Constanta Diverse Inf Per Moderna

380
Hotelul Regina (Intim) Construit pe locul unde se afla Hôtel d’Angleterre, la mansarda căruia însuşi Eminescu a stat 10 zile, în iunie 1882, hotelul „Regina”, numit, ulterior, „Intim”, a fost dat în folosinţă în anul 1906. Marele salon al Hôtel d’Angleterre, frapant prin strălucire şi eleganţă, găzduia baluri caritabile, la care participau personalităţi ale oraşului.Iată cum este prezentat un astfel de eveniment monden de către corespondentul ziarului „L’Indépendance Roumaine”, în 1882: „Printre cei 300 de invitaţi de toate naţionalităţile şi de ambele sexe, se remarcă cu graţie aurorală, doamnele Harris, Vergotti, Benderli, Cicilianopulo, Mărculescu, Căplescu, Lusi, Salman, Caridia, Corvin; doamna Coiciu atrage privirile într-un bogat costum naţional; dintre domni se remarcă prefectul, directorul Căilor Ferate, consilieri şi, în general, protipendada urbei. Chiar şi în această atmosferă, comitetul doamnelor se manifestă cu eficienţă, astfel încât reţeta serii se ridică la valoarea de 1500 de franci, din care o parte este destinată scopurilor anunţate”. Î n unul din fragmentele unei scrisori a lui Eminescu către către veronica Micle este scris: „ Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine…[…] O să mă întrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururi mişcate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate feţele - căci ea e schimbăcioasă la culoare şi în mişcări, de unde unii autori o şi compară cu femeia. Constanţa sau Chiustenge este un mic orăşel, dar îndestul de frumos… Casele au oarecare eleganţă în clădirea lor, căci piatra e eftină aci şi clădirile sunt din piatră pătrată, iar primăria, de când stăpânesc românii şi există un Consiliu Comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala şi înfrumuseţarea oraşului. O terasă pe ţărmul mării înalt dă o frumoasă privelişte pe toată întinderea mării şi, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care pluteşte pe-o parte a apei. Restul rămâne în întuneric, şi noaptea marea îşi merită numele ei de neagră” Aşa era descrisă atmosfera Constanţei, chiar de Eminescu, care adaugă, în scrisorile următoare: „Pustietatea de prin prejur nu produce nimic. Neavând nici un râu şi lipsită de ploaie, recolta arăturilor e nulă, de aceea oamenii nici nu prea ară şi se-ntemeiază mai mult pe creşterea de vite. Viaţa e monotonă şi peste zi târgul pustiu”. În 1886, antreprenorului hotelului, D. Panaitopulo, i se acordă permisiunea de a organiza baluri mascate în salonul Hôtel

description

istorie

Transcript of Constanta Diverse Inf Per Moderna

Page 1: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Hotelul Regina (Intim) Construit pe locul unde se afla Hôtel d’Angleterre, la mansarda căruia însuşi Eminescu a

stat 10 zile, în iunie 1882, hotelul „Regina”, numit, ulterior, „Intim”, a fost dat în folosinţă în anul 1906.

Marele salon al Hôtel d’Angleterre, frapant prin strălucire şi eleganţă, găzduia baluri caritabile, la care participau personalităţi ale oraşului.Iată cum este prezentat un astfel de eveniment monden de către corespondentul ziarului „L’Indépendance Roumaine”, în 1882: „Printre cei 300 de invitaţi de toate naţionalităţile şi de ambele sexe, se remarcă cu graţie aurorală, doamnele Harris, Vergotti, Benderli, Cicilianopulo, Mărculescu, Căplescu, Lusi, Salman, Caridia, Corvin; doamna Coiciu atrage privirile într-un bogat costum naţional; dintre domni se remarcă prefectul, directorul Căilor Ferate, consilieri şi, în general, protipendada urbei. Chiar şi în această atmosferă, comitetul doamnelor se manifestă cu eficienţă, astfel încât reţeta serii se ridică la valoarea de 1500 de franci, din care o parte este destinată scopurilor anunţate”.

În unul din fragmentele unei scrisori a lui Eminescu către către veronica Micle este scris: „Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine…[…] O să mă întrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururi mişcate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate feţele - căci ea e schimbăcioasă la culoare şi în mişcări, de unde unii autori o şi compară cu femeia.

Constanţa sau Chiustenge este un mic orăşel, dar îndestul de frumos… Casele au oarecare eleganţă în clădirea lor, căci piatra e eftină aci şi clădirile sunt din piatră pătrată, iar primăria, de când stăpânesc românii şi există un Consiliu Comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala şi înfrumuseţarea oraşului. O terasă pe ţărmul mării înalt dă o frumoasă privelişte pe toată întinderea mării şi, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care pluteşte pe-o parte a apei. Restul rămâne în întuneric, şi noaptea marea îşi merită numele ei de neagră” Aşa era descrisă atmosfera Constanţei, chiar de Eminescu, care adaugă, în scrisorile următoare: „Pustietatea de prin prejur nu produce nimic. Neavând nici un râu şi lipsită de ploaie, recolta arăturilor e nulă, de aceea oamenii nici nu prea ară şi se-ntemeiază mai mult pe creşterea de vite. Viaţa e monotonă şi peste zi târgul pustiu”.

În 1886, antreprenorului hotelului, D. Panaitopulo, i se acordă permisiunea de a organiza baluri mascate în salonul Hôtel d’Angleterre în perioada carnavalului, dezvoltând, ulterior, o afacere profitabilă. Balurile erau precedate, în perioada 1 octombrie - 25 decembrie, de un caffe-concert.

Hotelul este demolat, după 1903, pentru ca, în 1906, pe acel loc, să fie proiectat şi construit în cursul anului 1906 Hotelul „Regina”. De data aceasta proprietar al  hotelului era Theiler. Lucrările de construcţie au fost urmărite atent de arhitectul Daniel Renard.

Hotelul „Regina” a devenit curând un loc de întâlnire al intelectualilor. În 1909 aici a luat fiinţă o societate intitulată „Cercul farmaceutic”, şi alta numită „Cercul de litere, arte şi sport”. Saloanele hotelului găzduiau, de asemenea, întâlniri ale politicienilor, cum ar fi cea dintre membrii comitetului executiv al Partidului Conservator-Democrat din Constanţa şi Take Ionescu, şeful partidului. Ziarele vremii consemnau chiar şi meniul zilei servit la astfel de întâlniri.

Pe 20 iunie 1920, este marcată inaugurarea restaurantului „Regina”, de pe strada Lascăr Catargiu, „un cuib de rai”, aşa cum îl numea ziarul „Liberalul Constanţei”. „În urma unui serviciu religios, oficiat de părintele Popescu, s-a servit asistenţei un aperitiv delicios, compus din barbuni, chefali prăjiţi, friptură de miel şi vin înfundat excelent”.

Page 2: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În saloanele hotelului profesorul Anton Panaitescu organiza lecţii de dans. Pe lângă frecventele banchete aveau loc şezători culturale organizate de Societatea Junimea Macedo-Română din Constanţa.

La începutul lui 1925 ia fiinţă la Constanţa „Cercul Intim”, având ca obiectiv „cordializarea raporturilor între familiile de intelectuali din metropola dobrogeană”. Dintr-o referire din jurnalul „Liberalul Constanţei” Cercul organiza la Hotel „Regina” „ceaiuri dansante”, la care participau elitele constănţene. Erau prezente personalităţile urbei dintre care nu lipseau politicienii, magistraţii, profesorii, ofiţerii, inginerii, avocaţii, medicii sau, ziariştii de notorietate ai oraşului. Astfel, cronicarii vremii îi menţionau, în articolele lor, ca participanţi la primul ceai dansant pe N. Negulescu, prefectul judeţului, amiral Scodrea, consulul american Hewen sau pe Emil Paraschivescu, comandantul vasului „Principesa Maria”.

Pe 17 şi 18 iulie, ziarele „Dobrogea Jună” şi „Dacia” anunţau renovarea completă a Hotelului „Regina”: „Băi, instalaţiuni de apă caldă şi rece în fiecare cameră, calorifer, electricitate, telefon. Se închiriază camere fără pensiune”

Din punct de vedere arhitectural construcţia eclectică a hotelului «Regina», cu elemente decorative art nouveau şi structură neoclasică a faţadei principale către strada Nicolae Titulescu, se desfăşoară pe orizontală, fiind ritmată pe toată întinderea sa de ferestre.

Scriitorul Petru Vulcan amintea, în ziarul „Dobrogea Jună”, că, în 1944, hotelul îi aparţine lui Toma I. Târpă, care îl închiriază lui C. Niculescu.

Mai târziu, în perioada comunistă, hotelul „Regina” a primit denumirea „Intim”, aşa cum este cunoscut şi acum constănţenilor.

BISERICA ELENA “METAMORFOSIS” - foto 1900

Încă din 1862 exista o Biserica din lemn, pe locul unde se află astăzi Şcoala Greacă (vis a vis de actuala Biserica). Biserica de lemn a fost construită prin donaţia familiei Ikonomou care locuia în Tergeşti. La construcţia Bisericii de lemn a contribuit deosebit de mult Arhimandritul Fillipos Tzoulatis din Kefalonia ajutat şi de Directorul Societăţii Engleze a Căilor Ferate, Baker. Prima liturghie s-a oficiat în ziua de Vinerea Mare a anului 1862.

Acelaşi Arhimandrit a condus şi acţiunea de construire a actualei Biserici prin întrunirea în martie 1866 a unei Epitropii formată din 8 membri (patru din partea Arhimandritului şi patru din partea Comunităţii) care iniţiază strângerea fondurilor pentru construirea unei noi biserici greceşti în Constanţa.

Exista deja şi stampila Comunităţii confirmând existenta Bisericii de lemn. Se trimite o scrisoare de mulţumire către Gheorghiu Zarafin şi K. Teleson, din Constantinopol „pentru străduinţele acestora şi prin intermediul Patriarhului Ecumenic de la Constantinopol, pentru reuşita scopului de a obţine terenul ca donaţie din Partea Înaltei Curţi către Comunitate.

La Comunitatea Elenă se păstrează Originalul Firmanului Împărătesc prin care Sultanul ABDUL AZIZ atribuie un teren pentru construirea unei Biserici, a unei Scoli şi a unui Spital.

O traducere mai veche a acetui Firman are următoarea formă:

SULTAN ABDUL AZIZ –HAN BIN MAHMUT HAN

„Prea cinstite, prea mărite şi prea vestitule Guvernator a Rumeliei, Cavaler şi posesor al ordinului “Medgidie” clasa III -a RASID PASA, Prefect al. Tulcei, şi viteazule, iubite şi vestitule

Page 3: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Subprefect al Plăşii Constanta, funcţionar de clasa IV-a RUSTI şi Jurisconsulte şi renumite Cadiule (Naib) şi Muftiule şi deopotrivă cinstiţi membri ai Sfatului oraşului Constanţa cărora dee Dumnezeu să sporească mereu consideraţiunea. De îndată ce va sosi acest al meu Decret Imperial să luaţi cunoştinţa că în apropierea locului de rugăciuni pe care îl au deja în posesiunea lor grecii (Hellenii) locuitorii supuşii Împărăţiei mele, ca să clădească biserică, spital şi şcoală, există un teren - loc viran - aparţinând statului, compus din 3380 coţi (arsini) pe care sus numiţii mi l'au cerut prin a lor suplică rogatorie, care mi-a fost transmisă printr'o adresa din partea Delegatului al Patriarhului lor ecumenic, spre a li se face danie terenul mai sus pomenit.

Chestiunea fiind dar cercetată la faţa locului şi luând în considerare răspunsul ce mi-a fost dat prin proces-verbal că susarătata biserică şi atenansele sale, se află la un loc, care nu aduc nici un prejudiciu nimănui, - precum deasemenea şi terenul aflător adiacent alăturea de ea pe care prin suplica lor, cer să li se facă danie şi care şi acesta se află pe un loc, care nu aduce nimănui nici un prejudiciu. şi întrucât este dovedit că acest teren aparţine cu desăvârşire Statului şi nu este în posesiunea nimănui, a fost cerut dela Sfatul meu Împărătesc să li se facă danie acest teren ca unul ce li este absolut necesar ca să fie clădite pe el Biserică, Spital şi Scoală. ~

Drept care dat-am cuvenită graţie sau har şi consimţământul meu prin Înalt Decret. -Voi, Prefect, subprefect, Naid, Muftii şi ceilalţi, precum mai sus s'a pomenit, după, ce veţi

ceda terenul mai sus arătat pentru a se clădi pe el Biserica, Spitalul şi Şcoala, nimeni să nu aducă nici o piedecă sau vreo oprelişte, pe deasupra să fiţi cu băgare de seama sa nu îngăduiţi nimănui să ceară sau să primească nici un argint, un piastru sau vreo para . Pe lângă acestea să le acordaţi toata cuvenita ocrotire şi sprijinul. Astfel să luaţi aminte, să respectaţi cu sfinţenie a mea iscalitură .

Eliberat în Constantinopol în luna Rabiul Evel a anului 1280 (1863).”

Şedinţa de constituire a fost condusă de mitropolitul Dionisios al Dristei. Tabelul contribuţiilor este impresionant, căci, aşa cum constată Stavros Manesis: „putem spune că biserica a fost ridicată prin contribuţia tuturor grecilor din Europa”. Într-adevăr, sumele primite de epitropie erau date de grecii din Constanţa (117, 77 franci) Bucureşti (168, 64); Galaţi (152, 87); Brăila (103, 10); Ismail, Sulina, Tulcea, Giurgiu, Constantinopol (51, 20); Londra (355, 55); Manchester (119, 51); Liverpool, Marsilia (103, 4); Paris, Livorno, Roma, Neapole,, Trieste, Veneţia, Messina, Corfu, Kefalonia, Siros, Atena etc.

Biserica greca a fost construita între anii 1863-1865 după planurile arhitectului grec Ioan Teoharidis. Este realizata cu marmura adusa din Grecia.

Biserica greacă din Constanţa este prima biserică din oraş. Biserica catolică a fost înfiinţată în 1872, cea armeană, în 1880, abia în 1895 se inaugurează prima biserică românească, iar în 1907, cea bulgară. Până la fondarea diferitelor dogme bisericeşti toţi creştinii oraşului se duceau la biserica greaca. După anexarea Dobrogei (1878) la Biserica greacă s-a celebrat slujba solemna, Tedeumul, a eliberării şi cinstirii victoriilor ostaşilor romani, în luptele pentru cucerirea Independentei Naţionale la care a participat şi regale Carol I, împreuna cu succesorul tronului Imperiului Rus.

Până în 1900 acolo s-au celebrat toate slujbele oficiale cu ocazia anumitor evenimente solemne ale oraşului.

Extern, daca se exceptează şirul lung al treptelor platformei şi deasupra peretele din faţă al crucii, seamănă cu casele mai voluminoase, cu pereţii înalţi de forma dreptunghiulara. Basilica

Page 4: Constanta Diverse Inf Per Moderna

are o nava centrala, semicirculară şi doua nave laterale drepte. Înspre dreapta intrării exista un grilaj de lemn al clopotniţei. în fata, biserica are trei intrări, cea din mijloc este mai înaltă şi are în partea de sus a acesteia doua prezentări identice a Metamorfoseos (Schimbarea la Faţă) pe închiderea în zidul din faţă, în mijloc se afla o fereastra ovală, despărţita de exterior printr-un grilaj perforat. Sus, deasupra uşilor laterale existau ferestre, dreptunghiulare, aproape duble ca înălţime faţă de cea centrala acoperite de grilaje. Biserica este o basilică triciclică.

Foarte mulţi dintre preoţii care au slujit la Biserica Greacă din Constanta au urmat cursurile facultăţilor de teologie, ca urmare a cerinţelor Guvernului României.

Din punct de vedere arhitectonic stilul bisericii este simplu. Construita din piatra, biserica nu are turle şi este acoperita cu olane. Privind dimensiunile bisericii Indicaţiile Firmanului sunt precise 44 arsini adâncime, 28 arsini lăţime şi 16 arsini înălţime. Întrucât era prevăzut în mod expres ca bisericile creştine din Imperiul Otoman sa nu fie mai înalte decât geamiile aflate în apropiere,

Page 5: Constanta Diverse Inf Per Moderna

biserica nu are turle.

In interior, sus, Pronaosul şi părţile laterale din interiorul bisericii prezintă locurile rezervate femeilor în forma de U. Frescele şi iconografia se datorează Pictorilor de Icoane de la muntele Athos. Pictura a fost executata de un însemnat pictor aghiograf. „Frescele şi icoanele au fost pictate de pictori destinaţi prin har acestei îndeletniciri”, după cum scrie în memoriile sale dl.

Sarafidis.

Page 6: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Preoţii care au slujit la Biserica Greaca, în decursul vremii au fost următori:”Preotul Pantelis şi preotul Dimos” din Lipohovou Macedoniei, Arhimandritul Filippos Tzoulatis din Kefalonia menţionat în Codicul Bisericii, Ioannis Vourlis din Vasilikou Trakis şi Anthimios Alexiadis

(1879), Athanasios Ghioc din Tinou (se menţionează în 1879) . Arhimandritul Paisios Efstatios Georgiadis din Kalavriton, Kistikidis din Constantinopol şi Arhimandritul Stavros

Despotopoulos şi Aggelos Aspridis din Constantinopol. Hristoforos Ktenas din Levkadia (1907-1913). Ioachim Anastasiadis (1882-1885) după ce slujeşte la biserica Comunităţii din Constanţa

timp de 3 ani, este numit la Constantinopol, fiind regretat de toţi membrii Comunităţii.http://constanta-imagini-vechi.blogspot.ro/p/orasul-vechi_08.html

Gara Constanta – cea veche si cea noua     La 4 octombrie 1860, compania engleză Danube Railway inaugura linia ferată Constanţa Port - Cernavodă Port în lungime de 65,3 km, prima linie de cale ferată din Imperiul Otoman! Tot în anul 1860 a fost inaugurată Gara Veche Constanţa, gară care a avut o viaţă de fix 100 de ani, până în anul 1960, an în care s-a deschis Gara actuală.

Page 7: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Prima cale ferată a Imperiului Otoman: Cernavodă-Constanţa

(text preluat din ziarul ”România Liberă” - autor Cristian Hagi)

În 1856, teritoriul pe care se află astăzi Dobrogea era sub ocuparea Imperiului Otoman. Constanţa nu era altceva decât un vechi sat de pescari, care putea adăposti cu greu câteva nave locale, zona fiind înconjurată de hectare de pământ nefertil. Oamenii de afaceri străini îşi doreau construirea unei căi ferate care să traverseze acest ţinut aspru, până în Cernavodă, scurtând astfel distanţele şi eliminând pericolele sloiurilor de gheaţă care se adunau pe canalul navigabil cuprins între Dunăre şi braţul Sulina. 1856 este anul când ia sfârşit şi războiul din Crimeea. În ciuda influenţei Imperiului Otoman, navele comerciale englezeşti au devenit din ce în ce mai numeroase în Marea Neagră şi pe Dunăre, şi Marea Britanie a încercat să găsească modalităţi pentru colectare şi transportarea mărfurilor. O cale ferată era necesară pentru transferul mărfurilor din şi înspre port.

Edictul sultanului Abdul Medjid

Pe 1 septembrie 1857, Sir John Trevor Barklay, un investitor englez, acţionând în calitate de reprezentant al unui grup londonez format din Thomas Wilson, Cunard, Price, Paquet, Lewis şi Newall au încheiat o înţelegere cu guvernul turc, obţinând permisiunea de a construi o cale ferată între Constanţa şi Cernavodă, de a exploata porturile şi gările şi de a administra activităţi de import-export. Documentul a avut două versiuni, una franceză şi una turcă, şi a devenit valabil graţie unui document semnat de sultanul otoman Abdul Medjid (1839-1861). Actul stipula condiţiile referitoare la execuţia lucrărilor şi la modul de folosire al căii ferate Kustendje Boghas Keni railway. Concesiunea avea o durată de 99 de ani, începând cu data de la care calea ferată era dată în exploatare. Partea engleză apărea în document cu denumirea „Compagnie du chemin de fer Imperial Ottoman du Danbe et de la Mer Noire", care a fost denumită apoi oficial „Danube and Black Sea Railway Kustendje Harbour Company Limited" (DBSR). Iniţialele apăreau atât pe trenuri, cât şi pe timbrele poştale emise cu această ocazie.

Drumurile domnitorului Cuza

Conexiunea dintre Dunăre şi Marea Neagră a fost cea mai scurtă realizată până atunci între aceste două localităţi. Pe această rută a mers, de două ori, în 1860 şi 1864, însuşi domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în drum spre Constantinopol. „Linia servea pentru a evita traversarea Deltei Dunării cu vapoarele, care este lungă şi periculoasă", scria, în 1865, în manualul său de căi ferate, inginerul englez Perronet. Linia a fost inaugurată în data de 4 octombrie 1860 şi a fost construită cu resurse englezeşti, respectând norme englezeşti, până când aceasta a fost răscumpărată de statul român, în anul 1882. A fost prima linie de cale ferată construită în tot Imperiul Otoman.

Lucrarea, răscumpărată de statul român

Compania englezească DBSR a folosit atât portul, cât şi linia ferată, controlând toate operaţiunile de export-import derulate. Pe 10 decembrie 1882, statul român a cumpărat de la DBSR linia de cale ferată, împreună cu aproape 100 de vagoane de marfă. O bună parte din administratorii căii ferate au fost menţinuţi în serviciu. Printre ei se afla şi şeful staţiei din Cernavodă. Numele său este imprimat pe un plic (ştampilat cu un timbru de 20 de parale) adresat către „Monsieur Charles Gasquet / Chef de Garre / Tchernavoda." Pe parcursul anilor, linia a fost refăcută pe o rută diferită, dublată şi echipată cu instalaţii

Page 8: Constanta Diverse Inf Per Moderna

moderne. Au apărut diverse staţii pe parcurs şi câteva ramificaţii spre nord şi sud care, în cele din urmă, au făcut conexiunea cu restul teritoriului României, prin podul construit de Anghel Saligny.

Întâmplarea a făcut ca două dintre cele mai importante documente istorice referitoare la începuturile acestei căi ferate să nu fie pierdute. Este vorba despre edictul sultanului Abdul Medjid şi despre un timbru emis 10 ani mai târziu. Circulaţia feroviară între Constanţa şi Cernavodă şi schimburile comerciale au făcut necesară instalarea unui oficiu poştal care asigura conexiunile dintre uscat, port şi fluviu. Înfiinţată în 1864, compania DBSR era, de fapt, un oficiu poştal privat, care făcea legătura între cele două oraşe şi compania austriacă maritimă Lloyd. Poşta venea cu vaporul, de la Constantinopol la Constanţa, de aici ajungea cu trenul la Cernavodă şi apoi pleca spre destinaţie, cu nave fluviale. În 1867, acest oficiu poştal, care a funcţionat timp de patru ani, a emis un timbru marcat cu cerneală şi uneori cu semnul "Kustendje" al agenţiei Lloyd. Astfel de timbre ale companiei DBSR sunt extrem de rare. Timbrul are dimensiunile 18,5 x 22.25 mm şi are o valoare de 20 de parale. Timbrul conţine şi elemente specifice (un vas, o imagine a Mării Negre, o locomotivă care scoate aburi), dar şi o stea şi semiluna - simbolurile Imperiului Otoman. Timbrul conţine singura reprezentare grafică a vechii căi ferate pe care compania CFR a reuşit să o găsească. Din acea perioadă s-a mai păstrat edictul sultanului, care se află acum în muzeul CFR.

O realizare remarcabilă

Linia pleca din portul Constanţa, traversa marginea oraşului şi continua în zigzag până la gara construită la vest de oraş. Apoi continua spre vest, trecând de Murfatlar şi Medgidia, de Valea Carasu, şi ajungea la Cernavodă, după 64,6 kilometri. A fost o realizare remarcabilă din punct de vedere tehnic. Şina avea o pantă de 30 de grade, la intrarea în port. În plus, au fost construite linii anexe, care ajungeau până în dreptul staţiunii Mamaia de astăzi. (Resurse documentare: http://www.cfr.ro/jf/engleza/2000_6)

    Gara Veche era amplasată exact pe locul actualului sediu comun al Primăriei-Prefecturii-Consiliului Judeţean Constanţa. Până în anul 1960, strada Prelungirea Traian, nu exista. Pe toată latura de vest a bulevardului Tomis, de la Hotel Grand şi până la Hotelul Central (Pescarul) exista un parc care se numea, normal, Parcul Gării.

Page 11: Constanta Diverse Inf Per Moderna

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gara Constanţa (veche) - peronul

Page 12: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanta - Gara Veche - Primul Război mondial - sosirea feldmareşalului Makensen la Constanta

Constanta - Gara veche - Primul razboi mondial - Feldmareşalul Makensen trece in revista garda de onoare în faţa gării Constanta

Page 13: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Zona gara Constanţa (veche) - triajul din zona gării - în dreapta apare un colţ al clăriri Cercului Militar (grădina cinematograf ”Tomis”) 

Trăsurile sunt pe locul unde avea să se ridice ulterior Hotelul Grand

Page 15: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Gara Constanţa (veche) - vedere dinspre Bodega ”Central”

Gara Constanţa (veche) - vedere dinspre Bodega ”Central”

Gara Constanţa (veche) - Parcul cu Bulevardul Carol şi Bodega ”Central”

Page 16: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Gara Constanţa (veche) - Parcul din zona gării cu Bd Carol - În fundal Restaurantul şi Hotelul ”Central”, Reşedinţa regală, Tribunalul şi Prefectura

Page 17: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Gara Constanţa (veche) - parcul (stânga), şi Bd Tomis (Stalin), fotografie dinspre restaurantul ”Pescarul”

Page 18: Constanta Diverse Inf Per Moderna

http://constanta-imagini-vechi.blogspot.ro/2011/06/gara-constanta-cea-veche-si-cea-noua.html

Cazinoul Constanţei a fost una dintre primele construcţii destinate pentru socializare şi distracţii. Aproape imediat după ce oraşul a fost preluat de către administraţia românească prefectul Remus Opreanu a considerat că pentru ceea ce urma să devină oraşul era necesară ridicarea unui astfel de local. Istoria Cazinoului a început în jurul anului 1880.

Page 19: Constanta Diverse Inf Per Moderna

La acea vreme stabilimentul se numea Cazin sau Kürsaal (din limba germana) era o construcţie de paiantă, fardată cu scândură la exterior. Se afla lângă Farul Genovez, la capătul dinspre mare al bulevardului Elisabeta în imediata apropiere a Hotelului Carol I. Cazinul dispunea de sală de dans.

Page 20: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Existau două săli de lectura unde ”vilegiaturiştii” puteau citi ziarele locale şi reviste, precum ,,Telegraf”, ”Farul Constanţei”, dar şi publicaţii precum, ,,Figaro” sau ''L'Ilustration”. Existau de asemenea două săli de jocuri şi o terasă cu deschidere la malul mării. Terasa era locul preferat de întâlnire al turiştilor şi a elitei constănţene dar şi a marinarilor ambarcaţi pe navele ce operau în port. În localul Cazinoului erau frecvente reprezentaţiile teatrale, concertele, balurile mascate, seratele cu caracter caritabil, conferinţele, recitalurile instrumentale sau cele susţinute de primadona operei din Milano de origine română, Carlotta Leria. Jocurile de şah, domino sau table susţineau interesul celor ce îşi doreau o companie pentru a se destinde în prezenţa unor companioni. Predomina aerul de vacanţă al „pleziriştilor”.

Page 21: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Era locul în care Constanţa devenea un loc de unde se putea pleca cu amintiri plăcute. Distracţia şi petrecerile făceau cunoscut oraşul celor ce îl aleseseră spre a le fi gazdă ospitalieră a verilor la ţărm de mare. Cazinoul reprezenta locul în care Caragiale susţinea conferinţe şi unde se citeau fragmente din scrierile sale. Cu titlu anecdotic putem menţiona că intrarea se făcea pe bază de abonament sau cu bilete cu preţ variabil (Preţul abonamentului familial era de 50 de lei iar intrarea la baluri costa 2 lei de persoană).

Page 22: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Această primă amenajare este menţionată şi de Barbu Ştefănescu Delavrancea care a vizitat Constanţa în 1887 când a fost inaugurată statuia lui Ovidiu. El povestea:  „În port, marinari români şi marinari englezi…sunt nelipsiţi de la petrecerile organizate la Casino, la Hotel Carol sau pe bulevard.”

Page 23: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Tot în anul 1880 oficialii oraşului au considerat că lângă acest local trebuia construit ceva mai potrivit pentru urbe pe măsură ce aceasta va deveni din ce în ce mai frecventată de ”vilegiaturişti”. S-a preconizat construirea de către Henry Guaracino a unui pavilion ce urma a fi situat mai jos de nivelul bulevardului. Contractul cu Guaracino a fost semnat un an mai târziu, de primarul Panait Holban şi prevedea că, după perioada de închiriere a localului (1881 - 1885), întreaga construcţie să intre în proprietatea comunei Constanţa.

Page 24: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În anul 1890 s-a pus deja problema unei construcţii definitive a Cazinului. Se ridicaseră câteva platforme  dar erau modeste ca dimensiuni şi nu puteau oferi nimic din ceea ce ar fi adus cu sine o terasă. Era nevoie de acel loc ce putea oferi cu generozitate confort unei seri plăcute la mal de mare.

Page 25: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Promontoriu de la marginea estică a falezei se continua în mare printr-o formaţiune de stânci răzleţe  pe care îndrăzneţii se avântau fie spre a pescui, fie spre a simţi cât mai de aproape zbuciumul de val şi frământările spumei vânturată haotic de  vânturile sosite de la larg.

Page 26: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Extremitatea estică a peninsulei Constanţa prin promontoriul său expus pe un amplu sector către larg avea  de asemenea şi spre nord  un şir de stânci de pe care se putea admira punctul cheie al falezei coastei de vest a litoralului Mării Negre. Este vorba despre Capul Singol (actuala locaţie a Pescăriei) unde se schimbă profilul coastei care trece de la plaja întinsă şi largă către faleza abruptă, nu foarte înaltă, dar evidentă din acest punct până la gurile Bosforului marcate de cele doua capete  Rüğmeli Hisarı şi Anadoğlu Hisarı. 

 

Page 27: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Începerea lucrărilor a fost tergiversată însă, în anul 1891 o furtună puternica a distrus în mare parte clădirea din lemn a Cazinului. Primăria a ajuns la concluzia că este mai ieftin să ridice o noua clădire decât să o repere pe cea parţial distrusă. A fost demolat la începutul anului 1892 (pe 29 ianuarie a fost aprobată demolarea). Locul noului local a fost mutat de lângă Farul Genovez spre port aproximativ în zona unde este amplasat actualul edificiu al Cazinoului.

Page 28: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Lucrările au început în aprilie 1892 la cererea primarului Al. Belik şi a fost dat în folosinţă în 1893. A fost tot o construcţie din paianta, susţinută de piloni din lemn.

Era compusa dintr-o sală de dans, mai multe încăperi şi o terasa deschisă către mare. În acest „frumos Salon”aşa cum îl descria ziarul ”Farul Constanţei”, publicul se strângea „ ... pentru a petrece. Necesitatea lui era simţită de tótă lumea. Situat pe malul Mărei, împodobit cu drapele şi destul de spaţios, a devenit

Page 29: Constanta Diverse Inf Per Moderna

locul de întâlnire al tuturor. Diua se converséda, séra se jócă la sunetele musicei militare…” 

Fotografia de mai sus datează din perioada anilor 1900 deoarece se observă cu uşurinţă că nu fusese ridicată Casa Manisalian (1904)

Cuvinte  de un inedit specific începutului de veac au surprins imagini care duc cu gândul la o lume apusă, plină de farmec, aproape ireală. Ele au fost subliniate şi de observaţiile scriitorului Petru Vulcan: ,,Îndată la început ne atrage pavilionul de petrecere, ale cărui picioare se ridica din valuri, câtă vreme veranda e împinsă deasupra marii. Fereştile, sara, sunt iluminate a giorno, în lăuntru cântă musica şi părechi vesele dansează bostonul; din afară lampioane atęrnate spre mare fac o lumină feerică, sub care dame şi domni conversează intim, desfătându-se în marea dinaintea lor, ca-n «O mie şi una de nopţi»“. 

(Începând cu anul 1904 pe faleza Constanţei, în imediata apropiere a Catedralei Sf. Petru şi Pavel, pe B-dul Elisabeta, a existat la fel de

emblematică clădirea Casei Manesalian. Ulterior în perioada interbelică ea avea să devină sediul Camerei de Comerţ. Clădirea a fost

bombardată în timpul celui de-al doilea razboi mondial şi a fost demolată. Pe locul ei a fost ridicat un bloc ce a oripilat prin autenticul său stil

comunist.)

Page 30: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Scriitorul Ion Adam consemna la rândul său în monografia oraşului apărută în anul 1907 şi intitulata ''Constanţa pitoreasca": ,,Una dintre atracţiunile care strânge cea mai multă lume la un loc este Cazinul. Primăria are grijă din timp să năimească pentru sezon una dintre cele mai renumite orchestre din ţară, care să cânte în lunile iulie şi august pe terasa Cazinului, între orele 5-7 şi 8-12 seara. Pentru a lua parte la aceste concerte zilnice, vizitatorii plătesc o anumită taxă pe care o fixează mai înainte Consiliul Comunal.

Page 31: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În serile liniştite cele două terase ale vechiului cazin se umplu de lume aleasă, care-şi ia gustările afară, în faţa mărei ascunsă în noapte şi asculta armoniile amăgitoare ale orchestrei.

