Contab Si Audit Fin

UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ Facultatea de Drept

Contabilitate şi audit financiar

2009

2

CUPRINS

Capitolul 1 - Istoricul şi evoluţia contabilităţii

Capitolul 2 - Contabilitatea componentă a sistemului informaţional

economic

Capitolul 3 - Obiectul şi metoda contrabilităţii

Capitolul 4 - Modele de bază privind situaţia patrimoniului şi rezultatele

obţinute

Capitolul 5 - Teorie şi model privind contul. Mecanismul contabil: Analiza,

înregistrarea şi controlul tranzacţiilor în conturi

Capitolul 6 - Documentele contabile

Capitolul 7 - Evaluarea şi recunoaşterea elementelor patrimoniale în

situaţiile financiare

Planul de Conturi General

Glosar de termeni

Bibliografie

Un sfat prietenesc!

NU ÎNCERCA SĂ ÎNVEŢI ÎN MOD MECANIC!

Această disciplină are o foarte mare arie de aplicabilitate şi

este o mare greşeală să încerci să-ţi însuşeşti nişte termeni,

apelând la memoria de scurtă durată.

Este bine să pui întrebări, să sugerezi idei noi, să înveţi din

greşeli, să stai puţin şi să reflectezi şi mai ales să nu rămâi fixat

pe propriile idei. Încearcă să fii cât mai receptiv la ideea de nou

şi să ai o atitudine activă!

3

CAPITOLUL I - ISTORICUL ŞI EVOLUŢIA CONTABILITĂŢII

Cuvinte cheie: etimologie, definiţia contabilităţii, etapizarea şi periodizarea contabilităţii, materie,

spaţiu, timp, ştiinţe înrudite.

1.1. Scurtă privire istorică asupra contabilităţii

Denumirea de contabilitate provine din latinescul „computare” (a număra, a conta).

Contabilitatea este definită în triplă ipostază: ştiinţă a conturilor, ansamblul informaţiilor din

conturile unui individ sau colectivităţi, serviciul însărcinat cu ţinerea conturilor.

Contabilitatea este un sistem de informare supus unor convenţii şi norme definite social şi nu poate

exista sau dezvolta decât în societăţi umane care au atins un grad de organizare ridicat. Contabilitatea a

parcursul drumul de la practică la teorie.

Contabilitatea este o ştiinţă vastă şi complexă, originea ei urcând până în antichitate, dar tehnica ei

a fost pusă la punct de italieni la sfârşitul Evului Mediu. Cel mai vechi registru de contabilitate dublă

menţionat în literatura de specialitate italiană este cel al bancherilor cetăţii Genova, datând din anul

1340.

Părintele şi fondatorul contabilităţii este considerat Luca Paciolo, care a publicat la Veneţia în anul

1494 lucrarea intitulată „Summa de l`aritmetica, geometria, proporzioni et proporzionalita”, lucrare

care fundamentează metoda înregistrării contabile în dublă partidă. În România, prima lucrare de

contabilitate a fost tipărită în anul 1837 la Braşov, sub titlul „Pravila comercială” şi aparţine lui

Emanoil I. Nichifor, fiind o traducere din limba germană.

1.2. Etapele formării şi dezvoltării contabilităţii

- Perioada Evului Mediu până la începutul secolului al XIX-lea: evoluţie sinuoasă în conturarea şi

consolidarea contabilităţii în partidă dublă, având la momentul respectiv rol economic şi administrativ;

- Secolul XIX şi prima jumătate a secolului XX: consacrarea bilanţului şi contului de rezultate,

creşterea rolului contabilului în raporturile dintre asociaţi, acţionari şi conducerea întreprinderii,

dezvoltarea contabilităţii analitice şi conturarea separaţiunii între contabilitatea generală şi cea

analitică.

- Perioada contemporană: normalizarea şi reglementarea contabilităţii generale şi dezvoltarea cercetării

ştiinţifice în domeniul contabilităţii.

1.3. Locul contabilităţii în ansamblul cunoaşterii ştiinţifice

Dintre ştiinţele sociale, Contabilitatea împreună cu Micro şi Macroeconomia, Statistica, Ştiinţele

economice de ramură, dar şi altele, formează ştiinţele economice de gestiune şi care se completează şi

se interferează cu Dreptul şi Matemetica.

Contabilitatea este o disciplină informaţională care studiază efectele tranzacţiilor economice şi ale

altor evenimente asupra situaţiei economico-financiare, precum şi asupra performanţelor unei

întreprinderi, în scopul informării utilizatorilor interni şi externi. Prin limbajul său, prin sistemul

propriu de concepte şi proceduri, contabilitatea este singura disciplină care poate furniza informaţii

financiare despre o întreprindere. Aceste informaţii formează baza pentru evaluarea întreprinderii de

către un ansamblu de utilizatori din interiorul şi exteriorul firmei.

4

Verificarea cunoştinţelor:

1) Părintele şi fondatorul contabilităţii este considerat:

(a) Spiridon Iacobescu

(b) Sombart Weiner

(c) Luca Paciolo

(d) Bernard Colasse

2) Prima lucrare de contabilitate apărută în România, aparţine lui:

(a) Emanoil I. Nichifor

(b) Ion Ionescu de la Brad

(c) Ion Evian

(d) Alexandru Sorescu

3) Enumeraţi etapele formării şi dezvoltării contabilităţii.

4) Care este legătura dintre contabilitate şi celelalte ştiinţe economice ?

5) Ce elemente pledează pentru tratarea contabilităţii ca teorie ştiinţifică ?

6) În ce măsură contabilitatea poate fi definită ca o tehnică de informare a întreprinderii sau a oricărei

entităţi economice şi sociale ?

CAPITOLUL II - CONTABILITATEA , COMPONENTĂ A SISTEMULUI

INFORMAŢIONAL ECONOMIC

Cuvinte cheie: contabilitatea: artă, tehnică, ştiinţă, limbaj, evidenţă economică, sistem

informaţional-economic, contabilitate financiară, contabilitate de gestiune, utilizatori de informaţii

contabile, normalizare contabilă

2.1. Locul contabilităţii în sistemul ştiinţelor economice

Aspecte teoretice

5

Pentru un student aflat în faţa primelor seminarii de contabilitate, nevoia de a nuanţa statutul

contabilităţii pare puţin evidentă sau poate, deloc evidentă.

Studentul trebuie să afle că, pentru el, această nouă disciplină are sau poate avea consecinţe

practice, mai ales dacă intenţionează să devină contabil sau economist.

În acest context, credem că este legitimă întrebarea: în ce fel o activitate umană cum este

contabilitatea care are prin excelenţă o finalitate practică, poate fi considerată şi ştiinţifică ? Apoi, care

este poziţia contabilităţii în cadrul disciplinelor ştiinţifice ?

Localizarea contabilităţii în ansamblul cunoaşterii ştiinţifice trebuie făcută pornind de la

clasificarea ştiinţelor. După obiectul de studiu, disciplinele ştiinţifice pot fi clasificate în: ştiinţe ale

naturii şi ştiinţe sociale.

Având în vedere această delimitare, contabilitatea este o disciplină ştiinţifică din domeniul

ştiinţelor sociale, deoarece:

- este o creaţie a fiinţei umane ca răspuns la nevoi practice;

- reflectă fenomene, activităţi şi fapte sociale;

- se adresează diferitelor grupuri de utilizatori care fac parte integrantă din societate

(manageri, bancheri, acţionari, salariaţi, organisme fiscale, etc);

- produce situaţii financiare (bilant, cont de profit şi pierdere, situaţia variaţiei capitalurilor

proprii, tabloul fluxurilor de trezorerie, politici contabile şi note explicative) ce furnizează

informaţii pentru luarea deciziilor şi care au un impact asupra comportamentului indivizilor;

- este influenţată de mediul economic, social, juridic şi politic, adică de fenomene sociale.

Ca domeniu al ştiinţelor economice, contabilitatea este astăzi adjudecată de două

familii de ştiinţe: economice şi de gestiune.

Analiza statutului contabilităţii se circumscrie în perimetrul unei controverse: există argumente

conform cărora putem considera contabilitatea fie artă, fie tehnică, fie ştiinţă, fie limbaj.

Artă (ansamblul regulilor care

interesează o activitate)

În acest sens, putem asimila două

accepţiuni:

-contabilitatea = arta identificării,

măsurării, înregistrării, clasificării,

interpretării şi comunicării datelor

exprimate numeric, date implicate de

evenimente care au afectat

întreprinderea;

-contabilitatea = o creaţie a omului,

deoarece prin ea sunt prezentate în

mod abstract fenomene concrete.

6

Contabilitatea Tehnică (ansamblul procedeelor

utilizate în vederea realizării unui

rezultat determinat)

contabilitatea = tehnică de ordin

cantitativ, de înregistrare, prelucrare,

clasificare, interpretare şi comunicare

a informaţiilor privind evenimentele

juridice şi economice din viaţa

întreprinderii

Ştiinţă (ansamblu de cunoştinţe

teoretice sau studii, cu o valoare

universală, caracterizate printr-

un obiect şi o metodă,

determinate şi bazate pe relaţii şi

obiective)

Părerile specialiştilor diferă: unii

încearcă să justifice statutul de ştiinţă

al contabilităţii prin prezenţa

postulatelor, principiilor, regulilor de

măsurare şi prezentare acceptate de

diferite sisteme contabile; alţii

încearcă să facă o analogie între

contabilitate(documentul contabil de

sinteză) şi geografie(harta

geografică) ca două componente ale

ştiinţelor sociale.1

Limbaj Dispune de o sintaxă, o semantică şi o

practică a utilizării sistemului ei de

semne. Partea practică a limbajului

contabil o regăsim în contextul

comunicării informaţiilor contabile şi

a modului de folosire de către diferitii

utilizatori. El facilitează controlul

activităţii unei întreprinderi şi

favorizează luarea deciziilor.

Pe baza acestor delimitări, se poate pune întrebarea: îi putem atribui contabilităţii doar rolul de

“înregistrare a fenomenelor economice”? Evident, nu. Contabilitatea trebuie considerată ca o disciplină

matură, cu mai multe teorii, componentă a ştiinţelor de gestiune, abordare rezultată dintr-o nouă

repoziţionare a disciplinelor ştiinţifice din domeniul social.

Iată o concluzie care invită la dezbateri şi, de ce nu, poate la clarificări privind identitatea

ştiinţifică a contabilităţii!

Verificarea cunoştinţelor

1. Care sunt elementele care caracterizează o ştiinţă?

2. Comentaţi statutul contabilităţii (artă, tehnică, ştiinţă sau limbaj)

3. Care este poziţia contabilităţii în ansamblul disciplinelor ştiinţifice ?

2.2. Evidenţa economică – componentă a sistemului informaţional

economic. Formele evidenţei economice.

Aspecte teoretice

1 Bernard Colasse – citat de N. Feleagă &colectiv în “Bazele contabilităţii”, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 14-15

7

Sistemul informaţional-economic = un ansamblu organizat şi integrat al principiilor,

metodelor, mijloacelor şi procedeelor utilizate într-o unitate pentru culegerea,

înregistrarea, prelucrarea şi stocarea şi/sau transmiterea, analiza şi valorificarea

informaţiilor economice necesare conducerii în vederea luării deciziilor.

Deoarece în cadrul unităţii patrimoniale distingem fluxuri de bunuri materiale, fluxuri de valori

şi fluxuri de informaţii, rezultă că organizarea sistemului informaţional este condiţionată de organizarea

corespunzătoare a procesului tehnico-economic (fluxuri de bunuri şi valori).

planificare

Contabilitatea oferă informaţii pentru trei funcţii manageriale control

evaluare

Principala sursă de date şi informaţii care înregistrează, prelucrează şi vehiculează în cadrul

sistemului informaţional economic o reprezintă evidenţa economică.

operativă

Formele evidenţei economice statistică

contabilă

Deşi se deosebesc între ele prin metodele folosite pentru culegerea, prelucrarea şi prezentarea

datelor, cele trei forme ale evidenţei economice se completează reciproc, neputând fi izolate unele de

altele, constituind un sistem unitar de evidenţă.


1. Ce este sistemul informaţional economic ?

2. Definiţi evidenţa economică şi formele ei;

3. Caracterizaţi contabilitatea ca formă a evidenţei economice

2.3. Obiectivele şi funcţiile contabilităţii. Sisteme de contabilitate

8

Aspecte teoretice

Obiectivele contabilităţii:

- să-şi definească grupul de fapte şi fenomene investigate,

a)pe plan conceptual adică obiectul de studiu;

- să-şi precizeze metoda proprie de cercetare, mijloacele şi procedeele

adecvate;

- să delimiteze normele, principiile care guvernează

obiectul studiat;

- să opereze cu o terminologie sau cu un vocabular

specific

- să ofere informaţii necesare fundamentării planurilor

şi programelor de activitate – bugetului de venituri

şi cheltuieli;

b)pe plan practic - să asigure urmărirea şi controlul valoric al activităţilor

desfăşurate;

- să ofere informaţii necesare nevoilor proprii ale societăţii şi ale terţilor;

- să asigure informaţiile necesare pentru redactarea

documentelor de sinteză;

- să asigure controlul integrităţii patrimoniului;

- să asigure informaţiile necesare pentru obţinerea “unei

imagini fidele, clare şi complete a patrimoniului,

situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute”2

Funcţiile contabilităţii

- funcţia de înregistrare;

- funcţia de informare;

- funcţia de control gestionar;

- funcţia previzională

Sisteme de contabilitate - sistemul contabil în partidă simplă;

1. După concepţia de reprezentare - sistemul contabil în partidă dublă;

a obiectului contabilităţii - sistemul contabil în partizi multiple

2. După conceptul de organizare - sistemul contabil cu un singur circuit

a conturilor şi obiectivele (monist);

contabilităţii - sistemul contabil cu dublu circuit

(dualist)

3. După cultura contabilă şi -sistemul contabil continental (european)

armonizare cu standardele - sistemul contabil anglo-saxon

2 Această prevedere este precizată şi de către normalizatorii români în principala sursă de drept contabil – “Legea

contabilităţii” nr.82/1991, cu referire directă la bilanţ (vezi art.23)

9

Contabilitatea în partidă simplă se numeşte astfel pentru că în concepţia ei de reprezentare o

operaţie economică se înregistrează într-o singură partidă. De exemplu, intrarea unei sume de bani în

casierie se înregistrează în partida “Casa”.

Contabilitatea în partidă dublă = reprezentarea operaţiilor economice se face în două partizi,

concomitent, o partidă care arată originea şi o alta care indică destinaţia. De exemplu, în cazul în care

suma de bani intrată în casierie provine de la bancă, se va înregistra în două partizi: partida “Banca”

pentru a înregistra originea banilor şi partida “Casa” pentru a evidenţia destinaţia acestora.

Destinaţia Originea Partida “Casa” Partida “Banca”

Sistemul de contabilitate cu un singur circuit (monist) organizează conturile într-un singur flux

în cadrul circuitului economic: capital – aprovizionare – exploatare –vânzare – realizare, atât pentru

relaţiile cu terţii (funcţiile externe), cât şi cele ale gestiunii interne (funcţiile interne).

Sistemul de contabilitate în dublu circuit (dualist)

Potrivit acestei abordări, sistemul de contabilitate cuprinde două componente:

- contabilitatea financiară/generală;

- contabilitatea de gestiune

Sistemul de contabilitate în dublu circuit (dualist) este practicat îndeosebi în ţările Comunităţii

europene, în timp ce în ţările anglo-saxone şi în America predomină contabilitatea într-un singur circuit

(monistă, integrată).


1. Definiţi funcţiile contabilităţii

2. Caracterizaţi sistemul de contabilitate monist şi dualist

3. Care sunt diferenţele esentiale între contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune ?

4. Caracterizaţi sistemele de contabilitate în partidă simplă şi dublă

2.4. Utilizatorii informaţiilor contabile şi cerinţele lor informaţionale

Aspecte teoretice

Cu siguranţă, vă amintiţi de povestea Albei ca Zăpada şi celebra sa întrebare adresată unei

oglinzi fermecate: “oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din ţară?”. La fel şi utilizatorul unor

situaţii financiar-contabile care doreşte să afle realitatea despre societatea pe care o conduce, o

creditează sau o doreşte ca partener. Din păcate, nu de puţine ori, imaginea conferită de contabilitate

10

cosmetizează realitatea în raport de un interes sau altul. Este adevărat faptul că nu doar informaţia

contabilă asigură imaginea completă a unei activităţi, dar rolul jucat de aceasta în procesul decizional

este unul de prim rang. Interdependenţa cu alte compartimente ale unei societăţi comerciale, de

exemplu, conferă contabilităţii încă un argument în ceea ce priveşte rolul său în viaţa economică.

Şi, pentru că acest subcapitol începe cu o serie de întrebări, să continuăm pe acelaşi drum şi să

vedem împreună cine sunt utilizatorii informaţiei furnizate de contabilitate.

Definită ca un proces de furnizare către diverşi utilizatori a unor informaţii referitoare la o

entitate economică, contabilitatea este de fapt un aliat al acestor utilizatori în procesul decizional.

Gruparea utilizatorilor la care ne referim poate îmbrăca următoarele forme:

A. Utilizatorii externi (persoanele din afara unei entităţi ce au nevoie de informaţii referitoare

la aceasta în vederea unor raporturi economico-financiare):

1. Finanţatorii unei întreprinderi:

a) Investitorii actuali şi potenţiali

Aceştia sunt interesaţi de informaţii referitoare la: capacitatea întreprinderii de a realiza

câştiguri viitoare; dividendele distribuite de întreprindere; riscul asociat investiţiei; modul de

remunerare al managerilor; rezultatul net pe acţiune; cotaţiile acţiunii pe diferite pieţe de

capital.

b)Creditorii care sunt reprezentaţi de: -creditorii bursieri (obligatarii)care

sunt interesaţi să cunoască informaţii despre

randamentul şi riscul asociat unei obligaţiuni, gradul

de îndatorare al întreprinderii, lichiditatea

întreprinderii, etc.

-creditorii bancari care sunt interesaţi de informaţii

despre: capacitatea de rambursare a împrumurilor,

rentabilitatea întreprinderii, modul de finanţare al

imobilizărilor, structura financiară a întreprinderii,

etc.

c)Furnizorii

Finanţează întreprinderea prin creditul acordat pe perioada cuprinsă între momentul

achiziţiei de bunuri, primirii de lucrări şi servicii şi momentul achitării acestora. Ei doresc

să se informeze în ce măsură societatea debitoare va fi capabilă să-şi onoreze obligaţiile

contractuale.

d)Statul

Poate finanţa întreprinderea prin acordarea de subvenţii pentru investiţii sau subvenţii de

exploatare. Necesarul acestora este stabilit prin analize în cadrul cărora informaţia

contabilă ocupă un loc privilegiat.

De asemenea, prin intermediul administraţiei fiscale poate solicita informaţii necesare

stabilirii bazelor de calcul al impozitelor şi taxelor.

2.Clienţii

Aceştia sunt interesaţi de obţinerea unor informaţii legate de continuitatea activităţii

întreprinderii ca o garanţie a continuării contractelor încheiate. Interesul lor vizează de

asemenea, politica de preţuri şi de servicii (de exemplu – întreţinere şi reparaţii), etc.

11

3. Partenerii sociali (salariaţii, sindicatele)

Salariaţii sunt interesaţi de informaţii privind:

mărimea şi modul de utilizare a profitului,

extinderea sau restrângerea activităţii,

continuarea activităţii întreprinderii ca o garanţie

a conservării locurilor de muncă, etc.

Sindicatele solicită informaţii privind: politica

salarială, condiţiile de muncă, modul de

remunerare al managerilor, etc.

4. Alţi utlilizatori, reprezentaţi de: colectivităţi locale, mişcările ecologiste, organizaţiile de

protecţie a consumatorilor, concurenţa, tribunalele, etc.

B. utilizatorii interni reprezentaţi de manageri. Ei apelează la informaţiile

contabile care reflectă politicile de exploatare, de investiţii, de finanţare pentru fundamentarea

deciziilor lor. În acest scop, ei folosesc atât informaţiile făcute publice cât şi informaţiile din

contabilitatea curentă. Spre deosebire de utilizatorii externi, managerii au acces şi la informaţiile din

sfera contabilităţii de gestiune (acestea nu sunt făcute publice).

Ilustrarea etapelor parcurse de toţi aceşti utilizatori în procesul decizional este prezentată în cele

ce urmează:

ILUSTRAREA PREZENTAREA EVALUAREA LUAREA

PROBLEMEI ALTERNATIVELOR ALTERNATIVELOR DECIZIEI


Teste grilă

1. Nu sunt finanţatori ai întreprinderii:

a) clienţii;

b) furnizorii;

c) creditorii bursieri;

d) managerii;

e) statul

2. Au acces la informaţiile privind costurile de producţie:

a) creditorii bursieri;

b) furnizorii;

c) clienţii;

d) utilizatorii externi;

e) managerii

3. Care din următoarele afirmaţii este corectă:

a) de beneficii se pot bucura doar utilizatorii pentru care informaţia a fost pregătită;

12

b) costurile nu sunt suportate neaparat de acei utilizatori care se bucură şi de beneficii;

c) costurile sunt suportate de toţi utilizatorii de informaţie contabilă indiferent pentru cine a

fost pregatită;

d) costurile informaţiei contabile sunt suportate doar de întreprindere;

e) beneficiile de pe urma informaţiei depăşesc întotdeauna costul furnizării acesteia.

2.5.Reglementarea contabilităţii în România

Aspecte teoretice

Prima etapă a reformei contabilităţii s-a realizat sub consilierea experţilor francezi. Către

sfârşitul anilor 90, România adoptă un program de dezvoltare a sistemului său contabil, sistem care

astăzi se constituie în a doua etapă a reformei. Având ca obiectiv implementarea unui sistem bazat pre

reglementările şi practicile internaţionale, al cărui nucleu este reprezentat de standardele contabile

internaţionale, orientarea fiind de data aceasta, una anglo-saxonă.

Standardele elaborate sunt utilizate, fie ca fundament al reglementărilor contabile naţionale, fie

ca bază a raportărilor financiare ale societăţilor cotate pe pieţele bursiere.

