Tema lucrarii

CONTABILITATEA INVESTITIILORFINANCIARE PE TERMEN SCURT

LA SC.ETHOS.SA

Cuprins

Argument Capitaloul 1 delimitari privind investitiile financiare pe termen scurt1.1 Actiuni1.2 Obligatiuni1.3 Alte investitii financiare pe termen scurt1.4 Evaluarea investitiilor financiare pe termen scurt1.5 Formele pietei capitalurilor:

Bursa de valori din Londra Bursa de valori din Bucuresti Functiile indeplinite de catre Bursa de valori

Capitolul 2 Prezentarea conturilor ce reflecta investitii financiare pe termen scurt si analiza lor

2.1 Contul 109 “Actiuni proprii”2.2 Contul 501 “Actiuni detinute la entitatile afiliate”2.3 Contul 505 “Obligatiuni emise si rascumparate”2.4 Contul 506 “Obligatiuni”2.5 Contul 508 “Alte investitii pe termen scurt si creante asimilate”2.6 Contul 509 “Varsaminte de efectuat pentru investitii financiare pe termen scurt”2.7 Contabilitatea rezervelor pentru deprecierea actiunilor 2.8 Contabilitatea dividendelor2.9 Schimbari in Planul General de Conturi privind investitiile financiare pe termen scurt2.10 Impactul IAS si IFRS asupra sistemului contabil romanesc

Capitolul 3 Studiu de caz privind investitii financiare pe termen scurt la societatea SC ETHOS SA3.1 Aplicatii privind investitii financiare pe termen scurt3.2 Prezentarea SC ETHOS SA3.3 Monografie contabila privind investitiile financiare pe termen scurt

Concluzii

Argument

In mod cert se poate face legatura intre dezvoltarea capitalismului si dezvoltarea contabilitatii.unul dintre cele mai semnificative exemple il constiutuie cazul Romaniei. Datoria conditiilor istorice, in Romania, capitalismul s-a impus destul de tarziu fata de statele vest-euroepene.Cercetarile efectuate indica o evolutie mai lenta a contabilitatii pe teritoriul tarii noastre.primele carti de contabilitate apar abia spre a doua jumatate a secolui al XIX-lea, la inceput ca traducei ale unor tratate de contabilitate din Occident. Pana in secolul al XIX-lea contabilitatea nu s-a impus ca o necessitate a vietii economice romanesti, esi, in mod cert, se organiza in anumite domenii.Din secolul al XIX-lea industria a luat un mare avant; s-a realizat moneda proprie a tarii, un sistem monetar de credit si s-a organizat invatamanutl de specialitate. Tema pe care mi-am ales-o este “Contabilitaea investitiilor financiare pe termen scurt”.Am ales sa abordez acesta tema deoarece mi se pare un subiect foarte interesant cu o diversitate mare de operatii.De asemenea ma ajuta la utilizarea informatiilor contabile si financiare pentru luarea deciziilor si la imbogatirea cunostiintelor necesare pentru un viitor post de contabil intro intreprindere.Astef voi putea aplica tehnicile si pocedurile de inregistrare operativa si contabila din patrimoniu. Pentru exemplificarea acestei teme mi-am ales SC ETHOS SA societate cu sediul social in Bucuresti, starada Consecventei, numarul 45, bloc 2, scara A, apartament 2, sector 5.

Capitolul 1

Delimitari si structuri privind investitiile financiare pe termen scurt

Activele financiare sunt formate din titlurile sau hartiile de valoare, care pot fi: pe termen scurt, atunci cand faciliteaza plasamente si respective finantari pe perioade mai mici de un an si pe termen lung, cand sunt utilizate pentru plasamente si finantari pe perioade ce depasesc un an. Hartiile de valoare pe termen scurt (efectele de comert, bonurile de tezaur, certificatele de deposit, etc) sunt emise si negociate in cadrul pietei monetare si aduc venituri sub forma dobanzilor. Hartiile de valoare pe termen lung cuprind, in principal, actiunile si obligatiunile su sunt tranzationate in cadrul pietei capitalului.In functie de veniturile generate, ele sunt grupate in:hartii de valoare cu venituri fixe-obligatiunile si actiunile peilegiate; hartii cu venituri variabile-actiunile ordinare. Investitiile financiare pe termen scurt reprezinta acele valori mobiliare, transmisibile si negociabile care fac obiectul tranczactiilor financiare;sunt investitii financiare temporare efectuate de unitatea patrimoniala si sunt repreznentate de actiunile proprii rascumparate, obligatiunile emise si rascumparate, obligatiunile achizitionate si de alte investitii financiare pe termen scurt achizitionate de unitatea patrimoniala, in vederea realizarii unui profit intr-un termen scurt.

1.1Actiuni

In economia de piata principalele intreprinderi cu scop lucrative sunt organizate ca societati pe actiuni.Capitalul unei asemenea firme se constituie prin aportul asociatilor-persoanele fizice(indivizi, familii) si personae juridice(societati, asociatii, organizatii)-numiti actionari.Ca expresie a participarii la capitalul firmei, fiecare asociat primeste un numar de actiuni, proportional cu capitalul banesc subscris. Reglementarile din diferite tari atesta o gama larga de situatii privind regimul juridic al actiunilor, drepturile si riscurile pe care le confera posesorului lor.Astfel, detinatorul de actiuni obtine o parte din profitul societatii pe actiuni numita dividend, care variaza de la un an la altul in functie de rezultatele economico-financiare ale societatii si de aceea actiunile se numesc titluri cu venit variabil.Actionarul participa prin vot la alegerea membrilor consiliului de administratie, la adoptarea altor decizii de catre Adunarea Generala a Actionarilor, are drreptul de a fi informal asupra gestiunii si situatiei economico-financiare a firmei, pe baz accesului la diferite documente si a explicatiilor primite de la conducerea executiva.posesorul de actiuni obtine o parte din cpitalul firmei in cazul cand aceasta este lichidata si suporta o parte din pierderi cand se obtin rezultate necorespunzatoare.

Drepturile si riscurile unui posesor de actiuni sunt proportionale cu numarul actiunilor de care dispune. Actiunile se pot instraina prin mostenire, donatie sau vanzare.Ele sunt purtatoare de insemne speciale-numele firmei emitente, suma pe care o reprezinta (valoare nominala), seria, data emiterii etc. Actiunile pot fi nominative ori la purtator-adica nu au inscris pe ele numele posesorului, dreptul de a uza de avantajele ce le confera revenind celui ce le detine.De asemenea actiunile sunt negociabile, respective, pot face obiect al unor tranzactii de vanzare-cumparare si apar in contabilitatea posesorului in urmatoarele ipostaze: a)Actiuni proprii-expresie a capitalului social al societaii pe actiuni sau societatii in comandita pe actiuni (SA sau SCA). b)Actiuni subscrise la constituirea altor societati comerciale pe actiuni cu o detinere durabila-titluri de participare. c)Actiuni de plasament-actiuni emise de alte societati comerciale achizitionate si aflate la portofoliu ca elemente patrimoniale pentru plasarea disponibilitatilor, inclusive de realizare de venituri speculative.

Actiunile preferentiale non-participante reprezinta actiuni care, pe langa incasarea unui dividind fix, mai incaseaza si un dividend suplimintar. Actiunile preferentiale prioritare sunt actiunile prin care se incaseaza diviende inaintea tuturor actiunilor preferentiale. Actiunile preferentiale revocabile sunt actiunile prin care emitentul isi rezerva dreptul de a cere detinatorilor depunerea actiunilor la sediul depozitarului, in vederea rascumpararii lor la un pret prestabilit. Actiunile tezaurizate sunt actiuni proprii pe care emitntul si le-a rascumparat pe piata, dupa distributia primara, in vederea comercializarii lor la un pret mai avantajos si pentru care nu platesc dividende. Actiunile Sican reprezinta actiunile care sunt achizitionate de la societatile franceze de investitii cu capital variabil de catre micii investitori care doresc sa isi recicleze avantajos capitalurile sau economiile disponibile. La constituirea societatii se stabilesc prin contractul de societate numarul de actiuni, valoarea nominala a unei actiuni si numarul actiunilor ce se achita la inceput.Valoarea retinuta cel mai adesea este o sinteza a diferitelor metode de apreciere si putem spune despre:

Valoarea nominala (VN) – este data de raportul dintre capitalul societatii si numarul de actiuni emise si reprezinta o fractiune de valoare egala a capitalului social.

Valoarea bursiera (VB) – este valoarea rezultata din raportul dintre cerere si oferta care apare prin intermediul pietei bursiere, raport numit cotatie.

Valoarea financiara (VF) – este suma care, plasata la o anumita rata pe parcursul unui an, genereaza un venit egal cu dividendul actiunii.

VF = dividend/rata Valoarea de randament (VR) – este suma care, plasat la o anumita rata pe

parcursul unui an, genereaza un venit egal cu rezultatul unitar.VR = rezultatul unitar/rata

Valoarea matematica contabila sau intrinseca (VMC) – exprima activul net contabil aferent unei actiuni si nu reflecta valoarea actuala.

VMC = activul net contabil/numarul de actiuni

La emiterea de noi actiuni, pentru a proteja pe vechii actionari, actiunile se vor vinde la o valoare mai amre decat valoarea nominala. Diferenta dintre valoarea de emisiune si valoarea nominala constituie prime legate de capital.

1.2 Obligatiuni

Asa cum s-a mai subliniat, in activitatea oricarui agent economic, inclusive a statului, se ivesc situatii cand nevoile de mijloace banesti depasesc posibilitatile de autoinfiintare. Pentru aceasta se apeleaza la imprumuturi banesti acordate de banci si de alti agenti economici. Ca expresie a contractarii unui imprumut pe termen lung, detinatorul emite obligatiuni. Obligatiunea este un titlu de valoare ce atesta valoarea unui imprumut pe termen lung, emitentul angajandu-se sa-l ramburseze intr-un timp determinat si sa asigure pe toata durata o dobanda anuala certa, indifferent de situatia sa economico-financiara.Garantand un venit annual ferm, obligatiunile sunt numite si titluri (valori) cu venit fix.Detinatorii de obligatiuni-numiti obligatari-au calitatea de creditori fata de emitent. Principalul emitent de obligatiuni este statul-administratia centrala si cele locale-pentru a-si acoperi deficitele bugetare.Pot emite obligatiuni pentru a finanta lucrari de investitii importante si sporirea capitalului, intreprinderile publice, bancile si, ca exceptie, mari societati industriale si comerciale private. La emisiunea de obligatiuni se precizeaza: a)Valoarea nominala a obligatiunii (VN) – reprezinta valoare inscrisa pe obligatiune. b)Pretul de emisiune al obligatiunii – pretul de cumparare in momentul emisiunii.Acesta poate fi mai mic decat valoarea nominala. c)Pretul de rambursare – este pretul platit la scadenta. d)Rata dobanzii – procentul (cota fixa sau variabila) care se aplica asupra valorii nominale pentru a determina dobanda obligatiunii varsata annual numita cupon. e)Durata imprumutului – durata dupa care se stinge imprumutul.

Modalitatea de rambursare a imprumutului se poate efectua in integritate la scadenta, progresiv in doua sau mai multe transe , prin tragere la sorti, prin rascumparare in bursa. Din punct de vedere al cumparatorului, obligatiunile pot fi in una din situatiile:

Obligatiuni ca titluri de participare. Obligatiuni achizitionate si aflate in portofoli ca elemente patrimoniale

pentru plasarea disponibilitatilor inclusiv realizarea de venituri speculative.

In ultima perioada, pe piata capitalurilor din unele tari au fost emise si forme noi de obligatiuni, sum sunt: obligatiunile indexate in raport cu rata inflatiei, obligatiunile cu participare la vot sau care pot fi convertite in actiuni etc. Euroobligatiunile sunt obligatiuni denominate intr-o eurovaluta.Eurovalutele sunt valutele depozitate intr-o alta tara decat tara lor de origine.Fondurile astfel constituite sunt utilizate si pentru lansarea de imprumuturi pe baza de obligatiuni, denumite euroobligatiuni. De exemplu, un imprumut al unei firme din Franta mobilizat prin obligatiuni lansate pe piata financiara din Elvetia, este un imprumut pe baza de euroobligatiuni.Printre valutele utilizate frecvnt pe piata euroobligatiunilor se numara:eurodolarii, euromarcile, euroyenii etc.Fondurile procurate Prin emisiunile de euoobligatiuni reprezinta, pentru tarile cu economie in plin process de dezvoltare, o mofalitate de asigurare a finantarii, adesea guvernele apeland la astfel de forme de imprumut.

