INTRODUCERE...............................................................................................3

1 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND MIJLOACELE BĂNEŞTI.............11

1.1 CONŢINUTUL ECONOMIC AL MIJLOACELOR BĂNEŞTI................................111.2 STAREA DE CERCETARE A TEMEI ÎN LITERATURA ECONOMICĂ CONTEMPORANĂ.............................................................................................191.3 PRINCIPIILE ŞI SARCINILE CONTABILTĂŢII MIJLOACELOR BĂNEŞTI..........31

2 CONTABLITATEA MIJLOACELOR BĂNEŞTI ÎN S.R.L. “ABILITATE AGRO”....................................................................................36

2.1 CONTABILITATEA MIJLOACELOR BĂNEŞTI ÎN CASĂ..................................362.2 CONTABILITATEA MIJLOACELOR BĂNEŞTI ÎN CONTUL CURRENT ÎN VALUTA NAŢIONALĂ.......................................................................................442.3 CONTABILITATEA ALTOR MIJLOACE BĂNEŞTI...........................................532.4 INVENTARIEREA MIJLOACELOR BĂNEŞTI..................................................572.4 MODUL DE REFLECTARE A MIJLOACELOR BĂNEŞTI ÎN RAPOARTELE FINANCIARE.....................................................................................................61

ÎNCHEIERE....................................................................................................69

Bibliografie.......................................................................................................72

1

IntroducereEconomia de schimb în condiţiile contemporane este de neconceput fără existenţa

banilor. Aceştia fac parte din viaţa omului de zi cu zi, reprezentînd poate cel mai interesant

istrument economic asupra căruia omul s-a aplecat pentru a-l inţelege, pentru a-i descoperi

natura, rolul, funcţiile şi importanţa lui. Banii constituie elementul cheie al economiei de

schimb monetar, rolul lor fiind independent de natura sistemului economic, de nivelul şi

structurile economice.

Deoarece banii reprezintă intermediarul tuturor decontărilor, rezultă că asigurarea

circulaţiei normale a mijloacelor în economia naţională, precum şi desfăşurarea în

condiţiile economiei de piaţă depind de efectuarea corectă a decontărilor. Iar eficienţa

operaţiunilor de decontare depinde de corectitudinea evidenţei mijloacelor băneşti şi a

operaţiunilor de credit.

Importanţa banilor este evidentă incepând cu geneza lor, care au apărut în procesul

dezvoltării societăţii, al schimbului dintre producători şi consumatori; dintre agenţii

economici în general.

Pe parcursul evoluţiei societăţii banii au luat diferite forme, iar astăzi când în

circulaţie sunt sume foarte mari ei iau formă de bani de cont.

În literatura de specialitate banii sunt definiţi ca element cheie iată de ce importanţa

lor creşte din ce în ce mai mult.

În desfăşurarea activităţii unei întreprinderi un rol important îl are existenţa şi

mişcarea mijloacelor băneşti. Practic, nici o întreprindere nu poate să-şi desfăşoare

activitatea fără fluxuri de mijloace băneşti. De aceea este necesar să fie dirijate astfel, încît

să menţină solvabilitatea acestora, iar surplusul de mijloace băneşti să fie investit pentru a

obţine venit suplimentar.

Conform datelor Anuarului statistic al Republicii Moldova în anul 2007 agenţii

economici ai republicii au efectuat plăţi de 157270,5 şi încasări de 187159,9 milioane lei,

inclusiv agenţii economici din agricultură – încasări de 5195,8 şi plăţi de 4444,6 milioane

lei.

Suma mijloacelor băneşti reprezintă un interes pentru toţi utilizatorii informaţiilor

contabile interne şi externe, privind luarea unor decizii legate de activitatea întreprinderii.

2

Concepţia de autofinanţare, care stă la baza organizării şi funcţionării întreprinderilor,

determină creşterea în mod substanţial a rolului şi funcţiilor finanţelor, inclusiv a banilor

în stimularea sporirii cantitative şi calitative a producţiei, a asigurării echilibrului financiar

şi valutar, a formării şi utilizării raţionale a fondurilor întreprinderilor. De aceea

contabilitatea mijloacelor băneşti rămîne în continuare sub atenţia permanentă a teoriei şi

practicii economice pentru că, în ultimă analiză, prudenţa şi spiritul de economicitate

manifestate constant în mînuirea finanţelor întreprinderilor sînt premise sigure de care

depinde eficienţa activităţii de ansamblu a acesteia.

Totodată mijloacele băneşti reprezintă principala restricţie a gestiunii financiare a

întreprinderii. în ea se concentrează rezultatele modului de realizare a activităţii şi de

respectare a cerinţelor echilibrului financiar. Nu întotdeauna o întreprindere care încheie

exerciţiul cu beneficii are şi disponibilităţi în bancă şi în casă în cantităţi optime. Şi aceasta

datorită decalajului dintre înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor şi

scadenţa lor la încasări şi plăţi, decalaj care poate fi hotărîtor pentru soarta financiară a

întreprinderii.

Un rol principal îl constituie scopul evidenţei contabile a mijloacelor băneşti,

decontărilor şi operaţiunilor de creditare care este controlul disciplinei de casă şi

decontărilor, corectitudinea şi eficienţa mijloacelor băneşti şi creditelor, asigurarea

integrităţii banilor şi a documentelor băneşti de casă.

Scopul acestei lucrări reprezintă analiza particularităţilor ţinerii mijloacelor băneşti

în casă şi conturile curente în valută naţională, a formelor, metodelor şi procedeelor

contabile utilizate la entitatea S.R.L. „Abilitate-Agro”. Pentru atingerea scopului propus

vom îndeplini următoarele sarcini:

descrierea conţinutului economic al mijloacelor băneşti;

analiza stării de cercetare a literaturii de specialitate contemporană;

definirea principiilor şi sarcinilor contabilităţii mijloacelor băneşti;

caracteristica documentelor primare;

studiul modului de grupare şi generalizare a informaţiei primare;

dezvăluirea modului de reflectare a informaţiei în formularele gestiunii contabile

anuale;

3

elaborarea concluziilor şi propunerilor la lucrare.

Obiectul de studiu al tezei „Contabilitatea mijloacelor băneşti” este Societatea cu

Răspundere Limitată (S.R.L.) „Abilitate-Agro”, situată în zona de Nord – în satul

Călugăr, raionul Făleşti. Această întreprindere agricolă a fost fondată în martie 2000, fiind

înregistrată la Camera Înregistrării de Stat la data de 22 martie 2000. Directorul

întreprinderii este domnul Antociuc Vasile. Se află la distanţa de 2 km de oraşul Făleşti şi

la distanţa de 30 km de oraşul Bălţi. în cadrul acestei gospodării s-au creat condiţii

prielnice pentru cultivarea unui larg sortiment de culturi agricole. în anul 2008 suprafaţa

terenurilor agricole a acestei întreprinderi constituie 895 ha, întreaga suprafaţă de ternuri

fiind arendată. S.R.L. „Abilitate-Agro” este specializată în producerea producţiei vegetale

(sfecla pentru zahăr, seminţe de floarea-soarelui, rapiţă, cereale, etc) şi animaliere (lînă,

pelicele de caracul, suine în masă vie ş.a). Genurile de activitate ale întreprinderii sînt

următoarele: cultura cerealelor şi leguminoaselor pentru boabe, inclusiv producerea

seminţelor, creşterea animalelor, servicii pentru agricultură, fabricarea uleiurilor şi

grăsimilor brute, fabricarea produselor de morărit, cultura tutunului, comerţ cu ridicata al

produselor agricole şi animalelor vii.

Transporturi de navlu, efectuate cu autovehicule.

Pentru analiza în dinamică a indicatorilor principali care determină dimensiunile

S.R.L. „Abilitate-Agro” prezentăm următorul tabel:

4

Tabelul 1 - Indicatorii mărimii întreprinderii agricole S.R.L. „Abilitate-Agro” în anii

2005-2008

IndicatorulAnul Anul 2008 în %

faţă de anii2006 2007 2008 2006 2007

Suprafaţa terenurilor agricole, ha 838 836 895 106,80 107,06InclusivTerenuri arabile 812 820 886 109,11 108,5Plantaţii perene 26 16 9 34,62 56,25Efectivul mediu anual de lucrători, incadraţi în agricultură, persoane 305 124 67 21,97 54,03InclusivCultura plantelor 298 114 65 21,81 57,02Sectorul zootehnic 7 10 2 28,57 20Efectivul mediu anual de animale agricole, cap. Conv. 47 43 24 51,06 55,81Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe productive, mii lei 4195 4698 4826 115,04 102,72Inclusiv:Mijloacele fixe de producţie cu destinaţie agricolă 3913 3721 3837 98,06 103,12Valoarea producţiei globale, mii lei 3812 2622 5882 154,30 224,33InclusivProducţia vegetală 3737 2527 5832 156,06 230,79Producţia animalieră 75 95 50 66,67 52,63Venituri din vinzări, mii lei 4893 3756 6922 141,47 184,29

Aceşti indicatori depind în mare măsură nu numai de mărimea potenţialului

economic, dar şi de folosirea raţională a resurselor în cadrul realizării, specializării şi

intensificării producţiei agricole. Astfel, observăm în baza datelor din tabel că suprafaţa

terenurilor agricole a înregistrat o majorare nesemnificativă în anul 2008 comparativ cu

anii 2006 şi 2007 cu 6,8% şi respectiv, 7,06%. O majorare treptată au înregistrat valoarea

5

medie anuală a mijloacelor fixe productive – cu 15% faţă de anul 2006 şi cu 3% faţă de

2007.

Spre deosebire de aceşti indicatori, efectivul mediu anual de lucrători incadraţi în

agricultură s-a diminuat semnificativ şi treptat din anul 2006, de la 305 persoane, la 124

persoane în anul 2007 şi 67 – în 2008. Practic, numărul mediu anual de lucrători s-a redus

în jumătate atît în 2007, cît şi în anul 2008. La fel s-a redus efectivul mediu anual de

animale agricole. Dacă în anul 2007, comparativ cu anul 2006, diminuarea acestui

indicator a fost nesemnificativă, apoi în anul 2008 acesta s-a redus cu aproximativ 44%

Dar, împofida faptului că aceşti indicatpri ai resurselor de producţie au înregistrat o

aşa diminuare, rezultatele activităţii economice a întreprinderii au crescut brusc în anul

2008, înregistrînd fluctuaţii semnificative. Astfel, valoarea producţiei agricolă globală s-a

diminuat în anul 2007, dar în anul 2008 a înregsitrat o creştere, fiind cu 54,3% mai mare

decît în anul 2006 şi cu 124,33% mai mare decît în 2007. Respectiv, concomitent cu

producţia globală au crescut şi veniturile din vânzări cu 2029 mii lei faţă de anul 2006 şi

cu 3166 mii lei faţă de anul 2007. Ţinînd cont de faptul că unii indicatori ai resurselor de

producţie au înregistrat o diminuare semnificativă, alţii majorîndu-se, dar nu cu mult, iar

indicatorii rezultatelor activităţii întreprinderii s-au majorat semnificativ, este evident că

eficienţa activităţii economice a S.R.L. „Abilitate-Agro” se majorează şi că producţia

agricolă în această entitate se dezvoltă pe calea intensivă (prin valorificarea şi gestionarea

eficientă a resurselor şi utilizarea optimă a potenţialului de producţie), fapt ce garantează

succesul întreprinderii şi capacitatea acesteia de a face faţă exigenţelor impuse de o

dezvoltare continuă a entităţii ce activează intr-un mediu concurenţial.

Pentru o mai bună şi mai exactă analiză a rezultatelor şi a eficienţei activităţii S.R.L.

„Abilitate-Agro”, care este direct legată de indicatorii rentabilităţii, se prezintă tabelul

următor:

6

Tabelul 2 - Indicatorii activităţii economico-financiare în S.R.L. „Abilitate-Agro” în anii 2006 - 2008

    Abaterea (+;-) anului 2008 faţă

de:Indicatorul Anul

  2006 2007 2008 2006 2007Profitul brut, lei 784911 325254 1021165 236254 695911Profitul perioadei de gestiune pină la impozitare, lei

824212 552297 892567 68355 340270

Profitul net, lei 813228 550407 892567 79339 342160Rentabilitatea generală, % 13.47 8.24 11.97 -1.50 3.73Rentabilitatea producţiei agricole, % 19.11 9.48 17.31 -1.80 7.83Rentabilitatea economică, % 14.46 9.03 6.70 -7.76 -2.33Rentabilitatea financiară, % 47.43 22.97 14.32 -33.12 -8.66

Potrivit datelor din tabel profitul brut, profitul perioadei de gestiune pinăla impozitare şi

profitul net au înregistrat fluctuaţii mari, micşorîndu-se în anul 2007 comparativ cu anul

2006 cu aproximativ 59% (profitul brut) şi 33% (profitul perioadei de gestiune pină la

împozitare şi profitul net). Această diminuare a rezultatelor activităţii întreprinderii

agricole a anului 2007 este condiţionată de condiţiile climaterice nefavorabile ale anului

2007. Este imbucurător faptul că în anul 2008 aceşti indicatori ai rezultatelor activitaţii nu

doar au atins nivelul acestora din anul 2006, ci acesta a fost depăşit cu sume de 236254 lei

pentru profitul brut, cu 68355 lei – profitul perioadei de gestiune pină la impozitare şi

79339 lei – profitul net.

Totuşi, aceşti indicatori nu reflectă eficienţa activităţii S.R.L. „Abilitae-Agro”. Aceasta

poate fi apreciată în baza indicatorilor rentabilităţii, care indică o abatere negativă a

acestora faţă de anul 2006. Deci, eficienţa utilizării mijloacelor de producţie, a activelor, a

capitalului şi eficienţa producţiei agricole este mai mică decît în anul 2006 respectiv cu

1,50; 7,76; 33,12 şi 1,80.

Un fapt pozitiv este că comparativ cu anul precedent, în anul 2007 s-a majorat

rentabilitatea generală şi rentabilitatea producţiei agricole cu 3,73 şi respectiv 7,83 puncte

procentuale, datorită utilizării raţionale a resurselor şi obţinerii unui rezultate mai

satiasfăcător. Negativ este doar faptul că rentabilitatea economică şi financiară se

7

diminuează comparativ cu anul precedent, aceasta fiind condiţionată de majorarea valorii

medii anuale a activelor totale şi a capitalului propriu.

Revenind la tema tezei, pentru analiza acesteia referitor la obiectul de studiu selectat am

elaborat tabelul 3.

Tabelul 3 - Analiza separată a structurii încasărilor şi plăţilor mijloacelor băneşti

în S.R.L. „Abilitate-Agro” în anii 2006 - 2008

  AnulFluxul 2006 2007 2008

mijloacelor băneşti Suma, lei

Cota, %

Suma, lei

Cota, %

Suma, lei

Cota, %

Încasări băneşti

1. Încasări băneşti din vinzări

4460220 90.37 4562489 85.00 8805151 100

2. Alte încasări operaţionale

475194 9.63 805194 15.00 - -

Total încasări băneşti 4935414 100 5367683 100 8805151 100Plăţi băneşti

1. Plăţi băneşti furnizorilor3805216 79.01 3959538 73.01 7736585 90.93

Şi antreprenorilor

2. Plăţi băneşti salariaţilor, contribuţii pentru asigurările sociale şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

710125 14.74 837993 15.45 769606 9.05

4. Plata impozitului pe venit

86376 1.79 10984 0.20 1890 0.02

5. Alte plăţi operaţionale 214623 4.46 614511 11.33 - -Total plăţi băneşti 4816340 100 5423026 100 8508081 100

Conform datelor din tabel se constată că la această entitate nu există tipuri diverse

de încasări şi plăţi, fluxul de mijloace băneşti fiind influenţat în toţi aceşti ani doar de

încasările şi plăţile băneşti din activitatea operaţională. Este evident şi firesc ca cea mai

mare pondere din încasări să o ocupe încasările băneşti din vinzări, în anul 2008 această

pondere fiind chiar de 100%. Din totalul plăţilor băneşti cele mai considerabile sînt plăţile

băneşti furnizorilor şi antreprenorilor, după care urmează plăţile salariaţilor cu contribuţii.

8

O pondere mică o ocupă alte plăţi operaţionale şi plata impozitului pe venit.

9

1 Noţiuni generale privind mijloacele băneşti

1.1 Conţinutul economic al mijloacelor băneştiBanii se caracterizează prin cîteva trăsături generale, ei fiind: un dat social acceptat

de generaţii; dependenţi de funcţiile sociale îndeplinite, funcţii fără legătură cu corpul

material al instrumentului; un instrument de facilitare a schimburilor; ei exprimă unitatea

indestructibilă a funcţiei de măsurare a activităţilor şi a celei de mijlocire a schimburilor.

Ei „au însuşirea de a cumpăra orice. Universabilitatea acestei însuşiri este puterea

absolută a esenţei lor. Banii apar deci ca fiind atotputernici” Karl Marx [22, p. 112].

Această idee a lăsat urme adînci pînă azi în expresii ca: „puterea bogaţilor”, „dominaţia

banilor”, „suveranitatea dolarului”.

După clasici, însă, banii sunt o marfă specială desprinsă din lumea celorlalte

mărfuri. John Stuart Mill [22, p. 112] era chiar de părerea că: „nu-i nimic mai puţin

important ca banii”. Adam Smith [22, p. 112] compară banii cu „o şosea care, deşi

serveşte circulaţia şi transportul la tîrg a tuturor grînelor şi nutreţului dintr-o ţară, totuşi ea

însăşi nu produce nici măcar o singură claie de cereale sau de fîn”. Pentru o întreagă

perioadă istorică, piesa rotundă de metal, aur sau argint, emisă de autoritatea statului pe

bază de monopol (drept regalian), în aplicarea normelor legale care, constituie în ansamblu

sistemul monetar, a dominat sfera circulaţiei, fiind primită în plată de cele mai multe ori

nu numai în ţara emitentă, dar şi în oricare altă ţară.

Călătorind la sfîrşitul sec. XIII în China, vestitul călător Marco Polo le mărturiseşte

europenilor despre posibilitatea confecţionării banilor din hîrtie. Europenii l-au crezut doar

350 de ani mai tîrziu. Astfel încît la sfîrşitul anilor sec. XX, datorită inflaţiei (atunci cînd

în circulaţie se află o masă de bani fără valoare proprie, excesivă comparativ cu nevoile

circulaţiei) banii se depreciază în raport cu aurul şi celelalte mărfuri, în Germania banii

devenind jucăria preferată a copiilor.

Unii economişti consideră că banii de hîrtie nu pot îndeplini funcţia de măsură a

valorii întrucît ei înşişi nu au valoare. De exemplu, David Ricardo [25, p. 58] susţine că

măsurarea invariabilă a valorii trebuie de realizată print-o marfă care să aibă ea însăşi

valoare. Potrivit convingerilor clasicilor, moneda trebuie să fie stabilă. Acest lucru poate fi

10

realizat numai cu ajutorul unui sistem bazat pe banii de aur şi argint. De notat că aplicarea

acestei idei în viaţă avea să asigure o stabilitate monetară îndelungată şi deosebit de

favorabilă pentru dezvoltarea economică. Istoria multiseculară a banilor ne confirmă

totalmente afirmaţia: hîrtia a eliminat aurul. Banii de la sfîrşitul sec. X reprezentau aur şi

argint. Banii sec. XXI – hîrtie intens colorată sau numeroase înscrieri în calculatoarele

băncilor.

Folosirea hîrtiei – monedă se explică, totodată şi prin facilităţile pe care ea le oferă:

este uşor de transportat şi conservat: poate simboliza o valoare mai mare sau mai mică

prin simpla imprimare, apare ca un bun economic întrucît cantitatea ei totodată este

limitată.

