Constributia Metodelor Interactive de Grup

89
UNIVERSITATEA DIN ORADEA Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei Specializarea: Educație integrată in învațămantul primar și preșcolar LUCRARE DE DESERTAȚIE Coordonator științific: Masterand:

Transcript of Constributia Metodelor Interactive de Grup

Page 1: Constributia Metodelor Interactive de Grup

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei

Specializarea: Educație integrată in

învațămantul primar și preșcolar

LUCRARE DE DESERTAȚIE

Coordonator științific: Masterand:

prof.univ.dr.SABĂU IOAN VASIAN VIORELIA RAMONA

ORADEA

2012

Page 2: Constributia Metodelor Interactive de Grup

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

Facultatea de Psihologie și Știinte ale Educației

Specializarea: Educație integrată în învațămantul

primar și preșcolar

Contribuția metodelor interactive de grup

la educarea limbajului copiilor din

învățămantul preșcolar

ORADEA

2012

2

Page 3: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Cuprins

Introducere

Capitolul I. Importanța etapei preșcolare în educarea limbajului copilului și viitorului

școlar

1. Necesitatea însușirii corecte a limbii romane la varsta preșcolară

2. Sarcini ce revin gradiniței în vederea pregătirii copilului pentru școală

3. Considerații psiho-pedagogice cu referire la posibilitatea pregătirii copiilor

pentru școală

3.1.Rolul grădiniței în cunoașterea particularităților de vorbire și

individuale ale copiilor de varstă preșcolară

Capitolul II Metode didactice specifice invaţământului preşcolar

I.1.Metode tradiţionale

I.2.Metode moderne

Capitolul III.Metodele didactice folosite în activităţile cu scop de educarea limbajului

III.1.Rolul metodelor didactice în dezvoltarea limbajului şi pregătirea

pentru şcoală

III.2 Importanţa metodelor interactive de grup

Metodologia cercetării

Capitolul IV. Organizarea cercetării

IV.1.Obiectivele şi ipoteza cercetării

IV.2.Variabile independente şi dependente

3

Page 4: Constributia Metodelor Interactive de Grup

IV.3. Metode de cercetare utilizate

IV.4.Eşantionul de subiecţi

IV.5.Eşantionul de conţinut

Capitolul V. Desfăşurarea experimentului

V.1. Etapa constatativă (preexperimentală)

V.2.Etapa experimentală

V.3.Etapa de control(post-experimentală)

Capitolul VI.Prezentarea şi interpretarea rezultatelor cercetării

VI.1Strategia de verificare si evaluare a rezultatelor obţinute

VI.2.Prezentarea şi interpretarea rezultatelor

Concluzii

Bibliografie

Anexe

4

Page 5: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Capitolul I

1.Necesitatea însuşirii corecte a limbii române la vârsta preşcolara

În contextul măsurilor privind aşezarea din ţara noastră pe noi baze cu adevărat

democratice, prima verigă a acestui sistem, învăţământul preşcolar, merită o atenţie

deosebită .

Delimitarea locului cu precizarea funcţiilor pe care le are de îndeplinit grădiniţa ca

primă instituţie de culturalizare a copiilor de pregătire a acestora pentru integrarea şcolară,

are un rol decisiv în asigurarea eficienţei învăţământului .

Preocuparea pentru introducerea cât mai timpurie a copiilor într-un sistem de educaţie

instituţionalizat este justificatǎ de faptul că vârsta preşcolară şi şcolară mică, reprezintă o

perioadă fundamentală pentru dezvoltarea ulterioară a copilului.

Cercetările psihologice arată că, până la vârsta de 4-5 ani, copilul îşi dezvoltă 40 %

din capacitatea intelectuală pe care urmează să o atingă la maturitate. Nevalorificarea la

timp, sau insuficienta valorificare a disponibilităţilor acestor perioade de vârstă nu se pot

recupera în anii următori decât în mică măsură şi cu eforturi mari.

Psihologi de prestigiu afirmă posibilitatea şi necesitatea introducerii timpurii a

copilului într-un sistem de educaţie instituţionalizat.

Jean Piaget arată că ’’învăţământul preşcolar oferă posibilitatea de a realiza o

propedeutică a învăţământului”. 1

Edgar Faure susţine că ,,educaţia copiilor de vârstă preşcolară este un preambul al

oricărei politici educative şi culturale . În lumina psihologiei moderne – spune acesta - ca şi

1

5

Page 6: Constributia Metodelor Interactive de Grup

a simplei observaţii, importanţa primei copilării în dezvoltarea ulterioară a aptitudinilor şi a

personalităţii apare deosebit de limpede. ’’ 2

Dezvoltarea limbajului constituie una dintre sarcinile de bază ale educaţiei din

instituţiile preşcolare . În literatura psihologică, limbajul este definit ,,drept o formă de

activitate specific umană care constă în esenţă în folosirea limbii în procesul de comunicare

şi de gândire.’’ 3

Limba şi limbajul, deşi sunt realităţi distincte, nu pot fi concepute separat. Limba este

mijlocul de fixare şi acumulare a experienţei, mijlocul de comunicare al unei colectivităţi

istoriceşte constituită . Limba nu este un dar natural nici nu se transmite ereditar . Noul

născut nu inventează limba colectivităţii în care se dezvoltă .

Copilul de la naştere are numai capacitatea virtuală de a dobândi limbajul care este o

manifestare individuală a limbii – limba în acţiune. Această capacitate devine realitate prin

educaţie.

Problema limbajului la vârsta preşcolară a făcut obiectul a numeroase studii şi

cercetări care au reliefat importanţa lui în procesul comunicării copilului cu persoane din

jur, în activitatea de cunoaştere a realităţii, în dezvoltarea proceselor psihice, precum şi în

dezvoltarea vorbirii reproductive în procesul comunicării cu cei din jur, în aşa fel, încât

copilul să-şi exprime cu uşurinţǎ dorinţele, impresiile, gândurile, să redea în mod inteligibil,

cursiv şi logic, o poveste, un basm cunoscut, o întâmplare sau un fapt trăit, auzit sau

imaginat de el.

O importantă contribuţie la învăţarea acestui instrument de comunicare între oameni,

care este limba, aduce învăţământului preşcolar prin intermediul activităţiilor de educarea

vorbirii.

Introducerea în planul de învăţământ a dezvoltării vorbirii ca obiect distinct a fost

determinată de necesitatea creeării pentru preşcolari a climatului necesar adaptării ritmice la

activitatea şcolară. Se ştie că reuşita şcolară depinde de achiziţionarea de cuvinte, prin care

2

3

6

Page 7: Constributia Metodelor Interactive de Grup

să-şi îmbogăţească lexicul. Cât priveşte structurile fundamentale ale vorbirii sale, dacă ele

nu sunt stabilite şi fixate înainte de 6 – 7 ani, nu vor fi niciodată însuşite sau, în orice caz,

niciodatǎ însuşite temeinic.

De asemenea, practica a demonstrat că handicapul şcolar este cel mai frecvent generat

de tulburǎrile de limbaj, de nivelul scăzut atins în verbalizarea celor observate sau învăţate.

La venirea în grădiniţă, copiii au o serie de reţineri şi deficienţe în ceea ce priveşte

participarea lor verbalǎ la activităţiile de zi cu zi din grădiniţă. Referindu-se la acest aspect,

Ursula Şchiopu afirma : ,,Greutăţile şi greşelile de pronunţie provin din dezvoltarea încă

insuficientă a analizatorului motor-verbal, inclusiv a aparatului fonator. Exerciţiul verbal

realizat zi de zi, audiţia pronunţiei corecte a adultului contribuie la dezvoltarea

corespunzătoare a copilului. De aceea, considerǎm necesară integrarea copilului în viaţa de

colectiv, participarea lui la toată activitatea din grădiniţă care îi dă posibilitatea să comunice

cât mai mult.’’ 4

În anii petrecuţi de copil în grădiniţă, sub influenţa cerinţelor procesului de

învăţământ la care participă copilul, are loc o asimilare rapidă a diferitelor aspecte ale

limbii, dezvoltându-se astfel noi funcţii şi forme ale limbajului. Aici, copilul vorbeşte mai

mult cu alţi copii despre ceea ce a văzut sau a gândit. În acest fel, ,,trece treptat de la

limbajul situativ la limbajul contextual, care are un rol preponderent faţǎ de primul, iar, pe

mǎsurǎ ce copilul explorează lumea înconjurătoare, el depăşeşte tot mai mult limitele

experienţei, desprinzându-se de influenţa momentului prezent .’’ 5

Dezvoltarea vorbirii şi învăţarea corectă a limbajului constituie, din partea noastrǎ, a

cadrelor didactice, o preocupare permanentă.

În grădiniţă, parcurgând cele trei grupe, copiii dobândesc un bagaj de cunoştinţe, iar

vorbirea devine mai bogată, mai clară, mai corectă, asigurând dezvoltarea intensă a

4

5

7

Page 8: Constributia Metodelor Interactive de Grup

gândirii. Astfel, întreaga experienţă instructiv-educativă din grădiniţă atestă posibilitatea şi

utilitate cultivării limbajului oral, în strânsă legătură cu dezvoltarea gândirii, efectuându-se

exerciţii de pronunţie, de exprimare. Accentul principal în această privinţă este pus pe

activităţile de comunicare, pe dialogul liber, pe formarea deprinderilor de exprimare

ordonată a gândurilor, de însuşire treptată a structurii gramaticale a limbii. Pentru a favoriza

educarea conduitei verbale a preşcolarilor, este necesar ca activitatea educativă să fie făcută

în aşa fel, încât preşcolarii să fie stimulaţi să participe în cadrul activităţilor în mod activ

atât verbal, cât şi mental.

Formarea la copii a unei conduite verbale constă în :

- dezvoltarea şi îmbogăţirea vocabularului ;

- învăţarea corectă a cuvintelor ;

- formarea deprinderii de verbalizare a experienţei proprii ;

- cultivarea deprinderii de folosire corectă a limbii ;

- cultivarea aptitudinilor de a vorbi frumos, de a folosi expresii, construcţii

lingvistice originale, nuanţate .

Aceste obiective se realizează prin activităţile de memorare, lecturi după imagini,

jocuri didactice, convorbiri, povestiri şi repovestiri, care mi-au oferit multiple posibilităţi de

a asigura participarea verbală activă a copiilor.

Însuşi dialogul educatoare-copil, cât şi cel copil-copil, reprezintă o modalitate de

exersare, de antrenament lexical şi de însuşire a structurii gramaticale a limbajului.

8

Page 9: Constributia Metodelor Interactive de Grup

2.Sarcinile ce revin grădiniţei în vederea pregătirii copilului pentru şcoală

Integrarea treptată, dar fermă, a educaţiei preşcolare în coordonatele educaţiei

permanente sau prelungite s-a impus gândirii şi practicii pedagogice contemporane, datorită

necesităţii schimbărilor profunde şi accelerate ce au loc în ştiinţă, tehnică, în activitatea

economică, în structurile sociale, în întreaga viaţă.

Considerată tot mai frecvent, nu numai o treaptă distinctă şi necesară a sistemului de

învăţământ, ci şi ,,ca o parte integrantă a structurilor educative globale, ca primă fază a

educaţiei permanente, învăţământul preşcolar trebuie să-şi rezolve obiectivele, conţinutul,

metodologia în perspectiva noilor cerinţe, concepute ale democratizării şi modernizării

învăţământului .” 6

Importanţa educaţiei preşcolare este recunoscută pe plan mondial, astfel încât diverse

organisme au adoptat măsuri corespunzătoare şi au făcut recomandări pentru adaptarea

conţinutului la particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor. În condiţiile societăţii

contemporane, şi, mai ales, în perspectivă, manifestă tendinţa de creştere apreciabilă a

rolului formativ al grădiniţei, funcţia pedagogică devenind net preponderentă în raport cu

sarcinile de îngrijire, de asistenţă medicală şi socială.

Caracteristica principală a acestei funcţii constă în educaţia multilaterală a copilului,

pregătirea sub toate aspectele în vederea integrării în activitatea şcolară. În acest sens,

grădiniţa are rolul de a sistematiza şi integra cunoştinţele, experienţele dobândite de copii în

primii ani de viaţă, de educaţie organizată, în scopul lărgirii contactelor lor cu lumea

exterioară, de a dezvolta capacitatea şi posibilităţile de comunicare a informaţiei, de a

realiza o serie de obiective ale educaţiei fizice, estetice afective, de a contribui la

socializarea copiilor, la satisfacerea nevoilor de relaţii sociale şi de activitate.

Intensificarea funcţiei de pregătire, implică depistarea de la o vârstă cât mai fragedă a

eventualelor deficienţe şi insuficienţe fizice, senzoriale, neuropsihice, urmate de instituirea

unor măsuri corecţionale precum şi a unor programe de revenire a handicapului în clasa I.