1.3 Alte investitii financiare pe termen scurt

In categoria altor valori mobliare de investitii se include bonurile de tezaur, bonurile de casa si alte hartii de valoare. Bonul de tezaur este un titlu de credit, transmisibil prin negociere, emis de stat in scopul atragerii de imprumuturi pe termen scurt.Bonurile de tezaur se emit prin subscriptie sau licitatie publica si sunt garantate cu intreaga avutie a statului.Dobanda acordata de stat la aceste bonuri este deosebit de avantajaoasa pentru subscriptor si se achita semestrial.Amortizarea bonurilor de tezaur se face la scadenta, prin achitarea lor de catre stat. Bonurile de tezaur sunt cumparate in special de bancile de emisiune, bancile comerciale, intreprinderi, alte institutii financiare.

1.4 Evaluarea investitiilor financiare pe termen scurt

Evaluarea investitiilor financiare pe termen scurt se face: a)La intrarea in patrimoniu:investitiile finaciare pe termen scurt achizitionate cu titlu oneros sunt contabilizate la costul de achizitie dat fie pretul de achizitie, fie de valoarea determinata in urma unui contract de achizitionare. b)La inventariere:investitiile financiare pe termen scurt sunt evaluate la valoarea actuala determinate la cusrul mediu al ultimei luni pentru titlurile cotate, la valoarea probabila de negociere pentru titlurile necotate ce presupun utilizarea informatiilor bilantiere din ultimii ani: preturile stipulate cu ocazia celor mai recente tranzactii cu aceste titluri, marimea profitului, randamentul. c)La inscrierea in bilant:prin aplicarea principiului prudentei la compararea intre valoarea de intrare si valoarea de inventar, plusurile sau minusurile de valoare se stabilesc pe categorii de titluri de aceasi natura.In cazul constatarii unor deprecieri se constituie provizioane. d)La iesirea din patrimoniu:la vanzarea investitiilor financiare se utilizeaza pretul de vanzare pentru determinarea Titlurilor cedate, iar pentru scaderea din gestiune valoarea contabila. In cazul in care titlurile de valoare au preturi de intrare diferite, evaluarea la iesire se face dupa caz, potrivit metodelor costului mediu ponderat (CMP), primul intrat-primul iesit (FIFO), in aceleasi conditii ca si stocurile.Dupa caz, se poate folosi si metoda ultimului intrat-primului iesit (LIFO). Metoda costului mediu ponderat presupune calculul CMP fie lunar, fie dupa fiecare opratie de intrare.

CMP – costul mediu ponderat Qi – cantitatea (materii prime, material etc) aferenta stocului i. Pi – pretul unitar aferent stocului I

Metoda primului intrat-primului iesit (FIFO) presupune evaluarea bunurilor iesite din gestiune la costul de achizitie al primului lot.Pe masura epuizarii acestuia, evaluarea se face la costul de achizitie al lotului urmator, in ordine cronoloica. Metoda ulimului intrat-primului iesit (LIFO) presupune evaluarea bunurilor iesite din gestiune la costul de achizitie al lotului achizitionat, in ordine invers cronologica.

1.5 Formele pietei capitalurilor

Piata capitalului se prezinta sub doua forme:piat aprimara a capitalului si piata secundara a capitalului sau bursa de valori. In cadrul pietei primare a capitalului se vand si se cumpara noile emisiuni de hartii de valoare pe termen lung.Astfel, in masura in care au nevoie de resurse suplimentare de finantare, societatile comerciale si autoritaea guvernamentala ofera noi emisiuni de hartii de valoare pe termen lung, care sunt achizitionate de public sau de catre alte firme.Marile societati comerciale pe actiuni pot sa emita si sa vanda noi hartii de valoare pe termen lung direct pe piata capitalului, fara sa mai apeleze la alti intermediar. De asemenea, emisiunile societatilor comerciale pot si oferite spre vanzare direct vechilor actionari, evitandu-se astfel formalitatile si costurile ofertei publice. Operatiunile pe piata primara se efectueaza in principal cu participarea unpr intermediar-banci, case de brokeraj-care subscriu emisiunea in favoare emitentuli in schimbul unui comision sau chiar achizitioneaza noile hartii de valoarea pentru a le vinde ulterior publicului larg. In vederea asigurarii succesului emiterii si vanzarii titlurilor de valoare este necesara desfasurarea unei ample actiuni publicitare pentru a informa potentialii cumparatori.In cazul unor emisiuni de dimensiuni mai reduse, exista deseori posibilitatea vanzarii in bloc a hartiilor de valoare, de regula unor institutii financiar-bancare (societati de asigurare, fonduri de pensii, cooperative de economii si imprumuturi, fundatii sau case de ajutor reciproc etc.), evitandu-se si pe aceasta cale costurile ridicate ale ofertei publice. Piata secundara a capitalului cuprinde in principal bursele de valori in cadrul carora se negociaza hartiile de valoare emise anterior. Bursa de valori reprezinta piata organizata pentru tranzactiile cu hartii de valoare emise anterior pe piata primara de catre societatile comerciale pe actiuni, precum si de catre autoritatea guvernamentala.Principala caracterisitica a bursei de valori consta in faptul ca actiunile si obligatiunile see vand si se cumpara al preturi stabilite pe baza cererii si a ofertei in cadrul sedintelor de licitatie.Acestea se desfasoara intr-un anumit loc, in zile si la ore fixe, potrivit programului de functionare a bursei. Fiecre categorie de hartii de valoare are un broker specialist ale carui atributii constau in centralizarea ordinelor de vanzare si cumparare, fixare cursului sau pretului zilei si asigurarea fluiditatii tranzactiilor la bursa. Operatiunile in cadrul tranzactiilor la bursa se impart in:

Operatiuni la vedere Operatiuni la termen

Operatiunile la vedere presupun livrarea imediata atitlurilor de valoare la cursul sau pretul zilei acceptat de cumparatori in schimbul sumei corespunzatoare.

Operatiunile la termen sunt acele tranzactii in care datele sale (numarulu titlurilor, cursul) se convin in ziua licitatiei, dar efectuarea lor are loc ulterior, la o data convenita numita zi lichidare.In general, operatiunile la termen sunt operatiuni speculative, cu scopul de a obtine castig din evolutia cursului hartiilor de valoare. Vanzatorul mizeaza pe faptul ca, pana la termen, cursul titlurilor va scadea, urmand ca in ziua scadentei sa le achizitioneze de pe piata la cursul existent si sa le cedeze cumparatorului la cel convenit (mai mare).El este speculator “a la baisse”. Spre deosebire de aceasta, cumparatorul mizeaza ca pana la scadenta cursul titlurilor sa creasca, dar le va primi de la vanzator la pretul convenit in momentul inchierii tranzactiei (mai mic), realizand castig din aceasta diferenta.Cumparatorul este un speculator “a la hausse”.Cel care intuieste evolutia reala a cursului va castiga, celalat va pierde.In functie de amploarea activitatii bursiere si de dimensiunile pietei financiare, operatiunile la termen imbraca o mare varietate de forme si mecanisme concrete, revenindu-le pana la 80% din totalul tranzactiilor. Riscul reprezinta un element foarte important in procesul de investire.Riscul si profitul potential esttimat sunt in corelatie directa.Acesta este un element cheie, atat din punct de vedere al celui care acorda impumut, cat si din al celui care solicita impumutul.In cazul in care tranzactia se realizeaza direct intre ei, cel care acorda imprumutul va lua in considerare riscul de neplata. Prin concentrarea fondurilor atrase si a celor plasate riscul de neplata se reduce intrucat pierderea rezulta ca urmare a nerambursarii creditelor de catre un numar de debitori, care de regula este mic, este dispersatal anivelul tuturor investitorilor astfel pierderea aferenta este mai mica. Bursa de valori constituie un barometru extrem de sensibil al starii si evolutiei economiei, volumul tranzactiilor si evolutia cursurilor de valoare reactionand rapid si uneori cu anticipare asupra modificarii conjuncturii economice.Astfel, deseori, scaderea brusca a cursurilor hartiilor de valoare a constituit semnalul declansarii unei recesiuni, dupa cum ridicarea lor si cresterea volumului tranzactiilor la bursa au constituit semnalul unei expansiuni economice. Cursul titlurilor de valoare depinde de numerosi factori, care tin numai de situatia economica si de perspectivele firmei emitente, dar si de cadrul general in care acesta opereaza:

Conjunctura economica generala si evolutia ei. Lichiditatea sistemului economic. Evolutia generala a preturilor si a ratei dobanzii. Situatia social-politica interna si internationala.

Dinamica acestor factori este sintetizata in modificarea raportului dintre cererea si oferta de hartii de valoare pe termen lung, ceea ce determina

fluctuaatii continue si importante, uneori chiar in aceeasi zi, a cursurilor titlurilor negociate la bursa de valori. Evolutia concreta a economiei romanesti, coerenta politicilor micro si macroeconomie, transformarile structurale ale economiei, precum si ale societatii in ansamblul sau, procesul educational privind natura si functionarea unei economii de piata, mentalitatea investitorului stimulat de libera initiativa sunt conditii esentiale pentru dezvoltarea rapida atat a pietei primare, cat si a celei secundare de capital, spre beneficial intregii societati.

1.5.1 Bursa de valori din Londra In cadrul bursei de valori din Londra se negociaza doua tipuri de actiuni:actiuni cotate si actiuni necotate.Pentru ca actiunile unei companii sa devina (si sa se mentina) cotate, compania trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

Sa incheie un contract cu bursa de valori. Valoarea totala de piata a actiunilor sa fie minimum 500 de mii lire

sterline. Sa vanda cel putin 25% din acatiunile sale, prin oferta publica. Sa furnizeze anumite informatii suplimentare in rapoartele contabile

publicate. Deoarece procedurile necesare indeplinirii conditiilor de cotare implica costuri importante, in general numai companiile mari sunt cotate la bursa;prezinta un dublu avantaj:primul are in vedere lichiditatea, respectiv sunt transformabile oricand in bani, iar al doilea avantaj are in vedere caracteristica de a fi negociabile, respective de a fi vandute sau cumparate pe o piata specifica, ceea ce le face si mia atragatoare pentru investitori. Pentru companiile mai mici, dar in ascensiune, exista o piata a actiunilor necotate ce ofera multe din avantajele piteit actiunilor cotate.Aceasta piata isi inceteaza activitatea la sfarsitul anului 1996 si locul ei va fi luat de catre Piata Alternativa de Investitii (Alternativee Investment Market).Aceasta noua piata este destinata companiilor noi, care nu indeplinesc conditiile de cotare.Pentru a actiona pe acesta piata nu sunt impuse conditii legate de capitalul companiei, experienta in afaceri sau numarul de actiuni.

1.5.2 Bursa de valori din Bucuresti In aprilie 1995, ca urmare a unei decizii a Comisii Nationale a Valorilor Mobiliare a fost creat cadrul necesar pentru infiintarea Bursei de valori din Bucuresti.Decizia de infiintare a fost urmata de un plan de constituire si dezvoltare. Initial, un numar de 24 de firme au format Asociatia Bursei de Valori.A fost eliberat Statutul Asociatiei, iar pe data de 10 mai a fost ales Comitetul Bursei.Piata bursiera din Romania are la baza prevederile Legii nr.52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori.

In iunie 1995 a avut loc inaugurarea oficiala a Bursei de Valori din Bucuresti, care a devenit operationala in noiembrie.Tranzactionarea in cadrul Bursei ed Valori Bucuresti se realizeaza prin doua mecanisme:

Piata intermitenta. Piata continua.

In cazul pietei intermitente are loc colectarea ordinelor de vanzare si e cumparare si efectuarea la un moment dat, a unei licitatii prin care se determina pretul care corespunde volumului maxim de valori mobiliare care poate fi tranzactionat. Piata contiuna se particularizeaza prin aceea ca oridnele sunt introduse in mecanismul de tranzactionare pe masura ce usnt date si sunt executate in momentul in care pe piata exista un ordin la acelasi pret, dar in sens contrat.De exemplu, daca exista un ordin de vanzare, ele sunt tranzactionate in momentul in care apar ordinele e cumparare la acelasi pret. Accesul societatilor comerciale romanesti la Bursa de Valori Bucuresti are loc odata cu indeplinirea criteriilor de inscriere la cota bursei. Pentru societatile comerciale romanesti, bursa este organizata pe doua categorii:

Categotia de baza. Categoria I.

Pentru categoria de baza, societatile comerciale trebuie sa indeplineasca, in principiu, anumite criterii:

Sa fi facut o oferta publica. Emisiunea sa fie autorizata in conditiile legii. Valorile mobiliare s fie emise in forma dematerializata (inregistrarea

electronica in cont). Valorile mobiliare sa fie inscrise la Oficiul de Evidenta a Valorilor

Mobiliare, organizat de Comisia nationala a Valorilor Mobiliare. Sa fie liber transferabile. Societatile sa incheie un contract cu bursa, privind mentinerea registrului

actionarilor, precum si un angajament privind respectarea Regulamentului Bursei de Valori.