În sfîrşit, s-a ajuns la renunţarea în mare măsură la formele de bani în numerar şi la

adoptarea unor bani abstracţi: bani de cont, constînd din depunerile la vedere şi soldurile

creditoare ale conturilor curente la bănci. Circulaţia banilor de cont se efectuează prin

viramente şi transferuri între conturi. În prezent, cea mai mare parte din masa banilor în

circulaţie constă din bani de cont.

Multă vreme s-a considerat că masa banilor este formată numai din numerar (mai

puţin cel aflat la bănci). Astăzi se recunoaşte calitatea de bani a banilor de cont. Ei sunt

cuprinşi în masa bănească, întrucît servesc la fel ca numerarul la operaţii de încasări şi

plăţi, deci la vînzări şi cumpărări, ca un efect economic similar, putînd fi dealtfel

transformaţi oricînd în numerar şi invers: numerarul poate fi transformat în bani de cont

prin depunerea lor în cont la bancă. În prezent în S.U.A. circa nouă zecimi din operaţiile

băneşti se efectuează prin intermediul cecurilor (instrument de plată la îndemînă titularilor

de conturi bancare). Cu ajutorul lor se fac diferite plăţi, cu excepţia unui număr limitat de

bani cash sau de buzunar (bani gheaţă) care servesc cetăţeanului doar pentru a plăti hrană

zilnică, transportul, etc. [37, p. 235]

Există mai multă căi de a ne achita diversele obligaţii băneşti pe care le avem unii

faţă de ceilalţi. Numerarul, însă, este modul tradiţional şi, încă, cel mai utilizat în ţara

noastră. Atunci cînd folosim numerarul, plata se face individual, imediat şi fără

intermediere. Dar sumele mari în numerar necesită spaţii mari de depozitare şi prezintă

riscuri în manevrare (distrugere accidentală, furt, etc.). De aceea, ar fi normal ca şi în

11

Moldova, numerarul să-şi piardă treptat din popularitate şi să fie înlocuit cu alte mijloace

de plată cuprinse sub denumirea generală de instrumente de plată fără numerar. Plăţile fără

numerar utilizează instrumente de mijloace de plată emise pe suport – hîrtie, magnetic sau

electronic. [25, p. 56]

Importanţa mijloacelor băneşti rezultă din funcţiile pe care le îndeplinesc banii,

astfel:

1. sunt măsură a valorii bunurilor, lucrărilor şi serviciilor – parte a patrimoniului

fiecărei întreprinderi.

2. sunt mijloc de circulaţie a bunurilor permiţînd evaluarea şi astfel schimbul

mărfurilor între vînzători şi cumpărători.

3. sunt mijloc de plată şi de decontare a datoriilor şi a drepturilor între partenerii de

afaceri, precum şi de decontare a sumelor cuvenite angajaţilor, statului şi altor

organisme interne şi internaţionale.

4. sunt mijloc de tezaurizare, atît în scopul cumpărării unor bunuri de folosinţă

îndelungată, cît şi efectuării unor plasamente adăugătoare de venituri suplimentare.

5. banii universali, folosind la evaluarea operaţiilor de comerţ exterior şi altor relaţii

externe. [21, p. 185]

Funcţiile banilor s-au dezvoltat treptat odată cu dezvoltarea circulaţiei mărfurilor.

„Formele speciale ale banilor de simplu echivalent al mărfurilor, de mijloc de circulaţie,

de mijloc de plată, de tezaur şi de bani universali, indică, după importanţa diferită şi după

preponderenţa relativă a uneia sau alteia dintre funcţiuni, trepte foarte diferite ale

procesului social de producţie. Totuşi, ştim din experienţă că o circulaţie a mărfurilor

relativ slab dezvoltată este suficientă pentru ca toate aceste forme să ia naştere” Karl Marx

[22, p. 112].

În exercitarea funcţiei principale, ca măsură a valorii, ca numitor comun al

mărfurilor şi serviciilor, nu este necesar ca banii să existe în mod real. Valoarea unei mărfi

se exprimă în aur în mod ideal.

Ca mijloc de circulaţie, ca intermediar general în schimbul social de mărfuri, banii

trebuie să apară nemijlocit la schimbul mărfurilor, deşi operaţia poate fi înlesnită prin

virament, cec sau calculator electronic.

12

Funcţia banilor ca mijloc de plată se exercită în cazurile de amînare a achitării

mărfurilor cumpărate, adică de vînzare – cumpărare pe credit, de plată a impozitelor, de

operaţii bursiere la termen, etc.

Funcţia de tezaurizare reprezintă puterea de cumpărare în aşteptare, însă uneori ea se

transformă în contrariul (în cazul inflaţiei). La circulaţia banilor de aur şi argint, tezaurul a

servit procesul spontan de contracţie şi expansiune succesivă a circulaţiei băneşti, în

funcţie de restrîngerea şi lărgirea producţiei şi circulaţiei mărfurilor. [37, p. 245-246]

Banii sunt folosiţi în sfera schimburilor internaţionale, căpătînd rolul de bani

universali. În acest rol, banii, dezbracă forma de monedă şi apar ca o cantitate de metal,

specificată de legea monetară. Odată cu dispariţia banilor metalici, funcţia de bani

universali este îndeplinită de unele monede unanim acceptate. În anul 1952, în cadrul

C.E.C.O. apare ideea de unitate monetară, mai tîrziu apărînd ECU. La 01 ianuarie 1999, a

fost un proces care va duce la adevărata monedă EURO (ce vine să înlocuiască ECU),

peste exact trei ani, cînd integrarea deplină va face să dispară monedele naţionale. Atunci

vor începe să circule monedele şi bancnotele EURO, banii efectivi, deşi actualele evoluţii

nu permit să sperăm că vom plăti totul cu carduri şi bani electronici. Realist vorbind,

Moldova este departe de a îndeplini condiţiile de aderare şi forţarea acestui proces este

contraproductivă pentru o economie în plin „tratament” de restructurare, care ar vrea „să

ardă” etapele parcurse de vecinii noştri.

Există şi alte opinii cu privire la numărul şi conţinutul funcţiilor banilor. Astfel, se

mai consideră, că banii ar avea trei funcţii care le sunt proprii:

- etalon al preţurilor;

- mijloc de circulaţie;

- rezervă de valoare.

S. de Brunhoff [37, p. 244] atribuia banilor aşa funcţii ca:

- purtători de putere de cumpărare;

- mijloc de plată liberatorie.

Economiştii contemporani, vorbind de funcţiile banilor, le divizează în două funcţii

principale:

- evaluarea bunurilor şi serviciilor;

13

- mijlocirea schimburilor.

Precum şi în mai multe funcţii secundare:

- mijlocirea plăţilor, banii avînd putere liberatore;

- mijlocirea creditului, adică transmiterea temporară a unei puteri de cumpărare;

- mijlocirea economiilor, banii făcînd inutile economiile în natură, deci stocarea de

bunuri;

- păstrarea şi transferul valorilor, adică transportul în timp şi spaţiu al valorilor;

- distribuirea bunurilor şi serviciilor, potrivit puterii de cumpărare pe care

societatea o conferă pe diferite căi membrilor săi.

Principala funcţie a banilor, însă, este cea de mijloc de plată, pentru că drepturile şi

obligaţiile economice sunt evaluate în bani şi se sting prin cedarea (primirea) sumei

corespunzătoare.

Teoria şi realitatea economică evidenţiază un fapt incontestabil: economiile

moderne au la bază banii, existenţa lor fiind legată de economia de schimb. Ca urmare a

specializării producătorilor şi autonomiei acestora, derularea tranzacţiilor, a schimburilor

de mărfuri este nemijlocită, în mod firesc, de folosirea banilor. Banii constituie elementul

cheie al economiei de schimb monetare, rolul lor fiind, independent de natura sistemului

economic, de nivelul şi structurile economice, etc.

Desfăşurarea normală a circulaţiei băneşti este o premisă şi totodată o rezultantă a

unei economii naţionale sănătoase, echilibrate. Sfera banilor şi creditului depinde de

producţie - care are o importanţă hotărîtoare în viaţa economică a societăţii dar, la rîndul

său, exercită o influenţă puternică asupra producţiei. Corelaţia între masa banilor în

circulaţie, preţurile mărfurilor şi valoarea banilor este stabilită de legea circulaţiei băneşti.

În ţările cu economie de piaţă, deprecierea inflaţionistă a banilor constituie în perioada

actuală o trăsătură generală şi permanentă care reflectă existenţa unui dezechilibru cronic

al circulaţiei banilor.

Putem spune chiar că însăşi banii au adus la apariţia contabilităţii. Astfel, în sec.

XV, L.Pacioli în una din lucrările sale dezvăluie compartimentul cu denumirea „Tratat

despre conturi şi înscrieri”. În acest compartiment, printre multe altele, se descrie

principiul dublei înregistrări, pe care se bazează evidenţa contabilă. La nivelul cel mai

14

primitiv acesta se descrie astfel: prima înscriere – de unde vin banii, a doua – unde se duc.

Despre evidenţa contabilă a mijloacelor băneşti, autorul vorbeşte în paginile următoare ale

prezentei lucrări.

De mare importanţă în organizarea contabilităţii mijloacelor băneşti este

cunoaşterea structurii acestora, avînd în vedere locul unde se găsesc, destinaţia pe care o

au, modul de prezentare.

Locul unde se află şi forma de existenţă este foarte importantă pentru organizarea

contabilităţii, deoarece în funcţie de acest lucru se deschid conturi distincte. Astfel avem:

mijloace băneşti în numerar;

mijloace băneşti de cont;

alte mijloace băneşti.

Mijloacele băneşti în numerar reprezintă disponibilul bănesc în casierie sub forma

de bani reali proveniţi în urma primirii din contul de decontare, rambursării avansurilor

neutilizate de către titularii de avans, vînzătorii în numerar a producţiei, mărfurilor etc.

Mijloacele băneşti de cont reprezintă disponibilităţile aflate în conturile bancare şi

circulînd între aceste conturi prin operaţii de virament sau transfer între conturi.

Disponibilităţile în cont pot proveni din depuneri sau din deschideri de credite.

Alte mijloace băneşti reprezintă documentele băneşti, cum ar fi mărci poştale, bilete

de tratament, foi de odihnă, deasemenea acreditive, mijloace pe cartele de credit şi

magnetice etc.

Din punct de vedere al destinaţiei mijloacelor băneşti, la organizarea contabilităţii

se are în vedere evidenţa separată şi deschiderea ce conturi distincte pe genuri de

activitate:

operaţională;

financiară;

investiţională.

Activitatea operaţională cuprinde mijloace băneşti provenite din activitatea de bază

a întreprinderii: din vînzarea produselor, mărfurilor, executarea lucrărilor, prestarea

serviciilor.

15

Activitatea financiară cuprinde mijloace băneşti primite de la acţionari, mijloace

băneşti sub formă de credite, împrumuturi, dividende.

Activitatea investiţională cuprinde mijloace băneşti utilizate în scopul procurării

resurselor ce vor aduce venit în viitor, adică: acţiuni, cote de participaţie, cote în capitalul

statutar al întreprinderilor mixte precum şi alte titluri de valoare.

Din punct de vedere al modului de prezentare, mijloacele băneşti şi alte valori

financiare pot fi:

bani propriu-zişi (bani lichizi);

documentele băneşti (mărci poştale, bilete de tratament, bilete de transport

achitate, foi de odihnă etc.).

La rîndul lor, atît lichidităţile cît şi documentele băneşti, în funcţie de valuta în care

sunt experimente, pot fi:

mijloace băneşti în monedă naţională (lei);

mijloace băneşti în valută străină (dolari, euro, lire, ş.a.).

La organizarea contabilităţii se ţine seama şi de modul de prezentare a lor,

deschizîndu-se conturi pentru reflectarea separată a mijloacelor băneşti în lei de cele în

valută străină.

4. Conform Planului de conturi mijloacele băneşti se clasifică în:

a) mijloacele băneşti în casierie;

b) mijloacele băneşti în contul curent în valută naţională;

c) mijloace băneşti în contul curent în valută străină;

d) mijloace băneşti în conturi speciale la bănci;

e) transferuri băneşti în expediţie.

În funcţie de posibilitatea utilizării se disting:

a) mijloace băneşti legate;

b) mijloace băneşti nelegate.

Mijloacele băneşti legate sunt disponibilităţi băneşti care aparţin întreprinderii cu

drept de proprietate, dar care nu pot fi utilizate din cauza unor factori determinaţi. Din ele

fac parte conturile bancare sechestrate, blocate pînă la clasificarea împrejurărilor

respective, precum şi soldul de compensare în conturile mijloacelor băneşti. Soldul de

16

compensare în contul mijloacelor băneşti reprezintă suma minimă care trebuie să existe în

casieria întreprinderii sau în conturi bancare în calitate de gaj (asigurare) al creditelor

acordate. Suma soldului de compensare se determină în acord cu banca, în dependenţă de

condiţiile contractului de credit.

Mijloacele băneşti nelegate constituie mijloace băneşti care aparţin întreprinderii şi

pot fi utilizate liber de către ea.

Datele privind mijloacele băneşti prezintă interes pentru toţi utilizatorii interni şi

externi de informaţii contabile la luarea deciziilor privind activitatea întreprinderii. Uneori

ponderea ridicată a mijloacelor băneşti determina un coeficient înalt al licidităţii, iar

ponderea ridicată a mijloacelor băneşti legate poate semnala starea de insolvabilitate a

întreprinderii. În conformitate cu FASB (Comisia Standardelor de Contabilitate

Financiară) mijloacele băneşti sunt definite ca fiind compuse din disponibilităţile băneşti şi

echivalente monetare. Echivalentele monetare fiind definite ca plasamente pe termen scurt,

cu un grad înalt de lichiditate, incluzînd conturi ale pieţei monetare, bilete de trezorerie şi

bonuri de tezaur ale Guvernului SUA. O companie deţine echivalente monetare pentru a

obţine dobînzi la mijloace băneşti care astfel ar rămîne temporar neutilizate.

După Belverd E. [20, p. 363] mijloacele băneşti sunt formate în principal din

monedă divizionară şi bilete de bancă disponibile, cecuri, ordine de plată ale clienţilor şi

depozite în conturi bancare. Categoria de mijloace băneşti poate include şi soldul minim

obligatoriu existent în cont, ca o sumă ce nu poate fi utilizată decît în anumite condiţii.

Soldul minim existent reprezintă suma minimă impusă de bancă pe care o companie

trebuie să o deţină în contul său bancar, ca parte a acordului privind soldul creditor al

contului. Un asemenea acord limitează disponibilităţile băneşti şi poate reduce lichiditatea

companiei. Tot aici se menţionează ca în anumite momente, compania poate constata că

are mai multe disponibilităţi decît ar avea nevoie pentru a-şi achita obligaţiile curente (un

moment interesant în activitatea companiilor din ţările dezvoltate şi rar întîlnit în

Republica Moldova). Acest surplus de mijloace băneşti nu trebuie să rămînă nefructificat,

mai ales în perioadele de creştere a ratei dobînzii. Prin urmare, conducerea poate decide

periodic investirea fondurilor neutilizate în depozite la termen sau certificate de depozit

emise de bănci şi alte instituţii financiare, în hîrtii de valoare ale statului. Aceste operaţiuni

17

sunt pe bună dreptate denumite investiţii. Dacă însă aceste investiţii au o durată mai mică

de 90 de zile, ele sunt numite echivalente monetare, datorită faptului că aceste fonduri pot

fi transformate în lichidităţi atît de rapid încît în bilanţ ele sunt considerate mijloace

băneşti. Atunci cînd plasamentele au un termen de exigibilitate ce depăşeşte 90 de zile, dar

compania intenţionează să le păstreze numai pînă la momentul cînd va apărea necesitatea

de lichidităţi pentru operaţiuni curente, ele sunt numite plasamente pe termen scurt sau

titluri de valoare uşor negociabile.

1.2 Starea de cercetare a temei în literatura economică contemporanăÎn literatura de specialitate tema contabilităţii mijloacelor băneşti este expusa de

către diferiţi autori, fiecare punând accent pe diferite aspecte ale ţinerii evidenţei

mijloacelor băneşti: unii autori descriu contabilitatea mijloacelor băneşti mai mult pe baza

operaţiunilor efectuate în acest domeniu al contabilităţii, alţii pun accent pe prezentarea

documentelor în baza cărora se efectuează operaţiunile, modul de întocmire a acestora.

Un aspect mai puţin tratat în literatură este cazul de repatriere a mijloacelor băneşti.

În situaţia în care printre activităţile întreprinderii sânt necesare tranzacţii

economice externe, este nevoie să se cunoască modul de activitate, drepturile, obligaţiile şi

responsabilitatea întreprinderii în domeniul repatrierii mijloacelor băneşti. Repatrierea

reprezintă transferarea în Republica Moldova toate sumele (în valută străină şi lei

moldoveneşti) obţinute din operaţiunile externe, cu excepţia comisioanelor şi altor

cheltuieli bancare aferente. Acest domeniu a fost abordat de către Viorel Dandara şi

Natalia Nevreanschi în articolul „Unele aspecte privind reglementarea repatrierii

mijloacelor băneşti mărfuri şi/sau servicii provenite din tranzacţiile economice externe”.

Autorii indică actele normative şi legislative în baza cărora se efectuează

repatrierea, termenele în care agenţii economici rezidenţi sânt obligaţi să repatrieze

mijloacele băneşti, etc. Exemplele concrete descriu probleme reale cu care se ciocnesc

agenţii economici. În baza acestor exemple sunt relatate acţiunile ce trebuiesc întreprinse

în fiecare din situaţiile descrise.

Acest articol este util pentru contabilii şi conducătorii întreprinderilor ce practică

exportul, pentru a fi la curent cu modul de repatriere a mijloacelor băneşti provenite din

această activitate. [23, p. 21-27]

18

La nivel mai îngust, autorul articolului „Contabilitatea operaţiunilor valutare

internaţionale”, Igor Ungureanu, descrie procedeele de decontări între state şi prin ce

mijloace se pot efectua. De asemenea, autorul descrie formele de bază ale decontărilor

internaţionale:

transferul bancar;

acreditivul documentar în decontări pentru mărfuri exportate sau importate;

incaso-ul documentar în decontări mărfuri exportate sau importate.

Autorul utilizează scheme pentru o interpretare mai bună a transferului bancar în

cazul efectuării plăţii de către importator la primirea mărfii şi efectuării plăţii în avans de

către importator.[41, p. 5]

Importanţa acestui articol constă în actualitatea temei investigate, determinată de

necesităţile de tranzacţii din import (export) de bunuri economice.

Un alt articol referitor la contabilitatea mijloacelor băneşti, dar care tratează acest

domeniu la nivelul operaţiunilor frecvente care se efectuează la întreprindere este

„Contabilitatea trezoreriei întreprinderii”. Acest articol este util din punct de vedere al

principiilor de contabilizare a mijloacelor băneşti. Dat fiind faptul că revista este o sursă

românească, găsim diferenţe în esenţa noţiunii de „trezorerie”. De exemplu, autorul

include în structura trezoreriei investiţiile şi creditele bancare pe termen scurt [28, p.24-

31], pe cînd în Republica Moldova investiţiile pe termen scurt sânt incluse în altă grupă de

conturi, iar creditele – nu numai în altă grupă, dar şi în altă clasă de conturi (clasa 5), pe

când elementele mijloacelor băneşti se consideră a fi activele ce aparţin grupei 24. S-ar

putea să apară neconvingeri în privinţa noţiunii: în articol s-a utilizat noţiunea

„trezoreriei”, iar grupa 24 este numită „mijloace băneşti”. Un argument al echivalenţei

acestor noţiuni poate fi utilizarea noţiunii de trezorerie cu echivalentul de mijloace băneşti

în paragraful 3.2 „Organizarea contabilităţii mijloacelor băneşti” al cărţii „Principiile de

bază ale contabilităţii în asociaţiile de economii şi împrumut” [38, p. 70-74].