Normalizarea contabilă românească prezintă următoarele caracteristici:

- este de natură publică, adică se bazează pe legi şi alte acte normative;

- are în centrul preocupărilor planul de conturi general;

- are la bază un cadru teoretic (conceptual) al contabilităţii.

Totalitatea actelor normative elaborate de către instituţiile statului, împreună cu doctrina

contabilă, formează dreptul contabil românesc.

Textele dreptului contabil românesc se referă la:

- Legea contabilităţii nr.82/19913;

- H.G. nr.704/14.12.1993 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii;

- OMFP nr.94/20.02.2001 privind aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu Directiva

a IV-a şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate4;

- OMFP nr. 1752/30.11.2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu

directivele europene.

Planul de conturi general este aliniat Standardelor Internaţionale de Contabilitate

Prin conţinutul său, reflectă următoarele:

- reglementările cu privire la organizarea întreprinderilor;

- răspunde sistemului organizării contabilităii în concepţie dualistă;

- asigură respectarea principiilor contabile general admise referitoare la evaluarea

patrimoniului în diferite momente şi a celorlalte principii contabile

cadrul naţional;

Cadrul conceptual al contabilităţii

3 Legea contabilităţii a suportat mai multe îmbunătăţiri, ţinând cont de necesitatea în contabilitatea românească a

referenţialului contabil internaţional 4 IASB – Consiliul Internaţional al Standardelor Contabile/ International Accounting Standards Board

13

cadrul conceptual internaţional

Cadrul naţional cuprinde reglementări şi norme emise de alte instituţii abilitate (CECCAR,

CNVM)5 instrucţiunile Ministerului Finanţelor Publice care fac precizări în legătură cu interpretarea

unor texte legale.

Cadrul conceptual internaţional este reprezentat de directivele emise de UE privind

reglementările contabile şi normele contabile internaţionale emise de IASB.

În dreptul contabil românesc au fost integrate prevederile Directivei a IV-a Europeană privind

conturile anuale ale societăţilor, a celor din Directiva a VII-a privind conturile consolidate şi a

Directivei a VIII- a privind normele de auditare a situaţiilor financiare.

activele

Situaţiile financiare oferă informaţii despre: capitalurile proprii

datoriile

veniturile şi cheltuielile

fluxurile de numerar ale perioadei

În prezent, contabilitatea românească îşi caută drumul său spre o lume accesibilă până mai ieri

doar în paginile unei cărţi. De la un sistem a cărui principală caracteristică o reprezenta rigurozitatea,

către unul în cadrul căruia contabilului i se oferă posibilitatea de a alege alternativa cea mai apropiată

de realitate, de la un adevăr absolut către o mulţime de interpretări ale acestuia, nu este, cu siguranţă,

doar o simplă călătorie de vacanţă!

Între orgolii şi interese, adesea opozabile, contabilitatea încearcă cu paşi mărunţi, să devină un

limbaj comun şi dincolo de frontierele naţionale. Mărturie stau reglementările adoptate în ultimii ani,

fiecare dintre acestea semănând parcă cu buzduganul aruncat de contabilitatea românească înaintea

paşilor săi spre lumea celor puternici.


1. Ce ştiţi despre dreptul contabil românesc ?

2. Ce este normalizarea contabilă ?

3. Ce cuprind situaţiile financiare ?

4. Ce ştiţi despre cadrul conceptual al contabilităţii ?

5 Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare

14

Teste grilă

1. La baza ierarhiei cadrului juridic al contabilităţii unei ţări stau:

a) tratatele şi acordurile internaţionale;

b) doctrina;

c) textele legislative;

d) elementele de jurisprudenţă;

e) textele reglementare

2. Rolul major în alegerea politicilor contabile ale unei întreprinderi în condiţiile

internaţionalizării contabilităţii româneşti îi revine:

a) statului;

b) creditorilor;

c) investitorilor;

d) managerului;

e) contabilului

3. Cea mai restrictivă formă de normalizare contabilă o reprezintă:

a) elaborarea unui set de principii contabile general acceptate;

b) elaborarea conţinutului şi formei situaţiilor financiare;

c) elaborarea unui cadru contabil conceptual;

d) identificarea obiectivelor situaţiilor financiare;

e) elaborarea unui plan de conturi şi a unei scheme de contabilizare a diferitelor operaţii.

Să ne amintim!

Contabilitatea este în acelaşi timp o artă, o tehnică, o ştiinţă şi un limbaj de comunicare în

sfera economicului şi a afacerilor . Ea reprezintă un proces de înregistrare, măsurare,

sintetizare, interpretare şi comunicare a datelor economice şi financiare, regăsite în

imagini codificate privind averea şi activităţile unei întreprinderi;

În funcţie de utilizatorii ei, de apelul sau nu la un cadru juridic şi de proiectarea cu

predilecţie spre trecut sau viitor, contabilitatea îmbracă formele practice de contabilitate

financiară şi de contabilitate de gestiune;

Idealul unei contabilităţi moderne ar fi ca ea să se ţină în conformitate cu principiile

contabile general acceptate.

15

CAPITOLUL III - OBIECTUL ŞI METODA CONTABILITĂŢII

Cuvinte cheie : patrimoniu, concepţia juridică despre patrimoniu, concepţia economică despre

patrimoniu, utilizări, resurse, tipologia întreprinderilor, imagine fidelă, procese economice, principii

contabile, exerciţiu financiar-contabil.

3.1. Teorii şi concepţii privind definiţia şi obiectul contabilităţii

Aspecte teoretice

De-a lungul secolelor, contabilitatea şi-a conturat mai mult sau mai puţin conţinutul şi sfera de

cuprindere a obiectului său de studiu. În jurul obiectului contabilităţii s-au purtat numeroase discuţii şi

controverse.

De la prima definiţie a lui Luca Paciolo6 s-au emis numeroase formulări prin care s-a definit

obiectul contabilităţii, fără ca una din ele să se bucure de o adeziune unanimă, ca urmare a poziţiei pe

care s-au situat şi a opticii adoptate de cercetători.

Dar ce înseamnă, de fapt, contabilitatea, care este obiectul său de studiu sau cui îi sunt adresate

roadele sale?

Pentru a percepe corect dimensiunea şi obiectul contabilităţii şi omniprezenţa acestuia, să

aruncăm o privire în jurul nostru …

Cu această ocazie, putem “inventaria” o infinitate de substanţe cu valoare economică,

exprimabile în etalon monetar. În spaţiul academic, enumerăm doar câteva dintre ele: clădirea in care

ne aflăm, amfiteatrul universitar, terenul pe care acestea există, catedra sau banca, computerele din

laboratoare, bunurile pe care le deţinem, casa în care locuim, tramvaiul sau autoturismul cu care am

venit astăzi la şcoală, etc. Cuprinse în noţiunea de patrimoniu, toate acestea reprezintă de fapt, însăşi

obiectul de studiu al contabilităţii.

6 1494- Veneţia – în lucrarea “Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita”, citat de Marius Matei în

“Contabilitatea – nimic mai simplu”, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag.17

16


1. Care este obiectul contabilităţii ?

2. De unde rezultă abordarea patrimonială a obiectului contabilităţii ?

3.2.1. Patrimoniul

Aspecte teoretice

Etimologia cuvântului patrimoniu îşi are sursa în totalitatea bunurilor, drepturilor şi

obligaţiilor lăsate moştenire de părinţi urmaşilor, noţiunea putându-se extinde şi la persoane

juridice.

Patrimoniul este constituit din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor de natură economică

exprimate în bani, împreună cu bunurile la care se referă, ale unei persoane fizice sau juridice,

indiferent de sursa de unde provin. Rezultă că patrimoniul unei unităţi sintetizează două

elemente principale:

-elemente patrimoniale de tipul mijloacelor materiale şi băneşti

-relaţii juridice concretizate în drepturi şi obligaţii.

Deci, patrimoniul din punct de vedere structural include:

- patrimoniul economic

- patrimoniul juridic

PATRIMONIU

PATRIMONIU PERSOANA PATRIMONIU

ECONOMIC - FIZICĂ - JURIDIC

- BUNURILE sau DREPTURI ŞI

(averea, mijloacele JURIDICĂ OBLIGAŢII

materiale şi băneşti) de natură

ca obiecte de drepturi economică

şi obligaţii (realitatea economică) exprimate în bani

-raporturi juridice

de proprietate

Structura patrimoniului în contabilitate

În literatura de specialitate, în definirea patrimoniului sunt întâlnite trei mari concepţii:

1. Concepţia economică potrivit căreia patrimoniul este definit drept un ansamblu de bunuri

cu o valoare economică aparţinând unei persoane fizice sau juridice;

2. Concepţia juridică potrivit căreia în structura patrimoniului sunt cuprinse drepturile şi

obligaţiile ataşate acestor bunuri;

3. Concepţia economico-juridică ce defineşte patrimoniul ca un ansamblu de bunuri

economice, drepturi şi obligaţii ataşate acestora.

17


1. În definirea patrimoniului drept obiect de studiu al contabilităţii sunt întâlnite următoarele

concepţii: concepţia economică, concepţia juridică şi concepţia economico-jurdică. Potrivit

acestora, patrimoniul reprezintă:

- în concepţia economică:

- în concepţia juridică:

- în concepţia economico-juridică:

2. Cum definiţi resursele şi cum se clasifică ele ?

3. Ce sunt utilizările şi cum se clasifică ele ?

Aplicaţii propuse spre rezolvare 4. Grupaţi în tabelul de mai jos următoarele elemente: materii prime, mărfuri, credite bancare, rezerve,

capital social, materiale, furnizori, cont curent la bancă, terenuri, clădiri.

a) DENUMIRE

ELEMENT

BUNURI

ECONOMICE

DREPTURI OBLIGAŢII

Materii prime

Mărfuri

Credite bancare

Rezerve

Capital social

Materiale

Furnizori

Cont curent

Terenuri

Clădiri

b) DENUMIRE

ELEMENT

BUNURI

ECONOMICE

CAPITAL

PROPRIU

DATORII

Materii prime

Mărfuri

Credite bancare

Rezerve

Capital social

Materiale

Furnizori

Cont curent

Terenuri

Clădiri

18

5. La sfârşitul lunii, societatea “X” prezintă următoarea situaţie a elementelor patrimoniale: produse finite 500 creditori 100

capital social 1000 clienţi 600

furnizori 200 impozit pe salarii 200

materiale 800 maşini şi utilaje 300

rezerve 100 profit şi pierdere 600

Se cere gruparea acestor elemente în ecuaţiile patrimoniale prezentate:

Bunuri economice = Capital propriu + Datorii BUNURI

ECONOMICE

CAPITAL PROPRIU DATORII

Produse finite = 500

6. Completaţi tabelul alăturat pe baza valorilor economice prezentate: Clădiri 1000 furnizori 800

Capital social 600 cont curent 200

Terenuri 400 rezerve 500

Mărfuri 400 impozit pe salarii 100

Determinaţi ecuaţia : Resurse permanente - Utilizări permanente = Utilizări temporare – Resurse

temporare UTILIZĂRI PERMANENTE RESURSE PERMANENTE

Clădiri 1000

UTILIZĂRI TEMPORARE RESURSE TEMPORARE

7. Un întreprinzător individual, producător al unor cutii poştale, încearcă să-şi structureze averea de

care dispune ca persoană juridică din punct de vedere contabil. Astfel, el va putea citi documentele

de sinteză întocmite de expertul său contabil la sfârşitul exerciţiului N.

El ştie că la sfârşitul exerciţiului N dispune de:

- un teren în valoare de 600 lei

- maşina pentru tăierea materialului lemnos în valoare de 350 lei, cumpărată la sfârşitul

exerciţiului;

- material lemnos neconsumat în valoare de 175 lei;

- balamale şi încuietori în valoare de 50 lei.

De asemenea, cunoaşte că:

- la constituirea societăţii au fost depuse în contul de disponibil de la bancă lichidităţi în sumă

de 400 lei;

- a contractat un credit pe termen mediu de 700 lei din care a rămas nerambursată la sfârşitul

exerciţiului suma de 575 lei;

Cum este structurat patrimoniul întreprinzatorului individual la sfârşitul exercitiului N ?

19

3.2.2 Sfera de acţiune a obiectului contabilităţii / Întreprinderea – ca domeniu de organizare şi de

aplicare a contabilităţii. Tipologia întreprinderilor

Aspecte teoretice

Ce este o întreprindere ?

Suntem convinşi că cei mai mulţi dintre dumneavoastră, s-au gandit ori şi-au imaginat cum să

întreprindă ceva pentru a putea obţine o sumă de bani sau un avantaj economic.

Ei bine, este necesar un studiu (un plan de afaceri) în care să se pună în evidenţă factorii de

producţie necesari atingerii obiectivelor, dar mai ales să se determine un cost al lor, estimându-se o

rentabilitate.

Entitatea economică la nivelul căreia sunt combinaţi factorii de producţie în vederea obţinerii

de beneficii = întreprindere

Pentru a exista din punct de vedere economic, o întreprindere trebuie să fabrice produse şi/sau

să presteze servicii care să satisfacă cerinţele consumatorilor, combinând factorii de producţie astfel

încât costul producerii/prestării şi vânzării produselor şi serviciilor să fie minim, asigurând astfel

obţinerea de beneficii.

Costul factorilor de producţie necesari întreprinderii sau efortul acesteia pentru procurarea

factorilor de producţie, reprezintă pentru contabilitate – cheltuieli.

Obţinerea şi vânzarea produselor şi serviciilor reprezintă pentru contabilitate – venituri.

Compararea veniturilor cu cheltuielile efectuate pentru obţinerea acestora, ne vor conduce la un

rezultat, care poate fi: profit (în cazul în care veniturile sunt mai mari decât cheltuielile sau pierdere (în

cazul în care cheltuielile sunt mai mari decât veniturile).

Evident, scopul creării unei întreprinderi este, obţinerea de beneficii, de profit. Obţinerea de

profit este unul dintre principalele criterii pe baza căruia cel care a investit într-o întreprindere va

decide dacă merită să continue activitatea, să o dezvolte sau să renunţe la afacerea respectivă.

Obţinerea de profit nu se poate realiza decât în condiţiile în care produsele sau serviciile

realizate de întreprindere satisfac cerinţele consumatorilor, cu alte cuvinte, ele sunt cerute, sunt

aşteptate de aceştia, precum şi în condiţiile în care întreprinderea combină în mod raţional factorii de

producţie, evitând risipa.

Remunerarea factorilor de producţie vine şi creează valoare şi pentru aceia care îi oferă. Să

luăm spre exemplu factorul uman, salariaţii ce sunt retribuiţi pentru munca efectuată în întreprindere.

Privit din acest punct de vedere, putem spune că întreprinderea are şi un rol social.

O întreprindere nu trebuie să fie văzută însă doar ca un centru de profit, de creare a bogăţiei

pentru proprietari, salariaţi, etc. Responsabilităţile întreprinderii s-au extins din ce în ce mai mult.

Bineînţeles că rolul economico-social rămâne de bază, însă ea începe să-şi asume şi alte

responsabilităţi, ca de exemplu ecologice.

Din punct de vedere juridic, pentru a exista, o întreprindere trebuie să se organizeze respectând

anumite legi, proprii fiecăriei ţări, care vin să reglementeze modul de înfiinţare şi desfăşurare a

activităţii acestora.

Delimitarea în spaţiu a patrimoniului întreprinderii. Principiul contabil al entităţii

Am văzut anterior, că pentru a-şi atinge obiectivele, întreprinderea deţine şi utilizează bunuri

economice. Aceste bunuri economice au ca sursă de finanţare aporturile proprietarilor, inclusiv

beneficiile nedistribuite, precum şi împrumuturile de orice tip (obligatar, bancar, etc). Nu putem spune

20

însă că bunurile economice aparţin proprietarilor sau creditorilor întreprinderii, doar pentru că acestea

au fost finanţate de o categorie sau de cealaltă.

Din punct de vedere contabil, întreprinderea este considerată o entitate autonomă, care posedă

un patrimoniu propriu, distinct de cel al proprietarilor săi. Separarea patrimoniului întreprinderii de

patrimoniul proprietarilor ei s-a impus atât din raţiuni juridice (date de răspunderea întreprinderii şi a

proprietarilor faţă de angajamentele asumate), cât şi din raţiuni economice (determinarea unui rezultat

generat de activităţile întreprinderii).

Respectarea acestui principiu solicită contabilului să definească frontierele între activităţile

întreprinderii şi cele ale proprietarilor ei (efectuate cu titlu personal). Cu alte cuvinte, conform acestui

principiu, sunt contabilizate tranzacţiile întreprinderii şi nu cele ale proprietarilor. Din cele prezentate

reiese că nu putem analiza o întreprindere fără să vorbim despre patrimoniul acesteia, şi, de asemenea,

nu putem vorbi despre un patrimoniu fără să precizăm care este titularul acestuia.

Tipologia întreprinderilor

Conform Legii contabilităţii

nr.82/1991, sunt obligate să organizeze

şi să conducă contabilitea proprie,

următoarele entităţi:

- Regiile autonome

- Societăţile comerciale

- societăţile agricole

-organizaţiile cooperaţiei

meşteşugăreşti

- organizaţiile cooperaţiei de consum şi

de credit

- Banca Naţională a României şi

societăţile bancare

- unităţile de asigurări sociale, altele

decât cele de stat

- asociatiile, fundatiile, sindicatele

- unitatile de cult si alte organizatii

obşteşti

- persoanele fizice care au dobândit

personalitate juridică

- persoanele fizice care au calitatea de

comerciant

În funcţie de marile sectoare în care

operează, întreprinderile se grupează:

- în funcţie de un sector/altul de

activitate

- sectorul primar agricultură, silvicultură, industria

extractivă, etc

sectorul secundar producţia industrială, construcţii,etc

sectorul terţiar Întreprinderi de comerţ, transport,

turism, bănci, asigurări, instituţii de

învăţământ şi de ocrotire a sănătăţii

După mărimea lor

întreprinderi mari domină economia unei ţări. O parte

dintre acestea sunt cuprinse în

fenomenele de globalizare a pieţeleor

financiare. Contabilitatea se poate

organiza pe bază de principii ce

presupun o abordare de tip economic.

întreprinderi mijlocii şi mici Domină din punct de vedere numeric

economia unei ţări. Prezervă un raport

optim între contabilitate şi fiscalitate

În funcţie de investitor Întreprinderi private Investitorul este reprezentat de unul sau

mai mulţi indivizi.

Întreprinderi publice Îşi realizează activităţile în

exclusivitate prin investirea fondurilor

21

puterii publice.

Întreprinderi mixte Îşi desfăşoară activităţile prin

contribuţiile investitorilor particulari şi

a puterii publice

după forma de organizare juridică Regii autonome Statul organizează şi conduce întreaga

activitate, prin reprezentanţii săi.

Înfiinţarea lor este decisă de

guvern/primării.

Societăţile comerciale se constituie

prin asocierea de persoane şi/sau de

capitaluri şi pot fi:

Societăţi de persoane - asocierea mai multor persoane cu

aporturile lor. Totalitatea aporturilor =

capital social; capitalul social se divide

în părţi sociale ce exprimă cota de

participare a fiecărui asociat, precum şi

cota în care vor fi distribuite beneficiile

obţinute

Societăţile în nume colectiv (SNC) Obligaţiile sociale sunt garantate cu

patrimoniul social şi cu răspunderea

nelimitată şi solidară a tuturor

asociaţilor.

Societatea în comandită simplă (SCS) Obligaţiile sociale sunt garantate cu

patrimoniul social şi cu răspunderea

nelimitată şi solidară a asociaţilor

comanditaţi, care asigură gestiunea

societăţii

Societăţi de capitaluri Sunt constituite pe bază de contract şi

statut de societate.

Societăţile pe acţiuni (SA) Obligaţiile sociale sunt garantate cu

patrimoniul social, asociaţii fiind

obligaţi numai la plata contravalorii

acţiunilor subscrise.

Societăţi în comandită pe acţiuni (SCA) Acţionarii comanditaţi răspund

nelimitat şi solidar, iar pentru acţionarii

comanditari răspunderea este limitată

la aport.

După forma de organizare juridică Mixte – societăţile cu răspundere

limitată (SRL)

Obligaţiile sociale sunt garantate cu

patrimoniul social, asociaţii răspunzând

doar la nivelul aportului lor.

Deoarece societăţile pe acţiuni (SA) sunt cele mai răspândite, ne propunem în continuare să

prezentăm câteva avantaje şi dezavantaje7 ale acestei forme de asociere:

AVANTAJE DEZAVANTAJE

-facilitează atragerea capitalurilor;

- transferul simplu al dreptului de proprietate;

- disocierea proprietăţii şi conducerii: un acţionar nu

poate angaja societatea faţă de terţi;

- durata de viaţă nelimitată: decesul, incapacitatea

sau retragerea unuia dintre proprietari nu afectează

existenţa societăţii;

- managementul profesionist

- dubla impozitare: impozit pe profit şi impozit pe

dividende;

- răspunderea limitată: ea reduce capacitatea

întreprinderilor mici de a beneficia de împrumuturi

deoarece creditorii au drepturi numai asupra

bunurilor ce formează averea societăţii; fie îşi

limitează împrumuturile la nivelul acoperit prin

aceste bunuri, fie solicită acţionarilor să garanteze

creditele cu averea personală;

- disocierea proprietăţii şi conducerii: comunicarea

7 după N. Feleagă &colectiv- “Bazele contabilităţii”, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 21

22

nesatisfăcătoare poate îngreuna exercitarea

controlului acţionarilor asupra societăţii.


1. Ce puteţi spune despre rolul economic al întreprinderii ? Dar despre rolul social ? Putem

afirma că o întreprindere trebuie să-şi asume şi alte responsabilităţi?