Page 32: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Cazinul vechi este făcut numai din lemn şi aşezat pe ţăruşi puternici, pe marginea bulevardului. În salonul acela improvizat s-au bucurat şi au petrecut la baluri multe rânduri de sezonişti strânşi acolo din toate colturile ţării şi din toate părţile lumii. Azi însă se pare ca şi cerinţele au ajuns mai pretenţioase şi lumea priveşte cu milă la bătrâna baracă care a octrotit atâtea întâlniri şi extazuri. Strălucirea de altădată a Cazinului a fost pierdută. Pereţi sunt scorojiţi. Sunetul pianului a încetat să se mai audă, singurele zgomote fiind acelea ale muştelor sau porumbeilor. Podelele, care înainte obişnuiau să geamă sub tocurile doamnelor, au fost acoperite de mizeria acumulată în decursul anilor în care a căzut pradă indiferenţei.

Primăria s-a gândit atunci la o schimbare îndrăzneaţă, potrivit şi sborului pe care l-a luat oraşul şi a hotărât să facă un cazin cu toate înlesnirile moderne de petrecere. Deoarece disponibilităţile financiare erau precare încă de la începutul construcţiei (anii 1891-1893) se pusese problema rentabilităţii Cazinului. Iniţial a fost închiriat unui antreprenor, dar ulterior Consiliul Comunal a hotărât să-l exploateze în regie proprie. După ce a constatat că cheltuielile abia sunt acoperite de venituri, primăria a oferit iarăşi spre închiriere Cazinoul.

Page 33: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În mai 1902 antreprenor al Cazinului devine unicul fiu al marelui povestitor Ion Creanga, căpitanul C.I. Creanga, despre care George Călinescu spunea că ,, nu era nici deştept şi nici nu avea vreuna dintre însuşirile tatălui."In cererea adresată autorităţilor locale, căpitanul Constantin Creangă solicita, în dublă calitate de cofetar şi bucătar, să i se închirieze Cazinoul, menţionând totodată deosebitele servicii pe care le poate oferi: ,,Cunoscând lumea aleasă a persoanelor ce frecventează acest cazin, mai ales în timpul sezonului şi fiind convins ca un serviciu curat, prompt şi mai ales cuviincios se răsfrânge în prima linie a gospodăriei comunale, posedând aceasta experienţă şi dispunând de un personal ales şi încercat, cunoascând cele doua limbi uzuale pentru străinii ce s-ar abate la Constanţa."

În imaginea de sus este de remarcat prezenţa corabiei eşuate în urma uneia dintre frecventele furtuni ce au dus faima de coastă

neospitalieră pentru locul unde s-a ridicat din străvechi timpuri cetatea tomitană.

Page 34: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Căpitanul Creanga a reuşit să convingă Primăria Constanţa să-i închirieze Cazina pentru suma de 2000 de lei pe an. Pe lângă plata chiriei, Primăria i-a impus antreprenorului Creanga să pună în vânzare ,,articole de consumaţiune de cea mai buna calitate '' şi să folosească pentru iluminare ,, petroleum de cea mai buna calitate pentru a nu produce nici un miros''.Revenind la cele scrise de Ion Adam. Acesta intuise cu exactitate faptul că vechiul cazin era demodat, deoarece, încă din anul 1903 edilii constănţeni, respectiv primarul Cristea Georgescu şi prefectul Scarlat Vârnav începuseră demersurile de ridicare la Constanţa a unui Cazino modern, asemenea celor de pe riviera franceză. A fost dorinţa elitelor oraşului dar şi un fapt dictat de necesitate, un oraş în plină dezvoltare trebuia să aibă o clădire de distracţii pe măsură şi nu o improvizaţie din lemn şi paiantă. În 1903 arhitectul Daniel Renard, care locuia în Constanţa, a primit contractul pentru Cazinou.

(Arhitectul Daniel Renard s-a născut la Dragomireşti (jud. Neamt) în anul 1871 şi a decedat în anul 1935 (incert). Studiile superioare le-a

făcut la Paris. La întoarcerea în ţară a promovat ideile noului curent modernist pe care l-a aplicat la realizarea Cazinoului din Constanţa

(1907 -1910) şi a hotelului Athenee Palace, refăcut mai târziu de Duiliu Marcu. La data inaugurării( 15 august 1910) Daniel Renard ocupa

funcţia de arhitectul şef al Ministerului Agriculturii).

Page 35: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Renard a făcut primele schiţe în care clădirea ce urma a fi realizată avea trăsături clare ”Art nouveau”.

Page 36: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Mai marii politici aflaţi la putere în acel moment, diriguitori ai urbei tomitane, umblaţi prin Europa vremii, au fost de acord şi au dat cale liberă pentru începerea lucrărilor.  În egală măsură însă, parte a politicienilor din opoziţie, au adoptat o poziţie de contestare a proiectului, fiind susţinătorii promovării unui stil arhitectural cu dominantă autohtonă.

Nu toată lumea era entuziasmată de concepţia lui Daniel Renard, motiv pentru care clădirea Cazinoului avea să fie un subiect aprig de discuţii, stârnind nenumărate controverse. Proiectul lui Daniel Renard era acceptat şi comentat favorabil de către liberali, aflaţi la putere, dar respins şi aspru criticat de partidele de opoziţie, stârnind în cele din urma un adevărat conflict politic pe plan local. De altfel, arhitectul era un om de încredere al prefectului Scarlat Vârnav. 

Page 37: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Una din pozele executate imediat după inaugurarea Cazinoului. se observa conformitatea (relativă) cu proiectul iniţial. Extensia de pe terasa (etaj) dinspre est nu fusese încă realizată.

Page 39: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Foarte mulţi dintre contestatari erau contrariaţi de asimetria şi irepetabilitatea elementelor de construcţie. Proiectul avea personalitate, susţinea distinct partajarea în spaţiu a elementelor distincte pentru cele două aripi ale clădirii precum şi pentru faţadele dinspre faleză şi dinspre mare.

Arcele şi evolventele precum şi decoraţiunile cu compoziţii din simbolistica marină făceau notă aparte în raport cu stilul neoclasic românesc pe care

Page 40: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Edilii bucureşteni îl solicitaseră de asemenea pe Daniel Renard să proiecteze ceea ce avea să fie cel mai mare hotel bucureştean al vremii: Athenee – Palace, terminat în 1910 şi realizat tot în stilul ”Art nouveau”.  Renard avusese o serie de eşecuri costisitoare, după ce clădirile proiectate de el - Palatul Administrativ şi cel de Justiţie - au crăpat, în timp ce calculele pentru construcţia Halei, ca şi cele de la Casino (parţial), erau greşite. În toiul acestor dispute construcţia Cazinoului a început totuşi. Lucrările erau supravegheate de chiar proiectantul Daniel Renard. El şi-a început dezvoltarea proiectului şi a dispus turnarea concomitentă a fundaţiilor pentru a asigura platforma, „decupată din mare”, pe care urma să se realizeze construcţia.

Page 41: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Pentru a realiza o linearitate a falezei, şi a consolida zona ce avea să fie ”răpită” din mare, a fost nevoie de o cale ferată pe care s-au transportat importante cantităţi de material de umplutură şi consolidare. Această cale ferată pornea ca o ramificare din port şi s-a extins până la extremitatea falezei din zona Farului Genovez. După terminarea lucrărilor ea a fost dezafectată şi demontată faleza suportând etape succesive de amenajare pentru traficul vehiculelor şi cel pietonal.

Page 42: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În anul 1905 jocurile politice ale vremii au făcut ca liberalii să plece de la putere iar locul lor a fost luat de conservatori, care aveau (după cum s-a subliniat) alte opţiuni în privinţa Cazinoului constănţean. Conservatorii au renunţat la prestaţia lui Daniel Renard şi au apelat la unul dintre cei mai cunoscuţi arhitecţi români din acea perioadă, Petre Antonescu, care a conceput proiectul unui Cazinou mult mai complicat, asemănător unui teatru, având la extremităţile faţadei două turnuri.

Page 43: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Într-o adresă emisă pe 8 august 1905 de Ministerul Lucrărilor Publice, se preciza că arhitectul Petru Antonescu a fost desemnat să realizeze noile planuri ale Cazinoului care a propus o construcţie în stil neo-românesc. Planul  lui Petre Antonescu  era o construcţie cu fundaţii, parter, antesol, două etaje şi pod.Prima serie completă de planuri pentru construcţia clădirii a fost trimisă spre evaluare şi aprobare în februarie 1907. Când cea de-a doua fundaţie a edificiului a fost gata, în 1907, liberalii au revenit însă din nou la putere, în aceeaşi formula administrativă. Analizând stadiul de execuţie al cazinoului primarul liberal Cristea Georgescu a identificat unele inconveniente ale proiectului lui Petre Antonescu iar rezoluţia finală a edilului l-a repus în funcţie pe Daniel Renard. (n.b. - îmi permit, cu respect, să îl citez pe domnul arhitect Radu Cornescu care face afirmaţia că ”nici măcar o virgulă din proiectul lui Petre Antonescu nu o regăsim în ceea ce este azi Cazinoul din Constanţa”)

Page 44: Constanta Diverse Inf Per Moderna

A urmat turnarea celei de-a treia fundaţii care a fost şi ultima. Construcţia Cazinoului în forma lui actuală a fost începută în anul 1907 (urma să fie finalizată în 1910). Privind cu atenţie se distinge în imagine o garnitură de tren în zona şantierului unde se ridica clădirea cazinoului.

Page 45: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Odată cu avansarea lucrărilor de construcţie şi începerea finisării clădirii a început şi taluzarea terenului dintre Bulevardul Elisabeta şi faleza recent construită.

Page 46: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În această fotografie realizată pe terasa Casinei de lemn se poate observa în fundal schela de acces şi clădirile de pe şantierul noului cazinou.

Page 47: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În arhivele constănţene există mai multe documente care atestă prin înscrisuri dificultăţile ce au grevat asupra termenelor de finalizare a Cazinoului

În decembrie 1909, o comisie formată, la propunerea lui Ion Bănescu, din inginerul Elie Radu şi arhitecţii Ion Mincu şi D. Maimarolu a fost solicitată să studieze lucrarea în derulare a Cazinoul. Aceştia au formulat observaţii moderate. S-a întocmit un act care urma să stea la baza finalizării edificiului.

Page 48: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Notificarea prin care se înainta procesul verbal asupra evaluării stadiului de realizare a construcţiei Cazinoului având adnotată aprobarea pentru modificările propuse de comisie şi de asemenea aprobarea pentru plata comisionului în valoare de 1500 lei.

Page 49: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Procesul verbal întocmit de comisia coordonată de inginerul Elie Radu şi din care făceau parte arhitecţii Ion Mincu şi D. Maimarolu

Page 50: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Comisia a studiat cu atenţie oportunităţile pentru ca localul să corespundă atât funcţiunilor de cazinou cât şi a acelora de sală de spectacol.

Page 51: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Se preconiza adăugarea unei săli restaurant şi a unei bucătării cu toate dotările necesare.   Se sugera ca scara de onoare să fie degajată cu o arcada spectaculoasă. S-a recomandat construirea de vestiare, toalete noi şi suprimarea unor trepte si ferestre.

În urma constatărilor de specialitate consilierii din comisiile tehnice ale primăriei au luat iniţiativa să-l solicite pe arhitectul Victor Gh. Stephănescu pentru a se ocupa în continuare de modificările recomandate (V. Gh. Ştefănescu se remarcase în mod deosebit cu ocazia Expoziţiei de la Bucureşti din 1906 ce marcase 40 de ani de la urcarea pe tron a Regelui Carol I. El va fi desemnat ulterior pentru a construi Moscheea Carol I, finalizată în 1913, localul Primăriei terminat în 1921 şi Cazinoul din Mamaia realizat ceva

mai târziu în perioada 1931-1934). El urma să evalueze modificările propuse şi planurile necesare, precum şi să supravegheze lucrările. Arhitectul a proiectat printre altele chiar scena şi decorurile, de a căror realizare s-a ocupat pictorul-decorator V. Hugo.

Page 52: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Datorită tergiversări cvasipermanente constructorii s-au lovit de criză. ”Sunt trei ani de când am luat licitaţia construcţiei Cazinoului Comunal. Această lucrare ar fi trebuit să fie terminată în cel mult un an şi jumătate, însă din diferite cauze, toate datorite comunei, cum au fost schimbarea completă a pro-actului, modificări ale proiectului pentru că a fost făcut în pripă, diferite aprobări care au întârziat, nu s-a putut face plata la timp a multor lucrări”, se consemnează în actele Primăriei din anul anul 1910. Documentele arată că, exact cum s-a întâmplat la începutul campaniei, când datoriile se ridicau la 289.000 lei, tot din lipsa finanţelor, s-au pierdut trei ani, ţinând capital şi garanţie angajate la construcţia acestei clădiri.

Page 53: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Din cauza acestor întârzieri, firma constructoare a pierdut bani şi nu s-a putut angrena în demararea altor lucrări. ”Vă facem responsabili de orice întârziere care ne-ar duce la pierderea timpului şi neterminarea lucrărilor la data indicată”, acuzau constructorii pe amploaiaţii Primăriei Constanţa, în urmă cu un secol.

Deoarece lucrările trenau din lipsa de fonduri, la data de 19 martie 1910, Ministerul de Interne aproba repartizarea sumei de 500.000 lei pentru terminarea Cazinoului Comunal. Cu aceşti bani au putut fi definitivate o importantă serie de lucrări.

Page 55: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Pentru ca imobilul să fie terminat, odată cu suplimentarea sumei pentru terminarea lucrărilor, s-a încheiat un contract cu arhitectul Grigorie Călinescu. Primăria se obliga să-i plătească acestuia 14.000 lei în trei rate din care ultima parte abia la încheierea lucrărilor.

Page 57: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În contract se stipula că în cazul în care arhitectul nu-şi îndeplineşte clauzele contractuale, Primăria poate rezilia contractul fără avertisment. Deşi au mai existat probleme ele au putut fi depăşite astfel că spre final s-a considerat că totul a mers suficient de bine.

Pentru confecţionarea dotărilor interioare a fost angajată, prin licitaţie publică, Casa E. Prager&D.Biller din Bucureşti căreia i s-au plătit 79 mii lei.

Page 58: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Pagina 1 a Procesului verbal de atribuire a lucrărilor de mobilier şi dotare facilităţi către firma câştigătoare a licitaţiei.

Page 59: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Pagina 2 a procesului verbal pentru executarea mobilierului.

Page 60: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În imagine coperta dosarului pentru furnizarea mobilierului de către firma ”E. Prager& D. Biller” şi o factură pentru pianina  Julius Eldhtner (Leipzig) cumpărată de la firma N. Miskhozniky din Bucureşti pentru suma de 1525 lei

Page 63: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Preţul confecţionării şi instalării mobilierului s-a ridicat la acel moment la suma de 79.100 lei, plătibili în două rate.

Page 64: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Facturi, devize şi sume care de fiecare dată sunt insuficiente... Veşnicul calvar al celor de atunci şi al celor de azi.

Page 65: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Există acte din care reiese că lucrările efectuate la subsol au costat 63.491 lei, la parter - 106.787, iar la etaj - 39.430. În total, s-au cheltuit 209.708 lei. La această sumă se adaugă încă 547.616 lei pentru

Page 66: Constanta Diverse Inf Per Moderna

balustrade şi grilaje, lustre şi corpuri de iluminat, mobilier, alte decoraţiuni.Electricitatea a fost instalată de Societatea Anonimă de Gaz din Budapesta iar feroneria a fost executată de fabrica Wolf din Bucureşti.  Asfaltarea trotuarului exterior şi grilajul de fier cu trei porţi au fost realizate de firma M. Segal din Bucureşti şi au costat 19 mii lei. Primăria a mai cumpărat şi un pian de la firma Otto Harnisch din Bucureşti şi a angajat o orchestră de 18 persoane cu 20 de mii lei pe sezon.  Lucrările au costat la final circa 1.300.000 de lei. Suma nu a acoperit însă decât construcţia propriu-zisă. S-au adăugat şi alte cheltuieli pentru mobilier, iluminat , feronerie şi comisionul arhitectului (care a urcat la 5% faţă de 4% cât se ceruse iniţial). Acesta a fost preţul final (1, 5 milioane lei) deşi conservatorii, care nu au reuşit să impună proiectul lui Petre Antonescu, au afirmat că suma  a depăşit 2 milioane de lei.

Deşi a costat foarte mult, cazinoul a stârnit, cum era şi de aşteptat, controverse încă de la inaugurare. Au fost multe voci venite atât de la politicieni dar şi de la ingineri şi arhitecţi de seamă ai momentului care au criticat realizarea pentru diverse vicii tehnice, de execuţie sau pentru că pur şi simplu era o realizare a celor din opoziţia politică. Pe 8 august 1910, ziarul „Conservatorul Constanţei” scria: „Cetăţenii Constanţei pot acum să se mândrească şi ei cu ceva. Noua clădire a Cazinului Comunal, despre care începusem să credem că nu se va mai isprăvi niciodată, întocmai ca mitologica pânză a Penelopei, este în sfârşit gata. Din punctul de vedere al esteticei arhitectonice, lasă foarte mult de dorit. Complecta asimetrie şi amestecul babilonic al stilurilor, din care se desprinde impresiunea nelămurită a unei plăsmuiri hibride, fac din noul cazin comunal un monument ridicat în cinstea nepriceperei şi prostului gust”. 

La 15 august 1910 (Sf. Maria), Cazinoul a fost inaugurat în prezenţa principelui Ferdinand. Au fost  ţinute discursuri omagiale pentru regele Carol I, primul ministru Ionel Brătianu, ministru V. Morţun şi au fost

Page 67: Constanta Diverse Inf Per Moderna

organizate un spectacol susţinut de trupa de teatru Davilla şi un bal fastuos la care au luat parte notabilităţile Constanţei.Este posibil ca imaginea de mai sus să fie imortalizată imediat după inaugurarea clădirii deoarece nu se observă amenajările de decor ambiental.

De multe ori presa vremii, deloc îngăduitoare, folosea clădirea Cazinoului în disputele politice şi adesea îl catalogata în fel şi chip. Dacă spre exemplu, într-un număr din martie 1910, ziarul „Conservatorul Constantei” caracteriza Cazinoul drept ,,o matahala împopoţonată cu tot felul de zorzoane" în decembrie 1911, ziarul „Drapelul”, oficiosul local al liberalilor, îl critica pe primarul Titus Cănănău, deoarece în calitate de inginer şef a aprobat planurile şi devizele de construcţie, deşi ,,prin situaţia d-sale de şef al serviciului tehnic şi consilier comunal, putea şi era chiar dator sa zădărnicească şi să împiedice monstruozitatea". 

(O opinie asemănătoare formula şi diplomatului francez George Oudard, care a vizitat Constanţa în 1935. Clădirea Cazinoului i s-a părut

acestuia oribilă. În carnetul sau de voiaj diplomatul nota: ,,un lucru este decepţionant în aceste locuri primitoare: albul casino, pretentious

complicat, al celui mai îngrozitor stil 1900, care încarcă ţărmul mării.")

Imediat au început cererile pentru închirierea noului Cazinou. La 15 martie 1911 a fost închiriat lui Alphonse Hietz, proprietar de restaurante şi hoteluri din Bucureşti. Punând în prim-plan rentabilitatea ''stabilimentului", care costase enorm, primăria a trecut peste toate opoziţiile şi la aceiaşi dată Consiliul Comunal a autorizat jocurile de noroc, iar localul a fost dotat cu două mese de billiard şi 17 mese rotunde pentru jocurile de cărţi. În scurt timp, Cazinoul din Constanţa a devenit unul dintre stabilimentele cele mai cunoscute de acest gen din Europa, fiind preferat de împătimiţii jocurilor de noroc care veneau aici, incognito, din toate colţurile lumii.

Page 68: Constanta Diverse Inf Per Moderna

In 1912, Primăria a organizat licitaţia pentru concesionarea Cazinoului comunal, licitaţie câştigată de baronul Edgar de Marcay. Contractul a fost perfectat cu avocatul Nicolae P. Simonide din Bucureşti în

Page 69: Constanta Diverse Inf Per Moderna

calitate de mandatar al Baronului lui de Marcay. Baronul conform clauzelor din contract a început la surt timp construcţia Hotelul Palace, cu scopul de a deservi clienţii cazinoului. Avându-se în vedere clientela pretenţioasă şi sofisticată a Cazinoului, pentru proiectarea hotelului s-a apelat la un arhitect francez, care a conceput o clădire moderna şi eleganta, în stilul rivierei franceze. 

(La 28 martie 1912, arhitectul E.P. Goué a primit comanda pentru proiectul hotelului.)

Cazinoul, la rândul lui modernizat, s-a redeschis la 1 iulie 1912. La festivitate a luat parte ca personalitate de marcă a conservatorilor prinţul Griguţă Cantacuzino. Unele ziarele şi-au schimbă de data aceasta abordarea. Este cazul „Conservatorului Constanţei”: „Vasta sală a restaurantului era tixită de un adevărat High-Life, iar orchestra românească de sub conducerea dlui Dinicu executa în aplauzele frenetice ale mulţimei admirabile bucăţi clasice şi naţionale”.

Fotografie de început de secol din zona peninsulară unde se remarcă deja ceea ce avea să devină una din imaginile simbol ale urbei constănţene: Cazinoul.

Page 70: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Fotografia surprinde parcă trecerea prin soartă a devenirii... de la vechea cladire a casinei de lemn, la noua clădire Art Nouveau din betor... pare amuzant, dar mă gândeam demult la povestea celor trei purceluşi... Nu suflarea lupului cel rău năruie, ci nepăsarea şi reaua voinţă... dacă azi cazinoul arată precum e, inseamnă că inimile edililor au fost iarasi dedate binelui de sine şi nu binelui obştii... 

Page 71: Constanta Diverse Inf Per Moderna

In imagine, o fotografie uşor de datat: 1912. Moscheea Carol I se află în faza de finalizare iar minaretul acesteia nu fusese încă ridicat. Ţinând cont că moscheea a fost inaugurată în 1913 şi minaretul a fost construit în 1913 deducem că anul realizării fotografiei este 1912. Se poate remarca poziţia reciprocă dintre moschee şi Cazinou. Turla care se vede în stânga geamiei aparţine Bisericii bulgare ”Sf. Nicolae vechi”

Page 72: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Imaginea falezei spre Hotel Carol I şi Farul genovez unde se vede clar intreruperea formata de intrândul din stânga. Se pare ca in aceasta locatie avea să se ridice în 1912  clădirea anexa a Cazinoului... Restaurantul...

Page 73: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Restaurantul a fost construit în perioada martie-iulie 1912. şi este o construcţie gen parter cu terasă. Este amplasat în axul Cazinoului, făcând legătura între cele doua Bulevarde. Terasa aflata la nivelul Bd. Elisabeta servea pentru orchestra.

Page 74: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Aici se pare că este vorba despre aceiaşi fotografie ca şi cea anterioară dar sub o ltfel de procesare...

Page 75: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Finalizarea  clădirii restaurantului a fost o contrapondere de echilibru a deschiderii faţadei Cazinoului şi totodată a separat funcţional  elementele  de consistenţă ale ansamblului. S-a produs, cel puţin la nivelul pietonal, o bună acoperire a decorului în partea dinspre uscat. Aprea astfel firească tendinţa ca privitorul să perceapă clădirea   arhitectului Daniel Renard  ca pe un element al decorului maritim fără să se simtă stânjenit de o prezenţă  a spaţiului vegetal frust pe care îl putea oferi o grădină sau un parc.

La momentul inaugural calea de acces pe faleză şi scările erau degajate si cu vegetaţia în creştere.

Page 76: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Viitorul parc al cazinoului... Natura prin excelenţă se naşte şi creşte... Arborii de azi sunt parte dintre ei cei ce în fotografie abia par răsădiţi

Page 78: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Ulterior, ceva mai târziu în timp, vegetaţia avea să dea plinătate parcului ce respira în aerul de vară.

În prezent el găzduieşte actualul Acvariu. Bineînţeles că prin schimbarea destinaţiei iniţiale de restaurant, la interior au fost făcute mai multe modificări ale compartimentării spaţiului iar la exterior, funcţie de calitatea deciziilor edililor şi de abilităţile artiştilor plastici s-au produs decoraţiuni mai mult sau mai puţin inspirate.

Aşa se face că la începutul secolului al XX-lea, Cazinoul era un loc cu totul aparte, unde aveau acces numai cei bogaţi şi aventurierii, unde ţinuta de seara era obligatorie, iar luxul o atitudine firească. În acelaşi timp, Cazinoul era considerat un loc de pierzanie, extrem de amăgitor. În sălile lui se consumau drame, se trăia cu pasiune intensă patima jocurilor creând o aura de mister în jurul acestei clădiri, a cărei

Page 79: Constanta Diverse Inf Per Moderna

istorie cuprinde multe tragedii şi poveşti nefericite. Adesea, cei ruinaţi la jocurile de noroc sfârşeau noaptea în valurile întunecate ale mării, sau într-o camera de hotel, cu un glonte în tâmplă.

Problema Cazinoului din Constanţa s-a dezbătut inclusiv în Parlamentul României, dar oricât de puternici erau cei care se opuneau existenţei lui şi oricât de întemeiate criticile, această clădire a continuat să fie exploatată conform destinaţiei sale iniţiale. Jocurile de noroc nu au fost interzise, aceasta fiind de altfel atracţia Cazinoului şi scopul construirii lui.

Page 80: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În ziarul „Viitorul” vorbindu-se despre misterul de după 12 noaptea se făceau referiri despre desfrâul „cel mai pătimaş”, despre cetele de femei uşoare, în special „artiste, străine”. Localul era catalogat ca „...tripou, tavernă, loc de pierzanie, iată calificativele de loc măgulitoare pentru edificiul conceput la ţărm de mare de Daniel Renard”.

Page 81: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Localnicii şi turiştii în egală măsură au apreciat cu multă plăcere posibilitatea promenadelor în lumina apusului şi adierii brizelor de seară

Page 82: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Băncile, bine întreţinute şi poziţionate de-a lungul falezei dădeau posibilitatea unor plăcute şi tihnite clipe de relaxare.

Page 83: Constanta Diverse Inf Per Moderna

După o vreme, pentru a fi protejate de stihiile viscolelor şi a gheţii năvălite din mare din timpul iernii băncile au fost trase spre parcul ce prindea contur

Page 85: Constanta Diverse Inf Per Moderna

La inaugurare trotuarul din jurul clădirii a avut un important rol pentru ca cei ce deplasau într-o plăcută preumblare să fie aduşi spre terasele unde se putea servi o răcoritoare sau o tradiţională cafea turcească.

Page 86: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Se pare că printr-un efort minim se puteau muta băncile de pe trotuare astfel încât să fie mai departe sau mai aproape de balustrada falezei.

Page 87: Constanta Diverse Inf Per Moderna

http://constanta-imagini-vechi.blogspot.ro/2011/09/cazinoul-din-constanta-zbucium-de.html

Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Sinagoga de rit sefard - Era o constructie gotica, cu forme austere pe plan bazilical.

Page 88: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanta - Str Mircea cel Bătân nr. 18 - Sinagoga de rit sefardNava principala prezenta în faţă o larga ogiva cu bolta înaltă. Micile firide albe, cu arcade ogivale si pinaclurile accentuau ritmica elegantelor contraforturi ale fatadei, dându-i privitorului o impresie de

solemnitate severa. Cele doua rozete cu lobi dantelati, in spatele carora straluceau vitralii decorau şi mai mult fatada principala.

Page 89: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanta - Str Mircea cel Bătrân nr 18 Sinagoga de rit sefard a suferit de pe urma bombardamentului şi a vandalizării în cel de-al doilea război

mondial.

Page 90: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanta - Sinagoga de rit sefard în planul central al imaginii

Constanta - Str Mircea cel Bătrân - în stânga sinagoga de rit sefard

Page 92: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanta - Stradela Vantului

Constanta - Stradela Vantului

Page 94: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Scoala greacă

Constanta - Str Mircea cel Bătrân la intersecţie cu Str Aristide Karatzali     Începuturile Şcolii Elene sunt în jurul anului 1867, data de la care se găsesc menţionate cheltuielile Comunităţii făcute pentru procurarea materialului şcolar şi pentru plata profesorului, Arhimandritul Tsulatis . În aprilie 1868, registrul exprima grija Comunităţii pentru mărirea şcolii şi stabilirea unei epitropii speciale, şcolare, formată din Konstantinos Papasaul, medicul carantinei., M. Iliadis şi N. Tsukatos. Paralel cu această activitate existau la Constanţa şi mici şcoli neautorizate ca de exemplu, şcoala învăţătoarei Kalipsos, originara din Tulcea, în care învăţau copii greci. De asemenea, către 1868 funcţiona o şcoală în care preda noţiuni elementare soţia consulului de atunci, Stekulis. Cea dintâi era o şcoală de băieţi, în timp ce aceasta era mixtă. O altă şcoală, a societăţii engleze Baker, a fost infiinţată pentru folosul copiilor salariaţilor, în majoritate greci. Şcoala a fost condusă între anii 1871-1877 de Dionisios Kondogheorghis.      Deoarece Dionisios Kondogheorghis, ca salariat al societăţii engleze, nu avea dreptul să predea şi altă limbă în afară de cele din program, el a organizat şi o şcoală proprie, vizavi de cea dintâi în care preda şi tatăl său, Panos Kondogheorghis, fost profesor la Academia Ioniană. în această şcoală se învăţa engleza, franceza şi greaca.      In 1869, se procedează la găsirea de noi fonduri, între altele pentru promovarea şi susţinerea şcolii. în 1875, sub preşedinţia lui Gheorghios Karidis, se ridică prima clădire de piatră, în care funcţionează numai şcoala publică de fete şi de băieţi. Cursurile erau predate de dascălii: Aristidis, Nicolaidis, Ghianulatos şi Psihulis. Cel din urma avea şi o şcoală proprie, pe care a păstrat-o în continuare până la o data când Comunitatea, cerând să existe o singură şcoală, a închis-o. Psihulis a rămas doar dascăl la şcoala publică. Sarafidis subliniază marile progrese realizate la Constanţa, în privinţa şcolii, în numai opt ani. De la cămăruţele mizere, în care

Page 95: Constanta Diverse Inf Per Moderna

preda arhimandritul Tzulatis, se ajunge în câţiva ani la o şcoală încăpătoare şi sănătoasă, cu un corp didactic constituit.      In timpul războiului din 1877-78, şcoala a fost închisă în 1879, s-a redeschis cu profesorii: Ioanis Vurlis şi Anthimos Alexiadis. Acel care a organizat şcoala şi a ridicat-o ca nivel didactic, este Antonios Economos, doctor în filologie. Profesorii şcolii erau: Litsutsis şi Dimakopulos; numărul elevilor, 100. Mulţi dintre aceşti elevi învăţau apoi la gimnazii şi la Universitate. Economos a condus şcoala din 1881 până în 1885, când a fost numit profesor la Salonic, unde a făcut o carieră strălucită. În 1887, crescând numărul elevilor, prin mărirea Comunităţii greceşti, clădirii i s-a adăugat încă o aripă în partea de sud. După plecarea lui Economos, director a fost Kiliopulos. Şcoala avea trei profesori şi 120 elevi. Se învăţa şi limba română. în 1889-1890, a fost condusă de Plithinidis, în 1891-1896, de G. Kuzos, în 1897-1900 de Diogenis Hariton. La această dată, sunt 300 elevi. Şcoala s-a închis în 1905-1906. În anii 1908-1912 se redeschide şi învăţători erau dl Vutsas şi dl Gheorghios Filanthidis . în 1913-1916 dl G. Hatzigheorghiu.      În 1916-1918 scoala se închide a treia oara datorita Primului Razboi Mondial.      În 1918-1921 conduce dl. Giannakakis, 1921-1926 dl. Em. Κ. Dimitriadhs. În 1924-26 funcţionează şi doua clase comerciale care se desfiinţează mai târziu.      În anul 1923 sub preşedenţia lui G. Papazoglou se reînfiinţează comitetul, cu chetă, din anul 1915 se adaugă etajul doi a secţiei de Instruire a băieţilor. În cursul anilor 1926-1927 conduce dl. Th. Kefalianos, în 1927-1930 dl Haral. Mesaris.      Pe o perioada de treizeci de ani conduce Pensionul de Fete d-na Eufrosini Iordanou, mama subsecretarului de Stat a Ministerului de Finanţe a României. După retragerea acesteia de la conducerea şcolii, scoală devine mixtă cu director dl. D. Floran din anul 1930-1932.      In anii 1932 -1934 conduce Evaghelos Koutsimanis din Kozani. În anii 1934-35 se înfiinţează prima clasa de gimnaziu, director dl. Dimitrios Koliantris profesor de filologie. În anii 1935-37 din Kalymnou, vine profesorul de filologie Ioannis Risis. Din 1937-1940 din Constantinopol, vine dl. Nikolaos Papadopoulos, absolvent al Facultăţii de Teologie Halkis.      Arhiva scolii, dinainte de 1920, s-a distrus în timpul primului război mondial. Conform Anuarelor Şcolare, a noilor generaţii, din 1921-1939 au absolvit următorii elevi, după numărul lor: 1921-1922: 234; 1922-1923: 246; 1923-1924:253; 1924-1925:140. Scăderea numărului de elevi, în anii următori, s-a datorat faptului ca Directorul de atunci, nu înscria pentru a urma cursurile scolii greceşti, numai pe grecii etnici cu cetăţenie greaca, nu şi pe cei cu cetăţenie română. În 1925-1926:140, pentru acelaşi motiv. În 1926-1927: 117;1927-1928: 126;1928-29: 101; 1929-1930: 200; 1930-1931: 205; 1931-32: 202; 1932-1933: 210; 1933-1934: 217; 1934-1935: 208; din care 199 erau la Cursul Primar şi 9 la Gimnaziu, 1935-1936: 218 (200 cursul primar, 18 Gimnaziu);1936-1937: 232 (205 Primar, 27 Gimnaziu); 1937-1938: 213 (180 Primar . 33 Gimnaziu ); 1938-39:210 (120 Primar 90 Gimnaziu) pentru ca s-a creat gimnaziul de opt clase. Este de notat ca numărul acesta este posibil să fi fost dublu, dacă ţinem seama că cei mai mulţi dintre grecii Constanţei nu şi-ar fi trimis copii la şcoli româneşti, sau pentru că s-au făcut deja cetăţeni români sau având ca obiectiv să le uşureze viaţa copiilor lor şi să le dea posibilitatea să înveţe o meserie sau să studieze mai departe în România.      In cursul anului şcolar 1940 Scoală cuprindea: Grădiniţa, Cursuri primare de 4 ani, cu examene complete, după sistemul vechi, clase gimnaziale şi primele două clase de liceu, liceu de opt clase, incluzând treptat şi gimnazialele. (deci trecerea de la cursul primar la liceu se făcea prin susţinerea de examene complete).      Întotdeauna Şcoala a fost recunoscută de Guvernul Grec şi Şcoala era egala în drepturi cu şcolile principale de pe teritoriul Greciei. Iar elevii aveau aceleaşi drepturi cu elevii absolvenţi

Page 96: Constanta Diverse Inf Per Moderna

de pe teritoriul Greciei. Frecventau Şcoala în jur de 200 de elevi şi Şcoala funcţiona după Programa analitica şi regulamentul şcolilor din Grecia cu adăugarea Limbii Romane, limba în care se predau obligatoriu toate materiile.      La etajul inferior al scolii erau găzduite Biroul Comunităţii şi doua clase de curs primar. Existau deasemeni bucătăria cantinei, unde se pregătea masa pentru elevii săraci (lipsiţi de mijloace materiale), care serveau masa, într-una din săli, odată pe zi, 1a prânz. Toata grija şi sprijinul se realiza prin intermediul Uniunii - Societatea de Binefacere a Femeilor sub presedentia Doamnei Papazoglou, soţia fostului preşedinte a Comunităţii. La etajul superior existau cinci (5) săli mici şi acelaşi număr de cinci ( 5) săli mari. Una din sălile mici, se folosea drept Birou al Direcţiunii în interiorul căruia exista şi biblioteca, care cuprindea în jur de 300 de cărţi în limba greacă. Şcoala deţinea suficiente materiale didactice de predare. Toate acestea proveneau de la trezoreria şcolara (din depunerile elevilor, în principal, din banii adunaţi cu prilejul diferitelor evenimente, banii strânşi în ajun de Crăciun, din colindatul la casele etnicilor greci de către elevii şcolii sub supravegherea profesorilor). Elevii plăteau la înscrierea la şcoală o taxa, în funcţie de starea materiala a fiecărui elev, elevii săraci învăţau, cu desăvârşire, gratuit. Personalul şcolii în cursul anului şcolar 1940 se compunea din: Epaminondas Papahristou, filolog de gradul I din Marmara, Ftiotidos ca director şi profesorii: Leonidas Papasiopin, filolog, din Kozani, Stavros Manesis, filolog, din Mikonos, Fotion Varelin, filolog, din Rodos, Anastasios Papamihail, profesor de matematica din Kalimnos, Nikolaos Draghiotin, profesor de fizica, din Kalamon, Andreas Siderin, profesor de educaţie fizică, din Fourkas Ipiros, domnişoara Kaliopi Poghi, profesoară de franceza din Constanţa, Maria Panaitescu şi Atena Dumitrescu profesoare de limba română La şcoală primara predau dna. Angheliki Zahariadou din Aghialu “Sufletul şcolii pentru o perioada lunga de treizeci de ani”.       Părinţii elevilor care frecventau şcoala, proveneau în marea lor majoritate din Constantinopol şi Tracia (Saranta Ekklision, Peristaseos, Vaslikou, Ganohoron, Kallipoleos), din Bulgaria (Aghialu, Mesimvrias, Pirgou, Varna), Asia Mica. Deasemeni din Insulele Arhipelagului Ionic (Kefalonia în principal) precum şi din Ipiros, Peloponez s. a. m. d. Din datele pe care le deţine şcoala, şi s-au publicat, 40% din părinţi sunt negustori, cam aceeaşi proporţie muncitori-tehnicieni şi o mica parte funcţionari la Întreprinderi private sau funcţionari publici. Din cei aproximativi 645 elevi înscrişi în anii şcolari 1922-1937, părinţii a 220 erau negustori, a 240 muncitori-tehnicieni, a 50 erau “cârciumari”, a 35 funcţionari şi 100 orfani. Marea majoritate a orfanilor beneficiau de o masa la cantina şcolii, gratuită, şi o supraveghere din partea şcolii şi a bisericii.