Cartea nominalizată oferă bazele teoretice şi metodologice ale contabilităţii

mijloacelor băneşti în Moldova. Materialul e redat succint şi se ocupă în esenţă de studiul

principiilor contabilităţii, al metodelor şi tehnicilor ei de lucru, atât din punct de vedere

teoretic, cât şi din punct de vedere practic.

19

Obiectivele principale ale acestui capitol este definirea regulilor de înregistrare

contabilă în vederea debitării şi creditării corecte a conturilor de mijloace băneşti şi

calculării soldurilor, precum şi expunerea principalelor mecanisme fundamentale ale

contabilităţii, modul de utilizare a conturilor de mijloace băneşti.[23, p.70-74]

O altă sursă ce ne poate consulta în acest domeniu este cartea „Evidenţa contabilă în

întreprinderile agricole ale Republicii Moldova” grupului de autori Andrei Malai,

Alexandru Frecăuţeanu, Igor Balan. În capitolul 4 al cărţii se examinează în mod complex,

laconic şi accesibil aspectele contabilităţii mijloacelor băneşti. Manualul a fost editat în

anul 2005 şi de aceea materialul teoretic şi exemplele sânt expuse în baza planului de

conturi de până la modificările şi completările nr. 4 aprobat prin Ordinul Ministerului

Finanţelor nr. 2 din 10 ianuarie 2006, fapt care trebuie luat în consideraţie de utilizatori.

De asemenea, trebuie să ţinem cont de faptul că în baza hotărârii Consiliului de

administraţie al Băncii Naţionale nr. 373, 374, 375 cu privire la decontările fără numerar

pe teritoriul Republicii Moldova au fost introduse începând cu 21 aprilie 2006 următoarele

documente de plată:

ordin de plată;

cerere de plată;

ordin incaso;

Documentele de plată existente – dispoziţia de plată, dispoziţia de plată trezorerială,

cererea – dispoziţie de plată, dispoziţia de plată programată, dispoziţia incaso, dispoziţia

incaso trezorerială etc. – nu se mai utilizează la efectuarea decontărilor fără numerar

începând cu 21 aprilie 2006.

Dar acest lucru nu împiedică ca manualul dat să fie util pentru studenţii Universităţii

Agrare sau altor universităţi cu programe analitice identice sau asemănătoare, deoarece

principiul de contabilizare a mijloacelor băneşti – a operaţiunilor, modul de întocmire a

documentelor în baza cărora se efectuează operaţiunile – rămân actuale.

Autorii au descris în special documentarea cazurilor ale activităţii întreprinderilor

agricole care influenţează asupra conturilor de mijloace băneşti ale acesteia.

Pentru a facilita studiul cititorilor capitolul destinat contabilităţii mijloacelor băneşti

a fost divizat în 3 paragrafe:

20

1 – primul paragraf este destinat contabilităţii mijloacelor băneşti în casă. Autorii

descriu modul de perfectare a documentelor primare de acumulare şi de ridicare a banilor,

a registrului de casă. De asemenea, autorii caracterizează contul 241 „Casa”, subconturile

acestuia şi prezintă modul de calculare a soldului.

2 – al doilea paragraf conţine informaţii referitoare la contabilitatea mijloacelor

băneşti în conturile bancare. Se menţionează modalitatea de deschidere a conturilor şi de

gestionare a mijloacelor acestor conturi

3 – la paragraful contabilităţii transferurilor băneşti în expediţie si documentelor

băneşti autorii nominalizează importanţa utilizării acestor elemente de activ şi esenţa lor.

[30, p.79-87]

Un alt manual care de asemenea necesită autentificări din cauza ediţiei de până la

modificări, dar care la fel conţine informaţii utile este „Contabilitatea financiară” [33, p.

277-309]. În ediţia a doua a acestui manual, spre deosebire de cea precedentă, conţine

capitolul destinat contabilităţii mijloacelor băneşti, în care se nominalizează actele

legislative şi normative ce reglementează organizarea contabilităţii mijloacelor băneşti,

precum şi sistemele de ţinere a contabilităţii, se examinează metodica de contabilizare a

mijloacelor băneşti. Autorii acordă o atenţie deosebită aspectelor privind documentarea

operaţiunilor şi fenomenelor economice şi reflectarea acestora în registrele contabile.

Materialele teoretice ample sânt însoţite de exemple concrete, aplicaţii practice, tabele,

scheme, ce facilitează studiul materialului dat. Manualul este destinat profesorilor şi

studenţilor de la instituţiile cu profil economic, precum şi auditorilor, contabililor.

Informaţie autentică putem găsi în manualul autorului Alexandru Nederiţa,

„Corespondenţa conturilor contabile conform prevederilor S.N.C. şi Codului Fiscal” [32,

p. 303-345]. Faptul că cartea a fost editată după modificările nominalizate ne convinge de

acest lucru. În aceasta sânt prezentate schemele integrale şi complexe ale formulelor

contabile pe tipuri de operaţiuni economice. Se examinează regulile de bază de reflectare a

operaţiunilor economice, se expune modul de corectare a formulelor contabile eronate.

Pentru fiecare formulă contabilă se indică documentele primare şi registrele, iar, după caz,

se explică consecinţele fiscale.

21

Toate formulele contabile şi explicaţiile la acestea sânt elaborate în conformitate cu

cerinţele Standardelor Naţionale de Contabilitate, Planului de conturi Contabile, Codului

fiscal şi altor acte normative conform situaţiei din 1 ianuarie 2007. Totodată, manualul dat

nu substituie actele normative privind contabilitatea, ci constituie un ghid metodic în care

se explică prevederile actelor specificate şi modul de aplicare a acestora în practică.

Un alt manual editat după aceleaşi modificări este „Contabilitatea micului business”

de Igor Balan. Informaţia referitoare la mijloace băneşti este redată în paragraful 7.5, în

care autorul descrie modul de efectuare a operaţiunilor de casă, modul de folosire şi

păstrare a mijloacelor băneşti în casieria întreprinderilor mici şi mijlocii care utilizează

pentru ţinerea contabilităţii planul de conturi contabile simplificat în baza borderourilor de

evidenţă a operaţiilor economice, modul de perfectare a documentelor justificative în baza

cărora se efectuează operaţiunile, generalizarea informaţiei privind mişcarea mijloacelor

băneşti. Materialul este expus în baza Standardelor Naţionale de Contabilitate, Planului de

conturi unic şi simplificat a normelor metodologice de utilizare a conturilor contabile în

interconexiune cu cerinţele faţă de întocmirea rapoartelor financiare. Noţiunile teoretice

sânt ilustrate cu exemple complexe din activitatea gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi

alte întreprinderi mici şi mijlocii cu diferite tipuri de proprietate şi forme juridice de

constituire.

Autorul îşi propune să ofere modalităţile cele mai bune pentru înţelegerea

problemelor de contabilitate, să formeze celor ce vor beneficia de manual o gândire

contabilă logică şi deprinderile necesare pentru producţia şi utilizarea informaţiei contabile

în gestiunea întreprinderii.

Limbajul simplu, laconic, terminologia accesibilă, multitudinea de exemple concrete

– toate acestea luate în ansamblu vor constitui incontestabil la însuşirea eficientă a

subiectului dat. [19, p.132-137]

Pentru studiul analizei şi gestiunii mijloacelor băneşti este eficient de utilizat ghidul

practico-didactic „Contabilitate managerială” de Alexandru Nederiţă şi Alexandru

Brinişter. Aici este expus modul de utilizare, control şi analiză a informaţiei necesare

pentru luarea deciziilor manageriale în privinţa gestiunii mijloacelor băneşti la

întreprindere. Se face o caracteristică generală a procesului de luare a deciziilor

22

manageriale. Este destinat atât auditorilor, conducătorilor, contabililor ale întreprinderilor,

cât şi studenţilor şi profesorilor instituţiilor de învăţământ cu profil economic care le va fi

util de a înţelege deciziile optime care ar trebui luate pentru gestiunea mijloacelor băneşti.

Autorul atribuie existenţei şi mişcării mijloacelor băneşti o importanţă majoră. Nici

o întreprindere nu poate să-şi desfăşoare activitatea fără fluxuri băneşti. Pe de o parte,

pentru fabricarea produselor sau prestarea serviciilor este necesar de achiziţionat materii

prime, materiale, de angajat lucrători, etc. şi aceasta condiţionează plăţile de mijloace

băneşti. În afară de aceasta, întreprinderea are nevoie de mijloace băneşti pentru achitarea

impozitelor la buget, achitarea cheltuielilor generale şi administrative, plata dividendelor

acţionarilor săi, pentru completarea sau înnoirea parcului de utilaje etc.

Referitor la importanţa mijloacelor băneşti se nominalizează părerea lui John

Keynes, conform căreia această importanţă este determinată de trei cauze principale:

caracterul de rutină;

prudenţa;

caracterul speculativ.

care determină necesitatea existenţei acestui tip de active la întreprindere. [34, p.195-198]

Entităţile sînt obligate să ţină contabilitatea în conformitate cu actele legislative şi

normative. Unul din aceste acte este Legea contabilităţii. La capitolul contabilităţii

mijloacelor băneşti Legea contabilităţii prevede că acestea trebuie fixate documentar;

soldurile la începutul lunii şi soldurile la finele lunii la conturile analitice trebuie să

corespundă datelor conturilor sintetice.

Conform art. 19 nu se admit corectări în documentele de casă şi cele bancare.

Totodată este specificat că aceste documente pot fi semnate unipersonal de conducătorul

entităţii sau de către două persoane: conducătorul entităţii, contabilul-şef. În lege este

reglementat de asemenea că este necesar de respectat strict cerinţele privind aceste

documente, în caz contrar se prevede tragerea la răspundere disciplinară, materială,

administrativă şi penală a persoanelor vinovate privind încălcarea legii [1, p. 71-87].

Standardele naţionale de contabilitate (S.N.C.) sânt acte normative de bază al

evidenţei contabile. S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” este aplicabil în

scopul prezentării rapoartelor financiare, care cuprind:

23

bilanţul contabil;

raportul de profit şi pierdere;

raportul privind circulaţia capitalului propriu;

raportul privind fluxul mijloacelor băneşti;

anexe la rapoartele financiare.

În acest standard sânt descrise principiile generale de întocmire a rapoartelor

financiare, care sînt valabile şi pentru întocmirea raportului privind fluxul mijloacelor

băneşti, cu excepţia metodei contabilităţii de angajamente. Raportul privind fluxul

mijloacelor băneşti se alcătuieşte în baza metodei de casă pe baza datelor conturilor

contabile.

Fluxul mijloacelor băneşti provenite din operaţiile în valută străină se reflectă în

valuta naţională a Republicii Moldova, în conformitate cu cursul valutar la data încasării

sau plăţii mijloacelor băneşti.

Subdiviziunile structurale din străinătate ale întreprinderii (întreprinderile-fiice,

filialele, sucursalele etc.) întocmesc raportul privind fluxul mijloacelor băneşti în valuta

ţării în care se află. Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti este prezentat

întreprinderii-mamă (principale) în valuta naţională a Republicii Moldova, în

conformitate cu cursul valutar mediu ponderat pentru perioada de gestiune [4, p. 44-

73].

Modul de întocmire şi prezentare a Raportului privind fluxul de mijloace băneşti

este stabilit de S.N.C. 7 „Raportul privind fluxul de mijloace băneşti”. Sarcina

principală a acestui raport constă în asigurarea utilizatorilor cu informaţii privind fluxul

mijloacelor băneşti pe tipuri de activităţi pe parcursul perioadei de gestiune. Astfel de

informaţii sunt necesare unui cerc larg de utilizatori pentru luarea anumitor decizii de

gestiune.

În prezentul standard sunt dezvăluite anumite noţiuni ca: mijloace băneşti, fluxul de

mijloace băneşti, activitate operaţională, activitate de investiţii şi activitate financiară.

Întreprinderea prezintă raportul privind fluxul mijloacelor băneşti pe activităţile

operaţională, de investiţii şi financiară. Astfel, S.N.C. 7 descrie fluxul mijloacelor

băneşti provenit din fiecare activitate, varietatea de încasări şi plăţi care se includ în

24

fiecare tip de activitate, cum se determină carui tip de activitate aprţine una sau altă

încasare, plată. De asemenea, standardul stabileşte metoda de întocmire a raportului şi de

verificare a corectitudinii calculului fluxului net al mijloacelor băneşti [5, p. 74-85].

Însuşi modul de întocmire a raportului privind fluxul mijloacelor băneşti este

descris în Comentariile cu privire la aplicarea S.N.C. 7. Acestea descriu cum se

calculează fiecare din rîndurile raportului (010 - 270). În aceste rînduri se reflectă separat

diferite tipuri de încasări şi plăţi, precum şi fluxul net al mijloacelor băneşti din fiecare

activitate şi fluxul net total de mijloace băneşti. S.N.C. 7 descrie ce include fiecare din

aceste tipuri de încasări şi plăţi şi modalitatea de calcul al fluxului net. [7, p. 38-48]

Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi (ţinând cont de modificările şi

completările ulterioare) reglementează unele aspecte ale contabilităţii mijloacelor băneşti.

De exemplu, aceasta indică ca întreprinderile au dreptul (dar totodată şi sînt obligate) să

deschidă conturi la bănci în scopul efectuării tuturor genurilor de operaţiuni de decontare,

creditare, încasare etc.

Modificările ulterioare ale acestei legi reglementează limitele efectuării decontărilor

în numerar. Faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi

forma de organizare juridică, care efectuează decontări în numerar în sumă ce depăşeşte

1000 lei pentru fiecare tranzacţie şi care achită o sumă mai mare de 10000 de lei lunar în

numerar pentru impozitele şi taxele administrate de Serviciul Vamal se aplică sancţiuni

pecuniare în proprţii de 10% din sumele plătite. Sancţiunile menţionate nu se aplică la

decontările cu cetăţenii, gospodăriile ţărăneşti (de fermier), titularii de patente de

întreprinzători şi cu bugetul public naţional [9, p. 18-19]. Achitarea în numerar reprezintă

plata efectuată prin întrebuinţarea monedei în forma sa concretă. Drept indicator de la care

se determină dacă se depăşeşte limita egală cu 1000 lei serveşte valoarea mărfii

(serviciului) reflectată în documentele primare contabile (factură fiscală, factură de

expediţie). Limita stabilită de achitare în numerar se aplică numai pe teritoriu Republicii

Moldova.

De asemenea, reglementarea decontărilor în numerar este efectuată de Normele

pentru efectuarea operaţiunilor de casă în economia naţoinală a Republicii Moldova.

Conform acestor norme, entitatea este obligată să predea instituţiilor financiare care le

25

deservesc toate surplusurile de numerar, care depăşeşte limita sau necesarul minim pentru

efectuarea decontărilor la începutul zilei următoare. În acest act normativ mai este

specificat ordinea de primire şi eliberare a banilor din casierie, denumirea, cerinţele faţă de

documentele primare. Se prevede primirea şi eliberarea banilor în numerar prin dispoziţiile

de plată şi de încasare, se argumentează necesitatea întocmirii acestora, precum şi că

primirea şi eliberarea banilor prin dispoziţii de plată şi de încasare se poate efectua numai

în aceeaşi zi.

Întreprinderile au dreptul să păstreze în casele lor numerarul privind retribuirea

muncii lucrătorilor, plata subvenţiilor, burse, pe un termen nu mai mult de trei zile

lucrătoare inclusiv în ziua primirii banilor. Banii se eliberează pentru anumite cheltuieli în

limitele stabilite de conducător.

Acest act mai stabileşte modul de primire şi eliberare a numeraurului normele de

întocmire a documentelor de casă, modul de ţinere a registrului de casă şi păstrarea

banilor, revizia casei şi controlul respectării disciplinei de casă, recomandări privind

asigurarea integrităţii mijloacelor băneşti în perioada de  păstrare şi în timpul transportului,

privind întărirea tehnică şi dotarea mijloacelor de semnalizare pentru paza antiincendiară a

caselor de bani din întreprinderi [10, art. 7-39 ]

Modul de efectuare a decontărilor prin virament este reglementat de Regulamentul

cu privire la transferul de credit şi Regulamentul cu privire la debitarea directă.

Transferul de credit reprezintă o serie de operaţiuni care începe prin emiterea de

către emitent a ordinului de plată şi executarea de banca plătitoare a acestuia în scopul

punerii la dispoziţia beneficiarului a unei sume de mijloace băneşti şi se finalizează prin

înregistrarea de către banca beneficiară a sumei respective în contul beneficiarului.

Transferul de credit poate fi efectuat atît în lei moldoveneşti cît şi în valută străină

conform prevederilor actelor normative în vigoare.

În funcţie de specificul utilizării, transferul de credit se clasifică în:

Transferul ordinar - este utilizat în scopul efectuării tuturor plăţilor care nu se

referă la bugetul public naţional şi poate fi iniţiat atît de către clientul băncii (titular

de cont bancar) cît şi nemijlocit de bancă în nume şi pe cont propriu, precum şi la

transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice.

26

Transferul bugetar - este utilizat în scopul efectuării plăţilor care se referă

numai la bugetul public naţional şi poate fi iniţiat de către clientul băncii (titular de

cont bancar) cît şi nemijlocit de bancă în nume şi pe cont propriu, precum şi la

transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice.

Atît transferul ordinar cît şi cel bugetar poate fi utilizat şi pentru plăţile cu caracter

de periodicitate, la date programate şi sume fixe, care se efectuează de către bancă în

numele titularului de cont bancar în anumite intervale de timp, conform prevederilor

contractului de mandat.

Transferul de credit se efectuează în baza ordinului de plată întocmit de către

emitentul acestuia.

Ordinul de plată se emite:

Într-un singur exemplar în cazul emiterii de către banca plătitoare la

efectuarea transferului de credit în nume şi pe cont propriu;

În 2 exemplare în cazul emiterii de către titularul de cont bancar, precum şi de

către banca plătitoare la efectuarea transferului în numele titularului de cont

bancar;

În 3 exemplare în cazul emiterii de către titularul de cont bancar la efectuarea

transferului de credit în adresa Întreprinderii de Stat „Poşta Moldovei”, la care se

anexează la necesitate şi 3 exemplare ale listei destinatarilor mijloacelor băneşti.

Ordinul de plată se prezintă spre executare la banca plătitoare de către emitent în

ziua în care a fost emis. Emitentul poate revoca ordinul de plată pînă la momentul

executării acestuia de către banca plătitoare. [12, p. 149-155]

Debitarea directă este o modalitate de plată care constă în debitarea de către banca

plătitoare a contului bancar al plătitorului cu suma plăţii indicată în cererea de plată emisă

de beneficiar şi creditarea corespunzătoare de către banca beneficiară a contului bancar al

beneficiarului.

Debitarea contului bancar al plătitorului de către banca plătitoare se efectuează în

conformitate cu mandatul de debitare directă, iar creditarea corespunzătoare de către banca

beneficiară a contului bancar al beneficiarului în conformitate cu angajamentul privind

debitarea directă.

27

Mandatul de debitare directă este un act juridic prin care plătitorul acordă o

împuternicire unui anumit beneficiar pentru a emite cereri de plată, precum şi băncii

plătitoare pentru a-i debita contul cu sumele indicate în cererile de plată. Aceasta se

întocmeşte în trei exemplare, se legalizează cu semnăturile persoanelor împuternicite ale

plătitorului şi beneficiarului şi se prezintă de către plătitor la banca plătitoare. Primul

exemplar al mandatului de debitare directă se păstrează la banca plătitoare. Al doilea

exemplar se păstrează la plătitor, iar al treilea se prezintă de către plătitor beneficiarului.

