contestatie la executare jurisprudenta

175
CAZUL PREVAZUT DE ART. 461 ALIN.(1) LIT. C) DIN CODUL DE PROCEDURA PENALA. ÎMPIEDICARE LA EXECUTARE. 21.03.2012 Judecătoria IAŞI Tip: Sentinta penala Competenta materiala: Contestaţie la executare Prin sentinta penala nr. 835 din data de 21.03.2012, pronuntata de Judecatoria Iaşi in dosarul penal nr. 2044/245/2012, instanta a dispus admiterea contestatiei la executare formulata de catre Compartimentul de Executari Penale din cadrul Judecatoriei Iasi, prin judecatorul delegat, contra executarii sentintei penale nr. 3426 din data de 21.11.2007 a Judecatoriei Iaşi, pronuntata in dosarul penal nr. 20332/245/2007 al aceleiasi instante, ramasa definitiva prin nerecurare la data de 11.12.2007, privind pe condamnatul A.V., dispunând retragerea formelor de executare a pedepsei închisorii emise de Judecatoria Iaşi fata de condamnatul A.V. in baza sentintei penale respective. La data de 19.01.2012 a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Iaşi contestatia la executare formulata, din oficiu, de catre instanta de executare - in speta, Judecatoria Iaşi - , prin judecatorul delegat la Compartimentul de Executari Penale din cadrul acestei instante, contra executarii sentintei penale nr. 3426 din data de 21.11.2007 a Judecatoriei Iaşi, ramasa definitiva prin nerecurare, privind pe condamnatul A. V. S-a retinut ca, prin sentinta penala nr. 3426 din data de 21.11.2007 a Judecatoriei Iaşi, ramasa definitiva prin nerecurare, în temeiul art. 447 din Codul de procedură penală, rap. la dispoziţiile art. 86 indice 4 din Codul penal, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare ce i-a fost aplicata condamnatului A.V. prin sentinţa penală nr. 808 din data de 15.03. 2007 a Judecătoriei Iaşi, pronuntata in dosarul penal nr. 23536/245/2006 al Judecatoriei Iasi, ramasa definitivă prin neapelare, pentru săvârşirea infracţiunii de „ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice”, in forma continuată, prev. si ped. de art. 321 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal, si executarea in intregime, in regim privativ de libertate, a pedepsei de 1 (un) an si 10 (zece) luni inchisoare sus-mentionata. 1

description

jurisprudenta

Transcript of contestatie la executare jurisprudenta

Page 1: contestatie la executare jurisprudenta

CAZUL PREVAZUT DE ART. 461  ALIN.(1) LIT. C) DIN CODUL DE PROCEDURA PENALA. ÎMPIEDICARE LA EXECUTARE.

21.03.2012 Judecătoria IAŞI Tip: Sentinta penala Competenta materiala: Contestaţie la executare Prin sentinta penala  nr.  835  din data de 21.03.2012, pronuntata de Judecatoria Iaşi in dosarul penal nr. 2044/245/2012,  instanta a dispus admiterea contestatiei la executare formulata de catre Compartimentul  de Executari Penale  din cadrul Judecatoriei Iasi, prin judecatorul delegat,  contra executarii  sentintei penale nr.  3426 din data de 21.11.2007 a Judecatoriei Iaşi, pronuntata in dosarul penal nr. 20332/245/2007 al aceleiasi instante, ramasa definitiva prin nerecurare la data de 11.12.2007,   privind pe condamnatul  A.V., dispunând   retragerea formelor de executare a pedepsei închisorii emise  de Judecatoria Iaşi fata de condamnatul A.V.  in baza sentintei penale respective.

  La data de 19.01.2012 a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Iaşi  contestatia la executare formulata, din oficiu, de catre instanta de executare - in speta, Judecatoria Iaşi -  , prin  judecatorul delegat la Compartimentul  de Executari  Penale din cadrul  acestei instante,  contra executarii sentintei penale nr. 3426 din data de 21.11.2007 a Judecatoriei Iaşi, ramasa definitiva prin  nerecurare, privind pe  condamnatul  A. V. S-a retinut ca,   prin  sentinta  penala nr. 3426 din data de 21.11.2007 a Judecatoriei Iaşi, ramasa definitiva prin  nerecurare,  în temeiul art. 447 din Codul de procedură penală,  rap.  la dispoziţiile art. 86 indice 4  din Codul  penal,  s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a  executării pedepsei de 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare ce i-a fost aplicata  condamnatului  A.V.  prin sentinţa penală nr. 808 din  data de 15.03. 2007 a Judecătoriei Iaşi,  pronuntata in dosarul penal nr. 23536/245/2006 al Judecatoriei Iasi,  ramasa definitivă prin neapelare, pentru săvârşirea infracţiunii  de  „ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice”,  in forma continuată,  prev.   si   ped. de  art. 321 alin.  (1) din Codul  penal,  cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal,  si  executarea in intregime, in regim privativ de libertate,  a  pedepsei  de 1 (un) an si 10 (zece) luni inchisoare sus-mentionata.

  In baza  acestei sentinte penale, la ramanerea definitiva a acesteia, Judecatoria Iasi a emis, la  data de 12.12.2007,  pe numele  condamnatului A.V.,   mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. …...  La data de 27.02.2008,  fiind indeplinite cerintele legale, Judecătoria Iaşi a emis pe numele condamnatului  şi mandatul european de arestare nr……,  in cauza fiind demarate procedurile speciale privind  cautarea, localizarea  si arestarea condamnatului  in vederea extradarii, condamnatul fiind localizat pe teritoriul Italiei. Ulterior,  Ministerul Justiţiei - Serviciul de Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală, a comunicat Judecătoriei Iaşi  hotararea judecatoreasca  prin care autoritatea de executare,  in speta Curtea de Apel  din Napoli - Sectia Penala,  a refuzat predarea  condamnatului A.V.  statului român, in vederea executarii pedepsei inchisorii sus-mentionate,  motivat de imprejurarea ca,  prin  sentinta pronuntata  de  Curtea de Apel  din Napoli  - Sectia Penala în cadrul procedurii de extrădare a condamnatului  A.V.,  s-a  respins cererea de extrădare în România a  condamnatului A.V.   -  extradare solicitata de autoritatile  române, in vederea executarii de catre acesta a pedepsei de 1 (un) an si 10 (zece) luni inchisoare ce i-a fost aplicata  prin sentinţa penala nr. 3426 din  data de 21.11.2007 a Judecătoriei Iaşi,  pronuntata in dosarul penal nr. 20332/245/2007 al Judecatoriei Iaşi, rămasă definitivă prin nerecurare - , dispunându-se totodata  recunoaşterea sentinţei penale nr. 3426 din data de 21.11.2007 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin nerecurare, constatându-se că infracţiunea prev. şi ped. de art. 321 din Codul penal român -  pentru  care s-a dispus condamnarea  lui A.V.  -  are corespondent în legislaţia italiană în art. 610 din Codul penal, precum si  preluarea  executarii 

1

Page 2: contestatie la executare jurisprudenta

pedepsei închisorii (aplicată  de instanta româna condamnatului A.V.) de catre statul italian., pe considerentul ca A.V. este rezident in statul italian (are resedinta stabila in Italia), unde condamnatul  se afla in arest la domiciliu de la data de 10.05.2010,  cand a fost incarcerat in baza mandatului european de arestare emis  la data de 27.02.2008 de Judecatoria Iasi.

  Ca urmare,  s-a refuzat predarea condamnatului A.V.  statului solicitant (statul român), predare cerută prin mandatul european de arestare  nr.  ….,  emis de Judecatoria Iaşi la data de  27.02.2008. Prin aceeasi sentinta, s-a  revocat măsura de detenţie aplicată condamnatului A.V.   şi  s-a ordonat eliberarea imediată a acestuia, dacă nu este deţinută pentru o altă cauză.

  Având în vedere faptul că sentinţa penală nr. 3426 din  data de 21.11.2007 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin nerecurare, a fost recunoscută integral  prin sentinţa  nr. 30 din data de  31.08.2010 a Curţii de Apel Napoli - Secţia Penală, pronunţată în cadrul procedurii de extrădare a condamnatului  A.V., si ca statul italian a preluat executarea pedepsei închisorii de 1 (un) an si 10 (zece) luni inchisoare aplicată  condamnatului sus-mentionat,  instanta a constatat   ca prin aceasta s-a ivit  o împiedicare  la executare în ceea ce priveşte pedeapsa de 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare  ce i-a fost aplicată condamnatului A.V.  prin  sentinţa penală nr. 3426 din  data de 21.11.2007 a Judecătoriei Iaşi,  pronuntata in dosarul penal nr. 20332/245/2007 al Judecatoriei Iaşi, rămasă definitivă prin nerecurare,  în sensul că această pedeapsă nu mai poate fi executată  de catre condamnatul A.V.  pe teritoriul altui stat (inclusiv pe teritoriul statului român), cu excepţia statului italian, fiind  astfel incident  in  speta dată  cazul de contestatie la executare prevazut de dispozitiile art. 461 alin.(1) lit. c) din Codul de procedura penala.

  Fata de aceste motive, constatând că  este întemeiata contestatia la executare formulata,  în baza dispozitiilor art. 460 din Codul de procedură penală şi art. 461 alin.(1) lit. c)  şi alin.(2) din Codul de procedură penală, rap. la art. 460 alin.(1) din Codul de procedura penala, instanta  a admis contestaţia  formulată de către Compartimentul de Executări Penale din cadrul Judecatoriei Iasi, prin judecatorul delegat,  contra executarii  sentintei penale nr. 3426 din data de 21.11.2007 a Judecatoriei Iaşi, pronuntata in dosarul penal nr. 20332/245/2007 al aceleiasi instante, ramasa definitiva prin nerecurare la data de 11.12.2007,   privind pe condamnatul  A.V.  şi a dispus  retragerea formelor de executare a pedepsei închisorii emise  de Judecatoria Iaşi fata de condamnatul A.V.  in baza sentintei penale  respective.

ONTESTATIE LA EXECUTARE.       Cuprins  pe materii :  Drept procesual penal. Partea  generală. Admisibilitate. Instanţa  competentă.       Indice  alfabetic.

  Drept procesual penal.       - contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat cu executarea din cadrul  instanţei.        Instanţa competentă  să judece contestaţia la executare se stabileşte  în raport de cazul de contestaţie  incident în  cauză , iar nu în raport  cu acela  invocat.  Potrivit  art. 460 alin. 1 C.p.p. rezolvarea situaţiilor  reglementate în Titlul III din Partea specială  a Codului penal este dată în   competenţa instanţei de  executare,  prima instanţă de judecată.

  Termenul de prescripţie pentru persoana fizică în cazul în care pedeapsa este amenda este de 3 ani şi se socoteşte de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.        Sentinţa penală nr.  76/02.04.2010              Deliberând asupra cererii de faţă.

  Sub nr.  599/269/2010 din 10.02.2010 a fost înregistrată la această instanţă contestaţia la executare formulată de judecătorul delegat cu executarea  din cadrul acestei instanţe prin care

2

Page 3: contestatie la executare jurisprudenta

solicită,  în baza art. 461 lit. d c.p.p. şi art. 126 c.p. constatarea intervenţiei prescripţiei executării de  100 lei (RON) aplicată condamnatului T. M. prin sentinţa penală nr. 564 din 2.10.2006 definitivă prin decizia penală nr. 2 R din 10.01.2007 a Tribunalului Călăraşi.

  In motivarea cererii se arată că T. M. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 564 din 02 octombrie 2006 în dosarul penal nr.1929/269/2006 al Judecătoriei Olteniţa rămasă definitivă prin decizia penală nr.2R din 10.01.2007 a Tribunalului Călăraşi de către Judecătoria Olteniţa, la pedeapsa amenzii  de 100 lei (RON) pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. şi ped. de art.180 al.1 C.p.cu aplic.art.37 lit.b C.p. rap.la art.74 lit.c C.p.art.76 lit.f teza a II-a cu ref.la art.III din Legea nr.356/2006.

  Sentinţa a rămas definitivă prin decizia penală nr.2R din 10.01.2007 a Tribunalului Călăraşi. La data de 19.01.2007 biroul executări penale a emis adresă către condamnatul T. M., pentru a se prezenta în termen de 3 luni la sediul instanţei  pentru a face dovada achitării amenzii penale, însă aceasta nu s-a prezentat, motiv pentru care la data de 08.06.2007, titlul executor  reprezentat de sentinţa penală a fost înaintat, pentru luare în evidenţe la Administraţia Finanţelor Publice a comunelor arondate oraşului Budeşti.

  Prin adresa nr.8733 din 27.06.2007, A.F.P.C oraş B., confirmă înregistrarea în evidenţe a debitului în cuantum de 100 RON amendă penală.       Pentru o justă soluţionare a cererii s-a ataşat dosarul de fond nr. 1929/2006 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 564/2.10.2006 şi a fost solicitată fişa de cazier judiciar a condamnatului.

  Examinând actele dosarului instanţa reţine că prin sentinţa penală nr. 564/2.10.2006 a Judecătoriei  Olteniţa definitivă prin decizia penală nr. 2/R/10.01.2007 a Tribunalului Călăraşi, T. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 100 lei (RON) pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 1 c.p. cu aplic. art. 37 lit. b c.p. rap. la art. 74  c.p. şi art. 76 lit. f teza Ii c.p.       Pedeapsa nu a fost executată întrucât condamnatul s-a sustras executării.

  Din analiza fişei de cazier judiciar rezultă că intimatul  nu a mai fost condamnat pentru săvârşirea altor  infractiuni.       Ca urmare, în baza art. 127 şi 128 c.p. se va constata că nu a intervenit nici o cauză de întrerupere  sau  suspendare a cursului prescripţiei.

  Termenul de prescripţie, calculat conform art. 126 alin. 1 lit. c c.p. este de 3 ani şi a început să curgă, conf. art. 126 alin. 3  teza  I, de la data  rămânerii definitive a hotărârii de  condamnare, respectiv 10.01.2007 şi s-a împlinit conform art. 154 teza II c.p. la 9.01.2010.

  In consecinţă, văzând dispoz. art. 461 lit. d c.p.p. şi art. 126 şi urm. c.p. se va admite contestaţia la executare şi se va constata intervenită prescripţia executării pedepsei. Potrivit art. 192 alin. 3 c.p.p. cheltuielile judiciare  rămân în sarcina statului

CONTESTATIE LA EXECUTARE – DEDUCEREA ARESTULUI PROVIZORIU EFECTUAT IN  STRAINATATE

13.03.2008 Judecătoria TECUCI Tip: Sentinta penala Competenta materiala: Contestaţie la executare

3

Page 4: contestatie la executare jurisprudenta

PROBLEMA DE DREPT – CONTESTATIE LA EXECUTARE – DEDUCEREA ARESTULUI PROVIZORIU EFECTUAT IN  STRAINATATE       DOSAR  NR.913/324/2008 SENTINTA  PENALĂ  NR.172/2008 I N S T A N T A  :           Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.913/324 din data de 13.03.2008 condamnatul RVR a formulat cerere pentru deducerea arestului provizoriu.

  Condamnatul a arătat că a fost arestat provizoriu de autorităţile judiciare din Spania. La dosar s-au depus mandatul de executare nr.2231/2006, procesul verbal de identificare a persoanei urmărite din care rezultă că la data de 12.02.2008 petentul a fost arestat în Spania în vederea predării în favoarea României.

  Din referatul Biroului executări penale al acestei instanţe rezultă că prin sentinţa penală nr.1029/19.10.2006 a Judecătoriei Tecuci petentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, s-a emis mandatul de executare nr.2231 din 10.11.2006 şi a început executarea pedepsei la data de 28.02.2008.

  Cel în cauză a fost dat în urmărire generală şi internaţională şi a fost arestat provizoriu în Spania la data de 12.02.2008, astfel cum rezultă din informaţiile primite de la Biroul Naţional Interpol.           Potrivit art.18 din Legea nr.302/2004 modificată prin Legea nr.224/2006, durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române în temeiul prezentei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale române şi se compută din durata pedepsei aplicate de instanţele române.

  In baza art.36 alin.3 c.p. şi art.18 din Legea nr.302/2004, art.460 c.p.p. şi art.88 c.p. va deduce din durata pedepsei perioada arestării în vederea predării.           Conform art.192 alin.3 c.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Contestatie la executare intemeiata pe dispozitiile art. 461 alin. 1 lit. d) Cod procedura penala. Cauza de micsorare a pedepsei. Admisibilitate.

19.09.2003 Curtea de Apel BUCUREŞTI Tip: Decizie Competenta materiala: Contestaţie la executare       Contestatie la executare intemeiata pe dispozitiile art. 461 alin. 1 lit. d) Cod procedura penala. Cauza de micsorare a pedepsei. Admisibilitate.                  Potrivit art. 461 alin. 1 lit. d) Cod procedura penala, pe calea contestatiei la executare poate fi invocata orice cauza de micsorare a pedepsei, insa aceasta trebuie sa se iveasca in cursul executarii pedepsei ( cum ar fi, spre exemplu, aparitia unei legi penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive - art. 14 si 15 Cod penal), solicitarea condamnatului de reindividualizare a pedepsei pe baza circumstantelor sale personale fiind inadmisibila pe calea contestatiei la executare intrucat nu priveste un incident ivit dupa punerea in executare a hotararii definitive de condamnare.       ( Decizia nr. 2017 din 19 septembrie 2003 - Sectia I penala)            Prin sentinta penala nr. 556 din 10 aprilie 2003 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti s-a respins contestatia la executare formulata de condamnatul S.D. impotriva sentintei penale nr. 427/2001 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr. 1089/2001 a Curtii de Apel Bucuresti.

  Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca motivul invocat de condamnat, respectiv reducerea pedepsei aplicate, avandu-se in vedere circumstantele sale personale, nu se inscrie in cazurile prevazute de art. 461 Cod procedura penala.

4

Page 5: contestatie la executare jurisprudenta

  Impotriva acestei sentinte a declarat apel condamnatul, criticand-o pe motive de nelegalitate si netemeinicie sub aspectul gresitei respingeri a contestatiei la executare formulate.      Prin decizia penala nr. 1016/A din 23 iulie 2003 Tribunalul Bucuresti Sectia a II-a penala a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat si l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

  In motivarea deciziei, Tribunalul a aratat ca sentinta penala apelata este legala si temeinica sub toate aspectele, deoarece din analiza actelor si lucrarilor dosarului rezulta ca motivele invocate de apelant nu se inscriu in nici unul din cazurile prevazute de art. 461 alin. 1 lit. a) - d) Cod procedura penala.

  Impotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamantul S.D., pentru motivul de casare prevazut de art. 3859 pct. 171 Cod procedura penala, respectiv hotararea de respingere a contestatiei la executare este nelegala, deoarece sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 461 Cod procedura penala, in sensul reducerii pedepsei aplicate.

  Examinand cauza pentru motivul invocat si din oficiu, in limita celorlalte cazuri de casare prevazute de art. 3859 alin. 3 Cod procedura penala, Curtea a constatat ca recursul este nefondat.      Din actele si lucrarile dosarului rezulta ca recurentul - condamnat a solicitat pe calea contestatiei la executare micsorarea pedepsei aplicate prin sentinta penala nr. 427/2001 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.

  Din redactarea dispozitiilor art. 461 lit. d) Cod procedura penala rezulta ca se poate invoca prin contestatia la executare o cauza de stingere sau micsorare a pedepsei, insa acest incident trebuie sa se iveasca in cursul executarii (de exemplu, aparitia unei legi penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive).

  Or, contestatorul S.D. nu a invocat nici o cauza de micsorare aparuta in cursul executarii pedepsei, ci a solicitat, pur si simplu, o reindividualizare a pedepsei pe baza circumstantelor sale personale, situatie inadmisibila din punct de vedere procedural pe calea contestatiei la executare.

  In consecinta, apreciind hotararile recurate ca fiind legale si temeinice, Curtea, in baza art. 38515 pct. 1 lit b) Cod procedura penala, a respins ca nefondat recursul declarat de condamnat.( I.A.I.)

Contestatie la executare. Probe.

26.03.2003 Curtea de Apel BUCUREŞTI Tip: Decizie Competenta materiala: Contestaţie la executare Contestatie la executare. Probe. În cadrul contestatiei la executare nu pot fi administrate probe care tind  sa puna în discutie ceea ce s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, printr-o hotarâre definitiva.        (decizia penala nr.166/26.03.2003 -C.A.B. - Sectia I-a Penala) Prin sentinta penala nr.88 din 30 ianuarie 2003, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a-II-a Penala, s-a respins - ca nefondata - contestatia la executare formulata de petentul S.I., cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

5

Page 6: contestatie la executare jurisprudenta

  Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele: Prin contestatia la executare, formulata de petentul S.I. a solicitat reducerea pedepsei de 10 ani închisoare, aplicata prin sentinta penala nr.89/10.02.2000, ca urmare a  intrarii în vigoare a OUG nr.207/2000, prin care s-au modificat dispozitiile art.146 Cod penal, potrivit  cu care, prin "consecinte deosebit de grave" se întelege o paguba mai mare de un miliard lei.

  Analizând contestatia formulata, tribunalul a constatat ca aceasta este nefondata, pentru urmatoarele considerente: Este de observat ca pedeapsa de 10 ani închisoare pe care petentul solicita a fi redusa, face parte dintr-o alta pedeapsa rezultanta, la care s-a ajuns în urma unei cereri de contopire, aceasta pedeapsa intrând în puterea lucrului judecat.

  De asemenea, potrivit art.15 Cod penal, care reglementeaza aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile, "când dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare si pâna la executarea completa a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, iar sanctiunea aplicata este mai mica decât maximul special  prevazut de legea noua, tinându-se seama de infractiunea savârsita, de persoana condamnatului, de conduita acestuia dupa pronuntarea hotarârii sau în timpul  cât a executat din pedeapsa, se poate dispune fie mentinerea, fie reducerea pedepsei.

  Tribunalul a apreciat ca sanctiunea aplicata inculpatului, în raport de pericolul social al faptei savârsite (21 de furturi din autoturisme) a fost corect aplicata, iar pedeapsa aplicata nu depaseste maximul special prevazut de legea noua. Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, a declarat apel contestatorul S.I., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

  În motivarea apelului, s-a invocat faptul ca, urmarirea penala s-a efectuat nelegal, fiind depuse la dosar unele declaratii pe care nu le-a scris el,  fapt pentru care solicita efectuarea unei expertize grafologice. A mai aratat ca nu are antecedente penale,  ca familia sa nu are nici un sprijin material si a solicitat reducerea pedepsei.

  Verificând hotarârea atacata, pe baza actelor si lucrarilor dosarului, în raport de temeiurile invocate de apelant, precum si din oficiu,  sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea a apreciat apelul ca fiind nefondat pentru urmatoarele aspecte: La argumentul retinut de instanta de fond, se adauga si considerentele deduse din existenta si a celeilalte infractiuni sanctionata prin aceeasi sentinta, precum si a înca trei condamnari definitive pentru acelasi gen de fapte, (aspecte care vadesc specializarea si periculozitatea infractorului), precum si din perioada scurta de executare a pedepsei.

  Nu au fost identificate nici motive de desfiintare a sentintei, care sa poata fi luate în considerare din oficiu. Concluzionând, Curtea a apreciat sentinta apelata ca legala si temeinica, iar criticile aduse ca  nefondate. Cu privire la cererea de efectuare a unei expertize grafologice (depusa cu ocazia judecatii apelului), având ca obiectiv  verificarea anumitor  declaratii ale apelantului din faza de urmarire penala, Curtea a considerat ca, data fiind natura specifica a  contestatiei la executare, aceasta nu poate fi primita, întrucât în aceasta cale procesuala nu pot fi administrate probe care tind sa  puna în discutie ceea ce s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, printr-o hotarâre definitiva.

  Hotarârea a ramas definitiva  prin respingerea recursului condamnatului prin decizia penala nr.3290/4.07.2004 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.         2

6

Page 7: contestatie la executare jurisprudenta

Contestatie la executare. Gresita aplicare a dispozitiilor art.127 alin.2 c. pen privind întreruperea cursului prescriptiei C.pr.pen, art.461

13.04.2010 Curtea de Apel ORADEA Tip: Decizie Competenta materiala: Contestaţie la executare 1. Recurs. Contestatie la executare. Gresita aplicare a dispozitiilor art.127 alin.2 c. pen privind întreruperea cursului prescriptiei C.pr.pen, art.461       Pentru a fi în  prezenta cazului de întrerupere a cursului prescriptiei executarii pedepsei prev. de art.127 alin.2 c. pen, este necesar ca sustragerea de la executare sa fi avut loc dupa începerea executarii pedepsei , deoarece în cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei înainte de începerea executarii acesteia cursul prescriptiei nu se întrerupe aceasta nefiind prevazuta de lege printre modalitatile de întrerupere a executarii pedepsei.

  Curtea de Apel Oradea, Sectia penala Decizia nr.200/R din 13 aprilie 2010         Asupra  recursului penal de fata, constata urmatoarele:             Prin sentinta penala nr.219/D din 20 octombrie 2009 Tribunalul  Satu Mare în baza art.461 al.1 lit.d) C.proc.pen. raportat la prevederile art.125 si 126 C.pen. a respins contestatia formulata de contestatorul UD, pentru constatarea prescriptiei executarii pedepsei.

  Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut urmatoarele :        Prin cererea înregistrata la instanta sub dosar nr.de mai sus, contestatorul UD a solicitat instantei ca prin solutia ce o va pronunta în cauza sa dispuna admiterea contestatiei la executare formulata în baza art.461 lit.d Cod de procedura penala si pe calea acestei contestatii sa se constate incidenta în cauza a dispozitiilor legale privind prescriptia executarii pedepsei.

  În motivarea contestatiei formulate arata contestatorul ca prin sentinta penala nr.54/2001 a Tribunalului Satu Mare ramasa prin definitiva prin decizia nr.2576/2002 a Curtii Supreme de Justitie contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de trafic de influenta.

  Urmare a ramânerii definitive a sentintei arate mai sus, fata de contestator s-a luat masura urmaririi prin dispozitia IGPR din 25.09.2002 iar la data de 17 aprilie 2008 s-a emis mandatul european de arestare nr.4, fara ca acesta sa fi fost pus în executare pâna în prezent.

  Se arata în continuarea motivarii ca de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare contestatorul nu a mai savârsit nicio infractiune conform cazierului judiciar. Se apreciaza astfel, ca scopul pedepsei a fost atins si fara privarea de libertate a contestatorului, pedeapsa aplicata devenind ineficienta urmare a neexecutarii acesteia în perioada prevazuta de lege.

  În ceea ce priveste termenele prevazute de art.126 alin.1 lit.b Cod penal se apreciaza a fi îndeplinite cumulativ  si integral.       În drept invoca prev.art.461 lit.d Cod de procedura penala, art.125 alin.1 si art.126 alin.1 lit.b Cod penal.

  Tribunalul analizând contestatia la executare formulata apreciaza ca aceasta este nefondata urmând sa fie respinsa  pentru urmatoarele considerente:       Conform art.125 Cod penal prescriptia înlatura executarea pedepsei principale în termenele prevazute de art.126 Cod penal.

  Raportat la pedeapsa care i-a fost aplicata contestatorului, textul de lege incident în cauza ar fi art.126 alin.1 lit.b Cod penal, adica 5 ani plus durata pedepsei, aceea de 2 ani respectiv dupa

7

Page 8: contestatie la executare jurisprudenta

împlinirea unui termen de 7 ani.       Raportat la data ramânerii definitive a sentintei de condamnare aceea de 22 mai 2002 termenul de prescriptie al executarii pedepsei s-ar fi împlinit la data de 22 mai 2009.

  Tribunalul a apreciat  ca în cauza dedusa judecatii este aplicabil în cauza textul art.127 Cod penal care prevede în alin.2 ca întreruperea cursului prescriptiei executarii are loc si prin sustragerea de la executare, facând sa curga un nou termen de prescriptie de la data sustragerii.

  Având în vedere faptul ca fata de contestator s-a luat masura urmaririi prin dispozitia IGPR ului din 25.09.2002 iar ca urmare a neexecutarii acesteia s-a emis la data de 17 aprilie 2008 mandatul european de arestare nr.4, tribunalul a apreciat  ca aceasta masura procesuala luata ca urmare a sustragerii contestatorului de la executarea pedepsei face sa curga un nou termen de calculare a prescriptiei executarii pedepsei.

  Pe cale de consecinta, tribunalul a apreciat ca termenul de prescriptie al executarii pedepsei în ceea ce-l priveste pe contestator nu s-a împlinit ca urmare a întreruperii intervenite. Pentru aceste considerente, tribunalul în  baza art.461 alin.1 lit.d Cod de procedura penala raportat la prevederile art.125 si 126 Cod penal  a respins  contestatia la executare formulata de contestatorul UD.            Împotriva acestei hotarâri  în termen legal  a declarat recurs  contestatorul UD solicitând prin intermediul aparatorului sau admiterea recursului, casarea hotarârii atacate  si rejudecând cauza a dispune admiterea contestatiei formulate apreciind ca în cauza sunt îndeplinite conditiile cerute de art.126 alin.1 lit.b Cod penal privind prescriptia executarii pedepsei, deoarece din actele existente la dosar, respectiv cazierul judiciar rezulta ca, recurentul  nu a suferit nici o alta condamnare cu exceptia celei care face obiectul prezentei contestatii, iar în ceea ce priveste sustragerea de la executare, textul legal cuprinde doua cerinte ce se impun a fi întrunite cumulativ, ori a doua conditie nu este îndeplinita, respectiv sustragerea sa survina dupa începerea executarii pedepsei.

  Referitor la emiterea mandatului european, apreciaza ca nu exista  nici o dispozitie legala în sensul  întreruperii de catre acesta a cursului prescriptiei executarii pedepsei.       Curtea examinând hotarârea atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât si din oficiu, conform dispozitiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedura penala, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 si 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedura penala apreciaza ca recursul contestatorului este fondat urmând a-l admite în consecinta.

  Se constata ca prin sentinta penala nr.54/2001 a Tribunalului Satu Mare ramasa prin definitiva prin decizia nr.2576/2002 a Curtii Supreme de Justitie contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de trafic de influenta.

  Conform art.125 Cod penal prescriptia înlatura executarea pedepsei principale în termenele prevazute de art.126 Cod penal.       Raportat la pedeapsa care i-a fost aplicata contestatorului, textul de lege incident în cauza ar fi art.126 alin.1 lit.b Cod penal, adica 5 ani plus durata pedepsei, aceea de 2 ani respectiv dupa împlinirea unui termen de 7 ani.

  Raportat la data ramânerii definitive a sentintei de condamnare aceea de 22 mai 2002 termenul de prescriptie al executarii pedepsei s-ar fi împlinit la data de 22 mai 2009. Criticile contestatorului sunt întemeiate.

8

Page 9: contestatie la executare jurisprudenta

  Astfel, în mod gresit instanta de fond  a respins contestatia formulata de contestatorul Ursachi Dumitru pentru constatarea prescriptiei executarii pedepsei, apreciind ca în cauza ar fi aplicabil textul art.127 Cod penal care prevede în alin.2 ca întreruperea cursului prescriptiei executarii pedepsei  are loc si prin sustragerea de la executare, facând sa curga un nou termen de prescriptie de la data sustragerii.

  Pentru a fi însa în  prezenta acestui caz de întrerupere a cursului prescriptiei executarii pedepsei este necesar ca sustragerea de la executare sa fi avut loc dupa începerea executarii pedepsei , deoarece în cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei înainte de începerea executarii acesteia cursul prescriptiei nu se întrerupe aceasta  nefiind prevazuta de lege printre modalitatile de întrerupere a executarii pedepsei.

  Ori în prezenta speta, dupa cum rezulta din actele de la dosar, respectiv: cazierul judiciar (fila 13 dosar prima instanta)  din care rezulta doar ca recurentul a fost arestat preventiv  din 5 februarie 2001 si eliberat la 20 februarie 2001; nota telefonica din data de 18 ianuarie 2010 (fila 18 dosar recurs) din care rezulta ca mandatul de executare a pedepsei nr.65/2002 emis în baza s.p.nr.54 din 20.02.2001 a Tribunalului Satu Mare, definitiva prin decizia nr.2576/22.05.2002 a Curtii Supreme de Justitie  nu a fost pus în executare, precum si adresa nr.1726238/CRV din 12 ianuarie 2010 emisa de Biroul National Interpol (fila 20 dosar recurs) din care rezulta ca recurentul nu a fost localizat sau arestat pe teritoriul vreunui stat pâna la acel moment . fiind exclus ca o persoana sa fi fost localizata sau arestata în strainatate si instanta sa nu fi fost informata operativ de catre Biroul National Interpol , recurentul nu a început niciodata executarea pedepsei si ca atare nu ne aflam în situatia întreruperii executarii pedepsei prevazuta de art.127 alin.2 Cod penal .

  Mai mult, pentru considerentele aratate mai sus nu ne aflam nici în situatia întreruperii cursului termenului de prescriptie a executarii pedepsei prevazut de art.127 alin.1 Cod penal care prevede ca, cursul termenului prescriptiei prevazute în art.126 se întrerupe prin începerea executarii pedepsei si de asemenea nu ne aflam nici în situatia prevazuta de teza a II-a a art.127 alin.1, respectiv savârsirea din nou a unei infractiuni, câta vreme din adresa nr.655197/CJ/S1/GM  din 27 ianuarie 2010 emisa de I.G.P.R (fila 25 dosar recurs)  rezulta ca recurentul  nu a mai savârsit  nici o alta infractiune dupa ce a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru trafic de influenta prin s.p. nr.54/20.02.2001 a Tribunalului Satu Mare, definitiva prin decizia penala nr.2576/22.05.2001 a Curtii Supreme de Justitie.

  Ar mai fi de adaugat doar faptul ca într-adevar împotriva recurentului s-a emis un mandat european de arestare care în opinia instantei de fond ar întrerupe cursul prescriptiei executarii pedepsei dar apreciem ca nu se pot extrapola situatiile de întrerupere a cursului prescriptiei atâta timp cât aceasta posibilitate nu este prevazuta expres de lege .

  Fata de cele ce preced, în baza  art. 385/15 pct. 2 lit. " d " Cod procedura penala, Curtea de Apel a admis  recursul  penal declarat de contestatorul recurent UD împotriva sentintei  penale nr. 219/D/20 octombrie 2009 pronuntata de TRIBUNALUL  Satu Mare pe care a casat-o în totalitate.

  În baza art.461 alin.1 lit.d Cod procedura penala a admis contestatia la executare formulata de contestatorul  UD si în consecinta :             În baza art.125 si 126 Cod penal a constatat prescriptia executarii pedepsei de 2 ani închisoare ce a fost aplicata  contestatorului UD prin s.p.nr.54/20 februarie 2001 a Tribunalului Satu Mare modificata si ramasa definitiva prin

9

Page 10: contestatie la executare jurisprudenta

Decizia nr.2576/22 mai 2002 a Curtii Supreme de Justitie.

  Ca o consecinta a constatarii prescriptiei executarii pedepsei a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr.65/10 iunie 2002 emis în baza s.p.nr.54/20 februarie 2001 a Tribunalului Satu Mare si a mandatului european de arestare nr.4 din 17 aprilie 2008 emis în dosarul nr.791/83/2001 a Tribunalului Satu Mare.

Contestatie la executare.Prescriptia executarii pedepsei.Respingere.

22.03.2012 Judecătoria IAŞI Tip: Sentinta penala Competenta materiala: Contestaţie la executare Prin sentinta penala nr. 840 din 22.03.2012 a Judecatoriei Iasi,instanta a respins ca neintemeiata contestatia la executare formulata de condamnatul S.G. impotriva sentintei penale nr. X din 2002 a Judecatoriei Iasi, modificata prin decizia penala nr. Y din 2004 a Tribunalului Iasi si ramasa definitiva prin decizia penala nr.  Z din 2005 a Curtii de Apel Iasi.

  Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere faptul ca prin sentinta penala nr. X din 2002 a Judecatoriei Iasi, modificata prin decizia penala nr. Y din 2004 a Tribunalului Iasi si ramasa definitiva prin decizia penala nr. Z din 2005 a Curtii de Apel Iasi, petentul S.G. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumuri publice a unui autovehicul de catre o persoana care are permisul de conducere suspendat, fapta prev. de art. 36 alin. 2 din Decretul 328/1966 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.

  In baza acestei sentinte a fost emis mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr.  X din 2005, care nu a fost pus in executare, intrucat in urma verificarilor efectuate de organele de politie cu privire la condamnat, s-a constatat ca acesta a parasit teritoriul Romaniei in anul 2002 si ca  a fost localizat pe teritoriul Italiei, motiv pentru care a fost pus in urmarire nationala  prin dispozitia IGPR nr. X din 2005, astfel cum rezulta din adresa  nr. Z din 2010  .

  Totodata instanta retine ca din referatul intocmit de Biroul Executari Penale reiese ca pe numele condamnatului S. G. , Judecatoria Iasi a emis mandat european de arestare nr. Z la data de 11.02.2008, iar la data de 18.03.2010 s-a pronuntat incheiere de extradare a condamnatului.

  De asemenea, instanta retine ca prin adresa nr. Y/SS din 27.09.2011, Ministerul Administratiei si Internelor-IGPR-Directia de Investigatii Criminale a comunicat instantei ca la data de 29.06.2010, Biroul National Interpol a comunicat ca in urma analizarii dosarului, autoritatile italiene au constatat ca fapta pentru care este condamnat nu are dubla incriminare, motiv pentru care au refuzat extradarea si au luat masura eliberarii numitului S.G.. Potrivit dspoz. art. 461 lit. d Cod procedura penala  se poate formula contestatie la executare in cazul in care se invoca prescriptia sau orice alta cauza de stingere sau de micsorare a pedepsei, precum si orice alt incident intervenit in cursul executarii, iar conf. art. 460 alin. 1 Cod procedura penala  instanta competenta sa se pronunte asupra contestatiei la executare invocate este instanta de executare in sensul stabilit de art. 418 alin. 1 Cod procedura penala.

  In prezenta cauza, contestatia la executare formulata vizeaza sentinta penala nr. X din 2002 a Judecatoriei Iasi, modificata prin decizia penala nr. Y din 2004 a Tribunalului Iasi si ramasa definitiva prin decizia penala nr. Z  din 2005 a Curtii de Apel Iasi, iar contestatorul a invocat

10

Page 11: contestatie la executare jurisprudenta

intervenirea prescriptiei executarii pedepsei de 1 an si 6 luni inchisoare, stabilita prin hotararea judecatoreasca amintita.

  Potrivit dispoz. art. 125 alin. 1 Cod penal,  prescriptia inlatura executarea pedepsei principale, in eventualitatea in care executarea pedepsei nu a avut loc in intervalul de timp stabilit de lege, iar conf. art. 126 alin. 1 lit. b Cod penal , in cazul in care pedeapsa ce urmeaza a fi executata este mai mica de 15 ani, termenul de prescriptie al executarii pedepsei este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmeaza a fi executata, in cazul de fata 6 ani si 6 luni, termen ce incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare, in speta de fata de la data de 05.05.2005.

  Totodata instanta retine ca potrivit art. 33 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala „depunerea cererii de extradare intrerupe prescriptia neimplinita anterior, ceea ce reprezinta un caz special de intrerupere a cursului termenului de prescriptie al executarii pedepsei .

  Or, instanta constata ca la data de 11.02.2008, Judecatoria Iasi a emis pe numele condamnatului un mandat european de arestare, iar  prin incheierea Camerei de Consiliu din  data de 18.03.2010,  instanta a constatat in temeiul art. 67 din Legea nr. 302/20004 ca sunt indeplinite conditiile extradarii si si propus Ministerului Justitiei extradarea condamnatului, acte care au intrerupt cursul prescriptiei executarii pedepsei, facand sa curga un nou termen al prescriptiei de la aceasta data, respectiv de la data de 11.02.2008, moment al emiterii mandatului european de arestare,  termen care nu s-a implinit la momentul la care instanta s-a pronuntat asupra cererii de fata.

  Fata de aceste imprejurari, instanta urmeza sa respinga contestatia la executare formulata de condamnatul S.G. impotriva sentintei penale nr. X din 2002 a Judecatoriei Iasi, modificata prin decizia penala nr. Y din 2004 a Tribunalului Iasi si ramasa definitiva prin decizia penala nr.  Z din 2005 a Curtii de Apel Iasi , ca neintemeiata.

Contestatie la executare. Judecata în cazul recunoasterii vinovatiei prev. de art.3201 Cod procedura penala, dupa începerea cercetarii judecatoresti.

18.01.2011 Judecătoria LIPOVA Tip: Sentinta penala Competenta materiala: Contestaţie la executare        Contestatie la executare. Judecata în cazul recunoasterii vinovatiei prev. de art.3201 Cod procedura penala, dupa începerea cercetarii judecatoresti.                             (Judecatoria Lipova, sentinta penala nr.5/2011)                                Prin sentinta penala nr.5/18.01.2011 pronuntata de Judecatoria Lipova, în baza art.461 al.1 lit d Cod procedura penala s-a respins contestatia la executare  formulata de contestatorul S.S.D., iar în baza art.192 al.2 Cod procedura penala a obligat contestatorul sa plateasca statului suma de 300 de lei cheltuieli judiciare.

  Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta a retinut ca prin sentinta penala nr.35/2009 în dosar nr…. al Judecatoriei Lipova, contestatorul S.S.D. a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de furt prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit g  Cod  penal cu aplicarea art.37 lit b Cod penal, sentinta ramasa definitiva prin neapelare.

11

Page 12: contestatie la executare jurisprudenta

  Prin cererea înregistrata la data de 13.12.2010 contestatorul S.S.D., dupa ramânerea definitiva prin neapelare a sentintei penale nr.35/2009, a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art.3201 Cod procedura penala, solicitând reducerea cu o treime a pedepsei aplicate prin sentinta penala nr.35/2009.

  Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut ca judecata în cazul recunoasterii vinovatiei prev. de art.3201 Cod procedura penala prevede ca „pâna la începerea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic ca recunoaste savârsirea faptelor retinute în actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca în baza probelor administrate în faza de urmarire penala.

  Inculpatul nu este repus automat în dreptul de a beneficia de dispozitiile art. 3201 Cod procedura penala, odata cu intrarea în vigoare a acestui text. În primul rând, trebuie tinut cont de faptul ca procesul penal a depasit momentul procesual pâna la care inculpatul putea declara ca recunoaste savârsirea faptelor si când putea solicita ca judecata sa se faca în baza probelor administrate în faza de urmarire penala (începerea cercetarii judecatoresti).

  Procesul penal trebuie sa se desfasoare operativ, fara opriri si fara reveniri la faze anterioare, iar o revenire la un stadiu sau la o etapa procesuala anterioara este posibila doar în cazurile în care legea prevede expres acest lucru (de exemplu în cazul casarii cu trimitere spre rejudecare sau în cazul redeschiderii urmaririi penale).

  În al doilea rând, nu poate fi ignorata regula ca legea procesual penala nu retroactiveaza decât în cazul în care se prevede în mod expres aceasta în continutul ei. În doctrina s-a sustinut chiar ca retroactivitatea legii noi de procedura penala nu ar putea avea loc în nicio situatie, deoarece nu este permisa de art. 15 alin. 2 din Constitutie [2], care prevede posibilitatea retroactivarii doar pentru legea penala, nu si pentru legea procesual penala.

  În cauza nu se mai poate face aplicarea art. 3201 Cod procedura penala, deoarece s-a depasit momentul procesual pâna la care era posibil acest lucru, iar legea de procedura penala este de imediata aplicare, neputând sa retroactiveze. Daca s-a început cercetarea judecatoreasca si s-au administrat unele probe în fata instantei, nu se mai poate face judecata în baza probelor administrate în faza de urmarire penala.  

Contestatie la executare

Instanta constituita din : Presedinte – …. Grefier- …. Ministerul Public  a fost reprezentat de procuror   …. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect contestaţie la executare – art. 461 Cpp formulată de către condamnatul C.I.S,  aflat in prezent in stare de detentie în Penitenciarul Mărgineni.

  Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 24.05.2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, in vederea analizarii inscrisurilor existente la dosarul cauzei, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, 28.05.2012, când în aceeaşi compunere, a deliberat şi a pronunţat următoarea sentinţă. INSTANTA Prin contestatia la executare inregistrata pe rolul Judecatoriei Racari, la data de 27.04.2012, intemeiata pe dispozitiile art.461 lit.d) raportat la art.460 alin.(6) Cod procedura penala, formulata fata de Sentinta penala nr…. pronuntata de Judecatoria Racari, condamnatul C.I.S a solicitat constatarea

12

Page 13: contestatie la executare jurisprudenta

incidentei dispozitiilor art.126 alin.(1) lit.b) Cod penal, in sensul intervenirii prescriptiei executarii pedepsei inchisorii, in executarea careia se afla condamnatul si pe cale de consecinta, anularea mandatului de executare a pedepsei inchisorii nr….. emis de Judecatoria Racari si punerea in libertate a condamnatului.

  In motivare, s-a sustinut ca prin Decizia penala pronuntata de Tribunalul Dambovita la data de 24.04.2012, a fost admis recursul peste termen in dosarul nr…., aflat pe rolul Tribunalului Dambovita, avand ca obiect infractiunea de abandon de familie, pentru care C.I.S a  fost condamnat la pedeapsa de 1 an inchisoare prin Sentinta penala nr…. pronuntata de Judecatoria Racari, in Dosarul nr… si in baza dispozitiilor art.11 pct.2 lit.b) raportat la dispozitiile art.10 lit.h) Cod procedura penala, s-a dispus incetarea procesului penal pornit la plangerea prealabila a partii vatamate C.D.L, prin impacarea partilor.

