UNIVERSITATEA DE NORD BAIA MAREFACULTATEA DE ŞTIINŢE

SPECIALIZAREA MANAGEMENT

LUCRARE DE LICENŢĂ

Contabilitatea TVA-ului la SC SERVICES DRAGON STAR SRL

Îndrumător ştinţiific,Lect. Univ. Drd. SIMONA SABOU

Absolvent,

1

2007

CUPRINS

Cap 1 Aspecte generale privind contabilitatea.......................................................... pag. 3

1.1. Conţinutul, particularităţile şi rolul contabilităţii.................................. pag. 3

1.2. Felurile şi funcţiile contabilităţii........................................................... pag. 10

1.3. Obiectul şi metoda contabilităţii........................................................... pag. 14

Cap 2 Contabilitatea taxei pe valoarea adăugată...................................................... pag. 22

2.1. Generalităţi privind TVA-ul................................................................ pag. 22

2.2. Cotele de calcul ale taxei pe valoarea adăugată................................... pag. 28

2.3. Modificările TVA-ului o dată cu aderarea României la UE................. pag. 32

2.4. Organizarea contabilităţii taxei pe valoarea adăugată......................... pag. 37

2.5. Particularitatea înregistrărilor contabile a TVA-ului............................ pag. 40

Cap 3 Contabilitatea TVA-ului la SC SERVICES DRAGON STAR SRL.............. pag. 45

3.1. Prezentarea generală a societăţii............................................................... pag. 45

3.2. Studiu de caz............................................................................................. pag. 48

Cap 4 Concluzii şi propuneri................................................................................... pag. 52

Bibliografie................................................................................................. pag. 53

Anexe......................................................................................................... pag. 54

2

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTABILITATEA

1.1. Conţinutul, particularităţile şi rolul contabilităţii

În accepţiunea modernă, contabilitatea, rolul său reprezentativ şi multiplele funcţii în

activitatea economică, financiară şi socială are o istorie proprie, ale cărei începuturi sunt greu de

delimitat datorită trecutului îndepărtat al genezei contabilităţii. Ceea ce constituie o certitudine este

faptul că apariţia contabilităţii şi evoluţia lentă, sinuoasă a acesteia au ca factor determinant

necesitatea practică de a cunoaşte anumite realităţi de natură economică, financiară, socială.

Apariţia contabilităţii este nemijlocită de un anumit context economico-social. A avut la

început un caracter rudimentar, care pe măsura dezvoltării a crescut rolul ei de cunoaştere a

realităţilor. Contabilitatea a început să se contureze în evul mediu odată cu apariţia capitalismului, a

extinderii economiei monetare.

În anul 1494 a apărut la Veneţia prima lucrare de literatură contabilă aparţinând italianului

Luca Paciolo sub titlul “Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita”. În cartea

a IX-a a acestei lucrări, denumită ” Tractatus de computis et scripuris” se descrie pentru prima dată

partida dublă, care reprezintă şi astăzi una din trăsăturile definitorii ale contabilităţii.

În lucrarea ,,Contabilitate generală“ din 1947, ediţia a 13-a, autorul, prof. univ. C.G.

Demetrescu defineşte contabilitatea pe trei coordonate:

a) obiectul - contabilitatea este o ramură a ştiinţelor sociale care asigură înregistrarea

metodică şi ordonată a tuturor operaţiilor privind mişcările de valori, de drepturi şi obligaţii, precum

şi modificările determinate de rezultatele activităţii desfăşurate;

b) scopul - contabilitatea are drept scop stabilirea situaţiei economice şi juridice a

întreprinderii, exercitarea permanentă a unui control;

c) mijloacele - contabilitatea se foloseşte de mijloace proprii: conturi, balanţe de verificare,

jurnale.

3

Evoluţia contabilităţii a fost însoţită în plan teoretic de controverse privitoare la utilitatea sa

în cadrul mecanismului de cunoaştere şi gestiune a stării la un moment dat şi a circuitului resurselor

economice ale societăţii. Semnificative sunt în acest sens două concepţii: prima care tratează

contabilitatea ca teorie ştiinţifică, iar cea de-a doua ca tehnică de culegere, prelucrare, stocare şi

transmitere a informaţiilor.

Cercetările teoretice din domeniul contabilităţii sunt relativ recente şi ele au fost şi sunt

concentrate asupra a trei direcţii esenţiale:

clasificarea şi teoretizarea practicii contabile;

perfecţionarea contabilităţii în funcţie de noile nevoi de informare a diferitelor

categorii de utilizatori;

progresul cunoaşterii şi învăţământului contabil.

Ca orice disciplină ştiinţifică, contabilitatea reprezintă simultan o teorie şi o metodă. În

calitatea sa de teorie ştiinţifică, contabilitatea reprezintă un sistem de principii şi cunoştinţe, care

explică şi informează, iar ca metodă sau tehnică, un ansamblu coerent de procedee şi instrumente

prin care se observă şi se înregistrează resursele economice ale societăţii, separate în entităţi

patrimoniale.

Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, contabilitatea este o „activitate specializată în

măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii,

precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea presoanelor fizice şi juridice […] trebuie să asigure

înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire

la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale

acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali,

clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori”.1

Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor

efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută. Contabilitatea este principala

sursă de informaţii pentru eficientizarea şi dezvoltarea firmei, este punctul de plecare în analiza

rentabilităţii şi performanţelor firmei şi asigură baza de date pentru previzionarea evoluţiilor viitoare

ale firmei.

Contabilitatea, în ceea ce priveşte tehnica şi informaţia, are obiectivul de a măsura şi de a

traduce activităţile unei entităţi (activităţi juridice pentru conturile sociale şi activităţi economice

pentru conturile consolidate).

1 Legea Contabilităţii nr. 82 din 24 decembrie 1991, cap I, art 2

4

Pentru realizarea obiectivelor sale, contabilitatea trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii

ca şi evidenţă economică, deosebindu-se de aceasta prin următoarele particularităţi:

contabilitatea înregistrează numai operaţii economice efectuate;

înregistrarea operaţiilor se face numai pe bază de documente justificative;

contabilitatea foloseşte în exclusivitate numai etalon monetar, celelalte etaloane le

foloseşte numai complementar;

contabilitatea are ca obiect un program de cercetare deosebit de celelalte ştiinţe;

contabilitatea are o metodă proprie de activitate sau de cercetare a obiectului.

Contabilitatea în calitatea ei de componentă de bază a evidenţei economice, reflectă laturile

mişcării activităţilor patrimoniale din întreprinderi, care se exprimă în etalon monetar sau valoric.

Contabilitatea este procesul prin care informaţiile financiare a unei entităţi sunt înregistrate,

clasificate, sumarizate, interpretate şi comunicate.

Principalele sarcini ale contabilităţii sunt:

definirea cu exactitate a obiectului de studiu şi a sferei de cuprindere;

precizarea metodei de cercetare a obiectului şi a procedeelor ei, urmărind

definirea de norme şi principii generale, bazate pe o terminologie precisă, identică

pentru toţi utilizatorii informaţiei contabile;

stabilirea rolului şi a locului pe care-l are în cadrul ştiinţelor şi a evidenţei

economice;

elaborarea mijloacelor pentru aplicarea în practică a contabilităţii (documente,

registre, fişe), în vederea asigurării comparabilităţii informaţiei contabile în timp şi

spaţiu.

Contabilitatea este ştiinta economică, ce are ca obiectiv principal înregistrarea operaţiunilor

efectuate într-o întreprindere, a rezultatelor acestora, în vederea determinării randamentului şi

utilităţii economice a activităţii desfăşurate.

Potrivit Legii Contabilităţii nr.82/1991, societăţile comerciale, companiile naţionale, regiile

autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperativiste şi celelalte

persoane juridice au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv

contabilitate financiară.2

2 Legea Contabilităţii nr.82/1991 Cap I Art. 1. - (1) Societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităţii.

5

Contabilitatea întreprinderii (firmei) se organizează la nivelul întreprinderilor care produc

bunuri, execută lucrări, prestează servicii. Contabilitatea firmei este organizată în dublu circuit, şi

anume:

contabilitatea financiară presupune urmărirea, controlul şi prezentarea fidelă a

patrimoniului, în ansamblu şi pe structură, a situaţiei financiare şi rezultatului exerciţiului, prin

intermediul documentelor de sinteză, în scopul furnizării informaţiilor necesare elaborării deciziilor

economice. Are un caracter unitar pentru toţi agenţii economici, se organizează pe baza unor norme

elaborate de autorităţi;

contabilitatea internă de gestiune are ca scop urmărirea analitică a gestiunii

internă a unităţii, calcularea costurilor de producţie, stabilirea rentabilităţii pe produse, lucrări,

servicii, întocmirea bugetelor pe feluri de activităţi, furnizarea de informaţii necesare în procesul

decizional;

contabilitatea publică este organizată la nivelul instituţiilor publice din

administraţie, învăţământ, sănătate etc. şi urmăreşte execuţia de casă a bugetului statului, bugetului

asigurărilor sociale de stat şi gestiunea datoriilor publice;

contabilitatea naţională este organizată la nivelul economiei naţionale şi prezintă

sintetic activitatea economică a unei naţiuni urmărind evoluţia indicatorilor macroeconomici,

modificările în structura de ramură şi teritorială a economiei, mărimea şi structura avuţiei naţionale,

relaţiile financiare şi fluxurile monetare.

Obiectivul final al contabilităţii se înscrie în cadrul general al evidenţei economice şi

anume în cel de furnizor de informaţii cu preponderenţă pentru activitatea managerială, care se poate

detalia din punct de vedere al scopului pe următoarele grupe de obiective specifice activităţii sale:

conducerea, urmărirea şi controlul desfăşurării activităţii economice;

planificarea economico-financiară a activităţii întreprinderii;

păstrarea integrităţii valorice a patrimoniului întreprinderii.

Contabilitatea este o componentă a sistemului informaţional economic. Evidenţa

cronologică şi sistematică a informaţiilor economice se face pe baza documentelor justificative,

având ca modalitate de exprimare şi evaluare etalonul bănesc.

Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei

într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de

document justificativ.3

Documentele justificative cuprind următoarele elemente principale:

3 Potrivit Legii Contabilităţii nr. 82/1991, cap I, art. 6, pct (1)

6

denumirea documentului;

denumirea şi sediul unităţii patrimoniale care întocmeşte documentul;

numărul şi data întocmirii acestuia;

menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiei patrimoniale;

conţinutul operaţiei patrimoniale, iar în cazurile necesare şi temeiul legal al

efectuării ei;

datele cantitative şi valorice aferente operaţiei efectuate;

numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care le-au întocmit, vizat

şi aprobat, după caz;

alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiilor efectuate.

Documentele justificative sunt documentele primare care probează legal o operaţiune şi

reprezintă unul din elementele componente ale metodei contabilităţii, fără ele contabilitatea

neputând face dovada efectuării operaţiilor respective.

Potrivit normelor contabile româneşti sunt obligatorii următoarele registre de contabilitate:

1) Registrul Jurnal care serveşte ca document obligatoriu de înregistrare cronologică

şi sistematică a mişcării patrimoniului unităţii şi ca probă în litigii. Se numerotează, se şnuruieşte şi

se parafează de către organele fiscale teritoriale la începerea activităţii, la încetarea activităţii

unităţii, precum şi ori de câte ori este cazul;

2) Registrul Inventar care serveşte ca document contabil obligatoriu de înregistrare

anuală şi de grupare a rezultatelor inventarului patrimoniului şi ca probă în litigii. Se numerotează,

se şnuruieşte şi se parafează de către organul fiscal teritorial;

3) Cartea Mare, care serveşte la furnizarea de date pentru efectuarea analizei

economice şi financiare a unităţii şi la întocmirea balanţei de verificare. Se întocmeşte numai la

sfârşitul lunii, nu circulă, fiind un document de înregistrare contabilă.

Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se

prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să permită în orice moment identificarea şi

controlul operaţiunilor contabile efectuate.

Documentele justificative cât şi registrele contabile care stau la baza înregistrărilor în

contabilitate, se păstrează în arhiva generală a agenţilor economici timp de 10 ani, cu începere de la

data încheierii exerciţiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia statelor de salarii, care se

păstrează timp de 50 de ani.

7

Prin specificul său, contabilitatea asigură cunoaşterea eficienţei utilizării resurselor

materiale şi umane, funcţie care nu se întâlneşte la nici una din componentele sistemului

informaţional economic.

Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea gestiunii şi

controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea

persoanelor juridice şi fizice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea,

publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi

fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii

prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori.

Contabilitatea apare din necesitatea de a răspunde problemei gestiunii valorilor economice

separate patrimonial în cadrul entităţilor, entităţile patrimoniale constituind sfera de acţiune a

contabilităţii.

Contabilitatea furnizeză informaţii de o calitate şi precizie incontestabilă, fiind principala

sursă de informaţii pentru eficientizarea şi dezvoltarea firmei.

