Constructii Din Lemn Difinitii

8/17/2019 Constructii Din Lemn Difinitii

1/133

0

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Mihail Turculeţ

CONSTRUCŢII DE LEMN

Manual

Chişinău

2013

ally signed byary TUMson: I attest to the

uracy and integrityis document


2/133

1

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea Cadastru, Geodezie şi Construcţii

Catedra Construcţii şi Mecanica Structurilor

Mihail Turculeţ

CONSTRUCŢII DE LEMN

Manual

Chişinău

Tehnica-UTM

2013


3/133

2

CZU 624.011.1(075.8)T 94

Lucrarea reprezintă un material educativ cu aspect

enciclopedic, ce priveşte domeniul construcţiilor de lemn. Seurmăreşte sistematizarea terminologiei din acest domeniu, în scopulasigurării unei mai bune pregătiri profesionale a viitorilor specialişti în contextul dezvoltării durabile.

Este destinată pentru studenţii de la specialitatea 582.1„Construcţii şi Inginerie Civilă” implicaţi direct în studiereacursului „Construcţii din lemn”, precum şi pentru alţi specialiştideterminaţi să se antreneze în soluţionarea problemelor de mediu.

Autor: conf. univ., dr. Mihail Turculeţ

Redactor responsabil: dr. Anatol Taranenco

Recenzent: dr. Anatol Taranenco, şef Catedră Construcţii şiMecanica Structurilor, UTM.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Turculeţ, MihailConstrucţii de lemn: Manual / Mihail Turculeţ; red. resp.:

Taranenco Anatol; Univ. Tehn. a Moldovei, Fac. Cadastru,Geodezie şi Construcţii, Catedra Construcţii şi MecanicaStructurilor. – Chişinău: Tehnica-UTM, 2013.- 131p.

50 ex.ISBN 978-9975-45-260-1.

624.011.1(075.8)T 94

ISBN 978-9975-45-260-1. © UTM, 2013


4/133

3

Prefaţă

Lucrarea, structurată după modelul unui dicţionar, reprezintă o

colecţie de termeni de specialitate, ce descriu subiectul cercetării“Construcţii de lemn, măsuri pentru implementare şi valorificare din perspectiva dezvoltării durabile”. Scopul ţintă este sistematizareaterminologiei din acest domeniu, pentru asigurarea unei mai bune

pregătiri profesionale a viitorilor specialişti. Elaborarea şi publicarea acestui suport didactic a fost apreciată

ca o necesitate obiectivă atât pentru studenţii de la specialitatea„Construcţii şi Inginerie Civilă” implicaţi direct în studierea cursului

„Construcţii din lemn”, precum şi pentru alţi specialişti determinaţi săse antreneze în soluţionarea problemelor de mediu. Necesitatea lucrăriia fost determinată de: - utilizarea, în cadrul studiilor, a unor termeni mai rar întâlniţi sau cucaracter de noutate în limbajul tehnic al disciplinei menţionate(durabil, consum redus de energie, material ingineresc, creativitate,renovabil, protecţie, emisii de dioxid de carbon etc.);- utilizarea unor termeni care, în ultimii ani, din diferite motive cunosc

interpretări şi modalităţi de definire variate în funcţie de autori sau decontextul în care sunt folosiţi (material compozit, material inteligent,clase de exploatare, regiune etc.).- adoptarea actelor normative referitor la domeniul construcţiilor , cecuprind numeroase noţiuni, cu care trebuie să fie familiarizaţi viitoriispecialişti.

Def iniţiile prezentate în lucrare nu reprezintă propuneri ineditesau interpretări ale autorului. Cea mai mare parte a definiţiilor asociate

termenilor prezentaţi în ghid este extrasă din sursele documentareutilizate, respectiv: lucrări cu caracter teoretic despre construcţiile dinlemn, dezvoltare spaţială, legislaţie specifică domeniilor deconstrucţie, documente de largă circulaţie precum şi studii, şi cercetărirecente din domeniul implementării normelor de proiectare europene.

Noţiunile cuprinse în ghid urmăresc asigurarea unei orientări îndomeniul materialelor de construcţie şi a elementelor structurale.


5/133

4

Abilitate - capacitate de a face totul cu uşurinţă şi iscusinţă;dibăcie; îndemânare; măiestrie; pricepere, lucru sau act făcut cuingeniozitate şi fineţe.

Abordare sistemică - mod de gândire şi analiză care are la bază, pede o parte, relaţiile în timp şi spaţiu dintre elemente, iar pe de altă parte, analiza elementelor.Acoperiş - subansamblu funcţional-constructiv, format dinelemente de construcţie şi componente structurale şi nestructurale,realizat în scopul de a închide şi proteja clădirea la partea eisuperioară (peste ultimul nivel construit) împotriva acţiunilorfactorilor de mediu. Acoperişul include şarpanta împreună cu

sistemul complet de învelitoare, elementele de fixare şi de scurgerea apei (jgheaburi, burlane, etc.).Accoya® - lemn modificat în baza unei tehnologii chimice special patentate de către Accsys Technologies. Acest proces includeacetilarea, în care grupurile libere -OH (hidroxil) din cadrul peretelui celular sunt înlocuite de grupurile de acetil. Acestea nuconţin decât molecule de carbon, hidrogen şi oxigen dar, deoarecesunt hidrofobe, ele previn fixarea apei de peretele celular şi, astfel, se evită umflarea lemnului de către apă sau furnizarea unei surse dehrană pentru fungi, care cauzează putrefacţia. Grupurile de acetilsunt abundente în toate speciile de lemn şi se găsesc în alte produsecotidiene, cum ar fi oţetul, vinul şi aspirina. Testele efectuate pe parcursul celor 80 de ani, de când această formă de modificare alemnului a fost inventată, demonstrează că lemnul modificat lastandardul atins de Accoya® este foarte stabil şi, de asemenea,

deosebit de rezistent la putrezire. Timpul de tratament prelungit (încomparaţie cu tratamentele convenţionale de conservare), combinat cu utilizarea de specii permeabile selectate în mod corespunzător,înseamnă că crengile cu o grosime de până la 75 mm pot fimodificate pe toată grosimea lor. Deci, în timp ce cu tratamenteleconvenţionale de conservare, centrul secţiunii transversale este, îngeneral, netratat sau doar par ţial protejat, cu Accoya® toată


6/133

5

secţiunea transversală este modificată şi, prin urmare, poate fi tăiatăîn condiţii de siguranţă şi prelucrată f ără riscul de a expunematerialul nemodificat. În plus, lemnul acetilat este complet atoxic.

Doar cantitatea de acetil creşte, un compus care deja apare în modnatural în lemn. Prin urmare, Accoya® poate fi eliminat în exactacelaşi mod ca şi lemnul nemodificat. Mai mult, pentru că acesta nuse va degrada, el ar putea fi, de fapt, refolosit în alte proiecte.Acţiune (F ) - f orţă (încărcare) aplicată structurii (ac ţ iune direct ă) sau o deformaţie impusă (ac ţ iune indirect ă); de exemplu, efectulvariaţiilor de temperatură sau tasările diferenţiate; orice cauzăcapabilă a genera stări de solicitare mecanică. Acţiunile se clasifică:

1. după variaţia lor în timp, în: − ac ţ iuni permanente (G), careacţionează probabil în timpul unei situaţii de proiectare şi pentrucare variaţia mărimii în timp este neglijabilă în raport cu valoareamedie; de exemplu, greutatea proprie a structurii; − ac ţ iunivariabile (Q), pentru care variaţia mărimii în timp în raport cuvaloarea medie nu este neglijabilă; de exemplu încărcările utile,încărcările din vânt sau zăpadă; − ac ţ iuni accidentale ( A), acţiuni,în general de scurtă durată, dar de mărime semnificativă, care esteimprobabil să apară în timpul duratei de viaţă proiectate astructurii; de exemplu, exploziile sau impactul cu vehicule. 2. dupăvariaţia lor în spaţiu, în: − ac ţ iuni fixe , de exemplu greutatea proprie; − ac ţ iuni libere , de exemplu încărcările utile mobile,efectele vântului şi ale zăpezii. 3. după natura acţiunii şi arăspunsului structurii, în: − ac ţ iuni statice , care nu provoacăacceleraţii semnificative structurii sau unui element structural; −

ac ţ iuni dinamice , care provoacă acceleraţii semnificative structuriisau unui element structural. Precomprimarea (P) face parte dincategoria acţiunilor permanente, dar pentru raţiuni de ordin practiceste tratată de obicei separat. Acţiunile indirecte sunt fie permanente - G IND (de exemplu o tasare de reazeme), fie variabile -Q IND (de exemplu, temperatura) şi sunt tratate ca atare.


7/133

6

Acţiune accidentală (A) - acţiune de durată scurtă dar deintensitate semnificativă, ce se exercită cu probabilitate redusăasupra structurii, în timpul duratei sale de viaţă proiectate.

Acţiune cvasistatică - acţiune dinamică reprezentată printr -oacţiune statică echivalentă.Acţiune geotehnică - acţiune transmisă structurii de către pământşi/sau apa subterană.Acţiune seismică (A) - acţiune asupra structurii, datorată mişcăriiterenului provocată de cutremure.Acţiune a umidităţii asupra lemnului - modificări ale proprietăţilor lemnului, ca răspuns la modificarea conţinutului de

apă. Umiditatea reprezintă principalul factor care influenţeazăasupra tuturor caracteristicilor fizico-mecanice ale lemnului şi,implicit, asupra durabilităţii sale în timp, prin favorizareadezvoltării agenţilor de degradare biologică. În cazul structurilor ,umiditatea are un efect semnificativ şi asupra elementelor metalicefolosite la îmbinări. Este foarte important ca lemnul pus în operă săaibă o umiditate apropiată de umiditatea de echilibru estimată, iarvariaţiile de umiditate în timp să fie cât mai limitate. Nesatisfacereaacestor condiţii duce, în timp, la apariţia unor crăpături sau fisuri provenite din contracţie, care creează condiţii pentru penetraţia apei,a sporilor de ciuperci, a larvelor de insecte şi favorizează în finaldegradările. Efectul de acţiune poate fi redus prin procedee detratare a lemnului.Adeziv - produs natur al sau sintetic cu care se lipeşte, se încleie lemnul, metalele, sticla etc.

Agent agresiv - f actor de mediu, de natură fizică, chimică sau biologică, ce acţionează distructiv asupra construcţiei din lemn saua diverselor sale părţi componente, provocând degradarea lemnului.Agenţi biologici - ciuperci, bacterii, insecte care atacă lemnul. Agrement tehnic - document prin care se acceptă utilizarea unor produse noi, procedee sau echipamente pentru care nu există standarde naţionale, reglementări, normative etc., bazându-se pe


8/133

7

rezultate obţinute experimental sau la lucrări asemănătoare.Furnizarea şi utilizarea produselor noi pentru construcţii trebuie să fie însoţită în mod obligatoriu de agrement tehnic.