Page 97: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Biserica “METAMORFOSIS” (elenă) - (Schimbarea la Faţă)BISERICA ELENA “METAMORFOSIS” - foto 1900Încă din 1862 exista o Biserica din lemn, pe locul unde se află astăzi Şcoala Greacă (vis a vis de actuala Biserica). Biserica de lemn a fost construită prin donaţia familiei Ikonomou care locuia în Tergeşti. La construcţia Bisericii de lemn a contribuit deosebit de mult Arhimandritul Fillipos Tzoulatis din Kefalonia ajutat şi de Directorul Societăţii Engleze a Căilor Ferate, Baker. Prima liturghie s-a oficiat în ziua de Vinerea Mare a anului 1862.Acelaşi Arhimandrit a condus şi acţiunea de construire a actualei Biserici prin întrunirea în martie 1866 a unei Epitropii formată din 8 membri (patru din partea Arhimandritului şi patru din partea Comunităţii) care iniţiază strângerea fondurilor pentru construirea unei noi biserici greceşti în Constanţa.Exista deja şi stampila Comunităţii confirmând existenta Bisericii de lemn. Se trimite o scrisoare de mulţumire către Gheorghiu Zarafin şi K. Teleson, din Constantinopol „pentru străduinţele acestora şi prin intermediul Patriarhului Ecumenic de la Constantinopol, pentru reuşita scopului de a obţine terenul ca donaţie din Partea Înaltei Curţi către Comunitate.La Comunitatea Elenă se păstrează Originalul Firmanului Împărătesc prin care Sultanul ABDUL AZIZ atribuie un teren pentru construirea unei Biserici, a unei Scoli şi a unui Spital.O traducere mai veche a acestui Firman are următoarea formă:

SULTAN ABDUL AZIZ –HAN BIN MAHMUT HAN„Prea cinstite, prea mărite şi prea vestitule Guvernator a Rumeliei, Cavaler şi posesor al ordinului “Medgidie” clasa III -a RASID PASA, Prefect al. Tulcei, şi viteazule, iubite şi vestitule Subprefect al Plăşii Constanta, funcţionar de clasa IV-a RUSTI şi Jurisconsulte şi renumite Cadiule (Naib) şi Muftiule şi deopotrivă cinstiţi membri ai Sfatului oraşului Constanţa cărora dee Dumnezeu să sporească mereu consideraţiunea. De îndată ce va sosi acest al meu Decret Imperial să luaţi cunoştinţa că în apropierea locului de rugăciuni pe care îl au deja în

Page 98: Constanta Diverse Inf Per Moderna

posesiunea lor grecii (Hellenii) locuitorii supuşii Împărăţiei mele, ca să clădească biserică, spital şi şcoală, există un teren - loc viran - aparţinând statului, compus din 3380 coţi (arsini) pe care sus numiţii mi l'au cerut prin a lor suplică rogatorie, care mi-a fost transmisă printr'o adresa din partea Delegatului al Patriarhului lor ecumenic, spre a li se face danie terenul mai sus pomenit.Chestiunea fiind dar cercetată la faţa locului şi luând în considerare răspunsul ce mi-a fost dat prin proces-verbal că susarătata biserică şi atenansele sale, se află la un loc, care nu aduc nici un prejudiciu nimănui, - precum deasemenea şi terenul aflător adiacent alăturea de ea pe care prin suplica lor, cer să li se facă danie şi care şi acesta se află pe un loc, care nu aduce nimănui nici un prejudiciu. şi întrucât este dovedit că acest teren aparţine cu desăvârşire Statului şi nu este în posesiunea nimănui, a fost cerut dela Sfatul meu Împărătesc să li se facă danie acest teren ca unul ce li este absolut necesar ca să fie clădite pe el Biserică, Spital şi Scoală. ~Drept care dat-am cuvenită graţie sau har şi consimţământul meu prin Înalt Decret. -Voi, Prefect, subprefect, Naid, Muftii şi ceilalţi, precum mai sus s'a pomenit, după, ce veţi ceda terenul mai sus arătat pentru a se clădi pe el Biserica, Spitalul şi Şcoala, nimeni să nu aducă nici o piedecă sau vreo oprelişte, pe deasupra să fiţi cu băgare de seama sa nu îngăduiţi nimănui să ceară sau să primească nici un argint, un piastru sau vreo para . Pe lângă acestea să le acordaţi toata cuvenita ocrotire şi sprijinul. Astfel să luaţi aminte, să respectaţi cu sfinţenie a mea iscalitură .Eliberat în Constantinopol în luna Rabiul Evel a anului 1280 (1863).”Şedinţa de constituire a fost condusă de mitropolitul Dionisios al Dristei. Tabelul contribuţiilor este impresionant, căci, aşa cum constată Stavros Manesis: „putem spune că biserica a fost ridicată prin contribuţia tuturor grecilor din Europa”. Într-adevăr, sumele primite de epitropie erau date de grecii din Constanţa (117, 77 franci) Bucureşti (168, 64); Galaţi (152, 87); Brăila (103, 10); Ismail, Sulina, Tulcea, Giurgiu, Constantinopol (51, 20); Londra (355, 55); Manchester (119, 51); Liverpool, Marsilia (103, 4); Paris, Livorno, Roma, Neapole,, Trieste, Veneţia, Messina, Corfu, Kefalonia, Siros, Atena etc.Biserica greca a fost construita între anii 1863-1865 după planurile arhitectului grec Ioan Teoharidis. Este realizata cu marmura adusa din Grecia.Biserica greacă din Constanţa este prima biserică din oraş. Biserica catolică a fost înfiinţată în 1872, cea armeană, în 1880, abia în 1895 se inaugurează prima biserică românească, iar în 1907, cea bulgară. Până la fondarea diferitelor dogme bisericeşti toţi creştinii oraşului se duceau la biserica greaca. După anexarea Dobrogei (1878) la Biserica greacă s-a celebrat slujba solemna, Tedeumul, a eliberării şi cinstirii victoriilor ostaşilor romani, în luptele pentru cucerirea Independentei Naţionale la care a participat şi regale Carol I, împreuna cu succesorul tronului Imperiului Rus.Până în 1900 acolo s-au celebrat toate slujbele oficiale cu ocazia anumitor evenimente solemne ale oraşului.Extern, daca se exceptează şirul lung al treptelor platformei şi deasupra peretele din faţă al crucii, seamănă cu casele mai voluminoase, cu pereţii înalţi de forma dreptunghiulara. Basilica are o nava centrala, semicirculară şi doua nave laterale drepte. Înspre dreapta intrării exista un grilaj de lemn al clopotniţei. în fata, biserica are trei intrări, cea din mijloc este mai înaltă şi are în partea de sus a acesteia doua prezentări identice a Metamorfoseos (Schimbarea la Faţă) pe închiderea în zidul din faţă, în mijloc se afla o fereastra ovală, despărţita de exterior printr-un grilaj perforat. Sus, deasupra uşilor laterale existau ferestre, dreptunghiulare, aproape duble ca înălţime faţă de cea centrala acoperite de grilaje. Biserica este o basilică triciclică.Foarte mulţi dintre preoţii care au slujit la Biserica Greacă din Constanta au urmat cursurile facultăţilor de teologie, ca urmare a cerinţelor Guvernului României.

Page 99: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Biserica “METAMORFOSIS” (elenă) - (Schimbarea la Faţă)Din punct de vedere arhitectonic stilul bisericii este simplu. Construita din piatra, biserica nu are turle şi este acoperita cu olane. Privind dimensiunile bisericii Indicaţiile Firmanului sunt precise 44 arsini adâncime, 28 arsini lăţime şi 16 arsini înălţime. Întrucât era prevăzut în mod expres ca bisericile creştine din Imperiul Otoman sa nu fie mai înalte decât geamiile aflate în apropiere, biserica nu are turle.

Page 100: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Biserica “METAMORFOSIS” (elenă) - (Schimbarea la Faţă)In interior, sus, Pronaosul şi părţile laterale din interiorul bisericii prezintă locurile rezervate femeilor în forma de U. Frescele şi iconografia se datorează Pictorilor de Icoane de la muntele Athos. Pictura a fost executata de un însemnat pictor aghiograf. „Frescele şi icoanele au fost pictate de pictori destinaţi prin har acestei îndeletniciri”, după cum scrie în memoriile sale dl. Sarafidis.

Page 101: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanta - Str Mircea cel Bătrân - Biserica “METAMORFOSIS” (elenă) - (Schimbarea la Faţă)Preoţii care au slujit la Biserica Greaca, în decursul vremii au fost următori:”Preotul Pantelis şi preotul Dimos” din Lipohovou Macedoniei, Arhimandritul Filippos Tzoulatis din Kefalonia menţionat în Codicul Bisericii, Ioannis Vourlis din Vasilikou Trakis şi Anthimios Alexiadis (1879), Athanasios Ghioc din Tinou (se menţionează în 1879) . Arhimandritul Paisios Efstatios Georgiadis din Kalavriton, Kistikidis din Constantinopol şi Arhimandritul Stavros Despotopoulos şi Aggelos Aspridis din Constantinopol. Hristoforos Ktenas din Levkadia (1907-1913). Ioachim Anastasiadis (1882-1885) după ce slujeşte la biserica Comunităţii din Constanţa timp de 3 ani, este numit la Constantinopol, fiind regretat de toţi membrii Comunităţii.

Page 102: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanta - Str Aristide Karatzali - Teatrul ELPIS (actualul Teatru de Păpuşi)    În 1895, N.Capsida solicita autorizaţia de a construi pe str. Ceres (astăzi Aristide Karatzali), o sală cu parter şi etaj în curtea Bisericii Elene, proprietatea comunităţii elene din Constanţa. Clădirea Teatrului “Elpis” a fost dată în folosinţă în data de 20 decembrie 1898. Clădirea a fost construită după proiectul arhitectului francez L. Piver . Antreprenorul a fost de origine greaca I. Vlahopoulos.     Edificiul a avut doar parter şi etaj. Frontul către str. A. Karatzali era alcătuit dintr-un tronson simetric şi o aripă laterală. Intrarea principală era decorată în partea superioara cu o friza îngustă bazată pe meandrul grec şi deasupra cu o caseta dreptunghiulară, care conţinea forme geometrice. La parter mai existau 3 intrări, două simetrice şi una laterala, mai mică. Uşile şi ferestrele acestei zone erau despărţite prin bosaje de tencuiala în forma de pilastru cu capitel îngust. Cornişa care prelua în cheie decorativă funcţiile antablamentului purta într-un panou dreptunghiular central, inscripţia “COMUNITATE ELENĂ”, iar deasupra, în fronton era înscrisă intr-un cartuş, data finalizării construcţiei – 1898. In celelalte registre, cornişa era flancată de mici baluştri cu rol funcţional. Forma deschiderilor, pătrată la parter şi rotunjita în partea superioara s-a păstrat la etaj. Frontonul şi cornişa au dispărut.      Clădirii supraetajate i s-au adăugat în 1919, o altă parte laterală şi o altă faţadă principală, către curte, în alcătuirea căreia , 4 coloane simple sprijină pe toata lăţimea vestică un fronton monumental, fără inscripţie sau decoraţie.     În anul 1899 se construieşte o anexă de lucru artistică, la clădirea Teatrului, „Compania Artiştilor Lirico dramatici” sub preşedenţia lui Aristide Strati, care a ajutat foarte mult activitatea artistică a Comunităţii (opera, piese de teatru).      Pentru înfrumuseţarea clădirii s-a străduit şi a oferit mult preşedintele comunităţii elene de atunci Spiros Laskaridis.

Page 103: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanta - Str Aristide Karatzali - Teatrul ELPIS (actualul Teatru de Păpuşi) - foto 1900

     Teatrul „Elpis” a intrat în istoria culturală a oraşului prin personalităţile remarcabile găzduite de acesta.      Pe scena acestei săli în Februarie 1902 a fost prezent marele autor de tragedii Evaghelia Paraskevopoulou, apoi Th. Pofantis, Ad. Taboularis, Aperrgis (Aprilie 1910), Marika Kotopouli (1912), Opereta Papaioannou (Februarie 1914) şi cunoscutul Attic cu puţini ani înainte. Deasemeni, pe aceasta scena s-au produs artiştii tuturor comunităţilor străine şi multe, foarte bune, trupe romaneşti.      Ziarul „Constanţa” adnota la data de 2 iunie 1902: „Duminică 26 şi luni 27 mai ne-a fost dat să admirăm pe marea artistă Aristizza Romanescu, care, cu concursul talentatului P. Liciu de la Teatrul Naţional din Bucureşti, pe scena salonului „Elpis”, au prezentat piesele „Suprema Forţă” şi „Parisiana”.     Artişti amatori greci au jucat cele mai bune piese ale repertoriului grecesc, de la “Golfo” şi de la “Iubitul Păstoriţei” până la “Burini” a lui Bogri şi “Tatăl educa” a lui Mela.

Page 104: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanta - intersecţia străzilor Mircea cel Bătrân şi Aristide Karatzali - se remarcă Teatrul ELPIS (actualul Teatru de Păpuşi) spre dreapta, Biserica “METAMORFOSIS” în

centru şi Şcoala greacă în stângaConstanta - Str Aristide Karatzali - Teatrul ELPIS (actualul Teatru de Păpuşi)

În 1905 se înfiinţează şi “Secţia Muzicala” sub conducerea dlui. Zotou Konstantinidou, Hr. Gragopoulou şi Μ. Karavasili. Cel mai mare succes al secţiei, afară de cor, a fost orchestra de mandoline, care a dat concerte în favoarea Comunităţii în anul 1916. Războiul a obligat la încetarea activităţii artistice a Asociaţiei, care a fost reluată sub conducerea lui Ζ. Konstantinidi în 1921. Colaborează intens cu amatorii dând reprezentaţii muzico-teatrale la Teatrul Comunităţii. în anul 1922 Polidoros Sarafidis, avocat, fratele doctorului era la conducerea Teatrului şi după aceea din nou Konstantinidis.

La 1 februarie 1905 la „Elpis” evoluează Aura Mihăilescu în opereta „Fetiţa dulce”. Pe lista repertoriului din acel an existau de asemenea si alte spectacole de operetă precum „Vânt de primăvară” (patronată de primarul Ion Bănescu), „M-zelle Nitouche” şi „Perichola”.

La 16 martie 1908, Reuniunea muzicală „Gavriil Musicescu” a prezentat la sala „Elpis” cel de-al patrulea concert, cu zece piese vocal-instrumentale în program. În acelaşi an, Constanţa a găzduit o companie italiană de operă condusă de C. Cassillano, care au avut săli pline cu spectacolele „Rigoletto”, „Tosca”, „Lucia di Lammermoor”, „Carmen”, „Faust”, „Paiaţe”, „Bărbierul din Sevilla” şi altele. „Succesul impresionant a determinat revenirea trupei în februarie 1909. Anul următor (1910), o altă companie din Italia a prezentat pe scena de la Elpis doar două reprezentaţii”.

- în anul 1900 încasările în urma activităţii artistice au ajuns la 2. 000 de franci; - în anul 1902 la 1. 500 fr. ; - în anul 1904 la 1. 000 fr. ; - în anul 1905 la 3. 000 fr. ; - în 1915 la 9-10. 000 fr.

Pe 8 februarie 1916, concertează in sala de pe str Karatzali George Enescu, acompaniat la pian de Theodor Fucs. Cella Delavrancea evocă momentul în toată splendoarea sa: „Cânta cu ochii închişi, desprins de realitate, dus de undele sonore pe înălţimi pe care nu le atingi decât prin muzică”.

În 1922 au loc mai multe spectacole de operetă susţinute de trupa Bărcănescu, iar mai târziu, tenorul Leo Szlezak oferă un recital, acompaniat la pian de Oscar Nedbal.

Page 105: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În 1923, George Enescu acceptă din nou să concerteze la „Elpis”. Avocatul, iubitor de muzică, Titus Zaharia a supravegheat vânzarea biletelor, însă, în seara concertului, în sală nu s-au aflat decât 20 de spectatori. Dr. Nicolae G. Ionescu explică referitor la acest aspect: „Concurenţa a fost reprezentată (probabil involuntar) de un spectacol de revistă susţinut în oraş de Constantin Tănase şi trupa sa de revistă „Cărăbuş”. Evident că Enescu nu a mai concertat ulterior la Constanţa.

Oaspete al Teatrului, ca invitat al Comunităţii Elene a fost şi marele istoric Nicoale Iorga. (el însuşi grec după mama). De asemenea, în vizita sa oficiala în Romania în anul 1931, primul ministru al Greciei în acea epoca, Elefterios Venizelos, a fost oaspete al Teatrului „Elpis”

Constanta - Str Aristide Karatzali - Teatrul ELPIS (actualul Teatru de Păpuşi)     Era singura sală de festivităţi din Constanta, cea mai frumoasa, cu pardoseala din parchet, cu oglinzi mari, acoperind pereţii laterali, cu balcoane în forma de Π. La intrarea din faţă, lateral exista camera pentru garderobă şi bufetul, dintotdeauna lângă intrarea principală, se aflau splendide săli alungite pentru şedinţe ale Comunităţii Elene, tot acolo se afla şi biblioteca cu cărţi greceşti şi străine.       Comunitatea elenă organiza serate dansante în sala teatrului Elpis, se făcea cheta s. a. m. d. ofereau ajutor lunar concetăţenilor, de etnie greaca săraci, întreţineau pe perioada de iarnă cantina, menţionată mai înainte, pentru elevii săraci şi acordau ajutoare familiilor nevoiaşe cu ocazia sărbătorilor Crăciunului, se organiza serbarea pomului de Crăciun se împărţeau obiecte de îmbrăcăminte, ţesături (stofe) şi încălţăminte elevilor lipsiţi de posibilităţi materiale.      În sala mare aveau loc, deasemeni, sărbătorirea aniversarilor naţionale şi serbărilor şcolare, conferinţe şi spectacole şcolare etc.      La Teatrul Elpis au avut şi loc primele proiecţii de film organizate în Constanţa. În anii ‘50 în acest local au avut loc punerile în scenă ale primelor spectacole ale Teatrului de Stat Constanţa”.

Page 106: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanta - Str Aristide Karatzali - Teatrul ELPIS - Planul sălii de spectacol

Page 107: Constanta Diverse Inf Per Moderna

http://constanta-imagini-vechi.blogspot.ro/2011/07/constanta-strazi-si-locuri-din-orasul.html

Constanta - Hotel CONTINENTAL - se observă că farmacia MIGA a funcţionat iniţial la parterul Hotelului CONTINENTAL

Clădirea  şcolii ”Principele Ferdinand şi Principesa Maria” - (şcoala primară de băieţi Nr.1 - şcoala primară de fete nr.1)fosta Şcoală Nr. 12 din vremea anilor 1960-1970

Constanta - Hotelul REPUBLICA (în stânga) - Hotelul CONTINENTAL fusese dezafectat ca hotel.Urma să fie demolat şi să fie ridicată aripa nouă sub forma de bloc cubist specifică clădirilor ce au fost construite dupa anii 1960.

Constanţa - În perioada celui de-al doilea Război Mondial hotelul s-a numit CARLTON 

Page 108: Constanta Diverse Inf Per Moderna

După 1947 a fost redenumit PROLETARUL iar apoi REPUBLICA. În perioada anilor '70 s-a revenit la denumirea de CONTINENTAL

Constanta - Hotelul REPUBLICA Hotelul PROLETARUL (vechiul CONTINENTAL) fusese dezafectat şi urma să fie demolat iar tronsonul din dreapta de trei etaje al Hotelului REPUBLICA fusese deasemenea dezafectat urmând să fie demolat spre a se realiza joncţiunea cu noul tronson de patru etaje ce avea să fie construit pe Bd Tomis

Constanta - anii 1964 - 1965 - În spatele Hotelului Continental se afla piaţa Unirii (Piaţa Carol I - după denumirea veche)Se observă deja că Vechiul Hotel CONTINENTAL fusese demolat iar în locul său se construise aripa nouă a hotelului

Constanta - Piata  Unirii - înainte de demolare şi reconfigurare - Imagine de pe Str Cuza Voda (Str. 11 iunie)Clădirea din imagine a fost demolata - in dreapta se distinge intersectia cu Str Răscoala 1907 (Str Scarlat Vârnav)

Constanta - Piata  Unirii - Imagine de pe Str Cuza VodaÎn faţă se intersectia cu Str Răscoala 1907 şi perspectiva străzii spre Piaţa Griviţei

Constanta - Hotel CONTINENTAL - După anul 1990 Hotelul Continental a fost demolat complet

Constanţa - Bulevardul Carol - Hotel GRAND - odată cu trecerea timpului clădiri noi se vor ridica în zona şi valua naştere Bd Ferdinand

Page 109: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Bulevardul Carol - Hotel GRAND După moartea lui Stavro Dumitriu, în 1940, afacerea GRAND HOTEL a fost preluată de fiul acestuia,

Dumitru St. Dumitriu. Hotelul, care la parter avea restaurant, sală de lectură şi muzică şi mai multe spaţii comerciale închiriate, era unul dintre punctele de atracţie ale oraşului. Dumitru St. Dumitriu era, la fel ca tatăl său, un abil om de afaceri, fiind un actor important pe piaţa imobiliară dobrogeană. Tinereţea şi-a petrecut-o în străinătate, începând cu 1926, în calitate de reprezentant direct al societăţii Ford Motor Company în diverse oraşe precum Trieste, Alexandria şi Istanbul. Din 1932 el a devenit reprezentant

pentru Balcani al companiei americane. Când a preluat hotelul, a înfiinţat la parterul său reprezentanţa Ford în Dobrogea. Influenţa pe care o avea pe plan local Dumitriu este ilustrată şi de titlul de viceconsul

onorific al Cehoslovaciei la Constanţa.

Page 110: Constanta Diverse Inf Per Moderna

  Constanţa - Bulevardul Carol - Hotel GRAND în imagine apare un grup de marinari ce urmau, probabil, să participe la o defilare sau deja participaseră

şi se aflau în staţionare în zonă

Page 112: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Bulevardul Carol - în dreapta se remarcă parcul gării iar în fundal, pe centru Hotelul CENTRAL (mai târziu Restaurantul

Pescarul)

Constanţa - Bulevardul Carol - Hotel CENTRAL - Fascicol publicitar din Ghidul Constantei 1924 (pag 196)

Page 113: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Bulevardul Carol - fotografie dinspre Reşedinţa Regală

Constanţa - fotografie aeriană - în partea din dreapta jos se remarcă Bulevardul Carol şi parcu gării

Page 114: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Bulevardul Carol - văzut dinspre fostul restaurant PescarulÎn stânga se află parcul gării

Page 116: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Bulevardul Carol - aceiaşi locaţie cu cea din imaginea anterioară

Constanţa - Bulevardul Carol - În dreapta jos se remarcă schimbarea de direcţie a străzii spre Piaţa Ovidiu

În partea din dreapta (nu apare în imagine) se află Clădirea Poştei (Actualul Muzeu de Artă Populară)

Page 117: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Bulevardul Carol - Autobuz decapotabil model ”1934 Ford BB”

Constanţa - Bulevardul Carol - Hotel Bristol, Farmacia Engleză

Page 120: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Bulevardul Carol (Stalin) - spre Piaţa Ovidiu - în dreapta (nu apare in imagine) restaurantul Pescarul

Constanta - Bulevardul Carol - 1939 - Vedere dinspre Hotelul Central, în stânga parcul gării

Page 121: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Bulevardul Carol (Stalin) - vedere dinspre restaurantul Pescarul - în stânga Gara Veche

Page 122: Constanta Diverse Inf Per Moderna

  Constanţa - Bulevardul Carol (Stalin) - Restaurantul Pescarul - în dreapta Gara Veche

Page 123: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Bulevardul Tomis - vis-a-vis de Poşta Vecheperioada anilor 1960

Page 124: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Bulevardul Carol - Primăriei Comunei Constanţa - în stânga actuala stradă Vasile Alexandri

Page 125: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Bulevardul Carol - Construită iniţial ca edificiu al Primăriei Comunei Constanţa, clădirea a fost destinată ulterior pentru Poşta

Page 126: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Bulevardul Carol - vede de pe strada Aristide Karatzali

Page 127: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Bulevardul Carol - pe trotuar, unul din primele modele de cântare automate stradale

Page 128: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanta - Bulevardul Tomis - În prezent fostul palat PTTR a devenit Muzeu...

Page 130: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Bulevardul Carol - Aproape de intrarea în Piaţa Ovidiu

Page 132: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Intrarea în Piaţa Ovidiu de pe Str Traian - Bd Carol în dreapta (nu apare in imagine) - în stânga una din gropile siloz ptr cereale din timpul când Dobrogea aparţinea Imperiului Otoman

Page 133: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Bulevardul Carol - intrarea în Piaţa Ovidiu - în dreapta porneşte Str Mircea cel Bătrân

Page 134: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Bulevardul Tomis - aceiaşi locaţie ca în fotografia anterioară - anii 1960

Page 135: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Bulevardul Tomis - aceiaşi locaţie ca în fotografia anterioară - anii 1960

Şuţu (Sutzu) la Constanţa - savantul şi locuinţa sa emblematică 

„Ochiul nu se opreşte decât la vila Şuţu, care albeşte în bătaia soarelui, de pare cioplită în marmură. Marea necuprinsă se întinde la subsourile Constanţei, de mai s’o desfacă de la ţărm, ca să-i rămâie ei, îl placul valurilor”.

 

Ioan Adam, în monografia ”Constanţa pitorească cu împrejurimile ei” (1908)

Page 137: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Ilustrul savant Mihail C. Şutzu, ce semna sub forma franţuzită a numelui, Soutu,  cererea către primăria comunală  pentru ridicarea clădii ce străjuie emblematic deasupra felezei Portului Tomis  a rămas legat de Constanţa prin marile proprietăţi, investigaţie arheologică, scrupul ştiinţific şi pasiunea de a colecţiona.

Mihail C. Şuţu - Omul de Ştiinţă şi Omul de Stat

Mihail C. Şuţu (n. 15 februarie 1841, Bucureşti - d. 9 iulie 1933, Bucureşti) era fiul lui Constantin (Costache) Şuţu (1804-1882). Acesta fusese, ca mare logofăt, ministru de finanţe sub căimăcănia începuta în 1856 a lui Alexandru Ghica, domnitor al Ţării Româneşti între 1834 şi 1842.De altfel, istoria familiei Şuţu începe în Epir, în secolul al XVI-lea, spre a se continua la Constantinopole şi apoi în Principatele Romane în secolul următor. Astfel, Mihai Şuţu, a fost de trei ori Domn al Ţării Româneşti (5/17 iulie 1783 (sosirea firmanului de numire la Bucureşti) - 26 martie/6 aprilie 1786, martie 1791 - 30 decembrie 1792/10 ianuarie 1793, 7/9 octombrie 1801 - 10/22 mai 1802 şi al Moldovei (30 decembrie 1792/10 ianuarie 1793, - 25 aprilie/6 mai 1795). Distinsului numismat de mai târziu, a fost strănepotul domnitorului Mihai Şuţu.

Page 138: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Mihail C. Şuţu era privit drept „cel mai complet colecţionar al monedelor pontice din întreaga lume” de către dr. K. Regling, de la cabinetul numismatic al Academiei de Ştiinţe din Berlin. 

Page 139: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Episcopul Raymund Netzhammer, un alt mare numismat al vremii, la data de 18 februarie 1908 adnota în însemnările sale:"Febra mea numismatică a mai scăzut spre sfârşitul lunii trecute cu câteva grade, dar s-a revigorat de curând, după ce l-am cunoscut pe numismatul român Mihail Sutzu..." "Acest domn provine dintr-o veche familie de boieri care a dat ţării nu numai oameni de stat şi învăţaţi, ci şi doi domnitori. Mihail Sutzu poate deci (...) să se numească el însuşi prinţ, în virtutea obiceiului de aici. În numeroasele sale opere, nu-şi împodobeşte însă numele cu acest titlu princiar. Pe lângă premierul D. Sturdza, întemeietorul numismaticii româneşti, M. Sutzu este cel mai important numismat din Romania."La data notată în Jurnal prelatului se împlineau în realitate opt zile de când Mihail C. Sutzu, adus de Dimitrie Sturdza, îl vizitase pentru prima oara pe colecţionarul german pentru a-i vedea colecţia de monede antice. În descrierea gazdei sale, ilustrul savant şi prinţ arăta cam aşa: "...este un domn de statura mică, subţirel şi uscăţiv, cu o mustaţă scurtă şi are cam 65 de ani; este iute în mişcări şi vorbeşte cu însufleţire. Vorbeşte franţuzeşte si, când mai pronunţă cate un cuvânt românesc, buzele trădează accentul franţuzesc. Îşi ajută privirea cu ochelari...".