6 9

Page 10: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Pregătirea copilului preşcolar pentru activitatea din şcoală constituie un scop

fundamental al procesului instructiv-educativ din grădiniţă şi, totodată, criteriul esenţial al

eficienţei învăţământului preşcolar în ansamblu. Vârsta preşcolară între 3-7 ani are o

valoare definitorie în evoluţia intelectuală şi afectiv-relaţională a copilului. Aceasta

înseamnă că ,,de la vârsta preşcolară, copiii trebuie să dobândească şi să consolideze

capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-şi exprima în mod inteligibil impresiile,

gândurile, ideile .” 7

Cea mai importantă cale de elaborare a limbajului şi, în acelaşi timp, formă de bază a

vorbirii este dialogul.

Dialogul impune o temă comună partenerilor de discuţie presupune alternanţa de

replici, aceeaşi idee trecând succesiv prin minţile copiilor, fiind analizată şi dezvoltată.

Astfel vorbire furnizează gândirii semnele prin care se fixează individualitatea obiectelor,

se descoperă relaţiile dintre ele, se selecţionează şi dirijează conjuncţiile verbale.

Aceste relaţii reciproc intime de interdependenţă dintre gândire şi limbaj, impune

educatoarei o grijă deosedebită pentru dezvoltarea la copii a limbajului. Acest fapt se

realizează printr-un antrenament şi exerciţii continue, prin corectarea greşelilor fonetice,

lexicale sau de construcţie, prin răspunsurile date cu promptitudine la întrebările copiilor,

referitoare la denumirea lucrurilor, cerându-le treptat deprinderea de a ,,mânui"

această ,,taină" cum o numeşte metaforic Tudor Arghezi ,, care nu lasă gândul ascuns în el

să tacă", care prin făptura ei de aer, floare de lumină ,, glăsuieşte minţii din cărţi şi fără

glas."8

Acest proces laborios, urmărit cu insistenţă şi minuţiozitate, cu interes şi răbdare de

către educatoare, dar şi în colaborare cu părinţii şi ceilalţi membri ai familiei se finalizează

prin progrese continue.

Trebuie avut în vedere pilduitoarea mărturisire a marelui om de cultură român care a fost

Lucian Blaga ,,începuturile mele stau sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului.” 9

7 8

9

10

Page 11: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Importanţa pe care trebuie să o acorde educatoarea dezvoltării limbajului la preşcolari

este consemnată de toate cercetările psihologice, pornind de la observarea că de

fapt, ,,comunicarea verbală” forţează inteligenţa la ordonarea complexă a datelor ce se

comunică. Ori, precum se ştie, orice efort acţionează în mod complex formativ.

Educatoarea intervine, în întreaga activitate desfăşurată, la formularea deprinderii

copiilor de a se exprima corect, coerent şi expresiv. Se va urmări dezvoltarea diferitelor

structuri native ale copilului, fără oboseală şi fără constrângere, determinându-l în acelaşi

timp să simtă bucuria activităţii. Coordonarea activităţii în formă şi conţinut, ţinând seama

de diversitatea structurilor psihologice infantile, cere educatoarei prudenţă înţeleaptă,

simţul măsurii, dorinţa de informaţie în scop de perfecţionare, intuiţie ascuţită şi

sensibilitate faţă de problemele copilului preşcolar.

O educaţie ocroteşte posibilităţile multiple de exprimare liberă care există la orice

copil, îi permite să ştie să se exprime în moduri diverse: verbală, gestuală, manuală sau în

scris.

Desigur, acest ,,tezaur" al educaţiei concretizat în cunoştinţe, priceperi, deprinderi,

atitudini, rezultă în ultimă instanţă din disponibilităţile individului şi că genetic vor fi,

izvoarele acestui tezaur se află în individ, în capacitatea sa de a metamorfoza prin educaţie

solicitările mediului în structuri şi produse psihice în acord cu normele de reacţie ale

organismului, înscrise în structura sa genetică.

11

Page 12: Constributia Metodelor Interactive de Grup

3.Consideraţii psiho-pedagogice cu referire la posibilitatea

pregătirii copiilor pentru şcoală

3.1. Rolul grădiniţei în cunoaşterea particularităţilor de vorbire

şi individuale ale copiilor de vârstă preşcolară

Experienţa şi cercetarea pedagogică ne învaţă să ne adaptăm conduita didactică la noile

înclinaţii vitale ale copiilor şi, totodată, ne dovedeşte că subiectul - copilul – este cel care

ne demonstrează în ce măsură influenţele educative sunt sau nu productive şi eficiente.

Pentru aceasta, considerăm că procesul instructiv - educativ din grădiniţă trebuie să fie

eficient, dar aceasta se realizează numai dacă influenţele sunt în concordanţă cu

posibilităţile celui instruit şi educat.

Procesul instructiv – educativ nu trebuie să angajeze copilul într-o activitate care sa-i

depăşească posibilităţile lui reale, ci pe fondul muncii frontale, individuale, sau cu grupuri

mici, copiii să fie supuşi unor influenţe aflate în concordanţă cu trebuinţele şi interesele lor.

Metodele şi procedeele să fie astfel selectate, încât să asigure stimularea dezvoltării

fiecăruia până la nivelul maxim al disponibilităţilor.

Toate activităţile comune care se desfăşoară în grădiniţă, dezvoltarea vorbirii,

cunoaşterea mediului, activităţile matematice, desenul, pictura, modelajul, oferă educatoarei

posibilitatea cunoaşterii particularităţilor de vorbire şi individuale ale fiecărui copil.

Cercetările efectuate de numeroşi psihologi au relevat că, în dezvoltarea lexicului, ca

şi în însuşirea structurii gramaticale a limbii, mai mult decât în alte domenii ale vieţii

psihice a copilului, există mari diferenţe individuale care depind de condiţiile de viaţă şi de

educaţie.

Până la intrarea în şcoală, copilul face progrese însemnate în ceea ce priveşte

însuşirea limbii materne. Vocabularul copiilor la sfârşitul vârstei preşcolare este de circa

4000 de cuvinte, înregistrând o creştere de aproximativ 3000 de cuvinte, cărora copii le

12

Page 13: Constributia Metodelor Interactive de Grup

înţeleg sensul, folosindu-le ca mijloc de exprimare a gândurilor şi a sentimentelor lor.

Cercetările psihologiei subliniază, de asemenea, faptul că vocabularul poate varia în

limitele aceleiaşi vârste, de la caz la caz.

Încă din primele zile de grădiniţă am constatat că unii copii de 3-4 ani au un

vocabular mai bogat, alţii cu mult mai sărac, unii vorbesc numai când sunt întrebaţi, alţii nu

vorbesc nici atunci, alţii vorbesc prea mult, folosind neadecvat unele cuvinte. Studierea

dezvoltării cantitative a vocabularului copiilor prezintă dificultăţi deosebit de mari. Între

limbajul pasiv şi cel activ, existǎ un decalaj evident. Am observat că sunt copii care

folosesc cu uşurinţă în activităţile de povestire ,,în convorbiri după imagini, în observări şi

jocuri o parte din vocabularul pe care îl posedă, pe când alţii au o vorbire săracă, deşi

vocabularul lor pasiv este bogat. De aceea, am stimulat la copii folosirea cuvintelor nou

învăţate, utilizând în acest scop atât activităţile de dezvoltarea vorbirii, cât şi variatele

ocazii pe care le oferǎ întregul program al grǎdiniţei.

Dar nu numai aspectul cantitativ al vorbirii copiilor ne interesează în mod deosebit, ci

şi aspectul ei calitativ.

Cele mai dificile sunete ale limbii materne, care provoacă în general dificultăţi de

pronunţie copilului mic sunt consoanele, deşi fac şi ele parte din repertoriul gânguritului.

Copilul este obligat într-o nouă etapă să le înveţe, neputând utiliza în mod spontan

elementele gânguritului. Consoanele au grad mai mic de perceptibilitate auditivă în

comparaţie cu vocalele. Aceste din urmă sunt favorizate având o mai mare intensitate

sonoră şi, în general, o durată mai mare, ceea ce face ca ele să fie mai uşor percepute

auditiv şi corect pronunţate de către copii, în raport cu consoanele. Cuvintele în a căror

structură predomină vocalele sau care au o componenţă vocalică sunt totdeauna mai uşor

reţinute şi corect pronunţate, de exemplu: ou, miau, oaie.

Dificultăţile de pronunţare sporesc la cuvintele care cuprind grupuri de două sau trei

consoane. Spre exemplu, cuvântul stradă este dificil de pronunţat de către cei mici, ei

tinzând să-l simplifice rostind stadă.

13

Page 14: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Sunetul apare în forma sa corectă mai întâi la cuvintele uşoare, în care e situat fie la

începutul cuvântului, fie între vocale, fie urmat sau precedat de o vocală, fie la sfârşitul

cuvântului. După ce se consolidează în aceste poziţii, se pronunţă corect şi în cuvintele în

care e asociat cu una sau două consoane. De exemplu sunetul r poate să apară corect mai

întâi în cuvinte ca rac, roşu, iar, mai târziu, în cuvinte ca tren, are, stradă.

La preşcolarii de 3-5 ani putem constata greşeli în pronunţarea unor sunete din

aceeaşi familie, de exemplu: în familia sunetului s sau în pronunţarea unor sunete diverse,

de exemplu: r, l, c, s, ce, ci.

În deformările de pronunţie ale preşcolarilor mici, se constată numeroase variaţii

individuale. De exemplu, acelaşi sunet l poate fi omis în vorbire de către un copil, poate fi

înlocuit cu sunetul i de un altul ori cu sunetul v de un al treilea preşcolar. Uneori, putem

întâlni la acelaşi copil variaţii în substituirea aceluiaşi sunet sau alternarea formei de

omitere al unui sunet cu aceea de înlocuire a sa.

Omisiunea, inversiunea şi substituirea sunt frecvent întâlnite la preşcolarii mici şi mai

puţin la cei mari, dar, sub influenţa activităţilor instructiv-educative desfăşurate de

educatoare, pronunţia copiilor se corectează treptat.

Foarte mulţi dintre copiii cu defecte de pronunţie întâmpină în clasa I greutăţi la

scris, uneori chiar şi la citit. Ei scriu aşa cum vorbesc, deci cu diverse greşeli: dacă în

vorbire omit sunetul r, e posibil ca acesta să nu apară nici în scris; dacă face înlocuiri sau

inversări de sunete, cuvintele sunt scrise, evident, cu mari greşeli.

Întâmpinând dificultăţile arătate, aceşti copii rămân adesea în urma colegilor lor,

ajungând cu timpul să aibă complexe de inferioritate. Acţiunile de corectare a pronunţiei

sunt necesare încă de la vârsta preşcolară şi pentru faptul că, din spirit de imitaţie, copiii îşi

pot transmite unul altuia greşelile de vorbire.

Educatoarea trebuie să îndrepte consecvent şi competent greşelile de vorbire

observate la copii şi paralel să folosească cele mai corespunzătoare mijloace.

14

Page 15: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Dată fiind vârsta copiilor, îndreptarea greşelilor de pronunţie nu poate fi concepută

rigid, ca o reproducere repetată a unor cuvinte, silabe, sunete până la corecta lor executare.

Una dintre modalităţile cele mai remarcabile este aceea a includerii exerciţiului într-un joc

antrenant pentru copii şi care să aibă un conţinut corect.

Printre jocurile care pot fi folosite în acest sens, primul loc îl ocupă cele cu caracter

imitativ, adaptate din punctul de vedere al conţinutului, la cerinţele noastre curente. Aceste

jocuri includ onomatopee imitative, astfel alese, încât să corespundă sunetelor pronunţate

greşit de copii. De la un joc la altul, onomatopeele pot fi schimbate, încât sunetul a cărui

pronunţare corectă o exersăm să apară în silabe diferite şi să ocupe în cuvânt poziţii variate.

Stăruindu-se asupra unui sunet prin intermediul diferitelor onomatopee incluse în

joc, copiii ajung să-l diferenţieze din ce în ce mai bine şi să-l pronunţe mai corect. Jocurile

imitative pot fi iniţiate cu diferite prilejuri. De pildă, la sfârşitul unei activităţi obligatorii,

atunci când conţinutul lor are o legătură directă cu activitatea respectivă, în pauzele dintre

activităţi, în etapa jocurilor şi activităţilor alese sau în cea destinată programului distractiv.

Deseori, avem posibilitatea să înlocuim exerciţiile pentru perfecţionarea articulării şi a

pronunţiei, într-un joc de mişcare sau distractiv, de exemplu: Ursul şi albinele, Fetiţa şi

gâştele.

Se pot organiza şi jocuri care să reclame pronunţarea unor cuvinte sau propoziţii

cuprinzând sunete sau grupuri de sunete mai greu de pronunţat. Jocul bine cunoscut

Deschide urechea bine poate fi valorificat în scopul exersării unei pronunţii clare şi corecte.

În acest joc, preşcolarii sunt obligaţi să folosească o serie de nume, unele dintre ele fiind

alcătuite din sunete sau grupuri de sunete mai dificile, de exemplu: Cristina, Gheorghiţă,

Cecilia.