  Se mai arata ca prin aceeasi decizie penala Tribunalul Dambovita a dispus inalturarea dispozitiilor art.39 alin.(1) Cod penal cu referire la art.34 lit.b) Cod penal, din considerentele si dispozitivul sentintei atacate, constatandu-se ca C.I.S se afla in executarea mandatului de executare a pedepsei inchisorii nr…. emis de Judecatoria Racari.

  Se sustine ca intrucat prin Decizia penala Tribunalul Dambovita a casat in totalitate Sentinta nr…., pronuntata de Judecatoria Racari si a inlaturat dispozitiile privitoare la recidiva si la concursul de infractiuni, rezulta ca pedeapsa de 2 ani si 8 luni, pentru savarsirea infractiunii de furt, in executarea careia se afla condamnatul C.I.S, a ramas definitiva la data de 14.07.2003, prin Sentinta penala nr…., pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti.

  Se mai arata ca prin aceasta Sentinta penala,  C.I.S a fost condamnat la 2 ani inchisoare cu executare pentru savarsirea infractiunii de furt, la care s-a adaugat si pedeapsa de 8 luni inchisoare din Sentinta penala nr…. pronuntata de Judecatoria Racari, dispunandus-e ca inculpatul sa execute pedeapsa de 2 ani si 8 luni inchisoare.

  Se sustine ca, in conformitate cu dispozitiile art.126 alin.(1) lit.b) Cod procedura penala, termenul de prescriptie a executarii pedepsei s-a implinit la data de 14.03.2011, intrucat calculul termenului se socoteste de la data la care hotararea de condamnare a ramas definitiva, respectiv 14.07.2003.

  Din oficiu, la primirea dosarului s-a dispus efectuarea unui referat de Biroul executari penale al Judecatoriei Racari, referat intocmit si depus la dosaul cauzei, (fila 7). La aceeasi data de 27.04.2012, condamnatul C.I.S, depune la dosarul cauzei o cerere de preschimbare a primului termen de judecata acordat la data de 31.05.2012.

  In considerarea obiectului prezentei cauze si anume, contestatie la executare, intemeiata pe dispozitiile art.461 lit.d) Cod procedura penala, constatare prescriptie executare pedeapsa, si fata de starea de arest a condamnatului aflat in executarea pedepsei fata de care se solicita constatarea prescriptiei executariii pedepsei, in conformitate cu dispozitiile art.291 alin.(31) Cod procedura penala raportat la art.293 teza a II-a Cod procedura penala, prin rezolutia judecatorului s-a dispus preschimbarea primului termen de judecata de la data de 31.05.2012 la data de 10.05.2012.

  La primul termen de judecata acordat la 10.05.2012, s-a constatat pe langa lipsa de procedura cu condamnatul, lipsa dosarului de fond si anume Dosar nr…. al Judecatoriei Racari, dosar in care s-a pronuntat Sentinta penala nr…., dosar neintors inca din calea de atac.

13

Page 14: contestatie la executare jurisprudenta

  La acelasi termen de judecata, instanta in virtutea rolului sau activ a dispus emiterea de adrese catre IPJ Dambovita in vederea inaintarii fisei de cazier judiciar a condamnatului C.I.S si emiterea unor adrese catre IGPR-Directia de Cazier Judiciar, in vederea inaintarii la dosarul cauzei a cazierului judiciar din Italia si Spania, pentru condamnatul C.I.S , dispozitie mentinuta si la termenul din 17.05.2012.

  La termenul de judecata din data de 17.05.2012 s-a constatat atasarea dosarului de fond  si anume Dosar nr…. al Judecatoriei Racari, dosar in care s-a pronuntat Sentinta penala nr… si atasarea fisei de cazier judiciar emisa de IPJ Dambovita nr…. La termenul de judecata din data de 24.05.2012 s-a constatat primirea cazierului judiciar din Italia si Spania, pentru condamnatul C.I.S. Condamnatul, prin avocat ales, depune la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care in completare arata ca din cuprinsul plangerii formulate de C. D, aflata la dosarul cauzei, si in raport de dispozitiile art.305 lit.c) Cod penal, momentul savarsirii infractiunii de abandon de familie este marcat de luna octombrie 2003, moment de la care curge un nou termen de prescriptie si care raportat la art.126 alin.(1) lit.b) Cod penal s-ar fi implinit la data de 14.06.2011.

  Analizand actele si lucrarile aflate la dosarul cauzei, instanta retine urmatoarele: Prin Sentinta penala nr…. pronuntata de Judecatoria Racari in Dosar nr… s-a dispus condamnarea inculpatului C.I.S, la pedeapsa de 1 an inchisoare, retinandu-se in sarcina acestuia savarsirea infractiunii de abandon de familie, infractiune prevazuta si pedepsita de dispozitiile art.305 alin.(1) lit.c) Cod penal,  cu aplicarea dispozitiilor art.37 lit.a) Cod penal.

  In temeiul art.39 alin.(1) Cod penal cu referire la art.34 lit.b) Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicata de 1 an inchisoare cu pedeapsa de 2 ani si 8 luni inchisoare stabilita anterior in sarcina aceluiasi inculpat, C.I.S prin Sentinta penala nr. .... a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani si 8 luni inchisoare.

  Sentinta penala nr…. pronuntata de Judecatoria Racari in Dosar nr……., a ramas definitiva prin neapelare, astfel incat la data de 9.11.2005 s-a emis de Judecatoria Racari Mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr…. Prin Sentinta penala nr…. pronuntata de Judecatoria Racari in dosar nr…., definitiva prin nerecurare, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr….. emis de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti.

  Prin Decizia penala nr…  din data de 24.04.2012 pronuntata de Tribunalul Dambovita in Dosar nr…., a fost admis recursul peste termen declarat de inculpatul C.I.S , impotriva Sentintei penale nr…. pronuntata de Judecatoria Racari in Dosarul nr…., s-a dispus casarea acestei sentinte si in baza dispozitiilor art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 lit.h) Cod procedura penala s-a dispus incetarea procesului penal pornit la plangerea prealabila a partii vatamte C.D.L, impotriva inculpatului C.I.S, prin impacarea partilor.

  S-a dispus de asemenea, inlaturarea dispozitiilor art.39 alin.(1) Cod penal cu referire la art.34 lit.b) Cod penal din considerentele si dispozitivul sentintei atacate, si s-a constatat ca inculpatul C.I.S se afla in executarea mandatului de executare a pedepsei inchisorii nr…. emis de Judecatoria Racari.

  Se retine ca la formularea plangerii prealabile inregistrata la data de 08.10.2004 (fila 4 dup), partea vatamata C.D.L, reclama faptul ca incepand cu luna noiembrie 2003 C.I.S  nu si-a mai

14

Page 15: contestatie la executare jurisprudenta

indeplinit obligatia de plata a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca fata de minorul C. G.N. Se retine ca in prezent, condamnatul  C.I.S se afla in executarea mandatului de executare  nr…. emis de Judecatoria Racari, in raport cu pedeapsa de 2 ani si 8 luni aplicata  acestuia de Judecatoria Sectorului 6, prin Sentinta penala nr…. pronuntata in Dosar nr…., pentru savarsirea infractiunii de furt, prevazuta si pedepsita de dispozitiile art.208 alin.(1) – art.209 alin.(1) lit.e), i) Cod penal, definitiva la data de 14.07.2003.

  Pentru a se retine in cauza incidenta dispozitiilor art.461 lit.d) Cod procedura penala sub aspectul intervenirii prescriptiei executarii pedepsei, instanta urmeaza a verifica daca in cauza s-a implinit termenul de prescriptie a executarii a pedepsei, raportat la dispozitiile art.126 alin.(1) lit.b) Cod penal si respectiv daca nu a intervenit vreo cauza de intrerupere a cursului prescriptiei executarii potrivit dispozitiilor art.127 Cod penal.

  Astfel, in raport cu dispozitiile art.126 alin.(1) lit.b) Cod penal raportat la art.126 alin.(3) Cod penal, termenul de prescriptie a executarii pedepsei de 2 ani si 8 luni, pedeapsa in executarea careia se afla in prezent condamnatul C.I.S este de 7 ani si 8 luni, si se socoteste de la data la care hotararea a ramas definitiva si anume 14.07.2003.

  Sub aspectul cauzelor de intrerupere a executarii pedepsei, in cauza se retine ca termenul  de 7 ani si 8 luni de prescriptie a executarii pedepsei de 2 ani si 8 luni, in executarea careia se afla condamnatul C.I.S, a fost intrerupt prin savarsirea unei noi infractiuni in cursul curgerii acestui termen si anume infractiunea de abandon de familie, prevazuta si pedepsita de dispozitiile art.305 alin.(1) lit.c) Cod penal retinuta in sarcina condamnatului C.I.S prin Sentinta penala nr…. pronuntata de Judecatoria Racari in Dosarul nr…, devenind astfel incidente in cauza dispozitiile art.127 alin.(1) teza a II-a Cod penal, intrucat: Prin Decizia penala nr.137  din data de 24.04.2012 pronuntata de Tribunalul Dambovita in Dosar nr…., a fost admis recursul peste termen declarat de inculpatul C.I.S, impotriva Sentintei penale nr…. pronuntata de Judecatoria Racari in Dosarul nr…., s-a dispus casarea acestei sentinte si in baza dispozitiilor art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 lit.h) Cod procedura penala s-a dispus incetarea procesului penal pornit la plangerea prealabila a partii vatamte C.D.L , prin impacarea partilor.

  Se retine astfel, ca instanta de recurs a dat eficienta dispozitiilor art.10 lit.h) Cod penal, mai precis cauzei care inlatura raspunderea penala prevazuta de art.132 Cod penal si anume impacarea partilor. Potrivit doctrinei in materie, imbratisata in totalitate de practica judiciara “ cauzele care inlatura raspunderea penala, sunt prin natura lor juridica cauze care inlatura consecintele penale ale infractiunii savarsite, si anume posibilitatea aplicarii sanctiunilor penale prevazute pentru acea infractiune.

  Aceste cauze nu privesc deci caracterul penal al faptei. Aceasta ramane infractiune si constituie temei pentru raspunderea penala.” (a se vedea Costica Bulai, Manual de drept penal, Partea generala, Editura All 1997, pg.326-327). Dispozitiile art.127 alin.(1) teza a II-a Cod penal, reglementeaza cazul de intrerupere a cursului termenului de prescriptie a executarii pedepsei si anume savarsirea din nou a unei infractiuni, sanctionand astfel preseverenta infractionala, si anihiland astfel efectele pe care prescriptia le-a putut produce pana atunci.

  In ceea ce priveste notiunea “savarsirii din nou a unei infractiuni” instanta are in vedere definitia legala cuprinsa in continutul art.144 Cod penal si anume: “Prin "săvârşirea unei infracţiuni" sau "comiterea unei infracţiuni" se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe

15

Page 16: contestatie la executare jurisprudenta

care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.” In atare situatie, se retine ca in cursul curgerii termenului de 7 ani si 8 luni, termen de prescriptie a executarii pedepsei de 2 ani si 8 luni, pedeapsa in executarea careia se afla condamnatul C.I.S a intervenit o cauza de intrerupere si anume “ savarsirea din nou a unei infractiuni”, cauza reglementata de dispozitiile art.127 alin.(1) teza a II-a Cod penal, si anume  savarsirea infractiunii de abandond de familie prevazuta si pedepsita de dispozitiile art.305 alin.(1) lit.c) Cod penal,  infactiune savarsita de inculpatul C.I.S. Acest aspect, al retinerii savarsirii infractiunii de abandon de familie in sarcina inculpatului C.I.S, prin Sentinta penala nr…. pronuntata de Judecatoria Racari in Dosarul nr…,  rezulta pe de o parte, din retinerea ca temei al admiterii recursului peste termen a cauzei care inlatura raspunderea penala prevazuta de art.132 Cod penal, si anume impacarea partilor, in cauza nefiind retinuta ca incidenta vreo cauza care inlatura caracterul penal al faptei, cauze distinct reglementate de dispozitiile art.44 - art.51 Cod penal, iar pe de alta parte, din chiar considerentele Deciziei penale nr….din data de 24.04.2012 pronuntata de Tribunalul Dambovita in Dosar nr…., astfel: “ situatia de fapt a fost stabilita fara dubiu prin intregul material probator administrat atat in faza de urmarire penala, cat si nemijlocit de catre instanta, aceasta din urma constatand ca fapta comisa de inculpate, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abandon de familie si inculpatul urmeaza sa fie condamnat si sa raspunda penal.” Prin retinerea impacarii partilor ca si cauza care inlatura raspunderea penala, au fost inlaturate numai consecintele penale ale infractiunii savarsite, sub aspectul aplicarii si executarii pedepselor, acesta fiind si motivul pentru care instanta de recurs a inlaturat din considerentele si dispozitivul sentintei atacate dispozitiile art.39 alin.(1) Cod penal cu referire la art.34 lit.b) Cod penal.

  Retinandu-se astfel, ca in cauza, in cursul curgerii termenului de 7 ani si 8 luni, termen de prescriptie a executarii pedepsei de 2 ani si 8 luni, pedeapsa in executarea careia se afla condamnatul C.I.S a intervenit o cauza de intrerupere  reglementata de dispozitiile art.127 alin.(1) Cod penal si anume “ savarsirea din nou a unei infractiuni”,  in concret infractiunea de abandon de familie prevazuta si pedepsita de dispozitiile art.305 alin.(1) lit.c) Cod penal, instanta retine ca atat practica judiciara cat si literatura de specialitate considera ca aceasta infractiune, de adandon de familie este una continua. ( a se vedea TS, s.p., decr, nr.595/1982, C.D., p.248; dec. nr.337/1982, RRD nr.12/1982, p.69; dec. nr.26/1977, RRD nr.6/1977, p.71; dec. nr.2766/1974, C.D., p.354; dec.nr.2024/1974, C.D., p.352; dec nr.2004/1974, CD, p.436; dec nr.714/1971, C.d., p.383; T.Vasiliu, D.Pavel, G.Antoniu, S.Danes, Gh. Daragnga, D. Lucinescu, V.Papadopol, D.Popescu, V.Ramureanu, “ Codul penal al RSR, comentat si adnotat, Partea Speciala, vil.II, Edit.

  Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1977, p.381 si O.A. Stoica, Drept penal, Partea Speciala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976, p.493; V. Papadopol, D.Pavel, “ Formele unitatii infractionale in dreptul roman, Casa de Editura de Presa “ Sansa” SRL, Bucuresti, 1992, p.108.) Fiind o infractiune continua, infractiunea de abandon de familie prevazuta si pedepsita de dispozitiile art.305 alin.(1) lit.c) Cod penal, retinuta a fi fost savarsita de condamnatul C.I.S se consuma la implinirea termenului de 2 luni si se epuizeaza fie prin indeplinirea obligatiei, fie prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti, fie ea si nedefinitiva, activitatea infractionala continua fiind curmata, autonomizata prin hotararea judecatoreasca de condamnare ( a se vedea Trib . Supr., S.pen, dec nr.2004/1974, C.D/1974, p.436; Trib Supr., S. pen, dec. nr. 2042/1974, CD, p.352, I. Dobrinescu, nota la St. p. nr.605/1969 a J.Campulung, RRD nr.5/1970, p.150).

  Intrucat din actele si lucrarile existente in Dosarul nr…. al Judecatoriei Racari in care s-a

16

Page 17: contestatie la executare jurisprudenta

pronuntat Sentinta penala nr…, nu reiese ca ar fi intervenit in cursul judecatii, pana la pronuntarea sentintei de condamnare, indeplinirea obligatiei de plata de inculpatul C.I.S, in prezenta cauza momentul epuizarii infractiunii de abandon de familie in forma prevazuta de dispozitiile art.305 alin.(1) lit.c) Cod penal, retinuta in sarcina inculpatului C.I.S, este marcat de momentul pronuntarii Sentintei penale nr… si anume 17.10.2005, data care marcheaza si momentul intreruperii cursului termenului de 7 ani si 8 luni, termen de prescriptie a executarii pedepsei de 2 ani si 8 luni, pedeapsa in executarea careia se afla condamnatul C.I.S, si determina inceperea curgerii unui nou termen de prescriptie a executarii pedepsei, in aceasta materie a prescriptiei executarii pedepsei, legiuitorul nereglementand vreo prescriptie speciala, astfel incat pentru a interveni prescriptia executarii pedepsei termenul trebuie sa curga neintrerupt, in intregime, indiferent de numarul si durata intreruperilor.

  De la aceeasi data 17.10.2005, in cauza, incepe sa curga un nou termen de 7 ani si 8 luni, termen de prescriptie a executarii pedepsei , termen fata de care ulterior au mai intervenit si cauzele de intrerupere prevazute de dispozitiile art.33 alin.(2) din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificarile si completarile ulterioare, si ulterior, “ inceperea executarii pedepsei”, la data de 09.03.2012, (fila 38, Dosar nr….) cauza prevazuta de dispozitile art.127 alin.(1) Cod penal, constatandu-se astfel ca in cauza, fata de pedeapsa de 2 ani si 8 luni in executarea careia se afla condamnatul C.I.S, nu a intervenit prescriptia executarii acesteia.. Desi din cuprinsul cazierelor condamnatului C.I.S , emise de autoritatile de Italia si Spania, nu rezulta ca acesta ar fi suferit vreo condamnare pe teritoriul acestor state, motivul pentru care instanta a solicitat cazierele din Italia si Spania ale  condamnatului C.I.S, a fost tocmai judicioasa stabilirea a fiecarei cauze interuptive de prescriptie a executarii si a datei in care a intervenit aceasta.

  Chiar si in masura in care in cauza s-ar considera, conform unei opinii minoritare ca infractiunea de abandon de familie, retinuta in forma prevazuta de dispozitiile art.305 alin.(1) lit.c) Cod penal, ar fi o infractiune continuata, opinie neimbratisata de instanta pentru considerentele anterior mentionate, raportandu-ne la ultimul act de neplata savarsit de inculpat, in raport cu actele si lucrarile dosarului nr…. si anume plangere prealabila inregistrata la data de 08.10.2004 (fila4 dup), prin care partea vatamata C.D.L, reclama faptul ca incepand cu luna noiembrie 2003 C.I.S nu si-a mai indeplinit obligatia de plata a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca fata de C.G.N, si aspectele retinute in cuprinsul rechizitoriului intocmit in cauza prin care se retine ca “incepand cu luna noiembrie 2003 si pana la data introducerii plangerii prealabile de catre partea vatamata, respective 08.10.2004”, inculpatul C.I.S nu si-a indeplinit obligatia de plata a pensiei de intretinere, momentul epuizarii  infractiunii de abandon de familie ar fi 08.10.2004, data inregistrarii plangerii prealabile a partii vatamate, moment la care s-ar intrerupe termenul de prescriptie al executarii pedepsei,  incepand sa curga un nou termen de 7 ani si 8 luni.

  Si fata de acest nou termen, ar fi incidente cauzele de intrerupere prevazute de dispozitiile art.33 alin.(2) din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificarile si completarile ulterioare, si ulterior, “ inceperea executarii pedepsei”, la data de 09.03.2012, (fila 38, Dosar nr.2407/120/2012) cauza prevazuta de dispozitile art.127 alin.(1) Cod penal, constatandu-se astfel ca si intr-o asemenea interpretare, in cauza, fata de pedeapsa de 2 ani si 8 luni in executarea careia se afla condamnatul C.I.S, nu a intervenit prescriptia executarii acesteia.

  Pentru toate aceste motive, in temeiul art.460 alin.(4) raportat la art.461 alin.(1) lit.d) Cod procedura penala, art.127 alin.(1) Cod penal, instanta urmeaza a respinge ca neintemeiata

17

Page 18: contestatie la executare jurisprudenta

contestatia la executare formulata de condamnatul C.I.S. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTARASTE In temeiul art.460 alin.(4) raportat la art.461 alin.(1) lit.d) Cod procedura penala, art.127 alin.(1) Cod penal, respinge ca neintemeiata contestatia la executare formulata de condamnatul C.I.S. Cu drept de recurs, in termen de 10 zile de la pronuntare pentru partile prezente si de la comunicare pentru cele lipsa.

CONTESTATIE LA EXECUTARE – DEDUCERE AREST  EXECUTAT ÎN PERIOADA EXTRĂDĂRII

Prin  contestatia  înregistrata  la  aceasta  instanta  sub  nr.1771/324/2010  din  12.04.2010,  contestatorul -  condamnat  E  N a  solicitat  sa i  se  deduca  din  pedeapsa  aplicata  pe  care  în  prezent a  executa în  Penitenciarul  Braila  perioada  restului  la  domiciliu  si a  retinerii  pe  teritoriul  altor  state, pâna  la  momnentul  încarcerarii  în  penitenciar, în temneiul  art.461  lit.d  C.p.p. Din actele  si  lucrarile  dosarului  rezulta  urmatoarele: In  fapt,  motiveaza  contestatorul  ca  prin sentinta   penala  nr.978/2003 a  Judecatoriei  Tecuci a  fost  condamnat  la  o  pedeapsa  de 2  ani  închisoare privativa  de  libertate pentru savârsirea infractiunii  prev. de art.13  din Legea  87/1994, întregul proces  desfasurându-se  în  lipsa  sa,  el  fiind  plecat  în Italia  la  munca. In  baza  mandatului  de  executare emis  pe  numele  sau  a  fost  arestat la  domiciliul  sau  si  obligat a  executa  din  pedeapsa de 2  ani  închisoare,  o  perioada  cuprinsa  între  29.09.2005 -  08.03.2009,  dupa  care  a fost  eliberat  prin sentinta  penala  din data de  1.03.2009 a  Curtii  de  Apel Firenze. De  asemenea,  mai  arata  ca  urmeaza  sa  se deduca  ca fiind  executata  perioada  retinerii de  autoritatile franceze  pâna la  momentul încarcerarii  din data  de  29.01.2010. Considera  ca în  cauza  sunt  incidente  disp.art.461  lit.d  C.p.p., în sensul  ca a  intervenit  o  alta  cauza  de reducere  a  pedepsei,  situatie recunoscuta  si  de  Legea  nr.302/2004, în  care  se recunoaste  faptul ca  arestul  la  domiciliu, precum si  retinerea  în  vederea  extradarii, realizate  în baza  unui  mandat de  executare, se deduc  din  pedeapsa  ce urmeaza a  fi  executata.

  In drept, se  invoca  disp.art.461 lit.d  C.p.p. In sustinerea  contestatiei,  contestatorul -  condamnat a  depus  la  dosar  urmatoarele  înscrisuri în  limba  italiata  si  traduse  în  linba  româna:  certificat  eliberat de  Curtea  de  Apel Firenze  la  data  de 4.03.2010  din care  rezulta  ca a  fost  arestat  în scop  de  extradare la  data  de  29 septembrie  2005, i-a  fost acordat  arest  la  domiciliu la  data  de 3  octombrie  2005  pâna  la  data  de 8  martie  2006; -  hotarârea  nr.27/2010 a  Curtii de  Apel  din Chambery  prin care s-a  autorizat  predarea  lui  Epure Nicusor la  cererea autoritatilort  românesti; -  hotarârea Curtii de  Apel Firenze  din  3 octombrie  2005  prin  care s-a  dispus  arestul la  domiciliuu a  lui  Epure  Nicusor. In  cauza s-a efectuat de  catre  Biroul  Executari Penale  al  Judecatoriei  Tecuci  un referat complet  privind sentinta  penala  nr.974/2003 a  Judecatoriei  Tecuci  privind  pe  E N. Instanta  examinând  actele  si  lucrarile  dosarului, retine  urmatoarea  situatie  de  fapt: Prin sentinta  penala  nr.974/28.11.2003 a  Judecatoriei  Tecuci, modificata  în parte prin  decizia penala  nr.327/5.04.2004  a  Tribunalului  Galati,  i  s-a  aplicat  inculpatului  E  N  pedeapsa de  2 ani  închisoare.  In  baza  acestei  hotarâri  judecatoresti s-a  emis  mandatul  de  executare  a pedepsei  închisorii  nr.1763/2003/3.05.2004, condamnatul începând  executarea  pedepsei la  data  de  23.02.2010. Ulterior,  condamnatul  E  N a  fost  arestat  în scop de  extradare  la  data  de 29 septembrie  2005  de  catre autoritatile italiene, apoi i  s-a  acordat  arest  la  domiciliu de  la  data  de  3  octombrie  2005 pâna  la  data  de  8  martie  2006 ( conform certificatului de la  fila  4 dosar)  când  cererea  de extradare a  fost  respinsa  de catre  Curtea  de  Apel  din  Firenze ( filele 12-13-14,  fila 4, referatul de  la  fila  17  verso).

18

Page 19: contestatie la executare jurisprudenta

Ulterior,  condamnatul E  N a fost  arestat pe teritoriul Frantei la  data  de  28 ianuarie  2010 (  conform   hotarârii  nr.27/2010 a  Curtii de  Apel  din Chambery – filele 10-11-12-13-14  dosar)  si  ulterior a  fost  predat  autoritatilor  românesti, astfel  încât a  fost încarcerat  în Penitenciar  la  data  de  23.02.2010. Conform  art.461  lit.d   C.p.p., contestatia  la  executare  se  poate  face  si în  cazul  în care  se invoca  vreo  cauza  de  micsorare a  pedepsei.

  In cauza, instanta  retine  ca  s-a  facut  dovada    ca petentul -  condamnat a  fost  privat de  libertate  în perioadele  29 septembrie  2005 -  8  martie  2006, respectiv  28  ianuarie  2010 – 22  februarie  2010, în executarea  mandatului  de executare a  pedepsei  închisorii  1763/2003  din  3.05.2004,  perioada  ce  urmeaza a  fi dedusa  din  pedeapsa  ce i-a  fost  aplicata. Ca  urmare, instanta  va  admite  contestatia  la  executare  si  va  deduce  din  durata  pedepsei  aplicate  prin  sentinta penala nr.974/28 noiembrie 2003 a Judecatoriei Tecuci, modificata prin decizia penala nr.327/05.04.2004 a Tribunalului Galati, definitiva la data de 20.04.2004 (mandatul de executare a pedepsei nr.1763/2003/03.05.2004), timpul arestarii în vederea extradarii pe teritoriul Italiei, respectiv Frantei, de la 29 septembrie 2005 – 8 martie 2006, respectiv de la 28 ianuarie 2010 – 27 februarie 2010.

Contestatie la executare. Pedeapsa stabilita conform art. 39 alin. 2 Cod penal. Inaplicabilitatea dispozitiilor art. 461 Cod procedura penala.

Deducerea din pedeapsa rezultanta ca urmare a contopirii pedepselor conform art. 39 alin. 2 Cod penal, a  perioadei  ce a fost deja executata in baza condamnarii ce constituie prim termen al recidivei, nu este posibila, intrucat aceasta a operat odata prin contopirea numai a restului de pedeapsa ramas neexecutat.

  In consecinta,  contestatia la executare prin care se solicita deducerea acestei perioade este neintemeiata, nefiind aplicabile dispozitiile art. 461 Cod procedura penala.          ( Decizia nr. 2039 din 22 septembrie 2003 - Sectia I penala)               Prin sentinta penala nr. 1427 din 28 mai 2003 Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, in baza art. 461 alin. 1 lit d) Cod procedura penala, a admis in parte contestatia la executare formulata de petentul S.I..     A dedus din pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata contestatorului prin sentinta penala nr. 2396/2002 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti perioada de la 23.01.1995 la 18.04.1995, in care petentul a fost arestat preventiv in cauza in care s-a pronuntat sentinta penala nr. 951/2001 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr. 118/2002 a Tribunalului Bucuresti.

  Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca prin sentinta penala nr. 2396/2002 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr. 2115/2002 a Tribunalului Bucuresti, pententul S.I. a fost condamnat la 3 ani inchisoare pentru infractiunea prev. de art. 240 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, la 1 an si 6 luni inchisoare pentru infractiunea prev de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, la 1 an inchisoare pentru infractiunea prev de art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal si la 2 ani inchisoare pentru infractiunea prev. de art. 293 Cod penal cu aplicare art. 37 lit a) Cod penal.

  In baza art. 39 alin. 2 Cod penal fiecare din cele patru pedepse au fost contopite cu restul de 838 zile inchisoare ramas neexecutat din pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr. 442/1994 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, dandu-se petentului spre executare pedepsele cele mai grele.

  Prin aceeasi sentinta, modificata in calea de atac a apelului, in baza art. 33 lit a), art. 34 lit. b)

19

Page 20: contestatie la executare jurisprudenta

Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor stabilite in urma aplicarii tratamentului sanctionator al recidivei in pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani inchisoare, care a fost data spre executre petentului, in conditiile art. 71 - 64 Cod penal si din care conform art. 88 Cod penal s-a dedus arestul preventiv incepand din 10.05.2002 la zi.     Prin contestatia laexecutare formulata in cauza, petentul a solicitat, conform art. 461 alin 1 lit. d) Cod procedura penala, deducerea din pedepsa rezultanta de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 2396/2002 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti a unor perioade in care a fost anterior arestat, si anume de la 29.11.1994 la 20.12.1994 si de la 18.07.1997 la 31.03.1998 (sentinta penala nr. 442/1994 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti), precum si de la 23.01.1995 la 18.04.1995 (sentinta penala nr. 951/2001 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti).

  Cu privire la aceasta din urma perioada, instanta de fond a apreciat contestatia formulata ca fiind intemeiata, avand in vedere ca faptele pentru care s-a dispus prin sentinta penala nr. 951/2001 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti incetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescriptiei speciale a raspunderii penale sunt concurente cu infractiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentinta penala nr. 2396/2002 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, fiind aplicabile dispozitiile art. 88 alin. 1 teza a II-a Cod penal.

  Cu privire la deducerea perioadei cuprinsa intre 29.11.1994 si 20.12.1994 si, respectiv intre 18.07.1997 si 31.03.1998, instanta a apreciat ca cererea petentului este vadit neintemeiata, intrucat aceasta perioada, potrivit mentiunilor din dispozitivul deciziei penale nr.2115/2002 a Tribunalului Bucuresti, constituie partea executata din pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata petentului prin sentinta penala nr. 442/1994 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.

  Impotriva acestei sentinte a declarat apel contestatorul S.I., criticand-o pe motive de nelegalitate sub aspectul gresitei admiteri doar in parte a contestatiei la executare si solicitand desfiintarea in parte a sentintei apelate si deducerea din pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 2396/2002 a Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti si a perioadelor executate de la 29.11.1994 la 20.12.1994 si de la 18.07.1997 la 31.03.1998.

  Prin decizia penala nr. 1060/A din 23 iulie 2003 Tribunalul Bucuresti sectia I penala a respins ca nefondat apelul declarat de contestator si l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare catre stat.     Impotriva ambelor hotarari a declarat recurs contestatorul, invocand cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 171  Cod procedura penala si aratand ca in mod gresit instantele au admis doar in parte contestatia la executare formulata, impunandu-se casarea hotararilor si deducerea din pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 2396/2002 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti si a perioadelor de la 29.11.1994 la 20.12.1994 si de la 18.07.1997 la 31.03.1998.

  Examinand cauza pentru motivul de casare prev. de atrt. 385 9 pct. 171  Cod procedura penala si din oficiu, in limitele  celorlalte  motive de casare prev de  art.  3859 alin 3 Cod procedura penala, Curtea a constatat ca recursul declarat de contestator nu este fondat.

  Cererea contestatorului ca din pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 2396/2002 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti sa se deduca si perioadele de la 29.11.1994 la 20.12.1994 si de la 18.07.1997 la 31.03.1998 nu este intemeiata, deoarece aceste perioade au fost executate dintr-o pedeapsa anterioara tot de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 442/1994 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, ce constituie prim termen al recidivei prevazute de art. 37 lit a) Cod penal fata de condamnarea din sentinta penala nr. 2396/2002 .

20

Page 21: contestatie la executare jurisprudenta

  In conformitate cu dispozitiile art. 39 alin. 2 Cod penal, restul de pedeapsa de 838 zile inchisoare ramas neexecutat din pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 442/1994 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, calculat prin scaderea celor doua perioade de detentie (de la 29.11.1994 la 10.12.1994 si de la 18.07.1997 la 31.03.1998), a fost contopit cu pedepsele ce au fost aplicate prin sentinta penala nr. 2396/2002 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, dispunandu-se executarea de catre condamnat a pedepsei celei mai grele.

  Deducerea ulterioara din pedeapsa rezultanta ca urmare a contopirii pedepselor conform art. 39 alin. 2 Cod penal, a perioadei ce a fost deja executata in baza condamnarii ce constituie prim termen al recidivei, nu este posibila, deoarece aceasta a operat o data prin contopirea numai a restului de pedeapsa ramas neexecutat.

Executarea hotarârilor penale. Contestatie la executare. Cazuri. Art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Calitatea de martor în sensul Legii nr. 682/2002 conduce la reducerea la jumatate a limitelor prevazute de lege pentru infractiunea supusa judecatii, nu si a pedepselor aplicate prin hotarâri definitive.

  Prin sentinta penala nr.148 din data de 18 martie 2008, pronuntata în dosarul penal nr. 11709/118/2007, Tribunalul Constanta a respins, în baza art.461 alin.(1) lit.d) cod procedura penala, ca nefondata contestatia la executare formulata de condamnatul contestator L.O.C. – detinut în Penitenciarul Poarta Alba, jud.Constanta, privind pedeapsa de 10 ani închisoare aplicata prin sent. pen. nr.787/09.12.2004 a aceleeasi instante, modificata prin dec. pen. nr. 301/P/30.11.2005 a Curtii de Apel Constanta, ramasa definitiva prin dec.pen.nr.3571/05.06.2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

  Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele: Condamnat prin sentinta penala nr.787/09.12.2004 a Tribunalului Constanta, modificata prin decizia penala nr.301/P/30.11.2005 a Curtii de Apel Constanta, ramasa definitiva prin decizia penala nr.3571/05.06.2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti, pentru savârsirea infractiunilor prev.de art.174 - 175 lit.i) cod penal si art.279 al.3 cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit. a) cod penal, contestatorul L.O.C. a dobândit calitatea de martor în sensul Legii nr.682/2006, art.2 lit.a) pct.1 si 2, la data de 14.03.2007, când i s-a si recunoscut aceasta calitate, dar dupa condamnarea sa la pedeapsa de 10 ani închisoare, hotarârea de condamnare ramânând definitiva la data de 05.06.2006 ,,astfel ca nu are vocatie de a beneficia de dispozitiile legii mai sus mentionate”; împrejurarea ca a fost ascultat în calitate de martor la datele de 29.03.2006 si respectiv de 31.10.2006 în dosarul nr.83/P/2006 al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie - Sectia de Combatere a Coruptiei nu i-a conferit în mod automat si calitatea de martor cu o calitate speciala.

  Pe de alta parte, intentia legiuitorului în redactarea textului de la art.19 a fost în sensul de a încuraja oferirea de informatii organelor judiciare de catre persoane cercetate în legatura cu infractiuni grave, privind comiterea aceleiasi infractiuni de catre alte persoane sau a unor alte infractiuni care au legatura cu infractiunea pentru care sunt cercetati.

  Ori între infractiunile pentru care L.O.C. a fost cercetat si condamnat respectiv de “omor

21

Page 22: contestatie la executare jurisprudenta

calificat” si “nerespectarea regimului armelor si munitiilor” fapte comise la 11/12.08.2002 si infractiunile de coruptie, aflate în cercetarea DNA si în care a avut calitatea de martor nu exista nicio legatura, astfel ca petentul nu poate avea vocatie la beneficiul acordat de textul art.19 din Legea nr.682/2002.

  Retinerea aplicabilitatii prevederilor art.19 din Legea nr.686/2002 se face numai în legatura cu infractiunile comise de inculpat si nicidecum privind alte fapte. Împotriva hotarârii, condamnatul contestator L.O.C.a declarat recurs, criticând-o ca nelegala si netemeinica.

  Verificând legalitatea si temeinicia sentintei penale recurate, din probele dosarului Curtea a constatat urmatoarele: La data de 17 decembrie 2007, în baza art.461 pct.1 lit.”d” Cod procedura penala, recurentul a formulat contestatie la executare, solicitând micsorarea pedepsei de 10 ani închisoare, ramasa definitiva prin decizia penala nr.3571 din 05.06.2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, întrucât ar beneficia de prevederile din art.19 din Legea nr.682/2002, dând informatii si date cu caracter determinant în aflarea adevarului cu privire la un una dintre infractiunile de trafic de influenta pentru care s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului.

  În temeiul art.461 al.1 lit.”d” Cod procedura penala, în calea contestatiei la executare poate fi invocata orice cauza de micsorare a pedepsei, cu conditia ca aceasta sa se iveasca în cursul executarii pedepsei. Aplicarea prevederilor din art. 19 din Legea nr.682/2002 „potrivit carora persoana care au calitatea de martor în sensul acestei legi si care a comis o infractiune grava, iar înainte sau în timpul urmaririi penale ori al judecatii, denunta sau faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savârsit astfel de infractiuni, beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege” nu poate fi invocata pe calea contestatiei la executare, neîndeplinindu-se conditiile niciunuia dintre cazurile prevazute de art.461 al.1 Cod procedura penala.

  Prevederile din art.19 din Legea nr.682/2002 pot fi invocate numai cu ocazia solutionarii pe fond a cauzei pentru a se aprecia daca în raport cu denuntul formulat s-au putut descoperi si trage la raspundere penala persoanele care au savârsit infractiunile grave aratate de catre denuntator, iar nu în calea contestatiei la executare, dupa ce denuntatorul a fost condamnat printr-o hotarâre definitiva si se afla în executarea pedepsei.

  Pe calea contestatiei la executare se poate constata numai cauza sau incidentul care conduce la stingerea sau micsorarea pedepsei, neputându-se modifica hotarârea definitiva, prin pronuntarea unei alte solutii. Pentru aceste considerente, în baza art.38515 pct.1 lit.”b” Cod procedura penala, recursul formulat de contestator este nefondat si a fost respins.

CONTESTATIE LA EXECUTARE. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 3201 Cod procedură penală inculpaţilor condamnaţi înaintea de intrarea în vigoarea a Legii 202/2010

Prin cererea înregistrata la aceasta instanta la nr. 3453/292 din 22 august 2011, contestatorul M. N. a formulat contestatie la executare, în temeiul art. 461 lit. d Cod procedura penala, raportat la art. 458 Cod procedura penala, art. 3201 Cod procedura penala si art.16 din Constitutia României, împotriva pedepsei de 5 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 237/15 decembrie 2010 a Judecatoriei Rosiorii de Vede, definitiva prin decizia penala nr. 361/17 februarie 2011 a Curtii de Apel Bucuresti .

22

Page 23: contestatie la executare jurisprudenta

  În motivarea contestatiei, se arata de contestator ca în data de 26 noiembrie 2010, prin Legea nr.202/2010, s-au introdus mai multe modificari procedurale în materie penala, printre acestea si acordul privind recunoasterea vinovatiei, instituit prin dispozitiile art.3201 din respectiva lege.

  În ceea ce-l priveste – mai arata contestatorul - îndeplineste toate criteriile impuse de textul de lege invocat în vederea aplicarii acestor prevederi si, pe cale de consecinta, a reducerii cu o treime a limitelor pedepsei întrucât  fapta pentru care a fost trimis în judecata a avut loc în data de 13 noiembrie 2009 iar condamnarea în prima instanta a fost pronuntata la data de 15 decembrie 2010, adica ulterior introducerii legii penale mai favorabile. A mentionat condamnatul ca, pe toata perioada cercetarii penale, cât si cu ocazia  audierilor în fata instantei, a avut o atitudine constant sincera, de recunoastere a faptelor retinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instantei.

  Prin urmare, a solicitat admiterea contestatiei si casarea în parte a deciziei doar sub aspectul aplicabilitatii art.3201 Cod procedura penala, dispunând reducerea pedepsei cu o treime. Analizând actele de la dosar, instanta retine urmatoarele : Contestatorul a fost condamnat prin sentinta penala nr.237 pronuntata la data de 15.12.2010 de Judecatoria Rosiorii de Vede la 2 ani închisoare, cu aplicarea art.861 Cod penal, respectiv suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei.

  Sentinta penala a ramas definitiva prin decizia penala nr. 361/17 februarie 2011 a Curtii de Apel Bucuresti prin care a fost înlaturata aplicarea disp. art.861 Cod penal, mentinându-se celelalte dispozitii ale sentintei. Dupa intrarea în vigoare a noului art. 3201 Cod procedura penala, inculpatul a înteles sa invoce pe calea contestatiei la executare, în beneficiul sau aceste dispozitii, solicitând micsorarea pedepsei ce i-a fost aplicata.

  Contestatia a fost înregistrata la aceasta instanta la data de 22 august 2011. Din dosarul de fond atasat la dosarul prezentei cauze, rezulta ca începerea cercetarii judecatoresti a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Legii 202/2010, care a introdus art.3201 în Cod de procedura penala privind judecata în cazul recunoasterii vinovatiei.

  Instanta a considerat ca inculpatul nu poate fi repus automat în dreptul de a beneficia de dispozitiile art. 3201 Cod procedura penala odata cu intrarea în vigoare a acestui text. În primul rând trebuie tinut cont de faptul ca procesul penal a depasit momentul procesual pâna la care inculpatul putea face declaratia de recunoastere prevazuta de noul text si când putea solicita ca judecata sa se faca în baza probelor administrate la urmarirea penala.

  Procesul penal trebuie sa se desfasoare operativ, fara opriri si fara reveniri la faze anterioare. În al doilea rând, nu poate fi eludata regula ca legea procesuala penala nu retroactiveaza decât în cazul în care se prevede în mod expres aceasta în continutul ei. În doctrina s-a sustinut chiar ca retroactivitatea legii noi de procedura penala nu ar putea avea loc în nici o situatie, deoarece nu este permisa de art.15 alin.2 din Constitutie, care prevede posibilitatea retroactivarii doar pentru legea penala, nu si pentru legea procedurii penale.

  Pentru considerentele expuse, instanta a respins contestatia la executare, ca neîntemeiata.

Contestatie la executare-art.461 alin.1 lit.c C.pr.pen.

23

Page 24: contestatie la executare jurisprudenta

Pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr  4601/180/2012 a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Bacău prin care solicită instanţei să dispună în conformitate cu prev art 461 alin 1 lit c C.p.p. cu privire la anularea formelor  de executare  emise de Judecătoria Bacău   în baza  sent pen  1449/28.09.2011 a Judecătoriei Bacău definitiva la aceeasi data.

  Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine :              Prin cererea inregistrata sub nr.4601/180/2012 Biroul executari penale din cadrul Judecatoriei Bacau a solicitat instantei ca in conformitate cu disp. art 419 C.p.p. si art.461 lit c C.p.p . sa dispuna cu privire la imposibilitatea executarii cheltuielilor judiciare avansate de stat la care a fost obligata petenta CMI prin sentinta penala nr. 1449/28.09.2011 pronuntata de Judecatoria Bacau,  ramasa definitiva la aceeasi data.

  Faţă de aspectele invocate in baza art. 461 C.p.p. instanţa constata imposibilitatea executarii cheltuielilor de judiciare avansate de stat la care a fost obligata petenta  CMI conform sentintei penale nr. 1449/ 28.09.2011 a Judecatoriei Bacau ramasa definitiva la data de 28.09.2011.

  Instanta constata ca s-au facut din partea organelor de executare mai multe demersuri in vederea recuperarii debitului la mai multe institutii ale statului respectiv la ORC, la AFP si la C.J.A.S.  insa fara nici un rezultat.      Pentru aceste motive instanta va admite contestatia.

  Văzând şi prev art 192 alin 3 CPP cheltuielile judiciare raman in sarcina statului.

Contestatie la Executare

Prin cererea adresata acestei instante, înregistrata sub nr. 111/88/2009, petenta .... a formulat contestatie la executare, în temeiul art. 461 lit. c Cod pr. penala.

  Petenta se afla în Penitenciarul Tulcea în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. .... din 6.03.1997 a Tribunalului Tulcea pentru savârsirea unei infractiuni de omor calificat. În motivarea cererii, aceasta a sustinut ca exista o împiedicare la executarea pedepsei si sunt incidente prevederile art. 10 lit. c Cod pr. penala deoarece nu a savârsit fapta pentru care a fost condamnata.

  Pe de alta parte, condamnata a aratat ca în martie 2006 se afla în Grecia, fiind arestata la 26.03.2007 în vederea extradarii si aceasta perioada nu a fost dedusa din pedeapsa pe care o are de executat. La dosarul cauzei a fost atasat dosarul nr. ..../1995 privind pe inculpata Buzila Ioana.

  Din examinarea actelor si lucrarilor existente, instanta constata ca prin sentinta penala nr. .... din 6.03.1997 a Tribunalului Tulcea definitiva prin decizia penala nr. .... din 3.06.1998 a Curtii de Apel Constanta, .... a fost condamnata la o pedeapsa de 18 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art. 174 -175 lit. a, c si d Cod penal.