Albăstreala lemnului - defect care constă în alterarea lemnului,însoţită de o coloraţie albastră-cenuşie a duramentului sau aalburnului, ce înlesneşte apariţia sau dezvoltarea unor ciuperci care provoacă putrezirea lemnului sau uscarea arborelui. Albăstrealacuprinde adesea tot alburnul şi se extinde pe lungimi mari aletulpinii.Alburn - zonă de la exterior a trunchiului cu ţesut rar, cu umiditateridicată, de obicei de culoare deschisă (gălbui-albicioasă). Ocupă un

volum mai mic sau mai mare în raport cu volumul întregului trunchiîn funcţie de specie, vârsta arborelui şi condiţiile climatice.Analiză structurală – totalitate a metodelor de calcul a efectelorstructurale ale acţiunilor şi metodele de calcul a rezistenţelorstructurii, elementelor structurale, secţiunii elementelor şi punctualîn secţiune. Analiza SWOT - metodă eficientă, utilizată în cazul planificăriistrategice pentru identificarea potenţialurilor, a priorităţilor şi pentrucrearea unei viziuni comune de realizare a strategiei de dezvoltare.SWOT semnifică: puncte tari (Strengths), puncte slabe(Weaknesses), oportunităţi (Opportunities) şi ameninţări (Threats).Analiza este folosită cu succes în elaborarea măsurilor de dezvoltarea construcţiilor în contextul noilor cerinţe. Anizotropie - caracteristică a materialului de a avea proprietăţi fizico-mecanice dependente de direcţie. Proprietăţile mecanice

depind de unghiul pe care îl formează direcţia forţei cu direcţiafibrelor – valorile maxime sunt atinse atunci când direcţia forţeicoincide cu direcţia fibrelor .Apă în lemn - element cu conţinut variabil care influenţeazămărimea caracteristicilor, comportarea, durata de exploatare etc.A pa se găseşte sub diferite forme.


9/133

8

Apă de constituţie - a pă datorată reacţiilor chimicedintre vaporii de apă şi substanţele chimice din pereţiicelulari. Umiditatea este cuprinsă între 0 şi 6%.

Apă legată - a pă care pătrunde în pereţii celulari prin sorbţiune.Maximul de apă legată se realizează în aer saturat cu vapori de apă (φ=100%),când umiditatea lemnului ajunge, în medie, la 28%,denumită umiditatea de saturaţie, intervalul în care se produceumflarea lemnului.Apă liberă - a pă care pătrunde în vas sub formă lichidă,completând toate golurile celulare.Arboform sau lemn lichid - alternativă ecologică la plasticul

obţinut din petrol. Substanţa care stă la baza noului materialdenumit arboform sau “lemnul lichid”este biodegradabilă şi seobţine prin combinarea celulozei, a plantelor industriale (cânepă, in)şi a ligninei. Invenţia aparţine unei echipe de cercetători de laInstitutul de Tehnologie Chimică Fraunhofer (ICT) din PfinztalGermania.Arborele ca „maestru” în materie de construcţii uşoare şi deancorare în sol - simplificat privit şi relevant din punct de vederestatic, ţesutul lemnos este compus din lignină, care rezistă la presiune (apăsare), întrepătrunsă (intercalată) de celuloză, careasigură rezistenţa la tracţiune. Astfel, arborele se opune cu successolicitărilor statice şi dinamice la care este supus necontenit. Arborele îşi controlează tensiunea permanent în toate secţiunile şifoloseşte produsele de fotosinteză foarte economic pentruconstrucţia de lemn necesar stabilităţii, creând construcţii uşoare,

fiind în acest sens considerat un „minimalist”. Restul produselor defotosinteză este înmagazinat, sub formă de amidon şi glucoză, ca„rezervă de energie” în corpul lemnos. În masiv (arboret) se poateface diferenţa între creşterea „înţeleaptă” din punct de vedere staticşi creşterea fototrofă (după lumină) a trunchiului sau a unor ramuri,care nu mai respectă principiul static, fiind ghidaţi de „dorinţa defotosinteză”. Această creştere este considerată ca fiind una


10/133

9

„neînţeleaptă”, din punct de vedere static. În mod simplificat,sistemul radicelar al arborelui este compus din partea de rădăcinidestinată exclusiv nutriţiei şi partea de rădăcini destinată exclusiv

ancorării, deci stabilităţii. Din punct de vedere static, esteinteresantă numai partea sistemului radicelar destinată ancorării.Simplificat privit, sistemul radicelar destinat ancorării la arboriicrescuţi izolat este format pe partea supusă predominant presiuniivântului din „rădăcini cu formă de funie”, lungi şi, de regulă, destulde groase, care rezistă la tracţiune incredibil de mult datorităaglomerării de „furtune de celuloză”. Pe partea opusă presiuniivântului, sistemul radicelar este compus din rădăcini comparativ

mai scurte şi mai groase, aplatizate la vârf, care rezistă la presiune,datorită aglomerării de „hornuri de lignină” în secţiune. Astfel,arborele crescut solitar este optim ancorat, cu un minim de sistemradicelar „construit” în acest scop. Arborele ca pompă - într-un anumit fel, arborii pot fi consideraţinişte pompe de circulaţie. Atâta vreme cât sistemului-arbore îi estecedată energie, o parte o pune în mişcare pe cealaltă. În cadrularborelui, o parte a pompei captează energia (C6H12O6), iar cealaltă parte pune la dispoziţie apa şi 13 elemente importante pentruhrănire. Partea de sus a sistemului nu poate să trăiască fără cea de jos şi invers. Simplastul şi sistemele de transport ale xilemului şifloemului menţin legătura între cele două părţi ale sistemului. Dacă,însă, partea de sus sau cea de jos a sistemului este periclitată sau semicşorează, cealaltă parte se poate adapta, atâta timp câtevenimentul nu suprasolicită întregul sistem şi dacă sistemului îi

rămâne suficient timp pentru a putea reacţiona. În timp ce pompa seautoreglează pentru masa micşorată, la început ea preia energiacumulată în părţile care trebuie cedate şi o transportă în acele părţiale sistemului care urmează să fie păstrate. Retrocedarea energieiacumulate în părţile pe care arborele le pierde nu mai este posibilăîn cazul dispariţiei unor părţi din coroană în condiţii de forţă majoră


11/133

10

(furtună, rupturi de zăpadă etc.), precum şi în cazul tăierilor încoroană cauzate de om, aceste pierderi având un caracter subit.Arc cu tirant - arc care se utilizează în situaţia în care baza de

susţinere a arcului nu poate prelua împingerile orizontale sau seajunge la dimensiuni neeconomice ale acesteia. Tirantul este o barădublu articulată. Calculul acestor arce se face în acelaşi mod ca şicalculul arcelor cu trei articulaţii.Arce - bare curbe plane, conţinute în planul vertical; r eazemele,numite naşteri cu reacţiuni verticale, dar şi orizontale, numiteîmpingeri. Punctul de înălţime maximă se numeşte cheie. Arcele secaracterizează prin două dimensiuni: o deschidere (orizontală) şi o

săgeată (verticală). Arcele au avantajul că, prin prezenţa împingerilor şi prin configuraţia arcelor, momentele încovoietoareşi forţele tăietoare sunt mult mai reduse faţă de o grindă dreaptă cuaceeaşi deschidere. Există chiar arce la care momenteleîncovoietoare şi forţele tăietoare sunt nule, fiind solicitate doar lacompresiune axială. Aceste arce se numesc arce de coincidenţă.Arcele pot avea diferite forme, însă cele mai utilizate sunt arcelecirculare, ogivale şi arcele parabolice. Forma arcului se poateexprima în funcţie de caracteristicile sale (deschidere, săgeată).Arcele din lemn lamelat încleiat se concep în sistem dublu articulatîn cazul unor eforturi de solicitare mici sau triplu articulat în cazulsolicitărilor mari.Arce triplu articulate - sunt cele mai economice sistemeconstructive. Acestea pot avea diferite forme, dar cele mai folositesunt cele circulare sau parabolice. Arcele pot fi prevăzute cu tiranţi

din metal sau din lemn lamelat încleiat făcând posibilă şi efectuareatensionărilor ulterioare.Ardere - proces chimic prin care combustibilul solid, lichid saugazos se combină cu oxigenul şi are loc degajare de căldură ,fenomen însoţit, în general, de emisie de flăcări şi /sauincandescenţă şi/sau emisie de fum. Din acest proces rezultă


12/133

11

produse gazoase - gazele de ardere - care de fapt alcătuiesc agenţii purtători ai căldurii eliberate în cursul arderii.Aseptizare - procedeu de tratare a lemnului contra ciupercilor.

Lemnul este atacat de doi inamici, lenţi, dar redutabili: o ciupercă şiun burete. Prima, ciuperca lemnului de fereastră (GoeophyllumTrabeum) se prezintă sub forma unei putreziciuni maro, de cele maimulte ori dezvoltată pe suprafaţa interioară a lemnului expusintemperiilor, de pildă, rama ferestrelor. Lemnul de răşinoase estecel mai atacat. Buretele alb cu pori, cu spori late (AntrodiaVaillantii) are o culoare albă, care se îngălbeneşte încet, treptat, lamargine. Miceliul se extinde sub forma unor raze de culoare albă.