Pentru eliminarea greutăţilor întâmpinate în general de către preşcolari în folosirea

unor cuvinte mai lungi sau cu structuri fonetice mai grele şi a unor propoziţii care cuprind

asemenea cuvinte, este recomandabil să se iniţieze diferite jocuri în care să li se ceară să

spună din ce în ce mai repede jocuri de silabe, zicători, ghicitori, numărători. Pentru

15

Page 16: Constributia Metodelor Interactive de Grup

început, vor fi alese texte mai uşoare, iar, apoi, progresiv, se va trece la texte grele, care

presupun, dificultăţi mai mari de pronunţare.

Pentru perfecţionarea laturii fonetice a limbajului şi pronunţarea cu claritate şi

siguranţă a sunetelor şi a grupurilor de sunete ale limbii române, în programă sunt

prevăzute o serie de jocuri: Spune ce ai auzit, prin care se urmăreşte dezvoltarea

sensibilităţii auditive, Să vorbim corect, joc care are scopul de a pronunţa clar, corect,

grupurile de consoane sau vocale situate în diferite poziţii în cuvânt; Jocul sunetelor prin

care se urmăreşte despărţirea cuvintelor în silabe şi sesizarea sunetelor care le compun şi

altele.

De la vârsta de 5 ani, numărul sunetelor incorect pronunţate scade considerabil,

astfel, la 5 ani, copiii trebuie să aibă o pronunţie corectă, la sfârşitul perioadei preşcolare

toţi copiii pronunţă corect şi cele mai dificile sunete.

Dificultăţile preşcolarilor în învăţarea limbii materne nu sunt numai de ordinul

diferenţierii, fonetice, a reproducerii exacte a limbii şi a structurii sonore a cuvântului, ci

sunt evidente şi sub aspect gramatical. Ca urmare, se observă utilizarea unor forme

gramaticale greşite sau nesiguranţă în folosirea formelor corecte de vorbire. De exemplu, se

pot întâlni greşeli în pluralul substantivelor, în acordul dintre subiect şi predicat,

întrebuinţarea conjuncţiilor, în utilizarea cazurilor genitiv şi dativ, în folosirea timpului

trecut şi viitor.

Exigenţa pe care o va manifesta educarea în vorbire, sub aspectul corectitudinii, va fi

însă totdeauna îmbinată cu grijă, pentru exprimarea la nivelul de înţelegere a preşcolarilor.

Folosirea unui limbaj prea evoluat, pe lângă că duce la neînţelegerea completă a

mesajului de către copii, comportă şi un alt risc. Ei îşi pot însuşi pe dinafară cuvintele fără

să le cunoască sensul, folosindu-le apoi cu totul nepotrivit. Educatoarea trebuie să

vorbească totdeauna cu copii rar, pronunţând mai accentuat cuvintele, astfel încât ei să

poată sesiza bine structura sonoră a cuvintelor.

Multă atenţie trebuie să se acorde şi procesului de însuşire şi dezvoltare a

semnificaţiei cuvintelor.16

Page 17: Constributia Metodelor Interactive de Grup

La 3-4 ani, confuziile în denumirea termenilor, inexactităţile, impreciziunile în

determinarea semnificaţiei cuvintelor sunt destul de frecvente. Se întâmplă adesea ca

preşcolarii să memoreze şi să folosească cuvintele al căror sens le scapă complet. Unii copii

folosesc aparent corect unele cuvinte, dar, la o analiză mai atentă, se constată că îi este

străină semnificaţia acestora. De exemplu, un copil de 4 ani a ştiut să precizeze că broaştele

trăiesc în lac. Întrebat fiind ce este lacul, a răspuns: o curte cu nisip.

Astfel de goluri, de insuficienţe în vorbirea copiilor care se evidenţiază mai ales în

discuţiile lor libere cu educatoarea, în povestiri sau repovestiri vor trebui totdeauna

împlinite evitându-se pericolul îmbogăţirii pur cantitative, nu şi calitative a vocabularului,

adică a însuşirii de cuvinte multe, dar al căror sens să rămână în măsură apreciabilă

cunoscut superficial sau necunoscut.

Căile care pot fi folosite în grădiniţă pentru prevenirea şi împlinirea acestor goluri

sunt următoarele: însuşirea unor cuvinte noi în procesul observării directe a lucrurilor,

fiinţelor, aspectelor din viaţa socială şi fenomenelor naturii, explicarea pe cale verbală a

unor cuvinte.

În concluzie, procesul dezvoltării vorbirii copilului preşcolar prezintă numeroase

particularizări care trebuie să fie bine cunoscute de către educatoare şi folosite ca ghid în

activitatea pe care o desfăşoară pentru dezvoltarea capacităţilor intelectuale.

17

Page 18: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Capitolul II.

Metode specifice învăţământului preşcolar

Metodele de invăţământ (,, octos”=cale, drum ,,metha”= către, spre) reprezintă

căile folosite in şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa,

natura, lumea,lucrurile, ştiinta.Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se

dezvoltă priceperile,deprinderile si capacităţile elevilor de a acţiona asupra naturii,

de a folosi roadele cunoaşteriitransformând exteriorul in facilităţi interioare,

formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi personalitatea.,,Calitatea pedagogică a

metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o calede cunoaştere

propusă de profesor intr-o cale de învaţare realizată efectiv de preşcolar,

elev,student, în cadrul instruirii formale si nonformale, cu deschideri spre

educatia permanenta.”(Sorin Cristea,1998, p. 303)

Omul de astazi nu-si mai putea asigura o ,,invatatura pentru o viata”, oferita o

data pentru totdeauna,de care apoi sa se poata oferi permanent.

Omul trebuie sa fie pregatit sa invete continuu,aceasta perpetua instruire

devenind o parte a stilului de viata a omului modern. Din aceste cerinte,epoca

moderna a largit considerabil functiile autoeducatiei si autoinstructiei,ale cultivarii

de sine,atribuind o noua menire invatamantului.

Sarcina activitatii moderne de predare nu este de a da gata un sistem de

cunostinte pentru a fi transmis copilului,ci de a-i transmite bazele si metodele

autoformarii lui pentru o viata intreaga si, in special,pentru perioada in care nu se va

mai putea sprijini pe educatorul sau.

Pentru aplicarea în practică a cunoştinţelor tehnice acumulate de

educatoare, o importanţă deosebită o constituie cunoaşterea metodelor şi tehnicilor

care le aplică sau utilizează pentru educarea copilului în realizarea procesului

instructiv-educativ.

18

Page 19: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Clasificarea metodelor se realizează după mai multe criterii: scopul urmărit,

evoluţia lor istorică ( tradiţionale-moderne), sarcina didactică prioritară (de

dobândire a cunoştinţelor, deformare a priceperilor şi deprinderilor, de consolidare,

de verificare şi evaluare, de recapitulare şisistematizare), după natura activităţii pe

care o solicită (metode activ-practice, intuitive, verbaleş.a.).Cunoaşterea si aplicarea

metodelor utilizate in grădiniţă nu impune o clasificareriguroasă, ci mai degrabă

analiza modului lor de aplicare.

Principalele metode care sunt supuse atenţiei pentru vârsta preşcolară

sunt: naraţiunea,descrierea, explicaţia, conversaţia,activitatea cu cartea,

demonstraţia, observaţia,modelarea,experienţa,dirijată, lucrările

practice,exerciţiul.

Printre acestea, un rol decisiv îl joacă cele care invită copilul la explorarea

directă a realităţii, la activitate personală, îi stimulează independenţa şi creativitatea,

într-o singură expresie, metodele activ-participative ( observaţia liberă, experienţa

dirijată, lucrările practice,activitatea cu cartea, exerciţiul, metodele de

stimulare a creativităţii personale si colective,conversaţia euristică ş.a.).

Plecând de la o literatură în domeniu (Palmade, Cerghit, Mucchielli) metodele

didactice sunt împărţite din punct de vedere istoric în:

-metode tradiţionale\ clasice: expunerea, conversaţia, demonstraţia, exerciţiul,

observaţia;

-metode moderne: algoritmizarea, problematizarea, brainstorming-ul, instruirea

programată,studiul de caz, metode de simulare, proiectul – tema de cercetare.Insă nu

tot ce este “vechi” este neapărat si demodat, după cum nu tot ceea ce este “nou” este

şi modern.Aplicarea cu succes a metodelor clasice îmbinate cu metode şi procedee

moderne vor duce la situarea preşcolarului pe treapta cea mai apropiată de şcoală,

situând şcoala ca o continuitate a muncii din grădiniţă.

19

Page 20: Constributia Metodelor Interactive de Grup

II.1.Metode tradiţionale

Astfel,explicaţia este metoda expunerii, în care predomină argumentarea

raţională. Explicaţia ca metodă de lucru îşi găseşte larga sferă de aplicaţie în

gradiniţă, deoareceînsoţeşte întreg procesul instructiv-educativ, completând cu

succes celelate metode de lucru. Astfel, încadrul activităţilor frontale dirijate, cât şi

a celorlalte activităţi desfăşurate pe parcursul zilei,explicaţia înlesneşte însuşirea

cunoştinţelor, înţelegerea si completarea lor cu ajutorul educatoarei.

Explicaţia completează în mod automat demonstraţia şi îşi are ca teren direct

de desfăşurareactivităţile de observare, lecturi după imagini, activităţile matematice.

Explicaţia contribuie, deasemenea, la crearea premiselor însuşirii unor deprinderi

tehnice de lucru şi a unor modalităţi deacţiune (de exemplu la activităţile de desen,

modelaj, aplicaţii, confecţii, educaţie fizică, educaţiemuzicală, etc.).

Reuşita acestor activităţi depinde de corectitudinea cu care a fost aplicată

explicaţia. Prinexplicaţie educatoarea reuşeşte să concentreze atenţia copiilor spre

aspectul dorit, dar contribuie şi lacunoaşterea cauzelor obiectului în studiu.

Mai dificile par a fi explicaţiile referitoare la obiecte sau fenomene pe care

copiii nu le percep în momentul respectiv. În această situaţie, educatoarea apelează

la reprezentările formate anterior sau foloseşte anumite texte literare, versuri,

povestiri, poveşti, tablouri, ilustraţii, diverse piesemuzicale, care sunt în concordanţă

cu tema explicaţiei şi constituie punct de sprijin pentru noilecunoştinţe.

Exemplu: cântecul "Unu-i soarele pe cer", copiii finalizează cântecul prin

repetare a numărului 1-5 pe degetele mici ale mâinii.

Povestirea- ca metodă de expunere este aplicată în cadrul procesului

instructiv-educativ pentru prezentarea unor texte literare cu caracter realist, ştiinţific

sau fantastic, în cadrul activităţilor frontale dirijate sau la începutul sau finalul

activităţilor frontale dirijate, pentru a trezi interesul copiilor  pentru ceea ce urmează

si va urma, cât si pentru consolidarea sau verificarea cunoştinţelor.

20

Page 21: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Povestirea trebuie, în primul rând, sa fie accesibilă copilului, să-1 emoţioneze

puternic, safie la obiect şi să nu încarce memoria copilului cu date nesemnificative.

În cadrul activităţilor de povestire, educatoarea are posibilitatea de a aplica

metode, procedee,lucruri diferite în funcţie de grupa căreia se adresează, a nivelului

copiilor, cât şi a discutării textuluiliterar sub forma conversaţiei, a dialogului, a

explicaţiei. Caracterizarea personajelor face apel laacţiunea povestirii, ataşamentul

copilului spre cele pozitive, dar şi la motivaţia copilului pentru unele personaje. Pe

marginea unei povestiri se poate da posibilitatea copiilor să creeze noi

întâmplări, povestioare posibile, din imaginaţie sau cu fapte similare cu cele

prezentate de educatoare. Subiectulacestora poate fi observat şi din conţinutul unei

poezii.

Exemplu: povestea creată de copii "Cum ar putea fi Zdreanţă?" sau "Cum să-1

ajutăm pecaţeluşul şchiop să poată umbla?".

Copilul trebuie să desprindă faptele bune de cele rele, să domine "binele"

asupra "răului".Textele literare de actualitate, cu aspecte din viaţa cotidiană sau

ştiinţifico-fantastică, contribuie lalărgirea orizontului cognitiv, dar şi la dezvoltarea

limbajului, a imginaţiei creatoare, a dezvoltăriiformelor de analiză, sinteză,

caracterizându-le.Exemplu: "Ursul păcălit de vulpe".

Ursul – credul;

Vulpea - hoată, şireată, lacomă, mincinoasă.

Copiii au creat pe marginea acestei povestiri o altă poveste: "întâmplare din

pădure" - unde auvenit alte animale şi, în final, vulpea a fost judecată, pedepsită şi

ursului i s-a dat peşte pe săturate.

Demonstraţia este una din metodele de bază aplicate în

gradiniţă.Demonstraţia este mereu însoţită de explicaţie şi invers, nu se pot realiza

separat.

21

Page 22: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Întrucât vârsta preşcolară este caracterizată printr-o gândire concretă, este

necesar ca în procesul cunoaşterii să se acorde o importanţă deosebită treptei

senzoriale, contactului nemijlocit cu realitatea. De aceea, ori de câte ori se va

organiza o activitate care are ca scop predarea de noi cunoştinţe despre un aspect

concret al realităţii se va folosi metoda demonstraţiei îmbinată cu explicaţia.