In categoria I pe langa aceste cerinte generale pentru inscrierea la cota bursei, societatile comerciale trebuie sa indeplineasca si alte conditii suplimentare:

Sa-si desfasoare activitatea de cel putin 3 ani. In cel putin 2 ani din 3 sa fi obtinut profit. Sa aiba cel putin 600 de actionari (exculzand angajatii, conducerea si alte

personae implicate). Sa aiba pe piata, in circulatie, cel putin 75.000 de actiuni.

Sediul central al Bursei de Valori Bucursti este in localul BNR.Atat activitatea de tranzactionare, cat si celelalte activitati specifice bursei se bazeaza pe un sistem electronic (pus la dispozitioa bursei in cadrul asistentei tehnice oferite de Guvernul Canadian).La Bursa de Valori Bucuresti tranzactioneaza Societatile de Valori Mobiliare care sunt membre ale Bursei. Cei ce doresc, persoane fizice sau juridice, sa tranzactioneze pe piata bursiera, trebuie sa se adreseze unei astfel de societati de valori mobiliare, care indeplineste rolul de intermediar.Societatile de Valori Mobliare preiau de la diferiti investitori ordinele de vanzare si de cumparare.Pentru tranzactiile efectuate la Bursa de Valori, societatile de valori mobiliare platesc, la randul lor, diverse comisioane acesteia. Dupa inchiderea sedintelor de tranzactionare, Bursa de Valori Bucuresti publica informatii despre societatile emitente ale caror actiuni au foat tranzactionate in sedinta respective:pretul mediu la care au fost tranzactiile, numarul de tranzactii efectuat, numarul de actiuni si valoarea tranzactiei, precum si alte informatii. Buna functionare a pietei de capital extrabursiere, in corelatie cu activitatea Bursei de Valori Bucuresti, este conditionata de existenta unei structuri operationale formate din:

Sistemul de tranzactionare RASDAQ, bazat pe un calculator central si pe o retea de PC-uri; transmite ordinele de vanzare/cumparare date de clientii agentiilor de valori mobiliare.

Registrul Roman al Actionarilor (RRA), asemanator unei “banci de date”, detine conturile titularilor de certificate de actionar.

Societatea Nationala de Compensare, Decontare si Depozitare (SNCDD) este dotata cu un calculator central de mare capacitate si o vasta retea teritoriala.

1.5.3 Functiile indeplinite de catre bursa de valori 1.Piata secundara Bursa de valori este o piata secundara pe care se tranzactioneaza hartiile de valoare existente, completand activitatea petei primare si inlesnind firmele si autoritatile publice sa atraga capital pe termen lung. 2.Sursa de lichiditati Bursa de valori furnizeaza lichiditati pentru investitori, prin emiterea e titluri de valoare p termen lung; da posiblitatea investitorilor de a transforma invetitiile lor in numerar sau de a obtine alte titluri de valoare. 3.Un indicator util Fluctuatiile preturilor inregistrate in cadrul bursei de valori pot constitui un indicator al activitatii economice a unei tari.Preturile pot reflecta, totodata, increderea envestitorilor in realizarile economiei, ale anumitor ramuri industriale

sau chiar ale unor firme.Totusi nu exista nici o garantie ca evaluarile pietei saunt totdeauna corecte. 4.Mijloc de evaluare Tranzactiile cu actiuni se deruleaza in cadrul bursei de valori.Cotarea titlurilor asigura o buna modalitate de evaluare a investitiilor, metoda ce poate fi utila in calculul valorii titlurilor financiare detinute de orice investitor.

Capitolul 2

Prezentarea conturilor ce reflecta investitiile financiare pe termen scurt.

Evidenta investitiilor financiare pe termen scurt se realizeaz cu ajutorul conturilor din grupa 50 si cu ajutorul contului 109”Actiuni proprii”.Din grupa 50 fac parte: 1.Contul 501 “Actiuni detinute la entitatile afiliate” 2.Contul 505 “Obligatiuni emise si rascumparate” 3.Contul 506 “Obligatiuni” 4.Contul 508 “Alte investitii pe termen scurt si creante asimilate” 5.Contul 509 “Varsaminte de efectuat pentru investitiile pe termen scurt”

2.1 Contul 109 “Actiuni proprii” 1091 “Actiuni proprii detinute pe termen scurt” 1092 “Actiuni proprii detinute pe termen lung”

Contul 109 “Actiuni proprii” este un cont nou.Cele doua conturi de gradul doi inlocuiesc vechile conturi 502 “Actiuni proprii” si 2667 “Actiuni proprii-active imobilizate” ale caror solduri le preiau la 01.01.2006. Este un cont de activ care evidentiaza actiunile proprii detinute de intreprindere pe termen scurt sau lung. Actiunile proprii pot fi detinute de societate numai daca sunt destinate: prevenirii sau inlaturarii unor pagube importante si iminente:

Vanzarii catre angajatii societatii. Reducerii capitalului social hoarata de Adunarea Generala a

Actionarilor. Recompensarii unor actionari in urma fuziunii sau restructurarii. In scopul participarii la piata de capital conform hotararii Adunarii

Generale a Actionarilor.

In debitul contului 109 “Actiuni proprii”, se inregistreaza valoarea actiunilor proprii procurate la costul de achizitie achitat sau de achitat. In creditul sau se inregistreaza valoarea actiunilor cedate, anulate etc. diferenta intre pretul de cumparare (intrare) si cel realizat din cedare, anulare etc., se inregistreaza ca o cheltuiala sau ca un venit financiar. Soldul contului este debitor si reprezinta valoarea actiunilor proprii existente in intreprindere. Intrucat detinerea acestor actiuni impune conform legii o serie de restrictii si conditii privitoare la reserve, profit si capital, soldul contului 109 “Actiuni proprii” (care este un activ fictiv) se prezinta in bilant ca un post negativ de capital propriu la pozitia Y IV. 2.2 Contul 501 “Actiuni detinute la entitatile afiliate”

Contul 501 tine evidenta investitiilor pe termen scurt la societatile din cadrul grupului, adica entitatile afiliate cumparate in vederea obtinerii de venituri financiare intr-un termen scurt. Este un cont de activ al carui sold reprezinta valoarea investitiilor financiare pe termen scurt (actiuni) detinute la societatile din cadrul grupului, entitati afiliate. 2.3 Contul 505 “Obligatiuni emise si rascumparate” Acest cont asigura contabilitatea obligatiunilor emise de catre o intreprindere in vederea obtinerii de imprumuturi publice, si rascumparate de la creditori (obligatori), precum si miscarea lor.Este un cont de activ si inregistreaza in debit valoarea obligatiunilor emise si rascumparate, iar in credit valoarea obligatiunilor emise si rascumparate anulate.Soldul debitor al contului reflecta valoarea obligatiunilor emise si rascumparate, neanulate.

2.4 Contul 506 “Obligatiuni” Acest cont evidentiaza obligatiunile cumparate de o intreprindere in vederea plasarii capitalului temporar disponibil, a obtinerii unui venit sub forma de dobanda sau pentru realizarea unui profit cu ocazia revanzarii acestora, precum si a miscarii lor.Este un cont de activ care inregistreaza in debit costul de achizitie al obligatiunilor cumparate, iar in credit valoarea obligatiunilor cedate, adica valoarea obligatiunilor rascumparate de emitent sau revandute.Soldul debitor al contului reprezinta valoarea obligatiunilor detinute de intreprindere. 2.5 Contul 508 “Alte investitii pe termen scurt si creante asimilate”

5081 “Alte investitii financiare pe termen scurt” 5082 “Dobanzi la obligatiuni si investitii financiare pe termen scurt”

Prin contul 508 se tine evidenta altor investitii financiare si creante asimilate achizitionate in vederea obtinerii unui profit annual ori cu ocazia scadentei acestora sau prin revanzarea lor, inclusive miscarea acestora.Este un cont de activ care inregistreaza in debit valoarea de achizitie a altor investitii financiare pe termen scurt si creante asimilate cumparate, iar in credit valoarea altor investitii financiare pe termen scurt si creante asimilate cedate.Soldul debitor al contului reprezinta valoarea altor investitii financiare pe termen scurt su creante asimilate existente. 2.6 Contul 509 “Varsaminte de efectuat pentru investitii financiare pe termen scurt”

5091 “Varsaminte de efectuat pentru actiunile detinute la entitatile afiliate”

5092 “Varsaminte de efectuat pentru alte investitii financiare pe termen scurt”

Cu ajutorul acestui cont se inregistreaza in contabilitate varsamintele de efectuat pentru investitii financiare pe termen scurt dobandite.Este un cont de pasiv care inregistreaza in credit valoarea datorata pentru investitiile financiare pe termen scurt cumparate, iar in debit inregistreaza valoarea achitata a investitiilor financiare pe termen scurt.Soldul creditor al contului reprezinta valoarea datorata pentru investitiile financiare pe termen scurt.

2.7 Contabilitatea rezervelor pentru deprecierea actiunilor

Pentru actiunile existente in portofoliu la sfarsitul anului, se constituie reserve pentru depreciere, in cazul in care costul de achizitie este superior cottatiilor de bursa.Aceste reserve sunt evidentiate in conturile de pasiv din grupa 59 “Ajustari pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie”:

591 “Ajustari pentru pierderea de valoare a actiunilor detinute la entitatile afiliate”

595 “Ajustari pentru pierderea de valoare a obligatiunilor emise si rascumparate”

596 “Ajustari pentru pierderea de valoare a obligatiunilor” 598 “Ajustari pentru pierderea de valoare a altor investitii financiare pe

termen scurt si creante asimilate”

2.8 Contabilitatea dividendelor

Prin dividende se intelege remuneratia capitalului din beneficial net realizat.Remuneratia capitalului se realizeaza sub doua forme:dobanda statutara si superdividend. Dobanda statutara este prevazuta in cote procentuale din valoarea nominala a actiunilor si este denumita primul dividend. Superdividendul este beneficial suplimentar acordat unei actiuni, fiind numit si al doilea dividend. Primul dividend se determina prin aplicarea cotei procentuale de dobanda, fixata prin statutul fiecarei societati comerciale anonime, asupra valorii nominale a actiunilor, iar suma totala rezultata se retine din beneficial net ramas dupa constituirea rezervei legale. Superdividendul se calculeaza ca raport intre beneficial net ramas dupa constituirea rezervelor statutare si numarul de actiuni in care este divizat capitalul social, obtinandu-se beneficial cuvenit unei actiuni.Prin inmultirea beneficiului unei actiuni cu numarul total al actiunilor se obtine suma totala a superdividendelor, care se retine din beneficial net. Sunt asimilate dividendelor beneficiile cuvenite asociatilor societatilor comerciale de personae si ai societatilor cu raspundere limitata si tantiemele. La societatile comerciale de personae beneficial net se distribuie, dupa constituirea rezervei legale, in functie de cotele procentuale de participare la

constituirea capitalului social prevazute in contractul de societate, iar la societatile cu raspundere limitata – proportional cu numarul de parti sociale subscrise. Tantiemele reprezinta indemnizatii acordate din beneficial net membrilor consiliului de asministratie, pentru rezultatele obtinute in conducerea societatilor comerciale; ele se calculeaza prin aplicarea unei cote procentuale de pana la 10% din beneficul net ramas dupa constituirea rezervelor statutare si facultative. Totalul dividendelor cuvenite asociatilor si actionarilor constituie fondul de dividende al societatii comerciale car este evidentiat in contul de pasiv 457 “Dividende de plata”.In creditul acestiu cont se inregostreaza dividendele cuvenite asociatilor sau actionarilor, iar in debit, plata in numerar a dividendelor, retinerea impozitului pe dividende si depunerea in contul current al asociatilor a dividendelor nete neridicate; soldul creditor semnifica dividendele datorate de societatea comerciala asociatilor sau actionarilor. Creditarea contului 457 are loc in corespondenta cu debiul contului 129 “Repartizarea profitului”, pentru dividendele brute datorate asociatilor sau actionarilor, iar debitarea lui se face in corespondenta cu creditul conturilor 531 “Casa in lei”, pentru dividendele nete achitate in numerar, si 446 “Alte impozite, taxe si varsaminte asimilate”, pentru retinerea de catre societatea comerciala a impozitului pe dividende si retinerea de catre societatea comerciala a impozitului pe dividende si 4551 “Actionari/Asociati-conturi curente”, pentru depunerea in cont a dividendelor nete neridicate de asociati sau actionari.

PRINCIPALELE FLUXURI CONTABILE

Principalele fluxuri contabile ale investiilor financiare pe termen scurt sunt prezentate in figura 2.1

Contul 6641 “Cheltuieli privind imobilizarile financiare cedate”

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor privind imobilizarile financiare cedate.In debitul acestui cont se inregistreaza valoarea imobilizarilor financiare cedate (261, 262, 263, 264, 265) Contul 7641 “Venituri din imobilizari financiare cedate” Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta veniturilor din cedarea imobilizarilor financiare.In creditul acestui cont se inregistreaza pretul de vanzare al imobilizarilor financiare cedate (451, 452, 461). Contul 6642 “Pierderi privind investitiile financiare pe termn scurt cedate” Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor privind investitiile financiare pe termen scurt cedate.In debitul acestui cont se inregistreaza diferentele nefavorabile dintre valoarea contabila a investitiilor financiare pe termen scurt si pretul lor de cesiune. Contul 7642 “Venituri din investitii financiare pe termen scurt cedate” Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta castigurilor din cedarea investitiilor pe termen scurt.In creditul contului se inregistreaza diferentele favorabile dintre valoarea contabila a investitiilor financiare pe termen scurt si pretul lor de cesiune.