Preferă răşinoasele umede, dar atacă şi foioasele. Astereală - căptuşeală de scânduri aşezată pe un schelet de lemn, pentru a susţine învelitoarea unui acoperiş. Autorizaţie de construire - actul de autoritate al administraţiei publice locale, pe baza căruia se asigură aplicarea măsur ilor prevăzute de lege referitor la amplasarea, proiectarea, executarea şifuncţionarea construcţiilor. Documentaţia pentru eliberareaautorizaţiei de constr uire se constituie din:- certificatul de urbanism pentru construcţia în cauză;- proiectul construcţiei. Avarie - orice degradare (deteriorare) sau consecinţă dăunătoare(nefavorabilă) pentru starea fizică a unui produs, a unei construcţii, părţi sau element component al acesteia, cauzată de un eveniment.La construcţii, se deosebesc două categorii principale de avarii: a) avarii structurale - produse în elementele sau îmbinările

structurii de rezistenţă a unei construcţii; b) avarii nestructurale - produse în elementele sau părţile deconstrucţii care nu fac parte din structura de rezistenţă. Babă - grindă de lemn aşezată de-a lungul unui zid, care serveşteca reazem pentru fermele unui acoperiş sau pentru grinziletransversale ale unui planşeu de lemn. Piesa care face legătura întresuprastructura şi infrastructura unui pod de lemn, constituită din una


13/133

12

sau din două grinzi ecarisate sau cioplite, aşezate pe ca pul piloţilorsau direct pe zidăria infrastructurii.Bară - element al unei grinzi cu zăbrele, cu prins între două noduri

vecine ale grinzii; elemente alcătuite din unul sau din mai multe profiluri laminate care leagă două noduri ale unei grinzi cu zăbrele.Barele verticale se numesc montanţi, barele înclinate - diagonale, iarcele aflate pe conturul grinzii - bare de talpă.Barieră de vapori sau barieră antivapori - element al uneiconstrucţii ce se instalează în pereţii exteriori sau plafoane, pe partea interioară, mai caldă, a acestora. Rolul barierei de vapori estea opri migrarea şi condensarea vaporilor de apă din interiorul unei

clădiri în pereţii acesteia.Bolt - tijă metalică, de obicei cilindrică, folosită ca ax al uneiarticulaţi sau al unui sistem de suspendare.Boltă - parte constructivă destinată să acopere un spaţiu, realizatăcu elemente rezultate din translarea unor arce cu trasee diferite,sprijinită pe cel puţin doi pereţi laterali. Elementele constitutive poartă denumirea de bolţari. Conform tipologiei există: bolţi simple,realizate prin translarea în spaţiu a unui arc; bolţi în plin cilindru; bolţi în leagăn sau bolţi semicilindrice; bolţi în jumătate de sferă(cupolă), în sfert de sferă (conică) etc. Bolţile compuse saucomplexe se obţin prin combinarea de tipuri diferite de arce sauchiar a unor bolţi simple: există boltă mănăstirească, boltă în ogivă, boltă în fagure, boltă în evantai, boltă cu penetraţii etc. Boltă lamelară – construcţie spaţială alcătuită din elemente prefabricate tipizate, din lemn ecarisat (dulapi), aşezate în două

direcţii. Se realizează construcţii cu deschideri de 12-80 m.Boltă membrană - structură spaţială cu pereţi subţiri din straturisuprapuse din scânduri îmbinate cu cuie sau clei.Bulon - tijă metalică, şurub, folosită la asamblarea elementelorconstr ucţiilor din lemn sau metalice. Cadre - sistem structural în care atât încărcările verticale, cât şi celelaterale sunt preluate de cadrele spaţiale. Aportul cadrelor la


14/133

13

preluarea forţelor laterale trebuie să fie de minimum 70% din forţatăietoare de bază. Cadre curbe cu pereţi verticali - sunt cele mai folosite şi cele mai

economice. Pr in adăugarea unor grinzi drepte la nivelul streşinii se pot obţine faţade verticale. Nu este necesară contravântuireatransversală şi se pot adăuga luminatoare în planul acoperişului. Cadre plane - bare frânte în plan vertical, închise sau deschise, cuunul sau mai multe niveluri. Forţele provenite din acţiunile decalcul acţionează în planul cadrului atât vertical, cât şi orizontal. Nodurile, unde grinzile sau riglele se îmbină cu stâlpii, sunt rigide,adică îşi păstrează unghiul, de obicei la 900 , în procesul de

deformaţie. Rigla poate fi orizontală sau uşor înclinată. Fiecare bară, fie grindă sau stâlp, este supusă la toate solicitările existente în plan: forţa axială de compresiune sau de întindere, forfecare,încovoiere. Cadrele plane sunt structuri foarte răspândite; serealizează din lemn, beton armat sau oţel. Din cauza structuriirigide, pe două direcţii din spaţiu au reacţiuni verticale dar şiorizontale, numite împingeri.Cadre triplu articulate - cadrele de lemn lamelat încleiat sefolosesc mai ales la construcţia halelor industriale, a sălilor de sportşi a altor construcţii cu deschideri mari. Cadrele se produc în sistemtriplu articulat cu articulaţii la nivelul fundaţiilor şi la parteasuperioară. Deschiderea maximală este în mod normal cuprinsăîntre 10 şi 40 m, distanţa dintre cadre este de regulă de 3 – 6 m şieste preferabil să fie cât mai mare. Cadrul transversal al halei - element principal de rezistenţă, ce

asigură rigiditatea transversală a structurii. Preia toate încărcărilecare acţionează asupra halei şi le transmite la fundaţii. Cadrultransversal este format, la rândul lui, din stâlpi şi grindă (sau riglă). Calitate a construcţiilor – r ezultantă a totalităţii perfor manţelor decomportare a acestora în exploatare, în scopul satisfacerii, peîntreaga durată de existenţă, a exigenţelor utilizatorilor şicolectivităţilor .


15/133

14

Calitate a lemnului – rezultantă a totalităţii perfor manţelor decomportare. Piața impune condiții severe produselor din lemn.Fiecare industrie are propria sa gamă de nevoi privitor la specia șicalitatea lemnului și fiecare trebuie să concureze pentru o resursăfoarte diversă. Aceasta le permite să dispute acel segment alaprovizionării cu sortimentul adecvat. Prețurile oferite, ca oconsecință a diferitelor lor accepțiuni asupra calității acesteiresurse, determină cumpărătorul. Caracteristicile de calitate suntcriteriile de clasificare a lemnului pentru construcţii în clase decalitate. În normele internaţionale actuale de calcul pentruelementele şi structurile din lemn, claselor de calitate li se asociază

valori concrete ale rezistenţelor mecanice la diferite solicitări sauale caracteristicilor fizice.Cambiu - ţesut generator, format dintr-un singur strat de celulesituat între scoarţă şi lemn, care determină creşterea în grosime.Cambiul constituie stratul generator de dezvoltare a trunchiului,adăugând în fiecare an un nou inel de creştere. Inelele anuale indicăvârsta arborelui.Canale intercelulare - elemente de structură reprezentate princanalele rezinifere la răşinoase şi canalele gumifere la foioase.Canalele rezinifere conţin doar răşini, în schimb cele gumifereconţin substanţe de diferite tipuri: gume, răşini, uleiuri etc.Capacitate portantă - proprietate pe care o are un sistemconstructiv sau un element al acestuia de a putea prelua încărcări(sarcini) de la alte elemente ale construcţiei. Caracteristici geometrice ale secţiunii - mărimi ce determină

capacitatea portantă şi deformabilitatea. Se deosebesc următoarelecaracteristici:Aria sau suprafaţa secţiunii: A = ∫A dA,unitatea de măsură - m2.Poziţia centrului de greutate al secţiunii se stabileşte faţă de douăaxe din planul secţiunii.


16/133

15

yCG = ∫AzdA /AzCG = ∫A y dA/A,unitatea de măsură a acestor distanţe - m.

Momentul static al secţiunii, faţă de axă: Sy = ∫A zdASz = ∫A ydA,unitatea de măsură - m3.Momentul de inerţie al secţiunii faţă de o axă sau faţă de două axe: Iz =∫A y

2 dA

Iy =∫A z2 dA

Izy =∫A yzdA,

unitatea de măsură - m4.Momentul de inerţie al secţiunii faţă de o axă se numeşte axial, iarcel faţă de ambele axe - centrifugal.Modulul de rezistenţă al secţiunii, faţă de o axă: Wy =Iy /zextrem Wz= Iz /yextrem ,unitatea de măsură - m3.Raza de inerţie a secţiunii, faţă de o axă: iy = (Iy/ A)½

iz = (Iz / A)1/2,

unitatea de măsură – m.Carbon - eement chimic stocat în combustibili fosili, cum ar ficărbunele şi petrolul. Atunci când aceşti combustibili sunt arşi,dioxidul de carbon este eliberat şi acţionează ca ceea ce noi numim"efect de seră".

Carte tehnică a construcţiei – ansamblu al documentelor tehnicereferitor la proiectarea, execuţia, recepţia, exploatarea şi urmărireacomportării în timp a construcţiei şi instalaţiilor aferente acesteia;trebuie să cuprindă toate datele şi informaţiile necesare pentruidentificarea şi evaluarea stării tehnice a evoluţiei ei în timp.Categorie de importanţă a construcţiilor - categorie stabilită pe baza unei grupări de factori şi criterii asociate, care permite


17/133

16

considerarea diferenţiată a construcţiilor de către participanţi la procesul de realizare şi la întregul ciclu de existenţă al acestora, înfuncţie de caracteristicile şi relaţiile lor cu mediul uman, socio-

economic şi natural. Stabilirea categoriei de importanţă aconstrucţiilor este necesară pentru aplicarea diferenţiată, în funcţiede acesta, a sistemului calităţii şi a tuturor componentelor sale şi înspecial a sistemului de conducere şi asigurare a calităţii precum şi aaltor prevederi legale. Se deosebesc următoarele categorii deimportanţă a construcţiilor: a) categorii de importanţă globală, denumire curent “categorii deimportanţă”, care privesc construcţiile sub toate aspectele;

b) categorii de importanţă specifică, denumite “clase deimportanţă”, care privesc construcţiile sau numai părţi ale acestora,dar numai sub anumite aspecte.Categorii de lemn în raport de umiditatea conţinută - sedeosebesc mai multe categorii de lemn:- lemn verde este lemnul arborilor în picioare sau proaspătdoborâţi, cu umiditate de peste 30%; - lemn ud este lemnul cu mai multă apă decât cea avută la doborâre,surplusul datorându-se păstrării în bazine cu apă, plutirii sau altorcauze;- lemn uscat în aer liber (lemn uscat natural sau uscat la aer) estelemnul ţinut timp îndelungat în aer liber şi ajuns la umiditatea deechilibru cu mediul înconjurător. Umiditatea lemnului uscat în aerliber depinde de umiditatea relativă a aerului atmosferic şi variazăîntre 12% şi 15%;

- lemn uscat artificial este lemnul care a fost supus uscării într-oinstalaţie specială, pentru a atinge o umiditate de 7-12%, mai micădecât cea realizată prin uscarea în aer liber; - lemn absolut uscat (lemn anhidru, lemn sec) este lemnul uscat latemperatura de 103±2 ºC, până la evaporarea completă a apei(W=0%). Se menţionează că această stare a lemnului se poaterealiza doar în condiţii de laborator şi uscând piese de dimensiuni