Este punctul de plecare în analiza rentabilităţii performanţelor firmei, asigură baza de date

pentru previzionarea evoluţiilor viitoare ale firmei.

Eficienţa şi eficacitatea producţiei de informaţii contabile se apreciază prin prisma a trei

caracteristici:

pertinenţa informaţiilor;

fidelitatea informaţiilor;

importanţa relativă.

Contabilitatea se realizeză în unităţi economico-sociale care compun structura

organizatorică a economiei naţionale posesoare de bunuri patrimoniale.

Aceste unităţi au obligaţia, prin Legea Contabilităţii, să organizeze şi să conducă

contabilitate proprie, care să asigure fotografierea şi reflectarea operaţiilor economice, ca o

necesitate obiectivă.

Contabilitatea a existat în toate formaţiunile social-economice cu rol şi importanţă diferită,

în funcţie de particularităţile modului de producţie şi scopurile fiecărei orânduiri sociale.

Contabilitatea ca o ştiinţă atât de veche, pe parcursul timpului a fost afectată de o mulţime

de influenţe economice, culturale şi de mândrie naţională şi nu de puţine ori chiar etnice, influenţe

care şi-au pus amprenta asupra filozofiei în general a contabilităţii, doctrinelor şi politicilor

naţionale contabile.

8

În zilele noastre, datorită caracterului său practic, contabilitatea a devenit unul din

instrumentele importante de gestiune a afacerilor fiind considerată pe bună dreptate principala sursă

de informaţii necesare procesului de conducere.

La nivelul continentului european, atât organismele interguvernamentale, cât şi ţările

membre angajate, sunt interesate a proteja investitorii, din diferite sfere de influenţă, firmele

naţionale urmând a elabora situaţii financiare care să corespundă practicilor din ţara lor şi dacă

doresc să aibă acces la finanţarea internaţională, obligatoriu vor fi nevoite, să utilizeze standardele

internaţionale de contabilitate, adică acceptarea propriilor titluri de valoare la cotaţiile principale ale

pieţelor internaţionale de capital.

Obiectivul final al contabilităţii îl reprezintă furnizarea de informaţii care să realizeze o

„imagine fidelă” a patrimoniului, în urma reflectării operaţiilor economice de mişcare şi

transformare legate de evoluţia situaţiei economico-financiare a întreprinderii şi a rezultatelor

financiare.

9

1.2. Felurile şi funcţiile contabilităţii

Conform legii, fiecare unitate patrimonială trebuie să-şi organizeze contabilitatea. Numărul

şi complexitatea lucrărilor contabile depind de mărimea unităţii patrimoniale şi de domeniul în care

îşi desfăşoară activitatea. Lucrările contabile sunt efectuate în cadrul unor compartimente

specializate numite servicii sau birouri de contabilitate.

Din punct de vedere al momentului, locului şi modului de realizare, contabilitatea este de

două feluri:

A. Contabilitatea curentă înregistrează zilnic operaţiile economice, pe bază de

documente justificative, existenţa, mişcarea şi transformarea elementelor patrimoniale, precum şi a

rezultatelor economice ale activităţii desfăşurate.

Contabilitatea curentă se poate realiza în trei variante:

centralizat – toate lucrările contabilităţii se efectuează într-un singur loc, mai

precis într-un compartiment central de contabilitate al unităţii patrimoniale. Această

variantă permite coordonarea şi controlul, însă dată fiind distanţa faţă de locul

producerii fenomenelor economice, dă posibilitatea transmiterii unor informaţii

eronate;

descentralizat – lucrările contabile sunt efectuate la nivelul subunităţilor din

structura de producţie şi anume secţii, sectoare, ateliere. Această variantă este

operativă în sensul înregistrării exacte în contabilitate a operaţiilor economice în cel

mai scurt timp de la producerea lor, dar prezintă dificultăţi în privinţa coordonării şi

controlului;

mixt – unele lucrări de contabilitate curentă se execută la nivelul subunităţilor

(secţii sau ateliere), iar alte lucrări contabile sunt efectuate de un compartiment

specializat de contabilitate, la nivel central.

B. Contabilitatea periodică se referă la lucrări contabile efectuate la încheierea

exerciţiului financiar, moment în care se întocmesc lucrări de sinteză, centralizatoare, cum sunt

bilanţul contabil, situaţia patrimoniului, contul de profit şi pierdere la nivele ierarhice superioare

unei întreprinderi. Lucrările de sinteză se întocmesc la anumite termene, pe baza datelor din

contabilitate curentă care sunt prelucrate conform instrucţiunilor elaborate de Ministerul Finanţelor.

10

Lucrările contabile periodice (de sinteză) satisfac nevoile de informare ale agentului

economic sau instituţiei publice şi reprezintă totodată raportări către Direcţiile Judeţene ale

Finanţelor Publice sau conducerea departamentelor şi ministerelor.

Acest tip de contabilitate ajută la cunoaşterea activităţii economice pe ramuri, grupuri

şi alte structuri, care se centralizează, inclusiv la nivelul economiei naţionale.

Din punct de vedere al conturilor utilizate, în raport de sfera de cuprindere a acestora,

avem:

A. Contabilitatea sintetică – foloseşte conturile sintetice de gradul I şi II;

B. Contabilitatea analitică – foloseşte conturi analitice.

În fiecare unitate patrimonială funcţionează în paralel şi în strânsă legătură contabilitate

sintetică şi contabilitatea analitică. Orice operaţie economică înregistrată în contabilitatea analitică

este necesar să fie reflectată şi în contabilitatea sintetică.

Din punct de vedere al nivelului organismelor pentru care se înfiinţează, contabilitatea

poate fi de trei feluri:

A. Contabilitatea întreprinderii (firmei) se organizează la nivelul întreprinderilor care

produc bunuri, execută lucrări, prestează servicii. Contabilitatea firmei (întreprinderii) este

organizată în România în dublu circuit, şi anume:

contabilitatea financiară – are un caracter unitar pentru toţi agenţii economici, se

organizează pe baza unor norme elaborate de Ministerul Finanţelor. Contabilitatea

financiară are drept obiect urmărirea, controlul şi prezentarea fidelă a patrimoniului,

în ansamblu şi pe structură, a situaţie financiare şi rezultatului exerciţiului, prin

intermediul documentelor de sinteză, în scopul furnizării informaţiilor necesare

elaborării deciziilor economice. Contabilitate financiară furnizează informaţii atât

pentru managerii unităţii patrimoniale, cât şi pentru asociaţi, acţionari, furnizori,

clienţă, bănci, bugetul statului, salariaţi.

contabilitatea internă de gestiune – are ca scop gestiunea internă a unităţii,

calcularea costurilor de producţie, stabilirea rentabilităţii pe produse, lucrări, servicii,

întocmirea bugetelor pe feluri de activităţi, furnizarea de informaţii necesare în

procesul decizional.

11

B. Contabilitate publică sau bugetară urmăreşte execuţia de casă a bugetului statului,

begetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, gestiunea datoriilor publice şi alte operaţii

financiare specifice sectorului neproductiv.

C. Contabilitatea naţională este organizată la nivelul economiei naţionale şi prezintă

sintetic activitatea economică a unei naţiuni urmărind evoluţia PIB4, modificările economiei,

mărimea şi structura avuţiei naţionale, relaţiile financiare şi fluxurile monetare.

Funcţiile contabilităţii:

funcţia de înregistrare şi prelucrare a datelor – constă în capacitatea contabilităţii

de a reflecta operativ, procesele, operaţiile , activităţile şi fenomenele ce se pot

exprima valoric cu ajutorul documentelor justificative;

funcţia de comunicare financiară externă în relaţiile cu terţii, instituţii publice şi

diverşi utilizatori de informaţii;

funcţia de instrument de gestiune a unităţii;

funcţia de informare sau de furnizare a informaţiilor necesare realizării de analize

economico-financiare precum şi sinteze macro-economice;

funcţia de control – constă în verificarea cu ajutorul informaţiilor contabile a

modului de păstrare şi utilizare a valorilor materiale şi băneşti de gospodărire a

resurselor, controlul respectării disciplinei financiare;

funcţia juridică – datele furnizate de contabilitate şi documentele de evidenţă

servesc ca mijloc de probă în justiţie, pentru a dovedi realitatea unor operaţii

economice şi a stabili răspunderea patrimonială pentru pagubele produse;

funcţia de analiză – are în vedere realizarea pe baza datelor din contabilitate a

unei cercetări amănunţite a fenomenelor, proceselor, operaţiilor şi activităţilor în

vederea stabilirii influenţelor acestora asupra patrimoniului şi rezultatelor financiare;

funcţia previzională – constă în calitatea datelor contabile de a reprezenta

elemente de referinţă în realizarea de estimări cu privire la evoluţia viitoare a

activităţii, putându-se astfel estima indicatorii economico-financiari ai activităţii

viitoare, se pot stabili obiectivele strategice de dezvoltare.

4 Produsul Intern Brut, un indicator macroeconomic care reflectă valoarea totală a bunurilor şi serviciilor produse într-o economie, într-o anumită perioadă.

12

Contabilitatea are funcţia generală proprie sistemului informaţional economic de:

realizare a cunoaşterii activităţii economice;

furnizare a informaţiilor necesare procesului managerial pentru fundamentarea

deciziilor pe toate treptele organizatorice ale întreprinderii şi ale economiei naţionale.

După concepţia de prezentare a obiectului contabilităţii, literatura şi practica contabilă au

creat mai multe sisteme de contabilitate, care se pot grupa astfel:

sistemul contabilităţii în partidă simplă;

sistemul contabilităţii în partidă dublă.

În concepţia dualistă, contabilitatea este organizată pe două paliere:

contabilitatea financiară sau generală;

contabilitatea de gestiune sau analitică.

Contabilitatea financiară prezintă următoarele caracteristici:

este organizată pe bază de norme unitare şi obligatorii pentru toate unităţile

patrimoniale având la bază planul general de conturi;

se realizează după o schemă normalizată, respectiv unificată, impusă de către

autorităţile fiscale şi de cerinţele de control ale statului ;

evidenţiază patrimoniul unităţilor şi rezultatele financiare, urmărind în final

stabilirea conturilor anuale necesare întocmirii documentelor de sinteză;

prezintă patrimoniul pe structuri globale, nepropunându-şi furnizarea unor

informaţii de detaliu ;

din raţiuni juridice şi fiscale, rezultatele financiare au în vedere, de regulă, un

ciclu de un an, numit şi exerciţiu financiar.

Contabilitatea de gestiune are ca obiect:

cunoaşterea detaliată a proceselor de alocare a resurselor în interiorul

întreprinderii pe centre de responsabilitate şi pe produse;

metode de transformare a resurselor consumate în rezultate;

elaborarea previziunilor având la bază consumurile trecute putându-se evalua în

timp consecinţele activelor viitoare.

13

1.3. Obiectul şi metoda contabilităţii

Contabilitatea ca orice disciplină ştiinţifică are un obiect propriu de cercetare şi totodată o

anumită metodă specifică de lucru pentru realizarea obiectului său.

Prima definiţie dată contabilităţii, implicit obiectului său de studiu, aparţine lui Luca

Paciolo, într-o lucrare apărută la Veneţia în anul 1494. După Paciolo, obiect al contabilităţii este:

„tot ceea ce după părerea negustorului îi aparţine pe lume precum şi toate afacerile, mari şi mărunte,

în ordinea în care au avut loc”.5

În lucrarea „Bazele contabilităţii” din 1980, profesorul D. Rusu defineşte obiectul

contabilităţii ca fiind ansamblul mişcărilor de valori, exprimabile în bani, dintr-un perimetru de mică

sau mare întindere (regie autonomă, societate comercială, instituţie publică, etc.) precum şi

raporturile economico-juridice în care unitatea patrimonială este parte şi care generează decontări

băneşti.

Pe măsura dezvoltării activităţii economice s-au emis teorii, opinii, concepţii privind

obiectul de studiu al contabilităţii.

Concepţia juridică consideră că obiectul contabilităţii îl formează patrimoniul unui subiect

de drept, privit prin prisma relaţiilor juridice, adică drepturi şi obligaţii ale unei persoane fizice sau

juridice, în corelaţie cu obiectele (bunurile, valorile) corespunzătoare.

Concepţia economică defineşte ca obiect al contabilităţii circuitul capitalului privit sub

aspectul destinaţie lui, respectiv capital fix şi capital circulant, şi sub aspectul modului de dobândire,

respectiv capital propiu şi capital străin (atras şi împrumutat).

Între obiectul contabilităţii şi metoda contabilităţii există o legătură de interdependenţă şi

condiţionare reciprocă. Această legătură constă în faptul că obiectul defineşte ceea ce trebuie

studiat, iar metoda arată cum anume trebuie studiat obiectul contabilităţii.

Obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a

bunurilor mobile şi imobile, inclusiv solul, bogăţiile naturale, zăcămintele, disponibilităţi băneşti,

titluri de valoare, drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice sau juridice, precum şi mişcările şi

modificările intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile şi

rezultatele obţinute de acestea.6

Contabilitatea ca ştiinţă de gestiune, ca sistem de reflectare şi cunoaştere a realităţilor are

un obiect propriu de studiu, diferit de obiectul celorlalte discipline ştiinţifice.

5 Citat din prima lucrare de literatură contabilă apărută la Veneţia, în 1494, aparţinând italianului Luca Paciolo, sub titlul „Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita”.6 Conform Legii Contabilităţii nr.82/1991

14

Obiectul contabilităţii îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile şi

imobile, a disponibilităţilor băneşti, a titlurilor de valoare, a drepturilor şi obligaţiilor unităţilor

patrimoniale, precum şi mişcările şi modificările intervenite, cheltuielile, veniturile şi rezultatele

obţinute, în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate.

Realizarea practică a obiectului contabilităţii înseamnă reflectarea şi cunoaşterea

permanentă a tuturor elementelor care se încadrează în sfera acestui obiect.

Fundamentarea obiectului contabilităţii este una din problemele majore ale teoriei

contabile, dar care prezintă şi importante aplicaţii practice:

cunoaşterea domeniului şi a sferei de acţiune a contabilităţii în care ea îşi exercită permanent

rolul şi funcţiile;

poziţionarea contabilităţii în ansamblul cunoaşterii ştiinţifice şi încadrarea ei în familia

ştiinţelor sociale;

conceperea, aplicarea şi perfecţionarea procedeelor concrete de lucru cu care operează

contabilitatea în concordanţă cu obiectul ei de studiu;

elaborarea regulilor şi normelor contabilităţii privind organizarea contabilităţii, astfel încat ea

să asigure realizarea integrală a obiectului ei;

direcţionarea cercetării ştiinţifice din domeniul contabilităţii către acele zone şi laturi ale

obiectului acesteia care sunt susceptibile perfecţionării, readaptării;

decantarea elementelor privind obiectul contabilităţii pe etape ale evoluţiei acestuia, elemente

apte de a fi reţinute de istoria contabilităţii.

Dată fiind complexitatea obiectului de studiu metoda contabilităţii reuneşte mai multe

procedee tehnice de lucru. Într-o accepţiune generală, metoda este o cale raţională de urmat pentru

atingerea unui scop, iar procedeul este numai o manieră de a atinge un scop.

Metoda contabilităţii cuprinde un ansamblu de procedee aflate într-o strânsă corelaţie şi

intercondiţionare ca un tot unitar, în vederea stabilirii normelor şi a principiilor cu caracter special

pe care se fundamentează contabilitatea ca disciplină ştiinţifică în scopul cunoaşterii situaţiei

patrimoniale şi a rezultatelor obţinute.

Prin metoda contabilităţii se înţelege ansamblul de convenţii, principii, procedee şi

instrumente cu ajutorul cărora se realizează procesul de cunoaştere şi informarea contabilă privind

transformările ce au loc în patrimoniu.

Acest proces al cunoaşterii vizează următoarele scopuri:

- evidenţa patrimoniului întreprinderii;

15

- controlul mişcărilor, utilizării şi conservării patrimoniale;

- calculul indicatorilor economici;

- stabilirea periodică a rezultatelor economice contabile;

- reflectarea valorii de piaţă a elementelor patrimoniale şi a întreprinderii în ansamblu.

Metoda contabilităţi cuprinde ansamblul de procedee şi tehnici de lucru, folosite pentru

reflectarea şi urmărirea în mod sistematic, exact şi neîntrerupt a patrimoniului unităţii, a proceselor

economice care au loc şi a rezultatelor activităţi desfăşurate. Unele procedee sunt specifice

contabilităţi: bilanţul contabil, contul, dubla înregistrare, inventarul, balanţa de verificare, tehnicile

de înregistrare, iar altele sunt comune altor ştiinţe: documentarea, evaluarea, calculaţia,

inventarierea.

Metoda contabilităţii conturează modul de studiu şi de cercetare a obiectului acestei

discipline ştiinţifice, precum şi mijloacele utilizate pentru realizarea sarcinilor sale. În acest mod se

înfăptuieşte interdependenţa şi condiţionarea dintre obiectul şi metoda contabilităţii. Dată fiind

complezitatea obiectului de studiu, metoda contabilităţii este constituită dintr-un sistem logic de

principii şi procedee de lucru.

Metoda contabilităţii este guvernată de respectarea unor principii care facilitează procesul

de cunoaştere a obiectului studiat.

Principiile fundamentale ale contabilităţii

1) Contabilitatea se organizeză şi se conduce la un patrimoniu închis, gospodărit de

un singur administrator. Potrivit acestui principiu, operaţiile economice sunt analizate numai din

punctul de vedere al unui singur titular, cel care organizează şi gestionează acest patrimoniu.

2) Principiul reflectării operaţiunilor economice în contabilitate are la bază dubla

înregistrare şi dubla înregistrare. Dubla înregistrare (se realizează cu ajutorul contului), ca expresie

a dublei reprezentări (realizată cu ajutorul bilanţului), permite efectuarea unui control permanent

asupra corectitudinii înregistrării în contabilitate a operaţiilor economice.

- dubla reprezentare poate fi redată sub forma ecuaţiei:

MIJLOACE ECONOMICE = SURSE DE FINANŢARE

- dubla înregistrare este redată astfel:

16

CREŞTEREA MICŞORAREA CREŞTEREA MICŞORAREAMIJLOACELOR + SURSELOR = SURSELOR - MIJLOACELORECONOMICE ECONOMICE ECONOMICE ECONOMICE

3) Principiul documentar al contabilităţii potrivit căruia utilizarea documentelor este

obligatorie pentru consemnarea şi înregistrarea informaţiilor, nefiind admise înregistrări în

contabilitate fără documente.

4) Principiul înregistrării complete şi periodice cere ca în fluxul contabil aferent

unei perioade de timp să se cuprindă toate operaţiile care au avut loc în acel interval, în ordinea lor

cronologică.

5) Principiul periodizării cere ca informaţia să fie delimitată în timp.

6) Principiul înregistrării sintetice şi analitice cere ca unele operaţii economice să

fie reflectate atât în contabilitatea analitică, cât şi în cea sintetică.

Organizarea întreprinderii, conducerea şi analiza tuturor realizărilor obţinute în urma

întregii activităţi financiar-contabile, precum şi înfăptuirea obiectivelor contabilităţii se bazează pe

următoarele şase principii:

a) Principiul predenţei are la bază aprecierea justă a faptelor, în special în procesele

de alocare a resurselor pentru a evita riscurile viitoare. Impune contabilizarea oricărei pierderi

probabile şi necontabilizarea profiturilor sperate, chiar dacă acestea sunt foarte probabile.

Prudenţa presupune, printre altele, stabilirea la finele anului a unui patrimoniu real care

poate fi valorificat la preţurile pieţei libere la data respectivă, indiferent de preţurile cu care

figurează în contabilitate.

Desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior poate determina deprecieri, riscuri şi

pierderi posibile, generate de supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, ori de

subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor.

Evitarea acestor fapte, care în ultimă instanţă ar putea duce la suparevaluarea rezultatului,

impune constituirea de provizioane, care să afecteze cheltuielile agentului economic;

b) Permanenţa metodelor , care este cunoscut şi sub denumirea de principiul

fixismului şi constă în existenţa unei constante în aplicarea regulilor şi procedeelor contabile de

evaluare a patrimoniului, precum şi modul de prezentare a patrimoniului în documentele de sinteză

17

contabilă. Metodele de lucru în contabilitate trebuie să rămână aceleaşi de la un exerciţiu la altul,

ceea ce asigură comparabilitatea datelor nu numai în timp, ci şi în spaţiu. Pot totuşi să apară

schimbări de metode, dacă o altă procedură se dovedeşte mai bună pentru informarea agentului

economic. În această ipoteză trebuie prezentată clar schimbarea procedurii şi calculată influenţa ei

asupra exerciţiului financiar curent şi se va notifica această operaţiune în raportul care însoţeşte

situaţiile finale;

c) Continuitatea activităţii constă în accepţiunea de continuitate a activităţii

întreprinderii în sensul că şi ea îşi continuă în mod normal activitatea într-un viitor previzibil fără a

intra în stare de lichiditate sau de reducere sensibilă a activităţii. În situaţia în care totuşi intervine

acest fenomen de lichiditate este necesar să se întocmească actele contabile de sinteză specifice

închiderii unui exerciţiu financiar;

d) Independenţa exerciţiului care mai poartă numele de principiul autonomiei

exerciţiului şi constă în delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuilelilor aferente activităţii

proceselor patrimoniale aferente duratei exerciţiului, luându-se în considerare momentele în care se

produc operaţiile economice, nu momentele în care se face decontarea;

e) Intangibilitatea bilanţului de deschidere, adică bilanţul de deschidere trebuie să

corespundă bilanţului de închidere a exerciţiului precedent. Se interzice modificarea patrimoniului

de la sfârşitul anului ce trebuie reportat la începutul anului viitor. Orice schimbări de metodă sau

corectarea unor erori trebuie să fie transparente. Eventualele erori constatate în contabilitate, după

aprobarea şi depunerea situaţiilor financiare, trebuie corectate în anul în care acestea se constată,

prin înregistrări contabile adecvate, situaţiile financiare ale exerciţiilor anterioare nemaiputând fi

modificate;

f) Necompensarea presupune interdicţia compensărilor între avere şi datorii, între

drepturi şi aranjamente, între elemente de activ şi de pasiv. De asemenea, nu pot fi compensate

poziţiile de cheltuieli cu cele de venituri, ori plusurile de valoare cu minusurile de valoare, în cadrul

mecanismului aplicării principiului prudenţei.

Procedeele contabilităţii

Prin procedeu se înţelege modul sistematic de efectuare a unei lucrări, modalitatea,

manevra, felul de a proceda pentru atingerea unui scop.

18

Pentru studierea obiectului contabilităţii există mai multe feluri de procedee:

a. procedee ale cunoaşterii, observării şi consemnării informaţiilor despre realitatea

patrimonială;

b. procedee ale grupării şi ordonării informaţiilor culese în vederea sistematizării;

c. procedee de verificare a exactităţii înregistrării şi consemnării informaţiilor despre

obiectul contabilităţii patrimoniale, precum şi controlul acestei concordanţe a acestor

operaţiuni de verficare cu realitatea;

d. procedee de sintetizare şi generalizare a informaţiilor contabile, în sistemul

conturilor, pentru stabilirea rezultatului financiar în urma circuitului economic al

elementelor patrimoniale.

Aceste procedee folosite de metoda contabilităţii permit preluarea datelor informaţionale şi

asigurarea, furnizarea unui flux coerent de informaţii privind mişcările şi transformările

patrimoniului întreprinderii.

După gradul de generalizare şi sfera de aplicare, procedeele se împart în:

1) procedee comune folosite de toate ştiinţele, inclusiv de contabilitate;

2) procedee ale metodei contabilităţii specifice şi altor ştiinţe economice;

3) procedee specifice metodei contabilităţii.

1) Procedee generale folosite de toate ştiinţele

Cele mai importante procedee generale folosite de contabilitate sunt următoarele:

- observarea este apreciată ca un punct de plecare pentru toate cercetările pe care le

face orice ştiinţă în vederea cunoaşterii fenomenelor supuse studiului. Observarea fenomenelor

economice de către contabilitate are în vedere acele fenomene care pot fi exprimate valoric, au

documnete întocmite legal, care se pot reflecta în conturi, respectând anumite reguli;

- comparaţia este, de fapt, paralelismul asemănărilor şi deosebirilor dintre două

operaţii economice, fenomene sau obiecte şi constă în fixarea punctelor care le aseamănă sau le

deosebesc;

- raţionamentul având la bază un corpus de cunoştinţe legate de observare şi alte

procedee, face posibilă acumularea de cunoştinţe noi. Un exemplu concludent şi de mare importanţă

pentru aprofundarea acestei ştiinţe este legătura dintre raţionament şi regulile generale de

funcţionare ale conturilor;

- clasificarea economică este un procedeu care are la bază împărţirea fenomenelor

economice pe grupe în clase, în grupe omogene potrivit asemănărilor dinte ele. În contabilitate

clasificarea e folosită în problemele teoretice şi aplicaţiile practice;

19

- verificarea are ca scop determinarea exactităţii datelor informaţionale; pleacă de

la verificarea datelor primare, până la cele de generalizare şi sinteză;

- analiza constă din descoperirea operaţiilor economice şi a fenomenelor, pe baza

abstracţiilor ştiinţifice, a unui obiect sau fenomen în părţile lui constitutive, cu scopul creării

posibilităţilor de studiere sub toate laturile. În contabilitate, analiza stă la baza determinării

formulelor contabile, respectiv a conturilor necesare pentru înregistrarea fiecărei operaţii

economice;

- sinteza este un procedeu invers analizei, în sensul că acest procedeu constă în

reconstituirea, pe aceleaşi căi, a obiectului sau fenomenului în părţile componente;

- inducţia este un procedeu bazat pe raţionamentul trecerii de la particular la

general, respectiv de la efectul economic la cauză;

- deducţia este procedeul care asigură trecerea la o judecată nouă, ce mai poartă

numele de „concluzie”, care, pentru a purta această aureolă, trebuie, obligatoriu, să fie universală.