Page 141: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În toamna aceluiaşi an, urmare a calităţilor sale deosebite, într-o scrisoare oficială din 22 octombrie 1909, oficialul J. Allan era împuternicit să-i comunice lui Mihail Sutzu alegerea sa, în seara zilei de 21 oct. 1909, ca membru activ al Societăţii Numismatice Regale din Marea Britanie.

Page 142: Constanta Diverse Inf Per Moderna

După dispariţia lui Mihail C. Şuţu (1933), marele numismat român Constantin Moisil (1876-1958), tatăl matematicianului de excepţie Grigore Moisil, i-a succedat la preşedinţia Societăţii Numismatice Romane.

Page 143: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În 1941 Moisil îşi începea studiul amplu dedicat predecesorului său astfel: ”In evoluţia mai mult decât seculara a numismaticii romane, activitatea depusă de Mihail C. Sutzu în calitate de colecţionar şi de om de ştiinţă se numără printre cele mai prodigioase.”...Ca pregătire a început prin a urma mai întâi Liceul Imperial Bonaparte (1859), la clasa de retorică, devenind laureat în istorie şi geografie.A absolvit Şcoala Centrală de Arte şi Manufactură din Paris, obţinând titlul de inginer. Ca limbi, stăpânea greaca veche, latina, engleza şi franceza. Avea cunoştinţe şi în domeniul arheologiei, finanţelor şi economiei. Încă de atunci era înclinat către studiul antichităţilor, fiind un admirator al clasicismului, dar şi al artelor în general, până la cele moderne inclusiv. Avea o fire activă şi optimistă, cu pasiune pentru sport, călătorii şi vânătoare.După terminarea studiilor, întors la Bucureşti, Mihail Sutzu s-a alăturat cercului de amatori şi colecţionari de antichităţi deja format în jurul bătrânului arheolog şi numismat Nicolae Mavros. Colecţia acestuia împreuna cu aceea a banului Mihalache Ghica, a constituit de altfel nucleul primelor fonduri ale Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti, întemeiat în anul 1834 şi inclus în anul 1956 în patrimoniul Institutului de Arheologie al Academiei Romane. Aşa a început de fapt şi pasiunea nu doar pentru colecţii, ci şi pentru studiul lor a lui Mihail Sutzu, desigur mult încurajată de cercul remarcabil creat de Nicolae Mavros în Bucureşti. De aici înainte, eruditul savant şi numismat s-a aplecat cu tot mai mult sârg asupra studiului monedelor greceşti şi romane. Rezultatele au fost făcute publice în numeroase publicaţii de specialitate din perioada anilor 1881 - 1933 Ultima din cele aproape 60, aparută postum în 1943, l-a făcut celebru în acea vreme mai ales la Paris şi Bucureşti dar şi în alte capitale precum Bruxelles sau Budapesta.

Page 144: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În 1947, Corneliu Secăşanu, pe atunci conservator al Muzeului Băncii Naţionale a României, în scurta biografie dedicată lui Mihail C. Sutzu scria: "Aproape nu exista autor care să scrie despre monetele

Page 145: Constanta Diverse Inf Per Moderna

greceşti sau romane şi să nu citeze numele lui Mihail C. Sutzu". Drept exemplu, îl cita pe un savant de origine rusă din Franţa, care, într-un studiu din 1935 din Revue Numismatique cu privire la valorile ponderale, scria între altele: "Câţiva savanţi pe care vrem să-i cităm: Prinţul Şuţu şi Dl. Haeberlin arătau, de la o vreme la alta, afinităţile pondurilor italice şi ale celor din Orient". Autorul rus se referea la o problema foarte dezbătută de mai multa vreme şi căreia Mihail Sutzu îi găsise o dezlegare, după studii aplicate: explicarea greutăţii monedelor antice. În acest scop, imediat după căsătorie (Mihail Sutzu s-a căsătorit în 1869 cu Maria I. Cantacuzino) a călătorit mai întâi în Egipt (1870), unde, la Muzeul din Cairo, a studiat pondurile egiptene.

Page 146: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Maria M. (Cantacuzino) Şuţzu - soţia lui Mihail C. Şuţu, cea alături de car în anul 1870 a efectuat o croazieră pe Nil cu un vas special închiriat.

Page 147: Constanta Diverse Inf Per Moderna

A descoperit că prima unitate ponderala care a dus la calcularea greutăţilor a fost bobul de grâu de o anume calitate. Acesta era, potrivit rezultatelor cercetărilor sale, acelaşi la asiro-babilonieni, la egipteni şi la romani. Confirmarea a fost asigurată atât de cercetarea metrologica, atunci dintr-o data revoluţionată, cât şi de verificarea cu mai multe surse scrise. A întocmit apoi studii premergătoare şi mai speciale, pentru ca la final, în anul 1895 să publice la Paris lucrarea ”Noi cercetări asupra originilor şi raporturilor câtorva ponduri antice”. Au urmat contacte directe şi o corespondenţă susţinută şi substanţială cu mulţi dintre savanţi vremii recunoscuţi ca cei mai buni specialişti în domeniu din Europa. S-au verificat astfel informaţiile de bază şi ipotezele iar punctele de vedere, deja unanime, au mers către aprecierea noului pas făcut în metrologie.

Pe scurt, pe lângă activitatea sa de colecţionar, Mihail C. Şuţu a dus, timp de peste o jumătate de secol, o muncă de cercetare intensă şi de înaltă probitate a avut ca element-forte problemele de metrologie monetară. Punctul de plecare l-a constituit descoperirea mai sus amintită. Aceasta l-a condus apoi la alte probleme de metrologie antică, deschizând căi noi de cercetare.

Page 148: Constanta Diverse Inf Per Moderna

 

O altă latură a operei lui Mihail C. Şuţu a fost legată de modernizarea României acelor ani. Ca inginer prin formaţia sa universitară, a lucrat în Ministerul Domeniilor, apoi ca director general al Poştelor. În aceasta calitate a contribuit la organizarea serviciului poştal rural. Între anii 1892 şi 1984, director şi apoi guvernator (18.11.1899 - 31.12.1904) al Băncii Naţionale a României. Chiar din primul an în aceasta funcţie, a izbutit, prin încheierea unei convenţii cu statul, cumpărarea de către acţionarii băncii a unui pachet important de acţiuni ale guvernului, salvându-le astfel de la înstrăinare, după cum se pronunţă specialiştii în domeniul bancar.Astfel, prin încheierea unei convenţii, începând cu 1 ianuarie 1901, au fost modificate legea de organizare a băncii şi statutele acesteia. Statul român a retras participarea sa la capitalul Băncii Naţionale a României, iar privilegiul de emisiune al acesteia a fost prelungit până în 1920.În cursul anului 1901, a participat de asemenea la încheierea unei noi convenţii între statul român şi B.N.R. prin care acoperirea în aur a bancnotelor emise de bancă putea fi redusă, în cazuri excepţionale, de la 40% la 33%.A implicat B.N.R. în susţinerea activităţii Casei Centrale a Băncilor Populare şi s-a preocupat de extinderea reţelei agenţiilor B.N.R. din ţară, precum şi de dotarea acestora cu imobile potrivite.

Vila Şuţu

Pe promontoriul abrupt al falezei răsăritene a oraşului, care odinioară înainta fără oprelişti în apele mării, se ridica unică în splendoarea şi farmecul ei exotic, Vila Şuţu. Construcţia fost ridicată după planurile arhitectului Grigore Cerchez în anul 1899 (după cum stă scris pe o placă de marmură aflată deasupra intrării).

Page 149: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Terenul se afla în proprietatea familiei şi a fost pus la dispoziţie de comanditar.

Page 150: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Acesta se afla chiar pe locul fostei case de lemn ridicată de boier Costache (aşa cum îl numeau localnicii). Se pare că tatăl lui Mihail Şuţu, boierul Costache Şuţu, avusese un conac pe acelaşi loc înainte de venirea administraţiei româneşti în Dobrogea, la 1878.

Page 151: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Scriitorul Ion Adam referindu-se la Constantin (Costache) Şuţu făcea câteva adnotări: „Romantismul său, reprimat prin meserie, s-a putut manifesta prin incursiuni îndrăzneţe pe mare cu caiacul

Page 152: Constanta Diverse Inf Per Moderna

propriu, tras la un debarcader deasupra căruia, dominând marea, şi-a construit pe stâncă o casă singulară din piatră şi lemn. Pentru că locuitorii Constanţei de atunci nu împărtăşeau cu boier Costache pasiunea plimbărilor pe ape şi voluptatea unei singurătăţi de neînţeles, au imaginat, legându-l tainic de vărul său constantinopolitan, P. Şuţu, de prietenul său atenian, Coletti, de cel bucureştean C.A. Rosetti şi de cel ialomiţean Evanghelie Zappa, episoade îndrăzneţe, apreciate aventuri de capă şi spadă, adaptând veşmintele la epocă şi armele la zonă”

Page 154: Constanta Diverse Inf Per Moderna

De la părintele sau, iubitor pasionat al mării, al singurătăţii şi măreţiei plimbărilor cu caiacul pe apa, Mihail Şuţu a moştenit atracţia pentru mare. La vechea casa a familiei de pe promontoriul Constanţei eruditul om politic şi de ştiinţă isi petrecuse verile adolescentei şi ale revenirilor din anii studenţiei la Paris.

Mihail Şuţu a preluat această casă şi a încercat să o adapteze şi locului dar, în egală măsură şi arhitecturii tradiţionale, de la care a preluat ca elemente constructive simbolice cupola şi balconul închis. A rezultat o clădire fermecătoare, care avea un parapet de piatră foarte abrupt către mare şi care desigur s-a păstrat în datele sale fundamentale şi în prezent.

Page 155: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Folosind cu sensibilitate şi intuiţie cadrul natural al mării şi în configuraţia deosebită a falezei arhitectul vremii a rescris peisajul, fără să facă abstracţie de expresivitatea istorică. Clădirea este amplasată pe un pinten de stâncă după cum afirmă unii specialişti, cu toate că, faleza constănţeană nu are aproape deloc porţiuni stâncoase, ci este în general formată din sol argilos.

Page 156: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Domeniul Şutzu aflat pe partea estică a falezei peninsulei constănţene avea dimensiuni impresionante pentru acea perioadă. Se întindea de la hotelul Carol I până în zona unde se va construi mai târziu portul Tomis. Proprietatea era în general flancată de marginea superioară a falezei până la baza malurilor. Bineînţeles existau şi porţiuni mai late ce se desfăşurau de la faleză spre interior.

Page 157: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Privită dinspre oraş, printre celelalte clădiri din jur, casa Şuţu pare pierdută şi nu iese aproape cu nimic în evidenţă. Ansamblul arhitectural se vede însă foarte bine de pe plajă. El se înfăţişează mai degrabă ca o fortăreaţă medievală mediteraneană.

Page 159: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Recuzita orientala introduce detalii ce denotă o fragilitatea bine temperata, arabescuri dezinvolte, curbe şi contracurbe cu trasee savante. Sunt de remarcat cupola, turnul crenelat, coloanele cu arcatura graţioasă şi structura colorată.

Palatul Şuţu este o adevărată perlă de arhitectură. Faţada sa este asemănătoare celei arabe. La exterior impresionează la primul etaj o terasă-galerie care are acoperişul susţinut de colonade cu arcaturi (şir de mici arcade decorative zugrăvite pe un zid).

Page 160: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Ferestrele sunt înguste cu arcade supraînălţate.

Page 161: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Terasa generoasă a vilei aflându-se la nivelul de acces dinspre peninsulă este deschisă către mare şi, preia diferenţa de nivel a falezei, părând o extensie a spaţiului construit.

Page 162: Constanta Diverse Inf Per Moderna

De pe această terasă se poate admira o privelişte panoramică până aproape de Capul Midia. Istorisirile acelor vremi spun că Mihail Şuţu avea un câine de talie mare, cu care se plimba adesea pe terasă.

Page 163: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Amplasată pe o poziţie dominantă, vila "Sutzu" are arhitectura faţadei asemănătoare cu cea arabă.

Page 164: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Interiorul este alcătuit din diverse săli decorate în stilul palatelor arabe din Damasc şi Alger şi cu elemente specifice ale saraiurilor turceşti din Istambul.

Page 166: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Sălile au plafoane policrome într-o gama de culori vii de la portocaliu până la brunul auriu şi de la roşul trandafiriu până la purpuriu.

Page 167: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Decorul este realizat din motive geometrice, mai ales ovale sau romboidale cu incrustaţii de motive florale stilistice; pictura este în ulei.

Page 168: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Plafoanele celor patru săli sunt ornamentate în stucatură, singura sculptură în piatră este o himera situata în peretele exterior din terasa-galerie.

Page 169: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Elementele de construcţie cuprinde trei nivele: zidăria portantă, fundaţia din piatră cu var hidraulic, acoperiş şi cupolă. Aceasta a fost iniţial acoperită cu ardezie dar în urma lucrărilor de renovare s-a folosit tabla galvanizată. Planşeele sunt din beton armat.

Curtea vilei este foarte frumoasă, însă deosebită este scara în spirală, construită aproape de structura zidului, care permitea rapid coborârea direct pe plajă.

Page 170: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Casa, în suprafaţă totală de 421,50 mp, cu înălţimea de 12 metri, socotită din faţa trotuarului până la ,,cornişul principal” se află pe strada Mării (numele purtat multă vreme de pitoreasca străduţă constănţeană).

Page 171: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Imaginea din stânga este o vedere din strada iar cea din dreapta este dinspre curte spre strada de undeva dinspre partea din spate a curtii

Page 172: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Intrarea principala se afla inspre stradă in curtea din faţă

Page 174: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Străduţa nu a avut niciodată mai mult de câteva imobile. Strada Mării poartă în prezent numele marelui colecţionar de arta Krikor Zambaccian. Printre altele, pe această stradă s-a născut la 4 nov. 1907 şi romanciera Cella Serghi.

Page 175: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În palatul lui Mihail Şuţu de pe faleza Constanţei au fost în vizită, de-a lungul timpului, oameni de seamă din protipendada ţării. Se ştie că aici a stat pictorul Th. Pallady, el însuşi Cantacuzin după mamă, fiind

Page 176: Constanta Diverse Inf Per Moderna

rudă cu Maria Cantacuzino. Aici s-a perindat o mulţime de lume aleasă care venea mai ales la sfârşitul secolului trecut, dar şi până la primul război mondial. Constanţa era pe atunci una din cele mai de seamă staţiuni balneoclimaterice. Scriitorul Ioan Adam, în monografia ”Constanţa pitorească cu împrejurimile ei” (1908) care descrie peisajul falezei cu sensibilitate şi profunzime remarcă: „Ochiul nu se opreşte decât la vila Şuţu, care albeşte în bătaia soarelui, de pare cioplită în marmură. Marea necuprinsă se întinde la subsourile Constanţei, de mai s’o desfacă de la ţărm, ca să-i rămâie ei, îl placul valurilor”.Astfel aşezată, cu faţada spre mare, vila cu temelii de piatra adânc înfipte în pământ, reprezintă pentru arhitectura românească un exemplar rar de construcţie în stil neomaur şi este singura care s-a păstrat în bună stare şi în prezent.

Vila Şuţu a fost naţionalizată după al doi-lea război mondial de către regimul comunist, servind altor scopuri decât cel pentru care fusese construită. În septembrie 1955 a devenit "Casa regională a creaţiei populare", unde au funcţionat: un cerc muzical pentru membrii brigăzilor sau echipelor artistice; un cabinet de consultaţii în teatru, muzică, arte plastice, coregrafie pentru artişti amatori, dar şi bibliotecă regională.

Page 177: Constanta Diverse Inf Per Moderna

In anii 1956-1957, clădirea a fost restaurată şi ornamentaţia reînnoită.O perioada a funcţionat în clădire reprezentanta comerciala a Consulatului Cehoslovaciei. În anul 1993, în baza legii 92/1992, s-a reînfiinţat Curtea de Apel Constanţa.Datorită lipsei de spaţii, la cererea Curţii de Apel, în luna aprilie 1993 (la 80 de ani de la înfiinţarea primei Curţi de Apel la Constanţa), Consiliul local al Municipiului Constanţa a pus la dispoziţie imobilul situat în str. Mării nr. 1 (str. Krikor Zambaccian nr.1), cunoscut ca „Vila Şuţu”. Curtea de Apel a funcţionat în acest local până în luna septembrie 2005.

Page 178: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Odată cu începerea construcţiei Portului turistic Tomis, Vila Şuţu avea să capete o altfel de valenţă în peisajul falezei.

Page 179: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Marea urma să fie pusă să ofere uscatului o bună parte din suprafaţa golfului. Ţărmul avea să fie reconfigurat pentru a face să apară ceea ce vedem astăzi şi numim cu dezinvoltură Portul Tomis.

Page 180: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Iata cum, încetul cu încetul se construia pe atunci terenul ce alunga mărea răpindu-i din zbaterea  de sub casele falezei. În medalion se observă partea superioară a Vilei Şuţu.

Page 181: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Plaja ce urma să apară căpăta puţin câte puţin întinderea pe care o cunoaştem în prezent.

Page 182: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Ca orice acvatoriu răpit din mare era nevoie şi de realizarea digului estic al portului Tomis. Iată cum a fost imortalizată la vremea respectivă  zona de lucrări a digului ce  începe dinspre latura nordică a promontoriului peninsulei Constanţa. Fotografia a fost realizată de pe terasa superioă a vilei Şuţu. În imagine apare partea superioară a cupolei şi un mic colţ al crenelului.

La vârsta de 92 de ani, după o prestigioasă şi onorabilă existenţă în folosul semenilor, la data de 9 iulie 1933, la Bucureşti se stinge cel ce a fost Mihail Constantin Sutu.Sunt înhumati amândoi la Càlinesti (Prahova), Mihail C. Suţu (si nu Şuţu) si sotia. Din păcate, frumosul monument funerar al sotiei a fost vandalizat dupà 1989.

Page 183: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În anul 2005 apărea la Paris lucrarea unuia dintre urmaşii familiei Sutzu care aduna sub coperţi un important material documentar şi un impresionant arbore genealogic al familiei Şuţu ce avea o

Page 184: Constanta Diverse Inf Per Moderna

desfăşurare liniară de mai bine de 2 m. În baza acestuia au apărut mai multe cereri de revendicare a proprietăţilor familiei dintre care, bineînţeles, nu putea lipsi Palatul din Constanţa dăinuit de catre Mihail C. Şuţu. Vila a fost revendicată în 2006 de Alexandra Şuţu (90 de ani), din Milano, singura descendentă a familiei Şuţu (după afirmaţiile domniei sale).

Mormântul din curtea bisericii Mavrogheni nu este cel al numismatului, ci al beizadelei Constantin Mihai Sutu, decedat în 1869. 

Sunt înhumati amândoi la Càlinesti (Prahova), Mihail C. Suţu (si nu Şuţu) si sotia. Din pàcate, frumosul monument funerar al sotiei a fost vandalizat dupà 1989. Felicitàri pentru interesantul blog si mult succes în continuare. 

Constanţa - Casa cu lei - Legenda unui loc comun.

Situată pe strada Diana, nr.1, casa a fost ridicată de un bogat armator armean, Dicran Emirzian. Scopul comanditarului a fost absolut firesc, construirea reşedinţei sale în urbea constănţeană. De la apariţia sa însă, prin insolitul eclecticului arhitectural aceasta a devenit o clădire ce şi-a găsit locul printre edificiile simbol ale vechiului Tomis.

Page 185: Constanta Diverse Inf Per Moderna

După cum afirmă unele surse începerea construcţiei s-a făcut în anul 1898 şi l-a avut cel mai probabil ca autor de proiect pe Ioan Berindei (1871-1928). Acesta a fost un nume de majoră rezonanţă în arhitectură vremii. Finalizarea lucrărilor a avut loc în anul 1902.

În fapt, nici proiectantul nu este stabilit cu certitudine dar, datorită stilului şi conjuncturilor (în general, leii nu lipsesc ca element decorativ din casele proiectate de Berindei) se poate avansa cu o anume subiectivitate că este vorba despre renumitul arhitect ce a proiectat şi realizat, mai ales în Bucureşti, mai multe construcţii emblematice.

 (Pe lista întocmită la Institutul Cultural Român pentru perioada respectivă în portofoliul arhitectului nu figurează însă acest proiect şi nu se

face nicăieri vre-o referinţă certă la imobilul Emirzian din Constanţa. Iată mai jos realizările de marcă ale lui Ioan Berindei:

Casa Heracle Arion (B-dul Lascăr Catargiu) - 1896

Palatul Cantacuzino / Casa cu Lei / Muzeul Național George Enescu (Calea Victoriei) - 1900

Page 186: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Vila Vasile Gănescu (Șoseaua Kiseleff) - 1901

Casa Diplomat Alexandru D. Florescu (str. Henri Coandă) - 1902

Vila Bazil G. Assan (Piața Lahovary) - 1903

Casa Ion Kalinderu / Muzeul Kalinderu (str. Vasile Sion ) - 1908-1909

Vila Amiral Vasile Urseanu / Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu (str. Lascar Catargiu)- 1910

Vila Procopiu (str. Dumbrava Roşie) - 1911

Vila Emil Costinescu (str. Polonă) - 1913

Casa Avocat Toma Stelian / în prezent sediu de partid (Șoseaua Kiseleff)- 1914

Casa Grigore N. Filipescu (str. Nicolae Filipescu) - 1915

Casa Ion Cămărășescu (str. Lascar Catargiu) - 1920

Hipodromul de la Băneasa (a fost demolat în anii '50 pentru a face loc unei alte construcții, Casa Scânteii)

Palatul Culturii din Iași- 1927)

Este posibil pe de altă parte ca proiectantul casei Emirzian să fie Daniel Renard, cel ce avea să primească mai târziu comanda de proiect a Cazinoului din Constanţa, mai ales că stilul construcţiei era eclectic, comanditarul făcând probabil opţiuni cu o marcantă doză de personalizare.

Conform altor surse se pare că intervalul în care edificiul a fost construit a fost perioada anilor 1895-1898. Deasupra intrării principale există de altfel ca dată inscripţionarea anului 1898.

Page 187: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Construcţia are o evidenţiere impunătoare în decorul urban. Stilul amestecă elemente preromantice şi genoveze. Este un imobil ce pune în evidenţă varietatea caracterelor arhitecturale ale zonei peninsulare.

Page 188: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Cu timpul, în limbajul uzual al constănţenilor edificiul şi-a aflat ca nume o sintagmă asociată cu cele patru coloane pe ale căror capiteluri tronează câte un leu: ”Casa cu Lei”.

Page 189: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Privită prin lentila aparatului fotografic clădirea oferă neaşteptate deschideri şi fascinează prin ofertă generoasa a perspectivei.

Page 190: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Monumentalitatea poate fi surprinsă atât în asocieri de ansamblu cât şi din singularul unui element ce poate captiva privirea dornica de inedit.

Page 191: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Travelingul se desfăşoară aproape de la sine şi provoacă la introspecţia cu un zoom de o adâncime uimitoare

Page 192: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Imediat după un gross-plan se simte parcă nevoia reluării unei imagini de ansamblu.

Page 193: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Cercetând schiţele cadastrale realizăm că la momentul ridicării construcţiei faţada casei era orientată cu deschidere directă către piaţa Ovidiu.

Page 194: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Atât proprietarul cât şi arhitectul se pare că au etalat trufia iluzorie de a putea pune în evidenţă clădirea pentru a fi contemplată simultan din multiplele ei unghiuri.

Page 195: Constanta Diverse Inf Per Moderna

O imagine din anii 1911-1912 (se observă schelele de pe geamia aflată în construcţie - stânga imaginii) ne arată Casa cu Lei cadrată de celelalte clădiri din imediata vecinătate.

Page 196: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Fotografia  de mai sus oferă o imagine de ansamblu a Casei cu Lei (dreapta) acoperişul Hotelului Britannia şi inconfundabila turlă a acestuia (centru) şi a Hotelului Regina (stânga) toate fiind etalate pe vederea de ansamblu a portului.

Page 197: Constanta Diverse Inf Per Moderna

O imagine de mai târziu surprinsă aproximativ din acelaşi unghi cu cea anterioară dar, se observă apariţia în decor a Gării maritime ce a fost construită între 1931-1935.

Page 198: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Fotografia de ansamblu din 1953 pune în evidenţă Casa cu Lei Moscheea Carol I Hotelul Regina şi Hotelul Metropol (Britannia). Privind cu atenţie imaginea se observă că la clădirea Hotelului Metropol se păstrau încă elementele de decoraţiune Art Nouveau.

Page 199: Constanta Diverse Inf Per Moderna

După dezafectarea liniei ferate ce se desfăşura de-a lungul Bulevardului P.P. Carp se remarcă deschiderea ce o avea înspre port Casa cu Lei. De la turla Bisericii Sf Anton (1937) se distinge acoperisul Hotelului Regina şi la stânga acestuia cu deschidere pe toată faţada de sud vest, casa cu Lei.

Page 200: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Colţul de nord-est al Casei cu Lei - Intersecţia dintre Str. Dianei şi Str Lascăr catargiu.

Page 201: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Laturile clădirii urmau aliniamentul celor trei străzi ale căror colţuri le delimita: Str. Elenă (mai târziu str. Lascăr Catargiu iar în prezent str. Nicolae Titulescu) - est , str. Dianei - nord (faţada) şi str. Ovidiu (vest). Harta este o compilare a unor elemente preluate de pe planul cadastral de la începutul secolului trecut inglobând însă şi repere arhitectonice cunoscute din peninsulă.

Page 202: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Casa este o replică locală a vanitoaselor reşedinţe ale marilor negustori veneţieni.

Page 203: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Faţada principală spre strada Dianei este ritmată pe verticală prin cele patru coloane de ordin colosal, cu socluri înalte de piatră. Clădirea are o somptuozitate deosebită conferită cu emfază de aceste coloane. Fusul lor are suprafeţele decorate cu o compoziţie bine dozată în alternanţă de caneluri şi inele plate.

Page 204: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Capitelurile din piatră sunt decorate sub cornişă pe console, cu ove, brâu cu frunze de laur, volute, palmete, frunze de acant si cactus, susţinând patru lei, aşezaţi la rândul lor pe socluri înalte. Edificiul impresionează prin arhitectura impunătoare, bine conservată ce opreşte lumina la diversele ore ale zilei prin detalii fascinante.

Page 205: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Stilistic, clădirea aparţine eclectismului, specific secolului al XIX-lea. Principiul acestui stil este acela de alegere (gr. eklego) a elementelor din componenţa clasicismului, a renaşterii şi a barocului, combinându-le într-o nouă sinteză, niciodată aceiaşi.

Page 206: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Detaliile fascinează şi în prezent cu aceiaşi intensitate cu care au atras privirea şi la momentul la care clădirea a fost ridicată.

Page 207: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Folosită la început de arhitecţii străini (francezi, austrieci, italieni), maniera eclectică a fost preluată şi de arhitecţii români.

Page 208: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Amănuntele individuale sunt atent respectate pentru ca la final ansamblul de compoziţie să devină unitar şi fluent.

Page 209: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Tendinţa de alunecare spre un eterogen pretenţios fiind uşor acceptata de comanditarii bogaţi a avut înrâurire în majoritatea aşezărilor româneşti unde cosmopolitismul apusean părea să câştige teren sfidând parcă conservatorismul conacelor de până atunci. În funcţie de decoraţia faţadei, fiecare clădire eclectica punea accent pe unul dintre stilurile din care se inspira.

Page 210: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Au apărut astfel o combinaţie uneori foarte greu de definit pentru stabilirea unei dominante.

Page 211: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Stilul pretext al Casei cu Lei pare a fi fost barocul veneţian. Faţada nordică dominată de cele patru coloane masive pledează de la sine monumentalitatea scontată atât de proprietar cât şi de arhitect.

Page 212: Constanta Diverse Inf Per Moderna

La partea superioara a fiecărei coloane prin amplasarea câte unui leu din piatră s-a realizat un efect arhitectonic aparte conferind construcţiei originalitatea despre care amintim aproape de fiecare dată când este vorba de această clădire..

Page 213: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Ferestrele mansardei se estompează ca funcţiune preluând parcă sarcina de a conferi fundalul de susţinere a compoziţiei de baza: cei patru lei de pe coloanele faţadei.

Page 214: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Ferestrele susţin foarte bine linia determinantă a compoziţiei stilistice

Page 215: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Alternanţa formelor a arcelor asociate la mică distanţă de unghiuri face ca ochiul să perceapă cu uşurinţă amănuntele opţiunii eclectice

Page 216: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Ferestrele zvelte, alternează cu cele largi. Unitatea deschiderilor este subliniată de ancadramentele puternic evidenţiate.

Page 217: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Latura sud-vestica (dinspre port) si cea răsăriteană se întregesc în păstrarea echilibrului arhitectural prin câte două balcoane dispuse marginal la primul etaj.

Page 219: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Eclecticul îşi urmează presiunea dominantă şi în ceea ce priveşte cornişa profilată care este însoţită de bogate decoraţiuni ce reiau seria de denticuli, ove şi consolite care subliniază si personalizează registrele faţadei.

Detaliul exploatat pentru a conferi preţiozitate îşi atinge cu uşurinţă scopul.

Page 220: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Deasupra intrării se află o cheie de bolta-efigie, care atrage privirea spre partea superioara pentru a se fixa asupra verticalei de frize ce porneşte încă de la partea de jos a registrului etajului I.

Page 221: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Intrarea principală se află pe o platformă supraînălţată faţă de nivelul străzii care esta deservita de o platforma ce obligă la o anume degajare faţă de volumele comune ale străzii. Deşi limitat ca suprafaţă, balconul semideschis astfel creat oferă senzaţia pătrunderii într-un edificiu ce se detaşează de comunul citadin.

Page 222: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Privirea îşi află cu uşurinţă puncte de sprijin şi arii de susţinere tari care să cuprindă fără dificultate faţada puternic decorată.

Page 223: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Tentaţia celor ce păşesc în clădire este să surprindă ansamblul faţadei monumentale fiind parcă dintr-odată presaţi de grandoarea acesteia.

Page 224: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Atunci când arhitectul şi-a propus  să fixeze o dominantă care să impresioneze puternic pe privitor se pare că a accentuat pe unicitatea faţadei principale ce pare să se sprijine bine echilibrat pe decorul faţadelor laterale. Clădirea pare că se cuprinde singură pe sine.

Page 225: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Faţă de clădirile de pe Str. Ovidiu Casa cu Lei pare să preia tot spaţiul acaparând în totalitate atenţia trecătorului.

Page 226: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Anii '70 au însemnat transformarea edificiului în hotel şi restaurant. Decorul a fost asezonat la exterior cu câteva elemente de particularizare ce exprimau explicit noua funcţiune .

Page 227: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Ca la orişice decor lipsa de interes şi mijloace conduce rapid spre starea de degradare.... Paradoxal, decorul este primul ce este dedat ruinei precum şi frumuseţea în sine care este o biată pradă vulnerabilă în faţa eternului vrăşmaş, timpul...

Page 228: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Rugina macină , dar sub lumina surprinsă în apusul de pe valea portului de către artistul fotograf devine la arta ce încearcă să-şi depăşească  efemera existenţă.

Page 229: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Mânuirea cu talent a focalizării pe amănunt conduce spre o incitantă întrebare: ”Care este ansamblul ce cuprinde acest amănunt?”....

Page 230: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Tencuielile căzute odată cu lăsarea în paragină şi cruntă uitare au dat la iveală cărămida pe care iernile peninsulei au măcinat-o în crivăţ şi devălmăşie de intemperii.

Page 232: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Ferestrele putrezite au fost blocate de câte un administrator sau paznic mai omenos în fire dinspre interior cu piesele de mobilier aflate la îndemână şi de demult scoase din uz.

Treptele inrării deşi invită  parcă trecătorul  să urce spre a face o vizită celor de dinlăuntru rămân stinghere  chiar de ne apropiem de intrare dinspre oraş sau dinspre port.

Page 233: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Intrând pe Str. Dianei dinspre Str Ovidiu, imediat ce privirea depăşeşte intrarea de la Casa cu Lei, surprinde un amănunt ce iniţial scapă neobservat. Clădirea fostului cabaret Brittania văduvită de elementul cel ami semnificativ, probabil, balconul cu ornamentaţia Art Nouveau, apare stingheră şi banală.

Page 234: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Oricum, spirala timpului pare că va întoarce şi peste această clădire emblematică vremurile mai bune ce au curs odinioară şi care o vor face să fie motivul unor noi şi la fel de deşarte vanităţi.

Page 235: Constanta Diverse Inf Per Moderna

”Vorbele celor aleşi sunt temelie la zidul neuitării”... Zambaccian despre Casa cu Lei.

Referitor la istoria edificiului însuşi marele colecţionar Krikor Zambaccian (n. 6 feb. 1889, Constanța; d. 18 sep. 1962, București) face câteva consemnări.

Pe când avea 18 ani (1907) Krikor Zambaccian a fost impresionat de colecţia adăpostită în Casa cu Lei de Lazăr Munteanu, pasionat colecţionar de artă şi unul din vremelnicii locatari ai locuinţei. Junele armean constănţean a intrat vrăjit în apartamentul unde era etalată colecţia pe care o văzuse prin geam. În anii de formare Zambaccian a venerat colecţia Lazăr Munteanu, coborâtă parcă dintr-un basm oriental. Aceasta a constituit modelul, desprins de contingent, pe care îl va întrupa el însuşi, după ezitări şi abateri, mult mai târziu.

Iată pasajul respectiv preluat chiar din evocarea eruditului colecţionar: „Pe vremuri, Lazăr Munteanu era preşedinte de Tribunal la Constanţa, oraşul meu de baştină, unde locuia într-o proprietate a unui văr al meu, o clădire mai arătoasă în exterior, cu patru coloane înalte de piatră, deasupra cărora păzeau falnici patru lei, ciudată fantezie a arhitectului, care s-a gândit probabil să reamintească pe ţărmurile Pontului Euxin ceva din somptuozitatea palatelor negustorilor veneţieni de altădată.