  Din aceasta pedeapsa a fost dedusa perioada executata de la 10 mai 1995 pâna la 13 iunie 1995.      A fost emis mandatul de executare nr. ..../49/1995 din 24 august 1998, care nu a putut fi pus în executare întrucât condamnata a  parasit teritoriul României.

  În consecinta, a fost data în urmarire internationala fiind depistata în Grecia si arestata

24

Page 25: contestatie la executare jurisprudenta

provizoriu în vederea extradarii, la data de 31.03.2006 de catre autoritatile grecesti.      La dat a de 26.03. 2007, ..... a fost extradata din Grecia si introdusa în arestul I.G.P.R. - Directia de Cercetari Penale.

  De la aceasta data condamnata se afla în executarea pedepsei de 18 ani închisoare, din care s-a dedus doar perioada mentionata în sentinta de condamnare.      Potrivit art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala în materie penala - durata arestului efectuat în strainatate în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritatile române, se computa din durata pedepsei aplicate de instanta.

  În consecinta, având în vedere prevederile art. 461 lit. d Cod pr. penala va fi admisa ca fondata contestatia la executare formulata de petenta .....      Se va dispune deducerea din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. .... din 6.03.1997 a Tribunalului Tulcea definitiva prin Decizia penala nr. 127 din 3.06.1998 a Curtii de Apel Constanta si a perioadei de la 31.03.2006 pâna la 25.03.2007, în care a fost detinuta în Grecia în baza mandatului de retinere temporara nr. ..../31.03.2006 emis de catre procurorul Curtii de Apel Salonic si a mandatului de arestare nr. 2/9 mai 2006 emis de Curtea de Apel Salonic.

  Având în vedere sustinerile petentei din motivarea contestatiei, referitoare la faptul ca nu ar fi autoarea infractiunii de omor calificat pentru care a fost condamnata, trebuie subliniat faptul ca acest aspect pe de o parte excede obiectului contestatiei la executare (care este un  mijloc procedural menit sa rezolve situatii legale executarea unei pedepse) iar pe de alta parte, existenta faptei si vinovatia inculpatei au fost stabilite printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva.

ontestaţie la executare

  Prin sentinţa penală nr. 246/F din 13.octombrie.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-secţia II-a Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a dispus declinarea  competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea  Judecătoriei Brăila.

  Prin sentinţa penală nr.1870 din 19.noiembrie.2008 pronunţată de Judecătoria  Brăila s-a respins ca  nefondată contestaţia la executare formulată de contestator, acesta fiind totodată obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare  către stat.

  Impotriva acestei sentinţe, contestatorul formulează recurs  la  data de  09.12.2008.         Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut  următoarele :      Contestatorul P. G. s-a aflat in executarea unei pedepse de 13 ani si 3 luni inchisoare, aplicata prin urmatoarele hotarari judecatoresti: sentinta penala din data de 29 august 2007 a Tribunalului de Prima instanta din Bruxelles;  sentinta penala din data de 30 iunie 1999 a Tribunalului de Prima instanta din Bruxelles si sentinta penala din data de 29 octombrie 2004 a Curtii de Justitie din Gent.

  Prin sentinta penala nr. 274/F/2007 a Curtii de Apel Bucuresti –sectia II penala, a fost admisa sesizarea Parchetului de pe lînga Curtea de Apel Bucuresti si au fost recunoscute hotararile de condamnare a contestatorului (sentinta penala din data de 29 august 2007 a Tribunalului de Prima instanta din Bruxelles;  sentinta penala din data de 30 iunie 1999 a Tribunalului de Prima instanta din Bruxelles si sentinta penala din data de 29 octombrie 2004 a Curtii de Justitie din Gent), ]n vederea continuării executării pedepsei în România.

25

Page 26: contestatie la executare jurisprudenta

  Hotarîrea a ramas definitiva prin respingerea recursului, prin decizia penala nr.609/2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, ca nefondat.      In prezenta contestatie la executare formulată, contestatorul a arătat  că in mod nelegal s-a stabilit sa execute o pedeapsa de 13 ani si 3 luni inchisoare (rezultat al cumulului aritmetic al pedepselor aplicate de instantele belgiene) si că din pedeapsă nu a fost dedusa durata efectiv executata.

  Relativ la primul motiv de contestatie (gresita stabilire a pedepsei de executat), instanta de fond a reţinut că pe rolul Judecătoriei Brăila  s-a aflat o cerere de contopire a pedepselor – dosar nr. 7844/196/2008 – in care s-a pronuntat sentinta penala nr.1623 din data de 17 octombrie 2008,  prin care s-a respins cererea de contopire a pedepselor formulata de contestator.

  In considerentele acestei sentinte s-a retinut „ca în speta exista o singura sentinta de condamnare si ca acesta se afla în executarea unei singure pedepse cu privare de libertate … „ aratandu-se totodata ca  „în persoana condamnatului se  afla  un singur mandat de executare a pedepsei , respectiv mandatul de executare cu nr. 375/2008 emis în baza s.p. nr. 274/2007 a CAB II.”  Potrivit dispozitiilor art. 461 alineat 1 cod procedura penala: „Contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.” Rezulta din textul de lege mai sus citat ca modalitatea de stabilire a pedepsei de executat nu putea  face obiectul unei contestatii la executare.

  Cu privire la al doilea motiv de contestatie – nededucerea perioadei executate – instanta a reţinut  ca acesta a fost nefondat, intrucat a  rezultat ca a fost avuta in vedere perioada efectiv executata – contestatorul a fost arestat la data de 8 ianuarie 1998, pedeapsa urmand sa fie executata la termen la data de 30 noiembrie 2013.

  In susţinerea  recursului formulat s-au invocat prev.art.461 lit.d c.pr.pen, precum şi incidenţa prev. art. 146 din Legea 302/2004, în sensul că în situaţia când au existat soluţii în străinătate recunoscute prin decizii interne, respectiv C.A Bucureşti, în virtutea  principiului personalităţii legii penale, trebuia să se facă aplicarea prev.art.33-34 c.pen.

  Tribunalul a constatat că recursul este fondat, având în vedere  următoarele considerente: Potrivit art.146 din legea nr.302/2004, dacă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibilă cu legislaţia română, statul român poate, prin hotărâre  judecătorească să adapteze această pedeapsă la aceea prevăzută de  legea română, pentru faptele  care au atras  condamnarea.

  Această pedeapsă trebuie să corespundă, atât  cât  este  posibil, în ceea ce priveşte felul pedepsei aplicate, prin hotărârea  statului de condamnare şi, în nici un caz, nu poate să agraveze situaţia condamnatului.      Cum din actele şi lucrările dosarului, rezultă pe de o parte, că persoanei condamnate i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 13 ani şi 3 luni ca urmare a cumulului aritmetic, se justifică cererea  contestatorului, regulile aplicabile în legislaţia română, în materia contopirii pedepselor  fiind cele referitoare la cumulul juridic potrivit prev. art. 33-34 c. pen.

26

Page 27: contestatie la executare jurisprudenta

  In dreptul penal român funcţionează principiul cumulului juridic (art.33-34 c.pen) şi în ipoteza în care ar fi condamnat pentru aceleaşi infracţiuni de  o instanţă românească, persoana condamnată ar fi putut primi, ca  maxim de  pedeapsă, pedeapsa cea  mai grea, la care  eventual se  putea adăuga un spor.

  În ceea ce priveşte admisibilitatea unei asemenea contestaţii la executare, tribunalul a apreciat că situaţia conversiunii pedepsei, prevăzută în art.146 din Legea nr.302/2004, poate constitui un incident de natura celor prev. de art.461alin.1 lit.d c.pr.pen.              Cererea  persoanei  condamnate fiind fondată, în temeiul art.385/15 lit.d c.pr.pen s-a admis recursul declarat de recurentul P. G., s-a casat în totalitate sentinţa penală  atacată şi în rejudecare, s-a admis  contestaţia la executare formulată de recurent, s-a repus in individualitatea lor pedepsele aplicate acestuia, s-au  contopit pedepsele aplicate , urmînd ca  acesta să execute pedeapsa cea mai grea sporită cu doi  ani, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile, pe durata executării pedepsei, s-a dedus din durata pedepsei închisorii stabilite perioada executată la zi, s-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.375 din 04.03.2008 emis de Curtea de Apel Bucureşti secţia II a penală şi pentru cauze cu minori şi familie şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, cu cheltuieli judiciare avansate de stat ce vor rămâne în sarcina statului.

Contestaţie la executare. Motive

      Prin sentinta penala nr. 368/29.07.2004 a Judecatoriei Liesti s-a dispus respingerea contestatiei la executare formulata de condamnatul P.S, ca nefondata, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

  Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut urmatoarele:       Prin cererea înregistrata la Judecatoria Liesti sub nr. 1024 din 12.07.2004, condamnatul, în prezent detinut în Penitenciarul Galati, formuleaza contestatie la executare.

  În motivarea actiunii se arata ca prin sentinta penala nr. 145/2003 a Judecatoriei Liesti, a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 4 ani si 10 luni închisoare.        Arata petentul ca în cursul cercetarii judecatoresti organele de cercetare penala au mai introdus împotriva sa un dosar penal pentru o fapta care nu-i apartine.

  Cu toate ca nu a recunoscut acea fapta, instanta în baza unor declaratii date de alte persoane decât cei indicati în declaratia de martor, a fost condamnat.        Pentru aceste motive solicita anularea sentintei de condamnare si sa se extinda cercetarea si sa se înapoieze dosarul organelor de urmarire penala pentru a se reface urmarirea penala.

  În drept îsi întemeiaza actiunea pe dispozitiile art. 461 al.c C.pr.penala. S-a constat urmatoarele:       Prin sentinta penala nr. 145 din 08.05.2003 a Judecatoriei Liesti, petentul a fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 4 ani si 10 luni închisoare cu executare prin privare de libertate.

  S-a retinut în sarcina sa opt infractiuni si anume de violare de domiciliu prev. de art. 192 al.2 C.penal si de furt calificat, prev. de art. 208 al.l, 209 al.l lit.g C.penal       Din considerentele expuse rezulta ca inculpatul nu a recunoscut fapta savârsita în dauna partii vatamate S. S, pentru care a fost trimis în judecata pentru infractiunea prev. de art. 208 al.l, 209 al. 1 lit.g C.penal.

27

Page 28: contestatie la executare jurisprudenta

  Sentinta mentionata a ramas definitiva prin decizia penala nr. 1222/A/20.10.2003 a Tribunalului Galati.        Se mai constata ca petentul a formulat cerere de revizuire invocând ca martorii ce au fost audiati au dat declaratii mincinoase.

  Din sentinta penala nr. 124/2004 a Judecatoriei Liesti, rezulta ca cererea de revizuire a fost respinsa, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 545/2004 a Tribunalului Galati.   Motivul invocat de condamnat în prezenta cerere se apreciaza ca nu este prevazuta de art. 461 al.l C.pr.penala si ca motivul invocat este unul din cazurile  având ca obiect revizuirea, prev. de art. 394 lit.b C.pr.penala.

  Împotriva acestei sentinte a declarat apel condamnatul       Apelul este nefondat.        Astfel, Tribunalul constata ca motivele invocate de acesta nu se încadreaza între cazurile expres si limitativ prevazute de art. 461 lit.a-d C.pr.penala în care se poate formula contestatie contra executarii unei hotarâri penale definitive.

  De asemenea s-a constatat ca în mod corect a apreciat instanta de fond faptul ca motivele invocate ar putea constitui eventual cauze de revizuire a sentintei penale de condamnare însa cererea condamnatului nu putea fi apreciata ca fiind o noua cerere de revizuire câta vreme prin sentinta penala nr. 124/25.03.2004 a Judecatoriei Liesti, definitiva, cererea de revizuire formulata de condamnat, în care a invocat aceleasi motive, a fost respinsa ca nefondata.Mergi sus

Contestaţie la executare

CONTESTATIE LA EXECUTARE - SENTINTA PENALA NR. 93/26.06.2012 Contestatorul Biroul Executari Penale din cadrul Judecatoriei GH, în temeiul art.461 alin.1 lit.d cod pr.penala, a formulat din oficiu contestatie la executare privind pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr.229/2008 din 25.06.2008 a Judecatoriei Gura Humorului, dosar nr.1885/237/2007, numitului DG. Instanta a retinut : Prin sentinta penala nr. 229  din 25.06.08   a Judecatoriei Gura Humorului  pronuntata în dosarul nr. 1885/2007 al acestei instante,   DG a fost condamnat la pedeapsa amenzii în suma de 1000, pentru savârsirea infractiunii de amenintare, prev.de art.193 Cod penal.

  Sentinta a ramas definitiva la data de 08.07.2008, prin neapelare. Amenda penala a fost pusa în executare prin emiterea Titlului executoriu nr. .276/1885/237/2008 din 01.08.2008, care a fost înaintat catre AFP GH. Potrivit art. 126 alin. 1 lit. c  coroborat art. 127 CP,  termenul de prescriptie a executarii amenzii este de 3 ani, iar cursul termenului prescriptiei se întrerupe prin începerea executarii pedepsei sau prin savârsirea din nou a unei infractiuni.

  Din fisa de cazier a persoanei condamnate, rezulta faptul ca prin  SP nr. 101 din 22.06.2011 a Judecatoriei Gura Humorului, DG a fost condamnat la pedeapsa de  3 luni închisoare pentru  savârsirea infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea linistii publice si amenintare.

  Având în vedere faptul termenul de prescriptie a amenzii penale aplicat prin   SP nr. 229  din 25.06.08 a fost întrerupt,  prin savârsirea de catre persoana condamnata a unei alte infractiuni, instanta respinge sesizarea.

contestatie la executare

28

Page 29: contestatie la executare jurisprudenta

  Procedura completa.        S-a facut referatul oral al cauzei de grefierul de sedinta, dupa care, nefiind cereri de formulat instanta declara terminata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvântul pe fond.        Procurorul solicita admiterea contestatiei la executare, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicata de Judecatoria Sibiu este concurenta cu pedeapsa aplicata de Judecatoria Onesti, urmând sa fie suportate de stat cheltuielile judiciare.

  Avocat … pentru condamnat solicita admiterea contestatiei la executare, sa se constate ca pedeapsa a fost executata, cu onorariu.        Condamnatul solicita admiterea contestatiei la executare.        Dezbaterile în cauza de fata s-au desfasurat în conformitate cu dispozitiile art. 304 Cod pr. pen, în sensul ca au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic si fiind terminate, cauza a ramas în pronuntare.        I N S T A N T A        Deliberând,         Asupra cauzei penale de fata,        Constata ca prin cererea înregistrata la aceasta instanta sub nr. 6908/270/2011 condamnatul …. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sent. pen. nr. 127/2010 a Judecatoriei Vaslui si sentinta penala nr. 1326/2001 a Judecatoriei Sibiu întrucât faptele sunt concurente.

  În motivarea cererii arata în esenta ca din durata pedepsei a executat 5 ani 10 luni si 15 zile, solicitând astfel sa se constate ca pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr. 127 a fost executata.        În drept cererea este motivata cu dispozitiile art. 461 lit. d Cod penal.

  În cauza s-au atasat copiile sentintelor penale nr. 127/2010 a Judecatoriei Onesti, nr. 1326/2001 a Judecatoriei Sibiu, nr.235/2008 a Judecatoriei Rm. Sarat si din examinarea acestora instanta retine urmatoarea situatie de fapt:        1) Prin sentinta penala nr. 235/03.07.2008 a Judecatoriei Rm. Sarat ramasa definitiva prin decizia penala nr. 468/26.06.2008 a Curtii de Apel Ploiesti, inculpatul … a fost condamnat la o pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare pentru comiterea infractiunii de înselaciune prev. de art. 215 al. 1, 2, 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, 37 lit. a Cod penal.

  S-a retinut ca faptele au fost comise în vara anului 2001.        S-a constatat ca fapta dedusa judecatii este concurenta cu infractiunea de lipsire de libertate prev. de art. 189 Cod penal pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare prin sentinta penala nr. 1326/2002 a Curtii De Apel Alba Iulia, pentru care s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1879/2001 a Judecatoriei Sibiu.

  Din executarea acestei pedepse a fost pus în libertate conditionat la data de 11.dec.2007 cu un rest de pedeapsa de 447 zile. Executarea a început la data de 13.07.2002.        În baza art. 36 Cod penal, s-au contopit cele doua pedepse si s-a constat executata pedeapsa.        2) Printr-o alta sentinta penala nr. 127/2010 a Judecatoriei Onesti ramasa definitiva prin decizia penala nr. 1222/2011 a Curtii de Apel Bacau, a fost condamnat la o pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infractiunii de înselaciune prev. de art. 215 al. 1, 2, 4 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal..        S-a retinut ca a comis fapta în luna iulie 2001.        A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 159/15.11.2011.

  În raport de situatia de fapt prezentata, instanta retine ca acest condamnat a suferit mai multe condamnari definitive pentru infractiuni concurente.        Astfel, sentinta penala nr. 235 a ramas definitiva la data de 26.06.2009, fapte fiind comisa în vara anului 2001, sentinta penala nr.1326/17.10.2001 a Judecatoriei Sibiu a ramas definitiva la data de 02.07.2002, fapta fiind comisa în luna septembrie 1999, iar sentinta penala nr. 127 a ramas definitiva la data de

29

Page 30: contestatie la executare jurisprudenta

15.11.2011, fapta fiind comisa în iulie 2001.

  Asa fiind în temeiul art.449 al2 Cod proc. penala cererea va fi admisa.        Ca tehnica juridica, pentru a se proceda la contopire, se va descontopi rezultanta de 7 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 235/2008 a Judecatoriei Rm. Sarat si se vor pune în individualitate pedepsele componente.

  În temeiul art. 36 al. 2 Cod penal art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal se vor contopi pedepsele de 4 ani si 6 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 235/2008 a Judecatoriei Rm.Sarat cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1326/17.10.2001 a Judecatoriei Sibiu ramasa definitiva prin decizia penala 363/02.07.2002 a Curtii de Apel Alba Iulia si pedeapsa de 4 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 127/2010 a Judecatoriei Onesti, în pedeapsa cea mai grea.

  În baza art. 36 al. 3 Cod procedura penala se va scade din durata pedepsei perioada executata, începând cu 13.07.2002-11.12.2007.        Având în vedere ca infractiunile care constituie obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infractiunea pentru care inculpatul a fost condamnata prin sentinta penala nr. 1326/17.10.2001 a Judecatoriei Sibiu la pedeapsa de 7 ani închisoare,  si tinând seama ca, în urma contopirii tuturor pedepselor componente ale concursului se va stabili aceeasi rezultanta, nu se va mai putea dispune executarea acesteia din urmatoarele considerente :        Din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1326/2001, s-a dispus liberarea conditionata în baza sentintei penale 494/11.12.2007, la data de 11.dec.2007, cu un rest de pedeapsa de 447.

  Cum pedeapsa de 7 ani închisoare urma sa expire la data de 05.03.2010, data pâna la care inculpatul nu a mai savârsit o noua infractiune, potrivit art. 61 al. (1) Cod penal, aceasta pedeapsa se considera executata. Întrucât în prezenta cauza, în urma aplicarii dispozitiilor,lor art. 36 Cod penal, instanta va aplica aceeasi rezultanta de 7 ani, care a fost deja executata, urmeaza sa constate executata pedeapsa principala rezultanta de 7 ani închisoare.

  În aceste conditii, având în vedere ca aplicarea pedepsei accesorii potrivit art. 71 al. (2) Cod penal dureaza pâna la terminarea executarii pedepsei principale a închisorii si ca în cauza pedeapsa se considera executata nu i se va mai aplica pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor civile.

  De asemenea, se va anula mandatul de executare emis în baza sentintei penale nr. 127/2010 a Judecatoriei Onesti.        În baza art. 189 Cod procedura penala se va dispune plata din fondurile Ministerului de Justitie a onorariului pentru aparatorul desemnat din oficiu, iar în baza art. 192 al. 3 Cod procedura penala  cheltuielile judiciare vor ramâne în sarcina statului. Pentru aceste motive,        În numele legii,        H O T A R A S T E:                În baza art. 449 lit. a Cod procedura penala admite cererea formulata de condamnatul …., fiul lui ….. si ….., nascut la data de …. în …., domiciliat în …., recidivist, CNP-….        I) Descontopeste pedeapsa rezultanta de 7 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 235/03.07.2008 a Judecatoriei Rm. Sarat ramasa definitiva prin decizia penala nr. 468/26.06.2009 a Curtii de Apel Ploiesti si repune în individualitate pedepsele:        a) - 4 ani si 6 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr.235/2008 a Judecatoriei Rm. Sarat;        b) - 7 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1326/17.10.2001  a Judecatoriei Sibiu, ramasa definitiva prin dec. pen. nr. 363/02.07.2002 a Curtii de Apel Alba Iulia, pentru comiterea infractiunii prev. de art. 189 al. 1, 2, 3 Cod penal;        În baza art. 36 al. 2, 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal contopeste pedepsele de 4 ani si 6 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 235/2008 a Judecatoriei

30

Page 31: contestatie la executare jurisprudenta

Rm. Sarat, 7 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1326/17.10.2001 a Judecatoriei Sibiu, cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 127/2010 a Judecatoriei Onesti ramasa definitiva prin dec. pen. nr. 1222/2011 a Curtii de Apel Bacau si o aplica pe cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare.

  Executa pedeapsa de 7 (sapte) ani închisoare.        În baza art. 36 al. 3 Cod penal scade din durata pedepsei perioada executata, respectiv 13.07.2002-11.12.2007.        Constata ca pentru pedeapsa de 7 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1326/2001 a Judecatoriei Sibiu, ramasa definitiva prin decizia peala. nr. 363/02.07.2002 a Curtii de Apel Alba Iulia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 878/09.07.2002, fiind pus în libertate conditionat la data de 11.12.2007.

  Constata executata pedeapsa aplicata prin prezenta.        Anuleaza mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 159/15.11.2011 emis de Judecatoria Onesti.        În baza art. 189 Cod pr. pen. dispune plata din fondurile Ministerului de Justitie a onorariului pt. avocat ….. desemnata din oficiu.

posibilitatea recunoaşterii hotărârilor penale străine pe cale incidentala de către instanţa sesizata cu soluţionarea unei contestaţii la executare sau a unei cereri de contopire

     Prin sentinta penala nr. 2297 din sedinta publica din data de, pronuntata in Dosarul nr. 4329/120/2008 al Judecatoriei Ploiesti a fost admisa exceptia necompetentei materiale a instantei, in baza disp.art. 42 C.pr.pen. rap. la art.39, art. 119 Legea 302 din 2004, a fost declinata competenta de solutionare a cererii de recunoastere a hotararilor straine privind pe condamnatul T.N., in favoarea Tribunalului D.      In baza art. 43 C.p.p., a fost sesizata Curtea de Apel Ploiesti cu solutionarea conflictului negativ de competenta.

  Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:            Prin cererea inregitrata pe rolul Tribunalului D., la data de 24.07.2008, sub nr 4320/120/2008, petentul T. N., care in momentul sesizarii instantei se afla detinut la PNT Rahova, a formulat contestatie la executare, aceasta nefiind insa motivata.

  Petentul a anexat cererii MEPI nr. 8 din 2007 al Tribunalului Dambovita. Pana la termenul din data de 29.08.2008, la solicitarea instantei, petentul a fost transferat la PNT Margineni. La data de 22.09.2008, petentul a depus la dosar precizari ale contestatiei, prin care a aratat ca a facut doua cereri, adresate Tribunalului D., solicitand conexarea lor, in baza art. 34 lit. d C.p.p. In motivare pe fond a contestatiei, petentul contestator a aratat ca fapta pentru care a fost condamnat prin s.p. nr. 8 din 2006 este concurenta cu alte doua infractiuni savarsite in Romania, la data de 4/5.08.1998 si 25/26.08. 1998, pentru care a fost condamnat, precum si cu o fapta comisa pe teritoriul Bulgariei, la data de 19.08.2998, pentru care a fost condamnat de o instanta din Bulgaria, la data de 01.12.1999, la pedeapsa de 1 an si 41 de zile inchisoare, pedeapsa executata.

  Petentul a mai aratat ca in afara executarii sentintei din Bulgaria si pana la condamnarea sa prin s.p. 8/2006 in Romania, a mai executat un an inchisoare in Italia, pentru savarsirea infractiunii de furt. In consecinta, petentul a solicitat contopirea pedepselor si deducerea acestor perioade, precum si a perioadei in care s-a aflat in stare de arest in Finlanda, in vedere

31

Page 32: contestatie la executare jurisprudenta

extradarii, pentru executarea MEPI 8/2007 al Tribunalului D.       La termenul de judecata din data de 22.09.2008, instanta a dispus contexarea celor doua dosare, sub nr. 4329/120/2008, constatand ca au acelasi obiect.

  La termenul de judecata din data de 24.10.2008, reprezentantul Ministerului Public, din oficiu, a invederat faptul ca prezenta contestatie la executare formulata de petentul-contestator nu poate fi solutionata fara a se urma procedura recunoasterii hotararilor penale straine, recunoastere care ar urma sa fie facuta pe cale incidentala.

  La termenul de judecata din 29.10.2009, Tribunalul D. a apreciat cauza in stare de judecata in ce priveste primul capat de cerere, respectiv deducerea persioadei executate in Finlanda, din pedeapsa de 5 ani inchisoare aplicata prin s.p. 8 din 2007 a Tribunalului D. si totodata a pus in discutia partilor si a procurorului competenta de solutionare a cauzei referitor la recunoasterea hotararilor penale straine.

  Prin sentinta penala nr. 439 din 06.10.2009 a Tribunalului D. a fost admisa contestatia la executare formulata de condamnatul T.N., s-a dedus din pedeapsa de 5 ani inchisoare aplicata prin s.p. nr. 8 din 2007 a Tribunalului D. perioada in care petentul a fost arestat in vederea extradarii in Finlanda, s-a disjuns cererea formulata de acelasi condamnat, avand ca obiect recunoasterea hotararilor penale pronuntate impotriva sa de catre Tribunalele din Bulgaria si Italia si s-a declinat competenta de solutionare a acestei cereri in favoarea Judecatoriei Ploiesti.

  Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti la data de 30.10.2009, sub acelasi numar.      La termenul de judecata din data de 03.12.2009, reprezentantul Ministerului Public a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Ploiesti, având în vedere faptul ca la data discutarii cererii de recunoastere a hotarârilor straine petentul era detinut în Penitenciarul Margineni, fapt ce se poate constata verificând încheierea de sedinta din 24.10.2008.

  Totodata insa, la acelasi termen de judecata, instanta a invocat din oficiu exceptia de necompetenta materiala, pe care o va analiza cu precadere, avand in vedere ca normele ce reglementeaza competenta materiala sunt prioritare celor care reglementeaza competenta teritoriala.

  Potrivit art. 118 din Legea nr. 302 din 2004, recunoasterea hotararilor penale pronuntate de instantele judecatoresti din strainatate sau a altor acte judiciare straine se poate face si pe cale principala, de catre instanta de judecata sesizata in acest scop de catre condamnat sau de catre procuror, in acest caz, competenta apartine judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala se afla condamnatul.

  Potrivit art. 119, recunoasterea se poate face pe cale incidentala in cadrul unui proces penal in curs, de catre procuror in faza de urmarire sau de catre instanta de judecata in fata careia cauza este pendinte.      Instanta nu achieseaza la punctul de vedere al Tribunalului D., in sensul ca prin proces penal, sintagma folosita de legiuitor in cuprinsul art. 119 din legea 302 din 2004, nu se poate intelege si procesul avand ca obiect contestatie la executare, ci exclusiv procesul care are ca scop solutionarea actiunii penale, astfel cum este definit in cuprinsul art. 1 C.p.p.      Instanta considera ca o astfel de interpretare ar aduce grave prejudicii accesului la justitiei al persoanei, care sesizeaza o instanta de judecata cu solutionarea oricarui incident ivit pe parcursul executarii pedepsei, cum este in cazul de fata contopirea unor pedepse

32

Page 33: contestatie la executare jurisprudenta

aplicate pentru fape concurente si deducerea, pe cale de consecinta a perioadei executate.

  Instanta constata ca, mai mult decat atat, chiar in cazul de fata un astfel de efect contrar celui prevazut de normele edictate in materie s-a produs, cererea de contopire a pedepselor formulata de catre petentul-condamnat ramanand fara solutionare, instanta sesizata cu acesta nedispunand nimic, cu toate ca aceasta era "capatul principal" al cererii, recunoasterea hotararilor penale straine, astfel cum a admis totusi Tribunalul D., fiind o "etapa prealabila solutionarii cererii de contopire".

  Cu toate acestea, Tribunalul D. a procedat la deducerea din durata pedepsei aplicate persoanei condamnate prin s.p. 8 din 2007 a perioadei in care a fost arestat in Finlanda, a disjuns "etapa prealabila solutionarii cererii de contopire", iar cererea de contopire a devenit inexistenta, intrucat nu s-a dispus nimic cu privire la aceasta.

  In plus, instanta constata ca nu persoana condamnata a formulat cererea de recunoastere a hotararilor penale straine, ci acest aspect necesar si prealabil solutionarii cererii de contopire, a fost supus atentiei instantei de catre reprezentantul Ministerului Public in sedinta de judecata de la data de 24.10.2008.

  Pentru toate aceste motive, respectiv pentru a nu se aducere atingere, in primul rand, accesului la justitie prevazut de art. 21 din Constitutia Romaniei si de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, iar in al doilea rand pentru a nu interpreta normele legale intr-un sens contrar celui pentru care au fost edictate, instanta nu achieseaza la interpretarea literala a notiunii de proces penal, raportata la prevederile art. 1 din C.p.p., considerand ca instanta sesizata cu orice incident ivit in materia executarii hotararilor penale este competenta sa procedeze, ca o chestiune prealabila, la recunoasterea hotararilor penale straine, daca este cazul.

  Instanta nu poate ajunge la concluzia ca, in cazul de fata, recunoasterea hotararilor penale straine nu este un incident, ci o cerere principala, atata vreme cat realitatea obiectiva este contrara, aceasta problema punandu-se tocmai pentru a putea fi solutionata cererea de contopire.

  Cel mult s-ar fi putut afirma (daca legiuitorul ar fi statuat expres), ca nici pe cale incidentala recunoasterea nu poate fi facuta de o alta instanta decat cea care era competenta sa solutioneze cererea pe cale principala,  prev. de art. 118 din Legea nr. 302 din 2004, solutie care ar fi derogat de la regula generala a prorogarii de competenta referitor la solutionarea chestiunilor prealabile si care ar fi atras, pe cale de consecinta, reglementarea unui nou caz de suspendare a procesului penal (intrucat odata investita, instanta este obligata sa se pronunte cu privire la cererea - de contopire - formulata), insa aceasta teza nu are acoperire in momentul de fata de dispozitiile legale anterior citate.

  In consecinta, instanta va admite exceptia de necompetenta materiala invocata din oficiu, lasand nesolutionata exceptia de necompetenta teritoriala invocata de reprezentantul Ministerului Public (desi la momentul la care se considera ca procurorul, din oficiu, a sesizat instanta cu recunoasterea, persoana condamnata se afla in PNT Margineni) si sa decline, in baza disp.art. 42 C.pr.pen. rap. la art.39, art. 119 Legea 302 din 2004, competenta de solutionare a prezentei cauze in favoarea Tribunalului D., care este in continuare sesizat cu cererea de contopire, intrucat prin sentinta penala nr. 439 din 2009 nu s-a pronuntat cu privire la aceasta.

33

Page 34: contestatie la executare jurisprudenta

  Desigur ca Judecatoria Ploiesti nu actioneaza ca si cand ar face o analiza a legalitatii sau temeinciei hotararii de declinare, aspectele invederate anterior, referitoare la solutia de declinare fiind antamate tocmai pentru ca aceasta instanta are o opinie contrara, motivata partial si de consecintele unei asemenea solutii, deja produse in cauza, opinie care, fiind urmata de declinarea inapoi la Tribunalul D. a competentei de solutionare a cauzei, genereaza si un conflict negativ de competenta.

  Totodata, instanta va sesiza Curtea de Apel Ploiesti cu solutionarea conflictului negativ de competenta.      În baza disp.art. 192 al. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia, onorariul aparatorului din oficiu, in cuantum de 100 lei, urmand a fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.Mergi sus

Contestaţie la executare

19.05.2010 Tribunalul SUCEAVA Tip: Hotarare Competenta materiala: Arest preventiv Prin cererea adresata acestei instante si înregistrata sub nr. 4938/86/2010 din 30.04.2010, B. S. D. – prin aparator ales avocat Ursu Radu, a formulat contestatie la executare împotriva masurii arestarii preventive dispusa prin încheierea nr.72/A din 17.11.2009 (dosar nr.7130/86/2009) a Tribunalului Suceava – Sectia Penala, întrucât în cauza sunt date situatiile prev.de art.461 lit.a, c, d cod proc.penala, în sensul ca încheierea nu era definitiva si nu este nici la acest moment, dat fiind ca nu i s-a comunicat la adresa din Anglia si nu a exercitat calea de atac a recursului, motiv pentru care mandatul de arestare a fost emis nelegal, în baza unei hotarâri care nu era si nu este definitiva.

  S-a mai aratat ca nu a fost legal citat pentru termenele din dosarul de arestare si nici nu a fost audiat, desi se cunostea ca locuieste în strainatate si nu în România, fiind data cerinta art.461 lit.c si d cod proc.penala, adica existenta unei nelamuriri la hotarâre (necitarea si neaudierea desi se cunostea domiciliul), precum si un caz de împiedicare la executare (hotarârea în baza careia s-a emis mandatul de arestare nefiind definitiva), aceasta din urma constituindu-se si într-un incident ivit în cursul executarii mandatului, pentru ca atât mandatul, cât si în încheiere sunt mentionate domicilii gresite, el nelocuind în România ci în Anglia, sub aceste aspecte actele fiind nule, întrucât nu se indica domiciliul real – cunoscut.

  La termenul de astazi, aparatorul ales al inculpatului a aratat ca întelege sa renunte la judecarea prezentei cereri, iar în subsidiar, lasa la aprecierea instantei modul de solutionare. Examinând actele si lucrarile dosarului, Tribunalul constata urmatoarele: Prin încheierea sedintei Camerei de Consiliu nr. 72 A din 17.11.2009, pronuntata de Tribunalul Suceava în dosar nr. 7130/86/2009, ramasa definitiva  prin încheierea nr. 213 R/23.11.2009 a Curtii de Apel Suceava s-a admis propunerea Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Serviciul Teritorial Suceava si, în consecinta, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului B. S. D., pe o durata de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventiva emis de urgenta pe numele sau.

  În fapt, s-a retinut ca inculpatul B. S. D. este cercetat pentru savârsirea infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat, prev. de art.7 alin.1  din Legea nr.39/2003 si trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 si 2 lit. a coroborate cu art. 2 pct.2 lit. a din Legea nr.678/2001 (cu modificarile si completarile ulterioare), cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, constând în aceea ca, începând cu luna septembrie 2008 si pâna în luna iunie 2009, împreuna

34

Page 35: contestatie la executare jurisprudenta

cu sotia sa – B. E., B. C. zis G., H. T.-V. zis V., H. C.-C. zis B. si P. S.-O., a pus bazele si a constituit un grup infractional organizat, actionând împreuna si în mod coordonat în scopul savârsirii infractiunii de trafic de persoane, pentru obtinerea în mod direct de beneficii financiare.

  În baza cercetarilor efectuate, organul de urmarire penala a stabilit în esenta pâna în prezent ca structura si activitatea grupului infractional se contureaza în sensul ca B. S.-D. – liderul grupului – împreuna cu sotia sa – B. E. au închiriat în Anglia un numar de patru spalatorii situate în parcarile unor supermarket-uri din orasele Stroud, Tetbury, Gloucester si Bishop’s Cleeve, în care au exploatat prin munca, cu încalcarea normelor legale privind conditiile de munca, salarizare, sanatate si securitate, mai multe persoane racolate prin promisiunea unor locuri de munca bine platite din jud. Suceava, Botosani sau Iasi.

  De supravegherea persoanelor la locurile de munca si strângerea profiturilor zilnice se ocupau numitii B. C. zis G., H. T.-V. zis V., H. C.-C. zis B. si P. S.-O. care la rândul lor înmânau sumele de bani sotilor B. S.-D. si E. Ca modalitati de constrângere a victimelor erau folosite: tinerea acestora într-o continua stare de presiune psihica prin proferarea de injurii si amenintari, folosindu-se în unele cazuri violenta fizica, limitând libertatea de miscare a victimelor prin retinerea documentelor de identitate. Art. 461 Cpp reglementeaza cazurile în care se poate formula contestatie la executarea unei hotarâri penale, fara însa ca acest text de lege sau vreo alta dispozitie procedurala sa reglementeze în mod expres hotarârile împotriva carora poate fi exercitata calea contestatiei la executare.

  Însa, din analiza institutiei contestatiei la executare (cazurile în care poate fi formulata, în mod special cele de la lit. b si d, referintele la modalitatea de executare a dispozitiilor civile), precum si din analiza dispozitiilor legale ale întregului titlu III din partea speciala, rezulta în mod clar ca aceasta cale poate fi urmata doar în conditiile unei hotarâri ce solutioneaza fondul cauzei.

  Astfel, art. 460 alin. 2 Cpp face referire la condamnat, iar în cuprinsul titlului nu se regasesc dispozitii referitoare la modalitatea de punere în executare a arestarii preventive. Masura arestarii preventive este reglementata unitar în titlul IV al partii generale, cuprinuzând atât dispozitii referitoare la modalitatea de punere în executare (dupa cum cel arestat este sau nu prezent), precum si modalitatea de remediere a eventualelor dispozitii nelegale.

  În acest ultim sens, art. 139 alin. 2 are o formulare deosebit de larga, referindu-se la încalcarea oricarei prevederi legale (inclusiv, asa cum se sustine în prezenta speta de catre petent, nelegala citare), iar atât codul de procedura cât si regulamentul instantelor au instituit garantii de celeritate (suplimentare fata de procedura contestatiei la executare) în vederea solutionarii unei astfel de cereri – posibilitatea formularii în orice moment si termen scurt de repartizare aleatorie pentru primul termen.

  În consecinta, formularea unei contestatii la executare împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventiva este o cale neprevazuta de lege si deci inadmisibila, iar petentul are alte mijloace legale de a supune controlului judecatorului pretinsa lipsa de legalitate a masurii luate fata de persoana sa. Pentru aceste motive, Tribunalul va respinge cererea formulata de inculpat – prin aparatorul ales, ca inadmisibila.

  În baza  disp. art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, va obliga petentul B. S. D. la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare catre stat.

35

Page 36: contestatie la executare jurisprudenta

Contestaţie la executare. Art.5221 Cod Procedură Penală. Rejudecarea unei persoane extrădate.

Cererea ce face obiectul prezentei cauze este fundamentata în drept pe dispoz. art. 522/1 C.p.p. text de lege potrivit caruia în cazul în care fata de o persoana judecata si condamnata în lipsa, s-a derulat procedura de extradare în România, aceasta persoana va putea fi rejudecata, la cererea sa, de catre instanta care a judecat cauza în primul grad de jurisdictie.

  De asemenea,  potrivit art. 34 alin. 1 din Legea 302/2004, în cazul în care se solicita extradarea unei persoane în vederea executarii unei pedepse pronuntate printr-o hotarâre data în lipsa împotriva sa, statul român poate refuza extradarea în acest scop daca apreciaza ca procedura de judecata a nesocotit dreptul la aparare recunoscut oricarei persoane învinuite de savârsirea unei infractiuni.

  Totusi extradarea se va acorda daca statul solicitant da asigurari apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a carei extradare e ceruta, dreptul la o noua procedura de judecata care sa îi salvgardeze drepturile la aparare. Din examinarea acestor dispozitii legale, rezulta ca pentru rejudecarea unei persoane extradate este necesara îndeplinirea conditiei ca aceasta sa fi  fost judecata si condamnata în lipsa.

  Pe de alta parte instanta retine ca, potrivit art. 522/1 C.p.p., cauza „ va putea” fi rejudecata numai atunci când persoana în cauza a fost judecata si condamnata în lipsa, cu nesocotirea dreptului sau la aparare si la un proces echitabil. Dar, dispozitiile acestui articol trebuie coroborate cu considerentele Deciziei nr. 5454/2007 a ÎCCJ, în care se prevede cu claritate ca persoana extradata va beneficia de rejudecarea cauzei numai în cazul în care nu a avut cunostinta de derularea întregului proces penal.

  Este adevarat ca, în toate etapele procesului penal atât în faza de urmarire penala, cât si în faza de judecata, petentul nu a participat, fiind reprezentat în faza de cercetare penala, în faza apelului si a recursului de aparator din oficiu, iar la fond având aparator ales, fara a comunica adresa la care sa fie citat, fapt pentru care acesta a fost citat la adresa de domiciliu din Caracal, chiar si cu mandat de aducere.

  În plus, nu numai ca petentul a fost reprezentat în toate fazele procesului de aparator, fiindu-i deci asigurat dreptul la aparare, dar a si exercitat toate caile de atac prevazute de lege. Prin urmare, petentului nu i-a fost încalcat în niciun fel dreptul la aparare recunoscut în art. 3 din CEDO, atâta timp cât acesta a avut tot timpul cunostiinta de desfasurarea procesului, fapt probat si prin aceea ca în etapa de fond a judecatii a avut aparator ales, iar ulterior a promovat apel si recurs în cauza, dar a refuzat sa se prezinte la judecata Prin cererea adresata acestei instante  si înregistrata pe rolul Judecatoriei Caracal sub nr., la data de 5.09.2011, petentul condamnat B. D., detinut în Penitenciarul T. J. a formulat contestatie la executare împotriva mandatului de executare a pedepsei a pedepsei de 3 ani închisoare.

  În motivarea contestatiei, arata petentul ca a fost condamnat fara a i se lua o declaratie, fara a fi confruntat cu persoanele cu care s-a asociat si fara a fi prezent, deoarece da la data de 27.08.2009 nu a mai locuit în România, ci în Spania, fiind plecat la munca.

  Se mai arata de catre petent ca, doreste sa i se i-a o declaratie cu privire la faptele savârsite si pentru care a fost condamnat, declaratie fara de care i s-a încalcat dreptul la aparare, fapte pe care le recunoaste, dar pentru faptul ca le recunoaste solicita si i se faca aplicarea în cauza a

36

Page 37: contestatie la executare jurisprudenta

art. 3201 C.p.p. din Legea 202/2010.

  La termenul din data de 16.09.2011, petentului i s-a luat declaratie, în care acesta arata ca prin cererea depusa întelege sa formuleze contestatie la executare potrivit art. 461 lit. d C.p.p. si totodata recunoaste faptele pentru care a fost condamnat, precizând ca a plecat din tara la data de 26/27.08.2009 si solicitând sa se faca aplicarea în cauza a disp. art. 3201 C.p.p.. Ulterior petentul a revenit asupra declaratiei, aratând ca de fapt doreste rejudecarea cauzei dupa extradare, conform art. 5221 c.p.p. De asemenea, la termenul din data de 30.09.2011, petentul a învederat instantei faptul ca nu are probe de propus nici cu privire la starea de fapt si nici în circumstantiere, aratând ca a fost adus în tara în baza unui mandatului european, în luna iulie 2011 si solicita ca dupa rejudecare sa se faca aplicarea disp. art. 3201 C.p.p. Din oficiu instanta a dispus atasarea dosarului nr. al Judecatoriei Caracal, în care a fost pronuntata sentinta penala nr.. Analizând  actele si lucrarile cauzei precum si cererea  formulata de petentul condamnat în raport cu dispozitiile art. 522/1 C.p.p. instanta retine urmatoarele: Prin sesizarea înregistrata pe rolul Judecatoriei Caracal sub nr. , Parchetul de pe lânga Judecatoria Caracal, a solicitat instantei sa se dispuna arestarea preventiva pe o durata de 29 de zile a inculpatilor: V. R., P. A. I., B. C., I. F., L. A., fata de care s-a luat masura retinerii pe timp de 24 ore si pe o durata de 30 de zile pentru  inculpatii: B. Gh., S. T., B. D., S. N., S. V. si N. T., aflati în stare de libertate.

  În motivarea sesizarii se arata ca, împotriva inculpatilor a fost pusa în miscare actiunea penala prin ordonanta nr. , emisa în data de 24.08.2009, pentru savârsirea infractiunilor de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea  ordinii si linistii publice prev. de art. 321 al. 2 Cp, si asocierea pentru savârsirea de infractiuni prev. de art. 323 C.p. S-a precizat în referatul cu propunerea de arestare preventiva ca, prin rezolutia din data de 23.08.2009, s-a început urmarirea penala împotriva inculpatilor pentru savârsirea infractiunilor mai sus mentionate, constând în aceea ca în data de 22.08.2009 s-au asociat în scopul savârsirii de infractiuni, iar în jurul orelor 20.00, înarmati cu diferite arme albe (sabii, coase, topoare, bâte) în timp ce se aflau pe str. T. din mun. Caracal, s-au manifestat violent, verbal si fizic, tulburând astfel ordinea si linistea publica. Inculpatii: I. F., L. A., N. T.,  V. R., B. C. si P. A. I., prezenti în instanta, au fost audiati recunoscând partial savârsirea faptelor penale pentru care sunt cercetati.