2.9 Schimbari in Planul General de Conturi privind investitiile

financiare pe termen scurt

Analizand noua structura a clasei a 5-a “Conturi de trerzorerie”, se constata urmatoarele: a)Grupele de conturi au ramas aceleasi doua dintre ele modificandu-si denumirea in sensul ca la grupa 50 din denuire s-a renuntat la expresia “financiare”, iar la grupa 59 expresia “provizioane pentru depreciere”a fost inlocuita cu aceea de “ajustari pentru pierderea de valoare” b)Inauntrul grupelor de conturi au avut loc urmatoarele modificari:

Contul 501 si-a schimbat denumirea in “Actiuni detinute la entitatile afiliate”.

Au disparut conturile: 502 “Actiuni proprii” a carei functie si sold este preluat de contul 109 “Actiuni proprii”; si contul 503 “Actiuni” a catui functie si sold este preluat de contul 508 “Alte investitii pe termen scurt si crante assimilate” renuntandu-se aici si la impartirea in “cotate” si “necotate”.

Din denumirea contului 508 s-a exclus notiunea “financiare”.

La contul 509 s-a renuntat la expresia “financiare”, iar la subconturile sale care au fost mentinute s-a modificat denumirea si/sau simbolul, ele fiind acum: 5091 “Varsaminte de efectuat pentru actiunile detinute la entitatile afiliate” si 5092 “Varsaminte de efectuat pentru alte investitii pe termen scurt”. La grupa 59 “Ajustari pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie”:

S-a renuntat la conturile: 592 “Provizioane pentru deprecierea actiunilor proprii” al carui sold se preia de noul cont 1176; 593 “Provizioane pentru deprecierea actiunilor” al carui functie si sold se preia de contul 598 “Ajustari pentru pierderea de valoare a altor investitii pe termen scurt si creante asimilate”.

In denumirea tuturor conturilor mentinute in grupa 59 expresia “provizioane pentru depreciere” a fost inlocuita cu cea de “ajustari pentru deprecierea de valoare”

La contul 598 s-a inlocuit si expresia “investitii financiare” cu aceea de “investitii pe termen scurt”

Prezentarea grupei 50 din PCG pe conturi componente:

Contul 501 “Actiuni detinute la entitatile afiliate”

Contul 505 “Obligatiuni emise si rascumparete” Contul 506 “Obligatiuni” Contul 508 “Alte investitii pe termen scurt si creante asimilate”

5081 “Alte titluri de plasament” 5088 “Dobanzi la obligatiuni si titluri de plasament’

Contul 509 “Varsaminte de efectuat pentru investitiile pe termen scurt”

5091 “Varsaminte de efectuat pentru actiunile detinute la entitatile afiliate”

5092 “Varsaminte de efectuat pentru alte investitii pe termen scurt”

2.10 Impactul IAS si IFRS asupra sistemului contabil romanesc

In momentul de fata, Romania se afla la rascrucea unor procese ireversibile si de mare importanta pentru sistemul contabil national: numarul si puterea de piata a companiilor internationale cresc; globalizarea economiei, in speta a pietei financiare; cresterea capitalizarii stocurilor si aparitia de noi produse financiare.In aceste conditii, productia si comunicarea de informatii financiare credibile si comparabile, ce folosesc un limbaj contabil comun, sunt esentiale mediului romanesc de afaceri.Unica solutie pentru atingerea acestor cerinte o reprezint armonizarea sistemului contabil romanesc la acquis-ul comunitar, impreuna cu reglementarile sale, si totodata aplicarea efectiva a normelor contabile IFRS.

Scurta istorie cu privire la StandardeleInternationale de Contabilitate

(IAS – International Accounting Standards)

Incepand cu anul 2001, Ministerul Finantelor Publice a demarat implementarea treptata a reformei in contabilitatea romaneasca, schimbare ce a debutat cu Ordinul MFP nr. 94/2001 pentru aprobarea modificarii normelor contabile astfel incat acestea sa fie conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatii Europene si cu IAS. Urmand acelasi tipar, s-au succedat o serie de alte ordine bancare si asigurari, precum si ordine ce priveau institutiile reglementate si supervizate de CNVM – Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. OMFP nr. 94/2001 prevede o arie limitata de aplicabilitate a IAS 29/SIC 30, precum si problema necesitatii consolidarii companiilor: IAS 22/IAS 27/IAS 28). In aceasta perspectiva, ordinul prevede urmatoarele:

Reglementari pentru companiile ce urmeaza sa implementeze treptat IAS, in functie de dimensiune si rata profitabilitatii.

Revizuieste premeditat Directiva a IV-a a Uniunii Europene cu IAS, ceea ce conduce la o serie de exceptii privind implementarea in intregime a IAS.

Nu contine prevederi referitoare la consolidarea companiilor romanesti. Mentioneaza anumite reglementari menite a substitui prevederi IAS.

Octombrie 2001: Are loc adoptarea OMFP nr. 1.982/5/2001, care specifica implementarea normelor contabile in conformitate cu IAS si cu normele

europene, exclusiv pentru institutiile de credit.Acesta reprezenta echivalentul OMFP nr. 94/2001 pentru institutiile bancare si de credit. Februarie 2002: OMFP nr. 306/2002 privind aplicarea IAS si a normelor UE pentru intreprinderile mici si mijlocii.Acest OMFP contine norme contabile adoptate in companiile mici si mijlocii. Decembrie 2002: Intra in vigoare ordinul MFP si al CNVM nr. 1.742/2002 pentru companiile supervizate si cotate la CNVM.Acest ordin echivaleaza OMFP nr. 94/2001 pentru companiile incluse la bursa, cu prevederi pentru brokeri, fonduri de investitii etc. Iulie 2003: OMFP nr. 815/2003 intra in aplicabilitate cu prevederi referitoare la modul de prezentare a situatiilor financiare apartinand diverselor companii romanesti, la finalul unui exercitiu financiar.Ordinul prevede ca toate companiile romanesti sa raporteze la 30 iunie, in decursul fiecarui exercitiu financiar, impreuna cu mentiuni referitoare la formatul standard al situatiilor financiare. Decembrie 2003: OMFP nr. 1.872/2003 clarifica conexiunea intre sistemul contabil romanesc si IFRS(International Financial Reporting Standards), precum si listarea pasilor necesari pentru implementarea totala a IAS in Romania – adoptate sub denumirea de Standarde Internationale de Raportare Financiara(IFRS).

In acest moment, companiile romanesti au totalizat o suma de avantaje datorita utilizarii unui sistem contabil national armonizat cu cel international – bazat pe conceptul „true and fair view” in practicile contabile (fr. „une image fidelle”), pentru realizarea informarilor financiare anuale.Aceasta perspectiva s-a dovedit a fi utila pentru intreg mediul de afaceri romanesc, in speta pentru investitorii straini. In conformitate cu acest ultim ordin al Ministerul Finantlor Publice, incpand cu anul 2006, Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS) – asa cum au fosr prezentate de IASB (International Accounting Standards Board) – urmeaza a fi aplicate urmatoarelor entitati juridice: institutii de credit, institutii de asigurari, regii autonome si alte institutii publice etc.

Pasii urmati pentru implementarea IAS in sistemul contabil romanesc

Perioada necesara pentru implementarea IFRS se structureaza in doua mari etape: ETAPA 1: 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2—5, asa-numita „perioada de tranzitie”, perioada necesara pentru revizuirea generala a situatilor financiare (acest interval poarta si denumirea de perioada comparativa.) In acest interval, bazele sistemului contabil primar sunt reinnoite cu referentialul anterior (OMFP nr. 94/2001 sau OMFP nr. 306/2002)

Astfel, situatile financiare sunt intocmite si publicate in conformitate cu primul referential.In cadrul acestei etape sunt validate urmatoarele operatii: recunoasterea activelor, a datoriilor si a capitalurilor proprii conform specificatilor IFRS; recunoasterea activelor si datoriilor nevalidate de IFRS; reclasificarea tuturor activelor si pasivelor in conformitate cu normele IFRS; reevaluarea sau ajustarea activelor, datoriilor si capitalurilor proprii conform specificatiilor IFRS (aici, utilitateavalorilor reale este considerata o estimare de cost); precum si ansamblul tututror diferentelor din reevaluare si ajustari tratate ca elemente de capital.

ETAPA 2: 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2006, denumita „perioada de implementare efectiva”, sau etapa pentru intocmirea si publicarea primelor situatii financiare conforme cu normele IFRS; aceasta perioada are urmatoarele caracteristici: incepand cu 31 decembrie 2005, se aplica un tratament al informatiei continute de situatiile financiare in totala conformitate cu normele IFRS.Aceasta etapa reprezinta un moment foarte delicat pentru sistemul contabil romanesc, si aici trebuie recunoscut meritul Ministerului Finantelor Publice pentru eforturile depuse, insa intreaga actiune constituie in continuare o mare provocare pentru companiile implicate in procesul de aplicare a normelor IFRS.O asemenea „provocare” inseamna, in realitate, urmatoarele:

Intelegerea problemelor principale si reale suportate de o companie, precum si impactul acestora asupra activitatii.

Planificarea, responsabilizarea si gasirea de solutii pentru diversele probleme la nivelul unei entitati economice.

Pregatirea personalului/angajatilor pentru aplicarea IFRS in mod real si eficient in cadrul tuturor activitatilor profesionale zilnice.

Generarea de noi informatii conforme cu noul sistem contabil si asigurarea calitatii lor.

Publicarea de bugete si previziuni in conformitate cu normele IFRS.

Adoptarea IFRS reprezinta mai mult decat simpla modificare a vechilor reglementari contabile.Procesul reprezinta un nou sistem de proceduri ce trebuie implementate la nivelul unei intregi organizatii. Aceste actiuni vor schimba cu siguranta modul de functionare a companiilor si este foarte probabil sa apara noi metode de a aborda practicile de management strategic ale unei companii, impreuna cu noi strategii contabile.

Noile puncte de vedere pur contabile vizeaza in special urmatoarele aspecte: Implementarea in intregime a unor standarde care nu au mai fost utilizate

in Romania (de exemplu, IAS 39 Instrumente financiare: recunoastere si evaluare; IAS 36 Deprecierea activelor s.a.m.d.)

Aplicarea noilor standarde IFRS (de exemplu, IFRS 1 Adoptarea pentru prima data a Standardelor Internationale pentru Raportare Financiara, prin

intermediul caruia alte treisprezece standarde contabile sunt revizuite), precum si anularea IAS 15 Informatii privind schimbari de preturi.

Asa cum era de asteptat, atat in tara noastra, cat si in restul Uniunii Europene, programul de dezvoltare a sistemelor contabile a facut din aplicarea IFRS (incepand cu 1 ianuarie 2006) un obiectiv principal pentru aproximativ 100 de companii si mari institutii romanesti. Trecerea la normele IFRS va avea, pentru unele companii mari si grupuri de afaceri, efecte semnificative asupra modului de intocmire si prezentare asituatiilor financiare, precum si a performantelor entitatii economice. Un asemenea sistem contabil nou va conduce la o reactie a pietelor, in speta cu privire la noile metode utilizate pentru prezentarea informatiilor financiare de catre companii romanesti implicate in procesul de reforma.Astfel, companiile vor putea beneficia de aplicarea normelor IFRS.

IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare

Obiectivul normei IAS 1 (revizuita in anul 2003) este de a preciza bazele pentru prezentarea situatiilor financiare anuale, de a sigura comparabilitatea atat cu situatiile financiare proprii aprtinand perioadelor anterioare, cat si cu institutiile financiare emise de alte entitati economice.IAS 1 stabilieste cadrul general, impreuna cu responsabilitatile pentru prezentarea situatiilor financiare, precum si indrumarile privind structura acestora si cerintelor minime privind continutul.Altor standarde si interpretari le sunt adrasate standarde pentru recunoasterea, masurarea si prezentarea unor tranzactii in particular.

Aria de cuprindere

IAS 1 se aplica tuturor situatiilor financiare ce au ca sursa Standardele Internationale de Raportare Financiara [IAS 1.2].Scopul general al situatiilor financiare este acela de a servi tertii utilizatori de informatii financiare, care nu au autoritatea necesara pentru a solicita raportari financiare adecvate nevoilor specifice [IAS 1.3].

