Specializare: Educaţie fizică şi sportivă

Coordonator științific: Conf. Univ. Dr. Axelerad Daniel Docu

Absolvent: Andreea Mihăescu

Lucrare de licență

Consolidarea și perfecționarea

tehnicilor în yachting,

cu ajutorul simulatorului cibernetic

Yachtingul, sport olimpic, face parte din familia disciplinelor nautice și reprezintă manevrarea unei ambarcațiuni cu pânze și propulsarea acesteia cu ajutorul vântului. Termenul de yacht apărut pentru prima oară în sec. al XVIII-lea în Olanda , desemna o ambarcațiune folosită pentru navigația de plăcere, de promenadă și pentru vânătoare.

1. Necesitatea creșterii nivelului de performanță al sportivilor

2. Împiedicarea regresului acestuia

Elaborarea și implementarea unui program de pregătire la simulatorul cibernetic, pe perioada unui macrociclu.

În cercetarea desfășurată pe parcursul a șase luni au fost folosite diverse metode și materiale.

1. Metoda observației

2. Metoda studiului bibliografic

Etapă în care am acumulat informații privind antrenamentele și competițiile de yachting pe simulator, am urmărit procedeele tehnice pe care se pune accent în procesul de antrenare virtuală și care sunt cerințele ce trebuiesc atinse în momentul evaluării pe simulator.

Simularea reprezintă o acţiune de investigare, în care are loc un proces de experimentare, în anumite condiţii.

Sail Simulator 5 Deluxe

Începători Cunoscători Sportivi de performanță

Introducere în lumea navigației cu vele

Antrenament uscat potrivit pentru consolidarea și perfecționarea tacticii pe apă

O componentă a pregătirii postcompetiționale

Acțiunile simulatorului:

• Creează condiții de evoluție a binomului ambarcațiune-sportiv.

• Oferă posibilitatea de a observa forțele externe care interferează cu ambarcațiunea și modificările care intervin prin acționarea manevrelor de la bord.

• Sunt calculați și evidențiați parametrii ambarcațiunii în timpul deplasării cu ajutorul cadranelor indicatoare de pe desktop (curenți marini, vânt, velocitate, viteză de deplasare, GPS, etc.)

• Situațiile întâlnite sunt cât se poate de reale și elocvente, deoarece viteza de deplasare și gradul de înclinare al bărcii se raportează la indicii somatici introduși de sportiv la începutul antrenamentului virtual.

• Traseele predefinite ale regatelor și condițiile competiționale pot fi selectate din meniu sau create în funcție de obiectivele urmărite, împreună cu clasele de ambarcațiuni.

• Simulatorul poate fi accesat atât internet, cât și intranet, utilizatorii întâmpinând astfel sportivi cu nivele diferite de performanță.

• Toți parametrii competiționali, pentru zonele geografice deja existente în memoria softului sunt colectaţi de la faţa locului şi transmiși în timp real prin GPS.

3. Metoda experimentului pedagogic

1.

2.

3.

Experiment pe Laser 4,7 (17-18 ani)

Grupă martor Grupă experiment

Testare inițială (sfârșitul lunii noiembrie)

A desfășuratpegătirea fizică și teoretică, indicată în planul anual de antrenament

A urmat și un program de antrenament pe simulator în cadrul căruia s-au corectat deficiențele tehnico-tactice

Testare finală ( începutul lunii aprilie)

Macrociclul de cercetare

1 decembrie ( duminică ) – 3 aprilie ( joi )

1. Mezociclul de acomodare - (3 săptămâni)

2. Mezociclul de bază - (5 săptămâni)

3. Mezociclul de pregătire și control - (6 săptămâni)

4. Mezociclul precompetițional - (2 săptămâni)

5. Microciclul competițional - ( o spătămână )

Ciclul anual

Decembrie Aprilie Noiembrie

perioada de tranziție sezon competițional

Etapa de perioada de

reducere odihnă activă

a

încărcăturii

Prima lună, după terminarea sezonului competițional, constituie etapa de reducere a încărcăturii, iar următoarea etapă – perioada de odihnă activă, în care pe lângă orele de condiție fizică, bazin și schi, intervine și lucrul la simulatorul de navigație cu vele.

1. Mezociclu de acomodare – 3 săptămâni ( 9 antrenamente)

-descoperirea de către sportivi a manevrelor și tehnicilor de navigație pe simulator

-învățarea și obișnuirea lor cu noua metodă de navigație

-înțelegerea fenomenelor și forțelor care acționează asupra ambarcațiunilor în timpul curselor

2. Mezociclul de bază – 5 săptămâni (15 antrenamente)

- descoperirea avantajelor și dezavantajelor create de forța vântului, în funcție de indicii somatici.

- determinarea poziției corecte în barcă, în funcție de puterea vântului, înălțimea valurilor și intensitatea curenților.

-modificarea vitezei de deplasare în funcție de gradul de înclinare al catargului.

- controlul derivei pe diferite aliuri de vânt în funcție de gradul de scufundare al safranului.

-modificarea centrului de greutate şi reglarea manevrelor mobile între balize.

3. Mezociclul de pregătire și control – 6 săptămâni (18 antrenamente)

- exersarea tehnicilor de dinaintea și din timpul startului, voltei și ampanării, ajutați de expunerea verbală, demonstrațiile antrenorului și filmele didactice de scurt metraj.

4. Perioada precompetițională - 2 săptămâni (6 antrenamente)

- întreceri cu reguli prestabilite, pentru exersarea sub formă de competiție a procedeelor consolidate și perfecționate până în acel moment.