2. Care sunt entităţile obligate prin lege să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie ?

3. Care sunt criteriile reţinute pentru clasificarea întreprinderilor ?

4. Care sunt avantajele şi dezavantajele constituirii unei societăţi pe acţiuni ?

Teste grilă

1. Societăţile comerciale în care răspunderea asociaţilor este limitată la aport sunt:

a) societăţile în comandită simplă şi societăţile în comandită pe acţiuni;

b) societăţile în nume colectiv şi societăţile în comandită simplă;

c) societăţile cu răspundere limitată şi societăţile în comandită pe acţiuni;

d) societăţile pe acţiuni şi societăţile în nume colectiv

e) societăţile pe acţiuni şi societăţile cu răspundere limitată

2. Societatea comercială la care capitalul social se individualizează în părţi sociale, iar

răspunderea asociaţilor este nelimitată şi solidară, este:

a) societatea cu răspundere limitată;

b) societatea în nume colectiv;

c) societatea pe acţiuni;

d) societatea în comandită pe acţiuni;

e) societatea în comandită simplă

Aplicaţie propusă spre rezolvare

3. Un întreprinzător individual încearcă să-şi stabilească elementele patrimoniale de care

dispune în calitate de persoană juridică. După ce a întocmit o listă, nu e sigur că şi-a inclus în

patrimoniul societăţii şi elementele care-i aparţin în calitate de persoană fizică.

Lista întocmită de întreprinzătorul individual cuprinde:

- maşina proprietate personală folosită şi în interesul societăţii evaluată la: 20000 lei

- clădire considerată aport în natură cu ocazia înfiinţării societăţii evaluată la: 40000 lei

- magazie vândută societăţii, evaluată la : 15.000 lei

- teren proprietate personală, evaluat la: 10000 lei

- stoc de mărfuri în valoare de: 1200 lei

- disponibil depus în cont la bancă: 3000 lei

- datorii faţă de furnizori: 5500 lei

- credit bancar pe termen scurt pentru reparaţia maşinii: 11000 lei

23

- impozit datorat pentru maşină: 1500 lei

3.2.3. De la obiectul contabilităţii la obiectivul contabilităţii Necesităţile de informare impuse de utilizatori reclamă utilizarea cu prioritate a obiectivului de

performanţă al contabilităţii şi anume obţinerea unei imagini fidele a patrimoniului, situaţiei financiare

şi rezultatelor. Această precizare este conţinută în Directiva a IV-a a CEE, unde se menţionează că

scopul contabilităţii unei întreprinderi este “de a furniza documente de sinteză care să ofere o imagine

fidelă a patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatului”.

Criteriul de performanţă al contabilităţii îl constituie imaginea fidelă, măsura în care aceasta

redă realitatea obiectivă, printr-o informare completă şi pertinentă asupra faptelor şi proceselor

economice.

Pentru contabilitatea continentală, imaginea fidelă reprezintă un obiectiv fundamental, în timp

ce pentru contabilitatea anglo-saxonă este “ un principiu fundamental către care converg toate

celelalte principii”.

O interpretare nuanţată a imaginii fidele o realizează normele IASB transpuse şi în legislaţia

românească. Pentru a oferi o imagine fidelă, situaţiile financiare trebuie să furnizeze informaţii, care să

fie8:

- relevante pentru nevoile decizionale ale utilizatorilor;

- credibile, în sensul că:

reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a întreprinderii;

reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu doar forma juridică;

sunt neutre adică nepărtinitoare;

sunt prudente;

sunt complete sub aspectele lor semnificative

OBIECTIVUL

FUNDAMENTAL

Furnizarea de informaţii

utile luării deciziilor

8 vezi Standardele Internaţionale de Contabilitate 2000, Ed. Economică, Bucureşti, şi OMFP nr.94/20.02.2001

24

PENTRU

CINE ?

OBIECTIVUL 2 OBIECTIVUL 3

Pt. a fi folosite de utilizatorii Furnizarea de informaţii utile

care nu au puterea, competenţa investitorilor şi creditorilor, pentru

sau resursele necesare pt. obţinerea a le permite să prevadă, să compare

informaţiilor, dar care solicită situaţii şi să evalueze fluxurile monetare şi

financiare necesare aprecierii potenţiale, în termeni de mărime

activităţii economice a întreprinderii şi risc.

DE CE ?

OBIECTIVUL 4 OBIECTIVUL 5 OBIECTIVUL 6

furnizarea de informaţii care să Furnizarea de informaţii Prezentarea activităţilor

permită prevederea, evaluarea şi utile aprecierii capacităţii societare ale întreprinderii

compararea capacităţii beneficiare managerilor de a utiliza care pot fi cuantificate

a întreprinderii resursele într-o manieră

eficientă

CUM ?

OBIECTIVUL 7

Furnizarea de informaţii reale

şi interpretative privind operaţiile

şi alte elemente, utile pentru prevederea,

compararea şi evaluarea capacităţii

benerficiare a întreprinderii.

PE CE

DOCUMENTE ?

OBIECTIVUL 8 OBIECTIVUL 9 OBIECTIVUL 10 OBIECTIV 11

Situaţie financiară Rezultate Activităţi financiare Restul celorlalte

(bilanţ) intermediare (tabloul fluxurilor de informaţii utile

(Contul de profit trezorerie) (politici contabile

şi pierdere) şi note explicative

Obiectivele ofertei informaţionale a contabilităţii9

9 După N. Feleagă “Dincolo de frontierele vagabondajului contabil”, Ed. Economică, Bucureşti, 1996, pag.66

25

Teste Grilă

1. Potrivit Cadrului Contabil Conceptual, obiectivul situaţiilor financiare este:

a) de a influenţa deciziile utilizatorilor potrivit aşteptărilor conducerii întreprinderii;

b) de a prezenta obiectiv, clar şi fidel realitatea economică a întreprinderii;

c) de a furniza informaţii utile despre poziţia financiară, performanţele şi modificările

poziţiei financiare a întreprinderii, necesare utilizatorilor în luarea deciziilor economice;

d) de a prezenta un inventar al resurselor economice şi de a explica provenienţa acestora;

e) de a explica proprietarilor cum a evoluat bogăţia lor de la un an la altul.

2. Pentru a fi credibilă, informaţia contabilă, trebuie să fie:

a) inteligibilă, neutră, prudentă, fidelă;

b) relevantă, comparativă, prudentă, exhaustivă şi în acord cu realitatea economică;

c) fidelă, neutră, prudentă, exhaustivă şi în acord cu realitatea economică;

d) fidelă, relevantă, prudentă, neutră;

e) comparabilă, inteligibilă, fidelă şi în acord cu realitatea economică.

3.2.4. Procesele economice şi relaţiile juridice – Elemente ale obiectului contabilităţii

Aspecte teoretice

Procesele economice = activităţi şi operaţii specifice derualte în fazele activităţii de exploatare

care produc modificări şi transformări cantitative şi calitative în structura şi valoarea patrimoniului

întreprinderii. Ele generează cheltuieli şi venituri, iar prin diferenţa dintre aceste două categorii se

determină rezultatul financiar al fiecărui exerciţiu.

Corespunzător celor trei stadii ale activităţii de exploatare, conţinutul proceselor economice îl

formează aprovizionarea(în cadrul căreia se achiziţionează bunuri şi servicii necesare procesului de

producţie), exploatarea (în cadrul căreia are loc transformarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate în

bunuri şi servicii destinate vânzării) şi vânzarea (în cadrul căreia bunurile sunt livrate terţilor).


1. Ce este activitatea de exploatare ?

2. Care dintre următoarele activităţi nu este specifică ciclului de exploatare ?

26

a) vânzarea mărfurilor;

b) aprovizionarea cu materii prime;

c) achiziţia de utilaje;

d) consumul de materii prime;

e) vânzarea produselor finite.

3.2.5 Metoda şi principiile contabilităţii. Noţiunea şi conceptul de metodă.

Principiile fundamentale ale contabilităţii. Procedeele metodei contabilităţii

Aspecte teoretice

În sens general, metoda unei ştiinţe exprimă drumul sau calea după care ne conducem gândirea

pentru cercetarea obiectului ei de studiu.

Metoda contabilităţii = demersul raţional de abordare a obiectului contabilităţii, pe baza unui

ansamblu coerent de principii, mijloace şi procedee susceptibile să ofere o imagine fidelă a

patrimoniului, situaţiei financiare şi a rezultatului.

Există o relaţie de interdependenţă între obiectul şi metoda contabilităţii. Obiectul arată ce

trebuie studiat, iar metoda cum trebuie studiat.

Principiile teoretice fundamentale, sunt:

4. principiul dublei reprezentări a patrimoniului (fig.1)

5. principiul dublei înregistrări a operaţiilor economice;

6. principiul calculelor periodice de sinteză10

Elemente de activ Elemente de pasiv

şi de rezultate şi de rezultate

= =

active (A) Rezultat pasive (Cp + D)

Cp = (A – D)

Cheltuieli (C) Rezultat venituri (V)

(V – C)

unde Cp = capitaluri proprii

D = datorii

Fig.1 Principiul dublei reprezentări

a patrimoniului

10

denumit şi principiul autocontrolului propriu în lucrarea “Bazele contabilităţii”, autor O.Bojian, 2003, pag.37

27

Să presupunem că o întreprindere cumpără un stoc de materii prime de la un furnizor.

Tranzacţia va solicita o dublă “codificare” contabilă:

- originea fluxului (resursa) va fi înregistrată în contul “Furnizori”, ca urmare a faptului că

resursa constatată este generată de creditul obţinut de întreprindere, în urma scadenţei ulterioare

de plată acceptată de furnizorul în cauză;

- destinaţia fluxului (utilizarea fondurilor) va fi înregistrată în contul “Materii prime”, ca urmare

a faptului că se constată o utilizare de resurse11

.

- principiul dublei înregistrări a operaţiilor economice

Exemplul 1: O întreprindere primeşte un credit bancar pe termen lung în valoare de 10000 lei.

Suma primită se va înregistra în două conturi C1 şi C2. Echivalenţa valorică va fi: C1 +

(BE)10000 = 10000 C2 (+O)

2. Întreprinderea restituie suma de 6000 din creditul obţinut. Suma restituită băncii, se va

înregistra în două conturi: C2 şi C1.

C2 (-O)6000 = 6000 C1 (-BE)

3. Din contul (C1) în care s-au primit banii, se aduc în casieria întreprinderii (C3) 350 lei.

Suma se va înregistra în două conturi C3 şi C1.

C3 (+BE) 350 lei = 350 lei C1 (-BE)

4. Pentru restul de 4000 lei nerestituiţi, banca doreşte să primească acţiuni ale întreprinderii (4

acţiuni X 1000lei/acţiune) = 4000 lei.

C2 – (-O) 4000 = 4000 C4 (+ D)

Dubla înregistrare are în vedere că orice operaţie economică creează un raport valoric de

echivalenţă mijloace/resurse, intrare/ieşire, stoc S1/stoc S, etc.

Dubla înregistrare este determinată de dubla reprezentare prin faptul că în şi în timpul mişcării

şi transformării lor, elementele patrimoniale sunt privite tot sub dublul aspect al utilităţii (adică al

destinaţiei economice şi al surselor de procurare).

Unii autori clasifică principiile în următoarea manieră:

- entitatea

* principii de observare - periodicitatea

- specializarea exerciţiilor

- continuitatea activităţii

Principii contabile * principiul prelucrării datelor: partida dublă

fundamentale 12

- cuantificarea monetară

* principii de evaluare: - costul istoric

- prudenţa

* principii de - buna informare

responsabilitate - permanenţa metodelor

11

se observă că cea de-a doua abordare a principiului partidei duble ne aduce în situaţia de a accepta o dublă semnificaţie

pentru termenul de resurse: în sens internaţional, de origine anglo-saxonă – resursa este un bun, deci un activ şi sensul

asimilat de Europa continentală, resursa fiind un element de pasiv, pentru că exprimă originea fondurilor. Pentru a evita

confuziile în procesul contabilizării şi al analizei, recomandăm studenţilor noştri să facă apel numai la prima semnificaţie,

având în vedere acceptarea ei la nivel internaţional. 12

vezi Dang Pham “Principles comptables fondamentaux”, Enciclopedie de Gestion, Paris, 1989

28

- justificarea faptelor

- importanţa relativă

-principiul nominalismului monetar

* principii privind obiectivitatea: -principiul costului istoric

-principiul necompensării

Principii -principiul independenţei

contabile * principii privind periodicitatea: exerciţiilor

general admise13

-principiul continuităţii

activităţii

principiul permanenţei metodelor

- principiul prudenţei

* principii ale pesimismului contabil - principiul recunoaşterii veniturilor

- principiul imaginii fidele

* principii anglo-saxone - principiul importanţei relative

- principiul bunei informări

- principiul priorităţii realităţii

realităţii economice asupra formei

juridice

Menţionăm că prin asimilarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate, normalizatorii

români menţionează următoarele principii contabile14

:

- principiul continuităţii activităţii;

- principiul permanenţei metodelor;

- principiul prudenţei;

- principiul independenţei exerciţiului;

- principiul evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv;

- principiul intangibilităţii;

- principiul necompensării;

- principiul prevalenţei economicului asupra juridicului;

- principiul pragului de semnificaţie

Potrivit legii, respectarea acestor principii este necesară pentru evaluarea

posturilor cuprinse în situaţiile financiare ale întreprinderii şi implicit pentru obţinerea imaginii fidele.

13

vezi D. Boussard, J.Y. Eglem – Les mecanismes comptables de lentreprise, Editions Montchrestien, Paris, 1992 – citat de

I. Ionaşcu în Epistemologa contabilităţii, Ed. Economică, 1997, pag.25 14

vezi OMFP nr.94/2001, publicat în M.OF. nr. 85/20.02.2001

29

Procedeele metodei contabilităţii

Procedeul = arată modalitatea, maniera, felul de a proceda pentru atingerea unui scop, iar

instrumentul constituie mijlocul concret de efectuare a lucrărilor necesitate de un anumit procedeu.

- observarea

procedee comune tuturor ştiinţelor - raţionamentul

- comparaţia

- clasificarea

- analiza

- sinteza

Procedeele

- bilanţul

procedee specifice metodei - contul

contabilităţii - balanţa de verificare

procedee comune altor - documentele

discipline economice - evaluarea

- calculaţia

- inventarierea


1. Ce este metoda unei ştiinţe ?

2. Care sunt principiile teoretice de bază ale contabilităţii ?

3. Care sunt procedeele specifice metodei contabilităţii ?

Teste grilă

1. Ecuaţia fundamentală a contabilităţii în partidă dublă este:

a) Activ + Venituri – Cheltuieli = Datorii + Capitaluri proprii;

b) Activ + Venituri = Datorii + Capitaluri proprii + Cheltuieli;

c) Activ – Datorii – Venituri = Capitaluri proprii + Cheltuieli;

d) Activ – Datorii = Capitaluri proprii;

e) Activ + Cheltuieli = Datorii + Capitaluri proprii + Venituri

2. În contabilitatea din România, formaţia completă a principiilor contabile este:

a) costul istoric, prudenţa, permanenţa metodelor, necompensarea, imaginea fidelă;

30

b) continuitatea activităţii, permanenţa metodelor, prudenţa, independenţa exerciţiului,

evaluarea separată a elementelor de activ şi de pasiv, intangibilitatea, necompensarea,

prevalenţa economicului asupra juridicului, pragul de semnificaţie;

c) evaluarea separată a elementelor de activ şi de pasiv, prevalenţa economicului asupra

juridicului, pragul de semnificaţie.

Aplicaţii propuse spre rezolvare

1. Situaţia patrimonială a unei societăţi analizate pe parcursul a două exerciţii financiare (N-1 şi

N) se prezintă astfel:

Elemente patrimoniale 31.12. (N-1) 31.12. (N)

Active imobilizate 550 500

Active circulante 320 475

Provizioane pentru riscuri şi

cheltuieli

110 110

Datorii 460 400

În cursul exerciţiului N s-au obţinut următoarele venituri şi cheltuieli:

Venituri din exploatare 1795

Venituri financiare 230

Cheltuieli din exploatare 1125

Cheltuieli financiare 585

Cheltuieli extraordinare 150

Să se determine prin cele două variante, rezultatul financiar al exerciţiului N.

2. Unul dintre acţionarii unei societăţi pe acţiuni, dorind să cunoască situaţia patrimoniului net

al societăţii, studiază datele prezentate de directorul său economic. Citind situaţia comparativă a

capitalurilor proprii pentru exerciţiile financiare N-1 şi N, el ajunge la concluzia că societatea a obţinut

pentru exerciţiul N un rezultat de 1335 lei. Pe de altă parte, situaţia veniturilor şi cheltuielilor

prezentată de directorul său reflectă un rezultat de 885 lei. Unde este greşeala ?

Situaţia capitalurilor proprii este următoarea:

Capitaluri proprii N-1 N

Capital social 300 650

Prime legate de capital - 50

rezerve 220 470

Rezultat reportat - 130

Rezultatul exerciţiului 380 935

TOTAL 900 2235

3.2.6.Exerciţiul financiar-contabil / Decuparea în timp a activităţii întreprinderii

31

Aspecte teoretice

Acum câteva secole, în perioada de înflorire a republicilor italiene, se ţinea o contabilitate de

operaţie. De exemplu, expediţia realizată de o navă reprezenta o operaţie. Aceasta presupunea:

încărcarea navei cu produse manufacturate, călătoria în Indii, vânzarea mărfurilor, reîntoarcerea în

Europa, vânzarea colonialelor. La sfârşitul călătoriei se stabilea rezultatul expediţiei care se împărţea

între armator şi echipaj.

Prin acest exemplu se constată că nu contează durata timpului necesar ca întreaga operaţie să se

încheie.

Însă, o dată cu dezvoltarea societăţilor industriale şi cu creşterea rolului întreprinderii în

sistemul economic, s-a impus necesitatea măsurării rezultatului la intervale egale de timp. Cine sunt

persoanele interesate în această decupare în timp a determinării rezultatului ?

În primul rând, pot fi evocaţi asociaţii, care doresc să perceapă părţi din rezultatul obţinut de

întreprindere, în urma activităţilor desfăşurate de către aceasta.

În al doilea rând, cei care au împrumutat societatea doresc să afle informaţii cu privire la

“sănătatea” financiară a întreprinderii. În felul acesta, ei pot aprecia riscul acordării unui nou împrumut,

dar şi posibilitatea rambursării acestuia.

Pentru acoperirea cheltuielilor de apărare naţională, ocrotirea sănătăţii, asigurarea ordinii

publice, învăţământ, etc, statul are nevoie de surse permanente de finanţare. Printre sursele de acoperire

a cheltuielilor statului, se află impozitele percepute întreprinderilor. Astfel, se consideră că materia

impozabilă (în cazul de faţă, beneficiarul)trebuie să fie determinată la intervale regulate.

Deşi exemplele pot continua, considerăm că cele enumerate sunt suficiente pentru a demonstra

necesitatea periodizării, a măsurării rezultatului, durata cel mai des întâlnită fiind anul. În contabilitate,

timpul este împărţit în perioade succesive, de durată egală, numite exerciţii financiare, la sfârşitul

cărora se determină rezultatul activităţilor. Durata exerciţiului financiar este, de regulă, de 12 luni.

Bornele exerciţiului financiar sunt fixate la începutul şi sfârşitul anului calendaristic, adică 1 ian. şi 31

dec.

În ceea ce priveşte întreprinderile româneşti, acestea au fost obligate, uneori, să-şi decupeze

activitatea în două sau chiar mai multe exerciţii financiare, în cadrul unui an calendaristic. Unele dintre

acestea au devenit beneficiarele unor reduceri sau scutiri de impozite şi au procedat la repartizarea

profitului, pentru ca, în acelaşi an, facilităţile să le fie ridicate. Motivul creşterii numărului de exerciţii

financiare este unul fiscal şi nicidecum economic sau contabil. Abordarea funcţională a activităţilor

întreprinderii şi a efectelor acestora asupra performanţelor, pune, în discuţie anualitatea exerciţiului

financiar. Cum să controlezi, de exemplu, un proiect de investiţii, dacă eforturile sunt prezente, iar

efectele se vor face simţite după mai mulţi ani ?

Fără a neglija importanţa realizării unei informări financiare, considerăm că reprezentarea

economică a întreprinderii trebuie să înscrie într-un timp concret (şi nu artificial) dat de exemplu, de

ciclul unei activităţi, durata de viaţă a investiţiei, etc.


Ce se înţelege prin exerciţiu financiar şi care este durata acestuia ?

32

Să ne amintim!

Întreprinderea = entitatea la nivelul căreia sunt combinaţi factorii de producţie, în vederea

obţinerii de beneficii. Toate activităţile trebuie însă desfăşurate ţinând cont de anumite restricţii:

economice, sociale, juridice.

Pentru a-şi desfăşura activitatea, întreprinderea trebuie să-şi transforme capitalul (care iniţial

are o formă monetară) în bunuri şi servicii, care, la rândul lor, vor suporta o serie de transformări,

pentru ca în final, să îmbrace tot o formă monetară. Din multitudinea de fluxuri ce pot fi puse în

evidenţă la nivelul unei întreprinderi se naşte un ciclu financiar care poate îmbrăca trei forme: ciclul

de exploatare, ciclul de investiţii, ciclul de finanţare.

Patrimoniul = totalitatea bunurilor cu valoare economică, precum şi totalitatea drepturilor şi

obligaţiilor ce aparţin întreprinderii, diferit de cel al proprietarilor ei.

Utilizatorii de informaţii contabile, solicită întreprinderii furnizarea cu regularitate a unor

seturi concrete de informaţii financiar-contabile, structurate în situaţiile financiar-contabile (bilanţ,

cont de profit şi pierdere, situaţia variaţiei capitalurilor proprii, tabloul fluxurilor de trezorerie,

politici contabile şi note explicative) ca suport de prezentare şi publicare a situaţiilor solicitate.

Regularitatea cu care sunt solicitate informaţiile impune măsurarea patrimoniului şi a

rezultatului la intervale egale de timp, numite exerciţii financiare.

CAPITOLUL IV – MODELE DE BAZĂ PRIVIND SITUAŢIA PATRIMONIULUI ŞI

REZULTATELE OBŢINUTE

Cuvinte cheie: bilanţ, utilizări, resurse, activ, capital propriu, datorii, pasiv, mijloace economice,

surse de finanţare, patrimoniul net, creanţe, datorii, cheltuieli, venituri, rezultat, profit, pierdere.