Obiectivul situatiilor financiare

Obiectivul sitatiilor financiare cu adresabilitate generala este de a asigura informatii privind pozitia financiara, performanta financiara, precum si fluxurile de trezorerie apartinand unei entitati economice, informatii utile pentru o gama larga de utilizatori in luarea deciziilor pe plan economic.Pentru a respecta acest obiectiv, situatiile financiare ofera informatii cu privire la urmatoarele aspecte proprii unei entitati economice [IAS 1.7]: active, datorii, capitaluri proprii, venituri si cheltuieli (inclusiv profit si pierdere), variatii ale capitalurilor proprii, fluxuri de trezorerie.Aceste informatii, impreuna cu alte informatii continute de

notele contabile, asista utilizatorii de situatii financiare in previziunea fluxurilor de trezorerie viitoare ce apartin entitatii economice, si in particular, subliniaza acuratetea si aspectul lor cronologic.

Elemente ale situatiilor financiare

Un set complet de situatii financiare ar trebui sa includa urmatoarele [IAS 1.8]: un bilant, un cont de profit si pierdere, o situatie a variatiei capitalurilor proprii - ce prezinta fie toate schimbarile de capitaluri proprii, fie totalitatea variatiilor de capitaluri, altele decat cale provenite din tranzactii cu proprietarii de capital ce actioneaza in cauza, un tablou al fluxurilor de trezorerie si notele - cuprinzand un sumar al practicilor contabile, precum si alte note explicative. Toate raportarile financiare pozitionate in afara listei de situatii financiare - aici includem evaluarile financiare manageriale, raportarile de mediu si situatiile privind valoarea adaugata - se afla in afara ariei de cuprindere a normelor OFRS [IAS 1.9 - 10].

Prezentarea reala si conformitatea cu normele IFRS Situatiile financiare trebuie sa prezinte in mod real (eng. fair) pozitia financiara, preformanta financiara si fluxurile de trezorerie apartinand unei entitati economice.Prezentarea reala necesita o reprezentare fidela a efectelor tranzactiilor economice, a altor evenimente economice si a conditiilor in conformitate cu definitiile si criteriile de recunoastere a activelor si datoriilor, a veniturilor si cheltuielilor, asa cum sunt ele prezentate in Cdrul General.Aplicarea normelor IFRS, odata cu publicarea lor atunci cand este necesar, se prezuma ca induce situatiilor financiare o prezentare conforma cu realitatea [IAS 1.13].IAS 1 cere ca entitatea care prezinta situatii financiare conforme cu IFRS sa faca o declaratie in note, in mod explicit si detaliat, privind conformitatea cu normele.Situatiile financiare apartinand unei entitati economice nu pot fi declarate conforme cu normele IFRS decat daca ele respecta toate cerintele IFRS [IAS 1.14].Practicile contabile neadecvate nu pot fi corectate prin prezentarea politicilor contabile utilizate sau prin note ori prin material explicativ suplimentar [IAS 1.16].IAS 1 recunoaste ca, in situatii rare si extreme, managementul unei intreprinderi poate decide ca respectarea IFRS este atat de nerealista incat ar intra in conflict cu obiectivul situatiilor financiare prezentate in Cadrul General.Intr-o asemenea situatie, entitatea economica este obligata sa se indeparteze de cerintele IFRS, si in acest sens sa prezinte o detaliere a naturii, cauzelor si impactul derogarii de la IFRS [IAS 1.17 - 18].

Principiul continuitatii activitatii comerciale (The Going Concern Principle) O entitate comerciala care intocmeste situatii financiare conforme cu normele IFRS detine prezumtia de continuitate a activitatii comerciale.In cazul in care managerii companiei au rezerve in ceea ce priveste prezumtia de continuitate a

activitatii comerciale (apartinand entitatii respective), respectivele incertitudini trebuie raportate.Daca echipa manageriala stabileste univoc faptul ca entitatea economica nu prezinta o continuitate a activitatii comerciale, situatiile financiare nu ar trebui prezentate sub prezumtia de continuitate - caz in care IAS 1 specifica o serie de informatii ce trebuie prezentate [IAS 1.23].

Contabilitatea bazata pe recunoasterea cheltuielilor in avans

IAS 1 specifica faptul ca entitatile trebuie sa isi prezinte situatiile dinanciare, cu exceptia fluxurilor de trezorerie, folosind ca baza recunoaterea cheltuielilor in avans [IAS 1.25].

Fiabilitatea modului de prezentare a situatiilor financiare

Prezentarea si clasificarea posturilor continute in situatiile financiare ar trebui mentinute neschimbate, cu exceptia cazului in care o schimbare poat fi justificata fie de o variatie, fie de o noua cerinta [IAS 1.27].

Materialitatea si agregarea

Fiecare dintre clasele materiale si similare de elemente contabile trebuie prezentata in mod particular in cadrul situatiilor financiare.Elementele nesimilare ale situatiilor financiare pot fi prezentate grupate in aceeasi clasa numai in cazul in care sunt considerate a fi individual imateriale [IAS 1.29].

Compensarea (eng. offsetting) Activele si datoriile, cheltuielile si veniturile nu pot fi compensate decat in cazul in care aceasta operatie este ceruta sau permisa de un standard sau de o interpretare a standardului respectiv [IAS 1.32].

Informatii compartive

IAS 1 cere ca informatiile comparative sa fie prezentate conform exercitiilor anterioare, pentru toate sumele raportate in situatiile finaciare, atat in situatiile financiare, cat si in note, cu exceptia cazului in care satndardul solicita un alt mod de operare contabila [IAS 1.36].Daca exista sume comparative care sunt schimbate sau reclasificate sunt necesare mai multe modui de prezentare a informatiei contabile [IAS 1.38].

Structura generala si continutul situatiilor financiare

Definitii stipulate [IAS 1.46]: situatiile financiare, raportarile entitatii economice, situatiile financiare pentru o singura intreprindere sau pentru un intreg grup, data sau perioada acoperita, moneda de prezentare a informatiilor contabile, nivelul de acuratete (mii, milioane etc.).

1.Bilantul contabil O entitate este obligata, in mod normal, sa prezinte un bilant pe grup de elemente, separand astfel activele curente si necurente, si datoriile.Numai o prezentare bazata pe lichiditate poate genera informatii credibile si relevante, bazate pe nediferentierea premeditata a elementelor curente/necurente [IAS 1.51].Activele curente sunt urmatoarele: numerarul, echivalentele monetare, activele detinute pentru generarea de venituri, vanzare sau consum in cadrul ciclului normal de operatii al intreprinderii; sau activele detinute pentru tranzactiile comerciale planificate in urmatoarele 12 luni.Toate celelalte active nespecificate anterior sunt considerate a fi necurente (imobilizate) [IAS 1.57].Minimul de elemente necesare a fi prezenate in bilant [IS 1.68]:

Proprietatile, cladirile si echipamentul. Proprietetile cu caracter de investitii. Activele intangibile. Activele financiare. Investitiile operate prin metoda capitalurilor proprii . Activele biologice. Stocurile. Veniturile din comert si alti debitori. Numarul si echivalentul monetar. Datoriile comerciale si alti creditori. Provizioanele. Datoriile financiare. Datoriile si impozitele curente, asa cum sunt definite in IAS 12. Interesele minoritare, prezentate in posturile de capitaluri proprii. Capitalul emis, impreuna cu rezervele datorate detinatorilor de capitaluri

ai societatii-mama.

Uneori, sunt necesare si elemente aditionale pentru prezenta real pozitia financiara a entitatii economice respective [IAS 1.69].

2.Contul de profit si pierdere In cadrul revizuirii IAS 1, din anul 2003, organismul international IASB (International Accounting Standards Board) utilizeaza expresia de „profit sau pierdere” (ce inlocuieste sintagma „profit net sau pierdere neta”) pentru a denumi rubrica de final a contului de profit sau pierdere (eng. Income Statement/ Profit and Loss Account). Toate elementele de profit si de cheltuieli inregistrate intr-o anumita perioada de timp trebuie sa fie incluse in rubricile de profit sau de pierdere, cu exceptia in care un standard sau o interpretare a acestuia impune contrariul [IAS 1.78].Minimul de elemente care trebuie prezentate in cadrul unui cont de profit si pierdere este dupa cum urmeaza [Ias 1.81]:

Venitul. Costurile de finantare. Partea de profit sau de pierdere apartinand asociatilor si partenerilor care

utilizeaza metoda capitalurilor proprii. O singura suma reprezentand totalul dintre profitul dupa deducerea

impozitelor sau pierderea din operatiile intrerupte si castigul dupa deducerea impozitelor, sau pierderea recunoscuta in momentul vanzarii activelor, sau grupelor de elemente spre instrainare ce constituie operatia de vanzare (eng. „disposal”)

Cheltuielile cu impozitul. Profitul sau pierderea.

Anumite elemente necesita a fi prezentate fie in cadrul contului de profit si pierdere, fie in note (in cazul in care acestea au o forma materiala).Aici includem [IAS 1.87]:

Provizioanele privind stocurile in legatura cu valoarea neta nerealizabila, sau privind proprietati, claditi si echipamente legate de sume recuperabile, precum si reversul acestor operatii de construire de provizioane.

Restructurari de activitati desfasurate de o activitate economic si reversul oricarui cost de restaurare.

Instrainari de elemente privind proprietati (in special terenuri), cladiri sau echipamente.

Instrainarea de investitii. Operatii intrerupte. Reglarea de litigii. Alte operatii de revarsare a provizioanelor deja constituite.

3.Tabloul fluxurilor de trezorerie (IAS 7) Obiectivul normei contabile IAS 7 este acela de a solicita prezentarea informatiile privind variatiile in timp ale numeralului si echivalentelor de numerar detinute de o intreprindere, cu ajutorul unui tablou al fluxurilor de trezorerie ce clasifica fluxurile survenite in cursul uni exercitiu curent, in functie de activitatile din exploatare, investitii di finantare.

Prezentarea tabloului fluxurilor de trezorerie

Fluxurile de trezorerie trebuie analizate ca functii ale activitatiilor de exploatare, investitii si finantare [IAS 7.10].Principiile specificate in IAS 7 privind intocmire unui tablou al fluxurilor de trezorerie sunt urmatoarele:

Activitati din exploatare – principalele activitati generate de venituri ale unei intreprinderi si care nu sunt active din investitii sau din finantare, atfel incat fluxurile de trezorerie din exploatare includ numerarul primit de la clienti si numerarul platit catre furnizori si angajati [IAS 7.14].

Activitati de investitii – sunt reprezentate de achizitionarea si instrainarea activelor pe termen lung, precum si a altor investitii considerate a nu fi echivalente non-monetare [IAS 7.6].

Activitati de finantare – reprezinta activitatile ce efectueaza capitalurile proprii si structura de imprumuturi ale intreprinderii [IAS 7.31];fluxurile monetare ce provin sin impozitele pe venit sunt clasificate, in mod normal, drept operatii din exploatare, cu exceptia cazului in care acestea pot fi exact indentificate ca provenind din activitati de finantare sau din investitii [IAS 7.18]; si vanzari de filialele si alte unitati ale intreprinderii, trebuie prezentate si clasificate drept activitati de investitii, impreuna cu publicarea mentiunilor aditionale specifice.

4.Notele contabile Notele trebuie sa cuprinda [IAS 1.103]:prezentarea informatiilor cu privire la metodele utilizate pentru intocmirea situatiilor financiare, precum si a politicilor contabile specifice; prezentarea tuturor informatiilor cerute de normele IFRS si care nu au fost cuprinse in bilant, contul de profit si pierdere, situatia variatiei capitalurilor proprii sau tabloul fluxurilor de trezorerie; si furnizarea de informatii suplimentare necuprinse in bilant, contul de profit si pierdere, situati variatiei capitalurilor proprii sau tabloul fluxurilor de trezorerie, informatii considerate a fi absolut necesare pentru intelegerea oricarei situatii financiare mentionate.

Prezentarea observatiilor O noutate aparuta in cadrul revizuirii in 2003 a IAS 1 o reprezinta faptul ca o entitate economica este obligata sa prezinte (in cadrul sumarului politicilor contabile reprezentative sau al altor note) observatiile survenite – aparte de cele implicand estomari pe care managerii le-au realizat in procesul aplicarii parcaticilor contabile cu efectul cel mai semnificativ asupra sumelor recunoscute in situatiile financiare [IAS 1.113]. Exemplele listate in punctul 114 al IAS1 includ analizele manageriale in vederea determinarii: daca activele financiare reprezinta investitii detinute pentru maturitate; atunci cand toate riscurile si rcompensele reprezentative, legate de proprietarii activelor financiare si contractate, sunt transferate altor entitati economice; daca, prin natura lor, anumite vanzari de bunuri reprezinta tranzactii de finantare si ca atare nu genereaza venit; si daca natura relatiei dintre intreprindere si o alta entitate economica cu obiect de activitate special indica controlul intreprinderii asupra celeilalte entitai economice.