18/133

17

mici. Întrucât lemnul poate să conţină cantităţi diferite de umiditate,rezultând astfel valori diferite ale densităţii, la menţionarea valorii parametrului respectiv se fac întotdeauna precizări în legătură cu

umiditatea sa. Se obişnuieşte în acest sens ca simbolul densităţii săfie însoţit de un indice reprezentând valoarea umidităţii.Căldură specifică a lemnului - cantitatea de căldură necesară pentru ridicarea temperaturii unui kilogram de lemn cu 1°C.Căldura specifică a lemnului este mult mai mare în raport cu a altormateriale. Deci, la o cantitate de căldură dată, lemnul va atinge otemperatură mai mică decât alte materiale.Căpriori - piese înclinate din lemn dispuse după panta acoperişului,

la intervale de 70-80 cm, care suportă încărcările din învelitoare. Încazul acestui sistem, încărcările sunt transmise de căpriori directcătre restul construcţiei. Rezemarea căpriorilor se poate face într -una din următoarele variante: - direct pe pereţii exteriori, caretrebuie să fie suficient de solizi pentru a putea preluaforţele înclinate din căpriori; - pe un sistem de grinzi din lemn; - peo dală de beton, prin intermediul unui rebord (în cazul construcţiilordin zidărie). Asocierea în plan orizontal a căpriorilor cu grinzile delemn ale planşeului (sau cu dala din beton, în cazul construcţiilordin zidărie) permite, odată cu realizarea planşeului, obţinerea unuisistem triangulat indeformabil, respectiv, a unei ferme. Pereţiiexteriori sunt astfel mai puţin solicitaţi, având de suportat numaicomponenta verticală a forţelor transmise de căpriori.Celuloză - polimer organic macromolecular, care serveşte încalitate de materie principală la formarea peretelui celular al

lemnului. Celuloza este o polizaharidă cu structurămacromoleculară care constituie componenta principală a pereţilorcelulari din plante. Celuloza în ţesuturile vegetale se află sub formăde fibre şi are rolul de schelet; de ea sunt legaţi ceilalţi componenţi principali şi secundari ai lemnului. Se cunosc două feluri deceluloză extrase din pereţii celulari: chimic pură şi tehnică.Proprietăţile chimice ale celulozei sunt clasificate în câteva grupe:


19/133

18

de destrucţie, oxidare, substituţie. Celuloza se prezintă sub formă demacromolecule filiforme. Lemnul are un conţinut de celuloză cuprins între 50-70%, variind în funcţie de specie. Celuloza se

întrebuinţează la fabricarea hârtiei, lacurilor, fibrelor artificiale,alcoolului etilic. Celuloza este stabilă din punct de vedere chimic,insolubilă în mulţi solvenţi obişnuiţi: în apă, acetonă, eter, alcooletc. Este cunoscută capacitatea celulozei de a se dizolva în soluţieamoniacală de oxid de cupru, precum şi în soluţii concentrate declorură de zinc. Cerinţe de bază faţă de construcţii - o structură trebuie proiectatăşi executată în aşa fel încât, pe durata vieţii considerate la

proiectare, să satisfacă următoarele cerinţe de bază: rezistenţăstructurală, funcţionalitate şi durabilitate. În caz de incendiu,rezistenţa structurală trebuie menţinută pentru o perioadă de timpdeterminată. O structură trebuie proiectată astfel încât să nu ajungăîn situaţii de colaps parţial sau total datorită unor evenimente, precum exploziile şi impactul. Avarierea şi degradarea unei structuritrebuie evitate sau limitate prin:- eliminarea sau reducerea hazardurilor la care poate fi expusă; - alegerea unui tip de structură ce este puţin vulnerabilă lahazardurile considerate;- evitarea unor sisteme structurale ce pot ceda fără avertisment. Cerinţele esenţiale la care trebuie să cor espundă o construcţie sunt:- r ezistenţă şi stabilitate; - siguranţă în exploatare;- siguranţă la foc;

- igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului; - izolaţia termică, hidrofugă şi de economie de energie;- protecţia împotriva zgomotului. Certificate de carbon - denumire generică a certificatelor de emisiide gaze cu efect de seră; sunt instrumente financiare utilizate încadrul politicilor referitor la schimbările climatice. Prin parafareaProtocolului de la Kyoto de către 183 de state din lume, printre care


20/133

19

şi Moldova, certificatele de carbon au fost puse în circulaţie cuscopul de a preveni şi a controla emisiile poluante. Un certificat decarbon echivalează cu o tonă de emisii de dioxid de carbon (CO2).

Im portant este că, printre ţările care nu au ratificat acest protocol, seaflă şi Statele Unite, responsabile pentru mai mult de 40% dintotalul emisiilor de gaze de seră. Certificat de emisii de dioxid de carbon - act juridic aprobat în1997, când a fost semnat de către 184 de ţări Protocolul de laKyoto. Un certificat de emisii de gaze cu efect de seră dă dreptul dea emite o tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadădefinită. Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră devin, în

perspectiva modernizării industriei la nivel global, un nou tip demarfă ce poate fi tranzacţionat şi din care se poate obţine profit. Capacitatea pădurilor Moldovei de a absorbi dioxidul decarbon din atmosferă constituie circa 2230 mii tone pe an.Certificat de urbanism - act de informare prin care autorităţile (înconformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi aleregulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare ateritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii) faccunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic,economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la datasolicitării şi stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fieîndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului, precum şi listacu prinzând avizele şi acordurile legale, necesare în vedereaautorizării.Ciclu de viaţă al unei construcţii - orizontul de timp vizat de la

“conceperea” şi până la “moartea” acesteia, în care un spaţiuconstruit satisface cerinţele utilizatorilor. Ciclul de viaţă este stabilit pe baza unui studiu complex ce implică o serie de aspecte tehnice,economice, de funcţionalitate şi sociale.Ciuperci lignicole - ciuperci capabile a degrada lemnul.Ciuperci xilofage - ciuperci lignicole capabile a scinda celuloza şi lignina, producând degradarea lemnului.


21/133

20

Civiliza

ie a lemnului - sintagmă folosită adesea pentru a definicultura și civilizația populară, tradițională. Această expresie estecompusă din cuvântul „civilizație”, care exprimă cultura materială și „lemn”, care indică materialul definitoriu în care s-a exprimataceastă cultură. Cherestea - lemnul ecarisat care se obţine din lemnul brut debitat însens longitudinal, obţinându-se produse de diferite dimensiuni(scânduri, dulapi, şi pci, rigle, grinzi, margini), având cel puţin douăsuprafeţe plane şi paralele. Cherestea pe bază de pânză - produs care foloseşte lemn cudiametru mic şi de calitate inferioară (76-203 mm). Această

cherestea a fost iniţial produsă de CSIRO în Australia. Astăzi eaeste relansată ca TimTek. Lemnul rotund se debarcă şi fiecare buştean este turtit şi stivit pentru a forma o saltea de fibreinterconectate într-o serie de instalaţii cu cilindre de laminare.Saltelele individuale din pânza stivită (ţesătură) trec printr-unuscător continuu înainte de a fi colecţionate şi aşezate una lângă alta(ca la LVL), acoperite cu un strat de adeziv (cum efenolformaldehida) şi consolidate pe o secţiune transversală de180x1200 mm. Salteaua trece printr-o presă de injecţie cu abur pentru a se obţine grinzi. După ce se întăreşte, se taie din nou cuferăstrăul în dimensiuni standard ale secţiunii şi la lungimile dorite.Acest produs trece printr-un program de management total alcalităţii pe tot parcursul fabricării sale. Piaţa sa de desfacere a fostidentificată ca fiind materialele pentru construcţii grele şi, ca atare,el concurează direct cu betonul, oţelul şi grinzile din lemn.

Chertare - executarea unei crestături într -o piesă de lemn, învederea îmbinării cu altă piesa de lemn Clasă de exploatare (serviciu) a construcţiilor de lemn - clasificare prin care se evidenţiază condiţiile de exploatare ceinfluenţează comportarea lor în timp. Se definesc următoarele clasede exploatar e (standardul de referinţă este SR EN 335-1, NP005-03):


22/133

21

- clasa 1 de exploatare, caracterizată prin umiditatea conţinută dematerialul lemnos corespunzătoare unei temperaturi de 20 ± 20 Cşi a unei umidităţi relative a aerului sub 65%;

- clasa 2 de exploatare, caracterizată prin umiditatea conţinută dematerialul lemnos corespunzătoare unei temperaturi de 20 ± 20 C şia unei umidităţi relative a aerului între 65% şi 80%; - clasa 3 de exploatare, caracterizată prin umiditatea conţinută dematerialul lemnos corespunzătoare unei temperaturi de 20 ± 2 0C şia unei umidităţi relative a aerului peste 80%. La elementele de construcţii din lemn exploatate în clasa 1,umiditatea de echilibru a lemnului nu va depăşi 12%, iar la cele din

clasa 2 - 20%.Clasă de durabilitate a lemnului - diviziune în sistemul declasificare a speciilor lemnoase, în funcţie de valoarea indicelui dedurabilitate, stabilit prin încercări micologice de laborator. Sedeosebesc următoarele clase:

Clasa de durabilitate Indice de durabilitate Caracterizare

I 90 — 100 Foarte durabilII 76 — 89 DurabilIII 61 — 75 Mijlociu durabilIV 26 — 60 Puţin durabilV 1 — 25 Nedurabil

Clasă de importanţă - categorie specifică de importanţă, care

priveşte construcţia sau numai părţi ale acesteia, sub anumiteaspecte definite.Clasă de rezistenţă a lemnului - mărime definită prin valoarearezistenţei caracteristice la întindere din încovoiere, exprimată în N/mm2. Noţiunea a fost propusă pentru a simplifica proiectareaconstrucţiilor din lemn şi pentru a evita confuziile în modelărilestructurale.


23/133

22

Clase de risc la atacurile biologice (ciuperci lignicole şi insectexilofage) - clasificare aplicată în scopul evaluării riscului la caresunt supuse construcţiile din lemn la atac biologic. Se definesc

următoarele clase de risc:Clasa de risc 1 - situaţii în care lemnul sau produsele din lemn suntla adăpost, acoperite, protejate în totalitate de intemperii şi ferite detoate posibilităţile de umezire; Clasa de risc 2 - situaţii în care lemnul sau produsele din lemn suntla adăpost, acoperite, protejate în totalitate de intemperii, dar undeumiditatea ridicată a mediului poate duce la o umezire ocazională,dar nepersistentă;

Clasa de risc 3 - situaţii în care lemnul sau produsele pe bază delemn sunt în exterior, neadăpostite, nu sunt în contact cu solul, darele pot fi continuu expuse la intemperii sau pot fi protejate deintemperii, dar expuse unei umeziri frecvente;Clasa de risc 4 - situaţii în care lemnul sau produsele pe bază delemn sunt în contact cu solul sau apa dulce, fiind expuseîn permanenţă la umezeală;Clasa de risc 5 - situaţii în care lemnul sau produsele pe bază delemn sunt expuse în permanenţă la apă sărată. Clasa 1 şi 2 asigură un nivel de durabilitate naturală mare şitratamente relativ simple. Clasele 3, 4, 5 corespund riscului cel maimare cu privire la atacul biologic şi necesită măsuri care să menţină piesele, pe cât posibil, în clasa de risc cea mai redusă. Clase de durată a încărcărilor - grupare ce are la bază efectul uneiîncărcări constante, acţionând pe o anumită perioadă de timp din

durata de viaţă a construcţiei. Pentru o acţiune variabilă, clasacorespunzătoare trebuie determinată pe baza estimării modululuitipic de variaţie a încărcării în timp. Acţiunile trebuie încadrate înuna din clasele de durată a încărcării indicate în tabelul ce urmează, pentru calcule de rezistenţă şi rigiditate.