  Desi la data înregistrarii propunerii de arestare preventiva, instanta a dispus citarea inculpatilor aflati în stare de libertate, B. Gh., S. T., B. D. (fila 18), S. N. si S. V., în scopul respectarii drepturilor procesuale ale acestora, pentru posibilitatea asigurarii dreptului efectiv la aparare prev. de art. 6 al.3 Cpp. si respectarea disp. art.6 pct. 3 lit. a din CEDO privitor la dreptul inculpatului de a fi informat asupra cauzei si naturii acuzatiei ce i se aduce înainte de a fi ascultat, acestia nu s-au prezentat în instanta.

  Prin încheierea din data 24.08.2009, orele 19,00, în baza art. 136 Cod Procedura Penala, 143 Cod Procedura Penala si a art. 148 alin. 1 lit. a,  si f Cod Procedura Penala, s-a dispus arestarea preventiva a tuturor inculpatilor pe o durata de 30 zile, începand cu data punerii în executare a mandatului, inculpatului petent în cauza asigurândui-se aparator din oficiu.

  Încheierea privind arestarea preventiva a inculpatului B. D. a fost comunicata acestuia la data de 25.08.2009, fiind semnata de sotia sa. La data de 28.08.2009, instanta a retinut faptul ca a fost pus în executare si mandatul de arestare preventiva fata de inculp. S. T. iar fata de inculpatii B. Gh., B. D., S. V. si S. N. Gh. s-a luat masura arestarii preventive în lipsa, deoarece acestia s-au sustras de la urmarire.

37

Page 38: contestatie la executare jurisprudenta

  La data de 9.09.2009, organele de politie având de executat mandatul de aducere cu nr., la parchet a numitului B. D., au încheiat procesul verbal de cautare, din care rezulta faptul ca s-au deplasat la locuinta acestuia si au gasit-o pe mama numitului B. D., care le-a relatat faptul ca acesta nu se afla la domiciliu fiind plecat de cca doua saptamâni, fara sa stie de el. La data de l6.09.2009, pe rolul instantei de judecata s-a înregistrat dosarul nr.  unde prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Caracal nr., s-a dispus trimiterea în judecata în stare de arest preventiv a inculpatului petent B. D., pentru savârsirea infractiunilor prev.de art.321 alin.2.C.P., cu aplicarea art.75 lit.a C.P., art.239 alin.l C.P.,(în dauna p.vat. – agent de politie R. D.), art.239 alin.1 C.P.( în dauna p.vat.  – agent de politie R. I. C.), cu aplic.art.33 lit.a.C.P.,si art.37 lit.b.C.P., precum si a celorlalti inculpati.

  Cu prilejul cercetarii judecatoresti efectuata în cauza, ca urmare a absentei inculpatului B. D., au fost emise citatii ale caror dovezi se gasesc la filele 186, 233, 302, iar la fila 389 din dosar procedura de citare cu acest inculpat a fost efectuata prin afisare la Primaria Caracal, localitate pe raza careia se afla locul savârsirii faptei.

  Biroul National Interpol a solicitat instantei declansarea procedurii pentru emiterea mandatului european de arestare preventiva, scop în care instanta prin încheierea din data de 26.10.2009 a emis acest mandat. Au fost emise: mandate de aducere a inculpatului la termenele de judecata, mandate care au fost puse în executare de Politia mun. Caracal, ocazie cu care inculpatul nu a fost identificat la domiciliu, (fila 433 din dosar) si adrese catre Administratia Nationala a Penitenciarelor, catre IJJ Olt si Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, (filele 361, 362, 363 si 435), raspunsurile acestor institutii aflându-se la filele 381 si 383.

  De asemenea, în cursul cercetarii judecatoresti, inculpatul a avut aparator ales, în persoana dl. av. I. M., care a exercitat în cauza toate caile de atac. Prin sentinta penala nr. din, Judecatoria Caracal, în baza dispoz. art. 321 alin.2 C.p. cu aplic. art. 37 lit.b C.p. si art. 75 lit. a C.p., a fost  condamnat  inculpatul  B. D. la pedeapsa de 3 ani  închisoare; în baza dispoz. art. 239 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p., a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, fapta savârsita în dauna agentului de Politie R. D.; în baza dispoz. art. 239 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p., a fost condamnat inculpatul  B. D. la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, fapta savârsita în dauna agentului de Politie R. I. C., iar conform art. 33 lit. a C.p. – art. 34 C.p., s-a dispus ca inculpatul B. D. sa execute pedeapsa cea mai grea,  aceea de 3 ani  închisoare, cu aplicarea dispozitiilor  art. 57 C.p; în baza dispoz. art. 71 alin.2 C.p., s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a si b, mai putin dreptul de a alege, pe durata executarii pedepsei; în baza dispoz. art. 350 C.p.p., s-a mentinut starea de arest a inculpatului dispusa prin încheierea din data de 24.08.2009 a Judecatoriei Caracal si s-a constatat ca mandatul de arestare preventiva nr. din 24.08.2009, emis de Judecatoria Caracal cu  privire la acesta, nu a fost confirmat pâna în prezent, ca urmare a sustragerii acestuia.

  In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpatului B. D. instanta de fond a apreciat ca se impune  condamnarea acestuia la pedeapsa cu închisoare, cu executare în regim de detentie, de natura a corija comportamentul acestui inculpat, deprinderile antisociale pe care le-a manifestat, cu o totala lipsa de respect fata de regulile de convietuire sociala, provocând prin expresiile triviale folosite si prin tulburarea grava a linistii publice, indignarea unui mare numar de persoane aflate la locul incidentului, avându-se în vedere si faptul ca inculpatul este cunoscut cu antecedente penale si a savârsit faptele în stare

38

Page 39: contestatie la executare jurisprudenta

de recidiva - art. 37 lit. b. C.P. – si în conditiile agravantei prev. de art. 75 lit. a, C.P., retinându-se si împrejurarea ca s-a sustras de la urmarirea penala si cercetarea judecatoreasca.

  Împotriva acestei sentinte, au formulat apel atât Parchetul de pe lânga Judecatoria Caracal, cât si inculpatii. Prin decizia penala nr. din  pronuntata de Tribunalul Olt, s-a dispus, în baza art 379 alin 1 pct 2 lit a) C.p.p, admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Caracal si de inculpatii P. A. I., N. T., B. Gh., B. D., S. N. Gh., S. V., S. T. si descontopirea pedepselor rezultante aplicate inculpatilor.

  Astfel, în cazul inculpatului B. D., pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare, în pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata in baza art. 321 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p. si art. 75 lit. a C.p., 1 an si 6 luni închisoare aplicata în baza dispoz. art. 239 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p., savârsita în dauna agentului de Politie R. D., 1 an si 6 luni închisoare aplicata în baza dispoz. art. 239 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p., savârsita în dauna agentului de Politie R. I C. In baza art 334 C.p.p, s-a dispus schimbarea încadrarii juridice data infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice din art 321 alin 2 C.pen in art 321 alin 1 si 2 C.pen., pentru fiecare dintre inculpatii din cauza si în baza dispoz. art.321 alin.1 si 2 C.p. cu aplic. art.37 lit.b C.p. si art.75 lit.a C.p.,  a fost condamnat inculpatul B. D. la pedeapsa de 3 ani  închisoare; în baza dispoz. art.239 alin.1 C.p. cu aplic. art.37 lit.b C.p.,a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, fapta savârsita în dauna agentului de Politie R. D.; în baza dispoz. art.239 alin.1 C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare, fapta savârsita în dauna agentului de Politie R. I. C., iar conform art. 33 lit. a C.p. – art. 34 C.p., inculpatul B. D. a executat pedeapsa cea mai grea, anume aceea de 3 ani  închisoare.

  În faza de judecare a apelului, inculpatului petent i s-a asigurat aparator din oficiu, iar procedura de citare cu acesta a fost îndeplinita si prin modalitatea citarii la sediul Primariei Caracal. S-a constatat ca mandatul de arestare preventiva nr. din 24.08.2009, emis de Judecatoria Caracal cu privire la acest inculpat, nu a fost confirmat pâna în prezent, ca urmare a sustragerii acestuia si, in baza art. 350 C.p.p., s-a mentinut masura arestarii preventive.

  Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât Parchetul de pe lânga Tribunalul Olt, cât si inculpatii.  În faza de judecata a recursului, petentului i s-a asigurat de asemenea aparator din oficiu, aceasta depunând si motive de recurs prin care solicita admiterea recursului si reducerea pedepsei aplicate inculpatului.

  Prin decizia penala nr., Curtea de Apel Craiova a admis recursurile declarate de parchet si de inculpatii B. Ghe., P. A. I., N. T., L. A., S. N. Gh. si S. V., a casat decizia penala nr. din 13 iulie 2010 pronuntata de Tribunalul Olt si sentinta penala nr.  din 15.12.2009 pronuntata de Judecatoria Caracal, în parte, sub aspectul laturii penale si a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatii S. T. si B. D., acesta din urma trebuind sa execute 3 ani închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii publice.

  Ca urmare a acestei decizii penale, s-a emis mandatul de executare a pedepsei de catre inculpatul B. D., mandat care nu a putut fi pus în executare deoarece acesta nu se afla pe teritoriul României. Pentru aceasta, IPJ Olt – Serviciul de Investigatii Criminale, a solicitat la data de 17.02.2011 emiterea mandatului european de arestare deoarece exista date conform carora condamnatul se afla pe teritoriul Italiei (fila 631).

  Astfel, a fost emis de instanta mandatul european de arestare nr., mandat în baza caruia

39

Page 40: contestatie la executare jurisprudenta

condamnatul a fost arestat în Spania (fila 731), preluat din Spania la data de 8.07.2011 si încarcerat în Arestul Directiei Generale de Politie a mun. Bucuresti (filele 762 – 763).

  Cererea ce face obiectul prezentei cauze este fundamentata în drept pe dispoz. art. 522/1 C.p.p. text de lege potrivit caruia în cazul în care fata de o persoana judecata si condamnata în lipsa, s-a derulat procedura de extradare în România, aceasta persoana va putea fi rejudecata, la cererea sa, de catre instanta care a judecat cauza în primul grad de jurisdictie.

  De asemenea,  potrivit art. 34 alin. 1 din Legea 302/2004, în cazul în care se solicita extradarea unei persoane în vederea executarii unei pedepse pronuntate printr-o hotarâre data în lipsa împotriva sa, statul român poate refuza extradarea în acest scop daca apreciaza ca procedura de judecata a nesocotit dreptul la aparare recunoscut oricarei persoane învinuite de savârsirea unei infractiuni.

  Totusi extradarea se va acorda daca statul solicitant da asigurari apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a carei extradare e ceruta, dreptul la o noua procedura de judecata care sa îi salvgardeze drepturile la aparare. Din examinarea acestor dispozitii legale, rezulta ca pentru rejudecarea unei persoane extradate este necesara îndeplinirea conditiei ca aceasta sa fi  fost judecata si condamnata în lipsa.

  Pe de alta parte instanta retine ca, potrivit art. 522/1 C.p.p., cauza „ va putea” fi rejudecata numai atunci când persoana în cauza a fost judecata si condamnata în lipsa, cu nesocotirea dreptului sau la aparare si la un proces echitabil. Dar, dispozitiile acestui articol trebuie coroborate cu considerentele Deciziei nr. 5454/2007 a ÎCCJ, în care se prevede cu claritate ca persoana extradata va beneficia de rejudecarea cauzei numai în cazul în care nu a avut cunostinta de derularea întregului proces penal.

  Este adevarat ca, în toate etapele procesului penal atât în faza de urmarire penala, cât si în faza de judecata, petentul nu a participat, fiind reprezentat în faza de cercetare penala, în faza apelului si a recursului de aparator din oficiu, iar la fond având aparator ales, fara a comunica adresa la care sa fie citat, fapt pentru care acesta a fost citat la adresa de domiciliu din Caracal, chiar si cu mandat de aducere.

  În plus, nu numai ca petentul a fost reprezentat în toate fazele procesului de aparator, fiindu-i deci asigurat dreptul la aparare, dar a si exercitat toate caile de atac prevazute de lege. De asemenea, potrivit actelor din dosar încheierea privind arestarea preventiva a inculpatului B. D., a fost comunicata acestuia la data de 25.08.2009, fiind semnata de sotia sa. La data de 28.08.2009, instanta a retinut faptul ca a fost pus în executare si mandatul de arestare preventiva fata de inculpatul B. D. si s-a luat masura arestarii preventive în lipsa, deoarece acesta s-au sustras de la urmarire.

  Din procesul verbal de cautare încheiat de organele de politie la data de 9.09.2009, ca urmare a executarii mandatului cu nr., de aducere la parchet a numitului B. D., rezulta faptul ca s-au deplasat la locuinta acestuia din Caracal si au gasit-o pe mama acestuia, care le-a relatat faptul ca acesta nu se afla la domiciliu fiind plecat de circaca doua saptamâni, fara sa stie de el  deci dupa comunicarea încheierii privind arestarea sa preventiva.

  Instanta, având în vedere, încheierea privind arestarea preventiva a petentului care a fost comunicata acestuia la data de 25.08.2009, fiind semnata de sotia sa, relatarile facute de mama acestuia la data de 9.09.2011, conform carora fiul sau nu se afla la domiciliu fiind

40

Page 41: contestatie la executare jurisprudenta

plecat de circa doua saptamâni, fara sa stie de el, declaratia data de petent în fata instantei la termenul din data de 16.09.2011 prin care acesta recunoaste ca a parasit România la data de 26/27.08.2009, cât si relatarea facuta de acesta în cererea de chemare în judecata unde relateaza faptul ca si-a stabilit domiciliul în Spania la data de 28.09.20009, deci dupa emiterea de catre instanta a mandatului de arestare preventiva, constata ca, lipsa petentului pe parcursul procesului penal se datoreaza culpei acestuia, care dupa ce a aflat de faptul ca pe numele sau a fost emis mandat de arestare preventiva a parasit tara, sustragându-se de la judecarea cauzei în care era parte.

  Astefl ca, petentul nu poate invoca în sustinerea cererii de rejudecare conduita sa culpabila, deoarece aceasta conduita nu este protejata de prevederile art. 34 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala în materie penala si Conventia pentru extradare.

  Prin urmare, petentului nu i-a fost încalcat în niciun fel dreptul la aparare recunoscut în art. 3 din CEDO, atâta timp cât acesta a avut tot timpul cunostiinta de desfasurarea procesului, fapt probat si prin aceea ca în etapa de fond a judecatii a avut aparator ales, iar ulterior a promovat apel si recurs în cauza, dar a refuzat sa se prezinte la judecata.

  Având în vedere aceste considerente, petentul nu poate beneficia de disp. art. 5221 C.p.p., instanta urmând sa respinga cererea petentului, ca nefondata, deoarece petentul nu se afla în situatia unei persoane judecate si condamnate în lipsa, ci în situatia unui fugar.

  Cu privire la solicitarea petentului, de a i se face aplicarea în cauza a disp. art. 3201 C.p.p., instanta nu poate face aplicarea în cauza a acestor dispozitii, deoarece, chiar daca petentu a recunoscut savârsirea faptelor asa cum au fost retinute prin rechizitoriul parchetului, aceste dispozitii nu se pot aplica decât cauzelor care au intrat pe rolul instantelor de fond dupa intrarea în vigoare a Legii 202/2010 si nu celor care la acea data erau deja judecate pe fond, cum este cazul în speta.

Contestatie la executare. Întrerupere prescriptie executare pedeapsa - începere executare. Prescriptii

Prin sentinta penala nr. 2555 din 28.07.2009 s-a dispus în baza dispozitiilor  art.  461 alin. 1 lit. d Cod procedura penala raportat la art. 125 si art. 126 alin. 1 lit b Cod penal respingerea contestatiei la executare formulata de catre Biroul Executari Penale din cadrul Judecatoriei Iasi, prin judecatorul delegat, privind sentinta penala nr. 3416 din 13.07.2000 a Judecatoriei Iasi (pronuntata în dosar nr. 9732/1999), ramasa definitiva prin neapelare, prin care condamnatei  Z.W.  i-a fost aplicata pedeapsa rezultanta de 3 (trei) ani si 6 (sase) luni închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazute  de art. 208, art. 209 alin 1 lit.g Cod penal, în sensul constatarii intervenirii prescriptiei executarii pedepsei.

  Pentru a dispune astfel, instanta de judecata a retinut ca    termenul de prescriptie a executarii pedepsei (termen de 8 ani  si 6  luni raportat la pedeapsa de 3 (trei) ani si 6 (sase) luni închisoar , calculat potrivit art. 126 alin.3 Cod penal de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare , respectiv de la data de 31.10.2000) a fost întrerupt prin începerea executarii ca urmare a arestarii condamnatei în vederea extradarii, pentru a interveni prescriptia impunându-se, potrivit art. 127 Cod penal,  împlinirea unui nou termen de  prescriptie  de 8 ani  si 6  luni calculat de la data arestarii de autoritatile din Polonia în vederea extradarii.

Contestatie la executare-declinare de competenta

41

Page 42: contestatie la executare jurisprudenta

  În motivarea cererii, petentul a susţinut că în mandaul de executare a pedepsei închisorii emis a constatat unele  nereguli. Potrivit referatului întocmit de grefier pe baza relaţiilor solicitate telefonic de la serviciul evidenţă din cadrul Penitenciarului Tulcea, petentul ......... se află în executarea unei pedepse de 29 de ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor, pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr.264/2004 a Tribunalului Tulcea.

  La termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2009, instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, având în vedere că la momentul formulării cererii petentul era deţinut în Penitenciarul Poarta Albă.

  Chiar dacă, în motivarea cererii s-a susţinut că există motivul  contestaţiei la  executare prevăzut de art.461alin.1 lit.c cod pr.penală invocându-se  o nelămurire cu privire la hotărârea  care se execută, din memoriul depus la dosar ulterior de  condamnat şi din susţinerile orale ale acestuia a rezultat că temeiul contestaţiei nu îl constituie prevederile menţionate.

  Potrivit dispoziţiilor art. 461 al.1 lit. d şi al.2 Cod procedură penală raportat la art.460 al.6 Cod procedură penală, în cazurile când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării pedepsei, soluţionarea cererii este dată în competenţa instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere sau unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa corespunzătoare în grad instanţei de executare.

  Conform acestui text de lege, cum petentul a formulat cererea fiind deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Constanţa, ca instanţa în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere al petentului la data formulării cererii.

  Aşa fiind, văzând şi dispoziţiile articolului 42 Cod procedură penală, urmează a declina competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa. Onorariu avocat din oficiu în sumă de 100 lei urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul de avocaţi Tulcea pentru avocat.

Contestatie la executare-declinare de competenta

  În motivarea cererii, petentele, prin reprezentant legal, au arătat în esenţă că au formulat contestaţie la executare împotriva titlurilor de executare date în baza deciziei din 20 iunie 2008, pronunţată în dosarul 1008/88/2008, de Tribunalul Tulcea deoarece hotărârea este nelegală întrucât s-a judecat separat un recurs formulat împotriva încheierilor din 11 şi 14 aprilie 2007 pronunţate de Judecătoria Tulcea în dosarul 6861/327/2007      Prin sentinţa penală nr. 1237 din 11 noiembrie 2008 Judecătoria Tulcea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea cauzei la Tribunalul Tulcea.

  Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că în cauză sunt incidente dispus art. 461 lit. c Cod pr. penală, fapt pentru care competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului

42

Page 43: contestatie la executare jurisprudenta

Tulcea.      Pe rolul acestei din urmă instanţe dosarul a fost înregistrat cu nr. 2813/88/2008.

  La termenul din 27 ianuarie 2008 Tribunalul Tulcea a  invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială.      Referitor la acest aspect, se reţine următoarele:      Prin încheierea pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. 6861/3427/2007 a fost admisă cererea de abţinere formulată de  procurorul de şedinţă ……… şi s-a respins cererea de recuzare formulată de ......... şi ......... prin reprezentant legal ..........      Împotriva acestei  încheieri, înainte de soluţionarea pe fond a dosarului Judecătoriei Tulcea, care avea ca obiect cerere de revizuire, petentele ......... şi ......... au declarat recurs.

  Prin decizia nr. 110 din 20 iunie 2008 a Tribunalului Tulcea, au fost  respinse ca inadmisibile recursurile declarate de revizuiente împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare fiind obligate recurentele la plata sumei de 10 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

  După trimiterea dosarului la instanţa de fond  în urma unei erori materiale a Judecătoriei  Tulcea s-au emis titluri executorii pe numele revizuientelor însă, din greşeală, la suma cu care trebuiau să fie luate în debit s-a consemnat 310 lei în loc de 10 lei.

  Urmare a acestei erori, Judecătoria Tulcea, prin Biroul executări penale, a emis adresa nr. 6861/327/2007 din 5.09.2008 către Administraţia Finanţelor Publice Bucureşti, sector IV prin care a solicitat să fie restituite instanţei cele două titluri executorii emise pe numele ......... şi ..........      Astfel, referitor la contestaţia la executare, formulată de revizuientele ........., se invocă drept temei  legal dispoziţiile art. 461 lit. a şi c Cod pr. penală.

  Este adevărat că, potrivit art. 461 al. 2 Cod pr. penală, competenţa de soluţionare a contestaţiei când se invocă art. 461 al. 1 lit. c aparţine instanţei care  a pronunţat hotărârea care se execută, în speţa de faţă Tribunalul Tulcea, însă prima instanţă trebuia să verifice motivaţia cererii formulate de petente care sunt nemulţumite în esenţă că au fost luate în debit cu suma de 310 lei.

  În acest condiţii Judecătoria Tulcea trebuia să cenzureze contestaţia în raport de cele susţinute prin cerere şi nu de temeiul juridic invocat de părţi.      Tribunalul constată că  nu poate fi incident în cauză temeiul prevăzut de art. 461 lit. c Cod pr. penală, respectiv când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută deoarece, prin decizia penală nr. 110 din 20 iunie 2008 a Tribunalului Tulcea este prevăzută în mod clar şi expres că recurentele ......... au fost obligate la plata sumei de 10 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

  În aceste condiţii, deoarece hotărârea în primă instanţă aparţine Judecătoriei Tulcea, iar adresa privind darea în debit către Administraţia Financiară cu o sumă greşită a fost emisă de aceeaşi instanţă, cazurile de contestaţie care puteau fi invocate fiind cele prevăzute de art. 461 lit. a şi d Cod pr. penală şi nu cel prevăzut de lit. c.      Faţă de cele expuse, va fi admisă excepţia de necompetenţă materială şi se va declina cauza în favoarea Judecătoriei Tulcea.

  Totodată, în baza art. 43 al. 3 Cod pr. penală va fi sesizată  Curtea de Apel Constanţa în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Contestatie la executare

43

Page 44: contestatie la executare jurisprudenta

14.06.2012 Tribunalul ARAD Tip: Sentinta penala Competenta materiala: Contestaţie la executare Sentinţa penală nr. 231 din 14 iunie 2012 – Tribunalul Arad         Prin cererea formulată, condamnatul L.M.I. a solicitat, prin apărător ales, pe calea contestaţiei la executare, să se constate că a intervenit prescripţia executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 200/12.06.2000, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2022/2000 şi anularea tuturor actelor de executare emise în baza acestei sentinţe.

  În motivarea contestaţiei s-a invocat Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2/2012, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor art. 33 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 şi art. 127 Cod penal, prin care s-a stabilit că transmiterea mandatului european de arestare prin difuzare nu produce efect întreruptiv de prescripţie a executării pedepsei.

  S-a arătat că, în speţă, faţă de condamnatul L.M.I. a fost emis mandatul european de arestare şi mandatul de urmărire internaţională, prin difuzare, până în prezent condamnatul neputând fi localizat. În drept, s-au  invocat dispoziţiile art. 461 lit. d Cod procedură penală şi art. 127 Cod penal.

  Analizând contestaţia Tribunalul Arad a reţinut următoarele:         Prin sentinţa penală nr. 200/12.06.2000, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2022/2000, contestatorul L.M.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru trafic de stupefiante.

  Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 453/08.11.2000 a Curţii de Apel Timişoara şi decizia penală nr. 4698/02.11.2001 a CSJ Bucureşti,         În baza acestei hotărâri, la data de 10.12.2001, s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 377/2000, mandat ce nu a putut fi pus în executare deoarece contestatorul a părăsit România.

  Prin încheierea penală nr. 28/06.06.2005, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3146/2005, a fost admisă sesizarea IPJ Arad – Serviciul de investigaţii criminale, pentru formularea cererii de arestare provizorie a condamnatului L.M.I., constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile pentru solicitarea arestării provizorii în vederea extrădării (art. 28 şi 681 din Legea nr. 302/2004), astfel că s-a solicitat arestarea provizorie în vederea extrădării.

  La data de 13.09.2009, Tribunalul Arad a emis mandatul european de arestare, conform art. 81 şi 83 alin. 2 titlul III din Legea nr. 302/2004, în vederea difuzării prin canalele specifice în ţările membre U.E. Până în prezent, condamnatul nu a putut fi localizat.

  La data de 21 aprilie 2010, cauza a fost pusă pe rol, din oficiu, pentru constatarea prescripţiei executării pedepsei. Prin sentinţa penală nr. 181/15.06.2010, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2303/108/2010, a fost admisă contestaţia la executare, iar în baza art. 125, raportat la art. 126 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a constatat prescrisă executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, s-au anulat toate formele de executare, revocându-se mandatul european de arestare.

  Această hotărâre a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, recurs care a fost admis, prin decizia penală nr. 932/R/20.09.2010 a Curţii de Apel Timişoara fiind respinsă contestaţia la executare, cu motivarea că emiterea mandatului european de arestare a

44

Page 45: contestatie la executare jurisprudenta

întrerupt cursul prescripţiei executării pedepsei.

  La data de 20.10.2010, condamnatul L.M.I. a sesizat Tribunalul Arad cu o contestaţie la executare, solicitând să se constate că executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni este prescrisă. Instanţa, prin sentinţa penală nr. 344/23.11.2010, pronunţată în dosarul nr. 6976, a apreciat că există autoritate de lucru judecat faţă de decizia penală nr. 932/R/20.09.2010 a Curţii de Apel Timişoara, astfel că a respins contestaţia la executare.

  Această hotărâre a fost menţinută prin decizia penală nr. 80/20.01.2011 a Curţii de Apel Timişoara.         Având în vedere practica controversată existentă la nivelul instanţelor judecătoreşti, cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 33 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 republicată şi ale art. 127 Cod penal, respectiv dacă transmiterea unui mandat european de arestare emis de către autorităţile judiciare român, direct sau prin difuzare, constituie sau nu o cauză de întrerupere a prescripţiei executării pedepsei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pronunţându-se în recurs în interesul legii, prin decizia nr. 2/02.03.2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 281/27.04.2004 a statuat următoarele: „transmiterea directă a mandatului european de arestare emis de autorităţile române către autorităţile judiciare ale unui alt stat membru, pe teritoriul căruia a fost localizată persoana, indiferent dacă aceasta este sau nu arestată provizoriu în vederea predării, are efect de întrerupere a prescripţiei executării pedepsei.

  Nu produce efect întreruptiv de prescripţie transmiterea mandatului european de arestare prin difuzare.”         În speţă, mandatul european de arestare a fost difuzat prin intermediul INTERPOL.         Mandatul european de arestare, ca formă simplificată a extrădării, produce efectele întreruptive prevăzute de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, numai dacă persoana solicitată este localizată şi, prin urmare, statul de executare a cererii, este cunoscut.

  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat „atât timp cât persoana solicitată, care se sustrage de la urmărire penală sau de la executare, nu este localizată, devine funcţională instituţia urmăririi internaţionale în vederea extrădării, emiţându-se mandat în acest sens, fără însă a se putea susţine că emiterea şi difuzarea unui asemenea mandat ar genera întreruperea prescripţiei.

  În mod raţional, câtă vreme persoana nu este localizată şi statul de executare nu este cunoscut, se conturează o imposibilitate obiectivă de formulare/depunere a cererii de extrădare, autorităţile române neavând posibilitatea unei manifestări efective în vederea tragerii la răspundere penală a persoanei respective sau a supunerii acesteia la executarea unei pedepse, manifestare ce ar fi esenţa cauzelor ce întrerup prescripţia.”         Or, aşa cum s-a arătat mai sus, până în prezent condamnatul nu a fost localizat, iar termenul de prescripţie, prevăzut de art. 126 lit. b Cod penal, s-a împlinit la data de 02.05.2010.

  Pe lângă condiţia cu privire la termenul de prescripţie, s-a constatat că, în cauză, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 127 Cod penal, respectiv condamnatul nu a început executarea pedepsei şi nici nu a săvârşit o nouă infracţiune – fapt ce rezultă din fişa de cazier judiciar, existentă la fila 15 din dosar.

  Având în vedere toate considerentele de mai sus, Tribunalul Arad a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 461 lit. d Cod procedură penală, astfel că, în baza art. 460, art. 461 lit. d Cod procedură penală, a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul L.M.I. şi în baza art. 126 alin. 1 lit. b Cod penal, a constatat prescrisă executarea pedepsei de 3 ani şi

45

Page 46: contestatie la executare jurisprudenta

6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 200/12.06.2000, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2022/2000, definitivă prin decizia penală nr. 453/08.11.2000 a Curţii de Apel Timişoara şi decizia penală nr. 4698/02.11.2001 a Curţii Supreme de Justiţie.

  S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 377/2000 din 10.12.2001, emis de Tribunalul Arad. S-a revocat mandatul european de arestare în vederea extrădării şi mandatul de urmărire internaţională. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi Curtea de Apel Timişoara prin decizia penală nr. 1104/R din 8 august 2012, în baza art. 385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinţei penale nr.231 din 14 iunie 2012 a Tribunalului Arad, pe care a casat-o integral şi rejudecând,  a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de condamnatul L.M.I. Instanţa de recurs a reţinut autoritatea de lucru judecat, întrucât acelaşi motiv de fapt şi de drept a fost invocat şi a făcut obiectul analizei pe fond în dosarul nr. 2303/108/2010 al Tribunalului Arad şi al Curţii de Apel Timişoara şi în raport de Decizia nr. 36/2009 a ÎCCJ  pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, o nouă contestaţie la executare întemeiată pe aceleaşi motive, temei legal şi apărări, dacă există identitate de persoană este inadmisibilă.

  Pronunţarea ulterioară a unui recurs în interesul legii, care dezleagă problema de drept în sensul invocat de contestator (favorabil acestuia), nu poate înfrânge autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti definitive, în lipsa unui text de lege care să prevadă expres o asemenea posibilitate (cum este prevăzut, de pildă, în cazul căilor extraordinare de atac).Mergi sus

Competenta; contestatie la executare27.03.2014 Judecătoria GĂEŞTI Tip: Sentinta penala Competenta materiala: Infracţiuni Prin sentinţa penală nr. 615 din data de 27.03.2014 a Judecătoriei Găeşti s-a dispus: „În baza dispoziţiilor art. 598 Cod procedură penală, raportat la art. 47 şi 50 Cod procedură penală:             Declină competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, privind pe contestatorul rp, aflat în DGPMB – SECŢIA 9 POLIŢIE – CRAP, în favoarea Judecătoriei Buftea, judeţul Ilfov.

  În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală:              Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. Onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului, respectiv..., în cuantum de 25 de lei, conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie seria DB nr. 630/2014, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.               În baza dispoziţiilor art. 50 alin. 4 Cod procedură penală:               Fără cale de atac.

  Pronunţată în şedinţa publică de la 27.03.2014.”             Pentru a se hotărî astfel, s-au reţinut următoarele: La data de 27.02.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti cererea formulată de Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău prin care a solicitat să se constate prescripţia executării pedepsei în ceea ce îl priveşte pe intimatul RP. A motivat în sensul că prin sentinţa penală nr. 474 din data de 25.09.2002, definitivă prin neapelare, Judecătoria Găeşti a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 948 din data de 16.10.2002 împotriva inculpatului RP, pentru săvârşirea infracţiunii de furt.

  Întrucât, conform art. 162 lit. b din Noul Cod Penal, a intervenit termenul de prescripţie a

46

Page 47: contestatie la executare jurisprudenta

executării pedepsei, solicită să se constate intervenirea prescripţiei executării pedepsei. S-a depus la dosar cazierul judiciar al intimatului, mandatul european de arestare nr. 10 din data de 03.08.2009, sentinţa penală nr. 364 din data de 03.02.2006 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la data de 19.05.2006, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 941 din data de 19.05.2006 al Judecătoriei Buftea.

  Analizând actele dosarului, instanţa a constatat următoarele: Prin sentinţa penală nr. 474 din data de 25.09.2002 a Judecătoriei Găeşti definitivă prin neapelare, a fost condamnat intimatul RP, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (art. 208 – 209 lit. a, g, i Cod penal), la 3 ani închisoare. A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 948 din data de 16.10.2002, mandatul european de arestare nr. 10/2009 şi mandatul de urmărire internaţională nr. 8/2009 (aşa cum reiese din referatul întocmit de BEP din cadrul Judecătoriei Găeşti pe coperta dosarului nr. 4581/232/2011 ataşat la prezenta cauză).

  Prin sentinţa penală nr. 364 din data de 03.02.2006 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la data de 19.05.2006, a fost condamnat intimatul RP, în temeiul art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. c Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod penal, art. 80 Cod penal, la 6 luni închisoare.

  În baza art. 39 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, Judecătoria Buftea a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 474 din data de 25.09.2002 a Judecătoriei Găeşti, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

  Sentinţa penală nr. 364 din data de 03.02.2006 a Judecătoriei Buftea a rămas definitivă prin neapelare la data de 19.05.2006, fiind emis şi mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 941/2006. Conform referatului întocmit de BEP din cadrul Judecătoriei Buftea, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău a informat la data de 19.02.2014 că intimatul RP a fost încarcerat în cadrul Secţiei 9 Poliţie, fiind prins în Bucureşti la data de 18.02.2014.

  Conform adresei emise de Secţia 9 Poliţie, Centrul de reţinere şi arestare preventivă nr. 6, s-a comunicat Judecătoriei Buftea că la data de 18.02.2006 a fost pus în aplicare mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 941/2006, mandat care este emis de această instanţă (Judecătoria Buftea).

  De asemenea, prin adresa emisă de Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău către Judecătoria Buftea, s-a restituit mandatul european de arestare nr. 41/2008 emis de Judecătoria Buftea şi s-a adus la cunoştinţă că la data de 18.02.2014 intimatul RP a fost prins în municipiul Bucureşti şi încarcerat în DGPMB – SECŢIA 9 POLIŢIE – Centrul de reţinere şi arestare preventivă.

  Prin adresa emisă de Biroul Naţional Interpol către Judecătoria Găeşti s-a restituit mandatul european de arestare nr. 10/2009 emis de Judecătoria Găeşti şi s-a adus la cunoştinţă că urmărirea internaţională a fost revocată prin mesajul din data de 25.01.2014, deoarece RP a fost prins la data de 18.02.2014 în Bucureşti şi încarcerat în cadrul DGPMB.

  S-a putut observa că Judecătoria Buftea, atunci când a pronunţat sentinţa penală nr. 364 din data de 03.02.2006 nu a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Găeşti, aşa cum trebuia, deşi a contopit în pedeapsa rezultantă de 3 ani

47

Page 48: contestatie la executare jurisprudenta

închisoare aplicată şi pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită de Judecătoria Găeşti prin sentinţa penală nr. 474 din data de 25.09.2002, ci a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii, astfel existând în paralel două asemenea mandate.

  Instanţa a apreciat astfel că: Chiar dacă primul mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 948 din data de 16.10.2002 este emis de Judecătoria Găeşti, intimatul RP trebuie să execute la momentul actual o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare stabilită în urma unei contopiri şi care este aplicată de Judecătoria Buftea, aceasta fiind instanţa de executare conform art. 553 din Noul Cod de Procedură Penală.

  Chiar dacă prin sentinţa penală nr. 364 din data de 03.02.2006 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la data de 19.05.2006, nu s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Găeşti, aşa cum trebuia, câtă vreme s-a aplicat o nouă pedeapsă în urma contopirii şi s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii, este evident că efectele mandatului anterior emis de Judecătoria Găeşti au încetat.

  Condamnatul rp se află la acest moment în executarea unei pedepse noi, rezultate în urma contopirii şi în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 941/2006 emis de Judecătoria Buftea, astfel că instanţa apreciază, conform art. 598 alin. 1 lit. d şi alin. 2, rap. la art. 597 alin. 1 şi 553 din Noul Cod de Procedură Penală, că în speţă este competentă să se pronunţe Judecătoria Buftea.Mergi sus

Contestatie la executare

  La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă contestatorul personal, adus din cadrul Penitenciarului Gherla şi asistat fiind de către doamna avocată P.M, cu împuternicire avocaţială la dosar (fila 13), fiind desemnată din oficiu. Din partea Ministerului Public se prezintă domnul procuror – I.C Procedura de citare este legal îndeplinită faţă de contestator.

  S-a făcut referatul cauzei, după care: Instanţa constată că s-au depus la dosarul cauzei: - (fila 8) proces-verbal încheiat în urma convorbirii telefonice avute cu Serviciul de Evidenţă din cadrul Penitenciarului Gherla, privind situaţia juridică al contestatorului;      - (filele 9 - 12)  adresa nr. U/26302/PGCJ/26.03.2010 din partea Penitenciarului Gherla privind situaţia juridică al contestatorului; Instanţa, în temeiul articolului 300 alineatul 1 şi articolului 39 din Codul de procedură penală, din oficiu ridică excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Gherla şi propune declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Cluj.

  Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu excepţia ridicată şi solicită declinarea competenţei.       Apărătorul petiţionarului este de acord cu excepţia ridicată şi solicită declinarea competenţei.       Petiţionarul nu este de acord cu declinarea competenţei soluţionării cererii, mai bine îşi retrage cererea.       I N S T A  N Ţ A    reţine că prin contestaţia la executare depusă de către contestatorul U.R, se solicită, în temeiul articolului 461 alineatul 1 litera d) şi articolul 458 din Codul de procedură penală, articolul 12, articolul 15 alineatul 2 din Codul penal şi articolul 78 din Constiţuţie, încetarea executării pedepsei.

  În motivarea contestaţiei, contestatorul arată (în esenţă) că este condamnat la 12 ani închisoare prin sentinţa penală numărul 126/2006 a Tribunalului Sibiu, în baza articolului 215

48

Page 49: contestatie la executare jurisprudenta

alineatele 3-5 din Codul penal iar noua lege penală numărul 286/2009, nu mai prevede ca infracţiune faptele de înşelăciune.

  La termenul de azi, instanţa a pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Gherla şi a propus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului . Analizînd probele aflate la dosar precum şi normele juridice în vigoare, instanţa reţine următoarele: Contestatorul U.R se află în Penitenciarul Gherla, unde execută  pedeapsa de 12 închisoare, aplicată prin sentinţa penală numărul 184/2007 a Tribunalului Sibiu (fila 8). La dat formulării contestaţiei, contestatorul se afla în Penitenciarul Gherla (filele 2 şi 3). Conform articolului 461 alineatul 1 litera d) din Codul de procedură penală, contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face … când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în timpul executării.

  Instanţa apreciază că (generic) cererea condamnatului este o contestaţie la executare, prevăzută de articolul 461 alineatul 1 litera d) din Codul de procedură penală.      Mai trebuie reţinut că, potrivit articolului 458 din Codul de procedură penală,  (1) Când după raminerea definitiva a hotaririi de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infractiune fapta pentru care s-a pronuntat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsa mai usoara decit cea care se executa ori urmeaza a se executa, instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire, dupa caz, a dispozitiilor art. 12, 14 si 15 din Codul penal.     (2) Aplicarea dispozitiilor din alineatul precedent se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, de catre instanta de executare, iar daca cel condamnat se afla in executarea pedepsei, de catre instanta corespunzatoare in grad in a carei circumscriptie se afla locul de detinere sau unitatea unde condamnatul executa pedeapsa la locul de munca.

  În speţă, la data formulării cererii, petiţionarul executa pedeapsa în Penitenciarul Gherla. Potrivit anexei la Hotărârea Guvernului României numărul 1.849/2004 (modificată prin Hotărârea Guvernului României numărul 362/2007), Penitenciarul Gherla se află în localitatea Gherla, judeţul Cluj.

  În acest caz, Tribunalul Cluj, conform articolului 36 din Legea numărul 304/2004 este instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare, astfel că, în temeiul articolului 456 şi articolului 42 din Codul de procedură penală, se va admite excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Gherla şi se va declina competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj.

  Potrivit articolului 42 alineatul 4 din Codul de procedură penală, hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelului si nici recursului (este definitivă).       La termenul de azi, petiţionarul a declarat că îşi retrage contestaţia la executare.

  Instanţa apreciază că, nefiind competentă material să soluţioneze pe fond cauza, nu poate nici să ia act de retragerea contestaţiei şi să aplice dispoziţiile incidente în această situaţie. Văzând şi dispoziţiile articolului 189 şi articolului 192 alineatul 3 din Codul de procedură penală,          PENTRU ACESTE MOTIVE INSTANŢA ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE: I.

  În temeiul articolului 461 din Codul de procedură penală admite excepţia de necompetenţă a Judecătoriei Gherla şi declină competenţa în favoarea Tribunalului Cluj, în vederea soluţionării contestaţiei la executare, formulată de contestatorul U.R, născut la data de

49

Page 50: contestatie la executare jurisprudenta

09.11.1971, în prezent deţinut în Penitenciarul Gherla.       II.

privind inadmisibilitatea cererilor repetate de revizuire si contestatie la executare, daca exista identitate de persoane, de temei legal, de motive si aparari invocate în solutionarea acestora

14.12.2009 ICCJ Tip: RIL Competenta materiala: ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE     ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - SECŢIILE UNITE -       DECIZIA Nr. 36 din 14 decembrie 2009   Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 414 din 22/06/2010         Dosar nr. 26/2009       Sub preşedinţia doamnei judecător Lidia Bărbulescu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,     Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind admisibilitatea cererilor de revizuire, respectiv de contestaţie la executare, în cazul incidenţei autorităţii de lucru judecat.

  Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 67 de judecători din 103 aflaţi în funcţie.     Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea - adjunct al procurorului general.

  Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că obiectul recursului în interesul legii a fost limitat numai la cererile de revizuire şi contestaţie la executare, excluzând cererile de contopire care nu pot intra sub incidenţa autorităţii de lucru judecat, deşi sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti le-a avut în vedere şi pe acestea din urmă. A solicitat, în concluzie, admiterea recursului în interesul legii, în sensul de a se stabili că, în cazul în care instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire ori a unei contestaţii la executare constată existenţa autorităţii de lucru judecat, urmează să respingă respectiva cerere ca inadmisibilă.       SECŢIILE UNITE,       deliberând asupra recursului în interesul legii şi sesizării Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, constată următoarele:     În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în legătură cu soluţionarea cererilor de revizuire şi a contestaţiilor la executare formulate succesiv, în condiţiile existenţei identităţii de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în susţinerea acestora.

  Astfel, unele instanţe au considerat că asemenea cereri trebuie soluţionate pe fond chiar dacă există identitate de persoane şi s-au invocat, cu ocazia soluţionării acestora, aceleaşi temeiuri legale, motive şi apărări.     Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că, în cazul când se constată că există identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în cuprinsul cererilor de revizuire şi al contestaţiilor la executare formulate succesiv, acestea trebuie respinse ca inadmisibile.

  Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.     În adevăr, în

50

Page 51: contestatie la executare jurisprudenta

cuprinsul art. 403 din Codul de procedură penală, prin care s-a reglementat procedura admiterii în principiu a cererii de revizuire, este instituită la alin. 1 obligaţia instanţei de a verifica, între altele, dacă această cerere este făcută în condiţiile prevăzute de lege.     O astfel de verificare presupune, mai întâi, să se aprecieze asupra susceptibilităţii unei atare cereri de a fi examinată prin prisma reglementărilor legale care ar putea constitui impedimente în exercitarea căii de atac a revizuirii.

  În aceste condiţii, limitarea exercitării şi promovării în continuare a unei cereri de revizuire, în cadrul procedurii prealabile a admiterii în principiu, trebuie luată în considerare atât timp cât anumite piedici legale, cum este şi autoritatea de lucru judecat, nu îngăduie compatibilitatea căii respective de atac de a determina rejudecarea fondului cauzei.

  Sub acest aspect, este unanim admis că situaţia juridică stabilită prin soluţionarea definitivă a unei cauze penale deduse judecăţii reflectă adevărul impus de recunoaşterea principiului de drept "res judicata pro veritate habetur". De aceea, în măsura în care rezolvarea dată asupra unei cereri de revizuire priveşte persoane, temeiuri juridice, motive şi apărări ce fac obiectul unei cereri de revizuire ulterioare, cu conţinut identic, această nouă cerere de revizuire nu constituie decât o repetare a celei deja soluţionate, intrând în coliziune cu dispoziţiile legale privind autoritatea de lucru judecat.

  De observat în această privinţă că faţă de dispoziţiile art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, aplicabile şi în procesul penal potrivit art. 721 din acelaşi cod, instanţa este obligată să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac de prisos să se mai procedeze la cercetarea în fond a pricinii.

  Ca urmare, în raport cu reglementarea de la art. 166 din Codul de procedură civilă, aplicabil şi în procesul penal, în care se prevede că "excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţei de recurs", adică oricând, este de la sine înţeles că instanţa de revizuire nu poate trece peste o asemenea excepţie, ea trebuind să o invoce, chiar din oficiu, înainte de a aborda examinarea în fond a cererii de revizuire.