Capitolul 3

Studiu de caz privind investitii financiare pe termen scurt la societatea SC ETHOS SA

Scurt istoric: denumire, sediu, durata de functionare

“Ethos” este o societate comerciala pe actiuni cu personalitate juridical organizata in temeiul Legii 31/1990, republicata. SC.ETHOS.SA inlocuieste societatea cu raspundere limitata, fondata in 1991 cu capital integral privat preluan integrul patrimoniu de la aceasta, numele comercial, vadul si fondul de comert conform dovezii privind anterioritatea firmei nr 78988/07.07.7988. Sediul societatii este in Bucuresti, strada Pastorului, numarul 1, bloc 3, scara A, apartament 3, sector 3. La data constituirii, societatea avea si urmatoarele puncte de lucru:

Sectia de microambalare, situata in satul Heresti, comuna Hotarele, judetul Giurgiu, prin inchirierea spatiilor necesare de la firma “SC.ALCEDO.SRL”.

Magazin, in spatiu inchiriat, in couma Dobreni, judetul Giurgiu. Ateliere, sectii de productie, reprezentante in Bucresti, Arad, Targu-Jiu,

Satu-Mare, Ramnicu Valcea.

De asemenea, trebuie precizat ca societatea funtioneaza pe termen nelimitat.Societatea SC.ETHOS.SA a fost inmatriculata in Registrul Comertului numarul J49/12507/1991 avand ca obiect de activitate comertul en-gros si en-detailoperatiuni de import-export, de produse chimice, inclusiv de produse fitosanitare. Societatea a devenit reprezentant in Romania al firmei germane “pulsFOG” cu aparatura de aplicare a tratamentelor sub forma de aerosol, in comercializarea si promovarea pe piata romaneasca a aparatelor “plusFOG”. Prestigiosi producatori din tara si strainatate promoveaza si comercializeaza aceste produse:ELF ATOCHEM, AECTRA DU PONT, BAYER, MAKHTE SHIM, AGAN, ZENECA, RHONEPOULENCE, BUNKA UNIROYAL, AGROS si altele.

Comert Obiectul principal de activitate il constituie comertul cu ridicata al produslor chimice – cod CAEN 5155. Comercializarea produselor se face prin mijloace proprii, in spatii proprii sau inchiriate, inclusiv in piete si targuri, cu respectarea legislatiei in vigoare, in nume propriu si prin intermediere, contrapartide, consignatie, la intern si import-export, en-gros si en-detail.SC.ETHOS.SA comercializeaza produse chimice, inclusiv de uz fitosanitar (pesticide), ingraseminte, produs de uz veterinar si de igiena publica.

Exracte colorante, coloranti, pigmenti si vopseluri, diluanti. Diverse produse ale industriei chimice.

Materiale plastice si articole din material plastic, cauciuc si articole din cauciuc.

Materii prime agricole (seminte, plante tehnice). Animale vii. Alte produse agroalimentare admise de lege. Tractoare si masini agricole, instalatii pentru aplicarea produselor de uz

fitosanitar sau de igiena publica, portative sau tractate, inclusiv pentru aplicare sub forma de aerosoli.

Productie 1.Servicii-societatea da in arenda terenuri agricole. 2.Import-export-societatea executa operatiuni de import-export cu produsele mentionate in obiectul de activitate, pe baza de contracte incheiate direct cu furnizorii romani si straini, cat si pe baza de comision cu persoane juridice romane si straine.

Capitalul social

Valoarea initiala a capitalului social subscris la data transformarii din societate cu raspundere limitata in societate pe actiuni era de 40.000 lei, ceea ceinsemna 800 de actiuni la valoarea nominala de 50 lei/actiune si, care, s-a varsat in totalitate la data transformarii.

Structura organizatorica a societatii Structura organizatorica a societatii comerciale cuprinde totalitatea compartimentelor de munca si modul cum sunt construite si grupate legaturile dintre ele.Fiecare subdiviziune organizatorica si societate comerciala, in ansamblul ei, trebuie sa-si indeplineasca sasrcinile conform cerintelor autogestiunii economico-financiare.In structura organizatorica a societatii se disting trei trepte:

1. Structura de conducere2. Structura functionala3. Structura operativa

Structura de conducere Structura de conducere cuprinde organele colective de conducere:

Adunarea Generala a Asocialtilor Consiliul de Administratie Comisia de Cenzori

Adunarea Generala a Asociatilor este organul de conducere al societatii care decide asupra politicii ei economice si comerciale.Ea exprima vointa sociala si, in consecinta, decide in toate problemele esentiale ale activitatii societatii.Fiind organ de deliberare si decizie, hotaraste, in conditii de cvorum si majoritate, asupra problemelor obisnuite pentru viata societatii, precum si cu privire la

unele probleme deosebite, cum sunt cele legate de modificarea actului constitutiv. In mod obisnuit convocarea adunarii asociatilor se face de catre administratorii societatii.Pentru administratori, convocarea adunarii asociatilor constituie o obligatie.Potrivit legii, conocare adunarii asociatilor se poate face si de catre un asociat sau numar de asociati care reprezinta cel ptin o patrime din capitalul social, cu precizarea scopului convocarii.Cenzorii societatii sunt obligati sa convoace adunarea asociatilor, cand aceasta nu a fost convocata de administratori. Convocarea adunarii asociatilor se face in forma stabilita prin actul constitutiv al societatii cu cel putin 15 zile inainte de ziua fixata pentru tinerea adunarii si cu precizarea ordinii de zi.Supravegherea pe ansamblu a gestiunii societatii comerciale se face de catre Comisia de Cenzori, formata din 3 membrii, care sunt alesi de Adunarea Generala a Asociatilor, pe o perioada de 3 ani.Cenzorii pot fi realesi fiind obligati sa exercite personal mandatul lor.Cel putin unul dintre ei trebuie sa fie contabil autorizat sau expert contabil.Majoritatea va fi formata din cetateni romani.Cenzorii se pot alege dintre asociati, cu exceptia expertului contabil. Cenzorii au obligatia sa supravegheze gestiunea societatii, sa verifice daca bilantul si contul profit si pierdere sunt legal intocmite si in concordanta cu registrele, daca acestea sunt corect tinute si daca evaluarea patrimoniului s-a facut conform regulilor stabilite pentru intocmirea bilantului, in legatura cu care vor face un raport Adunarii Generale a Asociatilor.Aceasta din urma nu va aproba bilantul si contul de profit si pierdere daca nu sunt insotite de raportul cenzorilor.

Structura functionala Structura functionala include totalitatea compartimentelor cu atributii si responsabilitati delimitate pe functii ale societatii, intre care si functia financiar-contabila.Astfel, aceasta cuprinde: Compartimentul aprovizionare-desfacere care are urmatoarele atributii:

Fundamenteaza necesarul de aprovizionat in funtie de solicitari. Asigura si raspunde de aprovizionare cu materii prime si materiale. Pastreaza permanent legatura cu furnizorii de materiale. Prezinta oferte pentru desfacerea produselor de export. Studiaza politica vamala.

Compartimentul financiar-contabil-este in subordinea directorului economic si are urmatoarele activitati:

Elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli, al planului de credite si de casa.

Efectuarea decontarilor cu furnizorii si clientii. Controlul operatiunilor de casa. Organizarea si efectuarea evidentei operative a marfurilor, ambalajelor si

celorlalte valori materiale. Organizarea contabilitatii sintetice si analitice a intregului patrimoniu Salariile. Evidenta capitalului social.

Compartimentul productiei are urmatoarele atributii: Organizarea activitatilor sectiilor pentru derularea in bune conditii a

proceselor de productie conform cu regimul de lucru impus de comenzile ferme.

Impunerea ca intregul personal sa fie instruit corespunzator pentru a cunoaste procesele de productie si utilajele la care lucreaza.

Compartimentul de marketing se subordoneaza ierarhic, ca si compartimentul de aprovizionare-desfacere, directorului comercial si desfasoara urmatoarele activitati:

Participa la prospectarea pietei in vederea cunoasterii necesarului de consum si perspectivele in viitorul apropiat.

Prezinta oferte pentru desfacerea produselor realizate. Negociaza preturile de vanzare. Face in permanenta publicitate la produsele realizate, intocmeste

prospecte si albume, participa la expozitii si targuri. Studiaza piata, stabilind produsele pentru care exista cereri.

Structura operativa Structura operativa a societatii este reprezentata de ansamblul unitatilor fara personalitate juridica aflate in subordinea acesteia prin care se desfasoara permanent procesele operative de aprovizionare, stocare si desfacre a marfurilor.

Fluxul documentelor SC.ETHOS.SA, conform statutului ei, intocmeste documente pentru aprovizionarea cu marfa dar si pentru vanzarea de marfa catre consumatorii individuali si catre cei colectivi (alte societati comerciale). Aprovizionarea cu marfuri se desfasoara pe baza contratelor incheiate cu furnizorii, in care se precizeaza marfurile ce se achizitioneaza, cantitatile si termenele de livrare, modalitatile si termenele de plata, conditiile de transport si ambalaj.Aprovizionarea se poate face si pe baza de comanda. In cadrul societatii intalnim doua cazuri:

aprovizionarea fara delegat

aprovizionarea cu delegat propriu.

Aprovizionarea fara delegat (pe raspunderea furnizorului) are loc in concordanta cu prevederile contractuale si ale graficului de livrari.Pe baza acestuia din urma, furnizorul procedeaza la autoreceptia lotului de marfuri, intocmind un “Proces verbal de autoreceptie”, o “Dispozitie de livrare” si “Factura si certificatul de calitate”. Urmeaza ambalarea marfurilor, incarcarea in mijlocul de transport si expedierea lor, cu aceasta ocazie fiind incredintate carausului.Ca documente de transport se intocmesc: scrisoarea de trasura si buletinul de mesagerie (in functie de mijlocul de transport folosit). Carausul asigura transportul marfuruilor la destinatie, anunta destinatarul si incredinteaza bunurile benefeiciarului.Acesta numeste o comisie de receptie care procedeaza la receptia cantitativa si calitativa a lotului de marfa.Urmarind concordanta cu prevederile din contract si documentele de livrare si transport, comisia de receptie intocmeste “Nota de receptie si constatare de diferenta”. In cazul constataarii unor urme de violare a vagonului sau ambalajelor se intocmeste un “Proces verbal de constatare” opozabil furnizorului sau carausului, dupa caz. In “Nota de receptie”, marfa se evalueaza la pretul ei de cumparare sau costul de achizitie.Pe baza documentelor primare se fac inregistrari in evidenta operativa (fise de magazie) si se intocmesc documentele centralizatoare, care se inregistreaza in contabilitatea sintetica. Aprovizionarea prin delegat propriu are loc cand furnizorul si beneficiarul se afla in aceasi localitate.Delegatul firmei se prezinta prin furnizor cu o comanda si o delegatie de ridicare a marfurilor si eventual CEC-ul necesar efectuarii platii. Participand la receptia marfurilor si ambalajelor, delegatul le preia si semneaza documentele de livrare (dispozitia de livrare si factura).El poarta raspunderea integritatii lotului de marfa si ambalaje.La sosirea lui, se procedeaza la verificarea cantitativa si calitativa a lotului de marfa si se intocmeste “Nota de receptie si constatare de diferente”.Urmeaza prelucraea si inregistrarea documentelor de livrare si receptie. In cazul lipsurilor de marfuri constatate la receptie se intocmeste “Decizia de imputare” sau se ia delegatului un “Angajament de plata”. Evidentiera in contabilitate intrarilor de marfuri in depozitele SC.ETHOS.SA se face pe baza urmatoarelor documente:

Nota de intrare-receptie. Facuri de cumparare. Aviz de expeditie. Centralizatorul lunar al intrarilor. Jurnalul cumpararilor.

Lunar, se intocmeste un dosar al furnizorilor, care cuprinde urmatoarele documente:nota de intrare-receptie, facturile, avizele de expeditie, procesul verbal de constatare diferente, centralizatorul lunar al intrarilor pe fiecare deposit si pe toate depozitele si jurnalul de cumparari. Inregistrarea in contabilitate a platilor catre furnizor se face pe baza urmatoarelor documnte:factura furnizorului, dispozitie de incasare, atunci cand ordinul de plata a fost introdus de catre furnizor, si extrasul de cont emis de banca. Dupa intocmirea notelor contabile coespunzatoare operatiilor de intrare de marfuri, se vor intocmi pe baza acestora in cadrul contabilitatii sintetice urmatoarele fise de conturi: 1) Fisa de cont in care se va inregistra:soldul initial al contului, rulaje debitoare, respective creditoare, soldurile contului dupa fiecare inregistrare si conturile corespunzatoare fiecarei operatii in parte.Tot in fisa de cont se vor mai inregistra data operatiilor, felul si numarul documentelor pe baza carora se vor efectua inregistrarile.Ultimul sold inscris in fis de cont va reprezenta soldul final al contului. 2) Fisa sintetica sah pe debit si credit, in mod separate in care se vor inregistra rulajele debitoare,respective cele creditoare pentru fiecare cont correspondent in parte, precum si totalul fiecarui rulaj.Tot in fisele sintetice sah se vor mai trece si numarul sin jurnalul de cumparari sub care a fost inregistrata fiecare operatie, precum si data acesteia.La sfarsitul exercitiului se vor inchide fisele sintetice sah prin efectuarea totalului rulajelor pe fiecare cont corespondent in parte, precum si totalul rulajelor operatiilor inregistrate.