Aspecte teoretice

- Scheme şi modele privind bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere

Prima schemă privind bilanţul se întemeiază pe ecuaţia de principiu: ACTIV = SITUAŢIA NETĂ (CAPITALURI PROPRII) + DATORII

BILANŢ încheiat la data…

ACTIV Exerciţiul PASIV Exerciţiul

N-1 N N-1 N

33

A. ACTIVE IMOBILIZATE

I. Imobilizări necorporale

II. Imobilizări corporale

III. Imobilizări financiare

B. ACTIVE CIRCULANTE

I. Stocuri

II. Alte active circulante

C. CONTURI DE

REGULARIZARE ŞI

ASIMILATE

D. PRIME PRIVIND

RAMBURSAREA

OBLIGAŢIUNILOR

A. CAPITALURI PROPRII

I. Capitalul social sau contul

întreprinzătorului individual

II. Prime legate de capital

III. Rezerve de reevaluare

IV. Rezervele întreprinderii

V. Rezultat raportat (+,-)

VI. Rezultatul exerciţiului (+,-)

VII. Repartizarea profitului

VIII. Subvenţii pentru investiţii

B. PROVIZIOANE PENTRU

RISCURI ŞI

CHELTUIELI

C. DATORII

D. CONTURI DE

REGULARIZARE ŞI

ASIMILATE

Cea de a doua schemă, listă sau diferenţă a bilanţului se întemeiază pe ecuaţia generală de

echilibru:

ACTIV – DATORII = SITUAŢIA NETĂ (CAPITAL PROPRIU)

34

BILANŢ

Încheiat la data…….

- SIMPLIFICAT -

SPECIFICAŢIA ELEMENTELOR Exerciţiul…

N N+1

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

ACTIVE IMOBILIZATE

ACTIVE CIRCULANTE (+)

ACTIVE DE REGULARIZARE (+)

(=) TOTAL ACTIV

DATORII PE TERMEN SCURT (-)

(=) EXCEDENT ACTIV FAŢĂ DE DATORIILE PE TERMEN SCURT

DATORII PE TERMEN LUNG (-)

PASIVE DE REGULARIZARE (-)

PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI (-)

(=) CAPITAL PROPRIU

România, prin OMFP nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu

directivele europene, a optat pentru schema diferenţă sau listă privind bilanţul contabil.

Formatul cerut pentru acest bilanţ este următorul:

BILANŢ

A. Active imobilizate

I. Imobilizări necorporale

II. Imobilizări corporale

III. Imobilizări financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

II. Creanţe

(Sumele ce trebuie să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie să fie prezentate separat pentru

fiecare element)

III. Investiţii financiare pe termen scurt

IV. Casa şi conturi în bănci

C. Cheltuieli în avans

D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an

E. Active circulante nete, respectiv datorii nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

H. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

I. Venituri în avans

J. Capital şi rezerve

I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat şi cel nevărsat)

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

V. Rezultatul reportat

VI. Rezultatul exerciţiului financiar.

Definire

Reprezintă resurse

controlate de întreprindere

ca rezultat al unor

evenimente trecute şi de la

Criterii de recunoaştere a unui activ în bilanţ Lichiditatea

Vizează capacitatea

fiecărui element de activ de

a parcurge întregul circuit

de exploatare până la

35

Este probabilă

realizarea unui beneficiu

economic viitor, ca

urmare a deţinerii,

utilizării, vânzării.

Constatarea

unui activ în

bilanţ

Constatarea

unei datorii

în bilanţ

Constatarea

unui venit în

contul de

profit şi

pierdere

Are un cost sau o

valoare care poate fi

evaluată în mod

credibil.

Activul

Capital propriu Datorii

36

Exigibilitate

Criterii de recunoaştere a unei datorii Definire

Reprezintă

interesul rezidual

al acţionarilor în

activele unei

întreprinderi

după deducerea

tuturor datoriilor

sale.

Activ

Capital

propriu

Datorii

Dimensiunea

capitalurilor

proprii semnifică

poziţia financiară

care este dată de

modul de

gestionare a

activelor şi

datoriilor

Vizează

capacitatea

fiecărui element

de pasiv de a

deveni scadent la

un anumit termen.

Pasivele sunt

prezentate în

ordinea inversă a

exigibilităţii:

- capitaluri

proprii;

- provizioane

pentru riscuri şi

cheltuieli;

- datorii mai mari

de un an;

- datorii mai mici

de un an;

- pasive de

regularizare.

Definire

Reprezintă

obligaţii actuale

ce decurg din

evenimente

trecute şi prin

decontarea cărora

se aşteaptă să

rezulte o ieşire de

resurse care

încorporează

beneficii

economice.

Stingerea

obligaţiei se face

prin:

- pata în numerar;

- transfer de

active;

- prestare servicii;

- înlocuirea cu o

altă obligaţie;

- transformarea

obligaţiei în

capital propriu;

-renunţarea de

către creditor;

Probabilitatea unei ieşiri

de resurse, purtătoare de

beneficii economice ve

rezulta din lichidarea unei

obligaţii prezente.

Constatarea unei datorii în

bilanţ:

Este purtătoare de beneficii

economice viitoare ?

Da Nu

Constatarea

unui activ

în bilanţ

Constatarea

unei cheltuieli

în contul de

profit şi

pierdere

Evaluarea la

care se va

realiza

această

lichidare

poate fi

evaluată în

mod credibil.

Pasivul

CHELTUIELI

37

Criterii de recunoaştere ale cheltuielilor Definire

Constituie diminuări ale beneficiilor

economice înregistrate pe parcursul

perioadei contabile sub formă de:

ieşiri sau scăderi ale valorii

activelor;

creşteri ale datoriilor

care se concretizează în reduceri ale

capitalului propriu, altele decât cele

rezultate din distribuirea acestora

către acţionari.

În categoria cheltuielilor intră:

cheltuieli care apar în cursul

activităţilor curente (costul

vânzărilor, salarii, amortizare). Se

regăsesc sub forma ieşirilor sau

scăderii de active (numerar,

stocuri, mijloace fixe).

pierderile, pentru că generează

diminuări de beneficii economice,

indiferent dacă sun realizate sau

nu:

pierderi realizate: din

dezastre, inundaţii,

ieşirea activelor pe

termen lung;

pierderi nerealizate: din

creşterea cursului de

schimb valutar.

Pierderile sunt raportate de regulă la

valoarea netă, exclusiv veniturile

aferente.

Reducerea beneficiilor economice viitoare prin

diminuarea unui activ sau creşterii unei datorii.

O cheltuială este recunoscută în contul de proft şi

pierdere atunci când:

- apare o datorie, fără ca aceasta să dea naştere unui

activ (acordarea de garanţii produselor vândute);

- un cost nu generează beneficii economice viitoare;

- beneficiile economice viitoare nu mai corespund

(sau încetează) condiţiilor pentru recunoaşterea în

bilanţ sub formă sub formă de activ (deprecierea);

- prin alocarea sistematică şi raţională, într-un

anumit interval de timp (amortizare: întreprinderea

alocă porţiuni din costul iniţial de achiziţie sub

formă de cheltuieli ale perioadei, în corelaţie cu

consumarea/expirarea beneficiilor asociate

imobilizărilor respective).

Contul de profit şi

pierdere

Bilanţ

Recunoaşterea unei

cheltuieli

1) Se constată o

datorie care nu dă

naştere la un activ

(nu este purtătoare de

beneficii economice

viitoare)

2) Are loc o plată sau

diminuare de active

(o reducere a

beneficiilor

economice viitoare)

Modificarea

beneficiilor

economice

viitoare poate fi

evaluată

credibil.

Cheltuielile

VENITURI

Criterii de recunoaştere ale veniturilor Definire

Constituie creşteri ale beneficiilor

economice înregistrate pe parcursul

perioadei contabile sub formă de:

intrări sau creşteri ale valorii

activelor;

descreşteri ale datoriilor

care se concretizează în creşteri ale

capitalului propriu, altele decât cele

38

CONT DE PROFIT ŞI PIERDERE

Încheiat la …

– SIMPLIFICAT –

CHELTUIELI Exerciţiul VENITURI Exerciţiul

N-1 N N-1 N

1. cheltuieli de exploatare

2. cheltuieli financiare

3. cheltuieli extraordinare

4. impozitul pe profit

5. REZULTATUL EXERCIŢIULUI

(profit cu +, pierdere cu -)

1. venituri din exploatare

2. venituri financiare

3. venituri extraordinare

Creşterea beneficiilor economice viitoare prin

creşterea de active sau diminuarea unei datorii.

Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan

(sau combinat) cu recunoaşterea creşterii de active

sau a reducerii de datorii.

De exemplu:

- creşterea netă a activelor rezultată din

vânzarea de produse;

- anularea unei datorii;

Creşterea valorii unor active, ca urmare a

reevaluării, deşi corespunde definiţiei veniturilor, se

reflectă în contabilitate în categoria capitalurilor

proprii (acest surplus de valoare nu poate fi

distribuit către acţionari, deoarece el corespunde

unui venit realizat).

Contul de profit şi

pierdere

Bilanţ

Recunoaşterea unui

venit

1) Se constată o

creştere de active

(alta decât prin

reevaluare)

2) Se constată o

diminuare de datorii

care nu generează o

diminuare de active

(anulare provizioane

pentru garanţii

acordate clienţilor,

sconturi obţinute de

la furnizori).

Modificarea

beneficiilor

economice

viitoare poate fi

evaluată

credibil.

Veniturile

39

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE

Întocmit la…

– SIMPLIFICAT –

INDICATORI Exerciţiul Exerciţiul

N-1 N

1. Cifra de afaceri

INDICATORI Exerciţiul Exerciţiul

N-1 N

2. Costul de producţie al bunurilor vândute

2.1. Materii prime

2.2. Energie şi combustibil

2.3. Salarii

2.4. Reparaţii şi întreţinere

2.5. Piese de schimb

2.6. Ambalaje

2.7. Achiziţii diverse

3. Marja brută (1 - 2)

4. Alte cheltuieli de exploatare

4.1. Cheltuieli de distribuire

4.2. Cheltuieli genarale de administraţie

4.3. Amortizări şi provizioane pentru depreciere

5. Profitul din exploatare (3 - 4)

6. Alte venituri şi cheltuieli

6.1. Dividende şi dobânzi încasate

6.2. Cheltuieli financiare

6.3. Impozite

7. Rezultatul curent (5 ± 6)

8. Venituri şi cheltuieli extraordinare

9. Impozit pe profit privind rezultatul extraordinar

10. Profitul sau pierderea netă (7 ± 8 - 9)

11. Numărul de acţiuni

12. Dividendul acţiunii

Schema – listă a Contului de profit şi pierdere bazată pe clasificarea cheltuielilor şi veniturilor în

funcţie de natură, adoptată în contabilitatea din România, se prezintă astfel:

Contul de profit şi pierdere

1. Cifra de afaceri netă

2. Variaţia stocurilor de produse finite şi produse în curs de execuţie

3. Producţia imobilizată

4. Alte venituri de exploatare

5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi consumabile

b) Alte cheltuieli din afară

6. Cheltuieli cu personalul

a) Salarii

b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu menţionarea distinctă a celor referitoare la pensii

7. a) Ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale

40

b) Ajustarea valorii activelor circulante

8. Alte cheltuieli de exploatare

Profitul sau pierderea din exploatare.

9. Venituri din interese de participare

10. Venituri din alte investiţii financiare şi împrumuturi ce fac parte din activele imobilizate, cu menţionarea separată a

celor generate de societăţi din cadrul grupului

11. Venituri din dobânzi şi alte venituri similare, cu menţionarea separată a celor generate de societăţile din cadrul

grupului

12. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante

13. Cheltuieli cu dobânzile şi alte cheltuieli similare, cu menţionarea separată a celor ce privesc societăţile din cadrul

grupului

14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă

15. Venituri extraordinare

16. Cheltuieli extraordinare

17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară

18. Impozitul pe profit

19. Alte impozite ce nu apar în elementele de mai sus

20. Rezultatul exerciţiului financiar

21. Rezultatul pe acţiune

de bază

diluat


1. Cum definiţi bilanţul contabil şi care sunt funcţiile acestuia ?

2. Care sunt principalele structuri bilanţiere de activ?

3. Care sunt principalele structuri bilanţiere de pasiv?

4. Ce reprezintă cheltuielile? Dar veniturile?

5. Daţi exemple de activităţi care generează venituri şi cheltuieli şi identificaţi natura acestora.

Teste grilă

1. Situaţia netă este echivalentă:

a) profitului,

b) capitalului social;

c) rezervelor;

d) capitalurilor permanente;

e) capitalurilor proprii

41

2. Capitalurile permanente pot fi determinate prin relaţia:

a) Activ – Datorii cu scadenţa într-o perioadă de 1 an – Venituri în avans;

b) Activ imobilizat – Datorii cu scadenţa într-o perioadă de1 an;

c) Capitaluri proprii + Datorii cu scadenţa într-o perioadă mai mare de 1 an;

d) Capitaluri proprii – Active fictive;

e) Capitaluri proprii + Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli + Venituri în avans

3. Conform IFRS 1 nu se încadrează în contul de profit şi pierdere întocmit după natură,

următorul post:

a) cifra de afaceri;

b) rezultatul din exploatare;

c) variaţia stocurilor;

d) costul vânzărilor;

e) cheltuieli cu amortizarea

4. Care din următoarele operaţii duce la recunoaşterea în contabilitate a unei cheltuieli ?

a) plata unui furnizor în avans;

b) plata avansurilor la salarii;

c) plata unei chirii;

d) plata unei chirii în avans;

e) plata furnizorilor.

5. Nu există posturi distincte în bilanţul întocmit conform OMFP nr.1752/2005 pentru

următoarele elemente:

a) amortizarea, provizioanele pentru deprecierea activelor, primele de rambursare a

împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni;

b) amortizarea, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli şi repartizarea profitului;

c) cheltuieli în avans, subvenţii pentru investiţii, cheltuieli de cercetare;

d) amortizarea, provizioanele pentru deprecierea activelor, repartizarea profitului;

e) repartizarea profitului, cifra de afaceri, obligaţiuni.

6. Nu exista post distinct în Contul de profit şi pierdere întocmit conform OMFP nr.1752/2005

pentru:

a) veniturile din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri;

b) veniturile din subvenţii de exploatare pentru materii prime şi materiale consumabile;

c) venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante;

d) cifra de afaceri netă;

e) cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor necorporale şi corporale.

7. Datoriile sunt grupate, în modelul de bilanţ conform OMFP nr. 1752/2005, în funcţie de

următoarele criterii:

a) scadenţă şi natură;

b) scadenţă şi valoare;

c) valoare şi importanţă;

d) scadenţă şi importanţă;

e) natură şi importanţă.

8. Care din următoarele structuri nu fac parte din activ ?

42

a) mijloace fixe;

b) concesiuni;

c) creanţe;

d) rezerve

e) stocuri

9. Stocurile nu cuprind:

a) materii prime şi materiale;

b) obiecte de inventar;

c) produse finite şi semifabricate;

d) mijloace fixe

e) ambalaje

10. Potrivit modelului de bilanţ prevăzut în OMFP nr.1752/2005, nu sunt considerate creanţe:

a) efectele comerciale de primit;

b) avansurile pentru cumpărări de stocuri şi de imobilizări;

c) clienţii;

d) avansurile plătite salariaţilor;

e) împrumuturile pe termen lung acordate unor întreprinderi la care există interese de

participare.


11. Pornind de la elementele patrimoniale prezentate mai jos să se întocmească bilanţul contabil

(iniţial) sub formă tabelară:

Utilaje 1000 lei

Materii prime 130 lei

Mărfuri 800 lei

Capital social 1300 lei

Conturi curente la bănci 400 lei

Rezultatul exerciţiului (profit) 100 lei

Rezerve 200 lei

Clienţi 150 lei

Furnizori 430 lei

Debitori diverşi 50 lei

Datorii faţă de bugetul statului 150 lei

Credite bancare pe termen scurt 350 lei

12. Să se determine mărimea activelor imobilizate la o întreprindere care prezintă următoarea

situaţie:

mijloace fixe = 150 lei; disponibil la bancă = 4500lei; mărfuri = 750 lei; titluri de plasament

= 150 lei; clienţi = 600; creditori diverşi = 100; rezerve = 200; furnizori = 700; efecte de

plătit = 100; programe informatice = 50.

13. Grupaţi elementele patrimoniale date într-un bilanţ contabil, în ambele variante (tablou,

listă), determinând totodată şi valoarea lui X :

capital social = 900 furnizori (sub 1 an) = 200

43

rezerve = 100 clienţi = 100

profit sau pierdere = 100 credite bancare (peste 1 an) = 500

mărfuri = 500 acreditive = 100

materii prime = 200 cheltuieli de constituire = 100

cont curent = 300 clădiri = 500

casa = 100 titluri de participare = 100

impozit pe profit = X

Bilanţ tabel

ACTIV SUME PASIV SUME

Capital social 900

Bilanţ listă

ACTIV SUME

A. ACTIVE IMOBILIZATE

1. Imobilizări necorporale

2. Imobilizări corporale

3. Imobilizări financiare

B. ACTIVE CIRCULANTE

1. Stocuri

2. Creanţe

3. Disponibilităţi

ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL

C. CHELTUIELI ÎN AVANS

D. DATORII sub 1 an

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE

F. TOTAL ACTIVE – DATORII CURENTE

G. DATORII peste 1 an

H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI

CHELTUIELI

I. VENITURI ÎN AVANS

J. CAPITAL ŞI REZERVE

TOTAL CAPITALURI PROPRII

14. Acţionarul “A” înfiinţează S.C. “X” cu un capital social de 2000 lei vărsat integral în

numerar în contul bancar. Societatea achiziţionează un teren în valoare de 1000 lei şi o

44

clădire în valoare de 3000 lei, plata acestora făcându-se ulterior din contul bancar. Se

achiziţionează materii prime în valoare de 100 lei. Se ridică numerar de la bancă şi se

depune în casieria societăţii. Se achită jumătate din contravaloarea materiilor prime, în

numerar.

Se cere înregistrarea tranzacţiilor care au avut loc:

NR

.

TR

AN

ZA

CŢ

II

EX

PL

ICA

ŢII

AC

TIV

SU

ME

CA

PIT

AL

PR

OP

RIU

SU

ME

DA

TO

RII

SU

ME

1. Înfiinţare societate Cont curent 20000 Capital propriu 2000

15. Identificaţi tranzacţiile care au avut loc din bilanţurile succesive de mai jos: ACTIV PASIV

Clienţi……………………… 500

Cont curent………………… 800

Casa……………………….. 200

Capital social…………… 1000

Rezerve…………………. 200

Furnizori………………… 300

Explicaţie: încasare creanţe prin contul curent la bancă

ACTIV PASIV

Clienţi……………………… 400


Casa……………………….. 200


Rezerve…………………. 200


Explicaţie:

ACTIV PASIV

Clienţi……………………… 400


Casa……………………….. 100


Rezerve…………………. 200


Explicaţie:

ACTIV PASIV

Clienţi……………………… 400


Casa……………………….. 100


Rezerve…………………. 100


Explicaţie:

45

16. Tipuri de modificări în bilanţ

Având în vedere cele patru tipuri de modificări al elementelor patrimoniale din bilanţ şi

conţinutul figurilor 1 şi 2, se solicită a se completa conţinutul formularului din figura 3.

Formularul din figura 3 se completează de către student cu excepţia primei coloane, unde

operaţiunile economico-financiare sunt oferite de către cadrul didactic, de către student sau în varianta

mixtă (o parte din operaţiunile economico financiare sunt oferite de către cadrul didactic, altă parte de

către student).

Sub forma unui exemplu, în formularul din figura 3 s-a completat primul rând.

Tot sub formă de exemplu sugerăm următoarele operaţiunui economico-financiare: încasarea

unui debitor prin casă; încasarea unui client prin contul de la bancă; plata primei chenzine; plata

impozitului pe profit, răscumpărarea unor acţiuni prin casa; creşterea capitalului social pe seama

rezervelor; primirea de mărfuri de la furnizori; acordarea unui avans furnizorului, etc.

TIPURI DE MODIFICĂRI ÎN BILANŢ

ALE ELEMENTELOR PATRIMONIALE

(fig. 1)

TIPURI DE

MODIFICĂRI

FORMULA

MODIFICĂRII

EXEMPLU

Operaţiuni

economico-financiare

Elemente

patrimoniale

Semnul

modificării

Modificări în activ

şi în pasiv în

sensul creşterii

A + X = P + X Încasarea unui credit

bancar

-cont la bancă

- credite bancare

+

+

Modificări în activ

şi pasiv în sensul

descreşterii

A – X = P – X Rambursarea unui

credit bancar

- cont la bancă

- credite bancare

-

-

Modificări numai

în activ

A + X – X = P Constatarea unei lipse

la numerarul din

casierie

- debitori

- casa în lei

+

-

Modificări numai

în pasiv

A = P + X – X Creşterea capitalului

social prin rezerve

- capital social

- rezerve

+

-

CELE PATRU TIPURI DE MODIFICĂRI ALE ELEMENTELOR

PATRIMONIALE DIN BILANŢ, PREZENTATE GRAFIC

(fig.2)

ACTIV PASIV

46

+X +X

A + X = P + X

-X

A – X

-X

P – X

+ X + X

- X - X

A + X – X = P A = P + X – X

DETERMINAREA

FORMULEI DE MODIFICARE A ELEMENTELOR

PATRIMONIALE DIN BILANŢ

(fig.3)

OPERAŢIUNEA

ECONOMICO-

FINANCIARĂ

ELEMENTELE

PATRIMONIALE

MODIFICATE

NOTA

ŢIA

SEMNUL

MODIFICĂ

RII

FORMULA DE

MODIFICARE

1 2 3 4 5

Plata furnizorului prin

bancă

- furnizori

- cont la bancă

X1

X2

-

-

A – X2 = P – X1

47

1 2 3 4 5

48

ÎNTOCMIREA BILANŢULUI PE BAZA MODIFICĂRILOR

PRODUSE DE OPERAŢIUNILE ECONOMICO-FINANCIARE

Operaţiunile economico-financiare din timpul perioadei produc modificări în structura

elementelor patrimoniale din bilanţ.

Pentru înţelegerea modului de modificare a bilanţului, se prezintă un bilanţ iniţial şi un număr

de operaţii economico-financiare. După fiecare operaţie se întocmeşte un nou bilanţ (bilanţul N + 1,

bilanţul N + 2, etc).

Scopul acestui exerciţiu este de a remarca implicaţiile produse de operaţiunile economico-

financiare în structura bilanţului.