Într-o zi, zărind prin fereastra locuinţei domnului preşedinte nişte picturi, am rugat pe îngrijitoarea casei să-mi permită să privesc puţin acele tablouri prin deschizătura uşii. În urma acestei indiscreţii, mă simţeam vinovat faţă de domnul preşedinte şi treceam cu sfială pe lângă dânsul” (n.b. - colecţionarul Lazăr Munteanu, secretar general în Ministerul Justiţiei, iar apoi judecător la Înalta Curte de Casaţie, s-a

Page 236: Constanta Diverse Inf Per Moderna

dedicat unor mari pictori precum Luchian, Tonitza, Petraşcu, şi, mai ales Pallady. Era nepotul doctorului Nicolae Kalinderu, şi era posesor al unui număr impresionant de opere semnate de Nicolae Grigorescu.)

”La băi, la mare”... Constanţa, oraşul verilor ”fierbinţi”...

Motto: Femeile sunt ca norii: când se întâlnesc, tunetele nu întârzie (proverb armean)

Trecând într-un alt registru, unii maliţioşi afirmă că de fapt Zambaccian era atras în preumblări pe străzile peninsulei (n.b. - nu departe de locuinţa familiei sale, aflată pe strada Tomis colţ cu Bd. Carol şi de manufactura din Piaţa Unirei nr. 9 - conform Listei de Abonaţi Telefonici din anul 1924) din cu totul alte motive.

Page 237: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Astfel, mai ales pe timp de vară pe străzile din oraşul vechi apăreau la ceasurile înserării ”vilegiaturistele” doritoare de compania domnilor mai mult sau mai puţin autohtoni. În epocă, era încetăţenită mentalitatea că plecările "la băi, la mare" reprezentau un mod de a lăsa totul în voia amorului liber. Ziarele capitalei, în numerele de vară, prezentau cronici mondene despre ce se petrecea la Constanţa (şi nu numai). Nota persuasivă a articolelor era dată de "flirtrita acută", după cum se exprima un jurnalist bucureştean al vremii.

Scopul celor veniţi la băile de soare şi aer era, în opinia sa, bine clarificat şi tot atât de bine susţinut prin ”întâmplările” din timpul sejurului. Astfel, în unul din numerele estivale din ”Furnica” din 1908 se scria "S-au văzut cazuri de dame care au rămas sterile după cinci sau zece ani de căsnicie, şi care după numai două luni petrecute pe plaja la Mamaia au putut să anunţe la întoarcerea acasă soţilor lor că sunt pe cale de a le dărui un moştenitor". Acelaşi articol nota că "toate flirturile se comit în franţuzeşte; sezoniştii si sezonistele nu vorbesc decât franţuzeşte. În Constanta, (în) tot cursul anului se vorbeşte turceşte, greceşte si bulgăreşte, vara nu se conversează (însă) decât în franţuzeşte".

Page 238: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În acest peisaj ce incită gândurile spre frivolitatea mai mult sau mai puţin nuanţată, marcată aproape obligatoriu de incognito-ul şi tânjitul fruct oprit al relaţiilor adultere Casa cu Lei şi-a creat fila ei proprie de legendă.

În acest sens, punând ca mărturie evocările unui venerabil şi distins concetăţean, dl. Simion Tavitian (03.02.1916 - 07.11.2008) şi conform unor înscrisuri, în anii 1940 clădirea se afla proprietatea Elizei Emirzian dar se pare că era în folosinţa fiului armatorului armean, Bebi Emirzian care a locuit în imobil până în 1941.

În acea perioadă, în Casa cu Lei era linişte ziua şi rumoare noaptea. După cum îşi aduc aminte vârstnicii ce încă mai pot să povestească din copilăria petrecută în peninsulă. Pe Strada Dianei la Nr. 1 aveau loc adesea petreceri private.

Page 239: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În fiecare seară, intrau doamne care îşi fereau identitatea de privirile celorlalţi, ajungând apoi şi domnii, întotdeauna pe jos, printre străduţe, pentru a nu fi văzuţi de soţii. Pe atunci tânăr, unul din povestitori îşi mai aduce aminte că a reuşit să identifice multe dintre personajele importante ale vremii care intrau în "casa de toleranţă" şi ieşeau câteva ore mai târziu. Printre aceste figuri notabile erau cunoscute de nume de comercianţi armeni, dar şi magistraţi, avocaţi, ofiţeri şi... lista poate continua...

Ca în orice port al lumii şi de asemenea ca în orice staţiune de băi, problema moravurilor a fost (n.b. - este şi va fi... ”O tempora, o mores!) o chestiune importantă.

Astfel, în primul Regulament pentru Administraţiunea interioara a Comunei urbane Küstenge ce a fost votat de către Consiliul Comunal, la 17 aprilie 1879 sunt stipulate 15 capitole care au diriguit evoluţia ulterioară a vieţii constănţene. Dintre aceste 15 capitole, două, si anume capitolele XI, XII au vizat nemijlocit reglementarea prostituţiei în oraş.

Page 240: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Faptul ca în actul administrativ fundamental al oraşului ce revenea sub autoritatea statului român, autorităţile locale instituite conform noului statut au găsit de cuviinţă să menţioneze o astfel de problemă arată fără de tăgadă că "cea mai veche meserie" era încă de la acea dată o problemă. Actul prevedea (art. 94) că un local unde se practica amorul tarifat "nu se deschidea în vecinătatea bisericilor şi a şcoalelor, în vecinătatea imediată a grădinilor publice, în hoteluri (pentru călători), birturi, cârciumi".

Din acest punct de vedere Casa cu Lei nu a fost niciodată în afara legii... Casa cu Lei se poate spune că a fost, mai mult sau mai puţin, o casă de raport dar nu şi o casă de toleranţă.

În imediata apropiere (Str. Lascăr Catargiu/Nicolae Titulescu) se află (denumirile sunt proprii deceniilor trecute) ”Hôtel d’Angleterre” (”Regina”/”Intim”), Cabaretul Britannia cu Hotel Metropol, Geamia Carol I, Biserica ”Sf Anton de Padova” a parohiei romano-catolice din Constanţa şi Catedrala Arhiepiscopală ”Sf Petru şi Pavel”.

Page 242: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Se prea poate ca la Casa cu Lei să se adune cupluri care îşi consumau discret idilele sub pavăza unui anonimat bine întreţinut. Faptul că locuinţa avea mai multe căi de acces prezenta suficiente avantaje. De asemenea, faptul că se afla în imediata apropiere a unor varieteuri sau hoteluri era un motiv pentru ca cei ce se perindau pe străzile învecinate să poată să se furişeze şi din peisaj şi să revină apoi fără a stârni suspiciuni...

 

Page 243: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Cu alte cuvinte, atunci când ceva  este posibil... fără evidenţa probelor, se naşte ca legendă şi poate să dispară tot ca legendă precum dispar rând pe rând povestitorii...

Page 244: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Se prea poate ca pe vremuri ”Casa cu Lei”  să fi fost ”CASA CU”... ???  ... Cine mai ştie azi???

Cabaretul Britannia - ”Azi îl vedem şi nu e...”

Motto: Nu-ţi cumpăra casă, cumpără-ţi un vecin. (proverb armean)

Dicran Emirzian, cel ce a construit Casa cu Lei, se pare că ar fi putut ţine cont de acest proverb iscat de înţelepciunea neamului său. Locuinţa nou ridicată se afla în imediata vecinătate a portului, a unor stabilimente în care se perindau afaceriştii sau turiştii în preumblările lor spre aiurea şi răspundea vanităţii sale de a fi la vedere de la mare distanţă. Şi cum orice hotel are alăturat localuri de amuzament, în vecinătatea casei armatorului existau vechi localuri sau începeau să apară altele noi

Page 245: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Până în anul 1903, pe Strada Elenă Nr. 7 (denumită mai târziu Lascăr Catargiu) se afla o construcţie pe care antreprenorul Gr. Gheorghiu a dorit să o transforme în hotel. Stabilimentul urma să fie numit Hotel "SPLENDID". Anterior pe locaţia respectivă funcţionase hotelul "PANAIOTTI". Clădirea veche a fost demolată şi din anul 1909 s-a inaugurat un nou local care s-a numit "Hotelul BRITANNIA".

Proiectul de bază al clădirii era ca la orice edificiu al vremii o îmbinare eclectică de elemente de arhitectură de sorginte apuseană. Avea o notă de personalizare proprie comanditarului dar şi arhitectului.

Page 246: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Firesc, nu lipseau detaliile specifice stilului Art Nouveau. Pilaştrii corespunzători celor două nivele, ancadramentele dreptunghiulare ale ferestrelor şi câte un cerc de tencuială deasupra celor de la parterul înalt constituiau elemente decorative bine puse în evidenţă.

Page 247: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Clădirea avea colţul teşit spre cele două faţade. La etaj, un mic balcon semicircular şi o suprastructură decorativă se constituiau într-un cadru ce confereau particularitate. În timp, acestea au fost modificate iar colţul faţadei se prezintă azi ca o suprafaţă plină şi plană. Elementele de expresie au fost suprimate de-a lungul anilor din varii considerente. Să nu uităm că pe parcursul anilor edificiul a avut mai multe destinaţii şi funcţiuni. Aici şi-a desfăşurat activitatea pentru o vreme baroul de avocaţi. Ulterior a servit drept sediu pentru mai multe instituţii şi întreprinderi. Clădirea a suportat ultimele transformări şi degradări majore în perioada 1974 - 1977 când a fost folosită ca sediu pentru întreprinderea ”Miniera” Dobrogea.

Întorcându-ne în istorie, în ziarul „Dacia” din 1915 apare o consemnare ce informa cititorii că vasta sală a Hotelului Britannia era închiriată pentru baluri „obişnuite sau mascate, nunţi, concerte, întruniri, teatru” . Gazetarii de la „Dacia” criticau însă, creşterea tarifelor practicate de hotel: „Nu suntem încă în plin sezon şi aceştia au ridicat preţurile cari au devenit exorbitante. Şi ne întrebăm cu grijă ce va fi în toiul sezonului, dacă am ajuns deja la o situaţie intolerabilă” .

Din anul 1923 devenit „varieteu”, la Britannia au început să aibă loc în fiecare seară „numere aduse cu mari sacrificii din străinătate şi din Capitală”, aşa cum anunţau ziarele vremii. Scriind despre cabaret ziarul „Dacia” îl numea cu emfază chiar „Paradisul Constanţei, cel mai frumos şi elegant loc de varietăţi, singurul loc de distracţie intim, pur familiar” .

În programul Cabaretului erau incluse ceaiurile dansante, spectacole de acrobaţii, concerte de jazz, concursuri de charleston, teatru şi multe altele: „Nu se poate concepe un program mai frumos şi mai complect ca la Varieteul Britannia, unde se produc şi prea cunoscuţii artişti ai Capitalei Adina şi M. D’Ayol, cu un repertoriu de duete şi cuplete cari provoacă râsul sănătos al spectatorilor. Vă trec toate necazurile dacă veniţi seara la Varieteul Britania”, promitea ziarul „Dacia”.

Page 248: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În ”Ghidul ilustrat pentru vizitatori - Constanţa şi Techirghiol - 1924” al ziariştilor Th. Ionescu şi I.N. Duployen la pagina 26 aflăm că ”Variete ”Britania”, Dancing-Cabaret aparţinând lui Mişu Georgescu, Str. Lascăr Catargiu Nr.7, este ”Cel mai luxos local de variete din Constanţa”

Page 249: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Câţiva ani mai târziu, pentru petrecerea revelionului 1927, ziarele anunţau că direcţiunea ”Britannia” aranjase „pe lângă spectacol şi o sumedenie de surprize circumstanţiale din care nu lipseşte nici turnarea plumbului în svârcolirile căruia o sybilă modernă va citi viitorul, evenimentele ce vor decurge pentru fiecare din cei prezenţi, în cursul anului următor”.

În „repertoriul“ Britannia îşi făcuse loc şi arta plastică, bineînţeles arta plastică de cabaret. În ziarul „Dobrogea Jună” unul dintre semnatari dedicând un articol pozitiv unui pictor german, aflat în trecere prin Constanţa, spre Cairo, consemna: „L-am văzut aseară în teatrul Britania, unde în mai puţin de cinci minute l-am văzut executând două tablouri mari, adevărate capo d’opere de artă” . Era probabil vorba despre acea categorie de artişti de cabaret care frapau prin insolitul producerii de grafică şi nu neapărat prin valoarea intrinsecă a obiectului de artă.

Page 250: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În evocările vremii deşi se vorbeşte de Varieteul Brittania nu se fac referiri decât sporadic asupra funcţiunilor de hotel ale stabilimentului.

Page 251: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Consultând acelaşi ghid din 1924 se observă că la adresa la care apărea Britannia (Str. Lascăr Catargiu Nr. 7) funcţiona şi hotelul de categoria a II-a ”Metropol”, local pe care puteau să îl folosească şi ofiţerii fără să încalce regulamentele de ordine militară ale vremii (pag. 152).

Page 252: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Cu alte cuvinte, spectacolele susţinute la parter de către artistele de cabaret puteau să fie continuate la solicitarea unor clienţi interesaţi şi generoşi în una din camerele de la etaj.

Page 253: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Spre a nu se simţi frustraţi şi obligaţi să încalce regulamentele, prin dispoziţiunile de garnizoană accesul în cabaret şi în hotelul aferent era permis şi acestei vajnice categorii de onorabili domni (mai ales că uniforma militară etalată în prezenţa doamnelor aducea din capul locului o şansă sporită de acces la nurii acestora).

Page 254: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Conducătorii de atunci ai armatei erau suficient de flexibili faţă de moravurile artistelor de cabaret pentru ca acolo unde nu puteau interzice din puritanism ”lipsa decenţei” să o poată cuprinde în filele unui regulament ca pe o chestiune ”admisă”... În fond, şi cei ce scriau regulamentele erau tot militari şi puteau păşi pragul localurilor deocheate fără a greşi în faţa regulamentelor de dânşii întocmite...

Să continuăm ...

Constanţa - Casa cu lei - Legenda unui loc comun.

E şi firesc să se cuprindă laolaltă timpul şi devenirea în timp a unui loc. Aşa se face că în defavoarea legendei lucrează faptul dovedit... În documentele vremii din anul 1921 se consemnează că în edificiul ridicat de armatorul Emirzian în Constanţa funcţiona o bancă. În lista abonaţilor telefonici din anul 1924 la adresa din Str. Dianei Nr. 1 este trecută Banca Comercială.

Page 255: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Mai târziu în local au funcţionat mai multe firme de comerţ o agenţie de transporturi şi chiar un Club Comercial. Mai apoi către finele perioadei interbelice imobilul şi-a reluat funcţiunea de locuinţă şi după cum am arătat anterior pe cea de casă de raport.

Un aspect mai puţin documentat îl reprezintă faptul că sunt consemnări care atestă că pentru scurtă vreme în Casa cu Lei în perioada interbelică a funcţionat sediul unei loje masonice.

Page 256: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Nu face obiectul de a trata în amănunt problema masoneriei din Constanţa de la reintrarea urbei sub jurisdicţia statului român dar putem să punctăm faptul că venerabilul Constantin Moroiu (13 februarie 1837 - 27 aprilie 1918) a locuit în ultima perioadă a vieţii în Constanţa şi apoi în Mangalia.

Page 257: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constantin Moroiu a marcat istoria modernă a României şi a Masoneriei Naţionale, fiind părintele şi fondatorul primei Mari Loji din România (Marea Lojă Naţională - 8 septembrie 1880). Din 1880 şi până în 1911 Constantin Moroiu a fost Mare Maestru şi Suveran Mare Comandor. Printre altele. Venerabilul maestru a fost unul dintre cei mai activi filatelişti din România. Fratele său George Moroiu a fost şi el un cunoscut Mason. Maria şi Elena Moroiu, fiicele sale, au fost iniţiate în Loja Steaua Sudului din Mangalia, în 1883, fiind primele femei din România iniţiate în Masonerie.

Potrivit definiției date de masonii înșiși, masoneria este: „o asociație de oameni liberi și de bune moravuri care conlucrează pentru binele și progresul societății prin perfecționarea morală și intelectuală a membrilor săi.“

Nu am calitatea de a comenta sub nici un fel această problemă dar, în prezent foarte mulţi sunt cei ce vehiculează fel de fel de informaţii mai mult sau mai puţin tendenţioase despre lojele masonice şi

Page 258: Constanta Diverse Inf Per Moderna

bulversează prin inconsistenţa documentării. Spun acest lucru deoarece a atribui paternitatea Marii Loje Naţionale a României unui grupuscul de sorginte KGB-istă mă amuză întrucâtva.

Trecutul e trecut... prezentul e travaliul ce dă naştere trecutului iar viitorul este trecutul ce nu a prins a se naşte...

Odată cu stingerea urgiei tăvălugului celei de-a doua mari conflagraţii mondiale România, cea vândută ca sclavă la Yalta (Conferința din Crimeea, 4-11 februarie 1945) a fost siluită de cizma muscală.

Năimiţii ”ciumei roşii” au început să sfâşie hupav din propria conşiinţă de neam şi de sine lingând slugarnic mâna tiranului din Georgia. Acela, fiu de cizmar nepriceput (sic!.. Uffff! tot despre cizmari ne aducem aminte), îşi renegase numele de Djugaşvili îşi renegase părintele şi odată ajuns să împărăţească

Page 259: Constanta Diverse Inf Per Moderna

cu samavolnicie o parte din lume le-a aruncat ca ciosvârtă nelegiuiţilor întru neam şi Dumnezeu de pe plaiul mioritic propria lor ţară.

Peste România şi români au început să curgă vremuri tulburi, din ce în ce mai grele. Constanţa a fost şi ea tribut ce a încăput în turbinca muscală. Monumentele de până mai ieri, clădirile de faimă ale oraşului s-au transformat peste noapte în latrine pestilenţiate de duhorile unor lifte străine şi păgân închinătoare cu limbă de lemn lozincilor şi tablourilor unor sceleraţi agăţate pe pereţii de peste tot.

Colegiu Mircea a devenit cazarmă. Hotelul Palas, Clădirea Şcolii Navale, Clădirea fostului Hotel Carol, şi multe dintre locuinţele celor avuţi din Constanţa au fost luate în devălmăşie de vremelnicii venetici.

Evenimentele s-au succedat tragic. Fiecare dintre datele faţă de care ne raportăm istoriei actuale de la 23 aug. 1944 spre prezent s-au reflectat sub felurite forme asupra oamenilor şi a locurilor. Ne amintim (cei ce o mai pot face) de 6 mar. 1945 - Guvernul Petru Groza, 1 iunie 1946 - execuţia lui Antonescu, 10 feb. 1947 - Tratatul de Pace de la Paris, 30 dec. 1947 - abdicarea, 11 iunie 1948 - L. nr. 119, naţionalizarea, 23 mar. 1950 - Decr. nr. 75 al M.A.N. - Canalul Dunăre - Marea Neagră, 23 apr. 1962 - încheierea cooperativizării, 19-24 iul 1965 - Congresul al IX-lea.... s.a.m.d.

Casa cu Lei a traversat şi ea alături de peninsulari istoria urbei. După anii `48 edificiul a fost naţionalizat conform decretului 92/1950, poz. 37. Prin anii 1953 se pare că în clădire se instalase un serviciu tehnic de la Canalul Dunăre - Marea Neagră.

Prin anii `70 odată cu ridicarea la nivel local a bunăstării celor din aparatul de partid şi din securitate s-au ivit oportunităţi oculte. Exacerbarea nevoilor ”Tov.-ilor” de a se deda la fel de decadent ca şi capitaliştii unei vieţi personale private a determinat factorii locali de decizie ca prin şedinţele Judeţenei de partid să se pună problema alocării de fonduri pentru renovarea şi transformarea câtorva din vechile clădiri ale peninsulei. Astfel, pe discreta străduţă Diana a fost renovată şi transformată în hotel şi restaurant clădirea de notorietate deja binecunoscută a fostului armator armean. A reapărut în felul acesta pe firmamentul constănţean, de data aceasta ca Hotel şi Restaurant, ”Casa cu Lei”.

Page 260: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Datorită locaţiei sale, clădirea putea fi atent şi vigilent controlată de ”organili” (sic!) în drept. Puţini dintre cei sosiţi în Constanţa ca turişti pot afirma că s-au cazat aici în condiţii de simpli solicitanţi la recepţia hotelului deservită de cerberii cu epoleţi (mai mult sau mai puţin albaştri). În situaţii similare s-au renovat la acea vreme şi Hotel Intim, Hanul Balcan şi probabil, alte asemenea locaţii. Ca restaurant, Casa cu Lei prezenta o ofertă gastronomică bine asezonată cu delicatese din bucătăria românească dar şi internaţională iar serviciul era discret şi promt în toate cele patru saloane ale parterului. Faptul că localul avea un ”ştaif” de rang înalt era dovedit şi de faptul ca mulţi dintre mai marii urbei îl alegeau pentru a organiza aici diverse mese de ocazie. Chiar şi Gică Hagi şi-a organizat petrecerea de nuntă la Casa cu Lei...

în rest... legendă...

”Uzina de lucrări în ciment și derivate” a lui Giuseppe Mattioli și Giuseppe Curti fondată în 1897 în Valea Țiglinei (Galați) ... Următoarea secție era cea unde se executau, tot din piatră artificială... După ce s-au turnat mai întâi formele din ghips, se executau diverse modele de capiteluri, coloane, flori, figuri, statuete etc. Cu asemenea piatră s-a ornat ... o altă lucrare ce au constituit-o 4 lei superbi, în mărime naturală, cântărind în total 1,5 tone, comandă a unui oarecare domn Dicran din Constanța, care ar fi ornamentat imobilul cunoscut și astăzi drept Casa cu lei.” Nu pot să lipesc tot citatul domnului Tudose Tatu, dar vă asigur că este frumos, frumos, ca și postarea dumneavoastră.

http://constanta-imagini-vechi.blogspot.ro/2011/10/constanta-casa-cu-lei-legenda-unui-loc.html

Page 261: Constanta Diverse Inf Per Moderna

CONSTANŢA 1905 - istorii aproape uitate - Crucişătorul (cuirasatul) ”Kneaz POTEMKIN TAVRICESKII”

( Броненосец ” Князь Потёмкин Таврический ” ) 

Apariţia crucişătorului răsculat „Potemkin” în largul coastelor oraşului Constanţa în vara anului 1905 a constituit un eveniment extrem de mediatizat. A fost totodată şi cauza unei vii emoţii în rândul populaţiei din oraş. S-au produs reacţii dintre cele mai diferite, de la o panică aproape generalizată, la atitudini de simpatie cu răsculaţii şi chiar la dorinţa de a-i ajuta. Datorită evenimentului Constanţa a fost rând pe rând

Page 262: Constanta Diverse Inf Per Moderna

destinaţia mai multor vizite guvernamentale şi ale oficialilor ruşi. După cum este cunoscut, a avut loc o debarcare în masă a marinarilor răsculaţilor, moment în care toată lumea a răsuflat uşurată. Ulterior, nava a fost predată autorităţilor ţariste.

Modul cum s-au desfăşurat evenimentele face obiectul prezentării de faţă. Pentru întocmirea materialului au fost întreprinse documentări din diverse surse (exclusiv accesibile din Internet) selectarea şi prezentarea constituind o problemă ce a încercat să facă faţă cât mai obiectiv dezideratului istoric. Pe lângă sursele cu notorietate obiectivă au fost utilizate şi cadre cu imaginile din filmul POTEMKIN a lui Serghei Mihailovici Eisenstein. Acestea cuprind în fapt viziunea regizorală a artistului fiind marcate de un subiectivism caracteristic autorului. Printr-o încercare de combinare echilibrată a obiectivului cu subiectivul s-a urmărit redarea evenimentului ”POTEMKIN - Constanţa 1905” în felul cum urmează:

...

Un episod delicat care a creat chiar o situaţie încordată în portul Constanţa s-a petrecut în luna iunie (27) a anului 1905, când în radă au ancorat trei nave (?!!!) de război ale flotei ruse din Marea Neagră: cuirasatul „Cneaz Potemkin Tavriceski” şi torpiloarele „Tuapse”(?!!!) şi „Flag”(?!!!), aduceau cu ele o situaţie inflamată, marinarii se ridicaseră împotriva ofiţerilor de pe cele trei nave, aceasta şi pe fondul convulsiilor politice din ţara lor de origine. Despre primele momente ”Jurnalul” consemnează: „Cunoscându-se evenimentele revoluţionare din Rusia şi verificându-se datele semnalate cu documentele ce se dispune asupra caracteristicilor bastimentelor streine s’a stabilit fără dificultate că acest bastiment era Quirasatul Kneaz Potemkin Tavticeski cel mai mare şi mai puternic vas al Marinei Ruse din Marea Neagră şi al cărui echipaj se revoltase” (n.b. - Ca şi în prezent, şi la data respectivă presa proceda în a furniza informaţii fără să verifice temeinic obiectivitatea acestora. În anul 1905 la Constanţa au sosit 2 (două) nave la bordul cărora se aflau marinarii răsculaţi: „Cneaz Potemkin Tavriceski” şi nava de sprijin a acestuia torpilorul ”Izmail” având ca număr de bordaj 267)

Deşi anunţaseră apropierea de portul Constanţa pentru înnoirea proviziilor pentru căpitanul-comandor Constantin Bălescu (comandant al Diviziei de Mare) a devenit clar că trebuia să gestioneze în fapt o criză mai puţin obişnuită. În sensul politicii statului român se dorea evitarea debarcării marinarilor revoluţionari în portul Constanţa şi, în acelaşi timp, o rezolvare care să nu lezeze nici partea rusă.

Prevalându-se de inexistenţa unui tratat de extrădare cu Rusia care să fie consemnat în „codul internaţional”, la ordinele primite de la guvernul de la Bucureşti şi după o consultare de urgenţă cu Palatul Peleş, căpitan-comandorul Constantin Bălescu a garantat viaţa şi libertatea celor aproape 800 de marinari ruşi, membri ai echipajelor răsculate. În primă instanţă au fost eşuate tratativele existând chiar o acţiune de intrare în forţă a torpilorului rusesc în port. Crucişătorul ”Elisabeta” a deschis focul şi navele ruseşti au părăsit rada portului îndreptându-se spre Feodosia. Ca  în toate porturile Rusiei Potemkin şi nava sa de sprijin nu putea să găsească asistenţa cerută. Urmare a acestui fapt cele două nave s-au înapoiat la Constanţa acceptând condiţiile dictate de România. Ulterior, cuirasatul rus a fost preluat de marina română şi armat cu echipaj românesc, arborând pavilionul naţional, în timp ce marinarii ruşi au fost convinşi de locotenent-comandorul Nicolae Negru, căpitanul portului Constanţa, să debarce. La 26 iunie (?!!!) a avut loc predarea cuirasatului „Potemkin” autorităţilor ruseşti, şi anume celor două cuirasate şi patru contratorpiloare ruseşti care sosiseră în acea zi în portul românesc şi care, două zile mai târziu, au părăsit apele naţionale ale României

Page 263: Constanta Diverse Inf Per Moderna

La finalul crizei aceiaşi gazetă concluzionează: „Astfel s-a terminat acest eveniment extraordinar care a produs o situaţie unică din punct de vedere internaţional, fără nici un incident cu toate că ordinile superioare s’au executat întocmai, graţie în parte fermităţii autorităţilor dar mai cu seamă moderaţiunei şi dorinţei de ordine faţă cu streinii a acestor oameni, care au fost un obiect de groază pentru guvernul şi conaţionalii lor. Ei au declarat şi au ţinut să probeze că fac tot posibilul să câştige încrederea şi simpatioa opiniunei publice europene. Astfel, în împrejurările disperate în care ei se găseau şi faţă cu slaba noastră forţă de rezistenţă, dacă se decideau a întrebuinţa forţa formidabilă ce o aveau în mânile lor, s’ar fi produs un dezastru pentru oraş şi ţară, rămânând numai consolaţiunea că cei însărcinaţi a face să se respecte dreptul şi cinstea ţării şi-au făcut datoria în mod conştiincios” (n.b. - anumite acţiuni sunt datate fără a se specifica modul cum erau încadrate în calendarul  de la acea vreme. Pentru cele mai multe state europene se folosea calendarul pe stil nou, pe când în Rusia rămăsese în uz calendarul pe stil vechi)

”Kneaz POTEMKIN TAVRICESKII” (Князь Потёмкин Таврический)

POT(I)EOMKIN (Потёмкин în rusă - pronunțat aproximativ Pa-'tiom-chin), numele întreg: ”Kniaz Potiomkin Tavriceski” (Князь Потемкин Таврический) a fost un cuirasat (Броненосец) al flotei Mării Negre a Rusiei.

Punerea chilei s-a făcut în februarie 1898 la şantierele navale ale Marinei Imperiale ruse din Nicolayev. Nava a fost lansată la apă în mai 1900. Datorită slabelor performanţe ale industriei navale ruse din zona Mării Negre lucrările la corp s-au desfăşurat până în anul 1902. Concomitent au fost făcute şi anumite schimbări la proiect ceea ce a condus şi mai mult la tergiversarea lucrărilor. În vara anului 1902 POTEMKIN a fost adus la Sevastopol în Arsenalul Marinei pentru armarea completă. Probele de mare au

Page 264: Constanta Diverse Inf Per Moderna

început în 1903. Au existat câteva incidente care au întârziat finalizarea navei: un incendiu în unul din compartimentele cazanelor  şi probleme apărute la una din turele care s-a fisurat pe timpul probelor de tragere de artilerie datorită unor defecţiuni de turnare. Turela a fost refăcută şi schimbată. Crucişătorul a fost considerat operaţional abia în primăvara anului 1905 (20 mai 1905). Pe perioada construcţiei şi armării nava suferise deja o importantă uzură morală. (ca date de referinţă pentru construcţia navei unele surse oferă informaţii diferite: punerea chilei - 25 nov. 1897;  coborârea de pe cală - 10 oct. 1898; lansarea la apă - 14 sep. 1900;)

CARACTERISTICI TACTICO-TEHNICE: Lungime - 115,36 m (378 feet 6 inches); Lăţime - 22.25 m (73 feet); Pescaj - 8.23 m (27 feet); Deplasament - 12,582 tone Conform unei alte documentaţii: Lungime - 113,2 m; Lăţime - 22.2 m; Pescaj - 8.4 m; Deplasament - 12 480 tone (proiectat) 12 900 tone (construit) 

ARMAMENT - de la momentul armării din construcţie (1905) până la dezafectare nava a fost de două ori modificată din punctul de vedere al dotărilor cu armament: 1905 - Artilerie: 4x12”(306 mm)/40 (2x2); 16x6”(152 mm)/45 - în cazemată; 16x3” (76,2 mm)/50; 6x47 mm; 2x37 mm; 2 mortiere 63,5 mm (artilerie de câmp); 4 mitraliere 7,62 mm; Tuburi lanstorpile: 5X 381 mm (sub linia de plutire) 1910 - Artilerie: 4x12”(306 mm)/40 (2x2); 16x6”(152 mm)/45 - în cazemată; 14x3”(76,2 mm)/50 - 10 în cazemată - 4 în turele; 6x47 mm; 2x37 mm; Tuburi lanstorpile: 4X 450 mm (sub linia de plutire).1911 - La bordul crucişătorului se instalează în premieră în flota rusă un sistem centralizat de conducere a focului de artilerie calibrat în metri. Sistemul rezolva problema unghiurilor de paralaxă pentru poziţiile la bord ale tunurilor pe care le comanda.1916 - Artilerie: 4x12”(306 mm)/40 (2x2); 16x6”(152 mm)/45 - în cazemată; 14x3”(76,2 mm)/50 - 10 în cazemată - 4 în turele; 2x3”(76,2 mm)/50 cu unghi ridicat de tragere (AA);  4x47 mm; 2x37 mm; Tuburi lanstorpile: 4X 450 mm (sub linia de plutire)

CARACTERISTICI PRINCIPALE ARMAMENT DE ARTILERIE GREU:TUNUL DE 12” (305 mm) clasa Pattern 1895: lungimea ţevii: 40 de calibre; Greutatea proiectilului 331,7 Kg.- (necesita masă de încărcare cu manevrarea încărcăturii la elevaţie 0°) ; Bătaie maximă (+15° elevaţie: 14 640 m - viteză iniţială 792,5 m/s); viteza de tragere 0,75 lov/min; putere de străpungere - 201 mm blindaj la 5490 m distanţă; turelă cilindrică - 2x4 elevatoare; unghiuri de tragere -  R(Pv) Td - 135° /  R(Pv) Bd - 135°  = sector prova 270°; elevaţie: -5°/+15°;  Greutatea unei turele armate - 43 t TUNUL DE 6” (152,5 mm) clasa Pattern 1892: lungimea ţevii: 45 de calibre; Greutatea proiectilului 41,4 Kg.; Bătaie maximă (+20° elevaţie: 11 520 m - viteză iniţială 792,5 m/s); viteza de tragere 3 lov/min; putere de străpungere - 43 mm blindaj la 5490 m distanţă; dispunere în cazemată; sector de tragere  135°; elevaţie: -5°/+20° 

Combustibil: cărbune - 670 t. normal; 870 t. maximum; Petrol - 580 t. (am găsit într-o altă versiune o diagramă de plinuri diferită, respectiv 950 t păcură şi 340 t cărbune)

Blindaj - oţel Krupp cementat - Pe bordaj linia de plutire - 229/152 mm - Pe bordaj linia superioară - 152 mm - Pe castelul comenzii 254 mm - Turele 305/254 mm 12” - Cazemate - 152/127 mm - Coşuri - 127 mm - Puntea principală - 38/76 mm

Page 265: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Propulsia - două maşini verticale cu expansiune triplă (VTE) - putere totală 11 600 CP (proiect) 11 300 CP (instalată) - (8 426.41 kW) [în anumite documentaţii am găsit doar 10 600 CP pentru puterea maximă]- două elice pas fix 4,2 m diametru - 82 rpm; 22 cazane Belleville (14 cazane cu păcură - Potemkin a fost prima navă din Flota rusă care a fost echipată cu cazane cu combustibil lichid) 8 cazane cu combustibil clasic solid

Viteza 16.5 Nd (29.6Km/h) - autonomie 1 750 Mm. - 12 Nd - autonomie 2200 Mm; 10 Nd - autonomie 3 400 Mm.(autonomia foarte mică pentru o asemenea clasă de nave a făcut-o improprie unei dislocări în flotele de la ocean. A fost în schimb considerată ca fiind adecvată pentru serviciu în Flota Mării Negre unde corespundea operaţional în teatrul de acţiuni navale împotriva flotei Imperiului Otoman).