24/133

23

Clase de durată a încărcării Clase de duratăa încărcării

Durata cumulată a încărcării

de calcul

Exemple de încărcare

Permanentă Mai mult de10 ani

Greutatea proprie aelementelor

De lungădurată

6 luni ... 10 ani Încărcări din materialedepozitate

De duratămedie

1 săptămână ... 6 luni

Încărcări distribuite pe planşee, zăpadă

De scurtădurată

Mai puţin de o

săptămână Zăpadă, vânt

Instantanee Vânt, încărcări accidentale

Clase de calitate a lemnului - criterii de clasificare a lemnului pentru construcţii. În normele internaţionale actuale de calcul pentruelementele şi structurile de lemn, claselor de calitate li se asociazăvalori concrete ale rezistenţelor mecanice la diferite solicitări sau

ale caracteristicilor fizice (SR EN 518-1998 „Lemn pentruconstrucţii. Clasificare. Condiţii pentru standardele de clasif icarevizuală de rezistenţă”). În prezent există o normă generală STAS857/83 „Piese şi elemente de lemn pentru construcţii - clasificare şicondiţii tehnice de calitate”, în care sortarea se face după destinaţieîn raport cu natura şi mărimea solicitării. În prezent condiţiile decalitate ale lemnului pentru construcţii urmăresc înlăturareanepotrivirilor între normele în vigoare şi corelarea acestora cu

normele internaţionale. Se propune clasificarea elementelor de lemnşi încadrarea lor în clase de rezistenţă, în funcţie de specia din lemndin care provin.Clasificare a construcţiilor din lemn din punct de vedere alraportului dimensiunilor geometrice - grupare conform căreiaelementele de construcţie din lemn se clasifică în:


25/133

24

a) elemente lineare (bare), la care lungimea elementului este mult maimare decât dimensiunile secţiunii transversale (grinzi simple saucompuse, stâlpi); b) structuri plane, la care una din dimensiunile elementului este multmai mică decât celelalte două şi care pot prelua forţe în planul acestora(grinzi cu zăbrele, arce, cadre, etc.); pentru asigurarea stabilităţii în

plan transversal pe planul elementului se iau măsuri suplimentare derigidizare şi contravântuire; c) structuri spaţiale, dezvoltate tridimensional, care preiau solicitări

pe trei direcţii. Clasificare a clădirilor în funcţie de inerţia termică, inclusiv modul

de stabilire a valorii acesteia. În funcţie de inerţia termică, clădirile seîmpart în trei clase:− inerţie termică mică; − inerţie termică medie; − inerţie termică mare. Încadrarea clădirilor în una din clasele de inerţie se face conformtabelului de mai jos, în funcţie de valoarea raportului:(∑ )

în care: m j - masa unitară a fiecărui element de construcţiecomponent j, care intervine în inerţia termică a acestuia, în kg/m2;A j - aria utilă a fiecărui element de construcţie j, determinată pe bazadimensiunilor interioare ale acestuia, în m2;Ad - aria desfăşurată a clădirii sau părţii de clădire analizate, în m

2.

Clase de inerţie termică

Raportul (∑ )

Inerţia termică

până la 149 kg/m2 mică de la 150 până la 399 kg/m2 medie

peste 400 kg/m2 mare


26/133

25

La determinarea clasei de inerţie se vor avea în vedereurmătoarele: − dacă aria desfăşurată a spaţiului încălzit aferent clădirii analizate

este mai mică sau egală cu 200 m

2

, calculul raportului se va face peîntreaga clădire; − dacă aria desfăşurată a spaţiului încălzit aferent clădirii analizateeste mai mare de 200 m2, calculul raportului se va face pe o porţiune mai restrânsă, considerată reprezentativă pentru clădireasau partea de clădire analizată.Clasificare a clădirilor în funcţie de regimul lor de ocupare - înfuncţie de regimul de ocupare, clădirile se împart în două categorii:

− clădiri cu ocupare continuă, în care intră clădirile a cărorfuncţionalitate impune ca temperatura mediului interior să nu scadă,în intervalul “ora 0 – ora 7” cu mai mult de 70C sub valoareanormală de exploatare; − clădiri cu ocupare discontinuă, în care intră clădirile a cărorfuncţionalitate permite ca abaterea de la temperatura normală deexploatare să fie mai mare de 70C pe o perioadă de 10 ore pe zi, dincare 5 ore în intervalul “ora 0 – ora 7”. Clasificare a construcţiilor şi structurilor în clase de importanţă- construcţiile sunt împărţite în clase de importanţă-expunere, înfuncţie de consecinţele sociale şi economice ale unui cutremurmajor, precum şi de importanţa lor în acţiunile de răspuns post-cutremur. Clasele de importanţă-expunere la cutremur pentru clădirişi structuri sunt următoarele: Clasa 1. Clădiri şi structuri esenţiale pentru societate:

1.1. Spitale şi instituţii medicale/sanitare cu servicii de urgenţă şisăli de operaţie; 1.2. Staţii de pompieri, poliţie şi garajele cu vehicule pentru serviciide urgenţă;1.3. Centre de comunicaţii; 1.4. Staţii de producere şi de distribuţie a energiei (electrice, agazelor, etc.);


27/133

26

1.5. Rezervoare de apă şi staţii de pompare; 1.6. Turnuri de control pentru aviaţie; 1.7. Clădiri şi structuri cu funcţiuni esenţiale pentru guvern şi

apărarea naţională; 1.8. Clădiri şi alte structuri ce conţin gaze toxice, explozivi şi altesubstanţe per iculoase (radioactive, etc.).Clasa 2. Clădiri şi alte structuri ce pot provoca, în caz de avariere,un pericol major pentru viaţa oamenilor: 2.1. Spitale şi instituţii medicale cu o capacitate de peste 50 persoane în aria totală expusă; 2.2. Şcoli, licee, universităţi, instituţii pentru educaţie etc. cu o

capacitate de peste 150 persoane în aria totală expusă; 2.3. Clădiri din patrimoniul cultural naţional, muzee ş.a.; 2.4. Clădiri având peste 300 persoane în aria totală expusă. Clasa 3. Toate celelalte clădiri, cu excepţia celor din clasele 1-4.Clasa 4. Clădiri temporare, clădiri agricole, clădiri pentru depozite,etc. caracterizate de un pericol redus de pierderi de vieţi omeneşti,în caz de avariere la cutremur.Clasificare a construcţiilor după calitate - divizare determinată de: durabilitatea şi gradul de rezistenţă ale principalelor elemente deconstrucţie, cerinţele de exploatare referitor la normele de suprafaţă,înălţime şi volum, la gradul de confort, instalaţii, dotări, calitatealucrărilor de finisaj etc.Clasificare a construcţiilor după structura de rezistenţă - înacest punct de vedere construcţiile sunt alcătuite din:- structuri cu pereţi portanţi realizaţi din: lemn, zidărie, beton, etc.;

- structuri cu schelet portant (cadre) realizat din lemn, beton armatmonolit, beton armat prefabricat, schelet metalic, etc.;- structuri cu alcătuire mixtă (cadre şi diafragme); - structuri speciale (silozuri, buncăre, castele de apă, coşuriindustriale de fum etc.).Clasificare funcţională sau după destinaţie a construcţiilor - mod de grupare, conform căr eia construcţiile se împart în: clădiri şi


28/133

27

construcţii inginereşti. În funcţie de scopul şi destinaţia lor,clasificarea funcţională a clădirilor este următoarea:a) clădiri civile (clădiri de locuit, clădiri publice şi administrative,

clădiri social-culturale); b) clădiri industriale (clădiri pentru producţie, clădiri pentrudeservirea producţiei);c) clădiri agro-zootehnice - clădiri pentru adăpostirea animalelor, păsărilor , f urajelor sau prelucrarea şi păstrarea producţiei agricole; d) construcţii inginereşti - căi de comunicaţie, lucrări de artă(poduri, tuneluri, viaducte), construcţii hidrotehnice, coşuri de fum,turnuri de televiziune, conducte de apă, gaze, canal, linii de

transport a energiei electrice etc.Clasificare a îmbinărilor elementelor construcţiilor de lemn -grupare aplicată în scopul sistematizării. Posibilităţile multiple derealizare a îmbinărilor impun o gamă mare de parametri care pot filuaţi în considerare la clasificarea lor. Totuşi o grupare a acestor parametri arată ca principale criterii de clasificare următoarele: - rolul pe care îl au în construcţie; - mijloacele de îmbinare şi natura solicitărilor la care sunt supuse; - deformaţiile iniţiale şi în timp care se produc în îmbinare; - modul de execuţie. După rolul pe care îl au, îmbinările se pot clasifica în: - îmbinări de prelungire, folosite în zone cu eforturi decompresiune sau întindere şi care pot transmite eforturi de caretrebuie să se ţină seama (îmbinări în zone întinse) sau pot avea rolulde asigurare a stabilităţii relative a elementelor (îmbinări de

prelungire a barelor comprimate), eforturile pe care le transmit fiindmici şi, în general, nu se ţine seama de ele în calcul;- îmbinări de solidarizare (de rezistenţă), dimensionate pe bază decalcul la eforturile pe care le transmit, care au ca scop principalmărirea dimensiunilor secţiunilor transversale ale elementelor;- îmbinări în noduri, între elemente care formează un unghi αîntre ele, asigurând transmiterea eforturilor între elemente.