  Evident, în lipsa unei reglementări adecvate în legislaţia penală a conţinutului autorităţii de lucru judecat, constatarea existenţei acesteia nu poate fi făcută decât în conformitate cu reglementarea de principiu de la art. 1201 din Codul civil, potrivit căreia "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele sau în contra lor în aceeaşi calitate".

  Reiese deci că, faţă de specificul cererii de revizuire din procesul penal, condiţiile instituite în reglementarea de principiu, dată autorităţii de lucru judecat prin art. 1201 din Codul civil, implică neîndoielnic existenţa identităţii de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate cu ocazia soluţionării noii cereri în raport cu cererea anterioară de revizuire definitiv judecată.

  Pentru aceeaşi raţiune, faţă de specificul procedurii ce trebuie parcursă în vederea soluţionării contestaţiei la executare, astfel cum această procedură este reglementată în art. 462 cu referire la art. 460 din Codul de procedură penală, o atare cale de atac devine, de asemenea, inadmisibilă, operând efectele autorităţii de lucru judecat, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în raport cu cererea de contestaţie la executare rezolvată anterior, cu caracter definitiv.

51

Page 52: contestatie la executare jurisprudenta

  În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide că sunt inadmisibile cererile repetate de revizuire şi, respectiv, de contestaţie la executare, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în soluţionarea acestora.       PENTRU ACESTE MOTIVE       În numele legii       D E C I D:       Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

  Se stabileşte că cererile repetate de revizuire şi, respectiv, contestaţie la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în soluţionarea acestora.     Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

  

Contestaţie la executare. Recunoaşterea hotărârilor penale străine. Competenţă materială.

22.09.2005 Curtea de Apel ORADEA Tip: Decizie Competenta materiala: Contestaţie la executare DECIZIA NR. 563/R din 22 septembrie 2005 Contestatie la executare. Recunoasterea hotarârilor penale straine. Competenta materiala. Emitent: Curtea de Apel Oradea - sectia penala si pentru cauze cu minori si pentru cauze cu minori Prin sentinta penala nr. 886 din 6 mai 2005 pronuntata de Judecatoria Satu-Mare, în baza art. 461 alin. 1 lit. d Cod procedura penala, a fost respinsa contestatia la executare formulata de contestatorul condamnat C.D.F. Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut ca C.D.F. a solicitat sa se deduca din pedeapsa aplicata în România perioadele executate în Austria si, de asemenea, perioadele executate în Penitenciarele Gherla si Satu-Mare.

  Deoarece contestatorul nu a putut prezenta acte doveditoare privind recunoasterea unei hotarâri penale straine, s-a respins contestatia la executare ca neîntemeiata. Prin decizia penala nr. 187/A din 23 iunie 2005, Tribunalul Satu-Mare a respins ca nefondat apelul penal declarat de contestator.

  Tribunalul a retinut ca, în mod legal si temeinic prima instanta a respins contestatia la executare formulata de condamnat, întrucât la dosarul cauzei nu este depusa nici o hotarâre judecatoreasca de recunoastere a hotarârii penale straine. Împotriva acestor hotarâri a declarat recurs contestatorul condamnat, recurs penal ce a fost admis în parte de Curtea de Apel Oradea, prin decizia penala nr. 563/R din 22 septembrie 2005.

  Contestatia la executare a fost admisa pentru deducerea din pedeapsa în a carei executare se afla condamnatul a perioadelor executate în Penitenciarele Gherla si Satu-Mare deoarece, la dosarul cauzei exista fisa emisa de Penitenciarul Satu-Mare si mandatul de executare a pedepsei din care rezultau mentiunile necesare privind pedepsele la care contestatorul a fost condamnat prin hotarâri definitive ale altor instante si din care a executat perioadele mentionate în cererea sa, în Penitenciarele Gherla si Satu-Mare.

  Cu privire la perioadele execute în Austria s-a retinut ca, pe rolul Curtii de Apel Oradea s-a înregistrat sub dosar nr. 4642/2005 cererea de recunoastere a hotarârii penale straine. În

52

Page 53: contestatie la executare jurisprudenta

aceasta situatie, pe calea contestatiei la executare nu se putea, în aceasta faza procesuala deduce perioadele privative de liberate executate în strainatate deoarece, în conformitate cu dispozitiile art. 120 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciara internationala în materie penala, recunoasterea hotarârilor straine în materie penala nu se poate face pe cale incidentala, decât pe cale principala, iar competenta materiala de recunoastere a acestor hotarâri revine în exclusivitate curtilor de apel.

  Daca instanta de fond  investita cu solutionarea contestatiei la executare ar fi procedat la solutionarea cererii de recunoastere a hotarârii penale straine pe cale incidentala, hotarârea pronuntata ar fi fost lovita de nulitate absoluta, în conditiile dispozitiilor art. 197 alin. 2 Cod procedura penala. 1Mergi sus

Contestatie la executare.Incidente la executare .Declinare competenta de solutionare.Emiterea unui nou mandat de executare

01.03.2010 Tribunalul SIBIU Tip: Decizie Competenta materiala: Înşelăciune Constată că ,s-a înregistrat la Tribunalul Sibiu contestaţia la executare formulată din oficiu de Biroul Executări Penale al Tribunalului Sibiu privind pe condamnata D C Din prezenta cerere, precum şi din hotărârile judecătoreşti depuse la dosar, instanţa a reţinut următoarele: Prin sentinţa penală nr. x /1999 a Tribunalul Sibiu, inculpata D C a fost condamnată la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215, alin. 1, 4 şi 5 C.p. Prin decizia penală nr. y/A/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia este admis apelul peste termen formulat de D C şi se reduce pedeapsa la 4 ani închisoare.

  Prin decizia penală nr. z/2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul inculpatei şi urmare a unei schimbări de încadrare juridică o condamnă pe inculpată la 2 ani şi 6 luni închisoare, dispunând executarea sub supraveghere a pedepsei, pe o durată de 6 ani.

  De menţionat că sentinţa penală nr. x/1999 a Tribunalului Sibiu rămăsese definitivă iniţial prin neapelare la 4.02.1999 şi a fost emis mandatul de executare  16/1999 În anul 2002, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sesizează Tribunalul Sibiu despre faptul că în legătură cu condamnata D C s-au  pronunţat  două  hotărâri judecătoreşti prin care i s-au aplicat pedepse cu închisoarea pentru infracţiuni concurente, astfel că se impune contopirea acestor pedepse.

  Prin sentinţa penală nr. A/2003 Tribunalul Sibiu constatând că există concurs între infracţiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin sentinţa penală a Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti şi infracţiunea de înşelăciune pentru care inculpata a fost condamnată prin sentinţa penală nr. x1999 a Tribunalul Sibiu, ambele definitive la acea dată, a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată condamnatei D C prin sentinţa penală a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti definitivă la 7.10.1998 pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 2,3 cu aplicarea art. 13 C.p. cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. x1999 a Tribunalul Sibiu definitivă, la 4.02.1999, pentru comiterea  infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 4 şi 5 C.pen. şi cea complimentară de 2 ani de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c c.p. aplicată prin aceeaşi sentinţă şi, în consecinţă,  s-a dispus ca D C să  execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complimentară de 2 ani constând în interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a-c C.p. S-a dispus anularea mandatelor de executare ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalului Sibiu şi s-a emis un nou mandat având în vedere

53

Page 54: contestatie la executare jurisprudenta

pedeapsa rezultantă în urma contopirii.

  Prin urmare, în cauză a fost emis de Tribunalul Sibiu un nou mandat de executare Ca urmare a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. z/2009 prin care i s-a aplicat inculpatei D C o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere acest mandat de executare a fost retras.

  Biroul Executări Penale de pe lângă Tribunalul Sibiu a constat că este vorba de un incident la executare, în ce priveşte sentinţa penală a judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, sens în care a formulat prezenta contestaţie. Prin sentinţa penală  a Tribunalului Sibiu contestaţia a fost declinată în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti care la rândul sau a declinat cauza în favoarea Tribunalului Sibiu.

  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând conflictul negativ de competenţă  a stabilit competenţa în favoarea Tribunalului Sibiu,. În cursul soluţionării  prezentei cauze instanţa a făcut verificări la administraţia Naţională a penitenciarelor şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Sibiu – Serviciul Cercetări Penale, stabilind că D C nu se află încarcerată în vreun arest sau Penitenciar din Ţară .

  Condamnata a fost citată de la ultima adresă cunoscută în ţară , precum şi de la reşedinţa din Italia, întrucât s-a reţinut că procedura de citare cu aceasta a fost legal îndeplinită în dosarul   Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie . Ca urmare a faptului că, probabil, condamnata şi-a schimbat între timp reşedinţa din Italia procedura nu s-a mai putut îndeplini la această adresă, sens în care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.178 alin. 21 C.p.p. şi 177 alin. 4 C.p.p., D C fiind citată prin afişare la Consiliul Local Sibiu şi la uşa instanţei.

  Între timp a fost depus la dosar şi cazierul condamnatei , iar din acest act precum şi din hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză existente la dosar, tribunalul a reţinut că prezenta contestaţie a fost întemeiată si in consecinta a fost admisă pentru următoarele considerente : În primul rând, s-a constatat că la data pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs, prin decizia penală nr. z/.2009  prin care s-a casat sentinţa penală nr. x1998 a Tribunalului Sibiu sub aspectul pedepselor şi modalităţii de executare, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni, inculpata D C mai fusese condamnată prin sentinţa penală a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea  de înşelăciune săvârşită în ianuarie 1996.

  Această sentinţă a rămas definitivă la 07.10.10998 iar înainte de rămânerea ei definitivă, la 24.02.1998 DC a săvârşit faptele de înşelăciune pentru care a fost condamnată prin sentinţa penală x/1998 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin decizia  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

  Prin urmare instanţa supremă nu putea aplica dispoziţiile art. 861 C.p. referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni aplicată, aşa încât soluţia ce se impune în prezent este cea prev. de art. 85 alin. 1 C.p., şi anume anularea suspendării sub supraveghere dispusă prin decizia penală nr. 415/2005.

  Infracţiunea de complicitate la înşelăciune săvârşită la data de 24.02.1998 pentru care ea a fost condamnată prin decizia penală nr. 415/2009 este concurentă cu fapta de înşelăciune săvârşită în ianuarie 1996 pentru care inculpata a fost condamnată definitiv la 07.10.1998, trebuind deci să se facă aplicare dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni, însă, faţă de dispoziţiile art. 126 C.p. executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată a fost prescrisă.

54

Page 55: contestatie la executare jurisprudenta

  Aşa fiind, dispoziţiile art. 33, 34 C.p. nu mai sunt aplicabile, iar inculpata a rămas să execute doar pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin decizia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Această pedeapsă  va fi executată în regim de penitenciar, ca urmare a anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicată de Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie.

  În ce priveşte mandatele de executare emise în cauză s- a constatat că ultimul mandat nr. 346/2003 emis în baza sentinţei penale a Judecătoriei Sibiu şi MEA 3/04.09.2007  au fost retrase de la executare ca urmare a deciziei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la acel moment nefiind emis vreun mandat pe numele inculpatei DC Ca urmare a prezentei soluţii,prin care s-a dispune ca inculpata să execute în regim de Penitenciar pedeapsa de 2 ani şi 6 luni aplicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a  dispus emiterea unui nou mandat.Mergi sus

Contestatie la executare. Deducerea perioadei arestului efectuat in strainantate in indeplinirea unei cereri formulate de autoritatile romane in temeiul Legii nr. 302/2004, privind coperarea judiciara internationala in materie penala, din durata pede...

13.10.2011 Judecătoria IAŞI Tip: Sentinta penala Competenta materiala: Arest preventiv Prin sentinta penala nr. 2700 din 13.10.2011 a Judecatoriei Iasi , instanta a admis,  in baza art. 461 alin. 1 lit. c Cod procedură penală,  contestaţia la executare  formulată de condamnatul H. A. R. cu privire la mandatul de executare al pedepsei de 1 an si 4 luni închisoare aplicată prin sentinta penala nr. 2329/08.08.2007 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin neapelare, în executarea căreia condamnatul se află, si, in temeiul disp. art. 88 Cod penal şi art. 18 din Legea nr. 302/2004, a dedus din pedeapsa de 1 an si 4  luni închisoare aplicată prin sentinta penala nr. 2329/08.08.2007 a Judecătoriei Iaşi, timpul arestului preventiv executat de condamnat în Elvetia, respectiv de la 20.02.2011 la 08.07.2011, precum si perioada executata de la 08.07.2011 la zi, a anulat  formele de executare emise în baza sentinţei penale anterior menţionate şi dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, cu deducerea corespunzătoare a perioadei  arestului preventiv.

  Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a avut in vedere faptul ca petentul  a fost  condamnat prin sentinta penala nr. 2329/08.08.2007 a Judecatoriei Iasi definitivă prin neapelare, la pedeapsa de 1 an si 4 luni închisoare, emiţându-se în acest sens mandatul de executare a pedepsei nr. 3104/2007,  petentul fiind incarcerat in Elvetia  la data de 20.02.2011 si preluat de autoritatile romane la data de 08.07.2011 .

  Având în vedere disp. art. 88 din Codul penal cât şi disp. art. 18 din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora durata arestului efectuat in strainatate in indeplinirea unei cereri formulate de autoritatile romane in temeiul prezentei legi privind cooperarea judiciară internaţională este luată in calcul in cadrul procedurii penale romane si se computa din durata pedepsei aplicate de instantele romane, instanţa a dedus din pedeapsa aplicată petentului durata cât acesta a fost arestat în Elvetia, dar si a perioadei executate de la data la care a fost incarcerat in Romania la zi..

Contestatie la executare

55

Page 56: contestatie la executare jurisprudenta

  La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns petentul personal şi asistat de apărător din oficiu ......................................, conform delegaţiei avocaţiale depusă la dosar. Procedura legal îndeplinită.

  S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei faptul că prin serviciul registratură au sosit relaţiile solicitate de la Penitenciarul ............................ şi s-au depus la dosar copiile sentinţelor penale nr. ....................; nr. ..................; nr. ..................; nr. ............................ şi nr. .......................... pronunţate de Judecătoria Sectorului .........................................         La întrebarea instanţei, petentul, personal, arată că înţelege să conteste numai MEPI nr. .................................... emis în baza unei sentinţe penale în care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, articol ce a fost abrogat prin Legea nr. 161/2003.

  Instanţa ia act de restrângerea cererii, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa acordă cuvântul pe fond.         Apărătorul din oficiu al petentului pune concluzii de admitere a contestaţiei, astfel cum a fost restrânsă, în sensul de a se dispune anularea MEPI nr. ..................................................         Petentul, personal, solicită admiterea contestaţiei.

  Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere actele dosarului, pune concluzii de respingere a contestaţiei la executare formulată de petent, cu motivarea că sentinţa de condamnare este corectă. Solicită a se dispune obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. I N S T A N Ţ A,        La data de ............................. a fost înregistrată pe rolul instanţei contestaţia la executare formulată de petentul condamnat Dumitrescu Mircea prin care acesta contestă MEPI nr. ........................        Au fost depuse la dosar relaţiile solicitate cu privire la MEPI pe care îl execută petentul condamnat şi copiile s. pen. cu referat din partea BEP.

  Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1505/29.06.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti definitivă la data de 18.11.2009 prin decizia penală nr. 1621/18.11.2009 a CAB Secţia a-I-a Penală la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

  Conform art. 461 lit. c şi d C.p.p. contestaţie la executare se poate formula când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare şi când se invocă o cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei sau orice alt incident ivit în cursul executării.

  Petentul condamnat a susţinut ca şi motiv de contestaţie la executare faptul că a fost condamnat la o pedeapsă pentru o infracţiune care nu mai era prevăzută de Codul penal sau de vreo altă lege specială cu dispoziţii penale aceasta în condiţiile în care Legea nr. 87/1994 a fost abrogată prin Legea nr. 161/2003.

  Analizând motivul invocat de către petentul condamnat instanţa reţine în primul rând că acesta a fost condamnat prin s. pen. nr. .................. a Judecătoriei Sectorului ........................... definitivă la data de ....................... prin decizia penală nr. ........................ a CAB Secţia .......................... Penală la pedeapsa rezultantă de ...................... ani închisoare pentru săvârşirea unei infr. prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 nerepublicată cu aplic. art. 13 C. pen., art. 41 alin. 2 C. pen. şi art. 37 alin. 1 lit. a C. pen.

56

Page 57: contestatie la executare jurisprudenta

  După cum se poate observa petentul a fost condamnat pentru o infr. prev. de Legea nr. 87/1994 (lege într-adevăr la acest moment abrogată însă ale cărei dispoziţii au fost preluate de Lega nr. 241/2005), reţinându-se în favoarea acestuia disp. art. 13 C. pen.  (legea penală mai favorabilă) în condiţiile în care Legea nr. 87/1994 prevedea sancţiuni penale mai blânde decât Legea nr. 241/2005.

  Aşadar petentul nu a fost condamnat în baza unei infracţiuni ce nu mai este prev. de legea penală ci pentru o infr. cu dispoziţii mai favorabile decât cea existentă în Legea nr. 241/2005, infr. care are conţinut identic.       De observat de fapt că prin Legea nr. 161/2003 s-a dat o nouă numerotare articolelor Legii nr. 87/1994, lege care a fost astfel republicată (şi nu abrogată) până la data apariţiei Legii nr. 241/2005, lege care într-adevăr a abrogat Legea nr. 87/1994, lege nouă care însă a preluat toate dispoziţiile din lege anterioară, inclusiv infr. pentru care a fost condamnat petentul (art. 9 din Legea nr. 241/2005).

  În cauză nu erau incidente disp. art. 12 C. pen. în condiţiile în care infr. prev. de Legea nr. 87/1994 a fost preluată de Legea nr. 241/2005, lege în vigoare la acest moment ci disp. art. 10 C. pen. privitoare la activitatea legii penale.       De asemenea motivul invocat de către petentul condamnat nu este de natură a fi vreo cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei sau orice alt incident ivit în cursul executării.

  În consecinţă, instanţa constată că nu există vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare şi astfel va respinge ca nefondată contestaţia la executare şi va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.

  Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistenţa juridică a petentului condamnat se va vira din fondul MJLC către Baroul Bucureşti. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE:       Respinge ca nefondată contestaţia la executare formulată de petentul condamnat ...................., fiul lui .................. şi ........................., născut la data de ............................ în prezent deţinut în Penitenciarul Spital ................................................ În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă petentul condamnat la plata sumei de ...................................... lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, care se achită în contul ........................................., cod fiscal ....................................... deschis la Trezoreria ................................. beneficiar Judecătoria ...................................................  Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistenţa juridică a petentului condamnat se va vira din fondul MJLC către Baroul Bucureşti.

Contestatie la executare [art 461 cpp]  Inadmisibilitatea invocarii viciilor de procedura pe calea contestatiei la executare .Respingerea in recurs,  a contestatiei la executare

17.05.2010 Tribunalul SIBIU Tip: Decizie Competenta materiala: Infracţiuni prevăzute în legi şi decrete Constată că  Judecătoria Mediaş a dispus admiterea contestaţiei la executare formulată de inculpatul M V C, , şi în consecinţă: S-a dispus anularea formelor de executare a sentinţei penale nr. xx/05.10.2007 a Judecătoriei Mediaş, irevocabilă prin decizia penală nr. yy/01.09.2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, respectiv a mandatului de executare a pedepsei închisorii din 07 septembrie 2009 în dosarul Judecătoriei Mediaş, a mandatului european de arestare privind pe contestatorul: MVC Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. xx/05.10.2007 a judecătoriei Mediaş , inculpatul M V C a fost condamnat

57

Page 58: contestatie la executare jurisprudenta

la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 37 alin. 1 din Decretul nr.328/1966 cu aplicarea art. 13 C.p., art. 37 lit. b C.p. Instanţa de fond motivează în continuare modul de îndeplinire a procedurii de citare cu inculpatul atât la judecarea pe fond a cauzei cât şi în apel şi recurs, şi, constatând că nu a fost îndeplinită procedura de citare întrucât nu se regăseşte la dosar dovada comunicării citaţiei.

  Ca urmare a neîndeplinirii procedurii de citare, inculpatul nu a fost prezent la soluţionarea apelului şi recursului şi nu a fost audiat. De asemenea, subliniază că adresa reală a inculpatului, conform cercetărilor efectuate de Poliţia Mediaş, este alta decât cea la care a fost citat inculpatul în cursul judecăţii.

  Reţinând că prezenta cauză s-a judecat pe fond cu certitudine în lipsa inculpatului, iar instanţele sesizate cu judecarea cauzei nu au făcut eforturi rezonabile pentru găsirea inculpatului şi citarea corespunzătoare a acestuia, şi faţă de art. 16 pct. 3 lit.c, d din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, judecarea inculpatului în lipsa acestuia constituie o sancţiune disproporţionată.

  Instanţa de fond apreciază în continuare că lipsa menţiunii garanţiei juridice a rejudecării procesului din mandatul european de arestare, emis pe numele condamnatului încalcă un drept recunoscut acestuia atât în legislaţia naţională cât şi în jurisprudenţa CEDO.

  Toate aceste împrejurări sunt calificate de către instanţa de fond drept piedici la executarea hotărârii, fiind incidente dispoziţiile art. 461 lit. c C.p.p. Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaş, solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând pe fond, respingerea contestaţiei la executare.

  În motivarea recursului se invocă două motive de recurs, respectiv că în cadrul contestaţiei la executare nu se poate analiza modul de efectuare a procedurii de citare iar împrejurările reţinute de instanţa de fond nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 461 lit. c C.p.p. În expunerea de motive Parchetul arată că  pe calea contestaţiei la executare care este obiectul unei proceduri speciale, nu se pot analiza decât incidenţe privind executarea hotărârii iar viciile de procedură pot fi invocate numai pe calea contestaţiei în anulare.

  Însă contestatorul a formulat o contestaţie în anulare ce a fost respinsă. De asemenea, împrejurarea că în cuprinsul mandatului european de arestare s-a indicat un alt domiciliu decât cel de la care a fost citat în cursul judecăţii, precum şi faptul că nu cuprinde menţiuni privind garanţia rejudecării cauzei, nu pot fi calificate drept piedici la executare.

  De altfel jurisprudenţa a reţinut că eventualele erori din mandatul de executare privind domiciliul condamnatului nu constituie piedici de executare. Cu privire la lipsa menţiunii din mandatul european de arestare privind garanţia condamnatului la garanţia judecării procesului este justificată de faptul că o asemenea menţiune se impune numai în condiţiile prev. de art. 87 alin. 1 lit. a din Lg. 302/2004, ori în cauză nu există o asemenea situaţie.

  Se subliniază că în cauză nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 6 pct. 3 lit. c din CEDO, întrucât jurisprudenţa Curţii în aplicarea acestui articol recunoaşte importanţa prezenţei acuzatului la proces fiind dificil de exercitat dreptul la apărare în lipsa sa, însă procedura este legală dacă inculpatul are o culpă, în absenţa sa ( hotărârea Colozza şi Rubinat contra Italiei din 12.02.1985).

58

Page 59: contestatie la executare jurisprudenta

  În ce priveşte anularea formelor de executare se apreciază că măsura este nelegală întrucât nu s-a constata nicio neregularitate de fond care să aducă atingere vreunui drept al contestatorului, iar anularea mandatului european de arestare este eronată întrucât, fiind emis de un judecător este asimilat unei decizii judecătoreşti naţionale şi nu se poate dispune anularea ci numai retragerea acestuia în situaţiile prevăzute de lege.

  Împotriva sentinţei a formulat recurs condamnatul MVC, solicitând modificarea sentinţei atacate şi, rejudecând, să se dispună punerea sa în libertate. În motivele de recurs, recurentul arată că urmare a anulări mandatului de executare şi a mandatului european de arestare se impunea punerea sa în libertate.

  În ceea ce priveşte considerentele hotărârii de fond, recurentul apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect probele administrate în cauză, întrucât procedura de citare nu s-a îndeplinit corect în ultimii doi ani, iar procesul s-a judecat în lipsa sa. Mai arată recurentul că obligaţia părţilor de a anunţa organele judiciare asupra schimbării domiciliului a fost reglementată prin art. I pct. 38 din Lg. 356/2006, în timp ce cauza inculpatului se afla pe rol din anul 2001.

  Tribunalul Sibiu, analizând recursurile formulate şi verificând hotărârea atacată a constatat nelegalitatea acesteia pentru încălcarea dispoziţiile art. 461 C.p.p. Instanţa de fond, verificând modul de îndeplinire a procedurii de citare în cursul judecării pe fond a cauzei,a facut propriile aprecieri cu privire la legalitatea procedurii de citare în faza de judecată de apel şi recurs, depăşindu-şi competenţa.

  Pe de altă parte, modul de îndeplinire a procedurii de citare în cursul apelului a fost verificată odată cu întreaga procedură de instanţa de recurs, iar procedura efectuată în faţa acesteia a fost de asemenea verificată pe calea contestaţiei în anulare.

  Ca atare, reiterarea acestei apărări care a fost verificată irevocabil, aduce atingere puterii lucrului judecat şi securităţii raporturilor juridice. De asemenea, o astfel de verificare este inadmisibilă pe calea contestaţiei la executare, potrivit art. 461 lit. c C.p.p., întrucât procedura de citare viciată chiar dacă ar fi reală, nu constituie o piedică la executare.

  Legea instituie o procedură specială în cazul în care dovedeşte că a fost judecat în lipsă, prev. de art. 5221 C.p.p., care reglementează dreptul celor judecaţi în lipsă de a solicita judecarea pe fond a cauzei, text care asigură toate garanţiile unui proces echitabil atât sub aspectul dreptului la apărare al inculpatului cât şi al principiului egalităţii armelor.

  Pentru considerentele expuse şi potrivit art. 38514 pct. 11 raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., s-a  admis recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş, s-a  casat sentinţa atacată şi rejudecând pe fond s-a  respins ca nelegală contestaţia la executare formulată de inculpat, şi ca o consecinţă, s-a  respins ca nefondat recursul inculpatului.

contestatie la executare                     Ministerul Public reprezentat de procuror -  …….                Astazi a fost pe rol pronuntarea în cauza penala  privind pe condamnatul …                Dezbaterile în fond au avut loc în data de 9.07.2012, fiind consemnate prin încheierea de amânare a pronuntarii de la acea data si care face parte integranta din prezenta hotarâre. I N S T A N T A                  Constata

59

Page 60: contestatie la executare jurisprudenta

ca prin cererea înregistrata la aceasta instanta sub nr.3211/270/2012 , petentul … a solicitat ca pe calea contestatiei la executare sa se constate ca pedeapsa de 1 an si 11 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr.3244/2000 de Tribunalul … , a fost amnistiata , asa încât din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata de Judecatoria ….urmeaza sa se scada arestul executat pre teritoriul Italiei.

  În motivarea cererii sale arata în esenta ca prin sentinta penala nr. 3244/2000 a  Tribunalului …. judecatorului pentru anchete preliminarii , definitiva la data de 15.07.2000 a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 11 luni închisoare si 1.000.000 lire amenda pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 110 cod penal si art. 12 al. 1 si 3 din Decret Legislativ nr.286/1998 cu retinerea de circumstante atenuante si suspendarea conditionata a pedepsei .

  Ulterior , prin sentinta penala nr.1128/2007 a Judecatoriei ……, definitiva prin dec.penala nr. 748/R/2010 a Curtii de Apel ……a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de înselaciune.                Prin sentinta penala nr. 1202/10.10.2011 a Judecatoriei …… s-a recunoscut pe teritoriul României sentinta penala nr. 3244/2000 si s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin sentintele mai sus mentionate .

  Pe parcursul solutionarii cauzei s-a solicitat fisa cazier judiciar din …, dar ca urmare a schimbarii completului s-a pierdut din vedere aceasta solicitare.                Dupa ramânerea definitiva a sentintei penale de contopire , a intrat în posesia cazierului , constatând ca în cuprinsul acestuia nu este mentionata nicio condamnare , explicatia fiind ca printr-un decret din 2006 infractiunea pentru care a fost condamnat a fost amnistiata .

  În drept , contestatia este motivata cu dispozitiile art. 461 al. 1 lit. d Cod proc. penala. Printr-o alta cerere înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 3417/270/2012 , petentul condamnat ….. a solicitat contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicata  prin sentinta penala nr.1128/2007 a Judecatoriei Vaslui cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 407/2008 a Judecatoriei Bacau , motivat de faptul ca faptele au fost comise în concurs real .

  În temeiul art. 88 Cod penal , a solicitat sa se compute din pedeapsa rezultanta si perioada executata prin arest preventiv în dosarul nr. 3936/2006 aflat pe rolul Tribunalului Bacau la care s-a conexat dosarul nr.5623/2006 al aceleiasi instante si anume de la 18.mai 2006 la 5 iunie 2006 si de la 14 iunie 2006 la 23 noiembrie 2006 .

  În drept cererea este motivata cu dispozitiile art. 449 al. 1 lit. a , al. 2 Cod procedura penala . Între aceste cauze existând o strânsa legatura , la termenul de judecata din data de 09.07. 2011 , s-a dispus conexarea .

  În cauza s-au atasat copiile  sentintelor penale nr.1128/2007 a Judecatoriei Oradea , nr. 102/20121 a Judecatoriei …. si ale mandatelor de executare a pedepselor închisorii emise în baza acestor sentinte , mandatul de executare a pedepsei închisori nr. 473/2012 emis de Judecatoria Bacau , copiile mandatelor de arestare preventiva nr. 19/2006 , nr.15/2006 , nr. 1/2006 , nr. 106/2006 emise de Tribunalul Bacau , încheierile din 26.10.2006, 03.nov.2006 , 05.06.2006 ,15.08.2006 ,23.11.2006 emise de Tribunalul Bacau , copia legalizata si traducerea sent. pen. nr.3244/2000 a Tribunalului Brindisi , extras din decretul de gratiere din 31 .07.2006 si copia legalizata a fisei cazier judiciar tradus din limba italiana .

  Din examinarea acestora instanta retine urmatoarea situatie de fapt:      1)Prin sentinta penala

60

Page 61: contestatie la executare jurisprudenta

nr.3244 din 15.05.2000 pronuntata de Tribunalul din Brindisi — Oficiul judecatorului pentru anchete preliminarii, definitiva la 15.07.2000 petentul …..a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 11 luni închisoare si 1.000.000 lire amenda pentru savârsirea infractiunii prevazute de art.ll0 cod penal si 12 al.l si 3 Decret Legislativ nr.286/1998 cu retinerea de circumstante atenuante generale si suspendarea conditionata a pedepsei.

  În baza acestei sentinte a executat perioada 23.11.1999-15.05.2000.       2) Ulterior prin sentinta penala nr.l 128/06.07.2007 a Judecatoriei Oradea, definitiva prin decizia penala nr.748/R/2010 a Curtii de Apel Oradea a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art.215 al.2 si 3 cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b cod penal, fapta comisa la 8.06.2000.

  În baza acestei sentinte s-a dedus arestul preventiv începând cu 23. 11. 2010 la zi .              În anul 2011 când se afla în Penitenciarul Vaslui, în executarea acestei din urma pedepse, a formulat cerere de recunoastere a sentintei penale nr.3244 din 2000 si de contopire a pedepselor aplicate prin cele doua sentinte mentionate mai sus, cererea fiind înregistrata cu nr. 2011/333 din 22 .03.2011 pe rolul Judecatoriei Vaslui.

  Prin sentinta nr.1202 Judecatoria Vaslui a recunoscut pe teritoriul României sentinta penala 3244/2000, a constatat ca infractiunea pentru care a fost condamnat corespunde în legislatia româna infractiunii de trafic de emigranti prev.de art.71 al. 1 din 0UG nr. 105/2001 si a substituit pedepsei aplicata prin aceasta sentinta pe cea de 1 an  si 11 luni închisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei  pe durata unui termen de încercare de 3 ani si 11 luni.                In baza art.85 cod penal  a anulat suspendarea conditionata a pedepsei de 1 an si 11 luni închisoare, iar în baza art.449 cod procedura penala, art.36 cod penal, art.34 lit b cod penal a contopit-o cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata prin sentinta penala 1128/2007 a Judecatoriei Oradea, a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni, pedeapsa rezultanta fiind de 3 ani si 6 luni închisoare.

  În baza art. 36 alin. 3 C P. si art. 15 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala în materie penala, s-a dedus din pedeapsa rezultanta de 3 ani si 6 luni de închisoare durata deja executata: • 23.11.1999-15.05.2000, (perioada executata pe teritoriul Italiei) • de la 23.12.2010 la zi (arest pe teritoriul României pentru executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1769/2007 emis de Judecatoria Oradea în baza sentintei penale nr. 1128/06.07.2007).

  S-au anulat formele de executare emise în baza sentintei penale nr. 1128/06.07.2007 a Judecatoriei Oradea si s-a dispus emiterea unor noi forme de executare .                 S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale anterior mentionate.

  În baza acestei sentinte a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.147/11.01.2011 .        3) Prin sentinta penala 407 din 28.02.2008 pronuntata de Judecatoria Bacau în dosarul nr.3028/180/2006 a fost condamnat la 6 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazute de art.215 al.l si 2 cod penal cu aplicarea art.37 litb cod penal si la 1 an si 6 luni închisoare pentru infractiunea prevazuta de art.25 cod penal raportat la art.290 cod penai, ambele infractiuni cu retinerea art.37 lit.b cod penal.

  În temeiul art.33 lit.a si 34 al.l lit b cod penal s-au contopit cele doua pedepse pedeapsa rezultanta fiind de 6 ani închisoare. Prin decizia penala nr. 15 l/A din 7.06.2011 pronuntata de Curtea de Apel  Bacau s-a admis apelul declarat , s-a desfiintat în parte sentinta atacata si în

61

Page 62: contestatie la executare jurisprudenta

rejudecare s-a constatat ca pentru infractiunea prevazuta de art.25 cod penal raportat la art.290 cod penal a intervenit prescriptia raspunderii penale.

  În consecinta, s-a descontopit pedeapsa rezultanta de 6 ani, s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 6 si respectiv 1,6 ani închisoare.              În baza art.l 1 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g cod procedura penala s-a dispus încetarea procesului penal pentru infractiunea prevazuta de art.25 raportat la art.290 cod penal.

  În ce priveste pedeapsa aplicata pentru infractiunea de înselaciune, instanta de apel a dispus reducerea acesteia de la 6 ani la 4 ani închisoare. Decizia penala 151/A/2011 a ramas definitiva prin decizia penala nr.234 din 23.02.2012 a Curtii de Apel Bacau.

  Infractiunea pentru care s-a dispus condamnarea a fost comisa în luna noiembrie 2011 . În raport de situatia de fapt prezentata instanta retine ca acest condamnat a suferit trei  condamnari definitive pentru infractiuni concurente.

  Astfel , sentinta penala nr. 1128 a Judecatoriei Oradea a ramas definitiva la data de  la data de 14. 12 2010 fapta fiind comisa la data de 08.06.2000 iar sentinta penala nr. 407 a Judecatoriei Bacau a ramas definitiva la data de 23.02.2012 fapta fiind comisa în luna noiembrie 2001 .

  În acelasi timp  infractiunea comisa pe teritoriul Italiei este concurenta cu infractiunea pentru care a fost condamnat prin sentinta penala nr.l 128/2007.                   In schimb, infractiunea pentru care am fost condamnat prin sentinta penala nr.407/2008 a Judecatoriei Bacau a fost comisa dupa ramânerea definitiva a sentintei penale nr.3244/2000 a Tribunalului din Brindisi.

  Dar , la data comiterii infractiunii ce a facut obiectul dosarului nr.3028/180/2006 al Judecatoriei Bacau, sentinta penala nr.3244/2000 nu fusese recunoscuta pe teritoriul României, asa încât,  nu se poate retine starea de recidiva în conditiile art.37 ai.3 cod penal, fiind vorba de pluralitatea intermediara reglementata de dispozitiile art.40 cod penal, care fac trimitere la regulile privind concursul de infractiuni .

  Asa fiind în temeiul art.449 al2 cod proc. penala  cererea privind contopirea pedepselor va fi admisa .              Ca tehnica juridica pentru a se proceda la contopirea pedepselor, se va   descontopi mai întâi rezultanta aplicata prin sentinta penala nr. 1202/2011 a Judecatoriei Vaslui si se va înlatura sporul de 6 luni .

  Dupa ramânerea definitiva a sentintei penale nr. 1202/2011 a Judecatoriei Vaslui, petentul  a intrat în posesia cazierului din Italia în cuprinsul caruia nu este mentionata nicio condamnare, explicatia fiind ca printr-un decret din 2006 infractiunea pentru care am fost condamnat prin sentinta penala 3244/2000 a Tribunalului din Brindisi a fost amnistiata.

  Cum potrivit dispozitiilor art. 119 cod penal , amnistia intervenita dupa condamnare înlatura celelalte consecinte ale condamnarii , instanta în temeiul art. 461 al. 1 lit. d C.P.P. va admite si contestatia la executare si va constata ca infractiunea pentru care petentul a fost condamnat pe teritoriul Italiei este amnistiata .

  În raport de cele prezentate , fiind îndeplinite conditiile prevazute de art.36 al.2 cod penal, se va dispune contopirea pedepselor de 3 ani si respectiv 4 ani închisoare în pedeapsa  cea mai grea la care se va adauga un spor de 6 luni.              Pentru a aplica sporul de pedeapsa

62

Page 63: contestatie la executare jurisprudenta

instanta a avut în vedere ansamblul activitatii infractionale si nu periculozitatea faptelor , stabilirea cuantumului fiind determinat de perseverenta infractionala ridicata manifestata atât pe teritoriul României cât si în afara granitelor cât si de frecventa în timp a infractiunilor .

  Totodata în temeiul art.36 al.3 cod penal se va scade din durata  pedepsei perioada deja executata începând cu 23.12.2010 la zi, data de la care se afla în executarea mandatului nr.l769/2007 emis de Judecatoria Oradea în baza sentintei penale nr.l 128/2007.

  De asemenea în baza art.l5 al.l din Legea nr.302/2004 si art.88 cod penal se va deduce  din durata pedepsei si perioada executata prin arest pe teritoriul Italiei, respectiv 23.11.1999 - 15.05.2000.              În acelasi timp fata de petent s-a luat si masura arestarii preventive  în dosarul nr.3936/2006 în care s-au emis  3 mandate de arestare preventiva, respectiv 63 din 19 mai 2006 emis de Tribunalul Bacau fiind arestat 20 de zile pâna la data de 07.06.2006 .

  Ulterior s-a dispus din nou arestarea mea preventiva prin mandatul nr.75 din 15.06.2006 al Tribunalului Bacau începând cu 15 iunie si pâna la 13.07.2006 .La data de 19 iunie 2006 Curtea de Apel Bacau a emis mandatul de arestare preventiva nr.l pentru aceeasi perioada, ca urmare a casarii încheierii Tribunalului Bacau în baza careia se emisese mandatul nr.75 din 15.06.2006.

  Din executarea mandatului nr.l s-a dispus punerea în libertate prin decizia 750 din 7 noiembrie 2006 a Curtii de Apel Bacau. Nu am fost pus efectiv în libertate, deoarece la acea data ma mai aflam sub puterea unui alt mandat de arestare preventiva, respectiv nr.l06 din 29.09.2006 al Tribunalului Bacau.

  Din executarea acestuia a fost pus în libertate la 23.11.2006 prin încheierea pronuntata la acea data de Tribunalul Bacau în dosarul nr.5623/2006. Tot la termenul din 23.11.2006 s-a dispus conexarea dosarului nr.5623/2006 la dosarul nr.3936/2006.               Acest din urma dosar se afla si în prezent pe rolul Tribunalului Bacau, în cauza nefiind pronuntata înca o hotarâre în prima instanta.

  Cu toate acestea, având în vedere data ramânerii definitiva a sentintelor penale nr.l 128/2007 a Judecatoriei Oradea si nr.407/2008 a Judecatoriei Bacau, este evident ca infractiunile ce fac obiectul dosarului nr.3936/2006 sunt concurente cu cele pentru care s-a dispus condamnarea prin hotarârile mentionate mai sus , în cauza fiind incidente dispozitiile art. 88 Cod penal .

  În consecinta , se va computa din durata pedepsei si perioada executata prin arest preventiv . Pe durata executarii pedepsei se vor interzice condamnatului exercitiul drepturilor civile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal in conditiile art. 71 alin. 2 Cod penal natura faptelor  savârsite si implicit gradul de pericol social al acestora conducând la concluzia unei nedemnitati în exercitarea drepturilor de natura electorala , respectiv dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functiile elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat .

  Se vor anula  mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. nr.473/24.02.2012 emis de Judecatoria Bacau si nr.1479/2011 emis de Judecatoria Vaslui si se va dispune emiterea unui nou mandat . Se va constata ca petentul a avut aparator ales.                 În baza art. 192 al 3 cod procedura penala  cheltuielile judiciare vor ramâne în sarcina statului.

  Pentru aceste motive,                                                             În numele legii,

63

Page 64: contestatie la executare jurisprudenta

H OT A R A S T E :         În baza art. 449 al. 1 lit. a , art.461 al. 1 lit. d Cod procedura penala , art. 88 Cod penal , admite cererea formulata de condamnatul   ….. , fiul lui … si …, nascut la data de ….. , cu acelasi domiciliu , …., CNP-….., arestat , aflat in Penitenciarul Iasi .

  Descontopeste pedeapsa rezultanta de 3 ani si 6 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr.1202/10.10.2011 a Judecatoriei Vaslui , ramasa definitiva prin dec. pen. nr. 3/R/11.01.2012 a Tribunalului Vaslui si repune în individualitate pedepsele :         a)-3 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr.1128/06.07.2007 a Judecatoriei Oradea ramasa definitiva prin dec.pen. nr.748/R/2012 a Curtii de Apel Oradea , pentru infractiunea pev. de art.215 al. 1,2, 3 cu aplic. art. 37 lit. b cod penal ;         b)-1 si 11 luni închisoare aplicata prin sent.pen. nr.3244/15.05.2000 a Tribunalului Brindisi-Oficiul judecatorului pentru anchete preliminarii-Italia .         - înlatura  sporul de 6 luni .

  Constata ca prin sentinta penala nr. 1202 a fost recunoscuta pe teritoriul României pedeapsa de 1 an si 11 luni închisoare si 1000 lire amenda aplicata condamnatului prin sentinta penala nr. 3244/2000 a Tribunalului Brindisi si in temeiul art. 131 raportata la art. 132 alin  din Legea nr. 302/2004 s/a substituit acestei pedepse pedeapsa de 1 an si 11 luni închisoare pentru comiterea infractiunii de trafic de emigranti .

  Constata ca prin dec.nr.241/31.06.2006 ,infractiunea pentru care a fost condamnat prin sentinta penala nr.3244/2000 pe teritoriul Italiei a fost amnistiata.         Constata ca  prin sentinta penala nr.407/28.02.2008 a Judecatoriei Bacau , ramasa definitiva prin dec.pen. nr.234/23.02. 2012 a Curtii de Apel Bacau a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicata pentru infractiunea prev. de art.215 al. 1,2 cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal; In baza art. 36 al 2 cod penal , contopeste pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr.1128/2007 a Judecatoriei Oradea cu pedeapsa de  4 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr.407/2008 a Judecatoriei Bacau si o aplica pe cea mai grea pe care o sporeste cu 6 luni .             Executa  pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare.

  In baza art. 36 alin. 3 cod penal , art. 88 Cod penal , art. 15 al. 1 din Legea nr. 302/2004 scade din durata pedepsei perioada executata respectiv:              -23.11.1999-15.05.2000(perioada executata pe teritoriul Italiei)              -19.05.2006-07.06.2006 , 15.06.2006-23.11.2006(perioada executata prin arest preventiv in dosarul nr.3936/2006 al Tribunalului Bacau, începând cu 23 noiembrie 2010 la zi .

  Pe durata executarii pedepsei interzice condamnatului exercitiul drepturilor civile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal in conditiile art. 71 alin. 2 Cod penal. Anuleaza mandatele de executare a pedepsei închisorii nr.473/24.02.2012 emis de Judecatoria Bacau si nr.1479/2011 emis de Judecatoria Vaslui si dispune emiterea unui nou mandat .

Contestaţie la executare întemeiată pe disp.art.461 al.1 lit.c C.p.p. Inadmisibilitate. Încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii penale de condamnare ce se execută.

19.10.2009 Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI Tip: Sentinta penala Competenta materiala: Contestaţie la executare Contestaţie la executare întemeiată pe disp.art.461 al.1 lit.c C.p.p. Inadmisibilitate. Încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii penale de condamnare ce se execută. Prin sentinţa penală nr. 602 din 19.10.2009 pronunţată în dosarul nr. 22410/299/2009 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti instanţa a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul GA, ca

64

Page 65: contestatie la executare jurisprudenta

inadmisibilă.

  În baza art. 192 alin.2 Codul de procedură penală a obligat contestatorul la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul avocatului desemnat din oficiu se înaintează din fondurile Ministerului de Justiţie.

  Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut următoarele: Prin cererea adresata acestei instante si inregistrate sub nr. de dosar 22410/299/2009 la data de 15.07.2009 contestatorul GA  a solicitat instantei sa ia in considerare posibilitatea ca Serviciul de Probatiune sa poata stabili individualizat datele la care sa se prezinte la aceasta institutie.