Echipaj - 26 ofiţeri 715 (705) maiştri militari subofiţeri gradaţi şi marinari; Alimente 60 de zile; apă potabilă 14 zile.

Page 266: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Botezul Navei - Crucişătorul a fost botezat cu numele prinţului Grigori Potemkin, un important militar si om de stat al secolului XVIII. El fost considerat fondatorul oraşului ucrainean Nikolayev - oraş cu trei şantiere navale. De asemenea a fost considerat întemeietorul Flotei Imperiale Ruse a Mării Negre.

Grigori Potemkin a fost un personaj important din intimitatea împărătesei Ekaterina cea Mare şi unul dintre sfătuitorii foarte influenţi ai acesteia. Numele cneazului este vehiculat însă şi sub un alt context istoric. Ca sintagmă a căpătat notorietate expresia "satele lui Potemkin". Este vorba de acele construcţii făcute de kneaz cu ocazia unei vizite a ţarinei, prin Ucraina. Ştiind ca nu are ce arăta şi dorind sa mascheze mizeria în care trăiau oamenii prin acele părţi, Potemkin a poruncit construirea de sate din scânduri şi alte elemente de decor, puse la distanta de drum, în aşa fel încât împărăteasa sa aibă ce vedea din trecerea convoiului imperial . Ca efectul să fie cât mai realist unele casele scoteau si fum pe coşuri. Exemplul a rămas acreditat după aceea  în civilizaţia societăţii ruse. Este şi acum folosit atunci când se fac referiri la fals, înşelătorie, statistici falsificate. Ulterior termenul s-a extrapolat şi metoda a devenit de notorietate internaţională.

Începutul...

Revoluția rusă din 1905 a fost o mișcare antiguvernamentală, violentă fără țintă resimţită în întreg Imperiul Rus. Nu a fost o mișcare organizată sau controlată și nu a avut cauze sau scopuri unice. Germenii mişcării revoluţionare în Flota Imperială Rusă a Mării Negre cu baza la Sevastopol erau grefaţi de existenţa marinarilor proveniţi din rândul ţărănimii a proletariatului şi a contactelor ce erau iniţiate de agitatorii mişcărilor politice muncitoreşti. Personalitatea lui Lenin, era în puternică ascensiune.

Page 267: Constanta Diverse Inf Per Moderna

23 iunie 1905 (10 iunie stil vechi) - Organizaţia ”Ţentralka” a marinarilor revoluţionari se întâlneşte la Malakhov (deal situat la est de Sevastopol) pentru a pune la punct un plan de revoltă a marinarilor din Flota Marii Negre. Revolta urma să înceapă la bordul crucişătorului ”Rostislav”, nava amiral a Flotei Mării Negre

24 iunie 1905 (11 iunie stil vechi) - urmare a unor măsuri de îndepărtare a agitatorilor politici de la bordul navelor flotei, 40 de marinari revoluţionari sunt debarcaţi de la bordul crucişătorului ”Cneaz Potemkin” dar numai unul dintre liderii revoluţionari se afla printre aceştia. Echipajul este anunţat că nava va ieşi în larg pentru a efectua exerciţii şi trageri de artilerie de reglaj în raionul maritim din zona insulei Tendra (nord Sevastopol)

Page 268: Constanta Diverse Inf Per Moderna

25 iunie 1905 (12 iunie stil vechi) - Liderii organizaţiei ”Ţentralka decid ca la bordul navei Potemkin să înceapă revolta şi nu la bordul lui ”Rostislav”. Crucişătorul ”Cneaz Potemkin” părăseşte portul Sevastopol în cursul după- amiezei îndreptându-se către raionul de trageri.

Parte din marinarii care aveau să propage şi să conducă revolta de la bordul crucişătorului POTEMKIN

Page 270: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Comandantul  crucişătorului ”KNEAZ POTEMKIN TAVRICESKYI” - Cpt. R. 1 Evghenyi Nikolaevici Golikov (dreapta: fotografie de album, medalion: actorul Vladimir Barsky în rolul lui Evghenyi Golikov din filmul lui Eisenstein)

Comandantul crucişătorului împreună cu ofiţerii şi subofiţerii bordului la intrarea navei în operativitate - mai 1905

Page 271: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Grup de marinari de la bordul crucişătorului POTEMKIN

Page 272: Constanta Diverse Inf Per Moderna

26 iunie 1905 (13 iunie stil vechi) - Nava Potemkin soseşte în raionul Insulei Tendra. În oraşul ODESSA se produceau importante frământări sociale, apăruseră deja primele semnale de mobilizare pentru greva generală.

Page 273: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Torpilorul ”Izmail” aflat în escorta crucişătorului Potemkin s-a îndreptat către Odessa pentru a aduce provizii. Printre proviziile cumpărate de la magazinul Konovalova din Odessa de către comandantul torpilorului, Lt. Pyotr Klodt von Yurgensburg împreună cu intendentul navei Potemkin, micimanul (maistrul) A.N. Makarov, marinarul P.V. Alekseyev  şi măcelarul Gheraşenko s-a aflat şi o importanta cantitate de carne de vită alterată. 

Page 274: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Nava ”Izmail” (Измаил) având numărul de bordaj 267 a fost nava de escortă a Crucişătorului ”POTEMKIN”. Ca tip de nava a fost încadrată la categoria nave torpiloare dar în documentaţia de marină rusească apare de cele mai multe ori ca fiind nava puitor de mine. Aspectul este puţin deosebit faţă de conotaţia caracteristicilor tactico-tehnice uzitate în prezent faţă de aceste două categorii de nave. În perioada în care au fost folosite navele din clasa ”Izmail” acestea dispuneau de două tuburi lans-torpilă însă torpilele de la acea vreme erau neperformante ca armament în lupta pe mare. Torpiloarele erau folosite pentru a sprijini bastimentele purtătoare de artilerie grea prin executarea minărilor ofensive. Minele erau de obicei ambarcate şi lansate prin tuburile lans-torpile. Torpiloarele având viteze superioare în raport cu navele mari ale vremii executau linii de minare pe cursul viitor al formaţiilor de nave inamice determinându-le pe acestea să evite raioanele minate şi să intre în bătaia navelor purtătoare de artilerie grea proprii. Pe de altă parte, erau nave de deservire pentru navele grele de luptă fiind apte să facă deplasări rapide fie pentru aprovizionare curentă fie pentru deplasarea statelor majore sau a comandanţilor în cadrul escadrelor de luptă.

Page 275: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Referitor la torpilorul ”Izmail”, nava este considerată în istoria de marină ca fiind navă de sprijin a crucişătorului POTEMKIN.

”Izmail” a fost construit în Şantierele navale din Nikolayev şi a fost lansat la apă în 1886. Avea un deplasament de 77 tdw, Lungimea 38,89 m (127 feet 7 inches), Lăţimea 3,53 m (11 feet 7 inches), Pescajul 2,29m (7 feet 6 inches). Puterea 296 CP (221 kW). Propulsia 1 maşină verticală cu abur cu triplă expansiune. Viteza de manevră 17,5 Nd (32,4 Km/h) - Vit.max: 25 Nd; Echipaj: 3 ofiţeri, 20 de marinari; Armament - Artilerie: 2x37 mm - (tun revolver) - Torpile 2x15” (380 mm)

Comandantul navei - iunie 1905 - Lt. Pyotr Klodt von Yurgensburg, 41 de ani, descendent al unei familii nobiliare.

 

 27 iunie 1905 (14 iunie stil vechi) - Izbucneşte revolta. La orele 04.00 torpilorul ”Izmail” (Nr 267) se înapoiază de la Odessa în raionul de exerciţii aducând la bordul crucişătorului proviziile de hrană. Carnea de vită prezenta evidente urme de infestare cu viermi şi era neconsumabilă. Marinarii de la bordul lui Potemkin, furioşi, reclamă ofiţerilor bordului calitatea proviziilor. Medicul şef al navei, chirurgul Smirnof ( medicul secund era dr. Golenko, cel ce avea să devină personajul cheia al finalului nereuşit pe care l-a avut revolta) examinează carnea împreună cu ofiţerul secundul al navei, Cpt. R. II Ippolit Ghiliarovsky. Medicul declară că respectivul aliment este doar afectat de larve, carnea poate fi spălată si mâncată.

Page 276: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Marinarii la îndemnul agitatorilor de la bord hotărăsc să refuze ca hrană borşul preparat cu carnea de vită alterată.

Page 277: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Ofiţerul Secund supraevaluează situaţia şi ordonă adunarea întregului echipaj la pupa navei. (în imaginea de sus, actorul Grigori Aleksandrov, cel ce l-a interpretat pe Ghiliarovski în filmul POTEMKIN. Imaginea de jos scena din film cu adunarea echipajului la pupa navei.)

Page 278: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Echipajul este adunat pe punte şi i se ordonă să mănânce borşul preparat cu carnea alterată. Numai 12 dintre cei 700 de marinari se declară de acord să facă acest lucru. Se produce o rupere a formaţiei, marinarii încearcă să se refugieze în cazărmi,  au loc busculade, parte din marinari sunt dispersaţi de puşcaşii din garda de bord. Se reuşeşte reţinerea a circa 30 de marinari răzvrătiţi.

Page 279: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Fochistul Fyodor Z. Nikishkin, liderul agitator de la bordul lui Potemkin, forţând magazia de armament a navei înarmează mai mulţi marinari şi vin pe punte în ajutorul camarazilor ce urmau să fie executaţi pentru neexecutarea ordinului. Marinarii din gardă fraternizează cu echipajul. Are loc un prim schimb de  focuri.  Nikishkin trage primul foc al revoltei împuşcând un ofiţer al bordului. Ofiţerul secund Ghiliarovski îl împuşcă în cabina sa pe principalul lider al revoltaţilor marinarul Vakulenciuk, membru important al mişcării Ţentralka. Secundul la rândul său cade sub focul marinarilor revoltaţi. Conducerea revoltei este luată de Affansy Nikolaevich Matiushenko (În imagini sunt scenele din filmul lui Eisenstein  care surprind evoluţia revoltei)

Page 280: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Momentul întoarcerii armelor împotriva ofiţerilor de la bord.

Page 281: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Diagrama de regie a lui Serghei Mihailovici Eisenstein care surprinde evoluţia revoltei

Page 282: Constanta Diverse Inf Per Moderna

7 ofiţeri au fost ucişi iar 12 au fost arestaţi. Ofiţerii care au fost ucişi au fost următorii: Locotenentul de artilerie Neupokoyev (împuşcat în cap de Fyodor Z. Nikishkin), ofiţerul de cart Liventsev (împuşcat în acelaşi timp cu Neupokoyev), secundul navei Ippolit Gilyarovsky (împuşcat şi aruncat în mare), locotenentul Grigoryev (împuşcat în timp ce înota spre torpilorul ”Ismail”), Dr Smirnov (aruncat peste bord şi apoi împuşcat), Locotenentul de torpile Wilhelm Ton, şeful direct a lui Matiuşenko (împuşcat simultan de 10 marinari după ce a ucis un marinar din apropierea lui Matiuşenko pe când încerca să discute cu conducătorii revoltei în turela pupa a navei), Comandantul navei, Evghenyi Nikolaevici Golikov (împuşcat după ce marinarii revoltaţi au preluat controlul asupra navei - ultimul dintre ofiţerii omorâţi pe timpul revoltei)

Page 283: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Doi dintre ofiterii împuşcaţi de marinarii răsculaţi înainte de a fi îngropaţi

Echipajul răsculat de pe Potemkin a oprit torpilorul ”Izmail” să părăsească locul de bazare. Parte din ofiţerii aflaţi pe puntea crucişătorului în momentul izbucnirii revoltei  încercaseră să părăsească nava sărind peste bord şi au înotat către torpilor. Au fost împuşcaţi de marinarii revoltaţi de la bord. 

În momentul izbucnirii revoltei comandantul torpilorului a ezitat în primele 20 de minute şi nu a ordonat tăierea legăturilor ce ţineau nava amarată în bordul crucişătorului pentru a  părăsi raionul de staţionare. În momentul în care a luat decizia de a pleca, câteva piese de artilerie de la bordul lui POTEMKIN au deschis foc de avertisment şi torpilorul a revenit lângă crucişător.

Comandantul torpilorului, ofiţerii şi subofiţerii din subordinea sa au fost arestaţi şi urcaţi la bordul crucişătorului din ordinul lui Matuşenko fiind imediat înlocuiţi de 5 revoluţionari (2 fochişti, 2 mecanici şi un timonier) . Ulterior ofiţerii de pe IZMAIL împreună cu ofiţerii supravieţuitori de pe POTEMKIN (cei ce nu au consimţit să se alăture revoluţionarilor) au fost debarcaţi la mal în portul Odessa.

La bord a fost constituit un comitet revoluţionar condus de Affansie Nikolaevichi Matiushenko. La bord a fost arborat drapelul roşu al revoluţionarilor şi a fost  aruncat peste bord portretul Ţarului. Comitetul de pe Potemkin a hotărât:1. să trimită un grup de marinari în Odessa la primele ore pentru a cumpăra provizii.2. Să refacă plinul de cărbuni.3. Să debarce trupul neînsufleţit a lui Vakulinchuk pentru a fi înhumat şi pentru a sensibiliza populaţia.4. Să întocmească un raport amănunţit pentru a clarifica evenimentele din Golful Tendra şi să examineze comportamentul tuturor ofiţerilor.

Page 284: Constanta Diverse Inf Per Moderna

5. Să adreseze un apel populaţiei Odessei, trupelor de cazaci din garnizoană şi consulului francez.6. Să stabilească contactul cu reprezentanţii Partidului Social-Democrat.Comitetul revoluţionar l-a desemnat la comanda navei pe locotenentul de bord Alexeev care avea prerogative limitate şi se afla permanent sub controlul Comitetului. Pentru comanda şi exploatarea compartimentului maşini au rămas alături de marinarii revoltaţi locotenentul Kovalenko şi locotenentul Kaluzhny. 

S-a luat de asemenea decizia să fie debarcaţi ofiţerii care nu susţineau cauza revoluţionarilor.

În jurul orelor 16.00 ”Potemkin” si ”Izmail” au ridicat ancora şi s-au îndreptat către Odessa. La orele 22.00 cele două nave au ancorat la radă în faţa intrării de sud a portului Odessa.

Page 285: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Iată ce consemna la momentul respectiv Mikhail Vasilyev-Yuzhin, unul dintre colaboratorii lui Lenin trimis de acesta să se ocupe personal de revolta ce izbucnise la nivelul navelor din Flota Mării Negre. ”...echipajul de pe «Potemkin» a adresat «domnilor odesiţi» un apel în care arăta ce se întîmplase pe crucişător şi prin care chema populaţia din Odessa să-i acorde sprijinul ei. În acelaşi timp a fost trimisă o delegaţie la autorităţile locale ca să le ceară să nu încerce să împiedice înmormîntarea marinarului ucis şi să le avertizeze că crucişătorul va bombarda imediat oraşul dacă se vor pune piedici sau va fi reţinută delegaţia.” (n.b. Yuzhin a ajuns la Odessa după ce POTEMKIN părăsise portul. Relatarea inserată aici este o prezentare a faptelor urmare a discuţiei dintre colaboratorul lui Lenin cu Emelian Iaroslavski (Gubelman), conducătorul bolşevicilor din Odessa - între materialele consultate apar diferenţe flagrante între relatarea lui Iaroslavski şi cea a lui Matiuşenko bunăoară sau A. P. Brzhezovsky, unul dintre participanţii la revolta de pe Crucişătorul Potemkin, în cartea sa ”11 zile pe Potemkin” )

Acţionându-se conform planului stabilit de comitetul de la bordul crucişătorului s-a intrat în contact cu liderii organizaţiilor politice din oraş. Organizaţiile revoluţionare care existau în Odessa erau neomogene şi acţionau incoerent:1 - Comitetul RSDLR (bolşevic)2 - Grupul CCRSDLP (menşevic)3 - Comitetul Bund4 - Comitetul Partidului Revoluţionar Socialist5 - Grupul anarhiştilor comunişti6 - gruparea polului SionistToate aceste organizaţii erau ostile una faţă de cealaltă şi îşi disputau influenţa în rândul muncitorimii luptând pentru supremaţie. Bolşevicii, deşi cu cea mai mare influenţă, nu erau suficient de puternici să preia sub control conducerea mişcării revoluţionare. Aceştia, preliminar întâlnirii, puseseră la punct, fiecare în parte planuri de atragere în propriile organizaţii a echipajului de pe Potemkin. Ajunşi la bord, au propus ca parte din echipaj înarmată să debarce la uscat pentru a forma un detaşament de contracarare a presiunii militare exercitată de cazaci, să facă apeluri la fraternizare şi să polarizeze populaţia pentru a spori revolta.Comitetul de pe Potemkin a refuzat asemenea iniţiative deoarece a considerat că nu se poate dispensa de nici un membru al echipajului, aceştia fiind strict în serviciul bordului, nu se poate realiza o coordonare a celor de la uscat cu cei rămaşi la bord şi numai uniţi, echipajul reprezintă o forţă.

Page 286: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Pe lângă conducătorii celor trei fracţiuni politice importante ale proletariatului la bordul navei au sosit şi mai mulţi muncitori social-democraţi. Scopul lor era să discute cu echipajul pentru a le prezenta situaţia şi evenimentele din oraş şi de a-i determina pe marinari să răspundă cu mai mult interes în faţa solicitării proletariatului. Cei mai mulţi dintre membrii echipajului care sub influenţa provocatoare a subofiţerilor ce fuseseră eliberaţi anterior şi îşi reluaseră atribuţiunile la bord au primit cu ostilitate prezenţa proletarilor intruşi şi au comunicat că Potemkin este al marinarilor nu al muncitorilor. Ca urmare discuţiile au fost întrerupte şi s-a decis ca doar un număr limitat de marinari să fie dislocaţi la ţărm şi aceasta numai pe perioada ce ar urma până la plecarea navei.

Page 287: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Scările Richelieu din Odessa (Sus: privire dinspre Bd Primorsky spre port, jos privire dinspre port; cel mai probabil, fotografiile scărilor sunt la o dată ulterioară anului 1905 deoarece scările sunt pe front larg; dreapta ”Potemkin” şi ”Izmail” în faţa intrării de sud  în portul Odessa)

Page 288: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Crucişătorul ”Potemkin” şi torpilorul ”Izmail” (267) în faţa portului Odessa.

Page 289: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În dimineaţa zilei de 28 iunie 1905 (15 iunie stil vechi) s-au prezentat la bordul crucişătorului reprezentanţii a două regimente din garnizoană, ”Ismail” şi ”Dunărea” care sub motivul că doreau să ajute la constituirea echipajului într-un regiment care să poată constitui un factor militar de echilibru în oraş urmăreau în fapt să determine întârzierea cât mai mult posibil a unor acţiuni decisive a celor de pe navă. Acţiunea delegaţilor militari reprezenta o tatonare a intenţiilor celor de la bordul bastimentului şi un contact necesar pentru cunoaşterea directă a intenţiilor celor din Comitetul revoluţionar de pe Potemkin. În afara acestei vizite de mediere şi tatonare a reprezentanţilor militari îşi exprimaseră intenţia de a urca la bord şi reprezentanţii poliţiei şi jandarmeriei însă în momentul în care au fost somaţi să arunce peste bord săbiile şi armamentul au preferat să nu mai dea cale iniţiativei retrăgându-se.

Page 290: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În fotografie, Comandantul militar al oraşului Odessa, generalul Vasilii Apollonovich Kakhanov şi locţiitorul său generalul K.A. Karagosov. Generalul Kakhanov  considera că trupele din garnizoană aflate sub comanda sa nu mai sunt de încredere şi a procedat la înlocuirea acestora cu trupe din Brigada 15 de artilerie din Tiraspol, Regimentul de dragoni Voznesensk din Belets, şi câteva regimente de infanterie din Vender şi Ekaterinoslav. În acest timp evenimente sângeroase aveau loc în oraş şi în port. Iniţial conducerea armatei şi poliţiei au resimţit o puternică teamă faţă de atitudinea celor de pe nava răsculată dar văzând că de la bord nu apar reacţii au trecut la regruparea forţelor şi au pregătit noi intervenţii în forţă. La căderea serii s-au făcut simţite încercări de a declanşa progromuri împotriva evreilor dar fără vre-un succes notabil. Doi dintre provocatori au fost anihilaţi de mulţime unul fiind bătut crunt iar un al doilea împuşcat. În faţa acestei situaţii poliţia şi jandarmeria şi-au îndreptat atenţia şi efortul asupra incitării lumii interlope din port. Astfel după ce le-a fost oferită o mare cantitate de băutură vagabonzilor şi celor fără căpătâi din port aceştia au fost incitaţi să treacă la distrugeri şi incendieri în cartierele oraşului. A izbucnit panica şi s-au declanşat mai multe incendii. Formaţiunile de pompieri care au încercat să intervină au fost oprite din acţiuni de către poliţie.Descoperind o concentrare a muncitorilor spre a se constitui în grupuri de acţiune pentru restabilirea ordinii, poliţia, pe fondul incidentelor în desfăşurare a deschis focul sub motivul că muncitorii urmau să atace oraşul. În cartierul evreiesc al oraşului Odessa-Moldavanka lăsat deliberat fără supraveghere de către poliţie s-a declanşat progromul. Circa 2 000 de oameni au căzut sub împuşcături sau au murit în incendii. Liniştea nu a fost restabilită nici în cursul dimineţii şi luptele au continuat peste tot. În faţa acestei situaţii pe baza ordinelor primite de la St. Petersburg generalul Kakhanov, comandantul militar al oraşului a decretat legea marţială.

Page 291: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Regimentele sosite în garnizoană au ridicat tabăra în centrul oraşului Odessa  şi în piaţa Catedralei.

Page 292: Constanta Diverse Inf Per Moderna

O fotografie interesantă a scărilor din Odessa păzite de trupele de cazaci. Nu am putut localiza cu precizie unde existau aceste scări care apar în imagine deşi cele mai multe din indicii conduc la accepţiunea că sunt totuşi monumentalele scări din Odessa.  Se pare că există o flagrantă confuzie referitoare la datele ce sunt deţinute despre acest simbol deosebit al oraşului. Se observă că frontul scărilor este mult mai îngust decât cel din prezent. Este posibil ca locul pe care se aflau să permis ulterior să se realizeze o deschidere lărgită şi eficient speculată vizual cu un puternic impact monumental. Dacă această fotografie este din anul 1905, rezultă că imaginile din filmul lui Eisenstein din 1925 prezintă construcţia înnoită a monumentalelor scări. În absenţa unor elemente concrete nu pot să formulez o argumentare coerentă şi veridică asupra acestei probleme. Ofer însă cele mai vehiculate elemente cunoscute despre ”Scările din Odessa”:În unele surse am găsit informaţia că  scările erau în număr de 240 pe 12 paliere a câte 20 de trepte şi cu 11 platforme intermediare. Ceea ce este publicat în mod curent, precum şi fotografiile  mai vechi sau mai noi prezintă însă o cu totul altă imagine.  Istoria monumentului în accepţiunea actuală este următoarea:

Page 293: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Locul unde sunt amplasate reprezintă o cale simbolică de acces dinspre mare spre oraş. Scările au fost proiectate în anul 1825 de către arhitecţii Avraam Melnikov şi Francesco Boffo(rd?) din St. Petersburg la comanda Prinţului Vorontsov (guvernatorul general al Odessei) pentru soţia sa Elizabeta. Construcţia lor s-a realizat în perioada 1837-1841. Proiectul de factură monumentală era realizat din marmură de Trieste. Preţul a fost de circa 800 000 ruble. Construcţia propriu-zisă a fost realizată sub conducerea inginerului englez John Upton. La partea superioară lăţimea este de 12,5 m (41 ft) pentru ca la bază să se desfăşoare pe un front de 21,7 m (70,8 ft) Diferenţa de nivel este de 27 m. Lungimea desfăşurată este de 142 m. Iniţial au fost 200 de trepte 10 paliere cu 20 de trepte fiecare cu 11 platforme intermediare. Datorită efectului de perspectivă obţinut prin proiectarea ”în deschidere” a scărilor se constată că de sus în jos se vad platformele intermediare ale palierelor iar de jos în sus aceste platforme nu mai sunt vizibile, imaginea fiind aceea a unui lung şir de trepte. Urmare a coroziunii şi a diverselor transformări structurale, în anul 1933 scările au fost reconstruite şi s-a optat pentru granit în defavoarea marmurei de până atunci.Cu această ocazie, palierul inferior a fost scurtat cu 8 trepte , numărul actual al acestora fiind de 192. Prin intervenţia respectivă s-a pierdut din efectul optic astfel încât perspectiva actuală este alienată faţă de cea originală.Începând cu anul 1906 a fost construit un ascensor în partea stângă a scărilor (de jos în sus)  care a fost funcţional în anumite etape şi care a cunoscut la rândul său diferite modernizări. Imaginea actuală este circulată cu mare frecvenţă în aproape toate prospectele turistice ce fac referire la Ukraina şi fiecare dintre ele vehiculează diferite elemente de detaliu, mai mult sau mai puţin verificate istoric. Denumite la început ”Scările Prymorsky”, după numele bulevardului unde se află (la intersecţia cu bulevardul Ekaterina)  odată cu amplasarea statuii ducelui de Richelieu (fondatorul oraşului Odessa modern) la partea superioară a structurii arhitectonice scările au fost denumite ”Scările Richelieu”. În 1955 la a 50-a aniversare comunistă a Revoltei din Odessa  scările au fost redenumite ”Scările Potemkin”. În prezent în prospectele şi site-urile din NET sunt circulate mai toate denumirile acestea dar monumentul ca atare, este unul singur şi reprezintă un loc universal recunoscut.Sub rezerva lipsei de elemente certe am pus aici pe cele (personal) cunoscute în limita de cuprindere a materialului informativ.

Page 294: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Teatrul din Odessa - ţinta preconizată să fie lovită de proiectilele plecate de la bordul crucişătorului ”Potemkin”.

Page 295: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Scene din filmul ”Potemkin” a lui Eisenstein (1925) - analiza detaliilor poate evidenţia suficiente elemente de coerenţă sau incoerenţă cu izvoarele istorice din perioada evenimentelor. În oraş a fost declarată legea marţială. Armata a intervenit în forţă. 1 260 de locuitori au fost ucişi sau răniţi (500 de morţi au fost înregistraţi doar în incidentele desfăşurate pe ”treptele Odessei”).  Pagubele în urma ciocnirilor violente din zona treptelor şi a teatrului s-au ridicat la peste 15 milioane de ruble. În port şi în cartierele oraşului pagubele au depăşit 50 000 000 ruble.

Page 296: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Scene din filmul ”Potemkin” a lui Eisenstein (1925) - analiza detaliilor poate evidenţia suficiente elemente de coerenţă sau incoerenţă cu izvoarele istorice din perioada evenimentelor.

Page 297: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Distrugerile provocate de elementele anarhiste au fost un motiv ca să se ajungă la impunerea legii marţiale şi preluarea prin forţă a controlului de către autorităţile ţariste asupra stării din oraş

Page 298: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Vakulenchuk - propagandă sau adunare funerară?28 iunie 1905 (15 iunie stil vechi) - O escortă de 40 de marinari au adus la uscat trupul neînsufleţit a lui Vakulenchuk (deja erau manifeste semne fiziologice de degradare a cadavrului). Datorită trădării unuia dintre marinari care a informat jandarmeria trei dintre oficialii oraşului cu un grup de 50 de cazaci au împiedicat accesul pe uscat al membrilor echipajului de pe Potemkin. Doar 2 menşevici şi un bolşevic au fost avizaţi să rămână la uscat în locul unde urma să se desfăşoare ceremonia funerară. Imediat după sosirea pe capul molului acestora li s-au alăturat circa 10 000 de locuitori din Odessa. 

Page 299: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Înmormântarea lui Gregory Vakulinchuk a avut loc înspre orele prânzului după ce se purtaseră mai multe tratative referitoare la procedurile de urmat. S-a aprobat de către autorităţi trecerea prin oraş a cortegiului funerar cu condiţia ca trupul neînsufleţit al marinarului să fie însoţit doar de 12 membri ai echipajului. Iniţial Matushenko solicitase ca la funeralii să participe 100 de marinari. Autorităţile au impus însă ca delegaţia bordului pe parcursul deplasării cortegiului să fie formată doar din 12 marinari neînarmaţi, siguranţa şi libertatea acestora fiind garantată de către poliţie. Ca şi pe cheu, ceremonia a fost susţinută de un mare număr de civili care au însoţit convoiul şi au manifestat zgomotos împotriva autorităţilor.La înapoiere marinarii de pe Potemkin au fost blocaţi de un detaşament de soldaţi şi asupra lor s-a deschis focul. Nefiind înarmaţi nu au avut cum să riposteze şi s-au refugiat în port pentru a se înapoia la bord. La navă au mai ajuns doar 9 dintre cei 12 marinari. Nimeni nu a fost în măsură să spună ce s-a întâmplat cu ceilalţi trei matrozi.

Page 300: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Generalul de brigadă V.P. Pereleşhin comandantul portului comercial Odessa împreună cu adjunctul său N.I.Romanenko din dispoziţia primarului oraşului D.B. Neidhardt au dispus ca  trupul lui Vakulenciuk să fie depus pe un cap de mol pentru a limita cât mai mult accesul civililor la ceremonialul de înhumare.

Deschiderea Focului de Artilerie asupra oraşului Odessa.29 iunie 1905 (16 iunie stil vechi) - 18:35 La bordul crucişătorului s-a primit informaţia că în Odessa la ora 19.00 urma să aibă loc în localul Tearului de Operă o întrunire a Comitetului Militar condusă de generalul Vasilii Apolonovici Kakhanov comandantul militar al oraşului. La întrunire participa şi generalul Karagosov comandantul cazacilor. La iniţiativa agitatorilor bolşevici Kirill şi Feldman aflaţi la bordul crucişătorului, voind să schimbe echilibrul de forţe din oraş în favoarea civililor revoltaţi, Comitetul revoluţionar de pe Potemkin a hotărât să deschidă focul asupra clădirii Teatrului. Nava s-a pus în mişcare şi a ocupat poziţie de tragere cu bordul tribord la circa 5 cabluri (900 m) de port.

Page 301: Constanta Diverse Inf Per Moderna

S-a decis să se execute foc de avertizare  cu trei lovituri de manevră trase cu tunul de 37 mm pentru ca populaţia civilă să se poată adăposti. Ţinta urma să fie Clădirea Teatrului. Pe puntea de comandă Matushenko împreună cu Dymcenko, Nikishkin, Kovalenko şi locotenentul de bord Alexeyev (cel desemnat la comanda navei de către revoluţionari) studiind o hartă (improprie scopului, neavând scară şi elemente de identificare certă) au stabilit trei potenţiale ţinte pentru deschiderea focului. De reţinut că nici unul dintre cei de pe punte nu avea pregătirea necesară conducerii tragerilor de artilerie. S-a ordonat şi s-au executat cele trei lovituri de avertizare cu muniţie de manevră. Condiţiile de observare directă şi executarea tragerii nu erau favorabile. Cu fiecare minut erau din ce în ce mai rele datorită orei zilei ce făcea ca soarele să treacă rapid spre locul unde dispărea sub linia orizontului. Deasupra oraşului pluteau nori de praf şi fum urmare a incendiilor de peste zi. Un incendiu izbucnit pe neaşteptate în port făcea ca fumul dens să fie purtat de briza de seară peste bazinul portuar şi o bună parte din zona de vizare.  Semnalizatorul Frederyck Vendenmeyer, unul din cei 12 membri ai Comitetului revoluţionar de la bordul lui Potemkin a calculat relevmentul şi distanţa pentru tragere pentru bateria de 6” (152 mm). După o ultimă consultare Matiuşenko a dat ordinul de tragere.

Page 302: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Primul proiectil de 152 mm a  lovit colţul unei clădiri din centrul oraşului fără a produce pagube iar la impactul cu solul nu a explodat fiind destinat de principiu unui impact violent cu blindajul unei nave si nu cu solul. Pagubele au fost puţin importante şi nu au existat victime. Matiuşenko, realizând gravitatea lovirii de ţinte civile,  l-a avertizat pe Vedenmeyer să calculeze cu precizie coordonatele pentru a lovi clădirea Teatrului.  Situaţia putea deveni foarte nefavorabilă  în sensul că la apariţia pierderilor umane şi materiale datorate loviturilor de artilerie se pierea dintr-odată sprijinul populaţiei civile. Calculele au fost refăcute şi s-a ordonat executarea celei de-a doua lovituri.