Angajamentul privind debitarea directă este acordul încheiat între beneficiar şi

banca beneficiară, ce cuprinde obligaţiile acestora în cadrul utilizării debitării directe.

Aceasta se întocmeşte în două exemplare fiind legalizate cu semnăturile persoanelor

împuternicite ale beneficiarului şi ale băncii beneficiare. Primul exemplar al

angajamentului se păstrează la banca beneficiară, iar al doilea la beneficiar.

Debitarea directă se efectuează în baza cererii de plată emise de către beneficiar.

Cererea de plată se întocmeşte în limba de stat, în conformitate cu modul de

completare a cererii de plată. În cerere nu se admit corectări. Aceasta se prezintă de către

beneficiar la banca beneficiară în două exemplare. Cererea urmează a fi prezentată la

banca beneficiară cu 3 zile lucrătoare înainte de data finalizării plăţii. Data finalizării plăţii

se indică de către beneficiar în cererea de plată şi reprezintă data în care banca beneficiară

urmează să crediteze contul beneficiarului.

Banca beneficiară primeşte spre executare cererea de plată dacă sunt respectate

următoarele condiţii:

Beneficiarul a deschis un cont bancar în conformitate cu prevederile actelor

normative în vigoare;

Cererea de plată este întocmită în conformitate cu prevederile

Regulamentului;

Banca dispune de angajamentul privind debitarea directă al beneficiarului.

În cazul în care banca nu primeşte cererea de plată spre executare, aceasta se

restituie beneficiarului cu indicarea motivului refuzului. Modalitatea de efectuare a

debitării directe în cazul în care plătitorul şi beneficiarul se deservesc în aceeaşi bancă se

28

elaboreză de sinestătător de către bancă, ţinînd cont de modul de completare şi utilizare a

cererii de plată expus în Regulament [11, p. 155-159]

În cazul în care întreprinderile efectuează tranzacţii în valută străină pentru

reflectarea în contabilitate este necesară determinarea echivalentului în lei al sumelor

exprimate în valută străină. Determinarea regulilor de contabilizare a operaţiunilor în

valută străină şi a modului de reflectare a diferenţelor de curs în rapoartele financiare

este efctuată în S.N.C. 21 “Efectele variaţiilor cursurilor valutare”. Acesta determină

principiile generale ale modului de convertire a mijloacelor valutare, metoda recomandată

de standard la constatarea diferenţei de curs şi cea alternativă, modalitatea de efectuare a

Conversiunii rapoartelor financiare ale subdiviziunilor structurale amplasate peste hotare,

subdiviziunilor străine, întreprinderilor străine.

Metoda recomandată de standard la constatarea diferenţei de curs se aplică în

cazul diferenţelor de curs ca rezultat al modificărilor în cursul de schimb valutar între data

efectuării operaţiunii în valută străină şi data achitării creanţelor şi datoriilor referitoare la

aceasta sau în cazul prezentării în rapoartele financiare a posturilor monetare ale

întreprinderii la cursuri de schimb, ce diferă de cele la care au fost constatate iniţial în

perioada curentă sau precedentă. Aceste diferenţe se constată ca venituri sau cheltuieli ale

întreprinderii-raportor în perioada în care au apărut.

Metoda alternativă prevede ca diferenţele să se includă în valoarea de bilanţ a

activului procurat cu condiţia că valoarea de bilanţ rectificată nu va depăşi valoarea cea

mai mică dintre valoarea curentă şi valoarea venală şi în condiţiile în care diferenţele de

curs rezultă din devalorizarea (deprecierea) esenţială a valutei naţionale a Republicii

Moldova [6, p. 18-22].

Tranzacţiile privind cumpărarea şi vînzarea valutei străine se efectuează în

Republica Moldova în conformitate cu prevederile Regulamentului privind

reglementarea valutară. Acest act reglementează:

introducerea şi scoaterea bancnotelor, monedelor şi cecurilor de către rezidenţi şi

nerezidenţi;

repatrierea şi vânzarea obligatorie a valutei străine;

efectuarea plăţilor/transferurilor;

29

emiterea si utilizarea cardurilor nationale si internationale;

operaţiunile în valută străină;

transferul de capital;

obligaţiile dealerilor autorizaţi [15, p. 149-155].

1.3 Principiile şi sarcinile contabiltăţii mijloacelor băneştiContabilitatea mijloacelor băneşti asigură evidenţa existenţei şi mişcării

disponibilităţilor în conturi la bănci şi în casierie. Informaţiile contabile cu privire la aceste

elemente patrimoniale permit studierea şi aprecierea lichidităţii întreprinderii, stabilirea

situaţiei acesteia la sfârşitul fiecărei perioade de gestiune şi determinarea capacităţii de

plată a unităţii economice. Prin calculele contabilităţii se urmăreşte gestionarea corectă a

numerarului şi a altor valori aflate în casieria unităţii economice, respectarea plafoanelor

de casă, controlul asupra operaţiilor ce privesc avansurile spre decontare.

Sporirea, utilizarea corectă şi păstrarea mijloacelor băneşti este sarcina principală a

contabilităţii. De respectarea acestei sarcini depinde solvabilitatea întreprinderii, achitarea

la timp a datoriilor faţă de personal, decontărilor cu furnizorii, cu bugetul şi alte decontări.

Contabilitatea mijloacelor băneşti, a operaţiunilor de decontare şi creditare are o

importanţă în organizarea corectă a circulaţiei mijloacelor băneşti, a decontărilor în cadrul

economiei naţionale, în utilizarea efectivă a resurselor financiare. Obiectivul principal al

contabilităţii mijloacelor băneşti este ţinerea corectă a evidenţei disponibilului bănesc atât

în casă cât şi în conturi la bănci, corectitudinea şi eficienţa utilizării acestora precum şi

asigurarea păstrării banilor şi a documentelor băneşti. De aici şi rezultă următoarele

obiective care sunt primordiale în contabilitatea mijloacelor băneşti:

Oportunitatea şi corectitudinea efectuării decontărilor necesare atât prin

intermediul contului curent în valută naţională cât şi a mijloacelor băneşti din casă.

Reflectarea deplină şi operativă a disponibilităţilor şi mişcării acestora în

registrele evidenţei contabile.

Respectarea regulilor de utilizare a mijloacelor băneşti după destinaţie.

Efectuarea la timp a inventarierii şi respectarea termenilor de achitare a

datoriilor debitoare şi creditoare.

30

Controlul păstrării disponibilităţilor în casierie, în contul de decontare şi alte

conturi în bancă.

Controlul respectării disciplinei de achitare, oportunitatea virării sumelor

pentru mărfurile procurate şi serviciile prestate.

Ţinând seama de importanţa mijloacelor băneşti, organizarea raţională a evidenţei

lor constituie un obiectiv important al contabilităţii în acest domeniu. Acest obiectiv

constă în asigurarea echilibrului financiar permanent şi a unei eficienţe raţionale a întregii

activităţi, care se realizează printr-un complex de activităţi şi instrumente, cum sunt

programele de activitate şi bugetele de venituri şi cheltuieli, exprimate în bani, la toate

secţiunile lor, dar mai ales printr-o urmărire permanentă şi sistematică a activităţilor

economico-financiare. Legat de acest obiectiv este şi calcularea unor indicatori sintetici de

mare importanţă cum sunt: lichiditatea patrimonială, solvabilitatea patrimonială, profitul

net, rata profitului şi alţii. [21, p. 185]

În condiţiile economiei de piaţă contabilitatea trebuie să se bazeze pe anumite

concepte şi principii fundamentale. Sub ascpect general noţiunea de principiu este definit

ca un element fundamental, o idee, lege de bază, pe care se întemeiază o teorie ştiinţifică,

un sistem politic, juridic, o normă de conduită. Principiile contabile reprezintă reguli sau

directive care ajută producătorii de informaţii contabile la măsurarea, clasificarea şi

prezentarea informaţiilor financiare.

Cadrul general al IASB conţine două concepte de bază: contabilitatea de

angajamente şi continuitatea activităţii. Prin interpretarea şi asimilare la acestea se se

adaugă următoarele principii:

reprezentarea fidelă;

prevalenţa economicului asupra juridicului;

prudenţa;

intangibilitatea;

pragul de semnificaţie;

permanenţa metodelor.

Principiile fundamentale de contabilitate, care stau la baza organizării contabilităţii

care totodată se referă şi la capitolul contabilităţii mijloacelor băneşti (cu unele excepţii) şi

31

întocmirii raportului financiar anual sunt prevăzute de S.N.C. 1 „Politica de

contabilitate”. Acest standard prevede următoarele convenţii şi principii de bază:

continuitatea activităţii;

permanenţa metodelor;

contabilitatea de angajamente;

prudenţa

prioritatea conţinutului asupra formei;

importanţa relativă [36, p. 329].

Principiul continuităţii activităţii presupune că unitatea economică îşi continuă în

mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de

reducere sensibilă a activităţii.

Starea de continuitate sau de necontinuitate a activităţii este stabilită de conducerea

întreprinderii şi de organele de control a acesteia. Deci, dacă conducrerea nu intenţionează

şi nu este obligată să lichideze întreprinderea sau să reducă esenţial volumul de producţie,

atunci se vor aplica metodele tradiţionale de evaluare a activelor, pasivelor, precum şi de

calculare a rezultatelor finafinanciare care sânt prevăzute în politica de contabilitate a

întreprinderii. În cazul în care întreprinderea intenţionează sau este obligată să se

lichideze, atunci conducerea întreprinderii nu mai are dreptul să utilizeze metodele

tradiţionale de evaluare şi calculare a rezultatelor financiare. În acest caz, se va recurge la

utilizarea aşa ziselor „valori de lichidare”, care de obicei sânt cu mult mai mici decât

valoarea de bilanţ [18, p. 26]

Acest principiu se referă la unlele elemente ale contabilităţii (de exemplu activele ce

urmează a fi vândute - stocuri de mărfuri şi materiale, mijloace fixe, terenuri, - venituri,

cheltuieli), nu şi la mijloacele băneşti, deoarece valoarea acestora nu poate fi schimbată.

Mijloacele băneşti sânt active ce nu pot fi evaluate la o alta valoare decât cea imprimată pe

bancnote sau înregistrată în conturile curente. De aceea valoarea acestora (adică suma

mijloacelor băneşti aflată la bilanţul unităţii) în condiţiile de lichidare a întreprinderii nu se

modifică.

Principiul permanenţei metodelor prevede continuitatea aplicării aceloraşi reguli

şi norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezenţa elementelor

32

patrimoniale şi a rezultatelor care să asigure comparabilitatea în timp a informaţiilor

contabile.

Aplicarea principiului permaneneţei metodelor nu trebuie înţeleasă în mod absolut,

deoarece prectica pune în evidenţă o serie de evenimente economice, financiare sau

sociale, în care contabilitatea unei întreprinderi este obligată să-şi schimbe o parte din

metode, şi anume în cazul:

fuziunii întreprinderii;

modificării legislaţiei contabile sau fiscale;

schimbarea politicii economice, comerciale, etc.

Trebuie înţeles, că orice schimbare de metodă în scopul obţinerii de profit este strict

interzisă [18, p. 28].

La fel ca în cazul principiului continuităţii activităţii, acest principiu nu se referă la

contabilitatea mijloacelor băneşti din punct de vedere al evaluării. Dar, referitor la

contabilitatea mijloacelor băneşti principiul permanenţei metodelor prevede că modul de

înregistrare în contabilitate şi de prezentare a acestora nu trebuie să se modifice în timp

pentru a asigura comparabilitatea datelor.

Principiul contabilităţii de angajamente constă în înregistrarea veniturilor şi

cheltuielilor pe măsură ce ele se cîştigă sau se produc (şi nu doar în momentul primirii

mijloacelor băneşti sau plăţilor) şi se reflectă în rapoartele financiare pentru perioadele la

care se referă.

Din aplicarea acestui principiu rezultă mai multe consecinţe, şi anume:

înregistrarea creanţelor şi datoriilor cu ocazia naşterii lor (adică, cel

mai des în momentul transferului de proprietate, reprezentat de momentul

facturării) şi nu la încasarea sau plata acestora;

rezultatul financiar al perioadei de gestiune trebuie să cuprindă toate

veniturile şi cheltuielile care se referă la acea perioadă, pe măsură ce se produc

sau se câştigă şi nu pe bază de încasări sau plăţi. De exepmlu, venitul din

vânzarea producţiei, mărfurilor se va înregistra în momentul livrării producţiei

sau mărfurilor sau venitul din prestarea serviciilor se înregistrează în momentul

prestării serviciilor, şi nu în momentul semnării contractului sau în momentul

33

plăţii efective valorii serviciului prestat.

utilizarea conturilor de regularizare (cheltuieli anticipate, venituri

anticipate);

menţionarea cheltuielilor şi veniturilor privind perioadele anterioare

[18, p. 29]

Deci, principiul conatbilităţii de angajamente este utilizat pentru constatarea în

contabilitate a veniturilor, cheltuielilor, creanţelor, datoriilor, dar este opus principiului

constatării mijloacelor băneşti, pentru care se utilizează metoda de casă. Tot în baza

metodei de casă se întocmeşte şi raportul privind fluxul mijloacelor băneşti ce are ca bază

datele conturilor de mijloace băneşti pentru perioada de gestiune, reflectate în registrele de

evidenţă. Toate încasările şi plăţile mijloacelor băneşti şi ale echivalentelor acestora se

contabilizează în sumele încasate efectiv în casierie sau înregistrate în conturile contabile.

Plăţile mijloacelor băneşti se reflectă la sumele plătite efectiv din casierie sau virate din

conturile bancare. În atare schemă, operaţiunile se consideră finalizate în ziua când au fost

suportate cheltuielile efective sau au fost primiţi bani reali în casierii sau în conturi la

bănci. Aceasta este important deoarece constatarea veniturilor în baza contabilităţii de

angajamente nu reflecta informaţia reală privind capacitatea de plată a întreprinderii.

Potrivit Principiului prudenţei nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ

şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, ţinâd cont de

riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii în anul curent sau

anterior. Altfel spus, prudenţa constă în contabilizarea oricărei pierderi probabile şi în

necontabilizarea profiturilor separate, chiar dacă acestea sînt foarte probabile [18, p. 28]

Deoarece şi acest principiu relevă evaluarea activelor (supraevaluarea elementelor de

activ), acesta nu este aplicabil în domeniul contabilităţii mijloacelor băneşti.

Conform principiului prioritatăţii conţinutului asupra formei operaţiile

economice şi alte fenomene trebuie să fie contabilizate şi prezentate în rapoartele

financiare, în primul rînd, în conformitate cu conţinutul şi realitatea financiară a acestora,

dar nu numai potrivit formei lor juridice.

Principiul priorităţii conţinutului asupra formei a apărut deoarece modalităţile

concrete de aplicabilitate într-un sistem contabil naţional a principiilor contabile generează

34

un anumit raport dintre realitatea economică şi aparenţa juridică. În general, analiştii susţin

necesitatea priorităţii realităţii economice în faţa aparenţei juridice. Aplicarea în practică a

acestui principiu presupune înregistrarea în contabilitate a evenimentelor, proceselor şi

fenomenelor din viaţa unei întreprinderi în conformitate cu natura lor economică şi cu

realitatea financiară, prioritar, aparenţei juridice.

Importanţa relativă (esenţialitatea) prevede că în rapoartele financiare trebuie să

fie dezvăluită toată informaţia esenţială pentru utilizatorii rapoartelor financiare din

punctul de vedere al posibilităţii utilizării acesteia pentru diferite evaluări şi luarea

deciziilor. Informaţia se consideră esenţială în cazul cînd lipsa sau insuficienţa acesteia

poate să influenţeze deciziile utilizatorilor adoptate de ei în baza rapoartelor

financiare. În acelaşi timp în cazul cînd informaţia sau gradul de exactitate a acesteia

nu are o importanţă mare pentru utilizatorii de rapoarte financiare, ea se consideră

neesenţială. De exemplu, rapoartele financiare publicate ale unor întreprinderi mari pot fi

exprimate în mii lei (inclusiv posturile referitoare la mijloacele băneşti), întrucît sumele

neînsemnate nu influenţează procesul de luare a deciziilor. Aplicarea principiului

esenţialităţii are menirea să contribuie la simplificarea lucrărilor de prelucrare a

informaţiei şi întocmire a rapoartelor financiare.

Conceptele şi principiile contabile urmează a fi aplicate nu izolat unul faţă de altul,

dar într-un mod complex. Nerespectarea acestora denaturează informaţia privind situaţia

patrimonială şi financiară a întreprinderii şi se consideră ca o încălcare a regulilor de ţinere

a contabilităţii şi de întocmire a rapoartelor financiare. Respectarea conceptelor şi

principiilor contabile fundamentale este importantă pentru asigurarea veridicităţii,

complementarităţii şi credibilităţii la nivel internaţional a informaţiilor financiare [36, p.

334].

35

2 Contablitatea mijloacelor băneşti în S.R.L. “Abilitate Agro”

2.1 Contabilitatea mijloacelor băneşti în casăÎntreprinderile, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, în

procesul activităţii sânt obligate să efectueze decontări cu persoanele juridice şi fizice prin

virament. De aceea întreprinderile păstrează mijloacele băneşti în conturile bancare.

Totodată pentru efectuarea decontărilor curente întreprinderilor li se permite să aibă

disponibilităţi băneşti în numerar. Încasarea şi păstrarea numerarului, precum şi

decontările în numerar se efectuează la întreprindere prin casierie.

În casierie se permite păstrarea mijloacelor băneşti pentru scopuri gospodăreşti,

delegarea salariaţilor în scopuri de serviciu etc. în limita stabilită de către banca

comercială la care întreprinderea are cont bancar.

Păstrarea mijloacelor băneşti în casierie în sume mai mari decât limita stabilită

(100000 lei) se permite în perioada achitării salariilor şi indemnizaţiilor pentru

incapacitatea temporară de muncă, eliberării numerarului sub formă de avansuri şi în alte

scopuri, dar pe un termen de cel mult 3 zile lucrătoare, inclusiv ziua primirii banilor de la

bancă.

Conform Normelor pentru efectuarea operaţiunilor de casă în economia

naţională a Republicii Moldova, întreprinderile eliberează numerarul spre decontare în

mărimea şi termenele stabilite de conducătorul întreprinderii, dar pe o perioadă nu mai

mare de o lună. Numerarul eliberat spre decontare, dar neutilizat, trebuie restituit în

casieria întreprinderii în curs de 3 zile după expirarea termenului pentru care a fost

eliberat. Persoanele care au primit numerar spre decontare sânt obligate să prezinte în

contabilitatea întreprinderii o dare de seamă cu anexarea actelor doveditoare privind

sumele utilizate.

În casieria întreprinderii banii în numerar pot fi primiţi din contul bancar, din

vânzările în numerar a produselor, mărfurilor şi serviciilor, în urma rambursării

avansurilor neutilizate de către titularii de avans, sub formă de despăgubiri din partea

gestionarilor şi în alte cazuri.

Operaţiunile de casă se perfectează prin documente, formularele-tip

interdepartamentale ale căror se aprobă de Biroul Naţional de Statistică, de comun acord

36

cu Banca Naţională şi Ministerul Finanţelor, în mod obligator aplicate, fără schimbări, în

toate întreprinderile, indiferent de subordonarea lor departamentală şi formele de

proprietate.