Materialul demonstrativ trebuie să fie accesibil viziunii copilului, estetic

realizat şi prezentatin câmpul său vizual, pentru a contribui la stimularea curiozităţii

şi a reuşitei unei activităţi.

Materialul trebuie să fie astfel prezentat ca să poată fi perceptat prin cât mai

multe simţuri. Se poate urmări transformarea unor substantive în diferite ipostaze:

"Apa şi transformările ei", "Gheaţa","Vaporii", etc.

Exemplu: "Focul şi efectele lui".

Demonstraţia educatoarei, însoţită de explicaţie, la acesteaadaugându-se

observaţia şi problematizarea.

Etapele demonstraţiei:

-aprinderea focului în sobă prin folosirea unui chibrit;

-aprinderea lumânării tot prin folosirea unui chibrit;

-perceperea focului, stabilirea însuşirilor, flacăra;

Copiii fac deducţii, le verbalizează pe baza celor percepute:

-culoarea flacării;

-forma alungită la ambele capete, luminozitatea;-caldura crescută de flacără;

-culoarea, mirosul, direcţii în care se ridică fumul;

22

Page 23: Constributia Metodelor Interactive de Grup

-efectele focului;-arderea chibritului;

-culoarea chibritului ars;-transformările în cărbune;

Obţinerea cenuşii:

-arderea hârtiei;

-arderea textilelor;

-fire de bumbac.

Întrebuinţările focului (foloase, pagube) - s-au făcut demonstraţii şi pentru

concretizarea în faţacopiilor a efectelor pozitive sau negative, unde s-a precizat că

focul este folositor dacă-1 folosim util,dacă nu obţinem pagube. O importanţă

deosebită am acordat şi demonstraţiei în cadrul tuturor activităţilor frontale dirijate,

cât şi a demonstraţiei aplicate în cadrul activităţii didactice de dimineaţă,în special

în cadrul sectorului ştiinţă.

Conversaţia este metoda de instruire si educare a copiilor cu ajutorul

întrebărilor şi răspunsurilor. Această metodă presupune ca preşcolarul să posede un

material perceptiv, pe baza căruia să se poată discuta. Metoda conversaţiei

constituie prilejul de a stabili unele aspecte semnificative, de a le preciza după ce ele

au fost transmise, studiate şi se completează cu noi secvenţe.

Copiilor li se formează deprinderea de a-şi exprima gândurile cu ajutorul

cuvintelor, de a expune acele cunostinte despre care este vorba la un moment dat.

Contribuie pe deplin la sistematizarea cunoştinţelor şi imprimarea lor bine în

memorie. Copiii au posibilitatea, sub îndrumarea educatoarei, să facă asociaţii între

cunoştinţele anterioare, să-şi spună părerea şi să facă comparaţii, trăgând anumite concluzii

sau să argumenteze cu exemple propriisubiectul abordat.

Întrebările adresate de către educatoare trebuie să fie scurte, precise, clare, la obiect.

Exemplu: "Cum este floarea?" este o întrebare prea generală, copilul nu poate da un

răspuns satisfăcător, dar la întrebări ca acestea, copilul va răspunde uşor.

23

Page 24: Constributia Metodelor Interactive de Grup

-Ce culoare are frunza?

-De ce s-a îngălbenit frunza?

-De ce are pete ruginii?

Tema conversaţiei trebuie să ofere copilului sistematizarea cunoştinţelor dintr-o

succesiune logică de întrebări şi răspunsuri bine gândite, eşalonate şi conduse de

educatoare.

Metoda conversaţiei îşi găseşte aplicabilitate în special la grupele mari, dar începe cu

grupa mică sub forma dialogului.

La grupa mare pregătitoare, metoda conversatiei se va axa pe aspecte care duc la

cunoastereacât mai diversă, obiectivă a lumii, a mediului ambiant pe toate domeniile de

activitate.

Exerciţiul -Această metodă vine să completeze, să sistematizeze si să segmenteze

toate deprinderile demuncă practică, intelectuală, etc. încă de la venirea copilului în

gradiniţă şi până la plecarea lui la şcoală. Constă de fapt în repetarea unor deprinderi de

munca: intelectuală, practică, în modsistematic, în scopul consolidării diferitelor acţiuni ale

copilului.

Exerciţiul îşi găseşte teren de exprimare pentru copil pe tot parcursul activităţilor,

astfel:

-exerciţiul înseamnă chiar salutul la intrarea în grădinită, apoi

îmbrăcarea, servitul mesei civilizat;

-pregătirea salii de grupă pentru activităţi;

În cadrul activităţilor frontale dirijate, exerciţiul este nu numai o modalitate de

observare, dar este şi o necesitate, fără exerciţiu copilul "uită" şi nu-şi consolidează

deprinderile de muncă necesare, indiferent de natura lor. Pentru a aplica această metodă

trebuie să ţinem seama de gradarea exerciţiilor de la: "simplu la complex" şi de la "uşor la

greu". În cadrul activităţilor descriere, la început copilul apasă tare, rupe creionul, strânge

puternic creionul în mână, schimbă poziţia corpului, ceea ce îl oboseşte foarte mult. Sub

indrumarea educatoarei şi prin exerciţiu foarte mult, copilul îşi va elimina aceste neajunsuri.24

Page 25: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Importantă deosebită o are coordonarea corectă dintre ochi - mână, care trebuie să stea

înatentia educatoarei, pentru a nu-şi forma greşit pozitia scris -citit.

Coordonarea analizatorului vizual şi auditiv. Aceasta înseamnă că miscările se

diferentiază,devin mai precise, ca urmare a faptului că procesul de excitaţie se restrânge tot

mai mult la celulelenervoase care dirijează direct activitatea muşchilor mâinii. Schimbările

propuse de educatoaresporesc interesul copiilor pentru a efectua acelaşi exerciţiu, dar sub

altă formă.

Exemplu: "Linia"

-Linia frântă

-Vaporul;

- Acoperişul casuţei lui Zdreanţă;

-Gard cu uluci;

-Dinţii fierăstrăului.

-Altă temă pentru exemplificare: "Ovalul"

.- Conturul balonului;

-Bobiţe de struguri;

-Palete de tenis.

Metoda exerciţiului se poate aplica cu succes în cadrul activităţilor matematice

pentruînsuşirea în mod conştient a tuturor exerciţiilor, problemelor matematice, pentru

formarea şi consolidarea reprezentărilor matematice si aplicarea imediată în practica

activităţilor din gradiniţă-familie.

Folosirea judicioasă în cadrul activităţilor a metodei exerciţiului contribuie la

dezvoltarea gândirii, a independenţei în actiune, în mişcări.

În acelaşi timp, se stimulează activităţi creatoare şi secreează condiţii pentru

dezvoltarea aptitudinilor copiilor, fiecare exersând mai mult în direcţia în care-i place

25

Page 26: Constributia Metodelor Interactive de Grup

II.2 Metode moderne

Ca metode moderne se aplică în practică algoritmizarea, modelarea,

problematizarea, învăţarea prin descoperire şi tratarea diferenţiată.

Modelarea în ştiinţă şi tehnică. Prin model se inţelege un sistem mai simplu, elaborat

caun înlocuitor a unui sistem mai complex ( originalul) şi care, pe baza analogiei lui cu

sistemul original,serveşte ca mijloc de a studia indirect proprietăţile şi transformările

posibile ale sistemului original.

Deci, prin modelare se înţelege metoda de a cerceta obiecte şi fenomene din natură şi

societatecu ajutorul modelelor. Modelarea presupune, ca metodă de predare, folosirea

modelelor în cadrulactivităţilor de predare-învăţare, principala functie având-o cea

demonstrativă şi cognitivă. Modelul,de fapt, ilustrează obiectul original prin felul cum este

conceput, confecţionat, prezentat copiilor spreobservaţie, pentru a-i descoperi

caracteristicile sub aspectele esenţiale, conduse de educatoare spreintuiţia copilului.

Modelarea îşi are efectul în cadrul activităţilor de exercitii grafice, desen, pentru aaprecia în

special proporţia dintre obiecte, având un punct de reper stabilit de educatoare

(modelaj,confecţii etc.).

Problematizarea - această metodă presupune crearea unor situaţii problematice, careantrenează şi oferă copiilor posibilitatea de a surprinde diferenţe, relaţii dintre obiectele sifenomenele realităţii, între cunoştiinţele anterioare şi noile cunoştinţe, prin soluţii pe care ei înşişi le elaborează sub indrumarea educatoarei. Ceea ce caracterizează problematizarea este crearea unor situaţiiconflictuale, problematice în gândirea copilului. Aceste situaţii apar atunci când copilul observă undezacord între anumite cunoştinţe şi problema care se cere a fî rezolvată, indiferent de categoria deactivitate (activităti matematice, cunoaşterea mediului), când este pus în situaţia de a alege dincunoştinţele sale numai pe cele care-1 ajută să rezolve o problemă dată sau când există contradicţii întremodul de rezolvare teoretică şi cel de rezolvare practică a unei probleme.

În cadrul activităţilor de dezvoltare a vorbirii, problematizarea se poate aplica în cadrul jocurilor didactice orale, exemplu: "Ghiceşte ce-am găsit". Educatoarea formulează intenţionat propoziţii cu nonsens, iar copiilor le revine sarcina de a repeta si corecta exprimarea şi sensuladecvat al cuvintelor în propoziţie.

26

Page 27: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Algoritmizarea este metoda care se bazează pe cuceririle psihologice privitoare laoperativitatea gândirii. Un algoritm este un procedeu, o regulă bine determinată de a rezolva o problemă tipică. Dacă algoritmul este urmat corect, după un anumit număr de operaţii, se va găsi înmod cert soluţia problemei. Se pune întrebarea dacă putem transpune şi în învăţământul preşcolar această metodă. Exerciţiile de formare de grupe de obiecte după un anumit criteriu, de formare de perechi, de aranjare în şir crescător si descrescător a grupelor de obiecte sunt de fapt niste algoritmi pecare copiii i-au însuşit în mod conştient. Este important ca în formarea algoritmilor să se respecte douămomente esenţiale: fixarea lor şi aplicarea repetată.Educatoarea trebuie să aprecieze just folosireaalgoritmilor, să elimine problemele stereotipe, mecanice, care nu conduc la dezvoltarea gândirii, acreativităţii.

Învaţarea prin descoperire . Pentru ca în procesul de învăţământ copilul să devină cât maiactiv şi munca să-şi imprime un caracter creator, educatoarea caută permanent noi metode si procedee care să vină în sprijinul său prin descoperirea noului. Una din aceste metode eficiente sicreative este " învăţarea prin descoperire ". Această metodă oferă cunoştinţe durabile, solide având în prim plan dezvoltarea gândirii, creativitatea şi nu memorizarea, obligă copilul să nu se mulţumească cuce i se spune, ci să aibă gândire critică, obiectivă, disciplinată şi cere un volum de observaţii, analize,aprecieri, trecerea de la analiză la sinteză, de la concret la abstract, dezvoltă perseverenta, vointa,modelează aptitudinile de investigaţie. Această metodă se aplică ţinând cont de nivelul dezvoltării psihofizice şi intelectuale ale copiilor, altfel duce la eşec sau neaccesibilitate, sau la confuzii.

În cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului, copiii pot descoperi prin experienţe efectuateîmpreună cu educatoarea: însămânţarea grâului, creşterea lui cu toate etapele dezvoltării, pâna lacoacerea bobului de grâu şi apoi analiza acestuia pe baza observaţiei şi demonstraţiei. În cadrulactivităţiilor de dezvoltare a vorbirii, copiii descoperă alte modalităti sau caracteristici ce i se pot atribui unui personaj sau obiect în discuţie, descoperiri realizate de ei şi conduse cu mult tact de educatoare prin efectul scontat.

Printre metodele moderne aplicate copiilor amintesc:

Calea de învăţare pe care o parcurge copilul este determinată de metoda folosită în

actul învăţării. Această „cale” devine cel mai spectaculos exerciţiu de interacţiune dintre

minţile copiilor care ne bucură cănd observăm progrese de la o perioadă la alta.

27

Page 28: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Lumea în care trăim este într-o continuă schimbare iar odată cu ea se schimbă şi

educaţia, apar noi surse de informare atât pentru adult cât şi pentru copii, unele mai

atractive decât altele, ceea ce îi ajută pe copii să descopere anumite cunoştinţe înainte ca

noi să le planificăm.

Practica dascălilor de a da cât mai multe informaţii trebuie înlocuită cu preocuparea

de a-i îndruma spre un efort intelectual, de exersare a proceselor psihice şi de cunoaştere,

de abordare altor demersuri intelectuale interdisciplinare decât cele clasice prin studiul

mediului concret şi prin corelaţiile elaborate interactiv în care copiii îşi asumă

responsabilităţile, formulează şi verifică soluţii, elaborează sinteze în activităţi de grup,

intergrup, individual, în perechi. Ideile, soluţiile grupului au încărcătură afectivă şi

originalitate dacă se respectă principiul flexibilităţii.