29/133

28

După mijloacele de îmbinare şi natura solicitărilor la care suntsupuse, atât îmbinările cât şi elementele îmbinate, există: - îmbinări prin chertare, frontală sau laterală, solicitate la strivire

şi forfecare, care asigură transmiterea eforturilor de la o piesă laalta, direct pe suprafaţa de contact dintre cele două elemente; - îmbinări cu pene rigide (prismatice, inelare netede, inelare cudinţi sau cu gheare) solicitate la strivire şi forfecare; - îmbinări cu pene lamelare flexibile (din oţel, plastic, lemn,)solicitate în special la încovoiere, iar piesele îmbinate la strivire;- îmbinări cu tije cilindrice (dornuri, cuie, buloane, şuruburi, etc.),solicitate la încovoiere, iar piesele îmbinate la strivire;

- îmbinări cu piese metalice (tiranţi, juguri, elemente de reazem,articulaţii etc.) care preiau diferite solicitări sau asigură legăturile desiguranţă; - îmbinări folosind cuie sau şuruburi pentru lemn, solicitate lasmulgere;- îmbinări încleiate, care lucrează, în principal la forfecare. După deformaţiile iniţiale şi în timp, îmbinările pot fi: - îmbinări prin păsuire, fără piese de legătură, cu deformaţiiiniţiale mari (până la realizarea unui contact direct între suprafeţele pieselor) şi creştere mică în timp, care transmit eforturile direct prinsupraf aţa de contact între elemente; - îmbinări nepăsuite (cuie, buloane, plăcuţe metalice etc.), cudeformaţii iniţiale mici, dar care cresc mult în timp. După modul deexecuţie, îmbinările pot fi demontabile sau nedemontabile, cuexecuţie pe şantier sau în unităţi specializate.

Norma EUROCODE 5 defineşte următoarele tipuri de îmbinări: Tipul A - îmbinări prin contact lemn pe lemn, îm binări numite ,,tradiţionale”; Tipul B - îmbinări cu elemente de legătură sub formă de tije (cuie, şuruburi, buloane, dornuri) elemente de asamblare (inele,crampoane) şi conectori cu dinţi, denumite de multe ori îmbinări,,mecanice”;


30/133

29

Tipul C – îmbinări încleiate.În practică pot fi folosite şi îmbinări combinate de tipul A şi B.Îmbinările ,,tradiţionale” cuprind o multitudine de forme, dintre

care cele mai des întâlnite sunt cele prin chertare, cu piesele deîmbinare aşezate în prelungire, dispuse perpendicular sau sub unanumit unghi α. Îmbinările ,,mecanice” sunt realizate sub un numărmare de tipuri, în funcţie de elementele de îmbinare folosite sau desistemul de îmbinare. În f uncţie de modul cum transmit eforturileîntre piesele îmbinate, elementele de îmbinare pot fi împărţite îndouă grupe, şi anume: - elemente sub formă de tije cilindrice (cuie, dornuri, buloane,

şuruburi, etc.), la care comportarea la încovoiere condiţioneazătransmiterea eforturilor, iar cedarea îmbinării se poate realiza prinstrivire locală, forfecarea lemnului sau formarea unor articulaţii plastice;- elemente metalice (pene inelare, crampoane, conectori metalici,etc.) care transferă eforturile de la o piesă la alta prin antrenareacapacităţii portante a lemnului de pe o zonă situată, în general, lasuprafaţa elementelor. Clădiri - construcţii a căror folosire dominantă este cea de adăpost(locuinţe, fabrici, şcoli, adăposturi pentru animale, săli de sport,sere, etc.). Acestea au în general o structură în elevaţie, adică majoritatea părţilor componente sunt deasupra solului.Clădiri rezidenţiale - construcţii destinate în exclusivitate sau în principal pentru locuinţe (peste 50% din spaţiul locuibil sau dinvolumul construit este utilizat pentru locuit). Clădirile pentru

colectivităţi (case de bătrâni, orfelinate, cămine) se consideră clădiri rezidenţiale. Clădiri nerezidenţiale - construcţii destinate în exclusivitate sau în principal altor scopuri decât cele rezidenţiale (magazine,cinematografe, spaţii administrative etc.).


31/133

30

Cleşte - element de lemn tensionat (întins); de regulă, leagăcăpriorii opuşi între ei şi se foloseşte în perechi (câte o scândură pefiecare parte a că priorului).

Cherestea laminată transversal (Cross Laminated Timber , CLT) - panou multistrat de lemn realizat din cherestea. Dezvoltat în Europaîn anii 1990, CLT este un panou din lemn, format de obicei din trei,cinci sau şapte straturi de cherestea dimensională. Plăcile uscate încuptor sunt stratificate perpendicular, una peste alta şi apoi lipite.Această laminare încrucişată oferă stabilitate dimensională,rezistenţă şi rigiditate. CLT poate fi folosită pentru structuri cudeschideri mari şi ansambluri, de exemplu, podele, pereţi sau

acoperişuri.Coajă (scoarţă) - ţesut exterior al trunchiului, care înveleşte lemnul, protejându-l. Ocupă un volum de 7-30% din volumularborelui şi este alcătuită din ritidom şi liber. Ritidomul este parteamoartă exterioară a scoarţei. Liberul este partea vie a scoarţei , carese găseşte spre interiorul trunchiului.Coamă – delimitare aflată la cota superioară a acoperişurilor,orizontală, înclinată sau curbă, rezultată din terminaţia unui versant,intersecţia a doi versanţi sau a unui versant cu un elementconstructiv vertical.Coeficient aerodinamic de presiune / sucţiune exterioară -caracterizează efectul vântului pe suprafeţele exterioare aleclădirilor. Coeficient aerodinamic de presiune / sucţiune interioară -caracterizează efectul vântului pe suprafeţele interioare ale

clădirilor. Coeficienţii aerodinamici de presiune / sucţiuneexterioară se împart în coeficienţi globali şi coeficienţi locali.Coeficienţii locali sunt coeficienţi aerodinamici de presiune /sucţiune pentru suprafeţe expuse vântului, mai mici sau cel multegale cu 1 m2, folosiţi, de exemplu, pentru proiectarea elementelorşi a prinderilor de dimensiuni reduse. Coeficientii globali suntcoeficienţi aerodinamici de presiune / sucţiune pentru suprafeţe


32/133

31

expuse vântului, mai mari de 10 m2. Coeficienţii aerodinamici de presiune rezultantă (totală) caracterizează efectul rezultant alvântului pe o structură, un element structural sau o componentă,

exprimat pe unitatea de suprafaţă. Coeficient de flambaj (φc ) - r aportul între efortul critic (σcr ) şiefortul de rupere al lemnului; se calculează din relaţia: φc = σcr /σr =π

2E /λ2σt Experimental, s-a constatat că raportul E/σt are valoarea de 312,astfel obţinându-se valoarea coeficientului de flambaj, ca fiindφc =312 /λ

2,care prezintă hiperbola Euler, fiind aplicabilă în domeniul elastic şi

valabilă pentru λ>75 . Pentru valori ale coeficientului de zvelteţesub 75, dincolo de limita de elasticitate, coeficientul de flambaj sedetermină folosind, în locul modulului constant din domeniul elastic(E), un modul de elasticitate variabil (Ek ).În practică valorile coeficientului de flambaj pentru λ≤75 se potstabili cu o formulă stabilită pe cale experimentală, de forma: φc = 1 – 0,8(λ/100)

2.Coeficient de importanţă a construcţiei - grad de apreciere aconstrucţiei din punct de vedere al siguranţei, mărimile numericef iind atribuite după destinaţia funcţională.

Clasa de importanţă a construcţiei/structurii

Tipul funcţiuniiconstrucţiei/structurii

γ(I)

1 Clădiri şi structuri esenţiale pentru societate

1.4

2 Clădiri şi structuri ce pot provoca,în caz de avariere, un pericolmajor pentru viaţa oamenilor

1.2

3 Toate celelalte construcţii şistructuri, cu excepţia celor din

clasele 1, 2 şi 4

1.0

4 Clădiri şi structuri temporare 0.8


33/133

32

Coeficient de zvelteţe maxim admis - valoare numerică maximă,stabilită în scopul evitării stărilor -limită ultime în dependenţă de

tipul elementului. Nr.crt.

Denumirea elementelor

Coeficient de zvelteţemaxim admis

a

Construcţiidefinitive

Construcţii provizorii

1 Grinzi cu zăbrele şi arce - tălpi, diagonale şi montanţi

reazem- celelalte elemente

150

175

175

2002 Stâlpi principali 120 150

3 Stâlpi secundari (la pereţi,luminătoare, etc.) şi zăbrelelestâlpilor cu secţiune compusă 150 175

4 Contravântuiri 200 200

Coeficient parţial de siguranţă, γ(Sd) - evaluează incertitudinile privind modelul de calcul al efectului în secţiune al acţiunii F(d).Coeficienţi luaţi în consideraţie la determinarea caracteristicilorde calcul a lemnului, ca material de construcţie - mărimi ce reducvalorile numerice normate ale rezistenţei. Se datorează anizotropiei,existenţei defectelor, sensibilităţii la factorii de temperatură şi

umiditate. Se aplică următorii coeficienţi: k mod – coeficientulcondiţiilor de lucru

k mod – ia în consideraţie condiţiile deexploatare şi durata de acţiune asarcinilor

k t – coeficient ce ia înconsideraţie influenţatemperaturii mediului în

Pentru t ≤ 350C, k t =1,0; Pentru t =500C, k t =0,8. Pentru temperaturiintermediare, valoarea numerică a


34/133

33

care este exploatatăconstrucţia

coeficientului se determină prininterpolare.

k h – coeficient ce ia în

consideraţie efectuldimensiunilor secţiuniitransversale

Pentru elementele cu înălţimea

secţiunii transversale mai mare de500 mm, valoarea numerică acoeficientului k h se modifică de la 1,0 până la 0,8.

k δ – coeficient care ia înconsideraţie modificarearezistenţelor de calcul laîncovoiere şi comprimare,

în dependenţă de grosimeastraturilor scândurilorîncleiate

Valoarea coeficientului k δ variază înlimitele 0,95....1,00 şi depinde degrosimea straturilor din care estecompus elementul încleiat.

k R – coeficient de curbură; ia în consideraţiemodificarea rezistenţelor decalcul la întindere,

comprimare şi încovoiere pentru elementele curbe

Coeficientul k R depinde de raportulr/b, având mărimi numerice cuprinseîn intervalul 0,6...1,0

k 0 – coeficient care ia înconsideraţie concentrareaeforturilor unitare

Pentru elementele supuse la întinderesau secţiuni slăbite şi elementele dinlemn rotund certat, supuseîncovoierii, k 0=0,8

k s – coeficient care ia înconsideraţie modificarea

rezistenţei de calcul,datorată proceselor care auloc în timpul tratamentuluilemnului cu antiperene

În cazul tratării prin im pregnare în profunzime, k s=0,9

Coloană - element structural vertical, destinat să contribuie ladescărcarea forţelor de împingere provenite din sistemul de


