BANATICA21

2011

MUZEUL BANATULUI MONTAN

BANATICA21

Reºiþa2011

CONSILIUL ªTIINÞIFICProf. univ. dr. NICOLAE BOCªAN, Cluj-NapocaProf. univ. dr. IOAN AUREL POP, Cluj-NapocaMembru al Academiei RomâneProf. univ. dr. VICTOR SPINEI, IaºiMembru corespondent al Academiei RomâneProf. univ. dr. RUDOLF GRÄF, Cluj-NapocaProf. univ. dr. RANKO KONÈAR, Novi SadProf. univ. dr. ISTVÁN PETROVICS, SzegedProf. univ. dr. HARALD HEPPNER, Graz

COLEGIUL DE REDACÞIELIGIA BOLDEA – secretar de redacþieADRIAN MAGINA – secretar de redacþieVASILE RÂMNEANÞUALEXANDRU SZENTMIKLOSIDUMITRU ÞEICU – redactor ºef

SCIENTIFIC BOARDProfessor NICOLAE BOCªAN, Cluj-NapocaProfessor IOAN AUREL POP, Cluj-NapocaMember af Romanian AcademyProfessor VICTOR SPINEI, IaºiCorresponding Member of Romanian AcademyProfessor RUDOLF GRÄF, Cluj-NapocaProfessor RANKO KONÈAR, Novi SadProfessor ISTVÁN PETROVICS, SzegedProfessor HARALD HEPPNER, Graz

EDITORIAL BOARDLIGIA BOLDEA – editorial secretaryADRIAN MAGINA – editorial secretaryVASILE RÂMNEANÞUALEXANDRU SZENTMIKLOSIDUMITRU ÞEICU – chief editor

ISSN 1222–0612

„BANATICA”Orice corespondenþã se va adresa:Muzeul Banatului Montan,320151 REªIÞA,B-dul Republicii nr. 10,ROMÂNIAE-mail: office@muzeulbanatuluimontan.rowww.muzeulbanatuluimontan.rotel: 0355/401219fax: 0355/401220

“BANATICA”Any mail will be sent to the following address:Muzeul Banatului Montan,320151 REªIÞA,B-dul Republicii nr. 10,ROMÂNIAe-mail: office@muzeulbanatuluimontan.rowww.muzeulbanatuluimontan.rotel: 0355/401219fax: 0355/401220

CUPRINS • CONTENTS • INHALT • SOMMAIRE

Zoltán IusztinPÃTRUNDEREA STÃPÂNIRII MAGHIARE ÎN BANAT. CONTRIBUÞIILA APARIÞIA INSTITUÞIILOR DE TIP OCCIDENTAL ............................................11EL AVANCE DE LA DOMINACION MAGIAR EN EL BANATOMEDIEVAL DE TIMIªOARA. CONTRIBUCIONES ACERCA ALA APARICION DE LAS INSTITUCIONES DE INDOLE OCCIDENTAL…...............35

Ligia BoldeaUNE PROBLEMATIQUE PATRIMONIALE DANSLE BANAT MONTAGNEUX MÉDIEVAL:LES DONS ROYAUX DES XIV-XVI-E SIÈCLE ….......................................................37O PROBLEMATICÃ PATRIMONIALÃ DINBANATUL MONTAN MEDIEVAL: DONAÞIILE REGALEDE SECOL XIV-XVI....................................................................................................54

Alexandru SimonHABSBURG POLITICS AT THE BORDERS OF CHRISTENDOMIN THE EARLY 1500‘S.................................................................................................55POLITICA HABSBURGICÃ LA FRONTIERELE CREªTINÃTÃÞIILA ÎNCEPUTUL ANILOR 1500...............................................................…..................71

Edit SzegediKEIN ADIAPHORON? SPRACHE UNDBEKENNTNIS IM NACHREFORMATORISCHEN SIEBENBÜRGEN..…...................73NU ESTE ADIAPHORON? LIMBÃ ªI CONFESIUNEÎN TRANSILVANIA POSTREFORMATORICÃ…..........................................................87

Adrian MaginaCONSCRIPÞIA ªI INVENTARUL BUNURILORCETÃÞII INEU ÎN ANUL 1605....................................................................................89LA CONSCRIPTION ET L’INVENTAIRE DES BIENSDU CHATEAU FORT DE INEU DE L’ANNÉE DE 1605.......................................… 104

Sorin BulboacãACAÞIU BARCSAI DE BÂRCEA MARE, ULTIMUL BAN AL LUGOJULUI ªICARANSEBEªULUI (26 DEC. 1644 - 14 SEPT. 1658).................................................105ACAÞIU BARCSAI OF BÂRCEA MARE, THE LASTBAN OF LUGOJ AND CARANSEBEª(26 DECEMBER 1644 – 14 SEPTEMBER1658)….....................................................113

Livia MaginaLES PREROGATIFS JURIDIQUES DU JUGE VILLAGEOISDANS LA LEGISLATION DU XVIIE SIÈCLE.....................…....................................115PREROGATIVELE JURIDICE ALE JUDELUI SÃTESCÎN LEGISLAÞIA SECOLULUI AL XVII-LEA…........................................................128

Marinel Ovidiu Koch-TufiºUNELE ASPECTE REFERITOARE LA MINERITUL ªIMETALURGIA BÃNÃÞEANÃ ÎNTRE ANII 1718-1726,ANALIZATE PRIN PRISMA UNOR DOCUMENTEAFLATE LA ARHIVELE CURÞII IMPERIALE DIN VIENA .….................................129EINIGE ASPEKTE DES BANATISCHEN BERG- UND HÜTTENWESENSIN DER ZEIT VON 1718 BIS 1726 ANALYSIERT ANHANDVON DOKUMENTEN AUS DEM HOFKAMMERARCHIV IN WIEN…..............................161

Dragoº-Lucian ÞigãuSTUDENÞII DIN BANATUL MONTAN LA ªCOLIªI UNIVERSITÃÞI EUROPENE (1750-1850)............................................................163STUDENTEN AUS DEM GEBIRGSBANAT AN EUROPÄISCHENSCHULEN UND UNIVERSITÄTEN (1750-1850)…...................................................207

Radu ArdeleanRÃSCOALA ÞÃRANILOR BÃNÃÞENI DE LA 1737-1739ÎN VIZIUNEA LUI VICENÞIU GROZESCU..............................................................209LA RÉVOLTE PAYSANNE ANTI-AUTRICHIENNE DE 1738-1739VUE PAR VICENÞIU GROZESCU.............................................................................229

Vasa LupuloviciUN CURRICULUM VITAE AL PATRIARHULUI IOSIF RAIACICI.........................................231UN CURRICULUM VITAE DU PATRIARCHE IOSIF RAIACICI................................247

Nicolae BocºanCONTRIBUÞIA BÃNÃÞENILOR LA RESTAURAREAMITROPOLIEI ROMÂNE..........................................................................................249THE ROMANIANS’ CONTRIBUTION TO THE RESTORATIONOF THE ROMANIAN METROPOLITAN CHURCH....................................................264

Mihaela BedeceanFUNDAÞII, FONDURI, SOCIETÃÞI DE LECTURÃ,DONAÞII ªI TESTAMENTE ÎN BISERICA ORTODOXÃ ROMÂNÃOGLINDITE ÎN PRESÃ (1865-1873)..........................................................................265FOUNDATIONS, FUNDS, READING SOCIETIES, DONATIONS AND WILLSIN THE ORTHODOX CHURCH, MENTIONED BY THE PRESS (1865-1873)................281

6

Artur LakatosBAZELE RELAÞIILOR INTERNAÞIONALE ALE LUMIICULTURALE CLUJENE. LEGÃTURILE INTERNAÞIONALEALE FACULTÃÞII DE MATEMATICÃ ªI ªTIINÞE ALE NATURIIDIN CADRUL UNIVERSITÃÞII FERENC JOZSEF....................................................283BASES OF CULTURAL INTERNATIONAL RELATIONS OF ACADEMIC LIFEIN CLUJ. INTERNATIONAL RELATIONS OF THE FACULTYOF MATHEMATICS AND NATURAL SCIENCESOF THE „FERENC JÓZSEF” UNIVERSITY OF CLUJ...............................................294

Alina Lioara CovaciDOTAÞIA PREOÞILOR ORTODOCªI ROMÂNI DINCOMITATUL TIMIª LA SFÂRªITUL SECOLULUI XIXªI ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX...............................................................................295LES REVENUS DES PRÊTRES ORTHODOXES ROUMAINS DUDÉPARTEMENT DE TIMIª Á LA FIN DU XIX-eET AU DÉBUT DU XX-e SIÈCLES............................................................................312

Mihai ViºanADMINISTRAÞIE ªI LEGISLAÞIE ADMINISTRATIVÃÎN BANATUL ANTEBELIC (1860-1918).....................................................................315ADMINISTRATION ET LÉGISLATION ADMINISTRATIVEDANS LE BANAT D’AVANTGUERRE......................................................................334

Valentin SanduROLUL BÃNÃÞENILOR ÎN CADRUL „SOCIETÃÞII PENTRU UN FOND DETEATRU ROMÂN” (1870-1914)...............................................................................................335DIE ROLLE DER BANATER IN DER GESELLSCHAFT FÛREIN „RUMÄNISCHES THEATERFOND” (1870–1914)..........................................….352

Vasile Dudaº, Ioan TraiaUN CAZ DE SUSTRAGERE DE LA ÎNDATORIRILE MILITARE ÎN ANIIPRIMULUI RÃZBOI MONDIAL ªI CONSECINÞELE SALE ASUPRA UNUITÂNÃR BÃNÃÞEAN.................................................................................................353EIN ENTZUGSFALL VON DEN MILITÄRPFLICHTEN, WAHRENDDES ERSTEN WELTKRIEGS UND SEINE FOLGEN FÜREINEN JUNGEN BANATER.......................................................................................359

Ionela Moscovici MISIUNEA FRANCEZÃ DE INTERPUNERE ÎN BANAT: MARTIE-MAI 1919............361LA MISSION FRANÇAISE D’INTERPOSITION AU BANAT:MARS-MAI 1919.......................................................................................................378

7

Ana-Carina Babeu ACTIVITATEA EXTRAªCOLARÃ A STUDENÞILOR DINCADRUL ACADEMIEI TEOLOGICE DIN CARANSEBEª (1927-1948)....................379L’ACTIVITÉ EXTRASCOLAIRE DES ÉTUDIANTS DE L’ACADÉMIETHÉOLOGIQUE DE CARANSEBEª (1927-1948)......................................................387

Claudiu CãlinORDINUL CÃLUGÃRIÞELOR BENEDICTINE DE „SF. LIOBA”ªI ACTIVITATEA LOR LA TIMIªOARA (1929-1948).................................................389DER ORDEN DER BENEDIKTINERINNEN VON „ST. LIOBA”UND IHRE TÄTIGKEIT IN TEMESWAR (1929-1948)..............................................409

Laurenþiu Ovidiu RoºuACTIVITATEA SPORTIVÃ ÎN JUDEÞELE CARAª ªI SEVERINÎN PRIMA JUMÃTATE A SECOLULUI XX................................................................ 413L’ACTIVITÉ SPORTIVE DANS LES DÉPARTEMENTSDE CARAª ET DE SEVERIN DANS LA PREMIÈRE MOITIÉDU XX-e SIÈCLE.......................................................................................................426

Radu PãiuºanNOI ASPECTE ALE ACTIVITÃÞII PARTIDULUINAÞIONAL-POPULAR ÎN BANAT ÎN ANUL 1946....................................................427NOUVEAUX ASPECTS DE L’ACTIVITÉ DU PARTINATIONAL-POPULAIRE DU BANAT PENDANT L’ANNÉE 1946.............................443

Viorel BãlþoiCONFRUNTÃRI ÎNTRE PUTERE ªI OPOZIÞIE ÎNAINTEA CAMPANIEIELECTORALE DIN 1946............................................................................................445CONFRONTATION BETWEEN POWER AND OPPOSITIONBEFORE THE 1946 ELECTIONS CAMPAIGN............................................................453

Vasile RãmneanþuASPECTE PRIVIND ACTIVITATEA ORGANIZAÞIEI JUDEÞENETIMIª-TORONTAL A PARTIDULUI NAÞIONAL ÞÃRÃNESCDIN ANII 1944-1946 CONSEMNATE ÎN ARHIVELE CNSAS...................................455DES ASPECTS SUR L’ACTIVITE DE L’ORGANISATIONDEPARTAMENTALE DE TIMIª-TORONTAL DU PARTINATIONAL PAYSAN D’ENTRE LES ANNEES DE 1944-1946,CONSIGNES DANS LES ARCHIVES DE C.N.S.A.S..................................................467

8

Eusebiu NaraiASPECTE PRIVIND SITUAÞIA MINORITÃÞII CEHEDIN JUDEÞELE CARAª ªI SEVERIN (1944-1948)......................................................469ASPECTS CONCERNING THE SITUATION OF THE CZECHMINORITY FROM CARAª AND SEVERIN DISTRICTS (1944-1948)...............................479

VARIA

Melania ZancuVino, Doamne printre noi!...............................................................................................................481

Minodora Claudia DamianMemoria deportãrii în imagini....................................................................................................484

RECENZII

Ioan Godea, Arhitectura la români. De la obârºii la Cozia, Editura Primus,Oradea, 2007, 367 p. (Mircea Taban)............................................................................................487

Arhim. Veniamin Micle, Octoihul ieromonahului Macarie. 1510-2010,Sfânta Mãnãstire Bistriþa, Eparhia Râmnicului, 2010, 120 p.(pr. Gheorghe Naghi)......................................................................................................................490

Enciclopedia Ortodoxiei Româneºti, apãrutã din iniþiativa ºi cubinecuvântarea Prea Fericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne, coord. pr. prof. Mircea Pãcurariu, Editura Institutului Biblic ºi deMisiune Ortodoxã, Bucureºti, 2010, 767 p. (pr. Gheorghe Naghi)........................................493

Angela Rotaru-Dumitrescu, Istoria învãþãmântului românesc din Banat1900-1918, Editura Eurostampa, Timiºoara, 2010, 467 p. (Carmen Albert).........................497

Radu Ardelean, Istorie la Gazetã în Banat, Editura Marineasa, Timiºoara,2007, 398 p. (pr. Gheorghe Naghi)..............................................................................................502

Costin Feneºan, Sub steag strãin, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2011,1095 p. (Eusebiu Narai).................................................................................................................508

ABREVIERI BIBLIOGRAFICE......................................................................................................513

CÃRÞI EDITATE DE MUZEUL BANATULUI MONTANÎN PERIOADA 1990-2010(BOOKS PUBLISHED BYTHE MUSEUM OF MOUNTAINOUS BANAT, 1990-2010)......................................................515

9

10

PÃTRUNDEREA STÃPÂNIRII MAGHIAREÎN BANAT. CONTRIBUÞII LA APARIÞIAINSTITUÞIILOR DE TIP OCCIDENTAL

Zoltán Iusztin*

Cuvinte cheie: comitate, organizare administrativã, instituþii, comite, cetate, regalitate.Palabras clave: condados, organización administrativa, instituciones, conde, plaza fuerte,regalidad.

Cercetarea evoluþiei comitatelor ºi a dezvoltãrii lor ca unitãþiadministrative conferã o imagine mai bunã despre instaurarea stãpânirii coroaneiungare în zona delimitatã de Mureº, culoarul Timiº-Cerna, Dunãre ºi Tisa.Autoritatea regalã este reprezentatã, în teritorii, de comiþii ºi castelanii aflaþi laconducerea comitatelor, respectiv, a cetãþilor1. Apariþia uneia dintre cele douãforme administrative sau a ambelor demonstreazã existenþa unui sistemcentralizat, cu o anumitã dezvoltare instituþionalã.

În cazul teritoriului bãnãþean existã multe discuþii cu privire la momentulapariþiei comitatelor ºi a organizãrii administrative, fapt ce aruncã o luminãdifuzã asupra situaþiei societãþii din aceastã zonã în perioada secolelor XI-XII.

Interpretarea unei informaþii din Legenda major prin prisma tradiþiei,care îi atribuie regelui întemeietor organizarea administrativã a întregului regat,a dus la rezultatul eronat care prezintã înfiinþarea celor ºase comitate2 bãnãþenela începutul secolului al XI-lea3. Punctul de plecare a fost prezentarea, în izvorhagiografic, a celor ºapte monahi, maghiari cu o zestre culturalã bogatã, ce aufost numiþi arhidiaconi ºi l-au ajutat pe episcop la rãspândirea credinþei catolice

* Universitatea Babeº-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie ºi Filosofie, e-mail:parceval_zoli@yahoo.com1 Gy. Kristó, Ardealul timpuriu (895-1324), Szeged, 2004, p. 140; autorul identificã în interiorulcomitatului o instituþie distinctã ºi anume comitatul de cetate.2 Cenad, Arad, Timiº, Torontal, Cuvin ºi Caraº.3 Szentkláray J., Krassó Vármegye Õshajdana, Budapest, 1900, p. 110-116 (în continuareSzentkláray, Krassó).

ºi organizarea diecezei4. Potrivit acestei ipoteze, cei ºase arhidiaconi ar fi slujitîn comitate diferite, în timp ce arhidiaconul superior l-ar fi ajutat pe episcopuldin cetatea Cenadului. Astfel, fiecare arhidiaconat ar fi corespuns câte unuicomitat bãnãþean5.

Mai veridicã este consideratã ipoteza potrivit cãreia comitatele bãnãþenes-au creat etapizat6. La început a existat un singur comitat, Cenad, prinfragmentarea cãruia au apãrut comitatele Arad ºi Timiº7, iar ulterior, la cumpãnasecolului al XII-lea, au fost întemeiate comitatele Cuvin ºi Caraº. Comitateletârzii, aºa cum este Torontal, au fost create ca urmare a schimbãrilor politice ºiadministrative iniþiate de dinaºtii angevini8.

Aceste premise sunt confirmate într-o oarecare mãsurã de apariþiaetapizatã a comitatelor în textele documentelor. Despre comitatul Arad semenþioneazã cã ar fi atestat în 11569, în timp ce primul comite cunoscut alCenadului, în legãturã cu care este coroboratã existenþa unitãþii administrative,este amintit în anul 116310. Comitatul Timiº este menþionat în anul 117711, iar

4 Inter praefatos vero monachos errant septem viri literati et Ungarica lingua interpretesexpediti, videlicet Albertus, Philippus, Henricus, Conradus, Crato, Tezlo et Stephanus…Per ipso enim tota Chanadina provincia sacri eloquii existitit irrigata, qui archidiaconatushabentes aedificabant ecclesias in urbibus et villis.5 Szentkláray, Krassó, p. 114-116.6 Kristó Gy., A vármegyék kialakulása Magyarországon, Budapest, 1988, p. 462-468; OrtvayT., Magyarország egyházi földleírása a XIV. század elején a pápai tizedjegyzékek alapjánfeltüntetve, I, Budapest, 1891, p. 380 (în continuare Ortvay, Magyarország egyházi).7 Borovszky S., considerã cã întemeierea comitatului Timiº avut loc în timpul regelui Gezaal II-lea (1141-1162), Torontál vármegye, Budapest, 1919, p. 343.8 Comitatului Torontal este atestat începând cu anul 1326, în timp ce arhidiaconatul omonimeste menþionat, pentru prima datã, doi ani mai târziu.9 I. Haþegan, L. Savulov, Banatul Medieval, în AnB (S.N.), V, 1997, p. 190; Prima atestareaa comitatului este atribuitã documentului, emis de regele Geza al II-lea, care îl menþioneazã– printre martori – pe Primogenitus. Pe acesta Szentpétery I. îl considerã preposit de Arad,Regesta Regum Stirpis Arpadianae critic-diplomatica (în continuare Szentpétery, Regesta),I, Budapest, 1923, p. 29-30, nr. 84. În textul latin, publicat de Gy.Fejér, Codex DiplomaticusHvngariae ecclesiasticvs ac civilis (în continuare CD), II, Budae, 1829, p. 143. este menþionatPrimogenitus Varadiensis praepositus care, într-un alt document din acelaºi an este numitVaradiensis Praepositus.10 Szentpétery, Regesta, p. 34, nr. 102.11 Wenzel G., Árpádkori Új Okmánytár, I, Pest, 1860, p.69-70 (în continuare AUO); DIR, C,Transilvania sec. XI-XIII, I, p. 6.

12

Caraº ºi Cuvin la începutul secolului al XIII-lea12, în timp ce Torontal apare doarîn deceniul trei al secolul al XIV-lea13.

Dupã cum vedem nu existã o ordine în modul de constituire a comitatelor.Pe de altã parte, Gy. Kristó considerã cã în sistemul administrativ creat de ªtefancel Sfânt, existau douã unitãþi principale: comitatele (vármegyék) ºi comitatelede cetãþi (várispánságok). Cele douã unitãþi administrative sunt sinonime pânãla un punct, fapt pentru care, în documente, nu se face distincþie între ele, ambelefiind numite comitatus14.