Încununarea acestor cerinţe este realizată prin punerea în practică a metodelor

interactive de grup care aduc schimbări în planul găndirii cu referire la idei, opinii, limbaj,

activează copiii, îi motivează reducând încorsetarea pe care, deopotrivă, atât ei cât şi

educatoarea, o resimt într-o activitate tradiţională. Trebuie, însă, avut în vedere că aceste

metode să fie aplicate ca un joc cu reguli, joc de învăţare, de cooperare, distractiv nu cu un

efort de concentrare. Ei trebuie să fie relaxaţi, să rezolve sarcina didactică în grup, să ia

decizii şi să aplaneze conflictele ce pot apărea.

Predarea tradiţională în sensul în care educatoarea explică, face o demonstraţie, iar

rolul copiilor este acela de a urmări, nu produce învăţare decât în foarte mică măsură.

Educatoarea trebuie să găsească acele metode care să permită „stocarea” informaţiei pentru

mai mult timp, copiii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut într-un tot

ordonat şi plin de semnificaţii. Dacă copiilor nu li se oferă ocazia discuţiei, a investigaţiei, a

acţiunii şi eventual a predării, învăţarea nu are loc.

Modernizarea şi perfecţionarea metodologiei didactice presupune sporirea caracterului

activ al metodelor de învăţământ, adică aplicarea acelor metode cu un pronunţat caracter

formativ. Pentru a realiza o educaţie de calitate centrată pe copil este necesar ca activităţile

28

Page 29: Constributia Metodelor Interactive de Grup

de învăţare să fie combinate cu activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi de muncă

interdependentă.

Folosirea metodelor interactive de grup în activitatea cu preşcolarii mi-a permis să

experimentez, să caut noi variante pentru a spori eficienţa activităţii instructiv-educative din

grădiniţă, prin directa implicare a preşcolarului şi mobilizarea efortului său cognitiv.

Adevărata învăţare este aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi. Lucrul în

echipă a oferit copiilor posibilitatea de a-şi împărtăşi părerile, experienţa, ideile, strategiile

personale de lucru, informaţiile, iar timpul de soluţionare a problemelor a fost de cele mai

multe ori mai scurt.

Aşadar, metodele interactive determină solicitarea mecanismelor gândirii, ale

inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează

şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacităţile copiilor, de a folosi roadele cunoaşterii

transformând exteriorul în facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi

personalitatea.

Am constatat că preşcolarii s-au implicat mai mult în învăţare decât în abordările

frontale sau individuale, au manifestat dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce au

experimentat.

În cele de mai jos sunt prezentate metode interactive de grup pe care le-am aplicat cu

succes în activitatea desfăşurată cu copiii şi care au contribuit la diversificarea metodologiei

didactice, iar aceasta a condus la noi conexiuni în sprijinul înţelegerii.

1.Metoda ciorchinelui: este o tehnică ce stimulează realizarea unor asociaţii de idei noi.

Obiectivul aplicării acestei metode este adăugarea de noi informaţii la volumul de

cunoştinţe acumulate de copii.

Tehnica contribtuie la organizarea reprezentărilor, exersează capacitatea copiilor de

a înţelege un anumit conţinut.

Categoria de activitate: Activitate interdisciplinară

29

Page 30: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Tema: Iarna

Tipul activităţii: consolidare

Scopul: Consolidarea cunoştinţelor copiilor despre anotimpul iarna, exersarea unei

exprimări coerente, corecte gramatical.

Dezvoltarea găndirii şi a operaţiilor ei: analiză, sinteză, generalizare.

Educarea dragostei pentru iarnă, cultivarea învăţării prin cooperare.

Obiective operaţionale: -să rezolve sarcinile date prin cooperarea în grup

-să redea soluţii originale pentru cuvintele date

-să participe la analiza tabloului prin alcătuirea unei povestiri scurte

despre iarnă

-să corecteze produsul realizat pe baza comentariilor critice

-să folosească corect materialul pus la dispoziţie

Strategii didactice:

a)Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, interviul de grup,

ciorchinele, învăţarea prin cooperare, munca în echipă.

b)Material didactic: coli de carton, jetoane, carioca.

Sarcina didactica:

- alegerea jetoanelor care transmit informaţii despre iarna, aşezarea acestora în jurul

imaginii ce reprezintă anotimpul iarna, unirea jetoanelor cu imaginea iernii printr-o

linie dreaptă.

- formularea de propoziţii cu imaginea de pe fiecare jeton

- crearea unei povestiri scurte despre iarnă

30

Page 31: Constributia Metodelor Interactive de Grup

La activitate participă 20 copii care sunt împărţiţi în 4 subgrupe. Se împarte

materialul fiecărei grupe şi se explică sarcina didactică.

Realizări:

Grupa I Grupa II

Grupa III Grupa IV

Se trece la cumularea ciorchinelor formând perechi între grupe:

31

IARNAIARNA

gheaţă

urs în bârlog

brăduţ

zăpadăcopaci goi

sanieapă

patine

om de zăpadă

ninsoare

IARNA

IARNA

schiuri

haine groase

cantina păsărelel

or

case acoperi

te cu zăpadă

soare

căciulă, fular,

mănuşifulgi de zăpadă

foc

zăpadă

brăduţcolindători

Page 32: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Grupa I şi II

Jeton respins: apă

Motivaţia: iarna apa se transformă in gheaţă şi zăpada

Grupa III şi I

Jeton respins: soare

Motivaţia: iarna nu e soare strălucitor, acesta ar topi zăpada şi ar creşte florile.

32

IARNA

patine

sanie

copaci goi

zăpadă

brăduţ

ninsoare

gheaţăom de zăpadă

urs în bârlog

IARNA

schiuri

haine groase

cantina păsărelelor

zăpadă

brăduţ

case acoperite cu zăpadă

focfulgi de zăpadă

colindători

căciulă, fular,

mănuşi

Page 33: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Ciorchine final:

Grupa I, II, III şi IV

Se cere formularea de propoziţii cu fiecare imagine.

În încheiere se creează o poveste scurtă despre iarnă.

CUBUL

33

IARNA

schiuri

haine groase

cantina păsărelelor

zăpadă

brăduţ

foc

fulgi de zăpadă

sanie

om de zăpadăgheaţă

ninsoare

patine

copaci goicolindători

urs în bărlog

Case acoperite cu zapada

Page 34: Constributia Metodelor Interactive de Grup

 Metoda „Cubul” reprezintă o strategie de predare-învăţare care presupune explorarea unui

subiect din mai multe perspective.

Pentru aplicarea acestei metode se parcurg următoarele etape:

-realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează,

asociază, aplică, argumentează.

-anunţarea temei.

-împărţirea copiilor în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând o temă de pe feţele cubului.

-Descrie: culorile, formele, mărimile etc.

-Compară: ce este asemănător, ce este diferit.

-Analizează: spune din ce este făcut.

-Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?

-Aplică: la ce poate fi folosită?

-Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei

tale.

-redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe

Grupa pregătitoare

34

Page 35: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Categoria activităţii: cunoaşterea mediului

Tema: „Călătorie în lumea insectelor”

-Copiii sunt împărţiţi în 6 grupe.

Fiecare din cele 6 grupe şi-a ales ca simboluri jetoane: greierele, furnica, albina,

licuriciul, gărgăriţa, fluturele.

Prezint copiilor un cub care are desenat pe fiecare latură una din insectele amintite

mai sus, apoi precizez sarcinile:

1. Greierele - Descrie

2. Furnica - Compară

3. Albina - Analizează

4. Licuriciul - Asociază

5. Gărgăriţa - Aplică

6. Fluturele - Argumentează

Fiecare echipă are un copil care aruncă cubul şi se numeşte Rostogolici.

În sala de grupă este amenajat la sectorul Ştiinţă mediul de viaţă al insectelor. Aici se

găsesc siluete ale insectelor cunoscute de copii şi câteva detalii privind adăpostul, hrana.

Vom porni la plimbare printre insecte iar în dreptul fiecărei gâze întâlnite, Rostogolici va

rostogoli cubul. Dacă va ieşi imaginea cu greierele, un copil din grupa „Greieraşii” va

descrie gâza respectivă (ex: Gărgăriţa (mămăruţa, buburuza) - insectă mică, cap rotund,

aripi roşii, 7 buline negre. Trăieşte în crăpăturile scoarţei copacilor, zboară - desface aripile.

Hrana - seva de pe scoarţa copacilor). Dacă va ieşi imaginea cu fluturele, atunci un copil

din grupa „Fluturaşii” va argumenta dacă gâza întâlnită în drumul nostru este folositoare

sau nu (ex: Albina- insectă harnică, adună polenul din flori, îl duce în stup şi prepară miere

şi ceară în faguri. Albina este o insectă folositoare deoarece mierea este sănătoasă pentru 35

Page 36: Constributia Metodelor Interactive de Grup

organismul omului. Albina este cea mai importantă insectă pentru că ajută la înmulţirea

florilor). Jocul poate continua astfel până când vom cunoaşte toate gâzele din călătoria

noastră (furnica, albina, greierele, buburuză, licuriciul, fluturele, omida, lăcusta, libelula).

După ce copii vor vizita insectele din poieniţa amenajată, fiecare echipă va realiza un desen

cu tot ceea ce au învăţat despre gâza al cărei nume îl poartă.

Lucrările vor fi valorificate printr-o expoziţie la „Gazeta părinţilor” unde vor putea fi

văzute şi de părinţi. Ulterior vor fi strânse într-un portofoliu pe tema „În lumea insectelor”.

PIRAMIDA ŞI DIAMANTUL

Metoda „Piramida şi diamantul” reprezintă o strategie modernă de instruire care are

la bază împletirea activităţii individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ. Prin

aplicarea acestei metode am urmărit antrenarea în activitatea fiecărui copil, astfel încât

întregul colectiv să participe la soluţionarea sarcinilor date.

Pentru aplicarea acestei metode se parcurg următoarele etape:

-expunerea datelor problemei în cauză

- anunţarea temei

- împărţirea copiilor în 2 grupe

Este o metodă care:

-stimulează interacţiunea între copii

- dezvoltă abilităţile de comunicare

- dezvoltă gândirea

Grupa pregătitoare

Categoria activităţii: Educarea limbajului.

36

Page 37: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Tema: „Ariciul neastâmpărat” (varianta 1), „Găinuşa, cocoşul şi şoarecele”

(varianta 2).

Am folosit metoda „Piramida şi diamantul” în etapa de fixare a conţinutului poveştilor

studiate, iar impactul asupra copiilor a fost excelent. Atmosfera a fost relaxantă, destinsă,

antrenantă, competitivă.

Etape: - Copii sunt împărţiţi în echipe „Ariceii” şi „Găinuşele”, şi vor avea de completat

cele două diamante.

-Fiecare echipă, după ce se va consulta în prealabil, va desemna un lider care va rezolva

sarcina dată.

-Finalizarea se face prin „şlefuirea” diamantului care va străluci în funcţie de

corectitudinea răspunsurilor date.

Resurse materiale

- coş cu 10 jetoane cu cifre de 1 la 5;

- coş cu imagini reprezentând personajele din povestea „Ariciul neastâmpărat”.

- fiecare cifră are pe verso o întrebare sau o sarcină;

- pe jetoane se află şi simbolurile celor două echipe: ariciul şi găinuşa;

Varianta 1

1. -Cine este personajul principal din povestea „Ariciul neastâmpărat”? - puiul de arici.

2. - Numiţi două personaje din aceeaşi familie al căror nume începe cu litera „v”- vulpile.

3. - Spuneţi alţi trei prieteni ai familiei de arici - bursuc, bufniţa, veveriţa.

4. - Cine îl căutau disperaţi şi cu lacrimi în ochi pe arici? - mama, tata.

5. - Unde era ascuns ariciul neastâmpărat când îl căutau vulpile - sub un fular roşu.

37

Page 38: Constributia Metodelor Interactive de Grup

După fiecare răspuns se aşează imaginea cu personajele corecte pe panou în pătratul

corespunzător.

Varianta 2

În fiecare pătrat este aşezat un personaj din povestea „Găinuşa, cocoşul şi şoarecele”.

1. - Găinuşa - să descrie acest personaj.

2. - Cocoşul şi şoricelul - să redea dialogul dintre găinuşă şi cele două personaje.

3. - Grăunţe, moara, pâinea - să povestească fragmentul în care apar aceste elemente.

4. - Cuvintele „grăunţe” şi „rumenă” - să găsească şi alte cuvinte cu sens asemănător şi să le

încadreze în propoziţii.

5. - Un proverb - să spună proverbul de la finalul poveştii („Cine nu munceşte nu

mănâncă”).Imaginile sunt acoperite cu o coală albă şi se descoperă odată cu primirea

sarcinii. 

Metoda „Piramida şi diamantul” am folosit-o şi în cadrul unui joc logic matematic

în etapa de reactualizare a cunoştinţelor.

JOC: „Răspunde repede dacă ştii!”