Casierul primeşte numerarul în casierie din contul bancar în baza cecului bancar,

întocmit de către contabilul-şef sau altă persoană numită de acesta. În cec se indică

denumirea emitentului, numele şi prenumele mandatului, suma solicitată în cifre şi în

litere. Verso-ul cecului cuprinde suma divizată după destinaţie (remunerarea muncii,

avans, cheltuieli gospodăreşti, etc.), semnăturile emitentului (prima – a conducătorului, iar

a doua – a contabilului-şef sau a altor persoane cu dreptul de a pune semnătura respectivă)

adeverite prin ştampila întreprinderii, datele din buletinul de identitate al persoanei care

primeşte numerarul.

Cecul este ordinul scris al plătitorului băncii sale privind transferarea sumei indicate

în cec din numerar în contul beneficiarului, care poate fi destinatarul cecului sau persoana

menţionată în cec. Cecul este utilizat atât de către persoanele fizice cât şi juridice la

decontările pentru mărfurile livrate, servicii prestate sau pentru alte plăţi.

Termenul de prezentare al cecului din carnetul de cecuri cu limită de sumă de către

beneficiarul de cec spre plată la bancă este de 10 zile, ziua eliberării nu se ia în calcul.

Cecul prezentat mai târziu de termenul stabilit nu se primeşte spre executare.

Schimbul cecului pe bani în numerar de către beneficiarul de cec nu se admite.

Carnetul de cecuri se obţine de la bancă prin prezentarea cererii şi se păstrează în

casierie cu disponibilul bănesc. În cazul pierderii cecului sau carnetului de cecuri, se

anunţă banca la termenii stabiliţi. Pentru obţinerea carnetului de cecuri se prezintă

documentele:

cererea;

dispoziţia de plată privind virarea banilor în contul carnetului de cecuri;

buletin de identitate pentru persoanele fizice.

La întocmirea carnetului de cecuri cu limită de sumă, care se utilizează la

majoritatea întreprinderilor, funcţionarul băncii verifică prezenţa tuturor cecurilor în

carnetul de cecuri. Indică pe versoul copertei termenul de valabilitate al carnetului de

cecuri, prezenţa cecurilor de la numărul ____ până la numărul ____, denumirea

37

emiţătorului de cec, numărul contului personal al acestuia, limita totală a sumei în cifre şi

litere, data emiterii carnetului.

Dacă a fost îndeplinit un cec greşit, atunci el nu se decupează, ci doar se scrie pe el

„Greşit”. Partea decupabilă a cecului rămâne la bancă, iar chitanţa (cotorul) cecului

întreprinderii pe care se indică suma. Pe partea verso a cecului se indică necesitatea pentru

primirea sumei.

Primirea banilor în numerar se mai efectuează prin dispoziţii de încasări, semnate de

contabilul-şef sau altă persoană împuternicită de acesta.

Conform anexei 1, dispoziţia de încasare numărul 434 adevereşte faptul că pe data

de 25 decembrie în casieria S.R.L. „Abilitate-Agro” a fost depusă suma de 130000 lei din

contul curent în valută naţională deschis la Banca Socială. Codul fiscal al S.R.L.-ului –

1003602014065. În document nu este indicat contul corespondent al contului la care se

referă documentul (241 „casa”) – 242. De asemenea, nu se precizează scopul pentru care

s-a încasat numerarul: pentru achitarea salariilor lucrătorilor. Valabilitatea documentului

este determinată de semnătura casierului, a contabilului-şef şi amprenta ştampilei.

Numerarul din casierie se ridică pentru achitarea salariilor şi indemnizaţiilor,

acordarea avansurilor spre decontare titularilor de avans.

Conform Normelor pentru efectuarea operaţiunilor de casă în economia

naţională a Republicii Moldova, la eliberarea numerarului din casierie se întocmeşte

dispoziţia de plată, sau alte scripte întocmite în modul corespunzător (borderouri de plăţi,

cereri de eliberare a numerarului, conturi etc.) cu aplicarea ştampilei cu atributele

dispoziţiei de plată. Scriptele de eliberare a numerarului trebuiesc să fie semnate de

conducătorul  şi  contabilul-şef ai întreprinderii sau de alte persoane împuternicite.

În dispoziţia de plată numărul 272 (anexa 2) este indicat că s-a eliberat domnului

Antociuc Vasile suma de 800 lei în baza ordinului numărul 41. Documentul a fost întocmit

pe data de 24 decembrie 2008 şi e veridic în baza semnăturilor conducătorului,

contabilului-şef, a persoanei care primeşte mijloacele băneşti şi a casierului.

Salariile, premiile, indemnizaţiile, bursele şi alte plăţi pot fi eliberate în baza listelor

de plată (anexa 3), fără a se mai întocmi dispoziţii de plată. În lista de plată anexată este

indicat codul fiscal al entităţii, denumirea acesteia, suma totală eliberată pentru plata

38

salariilor în cifre şi în litere, data eliberării salariilor – 24 decembrie 2008. Documentul

este autentificat în baza semnăturilor directorului entităţii, a contabilului-şef şi a casierului

care a eliberat suma. Pe partea opusă este scrisă lista angajaţilor ce urmează să primească

salariul. În dreptul fiecărui salariat este indicată suma salariului şi semnătura acestora.

Primirea şi eliberarea banilor prin intermediul dispoziţiilor de încasare şi de plată

poate fi efectuată numai în ziua întocmirii acestora.

Evidenţa mişcării banilor în casierie se duce de către casier în Registrul de casă

(anexa 4), unde se ţine evidenţa tuturor încasărilor şi eliberărilor de numerar. Registrul de

casă se întocmeşte în două exemplare. Primul exemplar rămâne în casierie, iar al doilea se

detaşează de la registru şi serveşte casierului drept raport, care împreună cu documentele

anexate se prezintă în contabilitate.

În baza registrului de casă anexat putem constata că pe data de 24 decembrie 2008 s-

au efectuat 14 operaţiuni, dintre care două intrări de mijloace băneşti (la una din ele a fost

anexat documentul primar (anexa 1) şi 12 încasări (două din care au fost confirmate prin

anexele 2 şi 3). Rulajul debitor este de 130415 lei, iar cel creditor – de 137072,15 lei.

Soldul la începutul zilei este de 7252,11, iar după efectuarea tuturor încasărilor şi plăţilor

soldul final a fost de 594,96. Pentru ziua următoare – 25 decembrie 2008 – în registrul de

casă această sumă va fi soldul iniţial.

Pentru evidenţa sintetică a numerarului în casierie în este destinat contul de activ

241 „Casa”. Acest cont generalizează informaţia privind existenţa şi mişcarea mijloacelor

băneşti în valută naţională şi străină în casierie. În debitul contului se înregistrează

intrările mijloacelor băneşti în casieria întreprinderii, iar în credit – cheltuielile sau ieşirile

de mijloace băneşti din casierie în baza documentelor justificate întocmite.

Soldul contului este debitor şi reprezintă numerarul existent în casieria întreprinderii

la sfârşitul perioadei de gestiune.

La contul 241 „Casa” pot fi deschise următoarele subconturi:

2411 „Casa în valută naţională”

2412 „Casa în valută străină”

2413 „Mijloace băneşti în numerar legate”

39

Ultimul subcont se deschide în cazurile sechestrării numerarului din casieria

întreprinderii, blocării, gajării şi în cazuri similare.

Având în vedere faptul că la S.R.L. „Abilitate-Agro” nu se efectuează tranzacţii în

valută străină şi nu au fost cazuri de sechestrare a numerarului, nu a fost necesară

deschiderea altor subconturi, decît subcontul 2411 „Casa în valută naţională”.

Datele operaţiunilor economice reflectate în documentele primare trebuie să fie

înregistrate ulterior în scopul grupării care răspunde nevoilor gestiunii. În acest scop se

utilizează registrele contabile. Acestea reprezintă tabele speciale care îmbracă forma sa şi

au conţinut în funcţie de cerinţele controlului şi sistematizării informaţiei.

Utilizarea diverselor registre este condiţionată de volumul şi specificul obiectelor

contabilizate, caracterul de masă al operaţiunilor economice, modul de înregistrare şi

prelucrare a informaţiei economice, etc. Aceste particularităţi influenţează asupra

construirii registrelor contabile.

Prin forma contabilităţii se înţelege o anumită organizare şi construire a sistemelor

de registre contabile în scopurile controlului curent asupra stării şi mişcării mijloacelor şi

surselor de venituri şi cheltuieli şi obţinerii informaţiei necesare pentru întocmirea

rapoartelor financiare.

În contabilitatea S.R.L. „Abilitate-Agro” este utilizată forma de evidenţă

automatizată. Pentru a lucra mai uşor şi mai eficient cu generalizarea documentelor

primare se utilizează anumite forme de registre sintetice şi analitice pe fiecare cont în parte

numite „Registrul soldurilor şi rotaţiilor” elaborate în programul contabil „Universal

accounting”.

Scopul principal al evidenţei contabile constă în crearea informaţiei financiare, care

ar putea satisface cerinţele economiei de piaţă, ar reflecta schimbările stării financiare şi

rezultatului activităţii întreprinderilor. Utilizarea acestui program de evidenţă contabilă în

cadrul S.R.L. “Abilitate-Agro” asigură atingerea cu succes a acestui scop, accelerarea şi

simplificarea prelucrării informaţiei. Forma automatizată a contabilităţii a ridicat la un

nivel mai înalt procesul de înregistrare a operaţiunilor economice, operativitatea şi

calitatea informaţiei obţinute. Prin introducerea unică a informaţiei se asigură unitatea

40

bazei informaţionale şi un proces tehnologic automatizat complet de prelucrare a

informaţiei.

Forma automatizată de evidenţă a mijloacelor băneşti în S.R.L. „Abilitate-Agro” se

organizează în felul următor: mai întâi datele din documentele primare se introduc la

computer, unde, cum am mai evidenţiat se formează baza informaţională respectivă pe

fiecare cont. De exemplu la contul 241 „Casa” se introduc datele corespunzătoare din

dispoziţiile de plată şi de încasare. Totodată în baza de informaţii a computerului se va

fixa şi înregistrările duble aferente acestor conturi. Apoi datele introduse sunt verificate de

către contabil. După prelucrarea acesteia la computer se formează informaţia rezultat, care

se extrage din memoria computerului sub formă de diferite registre, la cererea

utilizatorilor.

Anexa 5 reprezintă Registrul soldurilor şi rotaţiilor, utilizat pentru evidenţa sintetică

şi analitică a mijloacelor băneşti în casierie. Acest registru este sub formă de tabel. În

prima coloană a tabelului sunt indicate subconturile deschise la contul aferent registrului.

(în registrul aferent contului 241 ”Casa” a fost decshis un singur subcont – 2411 „Casa în

valută naţională”). Pentru următoarele trei coloane (Sold iniţial, Rulajul, Sold final) le

revine încă cîte două coloane – Dt, Ct – pentru indicarea sumelor pe debitul sau creditul

contului. Ultimele trei coloane sunt destinate pentru a preciza contul analitic corespondent,

denumirea contului analitic şi conţinutul faptei economice. Ordinea înregistrărilor duble

este determinată de simbolul contului corespondent, şi nu de data la care faptele

economice au avut loc, aceasta din urma nefiind prezentată în regsitru, fapt ce contravine

articolului 23 din Legii contabilităţii, conform căruia în registrele contabile trebuie să fie

indicată data efectuării faptei economice. Perioada pentru care sunt indicate faptele

economice la contul 241 „Casa” este este luna decembrie 2008. În acest timp au fost

înscrise următoarele înregistrări duble:

1. S-a acordat avans angajatului Antociuc Vasile (anexa 5):

debit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2

„Creanţe pe termen scurt ale titularilor de avans” – 50002 lei,

credit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în valută naţională” – 50002 lei.

41

2. Încasarea mijloacelor băneşti în numerar din contul curent în valută naţională (anexa

5):

debit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în valută naţională” – 263000 lei,

credit contul 242 „Conturi curente în valută naţională”, subcontul 1 „Mijloace

băneşti nelegate” – 263000 lei.

3. Primirea avansurilor pe termen scurt în numerar de la cumpărători (anexa 5):

debit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în valută naţională” – 24510 lei,

credit contul 523 „Avansuri pe termen scurt primite”, subcontul 3 „??????” –

24510 lei.

4. Achitarea salariului lucrătorului Antonciuc Emilia (anexa 5):

debit contul 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”, subcontul

1 „Datorii privind retribuirea muncii” – 1089 lei,

credit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în valută naţională” – 1089 lei.

Pentru prezentarea unei informaţii mai generalizatoare se utilizează Cartea Mare.

Aceasta este un registru sistematic contabil obligatoriu, utilizat pentru înscrierea lunară,

directă sau prin gruparea pe conturi corespondente a înregistrărilor efectuate în registrele

sintetice. Astfel se stabileşte situaţia fiecărui element patrimonial la un moment, respectiv,

soldul iniţial, rulajele debitoare şi creditoare şi soldul final. Registrul Cartea Mare deţine

un rol important în sistematizarea şi structurarea rulajelor fiecărui cont contabil pe conturi

corespondente.

Rulajul debitor şi creditor al fiecărui cont se prezintă desfăşurat. Aceasta permite a

concretiza plenititudinea şi corectitudinea înregistrării operaţiunilor economice la sfârşitul

lunii. Rulajul debitor al tuturor conturilor efectuate în cursul lunii, înscrise în Cartea mare,

trebuie să fie egal cu totalul rulajului creditor al acestor conturi.

Cartea Mare se deschide pe un an pentru fiecare cont sintetic utilizat la

întreprindere. Deoarece în S.R.L. „Abilitate-Agro” are loc ţinerea evidenţei contabile

automatizat, Cartea Mare se întocmeşte în mod operativ. Doar prin înregistrarea

informaţiei primare are loc înscrierea acesteia în toate documentele generalizatoare,

inclusiv în Cartea Mare. În anexa 6 este prezentată Cartea Mare pentru contul 241 „Casa”.

Pe fiecare document de acest tip este indicat denumirea entităţii, numărul contului pentru

42

care este întocmit, perioada solicitată. Primele coloane servesc pentru indicarea numărului

de rînd, a anului şi lunii. Fiecărei luni ii este rezervat cîte un rînd. Următoarele coloane

indică conturile creditoare corespondente cu contul Cărţii Mari, Rulajul debitor al contului

respectiv pe fiecare lună, conturile debitoare corespondente şi Rulajul creditor lunar. În

ultima coloană se înscrie suma soldului final la finele fiecărei luni. Prima cifră din ultima

coloană serveşte pentru a indica soldul iniţial al contului la 1 ianuarie.

Conform registrului Cartea Mare la contul 241 „Casa” se constată că la

întreprindere au mai avut loc următoarele tipuri de fapte economice pe parcursul anului

2008:

1. În luna iunie s-a înregistrat restituirea în casierie a avansului neutilizat (anexa 6):

debit contul 241 „Casa” – 68000 lei,

credit contul 227 „Avansuri pe termen scurt ale personalului” – 68000 lei.

2. În luna septembrie s-au transmis mijloace băneşti în numerar din casierie la conturile

curente în valută naţională (anexa 6):

debit contul 242 „Conturi curente în valută naţională” – 200 lei,

credit contul 241 „Casa” – 200 lei.

Pentru a verifica corectitudinea şi plenitudinea înregistrărilor în Cartea Mare, cît şi

în registrul soldurilor şi rotaţiilor este necesar de a compara rulajele contului 241 „Casa”

din Cartea Mare pentru luna decembrie cu totalul coloanei „Rulajul” din registrul

soldurilor şi rotaţiilor. Se constată că acestea coincid – atît rulajul debitor (287510) cît şi

cel creditor (287379) al contului 241 „Casa” pentru luna decembrie din Cartea Mare

coincide cu totalul rulajelor aceluiaşi cont din registrul soldurilor şi rotaţiilor.

Este necesar de nominalizat faptul ca un neajuns al contabilităţii mijloacelor băneşti

în casierie a S.R.L. „Abilitate-Agro” este faptul că în documentele primare lipsesc unele

elemente – conturile corespondente, semnătura contabilului-şef, dar Conform

modificărilor din Legea contabilităţii din 27.04.2007 entitatea de sine stătător decide

modul de semnare a documentelor de casă, de decontări şi de bancare. Acum sunt posibile

două variante:

1. sau le semnează numai conducătorul;

2. sau le semnează persoanele care au dreptul la I şi a II semnătură.

43

Deci, lipsa semnăturii contabilului-şef nu este o încălcare a legislaţiei, deoarece este

prezentă semnătura conducătorului.

2.2 Contabilitatea mijloacelor băneşti în contul current în valuta naţionalăToate întreprinderile, indiferent de forma juridică de organizare a acestora, sînt

obligate să păstreze mijloacele băneşti temporar libere în instituţiile bancare.

La cererea agentului economic, băncile comerciale pot deschide diferire tipuri de

conturi bancare: conturi curente, conturi de depozit, conturi de împrumut, conturi

provizorii, precum şi conturi pentru tranzacţii în valută naţională.

Pentru păstrarea mijloacelor băneşti libere, efectuarea plăţilor şi încasărilor

întreprinderile deschid conturi curente la băncile comerciale, prin care sînt efectuate

operaţiuni de decontare. Conform legislaţiei în vigoare fiecare agent economic poate

deschide mai multe conturi curente în valută naţională în diferite bănci, indiferent de

amplasarea teritorial-administrativă a acestuia.

Instituţia bancară poate deschide agentului economic un cont provizoriu care are un

caracter temporar şi este destinat acumulării mijloacelor băneşti pentru formarea sau

majorarea capitalului statutar al întreprinderii.

Operaţiunile economice pot fi efectuate în contul curent numai după înregistrarea

acestui cont la inspectoratele fiscale de stat teritoriale.

În scopul deschiderii unui cont curent agentul economic rezident prezintă la

instituţia bancară următoarele documente:

Cererea de deschidere a contului, după un formular tipizat;

Copia certificatului de înregistrare a întreprinderii sau alte documente care confirmă

înregistrarea de stat conform legislaţiei în vigoare;

Copia statutului, regulamentului sau contractului de constituire etc.;

Copia certificatului de atribuire a codului fiscal, în cazul cînd legislaţia prevede

atribuirea acestuia;

Fişa cu specimene de semnături şi amprenta ştampilei;

Extrasul din Registrul Comercial de Stat ce confirmă persoana autorizată să

administreze întreprinderea;

Alte documente la cererea băncii;

44

Copiile documentelor prezentate trebuie autentificate notarial.

Persoanele juridice nerezidente, la deschiderea contului curent, prezintă de

asemenea copia documentului care confirmă statutul legal în Republica Moldova şi copia

documentului care confirmă înregistrarea de stat în ţara de provenienţă.

La deschiderea contului curent între titularul de cont şi instituţia bancară se încheie

un contract privind deservirea de casă şi decontările.

Banca comercială efectuează încasarea şi virarea mijloacelor băneşti din contul

curent în succesiunea şi mărimea în care au fost primite documentele de decontare

respective.

Mijloacele băneşti se încasează în conturile curente în valută naţională din vînzarea

produselor, din prestarea serviciilor, din casierie, sub formă de credite bancare şi

împrumuturi etc. Utilizarea acestora se efectuează pentru achitarea datoriilor faţă de

furnizori, antreprenori, bănci, buget, organele de asigurări sociale şi de asistenţă medicală,

personal şi alţi creditori; pentru deschiderea conturilor de depozit şi speciale la bănci;

pentru eliberarea numerarului în casierie şi efectuarea altor operaţiuni.

Decontările între agenţi economici se efectuează prin transfer de credit sau debitare

directă. Transferul de credit reprezintă o serie de operaţiuni care începe prin emiterea de

către emitent a ordinului de plată şi executarea de către banca plătitoare a acestuia în

scopul punerii la dispoziţia beneficiarului a unei sume de mijloace băneşti şi se finalizează

prin înregistrarea de către banca beneficiară a sumei respective în contul beneficiarului.