Comitatul este definit ca o instituþie administrativã caracterizatã de unteritoriu bine conturat, condus de la un centru, care era reprezentat de o cetate.Comitatul însemna practic teritoriul ºi împrejurimile cetãþii, delimitate de hotare.Indiferent cine era proprietarul terenului aferent cetãþii, teritoriul era înscris încadrul comitatului respectiv15.

Spre deosebire de acesta, comitatele de cetãþi erau instituþiiadministrative teritoriale caracterizate de o cetate cãreia i se atribuiau teritorii,ce puteau fiinþa în mai multe comitate. Practic, comitatele de cetãþi erau definiteîn special de cetatea în care îºi aveau sediul ºi din care gestionau teritoriileaferente. Faþã de comitat acestea sunt considerate instituþii particulare, careadministrau pãmânturile regelui, între care nu exista o unitate teritorialã,numitorul comun fiind proprietarul ºi delegaþii sãi.

Sinonimia între cele douã instituþii era cetatea în care îºi aveau sediulfuncþionarii ambelor unitãþi. Diferenþa consta în terenurile aferente, posesiunilecetãþii fiind sub autoritatea comitelui de cetate, în timp ce hotarul cetãþii formacomitatul16.

Aceste asemãnãri ºi diferenþe au scos în evidenþã faptul cã fiecare comitatavea neapãrat un comite de cetate, în schimb existenþa unui comitat de cetatenu însemna funcþionarea unui comitat. De aici rezultã cã unitatea de bazã eracomitatul de cetate, mai ales cã numai acesta beneficia de un corp de funcþionarinumiþi de rege: comitele (ispán), comitele de curte (udvarispán), castelanul

12 Ibidem, p.19 ºi 150-151.13 Milleker F., Délmagyarország középkori földrajza, Temesvár, 1915, p. 5; Ortvay,Magyarország egyházi, I, p. 383.14 Kristó Gy., Ardealul, p. 140; Idem, Szent István király, Budapest, 2001, p. 70-75.15 Kristó Gy., Engel P., Makk F., Korai magyar történeti lexikon (9-14.század), Budapest,1994, p. 358-359.16 Kristó Gy., Szent István, p. 74.

13

(várnagy), locotenentul (hadnagy) ºi, în cazul comitelui de cetãþi de graniþã,comandantul zonei de graniþã (õrnagy)17.

Aceste idei nu sunt noi, ele au fost adoptate de istoriografia maghiarãde la sfârºitul secolului al XIX-lea18 ºi reactualizate în secolul al XX-lea. Înaceastã perioadã unul dintre cei mai mari adepþi ai aºa numitei „teorii dualiste”este Gy. Kristó19. Aºa cum observãm, el dezvoltã aceste idei ºi atribuie regeluiªtefan cel Sfânt întemeierea unui dublu comitat, dar în acelaºi timp, ºi creareaa douã instituþii distincte.

Dacã funcþionarea comitatului ca instituþie administrativã este o realitateatestatã documentar, existenþa comitatului de cetate poate fi contestatã. Acestadin urmã nu trebuie interpretat ca o instituþie particularã aflatã în slujba coroanei,foarte asemãnãtoare comitatului administrativ. Mai mult, aºa numitul comitatde cetate eclipseazã existenþa unei instituþii politice atestatã de cele mai timpuriiizvoare. Astfel, în locul instituþiei particulare20 promovate de Kristó, trebuie sãidentificãm cetatea ca centru de putere.

Din acest punct de vedere cele douã pârghii politico-administrative cuajutorul cãrora a fost guvernat regatul Ungariei, au fost comitatul ºi cetatea.

Ne putem pune întrebarea, dacã pe baza acestor deziderate putemobserva caracterul comitatelor bãnãþene? Sau momentul apariþei ºi evoluþiei lorîn secolele XI-XII?

Potrivit izvorului hagiografic, primul comitat bãnãþean trebuie sã fie celîntemeiat de ªtefan cel Sfânt, imediat dupã înfrângerea lui Achtum în jurulanului 1028. Despre întinderea sa acelaºi izvor ne informeazã, indirect, cã ar ficuprins toatã stãpânirea urmaºului lui Glad21, însã despre existenþa sau înfiinþareaunor alte comitate pe acest teritoriu nu mai menþioneazã nimic. Sigura informaþieadusã de aceeaºi sursã, referitoare la organizarea administrativã, este menþionarea

17 Idem, Ardealul, p. 140.18 Botka T., A vármegyék elsõ alakulásáról és õskori szervezetérõl I-VI, în Sz., 1870-1872,p. 500-501, 513-518, 521-522; 297-309; Balássy F., Viszhang Botka Tivadar „Tájékozásá-ra”, a vármegyék alakulása kérdéseében, în Sz., 1873, p.88-93; Pesty F., A Magyarországivárispánsaágok története különösen a XIII. században, Budapest, 1882, 117-131; Ortvay,Magyarország egyházi, I, p. 122; Idem, Pozsony város története, I, Pozsony, 1892, 90-91.19 Kristo Gy., Ardealul, p. 140; Idem, Szent István, p. 70-75.20 Comitatul de cetate (várispánság).21 Vita Sancti Gerardi, în Scriptores Rerum Hungaricarum (în continuare SRH), ed.Szentpétery I, II, p. 491-493.

14

unor comites, que constituerant rex22. S-a spus despre aceºti comites cã ar fidelegaþii regali din comitatele bãnãþene, iar prezenþa lor ar fi mãrturie pentruexistenþa mai multor comitate pe teritoriul episcopiei de Cenad23. Fãrã argumenteconcrete acestã teorie rãmâne la nivelul unei ipoteze.

În istoriografia româneascã se acceptã ideea potrivit cãreia cucerireamaghiarã s-a desfãºurat, în zona bãnãþeanã, de la vest spre est, într-un ritmdestul de lent, fapt ce nu poate certifica formarea comitatelor în perioade aºade timpurii, mai ales cã ele sunt menþionate de documente începând cu a douajumãtate a secolului al XII-lea, iar autoritatea centralã ºi-a fãcut simþitã prezenþaîn special în partea vesticã a provinciei, în zona de câmpie24.

Apariþia ºi organizarea comitatelor a fost un proces complex, desfãºuratpe o perioadã mai lungã de timp ºi determinat de evoluþia internã a regatuluiraportatã la problemele externe. Dupã cum menþionam, este greu de crezut cãregele întemeietor ar fi realizat împãrþirea administrativã a teritoriului bãnãþean.Mai verosimil este sã-i considerãm pe comiþii amintiþi de Legenda major, comiþide cetãþi care aveau rolul de a gestiona proprietãþile coroanei. Sediul lor trebuiecãutat în cetãþile cucerite de la autohtoni, amintite de izvoarele: Keve, Horom,Orºova, Morisena25 sau mãrturiile arheologice26.

Acest lucru conduce la o teorie mai veche, actualã ºi astãzi, potrivitcãreia în vremea regelui ªtefan cel Sfânt au existat comitate mari27 care, înperioadele ulterioare, s-au fragmentat dând naºtere unor comitate mai mici28.

Un asemenea comitat a funcþionat în zona bãnãþeanã, mai ales peteritoriul de câmpie. Dupã cum ºtim, la conducerea sa a fost instalat Chanadinus-Csanád, dar fãrã îndoialã în subordinea sa se aflau o serie de comiþi de cetãþi,

22 Ibidem, p. 494.23 Szentkláray, Krassó, p. 118.24 I. Haþegan, L. Savulov, op. cit., p. 190-191.25 ªt. Matei, Fortificaþiile de pe teritoriul Banatului în lumina izvoarelor scrise, în Banatica,5, 1979, p. 255-257.26 I. A. Pop, Românii ºi maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval înTransilvania, Cluj-Napoca, 1996, p. 120; E. Glück, Contribuþii cu privire la istoria pãrþilorarãdene în epoca ducatului lui Ahtum, în Ziridava, VI, 1976, p. 97 ºi 100.27Acestã situaþie poate explica terminologia întâlnitã în textele documentelor, folositã pentrudesemneazã comitatele: provincia, terrytorium, parochia, partibus.28 Kristó Gy., Szent István, p. 72-73; Idem, Tájszemlélet és térszervezés a középkoriMagyarországon, Szeged, 2003, p. 68-71; Idem, A vármegyék kialakulása Magyarországon,Budapest, 1988, p. 459-460.

15

care întregeau aparatul administrativ. Regele, din experienþa anterioarã, a încercatprobabil sã limiteze autoritatea unui asemenea comite prin secondarea sa decãtre funcþionari cu autoritate asemãnãtoare.

La începutul secolului al XI-lea stâlpii stãpânirii ungare erau cetãþiledin pãmânt, ocupate de reprezentanþii coroanei. Potrivit opiniei generaleautoritatea coroanei s-a realizat mai repede ºi mai concret în zona de câmpie aBanatului, în timp ce în zona de dealuri ocupaþia s-a produs mai lent29.

În aceastã ordine de idei putem considera cã avansarea stãpâniriimaghiare a urmãrit patru direcþii: 1. linia Mureºului de la vest la est; 2. cursulTisei; 3. partea centralã, în special câmpia Timiºului pe direcþia nord–sud-est;4. linia Dunãrii de la vest spre est, pe care se va înregistra maxima înaintare.

Înaintarea cuceritorilor s-a derulat mai rapid ºi eficient pe cursulMureºului ºi al Tisei. Chiar unul dintre motivele rãzboiului împotriva duceluiAchtum fusese stãpânirea cursului inferior al râului Mureº. Odatã cu instalarealui Chanadinus-Csanád în cetatea Morisenei, regalitatea a încercat sã securizezecursul inferior pânã în zona munþilor Metaliferi, pentru transportul sãrii. Celemai importante puncte trebuie sã fi fost Morisena ºi Arad, cetãþi din care puteaufi supravegheate ºi teritoriile din jur, în special munþii Zarand, unde exista viareginei Gizela, în timp ce zona pãduroasã aparþinea regelui. Aceste proprietãþisunt atestate de toponime ca Asszony ºi Udvari30.

Odatã constituitã proprietatea privatã – în acest caz a regelui, dar ºi aurmaºilor lui Achtum31 – urmeazã, în legãturã directã, întemeierea unitãþiloradministrative. Conform Legendei, întemeierea comitatului are loc imediat cuinstalarea lui Chanadinus-Csanád în cetatea Morisenei, ca demnitar al coroanei32.Dar, în situaþia datã nu putem vorbi decât de un singur comitat pentru întregulteritoriu bãnãþean, denumit dupã primul comite, a cãrui întindere spre est estegreu de stabilit. Desigur aceastã formã instituþionalã nu este sinonimã cu celedin secolul al XII-lea, ci prelungeºte, doar din punct de vedere administrativ,vechiul model de conducere, dar în acelaºi timp face trecerea spre introducereainstituþiilor de tip apusean, prin apariþia comiþilor ºi a centrelor de putere.

Perpetuarea vechilor instituþii trebuie cãutatã în supravieþuirea cnezatelorºi a proprietãþilor deþinute de autohtoni, aºa cum rezultã din realitãþile furnizate29 I. Haþegan, L. Savulov, op. cit., p. 190.30 Györffy Gy., Árpád-kori Magyarország történeti földrajza, Budapest, 1963, p. 164-166.31 Karácsonyi J., Magyar nemzetségek a XIV. század közepéig, I, Budapest, 1900, p. 91-92.32 Borovszky J., Csanád vármegye története 1715-ig, I, Budapest, 1896, p. 15.

16

de documentele din secolele ulterioare33. Peste acestea se suprapune autoritateacentralã, care pare a recunoaºte vechea proprietate, însã încearcã sã ominimalizeze ºi sã îi substituie noile instituþii.

Despre durata funcþionãrii comitatului condus de Chanadinus-Csanád,izvoarele nu menþioneazã nimic, dar fãrã îndoialã existenþa sa se leagã de cea atitularului sãu. Nici despre soarta ulterioarã a comitelui nu se aminteºte nimicîn cronicile vremii, dar credem cã el a supravieþuit regelui ªtefan cel Sfânt.Probabil ieºirea sa de pe scena istoriei trebuie sã se fi petrecut la cumpãnasecolului al XI-lea sau în a doua sa parte. Acest deziderat îl putem atribui, cu omarjã de eroare, faptului cã dupã moartea regelui ªtefan cel Sfânt, în contextultulburãrilor ºi al luptelor pentru coroanã, nu existã menþiuni cu privirea la vreodestabilizare a situaþiei din zona Mureºului Inferior, izvoarele pãstrând tãcereacu privire la întreagul teritoriu.

Pentru a urmãri evoluþia ulterioarã a comitatului condus de Chanadinus-Csanád, trebuie surprins modul sãu de funcþionare. În acest sens informaþiilesunt nule, dar prin analogie cu modul de funcþionare al regatului nou creat, sepoate considera cã ºi pe teritoriul bãnãþean coroana ungarã era reprezentatã decentre de putere sau cetãþi ºi fortificaþii. Despre funcþionarea acestora existãmãrturii arheologice ºi scrise. Prin cucerire, cele vechi au intrat în stãpânireamaghiarilor care, pentru a-ºi consolida autoritatea, au mai construit altele noi34.

Acest lucru se datora imposibilitãþii ca întregul teritoriu dintre Mureº ºiDunãre sã fie gestionat doar din Morisena. În toate cetãþile ocupate au fostinstalate garnizoane, cu rolul de a proteja ºi administra proprietatea regalã.Desigur, la nivelul secolului al XI-lea, centrul de conducere rãmânea cetatea depe Mureº, însã unele cetãþi dobândesc atribuþii administrative legate de pãmântulºi proprietatea coroanei, fãrã a deveni identitãþi administrative oficiale.

Intrarea întregului teritoriu în patrimoniul coroanei avea ca urmaregestionarea sa de cãtre un comite, identificat cu Chanadinus-Csanád, însubordinea cãruia se aflau toþi comandanþii cetãþilor ºi garnizoanelor. Probabilaceºtia apar în textul izvorului hagiografic sub denumirea de comites35, dar

33 Karácsonyi, Magyar nemzetségek, p. 91-94.34Ferenczi G., Ferenczi I., Régi várak, új írások. Régészet és rovásrás, 2006, p. 10-15, 32,35-41, 47-55; Bóna I., Az Árpádok korai várairól. 11-12.századi ispáni várak és határvárak,Debrecen, 1995, p. 16-19.35 Vita Sancti Gerardi, în SRH, II, p. 491-493.

17

numirea lor de cãtre rege36 ridicã multe semne de întrebare. Dacã într-adevãrªtefan cel Sfânt este cel responsabil de instalarea lor la conducerea cetãþilor,acest lucru se datora intenþiei de limitare a autoritãþii comitelui ºi de evitare aunor situaþii conflictuale anterioare.

Realitãþile s-au schimbat în partea a doua a secolului al XI-lea, dupãmoartea lui Chanadinus-Csanád, când în scenã intrã comandanþii cetãþilor.Autoritatea lor în întreaga regiune trebuie regânditã sub aspect teritorial ºi politicdar, în lipsa surselor, un asemenea deziderat pare imposibil.

Divizarea comitatului iniþial nu s-a produs la un moment dat, ci s-adesfãºurat de-a lungul unui interval de timp, delimitat de sfârºitul primei pãrþi asecolului al XI-lea ºi cumpãna secolului al XII-lea. Întregul proces debuteazãodatã cu transformarea cetãþilor în centre de putere teritorialã, cu atribuþii politiceºi administrative asupra unei pãrþi a proprietãþii regale, care începe sã fiedelimitatã din punct de vedere jurisdicþional.

1. Cursul Mureºului Inferior. Mizând pe ipoteza cã autoritatea maghiarãera mai puternicã pe linia Mureºului, putem aprecia cã procesul de fragmentarea comitatului iniþial a început în acest loc, odatã cu apariþia comitatului Arad,organism administrativ ce îºi datoreazã dezvoltarea cetãþii omonime.

Primele informaþii despre existenþa comitatului sunt aduse începând cua doua jumãtate a secolului al XII-lea37, dar despre existenþa cetãþii existã mãrturiimai timpurii. Cercetãrile efecutate la cetatea Arad-Vladimirescu nu surprind oîntrerupere a funcþionãrii sale spre sfârºitul secolului al XI-lea38, ci demonstreazã,mai degrabã, o locuire continuã.

Pe de altã parte existã mãrturia izvoarelor scrise. Într-un articol mairecent E. Glück propunea o datare mai timpurie a cetãþii. Bazându-se pemenþionarea toponimului Arasianus într-o versiunea a Legendei mari a SfântuluiGerard reprodusã de Arnoldus Wion (1597), considera cã aceastã denumireidentificã o locaþie din zona Aradului39. Din informaþie ar rezulta indirect existenþaunei aºezãri sau fortificaþii ce purta denumirea de Arad ºi care poate fi datatãîncepând cu ultimii ani de existenþã a ducatului lui Ahtum40. În lipsa altor dovezi,

36 Que constituerant rex.37 I. Haþegan, L. Savulov, op. cit., p. 190.38 M. Barbu, M. Zobra, Cercetãrile arheologice de la Arad-Vladimirescu, în MCA, XIII,Oradea, 1979, p. 292-296.39 E. Glück, Contribuþii cu privire la originea toponimului „Arad”, în Ziridava, XXII,2000, p. 45.40 Ibidem.

18

aceastã idee a istoricului arãdean nu poate fi susþinutã. În schimb documenteleoficiale atestã cetatea începând cu anul 113141, tot atunci când a avut loc dieta42

unde au fost asasinaþi nobilii responsabili de orbirea regelui Bela al II-lea, dietãamintitã de Cronica pictatã de la Viena ºi cronica lui Thuroczi43.

Documentul din 1131 este o întãrire a donaþiei lui Andrei, prepozit deVeszprem, cãtre biserica Sancti Martini in Vrod, de cãtre regele Bela II ºi reginaElena44. Actul menþiona intrarea în posesia bisericii a satelor Besen, Karadi ºiRad, la care se adãugau 35 de libertini, trei vii ºi ºase viticultori45.

Cetatea de pãmânt este amintitã prima datã în 1177, moment în careexistenþa unitãþii administrative nu poate fi tãgãduitã46.

Atestarea cetãþii poate fi analoagã existenþei comitatului, însã lipsadovezilor lasã deschisã orice discuþie, mai ales cã acesta din urmã apare menþionatde actele oficiale odatã cu anul 121447, atunci când este menþionat primul sãucomite. Dar documentul acesta este considerat fals48.

Importanþa pe care o capãtã cetatea în secolele XI-XII se datoreazãpoziþiei sale strategice. Aflat în apropiere de Morisena, Aradul era un punctnevralgic pe drumul sãrii, ce venea din Transilvania ºi se descãrca la Segedin.Acest lucru reiese din documentele de mai tãrziu. Prima menþiune a transportuluisãrii pe cursul Mureºului apare într-un document din 113849, iar într-un privilegiuacordat în 1183 mãnãstirii Bistra se vorbeºte despre dreptul acesteia de a depozitasarea obþinutã din vamã la Arad sau Seghedin50.

Pe aceste baze putem aprecia fiinþarea cetãþii Arad cu mult înainteamenþionãrii sale în documente. Dacã stãpânirea liniei Mureºului fusese unuldintre dezideratele esenþiale urmãrite de regele ªtefan cel Sfânt, este neîndoielniccã cetatea a fost cuceritã sau construitã încã din aceastã perioadã.

41 G. Kovach, Documente referitoare la începuturile Aradului, în Ziridava, VI, 1976, p.118, 124.42 Existã unele supoziþii, în istoriografia maghiarã, care identificã locul de desfãºurare aldietei numit Arad, cu o aºezare de lângã Strigoniu.43 Chronicon Pictum Vindobonense LXIX, în Popa-Lisseanu, Documente privind istoriaromânilor, XI, 1937, p. 210-211.44 G. Kovach, op. cit., p. 124, nota 48.45 Ibidem.46 Kristó Gy., A vármegyék kialakulása, p. 462.47 ªt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, IV, Cluj-Napoca, 1988, p. 119; CD, III, 1, p. 163.48 Kristó Gy., A vármegyék kialakulása, p. 62.49 Dl. 2635.50 Dl. 25.