  In motivarea cererii sale, Serviciul de Probatiune a aratat ca, in baza sentintei penale nr. 1431/2006 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani si 3 luni inchisoare, cu suspendarea executarii acesteia sub supraveghere, pe un termen de incercare de 7 ani.

  Printre alte obligatii prevazute de lege, instanta a stabilot in sarcina contestatorului obligatia de a se prezenta bilunar la Serviciul de Probatiune. Avand in vedere buna colaborare si simtul de responsabilitate a persoanei condamnate, s-a apreciat ca prezentarea contestatorului de doua ori pe luna, asa cum a fost fixat de instanta de judecata, nu se mai justifica.

  S-a mai apreciat ca, mentinerea frecventei de doua ori pe luna, poate avea drept efect limitarea sanselor de obtinere a unui loc de munca sau afectarea imaginii sale la locul de munca, ca urmare a necesitatii frecvente de a se invoi de la program pentru a ajunge la Serviciul de Probatiune.

  In drept, s-au invocat dispozitiile art. 461 alin. 1 lit. c C.pr.pen. In dovedirea cererii, s-au depus la dosarul cauzei, in copie, urmatoarele inscrisuri: sentinta penala nr. 1431/07.06.2006 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, adresa emisa de Centrul de Sanatate Mintala Obregia, certificat de calificare profesionala, raport de supraveghere nr. 2. S-a solicitat si atasat dosarul nr. 13376/299/2006 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.

  Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele: Prin sentinta penala nr. 1431/07.06.2006 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti ramasa definitiva prin neapelare, contestatorul GA a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, fapta prevazuta si pedepsita de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e si i C.pen.

  In baza art. 86 indice 1 C.pen. instanta a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probatiune pe un termen de incercare de 7 ani. In baza art. 86 indice 3 C.pr.pen., pe durata termenului de incercare, contestatorul a fost obligat sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere si obligatii: - sa se prezinte bilunar la Serviciul de Probatiune; - sa anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea; - sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; - sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta; - sa urmeze un curs de calificare, in primul an al termenului de incercare, in domeniul frizeriei; - sa se supuna masurilor de control, tratament si ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii.

  Prin prezenta, persoana condamnata GA, solicita instantei in temeiul art. 461 alin. 1 lit. c

65

Page 66: contestatie la executare jurisprudenta

C.pr.pen., sa ia in considerare posibilitatea ca Serviciul de Probatiune sa poata stabili individualizat datele la care sa se prezinte la aceasta institutie, apreciind ca exista motive care impiedica punerea in executare a sentintei intr-un mod eficient.

  In raport de motivele invocate de contestator, prin prisma cazului prevazut de art. 461 alin. 1 lit. c C.pr.pen., instanta constata ca cererea este inadmisibila. Astfel, contestatia la executare este un mijloc procesual care poate fi folosit inainte de punerea in executare a hotararii penale definitive, daca s-a ivit un incident prevazut de lege pana in acel moment, in cursul executarii pedepsei, daca incidentul s-a ivit in perioada executarii si chiar dupa ce s-a executat pedeapsa dar in legatura cu executare, fara a schimba sau modifica solutia care a capatat autoritate de lucru judecat.

  In cauza, motivele invocate de petent, desi pertinente, nu se circumscriu cazului de contestatie la executare prevazut de art. 461 alin. 1 lit. c C.pr.pen., care vizeaza situatia in care se iveste vreo nelamurire cu privire la hotararea care se executa sau vreo impiedicare la executare.

  Aprecierea Serviciul de Probatiune ca, prezentarea persoanei condamnate de doua ori pe luna, asa cum a fost fixat de instanta de judecata, nu se mai justifica, avandu-se in vedere buna colaborare si simtul de responsabilitate a acesteia, nu este un argument legal de admisibilitate a cererii intrucat se opune autoritatea de lucru judecat a hotararii penale de condamnare, care se executa.

  Fata de aceste considerente, instanta va respinge ca inadmisibila contestatia la executare si in baza art.192 alin.2 Codul de procedură penală va obliga contestatorul la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul avocatului desemnat din oficiu se va înainta din fondurile Ministerului de Justiţie.

Contestatie al executare, arest efectuat intr-o alta cauza

03.07.2013 Tribunalul BOTOŞANI Tip: Sentinta penala Competenta materiala: Contestaţie la executare Dosar nr.xxxx/40/2013   Contestaţie la executare R O M Â N I A TRIBUNALUL BOTOŞANI – SECŢIA PENALĂ SENTINŢA PENALĂ NR.xxx Şedinţa publică din xx.xx. 2013 Preşedinte – Grefier      – Ministerul Public reprezentat de Procuror –  La ordine pronunţarea asupra contestaţiei la executare formulate de contestatorul  L. M. S.. Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din xx.xx. 2013, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi când, După deliberare, T R I B U N A L U L, Asupra contestaţiei la executare de faţă; Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că prezentul contestator se află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.xxx din xx.xx. 2009 a Tribunalului Botoşani, pentru care s-a emis mandatul de executare nr.xxx din xx.xx. 2009 a Tribunalului Botoşani, în dosar nr.xxxx/40/2008.

  Conform sentinţei s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de xx.xx.2008 la zi. În continuare, s-a emis mandatul de executare sus arătat, acesta situându-se în executarea pedepsei începând cu data de xx.xx. 2009 când s-a emis mandatul, în viitor.

  Din actele dosarului, instanţa constată că, între timp, prin sentinţa penală nr.xx din

66

Page 67: contestatie la executare jurisprudenta

xx.xx.2008 a Curţii de Apel Suceava, având ca obiect punerea în executare a unui mandat european de arestare a contestatorului, emis de Judecătoria de primă instanţă şi instrucţie nr.2 din Guadix (Granada), s-a dispus arestarea contestatorului L. M. S. în vederea predării către această instanţă, actualul contestator fiind predat autorităţilor din Spania în intervalul xx.xx.2009 – xx.xx.2013, fiind urmărit penal în acest stat într-o altă cauză.

  Contestatorul a fost predat autorităţilor spaniole pentru a fi cercetat în acest stat într-o altă cauză, contestatorul arătând astăzi în instanţă că a fost cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor, pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată pentru această infracţiune, fiind scos de sub urmărire penală, aşa încât contestatorul a fost repredat în România unde a continuat executarea pedepsei din mandatul sus arătat.

  Nu s-a dispus nici un fel de suspendare a executării pedepsei conţinută în mandatul de executare, contestatorul arătând că nu a fost condamnat în Spania şi nu are de executat alte condamnări în aşteptare, cert este că de facto, contestatorul a fost scos din starea lui de condamnat definitiv şi plasat într-o situaţie de persoană arestată, într-o altă cauză, prin efectul sentinţei penale pronunţate de Curtea de Apel Suceava, conferindu-i-se o altă situaţie.

  La data de xx.xx.2013, contestatorul a formulat actuala contestaţie la executare, iar prin contestaţie, cât şi prin precizările date astăzi în instanţă, acesta a solicitat să-i fie deduse toate perioadele executate din pedeapsa de 8 ani închisoare sus arătată, respectiv cele cuprinse în următoarele intervale: - durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de xx.xx.2008 până la data de xx.xx. 2009, când s-a emis mandatul de executare de mai sus; - durata executată de la xx.xx. 2009 la xx.xx.2009, când a fost predat autorităţilor spaniole, pentru a fi cercetat în altă cauză; - durata executată de la xx.xx.2013 la zi, când contestatorul a fost reîncarcerat în Penitenciarul Botoşani, la revenirea din Spania; - intervalul cât acesta a fost predat autorităţilor spaniole, cuprins între xx.xx.2009 şi xx.xx.2013.

  Din examinarea contestaţiei formulate iniţial, cât şi a precizărilor date astăzi, instanţa apreciază că prezenta contestaţie este întemeiată doar în parte, urmând să fie admisă ca atare, cu deducerea perioadelor executate din pedeapsa arătată mai sus, pronunţată în România, pe care contestatorul a executat-o şi o execută şi în continuare, doar a primelor trei intervale sus arătate, care au legătură cu această pedeapsă şi din care, de altfel, decurg aceste intervale, respingându-se capătul de cerere privind cel de al patrulea interval, cât contestatorul a fost la dispoziţia autorităţilor spaniole în altă cauză, în considerarea celor ce vor urma.

  În fapt, din analiza dosarului rezultă că prezentul contestator a fost condamnat de Tribunalul Botoşani prin sentinţa de mai sus, la pedeapsa de 8 ani închisoare, în stare de arest preventiv, deducându-se la pronunţarea sentinţei, durata reţinerii şi arestării preventive, la zi; în continuare la rămânerea definitivă a hotărârii – xx.xx. 2009, contestatorul a intrat efectiv în executarea mandatului, până când a fost arestat şi predat prin efectul sentinţei Curţii de Apel Suceava, autorităţilor spaniole pentru intervalul xx.xx.2009 – xx.xx.2013; s-a reluat executarea pedepsei de 8 ani închisoare la xx.xx.2013, la revenirea din Spania, până în prezent.

  Contestatorul solicită în cererea sa, să se deducă toate cele patru intervale de timp arătate din pedeapsa pe care o execută, adică atât a intervalelor ce decurg efectiv din această pedeapsă, cât şi a intervalului cât a fost arestat şi predat în Spania, situaţie care însă nu are nici o legătură cu pedeapsa pe care o execută în România, fiind extrinsecă acesteia, contestatorul arătând că a fost cercetat într-o altă cauză, pentru omor în Spania, finalizată cu neînceperea

67

Page 68: contestatie la executare jurisprudenta

urmăririi penale şi că nu a avut vreo condamnare în Spania, aşa cum susţine în precizările de astăzi.

  Se deduce din cele sus arătate că, într-adevăr, primele trei intervale executate până în prezent au la bază pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată în România, care trebuie deduse conform art.88 Cod penal, iar ultimul interval nu are nici o legătură cu această pedeapsă, fiind o situaţie distinctă.

  Aceasta fiind situaţia de fapt dedusă judecăţii, în cazul situaţiei de drept, instanţa reţine că, în conformitate cu art.88 Cod penal, „timpul reţinerii şi al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate. Scăderea se face şi atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în acelaşi timp ori în mod separat, pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reţinerea sau arestarea preventivă.

  Scăderea reţinerii şi a arestării preventive se face şi în caz de condamnare la amendă, prin înlăturarea în totul sau în parte a executării amenzii.” De asemenea, conform art.89 Cod penal, „în cazul infracţiunilor săvârşite în condiţiile art.4, 5 sau 6, partea din pedeapsă, precum şi reţinerea şi arestarea preventivă executate în afara teritoriului ţării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeaşi infracţiune de instanţele române.” De asemenea, conform art.15 din Legea nr.302/2004, „Durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române în temeiul prezentei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale române şi se compută din durata pedepsei aplicate de instanţele române.

  Autorităţile române solicitate sunt obligate să comunice autorităţilor competente ale statului solicitant informaţiile necesare computării duratei arestului executat în România, în baza unei cereri adresate autorităţilor judiciare române.” În respectarea aceleiaşi prevederi legale s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr.22/2009 care a statuat că „Durata arestului la domiciliu, executat în străinătate, măsură preventivă privativă de libertate, în accepţiunea art.5 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, trebuie luată în calcul în cadrul procedurii penale române şi dedusă din durata închisorii aplicate de instanţele române”.

  Rezultă din parcurgerea textelor din Codul penal român că aceste prevederi se aplică pedepselor pronunţate fie în România, fie în străinătate, dar pentru una şi aceeaşi infracţiune, fără să se extindă prevederile şi la alte situaţii, iar din prevederile din Legea nr.302/2004 rezultă că acestea se aplică doar într-o singură situaţie, când este vorba de o cerere formulată de autorităţile române, şi nu invers, de o cerere formulată de autorităţile străine în România, cum este în prezenta cauză.

  Comparând situaţia de fapt cu situaţia de drept, rezultă că prezenta contestaţie este întemeiată doar pentru perioadele executate de contestator din pedeapsa de 8 ani închisoare, de care sunt legate indisolubil, neputându-se deduce din această pedeapsă, o perioadă de arestare a contestatorului în altă cauză, decât, eventual, ca efect al unei cereri de contopire a pedepselor, implicând actuala pedeapsă cu o altă pedeapsă, pentru infracţiuni concurente, eventual cu recunoaşterea în România a unei sentinţe penale existente, prin care contestatorul să fi fost condamnat definitiv.

68

Page 69: contestatie la executare jurisprudenta

  Mai reţine instanţa că legea română exprimată în prevederile sus arătate, nu conţine prevederi cu privire la faptul că pot fi deduse dintr-o anumită condamnare, perioade executate în străinătate, care însă nu derivă dintr-o asemenea condamnare, având la bază alte situaţii, cum este în speţă chiar situaţia contestatorului.

  Această situaţie poate fi rezolvată doar în condiţiile în care contestatorul a suferit totuşi o condamnare în Spania pentru infracţiuni concurente cu infracţiunile din România, legea română neconţinând prevederi cu privire la faptul că pot fi deduse perioade executate din anumite pedepse din care nu derivă.

  Drept urmare, instanţa urmează să admită în parte cererea şi să dispună în consecinţă. Întrucât Penitenciarul Botoşani a solicitat la rândul său, prin adresa de la dosar, să se clarifice situaţia executării pedepsei de către contestator, sub aspectul perioadei predării în Spania, instanţa va dispune comunicarea unui exemplar de pe prezenta sentinţă pentru regularizarea situaţiei contestatorului.

  Văzând şi dispoziţiile art.189 şi urm. Cod procedură penală, Pentru aceste motive, În numele legii, H O T Ă R Ă Ş T E: Admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatorul L. M. S., fiul lui A. şi S., născut la data de xx.xx.xxxx, în prezent deţinut în Penitenciarul Botoşani. I. Constată că prezentul contestator se află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.xxx din xx.xx. 2009 a Tribunalului Botoşani, pentru care s-a emis mandatul de executare nr.xxx din xx.xx. 2009 a Tribunalului Botoşani, în dosar nr.xxxx/40/2008.

  Deduce din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată contestatorului, următoarele intervale: - durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de xx.xx.2008 până la data de xx.xx. 2009, când s-a emis mandatul de executare de mai sus; - durata executată de la xx.xx. 2009 la xx.xx.2009, când a fost predat autorităţilor spaniole, pentru a fi cercetat în altă cauză; - durata executată de la xx.xx.2013 la zi, când contestatorul a fost reîncarcerat în Penitenciarul Botoşani, la revenirea din Spania. II. Constată că prin sentinţa penală nr.xx din xx.xx.2008 a Curţii de Apel Suceava, având ca obiect punerea în executare a unui mandat european de arestare a contestatorului, emis de Judecătoria de primă instanţă şi instrucţie nr.2 din Guadix (Granada), s-a dispus arestarea contestatorului L. M. S. în vederea predării către această instanţă, actualul contestator fiind predat autorităţilor din Spania în intervalul xx.xx.2009 – xx.xx.2013, fiind urmărit penal în acest stat într-o altă cauză.

  Respinge capătul de cerere privind deducerea din pedeapsa pe care contestatorul o execută în prezent, de 8 ani închisoare, a intervalului cât acesta a fost predat autorităţilor spaniole, cuprins între xx.xx.2009 – xx.xx.2013, ca fiind nefondat. La rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, dispune comunicarea unui exemplar Penitenciarul Botoşani conform adresei nr.F xxxxx/PBBT din xx.xx.2013, pentru luarea în evidenţă.

  Cheltuielile judiciare rămân la stat. Suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu se va achita Baroului Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică din xx.xx. 2013. PREŞEDINTE, GREFIER,

Practică relevantă penal - trim .IV 200805.01.2009 Judecătoria BUFTEA Tip: Sentinta penala Competenta materiala: Abuzuri

69

Page 70: contestatie la executare jurisprudenta

JUDETUL ILFOV JUDECATORIA BUFTEA -SECTIA PENALA- Referat- solutii relevante in materie penala -septembrie 2008- 1. Nelegala citare a invinuitului pentru prezentarea materialului de urmarire penala. Consecinte. Nelegala sesizare a instantei  Prin Sentinta penala nr. 296/11.06.2008 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 3407/94/2008 s-au dispus urmatoarele: In temeiul art. 300 al.2 Cpp coroborat cu art.332 al.2 Cpp a fost trimisa cauza privind pe inculpatul L. V. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea în vederea  prezentarii materialului de urmarire penale si refacerii actului de sesizare; in baza art. 192 alin.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate  au ramas în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu urmand a fi avansat din fondul Ministerului de Justiţie.

  Pentru a decide astfel, instanta a retinut ca potrivit art.255 Cpp, in cauzele în care nu a fost pusa in miscare actiunea penala, organul de cercetare, dupa efectuarea actelor de cercetare potrivit art. 232 Cpp, daca exista invinuit in cauza si constata ca împotriva acestuia sunt suficiente probe, procedeaza la o nouă ascultare a invinuitului, după care conform art.256 Cpp se intocmeste un referat in care se consemnează rezultatul cercetării.

  Potrivit art. 257 si 250 Cpp procurorul, primind dosarul, cheama pe invinuit si ii prezinta materialul de urmarire penala, ocazie cu care: a) îi pune în vedere ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala, aratandu-i si încadrarea juridica a faptei savarsite; b) ii asigura posibilitatea de a lua de indata cunostinta de materialul de urmarire penala; c) il intreaba, dupa ce a luat cunostinta de materialul de urmarire penala, daca are de formulat cereri noi sau daca voieste sa faca declaratii suplimentare.

  Din aceste dispoziţii s-a retinut că în cadrul acestei etape procesuale, premergătoare întocmirii rechizitoriului, act de sesizare a instanţei, prin care se dispune punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, persoana faţă de care s-a efectuat urmărirea penală, legal citată conform disp. art. 175 şi urm Cpp, trebuie să aibă  posibilitatea de a-şi exercita nestingherită drepturile procesuale, inclusiv pe acela de a lua cunoştinţă de învinuirea ce i se aduce şi de a dovedi lipsa de temeinicie a probelor strânse împotriva sa, conform art. 66 alin.2 Cpp.

  S-a constatat ca in cauza există un proces verbal întocmit de organul de cercetare penală la data de 14.02.2007 ( filă nenumerotată înainte de f.38 dup) în care se specifică că s-a procedat la citarea învinuitului L.V., însă acesta s-a sustras de la chemare dar ca la dosar există un singur proces verbal de îndeplinire a proceduri de citare încheiat la data de 22.02.2007 ( f.38 dup), aşadar după încheierea procesului verbal de organul de cercetare penală prin care s-a constatat că învinuitul se sustrage de la urmărire penală iar in acest proces verbal de îndeplinire a procedurii de citare nu apare nici o dată la care învinuitul ar fi trebuit să se prezinte la poliţie.

  S-a retinut ca desi nu a dispus citarea învinuitului L.V. pentru a constata că acesta se sustrage de la urmărirea penală, organul de cercetare penală a înaintat dosarul procurorului, iar procurorul, primind dosarul, avea obligaţia, potrivit art.257 Cpp, să cheme pe învinuit şi să-i prezinte materialul de urmărire penală.

  S-a constatat ca la data de 29.04.2008 a fost întocmit un proces verbal de către procuror ( f.52 dup) in care se consemnează că intrucât, deşi citat pentru prezentarea materialului de urmărire, învinuitul L.V. nu s-a prezentat, acesta va fi trimis în judecată fără a îi fi prezentat materialul de urmărire penală potrivit art. 254 Cpp.

70

Page 71: contestatie la executare jurisprudenta

  S-a retinut ca in art.254 Cpp se prevede faptul că prezentarea materialului de urmărire penală nu este posibilă atunci când învinuitul sau inculpatul s-a sustras de la chemarea organului de urmărire penală sau este dispărut, insa in cauză s-a observat că deşi în procesul verbal întocmit de procuror se menţionează că învinuitul a fost citat, la dosar nu există nicio dovadă de îndeplinire a procedurii de citare, ci doar verificări efectuate la ANP, IGPR, Primăria R. ( f.49-51 dup).

  În acelaşi timp, s-a observat că din dosarul de urmărire penală nu rezultă faptul că învinuitul ar fi dispărut sau s-ar fi sustras de la chemarea organului de cercetare, ca nu există nici un mandat de aducere din care să rezulte că s-ar fi făcut cercetări cu privire la adresa la care locuieşte învinuitul.

  În consecinţă, instanţa a apreciat că  nu au fost respectate dispoziţiile art. 257 Cpp, acest aspect atrăgând neregularitatea actului de sesizare a instanţei, în condiţiile în care punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului s-au dispus fără ascultarea acestuia şi fără a-i fi prezentat materialul de urmărire penală, la dosar neexistând dovezi în sensul că inculpatul ar fi dispărut ori s-ar fi sustras de la urmărirea penală, conform art. 254 alin. 1 Cpp. 2. Plangere impotriva solutiei Parchetului.

  Inadmisibilitate Prin Sentinta penala nr. 341/11.07.2008 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 2252/94/2008 s-au dispus urmatoarele: În temeiul art. 278 1 al. 8 lit. a cod procedură penală, a fost respinsa ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul B.F.; a fost mentinuta soluţia dispusă prin ordonanţa nr. 6579/P/2005 emisă la data de 31.08.2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea şi menţinută prin rezoluţia prim-procurorului nr. 85/VIII-1/2008 emisă la data de 14.02.2008, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor B.V., P.L., D.A., G.E., N.A.M., R.A.G., P.L., D.L., R.C., Z.C., M.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 248, art. 290 şi art. 323 cod penal; in temeiul art. 192 al. 2 cod procedură penală a fost obligat petentul la 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

  Pentru a decide astfel, instanta a avut in vedere urmatoarele: potrivit art. 278 1 al. 1 cod procedură penală, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

  Din aceste dispoziţii legale s-a retinut că subiectul îndreptăţit să se adreseze instanţei competente, cu verificarea rezoluţiei procurorului, este fie persoana vătămată, fie orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin actul pocesual atacat în justiţie.

  În consecinţă, o condiţie esenţială de admisibilitate a plângerii întemeiată pe dispoziţiile art. 278 1 cod procedură penală este ca persoana care face plângerea să dovedească calitatea sa de persoană vătămată sau de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin actul pocesual atacat în justiţie.

  S-a constatat ca petentul nu are calitatea de persoană vătămată deoarece nu este subiect pasiv al faptelor pretins comise de intimaţii din cauză, iar soluţia procurorului nu produce nici un

71

Page 72: contestatie la executare jurisprudenta

efect asupra sa. S-a retinuta ca in cauză calitatea de persoană vătămată o poate avea  numai institutia….., dar acesta nu a formulat plângere, iar potrivit inscrisului existent la fila 62 din dosar, acestă instituţie nu l-a mandatat în vreun fel pe petent să reprezinte sau să formuleze plângeri la prim-procuror sau instanţă de judecată, iar în calitatea de angajat în funcţia de consilier principal, nu poate reprezenta instituţia în nici un fel de raporturi juridice economice, etc.

  S-a retinut ca o persoană poate justifica un interes legitim atunci când legea instituie în favoarea acesteia un drept subiectiv propriu, ceea ce nu este cazul de faţă, întrucât astfel cum s-a arătat anterior petentul nu are calitatea de subiect pasiv al faptelor pretinse, nefiindu-i încălcat astfel nici un drept recunoscut de lege.

  S-a mai avut in vedere faptul ca o persoană mai poate justifica un interes legitim atunci când legea îi recunoaşte în mod expres îndreptăţirea de a îndeplini o anume prerogativă pentru apărarea unui drept subiectiv al altuia, cum ar fi de exemplu în cazul părintelui, tutorelui sau curatorului, pentru persoanele vătămate minore fără capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

  S-a retinut ca Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarilor publici nu recunoaşte funcţionarilor publici dreptul de a acţiona în justiţie în numele instituţiilor la care sunt angajaţi, dreptul de reprezentare în aceste caz izvorând din efectul legii, sau pe baza unui mandat special pentru îndeplinirea actului respectiv.

  S-a constatat ca in cauza institutia…… în calitate de persoana vătămată nu a formulat plângere şi nici institutia…… (căreia i-a fost comunicată ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală), în calitate de organ ierarhic superior, singura persoană, în opinia instanţei care putea acţiona în numele acesteia.

  In consecinţă, având în vedere că petentul nu are calitatea procesuală cerută de lege, respectiv de art. 278 1 al. 1 cod procedură penală, plângerea formulată de acesta a fost respinsă de instanţă ca inadmisibilă, solutiile fiind mentinute iar petentul fiind obligat la plata cheltuielilor juficiare avansate de stat. 3. Contestatie la executare.

  Temeinicie Prin Sentinta penala nr. 310/25.06.2008 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 3104/94/2007 s-au dispus urmatoarele: in temeiul art. 460 al. 4  cod procedură penală a fost respinsa ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de petentul C.M.O.; in temeiul art. 189 cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bucureşti; in temeiul art. 192 al. 2 cod procedură penală a fost obligat petentul la 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

  Pentru a decide astfel, instanta a avut in vedere ca nu poate forma obiectul unei contestaţii la executare faptul că a fost reţinută greşit starea de recidivă, deoarece pentru a putea fi calificată drept un incident la executare este necesar ca acesta să se ivească în cursul executării pedepsei şi să se refere la executarea hotărârii, fără să atragă schimbări în dispozitivul sentinţei ce se execută, această împrejurarea putând fi valorificată numai în cadrul exercitării căilor de atac.

  Cu privire la cel de-al doilea aspect, respectiv că nu i s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. b şi c cod penal, s-a retinut ca acesta nu poate forma obiectul unei contestaţii la executare, fiind unul din criteriile pe baza căruia judeătorul investit cu soluţionarea cauzei individualizează pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului.

72

Page 73: contestatie la executare jurisprudenta

sentinţă penală01.09.2010 Judecătoria BUFTEA Tip: Sentinta penala Competenta materiala: Contestaţie la executare Dosar nr. 7813/94/2010 SECTIA PENALA                             ROMÂNIA JUDECATORIA BUFTEA SECTIA PENALA SENTINTA PENALA NR. 275                                                                                                                                                                                            SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 01.09.2010 INSTANTA CONSTITUITA DIN PRESEDINTE: VISAN ALIN VALENTIN GREFIER: FLACAU IOANA Ministerul Public - Parchetul de pe lânga Judecatoria Buftea a fost reprezentat de procuror Dima Nita.

  Pe rol judecarea cauzei  penale având ca obiect – contestatie la executare privind pe contestatorul  PV. Dezbaterile  în fond au avut loc în sedinta publica din data de 25.08.2010, parte integranta din prezenta, când instanta având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea  la data de 01.09.2010 si în aceeasi compunere a hotarât urmatoarele : INSTANTA, Pe rolul Judecatoriei Buftea, la  data de 14.07.2010 a fost înregistrata la nr. 6828/94/2010 contestatia la executare formulata de mai multi condamnati printre care si numitul PV. La termenul din 11.08.2010 condamnatul a afirmat ca nu-si însuseste cererea, semnatura nefiind a sa. La acelasi termen s-a dispus disjungerea cauzei si formarea unui nou dosar cu nr. 7813/94/20101  care sa-l priveasca doar pe condamnatul PV. Constatând ca inculpatul nu îsi mentine cererea, el fiind detinut în fapt în Penitenciarul Jilava, iar ceilalti semnatari  în afara de AN fiind detinuti in Penitenciarul Giurgiu, locul din care a fost transmisa cererea, va  constata nulitatea actului de sesizare în ceea ce-l priveste pe condamnatul PV. În baza art. 192 alin. 3 C.P.P. cheltuielile judiciare  vor ramâne în sarcina statului.

  Onorariul aparatorului din oficiu se va suporta din fondurile Ministerului Justitiei.                                                                                                                                                                                        PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTARASTE: Constata nulitatea actului de sesizare a instantei.

Contestaţia la executare. Interpretarea greşită a dispoziţiilor prevăzut de art. 461 alin.1 lit. d Cod procedură penală

29.05.2012 Tribunalul MARAMUREŞ Tip: Decizie Competenta materiala: Contestaţie la executare  Prin sentinta penala nr. 105 din 11 aprilie 2012 Judecatoria Viseu de Sus, în baza art. 461 al. 1 lit. d Cod procedura penala, a admis contestatia formulata de contestatorul S.T. si în consecinta a dispus reducerea pedepselor aplicate pentru savârsirea infractiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, fara a poseda permis de conducere si având în sânge o îmbibatie alcoolica ce depaseste limita legala prevazuta de art. 86 al. 1, 86 al. 1 si 87 al. 1 din OUG 195/2002 de la câte 1 (un) an închisoare la câte 6 (sase) luni închisoare pentru fiecare, iar în baza art. 33 lit. a si 34 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 (luni ) închisoare.

  În baza art. 81 si 82 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani si 6 luni si a atras atentia inculpatului asupra consecintelor prevazute de art. 83 Cod penal. Din ansamblul probator administrat în cauza,

73

Page 74: contestatie la executare jurisprudenta

instanta de fond a retinut ca prin contestatia la executare înregistrata sub nr. 793/336/2012, contestatorul S.T. a solicitat instantei ca, prin hotarârea ce o va pronunta, sa desfiinteze sentinta penala nr. 92 din 20 aprilie 2010 pronuntata  de Judecatoria Viseu de Sus în dos. nr. 921/336/2010, sentinta ramasa definitiva la data de 4 mai 2010 prin neexercitarea cailor de atac prin care instanta de judecata l-a condamnat la câte un an închisoare pentru fiecare dintre infractiuni si a facut aplicarea art. 33 lit. a si 34 lit. b Cod penal aplicându-i pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

  Examinând sentinta mentionata, instanta a retinut urmatoarele: Contestatorul a fost trimis în judecata pentru savârsirea infractiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, fara a poseda permis de conducere si având în sânge o îmbibatie alcoolica ce depaseste limita legala prevazuta  de art. 86 al. 1, 86 al. 1 si 87 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, limita minima a pedepselor pentru fiecare dintre infractiuni fiind de 1(un) închisoare.

  Contestatorul, inculpat în dosarul nr. 921/336/2010, a recunoscut savârsirea faptelor si a declarat ca le regreta, motiv pentru care nu au fost readministrate probele din cursul urmaririi penale. Atât concluziile reprezentantului parchetului de pe lânga Judecatoria Viseu de Sus, cât si concluziile aparatorului inculpatului au fost de condamnare, iar la individualizarea pedepselor sa fie facuta aplicarea art. 74 si 76 Cod penal, adica sa se aplice circumstante atenuante.

  Despre circumstante atenuante se vorbeste si în motivarea sentintei penale nr. 92/20 aprilie 2010, în expresia „la individualizarea pedepselor se va tine seama de atitudinea sincera a inculpatului din timpul  cercetarilor penale si se va face aplicarea art. 74 lit. c  si 76 C. pen., urmând ca pedepsele sa fie reduse sub limita minimului special” .

  În dispozitivul sentintei s-a dispus condamnarea pentru fiecare din cele trei infractiuni „ cu aplicarea art. 74 lit. „c” si art. 76 lit. „d” c. pen.”, dar pedeapsa a redus-o sub limita de câte un an închisoare (pedepsele minime pentru fiecare din cele trei infractiuni, fara aplicarea circumstantelor atenuante).

  Omisiunea judecatorului din dispozitivul sentintei de a reduce efectiv cuantumul fiecareia dintre pedepse, desi, intelectiv, hotarârea acestuia era luata si judicios motivata nu mai poate fi îndreptata pe caile ordinare de atac deoarece termenul pentru exercitarea acestora a trecut.

  Singura cale de a reforma hotarârea mentionata cu privire la cuantumul pedepsei este calea prezentei contestatii în modalitatea prevazuta de art. 461 lit. d Cod procedura penala care admite ca modificarea pedepsei se poate face „când se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau orice cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei, precum si orice alt incident ivit în cursul executarii”.

  Daca instanta ar fi aplicat efectiv prevederile art. 76 lit. d Cod penal, ar fi trebuit sa aplice de fapt efectele prevederilor textului de mai sus care spune ca „pedeapsa principala pentru persoana fizica se reduce dupa cum urmeaza: când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare pedeapsa se coboara sub acest minim pâna la minimul general”.

  Dupa cum se observa cu usurinta din redactarea textului, norma cuprinsa în acest text este imperativa si nu supletiva, fiind obligatorie aplicarea ei. Odata aplicate circumstantele atenuante judecatorul trebuie sa se supuna regulilor de stabilire a pedepselor, acolo prevazute.

74

Page 75: contestatie la executare jurisprudenta

  Facultativa este aplicarea circumstantelor atenuante, dar odata aplicate, judecatorul este obligat sa se supuna normelor care le guverneaza. În situatia de fata cuantumul pedepselor se situeaza în mod obligatoriu sub minimul de un an, iar instanta a apreciat ca suficient cuantumul de 6 (sase) luni.

  Celelalte dispozitii ale hotarârii vor fi mentinute (dispozitiile privitoare la suportarea executarii pedepsei rezultante si la cheltuielile judiciare). Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentei contestatii au ramas în sarcina statului.

  La individualizarea pedepselor judecatorul cauzei a retinut în favoarea sa circumstante atenuante, însa nu a redus concomitent si cuantumul fiecareia dintre pedepse sub limita minimului special, desi era obligatoriu. Împotriva acestei sentinte a declarat recurs Parchetul de pe lânga Judecatoria Viseu de Sus, considerând hotarârea nelegala si netemeinica, solicitând, pe cale de consecinta, respingerea ca inadmisibila a contestatiei la executare.

  În considerentele deciziei, tribunalul a retinut ca prin sentinta penala nr. 92 din 20 aprilie 2010 pronuntata  de Judecatoria Viseu de Sus inculpatul (contestatar) S.T. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 1 an închisoare, iar în temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani atragându-i-se atentia inculpatului asupra consecintelor prevazute de art. 83 Cod penal.

  Tribunalul a constatat ca atât în dispozitivul sentintei, cât si în considerentele hotarârii mentionate anterior, judecatorul a facut referire la continutul dispozitiilor art. 74 lit. c Cod penal si 76 lit. c Cod penal, retinând în favoarea inculpatului circumstante atenuante, fara însa a da eficienta acestora si a aplica pedepse sub limita minima prevazuta de lege pentru infractiunile respective, hotarârea care a ramas definitiva prin neapelare intrând în puterea autoritatii de lucru judecat.

  Potrivit art. 461 Cod procedura penala, contestatia se poate face în cazurile expres prevazute de lege, în cuprinsul articolului mentionat, iar motivele pe care se întemeiata prezenta contestatie nu se regasesc în niciunul dintre cazurile textului legal indicat.

  Tribunalul a apreciat ca în mod nelegal s-a admis contestatia apreciind ca este incident cazul prevazuta la art. 461 lit. d Cod procedura penala, fiind în situatia unei „cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei precum si orice alt incident ivit în cursul executarii” constatând ca instanta de fond a facut o confuzie cu privire la momentul intervenirii unei astfel de cauze care ar face admisibila contestatia la executare, moment care trebuie situat dupa pronuntarea hotarârii ramasa definitiva în cursul executarii acesteia si nicidecum îndreptarea unei erori de judecata a hotarârii primei instante, care trebuia îndreptata în caile ordinare sau extraordinare de atac.

  Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen.  a fost admis recursul  iar hotarârea a fost casata integral, respingân du-se contestatia la executare.

SOLUŢII RELEVANTE ÎN MATERIE PENALĂ - OCTOMBRIE 2009

30.10.2009 Judecătoria BUFTEA Tip: Hotarare Competenta materiala: Tâlhărie JUDETUL ILFOV JUDECATORIA BUFTEA -SECTIA PENALA- Referat- solutii relevante in materie penala -octombrie 2009- 1. Refuz de recoltare probe biologice. Elemente ce intra in

75

Page 76: contestatie la executare jurisprudenta

continutul constitutiv al infractiunii prevazute si pedepsite de artt. 87 alin. 5 OUG nr. 195/2002 republicata Prin Sentinta penala nr. 251/13.07.2009 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 919/94/2009, definitiva prin neapelare, s-au dispus urmatoarele: In temeiul art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a si c teza I Cod penal, art. 75 alin. 2 Cod penal, art. 80 Cod penal a fost condamnat inculpatul VL. C. la pedeapsa inchisorii de 2 ani pentru savarsirea infractiunii de refuz de a se supune recoltarii de probe biologice; In temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului, de la ramanerea definitiva a prezentei hotarari si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei aplicate, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si litera b Cod penal; in temeiul art. 81 Cod penal s-a suspendat conditionat executarea pedepsei pe o durata de 4 ani, termen de incercare stabilit conform art. 82 alin. 1 Cod penal; in temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat, pe durata suspendarii executarii pedepsei principale, executarea pedepsei accesorii; in temeiul art. 359 Cod procedura penala s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendarii conditionate; s-a dispus avansarea si plata, din fondul special al Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti catre Baroul Bucuresti- Oficii a sumei de 100 lei, reprezentand onorariul partial cuvenit aparatorului din oficiu al inculpatului (dna av SI); in temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

  Pentru a decide astfel, instanta a retinut faptul ca prin Rechizitoriul nr. 689/P/2008 emis de Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea la 11.02.2009, verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei- conform art. 264 alin. 3 Cod procedura penala- de prim- procurorul de la Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea, s-au dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului VL C pentru infractiunea de refuz de recoltare de probe biologice, infractiune prevazuta de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.

  S-a mai retinut ca din probatoriul administrat in cauza a rezultat ca pe data de 28.01.2008, in jurul orelor 20,50, organele de politie din cadrul S.R.P.T. Bucuresti- Serviciul de Politie Transporturi Aeriene- Biroul de Politie Aeroport International „Henri Coanda”, la sesizarea martorului CF (care constatase ca inculpatul stationase neregulamentar) l-au depistat pe inculpatul VL C in timp ce conducea autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de inmatriculare …… pe drumul public care face legatura intre DN1 si D10, din zona Aeroportului International „Henri Coanda” Bucuresti si nu a respectat semnificatia indicatorului „Obligatoriu la dreapta”, constatandu-se ca inculpatul se afla sub influenta bauturilor alcoolice.

  Din declaratiile martorilor PI, CF, TF si procesul verbal de constatare nr. 204/28.01.2008 incheiat de C.N. Aeroportul International Henri Coanda Bucuresti- Serviciul Asistenta Medicala a rezultat ca inculpatul a fost testat cu alcotestul la sediul cabinetului medical din cadrul aeroportului, iar din printer-ul alcotest aflat la dosarul de urmarire penala a rezultat ca pe data de 28.01.2008, la ora 21,03, inculpatul avea o alcoolemie de 1,17 mg/l alcool pur in aerul expirat.

  Din coroborarea mijloacelor de proba administrate in cauza s-a retinut ca inculpatul a refuzat cererea organelor de politie de a se deplasa la INML in vederea recoltarii de probe biologice, aceasta imprejurare fiind confirmata de martorii CF, TF prin declaratiile date chiar la momentul savarsirii faptei- pe data de 28.01.2008.

  In drept, s-a retinut ca fapta inculpatului VL C de a refuza recoltarea de probe biologice, in

76

Page 77: contestatie la executare jurisprudenta

vederea stabilirii alcoolemiei, in conditiile in care conducea sub influenta bauturilor alcoolice un autovehicul pe un drum public intruneste elementele constitutive ale infractiunii de refuz de recoltare de probe biologice, prevazuta de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata.

  Pentru a aprecia cu privire la pericolul social concret al faptei, s-a avut in vedere faptul ca infractiunea de refuz de recoltare de probe biologice, prevazuta de art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002, republicata este o infractiune de pericol, si nu de rezultat.

  S-a apreciat ca imprejurarea ca inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei denota periculozitatea, in concret, a acestuia, intrucat rezultatul acestor verificari putea conduce fie la atragerea raspunderii penale a inculpatului pentru infractiunea prevazuta de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, aceasta, cu atat mai mult cu cat inculpatul a recunoscut faptul ca a consumat bauturi alcoolice anterior savarsirii faptei ce face obiectul prezentei cauze.

  In consecinta, instanta a apreciat ca fapta savarsita prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, asa cum este acesta definit prin dispozitiile art. 18 Cod penal. Sub aspectul vinovatiei s-a retinut faptul ca inculpatul a actionat cu intentie indirecta intrucat a prevazut riscurile, consecintele actiunii sale de refuz de a se supune recoltarii probelor biologice, in vederea stabilirii alcoolemiei, a acceptat eventualitatea producerii acestor consecinte, dar nu a urmarit producerea lor.

  Imprejurarea ca inculpatul s-a supus testarii cu etilotestul, dar a refuzat recoltarea de probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei nu este, in opinia instantei, de natura sa inlature raspunderea inculpatului, intrucat dispozitiile art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 reglementeaza refuzul de a se supune testarii cu etilotestul si refuzul de recoltare de probe biologice ca variante alternative ce intra in latura obiectiva din continutul constitutiv al acestei infractiuni.

  Prin urmare, instanta a apreciat ca in cauza sunt intrunite conditiile din continutul constitutiv  al acestei infractiuni si sub aspectul laturii obiective. 2. Expulzare. Statut de refugiat. Contestatie la executare. Prin Sentinta penala nr. 225/22.07.2009 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 2215/94/2009, definitiva prin nerecurare, s-au dispus urmatoarele: In temeiul art. 461 alin. 1 lit. d teza finala Cod procedura penala raportat la art. 6 alin. 2 din Legea nr. 122/2006 a fost admisa contestatia la executare formulata de contestatorul AJG; s-a inlaturat masura de siguranta a expulzarii contestatorului, dupa executarea pedepsei principale, in Republica Irak, masura dispusa, conform art. 111 Cod penal si art. 117 Cod penal, prin Sentinta penala nr. 52/04.02.2008 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 651/94/2007, definitiva prin Decizia penala nr. 284/A/06.05.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti- Sectia I Penala in dosarul nr. 12310/3/2008 si Decizia penala nr. 902/08.07.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti- Sectia I Penala in dosarul nr. 12310/3/2008 (nr vechi- 1236/2008); s-a dispus avansarea si plata, din fondul special al Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti catre Baroul Bucuresti- Oficii a sumei de 100 lei, reprezentand onorariul aparatorului din oficiu al contestatorului (dna av MM).

  Pentru a decide astfel, instanta a avut in vedere urmatoarele: Prin Sentinta penala nr. 52/04.02.2008 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 651/94/2007 s-au dispus urmatoarele, in privinta contestatorului AJG: in baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2/1 lit. a si g Cod penal a fost condamnat inculpatul AJG la pedeapsa inchisorii de 7 ani pentru

77

Page 78: contestatie la executare jurisprudenta

savarsirea infractiunii de talharie (fapta din 23.12.2006); in baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2/1 lit. a si g Cod penal a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa inchisorii de 7 ani pentru savarsirea infractiunii de talharie (fapta din 29.12.2006); in baza art. 33 lit. a Cod penal si art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele, aplicandu-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani inchisoare; in baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal pe durata executarii pedepsei; in temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei durata retinerii si arestarii preventive, de la 04.01.2007 la zi; in baza art. 350 alin. 1 Cod procedura penala a fost mentinuta starea de arest a inculpatului; in baza art. 111 Cod penal si art. 117 Cod penal s-a dispus expulzarea inculpatului in Republica Irak dupa executarea pedepsei principale.

  Prin Decizia penala nr. 284/A/06.05.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti- Sectia I Penala in dosarul nr. 12310/3/2008 a fost respins ca neintemeiat apelul declarat de contestator impotriva acestei sentinte. Prin Decizia penala nr. 902/08.07.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti- Sectia I Penala in dosarul nr. 12310/3/2008 (nr. vechi- 1236/2008) a fost admis recursul declarat de contestator impotriva acestor hotarari, dispunandu-se urmatoarele: in temeiul art. 334 Cod procedura penala s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptelor in doua infractiuni prevazute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2/1 lit. a si c Cod penal; in baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2/1 lit. a si c Cod penal a fost condamnat inculpatul AJG la pedeapsa inchisorii de 7 ani pentru savarsirea infractiunii de talharie (fapta din 23.12.2006); in baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2/1 lit. a si c Cod penal a fost condamnat acelasi inculpat la pedeapsa inchisorii de 7 ani pentru savarsirea infractiunii de talharie (fapta din 29.12.2006); in baza art. 33 lit. a Cod penal si art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele, aplicandu-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani inchisoare; in baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal pe durata executarii pedepsei; s-au mentinut celelalte dispozitii ale hotararilor atacate; s-a dedus din durata pedepsei durata retinerii si arestarii preventive, de la 04.01.2007 la zi. Inculpatul AJG are statutul de refugiat in Romania, in conformitate cu Sentinta civila nr. 14.102/21.09.1998 pronuntata de Judecatoria Sectorului I Bucuresti in dosarul nr. 18.446/1997, definitiva prin nerecurare.

  Din adresele comunicate de MAI- Oficiul Roman pentru Imigrari- Directia Azil si Integrare rezulta ca in prezent nu a fost declansata procedura de incetare a statutului de refugiat cu privire la contestatorul AJG, MAI- Oficiul Roman pentru Imigrari- Directia Azil si Integrare aratand ca acest contestator se bucura in continuare de prevederile art. 20 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania.