2) Procedee ale contabilităţii, comune şi altor ştiinţe economice

Această categorie de procedee este necesară metodei contabilităţii, fie ca o condiţie de

fertilitate generală pentru aplicarea procedeelor specifice, fie ca o completare a acestora, oricare ar fi

poziţia lor economică. În multe situaţii ele se întrepătrund şi formează un tot unitar.

Astfel, avem:

- documentarea constă din studierea fiecărei operaţii economice, descrierea şi

consemnarea în documente a datelor informaţionale.

Prin urmare, orice informaţie legată de existenţa, mişcarea şi transformarea elementelor

patrimoniale trebuie, mai întâi, consemnată în documente, prin care să se dovedească efectuarea

operaţiilor economice, şi numai după aceea să se înregistreze în conturi. Înainte de aceasta,

documentul trebuie să fie legal întocmit;

- evaluarea operaţiune care asigură exprimarea valorică a patrimoniului

întreprinderii pentru a putea fi reflectat în contabilitate. Acest procedeu este vital pentru

contabilitate, deoarece în contabilitate nu se pot reflecta numai acele operaţiuni economice care se

pot evalua în bani;

- calculaţia procedeul vine în spijinul evaluării şi constă în exprimarea cifrică,

cantitativă şi valorică a informaţiilor economice, în multe situaţii fiind necesare o serie de calcule

pentru a da fineţe şi expresie informaţiilor contabile;

20

- inventarierea procedeu cu ajutorul căruia se verifică exactitatea şi realitatea

informaţiilor economice prin confruntarea dintre evidenţa contabilă şi existenţa faptică a

patrimoniului întreprinderii.

3) Procedee specifice metodei contabilităţii

- Bilanţul este procedeul generalizării specific contabilităţii prin care se

înfăptuieşte principiul dublei reprezentări a existenţei la un moment dat, a patrimoniului fiecărei

întreprinderi, sub cele două aspecte ale sale: patrimoniul economic şi patrimoniul juridic sau sursele

economice, realizându-se în acest fel generalizarea informaţiei contabile la cel mai înalt grad;

- Balanţa de verificare este procedeul sintetizării care asigură prezentarea sintetică

a conţinutului fiecărui cont, verificarea exactităţii înregistrărilor în conturi a operaţiilor economice şi

asigură contabilizarea tuturor operaţiilor economice dintr-o perioadă de gestiune, asigurând astfel

sinteza informaţiei contabile;

- Contul este procedeul clasificării cu ajutorul căruia se reflectă, separat pentru

fiecare element al patrimoniului, mijloace economice sau surse economice, existenţa iniţială,

mişcările, totalul rulajelor, totalul sumelor şi soldurile după fiecare operaţiune economică şi la

sfârşitul perioadei de gestiune. Cu ajutorul planului de conturi general se asigură calsificarea

informaţiei contabile până la nivelul dorit, care să asigure un nivel optim de informare şi la costuri

acceptabile.

CAPITOLUL II

CONTABILITATEA TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ

21

2.1. Generalităţi privind TVA-ul

Taxa pe valoarea adaugată a aparut în Franţa, în 1954, în sfera sa de acţiune fiind incluse

serviciile şi comerţul cu ridicata. Ulterior, sfera sa de aplicare a fost extinsă şi asupra altor activităţi,

în special asupra comerţului cu amănuntul, generalizarea taxei pe valoarea adăugată având loc tot în

Franţa, în ianuarie 1968.

Concomitent cu Franţa şi alte state ale lumii au introdus taxa pe valoarea adăugată, iar în

Uniunea Europeană organele de decizie au declarat acest impozit, impozit general pentru state,

mergând ulterior pe linia armonizării legislaţiei ţărilor comunitare.

O cotă prelevată din TVA-ul colectat de statele Uniunii Europene constituie un venit al

bugetului Uniunii. Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect deoarece se aplică pe fiecare

stadiu al circuitului economic al produsului final, asupra valorii adăugate realizate de producători,

inclusiv asupra distribuţiei către consumatorul final.

În ţara noastră, în condiţiile trecerii la economia de piaţă şi ca urmare a urmăririi alinierii

fiscalităţii la practica ţărilor dezvoltate, impozitul pe circulaţia mărfurilor, care funcţiona ca un

impozit indirect, a fost înlocuit cu taxa pe valoarea adăugată.

Această înlocuire a impozitului pe circulaţia mărfurilor cu TVA-ul constituie o condiţie

pentru aderarea la Uniunea Europeană. Pentru introducerea taxei pe valoarea adăugată au fost luate

o serie de măsuri privind impozitul pe circulaţia mărfurilor, pentru a facilita trecerea de la un

impozit la altul.

Astfel, în 1991, s-a redus la 5 numărul cotelor de impozit pe circulaţia mărfurilor aferente

bunurilor şi serviciilor şi s-a instituit un nou impozit indirect (acciza) pentru unele produse şi

articole considerate de lux.

Dupa emiterea unor acte normative pregătitoare, taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă

în Romania prin Ordonanţa de Guvern nr. 3/1992, aprobată prin legea nr. 130 din 19 decembrie

1992, cu data de aplicare 1 ianuarie 1993.

Ulterior, introducerea taxei pe valoarea adăugată a fost amânată pentru 1 iulie 1993, pe

parcurs Ministerul Finanţelor elaborând norme metodologice cu privire la sfera ei de aplicare, la

22

regulile de impozitare, operaţiunile impozabile, baza de calcul, plătitorii, obligaţiile şi drepturile

acestora.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit plătit atât de persoanele fizice, cât şi de cele

juridice, şi a căpătat o importaţă foarte mare. De aceea cunoaşterea caracteristicilor acestui impozit

este necesară, plătitorul trebuie să cunoască atât cota acestui impozit, dar şi operaţiunile pentru care

se plăteşte taxă pe valoarea adăugată şi cele exonerate de la plată.

Taxa pe valoarea adăugată reprezintă un impozit indirect, întemeiat pe criteriul

deductibilităţii, care are la baza calculului valoarea relaţiilor de transfer a proprietăţii asupra

bunurilor care circulă în societate şi a valorii serviciilor.

Criteriul deductibilităţii se fundamentează pe diferenţa dintre mărimea taxei pa valoarea

adăugată, aplicată asupra vânzărilor şi a taxei pe valoarea adăugată, aplicată la valoarea

cumpărărilor din cadrul aceluiaşi circuit economic.

Taxa pe valoarea adăugată se aplică asupra tranzacţiilor fiecărui stadiu al circuitului

economic şi reprezintă un venit la bugetul de stat. În cazul în care transferul dreptului de proprietate

se face asupra aceluiaşi bun de către două sau mai multe persoane, prin intermediul mai multor

tranzacţii, fiecare mişcare se consideră o livrare specială, fiind impozitate distinct, chiar dacă bunul

respectiv este transferat direct asupra beneficiarului final. Fiecare proprietar nou devenit în urma

tranzacţiei va datora taxa pe valoarea adăugată pentru valoarea netă, ce o va adăuga la valorificare.

Aşa cum a fost stabilită, această taxă reprezintă un impozit indirect care, spre deosebire de

impozitul pe circulaţia mărfurilor, se aplică pe întreg circuitul economic, până la utilizatorul final al

produselor sau serviciilor, însă numai la valoarea adăugată în fiecare fază a acestui circuit.

Valoarea adăugată este egală cu diferenţa dintre vânzările şi cumpărările aceluiaşi stadiu al

circuitului economic sau diferenţa rezultată scăzând din valoarea bunurilor livrate sau a serviciilor

prestate valoarea bunurilor achiziţionate şi a serviciilor recepţionate, într-o perioadă de timp, de

regulă lunar.

Fiind un impozit de consum, cel care suportă această sarcină fiscală este consumatorul

final, întreprinderea având rolul de a colecta şi vărsa la bugetul statului taxa pe valoarea adăugată.

Taxa pe valoarea adăugată are un caracter universal, deoarece se aplică asupra tuturor

bunurilor rezultate atât din activitatea curentă de exploatare, cât şi din activitatea financiară de

fructificare a capitalurilor disponibile.

Taxa pe valoarea adăugată reprezintă un impozit neutru şi unic, deoarece se aplică asupra

tuturor activităţilor economice, iar nivelul ei este independent de întinderea circuitului economic.

Perceperea taxei pe valoarea adăugată s-a făcut sub forma unor cote procentuale diferenţiate în

23

funcţie de anumite criterii, însă pentru acelaşi produs se percepe acelaşi impozit, indiferent de

întinderea circuitului economic pe care îl parcurge.

Se observă că şi la noi în ţară se respectă principiul unicităţii impozitului. Ca urmare, taxa

percepută în final este egală cu cea rezultată prin aplicarea cotei de impozitare asupra întregii valori

finale pe care o capătă produsul în faza transmiterii sale în proprietatea consumatorului final.

Se respectă, de asemenea, şi fracţionalitatea plăţii impozitului, taxa pe valoarea adăugată

fiind percepută fracţionat la trecerea de la un stadiu la altul, în funcţie de valoarea adugată la fiecare

stadiu al circuitului economic parcurs de produs.

Un alt principiu al taxei pe valoarea adăugată se referă la aria ei de aplicare.

Pentru ţara noastră, în ceea ce priveşte teritorialitatea taxei pe valoarea adăugată, se aplică

principiul destinaţiei, fiind impozitat consumul, deci are loc o impozitare a bunurilor sau serviciilor

care se comercializează sau sunt prestate în România, indiferent dacă provin de la producători

interni sau din import. Bunurile importate sunt impozitate în România la intrarea acestora în ţară (o

data cu înregistrarea declaraţiei vamale de import).

Taxa pe valoarea adăugată nu respectă principiul egalităţii impunerii, deoarece nu ţine cont

de veniturile sau averea contribuabilului. Aceasta este egală pentru toţi contribuabilii în ceea ce

priveşte cota de impunere, dar dacă se ţine cont de venituri, ea este mai mare pentru contribuabilii cu

impozite mai mici.

Prestările de servicii sunt impozabile atunci când sunt utilizate în România, indiferent de

locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului.

Conceperea şi funcţionalitatea taxei pe valoarea adăugată a avut în vedere şi limitarea

evaziunii fiscale, în sensul că neplata ei în fazele anterioare duce la sporirea taxei în fazele ulterioare

ale circuitului economic.

Astfel, agenţii economici care cumpără produse sau bunuri sunt interesaţi să verifice dacă

furnizorul acestora a calculat corect partea de taxă care îi revenea.

Sunt supuse taxei pe valoarea adăugată următoarele categorii de operaţii:

a) livrări de bunuri mobile şi prestări-servicii efectuate în cadrul exercitării activităţii

profesionale;

24

b) transferul proprietăţii bunurilor imobilizate între agenţii economici, precum şi

între aceştia şi instituţii publice şi persoane fizice;

c) importul de bunuri şi servicii.

Bunurile la care se aplică taxa pe valoarea adăugată sunt:

bunurile mobile corporale, cum sunt materiile prime, materialele, obiectele de

inventar, mijloacele fixe care pot fi detaşate;

bunurile imobile cum sunt locuinţele, construcţiile industriale, comerciale,

agricole sau cele destinate pentru alte activităţi, terenurile agricole, terenurile pentru

construcţii şi cele adiacente construcţiilor;

bunurile de natură mobilă care nu pot fi detaşate fără a fi deteriorate sau fără a

antrena deteriorarea imobilelor înseşi sau care devin bunuri imobiliare prin destinaţie.

De asemenea taxa pe valoarea adăugată se aplică şi prestărilor de servicii, care sunt

considerate a fi:

- orice muncă fizică sau intelectuală;

- lucrări de construcţii-montaj;

- transport de persoane şi mărfuri;

- servicii de poştă şi telecomunicaţii, de transmisiuni radio şi televiziune;

- închirierea, arendarea şi concesionarea de bunuri mobile sau imobile;

- reparaţii de orice natură;

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată intră operaţiunile care îndeplinesc

următoarele condiţii:

- să constituie o livrare de bunuri, o prestare de servicii efectuată cu plată sau o

operaţiune asimilată acestora;

- să fie efectuate de persoane impozabile.

Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră

independentă şi indiferent de loc, activităţi economice, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestor

activităţi. Instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile care sunt desfăşurate în

calitate de autorităţi publice.

Operaţiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se împart, din punct

de vedere al regulilor de impozitare în:

25

a) operaţiuni impozabile obligatoriu la care se aplică cota legală de taxă pe valoarea

adăugată asupra sumelor obţinute din vânzări de bunuri şi prestări servicii, la fiecare stadiu al

ciclului economic, până la consumatorul final inclusiv;

b) operaţiuni la care se aplică cota zero, caz în care furnizorii sau prestatorii de

servicii au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor şi serviciilor

achiziţionate destinate realizării operaţiunilor impozabile;

c) operaţiuni scutite de plata taxei pe valoarea adăugată, cu drept de deducere,

pentru care agenţii economici au drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor şi

serviciilor achiziţionate, destinate realizării operaţiunilor scutite.

d) operaţiuni scutite de plata taxei pe valoarea adăugată, fără drept de deducere,

pentru care agenţii economici nu au drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente

bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate realizării operaţiunilor scutite.

Sunt asimilate cu livrările de bunuri şi servicii şi sunt supuse impozitării următoarele

operaţiuni:

- vânzarea cu plata în rate sau închirierea unor bunuri pe bază de contract, cu clauza

trecerii proprietăţii asupra bunurilor respective după plata ultimei rate sau la o anumită dată

ulterioară;

- preluarea de către agentul economic a unor bunuri sau servicii, pentru care s-a

exercitat dreptul de deducere, în vederea folosirii, sub orice formă, în scop personal sau pentru a fi

puse la dispoziţia altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit.

Ca regulă generală, TVA-ul, fiind un impozit indirect datorat statului, se plăteşte lunar de

către persoana impozabilă.

Prin derogare de la regulă, perioada fiscală este trimestrul calendaristic, dacă respectivul

contribuabil a realizat în cursul anului calendaristic precedent o cifră de afaceri din operaţiuni

taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere de cel mult 100.000 euro.

Transformarea în lei se face pe baza cursului de schimb comunicat de Banca Natională a

României valabil pentru 31 decembrie al anului precedent sau cursul de schimb comunicat de Banca

Natională a României, valabil pentru data solicitării înregistrării prin opţiune.

În cazul unui contribuabil care se înregistrează în cursul anului ca plătitor de TVA, acesta

va declara cifra de afaceri pe care preconizează să o realizeze în perioada rămasă până la sfârşitul

26

anului calendaristic. Dacă estimarea sa nu depăşeşte plafonul de 100.000 euro, diminuat

corespunzător numărului de luni rămase până la sfârşitul anului calendaristic, persoana impozabilă

va plăti trimestrial TVA-ul în acel an.

În anul următor, contribuabilul urmează să plătescă TVA-ul lunar, dacă din documentele

depuse reiese că cifra de afaceri efectiv realizată a depăşit plafonul, contrar estimării. Dacă însă cifra

se menţine şi în anul următor sub plafonul de 100.000 de euro (întreg sau diminuat corespunzător cu

numărul de luni în care contribuabilul a funcţionat în anul precedent), persoana impozabilă va

utiliza trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală.

Organele fiscale competente pot aproba, la solicitarea justificată a persoanei impozabile, o

altă perioadă fiscală, respectiv:

a) semestrul calendaristic, dacă persoana impozabilă efectuează operaţiuni

impozabile numai pe maximum trei luni calendaristice dintr-un semestru;

b) anul calendaristic, dacă persoana impozabilă efectuează operaţiuni impozabile

numai pe maximum şase luni calendaristice dintr-o perioadă de un an calendaristic.

Solicitarea în acest sens se va transmite autorităţilor fiscale competente (organul fiscal în a

cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal sau în a cărui evidenţă fiscală este înregistrat) până la

data de 25 februarie a anului în care se exercită opţiunea şi va fi valabilă pe durata păstrării

condiţiilor menţionate mai sus. Cererea se depune direct la registratură ori la poştă, prin scrisoare

recomandată.

O condiţie esenţială însă pentru ca o persoană impozabilă să poată beneficia de plata

semestrială sau lunară a TVA-ului este aceea de a fi “stabilită în România”.7

2.2. Cotele de calcul ale taxei pe valoarea adăugată

7 Codul Fiscal 2007, art. 125, alin.(2), lit.b)

27

În România cotele taxei pe valoarea adăugată sunt următoarele:

- cota standard de 19% care se aplică asupra bazei de impozitare pentru

operaţiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotei reduse;

- cota zero;

- cota redusă de 9%.

Cota normală de 19% se aplică la trei categorii de operaţiuni:

1) vânzările de bunuri mobile şi imobile efectuate de către agenţii economici înregistraţi ca

plătitori de taxă pe valoarea adăugată, de către beneficiari cu domiciliul şi sediul în România, cu

excepţia bunurilor la care se aplică cota redusă de 9% şi a celor scutite de plata taxei;

2) importul de bunuri mobile, precum şi vânzarea acestora către beneficiari;

3) prestări servicii în favoarea persoanelor fizice sau juridice.

Cota redusă de 9% a taxei pe valoarea adăugată se aplică asupra bazei de impozitare,

pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:

- serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale,

monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri,

expoziţii şi evenimente culturale, cinematografe, altele decât cele scutite;

- livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate

exclusiv sau în principal publicităţii;

- livrările de proteze şi accesorii ale acestora, cu excepţia celor dentare;

- livrarea de produse ortopedice;

- livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;

- cazarea în cadrul sectorul hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv

închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

Cota zero se aplică unui număr important de bunuri şi servicii, produse în ţară sau provenite

din import, ceea ce , practic, echivalează cu o scutire, însă efectul de exonerare este limitat de

îndeplinirea unor condiţii sau formalităţi.

Această cotă se aplică la următoarele bunuri şi servicii, conform Ordonanţei de Guvern

nr.34/1997:

28

a) exportul de bunuri şi prestări de servicii legate de exportul bunurilor efectuate de

către agenţii economici cu sediul în România;

b) transportul internaţional de persoane, în şi din străinătate, efectuate prin curse

regulate de către agenţii economici autorizaţi;

c) transportul de marfă şi persoane, în şi din porturile şi aeroporturile din România,

cu nave şi avioane româneşti, comandate de beneficiari cu sediul în străinătate;

d) trecerea mijloacelor de transport, de mărfuri şi de călători cu mijloace fluviale

specializate, între România şi statele vecine;

e) transportul şi prestările de servicii, accesorii transportului, aferente mărfurilor din

import, efectuate pe parcurs extern şi intern;

f) prestări de servicii efectuate în porturi şi aeroporturi aferente navelor de comerţ

maritim şi pe fluvii, internaţionale, precum şi aeronavelor aparţinând companiilor de transport

străine;

g) alte prestări de servicii efectuate de agenţii economici cu sediul în România,

contractate cu beneficiari din străinătate, în condiţiile stabilite prin Hotărârea Guvernului;

h) materiale, accesorii şi alte bunuri care sunt introduse din teritoriul vamal al

României în zonele libere, cu îndeplinirea formalităţilor de export, redevenţele şi chiriile, aferente

terenurilor şi construcţiilor din zonele libere;

i) bunuri şi servicii în favoarea directă a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare

şi a reprezentanţelor intenaţionale interguvernamentale;

j) bunurile cumpărate din expoziţiile organizate în România, precum şi din reţeaua

comercială, expediate sau transportate în străinătate de către cumpărător, care nu are domiciliul sau

sediul în România, în condiţiile stabilite de Ministerul Finanţelor;

k) bunurile şi serviciile finanţate direct din ajutoare sau împrumuturi

nerambursabile, acordate de guverne străine, de organisme intenaţionale şi de organizaţii nonprofit

şi de caritate din străinătate şi din ţară, inclusiv din donaţii ale persoanelor fizice, în condiţiile

stabilite de Ministerul Finanţelor;

l) construcţia de locuinţe, extinderea şi consolidarea;

m) construcţia de lăcaşuri de cult religios.

Urmatoarele operaţiuni de interes general sunt scutite de TVA:

29

a) spitalizarea, îngrijirile medicale, şi operaţiunile strâns legate de acestea,

desfăşurate de unităţi autorizate pentru astfel de activităţi, indiferent de forma de organizare,

precum:spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete şi laboratoare

medicale, centre de îngrijire medicală şi de diagnostic, baze de tratament şi recuperare, staţii de

salvare şi alte unităţi autorizate să desfăşoare astfel de activităţi;

b) prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi şi

tehnicieni dentari, precum şi livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi şi tehnicienii

dentari;

c) prestările de îngrijire şi supraveghere efectuate de personal medical şi

paramedical, conform prevederilor legale aplicabile în materie;

d) transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate

în acest scop, de către entităţi autorizate în acest sens;

e) livrările de organe, sânge şi lapte, de provenienţă umană;

f) activitatea de învăţământ prevăzută în Legea învăţământului nr. 84/1995,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare, formarea profesională a adulţilor, precum şi

prestările de servicii şi livrările de bunuri strâns legate de aceste activităţi, efectuate de instituţiile

publice sau de alte entităţi autorizate;

g) livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate de căminele şi cantinele

organizate pe lângă instituţiile publice şi entităţile autorizate, în folosul exclusiv al persoanelor

direct implicate în activităţile scutite;

h) meditaţiile acordate în particular de cadre didactice din domeniul învăţământului

şcolar, preuniversitar şi universitar;

i) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de asistenţa şi/sau

protecţia socială, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi recunoscute ca având caracter

social;

j) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de protecţia copiilor şi

a tinerilor, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi recunoscute ca având caracter social;

k) prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaţiei fizice,

efectuate de organizaţii fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educaţia

fizică;

l) prestările de servicii culturale şi/sau livrările de bunuri strâns legate de acestea,

efectuate de instituţiile publice sau de alte organisme culturale făra scop patrimonial, recunoscute ca

atare de catre Ministerul Culturii şi Cultelor;

30

m) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale căror

operaţiuni sunt scutite, cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar şi organizate în

profitul lor exclusiv, cu condiţia ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurenţiale;

n) activităţile specifice posturilor publice de radio şi televiziune, altele decât

activităţile de natură comercială;

o) serviciile publice poştale, precum şi livrarea de bunuri aferentă acestora;

p) prestările de servicii efectuate de către grupuri independente de persoane, ale

căror operaţiuni sunt scutite sau nu intră în sfera de aplicare a taxei, grupuri create în scopul prestării

către membrii lor de servicii direct legate de exercitarea activităţilor acestora, în cazul în care aceste

grupuri solicită membrilor lor numai rambursarea cotei-părţi de cheltuieli comune.

Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă:

a) operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi prestările de servicii în

legătură cu operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare efectuate de persoanele care intermediază

astfel de operaţiuni;

b) jocurile de noroc organizate de persoanele autorizate, conform legii, să desfăşoare

astfel de activităţi;

c) livrarea la valoarea nominală de timbre poştale utilizabile pentru serviciile

poştale, de timbre fiscale şi alte timbre similare;

d) arendarea, concesionarea, inchirierea si leasingul de bunuri imobile;

e) livrarea de către orice persoană a unei construcţii, a unei părţi a acesteia şi a

terenului pe care este construită, precum şi a oricărui alt teren.

f) livrările de bunuri care au fost afectate unei activităţi scutite, dacă taxa aferentă

bunurilor respective nu a fost dedusă, precum şi livrările de bunuri a căror achiziţie a făcut obiectul

excluderii dreptului de deducere;

2.3. Modificările TVA-ului o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană

31

Aderarea României la Uniunea Europeană presupune şi adoptarea reglementărilor europene

privind TVA-ul, care prevăd, printre altele, introducerea noţiunilor de livrare şi achiziţie

intracomunitară, noi raportări şi eliminarea facturilor cu regim special, prevederi incluse în Codul

fiscal.

În UE nu există bariere vamale între statele membre, astfel că este necesară aplicarea

aceloraşi reguli fiscale, legislaţia armonizată privind TVA-ul fiind baza legală pentru calcularea

contribuţiei României la bugetul comunitar. Controlul mişcării bunurilor între tările UE este acum

realizat prin intermediul sistemului electronic VIES8 prin care statele membre fac schimb de

informaţii şi controale multilaterale în scopul evitării fraudei fiscale în domeniul TVA-ului.

De la 1 ianuarie 2007, data aderării României la UE, legislaţia în domeniul TVA-ului a fost

abrogată şi înlocuită cu legislaţia armonizată cu acquis-ul comunitar. 9

Pentru bunuri: Desfiinţarea barierelor vamale între statele membre ale UE a avut ca efect

eliminarea controlului vamal al mişcării bunurilor între aceste state.

Noţiunile de export şi import în relaţia dintre statele membre au fost înlocuite de livrarea

intracomunitară (în locul exportului) şi achiziţia intracomunitară (în locul importului). Orice

expediere de bunuri din România în alt stat membru, chiar şi în lipsa unei tranzacţii comerciale, este

tratată drept transfer de bunuri sau non-transfer, care sunt notiuni cu totul noi în legislaţia naţională

şi sunt specifice numai relaţiilor dintre statele membre.