19

Nu acelaºi lucru se poate afirma despre comitatul Arad, a cãrui constituirea fost ulterioarã. Un document emis de regele Ludovic I în anul 1347 pune îndiscuþie existenþa comitatului încã din secolul al XI-lea51. Actul oficial aminteºteo danie a Sfântului Ludovic ºi a principelui Lampert cãtre prepozitul de la Titel,în care erau cuprinse satele: Ivanhaza, Vadkert, Szodi, Gyaru, Zãbrani maghiarºi slovac aflate în comitatus Orod52. Gy. Györffy considerã cã dania s-a fãcutcândva între 1080-1090, perioadã când exista ºi comitatul53. Dacã despre cele ºasesate menþionate se poate afirma cã existau în vremea Sfântului Ladislau, în privinþacomitatului apar semne de întrebare. Formularea textului demonstreazã cã documentulnu mai reproduce integral cuprinsul actului emis în secolul al XI-lea, ci doar îl foloseºteca mãrturie. Menþiunea in tenore privilegii sanctissimorum regis Ladislai esterelevantã în acest sens. În aceastã ordine de idei, considerãm cã afirmaþia vocatasin Comitatu Orod nu a fost citatã din vechiul document, ci corespunde realitãþilorsecolului al XIV-lea. Astfel, aceastã adãugire a fost folositã conform uzuanþelorvremii, pentru identificarea localitãþilor. Dar, nu poate fi exclusã nici posibilitateaca poziþionarea satelor în comitatul Arad sã fi existat ºi în dania emisã de SfântulLadislau, mai ales cã în continuarea frazei putem citii: iuxta fluvium Morushabitas. Desigur, aceastã adãugire este irelevantã pentru simplul fapt cã Mureºulstrãbate Transilvania, însã putem observa o poziþionare cât mai exactã alocalitãþilor. Nu ºtim dacã acelaºi lucru a fost fãcut în cazul vechiului documentsau dacã el a fost folosit ca sursã de redactare, însã este neîndoielnic cã ºi încuprinsul sãu trebuie sã fi existat o poziþionare a aºezãrilor.

Chiar dacã nu se poate realiza o soluþionare satisfãcãtoare pentruproblemele ridicate, documentul emis de Ludovic I lasã deschisã posibilitatea –cu un procentaj de veridicitate mai redus – datãrii comitatului Arad încã dinvremea regelui Ladislau cel Sfânt.

2. Cursul Tisei Inferioare. Pe cursul Tisei, maghiarii s-au statornicitmai timpuriu ºi mai concentrat. De la gura de vãrsare a Mureºului pânã lavãrsarea râului Aranca ºi la sud de acesta, pe teritoriul viitorului comitat Torontal,prezenþa noilor veniþi s-a fãcut simþitã constant dupã înfrângerea lui Glad. Aºa

51 Dl. 87218.52 Ibidem: quasdam possessiones sive villass dicte ecclesie Tytulensiss, videlicet Zeudy,Zabraan Magyar, Tothzabraan, Gyarru, Iuanhaza et Vadkerth vocatas in Comitatu Orodiensisiuxta flvium Morus habitas, in tenore privilegi sanctissimorum regis Ladislaui et ducisLamperty contentas. Regest în varianta electronicã la adresa http://mol.arcanum.hu/dldf.53 Györffy Gy., Az Árpád-kori, 1963, p. 177-188.

20

cum susþin izvoarele, în aceastã zonã cãpetenia Boyta a primit din partea duceluiArpad posesiunea Torhus care, în linii mari, cuprindea câmpia dintre Taras,Becicherecul Mare, Beodra ºi Bárdány54. Toponimul de origine maghiarã este puspe seama unui fiu sau cãpetenie a lui Arpad55.

În timpul regelui ªtefan cel Sfânt cursul inferior al Tisei reprezenta linia deîncepere a ofensivei împotriva ducatului lui Achtum ºi, totodatã, zona în carestãpânirea maghiarã se instaleazã cel mai rapid. Înfrângerea acestuia din urmãdeterminã repartizarea proprietãþilor învingãtorilor.

La întemeierea primului comitat, în secolul al XI-lea, o mare parte ateritoriului a intrat în patrimoniul coroanei, în timp ce un procent mai redus a devenitproprietate privatã. Despre aceste lucruri ne informeazã documentele din secolul alXIII-lea ºi urmãtorul, care atestã existenþa familiilor nobiliare, proprietare depãmânt56. În rândul acestora se numãrã mai ales descendenþii lui Achtum ºiChanadinus-Csanád. Dacã urmaºii lui Achtum mai posedau, la începutul secoluluial XIV-lea, trei sate în comitatul Cenad, aflate în apropierea hotarelor comitatuluiArad57, cei din neamul Cenad beneficiau de proprietãþi la vest de cetatea Morisenei,mai ales în apropierea Tisei. În aceeaºi zonã sunt identificate posesiuni ale cetãþii depe Mureº58. Dar proprietãþi importante ale descendenþilor lui Chanadinus-Csanádsunt atestate de documente, pentru secolul al XIII-lea, ºi la sud de Aranca, în nordulcomitatului Cuvin59, porþiune unde în secolul al XIV-lea va fi constituit comitatulTorontal.

Tocmai cauza întemeierii acestui comitat, ºi anume concentrarea bisericilorºi a comunitãþilor catolice în nord-vestul comitatului Cuvin, ce a determinatîntemeierea arhidiaconatului de Torontal60, demonstreazã încetãþenirea timpurie astãpânirii maghiare pe malul stâng al Tisei.

Dupã cum observãm, de la gura de vãrsare a Mureºului pânã în apropierede Becicherec au dominat proprietatea privatã ºi domeniile cetãþii Morisena. Înaceeaºi zonã sunt concentrate parohiile capabile sã plãteascã zeciuiala, datoritã faptului

54 Borovszky, Torontál, p. 340.55 Györffy Gy., Az Árpád-kori, 1987, p. 308.56 Idem, Az Árpád-kori, 1963, p. 837-839.57 Anjou-kori oklevéltár, IV, 155-158, p.65; Gy.Györffy, Az Árpád-kori, 1963, p. 869, 872-873.58 Györffy Gy., Az Árpád-kori, 1963, p. 837-839.59 Idem, Az Árpád-kori, 1987, p. 311.60 Ibidem, p. 312.

21

cã o mare parte a comitatului Cuvin este dominatã de ortodoxie. Aceste realitãþidemonstreazã înrãdãcinarea elementelor ºi instituþiilor maghiare în aceastã parte aBanatului medieval care, fiind în vecinãtatea regatului, a intrat mult mai repede însfera sa de dominaþie.

3. Câmpia Timiºului. În partea centralã a teritoriului pãtrunderea maghiarilor,orientatã spre cursurile râurilor Timiº ºi Bega, a fost facilitatã de relieful de câmpie.Cu toate acestea nu sunt amintite de documente cetãþi sau fortificaþii în perioadasecolului al XI-lea.

Doar unii cercetãtori identificã toponimul menþionat de Anonymus subnumele de Vadul Nisipurilor61, datoritã citirii greºite a textului, cu o cetate62.Cu toate cã s-a încercat o datare timpurie, în intervalul 1030-1040, a unuicentru de putere din zona Timiºului, doar pe logica conform cãreiaarhidiaconatele menþionate de Legenda major au ca echivalente laicecomitatele63, nu existã mãrturii concrete în acest sens.

Despre cetatea Timiºoarei avem informaþii doar de la mijlocul secoluluial XII-lea, din mãrturiile geografului arab Idrisi, care localizeazã aºezarea lasud de Tisa64. Acesta nu menþioneazã dacã era o cetate de pãmânt întãritã cuºanþuri sau ziduri de apãrare.

Apariþia cetãþii Timiºoara în textele documentelor este târzie faþã deatestarea primului comite de Timiº. Un act oficial, emis de Andrei al II-lea(1205-1235) în anul 1212 pentru înnobilarea comitelui Sebus, ce s-a distinsprintre slujitorii fideli ai coroanei, enumerã moºiile concedate acestuia, aflate încomitate diferite. Printre acestea se numãrã proprietatea Gyad (Gad), întinsãde patru pluguri, pe care regele o scoate de sub autoritatea cetãþii Timiº ºi odãruieºte comitelui65. Este prima menþionare, în documentele oficiale, a cetãþiiTimiºoara, dar existenþa ei trebuie sã fi fost mult mai timpurie.

Spre deosebire, comitatul Timiº este menþionat pentru prima oarã într-un act al regelui Bela al III-lea, emis în anul 117766, prin care întãrea testamentul

61 Anonymus, cap. XLIV.62Adrian Bejan, Evoluþia societãþii postromane ºi româneºti din Banat în secolele III/IV-XIV. Reper evolutive fundamentale, în SIB, XVI, 1993, p. 139.63 Szentkláray J., Temesvár sz. kir. város története a vár keletkezésérõl 1850-ig, p. 1-2.64Petrovics I., A középkori Temesvár. Fejezetek a Bega-parti város 1552 elõttitörténetébõl, Szeged, 2008, p. 31.65 Ortvay T. (ed.), Pesty F., Oklevelek Temesvármegye és Temesvárváros történetéhez, IV, Pozsony, 1896, p. 1-2; DIR, C, XI-XIII, I, p. 155.

22

lui Caba cu privire la bunurile lãsate mãnãstirii Sf. Martin din Pannonhalma. Înlista demnitarilor care au asistat la întãrirea acestui testament se numãrãPancracius comes Temissiensis67. Fãrã îndoialã centrul de putere al comiteluiPancracius trebuia sã fie localizat într-o cetate, cel mai probabil Timiºoara, acãrui teritoriu administrativ era comitatul Timiº. Însã conform organizãriiadministrative din regat, cetãþile erau mai timpurii decât comitatele.

Istoriografia româneascã a încetãþenit ideea conform cãreia comitatulTimiº s-a format independent de vechiul comitat condus de Cenad, în a douaparte a secolului al XII-lea, ºi ar fi cuprins un teritoriu important, din careulterior s-au desprins comitatele Cuvin ºi Caraº68. Însã acest lucru intrã oarecumîn contradicþie cu ipoteza ce susþine pãtrunderea etapizatã a stãpânirea maghiaredin punct de vedere teritorial în Banatul medieval.

Chiar dacã în aceastã zonã s-au produs unele perturbãri provocate deinvazii ºi conflicte armate, stãpânirea maghiarã nu a fost înlãturatã, ci slãbitã.

Un exemplu concret au fost tulburãrile create de luptele împotrivainvaziei cumanilor. La sfârºitul secolului al XI-lea aceºtia au pãtruns pe teritoriulbãnãþean, pe care au început sã-l stãpâneascã, pânã la gurile Timiºului ºiCaraºului. Cumanii ºi-au stabilit punctul central între Timiº ºi Pogãniº, darintervenþia energicã a regelui Ladislau cel Sfânt i-a adus sub stãpânire maghiarã.Însã pacificarea zonei a fost zãdãrnicitã de o a doua pãtrundere, prin respingereacãreia ameninþarea cumanã a fost înlãturatã. Respingerea acestor atacuriconcomitente a fost realizatã de acelaºi rege înainte de începutul secolului alXII-lea, fapt pentru care s-a susþinut cã liniºtea ºi dezvoltarea regiunii a fostasiguratã pentru câteva decenii69.

În linii mari, direcþia de pãtrundere a maghiarilor la sud de Mureº aurmat douã sensuri: de la nord spre sud ºi de la vest spre est.

Pe de altã parte este lipsit de temei sã considerãm cã populaþia autohtonãsau conducãtorii locali se aflau, începând cu secolul al XI-lea, într-o stare deindependenþã faþã de regat, excepþie facând doar stãpânirea cumanilor, însã pentruun timp scurt. Numirea lui Chanadinus-Csanád la conducerea comitatului a

66 Wenzel G. data documentul între 1173-1175, AUO, I, p. 69-70.67 DIR, C, XI-XIII, I, p. 6.68 Vasile V. Muntean, Contribuþii la istoria Bantului, Timiºoara, 1990, p. 77; ªt. Pascu,Voievodatul, IV, p. 11669 Szentkláray J., Temes vármegye története. A legrégibb kortól az 1867 évi alkotmányoskiegyezésig, 1912, p. 261-261 (în continuare Szentkláray, Temes vármegye).

23

reprezentat trecerea spre penultima etapã a cuceririi maghiare, care se va încheiaodatã cu întemeierea banatului de Severin. Astfel, este neîndoielnic cã autoritatearegalã s-a instalat între Mureºul Inferior ºi Dunãre din vremea lui ªtefan celSfânt, dar modul în care ºi-a fãcut simþitã prezenþa a alternat în funcþie de contextulpolitic extern.

În aceastã ordine de idei considerãm apariþia comitatului Timiº odatãcu întãrirea centrului sãu de putere, din punct de vedere administrativ ºi lãrgireaatribuþiilor sale asupra unor teritorii mai întinse, fapt ce a dus la desprindereade comitatul iniþial. Acest lucru este susþinut de experienþele invaziilor cumane,care au determinat întãrirea stãpânirii în zonã ºi evitarea altor precedente princonsolidarea fortificaþiilor ºi cetãþilor de pãmânt ºi lemn.

O asemenea fortificaþie, care a devenit centru de putere, trebuie sã oidentificãm în cetatea înconjuratã de râul Timiº, ce avea sã administreze tocmaiteritoriul în care cumanii ºi-au stabilit centrul de acþiuni. Pe baza acestor premiseputem afirma cã întemeierea comitatului s-a produs în intervalul dintre sfârºitulsecolului al XI-lea ºi începutul celui urmãtor, chiar dacã o mare parte dintrecercetãtori considerã cã a avut loc în prima parte a secolului al XII-lea70. Desigur,documentele pãstreazã tãcerea în aceastã direcþie, însã este neîndoielnic cãîntemeierea comitatului este mai timpurie decât apariþia sa în actele oficiale,care nu îl privesc direct, ci menþioneazã alte teritorii.

4. Cursul Dunãrii, dintre gurile de vãrsare ale Tisei ºi Cernei. Pe liniaDunãrii triburile maghiare ºi-au început pãtrunderea în vremea ducelui Glad pecare, aºa cum menþioneazã Anonymus, dupã ce l-au învins pe râul Timiº, l-auasediat în cetatea Cuvin. Nevoit sã se predea, Glad a facilitat înaintareainvadatorilor pânã la Urscia, unde au zãbovit timp de o lunã71. Mai mult,Constantin Porfirogenetul afirma, pe la 950, cã teritoriul aflat la nord de DunãreaInferioarã, unde curg râurile Mureº, Bega ºi Timiº72, aparþinea Ungariei. Cutoate acestea, evenimentele ulterioare au demonstrat necesitatea recuceririizonei.

La începutul secolului al XI-lea regele ªtefan cel Sfânt era hotãrât sãdesfiinþeze formaþiunea politicã condusã de Achtum ºi sã alipeascã teritoriulacestuia tânãrului stat maghiar. Rezultatul acestui deziderat a fost constituirea70 Kristó Gy., A vármegyék kialakulása., p. 464.71 Anonymus, Gesta Hungarorum, cap. XLIV, în SRH, I, p. 88-92.72 De administrando imperio, cap. XL., în A Honfoflalás korának írott forrásai, redactorKristó Gy., Szeged, 1995, p. 130.

24

unui comitat întins de la Mureº pânã la Dunãre ºi condus de la Morisena decãtre comitele Chanadinus-Csanád73.

4a. Comitatul Cuvin. Chiar dacã unii cercetãtorii maghiari îl considerãca întemeietor al comitatului Cuvin pe ªtefan cel Sfânt74, lipsa dovezilor scriseface vulnerabilã aceastã premisã mai ales cã documentele oficiale amintesccomitatul începând cu secolul al XIII-lea.

Apariþia comitatului Cuvin trebuie coroboratã cu dezvoltarea cetãþiiomonime, a cãrei atestare precede existenþa comitatului cu aproape trei secole.Menþionatã de Anonymus ca loc de refugiu al ducele Glad, cetatea a fostconsideratã sediul formaþiunii prestatale. Asediului la care a fost supusã nu adeterminat distrugerea sa, rãmânând mai departe sub autoritatea lui Glad, careprobabil a lãsat-o moºtenire urmaºului sãu.

Mai mult, unii autori considerã cã cetatea a rezistat ºi migraþiilor barbaredin secolele V-VIII, construirea ei fiind atribuitã împãratului Constantin celMare. Astfel, cetatea Cuvin ar fi identicã cu castrul Constantia, amintit de NotitiaDignitatum75.

În timpul conflictului dintre Achtum ºi ªtefan cel Sfânt nu se mai facreferiri la fortificaþie, însã existã unele mãrturii despre existenþa sa în a douaparte a secolului al XI-lea76. Cronica compusã în secolul al XIV-lea aminteºtede urbs Keue în legãturã cu evenimentele din anul 107277. În baza acestei doveziistoricul Kristó considera cã întemeierea comitatului Cuvin a avut loc în parteaa doua a secolului al XI-lea. Astfel, acesta a fost primul comitat care s-a desprinsdin marele comitat Cenad, dupã care au urmat Arad, Timiº ºi Caraº78.

Alte informaþii amintesc cetatea în secolul al XII-lea, dintre acesteademnã de menþionat este cea adusã de geograful arab Idrisi, care vorbeºte deoraºul înfloritor Kâuin, care beneficia de pieþe ºi meºteºugari. Potrivitcronicarului arab, Cuvin era aºezat la Dunãre, la patru zile de mers pe jos distanþãfaþã de Cenad79. Dovezile despre funcþionrea cetãþii se înmulþesc în secolulurmãtor, atunci când este poziþionatã lângã Dunãre ºi reprezenta un punct degraniþã care separa regatul de Bulgaria80. Acest lucru este întãrit ºi de evenimentul

73 Vita Sancti Gerardi, în SRH, II, p. 491-493.74 Györffy Gy., Az Árpád-kori,1987, p. 308; Szentkláray, Krassó, p. 114-116.75 Bóna I., Az Árpádok korai várairól, p. 23.76 Györffy Gy., Az Árpád-kori,1987, p. 317.77 Scriptores Rerum Hungaricarum, ed. Szentpétery I., I, p. 377.78 Kristó Gy., A vármegyék kialakulása, p. 465.

25

în care a fost implicat legatul papal, cardinalul Leon, la începutul secolului alXIII-lea. La întoarcerea din Bulgaria, legatul a fost reþinut de comitele castruluiCuvin ºi pãzit de 300 de soldaþi deoarece regele Emeric i-a interzis, din motivepolitice, trecerea prin Ungaria81.

În schimb, despre existenþa comitatului Cuvin mãrturiile sunt mai târziiºi mai puþine. O primã informaþie ce poate fi luatã în discuþie este cea legatã deaºezarea Begej menþionatã într-un document datat în vremea Sfântului Ladislau(1077-1095). Documentul a fost pierdut, însã textul sãu a fost inserat în diplomaemisã de Sfântul ªtefan la 101582. Cuprinsul acestuia se referã la hotareleproprietãþii Begej oferite abaþiei de la Pécsvárad, fãrã a se menþiona apartenenþasa la vreun comitat83.

Chiar dacã aºezarea Begej va fi localizatã în comitatul Cuvin, în secoleleulterioare textul documentului în cauzã nu demonstreazã posibilitatea ca lasfârºitul secolului al XI-lea sã fi existat acest comitat.

În perioada secolului al XII-lea nu se face nicio menþiune cu privire laexistenþa comitatului, singurele referinþe aflându-se într-un document careaminteºte alte posesiuni ale abaþiei de la Pécsvárad84. Actul, emis la 1193, princare regina Eufrosina acorda, în localitatea Halaz, o serie de proprietãþi cruciaþilorde la Székesfehérvár, aminteºte pãdurea Culpen, aflatã în posesia cãlugãrilorbenedictini85. Nu se face nicio referire la existenþa comitatului Cuvin, care estemenþionat, în actele oficiale, abia din 1208, an în care este datat documentul încuprinsul cãruia îl gãsim pe Nicolaus curiali comite Keweiensem86.

Dupã cum se poate observa acest Nicolae deþine funcþia de curialiscomes, în legãturã cu care Engel Pal atrãgea atenþia cã nu trebuie identificatã cucea de comite, ci mai degrabã se referea la locþiitorii acestuia87. În aceastã ordinede idei, Nicolae nu este comite al Cuvinului, ci doar locþiitorul titularului. În

79 K. Miller, Arabische Welt-und Länderkarten. Die kleine Idrisikarte vom jahr 1192 n.Chr., I/3, Stuttgart, 1926, p. 77; Elter I., Magyarország Idrîsî földrajzi mûvében (1154), înAUSz-Historia, LXXXII, 1985, p. 59-61.80 Ad regni terminum, pervenit ad castrum qoud vocatur Keve, ubi solo Danubio medianteregnum Ungarie a Bulgarorum prov. separatur, Györffy Gy., Az Árpád-kori, 1987, p. 317.81 CD, II, p. 433-434.82 Györffy Gy., Az Árpád-kori, 1987, p. 315.83 Ibidem.84 Dl. 27.85 Ibidem.86 Dl. 47.

26

lipsa altor informaþii nu putem ºti cine era comitele în acest timp. Abia în anulurmãtor documentele vorbesc de Mart-o Keweiensi88. Se poate considera cãacest Martin, amintit în documentele ulterioare anului 1209, era titularulcomitatului, iar locþiitorul sãu era Nicolae. În regat era o practicã des întãlnitãca un comite sã aibã în subordine mai multe comitate, pe care le administra cuajutorul locþiitorilor, numiþi curiali comes89.

Însã apariþia comitatului Cuvin este mai timpurie. Acest lucru estedemonstrat de un document emis de Ladislau al IV-lea în anul 1272, în cuprinsulcãruia a fost inserat textul unui act pierdut, atribuit regelui Emeric, atunci cândarhiepiscop de Calocea era Saul90. Printre demnitarii meþionaþi în textul datat la120191 se numãrã Achilleo curialis et Kewiensi. Acesta este primul comitecunoscut al Cuvinului ºi, totodatã, avem confirmarea existenþei mai timpurii acomitatului.