  In consecinta, contestatorul se bucura in continuare de statutul de refugiat. Potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 122/2006, persoana care a fost recunoscuta ca refugiat este protejata impotriva expulzarii, extradarii ori returnarii in tara de origine.

  Din analiza dispozitiilor art. 6 alin. 3 din acelasi act normativ se constata faptul ca un refugiat poate fi indepartat de pe teritoriul Romaniei in anumite situatii, insa fara a se aduce atingere dispozitiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 122/2006, anterior analizate.

  Din analiza coroborata a dispozitiilor art. 6 alin. 2 si 3 din Legea nr. 122/2006 se constata faptul ca o persoana ce se bucura de statutul de refugiat nu poate fi expulzata in nici o situatie in tara de origine. In raport cu acestea, constatand intrunite exigentele art. 461 alin. 1 lit. d teza finala Cod procedura penala, instanta a apreciat intemeiata contestatia la executare formulata de condamnat, admitand contestatia si inlaturand masura de siguranta a expulzarii

78

Page 79: contestatie la executare jurisprudenta

contestatorului, dupa executarea pedepsei principale, in Republica Irak, masura dispusa, conform art. 111 Cod penal si art. 117 Cod penal, prin Sentinta penala nr. 52/04.02.2008 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 651/94/2007, definitiva prin Decizia penala nr. 284/A/06.05.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti- Sectia I Penala in dosarul nr. 12310/3/2008 si Decizia penala nr. 902/08.07.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti- Sectia I Penala in dosarul nr. 12310/3/2008 (nr vechi- 1236/2008).

  Pentru a decide astfel, instanta a apreciat ca prin aceasta solutie nu se aduce atingere autoritatii de lucru judecat a Sentintei penale nr. 52/04.02.2008 pronuntate de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 651/94/2007, o alta solutie fiind de natura sa incalce drepturi si libertati fundamentale.

Referat - soluţii relevante în materie penală - martie 2010

31.03.2010 Judecătoria BUFTEA Tip: Hotarare Competenta materiala: Contestaţie la executare JUDETUL ILFOV JUDECATORIA BUFTEA - SECTIA PENALA Referat- solutii relevante in materie penala -martie 2010- 1. Plangerea impotriva unei solutii de netrimitere in judecata. Plangerea admisa de prim- procuror anterior sesizarii instantei. Consecinte. Prin Sentinta penala nr. 58/24.02.2010 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 9610/94/2009 s-au dispus urmatoarele: in temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedura penala a fost respinsa ca inadmisibila plangerea formulata de petentul BI impotriva Rezolutiei nr. 729/P/2009 din data de 26.08.2009 emisa de Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea, desfiintata prin ordonanta nr. 2219/II-2/2009 din data de 20.11.2009 emisa de prim- procurorul adjunct de la Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea, plangere formulata in contradictoriu cu intimatul IT; in temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala a fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

  Pentru a decide astfel, instanta a retinut faptul ca prin denuntul inregistrat de IPJ Ilfov- PP Gruiu sub nr. 420908/11.02.2009 (nr. unic- 729/P/2009) petentul BI a solicitat efectuarea de cercetari fata de intimatul IT pentru infractiunile prevazute de art. 288 Cod penal si de art. 289 Cod penal, ca prin Rezolutia nr. 729/P/2009 din data de 26.08.2009 emisa de Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea s-a dispus, in temeiul art. 228 alin. 6 Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. a Cod procedura penala, neinceperea urmaririi penale fata de intimatul IT pentru infractiunile prevazute de art. 288 Cod penal si de art. 289 Cod penal.

  S-a mai retinut ca impotriva acestei rezolutii a formulat plangere petentul, plangere ce a fost admisa prin ordonanta nr. 2219/II-2/2009 din data de 20.11.2009 emisa de prim- procurorul adjunct de la Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea, prin care s-a infirmat rezolutia contestata, s-a dispus trimiterea cauzei organelor de politie din cadrul PS Snagov in vederea suplimentarii cercetarilor.

  S-a constatat ca potrivit art. 278¹ alin. 1 Cod procedura penala, „Dupa respingerea plangerii facute conform art. 275 - 278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere, în termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.

79

Page 80: contestatie la executare jurisprudenta

  Plangerea poate fi facuta si impotriva dispozitiei de netrimitere in judecata cuprinse în rechizitoriu.” Din analiza acestei dispozitii legale s-a retinut ca petentul se poate adresa instantei de judecata numai in ipoteza respingerii, de catre prim- procuror, a plangerii formulate conform art. 275- 278 Cod procedura penala, nu si in ipoteza admiterii acestei plangeri.

  S-a apreciat ca aceasta interpretare este confirmata si prin imprejurarea ca potrivit art. 278/1 Cod procedura penala se supune controlului judecatoresc solutia data de procuror; or, in ipoteza admiterii plangerii de catre prim- procuror, solutia data de procuror este desfiintata de prim- procuror, astfel incat controlul judecatoresc devine lipsit de obiect.

  Avand in vedere imprejurarea ca, in cauza de fata, anterior sesizarii instantei, prin ordonanta nr. 2219/II-2/2009 din data de 20.11.2009 emisa de prim- procurorul adjunct de la Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea a fost admisa plangerea formulata de petent impotriva Rezolutiei nr. 729/P/2009 din data de 26.08.2009 emisa de Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea, rezolutie ce a fost desfiintata, instanta a apreciat inadmisibila plangerea formulata. 2. Contestatie la executare.

  Deducerea perioadei arestarii provizorii. Prin Sentinta penala nr. 9/13.01.2010 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 10167/94/2009 s-au dispus urmatoarele: a fost admisa contestatia la executare- sesizare din oficiu privind pe condamnatul CM; In temeiul art. 88 Cod penal, art. 18 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 modificata s-a dedus din pedeapsa rezultanta a inchisorii de 7 ani, aplicata condamnatului CM prin Sentinta penala nr. 260/15.02.2002 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 4949/2001, definitiva prin Decizia penala nr. 1817/A/01.11.2002 pronuntata de Tribunalul Bucuresti- Sectia  a II-a Penala in dosarul 3721/2002 si Decizia penala nr. 866/08.05.2003 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti- Sectia a II- a Penala in dosarul nr. 698/2003, perioada executata, astfel: durata retinerii din data de 23.01.2000; durata arestarii preventive de la 21.04.2001 la 30.10.2001 inclusiv; durata arestarii provizorii in vederea extradarii de la 01.04.2005 pana la data de 10.05.2005 inclusiv si de la 16.02.2009 pana la 18.03.2009, inclusiv; a fost anulat mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr. 606/2002 emis de Judecatoria Buftea la 15.05.2003, in dosarul nr. 4949/2001, pe numele condamnatului CM, in baza Sentintei penale nr. 260/15.02.2002 pronuntate de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 4949/2001, definitiva prin Decizia penala nr. 1817/A/01.11.2002 pronuntata de Tribunalul Bucuresti- Sectia  a II-a Penala in dosarul 3721/2002 si Decizia penala nr. 866/08.05.2003 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti- Sectia a II- a Penala in dosarul nr. 698/2003 si dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei inchisorii la data ramanerii definitive a prezentei sentinte; s-au dispus avansarea si plata, din fondul special al Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti catre Baroul Bucuresti- Oficii a sumei de 100 lei reprezentand onorariul aparatorului din oficiu ; in temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.

  Pentru a decide astfel, instanta a avut in vedere ca prin Sentinta penala nr. 260/15.02.2002 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 4649/2001, definitiva prin Decizia penala nr. 1817/01.11.2002 pronuntata de Tribunalul Bucuresti- Sectia a II-a Penala in dosarul nr. 3721/2002 si Decizia penala nr. 866/08.05.2003 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti- Sectia a II-a Penala in dosarul nr. 698/2003 s-au dispus urmatoarele, in privinta numitului CM: in baza art. 334 Cod procedura penala a fost schimbata incadrarea juridica a faptelor din infractiunile prevazute de art. 208 alin. 1 lit. a, g si alin. 3 lit. a Cod penal, art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a si alin. 2 lit. a Cod penal, art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. g si alin. 2 lit. a

80

Page 81: contestatie la executare jurisprudenta

Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal in infractiunile prevazute de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1  lit. g si alin. 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal (fapta din 22.01.2000), art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a si alin. 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal (fapta din 09.07.2000), art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a, g si alin. 3 lit. a Cod penal (fapta din 20.03.2001), toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; in baza art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1  lit. g si alin. 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal a fost condamnat numitul CM la pedeapsa inchisorii de 6 ani (fapta din 22.01.2000, parte vatamata S.C. P S.A.- Sucursala PP); in temeiul art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a si alin. 2 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal a fost condamnat acelasi inculpat la 6 ani inchisoare (fapta din 09.07.2000); in baza art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a, g si alin. 3 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa inchisorii de 7 ani (fapta din 20.03.2001); in baza art. 33 lit. a Cod penal- art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate urmand ca inculpatul CM sa execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani inchisoare, cu aplicarea art. 71- art. 64 Cod penal; in baza art. 88 Cod penal s-au dedus retinerea din data de 23.01.2001 si arestarea preventiva de la 21.04.2001 la 30.10.2001 inclusiv; in temeiul art. 350 Cod procedura penala s-a dispus arestarea inculpatului.

  In baza acestei sentinte a fost emis, pe numele condamnatului CM, MEPI nr. 606/2002 eliberat de Judecatoria Buftea la 15.05.2003 in dosarul nr. 4649/2001 (f. 230 dosar 4649/2001). S-a mai retinut ca numitul CM a inceput executarea pedepsei la data de 26.02.2004, data la care a fost incarcerat in Penitenciarul de Maxima Siguranta Giurgiu, din durata pedepsei scazandu-se durata retinerii si arestarii preventive, de 194 de zile (adresa nr. 5504/10.03.2004 emisa de Penitenciarul Giurgiu- f. 276 dosar nr. 4649/2001).

  S-a retinuta ca prin Decizia penala nr. 1327/2004 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti- Sectia a II-a Penala (extras aflat la f. 294 dosar nr. 4649/2001) s-a dispus intreruperea executarii pedepsei condamnatului CM pe o durata de 3 luni, condamnatul fiind pus in libertate la data de 14.07.2004 (adresa nr. 2605/28.01.2005 emisa de Penitenciarul Giurgiu- f. 292 dosar nr. 4649/2001) si ca numitul CM a fost extradat de autoritatile spaniole si a fost preluat de autoritatile romane in data de 19.03.2009, data la care a fost inmatriculat in Penitenciarul Giurgiu unde se afla încarcerat în vederea executarii pedepsei aplicate conform sentintei penale nr. 260/2002, executarea pedepsei incepand  la data de 26.02.2004, urmând sa expire  la data de 18.04.2015, adaugandu-se 1707 zile si scazandu-se 194 zile (durata retinerii si arestarii preventive)- conform adresei nr. 27968/20.03.2009 emise de Penitenciarul Giurgiu, f. 329 dosar nr. 4649/2001.

  Din adresa nr. 427994/ICA/BEL  din data de 16.12.2009 emisa de Biroul National Interpol din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române rezulta ca numitul CM a fost arestat provizoriu la 01.04.2005 în Spania, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 606/2003 emis de Judecatoria Buftea, însa a fost pus in libertate la data de 10.05.2005, retinut din nou la data de 16 februarie 2009 si predat autoritatilor romane la data de 18.03.2009.

  S-a constatat faptul ca din pedeapsa aplicata condamnatului CM prin Sentinta penala nr. 260/15.02.2002 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 4649/2001, definitiva prin Decizia penala nr. 1817/01.11.2002 pronuntata de Tribunalul Bucuresti- Sectia a II-a Penala in dosarul nr. 3721/2002 si Decizia penala nr. 866/08.05.2003 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti- Sectia a II-a Penala in dosarul nr. 698/2003 nu s-a dedus si perioada cat condamnatul a fost arestat provizoriu in vederea extradarii de catre autoritatile spaniole (de la 01.04.2005 la 10.05.2005 si de la 16.02.2009 la 18.03.2009).

81

Page 82: contestatie la executare jurisprudenta

  Or, potrivit art. 18 din Legea nr. 302/2004 astfel cum a fost modificata, „Durata arestului efectuat în strainatate în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritatile române în temeiul prezentei legi este luata în calcul în cadrul procedurii penale romane si se computa din durata pedepsei aplicate de instantele romane”.

  In raport cu acestea, vazand si dispozitiile art. 461 alin. 1 lit. c Cod procedura penala, art. 88 Cod penal, art. 89 Cod penal instanta a apreciat intemeiata in drept contestatia la executare- sesizare din oficiu-, urmand sa o admita si sa deduca din pedeapsa rezultanta a inchisorii de 7 ani, aplicata condamnatului CM, perioada executata, astfel: durata retinerii din data de 23.01.2000; durata arestarii preventive de la 21.04.2001 la 30.10.2001 inclusiv; durata arestarii provizorii in vederea extradarii de la 01.04.2005 pana la data de 10.05.2005 inclusiv si de la 16.02.2009 pana la 18.03.2009, inclusiv.

Anularea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere. Aplicarea în cauza a dispozitiilor Deciziei nr. 42/2008 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite29.09.2011 Judecătoria SINAIA Tip: Sentinta civila Competenta materiala: Suspendare a executării       Judecatoria Sinaia       Judecator RUXANDRA POPESCU                     SENTINTA PENALA NR. 162/29.09.2011       Dosar nr. 1430/310/2011       Domeniu: SUSPENDARE A EXECUTARII       Titlul: Anularea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.

  Aplicarea în cauza a dispozitiilor Deciziei nr. 42/2008 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite        Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sinaia s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului DC pentru savârsirea infractiunii prev. de art.86 alin.1  din OUG nr.195/2002 - republicata , cu aplicarea disp. art. 37 lit. a Cod penal si art. 864 rap. la art. 83 Cod penal .

  În fapt, s-a retinut faptul ca în seara zilei de 14.08.2009 politisti din cadrul Politiei orasului Sinaia, aflati  în serviciul de patrulare pe DN 1, au efectuat la ora 21,25 un semnal de oprire a autoturismului marca Renault Laguna, cu nr. de înmatriculare ..., care circula în acel moment pe strada Calea Bucuresti din localitate.

  Întrucât conducatorul auto nu s-a conformat solicitarii regulamentare a politiei si a continuat deplasarea, s-a pornit în urmarirea autoturismului pâna la momentul la care, dupa ce a trecut de podul "Valea Larga", pe sensul de mers catre Bucuresti, a virat la dreapta si a intrat pe drumul de acces catre statia hidroelectrica CHEM Sinaia 3, unde a oprit în apropierea portii, în locul în care drumul se înfunda.

  Politistii au trecut la verificarea autoturismului, exterioara si interioara, precum si la identificarea persoanelor care au fost gasite înauntru sau lânga autovehicul.       Astfel au fost

82

Page 83: contestatie la executare jurisprudenta

identificate doua persoane de sex barbatesc si una de sex femeiesc si anume învinuitul DC si numitii CGM si CD.       Fiind întrebati cu privire la cele întâmplate, susnumitii au declarat în prima faza ca au fost luati la ocazie de o persoana necunoscuta, care, dupa ce a ignorat semnalul regulamentar al politiei, a condus masina pâna în acel loc, de unde a fugit prin padure pentru a nu fi identificat si tras la raspundere .

  Fata de afirmatiile fortate si neverosimile ale celor trei, au fost continuate investigatiile, astfel ca în cursul cercetarilor cei în cauza au revenit asupra celor declarate initial si au indicat ca autoturismul a fost condus în realitate de catre învinuitul DC.       În declaratia scrisa si semnata personal la data de 15.08.2009, în faza de urmarire penala, inculpatul DC a sustinut ca poseda permis de conducere obtinut în Anglia, pe care îl va prezenta politiei pâna la data de 18.08.2009.

  Angajamentul pe care si l-a luat nu a fost respectat, iar cu ocazia audierii dupa începerea urmaririi penale, a aratat ca nu poate în continuare sa faca dovada celor afirmate întrucât a pierdut documentul în toamna anului 2010 pe când se afla în Anglia, pierdere pe care a anuntat-o autoritatilor.

  Sustinerile celui în cauza nu au fost însa considerate adevarate pe de o parte pentru ca asa cum s-a aratat, el nu s-a prezentat la politie cu permisul de conduce înainte de momentul declarat al pierderii, dupa cum s-a angajat în scris, iar pe de alta parte pentru ca din adresa nr. .... a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor Prahova a reiesit ca susnumitul nu figureaza în baza de date ca posesor al permisului de conducere pentru vreuna din categoriile prevazute de lege.

  De altfel, daca realitatea ar fi fost alta, apare ca lipsita de sens atitudinea învinuitului de a nu opri la semnalul regulamentar al politiei si de a încerca astfel sa scape de raspundere prin inducerea în eroare a organului judiciar .       Inculpatul, prezent în instanta la termenul din 20.09.2011, în stare de detinere în alta cauza (respectiv în executarea unei pedepse) a recunoscut conducerea autoturismului fara a poseda permis de conducere, întocmai în conditiile starii de fapt descrise in cuprinsul rechizitoriului, solicitând ca judecata sa se faca exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmarire penala, pentru a beneficia, conform disp. art. 3201 de reducerea limitelor de pedeapsa cu o treime. ÎN DREPT:       Fapta inculpatului DC de a conduce în seara zilei 14.08.2009, la ora 21.25, pe DN 1, în orasul Sinaia, autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de înmatriculare ..., fara a poseda permis de conducere, în conditiile starii de fapt expuse, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 rep., ceea ce atrage raspunderea sa penala.

  Din fisa de cazier judiciar a inculpatului rezulta ca a mai fost condamnat anterior la pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare, pentru savârsirea mai multor infractiuni de furt calificat, prin sentinta penala nr.... a Judecatoriei Sinaia, definitiva prin neapelare la data de 30.06.2009, cu suspendarea pedepsei sub supraveghere, conform art. 86 1 si urm. C.pen., având stabilit termenul de încercare de 5 ani.

  Astfel fiind, se constata ca inculpatul a savârsit prezenta infractiune în stare recidiva mare postcondamnatorie - fiind incidente asadar dispozitiile art. 37 lit. a Cod penal - si înauntrul termenului de încercare al suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.

  La stabilirea pedepsei ce se va aplica inculpatului se va tine  seama de:  criteriile generale prev. de disp. art.72 Cod penal, respectiv de persoana inculpatului, care este recidivist, de

83

Page 84: contestatie la executare jurisprudenta

limitele de pedeapsa prevazute in partea speciala pentru infractiunea savârsita, de gradul de pericol social al faptei,  împrejurarile concrete de savârsire a acesteia, respectiv de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala; se va tine seama de faptul ca inculpatul manifesta perseverenta infractionala si nu a înteles asadar, semnificatia procesului penal, desi mai fusese condamnat anterior si i se aplicase o pedeapsa cu închisoarea, dispunându-se suspendarea executarii sub supraveghere.

  Se va face si aplicarea disp. art. 3201 Cod proc. penala în sensul reducerii cu o treime a limitelor pedepsei, întrucât inculpatul a recunoscut întocmai savârsirea faptelor, în conditiile descrise în cuprinsul rechizitoriului, nemaifiind necesara administrarea probelor pe latura penala.

  Asa fiind, instanta apreciaza ca scopul preventiv-educativ,dar si coercitiv al pedepsei în sensul art. 52 Cod penal nu poate fi realizat în cauza decât exclusiv prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientate  spre minimul special prevazut de lege, dar a carei executare sa se faca numai prin privare de libertate.

  S-a dispus conexarea la prezenta cauza a dosarului penal nr. ... având ca obiect sesizarea formulata de catre Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Prahova referitoare la situatia intimatului-condamnat DC si înregistrata pe rolul instantei la data de 18.08.2011, fiind calificata contestatie la executare.

  Petentul - contestator Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Prahova învederat ca  prin Sentinta penala nr. ... pronuntata de  Judecatoria Sinaia, definitiva prin neapelare la data de 30.06.2009, intimatul DC a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani cu aplicarea art.861 Cod penal, pe durata termenului de încercare de 5 ani, perioada în care trebuia sa respecte masurile de supraveghere prev. de art. 863 alin. 1 lit. a,b,c,d Cod penal.

  Ulterior prin sentinta penala nr. ... pronuntata de  Judecatoria Sinaia în dosarul penal nr. ..., definitiva prin decizia penala nr. .... a Curtii de Apel Ploiesti, acelasi intimat DC a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare pe care o executa în prezent, în cadrul Penitenciarului Margineni.

  În aceste circumstante, contestatorul a învederat ca sentinta penala nr. .. pronuntata de Judecatoria Sinaia nu mai poate fi pusa în executare, creându-se o situatie de incompatibilitate între cele doua regimuri de executare a pedepselor aplicate; s-a solicitat în consecinta, sa se dispuna masurile legale în scopul clarificarii acestei incompatibilitati .

  Prin Sentinta penala nr..... a Judecatoriei Sinaia, definitiva la data de 30.06.2009 prin neapelare a fost condamnat acelasi inculpat DN : 1) în baza art.208 al.1, art.209 al.1 lit. a, f, g Cod penal la pedeapsa închisorii cu o durata de 3 ani pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in dauna partii vatamate CI, fapta comisa la 06/07.02.2009 ; 2) în baza art.208, al.1, art.209 al.1 lit. a,f,g  al.2 lit. b Cod penal la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru savârsirea infractiunii de furt calificat în dauna partii vatamate CM, fapta comisa la data de 06./07.02.2009; 3) în baza art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a,f,g al.2 lit.b Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in dauna partii vatamate KB, fapta comisa la 06./07.02.2009.

  În baza art. 33 lit. a Cod penal, art.34 lit. b Cod penal s-a aplicat spre executare inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.       In baza art.861 Cod penal s-a dispus

84

Page 85: contestatie la executare jurisprudenta

suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei aplicata pe durata termenului de încercare de 5 ani calculat conform art.862  al.1 Cod penal.

  Pe durata termenului de încercare condamnatul trebuia sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere :       a) sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Prahova;       b) sa anunte orice schimbare de domiciliu, resedinta si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si întoarcerea;       c) sa comunice informatii de natura a-i fi controlate mijloacele de existenta;       Datele aratate au fost comunicate conform art. 863 al.2 Cod penal Serviciului de Probatiune de pe lânga Tribunalul Prahova.

  In baza art. 863  al.3 Cod penal s-a impus inculpatului respectarea urmatoarelor obligatii: a)  sa nu frecventeze locuri ce presupun mari aglomerari de persoane, sau anturaje neprielnice - baruri , restaurante;       b) sa nu intre în legatura cu coinculpatul  DN.       În baza art.863 al.4 Cod penal s-a stabilit ca supravegherea executarii obligatiilor sa se realizeze de Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Prahova.

  S-a atras atentia inculpatului asupra disp. art.864Cod penal privind revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere în caz de neîndeplinire cu rea-credinta a masurilor de supraveghere sau obligatiilor stabilite în sarcina lui.              Prin Sentinta penala nr. ....a Judecatoriei Sinaia, definitiva la data de 10.06.2011 prin respingerea recursului conform Deciziei penale nr. ... a Curtii de Apel Ploiesti a fost condamnat acelasi inculpat DN în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin.1 lit. a si g C.penal, la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de furt calificat (fapta din 06./07.02.2009).

  În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executarii pedepsei exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a - teza a II a - si  lit. b Cod penal.       A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 124/10.06.2011, iar din procesul verbal de încarcerare rezulta ca pedeapsa începe la data de 14.06.2011 si expira la data de 13.12.2014.

  Dupa cum rezulta din expunerile hotarârilor judecatoresti de condamnare, inculpatul DC a savârsit activitatea infractionala la care se refera aceste sentinte la data de 06/07.02.2009, asadar anterior condamnarii sale definitive pentru vreuna dintre faptele comise.

  În consecinta, se constata ca faptele din 06/07.02.2009 (respectiv trei infractiuni de furt calificat prev. de art. 208, al.1, art.209 al.1 lit.a,f,g  al.2 lit.b Cod penal) sunt concurente cu fapta din 06/07.02.2009 pentru care acelasi inculpat a fost condamnat (pentru savârsirea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 , art. 209 alin. 1 lit. a si g Cod penal).

  Infractiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. (care face obiectul condamnarii inculpatului prin prezenta sentinta) a fost savârsita la data de 14.08.2009, înauntrul termenului de încercare de 5 ani stabilit prin Sentinta penala nr. .. si ulterior deci, ramânerii definitive prin neapelare a acesteia, la data de 30.06.2009.

  În raport de aceasta situatie de fapt, instanta constata ca sunt incidente dispozitiile cu caracter obligatoriu stabilite prin Decizia nr. 42/2008 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite, prin care s-a solutionat recursul în interesul legii, astfel :      " În cazul în care instanta este învestita prin acelasi act de sesizare cu judecarea a doua infractiuni intentionate, savârsite de acelasi inculpat, dintre care una anterior si cealalta ulterior ramânerii definitive a hotarârii de condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispozitiile art. 85 din Codul penal.

85

Page 86: contestatie la executare jurisprudenta

  Pedeapsa ce va fi executata urmeaza a fi determinata astfel :    - se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele doua infractiuni deduse judecatii;    - se va dispune anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei pronuntate anterior;    - se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infractiuni, pedeapsa a carei executare a fost initial suspendata conditionat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adauga un spor de pedeapsa;    - pedeapsa rezultanta, astfel determinata, se va contopi, dupa caz, conform regulilor prevazute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediara, cu cea stabilita pentru fapta savârsita în termenul de încercare, putându-se adauga un spor de pedeapsa. " Facându-se aplicarea acestor dispozitii în cauza de fata, urmeaza a se proceda astfel :    În baza art. 865 alin. 1 Cod penal rap. la art. 85 alin. 1 Cod penal se va anula suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere cu o durata de 3 ani închisoare, aplicata inculpatului.

  Se va descontopi pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare aplicata spre executare condamnatului DC -  în pedepsele componente de: -  3 ani închisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. de art.208, al.1, art.209 al.1 lit. a,f,g  al.2 lit.b Cod penal in dauna partii vatamate CI, fapta comisa la 06/07.02.2009;  - 3 ani închisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. de art.208, al.1, art.209 al.1 lit.a,f,g  al.2 lit.b Cod penal in dauna partii vatamate CM, fapta comisa la 06/07.02.2009; - 3 ani închisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. de art.208, al.1, art.209 al.1 lit.a,f,g  al.2 lit.b Cod penal  in dauna partii vatamate KB, fapta comisa la 06/07.02.2009.

  În baza art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal vor fi contopite cele trei pedepse sus-mentionate, de 3 ani închisoare aplicate prin Sentinta penala nr. ... a Judecatoriei Sinaia cu pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare aplicata prin Sentinta penala nr. .... a Judecatoriei Sinaia si se va aplica spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani si 6 luni închisoare.

  În baza art. 39 alin. 1 Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal si art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal va fi contopita pedeapsa rezultanta de 3 ani si 6 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare aplicata inculpatului prin sentinta de fata pentru savârsirea infractiunii art. 86 alin. 1 din  O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal comb. cu art. 3201 Cod procedura penala ( fapta din 14.08.2009) si aplicata spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani si 6 luni închisoare, la care se adauga un spor de 1 an închisoare, astfel încât inculpatul executa în total  4 ani si 6 luni închisoare.

  În baza art. 71 Cod penal  se va interzice condamnatului pe durata executarii pedepsei, exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a - teza a II a - si  lit. b Cod penal.       Se va constata ca revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. ... a Judecatoriei Sinaia - a ramas fara obiect.

  Va fi anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. ... emis de Judecatoria Sinaia, urmând a fi emis un nou mandat în baza prezentei sentinte.       În baza art. 36 alin. 3 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicata perioada executata, de la 14.06.2011 la zi. În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare catre stat în cuantum de 900 lei, din care suma de 200 lei reprezinta onorariul aparatorului din oficiu.

Cerere de contopire a mai multor pedepse. Respingerea recursului. Instanta chemata sa se pronunte asupra cererii de contopire a pedepselor nu este in masura sa faca un examen al necesitatii si proportionalitatii aplicarii de pedepse accesorii, pe lan...

86

Page 87: contestatie la executare jurisprudenta

29.08.2007 Tribunalul Specializat BRAŞOV Tip: Decizie Competenta materiala: Furt R O M A N I A TRIBUNALUL PENTRU MINORI SI  FAMILIE BRASOV    DECIZIA PENALA NR 71/R                                Sedinta publica din data de  Cu participarea  procurorului A din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul pentru Minori si Familei Brasov Pentru azi fiind amanata pronuntarea asupra recursului declarat de  Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov impotriva sentintei penale nr  /27.12.2006 , pronuntata de Judecatoria Brasov  in dosarul penal nr  /197/2006.

  La apelul nominal facut in sedinta publica, se constata lipsa partilor. Procedura de citare legal indeplinita. S-a facut referatul cauzei, dupa care, Dezbaterile in cauza au avut loc in sedinta publica din     cand partile prezente au pus concluzii in sensul celor consemnate in incheierea de sedinta din aceea zi, care face parte integranta din prezenta decizie iar instanta din lipsa de timp pentru deliberare a amanat pronuntarea pentru data de   . T R I B U N A L U L Asupra recursului penal de fata, constata urmatoarele:       Prin s.p. nr.   pronuntata de Judecatoria Brasov, la data de  decembrie 2006, in dosarul nr.  /197/2006, a fost admisa cererea de contopire a pedepselor formulata de petentul – condamnat  , in prezent detinut in Penitenciarul cu Regim de Maxima Siguranta Codlea, jud. Brasov, si, in baza art. 449 C. pr. pen., instanta de fond a dispus descontopirea pedepsei principale de 2 (doi) ani si 2 (doua) luni inchisoare aplicata prin    s.p. nr. /2005 a Judecatoriei Brasov, ramasa definitiva prin d.p. nr. /R/MF/13 ianuarie 2006 a Curtii de Apel Brasov, si, dupa inlaturarea provizorie a sporului de 1 (un) an inchisoare, au fost repuse in individualitatea lor urmatoarele pedepse principale:      1) 1 (un) an si 2 (doua) luni inchisoare, pentru savirsirea, la data de 11 septembrie 2004, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 lit. c, art. 74 al. 2 si art. 76 lit. d C. pen.;      2) 1 (un) an si 2 (doua) luni inchisoare, pentru savirsirea, la data de 28 decembrie 2004, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 lit. c, art. 74 al. 2 si art. 76 lit. d C. pen.;      3) 10 (zece) luni inchisoare, pentru savirsirea, la data de 04 ianuarie 2005, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 lit. c, art. 74 al. 2 si art. 76 lit. d C. pen.;      4) 10 (zece) luni inchisoare, pentru savirsirea, la data de 06 februarie 2005, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 lit. c, art. 74 al. 2 si art. 76 lit. d C. pen.

  S-a constatat ca prin s.p. nr. /2006 a Judecatoriei Vaslui, ramasa definitiva prin neapelare, la data de  aprilie 2006, i-a fost aplicata petentului:      5) pedeapsa principala de 4 (patru) ani inchisoare pentru savirsirea, la data de 23 decembrie 2004, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

  In baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, prima instanta a dispus revocarea gratierii conditionate cu privire la pedeapsa de:      6) 1 (un) an si 6 (sase) luni inchisoare, aplicata prin s. p. nr. 172/2005 a Judecatoriei Rupea, ramasa definitiva prin neapelare la data de 08 iunie 2005, pentru savirsirea, la data de 09/10 septembrie 2002, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, g C. pen., cu aplicarea art. 99 si urmatoarele C. pen., si a repus pedeapsa in individualitatea sa.       S-a mai dispus si descontopirea pedepsei principale de 1 (un) an si 8 (opt) luni inchisoare, aplicata prin s. p. nr. /2004 a Judecatoriei Ramnicu –Valcea, ramasa definitiva prin d. p. nr. /R/08 iunie 2004 a Curtii de Apel Pitesti, si au fost repuse in individualitatea lor urmatoarele pedepse principale:      7) 1 (un) an si 8 (opt) luni inchisoare, pentru savirsirea, in perioada octombrie – decembrie 2002, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i C. pen., cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 99 si urmatoarele C. pen.;      8) 4 (patru) luni inchisoare, pentru savirsirea, in aceeasi perioada, a infractiunii prev. de art. 192 al. 1 C. pen., cu aplicarea art. 99 si urmatoarele C. pen.

87

Page 88: contestatie la executare jurisprudenta

  In baza art. 110/1 al. 2 C. pen., raportat la art. 83 al. 1 C. pen., a fost revocata suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale de 3 (trei) luni inchisoare, aplicata prin s.p. nr. /2004 a Judecatoriei Brezoi, ramasa definitiva prin neapelare la data de 10 decembrie 2004, care a fost descontopita si au fost repuse in individualitatea lor urmatoarele pedepse principale:      9) 3 (trei) luni inchisoare, pentru savirsirea, la data de  iunie 2002, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, al. 2 lit. b C. pen., cu aplicarea art. 99 si urmatoarele C. pen., art. 74 lit. c si art. 76 lit. d C. pen.;      10) 2 (doua) luni inchisoare, pentru savirsirea, la data de 23 noiembrie 2002, a infractiunii prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 99 si urmatoarele C. pen., art. 74 lit. c si art. 76 lit. d C. pen.

  In baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea gratierii conditionate cu privire la pedepsele de:      11) 3 (trei) luni inchisoare, pentru savirsirea, la data de 22 iulie 2002, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 99 si urmatoarele C. pen., art. 74 lit. c si art. 76 lit. d C. pen.;      12) 3 (trei) luni inchisoare, pentru savirsirea, la data de 22 iulie 2002, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 99 si urmatoarele C. pen., art. 74 lit. c si art. 76 lit. d C. pen., aplicate prin aceeasi sentinta si au fost repuse in individualitatea lor aceste pedepse.

  In baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, prima instanta a dispus revocarea gratierii conditionate cu privire la pedeapsa de:      13) 2 (doi) ani inchisoare, aplicata prin s.p. nr. /2005 a Judecatoriei Arad, ramasa definitiva prin neapelare la data de 14 octombrie 2004, pentru savirsirea, la data de  septembrie 2002, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, i C. pen., cu aplicarea art. 99 si urmatoarele C. pen., si a repus pedeapsa in individualitatea sa. In baza art. 40 C. pen., raportat la art. 34 al. 1 lit. b C. pen., au fost contopite pedepsele principale mentionate la pct. 2 – 5, 7 – 13 in pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani inchisoare.

  In baza art. 36 al. 2 C. pen., raportat la art. 33 lit. a C. pen. si art. 34 al. 1 lit. b C. pen., a fost contopita pedeapsa principala sus – mentionata si pe cele mentionate la pct. 1, 6, in pedeapsa principala cea mai grea, de 4 (patru) ani inchisoare, la care s-a adaugat un spor de 1 (un) an si 6 (sase) luni, petentul – condamnat urmind sa execute pedeapsa principala de 5 (cinci)  ani si 6 (sase) luni inchisoare.

  S-a aplicat petentului – condamnat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor prev. de art. 64 C. pen., in conditiile art. 71 C. pen., pe durata executarii pedepsei principale aplicate prin sentinta judecatoriei.       In baza art. 36 al. 3 C. pen., a fost scazuta din durata pedepsei principale aplicate prin sentinta, perioada executata in intervalul  decembrie 2002 – 14  august 2004, precum si pe cea executata, cu incepere din data de  martie 2005 pina in prezent.       A fost mentinuta starea de detentie a petentului – condamnat.

  In baza art. 35 al. 4 C. pen., raportat la art. 116 C. pen., instanta de fond a mentinut masura de siguranta aplicata prin s.p. nr. /2005 a Judecatoriei Brasov, privind interzicerea de a se afla in orasul Predeal timp de 2 (doi) ani dupa executarea pedepsei principale aplicate.

  In baza art. 35 al. 4 C. pen., raportat la art. 118 lit. e C. pen., s-a dispus mentinerea masurii de siguranta luate prin s.p. nr.  /2004 a Judecatoriei Arad, privind confiscarea speciala de la petentul – condamnat a sumei de 75 RON, precum si pe cea luata prin s.p. nr. /2005 a Judecatoriei Brasov, privind confiscarea speciala de la petentul – condamnat a sumei de 40

88

Page 89: contestatie la executare jurisprudenta

RON.

  Prin hotarirea atacata au fost anulate mandatele de executare a pedepsei inchisorii emise in baza s.p. nr.  /2005 a Judecatoriei Brasov, nr.  /2006 a Judecatoriei Vaslui si nr.  /2004 a Judecatoriei Arad, si s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei inchisorii, conform dispozitiilor sentintei.

  In baza art. 189 al. 1 C. pr. pen., onorariul avocatului din oficiu, in cuantum de 40 RON, a fost inclus in cheltuielile judiciare avansate de stat, fiind suportate din fondurile alocate Tribunalului Brasov.       In baza art. 192 al. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lasate in sarcina acestuia.

  Pentru a pronunta hotarirea atacata, Judecatoria Brasov a retinut, in fapt si in drept, urmatoarele:       Prin s.p. nr.  /2005 a Judecatoriei Brasov, ramasa definitiva prin d.p. nr. /R/MF/13 ianuarie 2006 a Curtii de Apel Brasov, i-au fost aplicate petentului   urmatoarele pedepse principale:          1) 1 (un) an si 2 (doua) luni inchisoare, pentru savirsirea, la data de 11 septembrie 2004, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 lit. c, art. 74 al. 2 si art. 76 lit. d C. pen.;      2) 1 (un) an si 2 (doua) luni inchisoare, pentru savirsirea, la data de 28 decembrie 2004, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 lit. c, art. 74 al. 2 si art. 76 lit. d C. pen.;      3) 10 (zece) luni inchisoare, pentru savirsirea, la data de 04 ianuarie 2005, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 lit. c, art. 74 al. 2 si art. 76 lit. d C. pen.;      4) 10 (zece) luni inchisoare, pentru savirsirea, la data de 06 februarie 2005, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 lit. c, art. 74 al. 2 si art. 76 lit. d C. pen.

  Pedepsele amintite au fost contopite in pedeapsa principala cea mai grea, de 1  (un) an si 2 (doua) luni inchisoare, la care instanta a adaugat un spor de 1 (un) an inchisoare, rezultind pedeapsa principala de 2 (doi) ani si 2 (doua) luni inchisoare.

  Prin s.p. nr.  /2006 a Judecatoriei Vaslui, ramasa definitiva prin neapelare la data de 11 aprilie 2006, i-a fost aplicata petentului:       5) pedeapsa principala de 4 (patru) ani inchisoare pentru savirsirea, la data de  decembrie 2004, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

  Observind data savirsirii infractiunii sus – amintite, situata inauntrul termenului de 3 (trei) ani stabilit prin art. 7 din Legea nr. 543/2002, calculat de la data actului de gratiere ( octombrie 2002) instanta de fond a dispus revocarea gratierii conditionate cu privire la pedeapsa de:      6) 1 (un) an si 6 (sase) luni inchisoare, aplicata prin s.p. nr. /2005 a Judecatoriei Rupea, ramasa definitiva prin neapelare la data de  iunie 2005, pentru savirsirea, la data de 09/10 septembrie 2002, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, g C. pen., cu aplicarea art. 99 si urmatoarele C. pen., si a repus pedeapsa in individualitatea sa. Prin s.p. nr.  /2004 a Judecatoriei Ramnicu-Valcea, ramasa definitiva prin d.p. nr. /R/08 iunie 2004 a Curtii de Apel Pitesti, i-au fost aplicate petentului urmatoarele pedepse principale: 7) 1 (un) an si 8 (opt) luni inchisoare, pentru savirsirea, in perioada octombrie – decembrie 2002, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i C. pen., cu aplicarea art. 41 al. 2, art. 99 si urmatoarele C. pen.;      8) 4 (patru) luni inchisoare, pentru savirsirea, in aceeasi perioada, a infractiunii prev. de art. 192 al. 1 C. pen., cu aplicarea art. 99 si urmatoarele C. pen.

89

Page 90: contestatie la executare jurisprudenta

  Pedepsele principale sus – amintite au fost contopite in pedeapsa principala cea mai grea, rezultind pedeapsa principala de 1 (un) an si 8 (opt) luni inchisoare.       Observind ca infractiunile mentionate la pct. 2, 3, 4 si 5 au fost savirsite inauntrul termenului de incercare stabilit prin s.p. nr. /2004 a Judecatoriei Brezoi, ramasa definitiva prin neapelare la data de 10 decembrie 2004, in baza art. 110/1 al. 2 C. pen., raportat la art. 83 al. 1 C. pen., instanta de fond a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale de 3 (trei) luni inchisoare aplicata prin sentinta atacata,  pe care a descontopit-o si a repus in individualitatea lor urmatoarele pedepse principale:      9) 3 (trei) luni inchisoare, pentru savirsirea, la data de  iunie 2002, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, al. 2 lit. b C. pen., cu aplicarea art. 99 si urmatoarele C. pen., art. 74 lit. c si art. 76 lit. d C. pen.;      10) 2 (doua) luni inchisoare, pentru savirsirea, la data de 23 noiembrie 2002, a infractiunii prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 99 si urmatoarele C. pen., art. 74 lit. c si art. 76 lit. d C. pen.

  De asemenea, avind in vedere data savirsirii infractiunilor sus – amintite, situata inauntrul termenului de 3 (trei) ani stabilit prin art. 7 din Legea nr. 543/2002, calculat de la data actului de gratiere ( octombrie 2002), prima instanta a revocat gratierea conditionata cu privire la pedepsele de:      11) 3 (trei) luni inchisoare, pentru savirsirea, la data de 22 iulie 2002, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 99 si urmatoarele C. pen., art. 74 lit. c si art. 76 lit. d C. pen.;      12) 3 (trei) luni inchisoare, pentru savirsirea, la data de  iulie 2002, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i C. pen., cu aplicarea art. 99 si urmatoarele C. pen., art. 74 lit. c si art. 76 lit. d C. pen., aplicate prin aceeasi sentinta si au fost repuse in individualitatea lor aceste pedepse.

  Pentru aceleasi considerente, in baza art. 7 din Legea nr.543/2002, instanta a dispus revocarea gratierii conditionate cu privire la pedeapsa de:      13) 2 (doi) ani inchisoare, aplicata prin s.p. nr.  /2005 a Judecatoriei Arad, ramasa definitiva prin neapelare la data de  octombrie 2004, pentru savirsirea, la data de 18 septembrie 2002, a infractiunii prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, i C. pen., cu aplicarea art. 99 si urmatoarele C. pen., si a repus pedeapsa in individualitatea sa.       Constatind, prin raportare la data savirsirii infractiunilor mentionate la pct. 2 – 5, 7 – 13, si data raminerii definitive a sentintelor penale prin care i-au fost aplicate petentului pedepsele acolo mentionate, ca infractiunile au fost savirsite in forma pluralitatii intermediare, instanta de fond a inlaturat temporar sporul de 1 (un) an inchisoare initial aplicat prin s.p. nr.  /2005 a Judecatoriei Brasov si a descontopit, in baza art. 449 C. pr. pen., pedepsele rezultante in pedepsele componente, pe care le-a repus in individualitatea lor.

  In baza art. 40 C. pen., raportat la art. 34 al. 1 lit. b C. pen., prima instanta a contopit pedepsele principale mentionate la pct. 2 – 5, 7 – 13 in pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani inchisoare.       Constatand, prin raportare la data savirsirii infractiunilor mentionate la pct. 1, 6, pe de o parte, si la pct. 2 – 5, 7 – 13, pe de alta parte, si data raminerii definitive a sentintelor penale prin care i-au fost aplicate petentului pedepsele acolo mentionate, ca infractiunile au fost savirsite in concurs real, instanta de fond a descontopit, in baza art. 449 C. pr. pen., pedepsele rezultante in pedepsele componente pe care le-a repus in individualitatea lor.

  In baza art. 36 al. 2 C. pen., raportat la art. 33 lit. a, art. 34 al. 1 lit. b C. pen., prima instanta a dispus contopirea pedepsei principale de 4 (patru) ani inchisoare sus – mentionata si pe cele mentionate la pct. 1, 6, in pedeapsa principala cea mai grea, de 4 (patru) ani inchisoare, la care a adaugat un spor de 1 (un) an si 6 (sase) luni, petentul – condamnat urmind sa execute pedeapsa principala de 5 (cinci) ani si 6 (sase) luni inchisoare.

90

Page 91: contestatie la executare jurisprudenta

  S-a mai retinut de catre Judecatoria Brasov, prin considerentele hotaririi atacate, faptul ca principiul autoritatii de lucru judecat, ratiunile ce tin de imposibilitatea valorificarii de catre instanta a jurisprudentei CEDO (cauzele Sabou si Pircalab contra Romania – cererea nr. 46572/99, si Hirst contra Marea Britanie – cererea nr. 74025/01) pentru situatii juridice anterioare pronuntarii hotaririlor CEDO amintite, precum si imposibilitatea pentru instanta chemata sa se pronunte asupra cererii de contopire a pedepselor de a face un examen al necesitatii si proportionalitatii aplicarii de pedepse accesorii petentului, examen posibil doar in fata instantelor chemate sa judece fondul unui raport juridic de drept penal de conflict, impun judecatoriei a aplica petentului pedeapsa accesorie a interzicerii tuturor drepturilor prevazute de art. 64 C. pen., in conditiile art. 71 C. pen., pe durata executarii pedepsei principale aplicate prin sentinta atacata.