Structura bilanţului iniţial şi operaţiunile economico-financiare se stabilesc de cadrul didactic

sau de student. Restul rezolvărilor sunt realizate numai de către student.

BILANŢ N (iniţial)

ACTIV PASIV

ELEMENTE PATRIMONIALE SUMA ELEMENTE PATRIMONIALE SUMA

TOTAL TOTAL

MODIFICAREA ELEMENTELOR PATRIMONIALE

49

OPERAŢIUNEA

ECONOMICO-

FINANCIARĂ (1)

ELEMENTELE

PATRIMONIALE

MODIFICATE

NOTAŢIA SEMNUL

MODIFICĂRII

FORMULA DE

MODIFICARE

BILANŢ N + 1 ACTIV PASIV


TOTAL TOTAL

MODIFICAREA ELEMENTELOR PATRIMONIALE

OPERAŢIUNEA

ECONOMICO-FINANCIARĂ (2)

ELEMENTELE

PATRIMONIALE

MODIFICATE

NOTAŢIA SEMNUL

MODIFICĂRII

FORMULA

DE

MODIFICARE

BILANŢ N + 2

ACTIV PASIV


TOTAL TOTAL

50

17. Să se precizeze ce tipuri de modificări intervin în activul şi pasivul bilanţier în urma

operaţiilor economico-financiare de mai jos:

a) se achiziţionează de la un furnizor materii prime în valoare de 200 lei;

b) se efectuează plata furnizorului utilizând un credit bancar pe termen scurt;

c) se plăteşte o datorie faţă de bugetul statului în sumă de 100 lei;

d) se încasează de la un client prin contul de la bancă suma de 100 lei.

18. Să se întocmească un bilanţ final după cele patru operaţii prezentate la exerciţiul 3.

Teste grilă

19. Care dintre următoareale operaţii economico-financiare determină o modificare la nivelul

patrimoniului de tipul A + X – X = P:

a) cumpărare de materii prime de la furnizori pe credit comercial;

b) consum de materii prime;

c) vânzarea de produse finite către clienţi pe credit comercial;

d) plata impozitului pe profit prin contul de la bancă;

e) încorporarea rezervelor legale în capitalul social

20. Care dintre următoarele operaţii economico-financiare determină o modificare patrimonială

de tipul A = P + X – X:

a) plata în numerar a salariilor;

b) ridicarea de numerar de la bancă;

c) plata furnizorului prin efect comercial;

d) achiziţia de materiale pe credit comercial;

e) plata TVA la bugetul de stat prin virament

21. Ce tip de modificare bilanţieră determină operaţia “plata salariilor angajaţilor” ?

a) A + X = P + X

b) A – X = P – X

c) A = P

d) A = P + X – X

e) A + X – X = P

22. Care ecuaţie bilanţieră este adevărată pentru următoarea operaţie economico-financiară: „Se

majorează capitalul social prin încorporarea de rezerve şi prime legate de capital”

a) A + x – x = P

b) A – x = P – x + x

c) A + x = P – x

d) A = P + x – x

23. Constituirea unui provizion generează o modificare de tipul:

a) U – X + X = R;

b) U = R – X + X;

c) U = R + X;

d) U + X = R + X;

e) U – X = R – X

Unde: U = utilizări (active şi cheltuieli);

R = resurse (datorii, capitaluri proprii şi venituri);

51

X = valoarea elementelor care se modifică.

CAPITOLUL V - TEORIE ŞI MODEL PRIVIND CONTUL

Cuvinte cheie: contabilitate în partidă dublă, tranzacţie, cont, debit, credit, sume debitoare,

sume creditoare, sold debitor, sold creditor,reguli de funţionare, formulă contabilă, stornare

5.1. Ce este contul ? Definire, criterii de clasificare şi reguli de funcţionare

Aspecte teoretice

Analizam într-un capitol anterior evoluţia contabilităţii de la o formă primară de prezentare a

patrimoniului către un aliat al diverselor categorii ai informaţiei contabile. Tot atunci am înţeles

patrimoniul ca fiind un ansamblu de bunuri, drepturi şi obligaţii aparţinând unei entităţi, ansamblu aflat

într-un permanent echilibru ilustrat prin relaţia :

ACTIV = DATORII + CAPITALURI PROPRII

De asemenea, în capitolul III am arătat că situaţia întreprinderii poate fi analizată în termeni de

“resurse” şi “utilizări”.

Componenta de bază a sistemului contabilităţii în partida dublă este contul.

Conturile aparţin unui sistem de conturi care serveşte la înregistrarea tranzacţiilor şi altor

evenimente ce conduc la creşterea sau descreşterea elementelor de activ, de datorii, de capitaluri

proprii, de venituri şi de cheltuieli.

Un cont luat individual este reprezentat sub forma literei T , deci, printr-o formă grafică în care

o linie de separaţie permite delimitarea părtii stângi de partea dreapta.

Contabilitatea în partida dublă cere o astfel de înregistrare în conturi individuale încât ecuaţia

fundamentală să rămână în echilibru. Indiferent de numărul de tranzacţii şi de alte evenimente

înregistrate în contabilitate, valorile înregistrate în partea stângă a diferitelor conturi sunt egale cu

valorile înregistrate în partea dreapta a diferitelor conturi.

Pentru înregistrarea operaţiilor realizate am folosit cuvinte ale limbajului curent: coloana din

partea stângă şi coloana din partea dreaptă. În contabilitate, coloana din partea stângă se numeşte

DEBIT, iar coloana din partea dreaptă se numeşte CREDIT15

.

Atunci când sumele înscrise în debitul unui cont sunt mai mari decât sumele înscrise în creditul

acestuia, contul are un SOLD DEBITOR. În caz contrar, contul are un SOLD CREDITOR.

Atunci când contabilii închid un cont (determină totalul debitului, totalul creditului şi soldul

contului), ei înscriu soldul acestuia, pentru echilibru, în partea cu totalul inferior.

Pentru conturile reprezentând elementele aflate în

partea dreaptă a ecuaţiei fundamentale:

Active + cheltuieli

Debitare pentru creştere

Creditare pentru micşorare

Soldul normal = debitor

Soldul final înscris în credit pentru închiderea

contului

Pentru conturile reprezentând elementele aflate în

partea dreaptă a ecuaţiei fundamentale:

Datorii + capitaluri proprii + venituri

Creditare pentru creştere

Debitare pentru micşoare

Soldul norma = creditor

Soldul final înscris în debit pentru închiderea

contului

5.2.Clasificarea conturilor

15

nu trebuie confundate noţiunile de debit şi de credit cu cele de debitori şi creditori, elemente ale bilanţului contabil,

primul reprezentând o speţă de creanţe, iar celălalt, o speţă de datorii

52

Contabilitatea nu se poate ţine doar cu ajutorul tabelului de utilizări şi resurse. Ca urmare, se

preferă împărţirea acestui tabel în elemente,creându-se atâtea conturi câte posturi există.

Conturile se pot ţine pe fişe ordonate într-un fişier cu patru părţi: una pentru activ, una pentru

cheltuieli, una pentru pasiv, una pentru venituri.

Dacă ne referim la gradul de detaliere a informaţiilor referitoare la un element patrimonial,

conturile pot fi grupate în:

1. Conturi sintetice – reflectă informaţiile generale despre elementul prezentat (ex. “mărfuri”);

2. Conturi analitice – reflectă informaţii privitor la fiecare tip de mărfuri avute în vedere.

Începătorii în contabilitate atribuie un sens algebric cuvintelor DEBIT şi CREDIT. Astfel, ei

cred că debitul înseamnă “+” şi creditul înseamnă “-“. În realitate, a debita un cont de utilizări

înseamnă a aduna o sumă la utilizări, în timp ce a debita un cont de resurse înseamnă a scădea o sumă

din acest cont. Învers, a credita un cont de resurse înseamnă a aduna o sumă la resurse, în timp ce a

credita un cont de utilizări înseamnă a scădea o sumă din acest cont. Schematic, regulile de funcţionare

a conturilor se prezintă astfel:

Debit cont de utilizări credit

Sold iniţial

+ -

total sume debitoare total sume creditoare

sold final debitor

Debit cont de resurse credit

Sold iniţial

- +

total sume debitoare total sume creditoare

sold final creditor

Ansamblul conturilor utilizate pentru reflectarea fiecărui element patrimonial şi a operaţiilor

economico-financiare referitoare la aceste elemente, poartă denumirea de plan de conturi. Modelul

românesc al acestui plan este prezentat potrivit OMFP 1752/2005.


53

1. Este adevărat că debitul este sinonim cu “+” şi creditul este sinonim cu “-“? Comentaţi

răspunsul.

2. De ce totalul sumelor înregistrate în debit este egal cu totalul sumelor înregistrate în credit ?

3. De ce totalul soldurilor debitoare este egal cu totalul soldurilor creditoare ? Puteţi să

demonstraţi acest lucru pornind de la egalitatea utilizări = resurse, de la convenţia semnelor

şi de la tranzacţii egale cu a, b,…m…(a, b … m … 0)?

Teste Grilă

1. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă ?

a) un cont de activ prezintă sold iniţial debitor;

b) un cont de datorie se debitează cu creşterile;

c) un cont de capitaluri proprii prezintă în debit soldul final creditor;

d) un cont de activ se creditează cu diminuările;

e) conturile de activ şi de cheltuieli au reguli de funcţionare inverse, comparativ cu

conturile de datorii, de capitaluri proprii şi de venituri

2. Sunt conturi bifuncţionale:

a) 117, 129, 4426, 457, 471;

b) 105, 117, 281, 4428, 456;

c) 1011, 581, 456, 5121, 473;

d) 121, 4428, 456, 5121, 711;

e) 691, 711, 5121, 117, 121.

3. Contul 4111 “Clienţi” nu intră în corespondenţă cu următoarele conturi:

a) 707, 4426, 4427, 4428;

b) 707, 4427, 4428, 5121;

c) 371, 4423, 607, 408;

d) 4118, 419, 413, 665;

e) 4428, 409, 419, 4427.

4. Contul amortizarea imobilizărilor este:

a) cont de activ;

b) cont de datorie;

c) cont de capital propriu;

d) cont de cheltuială;

e ) cont de diminuare de activ.

Aplicaţii propuse spre rezolvare:

5. Determinaţi structura contului “Clienţi” cunoscând următoarele informaţii:

la începutul lunii drepturile faţă de aceşti clienţi erau de 100 lei;

în cursul lunii se vând mărfuri în valoare de 200 lei (preţ de vânzare);

încasările drepturilor faţă de clienţi au fost de 50 lei, respectiv 200 lei

54

Rezolvare:

6. La începutul perioadei, situaţia patrimonială a societăţii “X” este următoarea:

ACTIV SUME PASIV SUME

Mijloace fixe

Clienţi

Cont curent la bancă

Casa

200

150

100

50

Capital social

Rezerve

Furnizori

Impozit pe profit

200

40

150

110

TOTAL ACTIV 500 TOTAL PASIV 500

În cursul lunii au loc următoarele operaţii economice şi financiare:

a) se includ o parte din rezervele societăţii (25%) în capitalul social;

b) se cumpără mărfuri de la furnizori în valoare de 100 lei;

c) se achită datoria faţă de furnizori din contul bancar;

d) se vând mărfurile cumpărate cu un preţ de vânzare de 150 lei;

e) se încasează contravaloarea mărfurilor vândute în numerar;

f) se depune numerar în contul bancar în suma de 100 lei;

g) se achită în numerar servicii poştale în valoare de 20 lei;

h) se încasează dobânda aferentă contului bancar în valoare de 20 lei.

Se cere contabilizarea operaţiilor prezentate:

5.4.Aplicarea principiului partidei duble la nivelul conturilor

Analiza contabilă şi formula contabilă – oglindă a corespondenţei conturilor

În funcţie de regulile enunţate anterior se poate concluziona că înregistrarea oricărei operaţii

economico-financiare în două sau mai multe conturi poartă numele de corespondenţa conturilor, iar

conturile între care se stabileşte o astfel de legătură se numesc conturi corespondente. Ilustrarea unei

55

astfel de corespondenţe este realizată prin aşa-numita formulă contabilă. În raport de numărul

conturilor utilizate, formulele contabile sunt simple (sunt utilizate doar două conturi) sau compuse

(corespondenţa se stabileşte între mai multe conturi).

O analiză contabilă completă presupune următoarele etape:

stabilirea naturii operaţiei şi indicarea documentelor justificative ce au stat la baza acesteia;

identificarea posturilor de utilizări şi/sau resurse afectate;

indicarea sensului în care sunt afectate posturile (+ sau -)

stabilirea conturilor corespunzătoare posturilor afectate de operaţie şi precizarea, pentru

fiecare cont, a părţii în care se înregistrează operaţia

întocmirea formulei contabile

În cursul unui exerciţiu, o întreprindere efectuează numeroase operaţii. Unele

operaţii au caracter repetitiv: vânzările, cumpărările, impozitele, cheltuielile generale, etc. Aceste

operaţii repetitive sunt ataşate activităţii de exploatare a întreprinderii.

Pe lângă operaţiile aferente activităţii de exploatare există şi alte operaţii, mai puţin frecvente,

dar la fel de importante pentru întreprindere. În mod concret, este vorba despre operaţiile ce permit

crearea structurii materiale (activitatea de investiţii: achiziţia de imobilizări, vânzarea de imobilizări,

etc) şi financiare (activitatea de finanţare: obţinerea unor împrumuturi, rambursarea lor, etc) a

întreprinderii.

Exemplu:

Pe 1 aprilie se achiziţionează de la furnizori un mijloc fix în valoare de 1000 lei. Contravaloarea

facturii urmează a fi achitată în cursul lunii mai.

- natura operaţiei: achiziţia unui mijloc fix pe baza facturii

- posturi afectate: mijloace fixe datoria faţă de furnizori

- sensul: +1000 +1000

- conturi corespondente: mijloace fixe furnizori de imobilizări

(debit) (credit)

- formula contabilă: mijloace fixe = furnizori de imobilizări 1000

debit mijloace fixe debit furnizori de imobilizări

1000 1000

1000 = 1000

Corectarea unor eventuale greşeli în scrierea formulelor contabile concretizate în alegerea

greşită a conturilor, funcţionarea acestora sau sumele aferente, reprezintă procedeul cunoscut sub

numele de stornare. Acest procedeu cunoaşte următoarele variante:

Stornarea în negru – cu următoarele etape:

scrierea formulei greşite invers;

scrierea formulei corecte

Exemplu:

Pentru o achiziţie de materii prime în valoare de 1000 lei, cu plata ulterioară, a fost întocmită

următoarea formulă contabilă:

1000 mărfuri = furnizori 1000

56

Se observă înlocuirea nejustificată a contului “materii prime” cu contul “mărfuri” şi se parcurg

cele două etape ale stornării în negru.

1. scrierea formulei greşite invers:

1000 furnizori = mărfuri 1000

2. scrierea formulei corecte:

1000 materii prime = furnizori 1000

Stornarea în roşu – cu următoarele etape:

scrierea formulei greşite la fel, dar cu suma trecută în roşu, între paranteze sau în chenar

(astfel de sume sunt luate în calcul cu semnul minus)

scrierea formulei corecte

Exemplu:

Pornind de la exemplul precedent, cele două etape ale stornării în roşu sunt:

1. scrierea formulei greşite la fel, dar cu suma trecută în roşu, între paranteze sau chiar în

chenar

(1000) mărfuri = furnizori (1000)

2. scrierea formulei corecte

1000 materii prime = furnizori 1000

Centralizarea tuturor formulelor contabile aferente unei perioade de gestiune este realizată prin

întocmirea registrului jurnal16

.


1. Grupaţi conturile prezentate în tabelul alăturat: capital social, materii prime, clădiri, rezerve,

clienţi, furnizori, impozit pe salarii, casa, terenuri, creditori, produse finite, debitori, credite

bancare pe termen scurt, cheltuieli cu materii prime, venituri din vânzarea mărfurilor.

CONTURI DE ACTIV CONTURI DE PASIV

Capital social

2. Pentru a înţelege logica înregistrărilor contabile şi pentru a acumula experienţă în acest

domeniu, se solicită completarea formularului de mai jos.

16

acesta va fi analizat în capitolul următor

57

Natura operaţiei este sugerată de către cadrul didactic sau de către student. Se poate alege şi

varianta mixtă, adică unele operaţii sunt oferite de cadrul didactic, iar altele de către student. Restul

coloanelor formularului sunt completate de către student.

Pentru exemplificare, s-a completat un rând în formular.

FORMULE REZULTATE DIN ANALIZA CONTABILĂ

ETAPELE ANALIZEI CONTABILE I II I

I

I

I

V

NR

CRT

NATURA

OPERAŢIEI

ELEM.

PATRIM.

MODIFICATE

NO

TA

TIA

SEM

NUL

FORMULA

DE

MODIFIC.

CONT.

FOLOS

ITE

D

/

C

FORMULA

CONTAB.

REZULTAT

A

1 2 3 4 5 6 7 8 9

1. Plata furnizorului

prin bancă

-furnizor

- cont la bancă

X1

X2 -

-

A – X2 =

P – X1

Furniz.

Cont

curent la

banca

D

C

Furnizori =

Cont curent la

bancă

1 2 3 4 5 6 7 8 9

58

4. Stabiliţi în ce parte a conturilor prezentate sunt contabilizate următoarele operaţii, ţinând cont de

sensul modificărilor care au loc şi de regulile de funcţionare a conturilor:

a) se încasează în numerar creanţe de la clienţi în valoare de 500 lei. CONTURI

CORESPONDENTE

SENSUL

MODIFICĂRII

DEBIT CREDIT

casa creştere X

b) se achiziţionează materii prime în valoare de 300 lei

CONTURI

CORESPONDENTE

SENSUL

MODIFICĂRII

DEBIT CREDIT

c) se achită materiile prime cumpărate din contul curent la bancă CONTURI

CORESPONDENTE

SENSUL

MODIFICĂRII

DEBIT CREDIT

d) se ridică numerar din contul curent la bancă CONTURI

CORESPONDENTE

SENSUL

MODIFICĂRII

DEBIT CREDIT

e) se primeşte un credit bancar pe termen scurt în valoare de 10000 lei CONTURI

CORESPONDENTE

SENSUL

MODIFICĂRII

DEBIT CREDIT

f) se rambursează din contul curent creditul primit anterior CONTURI

CORESPONDENTE

SENSUL

MODIFICĂRII

DEBIT CREDIT

5. Stornaţi formulele contabile de mai jos în raport de explicaţia dată prin procedeele stornării în negru

şi în roşu:

59

- consum de materiale în valoare de 100 lei

cheltuieli cu materialele = furnizori 100

stornare în negru 1.

2.

Stornare în roşu 1.

2.

- vânzare de mărfuri cu preţ de vânzare de 100 lei

clienţi = mărfuri 100

Stornare în negru 1.

2.


2.

- rambursarea unui credit bancar în valoare de 10000 lei

cont curent = credite bancare 10000

stornare în negru 1.

2.


2.

Teste grilă

1. Să se grupeze în activ şi în pasiv următoarele elemente, conform prezentării lor în bilanţ:

- capital social = 20000

- credite bancare = 10000

- disponibil la bancă = 20000

- mijloace fixe = 5000

- rezerve = 2000

60

- provizioane pentru = 8000

riscuri şi cheltuieli

- obiecte de inventar = 1000

- mărfuri = 1500

- prime de capial = 1000

- salarii = 1000

- produse finite = 4000

Precizaţi totalul activului (pasivului):

a) 20000

b) 39000

c) 45000

d) 38000

e) 44000

2. Pentru următoarele elemente stabiliţi apartenenţa la activul/pasivul patrimonial:

a) mijloace de transport

b) provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

c) piese de schimb

d) avansuri acordate furnizorilor

e) acreditive

3. Realizaţi conexiunile corecte între elementele patrimoniale şi categoriile din care fac parte:

a) program informatic 1. Capital propriu

b) împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni 2. Datorii curente

c) rezerve din reevaluare 3. Active circulante băneşti

d) mărfuri 4. Datorii pe termen lung

e) furnizori 5. Stocuri

f) acreditive 6. Imobilizări necorporale

4. Completaţi următoarea afirmaţie alegând una din variantele propuse:

Dezavantajul ……………………………. este că duce la mărirea artificială a

rulajului conturilor folosite.

a) formulei contabile compuse

b) dublei înregistrări

c) stornării în roşu

d) stornării în negru

5. Completaţi următoarea definiţie alegând una din variantele propuse:

……………………………..constă în înregistrarea simultană şi cu aceeaşi sumă a unei operaţii

economice sau financiare în debitul unui cont şi în creditul altui cont.

a) analiza contabilă

b) corespondenţa conturilor

c) dubla înregistrare

d) formula contabilă

Să ne amintim!

- În raport de elementul patrimonial prezentat, conturile pot fi: conturi de activ, pasiv, respectiv

bifuncţionale;

61

- Cele două părţi ale unui cont poartă denumirea de debit şi credit;

- Legătura stabilită între conturi, în vederea reflectării unei operaţii, este cunoscută sub

denumirea de corespondenţa conturilor;

- Formulele contabile pot fi simple sau compuse;

- Corectarea unei formule contabile greşite poartă denumirea de stornare

CAPITOLUL VI - DOCUMENTELE CONTABILE

Cuvinte cheie: documente justificative; registre de contabilitate; registrul jurnal; registrul

cartea mare; registrul inventar; balanţa de verificare; situaţii financiare

3.1. Documentele justificative – un prieten al realităţii ?

Aspecte teoretice

Contabilitatea trebuie să ofere informaţii de natură financiară mai multor categorii de utilizatori.

Aceste informaţii sunt prezentate prin intermediul situaţiilor financiare. În vederea întocmirii acestora,

trebuie înregistrate, în mod cronologic, toate operaţiile economico-financiare efectuate de întreprindere,

precum şi modificările patrimoniale, în mod sistematic, pentru fiecare element patrimonial în parte.

La baza forţei probatorii în justiţie, confertită contabilităţii, stau documentele justificative

analizate în acest capitol, condiţie sine qua non privind înregistrarea unor tranzacţii economico-

financiare.