Formele si documentele de vanzare se pot imparti in doua categorii: Vanzarea catre consumatori individuali. Vanzarea catre consumatori colectivi sau terti.

Dupa modalitatea de incasare a banilor, vanzarea poate fi in numerar sau prin virament. Vanzarea catre terti, cu incasare in numerar sau prin virament, cunoaste urmatoarele forme: 1)Vanzarea catre unitate primitoare cu delegat al furnizorului-presupune colectarea comenzilor de marfuri de la beneficiari, pregatirea loturilor de marfuri ce se vand, autoreceptionarea in incredintarea lor delegatului, ambalarea si incarcarea in ijloacele de transport, intocmira “Avizului de insotire a marfurilor”. Confirmarea primirii marfurilor si acceptul platilor se face prin completarea de catre beneficiar a cantitailor de marfuri primite in “Avizul de insotire” si a semnarii acestuia.Pe baza avizului astfel completat, furnizorul intocmeste “Factura” care este individuala sau globala daca vanzarea se face la mai multe unitati apartinand aceleiasi societati.

“Avizul de insotire” reprezinta documentul de iesire a marfurilor.In el se scrie initial cantitatea livrata, cumparatorul completand cantitatea efectiv primita.Diferentele ce se pot ivi intre cele doua cantitati sunt denumite deiferente de distributie si se soultioneaza de predatorul marfii. In “Factura” se mentioneaza cantitatea efectiv primita de beneficiar.Avizele de insotire si facturile stau la baza inregistrarilor in evidenta operativ-gestionara.Ele se prelucreaza si se centralizeaza in “Borderoul marfurilor iesite”

2)Vanzarea catre unitate-furnizor, delegatul cumparatorului necesita prezentarea “Comenzii” cuprinzand marfurile solicitate si o “Delegatie de ridicare a marfurilor”.Unitatea predatoare receptioneaza marfurile in prezenta delegatului cumparatorului, intocmind “Factura de expediere” si “Certificatul de calitate”.

3)Vanzarea marfurilor pe raspunderea furniorului si fara delegat se efectueaza pe baza contractului, al graficului de livrare si a dispozitiei de livrare intocita de compartimentul commercial. Dupa pregatirea lotului de marfa, se procedeaza la autoreceptia sa, cu aceasta ocazie intocmindu-se un “Proces verbal de receptie”.Se intocmesc apoi documentele de livrare: “Dispozitia de livrare”, “Factura” si “Certificatul de calitate”. Dupa predarea marfurilor catre caraus se emit documentele de transport:”Scrisoarea de trasura”, “Scrisoarea de transport” si “Buletin de mesagerie”.Documentele de livrare se inregistreaza in evidenta gestionara si apoi se prelucreaza, centralizeaza si inregistreaza in contabilitate. Vanzarea catre consumatorii individuali se face, de regula, cu incasarea de numerar si cunoaste urmatoarele forme:

Vanzarea marfurilor cu bon eliberat de vanzator si inregistrare borderouri. Vanzarea marfurilor cu eliberarea de bon si inregistrarea in aparatul de

casa. La vanzarea marfurilor cu eliberare de bon, vanzatorul intocmeste “Bon de vanzare” in trei exemplare, din care unuil il inmaneaza clientului si celelalte raman in carnet.Bonul de vanzare cuprinde:felul marfii, cantitatea, pretul unitar de vanzare si valoarea marfii la pret de vanzare.Casierul incaseaza suma inscrisa pe bon si dupa ce semneaza, stampileaza bonul, il inregistreaza fie in “Borderoul bonurilor de vanzare” deschis pe grupe de marfuri, fie in memoria aparatului de casa si in “Banda de control”, ambele constituind documentul primar al vanzarilor de marfuri.Casierul numara banii incasati si intocmeste “Monetarul” care reflecta sumele incasate din vanzari. Pe baza acestor documente, seful de unitate intocmeste “Centralizatorul vanzarilor pe unitate” document care insumeaza volumul desfacerilor de marfuri pe gestiuni, sumele incasate si diferentele de casa.

In cazul tuturor formelor de vanzare cu incasare in numerar, acesta se depunde la casieria centrala a societatii sau se preia de catre casierii colectori ai bancii pe baza “Monetarului”.Un exemplar semnat de casierul general se restituie sefului de unitate, care inregistreaza pe baza lui iesirile de marfuri, in “Raportul de gestiune” La casieria centrala, incasarile se inscriu intr-o chitanta centralizatoare care se inregistreaza in “Registrul de casa”.Numerarul inventariat la banca va aparea in extrasul de cont.Un exemplar al chitantei de predare a banilor se transmite la compartimentul financiar-contabil.Aici se confrunta cu “Monetarul” si cu “Raportul de gestiune” trimisa de gestionar si se intocmeste “Centralizatorul vanzarilor si incasarilor pe intreaga societate”.Aceasta serveste pentru inregistrarea in contabilitate a vanzarilor de marfuri, incasarilor de marfuri, incasarii banilor si a eventulalelor diferente de casa.

1.Se rascumpara 10 actiuni proprii, cu valoarea nominala de 300 lei, valoarea de rascumparare 32 lei.

109 = 5311 3200 lei

2.Din actiunile rascumparate, 5 se vand salariatilor la valoarea nominala.

5 x 300 = 1500 lei5 x 320 = 1600 leiDiferenta (-) = 100 lei

% = 109 1600 lei5311 1500 lei

583 100 lei

3.Doua actiuni se distrug, micsorandu-se capitalul social.

2 x 300 = 600 lei2 x 320 = 640 leiDiferenta (-) = 40 lei

% = 109 640 lei1012 600 lei6583 40 lei

4.Se rascumpara de la ascociati 100 de actiuni, la pretul de 20 lei bucata; se anuleaza 50 de actiuni rascumparate; 30 actiuni rascumparate, se revand la pretul de 2200 lei; 20 actiuni se revand cu pretul de 1800.Decontarile cu neumerar:a)rascumpararea

100 act x 20 = 2000 lei

109 = 5311 2000 lei

b)anularea

50 act x 20 lei = 100 lei

1012 = 109 100 lei

c)revanzarea

30 act x 22 lei = 660 lei30 act x 20 lei = 600 leiDiferenta (+) = 60 lei

5311 = % 660 lei 109 600 lei 7583 60 lei

d)revanzarea

20 act x 18 lei = 360 lei20 act x 20 lei = 400 leiDiferenta (-) = 40 lei

% = 109 400 lei5311 360 lei6583 40 lei

5.Rascumpararea actiunilor proprii cu plata.

-prin contul curent

109 = 512 6000 lei

-prin varsaminte ulterioare

109 = 509 20.000 lei

-prin contul current, partial si pentru diferenta cu plata ulterioara

109 = % 8.000 lei 5121 3.000 lei

509 5.000 lei

6.Achitarea investitiilor financiare rascumparate

109 = 5121 5000 lei

7.Distribuirea (revanzarea) catre angajatii proprii sau catre terti a actiunilor proprii rascumparate cu incasarea ulterioara.

-pret platit…………………..200 lei-pret incasat la revanzare…...195 lei

% = 109 200 lei5311 195 lei

6583 5 lei

8.Incasarea (integrala) ulterioara prin contul curent.5121 = 461 195 lei

9.Se achizitioneaza 20 de actiuni, la pretul de achizitie de 100 lei/actiune.

109 = 5121 2.000 lei

10.Societatea comerciala revinde actiunile cumparate, dupa cum urmeaza:a) 15 actiuni la pretul de 120 lei/actiune.b) 5 actiuni la pretul de 90 lei/actiune.

a) 15 x 100 lei = 1500 lei15 x 120 lei = 1800 leiDiferenta (+) = 300 lei

5311 = % 1800 lei 109 1500 lei 7583 300 lei

b) 5 x 100 lei = 500 lei 5 x 90 lei = 450 leiDiferenta (-) = 50 lei

% = 109 500 lei 5311 450 lei6583 50 lei

11.Se cumpara 200 de actiuni a 20 lei/actiune; cheltuieli cu achizitionarea 4 lei.Se negociaza 100 de actiuni la bursa, la cursul de 20 lei.Se creaza provizioane pentru deprecierea investitiilor financiare pe termen scurt in suma

de 200 lei.Se vand 90 de actiuni la pretul de 19 lei.(Decontarule cu numerar si prin cont).

a)cumpararea200 actiuni x 20 lei = 4000 lei

109 = 5121 4000 lei

b) vanzarea100 actiuni x 24 lei = 2400 lei100 actiuni x 20 lei = 2000 leiDiferenta (+) = 400 lei

5311 = % 2400 lei 109 2000 lei

7583 400 lei

c)Crearea de provizioane pentru deprecierea investitiilor financiare pe termen scurt.

6863 = 596 200 lei

d)vanzarea90 actiuni x 19 lei = 1710 lei90 actiuni x 20 lei = 1800 leiDiferenta (-) = 90 lei

% = 109 1800 lei5311 1710 lei6583 90 lei

e)Se diminueaza provizioanele transferandu-le la venituri, cu valoarea pierderilor din deprecierea actiunilor

596 = 7863 90 lei

12.Se rascumpara 10 obligatiuni proprii.-pret rascumparare……………………200 lei-valoare nominala…………………….205 leiDin obligatiunile rascumparate 3 se anuleaza.

a)rascumpararea obligatiunilor

505 = 5121 2000 lei

b)anularea celor 3 obligatiuni

161 = % 615 lei 505 600 lei

7583 15 lei

13.Se emit 1000 de obligatiuni la valoarea nominala de 10 lei/obligatiune, cu dobanda de 30%pe an;valoarea de emisie 9.5 lei, durata 4 ani.Rambursarea cate 250 obligatiuni pe an.

a)emisiunea de obligatiuni si inregistrarea imprumutulri la valoarea nominala.1000 obligatiuni x 10 leu = 10.000 lei1000 obligatiuni x 9.5 lei = 9500 leidiferenta = 500 lei (prime de ramursare)

% = 161 10 .000 lei 5311 9500 lei

169 500 lei

b)dobanda datorata la sfarsitul primului an.Dobanda = (nr de obligatiuni x valoarea nominala) x D% / 100 = = (1000 x 10 lei) x 3 /100 = 300 lei

666 = 5311 300 lei

c)achitarea dobanzii datorata obligatiunilor

1681 = 5311 300 lei

d)amortizarea primelor de rambursare a obligatiunilor400 lei : 4 ani = 100 lei/an

6868 = 169 100 lei

e)dupa primul an se rascumpara (se ramburseaza) 250 obligatiuni (la termen ) la valoarea nominala.

250 x 10 lei = 2500 lei, cu numerar.

505 = 5311 2500 lei

f)anularea imprumutului corespunzator obligatiunilor rascumparate.

161 = 505 2500 lei

14.Se rascumpara obligatiuni ale unei unitati, in numar de 6, pret de cumparare 300 lei/obligatiune.4 obligatiuni sunt platite cu disponibiltati, iar celelalte urmeaza a fi achitate ulterior.a)cumpararea celor 6 obligatiuni

506 = % 1800 lei 5121 1200 lei 509 600 lei

b)achitarea ulterioara a celor 2 obligatiuni

509 = 5121 600 lei

c)se revand 4 obligatiuni cu suma de 350 lei/obligatiune.

4 x 300 lei = 1200 lei4 x 350 lei = 1400 leiDiferenta (+) = 200 lei

5311 = % 1400 lei 506 1200 lei 7583 200 lei

d)se revand 2 obligatiuni, pret de vanzare 290 lei/obligatiune.

2 x 300 lei = 600 lei2 x 290 lei = 580 leiDiferenta (-) = 20 lei

% = 506 600 lei5311 580 lei6583 20 lei

15.Se cumpara 100 de obligatiuni a 50 lei/obligatiune.Se revand 50 obligatiuni la pretul de 60 lei/obligatiune si 30 de obligatiuni la 45 lei/obligatiune.a)cumpararea obligatiunilor100 x 50 lei = 5000 lei

506 = 5121 5000 leib)revanzrea celor 50 de obligatiuni

50 x 60 = 3000 lei50 x 50 = 2500 leiDiferenta (+) = 500 lei

5121 = % 3000 lei 506 2500 lei 7583 500 lei

c)revanzarea celor 30 de obligatiuni

30 x 50 lei = 1500 lei30 x 45 lei = 1350 leiDiferenta (-) = 150 lei

% = 506 1500 lei5311 1350 lei6583 150 lei

16.Se cumpara alte investitii in valoare de 7000 lei.