Transferul de credit se efectuează în baza ordinului de plată întocmit de către

emitentul acestuia. Ordinul de plată utilizat la efectuarea transferului de credit în lei

moldoveneşti se întocmeşte în conformitate cu Modul de completare a ordinului de plată

în lei moldoveneşti.

Ordinul de plată anexat (anexa 7) cu numărul 119 (acest număr poate avea maxim

10 simboluri) indică faptul că S.R.L. „Abilitate-Agro” plăteşte în favoarea S.R.L. „Bord”

suma de 12933 lei. Plătitorul este deservit de banca comercială „Banca Socială” cu codul

BSOCMD2X726, iar benefiaciarul – de „Banca de Economii”, codul căreia este

BECOMD2X648. Beneficiarul S.R.L. „Bord” are contul bancar 225154849837 şi codul

fiscal 1003602015752, iar plătitorul S.R.L. „Abilitate-Agro” – contul bancar

45

222472600335 şi codul fiscal 1003602014065. Plata s-a efectuat pentru achitarea datoriei

privind facturile comerciale apărute la S.R.L. „Abilitate-Agro” la procurarea de la S.R.L.

„Bord” a pieselor de schimb, conform facturii din 4 decembrie 2008. Tipul transferului,

indicat cu litera majusculă „N” în pătrat, este normal (pentru transferul urgent se indică cu

litera majusculă „U”). Este aplicată semnăturile şi ştampila emitentului („Abilitate-Agro”)

care trebuie să corespundă specimenelor din “Fişa cu specimene de semnături şi amprenta

ştampilei”. Data primirii şi data executării ordinului de plată de către banca plătitoare este

4 decembrie 2008. Se aplică semnătura funcţionarului responsabil al băncii plătitoare.

Transferul de credit poate fi efectuat atît în lei moldoveneşti cît şi în valută străină,

conform prevederilor actelor normative în vigoare. În funcţie de specificul utilizării,

transferul de credit se clasifică în transfer ordinar (în scopul efectuării tuturor plăţilor, care

nu se referă la bugetul public naţional) şi transfer bugetar (pentru efectuarea plăţilor care

se referă numai la bugetul public naţional).

În cazul perceperii în mod incontestabil a mijloacelor băneşti din contul curent în

favoarea conturilor bugetului de stat, bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale şi ale

instituţiilor finanţate de la buget se emite ordinul incaso de către persoana abilitată prin

lege cu acest drept. Plătitori în baza ordinului incaso sînt persoanele juridice şi fizice care

practică activitate de antreprenoriat şi care, conform legislaţiei fiscale, sunt obligate să

achite la buget orice impozite şi taxe, penalităţile şi amenzile respective.

Ordinul incaso se emite în limba de stat şi se înaintează atît la contul deschis în lei

moldoveneşti cît şi la contul deschis în valută străină, în dependenţă de contul şi valuta

indicată în ordinul incaso.

În anexa 8 este prezentat ordinul incaso cu numărul 570000370 din 20 noiembrie

2008 în baza căruia din contul bancar 222472600335 al S.R.L. „Abilitate-Agro”, cod fiscal

1003602014065, a fost transferată suma de 13098,43 lei. Drept bază pentru întocmirea

acestui ordin incaso serveşte actul legislativ – Titlul V al Codului Fiscal şi faptul că

entitatea avea restanţe la plata contribuţiilor de asigurări sociale de stat la suma respectivă.

Banca plătitoare trece la scăderi suma totală sau parţială (în cazul cînd suma mijloacelor

băneşti din cont nu este suficientă) înscrisă în ordinul incaso în ziua primirii acestuia spre

executare.

46

Încasarea mijloacelor băneşti în contul curent poate fi efectuat în baza ordinului de

plată. În anexa 9 este prezentat ordinul de plată cu numărul 1030, care confirmă faptul că

S.R.L. „Abilitate-Agro” este beneficiar al sumei de 600000 lei din bugetul de stat cu codul

fiscal 1006601000288. Mijloacele băneşti au fost transferate din contul trezorerial

240100501690100 al băncii Ministerului Finanţelor – Trezoreria centrală cu codul

TREZMD2X în contul curent al S.R.L. „Abilitate-Agro” cu numărul 222472600335,

deservit de banca comercială „Banca socială”. Tipul transferului este normal. Data emiterii

şi data executării ordinului de plată este 10 decembrie 2008. Veridicitatea efectuării

acestei plăţi este bazată pe semnătura funcţionarului responsabil al băncii şi ştampila.

O altă modalitate de înregistrare a mijloacelor băneşti este debitarea directă.

Debitarea directă este practicată la încasarea plăţilor datorate de consumatori furnizorilor

de bunuri şi servicii. Documentul de plată în baza căruia se efectuează debitarea directă

este cererea de plată. Totodată pentru a încasa mijloacele băneşti prin debitare directă mai

este necesar ca beneficiarul să emită angajamentul privind debitarea directă şi plătitorul –

mandat de debitare directă. Angajamentul privind debitarea directă este acordul încheiat

între beneficiar şi banca beneficiară, ce cuprinde obligaţiile acestora în cadrul utilizării

debitării directe şi în baza căruia banca beneficiară efectuează creditarea contului bancar al

beneficiarului. Mandatul de debitare directă este un act juridic prin care plătitorul acordă o

împuternicire unui anumit beneficiar pentru a emite cereri de plată, precum şi băncii

plătitoare pentru a-i debita contul cu sumele indicate în cererile de plată.

Pentru operaţiile efectuate de către clienţii săi banca încasează comision. Exista

foarte multe tipuri de comisioane bancare, dintre care amintim: comision de gestionare a

creditelor sau a conturilor, comision de finanţare, comision de gestiune, comision pentru

efectuarea operaţiunilor in numerar, comision pentru operaţiuni de cont curent.

Documentul ce confirmă aceste reţineri din contul curent al clienţilor este borderoul

notelor de plată.

Borderoul notelor de plată anexat (anexa 10) confirmă reţineri de mijloace băneşti

din contul plătitorului S.R.L. „Abilitate-Agro” în sumă de 5 lei de către banca care îl

deserveşte, „Banca socială” S.A. filiala Făleşti. Operaţia pentru care s-a executat acest

comision este transferul sumei de 12933 lei în favoarea S.R.L. „Bord”, în baza ordinului

47

de plată din anexa 7, analizat anterior. Ca şi la celelalte documente eliberate de bancă, este

indicat codurile fiscale ale plătitorului şi beneficiarului, conturile acestora. Deoarece

operaţiunea pentru care s-a plătit acest comision a fost efectuată numai în cadrul băncii,

codul filialei plătitoare şi celei beneficiare coincide (BSOCMD2X726). Numărul acestei

note de plată este 07. A fost efectuată pe data de 4 decembrie 2008. În borderou se mai

indică înregistrarea dublă întocmită la bancă: se debitează contul 222472600335 şi se

creditează contul beneficiarului (de fapt, beneficiar este însăşi banca ce deserveşte contul)

– 467772615, adică este formula inversă celeia care se întocmeşte la întreprindere,

deoarece pentru bancă suma încasată reprezintă o micşorare a datoriei faţă de client şi se

înregistrează în debitul contului de pasiv al clientului în bancă, iar pentru întreprindere

suma depusă este o diminuare a valorii mijloacelor băneşti din contul acesteia la bancă,

adică se înscrie în creditul contului de activ 242.

Întreprinderea primeşte de la bancă periodic, de obicei după fiecare tranzacţie

bancară, extrase de cont cu anexarea la ele a documentelor, în baza cărora au fost

întocmite înregistrările în extrasul de cont. Extrasul de cont este un document bancar care

prezintă titularului de cont descifrarea mişcărilor pe contul curent şi permite verificarea

egalităţii soldului final debitor de pe contul contabil din registrul contabil cu soldul final

pe contul bancar indicat în ultimul extras de cont, iar documentele anexate – veridicitatea

mişcărilor pe contul curent efectuate de către bancă.

Extrasul de cont din anexa 11 indică sumele de intrări şi ieşiri din contul curent în

valută naţională cu numărul 222472600335 al titularului de cont S.R.L. „Abilitate-Agro”

de pe 2 pînă pe 4 decembrie 2008. Soldul iniţial (la începutul zilei de 2 decembrie 2008)

era de 360754,76 lei (în extrasul de cont precedent această sumă era soldul final), iar în

urma efectuării a 2 operaţiuni din această perioadă soldul final reprezenta 347816,76 lei.

Pentru fiecare operaţiune este prezentat numărul acesteia, codul băncii, contul

corespondent al contului nominalizat (222472600335), numărul documentului primar în

baza căruia s-au încasat sau s-au eliberat mijloacele băneşti şi suma, care în extras se

indică pe debit, dacă au fost ieşiri de mijloace băneşti sau pe credit, daca s-au efectuat

intrări de mijloace băneşti în contul curent. Printre înregistrările indicate în extrasul de

cont se găsesc acelea la care am anexat documentele primare analizate anterior: borderoul

48

notelor de plată (anexa 10) – operaţiunea 1 şi ordinul de plată (anexa 7) – operaţiunea a

doua din extras.

Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea mijloacelor băneşti în

valută naţională, înregistrate în contul curent al întreprinderii la bancă este destinat contul

de activ 242 „Conturi curente în valută naţională”. În debitul acestui cont se reflectă

încasarea mijloacelor băneşti în valută naţională, iar în credit – utilizarea lor. Soldul

acestui cont este debitor şi reprezintă suma mijloacelor băneşti în contul curent în valută

naţională la finele perioadei de gestiune.

Registrul sintetic şi analitic al contului 242 „Conturi curente în valută naţională”

este reprezentat în anexa 12. Modul de întocmire a acestuia este la fel ca a registrului

soldurilor şi rotaţiilor la contul 241 „Casa”. Datele corespunzătoare se introduc la

computer din extrasele de cont şi ordinele de plată. În prima coloană a registrului sunt

indicate conturile analitice deschise la contul sintetic 242 „Conturi curente în valută

naţională”. La acest cont a fost deschis un singur cont analitic – 2421 „Mijloace băneşti

nelegate”.

Registrul e întocmit pentru faptele economice efectuate în luna decembrie a anului

2007. În acesta este indicat soldul iniţial de 356538,35 lei, iar în urma înregistrării

operaţiunilor din luna decembrie, soldul contului 242 „Conturi curente în valută naţională”

era 422040,46 lei. Sumele de intrări sau ieşiri de mijloace băneşti din contul curent sunt

indicate în coloana „Rulajul” - în debit pentru sumele înregistrate în contul curent sau pe

credit – pentru cele eliberate, cu indicarea pentru fiecare sumă a simbolului contului

analitic corespondent în coloana „Cont”.

Conform anexei 12 putem relata că în luna decembrie 2008 în cadrul S.R.L.

„Abilitate-Agro” au fost efectuate următoarele tipuri de înregistrări duble:

1. S-au încasat în contul curent în valută naţională mijloace băneşti pentru bunurile vîndute

fabricii „Avicola Nord” S.A. Făleşti (anexa 12):

debit contul 242 „Conturi curente în valută naţională”, subcontul 1 „Mijloace

băneşti nelegate” – 160000 lei,

credit contul 221 „Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”,

subcontul 1 „Facturi de primit din ţară” – 160000 lei.

49

2. Acordarea avansurilor pe termen scurt societăţii cu răspundere limitată „Agarista

Agricola” (anexa 12):

debit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”, subcontul 1 „Avansuri

pe termen scurt acordate în ţară” – 21646,59 lei.

credit contul 242 „Conturi curente în valută naţională”, subcontul 1 „Mijloace

băneşti nelegate” – 21646,59 lei,

3. Restituirea unei părţi din avansul pe termen scurt acordat anterior societăţii cu

răspundere limitată „Vamelidas Nord” (anexa 12):

debit contul 242 „Conturi curente în valută naţională”, subcontul 1 „Mijloace

băneşti nelegate” – 260000 lei,

credit contul 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”, subcontul 1 „Avansuri

pe termen scurt acordate în ţară” – 260000 lei.

4. Restituirea sumei avansului neutilizat de angajat în contul curent (anexa 12):

debit contul 242 „Conturi curente în valută naţională”, subcontul 1 „Mijloace

băneşti nelegate” – 78000 lei,

credit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2

„Creanţe pe termen scurt ale titularilor de avans” – 78000 lei.

5. Eliberarea mijloacelor băneşti din contul curent cu înregistrarea acestora în casierie

(anexa 12):

debit contul 241 „Casa”, subcontul 1 „Casa în valută naţională” – 263000 lei,

credit contul 242 „Conturi curente în valută naţională”, subcontul 1 „Mijloace

băneşti nelegate” – lei.

6. Achitarea datoriei faţă de organele de asigurări sociale (anexa 12):

debit contul 533 „Datorii privind asigurările”, subcontul 1 „Datorii faţă de

Fondul Social” – 4150 lei,

credit contul 242 „Conturi curente în valută naţională”, subcontul 1 „Mijloace

băneşti nelegate” – 4150 lei.

7. Achitarea datoriei faţă de Compania Naţională de Asigurări Medicale (anexa 12):

debit contul 533 „Datorii privind asigurările”, subcontul 1 „Datorii faţă de

Fondul Social” – 13280 lei,

50

credit contul 242 „Conturi curente în valută naţională”, subcontul 1 „Mijloace

băneşti nelegate” – 13280 lei.

8. Achitarea datoriei privind TVA la buget (anexa 12):

debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 2 „Datorii

privind taxa pe valoare adăugată” – 308983 lei,

credit contul 242 „Conturi curente în valută naţională”, subcontul 1 „Mijloace

băneşti nelegate” – 308983 lei.

9. S-a achitat comisionul pentru deservirea contului (anexa 12):

debit contul 713 „Cheltuieli generale şi administrative”, subcontul 9 „Alte

cheltuieli generale şi administrative” – 3727 lei,

credit contul 242 „Conturi curente în valută naţională”, subcontul 1 „Mijloace

băneşti nelegate” – 3727 lei.

Totalurile registrului soldurilor şi rotaţiilor (anexa 12) trebuie să corespundă datelor din

Cartea Mare (anexa 13) pentru luna decembrie. Astfel, din datele Cărţii Mari soldul final

al lunii precedente (noiembrie) trebuie să fie egal cu soldul iniţial înscris în registrul

soldurilor şi rotaţiilor lunii decembrie – 356538,35. Rulajul debitor (1897600), cel creditor

(1832097,89) şi soldul final al contului 242 „Conturi curente în valută naţională” pentru

luna decembrie (422040,46) de asemenea coincid. Aceasta demonstrează deplinătatea

înscrierilor în registrul soldurilor şi rotaţiilor, cît şi în Cartea Mare.

Conform datelor din Cartea Mare se constată că la entitate au mai avut loc următoarele

tipuri de înregistrări duble:

1. În luna septembrie s-au transmis mijloace băneşti în numerar din casierie la conturile

curente în valută naţională (anexa 13):

debit contul 242 „Conturi curente în valută naţională” – 200 lei,

credit contul 241 „Casa” – 200 lei.

2. În luna octombrie a fost înregistrate mijloace băneşti primite cu titlu gratuit:

debit contul 242 „Conturi curente în valută naţională” – 107314,54 lei,

credit contul 622 „Venituri din activitatea financiară” – 107314,54 lei.

La finele anului soldul final al mijloacelor băneşti din conturile curente era de

422040,46.

51

2.3 Contabilitatea altor mijloace băneştiActualmente creşte numărul întreprinderilor rezidente care desfăşoară activitate

economică externă şi, ca urmare, efectuează diverse operaţiuni în valută străină. În

conformitate cu Regulamentul privind deschiderea şi închiderea conturilor la băncile

din Republica Moldova nr. 415 din 30.12.1999, cu modificările şi completările ulterioare,

şi Regulamentul privind reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova

aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei, cu

modificările şi completările ulterioare, instituţiile bancare autorizate deschid unor astfel de

întreprinderi conturi curente în valută străină. Actele normative nominalizate oferă fiecărei

întreprinderi dreptul de a deschide mai multe conturi în orice valută străină.

Pentru a deschide un cont curent în valută străină întreprinderile prezintă aceleaşi

documente ca şi în cazul deschiderii contului curent în valută naţională. După verificarea

documentelor respective, prin decizia conducătorului (sau altei persoane împuternicite)

banca deschide întreprinderii contul curent în valută străină, atribuindu-i numărul

respectiv. La deschiderea contului curent în valută străină, de regulă, între întreprindere şi

instituţia bancară se încheie un contract de deservire în care se stipulează nomenclatorul

serviciilor prestate de bancă, comisioanele, drepturile şi obligaţiile părţilor etc.

Pentru efectuarea operaţiunilor în valută străină, cum ar fi achitarea datoriilor

aferente contractelor care prevăd importul de mărfuri şi servicii, rambursarea creditelor în

valută străină, achitarea cheltuielilor de deplasare în străinătate, precum şi în alte cazuri

prevăzute în vigoare, întreprinderile pot procura valuta respectivă. În acest scop ele

prezintă băncii în care deservesc o cerere, în care reflectă destinaţia valutei străine

procurate, documentul care confirmă necesitatea procurării valutei străine, termenul de

executare etc. Dacă întreprinderea în termen stabilit de la data procurării valutei străine nu

a folosit-o în scopurile în care a fost procurată, ea este obligată să o propună pentru

vânzare băncii autorizate.

Întreprinderile nu au dreptul să transfere mijloace din contul curent în valută străină

în conturile curente în valută străină ale altor rezidenţi, cu excepţia băncilor autorizate. Cât

priveşte transferurile din contul curent în valută străină în conturile nerezidenţilor, acestea

52

pot fi realizate în cadrul operaţiunilor curente internaţionale, operaţiunilor privind

transferurile de capital care pot fi efectuate fără autorizaţia BNM, precum şi în alte cazuri

prevăzute de Regulamentul privind reglementarea valutară pe teritoriul Republicii

Moldova. Astfel de transferuri se permit cu condiţia că mijloacele în contul curent în

valută străină au fost înregistrate în limitele operaţiunilor curente internaţionale, procurate

pe piaţa valutară internă sau înregistrate pe alte căi ce nu contravin legislaţia în vigoare.

Pentru a efectua transferuri din contul curent în valută străină întreprinderile prezintă

băncii documentele care confirmă necesitatea efectuării acestor plăţi şi conţin date privind

suma plăţii. Pe originalul documentului respectiv persoana responsabilă a băncii face

menţiunea despre data, suma plăţii şi denumirea băncii, pe care o autentifică prin

semnătura sa şi ştampila băncii. Copiile acestor documente se păstrează la bancă.

Mijloacele băneşti se încasează în conturile curente în valută străină din vânzarea

bunurilor şi din prestarea serviciilor către cumpărătorii (clienţii) străini; din casierie; din

primirea creditelor, împrumuturilor şi din alte operaţiuni. Utilizarea mijloacelor băneşti

din conturile curente în valută străină se efectuează pentru achitarea datoriilor faţă de

furnizorii şi antreprenorii străini, bănci şi alţi creditori; eliberarea mijloacelor valutare în

numerar în casierie şi efectuarea altor operaţiuni prevăzute de legislaţia în vigoare.

În afară de conturile curente în valută naţională şi străină, întreprinderile pot

deschide la bănci şi alte conturi speciale destinate efectuării unor operaţiuni de decontare

specifice. În aceste conturi se ţine evidenţa mijloacelor băneşti atât în valută naţională, cât

şi în valută străină alocate în acreditive şi carduri bancare.