Potrivit Legii contabilităţii nr.82/1991 republicată, documentele justificative ce stau la baza

înregistrărilor contabile angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, ori le-

au înregistrat în contabilitate, după caz. Datorită impactului pe care aceste documente îl exercită în

evidenţele contabile ale unei entităţi, organismele normalizatoare au elaborat o serie de condiţii de fond

şi formă, grupate astfel:

a) condiţii de formă:

- utilizarea şi completarea corectă;

- realitatea datelor înscrise;

- corectitudinea calculelor efectuate;

- semnătura persoanelor autorizate.

b) condiţii de fond:

- conformitatea datelor înregistrate cu preverile legale;

- realitatea fenomenului economic consemnat;

- eficienţa operaţiunilor înregistrate.

Îndeplinirea acestor condiţii conferă documentului forţă probatorie.

Persoanele juridice şi persoanele fizice prevăzute la art.1 din Legea contabilităţii nr.82/1991

republicată vor utiliza numai formulare tipizate, cu regim special. La propunerea principalilor

utilizatori, Ministerul Finanţelor Publice aprobă introducerea de nori formulare tipizate cu regim

special, precum şi modificarea sau eliminarea celor aflate în uz. Sistemul de înseriere şi numerotare a

formularelor tipizate cu regim special se asigură, la nivel naţional de către Ministerul Finanţelor

Publice şi Compania Naţională “Imprimeria Naţională” SA.

62

În cazul formularelor neutilizabile sau a celor întocmite greşit, anularea se face prin barare pe

diagonală, înscriindu-se menţiunea “anulat” pe toate exemplarele.

Până la arhivarea lor, formularele sunt păstrate la compartimentul căruia i-au fost încredinţate

spre folosinţă. Orice lipsuri sau pierderi ale unor astfel de formulare vor fi aduse la cunoştinţa

administratorului, în scris, acesta dispunând verificarea împrejurărilor în care s-au produs lipsurile sau

pierderile, şi eventuala tragere la răspundere a celor vinovaţi. Formularele pierdute sau sustrase sunt

declarate nule în Monitorul Oficial al României.

Aşa cum am observat, toate documentele justificative sunt centralizate şi regăsite, sub o formă

sau alta, în evidenţele contabile ale unei entităţi. Întocmite iniţial pentru fiecare document în parte,

notele contabile sunt centralizate ulterior, la nivelul Registrului jurnal, oglindă a tuturor formulelor

contabile aferente perioadei de gestiune analizate. Împreună cu Cartea mare şi Registrul inventar,

Registrul jurnal reprezintă registrele de contabilitate obligatorii.

Schematic, cele trei registre obligatorii se prezintă astfel:

Registrul jurnal:

Nr.

crt

Data

înregistrării

Document Explicaţie Den.

cont

Suma

Fel Nr. Data D C D C

Registrul Cartea-mare Contul Den.

Cont

Pag.

Nr.

Crt.

Data Document Explicatie Denumire

cont

corespondent

Rulaj

Fel Nr. Data D C D/C Sold

Registrul inventar: Nr.

crt

Recapitulaţia elementelor

inventariate

Valoarea

contabilă

Valoarea la

inventar

Diferenţe de

evaluare

Valoare Cauzele

diferenţelor

Întocmit, Verificat,

Schematic, activitatea de înregistrare contabilă se prezintă astfel:

Documente Registrul Registrul Balanţa de

justificative jurnal Cartea Mare verificare

63

De la aşa-numitele documente primare (ex. factură, chitanţă) şi până la registrele de

contabilitate putem vorbi despre următoarele motive ale reconsiderării rolului conferit documentelor

justificative:

a) acestea oferă posibilitatea verificării corectitudinii înregistrărilor contabile din punct de

vedere al valorilor înscrise, conturilor utilizate sau perioadei de înregistrare;

b) sunt o sursă informaţională referitoare la drepturile şi obligaţiile ce revin părţilor ca urmare

a tranzacţiilor efectuate;

c) lipsa unor documente justificative ilustrează fie înregistrarea unor tranzacţii neautorizate, fie

“întreruperi” ale circuitului acestor documente între părţile implicate.

Punctul terminus al călătoriei noastre în înţelegerea practicilor contabile îl

reprezintă întocmirea situaţiilor financiar-contabile.

Întocmite la nivelul fiecărui exerciţiu sau în cazul unor operaţiuni de divizare, lichidare sau

fuziune a unei entităţi, situaţiile financiar-contabile cuprind: bilanţul, contabil, contul de profit şi

pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie şi ansamblul

politicilor contabile şi a notelor explicative.

Formatul prezentat de normalizatorii români pentru aceste situaţii poate fi dezvoltat cu orice

element de activ sau pasiv, venit sau cheltuială, în raport de specificul activităţii societăţii şi cerinţele

informaţionale ale entităţii respective.


1. Precizaţi care sunt diferenţele între Registrul jurnal şi Registrul Cartea Mare.

2. Contabilizaţi operaţiile de mai jos, precizând totodată şi informaţiile solicitate despre

documentele justificative aferente lor:

a) Societatea”A” livrează mărfuri societăţii “B” cu întocmirea ulterioară a facturii. La data

livrării, mărfurile sunt evaluate la 10000 lei.

Implicaţii Conturi

utilizate

Regula de

funcţionare

Formula

contabilă

Modificări ale

situaţiilor fin.-

ctb.

CERINŢĂ RĂSPUNS

Tipul documentului folosit

Nr. de exemplare

Circuit

b) valoarea facturată a mărfurilor livrate anterior este de 10000 lei.

64

Implicaţii Conturi

utilizate

Regula de

funcţionare

Formula

contabilă

Modificări ale

situaţiilor fin.-

ctb.

CERINŢĂ RĂSPUNS


Nr. de exemplare

Circuit

c) contravaloarea mărfurilor livrate societăţii “B” este încasată în numerar.

Implicaţii Conturi

utilizate

Regula de

funcţionare

Formula

contabilă

Modificări ale

situaţiilor fin.-

ctb.

CERINŢĂ RĂSPUNS


Nr. de exemplare

Circuit

2. Completaţi Registrul Jurnal pe baza următoarelor operaţii economico-financiare:

a) se încasează prin contul bancar un avans de la un client, în sumă de 10000 lei;

b) se facturează clientului respectiv lucrarea efectuată pentru suma de 30000 lei;

c) se regularizează avansul încasat anterior;

d) se încasează în numerar drepturile rămase faţă de client;

e) suma încasată se depune în contul bancar

Registrul jurnal Nr.

crt

Data

înregistrării

Document Explicaţie Den.

cont

Suma

Fel Nr. Data D C D C

65

3. Completaţi Cartea Mare pentru contul “Casa în lei” ştiind că, în cursul perioadei analizate, au avut

loc următoarele operaţii (sold iniţial = 0):

a) ridicare de numerar din bancă în sumă de 10000 lei;

b) achitarea unor servicii poştale în sumă de 1000 lei;

c) plata unui avans către furnizori în sumă de 5000 lei;

d) încasarea unor creanţe asupra clienţilor în sumă de 3000 lei;

e) suma rămasă în casierie (1000 lei) se depune în contul bancar

a) Implicaţii Conturi

utilizate

Regula de

funcţionare

Formula

contabilă

Modificări ale

situaţiilor fin.-

ctb.

CERINŢĂ RĂSPUNS


Nr. de exemplare

Circuit

b) Implicaţii Conturi

utilizate

Regula de

funcţionare

Formula

contabilă

Modificări ale

situaţiilor fin.-

ctb.

CERINŢĂ RĂSPUNS


Nr. de exemplare

Circuit

c) Implicaţii Conturi

utilizate

Regula de

funcţionare

Formula

contabilă

Modificări ale

situaţiilor fin.-

ctb.

66

CERINŢĂ RĂSPUNS


Nr. de exemplare

Circuit

d) Implicaţii Conturi

utilizate

Regula de

funcţionare

Formula

contabilă

Modificări ale

situaţiilor fin.-

ctb.

CERINŢĂ RĂSPUNS


Nr. de exemplare

Circuit

e) Implicaţii Conturi

utilizate

Regula de

funcţionare

Formula

contabilă

Modificări ale

situaţiilor fin.-

ctb.

CERINŢĂ RĂSPUNS


Nr. de exemplare

Circuit

Registrul Cartea Mare Contul Den.

Cont

Pag.

Nr.

Crt.

Data Document Explicatie Denumire

cont

corespondent

Rulaj

Fel Nr. Data D C D/C Sold

67

Teste grilă

1. Documentul contabil în care se înregistrează zilnic, în mod cronologic, toate operaţiile

economico-financiare desfăşurate de o întreprindere este:

a) bilanţul contabil;

b) contul de profit şi pierdere;

c) Registrul Cartea Mare;

d) Registrul Inventar;

e) Registrul Jurnal

3. Condiţiile de fond care trebuie îndeplinite de documentele justificative sunt:

a) legalitatea, autencititatea, valabilitatea şi realitatea;

b) realitatea, eficienţa, necesitatea şi autenticitatea;

c) autenticitatea, valabilitatea şi corectitudinea;

d) legalitatea, valabilitatea şi eficienţa;

e) legalitatea, necesitatea şi eficienţa.

4. Registrele contabile obligatorii sunt:

a) Registrul Jurnal, Balanta de verificare, Bilanţul contabil;

b) Registrul Jurnal, Registrul Cartea Mare, Registrul Inventar;

c) Registrul Jurnal, Registrul de Vânzări, Registrul de Cumpărări;

d) Registrul de Vânzări; Registrul de Cumpărări; Registrul de încasări şi plăţi;

e) Registrul Jurnal, Documentele justificative, Balanţa de verificare

5. Corelaţia dintre Registrul Jurnal şi Balanţa de verificare este:

a) Total sume din Registrul Jurnal = Total sume din Balanţa de verificare;

b) Total sume din Registrul Jurnal = Total solduri iniţiale din Balanţa de verificare;

c) Total sume din Registrul Jurnal = Total rulaje din Balanţa de verificare;

d) Total sume din Registrul Jurnal = Total solduri finale din Balanţa de verificare;

e) Total sume din Registrul Jurnal = total sume debitoare din Balanţa de verificare minus total

sume creditoare din Balanţa de verificare

Să ne amintim!

- Practica contabilă impune existenţa unor documente justificative în vederea înregistrării

unei tranzacţii;

- Există o serie de condiţii de fond şi formă care trebuiesc îndeplinite de aceste documente;

- Ansamblul lucrărilor de închidere a exerciţiului financiar se finalizează cu întocmirea

situaţiilor financiare.

68

CAPITOLUL VII – EVALUAREA ŞI RECUNOAŞTEREA ELEMENTELOR

PATRIMONIALE DIN SITUAŢIILE FINANCIARE

Cuvinte cheie: cuantificare contabilă, baze de evaluare, momente ale evaluării

Aspecte teoretice

Evaluarea reprezintă cuantificarea şi exprimarea valorică, în etalon bănesc a existenţei,

mişcării şi transformării patrimoniului economic.

Componentele evaluării: - Obiectul: structurile patrimoniale (activ, capital propriu, datorii, venituri, cheltuieli, rezultat)

şi operaţii economice şi financiare;

- Etalonul monetar: se identifică cu banii şi reprezintă unitatea de calcul care asigură

măsurarea şi compararea bunurilor şi valorilor economice şi financiare;

- Preţul: reprezintă rezultatul măsurării şi comparării obiectului evaluat cu banii ca măsură a

valorii; se măsoară puterea de cumpărare a preţului elementelor patrimoniale pentru a obţine

bunuri, lucrări, servicii.

Principiile evaluării:

- Principiul stabilităţii monetare: presupune că unitatea monetară, ca unitate generală folosită

în evaluare, este stabilă. În condiţii inflaţioniste, se va proceda la reevaluarea patrimoniului

şi rezultatelor în funcţie de modificarea puterii de cumpărare.

- Principiul costului istoric: constă în evaluarea elementelor patrimoniale la costul de origine

sau de intrare, stabilit pe baza documentelor justificative; costul istoric reflectă valoarea

reală a elementelor patrimoniale la data intrării în patrimoniu; în cazul modificării valorii

bunurilor, la finele anului şi pe bază de inventar, se fac rectificări sub formă de amortizare

şi provizioane.

- Principiul prudenţei: constă în aprecierea cu precauţie a elementelor patrimoniale pentru

evitarea supraevaluării activelor şi veniturilor şi subevaluarea pasivelor şi cheltuielilor; cere

să se evite crearea de rezerve sau provizioane succesive; se foloseşte tehnica amortizărilor şi

provizioanelor pentru deprecierea activelor şi a celor pentru riscuri şi cheltuieli.

- Principiul continuităţii activităţii de exploatare: porneşte de la prezumţia că o întreprindere

îşi continuă activitatea într-un viitor previzibil fără a avea intenţia şi nevoia de a o lichida

sau reduce în mod semnificativ. Pornind de la această premisă, evaluarea trebuie să

pornească de la valoarea de utilitatesau reală în măsură să asigure conservarea costului

istoric şi menţinerea capitalului.

- Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi datorii: în vederea stabilirii valorii

totale corespunzătoare fiecărei poziţii din bilanţ se determină în mod individual valoarea

aferentă fiecărui element component al activelor şi datoriilor.

Costurile – reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate în vederea obţinerii unor bunuri

economice (produse, lucrări, servicii). Tipologia costurilor:

- Costul de achiziţie, compus din: preţul de cumpărare; cheltuieli de transport, aprovizionare

suportate de cumpărător; cheltuieli accesorii efectuate pentru punerea în stare de funcţionare

a bunurilor; taxe nerecuperabile (ex: taxe vamale, prime de asigurare); din care se deduc

reducerile comerciale primite de la furnizori (rabaturi, remize, risturnuri)

69

- Costul de producţie, compus din: costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor direct

consumate; alte cheltuieli directe de producţie (ex: salarii directe acordate muncitorilor de

bază); cota cheltuielilor indirecte de producţie determinate raţional ca fiind legate de

fabricaţia bunului (ex: cheltuieli privind regia de fabricaţie: amortizarea utilajelor, reaparaţia

utilajelor, combustibilul consumat pentru scopuri tehnologice etc.)

- Costul complet, se compune din: costul de producţie şi cheltuielile de desfacere pentru

bunurile livrate.

Preţurile, reprezintă valoarea care se încasează pentru bunurile vândute. Tipologie:

- Preţuri cu ridicata: la care se vând bunurile între agenţii economici şi se compun din costul

complet al bunurilor vândute; profitul producătorului; accize.

- Preţurile cu amănuntul: la care se vând bunurile către populaţie şi se compun din preţul cu

ridicata; adaosul comercial; taxa pe valoare adăugată.

Tarifele sunt elemente băneşti cu ajutorul cărora se evaluează lucrările executate şi serviciile

prestate, precum şi munca depusă de personalul angajat. Au următoarea componenţă: costul de

producţie; profitul producătorului; taxa pe valoarea adăugată.

Valorile reprezintă instrumente folosite în evaluarea bunurilor economice care ţin cont de preţul

pieţei la un moment dat. Tipologie: valoarea de piaţă; valoare reală; valoarea justă; valoarea realizabilă;

valoarea realizabilă netă; valoarea recuperabilă; valoarea reziduală.

Momentele evaluării: la intrarea bunurilor în patrimoniu; la ieşirea bunurilor din patrimoniu

sau la trecerea în consum; la inventariere; la închiderea exerciţiului financiar (la bilanţ).

Evaluarea la intrarea în patrimoniu. Bunurile se evaluează şi se înregistrează la valoarea de

intrare denumită şi valoare contabilă.

Bunurile aduse ca aport în natură se evaluează conform actului de evaluare la valoarea

de aport, în funcţie de preţul pieţei, utilitate, starea şi amplasarea acestora;

Bunurile dobândite cu titlu gratuit sau donaţie se evaluează la valoarea de utilitate,

stabilită în funcţie de preţul pieţei, starea şi amplasarea acestora;

Bunurile dobândite cu titlu oneros (contra plată) se evaluează la cost de achiziţie;

Bunurile dobândite prin schimb cu alte bunuri se înregistrează la valoarea justă a

bunurilor primite în schimb;

Bunurile obţinute din producţie proprie se evaluează la costul de producţie;

Creanţele şi datoriile sunt evaluate şi înregistrate la valoarea lor nominală înscrisă în

documentele justificative în care se consemnează dreptul de creanţă sau datoriile.

Evaluarea la ieşirea din patrimoniu. Bunurile ieşite se evaluează şi se înregistrează la valoarea

lor de intrare, denumită valoare contabilă (cost istoric).

Metoda primei intrări – primei ieşiri (FIFO): costul unitar de achiziţie al primei intrări

se atribuie primei ieşiri iar după epuizarea primului lot evaluarea se face la costul de

achiziţie al celui de al doilea lot intrat. Dezavantajul metodei constă în aceea că în

perioadele de inflaţie se plăteşte un impozit pe profit mai mare decât cel real.

Metoda ultimului intrat – primului ieşit (LIFO): costul unitar de achiziţie al ultimei

intrări se atribuie primei ieşiri iar după epuizarea lotului evaluarea se face la costul de

achiziţie al lotului achiziţionat înaintea acestuia. Dezavantajul metodei constă în aceea

că în perioadele de inflaţie are loc micşorarea profitului real al întreprinderii, de aceea

nu se mai aplică în prezent.

Metoda costului unitar mediu ponderat (CUMP): se calculează după fiecare intrare,

după formula:

CUMP = (Valoarea stocului iniţial + Valoarea intrărilor) /

(Cantitatea din stocul iniţial + Cantitatea intrată)

70

Metoda costului standard: presupune stabilirea unui preţ unic de înregistrare a ieşirilor;

diferenţa între preţul real şi cel standard se înregistrează în contabilitate într-un cont

separat.

Evaluarea la inventariere. Bunurile se evaluează şi se înregistrează la valoarea de utilitate,

denumită şi valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei.

În cazul creanţelor şi datoriilor, acestă valoare se stabileşte în funcţie de valoarea probabilă de încasat,

respectiv de plată. Diferenţele între valoarea de intrare (contabilă) şi valoarea de inventarpot fi:

Diferenţe cantitative (minus, plus): se înregistrează în contabilitate pe cheltuieli, pe

venituri sau se impută, după caz;

Diferenţele valorice (plus, minus): se înregistrează în contabilitate, ţinând cont de

principiul prudenţei sub forma amortizărilor şi provizioanelor.

Evaluarea la închiderea exerciţiului financiar. Bunurile se evaluează la valoarea de intrare

(contabilă) pusă de acord cu rezultatele inventarierii şi corectată cu valoarea amortizărilor şi

provizioanelor.

Elementele de activ

Diferenţele constatate în plus nu se înregistrează, iar activele se menţin

înregistrate în contabilitate la valoarea lor de intrare (contabilă sau cost istoric);

Diferenţele constatate în minus reprezintă o „depreciere”:

Depreciere ireversibilă: specifică imobilizărilor şi se datorează uzurii

fizice sau morale; se înregistrează ca amortizare, iar imobilizările sunt

menţinute la valoarea lor de intrare;

Depreciere reversibilă: specifică stocurilor, determinată de oscilaţia

preţurilor pe piaţă; se înregistrează ca provizioane, iar activele sunt

menţinute la valoarea lor de intrare;

Elementele de capital propriu şi datorii (pasiv)

Diferenţele constatate în plus se înregistrează ca provizioane, iar pasivele sunt

menţinute la valoarea lor de intrare (contabilă);

Diferenţele constatate în minus nu se înregistrează, pasivele se menţin la valorea

lor de intrare.

Reevaluarea patrimoniului. Valoarea de intrare (contabilă) a bunurilor este substituită cu

valoarea actuală. Diferenţele dintre aceste valori se înregistrează în contabilitate sub forma unor

diferenţe din reeveluare. Astfel:

Plusul sau minusul rezultat din reevaluare se înregistrează în contul 105 „Rezerve

din reevaluare” pe credit sau debit , după caz;

Plusul din reevaluare se înregistrează ca venit, în măsura în care un minus din reevaluare

constatat anterior s-a înregistrat ca o cheltuială;

Minusul din reevaluare se înregistrează ca o cheltuială, în măsura în care un plus din

reevaluare constatat anterior s-a înregistrat ca venit.

Forme de evaluare a patrimoniului (în funcţie de momentul în care se efectuează

reevaluarea):

Evaluarea curentă – se foloseşte pentru determinarea valorii activelor, pasivelor,

cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor în vederea înregistrării curente;

71

Evaluarea bilanţieră – se realizează la închiderea exerciţiului financiar şi are la bază

valoarea netă contabilă ce reprezintă suma la care este înregistrat un element patrimonial după

deducerea tuturor deprecierilor;

Evaluarea la inventar – se realizează cu ocazia inventarierii patrimoniului. Metodele de

stabilire a valorii de inventar sunt:

Metoda valorii de înlocuire: costul care ar trebui acceptat de întreprindere pentru a

procura un bun identiccu cel supus evaluării;

Metoda valorii de realizare sau ieşire: determinarea curentă a valorii pe care

întreprinderea ar primi-o dacă ar vinde astăzi bunul respectiv în funcţie de starea şi

locul unde se află acesta;

Metoda valorii actualizate a încasărilor nete viitoare (capitalizării):

Va = Vc x (1 + r)n , unde:

Va = Valoarea actuală

Vc = Valoarea contabilă

r = Rata de actualizare (stabilită pe baza ratei dobânzii, ratei medii a profitului)

n = perioada în ani până la sfârşitul vieţii bunului.

Metoda valorii de întreprindere: reprezintă preţul pe care un conducător prudent şi

avizat ar accepta să-l plătească pentru a dobândi bunul sau pierderea maximă suferită

de întreprindere azi, dacă ar fi lipsită de bunul respectiv;

Metoda valorii curente: estimarea costului unui bun, prin aplicarea indicelui de preţ

specific asupra valorii contabile sau în funcţie de listele de preţuri curente.


1. Care sunt cele patru baze de evaluare recomandate ?

2. Definiţi costul de achizitie

3. Definiţi costul de productie

4. Cum se realizează evaluarea la momentul închiderii exerciţiului financiar ?


1. O societate hotărăşte să achiziţioneze un lot de mărfuri de la Constanţa. În vederea achiziţiei ea

trimite un camion, cheltuielile de transport la dus fiind de 100lei. Preţul de cumpărare (achiziţie) al

mărfurilor este de 1000 lei, cheltuielile de încărcare-descărcare sunt de 500 lei. Cheltuielile de

transport la întoarcere se ridică la suma de 120 lei. Datorită unor defecte de calitate se primeşte o

reducere comercială de 20 lei. Salariul şoferului care a transportat marfa este de 300 lei, iar cel al

şefului de depozit este de 500 lei. Care este costul de achiziţie al stocului de marfă?