1. Ce formă geometrică este o linie curbă închisă?

2. Numiţi formele geometrice care au 4 laturi.

3. Numiţi formele geometrice care au colţuri.

4. Numiţi două obiecte din mediul înconjurător care seamănă cu cercul.

5. Acoperişul unei case are formă de .....

38

Page 39: Constributia Metodelor Interactive de Grup

  2. Metoda pălăriuţelor gânditoare – stimulează creativitatea, are la bază

interpretarea de roluri prin care copiii îşi exprimă liber gândirea în acord cu semnificaţia

culorii pălăriuţelor care definesc rolul.

Categoria de activitate: Educarea limbajului

Tema: povestirea copiilor „Scufiţa roşie”

Tipul activităţii: evaluare

Scopul: Dezvoltarea creativităţii la copii prin crearea de variante în redarea poveştii.

Antrenarea copiilor ca artişi, exprimarea clară şi corectă.

Obiective operaţionale: -să accepe rolul primit

-să identifice trăsăturile pălăriei atribuite

-să dezvolte rolul primit

-să sublinieze latura educativă.

Strategii didactice:

a)Metode şi procedee: expunerea, explicaţia, invăţarea prin cooperare, munca in

echipă.

b)Material: 6 pălării de culori diferite, fiecare pălărie având câte o seminificaţie.

39

Page 40: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Sarcina didactică:crearea de situaţii posibile în redarea poveştii în raport cu semnificaţia

pălăriei sub care se află.

Copiii sunt împărţiţi în 6 grupe sub cele 6 pălării

. -Pălăria alba – povestitorul – expune, pe scurt, conţinutul poveştii

-Pălăria roşie – exprimă educaţia primită de Scufiţă – dscrie atitudinea Scufiţei faţă

de mamă şi bunică: le iubeşte mult, le ascultă sfaturile, iubeşte natura, florile, pădurea.

Exprimă compasiunea faţă de bunică, aprecierea faţă de vânător şi ura faţă de lup.

-Pălăria albastră – caracterizează, prin antiteză, pe Scufiţă şi lup – Scufiţa, o fetiţă

veselă, bună, blândă, dar neascultătoare, iar lupul, rău, lacom, hain. Subliniază

consecinţele neascultării.

-Pălăria neagră – identifică greşeli – critică atitudinea Scufiţei la întâlnirea cu lupul:

uită de sfaturile mamei. Subliniază că nu trebuie acordată încredere animalelor rele şi

să stea de vorbă cu ele.

-Pălăria verde - identifică soluţii – florile pentru bunica puteau fi cumpărate de la

florărie; dacă dorea să culeagă flori din pădure trebuia să fie însoţită de mama; putea

să-i ceară lupului să-i culeagă flori; să fi cules florile de unde erau tăietorii de lemne.

-Pălăria galbenă – schimbă finalul poveştii – Scufiţa pleacă însoţită de mamă la

bunică; bunica este adusă de vânător la casa mamei pentrru a fi îngrijită; lupul o ajută

pe Scufiţă să ajungă la bunica; animalele din pădure o ajută pe Scufiţă să ducă coşul şi

florile bunicuţei; lupul dus la grădina zoologică pentru a nu mai face rău.

În repetarea jocului s-a observat atitudinea respingătoare a copiilor faţă de pălăriile

ce reprezentau aspectele negative.

S-a subliniat ideea că binele învinge răul.

40

Page 41: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Copiii având doar roluri sunt lămuriţi de importanţa fiecărui rol, indiferent dacă

acesta este pozitiv sau negativ, lăudabil este modul de interpretare şi creativitatea.

-Metoda acvariului - este o tehnică ce evaluează comportamentul preşcolarului în

timpul unei activităţi de învăţare organizată in grup precum şi evaluarea

comportamentului întregului grup.Obiectivul acestei metode este rezolvarea creativă a

unei sarcini de învăţare şi evaluareacomportamentelor individuale şi de grup.

-Tehnica blazonului propune completarea compartimentelor unei scheme cu

desene, jetoane, cuvinte sau propoziţii care prezintă sinteza unui aspect real.Obiective: -

identificarea caracteristicilor unei teme sub formă simbolică sau scrisă;-realizarea unei

sarcini comune într-un timp dat, într-o atmosferă relaxantă şi cooperantă.

-Cvintetul este o metodă de reflecţie ce constă în crearea a cinci versuri respectând

cinci reguli în scopul de a sintetiza conţinutul unei teme abordate.

-Este tehnica prin care se rezumă şi sintetizează cunoştinţe , informaţii, sentimentesi

convingeri.

-Cvintetul este o poezie cu 5 versuri.

Obiective urmărite:

-să sintetizeze cunoştinţele şi informaţiile despre un subiect;

-sa exprime gânduri , idei, sentimente personale asupra subiectului prin

intermediulcuvântului.

-Lotus - este o modalitate interactivă de lucru în grup care oferă posibilitatea

stabilirii derelaţii între noţiuni pe baza unei teme principale din care derivă alte opt

teme.

-Obiective: stimularea inteligenţelor multiple şi a potenţialului creativ în

activităţiindividuale şi de grup pe teme din domenii diferite.

41

Page 42: Constributia Metodelor Interactive de Grup

-Piramida şi diamantul au ca obiectiv dezvoltarea capacităţii de a “sintetiza”

principalele probleme, informaţii, idei ale unei teme date sau unui text literar.

-Metoda bulgarelui de zapada- presupune impletirea activitatii individuale cu

cea desfasurata in mod cooperativ in cadrul grupelor.

-Tehnica ,,Mozaicului”-are ca scop invatarea prin cooperare intr-un grup mic de

copii a unui continut mai dificil.In procesul instructiv-educativ din gradinita se poate

aplica aceasta metoda in cadrul activitatii de cunoasterea mediului,folosind ca mijloc

de realizare observarea. Astfel,intr-o activitate de observare a unui animal se respecta

etapele impuse de tehnica.

-Tehnica ,, Stiu-vreau sa stiu-am inteles” – reprezinta o modalitate de lucru

prin care se urmareste constientizarea de catre copii a ceea ce stiu sau cred ca stiu

referitor la o anumita problematica,precum si a ceea ce nu stiu si ar dori sa invete.

-Bula dubla – este o metodă de predare-învăţare, uşor de aplicat, care grupează

asemănările şi deosebirile dintre două obiecte, fenomene, idei, concepte etc.. Ea este

reprezentată grafic din două cercuri mari în care se aşează câte o imagine care

denumeşte subiectul abordat. De cele două cercuri mari se află relaţionate prin linii

alte cercuri mici situate între cercurile mari în care se specifică asemănările, iar în

cercurile exterioare se specifică caracteristicile fiecărui termen, particularităţile sau

deosebirile.

Exemplu. La activitatea DLC-convorbire ,,Ce ştim despre anotimpuri?” în

cercurile mari am asezat imagini reprezentative despre anotimpurile toamna şi iarna. Copiii

au completat două caracteristici ale anotimpului toamna (cad frunzele, pleacă păsările

călătoare), două caracteristici ale anotimpului iarna (ninge, îngheaţă apa) în cercurile

exterioare şi două asemănări (anotimp, 3 luni) în cercurile mici din mijloc. O altă activitate

la care am folosit metoda Bula dublă a fost o activitate DLC-joc didactic ,,În curând voi fı

şcolar,,. În acest joc în cele două cercuri mari am aşezat imagini cu preşcolari şi şcolari, iar

copiii au completat cercurile mici din mijloc cu asemănările existente între preşcolari şi

şcolari (sunt copii, se hrănesc şi cresc), iar în cercurile exterioare au completat cu

42

Page 43: Constributia Metodelor Interactive de Grup

caracteristicile acestora (preşcolarii se joacă, merg la grădiniţă, şcolarii merg la şcoală,

învaţă).

Schimbă perechea este o altă metodă interactivă pe care am folosit-o în activităţile cu

preşcolarii. Această metodă are ca obiectiv stimularea comunicării şi rezolvarea de

probleme prin lucru în pereche. Metoda ,,Schimbă perechea,, am folosit-o în activităţi de

observare, activităţi de convorbire, activităţi practice, etc.

Exemplu.  La activitatea de observare cu tema ,,Fructe de toamnă ’’, am urmărit

ca prin lucru în pereche, copiii să descopere cât mai multe caracteristici ale fructelor care se

coc în anotimpul toamna. Am organizat copiii în două cercuri concentrice după ecusoanele

pe care le aveau în piept, în interior copiii cu frunze galbene, în exterior copiii cu frunze

verzi. La îndemnul educatoarei, copiii au luat din coş un fruct la alegere pe care l-au

observat, l-au analizat pentru a spune totul despre el. Perechea a analizat fructul timp de 3-5

minute. La comanda educatoarei ,,Schimbă perechea’’ copiii din interior s-au deplasat şi au

format o nouă pereche. Copiii din cercul exterior au făcut o sinteză a observaţiilor

anterioare şi au continuat analiza cu noua pereche pentru descoperirea caracteristicilor

fructului prin câţi mai mulţi analizatori. Perechile s-au schimbat atunci când s-au epuizat

toate ideile copiilor şi când fiecare copil a făcut pereche cu toţi membrii grupei.

Brainstormingul, în traducere directă ,,furtună în creier, sau ,,asalt de idei,, este o

metodă pe care am folosit-o pentru a ajuta copiii să emită cât mai multe idei pentru

soluţionarea unor probleme, fără a critica soluţiile găsite. Această metodă am utilizat-o

frecvent în activităţile de dezvoltare a limbajului pentru a da frâu liber imaginaţiei copiilor

şi a le dezvolta capacităţile creatoare. Cu rezultate bune am folosit brainstormingul în

cadrul povestirilor create după un tablou, sau un şir de ilustraţii, în lecturile după imagini,

convorbiri şi jocuri didactice.

Exemplu.  În activitatea DLC-convorbire cu tema ,,De ce îmi place anotimpul

vara?” la începutul activităţii copiii au stabilit împreună caracteristicile anotimpului vara

pornind de la întrebarea ,,Ce ştiţi despre anotimpul vara?”. Fiecare copil a răspuns printr-un

enunţ scurt în ordinea stabilită fără a repeta ideile colegilor. Ideile emise sunt direct

43

Page 44: Constributia Metodelor Interactive de Grup

proporţionale cu numărul membrilor grupului. După enunţarea ideilor, copiii au fost rugaţi

să reflecteze asupra lor şi să se pronunţe care sunt cele mai aproape de adevăr.

Au fost subliniate ideile care se încadrau în sarcina didactică şi care conturau ideea finală.

Aceste caracteristici sunt împărţite în 3 categorii:

-Caracteristici care ţin de evoluţia naturii;

-Caracteristici care ţin de relaţia omului cu mediul în anotimpul vara;

-Caracteristici care nu se încadrează în nici o categorie şi care vor fi eliminate

Explozia stelară este o altă metodă pe care am folosit-o în procesul instructiv educativ.

Este o metodă de stimulare a creativităţii şi o modalitate de relaxare a copiilor. Ea se

bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme. Am folosit această

metodă cu bune rezultate în activităţile de lecturi după imagini, convorbiri, memorizări,

povestiri. Ca material didactic am folosit o stea mare, cinci stele mici de culoare galbenă,

cinci săgeţi roşii şi jetoane. Pe steluţa mare am aşezat o imagine legată de tema abordată,

iar pe cele cinci steluţe mici am scris câte o întrebare de tipul CE ?, CINE ?, UNDE? , DE

CE?,CÂND?.

Prin folosirea acestei metode, am urmărit dezvoltarea potenţialului creativ al preşcolarilor,

familiarizarea lor cu strategia elaborării de întrebări de tipul prezentat mai sus, exersarea

capacităţii acestora de a alcătui propoziţii interogative pe baza conţinutului unor imagini şi

nu în ultimul rând rezolvarea problemelor prin găsirea răspunsurilor la întrebările adresate.

Diagrama Venn este o metodă interactivă, de fixare, consolidare şi evaluare a

cunoştinţelor. Această metodă are o largă aplicabilitate şi am folosit-o cu succes în

activităţile de observare, povestiri, convorbiri, jocuri didactice, etc.. Diagrama Venn este

formată din 2 cercuri care se suprapun parţial. În spaţiul care intersectează cele două cercuri

am aşezat, desenate sau scrise, asemănările dintre două obiecte, idei, concepte, iar în cele

două cercuri am aşezat aspectele specifice ale acestora. Pentru fixarea şi evaluarea

cunoştinţelor copiilor, am folosit aceasta metodă în activităţile de povestire, observare,

convorbire, etc.

44

Page 45: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Exemplu.  În activitatea DLC-convorbire ,,Totul despre păsări”, preşcolarii au

realizat o diagramă în care au evidenţiat asemănările şi deosebirile existente între păsările

de curte şi păsările sălbătice. De asemenea, am folosit această metodă în jocul didactic ,,În

lumea poveştilor” cu scopul de a verifica cunoştinţele copiilor privind poveştile învăţate. În

cadrul acestui joc, copiii au realizat o diagramă Venn în care au aşezat în cele două cercuri

personajele specifice fıecărei poveşti, iar în arealul în care se suprapun cele două cercuri au

aşezat personajele comune .