5. Perioada competițională - 1 săptămână ( 3 antrenamente)

- curse în condiții normale, între ei, dar și cu alți utilizatori ai simulatorului, din diferite zone geografice și în diferite condiții naturale.

S-a urmări în special evoluția tehnicilor utilizate pentru efectuarea startului, voltei și ampanării, care urmează să fie evaluate și în condiții specifice, pe apă.

Startul

„Startul reprezintă prima etapă a unei curse de yachting. Importanța sa constă în faptul că poate oferi ocazia de a începe cursa cu un avantaj sau, din contră, cu un dezavantaj.” (Prof. Adrian Mihăiță, Prof. Alexandru Mihăiță, Inițiere în sportul cu vele, Editura Edago 2007, pg.27-28 )

Cuantificare:

* Plecarea sportivului în viteză la momentul semnalului sonor,

* Plecarea sportivului cu vânt curat,

* Plecarea în cursă cu bordul tribord (ceea ce îi oferă sportivului prioritate în fața celorlați concurenți),

* Pornirea în cursă din partea favorabilă (din apropierea balizei în vânt),

* Se urmărește dacă după plecarea în cursă, sportivul reușește să se detașeze de grup.

Volta

„Volta reprezintă manevra de trecere a ambarcațiunii din deplasarea pe un bord, de exemplu cu vânt de tribord (cu vântul din dreapta), pe celălalt bord trecând cu prova prin vânt.” (Prof. Adrian Mihăiță, Prof. Alexandru Mihăiță, Inițiere în sportul cu vele, Editura Edago 2007, pg. 29-30)

Cuantificare:

* Ca sportivul să nu se răstoarne după efectuarea unei volte,

* Cinematica sportivului (să nu se întoarcă cu spatele la catarg),

* Să nu piardă din viteză în timpul voltei,

* Să nu cadă sub drum (se întâmplă în momentul în care volta este realizată ori prea strâns, ori prea larg),

* Să nu pună mâna pe ghiu.

Ampanarea

Ampanarea reprezită o manevră de girație, efectuată prin tragerea cârmei și mutarea rapidă a ghiului și velei dintr-o parte în cealaltă, moment în care sportivul trebuie să se mute în celălalt bord pentru a putea echilibra ambarcațiunea.

Cuantificare:

* Ca sportivul să nu se răstoarne,

* Să nu colizioneze baliza sau alte ambarcațiuni aflate în apropiere,

* Să aibă școta corect aranjată în barcă, pentru ca în momentul ampanării vela să se poată deschide cât este necesar,

* Corectitudinea adâncimii derivorului, pentru a nu se opri ghiul în acesta, sau pentru a nu produce dezechilibrarea ambarcațiunii în momentul trecerii velei dintr-un bord în altul,

* Ajutarea velei de către sportiv, prin mișcarea mănunchiului școtei.

4. Metoda comparativă

- se aplică la finalizarea perioadei experimentale, după aflarea rezultatelor între cele două eșantioane martor și experiment.

- rezultatele obținute s-au analizat, comparat și interpretat statistico- matematic.

5. Metoda reprezentării grafice

- se evidențiază diferențele obținute.

1 (e) 2 (e) 3 (m) 4 (m)

00.5

11.5

22.5

33.5

44.5

5

Testare in-ițială

1 (e)2 (e)

3 (m)4 (m)

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

3.5

4

4.5

5

Testare inițialăTestare finală

1 (e) 2 (e) 3 (m) 4 (m)

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

3.5

4

4.5

5

Testare InițialăTestare Finală

Concluzii:

1. Anihilarea regresului şi chiar evoluţia performanțelor sportive, prin lucrul la simulatorul cibernetic.

2. S-a demonstrat că utilizarea simulatorului, în paralel cu celelalte metode de antrenament deja folosite, contribuie la perfecționarea tehnicii și tacticii prin multiple posibilități de dirijare, ale aspectelor dinamice și cinematice, cât și a celor legate de dozare și programare a eforturilor fizice pe perioadă de lungă durată.

3. Posibilitatea unei diagnosticări mai detaliate a carențelor tehnico-tactice și energetice în anumite momente.

4. Creșterea preciziei în prognozarea comportamentului în etapele de concurs, odată cu creșterea volumului investigațiilor.

5. Posibilitatea individualizării antrenamentelor în funcție de evoluția și caracteristicile fiecărui sportiv, clasa la care concurează și deficiențele care apar.

6. Experimentarea și perfecționarea anumitor tehnici, mult mai ușor realizabile pe simultor datorită cadranelor indicatoare cu ajutorul cărora se pot observa variațiile vitezei, ale centrului de greutate ale gradului de urcare sau coborâre din vânt,etc.

7. Realizarea unei analize biomecanice de detaliu a mișcării și stabilirea unor tipuri de exerciții pentru dezvoltarea musculaturii implicată în efort.

8. Vizualizarea modificărilor care apar în funcție de calitățile biologice ale sportivului, efectele care le au acestea asupra traiectoriei și vitezei de deplasare și găsirea unor modalități de atenuare a acestora.

9. Creșterea gradului de observabilitate a modificărilor determinate de efort, simulatoarele permițând culegerea unei cantități de informații despre sportiv, probă și performanță, incomparabil mai mare decât prin folosirea metodelor clasice.

10. Posibilitatea realizării unei analize a evoluției pregătirii de la un moment inițial la unul final, cu înregistrarea testărilor și a programului aplicat. 

FINAL!