Page 303: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Şi de data aceasta lovitura a fost imprecisă. Proiectilul a lovit acoperişul unei locuinţe (Str. Nezimskaya Nr.71) pe care l-a despicat în două a ieşit pe partea opusă a clădirii şi a explodat într-o lizieră de salcâmi. Nu au fost nici de această data victime. În oraş se declanşase în schimb panica. Pe bulevardul Primorsky populaţia civilă a început să alerge în dezordine. În tabăra cazacilor din imediata apropiere s-a produs busculadă. Parte din caii cazacilor dar şi cei de la trăsurile din zonă s-au speriat şi au început să se deplaseze haotic. Au început să se dea semnale către crucişător. Ele erau pe deoparte de la populaţia civilă dar şi de la formaţiunile militare organizate de revoluţionarii din Odessa. De pe puntea de comandă a lui Potemkin nu se mai putea distinge cu precizie care erau mesajele.  Semnalizatorul Frederyck Vendenmeyer a comunicat că de pe mal se observă fluturând steaguri albe ceea ce denota intenţia autorităţilor de a negocia încetarea focului. S-a ordonat oprirea tragerii. După câteva deplasări la mal ale delegaţilor bordului şi în urma negocierilor ce au avut loc în capul scărilor Richelieu  direct cu generalul Karagazov, acesta le-a comunicat marinarilor de pe Potemkin  că li se ordonă să se predea necondiţionat fără a riposta cu focul artileriei deoarece vor fi loviţi  artileria ce ocupase poziţii de tragere în zona portului.

Page 304: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Neavând experienţa conducerii militare  a acţiunilor, Comitetul revoluţionar de pe Potemkin a pierdut iniţiativa şi subevaluând calitatea forţei de care dispuneau au hotărât să iasă la larg în afara bătăii artileriei de la mal. ”Potemkin” s-a pus în marş şi a părăsit poziţia de tragere. În Odessa urma să înceapă o noapte de coşmar.

Semnalizatorul  Frederyck Vendenmeyer  deşi desemnat ca membru al Comitetului revoluţionar de la bordul lui Potemkin, a fost în fapt unul dintre personajele cheie ale eşuării revoltei de la bordul lui Potemkin. El a fost cel ce a ascuns codurile secrete de semnalizare ale Marinei Imperiale pentru a nu putea fi utilizate de marinarii revoltaţi. A ascuns hărţile de artilerie şi alte documente nautice  cu caracter operativ oferind în schimb comenzii navei hărţile cu caracter consultativ-orientativ. A executat calculele eronat pentru deschiderea focului asupra teatrului din oraşul Odessa. A raportat greşit semnificaţia semnalelor sosite de la mal după primele două lovituri de artilerie lansate de pe  Potemkin. (Din portul Odessa se semnaliza: ”Continuaţi tragerea, după debarcare vom fi alături de voi.” La bordul navei, nefiind nimeni în măsura (în afara lui) să descifreze corect aceste semnale, s-a acţionat conform informaţiilor false oferite de Frederyck Vendenmeyer). După înăbuşirea revoltei şi revenirea navei în serviciu Marinei Imperiale, alături de Dr. Golenko (al doilea trădător al cauzei revoluţionarilor)  Frederyck Vendenmeyer a fost felicitat de Ţarul Rusiei. pentru serviciile aduse coroanei.

Comandanţii Flotei Imperiale a Rusiei din Marea Neagră.Comandantul Flotei: Vice-Amiral Grigorii Pavlovich Chukhnin

Şeful de Stat Major: Vice-Amiral Alexander Kh. Krieger

Navele care au format Escadra Flotei Mării Negre împotriva crucişătorului POTEMKIN

Page 305: Constanta Diverse Inf Per Moderna

ROSTISLAV (POCTИCЛAB) - nume complet ”ROSTISLAV I AL KIEVULUI” Construit în Şantierele Navale Nicolayev - 30 ian. 1894 - punerea chilei; 19 mai 1895 - lansarea la apă a navei; 2 sep. 1896 - botezul navei; mai 1900 - armat cu echipaj

Deplasament - 8 880 long tons (9 020 tdw) (proiect) - 10,520 long tons (10,689 tdw) (construit); Lungime: 351feet 10 inches (107.2 m) Lăţime: 68 feet (20.7 m) Pescaj: 22 feet (6.7 m) (proiect); 25 feet 2 inches (7.7 m) (construit); Putere instalată: 8,500 CP (6,300 kW); Propulsie: 2 coşuri, 2 maşini cu abur verticale triplă-expansiune. 8 cazane; Viteză: 15 Nd (28 km/h) Autonomie: 4 100 Mm; Echipaj: 633 (1900), 831-852 (primul război mondial)

Armament - Artilerie: 2 × 2 - 10” (254 mm); 4 × 2 - 6”(152 mm); 12 × 1 - 47 - mm (1.9”); 16 × 1 - 37-mm (1.5”);Torpile - 6 × 15” (381 mm); Blindaj: Linia de plutire: 14.5” (368 mm); Punte: 2–3” (51–76 mm); Turele: 10” (254 mm); Castelul comenzii: 6” (152 mm); Cazemată: 5–9” (127–229 mm)

Page 306: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Ekaterina II (Екатерина II) - Şantierele navale ROPiT Sevastopol 1883–94; Deplasament: 11,050–11,396 long tons (11,227–11,579 t); Lungime: 339 ft 3 in (103.40 m); Lăţime: 68 ft 11 in (21.01 m); Pescaj: 27.92–28.83 ft (8.51–8.79 m); Putere instalată: 9,000 CP (6,711 kW) ; Propulsie: 2 coşuri 2 maşini verticale cu abur cu triplă expansiune 14 cazane verticale; Viteza: 15–16.5 Nd (28–30.6 km/h) Autonomie: 2,800 Mm (5,186 km) la 10 Nd (19 km/h) sau 1 367 Mm (2,532 km) la 14.5 Nd (26.9 km/h); Echipaj: 633

Armament -  Artilerie: 3 × 2 - 12” (305 mm); 7 × 1 - 6” (152 mm); 8 × 1 - 47- mm (1.9”) [5- tunuri revolver Hotchkiss] 4 × 1 - 37- mm (1.5 ) [5- tunuri revolver Hotchkiss] Torpile: 7 × 1 - 14” (356 mm); Blindaj: Linia de plutire: 8–16” (203–406 mm); Turelă redută: 12” (300 mm); Punte: 2–2.5” (51–64 mm); Turele tunuri: 2–3” (51–76 mm); Castelul Comenzii: 8–9” (203–229 mm)

Page 307: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Kazarskii (Каза@ рский) - Crucişător de minare - Şantierele navale ROPiT Sevastopol 1889–1890; Punerea chilei: 19 Aug. 1889;.Lansat la apă 1889; Armat 1890; Deplasament: 432 t.; Lungimea: 60,4 m; Lăţimea: 7,4 m;Pescaj: 3,3 m; Propulsie: 2 compartimente maşini un singur coş; 1 maşină cu abur verticală triplă expansiune;Putere instalată: 3500 CP; Viteză: 21 Nd (maxim), 10 Nd (economică) Autonomie: 1650 Mm; Echipaj: 7 ofiţeri 120 marinari

Armament - Artilerie; 6 х 47-mm; 3 х 37-mm; Tuburi lans-torpile - 2х1 381 mm; Blindaj: 13 mm

 

Page 308: Constanta Diverse Inf Per Moderna

(Sfântul) Gheorghe Învingătorul (balaurului) (Георгий Победоносец) Comandat de Marina rusă la 27 Mar. 1889 la Şantierele Navale ROPiT din Sevastopol; Preţul (la data comenzii): 3 000 000 ruble; Punerea chilei: 5 May 1891; Lansat la apă: 9 Mar. 1892; Armat cu echipaj 1893 Deplasament: 11,032 long tons (11,209 tdw);Lungime: 339 feet 4 inches (103.4 m); Lăţime: 68 feet 11 inches (21.0 m); Pescaj: 27 feet 11 inches (8.5 m); Puterea instalată: 9,843 CP (7,340 kW) ; Propulsie: 2 compartimente maşini, 2 coşuri; 2 maşini cu abur verticale cu triplă expansiune, 16 cazane; Viteza: 16.5 Nd (30.6 km/h) (în probe) Autonomie: 2,800 Mm (5,200 km) la 10 Nd (19 km/h) sau 1367 Mm (2,532 km) la 14.5 Nd (26.9 km/h); Echipaj: 642

Armament - Artilerie: 3 × 2 - 12” (305 mm): 7 × 1 - 6” (152 mm); 8 × 1 - 47 mm (1.9 in); 10 × 1 - 37 mm (1.5”);Torpile: 7 × 1 - 14” (356 mm) 65 mine; Blindaj: Linia de plutire: 6–16” (152–406 mm); Punte: 1.5–2.25” (38–57 mm); Turele: 12” (305 mm); Turele încastrate: 1.5–2.5” (38–64 mm); Castelul comenzii: 9” (229 mm); Cazemată: 9–10” (229–254 mm)

Page 309: Constanta Diverse Inf Per Moderna

12 Apostoli (Двенадцать Апостолов) - comandant 1905 - Căpitan N.M. Kolands - Comandată: 12 Nov. 1887 Şantierele Navale ale Amiralităţii din Nicolayev ; Punerea chilei: 21 August 1889; Lansată la apă 13 Sep. 1890; Armată: Dec. 1892 ; Deplasament: 8,710 long tons (8,850 t); Lungime: 342 ft (104 m); Lăţime: 60 ft (18 m);Pescaj: 27 ft 6 in (8.38 m) ; Putere instalată: 8,500 CP (6,338 kW); Propulsie: 2 compartimente maşini, 2 coşuri; 2 maşini cu abur verticale cu triplă expansiune; 8 cazane verticale; Viteza: 15 Nd. (28 km/h); Echipaj: 599

Armament - Artilerie: 2 × 2 - 12” (305 mm); 4 × 1 - 6” (152 mm); 12 × 1 - 47 mm (1.9”) ; 10 × 1 - 37 mm (1.5”);Torpile: 6 × 1 - 15”(381 mm) ; Blindaj: Linia de plutire: 12–14” (305–356 mm); Punte 2–3” (51–76 mm); Turele: 10–12” (254–305 mm); Turele încastrate: 2.5” (64 mm); Castelul comenzii: 8” (203 mm); Cazemate: 9–12” (229–305 mm)

Page 310: Constanta Diverse Inf Per Moderna

SfântaTtreime (Три Святителя) - nava comandant a amiralului F.F. Vishnevetsky - Construit: 1891–1896 în Şantierele navale Nicolayev: punerea chilei 15 Aug. 1891; Lansarea la apă 12 Nov. 1893; Armarea completă 1896 ; Deplasament: 13,318 long tons (13,532 tdw); Lungime 378 feet (115.2 m); Lăţime 73 feet 3 inches (22.3 m);Pescaj 28 feet 6 inches (8.7 m); Putere instalată: 10,600 CP (7,904 kW); Propulsie: 2 compartimente maşini, 2 coşuri, 2 maşini verticale cu abur triplă expansiune; 14 cazane cu abur; Viteza: 16.5 Nd (30.6 km/h) Autonomie: 2 250 Mm (4,170 km) la 10 Nd (19 km/h); Echipaj: 730

Armament - Artilerie: 2 × 2 - 12” (305 mm); 8 × 1 - 6” (152 mm); 4 × 1 - 4.7” (119 mm); 10 × 1 - 47-mm (1.9”); 40 × 1 - 37-mm (1.5”); Torpile: 6 × 1 - 15” (381 mm); Blindaj: Linia de plutire: 16–18” (406–457 mm); Punte: 2–3” (51–76 mm); Turele: 16” (406 mm); Castelul comenzii: 12” (305 mm); Cazemata: 14–16” (356–406 mm)

Page 311: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Escadra Flotei Mării Negre în manevră.

Page 312: Constanta Diverse Inf Per Moderna

  Escadra Flotei Mării Negre în manevră.

Page 313: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Rostislav - Nava comandant a Escadrei Flotei Mării Negre comandată de Viceamiralul Krieger

Page 314: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Sinop (Синоп) comandat: 12 Iul. 1882 Şantierele navale ROPiT Sevastopol; Preţ (data comenzii): 3 217 500 ruble; Punerea chilei: Iunie 1883; Lansarea la apă: 1 iunie 1887; Armare: 1889; Deplasament: 11,310 long tons (11,491 t); Lungime: 339 ft 3 in (103.4 m); Lăţime: 68 ft 11 in (21.0 m); Pescaj: 28 ft 3 in (8.6 m); Putere instalată: 9 000 CP (6,711 kW) ; Propulsie: 2 comparimente maşini, 2 coşuri, 2 maşini cu abur verticale cu triplă extensie; 14 cazane verticale; Viteza: 15 Nd (28 km/h) Autonomie: 2,800 Mm (5,200 km) la 10 Nd (19 km/h); Echipaj: 633

Armament - Artilerie: 3 × 2 - 12” (305 mm); 7 × 1 - 6” (152 mm); 8 × 1 - 47-mm (1.9”) [5- tunuri revolver Hotchkiss] ; 4 × 1 - 37-mm (1.5”) [5-tunuri revolver Hotchkiss] ; Torpile: 7 × 1 - 14” (356 mm); Blindaj: Linia de plutire: 6–16 in (152–406 mm); Punte: 2.25–2.5” (57–64 mm); Turele: 12” (305 mm) ; Turele încastrate: 1.5” (38 mm); Castelul comenzii: 9” (229 mm); Cazemata: 9–10 in (229–254 mm)

POTEMKIN înfruntă Escadra Flotei Mării Negre.

Page 315: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Iată cum descrie în ziarul ”Iskra” (nr 105) un marinar de pe nava ”Rostislav” evenimentele premergătoare plecării escadrei din Sevastopol şi ulterior marşul acestuia spre Odessa pentru a înăbuşi revolta izbucnită la bordul lui Potemkin:

”După cum era deja ştiut, în dimineaţa zilei de 3 iulie 1905 (21 iunie, stil vechi) escadra urma să iasă în larg în raionul de instrucţie de lângă insula Tender pentru a se alătura crucişătorului Potemkin ce fusese deja trimis în zonă pentru reglajul tragerii de artilerie şi pentru instrucţie preliminară. Pe 28 iunie (15 iunie, stil vechi) însă, s-a primit mai întâi un prim semnal, neaşteptat pentru toţi. Amiralul Krieger îi convoca la bordul navei comandant ”Rostislav” pe toţi comandanţii navelor din escadră. Un al doilea semnal era destinat crucişătoarelor ”12 Apostoli”, ”Sf. Treime”, ”Gheorghe Învingătorul” şi ”Ecaterina II” care urmau să pună cazanele sub presiune şi să se pregătească de marş. Echipajele erau mirate pentru că se ştia că manevrele urmau să înceapă abia pe 3 iulie (21 iunie, stil vechi) şi au început să se presupună fie că ceva neprevăzut se întâmplase la bordul Crucişătorului Potemkin fie că ordinul dat navelor pentru ieşirea în mare nu era decât parte din instrucţia curentă. Comandanţii navelor din escadră s-au prezentat la bordul navei amiral împreună şi s-au reunit timp de două ore în salonul comandantului. La încheierea convocării s-a semnalizat către nava ”Ekaterina II” revocarea ordinului dat anterior, astfel încât nava nu avea să mai iasă în mare. În locul ei a fost desemnat crucişătorul uşor ”Kazarski” şi s-a trecut la pregătirea navei pentru marş a acestuia. Concomitent 4 torpiloare de escadră făceau pregătiri pentru ieşirea în mare: #255 -  GHELENDJIK (ГЕЛЕНДЖИК); #258 - POTI (ПОТИ); #272 - USPIECH (YCПИEЧ); #273 - RAZVEDIK (РАЗВЕДЧИК)Ulterior s-a aflat ce a stat la baza acestei ultime decizii. Cu o zi înainte (14 iunie 1905 stil vechi) în timpul slujbei de la bord echipajul navei Ekaterina II a intonat fără tragere de inimă ”Tatăl Nostru” şi ”Ave Maria” şi au refuzat să intoneze imnul ”Dumnezeu să-l binecuvânteze pe Ţar”, 5-6 nevoind să intoneze deloc ceilaţi vociferând şi fluierând în timpul slujbei. Înapoiat la bord şi întrebat de echipaj asupra motivelor pentru care nava nu urma să iasă în larg, comandantul navei, căpitanul locotenent Drijenko, a motivat că problema era strict de factură economică şi zâmbind s-a îndreptat grăbit spre cabina sa. Se pare că amiralul Krieger considerând crucişătorul ”Ekaterina II” o navă cu rol operativ important şi având îndoieli serioase asupra loialităţii echipajului a preferat ca pentru această misiune să folosească o navă mai puţin importantă şi anume crucişătorul uşor ”Kazarsky”.28 iunie 1905 (15 iunie, stil vechi) - La orele 23.00 cele opt nave din escadră au ieşit în larg din portul Sevastopol sub comanda vice-amiralului Vishnevetski ambarcat pe nava ”Sfânta Treime”. Crucişătorul uşor ”Kazarski” cu unul din torpiloare s-a îndreptat spre raionul de exerciţii de lângă insula Tendra spre a efectua cercetare înaintată în zona de acţiune. Celelalte 6 nave au urmat cursul spre Odessa cu o viteză economică.A doua zi, 29 iunie 1905 (16 iunie, stil vechi) în jurul orelor 11.00 ”Rotislav” şi escortorul ”Sinop” au pus cazanele la încălzit şi au început pregătirea pentru ieşirea din port. Ambarcând proviziile necesare pentru trei zile de mare au ridicat ancorele şi au părăsit rada portului cu puţin timp după orele 18.00.În tot acest timp, ofiţerii bordului au fost teribil de îngrijoraţi şi abătuţi şi conversau în şoaptă. O parte a marinarilor ce făceau parte din organizaţia revoluţionară ”Ţentralka” devenind conştienţi că escadra formată din cele 10 nave avea să se îndrepte pentru a prelua controlul asupra navei răsculate au început să producă agitaţie la bord. Acţiunile lor nu au avut un efect imediat deoarece echipajul nu a dat crezare informaţiilor despre revolta navei Potemkin. S-a ajuns totuşi la formarea unei opiniei colective că nu se va trage asupra crucişătorului răsculat deoarece la bordul său se aflau camarazii din flotă şi nu duşmanii Rusiei.În dimineaţa zilei următoare 30 iunie 1905 (17 iunie, stil vechi) în jurul orei 9.00 Rotislav se afla în apropierea Insulei Tender pentru a ralia escadra plecată în raionul de acţiune. Aceasta însă nu se afla acolo. Spre orizont spre Odessa se puteau observa câteva dâre de fum. ”Rotislav” şi-a urmat cursul şi în

Page 316: Constanta Diverse Inf Per Moderna

jurul orelor 11.00 a ocupat împreună cu ”Sinop” poziţie de luptă în formaţia escadrei. Comandanţii navelor din escadră au fost chemaţi la bordul navei comandant. De pe Potemkin se semnalizase la apropierea escadrei de Odessa că se cerea ca navele ce se îndreptau spre port să schimbe cursul şi să se retragă. În caz contrar Potemkin urma să iasă în întâmpinarea lor şi să deschidă focul. Întrunirea comandanţilor de pe navele escadrei a durat cu puţin peste jumătate de oră. Au părăsit nava comandant revenind la bordul navelor proprii. Navele escadrei s-au desfăşurat în ordine de bătaie şi s-au îndreptat către Odessa cu viteza de 10 noduri. Curând după ora 13.00 s-a zărit linia ţărmului şi s-a putut observa fumul de la crucişătorul Potemkin care părăsise locul de ancoră şi se îndrepta cu viteza de 12 Nd spre formaţia escadrei..

În dimineaţa aceleiaşi zile la bordul lui Potemkin a fost interceptată o telegramă cifrată care conţinea informaţia că o escadră formată din nave ale Flotei Mării Negre se îndrepta către ”Potemkin”. La ordinul Comitetului navei nava de salvare ”Smely” din portul Odessa a fost destinată să execute misiune de cercetare în strâmtoarea Tender. Echipajul a fost înlocuit cu marinari de pe ”Potemkin” şi nava comandată de marinarul revoluţionar E. K. Reznicenko s-a îndreptat navigând izolat spre Strâmtoarea Tender. Mica navă a fost interceptată de torpiloarele din avangarda escadrei şi somată să se oprească pentru a fi cercetată. Reznicenko a rupt contactul şi cu viteză maximă s-a înapoiat spre Odessa. La înapoiere s-a raportat că escadra se afla la vedere în raionul de navigaţie indicat şi practica pe drumul dinspre Sevastopol spre Odessa probabil pentru a intercepta şi prelua sub control nava răsculată.

Schema manevrei escadrei  pentru a prelua sub control  Crucişătorul POTEMKIN în viziunea regizorală a lui Serghei Mihailovici Eisenstein

Page 317: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Reproducere în faximil a concepţiei regizorale. La data respectivă informaţiile erau de altă factură (existau mărturiile participanţilor) dar, se pare că regizorul a dorit să lucreze pe baza propriei scheme  care nu a cadrat strict cu realitatea.

Page 318: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Schema manevrei escadrei Flotei Mării Negre de sub comanda Vice-Amiralului Aleksandr Kh. Krieger împotriva Crucişătorului Potemkin conform descrierii făcute de locotenentul mecanic Aleksandr Kovalenko (unul dintre ofiţerii care au acceptat să rămână alături de marinarii revoltaţi)

Lansat cu o viteză de 12 noduri împotriva escadrei comandată de Viceamiralul Krieger, Potemkin s-a încadrat pe mijlocul culoarului de cca. 3 cab. (aprox 500 m.) dintre cele două coloane ale formaţiei de luptă. Într-o linişte ameninţătoare s-au înfruntat reciproc cele două forţe evident disproporţionate. Deşi în raport de forţe strict în defavoarea sa (4 tunuri de 12” faţă de cele 20 însumate ale escadrei şi cu un raport de 1 la 6 pentru tunurile de calibru inferior, cu o pregătire tactică mai mult decât necorespunzătoare în ducerea acţiunilor de luptă pe mare, Potemkin s-a angajat in mod paradoxal împotriva celor două linii de nave ale escadrei. Conştient de gravitatea decizie şi de faptul că marinarii de pe navele escadrei îşi declaraseră anterior în mod făţiş decizia de a nu deschide focul împotriva echipajului de pe Potemkin, Krieger nu a dat fatidicul ordin. Exista riscul de a se produce una din cele mai grave crize din istoria de până atunci a marinei ruse. După depăşirea navelor din capul celor două coloane comandate de amiralii Krieger şi Vishnevetsky, înaintând prin centrul formaţiei navelor escadrei Potemkin a ajuns succesiv la traversul navelor ”Ghiorghi Pobedonoseţ” şi ”12 Apostoli”. 

Page 319: Constanta Diverse Inf Per Moderna

De la bordul acestora au răzbătut urale de încurajare ale echipajelor ce îşi părăsiseră posturile de luptă. Pe nava ”Sinop” se vedeau semne de agitaţie iar la bordul torpiloarelor se puteau observa de asemenea mişcări confuze ale echipajelor. Evaluînd gravitatea situaţiei şi posibilitatea scăpării de sub control a echipajelor Krieger a dat ordin ca formaţia să rupă angajamentul de luptă cu Potemkin şi să ia drum de larg. Potemkin a executat o manevră de revenire la drum opus voind să ralieze din nou formaţia de luptă a escadrei.

Page 320: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În acest timp, la bordul navei ”Ghiorghi Pobedanoseţ” Doroftey P. Koshuba unul din conducătorii importanţi ai mişcării ”Ţentralka” a forţat magazia de armament şi cu un grup înarmat din care mai făceau parte Zakhary Borodin şi Simon Deinegra au mobilizat echipajul la revoltă. Deoarece comandantul navei Ilya Guzevich a refuzat să execute ordinele marinarilor răsculaţi i s-a luat comanda navei şi s-a ordonat oprirea bastimentului. Nava a fost oprită. Guzevich le-a comunicat marinarilor rebeli că este mai bine ca nava să se înapoieze la Sevasopol iar pentru cei 70 de marinari rebeli care l-au îndepărtat de la comandă acceptă ca aceştia să fie lăsaţi să treacă la bordul lui Potemkin. De la bordul crucişătorului Potemkin un grup de marinari revoluţionari conduşi de Afanasi Matuşenko a acostat la bordul lui ”Gheorghi Pobedonoseţ” pentru a se adresa echipajului cu îndemnul de a se răzvrăti împotriva ofiţerilor şi de a-i aresta. Acţiunea lui Matuşenko a provocat o criză de panică asupra locotenentului Grigorkov, secundul de pe ”Gheorghi Pobedonoseţ” care s-a sinucis prin împuşcare. De altfel, a fost singura victimă din cadrul acestui episod al revoltei. A urmat alegerea unui comitet format din zece marinari prezidat de Doroftey Koshuba. S-a dispus aducerea ofiţerilor în salonul de ceremonie al navei unde în semn de dezonoare li s-au smuls epoletii şi au fost debarcaţi fiind preluaţi de Matuşenko. S-a luat decizia ca subofiţerii bordului să fie debarcaţi ziua următoare. Şeful de echipaj de pe ”Gheorghi Pobedonoseţ”, A.O.Kuzmenko, a preluat comanda navei. ”Potemkin” şi ”Ghiorghi Pobedanoseţ” au revenit împreună în locul de ancorare din faţa radei Odessa. Era evident că Viceamiralul Krieger mai pierduse controlul asupra unei nave de sub comanda sa şi se vedea nevoit să se înapoieze la Sevastopol cu o imagine grav alterată şi cu riscul ca întreaga Flotă să îi iasă din subordine. Situaţia navei de la bordul navelor pe care se declanşase revolta rămase la radă în portul Odessa avea să se precipite rapid. Ofiţerii de pe ”Ghiorghi Pobedonoseţ” au fost debarcaţi la mal. La bordul bastimentului se aflau marinari revoluţionari şi agitatori ai proletariatului din Odessa. Pe puntea lui Potemkin Matiuşenko şi ceilalţi membri ai Comitetului revoluţionar se pregăteau într-o viziune ambiguă şi nerealistă să întreprindă acţiuni de propagare a revoltei în Flota Mării Negre a Rusiei. Se punea deja

Page 321: Constanta Diverse Inf Per Moderna

problema să se instaureze o conducere a proletariatului în întreaga zonă. Surexcitarea revoluţionarilor atinsese deja o cotă alarmantă şi era agravată permanent datorită starii de oboseală şi epuizare psihică. În această situaţie, doctorul Golenko împreună cu alţi doi marinari de pe ”Potemkin” se oferă să treacă la bordul navei ”Ghiorghi Pobedanoseţ” pentru menţinerea coeziunii echipajului pe linia participării la revoluţie. Odată ajuns aici, atitudinea acestuia se schimbă radical şi pledează pentru preluarea controlului de către contrarevoluţionarii conduşi de subofiţerii loiali Ţarului şi ruperea contactului cu Potemkin. Acţiunea lui are succes şi în primă instanţă contrarevoluţionarii preiau controlul asupra navei.  ”Ghiorghi Pobedanoseţ” încearcă o manevră de plecare de la ancoră şi ieşire din formaţie cu pupa pentru a lua curs de larg spre Sevastopol. Pe bordul lui Potemkin se produce agitaţie şi se ordonă revenirea la ancoră a bastimentului ce tocmai începuse manevra. În caz contrar urma ca asupra lui să se deschidă focul. Simulând o revenire în formaţie pentru a da cale ordinului primit, ”Ghiorghii Pobedonoseţ” revine spre Potemkin cu viteză sporită şi urmând un cuter de pilotaj chemat din port pentru sprijin, depăşeşte pe Potemkin, manevrează cu abilitate şi se îndreaptă spre port punându-se la adăpost în raza de acţiune a bateriilor din forturile ce apărau Odessa.  În luna August a anului 1905, 75 de marinari de pe ”Gheorghi Pobedonoseţ” au fost încarceraţi. Koshuba şi alţi doi marinari au fost executaţi iar un număr de 19 rebeli au primit în total 185 de ani de temniţă grea. Istoria navei ”Gheorghi Pobedonoseţ” a fost ulterior marcată de o îndelungată serie de evenimente dar deja se depăşeşte cadrul de interes al prezentării de faţă.Momentul psihologic a devenit deodată catastrofal pentru cei de pe Potemkin. Profitînd de conjunctura creată  nava ”Vekha” pleacă de asemenea de la ancoră şi intră în port. Dintrodată Potemkin se vede singur pentru a face faţă unei situaţii din ce în ce mai gravă. Cu atât mai îngrijorătoare se prezentau problemele deoarece la bord se primiseră informaţii că mai multe nave plecaseră din Sevastopol pentru a prelua sub control nava răsculaţă. Întradevăr! Viceamiralul Chukhnin înapoiat de urgenţă la Sevastopol din misiunea spre St. Petersburg a analizat situaţia şi a impus luarea unor măsuri draconice de restabilire a ordinii în Flota Mării Negre. Un grup de ofiţeri sub comanda locotenentului Yanovich a armat torpilorul ”Stremitelnii” şi a pornit alături de alte două nave spre Odessa să preia prin orice mijloace comanda asupra crucişătorului Potemkin.

Comitetul revoluţionar de pe Potemkin decide să părăsească portul Odessa fără să mai încerce să refacă plinurile (devenise, de altfel, imposibil acest lucru în urma schimbării raportului de forţe). Singura destinaţie ce mai anima exaltarea revoluţionarilor a fost Constanţa. În după-amiaza zilei de 1 iulie 1905 fără să lase indicii asupra destinaţiei, ”Potemkin” părăseşte împreună cu torpilorul ”Izmail” locul de ancorare luând drum de larg. La bord cuvântul de ordine devenise ”Constanţa”.

Episodul ”PRUT”La data de 2 iulie 1905 (19 iunie, stil vechi) orele 09.30 la bordul navei şcoală ”Prut” aflată în raionul Odessa marinarul revoluţionar Aleksandr Petrov membru al Comitetului revoluţionar al organizaţiei ”Ţentralka” împreună cu un grup de circa 50 de membri ai echipajului din cei 600 (cca 400 erau fochişti şi mecanici) forţează magaziile de armament şi ucid 3 din cei 22 de ofiţeri ai bordului. Preluând comanda echipajul răsculat se îndreaptă către Odessa pentru a se alătura celui de pe ”Crucişătorul Potemkin”. Spre marea lor descurajare în momentul ajungerii în rada Odessa au constatat că Potemkin părăsise portul. Pentru a nu fi capturaţi de autorităţi au părăsit la rândul lor rada şi dezorientaţi au revenit în raionul de manevră al flotei. La data de 3 iulie 1905 (20 iunie, stil vechi) în jurul orelor 02.00 ”Prut” are un prim contact cu distrugătorul (torpilorul) ”Stremitelnyi” aflat în marş spre Odessa pentru a prelua sub control Crucişătorul ”Potemkin”. Acesta nu execută manevră de interceptare fiind în îndeplinirea unei misiuni mai importante. O oră mai târziu la orele 03.00 torpilorul ”Zhutky” abordează nava revoltată ”Prut” şi restabileşte ordinea la bord escortând-o spre Sevastopol. Ulterior, la data de 20 iulie 1905 liderul revoluţionarilor de pe ”Prut”

Page 322: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Aleksandr Petrov împreună cu alţi trei marinari (Adamenko, Titov şi Chernyi) după judecarea în faţa curţii marţiale au fost condamnaţi la pedeapsa capitală şi executaţi prin spânzurătoare în faţa echipajelor Flotei Mării Negre din Sevastopol. Alţi 16 marinari de pe ”Prut” au fost condamnaţi la muncă silnică. Ceilalţi 24 (22 după unele surse adiacente) de marinari care au compărut în faţa curţii au fost achitaţi însă au fost trimişi la uscat sau în garnizoane aflate la mare distanţă de Sevastopol.

Episodul ”VEKHA” (BEXA)

În dimineaţa zilei de 28 iunie 1905 (15 iunie stil vechi) Potemkin a preluat sub control o mică nava militară de aprovizionare cu cărbuni, ”Vekha” (transportor din compunerea Flotei Mării Negre), ce se afla în marş de Nikolaev la Odessa. Nava era comandată de Colonelul Baron P.P. Eikhen şi se apropia de intrarea în portul Odessa. În radă a primit prin semnale, ordin din partea crucişătorului Potemkin să se apropie de acesta şi să ancoreze. Colonelul Eikhen, care nu avea cunoştinţă despre cele întâmplate, s-a conformat. Nava a ancorat la circa 1 cablu (182,5 m) în pupa lui Potemkin. Comandantul navei ”Vekha” (BEXA) a fost convocat la bordul crucişătorului. Colonelul Eikhen s-a prezentat la bordul lui Potemkin unde un grup de 15 marinari înarmaţi l-au arestat, i-au reţinut sabia şi a fost încarcerat alături de ofiţerii de pe Potemkin şi Izmail. Ceilalţi doi ofiţeri rămaşi la bordul carbonierului au fost ulterior chemaţi şi ei la bordul bastimentului unde au primit ordinul de a rămâne. Revoluţionarii i-au tratat cu atenţie fără a-i supune presiunilor.