Ca în toate statele membre, şi în România s-a instituit în legislaţie obligativitatea depunerii

de declaraţii recapitulative trimestriale pentru livrările intracomunitare realizate. În plus, legislaţia

României prevede şi obligativitatea depunerii de declaraţii recapitulative pentru achiziţiile

intracomunitare. Informaţiile din aceste declaraţii recapitulative sunt transferate în VIES şi astfel

statele membre pot face verificări ale operaţiunilor realizate. De exemplu, atunci când se raportează

o achiziţie intracomunitară în România, va fi posibil să fie verificat furnizorul, care a raportat

livrarea intracomunitară, respectiv dacă are un număr valabil atribuit în scopuri de TVA în statul său

membru şi dacă operaţiunea este declarată în respectivul stat.

Datorită noutăţii acestor operaţiuni, este necesar ca toţi operatorii economici care în prezent

realizează importuri, exporturi, operaţiuni în lohn să cunoască documentele care trebuie întocmite,

data la care intervine exigibilitatea taxei, declaraţiile ce trebuie depuse, şi în special regulile privind

8 VAT International Exchange System9 Acquis-ul comunitar reprezintă ansamblul de drepturi şi obligaţii comune ce leagă toate statele membre în cadrul Uniunii Europene.

32

operaţiunile intracomunitare. Regulile sunt foarte importante pentru că numai cunoscându-le au

posibilitatea să aplice scutirea de TVA pentru o livrare intracomunitară, în funcţie de documentele

pe care le prezintă pentru a justifica această scutire. Pentru achiziţiile intracomunitare, operatorii

economici înregistraţi în scopuri de TVA nu vor face plata efectivă, ci vor aplica taxarea inversă,

respectiv plata prin decontul de TVA.

Pe lângă operaţiunile obişnuite privind livrările şi achiziţiile intracomunitare, există

reglementări speciale pentru bunurile care fac obiectul contractelor de consignaţie, bunurile puse la

dispoziţia clientului (call of stock), bunurile transmise în vederea verificării conformităţii, pentru

testare, pentru probe, operaţiuni triunghiulare care implică operatori economici din trei state membre

diferite, bunuri plasate în regim de antrepozitare de TVA, care fac obiectul unor măsuri de

simplificare stabilite prin ordin al ministrului Finanţelor Publice.

Pentru prestările de servicii: S-a introdus noţiunea de transport intracomunitar de bunuri,

care are reguli diferite faţă de transportul internaţional de bunuri dintre statele membre şi ţările terţe.

Astfel, transportul internaţional de bunuri aferent unui import sau export este şi va rămâne scutit de

TVA, în timp ce transportul intracomunitar de bunuri nu este scutit de TVA, dar, dacă clientul

transmite transportatorului un cod valabil de TVA din alt stat membru decât România, de unde

pleacă transportul, atunci clientul va plăti taxa din ţara sa, iar transportatorul român va factura fără

TVA. În mod reciproc, când un operator economic din România contractează un transport cu un

transportator din alt stat membru, va trebui să comunice codul său de TVA din România şi prin

urmare va datora taxa aferentă în România, dar nu va face plata efectivă, ci va aplica regula taxării

inverse.

De la data aderării nu mai este reglementată utilizarea de facturi fiscale cu regim special,

din cauza faptului că prin anularea barierelor vamale, mărfurile vor circula însoţite de facturi emise

de fiecare stat membru, care trebuie recunoscute în statul care realizează achiziţia intracomunitară

indiferent de forma sa, în condiţiile în care respectă informaţiile minimale prevăzute de directivă. De

asemenea au fost implementate şi prevederile referitoare la facturarea electronică, care acum sunt

obligatorii.

În cadrul sectorului imobiliar:

33

- leasingul cu bunuri imobile este scutit de TVA (cu drept de opţiune pentru

taxare);

- livrarea bunurilor imobile care nu sunt noi şi de terenuri care nu sunt construibile

este scutită de TVA, dar este însoţită şi de obligativitatea ajustării dreptului de deducere exercitat

pentru respectivul bun imobil;

- schimbarea destinaţiei iniţiale a bunului imobil, respectiv utilizarea acestuia în

cadrul unui sector care dă drept de deducere într-o măsură diferită faţă de deducerea iniţială este

însoţită de obligativitatea ajustării dreptului de deducere în cadrul unei perioade de ajustare, care în

România a fost fixată la 20 de ani;

- au fost stabilite reguli tranzitorii specifice acestui sector, deoarece România nu a

aplicat în prezent sistemul ajustărilor de TVA decât în cazul închirierilor de bunuri imobile în scutire

de TVA.

Au fost eliminate o serie de scutiri de TVA incompatibile cu acquis-ul comunitar. Printre

cele mai semnificative amintim eliminarea scutirii de TVA pentru:

activităţile de cercetare-dezvoltare;

comisionul pentru tranzacţiile Burselor de Mărfuri;

veniturile obţinute de Societăţile de Valori Mobiliare pentru administrarea şi

depozitarea de acţiuni, titluri de participare, titluri de creante;

operaţiunile finanţate din fonduri nerambursabile acordate de guverne străine şi

organizaţii internaţionale;

îngrijirile medicale veterinare.

Sunt incluse în legislaţia armonizată o serie de scutiri de TVA obligatorii, precum:

serviciile publice poştale;

livrările de aur către Banca Naţională a României efectuate în ţară;

operaţiunile de leasing cu bunuri imobile;

vânzarea de terenuri de orice fel cu excepţia celor construibile;

vânzarea de construcţii care nu sunt noi.

34

Cotele de TVA aferente statelor membre, după aderarea României la Uniunea

Europeană

În 18 state membre UE se aplică, de asemenea, cote diferenţiate de TVA, percepând un

impozit mai mic în general pentru medicamente, alimente sau servicii educaţionale. În unele state,

exporturile sunt scutite de TVA.

- Lituania are o cotă standard de TVA de 19% şi două cote reduse, una de 9% aplicată

serviciilor pentru asigurarea energiei termice şi alta de 5% pentru serviciile de transport;

- Malta are două cote diferenţiate, una cota standard de 18%, iar cealaltă cota redusă de

5%;

- Polonia are trei cote de TVA, una standard de 22% şi două reduse, de 7% şi respectiv

3%;

- Portugalia are o cotă standard de TVA de 21% şi două cote reduse de 12%, pentru

restaurante, şi 5% pentru produsele de bază;

- Slovacia are o cotă de TVA de 19%, însă serviciile financiar-bancare, de asigurări şi

cele educaţionale sunt scutite de TVA;

- În Slovenia cota standard de TVA este de 20%, însă ţara are şi o cotă redusă, de 8,5%,

iar exporturile sunt scutite de TVA;

- În Ungaria există trei cote de TVA. Cota standard este de 20%. O cotă redusă de 15%

se aplică pentru alimente şi intrarea la muzee, iar o cotă de 5% este aplicabilă cărţilor şi

medicamentelor;

- Irlanda are o cotă standard de 21% şi alte două cote reduse, una de 13,5% şi respectiv

de 4,8%;

- Italia are tot trei cote de TVA. Cota standard este de 20%, iar cotele reduse de 10% şi

respectiv 4,5% pentru produsele de bază;

- În Letonia cota standard de TVA este de 10%. O cota redusă de 5% se aplică pentru

medicamente şi servicii de comunicaţii, în timp ce serviciile financiare, educaţia, serviciile medicale

şi cele culturale sunt scutite de TVA;

- În Austria cota standard de TVA este de 20%. O cota redusă de 10% se aplică pentru

turism, agricultură şi alimente;

- Bulgaria are 20% cota de TVA, iar exporturile sunt scutite de la plata impozitului;

35

- În Cipru cota de TVA standard este de 15%. Mai există două cote reduse, de 5% şi,

respectiv, 8% care sunt aplicate pentru produsele alimentare, cărţi, ziare şi transportul rural;

- În Cehia, cota standard de TVA este de 19%, iar cota redusă de 5% se aplică pentru

serviciile de furnizare a apei calde şi căldurii, dar şi pentru medicamente, alimente, cărţi şi ziare;

- În Estonia, cota standard de TVA este de 18%, iar cea redusă de 5%. Exporturile sunt

scutite de TVA;

- Finlanda are o cotă de TVA standard de 22% şi două cote reduse, una de 17% aplicată

pentru alimente şi alta de 8% aplicată pentru transportul public, cărţi şi medicamente;

- În Germania, cota standard de TVA este 16%, iar alimentele şi produsele agricole

beneficiază de o cotă redusă de 7%;

- În Grecia, cota standard este de 19%, iar cotele reduse de 9% pentru alimente şi

medicamente şi respectiv 4,5% pentru cărţi şi ziare. 

Adoptarea legislaţiei armonizate în domeniul TVA-ului este baza legală a creării sistemului

de interoperativitate în ceea ce priveşte schimbul de informaţii în domeniul TVA cu statele membre

ale Uniunii Europene.

De asemenea, legislaţia privind taxa pe valoarea adăugată armonizată este baza legală

pentru calcularea contribuţiei României la Bugetul Comunitar, taxa pe valoarea adăugată fiind una

din resursele cele mai importante ale bazei de calcul a acestei contribuţii.

2.4. Organizarea contabilităţii taxei pe valoarea adăugată

36

Contabilitatea se ţine cu ajutorul Contului 442 „Taxa pe valoarea adăugată”, care este un

cont sintetic de gradul I neoperaţional, care prin conturile sintetice de gradul II nominalizate mai jos,

asigură evidenţa şi reflectarea în contabilitate a impozitului indirect general de consum pe

transportul bunurilor şi serviciilor:

4423 „T.V.A. de plată”

4424 „T.V.A. de recuperat”

4426 „T.V.A. deductibilă”

4427 „T.V.A. colectată”

4428 „T.V.A. neexigibilă”

Contul 4423 „T.V.A. de plată” este un cont operaţional, având funcţia contabilă de pasiv,

în a cărui conţinut economic se regăseşte obligaţia de plată a întreprinderii, rezultată din operaţiunile

de acest gen.

Se creditează cu valoarea T.V.A.-ului de plătit bugetului de stat, dacă T.V.A.-ul colectat

are un rulaj creditor mai mare decât contul de T.V.A. deductibilă. Se debitează cu sumele plătite la

bugetul de stat, reprezentând taxa pe valoarea adăugată şi cu taxa pe valoarea adăugată de recuperat,

compensată în perioadele următoare cu T.V.A. de plată, datorii prescrise anulate. Contul realizeză

principiul de bază, pe care se sprijină acest tip de impozit, şi anume principiul deductibilităţii. Soldul

creditor reprezintă taxa pe valoarea adăugată constituită ca obligaţie, exigibilă la plată, dar neplătită.

Contul 4424 „T.V.A. de recuperat” este un cont cu funcţia contabilă de activ, în debitul

căruia se înregistrează la sfârşitul fiecărei luni, când din închiderea contului privind taxa pe valoarea

adăugată a rezultat T.V.A. de recuperat de la bugetul statului, respectiv atunci când valoarea T.V.A.-

ului deductibilă este mai mare decât valoare T.V.A.-ului colectată, situaţie în care rezultă o creanţă

faţă de bugetul statului.

Se creditează cu sumele recuperate de la buget sau ca urmare a operaţiunilor de

compensare, prin diminuarea în lunile următoare a T.V.A.-ului de plată. Soldul contului exprimă

valoarea T.V.A.-ului de încasat de la bugetul statului sau de recuperat în perioada următoare.

Contul 4426 „T.V.A. deductibilă” este un cont cu funcţia contabilă de activ, în a cărui

conţinut economic se regăseşte taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile furnizorilor de bunuri

şi servicii, deductibilă din punct de vedere fiscal.

37

Se debitează cu sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă cumpărătorilor.

Se creditează cu sumele deductibile din taxa pe valoarea adăugată înregistrate deductibile

scazute/compensate din T.V.A. colectată, cu sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată

deductibilă ce depăşesc valoarea taxei pe valoarea adăugată colectată ce urmează a se încasa de la

bugetul statului/ diferenţele rezultate la sfârşitul perioadei între T.V.A. deductibilă şi T.V.A.

colectată, sumele prorată din taxa pe valoarea adaugată deductibilă devenită nedeductibilă. La

sfârşitul fiecărei luni acest cont se închide prin creditul contului de T.V.A. colectată şi T.V.A. de

plată, sau debitul contului de T.V.A. de recuperat, în cazul în care T.V.A. deductibilă este mai mare

decât T.V.A. colectată. La sfârşitul perioadei contul nu prezintă sold.

Contul 4427 „T.V.A. colectată” este un cont cu funcţia contabilă de pasiv, a cărui conţinut

economic asigură reflectarea în contabilitate a taxei pe valoarea adăugată aferentă operaţiunilor de

vânzare din întreprindere a bunurilor şi serviciilor.