35/133

34

acoperire a unui spaţiu (bolţi, tavane etc.). Poate fi realizată în lemn, piatră, cărămidă, metal, beton. Combatere - măsură de protecţie aplicată pentru a opri degradarea

lemnului de către agenţii distructivi.Combustibilitate a materialelor şi elementelor de construcţie – capacitate a materialului de a se aprinde şi a arde. Clasele decombustibilitate sunt: materiale incombustibile - C0; materialecombustibile neinflamabile - C1 (CA2a); dificil inflamabile - C2(CA2b); mediu inflamabile - C3(CA2c); uşor inflamabile - C4(CA2d).Compartiment de incendiu - construcţia sau o par te a unei

construcţii conţinând una sau mai multe încăperi sau alte spaţii,delimitate prin elemente de construcţii, destinate să izoleze de restulconstrucţiei, în scopul limitării propagării incendiului pe o durată determinată. Competitivitate - perfor manţă ce cumulează elementele careconferă o poziţionare superioară unei entităţi economice (persoane)faţă de concurenţii acesteia. Competitivitatea este capacitateaîntreprinderilor, industriilor, regiunilor, naţiunilor sau complexelorsupranaţionale de a asigura factorilor de producţie un profit şi unnivel de folosire relativ ridicat pe o bază durabilă, în condiţiile încare acestea sunt expuse concurenţei libere. Competitivitateaindustrială se exprimă prin caracteristici specifice laturii ofertei,grupate în două categorii:- costul, determinat, la rândul lui, de: nivelul productivităţii, preţurile factorilor, alte variabile ale laturii ofertei (investiţiile,

organizarea, managementul);- calitatea (dată de nivelul profitabilităţii în condiţiile menţineriineschimbate a costurilor), având, la rândul ei, trei dimensiuni:inovativă (capacitatea produselor/serviciilor de a încorporaelemente de noutate tehnică şi tehnologică); tehnică (caracteristica produselor/serviciilor de a fi conforme documentaţiei tehnologice şi


36/133

35

fiabile); de marketing (publicitatea, capacitatea de adaptare rapidă lamodificările cererii, marca comercială).Competitivitate – capacitate a întreprinderilor a se adapta rapid la

schimbări, a-şi valorifica potenţialul în materie de inovație şi adezvolta produse de înaltă calitate. Comportare la foc – totalitate a schimbărilor fizice şi chimiceintervenite atunci când un material, produs sau ansamblu, este supusacţiunilor unui incendiu standard.Compoziţie chimică a lemnului - proprietate studiată în scopul cunoaşterii comportării lemnului la acţiunea diferitor agenţi. Din punct de vedere chimic, lemnul este alcătuit din substanţe organice

şi substanţe anorganice. Componentele principale (celuloza,hemiceluloza şi lignina) reprezintă 96% din compoziţia chimică alemnului. Componentele secundare: răşinile, uleiurile eterice,gumele, substanţele tanante, grăsimile, materialele colorante etc.Lemnul bogat în celuloză se poate folosi pentru obţinerea hârtiei,fibrelor textile, iar cel bogat în substanţe tanante - pentru extragereaacestora.Concept de performanţă - procedeu de stabilire a caracteristicilorcalitative ale sistemului de construcţie şi a subsistemelorcomponente, astfel încât construcţia în ansamblu să corespundăexigenţelor formulate de utilizatori. În analiza performanţei, punctulde plecare îl constituie identificarea exigenţelor utilizatorilor .Condiţii de performanţă – exprimare a performanţelor produsului, prin criterii şi nivele de performanţă ale acestuia, corespunzătoareexigenţelor de siguranţă la foc a utilizatorilor .

Condiţii fizice şi igienice de exploatare - mediul în care suntexploatate construcţiile, sunt legate de factorii fizici exteriori sauinteriori ai încăperilor şi se referă la temperatur ă, viteza şiumiditatea aerului, variaţiile de temperatură şi lumină etc. Condiţii de ordin arhitectural – condiţii care estetic asigurăconstrucţiilor un aspect plăcut, interior şi exterior, cu o formă şi ocompoziţie arhitectonică corespunzătoare.


37/133

36

Condiţii economico-organizatorice - condiţii care privesc, înspecial, costul construcţiilor, modul de executare şi posibilităţile deindustrializare a construcţiilor, materialele folosite, soluţiile alese,

termenele de execuţie şi punere în funcţiune.Conductivitate termică - parametru fizic propriu fiecărui material,care reprezintă cantitatea de căldură ce se scurge orar printr-un stratde 1m grosime, când diferenţa de temperatură dintre cele douăsuprafeţe delimitatoare ale grosimii stratului este de 1K. Cu câtvaloarea conductivităţii termice este mai mică, cu atât efectultermoizolant al materialului este mai bun.Conservare a lemnului – totalitate a măsurilor de asigurare a

păstrării neschimbate a proprietăţilor lemnului. Longevitatealucrărilor executate din lemn este asigurată printr -o concepţiecorectă a construcţiei şi a detaliilor, alegerea judicioasă amaterialelor şi a tehnicilor de punere în operă şi, la nevoie, printratamente superficiale adecvate sau printr-o protecţie chimică înmasă. Produsele chimice fungicide (antiseptice) nu acţioneazăeficient contra putrezirii, decât dacă pătrund suficient în masalemnului; această condiţie nu este îndeplinită decât de tehnologiileindustriale de impregnare.Construcţii - produse complexe imobile legate direct de teren şi încontact cu mediul ambiant, destinate pentru a crea condiţii optime pentru adăpostirea şi desfăşurarea activităţii şi vieţii, ţinând seamade condiţiile naturale (teren, climă etc.) impuse de natură saumediul înconjurător în mijlocul căruia se amplasează. Construcţii de lemn - construcţiile sau elementele de construcţie,

acţionate de sarcini şi executate exclusiv sau în cea mai mare partedin lemn.Construcţii de lemn din elemente plane - categorie de construcţii,la care structura de rezistenţă este formată din elemente plane, dediferite tipuri şi forme constructive, care sunt acţionate de încărcărinumai în planul lor şi care lucrează independent unele de altele,neglijându-se astfel efectul de conlucrare ce se realizează prin


38/133

37

intermediul elementelor şarpantei şi al contravântuirilor.Construcţiile de lemn din această categorie se pot realiza dintr -ovarietate foarte mare de tipuri de elemente plane, executate fie din

lemn brut sau ecarisat, fie din lemn lamelat încleiat şi produse noi pe bază de lemn cu secţiune simplă sau compusă, cu inimă plină sauzăbrele etc. Se deosebesc următoarele tipuri principale deconstrucţii plane: grinzi; ferme, cadre, arce.Construcţii inginereşti - construcţii care nu îndeplinesccaracteristicile de clădiri şi care au ca scop crearea condiţiilor pentru realizarea activităţilor de producţie, servicii sau pentrudesf ăşurarea activităţilor social-culturale (drumuri, căi ferate,

poduri, stadioane, etc.).Construcţii speciale - construcţii ce nu au, în general, calitatea deadăpost, ci de alte utilităţi, de exemplu: drumuri, poduri, căi ferate,canale, subtraversări, diguri, baraje, masive de ancoraj etc. Acestea sunt alcătuite în general din propria lor structur ă. Practic, structuracanalului este chiar canalul însuşi, în timp ce clădirea are şi părţinestructurale care servesc la închiderea şi delimitarea spaţiilor. Construcţii verzi - structuri construite prin procedee care iau înconsiderare protejarea mediului şi economia resurselor. Această noţiune extinde şi completează principiile clasice de construcţie privind economia, utilitatea, durabilitatea şi confortul. Contrafişă - element de rigidizare înclinat, cu rol decontravântuire, prevăzut atât în lungul acoperişului cât şitransversal. Poate avea secţiune dreptunghiulară, pătr ată saucirculară.

Contravântuiri - parte componentă a construcţiilor , care are rolula asigura rigiditatea longitudinală. Sunt dispuse atât în planulacoperişului, cât şi în planul vertical al pereţilor. Conţinut de umiditate de echilibru - conţinutul de umiditate, lacare lemnul nici nu pierde, nici nu preia umiditate din mediulînconjurător .


39/133

38

Cornişă - element arhitectural ieşit în consolă faţă de planul exteriorsuperior al zidului unei construcţii.Cortină antifoc - element mobil de protecţie antifoc sau rezistent la

foc, de compartimentare antifoc sau de separare din cadrulcompartimentului de incendiu.Cosoroabă - piesă din lemn de dimensiunile unei grinzi sau uneirigle, aşezată orizontal, deasupra pereţilor de contur ai unei clădiri, pentru a crea un sprijin căpriorilor acoperişului.Cotă de calitate - mărime obţinută prin raportarea unei anumiterezistenţe la densitatea materialului lemnos. Cotele de calitatesituează lemnul în rândul materialelor deosebit de valoroase.

Cote de calitate ale diferitelor materialeCotade

calitate

Tenacitate Încovoiere Tracţiune Compresiune Forfecare

1 Lemn cudensitate

mică

Material plastic

Material plastic

Metal cudensitate

mică

Lemn cudensitate

mică 2 Lemn cu

densitatemare

Lemn cudensitate

mică

Metal cudensitate

mică

Material plastic

Metal cudensitate

mare3 Material

plasticMetal cudensitate

mică

Lemn cudensitate

mică

Lemn cudensitate

mică

Material plastic

4 Metal cu

densitatemare

Lemn cu

densitatemare

Metal cu

densitatemare

Metal cu

densitatemare

Lemn cu

densitatemică 5 Metal cu

densitatemică

Metal cudensitate

mare

Lemn cudensitate

mare

Lemn cudensitate

mare

Lemn cudensitate

mare


40/133

39

În tabelul de mai sus se arată poziţia reciprocă a diferitormateriale, din punct de vedere al cotelor de calitate. Se poate vedeacă, în funcţie de solicitările la care sunt supuse materialele, acestea

au proprietăţi diferite şi pot prezenta avantaje sau dezavantaje.Crăpături - discontinuităţi în masa lemnului, datorate ruperiielementelor anatomice. Ele apar la capete, pe faţă sau în interiorul piesei, în urma uscării, contragerii, a gerului sau a vântului, fiinddenumite astfel:- cadranură, când crăpăturile urmează linia razelor medulare; - gelivură, când ruperea se produce din exterior spre interior, fiindcauzată de ger;