72

2. O societate comercială hotărăşte să construiască în regie proprie o hală de producţie. În acest

scop ea achiziţionează cărămizi la preţ de cumpărare 800 lei, cheltuieli de transport 200 lei şi

ciment, preţ de cumpărare 1000 lei, cheltuieli de transport 100 lei. Salariile muncitorilor

constructori se ridică la suma de 2000 lei, cele ale şoferilor la 700 lei şi cele ale directorilor la 3000

lei. Cheltuielile cu amortizarea utilajelor implicate în construirea halei sunt de 800 lei, cele cu

combustibilul 1000 lei, iar cele cu energia electrică 500 lei. Gradul de folosire a activităţii este de

70%. Societatea contractează şi un credit pentru a achiziţiona un autoturism în valoare de 10000

lei. Care este costul de producţie al halei?

3. O societate comercială achiziţionează în anul N un utilaj în valoare de 10000 lei. Acesta se

amortizează liniar în 5 ani. Cu ce valoare se va înscrie utilaje în bilanţ la sfârşitul anului N+3?

4. O societate comercială de import achiziţionează materii prime în următoarele condiţii: valoarea

franco-frontiera română (FOB) 1000 USD, curs valutar 1 USD = 2,80 RON, taxa vamală 10%,

comisionul vamal 0,5%, comisionul societăţii de import 3%. Calculaţi: Valoarea în vamă, preţul de

vânzare la intern şi preţul de vânzare la intern cu taxă.

5. Situaţia sortimentelor din marfa „X” este următoarea:

Intrări la 01.01.2006 100 kg x 10.000 lei

15.01.2006 1000 kg x 11.000 lei

20.01.2006 800 kg x 12. 000 lei

Ieşiri la 17.01.2006 700 kg x ? lei

25.01.2006 900 kg x ? lei

Evaluaţi stocul de marfă la ieşirea din patrimoniu utilizând cele trei metode studiate: FIFO,

LIFO, CMP.

Teste grilă

1. Când întreprinderea nu poate să continue exploatarea, iar convenţia contabilă de continuitate a

exploatării trebuie abandonată, situaţiile financiare sunt prezentate în:

a) valori reale;

b) costuri istorice;

c) valori lichidative;

d) la vaoarea nominală a creanţelor şi datoriilor.

2. Metode de evaluare diferite conduc la rezultate diferite. În scopul asigurării „imaginii fidele”

opţiunea contabilă pentru o metodă sau alta este determinată de :

a) interesul fiscal al întreprinderii;

b) intetresul gestionar al întreprinderii;

73

c) o evaluare netă, corectă şi credibilă;

d) interesul fiscal şi gestionar al întreprinderii.

3. Potrivit principiului costului istoric, costul de producţie al unui bun cuprinde obligatoriu:

a) costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor directe consumate, celelalte cheltuieli

directe de producţie, cota cheltuielilor indirecte de producţie determinate raţional ca fiind legate de

fabricaţia acestuia;

b) costurile directe de producţie, costurile indirecte de producţie, costurile de distribuţie;

c) costurile directe de producţie, cota cheltuielilor indirecte de producţie determinate raţional ca

fiind legate de fabricaţia acestuia;

d) costurile directe de producţie, cheltuielile directe de producţie angajate, dobânzile la creditele

bancare contractate pentru producţia cu ciclu lung de fabricaţie aferente perioadei;

4. În evaluarea bunurilor procurate cu titlu oneros, costul de achiziţie este egal cu:

a) preţul de cumpărare + taxe nerecuperabile + cheltuieli de transport aprovizionare + alte

cheltuieli necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrare a bunului;

b) preţul de cumpărare + cheltuielile de încărcare/descărcare + taxe nedeductibile;

c) preţul de cumpărare + taxele nedeductibile + cheltuielile de recepţie şi punere în funcţiune;

d) preţul de cumpărare + taxele nedeductibile + cheltuielile de transport + cheltuielile generale

de administraţie.

5. O societate comercială achiziţionează un mijloc fix. La ce valoare va fi înregistrat în contabilitate

mijlocul fix dacă se cunosc:

- preţul de cumpărare negociat: 50.000;

- cheltuieli de transport: 5.000;

- dobânzile la creditele bancare contractate pentru producţia cu ciclu lung de fabricaţie: 200.000;

- cheltuieli cu salariile muncitorilor direct productivi: 150.000;

- cheltuielile cu punerea în funcţiune a mijlocului fix: 7.000;

Variane de răspuns: a) 50.000; c) 57.000; e) 262.000.

b) 62.000; d) 55.000;

Planul de Conturi General

CLASA 1 - CONTURI DE CAPITALURI

10 CAPITAL ŞI REZERVE

101 Capital1

1011 Capital subscris nevărsat

1012 Capital subscris vărsat

1015 Patrimoniul regiei

1016 Patrimoniul public

104 Prime legate de capital

1041 Prime de emisiune

1042 Prime de fuziune

74

1043 Prime de aport

1044 Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni

105 Rezerve din reevaluare

1051 Rezerve din reevaluare aferente bilanţului de deschidere al primului an

de aplicare a ajustării la inflaţie

1052 Rezerve din reevaluare aferente exerciţiului în curs

1058 Rezerve din reevaluări dispuse prin acte normative

106 Rezerve

1061 Rezerve legale

1062 Rezerve pentru acţiuni proprii

1063 Rezerve statutare sau contractuale

1068 Alte rezerve

11 REZULTATUL REPORTAT

117 Rezultatul reportat

12 REZULTATUL EXERCIŢIULUI

121 Profit şi pierdere

129 Repartizarea profitului

13 SUBVENŢII PENTRU INVESTIŢII

131 Subvenţii pentru investiţii

14 PROVIZIOANE REGLEMENTATE

141 Provizioane reglementate2

15 PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI

151 Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

1511 Provizioane pentru litigii

1512 Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor

1513 Provizioane pentru cheltuieli de

repartizat pe mai multe exerciţii

1518 Alte provizioane pentru riscuri

şi cheltuieli

16 ÎMPRUMUTURI ŞI DATORII ASIMILATE

161 Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni

1614 Împrumuturi externe din emisiuni de obligaţiuni garantate de stat

1615 Împrumuturi externe din emisiuni de obligaţiuni garantate de bănci

1617 Împrumuturi interne din emisiuni de obligaţiuni garantate de stat

162 Credite bancare pe termen lung şi mediu

1621 Credite bancare pe termen lung şi mediu

1622 Credite bancare pe termen lung şi mediu nerambursate la scadenţă

1623 Credite externe guvernamentale

1624 Credite bancare externe garantate de stat

1625 Credite bancare externe garantate de bănci

1626 Credite de la trezoreria statului

1627 Credite bancare interne garantate de stat

166 Datorii ce privesc investiţiile financiare

1661 Datorii către societăţile din cadrul grupului

1662 Datorii către societăţile în care există interese de participare

75

167 Alte împrumuturi şi datorii asimilate

168 Dobânzi aferente imprumuturilor şi datoriilor asimilate

1681 Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni

1682 Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung şi mediu

1685 Dobânzi aferente datoriilor către societăţile din cadrul grupului

1686 Dobânzi aferente datoriilor către societăţile în care există interese de

participare

1687 Dobânzi aferente altor împrumuturi şi datorii asimilate

169 Prime privind rambursarea obligaţiunilor

CLASA 2 - CONTURI DE IMOBILIZĂRI

20 IMOBILIZĂRI NECORPORALE

201 Cheltuieli de constituire

203 Cheltuieli de dezvoltare

205 Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare

2051 Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare

achiziţionate

2052 Brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare obţinute cu resurse proprii

207 Fond comercial

208 Alte imobilizări necorporale

21 IMOBILIZĂRI CORPORALE

211 Terenuri şi construcţii

2111 Terenuri şi amenajări de terenuri

2112 Construcţii

212 Instalaţii tehnice şi maşini

2121 Maşini, utilaje şi instalaţii de lucru

2122 Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare

2123 Mijloace de transport

2124 Animale şi plantaţii

213 Alte instalatii, utilaje şi mobilier

2131 Mobilier şi aparatură birotică

2132 Echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale

2138 Alte imobilizări corporale

23 IMOBILIZĂRI ÎN CURS

231 Imobilizări corporale în curs

2311 Terenuri şi construcţii

2312 Instalaţii tehnice şi maşini

2313 Alte imobilizări corporale

232 Avansuri acordate pentru comenzi de imobilizări corporale

2321 Avansuri acordate pentru terenuri şi construcţii

2322 Avansuri acordate pentru instalaţii tehnice şi maşini

2323 Avansuri acordate pentru alte imobilizări corporale

233 Imobilizări necorporale în curs

234 Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale

76

26 IMOBILIZĂRI FINANCIARE

261 Titluri de participare deţinute la societăţi în cadrul grupului

262 Titluri de participare deţinute la societăţi în afara grupului

263 Imobilizări financiare sub formă de interese de participare

2633 Titluri de participare deţinute în societăţi asociate din cadrul grupului

2634 Titluri de prticipare deţinute în societăţi asociate din afara grupului

2635 Titluri de participare strategice în cadrul grupului

2636 Titluri de participare strategice în afara grupului

264 Alte titluri imobilizate

267 Creanţe imobilizate

2671 Sume datorate de filiale

2672 Dobânda aferentă sumelor datorate de filiale

2673 Împrumuturi acordate pe termen lung

2674 Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung

2675 Creanţe legate de interesele de participare

2676 Dobânda aferentă creanţelor legate de interesele de participare

267717

Acţiuni proprii – active imobilizate

2678 Alte creanţe imobilizate

2679 Dobânzi aferente creanţelor imobilizate

269 Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări

financiare

2691 Vărsăminte de efectuat referitoare la titluri de participare deţinute la societăţi în

cadrul grupului

2692 Vărsăminte de efectuat referitoare la interesele de participare

2698 Alte vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare

28 AMORTIZĂRI PRIVIND IMOBILIZĂRILE

280 Amortizări privind imobilizările necorporale

2801 Amortizarea cheltuielilor de constituire

2803 Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare

2805 Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale

şi altor drepturi şi valori similare

2807 Amortizarea fondului comercial

2808 Amortizarea altor imobilizări necorporale

281 Amortizări privind imobilizările corporale

2811 Amortizarea amenajării terenurilor şi construcţiilor

2812 Amortizarea instalaţiilor tehnice şi maşinilor

2813 Amortizarea mobilierului şi altor imobilizări corporale

29 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR

290 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale

2903 Provizioane pentru cheltuielile de dezvoltare

2905 Provizioane pentru concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte

drepturi şi valori similare

2907 Provizioane pentru fondul comercial

2Sunt reflectate acţiunile proprii clasificate în active imobilizate în funcţie de intenţia cu privire la durata de deţinere de peste un an,

stabilită cu ocazia achiziţiei sau reclasării.

77

2908 Provizioane pentru alte imobilizări necorporale

291 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale

2911 Provizioane pentru deprecierea terenurilor şi construcţiilor

2912 Provizioane pentru deprecierea instalaţiilor tehnice şi maşinilor

2913 Provizioane pentru deprecierea mobilierului şi altor imobilizări corporale

293 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs

2931 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs

2933 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs

296 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare

2961 Provizioane pentru deprecierea titlurilor de participare deţinute la societăţi

în cadrul grupului

2962 Provizioane pentru deprecierea titlurilor de participare deţinute la societăţi

în afara grupului

2963 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare sub formă de

interese de participare

2964 Provizioane pentru deprecierea altor titluri imobilizate

2965 Provizioane pentru deprecierea sumelor datorate de filiale

2966 Provizioane pentru deprecierea împrumuturilor acordate pe termen lung

2967 Provizioane pentru deprecierea creanţelor legate de interesele de participare

2968 Provizioane pentru deprecierea acţiunilor proprii – active imobilizate

2969 Provizioane pentru deprecierea creanţelor imobilizate

CLASA 3 – CONTURI DE STOCURI ŞI PRODUCŢIE ÎN CURS DE EXECUŢIE

30 STOCURI DE MATERII ŞI MATERIALE

301 Materii prime

302 Materiale consumabile

3021 Materiale auxiliare

3022 Combustibili

3023 Materiale pentru ambalat

3024 Piese de schimb

3025 Seminţe si materiale de plantat

3026 Furaje

3028 Alte materiale consumabile

303 Materiale de natura obiectelor de inventar

308 Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale

33 PRODUCŢIA ÎN CURS DE EXECUŢIE

331 Produse în curs de execuţie

332 Lucrări şi servicii în curs de execuţie

34 PRODUSE

341 Semifabricate

345 Produse finite

346 Produse reziduale

348 Diferenţe de preţ la produse

78

3481 Diferenţe de preţ la semifabricate

3485 Diferenţe de preţ la produse finite

3486 Diferenţe de preţ la produse reziduale

35 STOCURI AFLATE LA TERŢI

351 Materii şi materiale aflate la terţi

354 Produse aflate la terţi

3541 Semifabricate aflate la terţi

3545 Produse finite aflate la terţi

3546 Produse reziduale aflate la terţi

356 Animale aflate la terţi

357 Mărfuri aflate la terţi

358 Ambalaje aflate la terţi

36 ANIMALE

361 Animale şi păsări

368 Diferenţe de preţ la animale şi păsări

37 MĂRFURI

371 Mărfuri

378 Diferenţe de preţ la mărfuri

38 AMBALAJE

381 Ambalaje

388 Diferenţe de preţ la ambalaje

39 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR ŞI PRODUCŢIEI

ÎN CURS DE EXECUŢIE

391 Provizioane pentru deprecierea materiilor prime

392 Provizioane pentru deprecierea materialelor

3921 Provizioane pentru deprecierea materialelor consumabile

3922 Provizioane pentru deprecierea materialelor de natura

obiectelor de inventar

393 Provizioane pentru deprecierea producţiei în curs de execuţie

394 Provizioane pentru deprecierea produselor

3941 Provizioane pentru deprecierea semifabricatelor

3945 Provizioane pentru deprecierea produselor finite

3946 Provizioane pentru deprecierea produselor reziduale

395 Provizioane pentru deprecierea stocurilor aflate la terţi

3951 Provizioane pentru deprecierea materiilor prime şi consumabilelor

aflate la terţi

3952 Provizioane pentru deprecierea semifabricatelor aflate la terţi

3953 Provizioane pentru deprecierea produselor finite aflate la terţi

3954 Provizioane pentru deprecierea produselor reziduale aflate la terţi

3956 Provizioane pentru deprecierea animalelor aflate la terţi

3957 Provizioane pentru deprecierea mărfurilor aflate la terti

3958 Provizioane pentru deprecierea ambalajelor aflate la terţi

396 Provizioane pentru deprecierea animalelor

397 Provizioane pentru deprecierea mărfurilor

79

398 Provizioane pentru deprecierea ambalajelor

CLASA 4 – CONTURI DE TERŢI

40 FURNIZORI ŞI CONTURI ASIMILATE

401 Furnizori

403 Efecte de plătit

404 Furnizori de imobilizări

405 Efecte de plătit pentru imobilizări

408 Furnizori – facturi nesosite

409 Furnizori – debitori

4091 Furnizori-debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor

4092 Furnizori- debitori pentru prestări de servicii şi executări de lucrări

41 CLIENŢI ŞI CONTURI ASIMILATE

411 Clienţi

4111 Clienţi

4118 Clienţi incerţi sau în litigiu

413 Efecte de primit de la clienţi

418 Clienţi-facturi de întocmit

419 Clienţi – creditori

42 PERSONAL ŞI CONTURI ASIMILATE

421 Personal – salarii datorate

423 Personal – ajutoare materiale datorate

424 Participarea personalului la profit

425 Avansuri acordate personalului

426 Drepturi de personal neridicate

427 Reţineri din salarii datorate terţilor

428 Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul

4281 Alte datorii în legătură cu personalul

4282 Alte creanţe în legătură cu personalul

43 ASIGURĂRI SOCIALE, PROTECŢIE SOCIALĂ ŞI CONTURI ASIMILATE

431 Asigurări sociale

4311 Contribuţia unităţii la asigurările sociale

4312 Contribuţia personalului pentru pensia suplimentară

437 Ajutor de şomaj

4371 Contribuţia unităţii la fondul de şomaj

4372 Contribuţia personalului la fondul

de şomaj

438 Alte datorii şi creanţe sociale

4381 Alte datorii sociale

4382 Alte creanţe sociale

44 BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE ŞI CONTURI ASIMILATE

441 Impozitul pe profit

442 Taxa pe valoarea adăugată

4423 TVA de plată

80

4424 TVA de recuperat

4426 TVA deductibilă

4427 TVA colectată

4428 TVA neexigibilă

444 Impozitul pe salarii

445 Subvenţii

446 Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

447 Fonduri speciale – taxe şi vărsăminte asimilate

448 Alte datorii şi creanţe cu bugetul statului

4481 Alte datorii faţă de bugetul statului

4482 Alte creanţe privind bugetul statului

45 GRUP ŞI ASOCIAŢI

451 Decontări în cadrul grupului

4511 Decontări în cadrul grupului

4518 Dobânzi aferente decontărilor în cadrul grupului

452 Decontări privind interesele de participare

4521 Decontări privind interesele de participare

4528 Dobânzi aferente decontărilor privind interesele de participare

455 Sume datorate asociaţilor

4551 Asociaţi – conturi curente

4558 Asociaţi – dobânzi la conturi curente

456 Decontări cu asociaţii privind capitalul

457 Dividende de plată

458 Decontări din operaţii în participaţie

4581 Decontări din operaţii în participaţie-activ

4582 Decontări din operaţii în participaţie-pasiv

46 DEBITORI ŞI CREDITORI DIVERŞI

461 Debitori diverşi

462 Creditori diverşi

47 CONTURI DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE

471 Cheltuieli înregistrate în avans

472 Venituri înregistrate în avans

473 Decontări din operaţii în curs de clarificare

476 Diferenţe de conversie – activ

477 Diferenţe de conversie – pasiv

48 DECONTĂRI ÎN CADRUL UNITĂŢII

481 Decontări între unitate şi subunităţi

482 Decontări între subunităţi

49 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA CREANŢELOR

491 Provizioane pentru deprecierea

creanţelor-clienţi

495 Provizioane pentru deprecierea

creanţelor-decontări în cadrul grupului şi cu asociaţii

4951 Provizioane pentru deprecierea creanţelor asupra societăţilor în cadrul grupului

81

4952 Provizioane pentru deprecierea creanţelor referitoare la interesele de participare

4953 Provizioane pentru deprecierea creanţelor asupra asociaţilor

496 Provizioane pentru deprecierea creanţelor – debitori diverşi

CLASA 5 – CONTURI DE TREZORERIE

50 INVESTIŢII FINANCIARE

501 Titluri de participare la societăţi din cadrul grupului

502 Acţiuni proprii

503 Acţiuni

5031 Acţiuni cotate

5032 Acţiuni necotate

505 Obligaţiuni emise şi răscumpărate

506 Obligaţiuni

5061 Obligaţiuni cotate

5062 Obligaţiuni necotate

508 Alte investiţii financiare şi creanţe asimilate

5081 Alte titluri de plasament

5088 Dobânzi la obligaţiuni şi titluri de plasament

509 Vărsăminte de efectuat pentru investiţii financiare

5091 Vărsăminte de efectuat pentru titluri de participare la

societăţile din cadrul grupului

5092 Vărsăminte de efectuat pentru interese de participare

5098 Vărsăminte de efectuat pentru alte investiţii financiare

51 CONTURI LA BĂNCI

511 Valori de încasat

5112 Cecuri de încasat

5113 Efecte de încasat

5114 Efecte remise spre scontare

512 Conturi curente la bănci

5121 Conturi la bănci în lei

5124 Conturi la bănci în valută

5125 Sume în curs de decontare

518 Dobânzi

5186 Dobânzi de plătit

5187 Dobânzi de încasat

519 Credite bancare pe termen scurt

5191 Credite bancare pe termen scurt

5192 Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadenţă

5193 Credite externe guvernamentale

5194 Credite externe garantate de stat

5195 Credite externe garantate de bănci

5196 Credite de la trezoreria statului

5197 Credite interne garantate de stat

82

5198 Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt

5199 Dobânzi aferente creditelor guvernamentale externe

53 CASA

531 Casa

5311 Casa în lei

5314 Casa în valută

532 Alte valori

5321 Timbre fiscale şi poştale

5322 Bilete de tratament şi odihnă

5323 Tichete şi bilete de călătorie

5328 Alte valori

54 ACREDITIVE

541 Acreditive

5411 Acreditive în lei

5412 Acreditive în valută

542 Avansuri de trezorerie

58 VIRAMENTE INTERNE

581 Viramente interne

59 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA CONTURILOR DE TREZORERIE

591 Provizioane pentru deprecierea titlurilor de participare în societăţi de grup

592 Provizioane pentru deprecierea acţiunilor proprii

593 Provizioane pentru deprecierea acţiunilor

595 Provizioane pentru deprecierea obligaţiunilor emise şi răscumpărate

596 Provizioane pentru deprecierea obligaţiunilor

598 Provizioane pentru deprecierea altor investiţii financiare şi creanţe asimilate

CLASA 6 – CONTURI DE CHELTUIELI

60 CHELTUIELI CU MATERIILE PRIME, MATERIALE ŞI MĂRFURI

601 Cheltuieli cu materiile prime

602 Cheltuieli cu materialele consumabile

6021 Cheltuieli cu materialele auxiliare

6022 Cheltuieli privind combustibilul

6023 Cheltuieli privind materialele pentru ambalat

6024 Cheltuieli privind piesele de schimb

6025 Cheltuieli privind seminţele şi materialele de plantat

6026 Cheltuieli privind furajele

6028 Cheltuieli privind alte materiale consumabile

603 Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar

604 Cheltuieli privind materialele nestocate

605 Cheltuieli privind energia şi apa

606 Cheltuieli privind animalele şi păsările

607 Cheltuieli privind mărfurile

608 Cheltuieli privind ambalajele

83

61 CHELTUIELI CU LUCRĂRILE ŞI SERVICIILE EXECUTATE DE TERŢI

611 Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile

612 Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile

613 Cheltuieli cu primele de asigurare

614 Cheltuieli cu studiile şi cercetarile

62 CHELTUIELI CU ALTE SERVICII EXECUTATE DE TERŢI

621 Cheltuieli cu colaboratorii

622 Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile

623 Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate

624 Cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal

625 Cheltuieli cu deplăsari, detaşări şi transferări

626 Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii

627 Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate

628 Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi

63 CHELTUIELI CU IMPOZITELE, TAXELE ŞI VĂRSĂMINTELE

ASIMILATE

635 Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

64 CHELTUIELI CU PERSONALUL

641 Cheltuieli cu salariile personalului

645 Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială

6451 Contribuţia unităţii la asigurările sociale

6452 Contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj

6458 Alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială

65 ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE

654 Pierderi din creanţe şi debitori diverşi

658 Alte cheltuieli de exploatare

6581 Despăgubiri, amenzi şi penalităţi

6582 Donaţii şi subvenţii acordate

6583 Cheltuieli privind activele cedate

6588 Alte cheltuieli de exploatare

66 CHELTUIELI FINANCIARE

663 Pierderi din creanţe legate de participaţii

664 Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate

665 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar

666 Cheltuieli privind dobânzile

667 Cheltuieli privind sconturile acordate

668 Alte cheltuieli financiare

67 CHELTUIELI EXTRAORDINARE

671 Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare

68 CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE, PROVIZIOANELE

ŞI AJUSTAREA LA INFLAŢIE

681 Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele

6811 Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor

6812 Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

6813 Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea imobiliz.