Revenind la ideea iniþialã, considerãm cã atestarea târzie - în acteleoficiale - nu poate corespunde momentului întemeierii comitatului, fapt sugeratde exemplele de mai sus, iar pe de altã parte, comitatul Cuvin este menþionatposterior comitatului Caraº. Aceste realitãþi demonstreazã imposibilitatea de acorela întemeierea comitatelor cu apariþia lor în documente. Având certitudineacã direcþiile cuceririi maghiare au fost nord-sud ºi vest-est, putem afirma cãapariþia comitatului Cuvin a fost anterioarã constituirii comitatului Caraº, saucel puþin analoagã. De asemenea, este exclusã orice jurisdicþie a comitatuluiTimiº asupra teritoriilor de lângã Dunãre, de la gura Tisei pânã la cetatea Haram.În aceastã direcþie nu existã niciun fel de dovezi.

Pe baza acestor premise menþionãm cã întemeierea comitatului Cuvin aavut loc în perioada secolului al XII-lea. Spre deosebire de Cenad ºi Arad,Cuvin a fost proiectat ca un comitat de graniþã, cu rolul de a întâmpina eventualeleatacuri pornite din sudul Dunãrii.

Astfel, întemeierea lui s-a datorat întãririi malului stâng al Dunãrii, încontextul rãzboaielor destul de frecvente în secolul al XII-lea. Dupã cum amputut observa, cetatea Cuvin era funcþionalã în aceastã perioadã ºi, probabil,

87 P. Engel, Regatul Sfântului ªtefan. Istoria Ungariei Medievale 895-1526, Cluj-Napoca,2006, p. 100.88 Györffy Gy., Az Árpád-kori, 1987, p. 317.89 P. Engel, Regatul Sfântului ªtefan, p. 100.90 Dl. 40.91 Ibidem.

27

era organizatã ca un castru de graniþã cu scopul de a supraveghea linia dintregura de vãrsare a Timiºului ºi Caraº. Situaþia se datora relaþiilor tot mai tensionatedintre Ungaria ºi Imperiul Bizantin. Animozitãþile se declanºeazã la sfârºituldeceniului trei, atunci când regele ªtefan al II-lea (1116-1131) atacã imperiuldatoritã faptului cã împãratul Ioan al II-lea Comnenul îl adãpostea pe unchiul ºirivalul sãu la tron, Almoº. Ca rãspuns, armatele bizantine pãtrund la nord deDunãre92, în apropiere de Haram, ºi înfrâng oºtile maghiare pe Caraº. Conflictulse mutã în þinutul Srem ºi la sud de Dunãre, însã pânã la moartea regelui întrecele douã pãrþi se încheie pacea93. Pentru douã decenii luptele sunt sistate, darstatul maghiar încearcã sã-ºi creeze un sistem de alianþe împotriva Bizanþului94.Rãzboiul reizbucneºte în 1149, atunci când regele Geza al II-lea (1141-1162)aflat sub tutela banului sârb Belos, acordã sprijin marelui jupan sârb împotrivaîmpãratului Manuel Comnenul. Armatele bizantine îºi fac simþitã iarãºi prezenþala nordul Dunãrii, unde atacã cetatea Cuvin ºi teritoriul de graniþã95. Rãzboiuldureazã pânã în 1155, când sârbii, aliaþii regelui, sunt învinºi, iar acesta încheiepace cu imperiul96.

Datoritã acestor situaþii conflictuale, care începuserã încã din 1141,graniþa sudicã a Ungariei a fost întãritã ºi pregãtitã pentru atacurile bizantine.În intervalul 1141-1155 cetãþile de la Dunãrea Inferioarã reprezentau principalulobstacol în faþa armatelor imperiale, realitãþi ce presupuneau întãrirea ºiorganizarea lor. Întemeierea comitatului Cuvin sau, cel puþin, a comitatului decetate a avut loc în aceastã perioadã, mai ales cã rãzboiul împotriva Bizanþuluifusese premeditat, situaþie ce necesita organizarea graniþei dunãrene.

Dacã prima etapã a întemeierii comitatului ca unitate administrativã eratransformarea cetãþii într-un centru de putere, în a doua parte se realizadelimitarea teritoriului. Nu existã dovezi care sã certifice lãrgirea autoritãþiiadministrative a cetãþii Cuvin asupra unor teritorii ale comitatului Timiº. Pe dealtã parte, întemeierea mai timpurie a comitatului Timiº nu a determinat intrareateritoriile de graniþã sub jurisdicþia sa. Considerãm cã zona de graniþã a rãmas,la data întemeierii comitatului, sub autoritatea Morisenei ºi a cetãþilor de lângã

92 Nichita Choniates, în FHDR, III, Bucureºti, 1975, p. 247.93 Szentkláray J., Temes vármegye, p. 263; S. Borovszky, Torontál, p. 343.94 P. Engel, op. cit., p. 78-79.95 Borovszky S., Temes vármegye, Budapest, p. 263.96 P. Engel, op. cit., p. 78-79.

28

Dunãre fãrã a presupune, în cazul acestora, întemeierea oficialã a organismeloradministrative, cu teritorii bine delimitate.

Situaþia se precipitã în momentul debutului tensiunilor de graniþã, acãror urmare a fost crearea comitatelor limitrofe, a cãror sedii se gãseau peDunãre.

Conflictele de la cumpãna secolului al XII-lea au reprezentat motiveîntemeiate pentru a se lua mãsuri în privinþa securizãrii liniei Dunãrii, iarautoritatea coroanei avea forþa necesarã acestui deziderat, chiar dacã influenþabanului Belos înclina deseori balanþa. Despre acest lucru vorbeºte episcopulOtto de Freising care, însoþind armatele cruciate ce traversau Ungaria, observacã nobilii maghiari sunt supuºi credincioºi ai regelui, evitând cu orice preþofensarea acestuia97.

În perioada urmãtoare, chiar dacã rãzboaiele maghiaro-bizantinecontinuã, situaþia se destabilizeazã în ambele tabere. Dacã în regat, dupã moartelui Geza al II-lea, începeau luptele pentru tron, în care se implicau ºi bizantinii,imperiul îºi pierde mare putere odatã cu moartea lui Manuel Comnenul din1180. Venirea lui Bela al III-lea la cârma statului, în 1172, determinã reîntãrireainstituþiei centrale, însã fidelitatea sa faþã de împãratul Manuel aduce normalizarearelaþiilor cu Bizanþul98.

Într-un asemenea context istoric, perioada de domnie a regelui Geza alII-lea corespunde acþiunilor de întãrire ºi organizare a graniþei sudice. Întemeiereacomitatului Cuvin reprezenta tocmai aspectul administrativ al organizãrii militarea graniþei de la gura de vãrsare a Tisei pânã în apropiere de Orºova.

4b. Comitatul Caraº. Aceleaºi realitãþi au determinat crearea comitatuluiCaraº, care, neîndoielnic, este legat de întemeierea comitatului Cuvin. Dupãcum se poate vedea pe hãrþile administrative privitoare la secolele XIII-XIV,ambele comitate au un teritoriu redus ºi concentrat în jurul centrelor de putere,care se aflã pe Dunãre. Aceste realitãþi oglindesc caracterul defensiv pe care îlcumuleazã aceste comitate prevãzute pentru apãrarea liniei Dunãrii.

Pe baza materialului numismatic, stãpânirea maghiarã este atestatã de-a lungul Dunãrii, pe linia cuprinsã între Caraº ºi Cerna, încã din perioada secoluluial XI-lea. Monedele maghiare timpurii, datate în general între 1077-1100, aufost descoperite la Mehadia, Moldova Veche, Pescari ºi Orºova99. Dar dovezile

97 Ibidem.98 Ibidem, p. 81.

29

numismatice nu pot verifica organizarea teritoriului ºi constituirea comitatelor înaceastã perioadã.

Informaþiile despre comitatul Caraº sunt ºi mai puþine decât în celelaltecazuri. Urmând unele ipoteze mai vechi, G. Györffy considerã, fãrã a aduceargumente, cã Sfântul ªtefan a întemeiat comitatul de hotar (marchia) cu sediul laCaraºova (Krassó), pe care o identificã cu Haram, afirmând cã aceasta din urmãpurta numele de Caraºova înainte de ridicarea cetãþii din munþii Aninei100. Se cuvinesã facem dinstincþie între cetatea Haram ºi Caraºova, care este localizatã în apropiereacheilor Caraºului ºi despre existenþa cãreia aflãm informaþii concrete abia începândcu anul 1323101.

Problemele ridicate de identificarea cetãþilor au fost clarificate în studiirecente102. Astfel, cetatea Haram este cea denumitã în literatura maghiarã Krassóvár,iar Caraºova apare sub numele de Krassófõvár, ºi menþiunile referitoare la ea trebuiecãutate doar dupã 1323103. Cu alte cuvinte, documentele anterioare acestui an sereferã la cetatea de la Dunãre.

Totuºi existã unele informaþii ce aduc în discuþie cãutarea cetãþii Caraºova,în actele oficiale, înainte de deceniul trei al secolului al XIV-lea.

Un document controversat, emis de regele Andrei al II-lea (1205-1235)pe la 1227, care nu s-a mai pãstrat, dar al cãrui text a fost gãsit într-un transumptdeteriorat, eliberat de principele Gabriel Bathory în anul 1611104, aduce în discuþieposibilitatea ca cetatea Caraºova sã fie atestatã mai timpuriu. Textul cuprinde:cererea adresatã regelui Andrei al II-lea de nobilii din neamul Nopoc-meztepentru a reînnoi un privilegiu vechi din vremea regelui Coloman (1195-1116),textul acestui privilegiu ºi confirmarea monarhului, întãritã cu pecetea sa dublã105.

În privilegiu se face referire la civitate Crassou106, unde ar fi fost princepsMesta, care a primit cetatea de la rege107. Aceasta ar fi cea mai timpurie atestare99 A. Bejan, Organizarea politico-administrativã a românilor bãnãþeni în secolele XI-XII,în SIB, XIV, p. 87.100 Gy.Györffy, Az Árpád-kori,1987, p. 488-489.101 Ibidem, p. 489.102 Oþa L., Oþa S., Cercetãrile arheologice de la Caraºova-Grad (com. Caraºova, judeþCaraº-Severin). Campaniile arheologice din 1998, 2000 ºi 2001, în MCA (S.N.), IV, 2008,p. 3-4; Idem, Historical and archaeological data regarding the fortress from Caraºova hillGrad, commune Caraºova, Caraº-Severin District, în MN, 18, 2006, p. 3-13.103 Ibidem.104 DIR, C, XI-XIII, I, p. 229. Traducerea documentului a urmãrit douã copii moderne: ceadin Fejér, CD, III, 2, p. 483-484 ºi G. D. Teutsch, Fr. Firnhaber, Urkundenbuch zur Geschichte

30

a cetãþii Caraºova ºi a primului sãu comite. Titlul de princeps pe care îl poartãMesta este echivalent cu cel de comite, fapt certificat de practicile izvoarelorcare îi numeau pe comiþi princeps sau dux108. Dar textul privilegiului este confuzºi fragmentar, iar ceea ce vrea sã transmitã este greu de înþeles, motiv pentrucare a fost considerat fals. Doar textul ce provine din actul regelui Andrei al II-lea este considerat veridic109.

Pe de altã parte, a fost înaintatã ipoteza potrivit cãreia cetatea numitãCrasson, Crassou sau Kraszon ar fi de fapt Crasna, mai ales cã principele GabrielBathory a emis transumptul la cererea lui Grigore Hidy, vicecomite de Crasna110.

În lipsa altor dovezi, atestarea timpurie a cetãþii Caraºova doar pe bazaacestui document este îndoielnicã. Privilegiul confuz ºi textul preluat dintr-untransumpt deteriorat, emis în secolul al XVII-lea, ridicã multe semne de întrebarecu privire la existenþa cetãþii la sfârºitul secolului al XI-lea.

Dar cetatea de lângã Dunãre, Haram, este menþionatã încã de Anonymus,care o identifica cu punctul cel mai sudic al formaþiunii politice conduse de Glad111.În perioada secolului al XI-lea nu se face nicio referire la existenþa cetãþii, care esteamintitã în secolul urmãtor cu ocazia conflictului dintre ªtefan al II-lea ºi IoanComnenul. Autorul Cronicii Pictate afirmã cã bizantinii au pãtruns în Ungaria pe laHaram cu ajutorul navelor ºi i-au învins pe maghiari pe râul Caraº, în apropiere deBorom (Horom)112. Aºezãrile menþionate în cronicã, Haram ºi Borom trebuie sã fieuna ºi aceeaºi cetate, ºi anume Haram, care în aceastã perioadã era principalulcentru de putere din zona Caraºului.

Alte informaþii sunt furnizate de cronicarii bizantini Ioan Kinnamos ºi NichitaChoniates, care fac referiri la cetate cu ocazia descrierilor campaniilor împãraþilorIoan al II-lea ºi Manuel Comnenul împotriva regatului Ungariei113.

Siebenburgens, I, Wien, 1857, p. 41-42 (în continuare Urkundenbuch). Editorii DIR aupreferat traducerea ºi transcrierea textului latin al lui Fejér, considerat mai complet, însãfãcându-se analogii cu cel al lui G. D. Teutsch ºi Fr. Firnhaber.105 CD, III/2, p. 483-484.106 La Teutsch ºi Firnhaber, Urkundenbuch p. 41-42: Kraszon.107 CD, III/2, p. 483-484.108 P. Engel, op. cit., p. 69.109 DIR, C, XI-XIII, I, p. 229.110 Ibidem.111 Anonymus, cap. XLIV.112 Chronicon Pictum Vindobonense, cap. LXVIII, în Popa-Lisseanu, Documente privind

31

Poziþia strategicã – între gurile de vãrsare ale Caraºului ºi Nerei – ºi faptul cãeste printre puþinele cetãþi atestate în secolul al XII-lea, sunt motive întemeiate pentrua localiza sediul comitatului Caraº la Haram (Horom). Despre existenþa comitatului,primele mãrturii sunt din secolul XIII, dar apariþia comitatului trebuie sã fi fost maitimpurie decât aceastã primã atestare. În literatura de specialitate au fost înaintate maimulte intervale de timp pentru apariþia sa: începutul secolului al XI-lea114, prima115 ºia doua116 parte a secolului al XII-lea ºi prima parte a secolului al XIII-lea117.

Dar contextul politic prezentat lasã aceleaºi consideraþii cu privire la creareacomitatului Caraº, ºi anume intervalul dintre 1141-1155, când teritoriile de la Dunãresunt scena pe care se desfãºoarã principalele evenimente legate de disputele maghiaro-bizantine.

Faptul cã putem vorbi de existenþa celor cinci comitate din Banatul medievalînainte de sfârºitul secolului al XII-lea se datoreazã în mare parte evenimentelorconflictuale de la Dunãrea Inferioarã, care certificã existenþa autoritãþii maghiare laest de Tisa ºi pe cursul Mureºului.

În concordanþã cu aceastã situaþie este informaþia dintr-un document, datatla 1184, care enumerã veniturile regale ºi episcopale din Transilvania. Textulface referire la suma de 25 000 mãrci, pe care monarhul o primeºte într-un ande zile de la comiþii sãi, în numãr de 72118. Pe lângã aceasta, fiecare din cei 72 decomiþi au datoria sã-l gãzduiascã odatã pe an pe suveran ºi sã-i acorde, la masã,suma de 100 sau 200 de mãrci119. Numãrul comiþilor era raportat la întregulregat ºi nu la Transilvania, existând astfel confirmarea faptului cã, la nivelulcelei de a doua jumãtãþi a secolului al XII-lea, în întregul stat existau 72 decomiþi.

istoria românilor, XI, 1937, p. 86: Venientesque transiverunt Hungariam in Haram ethungari aliquod impedimentum facere non poterant, quia greci per ingenia inflammabantignes sulphureos in naves hungarorum et eas in ipsis aquis incendebant. Misit itaque rexomne robur regni sui contra grecos, quibus prefecit Setephel. Qui uenientespugnauerunt cum grecis ultra riuulum Karaso uersus Borom.113 Györffy Gy, Az Árpád-kori,1987, p. 487-488.114 Borovszky S., Csanád vármegye, p. 22; J.Szentkláray, Temes vármegye, p. 250.115 Pauler Gy., A Magyar nemzet története az Árpádházi királyok alatt, I, ed. a II-a, Budapest,1985, p. 250.116 Kristó Gy., A vármegyék kialakulása, p. 467.117 Hóman B., Szekfû G., Magyar Történet, I, Budapest, 1935, p. 564.118 DIR, C, XI-XIII, I, p. 10.

32

Banatul de Severin. Cucerirea Banatului medieval se încheie odatã cuîntemeiera banatului de Severin. Constituirea acestei instituþii politico-administrativereprezintã ºi atestã maxima înaintare a statului maghiar pe linia Dunãrii Inferioare.

La întemeiere, banatul de Severin nu putea sã cuprindã decât parteaesticã a Banatului, iar dincolo de Carpaþi o porþiune ce ar corespunde judeþuluiMehedinþi. Cãutând momentul apariþiei organismului administrativ, istoriculMaria Holban ajunge la concluzia cã acesta nu a fost creat în urma campanieimaghiare împotriva Vidinului ci, din contrã, crearea noii instituþii a determinatanimozitãþile cu bulgarii120.

Atestarea banatului de Severin este legatã de discutatul document, datatla 22 august 1233, care nu s-a mai pãstrat, însã textul sãu a fost reprodus dupãtransumptul emis de Robert, arhiepiscopul de Strigoniu, la 19 februarie 1234121.Cuprinsul textului se referã la jurãmântul principelui Bela cã va respect acordulîncheiat între legatul papal, Iacov de Preneste, ºi tatãl sãu, Andrei al II-lea.Pentru întãrirea promisiunii alãturi de el jurã o serie de demnitari în rândulcãrora se evidenþiazã Luca, ban de Severin122.

În general s-a considerat cã întemeierea acestei instituþii administrativea avut loc în jurul anului 1230, dupã alte opinii în intervalul dintre primãvara lui1232 ºi luna august a anului 1233123. Istoricul Viorel Achim propune aceastãperioadã, motivând cã banatul de Severin a fost creat de coroana ungarã, conformobiectivului de întãrire a frontierelor sud-estice, în contextul conflictelor militarecu Bulgaria. De asemenea, noua structurã teritorialã reprezenta un avanpostpentru acþiuni militare în direcþia nord-vesticã a statului bulgar, a „Cumaniei”de la est de Olt ºi a Constantinopolului. Mai mult, regalitatea maghiarã, prinaceastã unitate administrativã, controla calea de comunicaþie dintre CâmpiaPanonicã ºi Vidin, având accesul deschis spre acest punct strategic de la DunãreaInferioarã. În acest context, banatul de Severin cuprindea teritoriile dintre MunþiiBanatului, din zona Cazanelor ºi Olt124. Înstãpânirea maghiarã asupra acestei

119 Ibidem.120 M. Holban, Din cronica relaþiilor româno-ungare în secolele XIII-XIV, Bucureºti, 1981,p. 57-63.121 E.Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, I/1, p. 126; DIR, C, XI-XIII, I,p.264; CD, III/2, p. 347-348.122 DIR, C, XI-XIII, I, p. 264.123 Viorel Achim, Despre vechimea ºi originea Banatului de Severin, în RI, 5, 1994, 3-4, p.236.

33

zone destul de vaste certificã finalizarea cuceririi Banatului medieval, a cãruiparte sud-esticã intrã în componenþa noii structuri administrative, de graniþã.

Despre existenþa banatului de Severin, anterior deceniului patru, nuexistã informaþii scrise, iar cercetãrile arheologice nu aduc alte dovezi125.

Aºa cum observãm, pãtrunderea stãpânirii maghiare în Banat s-a fãcutetapizat, începând cu secolul al X-lea ºi finalizându-se trei veacuri mai târziu.Acest interval de timp poate corespunde mai multor etape de cucerire ºi deimplantare a noilor instituþii.

În linii mari, statul ungar a ocupat acest teritoriu în ºase etape: 1.Înfrângerea lui Glad ºi impunerea unei forme vasalice ducatului sãu; 2. Cucerirearegnum-ului lui Achtum ºi organizarea comitatului cu centrul la Cenad; 3.Întemeierea episcopiei de Cenad; 4. Dezavuarea comitatului condus deChanadinus-Csanád prin apariþia comitatelor Arad ºi Timiº; 5. Întemeiereacomitatelor de graniþã Cuvin ºi Caraº; 6. Crearea banatului de Severin.

Desigur, elementele cuceririi maghiare sunt proprietatea privatã ºi instituþiilelaice ºi ecleziastice, prin mijlocirea cãrora sunt create mecanismele regatuluiarpadian. Pânã în în a doua parte a secolului al XII-lea toate aceste instituþii îºivor face apariþia în întreg teritoriu delimitat de cursul Mureºului, culoarul Timiº-Cerna, Dunãre ºi Tisa.