Se creditează cu taxa pe valoarea adăugată aferentă mijloacelor fixe realizate în regie

proprie, taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile emise către clienţi sau alte documente legale

reprezentând vânzările de mărfuri şi bunuri, prestările de servicii şi executările de lucrări/ serviciile

prestate, taxa pe valoarea adăugată aferentă avansurilor încasate, taxa pe valoarea adăugată aferentă

lipsurilor imputate, taxa pe valoarea adăugată neexigibilă devenită exigibilă în cursul lunii, taxa pe

valoarea adaugata aferenta bunurilor si serviciilor folosite in scop personal/ utilizate pentru

consumul propriu sau predate cu titlu gratuit, cea aferenta lipsurilor peste normele legale

neimputabile, precum si cea aferenta bunurilor si serviciilor acordate salariatilor sub forma

avantajelor in natura .

Se debitează cu sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată plătibilă bugetului de stat.

La sfârşitul fiecărei luni se soldează în corespondenţă cu T.V.A. deductibilă şi T.V.A. de plată. Nici

acest cont la sfârşitul perioadei nu prezintă sold, deoarece se închide.

Contul 4428 „T.V.A. neexigibilă” este un cont bifuncţional, în care se înregistrează

valoarea taxei pe valoarea adăugată neexigibilă, provenită din operaţiunile de vânzare şi cumpărare,

pentru care nu s-au întocmit acte legale.

In creditul contului se înregistrează taxa pe valoarea adăugată, aferentă livrărilor de bunuri,

prestărilor de servicii şi executărilor de lucrări cu plata în rate conform prevederilor legale,

mărfurilor din unităţile comerciale cu amanuntul, livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii şi

38

executărilor de lucrări pentru care nu s-au intocmit facturi, garanţiilor pentru buna execuţie, reţinută

de beneficiarii lucrărilor, cumpărărilor efectuate cu plata în rate, precum şi cea aferenta facturilor

sosite devenită deductibilă.

In debitul contului se înregistrează taxa pe valoarea adăugată, aferentă cumpărărilor

efectuate cu plata în rate conform prevederilor legale, vânzărilor de mărfuri din unităţile comerciale

cu amănuntul, vânzărilor de bunuri şi servicii sau prestărilor de lucrări cu plata în rate, devenită

exigibilă în cursul exercitiului şi taxa pe valoarea adăugată amânată la plată. Soldul contului

reprezintă taxa pe valoarea adăugată neexigibilă.

Acest cont este foarte util în operaţiunile de formare a preţurilor cu amănuntul, în

operaţiunile de înregistrare a intrărilor de bunuri în patrimoniu, fără a se primi actele legale, în

operaţiunile de vânzare cu plata în rate şi altele.

Pe lângă evidenţa contabilă este obligatorie a se conduce două jurnale:

1) Jurnal de cumpărături, în care se înregistrează, în ordine cronologică, toate documentele şi

operaţiunile legate de plata taxei pe valoarea adăugată, pentru bunurile şi serviciile de care a

beneficiat întreprinderea, care va constitui baza înregistrării T.V.A.-ului deductibil;

2) Jurnalul de vânzări, în care se înregistrează, în ordine cronologică, documentele care s-au

întocmit cu ocazia vânzării de bunuri sau servicii, care stă la baza înregistrării T.V.A.-ului colectat.

2.5. Particularităţile înregistrărilor contabile ale taxei pe valoarea adăugată

Înregistrările contabile pentru a determina, în final, taxa pe valoarea adăugată de plată sau

taxa pe valoarea adăugată de recuperat prezintă unele particularităţi:

a) dacă întreaga activitate economică a întreprinderii şi totalitatea vânzărilor sunt

supuse plăţii taxei pe valoarea adăugată;

39

b) dacă sunt activităţi scutite de taxă pe valoarea adăugată;

c) dacă întreprinderea are livrări la export pentru care este stabilită cota zero;

d) particularităţi privind contabilitatea taxei pe valoarea adăugată de regularizat.

a) Înregistrări contabile în situaţia în care întreaga activitate este supusă plăţii taxei pe

valoarea adăugată

După ce vânzările şi cumpărările au fost înregistrate în jurnale se face diferenţa între taxa

pe valoarea adăugată colectată şi taxa pe valoarea adăugată deductibilă.

Sunt posibile următoarele situaţii alternative:

existenţa TVA de plată şi achitarea ei, dacă TVA colectată TVA deductibilă

înregistrarea TVA deductibilă

% = 401 „Furnizori”

301 „Materii prime”

4426 „TVA deductibilă”

înregistrarea TVA colectată

4111 „Clienţi” = %

701 „Venituri din vânzarea

produselor finite”

4427 „TVA colectată”

închiderea conturilor de taxă pe valoarea adăugată

4427 „TVA colectată” = %

4426 „TVA deductibilă”

4423 „TVA de plată”

înregistrarea plăţii prin virament bancar

40

4423 „TVA de plată” = 5121 „Conturi la bănci în lei”

existenţa TVA de recuperat de la buget, dacă TVA colectată TVA deductibilă

închiderea conturilor de taxă pe valoarea adăugată

% = 4426 „TVA deductibilă”

4427 „TVA colectată”

4424 „TVA de recuperat”

înregistrarea recuperării de la buget prin contul bancar

5121 „Conturi la bănci în lei” = 4424 „TVA de recuperat”

înregistrarea recuperării prin reţinerea din TVA colectată

4427 „TVA colectată” = %

4426 „TVA deductibilă”

4424 „TVA de recuperat”

4423 „TVA de plată”

b) Înregistrările contabile în cazul scutirii de plata taxei pe valoarea adăugată

Din analiza structurilor de plată a taxei pe valoarea adăugată se remarcă existenţa a două

situaţii:

întreaga activitate economică a întreprinderii este scutită de taxa pe valoarea

adăugată

Scutirea de plată a taxei pe valoarea adăugată pentru valoarea nou creată în întreprindere

elimină înregistrările specifice obligaţiilor de plată a acestui tip de impozit, prin urmare nu se

41

calculează şi nu se înregistrează taxă pe valoarea adăugată deductibilă, chiar dacă documentele

contabile conţin acest lucru şi nici taxă pe valoarea adăugată colectată. În consecinţă, în

contabilitatea acestor întreprinderi nu se separă taxă pe valoarea adăugată din facturi, ci va intra în

costul de achiziţie al mărfurilor prin includerea în cheltuieli a valorii produselor cumpărate şi a taxei

pe valoarea adăugată aferentă.

Pentru înţelegerea mai uşoară a modului de calcul a taxei pe valoarea adăugată, se dă

următorul exemplu:

Exemplu: O întreprindere comercializeză produsul X, scutit de plata TVA, dar produsul

este cumpărat de o întreprindere plătitoare de TVA, pe baza unei facturi ce cuprinde: - valoarea

produsului 100 RON

- TVA 19% 19 RON

Total 119 RON

Aceată factură se va înregistra în contabilitatea întreprinderii neplătitoare de TVA la

intrarea şi recepţia mărfii, astfel:

371 „Mărfuri” = 401 „Furnizori” 119

numai unele activităţi economice ale întreprinderii sunt scutite de taxa pe valoarea

adăugată

În această situaţie, întreprinderea desfăşoară atât activităţi impozabile, cât şi activităţi

neimpozabile. Trebuie remarcat faptul că dreptul de deducere pentru TVA din facturile furnizorilor

se face numai pentru acele produse destinate realizării producţiei impozabile, iar TVA, de pe

facturile furnizorilor, destinat activităţii neimpozabile nu se va deduce, el se va include în

cheltuielile de producţie.

c) Înregistrarea operaţiunilor supuse cotei zero pe taxa pe valoarea adăugată

Operaţiunile cu cota zero pe taxa pe valoarea adăugată sunt specifice mişcării bunurilor şi

serviciilor în activitatea de export. Pentru operaţiile de export de bunuri şi servicii nu se calculează

şi nu se înregistrează TVA. Prin urmare, TVA colectată va fi egal cu zero, iar taxa pe valoarea

adăugată rezultată din achiziţia de bunuri şi servicii cu destinaţie precisă pentru realizarea bunurilor

şi serviciilor care fac obiectul exportului se recuperează de la buget sau se compensează cu taxa pe

valoarea adăugată colectată din alte activităţi specifice pieţei interne.

42

cumpărarea de mărfuri

% = 401 „Furnizori”

301 „Materii prime”

4426 „TVA deductibilă”

consumul materiilor prime

601 „Cheltuieli cu materiile = 301 „Materii prime”

prime”

înregistrarea vânzărilor

4111 „Clienţii” = 701 „Venituri din vânzarea

produselor finite”

înregistrarea recuperării taxei pe valoarea adăugată

4424 „TVA de recuperat” = 4426 „TVA de recuperat”

5121 „ Conturi la bănci în lei” = 4424 „TVA de recuperat”

d) Înregistrări contabile privind taxa pe valoarea adăugată neexigibilă

Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă poate să rezulte din trei tipuri de activităţi:

vânzări şi cumpărări pentru bunuri livrate fără factură

vânzări şi cumpărări cu plata în rate

formarea preţurilor de vânzare cu amănuntul

cumpărare de bunuri pentru care nu s-a primit factura

43

% = 408 „Furnizori-facturi

301 „Materii prime” nesosite”

371 „Mărfuri”

4428 „TVA neexigibilă”

se primeşte factura

408 „Furnizori-facturi = 401 „Furnizori”

nesosite”

4426 „TVA deductibilă” = 4428 „TVA neexigibilă”

TVA neexigibil din vânzări, pentru care nu s-a primit factură, se înregistreazăla

sfârşitul exerciţiului pentru vânzările nefacturate

418 „Clienţi-facturi de = %

întocmit” 70.. „Venituri din vânzări”

4428 „TVA neexigibilă”

după ce se întocmeşte factura

4111 „Clienţii” = 418 „Clienţi-facturi de

întocmit”

4428 „TVA neexigibilă” = 4427 „TVA colectată”

CAPITOLUL III

CONTABILITATEA TVA-ULUI LA SC SERVICES DRAGON STAR SRL

3.1. Prezentarea generală a societăţii

44

Compania ROSEGUR este una dintre principalele companii din România care activează în

industria de securitate. Ea este deţinătoarea unor tehnologii de înaltă calitate şi inovaţie,

implementate sub îndrumarea Prosegur (a treia companie de securitate la nivel mondial).

ROSEGUR operează la nivel naţional, având 40 de puncte de lucru răspândite pe întreg

teritoriul României, acoperind peste 150 de localităţi. Din punct de vedere al resurselor, compania

are 4000 de angajaţi şi deţine un parc auto de 300 de autovehicule, dintre care 40 sunt destinate

transportului de valori.

În prezent, compania ROSEGUR deţine locul al doilea ca mărime pe piaţa securităţii, cu o

consolidare bugetară de 15 milioane de dolari în anul 2006.

Societatea SC SERVICES DRAGON STAR SRL, un punct de lucru a companiei

ROSEGUR, îşi desfăşoară activitatea în zona de nord a României şi operează conform Legii nr

333/2003, privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, deţinând licenţele

de funcţionare 0885/P şi 0668/T eliberate de Inspectoratul General de Poliţie privind industria

securităţii private.

Societatea SC SERVICES DRAGON STAR SRL a fost înfiinţată în anul 2001 având un

capital social la înfiinţare de 500 RON, divizat în 50 părţi sociale, având fiecare valoarea nominală

de 100 RON şi fiind reprezentată de către 2 asociaţi, primul deţinând un procent de 98% din

capitalul social (49 de părţi sociale), iar celălalt un procent de 2%.

Societatea este înregistrată la Registrul Comerţului cu nr. J24/469/14.08.2001, având sediul

social în localitatea Baia Mare, B-dul Traian, numărul 1B, judeţul Maramureş. Codul Unic de

Înregistrarea al societăţii este 14115914, cu atributul fiscal R, societatea fiind plătitoare de taxă pe

valoarea adăugată de la înfiinţarea societăţii (conform certificat de înregistrare anexa 1).

Obiectul principal de activitate al societăţii îl constituie învăţământul, cod CAEN 8042 –

activităţi de pregătire prin organizarea de cursuri de calificare şi recalificare (inclusiv pentru şomeri)

şi activităţi de perfecţionare profesională, inclusiv pentru agenţii de pază, control, acces, ordine şi

intervenţie; şi pentru agenţii de însoţire şi gardare persoane fizice şi valori, iar ca activităţi

secundare:

Cod CAEN 1740 Fabricarea de articole confecţionate din textile cu excepţia îmbrăcămintei

şi lenjeriei de corp;

Cod CAEN 1821 Fabricarea de articole de îmbrăcăminte pentru lucru;

45

Cod CAEN 1822 Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte (exclusiv lenjerie de corp);

Cod CAEN 1824 Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte şi de accesorii;

Cod CAEN 4534 Alte lucrări de instalaţii şi de construcţii auxiliare (instalarea sistemelor

de alarmă de către unităţi specializate);

Cod CAEN 7460 Activităţi de investigaţie şi protecţie a bunurilor şi persoanelor (activităţi

de investigare şi supraveghere, de gardă şi alte activităţi de protecţie pentru indivizi sau proprietăţi,

cum sunt: verificarea antecedentelor unor persoane, cercetarea cazurilor de persoane dispărute,

investigaţii privind furturile şi deturnarea de fonduri, precum şi activităţi de patrulare şi alte

activităţi exercitate în principal de către personal recrutat în scopul protejării directe a persoanelor

sau bunurilor; activităţi de supraveghere şi pază a imobilelor şi avutului; activităţile controlorilor,

utilizarea aparaturii mecanice, electrice sau electronice de asigurare a protecţiei imobilelor; activităţi

de luare a amprentelor digitale, de identificare grafologică şi alte servicii de asigurare a securităţii

persoanelor şi bunurilor).