508 = 5311 7000 lei

17.Se vand jumatate din investitii la acelasi pret.

5311 = 508 3500 lei

18.Se vinde cealalta jumatate de investitii la un pret superior(+ 100 lei) 5311 = % 3600 lei

508 3500 lei 7583 100 lei

19.Valoarea datorata pentru investitii financiare pe termen scurt cumparate si rascumparate (integral sau partial).

109 = 509 7000 lei505 = 509 5000 lei506 = 509 6000 lei508 = 509 7000 lei

20.Achitarea investitiilor financiare pe termen scurt cumparate si rascumparete.a)cu numerar

509 = 5311 5000 lei

b)prin contul curent

509 = 5121 20.000 lei

21.Rascumpararea actiunilor proprii cu plata :

-in numerar

109 = 5311 4.000 lei

-prin contul current

109 = 5121 6.000 lei

-prin contul curent, partial si pentru diferenta cu plata ulterioara

109 = % 8.000 lei 5121 3.000 lei 509 5.000 lei

22.Achitarea ulterioara a titlurilor proprii rascumparate.

509 = 5121 500 lei

23.Distribuirea (revanzarea) catre agentii proprii sau catre terti a actiunilor proprii rascumparate.

-cu numerar, la un pret inferior celui platit la rascumparare pret platit 200 pret incasat la revanzare 195

% = 109 200 lei5311 195 lei6583 5 lei

24.Incasarea ulterioara prin contul current

5121 = 461 195 lei

25.Rascumpararea actiunilor proprii si anularea lor prin reducerea capitalului social la valoarea nominala , iar diferenta (mai mare a actiunilor proprii) prin diminuarea primelor legate de capital, a rezervelor si eventual a altor cheltuieli exceptionale.

% = 109 1.000 lei1012 800 lei1041 100 lei1068 50 lei

6583 50 lei

26.Reducerea capitalului social la valoarea nominala a activelor, in conditiile in care valoarea de recuperare este mai mica decat valoarea nominala

1012 = % 1.000 lei 109 900 lei

7583 100 lei

27.Achizitionarea actiunilor proprii platite prin banca.

109 = 5121 8.000 lei

28.Achizitionarea actiunilor proprii platite prin casa.

109 = 5311 2.000 lei

29.Anularea actiunilor in vederea reducerii capitalului social (valoara nominala).

1012 = 109 8.000 lei

30.Vanzarea actiunilor proprii , pret de cumparare 4.000 lei, pret de vanzare 6.000 lei.

5121 = % 6.000 lei 109 4000 lei

7583 2.000 lei

31.Vanzarea actiunilor proprii , pret de cumparare 4.000 lei, pret de vanzare 3.500 lei.

% = 109 6.000 lei5121 3.500 lei

6583 500 lei

32.Achizitionarea de actiuni de la entitatile afiliate.

501 = % 10.000 lei 509 2.000 lei 5121 5.000 lei 5311 3.000 lei

33.Cedarea acestor actiuni.

% = 501 8.000 lei5121 3.000 lei5311 3.000 lei6583 2.000 lei

34.Rascumpararea de obligatiuni emise cu plata in numerar (obligatiuni proprii)

505 = 5311 3.000 lei

35.Anularea obligatiunilor emise si rascumparate prin diminuarea imprumutului din emisiunea de obligatiuni.

161 = 505 3.000 lei

36.Cumparaea de obligatiuni ale altor societati comerciale, cu plata ulterioara.

506 = 509 8.000 lei

37.Vanzarea obligatiunilor – jumate din ele la un pret inferior celui platit la cumparae, in numerar.

Pret cumparare 4.000 lei Pret vanzare 3.800 lei

% = 506 4.000 lei5311 3.800 lei6583 200 lei

38.Vanzarea celorlalte obligatiuni la un pret superior celui de cumparare. Pret cumparare 4.000 lei Pret vanzare 4.100 lei

5121 = % 4.100 lei 506 4.000 lei

7583 100 lei

39.Cumpararea altor titluri in numerar.

508 = 5311 7.000 lei

40.Vanzarea a jumatate din aceste titluri la acelasi pret.

5311 = 598 3.500 lei

41.Vanzarea celeilalte jumatati din aceste titluri la un pret superior.

5311 = % 3.600 lei 508 3.500 lei 7583 100 lei

42.Valoarea datorata pentru titluril de plasament cumparate si rascumparate.

501 = 509 3.000 lei

505 = 509 5.000 lei

506 = 509 6.000 lei

508 = 509 7.000 lei 43.Achitarea titlurilor de plasment cumparate si rascumparate cu numerar si prin contul curent.

509 = % 21.000 lei 5311 1.000 lei 5121 20.000 lei

Concluzii

I.Avantaje si dezavantaje ale investitiei in actiuni 1.Avantaje a)Cointereseaza actionarii in decizii privitoare la rezolvarea unor probleme de orientare in gestiunea si ezvoltarea societatii, precum si la aprobarea altor propuneri importante in adunarea generala, pe baza dreptului lor de vot (fapt care lipseste detinatorilor de obligatiuni). b)Creaza o motivatie suplimentara in munca la acei salariati care sunt si actionari, pentru introducerea efectiva de inovatii si alte perfectionari de natura tehnica si organizatorica, in aprovizionare, producti si desfacere, in vederea obtinerii unui cost mai redus, a unei calitati superioare a produselor si in cresterea productiei, cai prin care se mareste castigul pe actiuni.Avantajul este propriu numai actiunilor comune, lipsind la obligatiuni si la actiunile preferentiale. c)Se contribuie la accelerarea procesului de privatizare, in masura in care agentii particulari cumpara actiuni de la unitatil economice ale statului supuse procesului de privatizare sau actiuni la o unitate privata noua ori in dezvoltare;este un avantaj din punct de vedere al dezvoltarii intregii economii nationale care lipseste in cazul investirii disponibilitatilor banesti in obligatiuni.

2.Neajunsul principal al investitiei in actiuni in raport cu cea in obligatiuni este riscul mai mare in obtinerea castigului si a eficientei economice asteptate, risc care imprima castigului un caracter fluctuant.La actiuni se pot deosebi si riscuri care sunt inexistente sau mult mai diminuate la investitiile in obligatiuni:

Riscul castigului prin dividendele asteptate de actionari;acest risc provine din slaba competenta manageriala si de marketing.

Riscul castigului de capital si implicit al investitiilor in tehnologizarea si dezvoltarea societatii, provenit dintr-o politica de repartizare preponderenta a profitului net pentru nevoile prezente de obtinere a dividendelor, prin neglijarea celor viitoare.

Riscul castigului prin oscilatiile cererii si ofertei de actiuni, ca si prin specula buriera.

Riscul pierderii intregului castig sau/si a capitalului investit, in cazul in care societatea da faliment.

II.Avantaje si dezavantaje(pentru creditor) ale investitiei in obligatiuni.

1.Avantajele plasarii banilor in obligatiuni sunt mai putin identificate si cunoscute. a)Spre deosebire ed actiuni la care castigul este fluctuant, cel din obligatiuni concretizat in dobanda prestabilita la emitere este fix, potrivit prospectului de emisiune;astfel, dobanda esalonata pe ani sau semestre este platita chiar daca situatia financiara a emitentului este critica. b)Riscul investirii in obligatiuni este mai mic datorita si unor garantii solide date de stat sau de o mare companie (prin activul sau);garantarea se refera indeosebi la rambursarea imprumutului la scadentele prevazute. c)Lichiditatea mai mare a obligatiunilor este un avantaj obtinut prin intermediul brokerajului, care poate asigura vanzarea lor rapida, chiar si in aceeasi zi. d)Scutirea de impozit pe dobanzile primite de catre detinatorii obligatiunilor asigura, se asemenea, un castig marit in raport cu actiunile (care presupun un impozit pe dividendele obtinute de circa 10%). e)Castigul la invesitia in obligatiuni este marit in faza de scadere a ratei de infaltie pe durata imprumutului:cresterea castigului are loc pentru ca, de regula, marirea rambursarilor este stabilita de valoarea nominala a obligatiunilor din momentul emisiunii lor, cand rata inflatiei este mai mare, fara sa se tina seama de cresterea treptata a puterii de cumparare a banilor pe parcursul rambursarii (crestere care este cauzata de o rata a inflatiei din ce in ce mai mica).Un asemenea avantaj ar putea sa dispara numai daca in prospectul de emisiune a obligatiunilor se prevad anumite clauze specilae privitoare la scaderea inflatiei. f)Posibilitatea convertirii obligatiunilor in actiuni, atunci cand pretul de la emitent este in crestere si se ajunge la situatia ca suma valorilor previzionate ale dividendelor la actiuni depaseste marimea dobanzilor fixe ale obligatiunilor, ambele considerate pe intreaga durata ramasa a imprumutului obligatar. 2.Dezavantajele obligatiunilor pentru creditori sunt mai mici decat avantajele expuse. a)Lipsa puterii de decizie si a dreptului de vot la unitatea emitenta de obligatiuni, fapt care nu permite creditorilor sa influenteze calitatea activitatii din unitatea emitenta, asa cum o pot face detinatorii de actiuni.O oarecare influenta poate avea numai un anumit curator care sa fie ales de creditori pentru a le reprezenta interesele. b)Aparitia unor pierderi comparative atunci cand piata bancara si cea a valorilor mobiliare creste rata dobanzilor in perioada de rambursare a creditului obligatar;ca urmare, in aceasta perioada detinatorii de obligatiuni sunt lipsiti de un spor de dobanda comparativ cu bancile si Fondurile de investitii, deoarece obligatiunile raman cu rate fixe de dobanda. c)Rata dobanzii nominale la obligatiuni este ceva mai redusa decat a depunerilor pe termen la banci, in masura in care ele au un risc mai redus.Totusi,

castigul poate fi deseori mai mare decat valoarea medie a dividendelor nete pe mai multi ani, primite de catre actionarii din diverse societati pe actiuni.

III.Avantajele si neajunsurile obligatiunilor pentru agentul emitent(debitor)

Agentul economic, care are nevoie de investitii atrase de pe piata capitalului pentru retehnologizari, dezvoltari si alte actiuni de perfectionare a cativitatii sale, este si el preocupat de a alege calea de asigurare a investitiilor necesare: emitere a unor actiuni noi pentru marirea capitalului social al societatii sau emiterea uneia sau alteia din cai.Alegerea depinde de avantajele si dezavantajele fiecareia, privite de asta data numai din punctul sau de vedere. 1.Avantajele pentru agentul care emite obligatiuni sunt diferite de cele ale detinatorilor acestor titluri. a)Emitentul realizeaza o economie la impozitul pe profit datorita unui calcul care, dupa cum se pare ar fi propriu obligatiunilor : pentru stabilirea maririi acestui impozit, costul anual al imprumutului (comisioane bancare, prime, dobanzi), de regula se scade din profitul brut al unitatii emitente, fapt ce face ca profitul sau impozabil sa nu cuprinda un asemenea cost.In acest fel, coeficientul impozitului pe profit se aplica la o marime diminuata a profitului brut al emitentului de obligatiuni si, ca urmare, se percepe un impozit pe un profit impozabil mai mic.Daca agentul in cauza ar emite actiuni si nu obligatiuni, atunci ar disparea acest cost din calculul impozitului si nu s-ar maipune problema economiei de impozit. b)Se asigura un asa numit castig din inflatie atunci cand apare si creste rata inflatiei, pentru ca agentul in cauza restituie creditul la valoarea nominala de emisiune a obligatiunilor, iar aceasta valoare care este rambursata treptat pe parcursul duratei creditului are o putere de cumparare din ce in ce mai mica, dezavantajand in acest fel pe detinatorul obligatiunilor (creditor). c)Se permite un castig din rascumparare pentru agentul emitent cand apar posibilitati ca acestea, in procesul derularii rambursarilor, sa achite in avans marimea acestora ramase pana la scadenta finala, in scopul de a nu se plati dobanzi in continuare.intrucat ar trebui ca rascumparare sa fie facuta la o valoare putin marita, se impune ca sporul de valoare in rascumparare sa fie mai mic decat economia de dobanda realizata prin scurtarea duratei creditului si, eventual, prin emiterea de obligatiuni noi cu o rata de dobanda mai mica.

2.Dezavantajele pentru agentul emitent sunt diferite de cele ale detinatorilor de obligatiuni. a)Se efectueaza mai multe formalitati si cheltuieli in activitatile de emisiune si de rascumparare a obligatiunilor, mai mari decat la emitere de actiuni.

b)Obligatiunile se pot emite mai greu de catre intreprinderile mici si mijlocii, deoarce acestea, in general, nu au un activ mare pentru a costitui garantii suficiente si nici o credibilitate satisfacatoare: numai o grupare a acestor intreprinderi in organizatii puternice ar permite un astfel de credit de valoare mare, pe termen lung si mediu.