124 Ibidem, p. 238-239.125 M. Davidescu, Cetatea Severinului, în BMI, XXXIX, 1970, 3, p. 9-14.

34

EL AVANCE DE LA DOMINACION MAGIAR EN EL BANATOMEDIEVAL DE TIMIªOARA. CONTRIBUCIONES ACERCA A LA

APARICION DE LAS INSTITUCIONES DE INDOLE OCCIDENTAL

Resumen

Iniciada a finales del siglo IX, la conquista de la región comprendidaentre el Marisus Inferior y el Danubio se desarrolla a lo largo de varios siglos ytiene como resultado la instauración de las instituciones de índole occidental.

Las formaciones políticas autóctonas, halladas en un nivel políticodistinto resultan estancadas en su propia evolución como conseciencia de lasinfluencias aportadas por los conquistadores magiares. A las obºti sãteºti (cf.pre-consejos), sedes de los judices y a los cnezate (cf. consejos o pre-ducados)se les superponen los condados y los cómites de las plazas fuertes con susrespectivas funciones administrativas. Este proceso en su conjunto sigue untrayecto inconstante. Si al Ducado de Glad se le impone una relación de vasalidadvagamente definida, la autoridad del principe Akhtum llega a competir con elpoder de San Esteban. Distintas desde el punto de vista político, las institucionesautóctonas perduran hasta la epoca del cómite Chanadinus-Csanad. Desde laperspectiva meramente administrativa, algunas fórmulas institucionalessobrevivirán incluso hasta más allá de este punto de inflexión. El estudio delproceso de avance de los magiares entre el Marisus y el Danubio persigue lastransformaciones y las evoluciones propias de la formación estatal. Debido aeste aspecto el evance de la dominación húngara se produce a lapsos, en unaprimera fase de manera más ambigua, y después de la creación del Reino alcanyaun nivel más y más concreto. Si al principio las instituciones autóctonas parecenfuncionar en paralelo a las de índole occidental, aportadas por los magiares pormediación alemana, hacia el final del procesos, éstas últimas sustituyen a lasiniciales.

35

∗ Muzeul Banatului Montan Reºiþa, Bd. Republicii, nr. 10, e-mail: ligiaboldea@yahoo.com

UNE PROBLEMATIQUE PATRIMONIALE DANS LE BANATMONTAGNEUX MÉDIEVAL: LES DONS ROYAUX

DES XIV-XVI SIECLES

Ligia Boldea∗

Mots clé: Banat, nobles roumains, don royal, patrimoine foncierCuvinte cheie: Banat, nobili români, donaþie regalã, patrimoniu funciar

La maîtrise patrimoniale banatienne, consolidée entre les XIV-e-XV-e

siècles en conséquence des mesures sociales et juridiques adoptées par les deuxAngevins, avait déterminé la mise en évidence sur le plan documentaire d’uneélite sociale roumaine, circonscrite primordialement dans l’aréels du Banatcollinaire et montagneux, qui obtient en ce moment de la part de la royauté sareconnaissance officielle par des actes de nouveau don sur les possessionsdétenues ab antiquo, conformément au texte de donation. Les dons royaux quiont été effectués par les rois hongrois tout le long des XIV-e-XVI-e siècless’avèrent intéressants par les problématiques déterminés par ce fait, ayant deseffets plus ou moins significatifs et de longue durée sur le système foncierbanatien. Car, d’un certain mode peut être considérés les dons qui ont eu pourbénéficiaires les nobles roumains banatiens, ayant pour effet l’accroissement deleur patrimoine foncier déjà existant dans la zone, les accordant des nouvellespossessions dans les districts banatiens ou dans les comitats du voisinage (bienque ce fait ait déterminé le déplacement des quelques familles de Banat dans lescomitats transylvaines), et d’autres conséquences ayant les dons royaux accordesaux éléments allogènes, des réelles immixtions dans le système de possessionbanatien (protégé par le diplôme privilegiale de 1457), qui ont généré dessituations et des réactions diverses, individuelles ou de la communauté locale,en fonction des conditions où ces dons se sont effectuées, de la personnes desdonneurs, de l’objet du don ou du contexte temporel. C’est une casuistiqueintéressante et variée par le prisme de son évolution au long du temps, quicontourne et nuance un aspect significatif des rapports sociales et juridiques

instaurés entre le pouvoir central et la communauté roumaine banatienne,représentée par une élite sociale qui avait gagné un rôle précisément définidans cette zone, située aux frontières sudiques du royaume hongrois.

Des études publiées dans les derniers deux décennies sur ce problèmerelèvent qu’il est absolument nécessaire une analyse objective de la modalitédont la féodalité roumaine banatienne a évolué après le moment de 13661. Lanotion de ,,ennoblissement” supposait, par définition, le relèvement d’un individuau statut de noble par l’acte de don royal, faisant de celui-ci une création dusouverain, la personne ennoblie ayant, en contrepartie, toute une séried’obligations spécifiques, visant en spécial le domaine militaire2. Mais, du pointde vue du droit roumain, la noblesse découlait automatiquement de l’existencede la possession foncière – le knezat, maîtrisé en conformité avec le droit kneziale(more Keneziatus), maîtrise dont les caractéristiques sont mis en évidence parles nombreux actes de confirmation, accordés avec le titre de nouveau don(novae donationis titulo), tout en spécifiant même le droit de possession abantiquo3. Jusqu’à l’époque du principat, ce sorte d’ennoblissements, exécutésselon le droit féodal occidental, ne sont pas signalés dans le Banat montagneux4,la majorité des documents accordes aux knezes et aux voïvodes roumains, touten commençant avec la deuxième moitié du XIV-e siècle, étant des actes denouveaux dons, confirmant leur maîtrises héritières, détenues jusqu’à ce momentselon le droit kneziale, sans aucun acte écrit.

Aussi intéressantes sont les discussions de l’historiographie roumaineconcernant le titre de ,,nouveau don”, qui est présent dans tous les actes deconfirmation, en commençant de la deuxième moitié du XIV-e siècle, du droitde possession d’un bon nombre de knezes roumains sur leurs terres ancestrales.Initialement, en partant de l’étude de Ioan Bogdan5 sur les knezes roumains, lenouveau don (nova donatio) a été considéré comme ,,le deuxième don” accordé

1 Ioan Aurel Pop, Un privilegiu regal solemn de la 1366 ºi implicaþiile sale, dans MediaevaliaTransilvanica, I, 1997, 1-2, p. 69-86. 2 Robert Fossier, La société médiévale, Paris, 1991, p. 315.3 Dan Gr. Pleºia, La noblesse roumaine de Transylvanie. Structure et évolution, dans RRH,3, 1987, p. 197; Ioan Drãgan, Nobilimea româneascã din Transilvania (1440-1514),Bucureºti, 2000, p. 118.4 Voir le diplomataire redigé par Costin Feneºan, Diplome de înnobilare ºi blazon din Banat(secolele XVI-XVII), Timiºoara, 2007, passim.5 Ioan Bogdan, Despre cnejii români, dans Scrieri alese, Bucureºti, 1968, p. 184.

38

aux knezes nobles, après qu’ils soient reconnus dans leur territoire (knezat) parun don initial, ou le ,,premier” don. Mais l’existence de ce ,,premier” don accordéaux knezes roumains, qui tentaient adapter leur statut social et juridique auxnouveaux normes de droit imposés dans le royaume dans le XIV-e siècle, nepeut pas être prouvée du point de vue documentaire et, selon les recherchesdes derniers décennies, ni considérée comme hypothèse d’investigation. Il y a30 années a été formulé l’idée selon laquelle, étant donne que dans quelquesrégions du royaume hongrois ou se sont gardés les domaines des châteauxforts royaux, la maîtrise foncière spécifiquement roumaine ait été très répandue,l’autorité d’état a élaboré un formulaire de chancellerie adéquat à ces réalités,où le titre de nouveau don avait été attribué aux knezes, et puis aux knezesnobles, pour leur confirmer ou reconfirmer ces possessions ancestrales6.Récemment ces points de vue ont été complétés, Pál Engel démontrant qu’ilest question, en réalité d’un titre de don introduit par Ludovic I, qui prévoyaitque le droit de possession revenait seulement aux bénéficiaires nominalisésdans l’acte et aux leurs héritiers légitimes, l’omission de cet acte signifiantl’exclusion définitive de la possession, cela ayant pour conséquence l’ignobilité,s’ils n’avaient d’autres possessions légales7. Pour le Banat, nous considéronsqu’un exemple concluant est offert par la famille de Ohaba de Mâtnic, trouvéeen plein processus de reconnaissance officielle de sa nobilité. En ce sens, deuxactes en sont relevantes: le premier, de l’année de 13878, est un document royalaccordé par Sigismund de Luxemburg à Bogdan Românul de Mâtnic et à sesfils ªtefan, Ladislau, Nicolae et Ladislau le Jeune (Bogdan Olacho et per eumStephano Dyonisio Nicolao et Juniori Ladislao filys eiusdem Bogdan), quiconfirmait leur possession sur le domaine de Mãru. Le deuxième, un documentémis par le Chapiteau de Alba Iulia et daté de l’année de 13919, transcrit dansune forme authentique le diplôme royal de 1387, en précisant que les bénéficiairesétaient cette fois-ci Bogdan de Mâtnic et ses fils Nicolae, ªtefan, Ladislau,

6 Adrian Andrei Rusu, Un formular al cancelariei regale din epoca lui Iancu de Hunedoarapentru nobilii români din Transilvania, dans AMN, XX, 1983, p. 158.7 Engel Pál, Nagy Lajos ismeretlen adományreformja, dans TSz, XXXIX, 1997, p. 137-157; I. A. Pop, Adunarea generalã a stãrilor Transilvaniei din mai 1355, în MediaevaliaTransilvanica, II, 1998, 1, p. 65.8 Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, I/2, Bucureºti, 1887, p.300.9 Ibidem, p. 340.

39

Ladislau le Jeune, Petru et Ioan (Nicolaus literatus filius Bogdan de Muthnukpropria ac eiusdem Bogdan patris sui necnon Stephani Ladislai iunioris Petriet Johannis fratrum suorum in personis).

On peut observer avec légèreté que les descendants de Bogdan Românulne sont pas du tout les mêmes; nous basant sur les affirmations d’auparavantnous pouvons soutenir que l’inclusion de Petru et de Ioan dans l’acte capitulaireavait eu le rôle de les introduire dans le système de possession familiale, lesassurant pour le futur le statut social et juridique privilégié.

Un autre exemple, opposé à celui-ci, peut être rencontré en fin du XV-

e siècle, concernant la famille de Gârliºte de Rudãria. Au cours de l’année de148410, le roi Matia Corvin confirme au noble Iacob de Gârliºte la possessiondes huit domaines du district de Almãj, sous titre de nouveau don comme,,possession inaltérée de ses ancêtres”. Mais un siècle plus tard, dans un grandlitige de possession, déroulé entre les années de 1566-156911, est présenté unrapport d’un ,,scribe” de Arad qui mentionne, à côté de Iacob de Gârliºte, sesfrères Kyryak Mihail et Stefan en qualité de bénéficiaires du nouveau don de1484, mais ces deux personnages ne figurent pas dans l’acte royal. L’existencedes deux frères du futur ban de Severin, Iacob de Gârliºte, est prouvée du pointde vue documentaire dans deux actes de 29 décembre 1485 et de 10 février148612, quand ceux-ci sont mentionnés en qualité des hommes du roi, chez unemise en possession d’une famille noble du district de Almãj.

Les deux exemples peuvent offrir, selon notre opinion, des argumentsconcluants à l’appui des assertions antérieures liées de l’interprétation correctedu titre de ,,nouveau don” – probablement une forme spécifiqued’,,ennoblissement” pratiquée par la royauté hongroise dans ses rapports avecla noblesse roumaine, la détentrice traditionnelle des terres selon l’ancien iusKeneziale dans l’espace banatien, et aussi dans celui de Haþeg, de Maramureºou du Pays de Fãgãraº.

C’est digne a remarquer le fait que, au long du temps, au delà de cespossessions héréditaires, qui ont obtenu la garantie de l’acte écrit, les nobles etles knezes roumains aient bénéficié des dons fonciers proprement dits, reçus en

10 Pesty Frigyes, A szörényi vármegyei hajdani oláh kerületek, Budapesta, 1876, p. 83 (ensuite Pesty, Oláh kér).11 Idem, A Szörényi bánság és Szörény vármégye története, II, Budapesta, 1878, p. 72-75(en suite Pesty, A Szörényi bánság).12 Magyar Országos Levéltár (Archive Nationale Hongroise), Diplomatikai Levéltár 36613.

40

principal par la prestation des services militaires spéciales, des possessionscirconscrites pleinement dans le droit nobiliaire. Ce phénomène est observablede la moitie du XIV-e siècle, bien que les quantum des dons accroît d’une manièresignificative dans le siècle suivant; mais il est nécessaire de préciser que laplupart de ces dons aient été accordés dans des périodes marquées en spécialpar des importantes événements militaires qui se sont déroulés dans la zone etqui ont prouvé la capacité et la force combattante des structures militaires duBanat montagneux et du piémont.

C’est vrai que, dans une première phase, spécifique en fin du XIV-e

siècle et qu début du XV-e siècle, la royauté s’est contenté de recompenser lesfidèles services militaires des knezes roumains par la confirmation écrite surleurs possessions ancestrales; fait qui a eu pour conséquence la formation despatrimoines foncières des plusieurs familles nobles banatiennes. Simultanémentavec leur constitution on signalé les actes de dons proprement dites, qui viennentde compléter l’ensemble des possessions foncières des nobles roumains.S’imposent, selon notre opinion, quelques considérations sur ces actes de don:qui effectue le don, laquelle a été la raison d’une telle décision, l’objet de cedon (le statut des biens foncières donnés) et qui ont été les bénéficiaires de tousces dons. Sans en avoir la prétention d’une présentation exhaustive sue ceproblématique, nous essayions de circonscrire tout ce qui est révélateur pourles rapports d’entre le pouvoir central (quelquefois par l’intermède de sesreprésentants dans la zone) et les élites sociales du Banat montagneux etcollinaire, dans la période précisément délimité de la royauté, des premièresactes angevines et jusqu’au milieu du XVI-e siècle.

Avant tout, la royauté, en vertu de sa souveraineté et de son droit dedominium eminens, a détenu le droit d’effectuer des dons fonciers, d’autantplus que dans la plupart des cas discutés il s’agissait des biens qui appartenaientdirectement à la royauté (villages royaux, châteaux forts royaux, forets royaux).On rencontre, néanmoins, quelques actes qui ne s’encadrent dans ce modèle,les donneurs étant les plus importants dignitaires du royaume au niveau duBanat montagneux et collinaire, respectivement les comites de Caraº, de Timiºou les bans de Severin. Un premier exemple de ce sorte est daté le 8 novembre135213, quand le magistre Pousa de Zeer, comite de Caraº et châtelain de Sebeº,avec son fils Ladislau, signalent que Iuga et Bogdan, les fils de ªtefan de Mâtnic,

13 Pesty Frigyes, Krassó vármegye története, III, 1882, p. 28 (en suite Pesty, Krassó).

41

se sont présentés chez eux pour solliciter le droit sur une terre déserte de laVallée de Mâtnic pour le maîtriser avec les mêmes libertés dont maîtrisaientleurs villages les autres knezes de la prouincia Sebus. Le 18 juillet 138714 c’estle tour de ªtefan Losonczy, ban de Severin et comite de Timiº, d’offrir aukneze Petru, le fils de Dees, et à ses frères Hãlmeag, Cristofor et Mihail, ledroit de possession sur le village royal de Valea du district de Mehadia, enrecompense des services fidèles de ceux-ci au cours des événements qui ont eupour but la libération de la reine de Maria des mains du parti nobiliaire révolté.Enfin, de la date de 6 octobre 141315 provient l’acte émis par le célèbre FilipoScolari, comite de Timiº, qui fait don au même Petru Deº de Timiºel le domaineroyal Orbagh du district de Mehadia, en suite de ses services militaires. Cesdocuments-ci imposent quelques conclusions: ces actes n’offrent aucuneréférence sur le fait que tous ces dons aient été faits en suite de la demande ouà la recommandation royale. Mais cela ne signifie pas qu’ils ont été effectuéssans le savoir ou l’accord du pouvoir central; on peut supposer, qu’au momentoù ces dons ont été réalisés, ces dignitaires des comitats banatiens et du Banatde Severin ont eu l’habilité officielle d’exécuter de tels mises en possession,d’autant plus qu’il s’agissait des terres qui ont appartenu aux certains châteauxforts royaux (Sebeº, Mehadia) qui étaient sous leur directe commandement.Probablement, on ne peut pas parler en ce cas d’une réglementation juridique,mais des situations circonstancielles augmentées, selon notre opinion, par deuxsortes de réalités. D’une part, les donneurs ont été des personnes extrêmementinfluentes dans l’époque, tant au niveau de l’aréels banatien, qu’à la cour royale.D’autre part, les bénéficiaires – des membres des deux familles knezialesroumaines qui justement dans cette période font la transition du statut de knezesvers celui de knezes nobles et puis de nobles avec tous les droits prévus par cestatut, reçoivent des biens fonciers pour des contributions militaires spéciales,réalisées dans des moments pleines de tension pour la royauté hongroise, uneraison de plus pour que celle-ci, par ses représentants, soit d’une manièreexceptionnelle disposée à récompenser leur fidélité. Il faut ajouter qu’il ne s’agitpas de dons spectaculaires, qui auraient pu mener vers la modification de laconfiguration du système patrimonial de la zone. Cela a été plutôt une modalité14 Pesty, Oláh ker., p. 51-52; Costin Feneºan, Districtul românesc Mehadia la sfârºitulsecolului al XIV-lea, dans Banatica, 5, 1979, p. 268.15 Wenczel Gusztav, Okmánytár Ozorai Pipo történetéhez, dans TT, Budapesta, 1884, p.240-241.

42

par laquelle on a obtenu la fidélité des élites sociales locales dans des périodesou la royauté avait besoin de toute la capacité de combat des contingentsmilitaires de la frontière danubienne.

La raison des dons qui seront discutes ici est, dans la plupart des cas,argumentée par les services fidèles prestés par les bénéficiaires envers le pouvoircentral (pro fidelitatibus et fidelibus serviciis). On relève tant des situations ouon est employée seulement la formule généralisée pur ce sorte de cas, mais il ya des documents où sont mentionnes directement les faits des bénéficiaires, quiont attiré les dons royaux. Ainsi, les fils de Baic, knezes dans le district deMehadia, ont reçu en don de la part du roi Ludovic I, dans l’année de 1376, unepossession pour leur participation aux expéditions militaires de Serbie et deBulgarie, et surtout pour la libération de la ville et du Pays de Severin16. PetruDeº de Timiºel et ses frères, knezes nobles du même district, ont été récompenséspar le ban de Severin pour les services fidèles apportés à la royauté au coursdes événements qui ont eu pour résultat la libération de la reine Maria desmains de la faction nobiliaire qui s’opposait au roi Sigismund de Luxemburg17.

Un autre knez, Dionisie, le fils de Ciucã, du district de Comiat, a reçuun don de la part du roi, au cours de l’année de 1406, pour sa participation auxconflits de la Bosnie contre le duc de Hrvoie18. Combattants dans la grandebataille de Golubãþ, finie par une grave défaite des armées hongroises, les noblesLado, Nicolae et Iacob de Bizerea reçoivent en don de la part du roi Sigismundune place pour des maisons en Caransebeº19. Un autre membre de la famillenoble de Bizerea, Nicolae, reçoit en don trois possessions, pendant l’année de1444, pour sa participation méritoire avec ses subordonnés à la ,,longuecampagne” d’entre les années 1443-1444 organisée par Ioan (Iancu) deHunedoara au sud du Danube20. Des autres nobles banatiens de la famille deMâtnic de Ohaba-Mâtnic, ªtefan, Mihail et Gheorghe, ont reçu en don dansl’année de 1463 une possession dans le comitat de Timiº en suite de leurparticipation aux campagnes militaires du royaume en Banat et en Bosnie21.Enfin, les nobles Ioan et Francisc de Armeniº avec Ladislau de Racoviþã et ses

16 C. Feneºan, op. cit., Annexe I, p. 271-272.17 Pesty, Oláh ker., p. 271-272.18 Pesty, A Szörényi bánság, III, p. 16.19 Ibidem, p. 23.20 Ibidem, p. 46.21 C. Feneºan, Documente medievale bãnãþene (1440-1653), Timiºoara, 1981, p. 43.

43

fils ont acquiert en 1519 de la part de la royauté une foret en récompense pourleurs services militaires dans les luttes contre les turcs22.