Modul de efectuare a decontărilor pe conturile speciale la bănci este reglementat de

Regulamentul privind decontările fără numerar în Republica Moldova nr. 25/11-02

din 12.07.1996 şi Regulamentul privind organizarea de către bănci a plăţilor cu

carduri pe teritoriul Republicii Moldova nr. 58/11-02 din 22.05.1997, cu modificările şi

completările ulterioare.

Atunci când furnizorii nu au destulă încredere în clienţii lor că vor putea plăti, în

timp util, contravaloarea bunurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate,

solicită deschiderea de acreditive.

53

Acreditivul reprezintă ordinul dat băncii comerciale de titularul de cont bancar de a

deschide un cont special la dispoziţia beneficiarului, pentru a plăti valorile materiale

livrate sau serviciilor prestate, la prezentarea documentelor ce confirmă expedierea

mărfurilor sau prestarea serviciilor. Acreditivul poate fi deschis în valută naţională sau

străină, în banca plătitorului sau a beneficiarului.

Multitudinea condiţiilor de funcţionare a acreditivului condiţionează clasificarea

acestuia după diferite criterii:

În funcţie de forma juridică, acreditivul se divizează în:

Revocabil, care poate fi modificat sau anulat de banca emitentă sau plătitor

fără acordul şi avizarea beneficiarului;

Irevocabil, care conţine clauze privind imposibilitatea modificării sau

anulării acestuia fără consimţământul părţilor contractante.

În funcţie de gradul de garantare a plăţii, în literatura de specialitate acreditivul

poate fi:

Acoperit, valoarea căruia este asigurată şi de alte instituţii bancare;

Neacoperit, fără garantarea suplimentară a plăţii de către alte instituţii

bancare.

Pe teritoriul Republicii Moldova se utilizează numai acreditivul acoperit şi

irevocabil.

Acreditivul este destinat pentru decontările numai cu un singur beneficiar şi nu

poate fi readresat. Nu se admite achitarea acreditivului în numerar.

În Republica Moldova acreditivul se deschide pe o perioadă de 25 zile. Termenul

închiderii acreditivului deschis pe seama mijloacelor bugetare nu poate depăşi limita

anului bugetar, adică 31 decembrie.

Închiderea sau suspendarea acreditivului se efectuează:

la expirarea termenului acreditivului;

la cererea părţilor contractante privind refuzul de utilizare a acreditivului până

la expirarea termenului acestuia.

Pentru deschiderea acreditivului plătitorul prezintă la banca comercială cerere de

acreditiv în care trebuie indicate: conturile plătitorului, beneficiarului şi băncilor

54

participante, perioada valabilităţii acreditivului, lista şi denumirea documentelor, în baza

cărora se utilizează acreditivul, numărul şi data contractului cu privire la efectuarea

decontărilor prin acreditiv, denumirea mărfii şi serviciilor.

Dacă una din condiţiile menţionate lipseşte sau nu se îndeplineşte ulterior,

acreditivul nu se deschide sau nu se execută.

Plătitorul primeşte de la bancă extrasul de cont şi borderoul de utilizare a

acreditivului remis de către beneficiar prin banca sa.

Cardul bancar reprezintă o bază de date (informaţie) standardizată, protejată şi

individualizată, stocată pe un suport material, fiind utilizat de deţinător în modul prevăzut

în obligaţiile reciproce cu emitentul cardului şi acceptat de vânzător în calitate de

instrument de plată la procurarea de mărfuri, primirea de servicii, obţinerea de numerar şi

alte servicii. Mijloacele băneşti aflate pe carduri bancare sunt utilizate preponderent de

titularii de avans pentru achitarea serviciilor primite, pentru plata materialelor procurate

fără întocmirea nemijlocită a documentelor de plată.

Cardurile pot fi clasificate în baza mai multor criterii:

a) În funcţie de sfera de utilizare:

Carduri locale, aria de utilizare a cărora este teritoriul Republicii Moldova

Carduri internaţionale, care pot fi utilizate atât pe teritoriul Republicii

Moldova, cât şi peste hotarele ei

b) După funcţia cardurilor bancare:

De debit, legate direct de conturile bancare ale titularilor de carduri, din care

sunt achitate valoarea bunurilor procurate şi serviciilor primite sau sumele în

numerar retrase de către titulari;

De credit, conform cărora titularilor le sunt deschise linii de credit, fapt ce le

permite să procure bunuri sau servicii în limita unui plafon stabilit în prealabil;

Achitate anticipat, care reprezintă cardurile achitate la o sumă determinată,

transferată din conturile bancare ale titularilor sau achitate în numerar;

Polifuncţionale, care îmbină funcţii ale cardurilor enumerate mai sus.

Pentru primirea cardului bancar fiecare titular depune o cerere, cerere-anchetă,

procură, în baza cărora i se va elibera cardul.

55

În cazul comercializării produselor agricole în localităţi îndepărtate, când depunerea

zilnică a banilor în casieria întreprinderii este imposibilă sau neraţională din punct de

vedere economic, condiţionând cheltuieli suplimentare de transport şi în scopul asigurării

păstrării banilor se utilizează transferuri băneşti în expediţie. Transferurile băneşti în

expediţie cuprind mijloacele băneşti depuse în casieriile băncilor, oficiilor poştale sau

transmise încasatorilor pentru înregistrarea ulterioară a acestora în conturile curente sau

speciale ale întreprinderii sau pentru transferarea către beneficiari.

Pe lângă mijloacele băneşti în numerar, în casieria întreprinderii pot fi păstrate şi

unele documente băneşti, cum ar fi mărcile poştale, biletele de tratament, biletele de

transport achitate, foile de odihnă, etc. Foile procurate de la casele de odihnă, sanatorii,

foile turistice care se păstrează în casieria întreprinderii sunt destinate atât lucrătorilor

întreprinderii, cât şi vânzării terţilor.

Foile de odihnă pot fi acordate lucrătorilor la valoare mai joasă decât cea de intrare

(cu reduceri). Întreprinderea stabileşte de sine stătător mărimea reducerilor care le achită

pe seama mijloacelor proprii.

În cadrul S.R.L. „Abilitate-Agro” pentru evidenţa sintetică a mijloacelor băneşti nu

se utilizează decât conturile 241 „Casa” şi 242 „Conturi curente în valută naţională”,

deoarece necesitatea de a utiliza celelalte conturi de mijloace băneşti nu a existat (nu a fost

necesară deschiderea conturilor curente în valută străină şi speciale la bănci şi, de

asemenea, nu au existat transferuri băneşti în expediţie şi documente băneşti).

2.4 Inventarierea mijloacelor băneştiUna din principalele cerinţe faţă de contabilitate este realitatea şi exactitatea

informaţiei. Pentru îndeplinirea cerinţelor specificate întreprinderile efectuează

inventarierea bunurilor şi datoriilor.

Inventarierea constă în verificarea faptică a diferitor elemente existente şi a stării

patrimoniale şi confruntarea ulterioară a datelor obţinute cu cele contabile. Modul de

efectuare a inventarierii are loc în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 426-

XIII din 04.04.1995, cu modificările şi completările ulterioare şi a Regulamentului privind

inventarierea nr. 27 din 28.04.04.

56

Prin natura sa inventarierea îndeplineşte funcţia de control şi constituie un supliment

necesar la documentaţie. Ea permite a lua în consideraţie acele fenomene care nu se

reflectă în documentele primare, întrucât nu se supun contabilizării cotidiene. În

inventarierea mijloacelor băneşti acestea sânt erorile de calcul, de numărare, erorile

contabile (în calcule la reflectarea incorectă a datelor documentare în conturi), delapidări,

sustrageri, înşelări la socotit.

Sarcinile de bază ale inventarierii mijloacelor băneşti sunt:

Constatarea existenţei efective a mijloacelor băneşti;

Controlul asupra integrităţii mijloacelor băneşti prin compararea existenţei faptice cu

datele scriptice din contabilitate;

Verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a mijloacelor băneşti;

Verificarea realităţii evaluării mijloacelor băneşti în casierie.

Inventarierea se efectuează în mod obligatoriu în termenele stabilite, în cazul

schimbării gestionarilor. În afară de aceasta, inventarierea se efectuează:

În caz de furt, delapidare, jafuri sau abuz;

În urma incendiului sau calamităţilor naturale;

În cazul reorganizării, divizării sau lichidării întreprinderii;

La solicitarea organelor de control.

Numărul inventarierilor în anul de gestiune, datele efectuării acestora se stabilesc de

întreprindere, cu excepţia cazurilor când efectuarea inventarierii este obligatorie conform

legislaţiei (de exemplu, înainte de întocmirea rapoartelor financiare anuale).

Inventarierea cuprinde următoarele etape:

1. pregătirea

2. efectuarea propriu-zisă a inventarierii

3. constatarea şi reflectarea rezultatelor inventarierii

Pregătirea inventarierii prevede crearea condiţiilor necesare pentru buna desfăşurare

a acesteia. În acest scop, se iau măsuri de natură organizatorică şi contabilă.

Măsurile de natură organizatorică prevăd:

Emiterea de către persoanele responsabile a dispoziţiei privind efectuarea inventarierii,

prin care se precizează componenţa comisiei, preşedintele comisiei, gestiunea supusă

57

inventarierii, data de începere şi sfârşitul inventarierii. Dispoziţia, concomitent cu

cleştele de sigilat, se înmânează comisiei, înainte de efectuarea inventarierii;

Crearea condiţiilor de lucru pentru comisia de inventariere;

Luarea de către comisie a măsurilor organizatorice necesare

Înainte de a proceda la verificarea existenţei efective a mijloacelor băneşti comisia

este obligată:

- să asigure participarea la inventariere a tuturor membrilor comisiei;

- să constate valoarea faptică a mijloacelor băneşti în casierie şi să solicite

întocmirea ultimului raport privind casa;

- să stabilească încasările zilei curente conform indicatorilor aparatului de casă, să

predea suma încasată în casieria centrală a întreprinderii;

- să primească ultimul registru de evidenţă a documentelor de încasare şi plată sau

rapoartele de gestiune privind mijloacele băneşti.

Măsurile contabile cuprind:

- reflectarea în conturile contabile a tuturor operaţiunilor economice efectuate până

la inventariere;

- verificarea corectitudinii şi exactităţii reflectării în conturi a operaţiunilor

economice prin compararea datelor contabile cu datele evidenţei operative.

Efectuarea propriu-zisă a inventarierii prevede executarea anumitor lucrări care

includ numărarea, recalcularea şi înregistrarea în listele de inventariere a datelor efective

stabilite cu ocazia inventarierii. Lista de inventariere reprezintă un document contabil

primar care reflectă existenţa bunurilor constatate în procesul inventarierii. Pe fiecare

pagină a listei de inventariere se indică numărul de ordine şi denumirea bunurilor,

cantitatea totală a acestora, indiferent de unitatea de măsură. Listele de inventariere se

semnează de către membrii comisiei şi gestionari, iar pe penultima filă gestionarul face

menţiunea care confirmă că bunurile au fost verificate în prezenţa sa, că faţă de comisie nu

are nici o obiecţie şi bunurile cuprinse în liste se află în custodie.

Rezultatele inventarierii se consemnează în balanţa de verificare a rezultatelor

inventarierii, ce se completează conform formularului tipizat INV-3, care stă la baza

58

efectuării regularizării rezultatelor inventarierii, adică înregistrarea plusurilor şi a

minusurilor în scopul punerii de acord cu datele cuprinse în contabilitate.

Propunerile formulate de către comisiile de inventariere prin procesul-verbal de

inventariere, după ce sunt aprobate, servesc compartimentului de contabilitate pentru

punerea de acord a datelor din contabilitate cu realitatea constatată şi consemnată în listele

de inventar.

Deci, după cum s-a menţionat, diferenţele constatate cu ocazia inventarierii pot fi

sub formă de plusuri sau minusuri.

Plusurile de mijloace băneşti şi documente băneşti stabilite în casă, în urma

inventarierii, se înregistrează astfel:

debit contul 241 „Casa”, sau

debit contul 246 „Documente băneşti”,

credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”.

Iar lipsurile de mijloace băneşti şi documente băneşti depistate în casierie se

înregistrează prin formula contabilă:

debit contul 714 „Alte cheltuieli operaţionale”,

credit contul 241 „Casa”, sau

credit contul 246 „Documente băneşti”.

Luând în consideraţie faptul că în casieria S.R.L. „Abilitate-Agro” nu se păstrează

mult timp şi în sume mari mijloace băneşti (adică nu se păstrează disponibilităţile băneşti

în numerar din lipsă de necesitate; nu se efectuează frecvent operaţiunile de decontare în

numerar), inventarierea acestora nu se efectuează. De aceea analiza practică a înregistrării

acestui procedeu în contabilitate nu poate fi făcută la S.R.L. „Abilitate-Agro”. Totuşi,

aceasta este o încălcare a Legii contabilităţii (articolu 24), conform căreia entitatea are

obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi pasiv, cel puţin o

dată pe an pe parcursul desfăşurării activităţii sale. Inventarierea anuală a elementelor

patrimoniale, inclusiv a bunurilor, se face de regulă la încheierea exerciţiului financiar.

Entităţile cu activitate complexă pot efectua inventarierea pînă la data de 31 decembrie, cu

condiţia evaluării corecte şi reflectării rezultatelor inventarierii în bilanţul contabil

întocmit pentru anul respectiv. Actualmente termenele concrete de efectuare a inventarierii

59

nu sînt reglementate sub aspect normativ. Totodată, pornind de la practica contabilă

înternaţională şi autohtonă, inventarierea anuală a mijloacelor şi documentelor băneşti se

recomandă să fie efectuată nu mai devreme de 31 decembrie. [35, p. 11]

2.4 Modul de reflectare a mijloacelor băneşti în rapoartele financiareRapoartele financiare reprezintă un sistem de indicatori interdependenţi care

caracterizează activitatea economică a întreprinderilor desfăşurată în cursul perioadei de

gestiune. Indicatorii din rapoartele financiar se reflectă ca un ansamblu de date

comparabile şi veridice privind situaţia patrimonială şi financiară a întreprinderii,

veniturile, cheltuielile şi rezultatele activităţii acesteia, structura şi modificările în capitalul

propriu, fluxul mijloacelor băneşti.

Unul dintre formularele principale ale rapoartelor financiare, în care se reflectă toate

modificările intervenite în resursele financiare ale întreprinderii, din punctul de vedere al

încasării şi plăţii mijloacelor băneşti, în cursul perioadei de gestiune este raportul privind

fluxul mijloacelor băneşti. [29, p. 212, 217]

Referindu-ne la importanţa acestui raport putem menţiona următoarele:

1. Informaţia cuprinsă în raportul privind fluxul mijloacelor băneşti permite

diverselor categorii de utilizatori să aprecieze modificările în patrimoniul net al

întreprinderii, situaţia financiară a acesteia, capacitatea întreprinderii de a se adapta noilor

circumstanţe şi posibilităţi prin influenţa mărimii şi duratei fluxului mijloacelor băneşti.

2. Informaţia privind fluxul mijloacelor băneşti poate fi utilizată şi la

estimarea capacităţii întreprinderii de a cîştiga mijloace băneşti. Ea le permite utilizatorilor

să compare valoarea curentă a viitoarelor fluxuri de mijloace băneşti ale diferitor

întreprinderi. Aceasta contribuie, de asemenea, la compararea activităţilor diverselor

întreprinderi, înlăturînd astfel efectul nedorit al utilizării diferitor metode de contabilitate

vizînd unele şi aceleaşi operaţii şi fenomene economice.

3. Informaţia privind fluxul mijloacelor băneşti în perioadele precedente

poate fi folosită în calitate de indicator al sumei, calculul perioadei şi certitudinii

viitoarelor fluxuri de mijloace băneşti. Ea este utilă, de asemenea, pentru verificare

exercitaţii estimărilor viitoarelor fluxuri de mijloace băneşti efectuate anterior şi pentru

60

analiza legăturilor reciproce dintre profit, fluxul net de mijloace băneşti şi influenţa

modificării preţurilor.

Modul de întocmire a Raportului privind fluxul mijloacelor băneşti este reglementat

de prevederile S.N.C 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” şi S.N.C 7 „Raportul privind

fluxul mijloacelor băneşti”.

În practica mondială se utilizează două metode de întocmire a raportului privind

fluxul mijloacelor băneşti:

- directă;

- indirectă.

În conformitate cu SNC 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti”,

întreprinderea întocmeşte raportul conform metodei directe în baza datelor conturilor

contabile. Informaţiile obţinute prin aplicarea acestei metode evidenţiază principalele

tipuri de încasări şi plăţi băneşti pe tipuri de activităţi şi pot fi utile la prognozarea

fluxurilor mijloacelor băneşti în viitor.

Pentru verificarea corectitudinii calculului fluxului net mijloacelor băneşti din

activitatea operaţională poate fi utilizată metoda indirectă, prin care rezultatul net din

această activitate se corectează luînd în considerare operaţiile non monetare şi modificările

mărimii activelor curente şi ale datoriilor pe termen scurt.

Conform SNC 7 mijloacele băneşti în scopul includerii în Raportul privind fluxul

mijloacelor băneşti inclusiv cele legate cuprind:

- numărul care se află la dispoziţia întreprinderii;

- depuneri în contul curent în valută naţională şi străină;

- mijloace în acreditive, carnete de cecuri, carnete de credit şi magnetice;

- depuneri în conturi curente, speciale şi de alte natură la bănci;

În scopul includerii în acest raport cuprind de asemenea şi echivalenţa acestora:

- transferul mijloacelor băneşti în expediţie şi documente băneşti (mărcile poştale

aflate în casieria întreprinderii, securile de voiaj, timbrele taxei de stat, cecurile companiei

şi cecurile străine, biletele de călătorie achitate, biletele de odihnă şi tratament cu excepţia

acţiunilor răscumpărate de la acţionari ).

61

Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti se alcătuieşte pe baza metodei de casă ce

are ca bază datele conturilor de mijloace băneşti pentru perioada de gestiune, reflectate în

registrele de evidenţă în corespundere cu cerinţele Standardelor Naţionale de Contabilitate.

Premergător întocmirii raportului privind fluxul mijloacelor este necesar de a

întocmi lista operaţiunilor ce cuprind încasările şi plăţile mijloacelor băneşti pe parcursul

anului. Această listă conţine denumirea operaţiunii şi codul rîndului din raportul privind

fluxul mijloacelor băneşti la care se atribuie: contul de mijloace băneşti în care s-au

înregistrat încasări sau plăţi; contul corespondent şi sumele respective.

Informaţia prezentată în raportul fluxului mijloacelor băneşti se grupează pe tipuri

de activităţi, ceea ce permite utilizatorilor de a aprecia influenţa tipurilor de activităţi

asupra situaţiei financiare a întreprinderii, mărimii mijloacelor băneşti precum şi

interconexiunii genurilor de activitate specificate. Separat, se reflectă încasările şi plăţile

de mijloace băneşti aferente situaţiei excepţionale, precum şi diferenţele favorabile şi

nefavorabile de curs valutar, rezultate din modificările în rapoartele de schimb al valutelor

străine.

62

Încasări băneşti din vînzări

Alte încasări ale mijloacelor băneşti

ACTIVITATEA OPERAŢIONALĂ Plata dobînzilor

Plăţi băneşti salariaţilor, contribuţii

Plăţi băneşti furnizorilor şi antreprenorilor

Plata impozitului pe venit

Alte plăţi ale mijloacelor băneşti

Deci, raportul privind fluxul mijloacelor băneşti reflectă influenţa activităţii

operaţionaţionale, de investiţii şi financiare derulate de o întreprindere pe parcursul unui

exerciţiu contabil asupra disponibilităţilor băneşti ale acesteia. Ea prezintă creşterea (sau

descreşterea) netă a mijloacelor băneşti pe parcursul unui exerciţiu contabil.