  In baza art. 36 al. 3 C. pen., prima instanta a scazut din durata pedepsei principale aplicate prin sentinta perioada executata in intervalul 15 decembrie 2002 – 14 august 2004, precum si pe cea executata cu incepere din data de 23 martie 2005 pina in prezent, si a dispus mentinerea starii de detentie a petentului – condamnat.

  In baza art. 35 al. 4 C. pen., raportat la art. 116 C. pen., instanta de fond a mentinut masura de siguranta aplicata prin s.p. nr.  /2005 a Judecatoriei Brasov, privind interzicerea condamnatului – petent de a se afla in orasul Predeal, jud. Brasov, timp de 2 (doi) ani dupa executarea pedepsei principale aplicate.

  In baza art. 35 al. 4 C. pen., raportat la art. 118 lit. e C. pen., a fost mentinuta masura de siguranta luata prin s.p. nr.  /2004 a Judecatoriei Arad, privind confiscarea speciala de la petentul – condamnat a sumei de 75 RON precum si pe cea luata prin s.p. nr.  /2005 a Judecatoriei Brasov, privind confiscarea speciala de la petentul – condamnat a sumei de 40 RON.

  Instanta de fond a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei inchisorii emise in baza s.p. nr.  /2005 a Judecatoriei Brasov, nr.  /2006 a Judecatoriei Vaslui si nr.  /2004 a Judecatoriei Arad, precum si emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei inchisorii, conform dispozitiilor sentintei atacate.

  In baza art. 189 al. 1 C. pr. pen., onorariul avocatului din oficiu, in cuantum de 40 RON, a fost inclus in cheltuielile judiciare avansate de stat, urmind ca acest onorariu sa fie suportat din fondurile alocate Tribunalului Brasov, iar in baza art. 192 al. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lasate in sarcina acestuia.

  Impotriva acestei hotariri a declarat recurs, in interiorul termenului prevazut de art. 385/3 al. 1 C. pr. pen., Parchetul de pe linga Judecatoria Brasov, criticind sentinta pronuntata de Judecatoria Brasov pentru nelegalitate, sub aspectul aplicarii pedepselor accesorii, prevazute de art. 64 C. pen., solicitindu-se admiterea recursului, casarea s.p. nr.  /27 decembrie 2006 a Judecatoriei Brasov, si rejudecarea cauzei, prin inlaturarea din continutul pedepselor accesorii a celor prevazute de art. 64 lit. a, teza I, c, d si e C. pen.

  Dosarul a fost inregistrat, in recurs, pe rolul acestei instante de judecata, la data de 06 iulie 2007, sub nr.  /197/2006, ca urmare a declinarii competentei de solutionare a recursului formulat de Parchetul de pe linga Judecatoria Brasov, potrivit d.p. nr. /R/15 iunie 2007 a Tribunalului Brasov – Sectia Penala.        In motivarea cererii de recurs, Parchetul de pe linga

91

Page 92: contestatie la executare jurisprudenta

Judecatoria Brasov a aratat, in esenta, faptul ca prin Legea nr. 276/2006 au fost modificate dispozitiile art. 71 C. pen., in sensul ca drepturile parintesti si dreptul de a fi tutore sau curator se aplica raportat la infractiunea savirsita.

  Din cuprinsul sentintelor de condamnare ce au intrat in procedeul de contopire reiese ca nu au fost invocate in sarcina inculpatului acuzatii de rele tratamente fata de minori. In consecinta, se arata in recursul parchetului faptul ca interzicerea drepturilor parintesti ar constitui o masura disproportionata fata de scopul urmarit si ar aduce atingere dreptului condamnatului la viata privata.

  Pe de alta parte, practica CEDO stabileste ca interzicerea drepturilor de a alege printr-o sentinta de condamnare constituie o incalcare a conventiei. Din analiza sentintelor ce au intrat in procesul de contopire nu rezulta ca faptele pentru care petentul a fost condamnat au fost savirsite in exercitarea unei anumite activitati sau profesii, ori in timpul exercitarii unei anumite functii astfel ca, interzicerea dreptului prevazut de art. 64 lit. c C. pen., ca pedeapsa accesorie, apare ca fiind nelegala.

  In drept, au fost invocate prevederile art. 385/15 al. 1 pct. 2 lit. d C. pr. pen.            Examinand actele si lucrarile dosarului in raport de recursul formulat de Parchetul de pe linga Judecatoria Brasov, instanta retine ca acesta este neintemeiat, potrivit considerentelor ce vot fi aratate in continuare:                   In mod corect prima instanta a aplicat petentului  , in cadrul procesului de contopire a pedepselor la care acesta a fost condamnat, in mod definitiv, prin mai multe sentinte penale, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii tuturor drepturilor prevazute de art. 64 C. pen., in conditiile art. 71 C. pen., pe durata executarii pedepsei principale de 5 (cinci) ani si 6 (sase) luni inchisoare stabilite prin hotarirea atacata.

  Astfel, este de natura evidentei ca instanta chemata sa se pronunte asupra cererii de contopire a pedepselor nu este in masura sa faca un examen al necesitatii si proportionalitatii aplicarii de pedepse accesorii, pe linga pedeapsa principala stabilita in urma contopirii, aceasta instanta fiind tinuta de intinderea pedepselor accesorii aplicate de judecatorul fondului, in caz contrar aducindu-se atingere principiului autoritatii de lucru judecat consacrat de normele procesual penale.

  Chiar daca, in urma modificarilor aduse Codului penal prin Legea nr. 278/2006, art. 71 al. 3 stabileste ca „interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 lit. d si e se aplica tinindu-se seama de natura si gravitatea infractiunii savirsite, de imprejurarile cauzei, de persoana infractorului si de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutela sau curatela”, aceste criterii impuse de legiuitor nu pot fi verificate decit cu ocazia solutionarii fondului raportului juridic de drept penal dedus judecatii, iar nu in cadrul unei cereri de contopire, judecatorul unei asemenea cereri fiind tinut de natura si cuantumul pedepselor definitive deja aplicate de catre o alta instanta care a avut posibilitatea sa aprecieze intreaga stare de fapt prin raportare la circumstantele reale de comitere a faptelor si prin raportare la circumstantele personale ale faptuitorului.

  Reindividualizarea pedepselor, de orice natura ar fi acestea, in cadrul procedurii speciale a contopirii pedepselor, procedura care tine de executarea pedepselor, este cu desavirsire interzisa instantei investite cu solutionarea unei asemenea cereri.       Chiar daca practica constanta a CEDO impune verificarea, de catre instanta, a conditiilor in care se pot aplica asemenea pedepse accesorii, prin raportare la natura infractiunilor savirsite si la persoana infractorului, aceste criterii pot fi avute in vedere doar de judecatorul fondului cauzei penale.

92

Page 93: contestatie la executare jurisprudenta

  De altfel, nimic nu impiedica pe cel lezat in drepturile sale prin hotaririle penale de condamnare ramase definitive de a formula o contestatie la executare prin care se poate invoca orice cauza de stingere sau de micsorare a pedepsei, in acord cu prevederile art. 461 al. 1 lit. d C. pr. pen. si art. 14 al. 4 C. pen.               Pentru considerentele ce preced, hotarirea atacata fiind legala si temeinica, in baza art. 385/15 al. 1 pct. 1 lit. b C. pr. pen., instanta de control judiciar urmeaza a respinge, cu majoritate de voturi, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe linga Judecatoria Brasov, impotriva s.p. nr.  / decembrie 2006 pronuntata de Judecatoria Brasov, in dosarul nr.  /197/2006, sentinta ce va fi mentinuta.

  In baza art. 192 al. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat ramin in sarcina acestuia, din care suma de 40 de lei, reprezentind onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru intimatul – condamnat (f. 4), se va avansa Baroului Brasov din fondurile Ministerului Justitiei.        PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E:               In baza art. 385/15 al. 1 pct. 1 lit. b C. pr. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe linga Judecatoria Brasov, impotriva s.p. nr.  / decembrie 2006 pronuntata de Judecatoria Brasov, in dosarul nr.  /197/2006, pe care o mentine.

  In baza art. 192 al. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat ramin in sarcina statului, din care suma de 40 de lei, reprezentind onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru intimatul – condamnat, se avanseaza Baroului Brasov din fondurile Ministerului Justitiei. Definitiva.

  Pronuntata in sedinta publica, astazi, 29 august 2007.       Cu opinia separata a Presedintelui completului de judecata, judecator  A.G., in sensul admiterii recursului declarat de Parchetul de pe linga Judecatoria Brasov, casarii sentintei atacate si rejudecarii cauzei, cu inlaturarea din continutul pedepselor accesorii a celor prevazute de art. 64 lit. a teza I-a, c, d si e C. pen.  Opinia separata a doamnei judecator  A.G. :                  Contrar opiniei majoritare,consider ca recursul declarat de catre Parchet trebuia admis in baza art.385 indice 15 Cod procedura penala :         Interzicerea –de catre prima instanta-  a exercitiului drepturilor accesorii prevazute de art. 64 Cod penal,de catre petentul condamnat   nu se justifica in conditiile aplicarii si respectarii art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ,potrivit cu care orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie,a domiciliului sau/si a corespondentei sale,nefiind admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decit in cazurile si cu exceptiile prevazute de Conventie.

  Ca atare,aplicarea –fara distinctii-a prevederilor art.71,64 Cod penal,de catre instanta de fond ,contravine principiului enuntat mai sus (independent de faptul ca in speta este vorba de mai multe hotariri judecatoresti ramase definitive ) astfel incit Tribunalul apreciaza ca prioritate in cauza o are principiul constitutional consacrat in prevederile art.11 alin.2 din legea fundamentala,potrivit cu care “tratatele ratificate de Parlament,potrivit legii,fac parte din dreptul intern”.

  In speta,in raport de cele aratate,se impunea interzicerea doar a drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a II-a,lit.b Cod penal,insa nu si a drepturilor parintesti si a dreptului de a fi tutore sau curator,atita vreme cit infractiunile pentru care petentul a fost anterior condamnat au natura exclusiv patrimoniala.           PRESEDINTE,

93

Page 94: contestatie la executare jurisprudenta

CONTESTATIE LA EXECUTARE.CAZUL PREVAZUT DE ART.461 ALINIAT1 LITERA ,,D,, COD PROCEDURA PENALA. NEÎNDEPLINIREA CONDITIILOR CERUTE DE LEGE PENTRU A SE CONSTATA PRESCRIPTIA EXECUTARII PEDEPSEI

Sectia penala si pentru cauze cu minori       Prin sentinta penala nr.147 din 22 iunie 2010 pronuntata de Tribunalul Bihor, s-a respins sesizarea Biroului Executari Penale din cadrul Tribunalului Bihor având ca obiect prescriptia executarii pedepsei de 7 ani si 6 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr.25 din 24.06.1996 a Tribunalului Bihor modificata prin decizia penala nr. 46/A/24.10.1996 a Curtii de Apel Oradea, condamnatului  G. O.  si, în consecinta , s-a constatat ca executarea pedepsei mai sus enuntate nu este prescrisa.

  Pentru a pronunta aceasta hotarâre, Tribunalul Bihor a retinut urmatoarele : Prin sentinta penala nr. 25 din 24 aprilie 1996 pronuntata de catre Tribunalul Bihor în dosarul nr. 1214/1995, s-a dispus condamnarea inculpatului G.O la pedeapsa rezultanta de 7 ani si 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 si 64 Cod penal, precum si interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b si c Cod penal pe o durata de 3 ani dupa executarea pedepsei pentru comiterea unei infractiuni de violare de domiciliu si doua infractiuni de tâlharie.

  Aceasta sentinta penala a ramas definitiva la data de 20.11.1996 prin decizia penala nr. 46/A/24.04.1996 pronuntata de catre Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 951/1996 prin care s-a respins apelul declarat de catre inculpatul G.O. În data de 20.11.1996, Tribunalul Bihor a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 35/1996.

  Potrivit fisei de cazier, condamnatul G.O nu a mai suferit vreo condamnare dupa cea pronuntata prin sentinta penala nr. 25/1996 a Tribunalului Bihor, nu a fost încarcerat în vederea executarii acestei pedepse si figureaza ca fiind urmarit general conform Ord. S/166298/03.03.1990.

  Potrivit verificarilor efectuate de catre Biroul Executari Penale din cadrul Tribunalului Bihor, nu s-a formulat nicio cerere de extradare în ce-l priveste pe acest condamnat. Tribunalul Bihor a mai respins, prin sentinta penala nr. 328/P/2008 pronuntata în dosarul nr. 3455/111/2008, o contestatie la executare îndreptata împotriva aceleiasi hotarâri cu motivarea ca nu este împlinit termenul reglementat de art. 126 al.1 lit. b cod penal. Astfel  termenul calculat potrivit acestui test de lege este 5 ani plus durata pedepsei ce urmeaza a fi executata, în concret 5 ani plus 7 ani, 6 luni, respectiv 12 ani, 6 luni.

  Or, urmare acestui calcul si raportat la data ramânerii definitive a hotarârii - 24 octombrie 1996 termenul de prescriptie a executarii pedepsei s-ar împlini de abia la  24  aprilie 2009. Însa, acest calcul al termenului de prescriptie a executarii pedepsei de 7 ani 6 luni închisoare este considerat ca fiind împlinit la data specificata doar daca nu intervine o cauza de întrerupere a cursului prescriptiei potrivit art. 127 Cod penal.

  Astfel, cursul termenului prescriptiei prevazute în art. 126 Cod penal se întrerupe prin începerea executarii pedepsei sau prin savârsirea din nou a unei infractiuni.       Or, potrivit comunicarii Ministerului Justitiei si al Aplicarii Legii din Ungaria, condamnatul Gherle Ovidiu a fost arestat în data de 19.12.2008 în baza mandatului european de arestare emis de catre Tribunalul Bihor în data de 28.11.2007.

  Chiar daca în aceeasi zi, condamnatul G. O a fost pus în libertate întrucât autoritatea

94

Page 95: contestatie la executare jurisprudenta

judiciara maghiara de executare - Curtea Metropolitana - a refuzat executarea acestui mandat, constatându-se ca potrivit dispozitiilor specifice maghiare s-a împlinit termenul prescriptiei executarii pedepsei, perioada în care acesta a fost încarcerat se constituie ca o începere a executarii pedepsei aplicate prin sentinta penala nr. 25/1996 a Tribunalului Bihor.

  Întrucât, potrivit art. 127 alin. 2 Cod penal sustragerea de la executare, dupa începerea executarii pedepsei, face sa curga un nou termen de prescriptie de la data sustragerii, adica de la data de 19.12.2008, instanta a retinut ca aceasta contestatie la executare este neîntemeiata si a respins sesizarea Biroului Executari Penale din cadrul Tribunalului Bihor, având ca obiect prescriptia executarii pedepsei de 7 ani si 6 luni închisoare   aplicata  prin sentinta penala nr. 25/24.06.1996 a Tribunalului Bihor modificata prin decizia penala nr. 46/A/24.10.1996 a Curtii de Apel Oradea, condamnatului G.O constatând ca executarea pedepsei mai sus enuntate nu este prescrisa.

  În baza art. 192   al. 3 Cod de procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina statului. În baza art. 189 Cod de procedura penala onorariul aparatorului din oficiu avocat Bodean Alexandru conform delegatiei nr. 5720/21.12.2009  în suma de  100 lei s-a virat în favoarea Baroului de Avocati Bihor din conturile Ministerului Justitiei.

  Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs penal condamnatul G.O, solicitând admiterea recursului, casarea si modificarea hotarârii recurate ca fiind nelegala, în sensul de a se dispune admiterea cererii Biroului Executari Penale din cadrul Tribunalului Bihor privind constatarea prescriptiei pedepsei de 7 ani si 6 luni pronuntata de Curtea de Apel Oradea prin decizia penala nr.46/A/1996.

  Învedereaza instantei ca, prin sentinta penala nr.25 din 24 iunie 1996 pronuntata de Tribunalul Bihor si modificata prin decizia penala nr.46/A din 24 octombrie 1996 a Curtii de Apel Oradea, inculpatul G.O a fost condamnat la o pedeapsa de 7 ani 6 luni, iar raportat la data ramânerii irevocabile a deciziei Curtii de Apel Oradea, s-a împlinit termenul privind prescriptia executarii pedepsei, calculat conform prevederilor art.126 pct.1 lit.b Cod penal raportat la art.126 pct.3 din acelasi cod, situatie fata de care considera ca hotarârea recurata este nelegala.

  Totodata, arata ca în mod gresit s-a considerat de catre prima instanta ca atunci când condamnatul a fost arestat la data de 19.12.2008 în baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul Bihor în data de 28.11.2007, acesta a fost de fapt prins si nu arestat, iar perioada în care a fost încarcerat nu constituie o începere a executarii pedepsei, având în vedere ca nici emiterea unui mandat nu întrerupe prescriptia însa s-a considerat ca a fost pus în executare.

  Examinând decizia recurata prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedura penala si art.385/14 Cod de procedura penala, curtea  a constatat ca aceasta este temeinica si legala, iar recursul declarat de condamnat este nefondat, si în consecinta, în baza dispozitiilor art. 385/15 pct.1 lit. b Cod de procedura penala l-a respins ca atare.

  Curtea a apreciat ca în mod corect s-a respins sesizarea Biroului executari penale având ca obiect prescriptia executarii pedepsei de 7 ani 6 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr.25/24.06.1996 a Tribunalului Bihor, modificata prin decizia penala nr.46/A din 24 octombrie 1996 a Curtii de Apel Oradea si s-a constatat ca executarea pedepsei nu este prescrisa.

95

Page 96: contestatie la executare jurisprudenta

  Astfel, calculul termenului de prescriptie al executarii pedepsei de 7 ani 6 luni închisoare respectiv de 12 ani 6 luni este considerat ca fiind împlinit la data specificata abia la 24.04.2009, daca nu intervine o cauza de întrerupere a cursului prescriptiei potrivit art.127 Cod penal.

  Cursul termenului prescriptiei se întrerupe prin începerea executarii pedepsei sau prin savârsirea din nou a unei infractiuni.        Rezulta potrivit comunicarii Ministerului Justitiei si Aplicarii legii din Ungaria ca G. O a fost arestat la data de 19.12.2008 în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare nr.19 din 28.11.2007 emis de Tribunalul Bihor cu privire la pedeapsa de 7 ani 6 luni la care acesta a fost condamnat.

  Chiar daca în aceeasi zi inculpatul a fost pus în libertate, ca urmare a respingerii cererii de executare a mandatului european de arestare, apreciindu-se ca, potrivit legii penale maghiare faptele respective sunt prescrise, perioada în care acesta a fost încarcerat se constituie ca o începere a executarii pedepsei aplicate prin sentinta penala nr.25/1996 a Tribunalului Bihor.

  Un argument în sensul ca durata retinerii reprezinta un act de executare care întrerupe cursul prescriptiei îl reprezinta faptul ca aceasta se deduce din pedeapsa de mai sus. Pe de alta parte, mandatul european de arestare este emis tocmai în vederea executarii pedepsei, astfel ca, retinerea în baza acestuia, constituie implicit o forma de executare a acestuia, care întrerupe prescriptia.

  Nu în ultimul rând, prescriptia se întrerupe înca din momentul retinerii acestuia, fiind irelevanta solutia instantelor maghiare care ulterior au respins cererea de executare a mandatului european de arestare pentru motivul mai sus indicat.        Întrucât conform art.127 alin.2 Cod penal, sustragerea de la executare dupa începerea executarii pedepsei face sa curga un nou termen de prescriptie, de la data de 19.12.2008, instanta a retinut corect ca prezenta contestatie la executare nu este întemeiata si a procedat corect, constatând ca executarea pedepsei aratate mai sus nu este prescrisa.

  În consecinta, în baza prevederilor art. 385/15 pct.1 lit.b Cod de procedura penala  curtea a respins ca nefondat recursul penal declarat de condamnatul recurent G.O, împotriva sentintei penale nr.147 din 22 iunie 2010 pronuntata de Tribunalul Bihor.

Incident ivit în cursul executarii. Aplicarea legii penale în timp

05.10.2006 Judecătoria ROMAN Tip: Sentinta penala Competenta materiala: Contestaţie la executare Contestatie la executare. Incident ivit în cursul executarii. Aplicarea legii penale în timp Notiunea de incident ivit în cursul executarii. Prin sentinta penala nr. 611 din 5 octombrie 2006 Judecatoria Roman a respins ca neîntemeiata contestatia la executare formulata de condamnatul C.V. având ca obiect anularea formelor de executare emise de Judecatoria Roman în temeiul sentintei penale nr. 322 din 16 mai 2005 a aceleiasi instante, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 1 (un) an închisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, potrivit art. 81 Cod penal, pentru comiterea în concurs ideal, potrivit art. 33 lit. b Cod penal, a infractiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 77 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 si de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana fara permis de conducere, prev. de art. 78 alin.

96

Page 97: contestatie la executare jurisprudenta

1 din OUG nr. 195/2002.

  Condamnatul a motivat ca vehiculul pe care l-a condus era un ciclomotor, cu capacitatea cilindrica de 49,4 cm3, care, conform prevederilor OUG nr. 195/2002, nu intra în categoria autovehiculelor si nu necesita înmatricularea. De asemenea, nu este necesara obtinerea permisului de conducere, unica cerinta fiind împlinirea vârstei de 16 ani, conditie pe care condamnatul o îndeplinea la data constatarii faptei.

  Potrivit art. 6 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 ciclomotorul este un vehicul cu 2 sau 3 roti, prevazut cu motor cu ardere interna, având o capacitate cilindrica de cel mult 50 cm3, care pastreaza caracteristicile generale ale bicicletei, putând fi pus în miscare si cu ajutorul pedalelor si a carui viteza de deplasare, prin constructie, nu depaseste 50 km/h.

  Potrivit art. 12 din acelasi act normativ ciclomotorul este exceptat de la înmatriculare, asa încât prin aplicarea pedepsei au fost încalcate flagrant aceste dispozitii legale. Contestatorul a apreciat ca este vorba de un incident ivit în cursul executarii pedepsei, respectiv împrejurarea ca fapta pentru care a fost condamnat nu este prevazuta de legea penala.

  În drept contestatorul a mai invocat si prevederile art. 461 alin. 1 lit. d si alin. 2 Cod proc. penala. Pentru a hotarî astfel instanta a retinut ca prin sentinta penala nr. 322 din 16 mai 2005 a Judecatoriei Roman, ramasa definitiva prin neapelare, contestatorul a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 1 (un) an închisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, potrivit art. 81 Cod penal, pentru comiterea în concurs ideal, potrivit art. 33 lit. b Cod penal, a infractiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 77 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 si de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana fara permis de conducere, prev. de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, retinându-se în sarcina sa ca în ziua de 24 septembrie 2004 acesta a condus pe drumurile publice, pornind din mun. Brasov si pâna pe raza mun. Roman, un motoscuter marca PIAGGIO SFERA, neînmatriculat si fara a detine permis de conducere.

  Cu aceeasi ocazie s-a constatat ca sus-numitul prezenta o concentratie de 0,20 mg/l alcool pur în aerul expirat. Cu privire la natura vehiculului contestatorul a formulat aparari înca din cursul urmaririi penale, sustinând ca acesta este un ciclomotor care nu necesita înmatriculare si nici obtinerea permisului de conducere, aparari reiterate prin contestatia de fata.

  Cu privire la aplicabilitatea dispozitiilor art. 461 alin. 1 lit. d Cod proc. penala, instanta a retinut ca aceasta prevedere legala se refera la amnistie, prescriptie, gratiere sau orice alta cauza de stingere sau de micsorare a pedepsei, precum si orice alt incident ivit în cursul executarii.

  Sfera de aplicabilitate a acestui motiv de contestatie este deliberat restrânsa de legiuitor la cazurile anume determinate, la situatii de stingere sau de reducere a cuantumului pedepsei, precum si la incidente ivite în cursul executarii. Considerentele invocate de contestator în legatura cu definirea legala a ciclomotorului si cu lipsa cerintei înmatricularii ori a obtinerii permisului de conducere ca incidente ivite în cursul executarii nu pot constitui, în opinia instantei, temeiuri pentru admiterea contestatiei, în conditiile în care aceste prevederi legale (art. 6 pct. 18 si art. 12 din OUG nr. 195/2002) faceau parte integranta din actul normativ ce a constituit temeiul condamnarii, în redactarea în vigoare la data constatarii faptelor si la data judecatii, nefiind vorba despre chestiuni ivite ulterior.

97

Page 98: contestatie la executare jurisprudenta

  Asadar contestatorul a fost condamnat pe baza dispozitiilor legale în vigoare la data respectiva, dispozitii care, într-adevar, exceptau ciclomotoarele de la înmatriculare si de la obtinerea permisului de conducere. Chestiunea ramasa de clarificat este de a se stabili daca vehiculul condus de contestator poate fi încadrat în categoria ciclomotoarelor sau a altor vehicule.

  Instanta a retinut ca vehiculul a fost importat din Italia, fiind introdus în tara potrivit declaratiei vamale din 31 iulie 2002. Prin nota de constatare nr. 8692 tip V din 31 iulie 2002 întocmita de Reprezentanta Brasov a Registrului Auto Român vehiculul a fost încadrat în categoria „motoreta” care, potrivit prevederilor OUG nr. 195/2002 necesita înmatriculare si obtinerea permisului de conducere.

  Chiar daca vehiculul îndeplineste, în parte, si caracteristicile ciclomotoarelor (având un motor cu combustie interna cu capacitatea cilindrica mai mica de 50 cm3) el nu poate fi considerat ca facând parte din aceasta categorie. În consecinta, contestatia s-a vadit a fi neîntemeiata, în mod corect instanta dispunând condamnarea contestatorului pentru cele doua infractiuni.

Înlaturarea masurii expulzarii. Examinarea riscului real de producere a unor tratamente contrare art. 3 din Conventie.      

02.07.2009 Curtea de Apel BUCUREŞTI Tip: Decizie Competenta materiala: Contestaţie la executare      Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 1004 din 2 iulie 2009            Contestatie la executare. Înlaturarea masurii expulzarii.

  Examinarea riscului real de producere a unor tratamente contrare art. 3 din Conventie.       În cazul expulzarii, riscul producerii unor tratamente contrare art. 3 din Conventie nu trebuie sa emane neaparat de la autoritatile statului de destinatie, asa încât trebuie evaluat riscul real de producere a unor astfel de tratamente, indiferent de cine este responsabil de producerea acestora. art. 3, art. 8 din C.E.D.O. art. 461 alin. (1) lit. c) C. pr. pen.

  Prin sentinta penala nr. 301/18.03.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala, în baza art. 461 lit. c) C. pr. pen., a fost respinsa ca neîntemeiata contestatia la executare formulata de condamnatul M.M.A.A. În baza art. 192/2 C. pr. pen. contestatorul a fost obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare catre stat.

  Tribunalul a retinut ca petentul M.M.A.A. a formulat contestatie la executare împotriva sentintei penale nr. 105/1997 a Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a Penala, solicitând înlaturarea masurii de siguranta a expulzarii dispusa în baza art. 117 C. pen.

  În motivarea cererii, petentul a aratat ca a trecut la religia crestina si odata expulzat în tara de origine (Iordania), va risca pedeapsa cu moartea si tortura din partea conationalilor si a membrilor familiei, toti de credinta islamica. În plus, are o logodnica în România si doreste sa-si întemeieze o familie.

  Analizând actele si lucrarile dosarului Tribunalul retine urmatoarele:      Regatul Hasemit al Iordaniei este o tara cu un regim politic moderat, regim aliat traditional al SUA, care întretine

98

Page 99: contestatie la executare jurisprudenta

bune relatii cu Israelul (cu care are încheiat si un tratat de pace).

  Mai mult, în tara s-a reinstaurat regimul parlamentar si s-au întreprins si alte masuri de liberalizare politica graduala.      Asa fiind, sunt necredibile sustinerile petentului ca un astfel de regim politic ar recurge, tolera sau încuraja torturi sau persecutii de amploarea celor de care se plânge contestatorul ori ar aplica pedeapsa cu moartea pentru motive religioase.

  În acest sens, din actele dosarului a rezultat, contrar sustinerilor petentului, ca pedeapsa cu moartea nu se aplica pe motive religioase (trecerea la crestinism) ci pentru o serie de infractiuni de drept comun si mai mult decât atât, statul Iordanian este pe cale sa elimine complet pedeapsa cu moartea.

  Aceleasi relatii nu mentioneaza cazuri de tortura din partea autoritatilor pentru motivul convertirii la religia crestina. Dimpotriva, relatiile dintre crestinii musulmani sunt în general bune, iar Iordania garanteaza libertatea de alegere a credintei religioase.

  Pe de alta parte, din actele dosarului rezulta ca petentul întretine bune relatii cu familia sa de origine, astfel încât este greu de conceput ca persecutii si torturi de amploarea celor invocate de contestator sa provina din partea membrilor familiei.

  Împotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul M.M.A.A. care a solicitat desfiintarea acesteia si, pe fond, înlaturarea masurii de siguranta a expulzarii, sustinând ca hotarârea primei instante este nelegala si netemeinica.      Examinând sentinta atacata prin prisma criticilor formulate de catre petentul contestator dar si din oficiu cauza, conform art. 3856 alin. (3) C. pr. pen., Curtea constata ca recursul este întemeiat.

  În mod corect instanta de fond a apreciat contestatia la executare ca fiind admisibila în temeiul art. 461 lit. c) C. pr. pen, respectiv în situatia în care se iveste o cauza de împiedicare la executare, dar instanta a gresit atunci când a considerat ca cererea petentului este neîntemeiata.

  Contestatorul a fost condamnat prin sentinta penala nr. 105/10 iunie 1997 a Tribunalului Bucuresti Sectia a II-a Penala la o pedeapsa de 20 ani închisoare pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 174-176 lit. d) C. pen. si art. 211 alin. (1) C. pen., victima fiind un cetatean libanez.

  Hotarârea de condamnare a ramas definitiva prin decizia penala nr. 2495/31.1o.1997 pronuntata de Curtea Suprema de Justitie.      În cursul executarii pedepsei închisorii, aflându-se în Penitenciarul de Maxima Siguranta Rahova condamnatul, cetatean iordanian, a renuntat la religia musulmana, convertindu-se la religia ortodoxa, asa cum rezulta din certificatul de botez depus la dosar, situatie în care, executarea masurii expulzarii l-ar expune pe acesta la un pericol evident având în vedere ca tara de origine are o alta religie (musulmana).

  Din informatiile furnizate de Oficiul Român pentru Imigrari - Directia Azil si Integrare, rezulta ca în tara de origine a petentului, desi în mod oficial este recunoscuta libertatea religioasa, restrictiile si unele abuzuri continua. Membrii gruparilor religioase nerecunoscute si cei care au ales sa se converteasca de la Islam la alta religie risca pierderea drepturilor politice.

  Din materialele depuse la dosar rezulta ca în lumea islamica exista o parere generala

99

Page 100: contestatie la executare jurisprudenta

conform careia apostatii merita sa fie ucisi. Desi în Iordania apostazia nu se pedepseste cu moartea, asa cum se întâmpla în alte tari ale lumii arabe (Afganistan, Iran, Pakistan, Arabia Saudita, Sudan, Yemen), potrivit codului penal iordanian schimbarea religiei este ilegala.

  Conform unuia dintre cele patru subsisteme ale Dreptului penal islamic (Haad sau Haudoud) crimele care ameninta chiar existenta islamului sunt pedepsite conform prevederilor Koranului sau ale Sunna, printre infractiunile la care se face trimitere fiind si apostazia (renuntarea la religia musulmana).

  De asemenea, este o mare rusine si dezonoare pentru o familie musulmana sa aiba un membru apostat. Din scrisorile primite de petent (traduse în limba româna de un interpret autorizat) rezulta ca membrii familiei sale îi cer petentului sa nu se întoarca în tara de origine pentru ca nu va fi acceptat de nimeni, familia l-a renegat si risca sa fie pedepsit de ceilalti membri ai comunitatii care nu accepta ca un musulman sa renunte la religia sa.      Cea mai mare amenintare pentru apostatii din lumea musulmana nu vine din partea statului, ci din partea altor persoane care îsi fac singure dreptate.

  Împrejurarea retinuta de instanta ca "relatiile dintre musulmani si crestini sunt în general bune" nu are nicio relevanta în cauza, petentul aflându-se în situatia în care a renuntat la religia musulmana, convertindu-se la religia crestina.      Potrivit art. 92 alin. (1) din OG nr. 194/2002 republicata, "un strain nu poate fi expulzat într-un stat în care exista temeiuri justificate ca viata îi este pusa în pericol ori ca va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante"      În jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca riscul producerii unor tratamente contrare art. 3 din Conventie nu trebuie sa emane neaparat de la autoritatile statului de destinatie, accentul fiind pus pe dovedirea riscului real de producere a unor astfel de tratamente, indiferent de cine este responsabil.

  Un alt subsistem al codului penal islamic (Quissas) are ca prinicpiu fundamental legea talionului care se traduce si prin "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Cum victima omorului comis de condamnat a fost un cetatean libanez, este credibila sustinerea petentului în sensul ca în situatia în care ar fi expulzat în tara de origine ar exista riscul sa fie cautat si pedepsit de familia acestuia.

  Prin urmare, dupa ramânerea definitiva a hotarârii prin care a fost aplicata masura de siguranta a expulzarii au intervenit împrejurari noi, care releva temeri justificate de a crede ca viata persoanei expulzabile ar fi în pericol sau ar fi supusa unor tratamente inumane sau degradante în tara al carei cetatean este, situatie care reprezinta o cauza de împiedicare la executarea masurii expulzarii.

  În acelasi timp, prin prisma Conventiei europene a drepturilor, Curtea apreciaza ca pentru a ramâne legitima, masura expulzarii - care constituie o ingerinta în dreptul la libera circulatie - trebuie sa-si pastreze caracterul proportional cu scopul urmarit prin luarea acesteia (apararea ordinii publice din statul de condamnare) si în faza de executare.

  Or, în speta, nu se regaseste aceasta situatie având în vedere ca petentul a fost liberat conditionat din executarea pedepsei cu câtiva ani înainte de împlinirea duratei acesteia, apreciindu-se, conform art. 59 alin. (1) C. pen. ca s-a îndreptat astfel ca nu se mai poate sustine în mod credibil ca prezenta acestuia pe teritoriul României ar reprezenta un pericol real si actual pentru ordinea publica interna, la momentul la care masura expulzarii ar fi trebuit pusa în executare conform art. 438 alin. (1) C. pr. pen.

100

Page 101: contestatie la executare jurisprudenta

  Din actele dosarului mai rezulta ca în mod gresit instanta de fond a retinut ca petentul contestator are o logodnica în România, în realitate acesta fiind casatorit din data de 23.01.2007 cu numita D.I., care este cetatean român. Din caracterizarile depuse la dosar rezulta ca în timpul detentiei petentul a tinut permanent legatura cu sotia sa care l-a vizitat la penitenciar, ceea ce îndreptateste concluzia ca nu este vorba de o casatorie de coniventa.

  În aceste conditii, expulzarea petentului ar putea genera încalcarea art. 8 din Conventie, existând riscul încalcarii dreptului la viata de familie, deoarece daca sotia si-ar urma sotul s-ar putea crea dificultati de adaptare si obstacole reale în adoptarea unei vieti de familie firesti în statul de origine al sotului, iar în situatia contrara, în care sotia nu si-ar urma sotul, executarea masurii expulzarii ar duce la ruperea relatiilor dintre acestia.

  Pentru considerentele expuse, în baza art.38515 pct. 2 lit. c) C. pr. pen., Curtea a admis recursul, a casat sentinta atacata si, rejudecând, în temeiul art. 461 lit. c) C. pr. pen., a admis contestatia la executare si, în consecinta, a dispus înlaturarea executarii masurii expulzarii dispusa prin sentinta penala nr. 105/10.06.2007 a Tribunalului Bucuresti Sectia a II-a Penala, considerând ca prin adoptarea acestei solutii nu se aduce atingere autoritatii lucrului judecat a sentintei penale prin care s-a dispus masura, deoarece ceea ce se înlatura este executarea, si nu masura dispusa.

Neimplinirea termenului de prescriere a  executarii pedepsei .

12.04.2010 Judecătoria ADJUD Tip: Sentinta penala Competenta materiala: Contestaţie la executare Domeniu:Penal Tip:sentinta Nr/data:. 82/12.04.2010 Autor :Judecatoria Adjud Contestatie la executare .Neimplinirea termenului de prescriere a  executarii pedepsei . Asupra cauzei penale deduse judecatii ,constata urmatoarele : Prin cererea inregistrata pe rolul Jud Adjud sub nr. 480/173/2010 contestatorul D. V. a formulat contestatie la executare impotriva executarii pedepsei aplicate acestuia prin sentinta penala nr.69/04.03,2002 de Jud Adjud in dosarul penal nr 1914/2001.

  In motivarea cererii sale ,contestatorul a aratat ca prin sentinta penala mentionata a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prev.de art.215 al.1 c.pen.Aceasta hotrarare a ramas definitiva prin neapelare .

  In conformitate cu dispozitiile art 126 lit c din cod penal s-a implinit termenul de prescriptie a executarii pedepsei . Astfel a solicitat admiterea contestatiei . Cererea a fost motivata in drept potrivit disp.art 461 lir d c.p.p,126 lit b din c.pen.

  In cauza s-au solicitat relatii de la Biroul Executari Penale din cadrul Jud Adjud ,respectiv sentianta penala nr. 69/04.03.2002 pron de Jud.Adjud in dos. nr .1914/2001 insotita de referat cu privire la stadiul punerii in executare a pedepsei aplicate prin aceasta. Contestatorul,legal citat in cauza nu s-a prezentat in fata instantei de judecata.

  Examinand actele si lucrarile cauzei ,instnta retine urmatoarele: Prin sentinta penala nr 69/04.03.2002 pronuntata de Jud Adjud in dos. Nr. 1914/2001 ,definitiva prin neapelare la data de 26.03.2002, s-a aplicat contestatorului o pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru infractiunea de inselaciune prev de art .215 al.1 cod penal .

101

Page 102: contestatie la executare jurisprudenta

  Din referatul Biroului Executari Penale din cadrul Jud Adjud rezulta ca  in baza hotararii judecatoresti definitive, a fost emis manfdatul de executare a pedepsei inchisorii nr 99/29.03.2002 ,condamnatul find urmarit gereal prin dispozitia IGPR nr 123957/06.12.2002 si urmarit international prin mesajul BNI nr.2246 /18.02.2004.

  S-a formulat cerere pentru arestarea provizorie a condamnatului in vederea extradarii ,fiind pronuntata incheierea din data de 19.03.2009 si emis mandatul de urmarire nternationala in vederea extradarii nr 99/19.03.2009si mandatul european de arestare nr 8/19.03.2009.

  Potrivit art 126 al 1 lit b din codul penal ,termenul de prescriptie a executarii pedepsei este in cazul de fata de 5 ani plus durata pedepsei deci de 8 ani de zile ,si potrivit al.3 al aceluiasi articol ,se calculeaza de la data  ramanerii definitive a hotararii .

  Potrivit dispozitiilor art 35 al.2 din  Legea 302/2004 emiterea mandatului European de arestare intrerupe cursul prescriptiei executarii pedepsei,daca acesta nu s-a implinit pana la acea data .Astfe ,intrucat cursul prescriptii a fost interrupt la data de 19.03.2009 ,data la care termenul de prescriptie nu era implinit(acesta s-ar fi implinit la data de 29.03.2010) ,fata de cele aratate instanta ,in temeiul art 461 lit d c.pr. pen va respinge contestatia la executare ca nefondata.

REJUDECARE,  incalcarea dispozitiilor prev. de art. 197 alin. 2 si art. 460 alin. 2 Cod procedura penala, judecata in lipsa condamnatului, care era arestat, aducerea acestuia la judecata fiind obligatorie.   ...

06.01.2009 Judecătoria BÂRLAD Tip: Sentinta penala Competenta materiala: Contestaţie la executare JUDECATORIA BARLAD SENTINTA  PENALA  Nr. 10 Contestatie la executare (art.461 C.p.p.) REJUDECARE,  incalcarea dispozitiilor prev. de art. 197 alin. 2 si art. 460 alin. 2 Cod procedura penala, judecata in lipsa condamnatului, care era arestat, aducerea acestuia la judecata fiind obligatorie.

  Aplicare art.82  Cod  penal.     Textul de lege  prevede, in mod imperativ,   un interval de timp fix, obligatoriu,   nu cuprins intre un minim si un maxim, ca la dispozitiile art. 86 indice 2 Cod procedura penala.

  Sub nr. x a fost inregistrata la instanta cauza trimisa la rejudecare in  contestatia la executare formulata de contestatorul IF, fiul lui Neculai si Ioana, nascut la data de 23.02.1968 in Barlad, jud. Vaslui, domiciliat in sat Ciocani, comuna Perieni, jud. Vaslui, aflat in prezent in detentie in Penitenciarul Vaslui, contra executarii Sentintei penale nr. 407 din 14 aprilie 1999 pronuntata de Judecatoria Barlad prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal si violare de domiciliu prev. de art. 192 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal,  cu aplicarea art. 81 Cod penal, - suspendarea conditionata a executarii pedepsei, termen de incercare de 4 ani, sentinta,care a fost casata cu trimitere spre rejudecare prin decizia Penala nr. 98/R din 27 februarie 2008 pronuntata de Tribunalul Vaslui.

  Motivul casarii si trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiasi instante a fost nulitatea absoluta a sentintei mai sus amintite prin incalcarea dispozitiilor prev. de art. 197 alin. 2 si art. 460 alin. 2 Cod procedura penala, in sensul ca cererea de contestatie a condamnatului s-a judecat

102

Page 103: contestatie la executare jurisprudenta

in lipsa condamnatului, care era arestat si se afla in Penitenciarul Jilava, aducerea acestuia la judecata fiind obligatorie.

  Rejudecand cauza, in prezenta condamnatului, din analiza actelor si lucrarilor dosarului instanta retine urmatoarele:   Sub nr.1567 din 26.04.2007 s-a inregistrat pe rolul instantei contestatia la executare formulata de condamnatul IF, prin care solicita reducerea termenului de incercare de 4 ani stabilit prin Sentinta penala nr. 407/1999 pronuntata de Judecatoria Barlad, prin care a fost condamnat la 2 ani inchisoare cu suspendare pentru savarsirea infractiunilor de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal si violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal motivat de urmatoarele:        Mentioneaza ca in baza Decretului nr. 543/2002,  i s-a gratiat pedeapsa aplicata pentru savarsirea infractiunii de lovire  insa conform art. 82 Cod penal termenul de incercare este de maxim 2 ani si nicidecum 4 ani cum a stabilit instanta.

  Articolul respectiv nu prevede sporirea in vreun fel a termenului de incercare.       In aceasta situatie, contestatorul – condamnat sustine ca trebuie redus termenul de incercare de la 4 ani la o perioada de 6 luni cel mult 1 an avand in vedere ca nu exista si nici nu exista pericolul savarsirii unei alte infractiuni.

  Examinand dispozitivul sentintei penale la care face referire condamnatul, instanta retine ca dispozitiile art.1  din Leg.543/2002 au fost avute in vedere pentru pedeapsa stabilita pentru infractiunea prevazuta de art.180 al.2 Cod penal,  la care inculpatul a fost condamnat la 3 luni inchisoare.

  Infractiunea de violare de domiciliu prev. de art.192 al.2 cod penal a fost exceptata de la beneficiul gratierii conditionate potrivit art. 4 pct. 6 din Legea nr. 543/2002. Pentru aceasta infractiune a fost condamnat la o pedeapsa de 2 ani inchisoare.         Conform art.82  Cod  penal „durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei constituie termen de incercare pentru condamnat si se compune din cuantumul pedepsei inchisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp de 2 ani.

  In cazul cand pedeapsa a carei executare a fost suspendata este amenda, termenul de incercare este de un an .”       Textul de lege  prevede, in mod imperativ,   un interval de timp fix, obligatoriu,   nu cuprins intre un minim si un maxim, ca la dispozitiile art. 86 indice 2 Cod procedura penala.( intre 2 si 5 ani).

  Orice analogie ar fi nelegala si este evident ca textul nu creeaza judecatorului o dispozitie da calcul tehnic al pedepsei , in sensul de a putea  opta pentru un termen cuprins intre un minim si un maxim.       In cazul concursului de infractiuni acest interval se aplica la pedeapsa cea mai mare , in cazul de fata la cea de 2 ani.

  La data pronuntarii sentintei mai sus amintite,  Legea nr. 543/2002  nu exista. Aceasta a aparut ulterior , iar aplicarea ei s-a facut pentru pedepsele aplicate inainte de promulgarea acesteia si intrarea in vigoare prin publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei.

  In mod corect instanta a aplicat intervalul de timp de 2 ani la pedeapsa de 2 ani rezultand in final un termen de incercare de 4 ani., conform art. 82 alin. 1 Cod penal.        Prin urmare, instanta apreciaza ca prezenta contestatie la executare nu este intemeiata, urmand ca in baza art. 461 lit. c si d Cod procedura penala, sa fie respinsa.

103

Page 104: contestatie la executare jurisprudenta

  Potrivit art.192 cod procedura penala, contestatorul va fi obligat sa plateasca cheltuieli  judiciare catre stat, din care onorariu avocat din oficiu  va fi platita Baroului Vaslui din fondurile Ministerului Justitiei.

104