Din multitudinea de metode interactive, am prezentat pe scurt doar câteva pe care le-am

aplicat la grupă, metode prin care noul si căutarea de idei conferă activităţii ”un mister

didactic” în care copilul e participant activ la propria formare.

Pe lângă metodele interactive prezentate mai sus, cu rezultate bune am mai folosit şi alte

metode cum sunt: metoda cubului, turul galeriei, ciorchinele, tehnica blazonului, pălăriuţele

gânditoare, studiu de caz etc..

45

Page 46: Constributia Metodelor Interactive de Grup

CAP III.Metode didactice în activitățile cu scop de educarea limbajului

CAP.III 1. Rolul metodelor didactice in dezvoltarea limbajului si pregătirea

pentru şcoală

Prin natura ei, limba este un sistem de semne organizate riguros si determinate de

scopul suprem al comunicarii umane. Din acest unghi, la o analiză atentă, devine vizibilă

organizareamaterialului de construcţie, fie la nivelul enunţului, fie la cel al unităţii de

comunicare. Copilul sedeprinde cu aceste caracteristici intuitive, la vârsta când i se

formează primele abilităţi de comunicare.Acestea şi le va perfecţiona şi conştientiza odată

cu regimul şcolar care utilizează funcţiametalingvistică şi prin aceasta traducem în limbaj

didactic o realitate instrumentală abstractă.

Învaţarea se întemeiază, deci, pe achiziţiile spontane din anii preşcolarităţii, fără a

realiza odelimitare netă a acestor două faze.

Este cunoscut faptul că formarea capacităţilor operaţionale şi funcţionale

reprezintă o problemă importantă în cadrul formării intelectuale. Funcţiile mintale apar şi se

maturizează diferit, deaceea învăţarea limbajului şi a anumitor forme de raţionament sunt

posibile numai atunci când acestefuncţii au atins un anumit grad de dezvoltare şi

maturizare.

Însuşirea limbii materne reprezintă un element esenţial pentru asimilarea de

cunoştinţe, pentruformarea deprinderilor şi priceperilor. Fără limbaj nu este posibilă

gândirea şi învăţarea. Grija pentru însuşirea şi folosirea corectă a limbii se corelează cu

preocuparea pentru depistarea şi cercetareatulburărilor de vorbire.

Cercetările psihologice au arătat, iar experienţa muncii didactice din grădiniţă

confirmă, cădezvoltarea vorbirii copiilor, a limbajului, în special, are loc sub influenţa

mediului şi a educaţiei. Acestlucru se realizează cu efîcienţă optimă în cadrul întregului

program din gradiniţă, în procesul relaţiilor copil-copil şi copil-educatoare, pe baza

experienţei cognitive căpătate.

46

Page 47: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Copilul vine în grădiniţă cu anume competentă lingvistică, garanţia integrării

sociale şicondiţie a dobândirii performanţei lingvistice

.Respectând obiectivele sub aspect fonetic, sub aspect lexical, sub aspect al

structuriigramaticale, al comunicării orale, al expresivităţii vorbirii, şi totodată

particularităţile psihologice alelimbajului cu ceea ce este caracteristic în acest sens, acestea

se materializează, se realizează.

Însusirea limbii materne se realizează prin respectarea unor reguli (fonetice,

lexicale,morfologice şi sintactice).

Funcţia esenţială a limbajului este comunicarea, cu cele două aspecte:limbaj interior,

limbaj exterior. în perioada preşcolarităţii copilul învaţă limbajul prin care îşi

exprimădorinţele, nevoile, gândirile, emoţiile, intenţiile sale. La vârsta preşcolară, limbajul

capătă noi valenţe şi permite copilului să realizeze relaţii complexe cu adulţii şi cu ceilalti

copii, să-şi organizeze activitatea psihică, să-si exprime ideile şi stările ulterioare, dar şi să

înţeleagă şi să acumuleze informaţii.

Prin intermediul limbajului, copilul işi dezvoltă propria-i experienţă şi mai cu seamă

învaţă din experienţele altora. Cu ajutorul limbajului se formează şi se organizează sisteme

în care sunt integrate cunoştinţele, ceea ce contribuie la sistematizarea şi la complicarea

condiţiilor interioare de formare a personalităţii.

Intervenţia adultului asupra dezvoltării vorbirii copilului se face fie prin canalele

verbale, fie prin cele ocupaţionale, în special prin cele de organizare a jocului, exersării sau

executării unor sarcini.În procesul comunicării cu adultul, copilul foloseşte acelaşi limbaj,

dar este original după felulcum gândeşte.

În procesul instructiv-educativ, prin intermediul limbajului se realizează transmiterea

cunoştinţelor cu noi reprezentări, limbajul este mijloc de comunicare, mijloc de cunoaştere.

Prin intermediul limbajului, educatoarea face cunoscut copiilor denumirea

lucrurilor,fenomenelor, a legăturilor cauzale dintre acestea. Educatoarea realizează prin

comunicarea cucopilul stimularea proceselor psihice, a gândirii cu procesele ei (analiză,

47

Page 48: Constributia Metodelor Interactive de Grup

sinteză, comparatie etc.).Interactiunea cognitivă verbalizată a educatoarei cu copilul va fi cu

adevarat formativă, numai dacă în această relatie copilului îi va fi satisfăcută curiozitatea şi

dacă va gasi răspuns la atâtea"necunoscute" ale realitătii cu care vine în contact.

În procesul comunicării copilul îşi formează şi dezvoltă viaţa afectivă, cu ajutorul

cuvântului,educatoarea contribuie la educatia estetică dezvoltându-i frumosul din natură,

viaţă, societate.

În cadrul activităţilor frontale dirijate se vor selecta teme care să conducă

familiarizareacopilului cu dezvoltarea vorbirii sub toate aspectele sus amintite, pentru

integrarea cât mai eficientăîn activitatea scolară.

Pentru a rezolva sarcina principală, aceea de a pregăti preşcolarul pentru integrarea

activă în procesul instructiv din şcoală, se încearcă găsirea unor soluţii, mijloace şi metode

eficiente care săcontribuie la dezvoltarea vorbirii. În acest sens, mijlocul cel mai eficient

pentru dezvoltarea gândirii şi avorbirii copiilor este jocul didactic de dezvoltare a vorbirii.

Jocul didactic, ca formă specifică de învătare la vârsta prescolară, reuşeşte mai bine

decâtoricare alt gen de activitate să îmbine elementele instructive cu cele educative şi să

antreneze intenscopilul în stimularea si exersarea jocului, fără ca el să conştientizeze acest

efort.

Jocul didactic reuşeşte, de asemenea, să antreneze în joc toţi copiii grupei, astfel că

aceştiadepun acelaşi efort de gândire şi exprimare. Astfel, prin intermediul jocului didactic,

se fixează siactivează vocabularul copiilor şi contribuie la îmbunatătirea pronunţiei, la

formarea unor noi noţiuni.

Eficienţa acestor jocuri didactice depinde, însă, în mare masură de modul în care

educatoareaştie să le selecţioneze, în raport cu situaţiile concrete existente în grupa pe care

o conduce.

Această presupune o bună cunoastere a posibilităţilor fiecărui copil, precum şi

defectelor devorbire, astfel că, în funcţie de aceste realităţi, să se acţioneze şi prin

intermediul jocului didactic -eficient mijloc de formare şi educare a copilului.

48

Page 49: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Realizarea cu succes a obiectivelor propuse în cadrul jocurilor didactice s-a pornit de

la unstadiu aprofundat, ţinând seama de specificul jocului şi de particularităţile evoluţiei

intelectuale acopiilor de vârstă preşcolară. La grupa mare, jocurile didactice desfăsurate la

începutul anului şcolar vizează exersarea deprinderii de a izola cuvintele din propoziţii prin

jocurile: "Ce cuvinte amspus?", "Răspunde repede şi bine", "Jocul cuvintelor". Se va

continua cu jocuri de despărţire acuvintelor în silabe şi sunete.Exemplu: "Alege jetoanele",

joc cu obiective complexe şi bine determinate.

Sarcina didactică a acestui joc constă în recunoaşterea şi denumirea obiectelor

ilustrate, acăror denumire este formată dintr-o silabă sau exersarea deprinderii de a forma

propoziţii în caresă existe cuvinte monosilabice şi bisilabice.

Pe baza materialului concret prezentat, copiii denumesc aceste obiecte şi despart

cuvintele în silabe, precizând câte silabe are cuvântul. în complicarea jocului s-au folosit

fişe pe care eraudesenate diferite obiecte şi s-a cerut copiilor să deseneze în dreptul fiecărei

imagini atâtea liniuţe câtesilabe are cuvântul corespunzător. Pentru verificarea acestor

cunoştinţe, atunci când copiii suntfamiliarizaţi cu silaba şi sunetul şi stapânesc tehnica de

separare a propoziţiei în cuvinte, silabe şisunete, se poate organiza la grupa mare un joc

didactic de evaluare a cunoştinţelor: jocul "Cineştie mai bine?", unde se pot folosi ca

material didactic jetoane cu fructe, legume, animale, unflanelograf - ilustraţie. Jocul se

desfăsoară având câte un conducător. Se numeşte din fiecare echipăcâte un copil pentru a

alege de pe masa educatoarei imagini a caror denumire începe cu un anumitsunet, pe care

să le aşeze pe flanelograf. Copiii care aleg corect şi integral jetoanele şi se încadreazăîn

timp câstigă o bulină pentru echipa lor. A doua cerintă a jocului constă în taierea cu o linie

anoţiunilor a căror denumire începe cu sunetul dat.

Jocul cuprinde trei cerinte, cea de a treia cerintă constând în alegerea de către fiecare

grupă acuvintelor preferate (3-4 cuvinte) şi despărtirea lor în silabe.

Acest joc asigură participarea activă şi individualizată a fiecarui copil în sarcinile date,

îşiînsuşesc semnificaţia cuvântului, adică notiunile care se schimbă, se îmbogăţesc şi se

precizeazătreptat, pe masura acumulării experienţei şi a perfecţionării operaţiilor gândirii.

Preşcolarii nu învatăregulile gramaticale, nu cunosc definiţii, nu stiu ce este substantivul, 49

Page 50: Constributia Metodelor Interactive de Grup

verbul, declinarea, dar respectăaceste reguli de vorbire, deoarece atât prin joc cât şi prin

modelul de vorbire corectă sunt antrenaţisă le cunoască, corectându-i doar atunci când

greşesc.

Întrucât la copii se observă deseori folosirea greşită a formelor de genitiv şi dativ (ei

pun deseori întrebări de genul: "A lu cui sunt cărţile?" sau "A lu cine este umbrela?"),

pentru înlăturarea acestor defecte se pot desfăşura jocuri didactice ca: "A cui hrană este?",

"A cui îmbrăcăminte este?", punându-i de fiecare dată pe copii în situaţia de a folosi corect

desinenţele cauzale, cât şiîntrebările corespunzătoare acestor cazuri. Se urmăreşte, totodată,

dezvoltarea atenţiei vizuale şi acapacităţii de analiză.

Sarcina didactică pentru jocul "A cui hrană este?" este de a formula un răspuns

corespunzător întrebării şi de a recunoaşte hrana şi animalele care o folosesc. Jocul

presupune existenţa în faţafiecărui copil a unei imagini reprezentând un animal, imaginile

reprezentând hrana lor aflându-se pemasa educatoarei. Se cere copiilor să intuiască

imaginea dată de educatoare şi imaginile din faţa lor şi seexplică regula. La întrebarea "A

cui hrană este?", copilul care are în faţă reprezentarea animaluluirespectiv trebuie să

raspundă, formulând corect propoziţia :

Exemplu: Morcovul este hrana iepuraşului", "Iarba este hrana vacii", "Aluna este

hranaveveriţei". Prin acest joc se urmareste exprimarea corectă a formelor de genitiv

masculin şi feminin lanumărul singular şi plural. Pornind gradat, de la jocul în care s-a

stabilit numai acordul complet (gen,număr şi caz ), copiii capătă deprinderea de a folosi

acordul gramatical pentru toate părţile de vorbire.

Prin jocul didactic "Răspunde repede şi bine" se urmăreşte formarea deprinderilor de

arealiza în timpul vorbirii acordul corect între determinant şi determinat (între atribut şi

substantiv,între subiect şi predicat), precum şi precizarea şi activizarea vocabularului

privind unele cuvinte cusens contrar.

În partea a doua a acestui joc se foloseşte banda de magnetofon, pe care au fost

înregistrate propozitii cuprinzând adjective acordate corect cu substantive, de exemplu:

"Maria este o fată harnică".În timp limitat, copilul numit de educatoare răspunde cu aceeaşi

50

Page 51: Constributia Metodelor Interactive de Grup

propoziţie, găsind însă antonimuladjectivului enunţat. Aceleaşi adjective însoţesc, în

continuare, un substantiv la masculin, deexemplu: "Andrei este un băiat harnic", "Andrei

este un băiat lenes". Acest joc contribuie şi ladezvoltarea intelectuală a preşcolarilor.