SC SERVICES DRAGON STAR SRL prezintă un puternic angajament în ceea ce priveşte

calitatea şi profesionalismul, prin diferitele servicii oferite, toate orientându-se spre acelaşi interes:

clientul.

Ea se dezvoltă pentru a satisface noile cerinţe/aşteptări ale clienţilor, pentru a avansa în

acelaşi ritm cu societatea în care trăim şi urmăreşte să devină lider în serviciile de securitate pe toate

pieţele locale pe care activează, precum şi să cucerească noi pieţe prin servicii de calitate,

personalizate în funcţie de necesităţile şi caracteristicile afacerilor fiecăruia dintre clienţii.

De asemenea caută permanent să ridice standardele în ceea ce priveşte eficienţa şi

rentabilitatea în beneficiul clienţilor şi angajaţilor.

În prezent SC SERVICES DRAGON STAR SRL oferă 4 tipuri de servicii:

1. Paza şi protecţia persoanelor, obiectivelor, bunurilor şi valorilor.

Activitatea de pază se referă la protecţia bunurilor, valorilor şi persoanelor şi se realizează

cu agenţi de pază instruiţi şi certificaţi, în baza unui plan de pază aprobat de Poliţie. În esenţă,

activitatea presupune paza (cu agenţi /sau supraveghere electronică) unei anumite zone, urmărind

nevoile clientului.

2. Monitorizare şi intervenţie rapidă pentru protecţia obiectivelor.

46

Serviciul de monitorizare se referă la supravegherea permanentă a unui obiectiv, folosind un

sistem de alarmă instalat la acesta şi conectat la un dispecerat.

În baza informaţiilor primite de la sistemul de alarmare de la obiectiv şi a procedurilor de

monitorizare, dispecerul decide intervenţia echipajului mobil. Pentru acest serviciu, societatea

SERVICES DRAGON STAR SRL deţine la nivel local 2 dispecerate de tip Instant Alert. Ca

principale caracteristici ale sistemului Instant, enumerăm: este imposibil de sabotat, foloseşte

tehnologii ultramoderne, nu are importanţă dacă obiectivul este fix sau mobil, se poate implementa

în orice reţea de telefonie mobilă (GSM sau CDMA), interfaţă multiplă între abonat şi dispecerat

(web, w@p, sms, e-mail).

3. Proiectare, instalare, întreţinere sisteme de alarmare la efracţie şi început de

incendiu, control acces şi CCTV10.

Serviciul constă în:

consiliere client;

proiectare sisteme de securitate (în funcţie de tipul obiectivelor, proiectele vor fi

avizate de organele abilitate din cadrul Poliţiei);

instalare sisteme de alarmare;

instruire beneficiar;

asistenţă tehnică pe perioada garanţiei şi post-garanţiei.

4. Servicii de transport bunuri şi valori.

Acest serviciu se referă la transportarea banilor, bunurilor şi valorilor clienţilor de la

punctul de colectare la destinaţie şi include:

transportarea şi paza bunurilor şi valorilor;

depozitarea bunurilor şi valorilor;

3.2. Contabilitatea la SC SERVICES DRAGON STAR SRL

1) Conform chitanţei numărul 222 din data de 12 decembrie 2006, se plăteşte furnizorul

Direcţia Muncii şi Protecţia Socială Contul Pesonal Administrativ în valoare de 6,09 RON, plata

făcându-se prin casierie, reprezentând contravaloarea a 29 bucăţi certificate de calificare

(29x0,15=4,35) şi a 29 bucăţi anexe (29x0,06=1,74) (anexa nr. 2)

10 Echipamente de supraveghere video

47

628 „ Alte cheltuieli = 5311 „ Casa în lei” 6,09

cu serviciile executate de terţi”

2) Se plăteşte furnizorul SC BROT COM SRL, conform facturii numărul 3330751 din

data de 12 decembrie 2006, în valoare de 186 RON (inclusiv TVA), plata facându-se prin casierie,

contravaloarea reprezentând o masă de protocol organizată de către întreprindere (anexa nr.3)

% = 5311 186,00

6231 „ Cheltuieli de „ Casa în lei” 156,30

protocol, reclamă şi publicitate”

4426 „ TVA deductibilă” 29,70

3) În data de 15 decembrie 2006, conform facturii numărul 6748158, societatea SC

SERVICES DRAGON STAR SRL încasează de la A.J.O.F.M. Baia Mare suma de 5928,58 RON

(inclusiv TVA), reprezentând contravaloarea serviciilor de formare profesională conform contract

nr.163/06.06.2006 (anexa nr.4)

5121 = % 5928,58

„ Conturi la bănci în lei” 704 „ Venituri din 4982,00

lucrări executate şi servicii prestate”

4427 „ TVA colectată” 946,58

4) În data de 15 decembrie 2006, conform facturii numărul 6748159, societatea SC

SERVICES DRAGON STAR SRL încasează de la A.J.O.F.M. Baia Mare suma de 5928,58 RON

(inclusiv TVA), reprezentând contravaloarea serviciilor de formare profesională conform contract

nr.241/04.09.2006 (anexa nr.5)

5121 = % 5928,58

„ Conturi la bănci în lei” 704 „ Venituri din 4982,00

lucrări executate şi servicii prestate”

48

4427 „ TVA colectată” 946,58

5) În data de 28 decembrie 2006, conform facturii numărul 2019444 se plăteşte la

BancPost chiria pentru spaţiu (conform contract nr.2/23.04.2002, 140 euro fără TVA, cursul valutar

fiind 1 euro = 3,3691 RON) şi utilităţile (energie electrică, apă), în valoare totală de 1047,99 RON

(inclusiv TVA) (anexa nr.6)

% = 5121 1047,99

605 „ Cheltuieli „ Conturi la bănci în lei” 408,99

privind energia şi apa”

612 „ Cheltuieli 471,67

cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile”

4426 „ TVA deductibilă” 167,33

6) Conform chitanţei cu seria pro3774120601352 din data de 29 decembrie 2006 se

plăteşte către Poşta Română 6,50 RON (inclusiv TVA), reprezentând contravaloarea unor taxe

poştale pentru prioripost marfă (anexa nr. 7)

% = 5311 6,50

626 „ Cheltuieli „ Casa în lei” 5,46

poştale şi taxe de comunicaţii”

4426 „ TVA deductibilă” 1,04

La sfârşitul fiecărei luni are loc determinarea rezultatelor financiare, prin închiderea

conturilor de venituri şi cheltuieli, care se realizeză cu ajutorul contului 121 „ Profit şi pierdere”.

Închiderea conturilor de cheltuieli determină micşorarea conturilor de cheltuieli şi constă în

preluarea soldurilor debitor de cheltuieli prin creditarea acestor conturi, în corespondenţă cu debitul

contului de rezultate financiare (anexa nr.8)

121 = % 994,51

„ Profit şi pierdere” 605 „ Cheltuieli 408,99

49

privind energia şi apa”

612 „ Cheltuieli cu 417,67

redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile”

6231 „ Cheltuieli de 156,30

protocol, reclamă şi publicitate”

626 „ Cheltuieli 5,46

poştale şi taxe de comunicaţii”

628 „ Alte cheltuieli 6,09

cu serviciile executate de terţi”

Închiderea conturilor de venituri determină modificări de micşorare a conturilor de venituri

înregistrate în cursul perioadei şi constă în preluarea soldurilor creditoare de venituri prin debitarea

acestor conturi, în corespondenţă cu creditul contului de rezultate financiare (anexa nr.9)

704 „ Venituri = 121 „ Profit şi pierdere” 9964

din lucrări executate şi servicii prestate”

Deoarece veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, contul 121 „ Profit şi pierdere”

prezintă sold creditor, ceea ce reprezintă profit.

După înregistrarea operaţiilor contabile cronologice şi sistematice, la finalul exerciţiului se

înregistrează în contabilitate regularizarea de TVA (anexa nr.10). Această operaţie se realizeză în

momentul în care s-a întocmit jurnalul de cumpărări, respectiv jurnalul de vânzări. Taxa pe valoarea

adăugată se regularizează prin diferenţa dintre TVA deductibilă înregistrată în jurnalul de cumpărări

şi TVA colectată înregistrată în jurnalul de vânzări.

4427 = % 1893,16

„ TVA colectată” 4426 „ TVA deductibilă” 198,07

4423 „ TVA de plată” 1695,09

50

4423 = 5121 1695,09

„ TVA de plată” „ Conturi la bănci în lei”

În urma acestor regularizări se întocmeşte lunar pe baza jurnalelor de vânzări şi a jurnalelor

de cumpărări (anexele 11 şi 12), decontul de TVA (anexa 13), care se depune la Direcţia Generală a

Finanţelor Publice pâna la data de 25 a lunii următoare, potrivit prevederilor art. 146 din Codul

Fiscal.

Balanţa de verificare (anexa 14) se întocmeşte lunar şi serveşte la verificarea exactităţii

înregistrărilor, iar bilanţul (anexa 15) prezintă activul şi pasivul unităţii patrimoniale la închiderea

exerciţiului.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Societatea SC SERVICES DRAGON STAR SRL în calitatea de plătitoare de TVA, susţine

şi înţelege importanţa cotei pe valoarea adăugată pentru bugetul statului, TVA-ul având o pondere

considerabilă în formarea acestuia.

51

Deşi activitatea pe care o desfăşoară nu este una foarte „bogată”, societatea propune

revizuirea TVA-ului, considerând că este necesară constituirea unui grup de reflecţie care să

găsească o soluţie pentru înlocuirea TVA-ului, cu condiţia ca noua taxă să nu determine o creştere a

sarcinii fiscale a întreprinderilor sau cetăţenilor şi că orice modificare adusă reglementărilor în

vigoare referitoare la TVA trebuie să reducă substanţial riscul de fraudă, să excludă noi riscuri şi,

mai presus de orice, să nu genereze o birocraţie excesivă pentru societăţi şi pentru autorităţi.

Pentru că din 1 Ianuarie 2007, România este deja membră a Uniunii Europene societatea îşi

propune în viitorul apropiat creşterea şi dezvoltarea în domeniul comerţului electronic, care în

momentul de faţă le oferă operatorilor economici noi posibilităţi, domeniul comerţului electronic

fiind reglementat destul de unitar în cadrul UE. Astfel un furnizor de orice fel de servicii pe Internet,

va putea să-şi ofere produsele şi serviciile oriunde pe Internet către cetăţenii statelor membre UE,

fără plata unor taxe suplimentare. În situaţia în care cumpărătorul este din UE şi este o persoană

juridică, acesta va trebui să plătească taxa pe valoare adaugată aferentă acestor servicii către

autorităţile române (reverse charge – taxare inversă).

Pentru anul următor societatea SC SERVICES DRAGON STAR SRL îşi propune o

creştere a cifrei de afaceri cu aproximativ 10%, creştere datorată în principal ridicării evoluţiei pieţei

serviciilor de securitate. De asemenea societatea doreşte să-şi lărgească aria clienţilor, aceasta

implicând automat şi creşterea numărului de salariaţi.

Un atuu important pentru societate este că, cererea de servicii de securitate va creşte

semnificativ, mai ales în domeniile bancar, retaileri şi a proprietăţilor private. Deoarece societatea

SC SERVICES DRAGON STAR SRL oferă servicii integrale de securitate, aceasta va avea numai

de câştigat.

BIBLIOGRAFIE

1. BOJIAN OCTAVIAN, Bazele contabilităţii, Editura Eficient, An 1997

2. MANDOIU NICOLAE, Codul Fiscal Comparat 2006-2007 vol I şi vol II, Editura

Confisc, An 2007

52

3. MORARU GHEORGHE, Bazele contabilităţii întreprinderilor, Editura Universităţii

de Nord Baia Mare, An 1999

4. MORARU GHEORGHE, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura

Universităţii de Nord Baia Mare, An 2000

5. MOROŞAN IOAN, Contabilitatea generală a firmei, Editura Evcont Consulting,

Suceava 1999

6. PÂNTEA PETRU IACOB, Contabilitatea românescă armonizată cu directivele

contabile europene, Editura Intelcredo, Deva 2003

7. XXX, Legea Contabilităţii 82/1991

8. XXX, Legea nr. 345 din 1 iunie 2002 privind taxa pe valoarea adăugată

9. XXX, www.afacerinet.ro

10. XXX, www.contabilul.ro

11. XXX, www.clubafaceri.ro

53