Consolidarea Cadrelor Cu Pereti Turnati in Situ

6
CONSOLIDAREA CADRELOR CU PEREŢI TURNAŢI IN SITU Această soluţie de consolidare constă în introducerea de pereţi din beton armat monolit în ochiurile cadrelor. Legătura dintre betonul din peretele de consolidare şi cadrul existent se realizează prin conectori fixaţi rigid în grinzi şi stâlpi sau numai în grinzi.

description

CONSOLIDAREA CADRELOR CU PERETI TURNATI IN SITU

Transcript of Consolidarea Cadrelor Cu Pereti Turnati in Situ

CONSOLIDAREA CADRELORCU PEREŢI TURNAŢI IN SITU

Această soluţie de consolidare constă în introducerea de pereţi din beton armatmonolit în ochiurile cadrelor.

Legătura dintre betonul din peretele de consolidare şi cadrul existent se realizează prin conectori fixaţi rigid în grinzi şi stâlpi sau numai în grinzi.

Pentru obţinerea unei rugozităţi adecvate, feţele elementelor cadrului adiacente pereţilor se prelucrează prin diverse procedee (sablare, buciardare, periere cu perie de sârmă). În acelaşi scop se pot prevedea pene de forfecare lipite cu răşină pe feţete cadrului, sau se pot crea praguri de forfecare prin scobirea betonului existent. Conectorii între cadru şi perete pot fi ancore mecanice sau ancore fixate cu răşină în găuri realizate in prealabil in elementele cadrului. Ancorele pentru fixare cu răşină pot fi constituite din tije din oţel filetate sau armătură profilată.

Adâncimea de ancorare a conectorilor, ca şi distanţa între ancore şi respectiv între ancore şi marginile elementelor se stabilesc în funcţie de diametrul ancorelor, de valoarea şi tipul solicitărilor (monoton sau ciclic-alternant) şi de rezistenţa betonului în care se fixează conectorii. Grosimea pereţilor introduşi în ochiurile cadrului trebuie să fie cel puţin 1/4 înlăţimea stâlpului şi cel puţin 15 cm, dar nu mai puţin decît lăţimea grinzii. Pereţii se armeaza în două planuri cu armătură ductilă, care se înnădeste cuconectorii fixaţi în elementele cadrului. În zonele de conectare, pe grosimea peretelui se prevede armătura tip fretă sau plase sudate pentru confinarea betonului din acestă zonă .

Soluţia de consolidare propusă conduce la transformarea cadrului existent într-un perete structural cu rezistenţă şi rigiditate mare şi cu o mare capacitate de disipare a energiei. La cadrele afectate seismic sau care nu corespund exigenţelor actuale de proiectare, ca şi la cele avariate din alte cauze se impune, după repararea cadrului prin injectarea fisurilor şi înlocuirea betonului şi/sau oţelului degradat, consolidarea cadrului prin una din următoarele metode: -consolidarea cu plăci subţiri, fixate cu răşină şi/sau ancorate în elementele cadrului; -consolidarea cu coliere, lamele din fibre de carbon, ţesături din fibre de carbon sau fibre de sticlă; -consolidarea prin cămăşuire cu beton armat.

ETAPELE PROCESULUI DE PROIECTARE

Reproiectarea structurii va avea ca obiect:-repararea şi/sau consolidarea elementelor cadrului (dupa caz);-consolidarea fundaţiilor (dupa caz);-proiectarea pereţilor de consolidare;-proiectarea sistemelor de prindere cadru-perete,

Procesul de proiectare a lucrărilor de consolidare cu pereţi turnaţi in situ va cuprinde următoarele etape:

a) Etapa de concepţie: -selectarea tehnicilor de reparare/consolidare a elementelor cadrului; -selectarea materialelor utilizate; -selectarea tehnicilor de consolidare a fundaţiilor; -selectarea şi predimensionarea sistemelor de prindere cadru-perete; -estimarea preliminară a dimensiunilor pereţilor de consolidare şi a elementeloradiacente, după caz, consolidate (stâlpi, grinzi); -estimarea preliminară a rigidităţii elementelor cadrului (stâlpi şi/sau grinzi) reparate şi/sau consolidate şi a pereţilor de consolidare; -estimarea preliminară a ductilităţii pereţilor structurali rezultaţi prin consolidarea cadrului

b) Etapa de analiză: -identificarea şi determinarea acţiunilor neseismice; -determinarea acţiunii seismice, conform prevederilor normativului P 100-92 pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale; -determinarea efectelor solicitărilor prin analiză statică sau dinamică, luând înconsiderare rigidităţile finale ale elementelor.

c) Etapa de verificare: -definirea modelului de comportare a elementelor cadrului (după caz, reparate şi/sau consolidate), a pereţilor de consolidare şi a conectorilor utilizaţi pentru prindere; -alegerea/actualizarea coeficienţilor de siguranţă ai materialelor; -determinarea eforturilor de calcul sub combinaţiile posibile de solicitări; -determinarea rezistenţelor de calcul; -verificarea condiţiilor impuse de calculul la stări limită;.