On rencontre des cas où la royauté s’est considérée obligée de renouvelerun don antérieur à la sollicitation des bénéficiaires, dont les actes se sont perdusdans des diverses circonstances, déterminés par les attaques qui ont dévastéplusieurs fois le Banat. C’est, par exemple, le cas des familles nobles de Cernaet de Bizerea qui, en 1439, sollicitent la reconfirmations d’un don faitprobablement en 1439 par le roi Albert, s’agissant de la fortification de Drankoavec toutes ses établissements et ses pertinences, en suite des services fidèlesdans les luttes contre les turcs. Les actes du don étant perdus au temps desdévastations ottomanes. En 7 juin 1451, Ioan de Hunedoara ordonne aux nobleset aux jurés des sept districts privilégiés de convoquer l’instance de jugementde l’assemblée générale pour constater si ce don avait été effectué il y a 12années, pour reconstituer le droit de propriété, fait qui sera réalisé au long del’année de 145223.

Des autres dons royaux ont été déterminés par la manifestation duphénomène defectum seminis dans des quelques familles nobles, les possessionsrestées sans de possesseur étant faites don par le roi soit aux parent collatéraux,soit aux autres nobles. Une telle situation s’est produite à 3 septembre 148024

quand, en suite de la mort du noble roumain Emeric de Mãcicaº, sans avoir deshéritiers, ses possessions Bolvaºniþa de Sus, Bolvaºniþa de Jos, Huzarcky,Charzyky, Zepmezeye, Criva (de Severin), et puis Iaz, Mezfalw, Cherenyes etKeregh (du district de Sebeº) sont revenus par don royal vers Iacob et Ioan deMãcicaº (le père et son frère), et aussi vers les frères Ladislau et Ludovic Fiatde Armeniº, des parents et co-divisionnaires du noble décédé. Si en ce cas ledon royal s’est dirigé vers les parents les plus proches du défunt, conformémentà la législation patrimoniale de l’époque, pas la même chose se produit en 156125

quand Ioan Sigismund, tentant d’user de son droit de dominium eminens, avait22 Pesty, A Szörényi bánság, III, p. 162.XV-lea), dans AnB (S.N.), X-XI, 2002-2003, p. 325.23 L. Boldea, Un caz aparte în elita socialã a Banatului medieval: familia nobililor deCerna (secolul al XV-lea), dans AnB (S.N.), X-XI, 2002-2003, p. 325.24 Pesty, A Szörényi bánság, III, p. 88; voir Ligia Boldea, Nobilimea româneascã din Banatîn secolele XIV-XVI (origine, statut, studiu genealogic), Reºiþa, 2002, p. 230-231.25 Pesty, A Szörényi bánság, III, p. 296; voir Ioan Aurel Pop, Instituþii medievale româneºti.Adunãrile cneziale ºi nobiliare (boiereºti) în secolele XIV-XVI, Cluj-Napoca, 1991, p. 154-155.

44

confisqué les 24 possessions du noble Ioan de Bizerea, mort sans des descendantsdirects, pour les faire don à son chancelière Mihail Csáki et à son frère. Cela aété une immixtion directe du pouvoir central dans le système foncier patrimonialebanatien, protégé d’aliénation par le diplôme privilegiale de 1457, fait qui aprovoqué la réaction de la communauté des nobles banatiens, qui se solidarisentdans une grande assemblée des nobles du comitat de Severin, tout en bloquantles intentions d’usurpation des anciens droits de possession. En suite d’unetelle attitude, en 1563 Ioan Sigismund déclare nul l’acte de don et, en conformitéavec le droit de succession, confie ces possessions à la famille de Gãman, branchecollatérale de la famille de Bizerea.

Enfin, on rencontre des cas ou les dons ont eu pour objet des possessionsconfisquées des knezes et des nobles à cause de leur infidélité ou même de leurtrahison, et données puis aux autres noyaux familiaux. En ce sens, le 19 juin1376, le roi Ludovic I fait don aux fils de Baic (ªurianu, Bogdan, Dimitrie,Tome et Blasiu), qui sont mentionnes comme ,,nos roumains” (Olachorumnostrorum), la possession de Valea Bolvaºniþa du district de Mehadia, qui a étéconfisquée antérieurement de Ladislau, le fils de Lehach car celui-ci ,,avaitquitte la voie de la juste croyance”, passant les montagnes et se joignant auprincipe Vladislav Vlaicu de Munténie, trouvé de plusieurs années en un conflitouvert avec la royauté hongroise pour le contrôle sur le Severin26. Un autreexemple date de 10 août 1534, quand le noble Nicolae Nocea (Nowcha) a étédéchu de ses droits de possession, Ioan Zapolya lui confisquant, sous l’accusationd’infidélité, des parties de ses possessions des villages de Armeniº, Dalci, Sadova,Gyuro, Feneº, Slatina, Zarzapatak, Secaº, Valemare et Mãstãcani, maîtriséesen indivision avec la famille Fiat de Armeniº, pour les faire don à son anciengendre Francisc Fiat27. Le même année, le 30 novembre 1534, l’homme éluPetru de Tincova, châtelain de Lugoj, et l’honorable Dimitrie Luca, juge deLugoj, se présentent devant le roi Ioan Zapolya pour lui solliciter lareconfirmations du don confert en 1529, s’agissant de la possession de Hegyeryesdu district de Lugoj, confisquée antérieurement par le roi de Gaºpar et deLadislau de Pakos pour infidélité, et aussi pour l’extinction de cette famille28.

L’un des plus intéressants exemples, singulier d’un certain point de vue,26 C. Feneºan, Districtul românesc Mehadia, p. 266-267.27 Pesty, A szörényi bánság, II, p. 431; Dan Gr. Pleºia, op. cit., p. 202; Dragoº Lucian Þigãu,Familia Fiat de Armeniº în secolele XV-XVII, dans Banatica, 14, 1996, p. 31.28 Pesty, Krassó, IV, p. 115.

45

fait référence à une confiscation royale suivie d’un don qui a eu une motivationde nature confessionnelle, rarement trouvable dans la documentation de cetteépoque-là. Un acte rédigé par le Chapiteau de Arad, le 29 juin 150029, résoutd’une manière favorable la sollicitation du roi Vladislav II qui prévoit la miseen possession des nobles Ladislau et Ludovic Fiat de Armeniº avec les prediumsPoreca de Sus, Poreca de Jos et Simonolþ du district de Mehadia, qui avaientété confisques antérieurement de la famille des défunts nobles Mihail et NicolaeCucaviþa de Poreca (co-divisionnaires des donneurs) pour l’extinction de sesfamilles et parce-qu’ils ont quitté la croyance catholique, passant (ou plutotrevenant – n.n.) à ,,la secte schismatique des roumains” (secte scismaticeWalachorum). Mais ce cas ne finit pas ici, il est re-ouvert quatre décennies plustard, au long de l’année de 154330, par le noble Bogdan de Poreca, descendantdes nobles dépossédés en 1500, qui est en litige à ce moment avec les descendantsdirects des deux frères Fiat et avec Francisc de Mãcicaº pour ces terresconfisquées de leur père Mihail de Poreca. Nous soupçonnons que l’intentiondu noble réclamant aurait été celui de récupérer le droit de possession sur lesparties des possessions mentionnées en haut. En outre, dans l’appel adresséaux châtelains de Caransebeº et remis pour résolution à la ,,reine” Isabella,Bogdan de Poreca a rappelé le fait que les ancêtres des parties trouvées enlitige aient maîtrisé ces terres en indivision, fait qui le détermine de solliciterl’application de l’ancienne lois (Juxta Appelacionem suam Antiquamconsuitudinem). La situation est clarifiée le 15 aout 154731 quand, par un nouveaudocument, Isabella a renfermé la décision prise en avant (dans l’année de 1500),ordonnant en même temps la confiscation d’autres trois terres trouvées dans lapossession de la famille de Poreca, pour la même raison de la revenue à lacroyance ,,schismatique” roumaine; pas hasardeux, les trois terres (Calova,Ostreþ et Pherdyn du district de Mehadia) ont été faites don aux descendants dela famille de Fiat, et aussi aux leurs co-divisionnaires Francisc et Ioan de Mãcicaº.

Une autre problématique que nous nous sommes proposée de l’analyserdans cette étude-ci concerne le statut des biens faits don, tant comme celle-ciest reflétée par l’information documentaire connue. Selon les documentsanalysés, l’objet des dons royaux a été constitué par des possessions foncières,

29 Pesty, A szörényi bánság, III, p. 131.30 Hurmuzaki, op. cit., II/4, p. 358.31 Pesty, A szörényi bánság, III, p. 247; L. Boldea, op. cit., p. 232-233.

46

forets, biens immobiliers, urbains et ruraux, des villages et des fortificationsroyales, une palette diverse qui a été intégrée dans l’autorité royale par le droitde dominium eminens. Il faut souligner qu’il existe une liaison sensible entre lestatut des bénéficiaires, doublé par les rapports établis avec le pouvoir centralpar la quantité et la qualité des services fidèles prestés, et le poids des bénéficesacquiers. En partant des simples villages jusqu’à des bourgs et des châteauxroyaux, d’un prediums et jusqu’à le domaine patrimonial tout entier, les exemplesrencontrés dans les actes sont suffisamment suggestifs pour crayonner un aspectimportant des relations de maîtrise foncière dans le Banat montagneux et depiedmont. En conséquence, nous nous sommes proposés de distinguer lesdifférentes typologies offertes par la documentation de cette époque-là,argumentées par la motivation même, retrouvée dans le texte rédigé par lachancellerie royale ou capitulaire.

Ainsi, le plus ancien don connu de notre part consiste d’une terre désertede la vallée de Mutnuk (appartenant au château royal de Sebeº), qui a été faitedon par le comite de Caraº, Pousa de Zeer, aux fils de ªtefan de Mâtnic, Iuga etBogdan, cela constituant la manière dont la famille noble banatienne Mâtnic deOhaba-Mâtnic entre dans l’attention de l’information documentaire, famillekneziale à son origine, qui dans les années qui suivent réussira, par des nouveauxdons successifs, acquérir le statut social et juridique privilégie de la nobilitéreconnue par le pouvoir central. Pour leur fidélité et leurs services fidèles, ilsreçoivent en don de la part du comite les terres mentionnées avec les utilités,les frontières, les forets et les pâturages, avec droit d’usage éternel pour eux etpour ses descendants, et aussi le droit de jugement sur leurs hommes, sauf pourles cas de vol et de meurtre32. Une autre possession déserte sera faite don en144433 par le roi Vladislav I aux nobles Muºina de Densuº, Mihail de Cerna etNicolae de Bizerea, s’agissant cette fois-ci d’un bourg, Kewzegh, mentionnécomme étant intégré dans le district de Haram, plutôt comme partie de l’anciendomaine du château fort de Haram du comitat de Caraº. Le document esterelevant en ce qui concerne l’appartenance antérieure de ce burg – oppidumregis desertum wolahicale Kewzegh appellatum in districtu Haram, lesnouveaux bénéficiaires de ce bourg (mentionné comme exempte de servitudes

32 L. Boldea, op. cit., p. 290.33 Csánki Deszö, Magyarország történelmi fölgrajza a Hunyadiak korában, II, Budapesta,1894, p. 97.

47

fiscaux) étant trois nobles roumains qui se sont remarqués dans ces années-làpar leur fidélité dans les campagnes de Ioan (Iancu) de Hunedoara, les troisnobles roumains provenant des différents districts, le noble de Densuº du districtde Haþeg, Nicolae de Bizerea du district de Caransebeº, le noble de Cerna étantoriginaire du district de Mehadia. Les dons faits avec de telles possessionsrestés désertes s’inscrit certainement dans la politique royale de mise et deremise en valeur du potentiel foncier de la zone, politique redoublée de celuid’encouragement des élites locales engrenées dans toutes les actions militairesoffensives ou défensives déroulés par la royauté sur la ligne du Danube et d’autreparts.

Les villages et les terres royaux peuplés ont constitué une autre catégoriede biens faites don par la royauté, s’avérant nécessaire la précision, qu’au casdes quelques uns, les documents spécifient qu’ils ont été mis hors de l’autoritédes châteaux forts royaux, auxquels ils appartenaient jusqu’au moment du don.Ainsi, en 1387, le knez Petru, le fils de Dees, du district du château fort royalde Mehadia, et aussi ses frères Hãlmeag, Cristofor et Mihail acquièrent de lapart de ªtefan Losoncy, ban de Severin et comite de Timiº, le droit de possessionsur le village royal Valea (villam regalem Patak vocatam in districtu prescripticastri Mihald) par leur modalité de servir la royauté pendant les événementsqui ont eu pour résultat la libération de la reine Maria de la captivité imposéepar la partie nobiliaire révoltée contre le couronnement de Sigismund deLuxemburg comme roi de l’Hongrie. Le don a été conditionné, en ce cas, par lepayement aux châtelains de Mehadia de 3 grosses/année à la fête de Saint Michelet quiquagesima ovium à la fête du Saint Georges. Aux toutes ces obligations,qui paraissent être spécifiques à la noblesse roumaine en fin du XIV-e siècle, ona ajouté le 6 mars 1390, année ou le roi re-confirme le don de 1387 pour lamême famille Deº de Timiºel (mentionnée déjà comme famille de knezes nobles– nobiles kenezii), celui de participer avec un corps de militaires aux expéditionsmilitaires organisées par la cour royale dans les zones estiques, ,,selon la coutumedes autres nobles des soi dites terres”34. Toujours une possession royale serafaite don par Sigismund de Luxemburg, le 1 juin 139735, pour une famille deknezes du district de Caransebeº, récompensée, parait-il, pour des services

34 Avram Andea, Banatul cnezial pânã la înstãpânirea habsburgicã (1718), Reºiþa, 1996, p.134-135.35 Pesty, A Szörényi bánság, III, p. 15; L. Boldea, Noi consideraþii asupra elitelor româneºti

48

fidèles prouvés une année auparavant pendant la bataille de Nicopole. Ainsi, àLadislau, le fils Petru, dit le Roumain de Voislova (Ladislau fily Petri dictiOlah de Wazylyova) et à ses parents Ladislau, le fils de Petru de Bysthie, Petru,Mihail et Ladislau, les fils de Ladislau, le fils de Petru, et aussi à Laþcu, le fils deCragul, ont reçu avec des droits perpétuels et irrévocables la possession royalede Pogãniº (possessionem nostram Regalem Poganch), située aux prochesalentours de château fort de Karan.

Des autres maîtrises royales ont été accordées par Sigismund deLuxemburg à Dionisie, le fils de Ciucã, knez du district de Comiat, pour sesmérites militaires pendant la campagne contre le duc Hrvoie (Bosnie), qui aacquiert, le 19 mai 1406, les terres de Lopathaka et de Mihalyancz du mêmedistrict de Comiat36. Également une possession royale, la terre royale de Orbaghdu district de Mehadia, a été faite don, au cours de l’année de 1413, par PippoSpano, le comite de Timiº, au noble Petru Deº de Timiºel pour ses méritesmilitaires exceptionnelles, probablement pendant les campagnes de la Venise37.La famille des nobles de Mâtnic avait bénéficiée, elle aussi, de tels dons en despossessions royales, au long du XV-e siècle, le 15 octobre 144038, plusieursnobles de cette famille en acquierant de la part du roi Vladislav I les terres deZederyes, Zlawapathaka et Nyalaczi du district de Caransebeº, pour que le 31aout 1463 egregi viri ªtefan, Mihail et Gheorghe de Mâtnic soient donnes avecla possession de Beregsãul Mare (possessionem nostra Nemthy) du comitat deTimiº, pour leur participation aux campagnes militaires du Banat et de la Bosnie39.

On rencontre des cas ou l’objet du don a été constitué par une forêtroyale, l’exemple le plus concluant étant celui offert par les familles Fiat deArmeniº et Racoviþã de Caransebeº, dont les membres ont été récompensés, le

bãnãþene: stãpânii de pe Valea Bistrei (sec. XV-XVI) dans AnB (S.N.), XII-XIII, 2004-2005, p. 328.36 Ibidem, p. 16; Viorel Achim, Districtul Comiat. Contribuþii la geografia istoricã aBanatului în evul mediu, dans AnB (S.N.), II, 1993, p. 247.37 Ioan Haþegan, Filippo Scolari. Un condotier italian pe meleaguri dunãrene, Timiºoara,1997, p. 151.38 C. Feneºan, Documente medievale, p. 36. Ont recu des dons Dionisie, le fils de ªtefan etªtefan, Mihail, Petru et Ioan, les fils de Blasiu, puis un autre Ioan et Fãrcaº, les fils deLadislau, et aussi Ioan, le fils de Bogdan ,,des roumains nobles de Mâtnic” (wolachosnobiles de Mathnok).39 Ibidem, p. 46.

49

15 février 1519, avec le droit commun de maîtrise sur la forêt royale de Lozna(Silua glandinosa Lozna), localisée sur la rivière ayant le même nom. Lesbénéficiaires, Ioan et Francisc Fiat (au nom de leurs parents décédés, les frèresLadislau et Ludovic Fiat), et aussi Ladislau de Racoviþã avec ses fils Iacob,Martin, Petru et Ladislau reçoivent ce don pour leurs services militaires prestésdans les luttes contre les ottomans40.

La famille de Bizerea a bénéficié, parmi des autres dons, d’une placepour une maison en Caransebeº, faite don par le roi Sigismund de Luxemburg,le 30 novembre 1429, en suite du courage prouve par Lado, le fils de Ladislau,Nicolae, le fils d’un autre Ladislau, et Iacob, le fils Petru le Brave de Bizereadans le combat déroulé au château fort de Golubãþ une année auparavant41.

Un remarquable don royal accordé aux quelques nobles roumains s’estmatérialisé en fin de la quatrième décennie du XV-e siècle, probablement entreles années de 1438-1439, quand le roi Albert de l’Hongrie fait don à la familledes nobles de Cerna et à Nicolae de Bizerea, le camp fortifie de Dranko, identifiéaujourd’hui avec les ruines situées aux alentours de Drencova42. Etant donne lefait que les actes familiales se soient perdus pendant les invasions ottomanes aunord du Danube, le 7 juin 1451, le ban de Severin, Mihail de Cerna (en son nompropre, de son cousin Blasiu et de son fils Nicolae), avec Nicolae de Bizereasollicitent au gouverneur de l’Hongrie, Ioan de Hunedoara, leur reconfirmer cedon, fait réalisé dans une assemblée nobiliaire des sept district privilégiés,convoquée le 8 février 145243 à Caransebeº, qui a recherché et établi la véridicitédes faits soutenus par les sollicitant, tout en certifiant que le camp fortifiémentionné a été vraiment fait don aux nobles de Cerna (trois parties) et deBizerea (une partie). Il faut souligner que les nobles bénéficiaires ont été avecsûreté parmi les proches du gouverneur de l’Hongrie, Mihail de Cerna et Nicolaede Bizerea étant mentionnés en qualité de braves participants aux campagnesmilitaires du célèbre commandant. En outre, tous les deux acquièrent des dignitéssignificatives dans ce période, Nicolae de Bizerea étant mentionné en qualité

40 D. L. Þigãu, op. cit., p. 3141 Idem, Familia Bizere-Gãman în secolele XV-XVII, dans Banatica, 15/II, 2000, p. 57.42 ªtefan Matei, Fortificaþiile de pe teritoriul Banatului în lumina izvoarelor scrise, dansBanatica, 5, 1979, p. 259; Dumitru Þeicu, Cetãþi medievale în Banat (Medieval fortificationsin Banat), Timiºoara, 2009, p. 71-72.43 Pesty, A Szörényi bánság, III, p. 64.

50

de Châtelain du Château fort de Bran44, Mihail de Cerna apparaissant dans lesdocuments en qualité de Ban de Severin entre les années de 1447 et de 145445.

Il est connu que les immixtions étrangères dans le système de maîtriseau niveau du comitat ou du district ont été á peine acceptés par la communautéautochtone des possesseurs de terres, le Banat montagneux offrant de telsexemples où la communauté nobiliaire s’est opposé, quelquefois avecvéhémence, à l’aliénation des districts ou des possessions vers des sollicitantsvenus au dehors de la province, tout en arrivant même à la chair de jugementroyal, dans chaque situation les droits des autochtones étant respectés. Pas lamême chose s’est passé dans les districts roumains du comitat de Timiº, quideviennent fréquemment objet des dons ou de nantissement au détriment desnobles roumains banatiens qui se sont constitués les domaines familiaux dansl’espace protégé du Banat montagneux et collinaire, soit au détriment desdignitaires de la royauté, étrangers envers l’espace de logement roumain. Parexemple, en 142746, les districts de Fârdea, Bujor, Mãnãºtur et de Sudea ducomitat de Timiº ont été donnés en nantissement par Sigismund de Luxemburgà Ioan de Gara et à sa femme Hedwiga. En 143947, un autre district de Timiº,Icuº (Ikws) avec le bourg de Margina ont été donnés en nantissement, pour4000 florins à Iancu de Hunedoara et à son frère Ioan, car en qualité de bans deSeverin, les trois se sont obligés de défendre les châteaux forts de Severin,Gureni, Orºova, Mehadia et de Pech et de tenir dans la zone 200 chevaliers.Les mêmes personnes ont complété leurs possessions banatiennes, en obtenanten 144048 le district de Bujor, avec tous leurs villages et leurs districts, dans lapériode des années de 1453-1454 en obtenant les districts de Sudea, Jupan,Fârdea et de Mãnãºtur49. Il ne faut pas ignorer le fait que, dans son effort deréaliser une base matérielle et sociale propre pour pouvoir soutenir la lutteanti-ottomane, Iancu de Hunedoara réussit, grâce aux dignités détenues auniveau du royaume, l’obtention des possessions même dans les districts

44 Adrian Andrei Rusu, Ioan de Hunedoara ºi românii din vremea lui, Cluj-Napoca, 1999,p. 216.45 Ioan Drãgan, op. cit., p. 422.46 Ortvay Tivadar (ed.), Pesty Frigyes, Oklevelek. Temesvármegye és Temesvárvárostörténetéhez, I, Poszony, 1896, p. 562.47 Hurmuzaki, op. cit., I/2, p. 657-658.48 Ibidem, p. 666.49 Ibidem, II/2, p. 26.