Activitatea operaţională (de bază), pentru care este creată întreprinderea în

majoritatea cazurilor aduce venitul de bază.

Potrivit prevederilor SNC 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti”,

activitatea operaţională se determină ca activitate de bază a întreprinderii privind obţinerea

venitului (sau activitatea care urmăreşte obţinerea profitului în calitate de obiectiv

principal), precum şi alte feluri de activităţi, care nu sunt legate de activitatea de investiţii

şi cea financiară.

La S.R.L. „Abilitate-Agro” în anul 2008 au fost obţinute încasări băneşti din vînzări

de 8805151 lei, s-au efectuat plăţi băneşti furnizorilor şi antreprenorilor în sumă de

7736585 lei, plăţi salariaţilor, inclusiv contribuţiile pentru asigurările sociale şi primele de

asigurare obligatorie de asistenţă medicală de 769606 lei şi plata impozitului pe venit –

1890 lei. În consecinţă, fluxul net din activitatea operaţională de 29770 lei determină

modificarea netă (în acest caz - majorarea) mijloacelor băneşti din activitatea operaţională

în cursul perioadei de gestiune, fiind calculat ca diferenţa dintre încasările şi plăţile din

activitatea operaţională (8805151-7736585-769606=1890 lei) (anexa R).

Activitatea de investiţii cuprinde procurarea şi vînzarea activelor nemateriale,

materiale şi financiare pe termen lung. Fluxul mijloacelor băneşti din activitatea de

investiţii se generalizează în capitolul „activitatea de investiţie” (rîndurile 090-140).

Potrivit datelor S.R.L. „Abilitate-Agro” (Anexa R), întreprinderea nu a efectuat în

anul de gestiune operaţiuni care constituie alte încasări (plăţi) ale mijloacelor băneşti din

activitatea de investiţie.

În postul „Fluxul net a mijloacelor băneşti din activitatea de investiţii” (cod 140) se

reflectă suma algebrică a tuturor încasărilor şi diminuată cu suma plăţilor mijloacelor

băneşti din activitatea de investiţie indicate în rîndurile 090-130.

Activitatea financiară a întreprinderii reprezintă totalitatea de operaţiuni aferente

modificărilor survenite în mărimea şi structura capitalului propriu şi împrumutat.

63

În postul „Fluxul net al mijloacelor băneşti din activitatea financiară” (cod 210) se

determină rezultatul net al fluxului mijloacelor băneşti din activitatea financiară în cursul

perioadei de gestiune respective, care se calculează prin însumarea încasărilor de mijloace

băneşti din activitatea financiară şi scăderea plăţilor din aceeaşi activitate. Conform datelor

S.R.L. „Abilitate-Agro” în anul 2008 nu s-au înregistrat încasări sau plăţi ale mijloacelor

băneşti din activitatea financiară.

În postul „Fluxul net din activitatea economico-financiară pînă la articolele

excepţionale” (cod 220) se determină fluxul mijloacelor băneşti din toate tipurile de

activităţi ale întreprinderii în perioada de gestiune corespunzătoare, prin însumarea

algebrică a fluxurilor nete dina activitatea operaţională, de investiţii şi financiară.

Deoarece la S.R.L. „Abilitate-Agro” au avut loc fluxuri de mijloace băneşti doar din

activitatea operaţională, rezultatul net al fluxului mijloacelor băneşti pînă la articolele

excepţionale reprezintă aceeaşi sumă

Postul „Încasări (plăţi) excepţionale ale mijloacelor băneşti” (cod 230) este destinat

reflectării diferenţei dinte încasări şi plăţi ale mijloacelor băneşti rezultate din

evenimentele excepţionale. În acest rînd se reflectă încasările mijloacelor băneşti de la

organele de stat, persoanele juridice şi fizice, sub formă de compensaţie pentru acoperirea

pierderilor din calamităţi naturale, ieşirea mijloacelor băneşti ca urmare a inundaţiilor,

incendiilor, furturilor, etc.

Reflectarea separată a unor asemenea încasări şi plăţi ale mijloacelor băneşti se

explică prin necesitatea depistării cauzelor privind apariţia acestora şi influenţa asupra

fluxului curent şi viitor al mijloacelor băneşti.

În postul „Fluxul net total” (cod 240) se determină rezultatul fluxului net al

mijloacelor băneşti în ansamblu pe întreprindere, ţinîndu-se cont de articolele excepţionale

(rd.220 – rd.230), conform datelor prezentate în lucrare, încasările (plăţile) excepţionale

ale mijloacelor băneşti lipsesc, rezultatul net al fluxului mijloacelor din rîndul 240 va fi

egal cu totalul din rîndul 220, adică cu 297070 lei.

Postul „Diferenţe de curs favorabile (nefavorabile)” (cod 250) este destinat

reflectării diferenţei dintre venituri şi cheltuieli, rezultate din modificările în cursurile de

schimb valutar. Aceste modificări nu se consideră flux a mijloacelor băneşti, însă ele

64

exercită o influenţă asupra soldurilor acestora la începutul şi sfîrşitul perioadei de

gestiune, de aceea se reflectă în raport într-un rînd distinct.

În postul „Soldul mijloacelor băneşti la începutul anului” (cod 260) se raportează

din registrele contabile soldurile tuturor mijloacelor băneşti şi ale echivalentelor la

începutul anului. În acest caz, soldurile mijloacelor băneşti, indicate la rîndul 260 al

raportului privind fluxul mijloacelor băneşti trebuie să corespundă cu totalul din rîndul 440

al Bilanţului contabil la aceeaşi dată. Conform Bilanţului contabil al S.R.L. „Abilitate-

Agro”, soldul mijloacelor băneşti şi al echivalentelor acestora la începutul anului în cadrul

conturilor 241 „Casa” şi 242 „cont de decontare”, a fost egal cu 125282 lei (217+125065).

Această sumă se trece în rîndul 260 al raportului privind fluxul mijloacelor băneşti.

Postul „Soldul mijloacelor băneşti la sfîrşitul perioadei de gestiune” (cod 270) este

destinat determinării soldului mijloacelor băneşti ale întreprinderii la sfîrşitul perioadei de

gestiune, care se calculează prin însumarea algebrică al rezultatului fluxului net al

mijloacelor băneşti ale întreprinderii în cursul perioadei de gestiune (cod 240), diferenţelor

de curs valutar (cod 250) şi soldul mijloacelor băneşti, la începutul anului (cod 260).

În acest caz, soldul mijloacelor băneşti la sfîrşitul perioadei de gestiune, destinat

conform raportului privind fluxul mijloacelor băneşti trebuie să corespundă rezultatului

total din rîndul 440 al Bilanţului contabil la aceeaşi dată. Conform datelor din anexa R,

soldul mijloacelor băneşti la S.R.L. „Abilitate-Agro” la sfîrşitul perioadei de gestiune este

egal cu 422352 lei.

Dacă avansurile pentru procurarea documentelor băneşti se plătesc într-o perioadă

de gestiune, iar prezentarea decontului de avans şi înregistrarea documentelor băneşti – în

următoarea perioadă, şi la sfîrşitul perioadei de gestiune există o datorie a titularului de

avans faţă de întreprindere aferentă sumelor spre decontare, atunci, întru evitarea

discordanţelor în soldurile mijloacelor băneşti din conturile în care au fost contabilizate,

determinate în raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, este raţional a arăta plăţile

mijloacelor băneşti în raportul din perioada în care banii au fost plătiţi în avans, iar

încasările pentru perioada în care a fost prezentat decontul de avans şi au fost înregistrate

documentele băneşti în casieria întreprinderii.

65

ÎncheiereÎn cadrul elaborării acestei teze s-a urmărit îndeplinirea sarcinilor menţionate

anterior în vederea studierii stării evidenţei contabile a mijloacelor băneşti în S.R.L.

“Abilitate-Agro”. În urma îndeplinirii acestor sarcini se conchid următoarele:

1. S.R.L. “Abilitate-Agro” este o întreprindere agricolă de proporţii relative mari

(potrivit criteriilor în vigoare), specializată în producţia vegetală (sfecla pentru

zahăr, seminţe de floarea-soarelui, rapiţă, cereale) şi animalieră (lînă, pelicele de

caracul, suine în masă vie ş.a). În anul 2008 s-au înregistrat rezultate majorate ale

activităţii întreprinderii comparativ cu anii precedenţi şi totodată s-a majorat

eficienţa activităţii acestei entităţi. Deci, au fost utilizate mai raţional resursele în

cadrul realizării, specializării şi intensificării producţiei agricole. Valoarea

producţiei agricole globale, venitul din vînzări şi respectiv profitul brut au

înregsitrat o majorare comparativ cu anii precedenţi. Cu toate acestea rentabilitatea

generală, economică, financiară şi a producţiei agricole este mai mică decit în anul

2006, cea mai mare diferenţă fiind realizată în cazul rentabilităţii financiare, din

cauza că în anul 2008 s-a majorat valoarea medie anuală a capitalului propriu.

2. În structura încasărilor şi plăţilor efectuate la S.R.L. „Abilitate-Agro” se enumeră

puţine tipuri de încasări şi plăţi, toate din ele făcînd parte din categoria încasărilor şi

plăţilor operaţionale.

3. Forma de evidenţă utilizată în cadrul S.R.L. „Abilitate-Agro” este automatizată,

care a ridicat la un nivel înalt procesul de înregistrare a operaţiunilor economice,

operativitatea şi calitatea informaţiei obţinute. Prin introducerea unică a informaţiei

se asigură unitatea bazei informaţionale şi un proces tehnologic automatizat complet

de prelucrare a informaţiei. Integrarea prelucrării datelor contabilităţii primare şi

adaptarea programelor informatice la sarcinile utilizatorilor se realizează prin

utilizarea programei informatice de contabilitate “Universal Accounting”. Forma

automatizată presupune înregistrarea succintă a datelor în registre. Ca urmare, este

inevitabil dublarea datelor, copierea totalurilor dintr-un registru în altul. Totodată

asigură obţinerea totalurilor fără trecerea dintr-un registru în altul. Ca şi-n celelalte

forme de evidenţă a sistemului contabil, documentele primare sunt baza

66

informaţională iniţială. La rândul său documentele primare pot fi de două tipuri:

completate manual; sau întocmite prin intermediul tehnicii de calcul.

4. În documentele primare pot lipsi unele elemente.

5. Pentru evidenţa mijloacelor băneşti se utilizează conturile sintetice 241 „Casa” şi

242 „Conturi curente în valută naţională”. Utilizarea altor conturi sintetice nu este

necesară din cauza inexistenţei documentelor băneşti, a transferurilor băneşti în

expediţie, şi respectiv a mijloacelor băneşti în valută străină la întreprindere. La

fiecare din conturile sintetice nominalizate a fost decshis cîte un singur cont analitic

– 2411 „Casa în valută naţională” şi 2421 „Mijloace băneşti nelegate”, deoarece la

S.R.L. „Abilitate-Agro” nu au avut loc tranzacţii în valută străină şi nu au fost

cazuri de sechestrare a numerarului.

6. La întocmirea înregistrărilor duble aferente contabilităţii mijloacelor băneşti se

respectă normele metodologice.

7. Unul din neajunsurile formei registrului soldurilor şi rotaţiilor format în programul

utilizat la întreprindere este faptul că nu este prezentată data efectuării faptelor

economice.

8. Unele înregistrări duble nu sînt descrise destul de detaliat.

9. Mijloacele băneşti în casieria S.R.L. “Abilitate-Agro” se păstrează în sume mici, de

aceea inventarierea mijloacelor băneşti nu se efectuează. Totodată efectuarea

inventarierii este obligatorie, în conformitate cu articolul 24 din Legea contabilităţii

nr. 113-XVI din 27.04.2007.

Deficienţele constatate în urma studierii contabilităţii mijloacelor băneşti, a modului

de grupare şi generalizare a informaţiei primare în S.R.L. „Abilitate-Agro”, ar putea fi

înlăturate prin următoarele acţiuni întreprinse:

1. perfectarea deplină a documentelor primare, completarea tuturor elementelor

obligatorii.

2. formularea clară, exactă şi concisă a conţinutului operaţiunilor economice la

înregistrarea acestora în programul informatic de contabilitate, astfel încât să ofere o

informaţie accesibilă şi pe înţeles a acesteia.

67

3. Efectuarea inventarierii mijloacelor băneşti în casierie, care să contribuie la o

efectuare mai bună a controlului disciplinei de casă şi asigurarea că informaţia

furnizată de contabilitate este veridică şi obiectivă.

Totuşi deficienţele constatate nu sînt grave şi nu impiedică îndeplinirea scopului

evidenţei contabile a mijloacelor băneşti în S.R.L. „Abilitate-Agro” - controlul disciplinei

de casă şi decontărilor, corectitudinea şi eficienţa mijloacelor băneşti şi creditelor,

asigurarea integrităţii banilor, furnizarea informaţiei în timp util. Cu toate acestea,

înlăturarea lor vor influenţa pozitiv asupra metodologiei de contabilizare şi gestiunii

mijloacelor băneşti.

68

BibliografieA. ACTE LEGISLATIVE ŞI NORMATIVE ALE REPUBLICII MOLDOVA

1. Legea contabilităţii: nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007. In: Contabilitate şi audit. 2007,

nr. 9, p. 71-87

2. Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor. In:

Contabilitate şi audit. 1998, nr. 2-3, p. 2-278

3. Standardul naţional de contabilitate 1 „Politica de contabilitate”. In: Contabilitate şi

audit. 1998, nr. 1, p. 8-12

4. Standardul naţional de contabilitate 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”. In:

Contabilitate şi audit. 1998, nr. 1, p. 44-73

5. Standardul naţional de contabilitate 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti”. In:

Contabilitate şi audit. 1998, nr. 1, p. 74-85

6. Standardul Naţional de Contabilitate 21 “Efectele variaţiilor cursurilor valutare”. In:

Monitorul Oficial al Republicii Modova. 1999, nr.35-38, p. 18-22

7. Comentariile cu privire la aplicarea S.N.C. 7 “Raportul privind fluxul mijloacelor

băneşti”. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1999, nr. 35-38/70, p. 38-48

8. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi: nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992. In:

Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1994, nr. 2, p. 2-16

9. Legea privind modificarea si completarea unor acte legislative: nr. 113-XVI din 22 mai

2008. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2008, nr. 103-105, p. 18-19

10.Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Normelor pentru

efectuarea operaţiunilor de casă în economia naţională a Republicii Moldova: nr 764

din 25 noiembrie 1992. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1992, nr. 011

11.Regulamentul cu privire la debitarea directă. In: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova. 2005, nr.176-181, p. 155-159

12.Regulamentul cu privire la transferul de credit. In: Monitorul Oficial al Republicii

Moldova. 2005, nr.176-181, p. 149-155

69

13.Regulamentul privind deschiderea, modificarea şi închiderea conturilor la băncile

autorizate din Republica Moldova. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2004,

nr. 218-223, art. 474

14.Regulamentul privind inventarierea: nr. 27 din 28 aprilie 2004. In: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova. 2004, nr.123-124/268, p. 15-62

15.Regulamentul privind reglemenarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova. In:

Monitorul Oficial Monitorul Oficial al Republicii Modova. 2003, nr. 56-58 din p. 40-67

16.Regulamentului privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în mod

incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare: nr. 375 din 15 decembrie

2005. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2006, nr.1-4/6, art. 6

B. MANUALE, MONOGRAFII, ARTICOLE ŞI ALTE PUBLICAŢII

17.Anuarul Statistic al Republicii Moldova 2007. Chişinău: Statistica, 2007. 560 p.

18.Badiu, G.; Caraman, S. Bazele contabilităţii (Note de curs). Chişinău, 2001

19.Balan, I. Contabilitatea micului business. Chişinău: Centrul Editorial al UASM, 2007.

225 p. ISBN 978-9975-64-076-3

20.Belverd, E. ş.a. Principiile de bază ale contabilităţii. Chişinău:Arc, 2000 X p. ISBN

9975-61-131-1

21.Bojian, O. Contabilitatea întreprinderilor. Bucureşti: Editura Economică, 1999. 336 p.

22.Creţoiu, Gh. Economia politică. Bucureşti: Casa de editura si presă „Sansa” 1994. 470

p. ISBN 973-9167-01-02

23.Dandara, V.; Nevreanschi, N. Unele aspecte privind reglementarea repatrierii

mijloacelor băneşti, mărfuri şi/sau servicii provenite din tranzacţiile economice externe.

In: Contabilitate şi audit. 2006, nr. 4, p. X

24.Dandara, V.; Griciuc, P. Particularităţile aplicării amenzii pentru efectuarea

decontărilor în numerar peste limitele stabilite. In: Contabilitate şi audit. 2008, nr. 7, p.

9-18

70

25.Dobrotă, Niţă. Economie politică Bucureşti: Editura Economica, 1992. 580 p. ISBN

973-9198-86-4

26.Drăgan, C. M. Noua contabilitate a agenţilor economici. Bucureşti: Consult şi

Hercules-Turist, 1993. 331 p.

27.Frecăuţeanu, A.; Balan, I. Evidenţa contabilă în exploataţiile agricole. Chişinău:

Centrul Editorial al UASM, 2002. 257 p. ISBN 9975-946-43-7

28.Gheorghe, D. Contabilitatea trezoreriei întreprinderii. In: Finanţe bănci asigurări. 2005,

nr.6, p. X

29.Grigoroi, L.; Lazari, L. Bazele teoretice ale contabilităţii. Ediţia a III-a. Chişinău:

Cartier, 2005. 260 p. ISBN9975-79-330-4

30.Malai, A.; Frecăuţeanu, Al.; Balan, I. Evidenţa contabilă în întreprinderile agricole ale

Republicii Moldova. – Chişinău: Centrul Editorial al UASM, 2005. 272 p. ISBN 9975-

64-042-7

31.Munteanu, V. ş.a. Bazele contabilităţii. Bucureşti: Lumina Lex, 2003. 429 p. ISBN

973-588-696-0

32.Nederiţa, A. Corespondenţa conturilor contabile. Chişinău: Contabilitate şi audit, 2007.

p. 640 ISBN 978-9975-9546-4-8

33.Nederiţa, A. ş. a. Contabilitate financiară. Ediţia a II-a. Chişinău: ACAP, 2003. 440 p.

ISBN 9975-9702-1-4

34.Nederiţa, A. ş. a. Contabilitate managerială. Chişinău: ACAP, 2000. 264 p. ISBN

9975-9547-7-4

35.Nederiţa, A. Inventarierea anuală a bunurilor: aspecte contabile şi fiscale. In:

Contabilitate şi audit. 2008, nr. 11, p. 11-19

36.Nederita, A. Aspecte problematice privind clasificarea conceptelor şi principiilor

contabile fundamentale. In: Analele Academiei de Studii Economice din Moldova. Vol.

6. Chişinău, 2008, p. 329-334

71

37.Nichita, V. C. Economia politică. Galati: Editura “Porto-Franc”, vol. 1, 1992. 520 p.

38.Principiile de bază ale contabilităţii în asociaţiile de economii şi împrumut ale

cetăţenilor. Colectiv de autori. Chişinău: Arc, 2002. 196 p. ISBN 9975-61-208-3

39.Stancu, I. Gestiunea financiară. Ediţia a II-a. Bucureşti: Editura Economică, 1994. 335

p. ISBN 973-96487-6-0

40.Ţurcanu, V.; Bajerean, E. Bazele contabilităţii. Chişinău: Tipografia Centrală, 2004.

268 p. ISBN 9975-78-278-7

41.Ungureanu, I. Contabilitatea operaţiunilor valutare internaţionale. In: Curierul

economic. 2006, nr. 24, p. X

72