84

6814 Cheltuieli de expl.privind proviz.pentru deprecierea activelor circulante

686 Cheltuieli financiare privind amortizările şi provizioanele

6862 Cheltuieli financiare privind provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

6863 Cheltuieli financiare privind provizioane pentru deprecierea

imobilizărilor financiare

6864 Cheltuieli financiare privind provizioane pentru

deprecierea activelor circulante

6868 Cheltuieli financiare privind amortizarea

primelor de rambursare a obligaţiunilor

687 Cheltuieli privind provizioanele reglementate

688 Cheltuieli din ajustarea la inflaţie

69 CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT ŞI ALTE IMPOZITE

691 Cheltuieli cu impozitul pe profit

698 Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar în elementele de mai sus1

CLASA 7 - CONTURI DE VENITURI

70 CIFRA DE AFACERI

701 Venituri din vânzarea produselor finite

702 Venituri din vânzarea semifabricatelor

703 Venituri din vânzarea produselor reziduale

704 Venituri din lucrări executate şi servicii prestate

705 Venituri din studii şi cercetări

706 Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii

707 Venituri din vânzarea mărfurilor

708 Venituri din activităti diverse

71 VARIAŢIA STOCURILOR

711 Variaţia stocurilor

72 VENITURI DIN PRODUCŢIA DE IMOBILIZĂRI

721 Venituri din producţia de imobilizări necorporale

722 Venituri din producţia de imobilizări corporale

74 VENITURI DIN SUBVENŢII DE EXPLOATARE

741 Venituri din subvenţii de exploatare

7411 Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri

7412 Venituri din subvenţii de exploatare pentru materii prime

şi materiale consumabile

7413 Venituri din subvenţii de exploatare pentru alte cheltuieli din afară

7414 Venituri din subvenţii de exploatare pentru plata personalului

7415 Venituri din subvenţii de exploatare pentru asigurari sociale

7416 Venituri din subvenţii de exploatare pentru alte cheltuieli de exploatare

7417 Venituri din subvenţii de exploatare aferente altor venituri

7418 Venituri din subvenţii de exploatare pentru dobânda datorată

75 ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE

1 Se utilizează conform reglementărilor legale.

85

754 Venituri din creanţe reactivate şi debitori

758 Alte venituri din exploatare

7581 Venituri din despăgubiri, amenzi şi penalităţi

7582 Venituri din donaţii şi subvenţii

7583 Venituri din vânzarea activelor şi din alte operaţii de capital

7584 Venituri din subvenţii pentru investiţii

7588 Alte venituri din exploatare

76 VENITURI FINANCIARE

761 Venituri din imobilizări financiare

7611 Venituri din titluri de participare deţinute la filiale în cadrul grupului

7612 Venituri din titluri de participare deţinute la societăţi din afara grupului

7613 Venituri din titluri de participare deţinute în societăţi asociate din

cadrul grupului

7614 Venituri din titluri de participare deţinute în societăţi asociate din

afara grupului

7615 Venituri din titluri de participare strategice în cadrul grupului

7616 Venituri din titluri de participare strategice în afara grupului

7617 Venituri din alte titluri imobilizate

762 Venituri din investiţii financiare

763 Venituri din creanţe imobilizate

764 Venituri din titluri de plasament cedate

7641 Venituri din titluri de plasament cedate - active imobilizate

7642 Venituri din titluri de plasament cedate - active circulante

765 Venituri din diferenţe de curs valutar

766 Venituri din dobânzi

767 Venituri din sconturi obţinute

768 Alte venituri financiare

77 VENITURI EXTRAORDINARE

771 Venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele similare

78 VENITURI DIN PROVIZIOANE ŞI AJUSTAREA LA INFLAŢIE

781 Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare

7812 Venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

7813 Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor

7814 Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante

786 Venituri financiare din provizioane

7862 Venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

7863 Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor

7864 Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante

787 Venituri din provizioane reglementate

788 Venituri din ajustarea la inflaţie

CLASA 8 – CONTURI SPECIALE

80 CONTURI ÎN AFARA BILANŢULUI

801 Angajamente acordate

86

8011 Giruri şi garanţii acordate

8018 Alte angajamente acordate

802 Angajamente primite

8021 Giruri şi garanţii primite

8028 Alte angajamente primite

803 Alte conturi în afara bilanţului

8031 Mijloace fixe luate cu chirie

8032 Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare

8033 Valori materiale primite în păstrare sau custodie

8034 Debitori scoşi din activ, urmăriţi în continuare

8035 Debitori din amenzi şi penalităţi pretinse

8036 Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate

8037 Efecte scontate neajunse la scadenţă

8038 Alte valori în afara bilanţului

89 BILANŢ

891 Bilanţ de deschidere

892 Bilanţ de închidere

CLASA 9 – CONTURI DE GESTIUNE

90 DECONTĂRI INTERNE

901 Decontări interne privind cheltuielile

902 Decontări interne privind producţia obţinută

903 Decontări interne privind diferenţele de preţ

92 CONTURI DE CALCULAŢIE

921 Cheltuielile activităţii de bază

922 Cheltuielile activităţilor auxiliare

923 Cheltuieli indirecte de producţie

924 Cheltuieli generale de administraţie

925 Cheltuieli de desfacere

93 COSTUL PRODUCŢIEI

931 Costul producţiei obţinute

933 Costul producţiei în curs de execuţie

87

GLOSAR DE TERMENI

1. Activele circulante sunt elemente patrimoniale care se utilizează pe o perioadă scurtă în activitatea întreprinderii şi, în

general, participă la un singur circuit economic, modificându-şi în permananţă forma.

2. Activele imobilizate sunt activele unei întreprinderi destinate utilizării pe o perioadă îndelungată în activitatea acesteia.

3. Activitatea de dezvoltare reprezintă activitatea desfăşurată în scopul aplicării rezultatelor cercetarii sau a altor

cunoştinţe în cadrul unui plan sau proiect pentru producerea de materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau

servicii noi sau substanţial îmbunătăţite, înainte de începerea producţiei sau utilizării în scopuri comerciale.

4. Activitatea curentă este activitatea desfăşurată de o întreprindere potrivit obiectului său de activitate, inclusiv

activităţile legate de/derivate din realizarea acestuia.

5. Activitatea extraordinară reprezintă evenimente sau tranzacţii diferite de activităţile curente ale întreprinderii şi care

nu apar frecvent sau cu regularitate.

6. Brevete, licenţe, mărci, drepturi şi valori similare reprezintă drepturi de proprietate industrială sau intelectuală,

după caz.

7. Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substanţial unele de altele.

8. Capitalul propriu reprezintă dreptul acţionarilor (interesul rezidual) în activele întreprinderii, după deducerea tuturor

datoriilor acesteia.

9. Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuielile înregistrate nemijlocit ca rezultat al constituirii întreprinderii ca

persoană juridică distinctă.

10. Cheltuielile de dezvoltare sunt cheltuielile care se atribuie direct activităţii de dezvoltare sau care pot fi alocate în

mod raţional acesteia.

11. Cifra de afaceri netă, care trebuie prezentată la poziţia 1 în contul de profit şi pierdere, cuprinde sumele provenind

din vânzarea de bunuri şi servicii ce intră în categoria activităţilor curente ale întreprinderii, după scăderea reducerilor

comerciale, a taxei pe valoarea adăugată şi a altor impozite şi taxe aferente

12. Concesiunea este convenţia prin care o persoană fizică sau juridică dobândeşte dreptul de utilizare a anumitor bunuri

sau servicii în schimbul unor beneficii pentru concesionar. Din punct de vedere contabil, concesiunea este o imobilizare

necorporală a cărei valoare este determinată de valoarea bunurilor sau serviciilor preluate cu titlu de concesiune, pe

bază de contract.

13. Contabilitatea generală, denumită şi financiară, reprezintă ansamblul operaţiunilor de înregistrare a existenţei şi

mişcării elementelor patrimoniale ale unei întreprinderi pe baza regulilor şi normelor speciale.

În România, normele unitare privind organizarea şi conducerea acesteia sunt prevăzute de Legea contabilităţii nr.

82/1991, cu modificările ulterioare şi de prezentele reglementări, având ca obiectiv principal furnizarea informaţiilor

atât pentru necesităţile proprii, cât şi în relaţiile acestora cu asociaţii sau acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele

fiscale şi alte persoane juridice şi fizice, în sensul prevederilor art. 2 şi art. 10 din legea mai sus menţionată.

14. Conturile anuale cuprind bilanţul, contul de profit şi pierdere şi note.

15. Costul administrativ al raportului anual reprezintă costul de întocmire, distribuire şi publicare a acestuia.

16. Costul de înlocuire curent net este costul potenţial al unui activ pe care întreprinderea ar putea să-l obţină în situaţia

în care ar fi nevoită să înlocuiască activul la data bilanţului.

17. Costul de producţie este determinat prin adăugarea, la costul de achiziţie al materiilor prime şi consumabilelor

utilizate, a costurilor înregistrate de întreprindere, care sunt direct atribuite producerii acelui bun. În plus, costul de

producţie mai poate cuprinde:

88

1) o pondere rezonabilă din costurile înregistrate de întreprindere care sunt numai indirect atribuite producerii acelui

bun, dar numai în măsura în care ele se referă la perioada de producţie;

2) în cazul activelor cu ciclu lung de producţie, dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea producerii acelui

bun, în măsura în care aceasta se acumulează în raport de perioada de producţie.

Un activ cu ciclu lung de producţie este un activ care necesită o perioadă substanţială de timp pentru a fi gata

pentru utilizare sau vânzare, cum sunt stocurile ce necesită o perioadă substanţială de timp pentru a fi aduse la stadiul de a

fi vandabile, navele, aeronavele etc. Investiţiile şi stocurile ce se produc în cantităţi mari, în mod repetat, într-o perioadă

scurtă de timp sau cu ciclu de producţie normal, nu sunt active cu ciclu lung de producţie. Activele care pot fi utilizate sau

vândute în momentul în care au fost achiziţionate nu sunt active cu ciclu lung de producţie.

În cazul activelor circulante, costurile de distribuţie nu pot fi incluse în costurile de producţie

18. Dividendele reprezintă partea din profitul net al întreprinderii, care se distribuie acţionarilor sau asociaţilor.

19. Dividendele propuse sunt (1) dividendele propuse pentru a fi plătite din profitul de distribuit, dar care nu sunt plătite

încă şi (2) dividendele propuse pentru a fi plătite din profitul de distribuit, dar nu sunt încă aprobate.

20. Documentele justificative sunt documentele primare care probează legal o operaţiune.

21. Drept de subscriere la alocarea acţiunilor reprezintă opţiunea oricărei persoane de a subscrie şi dreptul de a cere

alocarea de acţiuni provenind fie din conversia în acţiuni a titlurilor de valoare de orice altă natură, fie din alte surse.

22. Filiala este o societate controlată de societatea mamă.

23. Fondul comercial reprezintă partea din fondul de comerţ (definit în Codul comercial) care nu figurează în cadrul

celorlalte elemente de patrimoniu, dar care contribuie la menţinerea sau dezvoltarea potenţialului de activităţi al

întreprinderii, reprezentat de clientelă, vad comercial, reputaţie, debuşee, poziţie

geografică etc. Fondul comercial (engl. goodwill), din punct de vedere contabil este o imobilizare necorporală care se

determină ca diferenţă de achiziţie între valoarea reală, stabilită ca valoare recunoscută de părţi în cadrul tranzacţiilor

directe, şi valoarea înregistrată în contabilitate pentru bunurile identificabile care au făcut obiectul tranzacţiei.

24. Grupul de întreprinderi cuprinde o societate mamă şi toate filialele sale.

25. Interesele de participare reprezintă interesele deţinute de o întreprindere în acţiunile unei alte întreprinderi. Interesele

de participare sunt deţinute pe termen lung în scopul garantării contribuţiei la activităţile întreprinderii respective. Un interes

în acţiuni include un interes ce poate fi convertit într-o participaţie în acţiuni şi o opţiune de a achiziţiona acţiuni sau orice

fel de astfel de participaţii, fără a se ţine seama de faptul că acţiunile la care se referă pot fi, după conversie sau după

exercitarea opţiunii, neemise. O participaţie deţinută în contul unei alte întreprinderi va fi tratată ca fiind deţinută de

întreprindere în sine. Interesele de participare cuprind investiţiile în societăţile asociate şi investiţiile strategice. O

participare de 10% sau mai mult se presupune că este o investiţie strategică, dacă nu se demonstrează contrariul.

26. Investiţia directă reprezintă investiţia care se realizează prin aport de fonduri financiare, bunuri mobile şi imobile sau

orice alte drepturi de proprietate ce pot fi evaluate în bani, prin crearea sau extinderea unei societăţi comerciale integral

deţinute de aceasta, a unei filiale, prin achiziţionarea integrală a unei societăţi existente, prin participarea parţială într-o

societate nouă sau existentă, cu sau fără posibilitatea de a exercita o influenţă directă asupra administrării societăţii.

27. Investiţia de portofoliu reprezintă o altă investiţie decât cea directă, care se realizează prin intermediul următoarelor

categorii de instrumente: valori mobiliare specifice pieţei de capital, instrumente specifice pieţei monetare, instrumente de

plasament colectiv, operaţiuni în conturi curente, operaţiuni în conturi de depozit.

28. Întreprinderea este unitatea patrimonială de tipul regiilor autonome, societăţilor comerciale pe acţiuni, societăţilor cu

răspundere limitată sau alte tipuri de societăţi comerciale, definite prin Legea nr.31/1990, republicată, care întocmesc

situaţii financiare ce reflectă activitatea proprie.

29. Obligaţiile curente reprezintă obligaţiile care:

se aşteaptă să fie exigibile în cadrul ciclului normal de exploatare al întreprinderii

sau

89

sunt exigibile în 12 luni de la data bilanţului.

Toate celelalte obligaţii reprezintă obligaţii pe termen lung (mai mare de un an).

30. Obligaţiunea este valoarea mobiliară negociabilă, care conferă deţinătorului calitatea de creditor. El are dreptul de a

încasa de la emitent dobânzile aferente sumei date cu împrumut.

31. Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică aparţinând unei întreprinderi, implicit

bunurile la care acestea se referă.

32. Piaţa (în sensul aprecierii cifrei de afaceri) reprezintă o piaţă delimitată după criterii geografice.

33. Pragul de semnificaţie este o expresie a semnificaţiei sau importanţei relative a unei probleme în contextul situaţiilor

financiare. O problemă sau valoare este considerată semnificativă dacă omiterea sa ar influenţa în mod vădit deciziile

utilizatorilor situaţiilor financiare.

34. Prevalenţa economicului asupra juridicului este principiul potrivit căruia informaţia contabilă, pentru a fi credibilă,

trebuie ca evenimentele şi tranzacţiile pe care le reprezintă să fie reflectate în contabilitate în concordanţă cu realitatea

economică şi nu numai cu forma lor juridică.

35. Producţia efectuată în scopuri proprii şi capitalizată reprezintă costul lucrărilor şi cheltuielile efectuate de

întreprindere pentru ea însăşi, care se înregistrează ca active imobilizate corporale şi necorporale.

36. Raportul anual cuprinde situaţiile financiare, raportul administratorilor şi raportul auditorilor.

37. Sectorul de activitate (în sensul aprecierii cifrei de afaceri) reprezintă o parte distinctă a activităţii unei întreprinderi

ce furnizează un produs sau un serviciu diferit, sau un grup diferit de produse sau servicii înrudite, în primul rând clienţilor

din afara societăţii.

38. Situaţiile financiare cuprind conturile anuale şi notele la acestea.

39. Societatea asociată reprezintă o întreprindere în care investitorul are o influenţă semnificativă şi care nu este nici filială,

nici afiliată. În mod normal, aceasta este evidenţiată prin deţinerea de către investitor a 20 până la 50% din acţiunile cu drept

de vot ale întreprinderii asociate.

40. Societatea mamă este societatea care are una sau mai multe filiale

41. Titlurile de participare reprezintă drepturile sub formă de acţiuni şi alte titluri cu venit variabil deţinute în capitalul

altor societăţi comerciale a căror deţinere durabilă este considerată utilă acesteia.

42. Titluri de participare strategice reprezintă titluri de participare care sunt deţinute într-un procent de până la 20% şi nu

asigură posibilitatea exercitării unei influenţe semnificative.

În situaţia în care titlurile de participare strategice sunt deţinute într-un procent de sub 10%, sunt considerate interese

minoritare.

43. Titlurile de participare deţinute în societăţi asociate reprezintă titluri de participare ale unei întreprinderi a căror

deţinere într-o proporţie cuprinsă între 20 – 50 % asigură posibilitatea exercitării unei influenţe semnificative.

44. Valoarea contabilă netă este suma la care este înregistrat un activ în bilanţ după deducerea tuturor deprecierilor.

45. Valoarea de piaţă a unui activ reprezintă preţul care poate fi obţinut pe o piaţă activă. O piaţă activă există atunci când:

a) activele de pe piaţă sunt relativ omogene;

b) sunt cantităţi suficiente de asemenea active tranzacţionate, în aşa fel încât oricând pot fi găsiţi potenţiali

cumpărători şi vânzători;

c) preţurile sunt disponibile pentru a fi cunoscute de către public.

46. Valoarea reală (engl. fair value) este valoarea recunoscută de părţi în cadrul tranzacţiilor directe.

47. Valoarea realizabilă este preţul estimat la care activul poate fi vândut sau înstrăinat în mod normal, în jurul datei de

închidere a bilanţului.

48. Valoarea realizabilă netă reprezintă preţul de vânzare estimat la care activul ar putea fi vândut sau înstrăinat în mod

normal, în apropierea datei de închidere a bilanţului, mai puţin costurile estimate pentru finalizare şi costurile de vânzare

necesare.

49. Valoarea recuperabilă este suma pe care întreprinderea se aşteaptă să o recupereze din utilizarea viitoare a unui activ,

inclusiv valoarea sa reziduală în momentul înstrăinării.

90

50. Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează să o obţină prin cedarea unui activ la

încheierea duratei sale de utilizare, după deducerea cheltuielilor aferente cedării .

51. Variaţia stocurilor de produse finite şi producţie în curs de execuţie reprezintă variaţia în plus (creştere) sau în

minus (reducere) dintre valoarea la cost de producţie a stocurilor de produse şi producţie în curs de la finele perioadei şi

valoarea stocurilor iniţiale ale produselor şi producţiei în curs, fără a lua în calcul provizioanele constituite pentru

depreciere.

52. Venituri/cheltuieli angajate sunt veniturile/cheltuielile ce se înregistrează în exerciţiul financiar în care au apărut, fără

a ţine seama de momentul efectiv al încasării/plăţii acestora.

53. Venituri/cheltuieli în avans sunt veniturile/cheltuielile care se încasează/plătesc în exerciţiul financiar curent, dar care

se referă la un exerciţiu financiar ulterior.

54. Veniturile şi cheltuielile extraordinare sunt venituri şi cheltuieli care nu provin din activităţile curente ale

întreprinderii şi, ca urmare, nu apar frecvent sau cu regularitate.

B I B L I O G R A F I E

1. Bojian, O. - Bazele contabilităţii Editura Economică,

Bucureşti, 2003

2. Şt. Bunea (coordonator)

D. Ciolpan, N. Coman

- Contabilitatea – caiet de

lucrări practice

Editura ASE, Bucureşti,

2003

3. O. Călin, M. Ristea - Bazele contabilităţii Editura Didactică şi

Pedagogică, 2003

4. N. Feleagă (coordonator)

L. Malciu, Şt. Bunea,

E. Cândea, S. Stănescu

- Contabilitate – manual

pentru clasa a X-a

Editura Economică

Preuniversitară,

Bucureşti, 2000

5. N. Feleagă (coordonator)

L. Malciu, Şt. Bunea

- Bazele contabilităţăii – o

abordare europeană şi

internaţională

Editura Economică

Bucureşti, 2002

6. M. Matei - Contabilitatea – nimic

mai simplu

Editura Economică

Bucureşti, 2003

7. V. Munteanu (coordonator)

A. E. Ţînţă, I. C. Lungu

- Bazele contabilităţii Editura Universul

Juridic, Bucureşti, 2006

8. V. Munteanu (coordonator) - Bazele contabilităţii – Editura Universul

91

A. E. Ţînţă, I. C. Lungu,

A.P. Dumitru

caiet de lucrări practice Juridic, Bucureşti, 2005

9.

* * *

- OMFP 1.752/2005,

Legea 82/1991, Legea

31/1991

10.

* * *

- Standardele

Internaţionale de

Contabilitate 2003

11.

* * *

- Ghid practic de aplicare

a Standardelor

Internaţionale de

Contabilitate

Contab Si Audit Fin

Documents

Transcript of Contab Si Audit Fin