51

privilégiés du comitat de Caraº, situés à l’abri jusqu’à ce moment des immixtionsétrangères. C’est bien connu le cas du district de Comiat, donné en nantissementen 1435 par Sigismund de Luxemburg aux frères Iancu et Ioan de Hunedoarapour une somme de 1500 florins, nantissement renouvelé pendant l’année de1437 pour 1250 florins, une somme égala avec la solde pour trois mois de leurssoldats50. La réaction des habitants a été significative, car avec leurs knezes etnobles du district ont déposé des efforts soutenus pour empêcher sontransformation en une possession héréditaire des Corvins, comme s’est passéavec les districts du Banat de Timiº mentionnés ci haut. Dans une premièrephase, les dirigeants roumains de ce district ont réussi retourner à Iancu deHunedoara (de leurs propres revenus) la somme payée pour ce district, sansobtenir, pour le moment, son re-incorporation dans les sept districts privilégiés.Seulement après une année de sa tragique mort, survenue au moment de saéclatante victoire de Belgrade, les féodaux banatiens réactionnent, désignant lenoble Vasa de Gamza en qualité de souteneur de leurs intérêts devant le roiLadislau V le Postume. Par la célèbre diplôme de 29 août 1457, qui renfermait,,les libertés, les prérogatives et les droits” des huit districts privilégiés banatiens,le roi a approuvé la demande des nobles et des knezes du district de Comiat, laremarquable solidarité d’entre la communauté roumaine et de ses élites ayant,enfin, succés.

C’est discutable la manière dont le pouvoir central a respecté cesprincipes, renouvellés, néanmoins, dans les siècles suivants par les rois del’Hongrie et des principes de la Transylvanie. Un autre exemple relevant estcelui du château fort de Jdioara, attribué par les rois Vladislav I et Matia Corvinsuccessivement, dans la deuxième moitié du XV-e siècle, aux voïvodes de laTransylvanie, probablement avec le but de mettre en valeur pleinement sescapacités humaines et militaires nécessaires dans l’effort de soutenance de laguerre anti-otomaine. Le premier a été Iancu de Hunedoara qui, en 1444,complète ses impressionnantes possessions détenues dans les districts deHunedoara, Timiº et de Caraº. Mais après deux années le domaine sera donnéen nantissement aux frères Ioan et Mihail Orszag de Guth et à Hagymasi deBeregsãu, pour qu’en 1454 Ladislau I le donne à Iacob Pongrácz deSzentmiklósi. En 1464, Matia Corvin attribue, à son tour, le châtequ fort de

50 V. Achim, op. cit., p : 250.

52

Jdioara et l’oppidum de Lugoj (avec les villages appartenants) au voïvode IoanPongrácz de Dendeleg et à son frère Andrei51

Pour en conclure, cette introspection a essayé de faire une synthèse etanalyser les principaux dons effectués par le pouvoir central sur le compte desmaîtres de terres roumains banatiens, tout en partant du milieu du XIV-e siècleet jusqu’autour de l’année de 1552. Se constituant des villages royales désertsou peuplés, des forêts, des immeubles, des bourgs ou même des châteaux forts,les dons offerts par la royauté aux knezes et aux nobles roumains du Banatmontagneux et collinaire ont augmenté l’ensemble de leur patrimoine foncier,confirmant encore une fois leur statut social et juridique privilégié. On détacheavec clarté le double intérêt qui a animé les deux parties qui ont été en relationdans le plan du système foncier patrimonial: d’une part le pouvoir central qui,directement ou par ses dignitaires de la zone, a réussi, par ces dons, fidéliser lesélites sociales de cette partie du royaume, dans la manière habituelle de l’époqueet en conformité avec le statut nobiliaire des donneurs. De l’autre part, lesbénéficiaires, les knezes et les nobles roumains banatiens qui, par leurs servicesmilitaires, ont réussi conserver et grandir leur patrimoine foncier, en parallèleavec la consolidation de leur position dans l’hiérarchie locale, un bon nombred’entre eux arrivant à la détention des dignités au niveau de leur contrée natale,en commençant avec la deuxième moitie du XV-e siècle.

51 Csánki Deszö, op. cit., p. 15.

53

O PROBLEMATICÃ PATRIMONIALÃ DIN BANATUL MONTANMEDIEVAL: DONAÞIILE REGALE DE SECOL XIV-XVI

Rezumat

Stãpânirea patrimonialã bãnãþeanã, consolidatã la cumpãna veacurilorXIV-XV ca urmare a mãsurilor social-juridice adoptate de cei doi Angevini, adeterminat evidenþierea în plan documentar a unei elite sociale româneºti,circumscrisã cu precãdere arealului Banatului de deal ºi de munte, ce îºi obþineacum din partea regalitãþii recunoºterea oficialã prin acte de nouã donaþie asuprastãpânirilor deþinute ab antiquo, conform textului de danie. Interesante, prinprisma problematicilor pe care le-au determinat, sunt donaþiile regale iniþiale ceau fost efectuate de regii maghiari dar ºi de principii transilvãneni pe parcursulsecolelor XIV-XVII, cu efecte mai mult sau mai puþin semnificative ºi de duratãasupra sistemului funciar patrimonial bãnãþean. Cãci într-un anume mod pot fipercepute donaþiile ce i-au avut ca beneficiari pe nobilii români bãnãþeni, cãroranu au fãcut altceva decât sã le sporeascã patrimoniul funciar deja existent înzonã, prin acordarea de noi moºii în districtele bãnãþene sau în comitateleînvecinate (deºi acest lucru a determinat în câteva cazuri strãmutarea unor familiidin Banat în comitatele transilvãnene), ºi cu totul alte consecinþe au avut donaþiileregale sau princiare acordate elementelor alogene, reale imixtiuni în sistemulde stãpânire bãnãþean (protejat de diploma privilegialã din 1457), ce au generatsituaþii ºi reacþii extrem de diverse, individuale sau ale comunitãþii locale, înfuncþie de condiþiile în care s-au efectuat acele donaþii, de persoana donatarilor,de obiectul donaþiei sau de contextul temporal. O cazuisticã interesantã ºi variatãprin prisma evoluþiei sale în timp, ce contureazã ºi nuanþeazã un aspectsemnificativ al raporturilor social-juridice instaurate între puterea centralã ºicomunitatea româneascã bãnãþeanã, reprezentatã de o elitã socialã ce ºi-a câºtigatîn timp un rol bine definit în aceastã zonã situatã la fruntariile sudice ale regatuluimaghiar, ulterior ale principatului transilvãnean.

54

HABSBURG POLITICS AT THE BORDER OF CHRISTENDOMIN THE EARLY 1500s*

Alexandru Simon**

Keywords: Ottoman Empire, Habsburgs, Crusading, Nobility, Maximilian I, Selim I, Bogdan IIICuvinte cheie: Imperiul Otoman, Habsburgi, cruciade, nobilime, Maximilian I, Selim I,Bogdan III

In the summer of 1506, king Alexander I of Poland died. The youngestof the Jagiello brothers, Sigismund, former contender to the Moldavian thronein 1497, and John Corvinus’ successor as duke of Glogov and Liptov in Silesia,was crowned king. He rapidly concluded a treaty with brother Wladislaw II,king of Bohemia and Hungary (where the latter still faced major challengesafter the attempt to dethrone him in late 1505 had failed). The alliance wasdirected against the king of the Romans, Maximilian I of Habsburg, whoseinfluence over Wladislaw II had grown in the last months because of theircommon Hungarian enemies and Wladislaw’s own domestic weakness. Budaalso tried to secure her eastern, respectively Krakow’s southern flank bypressuring Bogdan III of Moldavia. Bogdan was eager to revenge his Polishdefeat of mid 1505. But he was equally eager to retain the Transylvanian estatesand privileges granted by Matthias Corvinus and Wladislaw II to his father, thelate Stephen III. Furthermore, Bogdan was also interested, like his father andthe Hungarian elite, to remain the vassal of Buda and not of Krakow (accordingto the provisions of the treaty between Sigismund and Wladislaw, Moldaviawas to remain Hungary’s vassal state as long as they and their descendantslived). Well aware of Wladislaw’s domestic and Habsburg problems (the tiesbetween Suceava and Vienna had been particularly strong during the last yearsof Stephen III’s reign), though he seemingly and eventually refrained himself

* Research supported through CNCSIS, TE, 356/2010 Grant.**Romanian Academy Center for Transylvanian Studies, Cluj-Napoca,e-mail:alexandrusimon2003@yahoo.com

from interfering in Hungarian affairs, Bogdan III pursued his border conflictwith the Polish kingdom1

At the same time, after losing the support of Thomas Bakócz, theinfluential archbishop of Esztergom, recently elevated to the cardinalate (Bakócz,Venice’s Hungarian man of confidence and usually the adversary of MaximilianI had come to terms with the latter in front of the threat posed by the Szapolyai‘nationalist Hungarian’ party to the royal party led by the archbishop), MaximilianI kept pressuring Buda, whether with matrimonial propositions, reverting aroundthe two children, Louis and Anna, of Wladislaw, or with prospects of commonanti-Ottoman actions (August 1506-November 1507). Still, at that time. bothBuda and Vienna were more concerned with Venetian politics. Buda wantedthe yearly subsidies the republic had promised her since the conclusion of theOttoman-Venetian peace and the general peace of Buda (1503). Meanwhile,succession crisis of the Gorizia (Görz) countship gave Maximilian the longawaited opportunity of taking action against the republic. He joined forceswith pope Julius II, otherwise not too found of the king of the Romans. Their

1 For instance: Biblioteca Museo Correr, Venice, Manoscritti, Mss. 310, f. 39v [Late (No-vember-December?) 1510]; Erdödy Archiv, Vienna (EA) [in the custody of the HHStA], no.11176 (Ladula 65, fasc. 2, no. 13) (2nd of April 1506); Haus-, Hof- und Staatsarchiv, Vienna(HHStA), Mainzer Erzkanzlerarchiv (M.E.A.), Reichstagakten, reg. 3a, f. 461r-v (14th ofMay 1507); Reichhofkanzlei (R.H.K.), Maximiliana, fasc. 11-1, ff. 11r, 194r (14th of January, 11th

of March 1507); fasc. 34-III.10, f. 213r [Autumn (September-October?) 1508]; Urkundenabteilung(U.A.), Allgemeine Urkundenreihe (A.U.R.), 1507, X.11-12, XI.12 (11th-12th of October, 12th

of November 1507); Acta Alexandri Regis Poloniae, magni ducis Lithuaniae, etc. (1501-1506) (=Monumenta Medii aevi res gestas Poloniae illustrantia, XIX), edited by FryderikPapée, Krakow, 1927, no, 295, p. 499; no. 298, p. 505; no. 303, p. 512; [Miklós Istvánffy/Istvánfi] Nicolaus Isthvánffy, Regni Hungarici historia post obitum gloriosissimi Mathiae CorviniRegis libris XXXIV, ab anno 1490 exacte descripta (Cologne, 1724), p. 59-65 (Istvánffy);[Marino Sanudo Il Giovanne ], I diarii di Marino Sanuto (MCCCCXCVI-MD XXXIII)dall’autografo Marciano ital. cl. VII cod. CDXIX-CDLXXVII, edited by Guglielmo Berchet,Frederico Berchet, Nicolo Barozzi, Rinaldo Fulin, Marco Allegri, VII, 1 Marzo 1507-28 Febbraio1509, Venice, 1882, col. 344 (Sanudo); Ludwig Finkel, Elekey Zygmunta, I, Krakow, 1910,p. 153-160; Krzysztof Baczkowski, Przselienie polityczne na Wêgrzech w latach 1505-1507 natle stosunków habsbursko-jagielloñskich, in Universitas Iagiellonica. Acta ScientiarumLitterarumque. Schedae Historicae, XCI, 1987, p. 7-30. For the Hungarian-Polish context, seealso Adorján Divéky, Zsigmond lengyel herczeg budai számadásai (1500-1502., 1505.), in MTT,XXVI, 1914, p. 1-260; András Kubinyi, Az 1505-ös rákosi országgyûles és a szittya ideológia,in Sz., CXL, 2006, 2, p. 361-374; Al. Simon, Valahii ºi Dieta de la Rákos (1505). Consideraþiiasupra sfârºitului epocii huniade, in Apulum, XLIII, 2006, p. 99-121 (here p. 106-111).

56

‘League of Cambrai’ seemed to work at first. Venice found support againstVienna neither in Central Europe, nor in Istanbul. Yet, like Central Europe,Istanbul too was on unstable ground and major changes were in view. In July1509, Moldavians and Ottomans defeated the Poles. Most likely, the Ottomanshad attacked without Bayezid II’s consent. The sultan did not want to breakthe Polish-Ottoman treaty, but since 1508 his control over the empire was rapidlydeclining. A new Ottoman civil had become unavoidable by the beginning of15102.

1. The Walachian and Polish Conflicts of Bogdan III of Moldavia

In spite of the favorable Ottoman circumstances as well of the generaltension within the Muslim world, the Christian neighbors of the empire failedto achieve any military profits and seemed content with short-term politicalgains that allowed them to continue their already traditional local quarrels.Already in conflict with Radu IV of Walachia and without having a solution tohis Polish problems, Bogdan III wrote to Wladislaw II that Bayezid II wasready to attack him and that Radu IV had left for Istanbul to receive his orders.Bogdan urged king Wladislaw to prepare troops in Transylvania for battle. Theking of Hungary did not believe him. He thought that it was a scheme meant torelieve Polish pressure from Moscow, Suceava’s ally and Krakow’s main enemyat that moment. Nonetheless, at the same time (summer of 1507), Buda and

2 For Venice and Hungary: V. Fraknói, Lónyay Albert zengi kapitány velenczei követségei 1501-1515. Közlemények a velenczei állami levéltárból, in MTT, XXII, 1877, nos. 2-5, p. 11-16; no.16, p. 24 (a key figure in these relations was, after Bakócz, the agile diplomat Philippe (Filip/Fülöp) More; Tamás Fedeles, Egy Jagelló-kori humanista pályaképe. Csulai Móré Fülöp (1476/1477-1526), in Levéltári Közlemények, LXXVIII, 2007, 2, p. 35-84. Hungary’s rival factionsand the Ottoman Empire: [George of Sirmium] Szerémi György, Magyorország Romlásáról1484-1543 (=Monumenta Hungariae Historica, II, 1), edited by Gusztáv Wenzel, Pest, 1857, p.19-24, 32-39; [John Mihály Brutus] János Mihály Brutus, Magyar históriája 1490-1552 [IoannnisMichaelis Bruti Ungricarum Rerum libri qui exstant], I, II. Ulászló király országlata [The Fateof Country under King Wladislaw II] (= Monumenta Hungariae Historica, II, 12), edited byFerenc Toldy, Pest, 1863, p. 14-17; Pál Fodor, The Simurg and the Dragon. The Ottoman Empireand Hungary (1390-1533), in Fight against the Turk in Central-Europe in the First Half of the16th Century, edited by István Zombori, Budapest, 2004, p. 9-35 (p. 21-29). Maximilian after1505: Hermann Wiesflecker: Maximilian I. Die Fundamente des habsburgischen Weltreiches,München, 1991, p. 173-181; Manfred Hollegger: Maximilian I.. 1459–1519, Herrscher undMensch einer Zeitenwende, Stuttgart, 2005, p. 319-325.

57

Suceava sent together envoys to Persia, to Shah Ismael, Bayezid’s great rival.Soon afterwards, Wladislaw managed to avoid, at the last moment, a directconfrontation between Bogdan III and Radu IV, due the mediation of the royalenvoy, the former Serbian despote, George Brankoviæ (now the monk Maxim),related to both Radu and Bogdan (in case Maxim’s mission failed, the Hungariantroops had been instructed to attack Radu). A few months earlier, Radu’s envoyshad complained about Bogdan’s ‘behavior’ as far as Venice and Rome. Therepublic and the papacy were viewed by Radu as the only powers able to calmBogdan down. Bogdan III’s political confidence had grown over the last twoyears3.

In order to fortify his regional and domestic positions, Bogdan hadplanned as early as mid 1505 to marry the youngest sister of the Jagellonianbrothers, Elisabeth. He counted on Venice’s and namely on Rome’s support.The two had refused to support a general Christian (Polish, in particular, andHungarian) action against him, in the late autumn of 1504, when Bogdan IIIstill fought for his Moldavian throne. Bogdan had turned to Julius II for support

3 E.g. Archiwum Glowne Akt Dawnych, Warsaw, (AGAD), Dokumenty Pergaminowe (D.P.)Hungaria, nos. 5595-5596, 5621 (28th of May 1507; copies: Magyar Országos Levéltár, Budapest(MOL), (U section) Diplomatikai Fényképgyûjtemény (DF), [nos.] 289016-289017, 289021);Eötvös Loránd Tudományos Egyeteme Könyvtár, Budapest, Codices, DiplomatariumAutographum, O8, ff. 94r-95v [early 1508; copy: MOL, DF 283446]; Eudoxiu de Hurmuzaki,Documente privitoare la istoria românilor, XV-1, Acte ºi scrisori din arhivele oraºelor ardeleneBistriþa, Braºov, Sibiiu, 1358-1600, editor Nicolae Iorga, Bucharest, 1911, no. 327, p. 177-179(Hurmuzaki); Actae et epistolae relationum Transylvaniae Hungariaeque cum Moldavia etValachia (=Fontes Rerum Transylvanicarum, IV, VI), I, 1468-1540, edited by Endre Veress,Budapest, 1914, nos. 65-72, p. 83-97 (especially no. 68, p. 85); Carol Göllner, Turcica. Dieeuropäischen Türkendruke des XVI. Jahrhunderts, I, 1501-1550, Bucharest- Baden Baden, 1961,no. 32, p. 34-35; Materialy do dziejów dyplomacji polskiej z lat 1486-1516 (Kodeks Zagržebski),edited by Jószef Garbacik Wroclaw-Warsaw-Krakow, 1966, nos. 48-50, p. 148-163 (especiallyno. 48, p. 151-153); nos. 53-54, p. 165-166 (Materialy); [Bernard Wapowski], ChronicorumBernardii Vapovii partem posteriorem 1480-1535, edited by J[ózef]. Szujki, in Scriptores RerumPolonicarum, Krakow, II, 1874, p. 66-68, 82-83 (Wapowski); Letopiseþul anonim al ÞãriiMoldovei, Cronica lui Macarie, in Cronicile slavo-române din secolele XV-XVI publicate deIoan Bogdan, edited by P[etre]. P[etre]. Panaitescu, Bucharest, 1959, p. 23-24, 91-92 (Cronicile);Sanudo, VII, cols. 8, 120, 232, 301; Lajos Tardy, Beyond the Ottoman Empire. 14th-16th CenturyDiplomacy Szeged, 1978, p. 118-119, 122-123 note 6; Matei Cazacu, Poziþia internaþionalã aÞãrii Româneºti ºi implicaþiile ei poloneze la începutul secolului al XVI-lea. Pe marginea unuidocument, in Buletinul Bibliotecii Române din Freiburg, XI (XV), 1984, p. 299-316 (especiallyin this case p. 304-310).

58

in view of his Polish marriage. The pope backed him up compelling Krakow toissue a formal approval of the marriage (1506-1507), disliked in essence byboth Istanbul (fearful of any Moldavian increase in power) and Vienna (whofelt that she was losing her Moldavian ally in the competion with the House ofJagiello). Still, though Julius II repeatedly intervened in his favor (the pope hadhis own design for the region which did not ‘fully’ coincide with that ofMaximilian), Bogdan III was not allowed to marry Elisabeth. The main officialPolish reason for refusal was that Bogdan III was still a schismatic. Krakowwas in fact much more worried about Bogdan’s potential influence over heraffairs in all Jagiellonian kingdoms after his marriage. A union, in the fashion ofthe Polish-Lithuanian union, between Krakow and Suceava was eventuallyturned down by all sides. By 1509, Moldavia and Poland were back at war. InJuly, Moldavians and Turks defeated the Poles. Bayezid II did not want tobreak his treaty with king Sigismund of Poland, but he feared even more anentente between the Polish and Moldavian rivals at the northern border of theempire4.