- rulura apare sub forma unor crăpături concentrice, care urmeazălinia inelelor anuale şi se datorează acţiunii vânturilor puternice.Criterii de performanţă - condiţii în raport de care se evalueazăîndeplinirea unei cerinţe de performanţă. Criterii de proiectare - f ormulări cantitative care descriu condiţiilece trebuie îndeplinite în diferite stări-limită. Culoare - proprietate conferită lemnului de substanţele răşinoase şicolorante ce se conţin în cavităţile celulelor. Speciile de lemn cecresc în diverse condiţii climaterice au culori variate: de la alb(plop, brad, tei), până la negru (arborele negru). Lemnul speciilor cecresc în regiuni călduroase de sud are o culoare mai vie încomparaţie cu cel al speciilor din regiunile temperate. În limiteleaceluiaşi brâu climatic, există diferenţe considerabile de culoare şiîntre diverse specii de lemn. Astfel, de exemplu, lemnul de carpeneste de culoare cenuşiu-deschisă, cel de stejar şi de fr asin – brună-

cenuşie, iar cel de nuc – cafenie. Sub influenţa luminii şi a aerului,lemnul multor specii capătă o nuanţă cenuşiu-deschisă. Cultură a lemnului – domeniu al ştiinţei interdisciplinare a cărui activitate asigură o mai bună înţelegere a modului de folosire şi aaspectelor social-economice ale lemnului, din punct de vederecultural. Cercetările în domeniul cultur ii lemnului îmbogăţesc relaţiile dinte oameni şi natură, propun noi modalităţi de înţelegere a


41/133

40

lemnului din punctul de vedere al valorii sociale, economice şi demediu.Domeniile de cercetare accentuate a grupului de lucru din sfera

culturii lemnului sunt:- utilizarea istorică şi contemporană a lemnului în diferite regiuni şiţări din lume;- dezvoltarea şi cultura utilizării produselor de lemn, inclusiv amobilei, hârtiei şi elementele caselor de locuit, placajului,construcţiilor de placaj, lemnului încleiat şi stratificat etc.;- cultura lemnului în diferite societăţi ca părţi a religiei, literaturii,filosofiei şi artei;

- promovarea utilizării şi culturii lemnului în toate societăţile şi întoate nivelele de educaţie;- educarea şi promovarea aspectelor pozitive ale lemnului, cum ar fifrumuseţea, duritatea, tăria, beneficiile lemnului asupra ecologiei şimediului, precum şi aspectele sociale şi istorice ale lemnului. Cupolă - structur ă sau substructur ă de formă curbă, semisferică înaccepţiune comună, folosită în general pentru acoperişuri, dar şi pentru structuri integrale. Dată fiind forma, transmiterea încărcărilorcătre sol se face prin eforturi predominante de compresiune.Curgere lentă - proces de deformare lentă a lemnului sub acţiuneaîndelungată a unei sarcini.Curs de construcţii de lemn - disciplină de bază, inclusă în planul deînvăţământ pentru pregătirea inginerilor -constructori, care studiazămetodele de proiectare şi de calcul, precum şi particularităţileexecuţiei, montării şi întreţinerii construcţiilor de lemn.

Declaraţie de performanţă şi marcajul CE – acţiune obligatoriece trebuie întreprinsă în cazul în care fabricantul decide să introducă pe piaţă un produs pentru construcţii şi dacă acest produs esteacoperit de un standard armonizat. Declaraţia de performanţă vaconţine, în special, următoarele informaţii: - referinţa produsului;


42/133

41

- sistemele de evaluare şi de verificare a constanţei performanţei produsului;- utilizarea preconizată sau utilizările preconizate ale produsului;

- performanţa declarată. După ce se întocmeşte declaraţia de performanţă, fabricantul trebuiesă aplice marcajul CE pe produs.Defecte (sau anomalii) ale lemnului - neregularităţi ale structuriisau compoziţiei chimice normale, care aduc modificări proprietăţilor lemnului şi posibilităţilor de utilizare ale acestuia. Îngeneral, anomaliile şi defectele lemnului contribuie la scădereavalorii lemnului, dar foarte rar, prin aspectul lor, unele anomalii şi

defecte pot ridica valoarea lemnului. Datorită unor factori exterioricompoziţia chimică a lemnului suferă unele modificări, ceea cedetermină apariţia unor alteraţii. Defectele lemnului pot apărea şi întimpul manipulării şi prelucrării acestuia. Cunoaşterea acestordefecte este absolut necesară pentru a se interveni în vedereaeliminării sau ameliorării unora dintre ele în operaţiile de debitare încherestea sau la prelucrarea acestor sortimente. Influenţa defectelorasupra proprietăţilor fizico-mecanice şi chimice ale lemnului şi maiales influenţa negativă sau pozitivă asupra calităţii produselorrealizate, face ca defectele lemnului să stea la baza sortării şiclasificării sortimentelor de lemn şi chiar a multor produse.Defectele de formă ale trunchiului şi influenţa lor asupraprelucrării lemnului:a) curbura trunchiului:- randament scăzut din cauza pierderilor la debitare (se obţin piese

de cherestea cu dimensiuni reduse şi se pierde material la tivire);- sortimentele de cherestea obţinute au fibrele neparalele cu axa lor,iar prin uscare se produc crăpături sau deformări ale acestora;- în cazul derulării buştenilor cu curburi se produc pierderiînsemnate, până la cilindrarea acestora.b) însăbierea trunchiului – când curbura este mare, această zonătrebuie înlăturată, reprezentând o însemnată pierdere de material;


43/133

42

c) conicitatea trunchiului – randamentul scăzut la debitare încherestea sau derulare; obţinerea sortimentelor de calitate joasă; d) lăbărţarea trunchiului - provoacă pierderi la doborârea

arborilor şi la debitare; se obţin piese cu fibre înclinate;e) canelura trunchiului:- când aceste caneluri sunt pronunţate, cresc pierderile de material,în special la derulare;- la debitarea buştenilor cu canelură rezultă piese de cherestea cufibră înclinată; - forma sinuoasă a conturului exterior se transmite şi ineleloranuale.

f) ovalitatea trunchiului:- provoacă pierderi mari la derulare;- datorită inegalităţii lăţimii inelelor anuale, lemnul este neomogenşi se comportă diferit în utilizările practice. g) înfurcirea trunchiului - când înfurcirea este mai aproape de bază, lemnul pierde mult din calităţile sale. Defectele de structură şi influenţa lor asupra prelucrăriilemnului:a) excentricitatea este însoţită de ovalitatea şi inegalitatea lăţimiiinelelor anuale, fenomen care duce la obţinerea de piese curezistenţa scăzută şi cu un potenţial ridicat de deformare şi crăpare; b) fibra creaţă - sub aspect estetic, fibra creaţă ridică valoareacalitativă a lemnului, speciile cu acest defect fiind apreciate pentrufabricarea furnirelor estetice (paltin, frasin, nuc, mesteacăn etc.);c) fibra înclinată:

- rezultă din debitarea buştenilor cu curbură, lăbărţare, conicitatesau tăierea după un plan înclinat faţă de direcţia fibrelor; - micşorează rezistenţele mecanice ale lemnului; - prin secţionarea fibrelor se obţin suprafeţe aspre, mai greu definisat.


44/133

43

d) lemn de compresiune:- structura, compoziţia chimică şi proprietăţile lemnului decompresiune sunt mult diferite de ale lemnului normal;- lemnul cu acest defect este mai fragil şi mai puţin rezistent latracţiune; - piesele de cherestea cu lemn de compresiune se deformează puternic prin uscare şi uneori crapă.e) fibra răsucită: - lemnul este de calitate inferioară, se despică şi se prelucrează greu;- rezistenţele mecanice ale pieselor sunt mici;- piesele debitate se deformează puternic;f) neregularitatea

lăţimii inelelor anuale - materialul este neomogen

şi are o comportare neuniformă la diferite solicitări; g) inimile concrescute - lemnul cu inimi concrescute este neomogen,se prelucrează greu şi se deformează puternic; h) nodurile şi influenţa lor asupra prelucrării lemnului:- lemnul cu noduri creează dificultăţi la prelucrare; - nodurile reduc valoarea şi sfera de utilizare a lemnului;- nodurile micşorează unele rezistenţe ale lemnului.

Defecte ale lemnului rotund - condiţiile în care se dezvoltă arborii,natura speciilor, tratamentele aplicate, natura şi specificul solului etc. pot contribui la apariţia a numeroase defecte la lemnul rotund, încă dela stadiul de puiet, dezvoltându-se până la maturizarea arborelui.Defectele şi anomaliile cel mai frecvent întâlnite la lemnul brut, pot ficlasificate astfel:- crăpături; - găuri şi galerii de insecte sau alţi vătămători animali;

- coloraţii şi alteraţii; - depuneri anormale;- diverse.Principalele defecte şi anomalii ale lemnului rotund sunt:- defecte de formă ale sortimentelor de lemn rotund;- defecte de structură ale lemnului; - noduri.


45/133

44

Deformaţie - deplasarea raportată la unitate de lungime,schimbarea distanţei relative dintre punctele construcţiei respective.Deformaţiile se mai numesc şi deplasări specifice şi reprezintă

corespondentul infinit estimal al deplasării (mărime finită). Datorită particularităţilor structurale neomogene, lemnului îi suntcaracteristice următoarele deformaţii:a) deformaţia elastică instantanee (momentană) - provenită înurma deformaţiei scheletului de celuloză a materialului lemnos; b) deformaţia viscoelastică extinsă în timp - determinată derezistenţa vâscoasă (ductilă) a umpluturii amorfe conţinute înscheletul de celuloză manifestată faţă de deplasările acestuia în

urma acţiunii sarcinii (umplutura amorfă este constituită, în general,din apă şi lignină); c) deformaţie plastică remanentă (ireversibilă) – condiţionată dedistrugerea (ruperea şi/sau strivirea) locală sau dispersată ascheletului de celuloză. Deformaţie unghiulară – măsură a schimbării mărimii unghiuluidrept a unui element infinit estimal, cu forma iniţială rectangulară.Degradare a lemnului – alterare a (înrăutăţirea) caracteristicilorfizico-chimice, mecanice şi/sau biochimice ale lemnului subacţiunea agenţilor agresivi f izici, chimici şi biologici. Dendrocronologie - metodă de datare a lemnului prin analizainelelor de creştere ale copacilor. Densitate - mărime ce reprezintă masa unităţii de volum; sedetermină prin raportul dintre masă şi volum.Densitate absolută - masa unităţii de volum absolut (fără găuri sau

pori). Cu cât densitatea absolută este mai mare, cu atât este deaşteptat ca rezistenţele mecanice să fie mai mari. Densitate aparentă - raportul dintre masa probei şi volumul săuaparent (volumul materialului, inclusiv porii pe care-i conţine în probă). Deplasare – schimbare a poziţiei unui punct al construcţiei supus solicitărilor .


46/133

45

Deplasare laterală în planul peretelui - efect cauzat de acţiunileorizontale în planul unui perete. Poate duce la pierderea stabilităţiidin plan.

Deschidere - distanţă între reazeme, într-un plan transversal al uneistructuri.Desen de ansamblu – r eprezentare grafică a u

Constructii Din Lemn Difinitii

Documents

Transcript of Constructii Din Lemn Difinitii