Cei 60 de marinari de la bordul navei de aprovizionare în discuţiile cu membrii Comitetului revoluţionar de pe Potemkin au susţinut cu succes ca ofiţerii navei să fie lăsaţi în viaţă. Aceştia au fost debarcaţi la ţărm în portul Odessa împreună cu ofiţerii deja arestaţi de pe nava Potemkin. Nava de aprovizionare cu cărbuni ”Vekha” a fost cu uşurinţă capturată şi datorită unei conjuncturi mai puţin cunoscute. La bordul ei,

Page 323: Constanta Diverse Inf Per Moderna

venind de la Nikolaev la Odessa, se afla şi soţia şi fiica ofiţerului secund de pe Potemkin, Cpr. R. II Ippolit Gilianovski. Aceasta era deja văduvă la momentul sosirii în rada Odessa, dar, cum era de presupus, nu aflase încă despre sfârşitul nefericit al soţului său. La sugestia Colonelui Eikhen şi a doctorului Golenko (doctorul secund de pe Potemkin care rămăsese din proprie iniţiativă alături de echipajul răsculat), membrii Comitetului revoluţionar de pe Potemkin au decis ca proaspăt devenita văduvă să nu fie încă informată despre evenimente, urmând a fi pusă la curent după debarcarea ei şi a fiicei în portul Odessa. În scurt timp torpilorul Izmail a debarcat în portul Odessa pe ofiţerii şi subofiţerii aflaţi în arest la bordul crucişătorului Potemkin. În cursul evenimentelor din Odessa Matiuşenko personal încercând să evalueze situaţia din oraş s-a deplasat la cheu şi sub motivul de a oferi 1000 de ruble văduvei  Ghiliarovsky pentru a putea supravieţui în oraşul cuprins de grave frământări a încercat să pătrundă în oraş. A fost întâmpinat de generalul Karagosov care nu i-a permis accesul şi a refuzat orice contact al oficialităţilor cu echipajul de pe Potemkin.  Oricum, din punct de vedere al acţiunilor militare, cei de pe Potemkin erau complet în incapacitate de a lua hotărâri şi de a acţiona.

Acţionând conform ordinelor date vice-amiralului Krieger de către amiralul Chukhnin la bordul distrugătorului torpilor ”Stremitelny” s-a ambarcat un echipaj format din ofiţeri sub comanda locotenentului A.A. Yanovich. Amiralul Chukhnin se afla la momentul revoltei în drum spre St. Petersburg unde era convocat pentru a participa la Consiliul de război al Ţarului Nikolae II (războiul ruso-japonez). Ca urmare a crizei provocate de revolta de pe Potemkin comandantul Flotei mării Negre şi-a întrerupt brusc deplasarea revenind la Sevasopol. Echipajul format din voluntari de la bordul distrugătorului torpilor ”Stremitelny” a primit misiunea de a intercepta şi prelua controlul asupra Crucisatorul ”Potemkin” iar în ultimă instanţă să îl atace şi să îl scufunde. Ajuns în portul Odessa la scurt timp după ce ”Potemkin” părăsise rada, Yanovich a avut o discuţie cu Cpt.

Page 324: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Boisman sosit de asemenea la ordinul amiralului Chukhnin cu trenul pentru a pregăti în garnizoană preluarea echipajului revoltat de pe crucişător. În acest timp fochistul Pykhtin şi subofiţerul torpilor I. Babenko cu un grup restrâns de marinari revoluţionari de la bordul lui ”Stremitelnyi” au deschis valvulele de fund ale navei pentru a o saborda în portul Odessa. Locotenentul Yanovich a fost nevoit să aresteze marinarii sabotori şi a efectuat drenajul compartimentelor. Operaţiunea a necesitat timp şi torpilorul nu a mai putut continua urmărirea lui ”Potemkin” în timp operaţional. După restabilirea stării de flotabilitate a torpilorului acesta a pornit din nou în urmărirea bastimentului după o ultimă consultare cu oficialii militari din Odessa. ”Stremitelny” s-a îndreptat către Feodosyia deoarece de la Constanţa se comunicase deja că ”Potemkin” părăsise rada şi probabil se deplasa către portul ucrainean. Spre neşansa echipajului de pe ”Stremitelny” nava a ajuns din nou după ce ”Potemkin” părăsise portul Feodosyia. În aceste condiţii, urmare a confirmării sosirii crucişătorului la Constanţa şi predării echipajului către autorităţile române, Yanovich a primit la rândul său ordinul să înceteze acţiunea de urmărire a crucişătorului şi să se înapoieze în portul de bazare.

Page 325: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Stremitelnyi (Стремительный) - Proiect Yarrow, Scotstoun, Punerea chilei: 1898; Armat 1900; Deplasament: 220 / 240 tdw.; Lungimea: 57,9 m; Lăţimea: 5,64 m; Pescaj: 2,29 m; Propulsie: 4 coşuri; 1 maşină cu abur verticală triplă expansiune - 8 cazane; Putere 3800 CP; Viteză: 29 Nd (maxim); Autonomie 750 Mm/15 Nd;Echipaj: 54 Armament - Artilerie: 1 х 1 - 75/50 mm Canet; 3x1 47/43 mm Hotchkiss; Tuburi lans-torpile - 2х1 381 mm

Sâmbătă - 1 iulie 1905 - orele după-amiezii - Potemkin a părăsit rada Odessa. În port nu s-a făcut cunoscută destinaţia navei. Oficialii de la St. Petersburg au informat pe ambasadorul rus de la Bucureşti, Lermontov, că este posibil ca Potemkin să se îndrepte către Constanţa. Acesta la rândul său l-a informat pe Căpitanul N.N. Banov, comandantul transportorului ”Psezuape” ce se andocase pentru lucrări curente pe docurile de la Constanta. Între Căpitanul Banov şi Comandorul Nicolae Negru, comandantul portului, a avut loc o discuţie de informare. Duminică - 2 iulie 1905 - orele 07.30 - Nicolae Negru însoţit de un locotenent de pe crucişătorul ”Elisabeta” a sosit la bordul lui Potemkin unde a luat la cunoştinţă despre situaţia navei şi a echipajului. Comitetul revoluţionar de pe Potemkin solicita refacerea plinurilor şi proviziilor pentru echipaj. Lista de necesităţi a navei cuprindea: 400 t. cărbune, 200 kg. ulei lubrefiant maşini, 200 l. vin, jumătate de carcasă de vită, provizii pentru 3 zile de pâine şi apă de băut, 14 kg tutun, 15 kg ţigări de tutun răsucit.Comandorul Negru invocând necesitatea clarificării situaţiei de către oficialii de la Bucureşti a lăsat echipajul de pe Potemkin într-o aşteptare tensionată. Nava a rămas ancorată la radă în aşteptarea hotărârii guvernului român. Fiind duminică, timpul necesar comunicărilor era mai lung şi deciziile au fost adoptate cu dificultate. Au avut loc schimburi intense de telegrame. Căpitanul N.N. Banov de pe nava de transport rusească a încercat din iniţiativă proprie să intre în contact cu marinarii revoltaţi de pe Potemkin. Comitetul revoluţionar a decis să nu i se permita accesul la bord. Pe timpul nopţii de duminică spre luni marinarul Rakitin de pe Potemkin părăsind înot nava l-a informat pe comandorul Negru Nicolae despre situaţia de la bordul crucişătorului. El a raportat că există confuzie în rândurile celor peste 730 de marinari. Doar un număr de circa 50 susţin cu vehemenţă revolta. Cei mai mulţi sunt ezitanţi, mai ales în urma ultimelor evenimente din Odessa şi a lipsurilor resimţite tot mai acut iar circa 150-200 de marinari sunt total ostili răsculaţilor. Căpitanul portului Constanţa a luat act de informarea primită şi a raportat ierarhic. Între timp de la Bucureşti ministrul de război, generalul Manu, a ordonat sa nu i se dea echipajului rus niciun fel de alimente şi combustibili şi să nu permită navelor ruseşti accesul în port. În cursul nopţii de duminică starea mării s-a înrăutăţit şi torpilorul ”Izmail” a încearcat să forţeze intrarea în port calităţile sale nautice fiind improprii situaţiei. Crucişătorul Elisabeta a deschis foc de avertisment şi torpilorul rus s-a retras.Luni 3 iulie 1905 - orele 07.30 - urmare a refuzului categoric al autorităţilor româneşti de a oferi asistenţă crucişătorul Potemkin a iesit la larg şi părăsind rada Constanţa s-a îndreaptă mai întâi către sud ca pentru a simula o plecare spre Istambul, după care, a schimbat cursul spre Feodosia, cel mai puţin fortificat dintre porturile ruseşti de la Marea Neagră.

Page 326: Constanta Diverse Inf Per Moderna

2 iulie 1905 (20 iunie - stil vechi) - Prima sosire a crucişătorului POTEMKIN la Constanţa - ”Potemkin” şi ”Izmail” la radă în faţa intrării în port în aşteptarea răspunsului oficialităţilor.

Page 327: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Locotenent  Comandorul Nicolae Negru - Căpitanul Portului Constanţa

Page 328: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constantin Bălescu (n. 12 ianuarie 1864 d. 1929)  comandant al Marinei Militare Române (Şeful Serviciului Marinei din Marele Cartier General 1918-1920).

În anul 1905, căpitan-comandorul Constantin Bălescu a fost numit în funcția de comandant al Diviziei de Mare și al crucișătorului "Elisabeta". S-a remarcat prin măsurile luate în legătură cu prezenţa la Constanţa a navelor ruseşti răsculate, crucişătorul „Potemkin“ şi torpilorul „Flag“ (Izmail).  Consemnări din ”Jurnalul de acţiuni de luptă al Diviziei de Mare”: «...La bordul crucişătorului „Elisabeta“ s-au alarmat posturile de luptă, au fost încărcate tunurile de mare calibru şi puse în stare de intervenţie rapidă. Nava a fost pregătită pentru un eventual conflict armat (activităţi specifice luptei pe mare). S-a şi tras asupra torpilorului „Flag“. Comandantul crucişătorului „Elisabeta“ căpitan comandorul Bălescu C. a participat la tratativele duse cu conducătorii marinarilor răsculaţi reuşind să evite producerea unui mare dezastru.» Inspectorul Marinei comandorul Koslinsky Emanuel îl nota în noiembrie 1905 astfel: „S-a distins prin a negocia cu ocazia incidentului sosirii vaselor răzvrătite ruseşti la Constanţa, pentru care a

Page 329: Constanta Diverse Inf Per Moderna

fost decorat cu ordinul „Coroana României“ clasa a III-a. Îndatoririle sale de şef de corp le îndeplineşte bine“.

Page 330: Constanta Diverse Inf Per Moderna

03 iulie 1905 - 07.30 - ”Potemkin” şi ”Izmail” urmau să părăsească apele teritoriale ale României. Înainte de a părăsi rada portului Constanţa Comitetul revoluţionar de pe ”Potemkin” a înmânat Căpitanului de port Nicolae Negru un document Manifest prin care se făcea apel către ”toată lumea civilizată” şi către ”toate puterile europene” pentru a-şi declara intenţia de a lupta împotriva regimului Ţarului.

05 iulie 1905 (22 iunie, stil vechi) - 06.00 Potemkin soseşte în rada portului Feodosiya (Theodosyia după cum titrează unele surse). Acesta era cel mai puţin fortificat dintre porturile de pe coasta de nord a Mării Negre şi dispunea de cale ferată şi anumite facilităţi portuare. Garnizoana era relativ redusă numeric şi se afla sub comanda generalului Pleshkov. Şeful poliţiei era colonelul M. Zagoskin. Primarul oraşului Feodosyia era la acea data L.A. Durante. În oraş se afla un fort în care funcţiona o importantă închisoare militară unde începuse să fie trimişi marinarii agitatori din Sevastopol şi din alte baze militare. Orele 08.00 - Au început tratative pentru refacerea plinurilor. Autorităţile locale au refuzat să asigure combustibil şi apă oferind totuşi marinarilor alimentele şi medicamentele solicitate.

Page 331: Constanta Diverse Inf Per Moderna

06 iulie 1905 (23 iunie, stil vechi) - În urma refuzului autorităţilor din Feodosyia de a asigura combustibilul şi apa pentru refacerea plinurilor Matiuşenko cu un detaşament de 30 de marinari se deplasează la ţărm pentru a procura prin forţă cele solicitate. Pe cheu sunt aşteptaţi de două companii de militari din garnizoană. Marinarii sunt atraşi într-o ambuscadă şi doar 8 dintre ei se mai întorc la bordul crucişătorului. Matiuşenko este nevoit astfel să părăsească în grabă rada portului Feodosyia. Pe torpilorul ”Izmail” se manifesta tot mai acut spiritul contrarevoluţionar, echipajul voind să abandoneze cauza celor de pe ”Potemkin” şi să se înapoieze la Sevastopol. Comitetul revoluţionar de la bordul crucişătorului decide ca parte din cei ce susţineau înapoierea la Sevastopol aflaţi pe torpilor să fie înlocuiţi cu marinari de pe Potemkin şi acesta să fie remorcat. Convoiul format din cele două nave ia drum de larg şi se îndreaptă din nou spre Constanţa.

Page 332: Constanta Diverse Inf Per Moderna

07 Iulie 1905 (24 iunie, stil vechi) - ”Potemkin” cu torpilorul ”Izmail” la remorcă în practică marş Constanţa. Condiţii de navigaţie dificile. Vânt puternic din sud, mare agitată. Torpilorul remorcat ambarcă pachete mari de apă pe punte şi remorcajul decurge cu dificultate. Orele 20.30 - hula din ce în ce mai intensă solicită remorca. La un val puternic resimţit remorca cedează. Echipajul de pe ”Izmail” pune maşina în funcţiune şi urmează cursul în bordul de sub vânt al crucişătorului. La adăpostul bastimentului torpilorul urmează cursul acestuia şi la orele 23.00 cele două nave fundarisesc ancorele în condiţii de mare agitată în rada portului Constanţa. Comunică către autorităţile portuare că acceptă condiţiile impuse anterior de partea română si solicită intrarea la adăpost în bazinul portuar. Cererea este acceptată. Cele două nave intră in port si ancorează. Marinarii de pe Potemkin insistă să nu fie predati autorităţilor Ţarului. Oficialii de la Constanţa sunt de acord şi sunt îndeplinite  procedurile de informare a autorităţilor române de la Bucureşti. Generalul Lahovary face o bună prestaţie diplomatică. Acceptarea debarcării  echipajului revoltat în România nemultumeşte Rusia, care cere insistent ca răsculaţii să-i fie predaţi. Partea română se opune predării, invocând pe de o parte reacţia opiniei publice din ţară, care nu ar accepta sub nici o formă un astfel de gest lipsit de omenie şi pe de altă parte faptul că nu exista nicio convenţie de extrădare între Rusia si România. La nivel diplomatic exista anterior doar o convenţie de reciprocitate, care nu putea fi însă invocată, pentru ca "nu se putea afirma ca, aşa cum sustine guvernul rusesc, că toţi membrii echipajului de pe Potemkin trebuie consideraţi criminali", comunica la Viena marchizul Palavicini, ataşatul diplomatic al Austro-Ungariei la acea dată de la Bucureşti

Page 333: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - dimineaţa zilei de sâmbătă 08 iulie 1905 (25 iunie, stil vechi) - echipajul revoltat de pe ”Potemkin” se pregăteşte să părăsească nava.

Page 334: Constanta Diverse Inf Per Moderna

  Constanţa - dimineaţa zilei de sâmbătă 08 iulie 1905 (25 iunie, stil vechi) - echipajul revoltat de pe ”Potemkin” se pregăteşte să părăsească nava.

Page 335: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - Duminică 09 iulie (26 iunie, stil vechi) oficialităţile locale sosesc la bord pentru a participa la slujba oficiată pe puntea crucişătorului şi activităţile legate de preluarea navei de cătrte împuternicitul Marinei Imperiale de la Sevastopol contraamiralul S.P. Pisapevskovo . Acesta sosise la Constanţa la bordul bastimentului  ”Chesma” care era secondat de nava ”Sinop” şi alte 4 torpiloare.

Page 336: Constanta Diverse Inf Per Moderna

O serie întreagă de mici obiecte au devenit souvenir-uri unele fiind chiar comercializate pentru ca să fie transformate în banii trebuitori pentru un pahar serios de vodka.

Page 337: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - sâmbătă 08 iulie 1905 (25 iunie, stil vechi)  - Aspecte de pe timpul afluirii echipajului la uscat.

Page 338: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Matiuşenko surprins în fotografiile reporterilor de la marile ziare europene.

Page 339: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - sâmbătă 08 iulie 1905 (25 iunie, stil vechi)  - Matiuşenko surprins în fotografiile reporterilor de la marile ziare europene.

Page 340: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - sâmbătă 08 iulie 1905 (25 iunie, stil vechi)  -  Fotografii ce au însoţit reportajele din ziarele apărute în ţară şi în străinătate.

Page 341: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Nava este preluata de autoritatile române, iar până la transferarea ei către Rusia, aceasta rămane în portul Constanta, sub pavilion românesc. Insărcinatul cu afaceri rus la Bucuresti, Lermontov, protesteaza oficial. Generalul Iacob Lahovari, ministrul de externe, nu accepta protestul, deoarece autoritatile române trebuiau să supravegheze nava cu militari pe tot timpul cât aceasta se afla în custodia lor, iar garda romaneasca nu putea sta decat sub drapelul României, nu sub cel roşu al marinarilor răsculaţi şi nici sub acela al Ţarului. Un răspuns abil, cum abil a fost tot comportamentul autorităţilor române în acest incident. România a fost lăudată si de Ţarul Nicolae II, printr-o scrisoare trimisa lui Carol I, dar şi de V.I. Lenin. Primul pentru returnarea navei, al doilea pentru azilul acordat marinarilor (singura data cand Lenin a laudat Romania).

Page 342: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - sâmbătă 08 iulie 1905 (25 iunie, stil vechi) - Aspecte de pe timpul afluirii echipajului la uscat.

Page 343: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - sâmbătă 08 iulie 1905 (25 iunie, stil vechi)  -  Aspecte de pe timpul afluirii echipajului la uscat.

Constanţa - sâmbătă 08 iulie 1905 (25 iunie, stil vechi)  - Sublocotenentul Alexeiev şi alţi subofiţeri de pe Potemkin ajunşi la Constanţa s-au adresat Consulatului rus pentru a pleda asupra nevinovăţiei lor şi pentru a solicita întoarcerea la Sevastopol. Solicitările lor au fost tratate cu foarte multă răceală.

Page 344: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - 08-10 iulie 1905 - marinarii debarcaţi de pe Potemkin s-au cazat la diferite hoteluri şi pensiuni înainte de a părăsi oraşul. Cuvântul de ordine a fost VODKA!!!!.

Page 345: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Constanţa - 08-10 iulie 1905 - marinarii debarcaţi de pe Potemkin s-au cazat la diferite hoteluri şi pensiuni înainte de a părăsi oraşul. Comandantul garnizoanei, generalul Anghelescu a marit numărul patrulelor militare din oraş şi a limitat cât mai mult circulaţia marinarilor ruşi în oraş. Cei mai mulţi dintre aceştia au preferat să se servească cu porţii generoase de vodka. Nu au existat incidente notabile în această perioada.

Page 346: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Potemkin pregătit pentru întoarcere la Sevastopol. Nava urma să fie luată la remorcă de către crucişătorul ”Chesma”. Înaintea plecării a avut loc o slujbă de sfinţire a navei oficiată de preoţi sosiţi de la Sevastopol.

Page 347: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Nava ”Chesma” aflată sub comanda contraamiralului S.P. Pisapevskovo ancorată în bazinul portului Constanţa pregătindu-se să primească remorca de la ”Potemkin”.

Page 348: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Datorită deschiderii unor valvule de fund în compartimentul maşini pupa de pe ”Potemkin” de către marinarii revoluţionari comandaţi de Matiuşenko, nava a avut probleme de flotabilitate şi plecarea a fost amânată până în dimineaţa zilei de 10 iulie 1905.

Page 350: Constanta Diverse Inf Per Moderna

”Sinop” în avangarda convoiului urmat de ”Chesma” având la remorcă Crucişătorul ”Potemkin”. La 1 cab. travers Td. ”Potemkin”, torpilorul ”Izmaill” (267)  -  Faptele au existat... istoria a fost acea ce le-a trecut în cronici.... Neal Bascomb, autorul romanului ”Revolta roşie” pe pagina de gardă a cărţii sale şi-a început scrierea cu un proverb rusesc... ”Unde există un strop de apă, te poţi aştepta la un dezastru”... se pare că ruşii sunt înţelepţi când este vorba despre proverbe...

Serghei Mihailovici Eisenstein (n. 23 ianuarie 1898 — d. 11 februarie 1948) a fost un cineast rus care a revoluționat cinematograful la începutul secolului al XX-lea prin teorii de montaj.S-a născut la Riga în Letonia în 1898. A studiat la St. Petersburg construcțiile civile, ca și tatăl său de altfel. Nu a terminat facultatea. A început să picteze, iar în 1920 a înfiinţat împreună cu Meyerhold teatrul Proletcultului. În scurt timp a devenit scenograf și regizor de teatru. În spectacole a împrumutat elemente din circ și din music-hall și a introdus elemente cinematografice. A ajuns la acea forma de teatru dinamică cu finalitatea “agitație-atracție”. Şi-a luat latitudinea de a condamna celelalte forme de arte și mostenirea

Page 351: Constanta Diverse Inf Per Moderna

cultural artistică, considerându-le de nivel meșteșugăresc.În 1923 a publicat în revista “Lef” teoria “montajului atracțiilor”. După regia unor piese de început, “Orice naș își are nașul”, piesă după Ostrovski și încă două piese, Eisenstein a părăsit teatrul și a început să se ocupă de cinematografie. A fost puternic influenţat de de David Griffith, dar a ajuns în lumea filmului datorită lui Lupu Pick. De la Griffith a preluat lupta dintre contrarii în dezvoltarea şi nuanţarea intrigii: bine și rău, trecut-prezent, adevăr-greșeală.Pe Eisenstein l-a atras în primul rând ideea de montaj. A studiat experimentele lui Vertov și Kulesov. Primul lung metraj: “Greva” (1924) s-a aseamană cu “Pravda” al lui Vertov.Eisenstein a introdus în film teoria montajului de atracție. Important era pentru el să combine reacțiile emotive ale publicului, nu să înfățișezi faptele. Astfel nu era nevoie neaparat de subiect sau de logică în film.Filmul “Greva” avea următoarele principii: eliminarea figurilor individuale, a eroilor; eliminarea înlănțuirilor particulare de evenimente (tramă - narațiune).Eisenstein promova ideologia “colectivistă”. A considerat filmul “Crucișatorul Potemkin” o victorie a “montajului atracțiilor”, Ulterior a elaborat teoria “cinematografului intelectual”, cu subiect. În afară de emoții a dorit să introducă și concepte politice, filosofice și științifice. Filmul trebuia să anuleze dualismul sferelor “sentimentului” și “rațiunii”. Eisenstein a avut o mare dorință de a regiza “Capitalul” lui Marx. După părerea lui, regizorul trebuia să aibă o vastă pregătire culturală. De aceea studiile sale au avut tendinţa enciclopedică. S-a întâlnit cu toate personalitățile epocii și a studiat subiecte din toate domeniile. Concepția filosofică a lui Eisenstein apleacat de la Hegel:reflectarea lucrurilor în conștiință dă naștere unor sisteme dialectice de gândire. Tot astfel reflectarea dă naștere artei. În “Despre forma scenariului”, Eisenstein a susținut că montajul e “elementul de bază” al cinematografului. Senzația mișcării, a succesiunii cinematografice sunt produse de conflictul dintre prima imagine și cea succesivă. El a împarţit montajul în montaj metric, ritmic și sonor. Eisenstein a cautat în montaj mijloace capabile să trezească în spectator emoția prin intermediul gândirii, al raționamentului. El a inoculat imaginilor idei abstracte și le-a trasnformat în concret. Eisenstein era de acord cu Pudovkin și cu ceilalți teoreticieni declarând “război” actorilor profesioniști. Ideile “tipizării” și a “montajului” s-au născut din teatru, spune Eisenstein. “Teoria tipului e tendința timpului nostru.” Subiectul filmului nu dă forma materialului cinematografic, el reprezintă un stadiu, tranziția de la alegerea unei teme, la realizarea ei. De aici pornește ideea că filmul nu necesită un scenariu. El apără “nuvela cinematografică”: o ciornă de subiect de 2-3 pagini. Montajul devine astfel “a posteriori”. Numai la masa de montaj se concretizează tema, subiectul, personajele. Eisenstein prin gândirea sa s-a apropiat mai mult de un cinematograf cu caracter “documentar”, fără actori profesioniști și care poate fi realizat în afara platourilor. În timp ce Vertov și Kulesov se ocupau de problemele formale, Eisenstein punea în prim plan problemele ideologice. În filme el a abordat cam aceleași teme, mai puțin în “Octombrie”. La apariția cinematografului sonor, Eisenstein a pleacat cu Alexandrov și cu operatorul său, Tisse în Germania și Franța să studieze noua revoluţie tehnică și a realizeazat “Romance sentimentale” (1930). Eisenstein a sprijinit cinematograful sonor pentru că oferea noi posibilități de contraste și conflicte. Dialogul constituia un “adevărat material cinematografic”, mai ales monologul interior, care surprindea însăși frământarea gândirii personajelor.

Page 352: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În călătoria neizbutită în America, Eisenstein a propus ecranul pătrat pentru a rezolva conflictul “verticalității” cu “orizontalitatea”. La un moment dat el propunea un ecran extensibil. Eseuri originale de-ale lui Eisenstein au aparut în “The Film Sense” la New York și în “Film Form”. Aici amintea de importanța culorii, care exprimă emoții și dădea exemple de picturi celebre. A văzut permanent noi posibilități de expresie. Alungat din California, a pleacat în 1931 în Mexic și a regizeazat “Que viva Mexico”. A filmează 60.000 de metri de neagativ. Producătorul Sol Lesser a cumpărat materialul și l-a compus într-un film pe care Eisenstein nu l-a mai recunoscut. Întors în Rusia a început să lucreze la “Lunca Beijinului”, dar nu l-a mai terminat deoarece a fost criticat pentru avântul destructiv din film. Filmele lui Eisenstein, atât de atente să vadă în colectivitate și în masă adevăratul erou al propriei sale țări, au fost exemple de refuz al cultului personalității.

Page 353: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Selecţiuni din materialul folosit la documentarea blogului

Page 354: Constanta Diverse Inf Per Moderna

Selecţiuni din materialul folosit la documentarea blogului

Page 356: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În scurt timp Matiuşenko a părăsit România plecând în Elveţia. Aici a luat contact cu diferiţi revoluţionari ruşi, inclusiv cu V.I. Lenin. Nu a fost impresionat de nici unul dintre aceştia. A devenit membru al Comitetului Marinarilor Uniţi după înapoierea lui în România în 1906. Staul român a refuzat să îl primească şi a urmat imediat o expulzare în Austro-Ungaria. De aici a plecat însă în Franţa trecând din nou prin Elveţia. Ajungând în Franţa a fost de asemenea expulzat şi a plecat către Londra în iunie 1906. Aici s-a întâlnit cu mai mulţi anarhişti precum rusul Peter Kropotkin sau germanul Rudolf Roker care organizau pe muncitorii evrei din East End, unul din cartierele Londrei. Ziarul de limbă rusă a lui Kropotkin ”Listki Chlieb I Wolia” avea redacţia în acelaşi apartament din Dunstan Houses din Stepney unde locuia Roker şi alţi câţiva anarhişti evrei. Afşat la Londra Matiuşenko se simţea totuşi izolat şi fără posibilitatea de a acţiona în sensul dezideratelor sale ideologice. Urmare a acestui lucru a părăsit Anglia plecând la New York unde a început să lucreze la fabrica de maşini de cusut Singer. În New York a luat legătura cu revoluţionarii ruşi ce emigraseră în SUA. Scriitorul Maxim Gorky l-a ajutat să scrie memoriile de pe timpul revoltei. A organizat un grup de revoluţionari ruşi în Lower West side unde locuia dar simţea că trebuie să se înapoieze în Rusia. În scurt timp s-a înapoiat la Londra. Prietenii din Londra i-au atras atenţia asupra pericolelor la care se expunea dacă s-ar fi înapoiat în Rusia. Matiuşenko nu a voit să ţină cont de aceste sfaturi. La începutul anului 1907 s-a înapoiat la Paris unde a organizat un grup anaho-sindicalist printre funcţionari. În iunie 1907 s-a înapoiat în Rusia intenţionând să propage ideologia comunist anarhistă în Odessa. La data de 3 iulie 1907 a fost arestat la Nikolaev. Compărând în faţa tribunalului militar sub învinuirea de anarhist comunist a fost judecat şi condamnat la pedeapsa capitală. A fost unul dintre cei 167 de anarhişti sau simpatizanţi judecaţi la Odessa în perioada 1906-1907. 30 dintre ei au fost executaţi prin spânzurare. Execuţia a avut loc la Sevastopol la 20 octombrie 1907. A avut o atitudine demnă şi i-a avertizat pe ofiţerii din asistenţă că vor veni acele vremuri cînd la rîndul lor vor fi spânzuraţi de felinarele de pe străzi. Despre ceilalţi membrii din echipajul lui Potemkin s-au mai găsit sporadic anumite informaţii:- În anul 1908 Iosif A. Dimcenko marinarul mecanic care a preluat conducerea compartimentelor maşini pe timpul revoltei de la bord, îmreună cu un grup de alţi 31 de marinari rămaşi în România în zona Constanţei au emigrat în Argentina.- Un alt marinar de pe Potemkin, Ivan Besoff a părăsit în aceiaşi perioadă România îndreptându-se spre Istambul şi ulterior spre Irlanda. Acesta a decedat la data de 25 octombrie 1987 la vârsta de 102 ani fiind cel mai vârstnic supravieţuitor din echipajul revoluţionar de pe Potemkin.

Page 357: Constanta Diverse Inf Per Moderna

După reîntoarcerea în Sevastopol Crucişătorul ”Kneaz Potemkin Tavricesky” a fost armat complet cu echipaj a fost toaletat şi repus în stare de operativitate. La data de miercuri 9 August 1905 (27 iunie, stil vechi) în cadrul unei ceremonii religioase deosebite nava a primit numele de (Sfântul) ”Panteleimon” (Пантелеимон) - Patronul spiritual al Bisericii ortodoxe Ruse. Data mai avea ca semnificaţie comemorarea victoriei Marinei Imperiale ruse asupra flotei suedeze în bătălia navală de la Gangout din 1714. (Conform unor alte surse de documentare este avansată ca dată a schimbării numelui navei data de 30 septembrie 1905). Istoria navei ”Potemkin”, devenită ”Panteleimon” avea să continue cu diferite alte evenimente. În anul 1909 pe timpul unor manevre nava loveşte submarinul ”Kambala” pe care îl scufundă. În abordaj îşi pierd viaţa 16 marinari de la bordul submarinului. În anul 1911 la data de 2 octombrie pe timpul unei vizite în portul Constanţa nava eşuează pe un banc de nisip fiind necesare câteva zile pentru a fi repusă pe linia de plutire. Nava suferă câteva avarii şi este andocată în portul Sevastopol pentru reparaţii. Acestea sunt finalizate în primăvara anului 1912.

Page 358: Constanta Diverse Inf Per Moderna

În timpul primului război mondial la data de 18 noiembrie 1914 în jurul orelor 12.00 (5 noiembrie, stil vechi) în raionul de larg din zona Capului Sarych a avut loc un angajament naval de scurtă durată între mai multe navele de luptă (5 nave de linie, 3 crucişătoare şi 12 distrugătoare de escadră) din Flota Mării Negre a Marinei Imperiale ruse şi două nave de luptă ale Imperiului Otoman. În fond era vorba de două nave de luptă germane, un crucişător de bătălie şi un crucişător uşor (Gheben şi Breslau) cumpărate formal de Imperiul otoman şi rebotezate Yavuz Sultan Selim şi Midilli. Navele deşi sub pavilion turcesc erau comandate şi armate în continuare de echipajele Kaiserului. ”Panteleimon” s-a aflat în fruntea celei de-a doua linii a formaţiei de luptă a escadrei ruse. Comanda formaţiei de nave ruse era exercitată de Vice Admiralul Andrei Eberhardt de la bordul navei de linie ”Evstafi” iar navele otomane erau comandate de amiralul german Wilhelm Souchon. Agajamentul a fost incert şi de scurtă durată. Fiecare parte a avut avarii la câte o navă iar navele turceşti au avut pierderi de 12 marinari din rândul echipajului (11 germani şi un marinar turc).Panteleimon a participat în continuare la acţiuni de minare a strâmtorii Bosfor şi a angajat schimburi de artilerie cu navele Imperiului Otoman în mai multe rânduri.În anul 1916 în perioada 5 februarie - 18 aprilie Panteleimon a participat la campania strategică din zona capului Trabzon.

Odată cu precipitarea societăţii ruse sub imperiul Revoluţiei ”Panteleimon” este preluat succesiv de bolşevici şi de menşevici şi i se schimbă numele în scurt timp de câteva ori Astfel la 31 mar 1917 - numele revine  la ”Potemkin Tavriceskyi” (Потемкин-Таврическии) de la ”Panteleimon”  şi apoi la 28 apr 1917 - ”Svabodu za Boreţ” «Свободу за Борец» (Luptătorul pentru Libertate).

În timpul războiului Crimeii nava a fost sabordată în Portul Sevastopol pentru ca apoi să fie ramfulată. Suferind avarii majore şi fiind depăşită cu mult ca uzură morală în anul 1923 s-a decis dezafectarea

Page 359: Constanta Diverse Inf Per Moderna

bastimentului. În anul 1924 a fost aprobată dezafectarea şi au început preluările de echipamente care mai puteau fi ulterior refolosite. La data de 21 noiembrie 1925 nava a fost radiată din compunerea Flotei şi a fost dată pentru a fi dezmembrată şi transformată în fier vechi.