Pentru dezvoltarea capacităţii de sinteză, se mai pot desfăşura diverse jocuri didactice

carestimulează creativitatea copiilor în exprimarea orală şi le îmbogăţeşte vocabularul activ.

Astfel, prin jocul didactic "Citeşte în cărticică" se urmăreşte formarea deprinderilor de

a compune o scurtă povestire

Jocurile didactice pentru stimularea unei vorbiri expresive, fluente, coerente, au

ocontribuţie deosebită la vârsta prescolară. Acum, dezvoltarea expresivităţii limbajului

presupunecultivarea capacităţii de comunicare prin exprimarea reprezentărilor din

experienţa personală, adaptatăla diverse situaţii şi la diverşi parteneri.

Având în vedere că la dezvoltarea expresivităţii limbajului contribuie mai mulţi

factori, cum ar fi: mimica, intonaţia, intensitatea vocii, ritmul expunerii, se desfăşoară cu

copiii jocuri care să-i pună însituaţia de a utiliza toţi aceşti factori.

Astfel de jocuri sunt: "Ce ştim despre eroul îndrăgit?" şi "Oglinda fermecată".

Obiectivele fixate în aceste jocuri sunt:

-recunoaşterea personajului şi a poveştii;

-caracterizarea personajelor;

-redarea unui fragment din povestea respectivă.

Paralel cu organizarea şi desfăsurarea jocurilor didactice, în grădiniţă un rol deosebit

deimportant îl deţin jocurile - exerciţii, menite să contribuie la optimizarea sarcinilor şi

obiectelor  programei, la valorificarea potenţelor intelectuale ale copiilor.

Importanţa jocurilor - exerciţiu desfăsurate în gradinită derivă din faptul că ele au o

influentămare asupra dezvoltarii limbajului atât sub aspect fonetic, lexical, gramatical, cât

si expresivitătiivorbirii.

51

Page 52: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Indiferent de forma de realizare, activitătile de dezvoltare a vorbirii, prin specificul

deorganizare si desfăsurare, stimulează copilul în mod creativ- formativ. Pe lângă

activitătile de jocdidactic, activitătile de povestire, memorizare, poveşti create de copii,

povestiri cu un început dat deeducatoare şi continuat de copii, vor face copilul să

dialogheze cu el însuşi si cu realitateaînconjurătoare, apropiindu-1 de aceasta în modul cel

mai firesc şi spontan. Educatoarei îi revinesarcina de a conduce, orienta şi contribui prin

"viu grai", prin relatia educatoare - copil, prin vorbiredialogată despre toate câte sunt, la

estetica tintei limbajului, a plasticitătii lui în exprimare.

Activitătile de memorizare contribuie la realizarea dialogului copilului cu animale

îndrăgite,fluturi, plante, personaje îndrăgite, activităti comune a legăturii omului cu ceea ce

îl înconjoară.

Ele contribuie la corectarea exprimării gresite, dar şi la formarea unui ,limbaj

coerent,expresiv, plastic, în măsura în care educatoarea este un model, pentru copil, de felul

cum recită o poezie, de modul de a-1 face pe copil să, înteleagă textele literare prezentate şi

de a folosi intonaţia potrivită şi a da textului finalul adecvat.

Exemple-memorizari la grupa mare:

-,,Revedere" - M. Eminescu"

-,,Somnoroase păsărele" - M. Eminescu"

-,,Zdreanţă" - T. Arghezi"

-,,Caţeluşul şchiop" - E. Farago

Convorbirile tematice, prin subiectele abordate, vin să completeze varietatea

temelor  posibile spre realizarea în diferite domenii, în special a celor cognitive de

cunoaştere a mediului:

-"Gradiniţa noastră, bucuria copiilor"

-"Toamna pe strada mea"

52

Page 53: Constributia Metodelor Interactive de Grup

-"Au plecat păsările călătoare"

-"Baba iarna intră-n sat"

-"Vine primăvara"

-"Plecăm la şcoală"etc.

Aceste convorbiri oferă dialogul larg deschis cu educatoarea, cu copilul şi îi dau

posibilitatea dea cunoaşte nivelul cunoştinţelor acumulate şi vocabularul activ al copiilor.

Contribuţie importantă în plan apropiat o are literatura "ştiinţifico- fantastică"

care propune subiecte foarte îndrăgite de copii, personaje cu care copilul comunică, care le

reprezintă şi îmbogăţeşte fantezia. Prin exemlificări concrete putem face copiii să înţeleagă

că, în decursultimpului, ceea ce în trecut era de domeniul fantasticului sau a incredibilului,

astăzi acestea suntlucruri realizabile, iar fanteziile timpului nostru, prin dezvoltarea tehnicii

şi a creaţiei, a invenţieiumane, pot deveni lucruri realizabile.

Activităţile de memorizare, de povestire a educatoarei, jocuri didactice, convorbirile

contribuieîn mare măsură la îmbogăţirea vocabularului, a exersării acestuia în vederea

pregătirii copilului pentru scoală.

Cap III.2.

Importanţa metodelor interactive de grup in dezvoltarea limbajului

prescolarilor

Să pornim odată cu copiii la descifrarea, organizarea şi aplicarea metodelor noi în

activitatea instructiv-educativă care poate fi una cooperantă, modernă, activă, flexibilă,

accesibilă, plăcută şi democratică.

Veţi smulge cu siguranţă exclamaţiile copiilor:

-„Ce activitate frumoasă!”,

53

Page 54: Constributia Metodelor Interactive de Grup

-„Ce joc interesant!”,

-„Ce multe am invăţat!”,

-„Când mai jucăm jocul cu steluţele?”,

-„Eu aş dori să fac un blazon al prietenului meu”,

-„Eu o bulă dublă pentru familia mea!”, „Eu o să-l învăţ pe X povesteaY” etc.

Pentru a ajunge aici, nu este foarte greu. Acţionaţi direct ! Propuneţi-vă un obiectiv:

„Schimb, mă schimb, vă schimb, REUŞESC!”

Nevoile şi cerinţele copiilor „actori” pe scena educaţională pretind dascălilor

oschimbarea radicală a modului de abordarea a activităţii didactice.

Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metodele interactive conferă activităţii

„mister didactic”, se constituie ca o „aventură a cunoaşterii”, în care copilul e participant

activ pentru căel întâlneşte probleme, situaţii complexe pentru mintea lui de copil dar în

grup, prin analize,dezbateri, descoperă răspunsuri la toate întrebările, rezolvă sarcini de

învăţare, se simteresponsabil şi mulţumit la finalul lecţiei.

Acum ştim cu toţii că „oricine poate învăţa de oriunde”. Copiii primesc prin

diferitecanale, prea multe informaţii pe care nu le reţin şi nici nu au capacitatea de selecţie a

acestora.

Prin metodele interactive de grup, copiii îşi exersează capacitatea de a selecta,

combina,învăţa lucruri de care vor avea nevoie în viaţa de şcolar şi de adult. Efortul

copiilor trebuie sa fieunul intelectual, de exersare a proceselor psihice şi de cunoaştere, de

abordare a altor demersuri intelectuale interdisciplinare decât cele clasice, prin studiul

mediului concret şi prin corelaţiileelaborate interactiv în care copiii îşi asumă

responsabilitatea, formulează şi verifică soluţii,elaborează sinteze în activităţi de grup,

intergrup, individual, în perechi. Ideile, soluţiile grupuluiau încărcătură afectivă şi

originalitate, atunci când se respectă principiul flexibilităţii.

54

Page 55: Constributia Metodelor Interactive de Grup

Toate metodele interactive de grup (în special 6/3/5, brainstroming, 6/6,

ş.a.m.d.)stimulează creativitatea, comunicarea, activizarea tuturor copiilor şi formarea de

capacităţi ca:spiritul critic constructiv,independenţă în gândire şi acţiune, găsirea unor idei

creative, îndrăzneţede rezolvarea a sarcinilor de învăţare.

Fiind prezentate ca nişte jocuri de învăţare, de cooperare, distractive, nu de

concentrare,metodele interactive învaţă copiii să rezolve probleme cu care se confruntă, să

ia decizii în grup şisă aplaneze conflictele.

Situaţiile de învăţare, rezolvate prin metode interactive de grup dezvoltă copiilor

gândireademocratică deoarece ei exersează gândirea critică şi înţeleg că atunci când

analizează un personaj, comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică

comportamentul,ideea, fapta şi nu critică personajul din poveste sau copilul, adultul.

Metodele învaţă copiii, că uncomportament întâlnit în viaţa de zi cu zi poate fi criticat

pentru a învăţa cum sa-l evităm. Ei aduc argumente, găsesc soluţii, dau sfaturi din care cu

toţii învaţă. Este însă importantă alegereamomentului din lecţie, dintr-o zi, personajul copil

şi fapta lui, deoarece ele reprezintă punctulcheie în reuşita aplicării metodei şi nu trebuie să

afecteze copilul. Tocmai acesta este punctulforte al metodelor care introduc în dezbatere

comportamentele reale, cotidiene.

După fiecare metodă aplicată, se pot obţine performanţe pe care copiii le percep şi-i

facresponsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înţeleg şi observă că

implicarea lor este diferită, dar încurajaţi, îşi vor cultiva dorinţa de a se implica în

rezolvarea sarcinilor de grup.Grupul înţelege prin exerciţiu să nu-şi marginalizeze

partenerii de grup, să aibă răbdare cu eiexersându-şi toleranţa reciproc.

Metodele implică mult tact din partea dascălilor, deoarece trebuie sa-şi adapteze

stiluldidactic în funcţie de tipul de copil timid, pesimist, agresiv, acaparator, nerăbdător

pentru fiecaregăsind gestul, mimica, interjecţia, întrebarea, sfatul, orientarea, lauda,

reţinerea, aprecierea,entuziasmul în concordanţă cu situaţia şi totul va fi ca la

carte.Metodele interactive de grup se pot combina între ele sau cu cele tradiţionale, cu

metodedin aceeaşi categorie, iar metodele tradiţionale nu se elimină, se modernizează, se

55

Page 56: Constributia Metodelor Interactive de Grup

combină, semodifică, se îmbunătăţesc şi se adaptează. Dintre obiectivele metodelor

interactive enumerăm:

-Formarea sau promovarea unor calităţi europene ce au la bază atitudini şi

competenţedemocratice, stabilirea unor relaţii interculturale care au al bază comunicare;

-Însuşirea unor cunoştinţe, abilităţi, comportament de bază în învăţarea eficientă a

unor abilităţi practice în condiţii de cooperare;

-Dobândirea primelor elemente ale muncii intelectuale în vederea cunoaşterii realităţii şi

aactivităţii viitoare de învăţare şcolară.

-Implicarea activă şi creativă a copiilor pentru stimularea gândirii productive, a

gândiriidivergente, libertatea de exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor;

-Formarea deprinderilor copiilor de a găsi singuri informaţii, de a lucra în echipă, de

aaplica cunoştinţele în diferite situaţii de viaţă, de a conştientiza stilurile de învăţare pe

carele preferă (adică cum învaţă o poezie, o poveste, cum realizează un desen, o

construcţieetc., cel mai repede);

-Realizarea unor obiective interdisciplinare, a şti să culeagă informaţii despre o temă

dată ,a şti să identifice probleme diferite, a şti să facă conexiuni;

-Încurajarea autonomiei copilului şi promovarea învăţământului prin cooperare;

-Focalizarea strategiilor pe promovarea diversităţii ideilor;

-Formarea unui sistem de capacităţi;

-Formarea deprinderii de a gândi critic;

-Comunicarea pe baza unei tehnologii informaţionale, moderne, interactive.

În urma aplicării acestor metode, copiii învaţă să-şi împărtăşească ideile, capătă

încredere înei, devin responsabili pentru ideile şi acţiunile lor:

56

Page 57: Constributia Metodelor Interactive de Grup

-învaţă să privească critic mediul social în care trăieşte el, fiind parte integrantă aacestuia

şi să se descurce în situaţii reale de viaţă;

-învaţă cum să înveţe, printr-un antrenament plăcut interactiv în grup;

-îşi exersează capacitatea de autoevaluare şi de a evalua alternative şi a luadecizii, de a

critica, a testa ipoteze, a reflecta;

-se comportă cu toleranţă, afectivitate, sensibilitate, corectitudine cu cei din jur;

-învaţă să înveţe creativ, să negocieze soluţiile, ideile, să rezolve o sarcină alături şi

împreună cu alţi copiii;

-se comportă cu toleranţă, afectivitate, sensibilitate, corectitudine cu cei din jur;

-învaţă să argumenteze, să caute alternative, să facă afirmaţii neobişnuite, săadreseze

chiar întrebări neobişnuite, să-şi exprime gândurile creativ, spontan.

Ar fi frumos ca fiecare dascăl să fie pentru copiii lui „formator” pentru a simţi zilnic

acea satisfacţie pe care ţi-o dă pregătirea pentru activitatea cu copiii şi mai ales plăcerea de

a realiza o predare/învăţare/evaluare creativă diversă, eficientă, atractivă, diferenţiată, atât

pentru tine cadascăl, cât şi pentru copiii.

57