In February 1510, peace was concluded between Sigismund and Bogdan.Buda and Rome had made great efforts to see the conflict ended. The settlement

4 E.g. MOL, (Q section) Diplomatikai Levéltár [Diplomatic Archive] (DL), [no.] 21783 (21st ofNovember 1507; edited under September 25, 1508, in Actae et epistolae, no. 71, p. 94); Hurmuzaki,II-2, 1451-1510, editor Nicolae Densusiºanu, Bucharest, 1891, nos. 432-433, p. 534-541; no.448 p. 557; no. 459, p. 578; nos. 465-467, p. 583-586; Actae et epistolae, nos. 63-64, p. 75-81;Materialy, no. 43, p. 128; nos. 46-47, p. 148-150, nos. 49-51, p. 153-163; no. 54, p. 166-168;Sanudo, IX, 1 Agosto 1509-28 Febbraio 1510, Venice, 1883, cols. 99-100. The reference workson Moldavia after 1504 (and in particular up to 1527, up to the enthronement of Peter IV Rareº,Stephen III’s best known illegitimate son) are rather sparse and often lack the historical over-view (in particular in relation to Bogdan III, also known as Bogdan the Blind or the One Eyed,because of his glaucoma), as well the needed informational basis (e.g. D. Ciurea, Relaþiileexterne ale Moldovei în secolul al XVI-lea, in AIIA Iaºi, X, 1973, p. 1-47, in particular, in thiscontext, p. 2-6, and Horia I. Ursu, Moldova în contextul politic european. 1517-1527, Bucharest,1972, notably p. 66-72. Two notable exceptions have to be emphasized however: first, the nowa-days outdated seminar work of Iulian Marinescu, Bogdan III cel Orb, domn al Moldovei (1504-1517), Bucharest, 1910, p. 17-31, in this case, but mainly Virgil Pâslariuc’s synthesis Raporturilepolitice dintre marea boierime ºi domnie în Þara Moldovei în secolul al XVI-lea, Kishinev,2005, here p. 24-31. Plus, in several respects, the (overlooked on eastern soil) PhD thesis ofMarianna Mur, Die Ostpolitik Kaiser Maximilians I. in den Jahren 1506-1519, Graz, 1977,here p. 111, 131-132, can be viewed as a more important scientific addition than most studiesreferring to the reign of Bogdan III.

59

favored neither side, which in fact favored Bogdan, given his failure to capitalizeon any of the political and military advantages he had obtained over the lastyears. In effect, Bogdan III had only made the most out of the enduringMoldavian diplomatic wish and threat to Poland-Lithuania (e.g. 1493 to 1523):May God give that Christendom will not fall in Your days [i.e. in the days ofthe Polish king or Lithuanian duke in office]. It was therefore rather naturalthat Bogdan III of Moldavia judged all his regional relation as unsatisfactory(with the partial exception of the Moldavian-Hungarian relation) and remainedvery involved in regional politics (1510-1511). Bogdan III intended to makethe most out of his father’s legacy and take Moldavia even further than StephenIII had done, thus proving himself worthy of the latter’s crown in front of hisprincely council, consisting largely of Stephen III’s very powerful barons. PrinceBogdan III had already attempted to secure his status of Walachian suzerainover Târgoviºte (a peculiar suzerainty that worked as a ‘local Walachian addenda’to the Hungarian and Ottoman suzerainties over Walachia and Moldavia). Soonafter their truce of 1507, Bogdan had tried to replace Radu with Mihnea, theson of Vlad III Dracula, in exile in Hungary, but the local elite, still marked byVlad III’s rule, desired another Hungarian candidate. Walachia re-became abattlefield for boyar factions, Turks, Hungarians and Moldavians (1508-1512)5.

Bogdan’s actions apparently also had a Habsburg utility. As Maximilian’sally, he seemingly stirred things up in the East, not allowing Krakow and Budato focus on the Venetian propositions that offered the two kingdoms greatsums of money in return for their anti-Habsburg support. Likewise, BogdanIII’s Walachian actions for instance also forced John Szapolyai, Maximilian I’s

5 For instance: AGAD, D.P., Moldavia, nos. 5409-5411 (23rd of January 1510; copies in MOL,DF 288973-288975); Metrika Korona (M.K.), Libri legationum, IV, ff. 12r-14r (20th of March1512; copy: DF 290338); Hurmuzaki, II/2, nos. 453-460, p. 572-579; no. 481, p. 613; no. 488,p. 624; II/3, no. 193, p. 246; no. 310, p. 444; nos. 333-334, p. 477-483; no. 341, p. 489; nos.457-458, p. 708, 719; supl. II/1, Documente culese din archive ºi biblioteci polone 1510-1600,editor I. Bogdan, Bucharest, 1893, no. 1, p. 1, 6; I. Bogdan, Documentele lui ªtefan cel Mare, II,[1493-1503; 1458-1503], Bucharest, 1913) no. 171, p. 384; Diarii Udinesi dall’anno 1508 al1541 di Leonardo e Gregorio Amaseo e Gio. Antonio Azio (=Monumenti Storici Publicati dallaDeputazione Veneta di Storia Patria, III, 9), edited by A.Ceruti, Venice 1884, p. 153. For Walachiaand the Ottoman Empire after the death of Radu IV in 1508, see Mihai Maxim, Þãrile Româneºi Înalta Poartã. Cadrul juridic al relaþiilor româno-otomane în Evul Mediu, Bucharest, 1993,p. 54-55; Cristina Feneºan, Mihaloðlu Mehmet Beg et la principauté de Valachie. 1508-1532,in Journal of Turkish Studies, XV, 1995, p. 137-155 (especially p. 140-145).

60

main Hungarian rival, to divide his attention, as the former had become moreand more involved in south-Carpathian politics prior even to his appointmentas voivode of Transylvania in 1510. Except for the ‘Habsburg profits’, BogdanIII’s Walachian actions brought however little gain. After Buda had abandonedhim (she did not want to antagonize the local elite), Mihnea had won the thronewith Ottoman support. Then he crossed over to his former protectors. Thiscosted him his throne and his life (1508-1510). The Ottomans did not takedirect action against Moldavia and were content to replace Mihnea with VladV. Vlad V too lost his life, but not because he chose the ‘Christian side’, butbecause he broke his loyalty to Bayezid during the Ottoman civil and sided, likeseveral Walachian boyars, and in particular Bogdan, with the sultan’s challengerand son, Selim I. Although the new imperial crisis exceeded even the Djemcrisis in Ottoman importance, no major Christian plan was drafted in order tobring the empire to at least its European fall, not even by Maximilian I ofHabsburg. In 1508, he had crowned himself emperor without a Romzug, whichhe had claimed, for more than a decade, to be just the start of his greatTürkenzug6.

II. Crusader Thoughts and Türkenpraktiken during the Ottoman CivilWar of 1510-1512

The Ottoman civil war completed the Muslim turmoil. Since 1504, theMuslim world was at war. The former adversaries, the Ottoman Empire and

6 For the context: F. Babinger, Kaiser Maximilians I. Geheime Praktiken mit den Osmanen(1510/ 1511), in Südost-Forschungen. Internationale Zeitschrift für Geschichte, Kultur undLandeskunde Südosteuropas, XV, 1956, p. 201-236; A. Kubinyi, The Road to Defeat: Hungar-ian Politics and Defense in the Jagiellonian Period, in From Hunyadi to Rákóczi: War andSociety in Later Medieval and Early Modern Hungary, edited by János M. Bak, Béla K. Király,New York-Boulder, 1982, p. 159-178 (p. 161-165); Hans [Peter-Alexander] Theunissen, Otto-man-Venetian Diplomatics: The Ahdnames. The Historical Background and the Developmentof a Category of Political Commercial Instruments, in Electronic Journal of Oriental Studies,I 1998, 2, p. 3-586 (p. 148-152); Martin C. Rady, Rethinking Jagiello Hungary 1490-1526, inCentral Europe, London, III, 2005, 1, p. 3-18 (especially p. 10-12); ªtefan Andreescu, MareaNeagrã în lupta pentru succesiunea la tronul otoman din anii 1510-1512, in SMIM, XXV,2007, p. 29-46. For Ottoman-Christian comparative perspectives (1480s and 1510s), see alsoColin Imber, The Ottoman Empire. 1300-1650. The Structure of Power, New York, 2002, p. 43-44; Al. Simon, Lumea lui Djem. Suceava, Buda ºi Istanbul în anii 1480, in AIIA Cluj, 2005, p.11-43 (here p. 38-42).

61

Mamluk Egypt, allied themselves (until 1511) against Safavid Persia (the easternrecipient of most ‘crusader style’ anti-Ottoman propositions). Like the Christianpowers felt that these were auspicious moments for anti-Ottoman actions (butdid little in this respect), the Ottoman power, divided as it was, sensed that itsChristian neighbors lacked the stamina and the attention needed to profit fromthe imperial crisis (and moreover the Ottoman power employed his resourcesto make sure that things remained that way). Emperor Maximilian’s Venetianwar and the break with Julius II caused by Maximilian’s self-coronationsignificantly increased the Ottoman Empire’s Christian stability as well as theinstability in East-Central Europe too. In spring-summer 1510, in order to furtherdistance Hungary from the league of Cambrai, Venice promised her to payyearly up to 60.000 ducats in exchange for her anti-Habs-burg support. Moreinterested in settling the score with the mighty Bakócz (who was almost slainas a ‘Venetian traitor’), than in securing money for a royal budget that cameshort of providing for basic state necessities, the Diet refused and decided thatit was time to retake Dalmatia (lost by Sigismund of Luxemburg in the early1400s) from the republic. Little Hungarian attention was given to the Ottomans,other than in propaganda words. Istanbul had been almost completely destroyedin September 1509 by an earthquake, but Hungary had been devastated by theplague and her finances were exhausted. Nevertheless, Buda played her part ofChristendom’s bulwark7.

Meanwhile, Maximilian I who had previously tried to limit his Ottomanties in order to avoid further charges of Türkenpratiken, had contacted thesultan in the late fall of 1509. He asked Bayezid to attack Venice. Bayezid wasvery friendly, but made no promises. Venice was outraged by Maximilian I’saudacity. The emperor responded that the Venetians were responsible that the

7 HHStA, R.H.K., Maximiliana, fasc. 14a-3, ff. 38r-41r; fasc. 14b-1, ff. 37r-39r; fasc. 14b-3, ff.27r-31r; fasc. 15b-2, ff. 52r, 109r-114r (10th of June, 21st of July, 31st of October 1509, 13th, 29th ofJuly 1510); fasc. 36-V.1, f. 10r [May-June 1510; most matters were foretold by Vincenzo Querini,Venetian ambassador at Maximilian I’s court, in his report from autumn 1507: Relazioni degliAmbasciatori veneti al Senato, I-6, edited by Eugenio Albèri, Venice, 1862, p. 5-58, here p. 49-52; [Girolamo Priuli], I diarii di Girolamo Priuli [AA. 1494-1512] (=Rerum Italicarum Scriptores,NS, XXIV, 3), edited by Arturo Segre, IV, [1509-1512], Città di Castello, 1912 [1921]), col. 331;Sanudo, VII, cols. 340, 344, 346, 465; IX, cols. 563-565; Sydney N. Fisher, The Foreign Relationsof Turkey (1481-1512), Urbana, Ill, 1948, p. 94-99. See Kenneth M. Setton, The Papacy andLevant (1204-1571), II, The Sixteenth Century (=Memoirs of the American Philosophical Society,CLXI), Philadelphia, 1984, III, p. 43-49, 92-95, 104-108, 121-122. A key part in Maximilian’s

62

Turk had not been chased away from Graecia and even Europe. They had alsoprovided the pope with Ottomans for Julius II’s Italian wars. According toJulius II, this was nothing new, and so Maximilian I kept on calling for a crusade.In fact, he wanted the Jubilee revenues, for an anti-Jagellonian action (FrederickIII’s son was coming to terms with the fact that he could not defeat Venice).Maximilian I thus intiated talks with Bogdan in view of common action in theEast. This prospect terrified Krakow (July 1510). Only a few months earlier, byWladislaw II’s offices, the peace treaty between Sigismund and Bogdan III hadbeen signed, putting an end to a conflict that had done no little damage to thewhole of Christendom. King Sigismund was menaced also by Moscow, BogdanIII’s and Maximilian’s ally, the Tartars and the Teutonic Knights, Maximilian’sprotégés. Wladislaw II had tried to come to Sigismund’s support by openingnew negotiations with Istanbul and Venice (August-September). Thedevelopment of the Ottoman dynastic conflict however changed the situation,giving more reasons to worry than to hope to Christian powers8.

Aided by Tartars, Selim, at that time merely one of Bayezid’s rebellioussons had, gained control over the Crimean Peninsula, the Danube and the DniestrMounds, causing fear in Suceava, Buda and Krakow. In late 1510, the Walachianstates were about to become Ottoman battlefields or, on the contrary, fiefs,namely Moldavia, for Selim I, in view of a settlement of the Ottoman conflict.

8 Archivio di Stato di Venezia, Venice (ASVe), S.S., Deliberazioni, reg. 43, cc. 156r-157v (23rd,30th of September 1509); HHStA, R.H.K., Maximiliana, fasc. 12-3, f. 144r; fasc. 15a-1, f. 29r-v;fasc. 15b-1, ff. 79r-81v; fasc. 15b-3, ff. 4r-14r, 15r-25r, 51r-58v; fasc. 15b-4, f. 58r; fasc. 17-2, ff. 6r-11r; fasc. 19a-1, ff. 106r-113r (20th of April 1508, 1st of September 1509, 7th of April, 25th of June,5th-8th of August, 21st of September 1510, 5th of February, 15th of April, 27th of July 1511); Relazionidi ambasciatori veneti al Senato, XIX, Constantinopoli. Relazioni inedite (1512-1789), editedby Maria Pia Pedani-Fabris, Venice, 1996, p. 15; Acta Tomiciana, I, 1852, no. 74, p. 96; no. 83,p. 96; no. 232, p. 181; no. 242, p. 194; no. 301, p. 227; II, 1854, no. 218, p. 183; Hurmuzaki, II-2, no. 481, p. 613; supl. II-1, no. 1, p. 1-10; p. 15; Sanudo, IX, cols. 573-574; XII, 1 Marzo 1511-30 Settembre 1511, Venice, 1886, col. 508; XIV, 1 Marzo 1512-31 Agosto 1512, Venice, 1887,col. 50; [Giovanni Mari Angiolello] Donado da Lezze, Historia Turchesca, edited by I[oan].

oriental politics was played by Constantine Arianiti Comnen (Maximilian’s most beloved blood-relative and captain-general in the future emperor’s own words of 1498), probably a closeparent of Bogdan’s unnamed „Habsburg bride” of 1513 (Constantine was also related to theBrankoviæ, house of which Bogdan’s mother, Mary Voichiþa, the grand-niece of Mara Brankoviæ,Murad II’s wife, was a member; see also Simon, Lumea lui Djem, p. 17-20). For Constantine,see here Franz Babinger, Das Ende der Arianiten (=Sitzungsberichte der Bayerischen Akademieder Wissenschaften, NS, X, 4, Munich, 1960, p. 38 (note 2), 86 (note 4)

63

The situation did not calm down until a year later. Intially on Bayezid II’s side,Bogdan attacked the troops of Selim, who had just been defeated by his father,and forced Selim to come to the terms with the Moldavian ruler. Out of necessity,more than out of ambition, Bogdan III tried to take up the part of ‘maker ofsultans’ against the (again) ‘weak sultan’ who had inflicted the heaviest defeatto Bogdan’s father, when the latter (though apparently not as involved as hisson in the early 1510s in the Ottoman imperial crisis of 1481-1484) believedthat the Christian and Ottoman fall of Bayezid was only a mater of time. BogdanIII’s decision to side with Selim was a major gamble. He risked being crushedif Bayezid won and also if Bayezid and Selim settled their feud. Bayezid was byno means an easy prey. The sultan had even used Radu IV of Walachia as anexample in his speech to the angry mob of Janissaries calling for Bayezid’sdepostion. Though Radu IV could barely move for seven years, prior to hisdeath, none of his notoriously infidel subjects thought of deposing him and,moreover, he had also come, twice, in his condition to Istanbul. Sultan BayezidII’s Christian example had a great effect on the mob, calming her down9.

The situation in the East was seldom a matter of black and white. Romeknew that, but still the Walachian, especially the Moldavian, involvement in theOttoman crisis, displeased her, giving Buda and Krakow the grounds to pushtheir claims through. Based on Polish and Hungarian data, Walachia andMoldavia were labeled as schismatic lands (1511-1512). Following Maximilian

Ursu, Bucharest, 1910, p. 270-271 (Historia); Aus der Chronik des Hanivaldanus (Hanivaldanus),in Der fromme Sultan Bayezid. Die Geschichte seiner Herrschaft (1481-1512) nach denaltosmanischen Chroniken des Oruç und des Anonymus Hanivaldanus (=OsmanischeGeschichtsschreiber, IX), edited by Richard F. Kreutel, Graz-Vienna-Cologne, 1978, p. 258-260 (Bayezid); Istvánffy, p. 55-59; Ezechiel Zivier, Neuere Geschichte Polens, I, Die zwei letztenJagiellonen, Gotha, 1915, p. 61, 63 (Krakow, Suceava and Vienna in the months following theconclusion of the Polish-Moldavian peace of 1510).9 Historia, p. 268-271; Aus der Chronik des Oruç, in Bayezid, p. 83, 90, 96; Hanivaldanus, p.198-201, 212-222, 267 (the Muslims too used Infidel examples in order to convince their peers.);Dorothy M. Vaughan, Europe and the Turk: A Pattern of Alliances. 1350-1700, Liverpool,1954, p. 93-99; Tahsin Gemil, Din relaþiile moldo-otomane în primul sfert al secolului al XVI-lea (pe marginea a douã documente din arhivele de la Istanbul), in AIIA Iaºi, IX, 1972, p. 133-143 (p. 134-136); Irène Beldiceanu-Steinherr, Le règne de Selim Ier’, in Turcica, VI, 1974, p.34-48 (pp. 35-37); Ferenc Szakály, Phases of Turko-Hungarian Warfare before the Battle ofMohács. 1365-1526, in AOASH, XXIII, 1979, 1, p. 65-112 (p. 105-110); Adel Allouche, TheOrigins and Development of the Ottoman-Safavid Conflict (906-962/ 1500-1555), Berlin, 1983,p. 35-36.

64

I’s and Bakócz’s pressures (Matthias Corvinus’ former secretary knew that heneeded the Walachians both within Hungary, namely for his political andecclesiastical purposes, as he had been anointed <Latin> patriarch ofConstantinople in 1507, and outside the realm, especially for his crusade),Moldavia was re-listed by Rome as the papacy’s main eastern crusader force(1513). Bakócz, who had lost the recent papal elections at Julius II’ deathpushed his country into a crusade, after, in the summer of 1511, the Diet hadapproved a 4 year prolongation of the truce with the Porte, which included alsoVenice. Bayezid II did not want any trouble in the north as he felt that hisvictory over Selim had not actually ended the Ottoman conflict. Selim’s ententewith Bogdan (who, as Wladislaw’s and as Bayezid’s vassal, should haverespected this truce and fought Selim) allowed Selim to start his victoriouscomeback of early 1512 (in exchange, Bogdan III probably hoped to receivethe harbors lost by his father to Bayezid in 1484). With Selim I as his ally on thethrone in Istanbul, which Bayezid II had been recently forced to relinquish, andwith the Walachian throne in his sight, Bogdan III’s envoys proudly attendedthe Imperial Reichstag of Trier in May 151210.

3. Selim I’s and Maximilian I’s Walachian Actions on the Eve of the„Hungarian Crusade”

Bayezid II had been forced to abdicate. Crusader plans began to sparkle.It was as if Christians had not dared to dream of a crusade until the ‘weak

10 E.g. ASVe, S.S., Deliberazioni, reg. 46, c. 3r. (18th of August 1513); HHStA, R.H.K.,Maximiliana, fasc. 19a-1, f. 87r (25th of July 1511); Acta Tomiciana, II, no. 253, p. 205; nos. 279-270, pp. 217-218; nos. 296-298, pp. 226-227; Hurmuzaki, II-3, 1510-1530, editor N. Densuºianu,Bucharest, 1893, no. 63, p. 57; no. 121, p. 120; no. 122, p. 131; XV-1, nos. 391-392, p. 217-218(especially no. 391, p. 217); Monumenta rusticorum in Hungaria rebellium anno MDXIV, editedby Antál Fekete-Nagy, Victor Kenéz, László Solymosi, Géza Érszegi, Budapest, 1979, no. 2, p.33; no. 7, p. 54, no. 19, p. 6; Memoriale Ordinis Fratrum Minorum a F. Ioanne de Komorowocompilatum, edited by Xawery Liske, Antoni Lorkiewicz, in Monumenta Poloniae Historica, V,Krakow, 1888, p. 305; Sanudo, XII, col. 240; XIII, 1 Ottobre 1511-28 Febbraio 1512, Venice,1886, cols. 221, 480, 521; Wapowski, p. 77-84; Vilmos Fraknói, Ungarn und die Liga vonCambray, Budapest, 1883, p. 50-58, 61-64; Setton, The Papacy and the Levant, III, p. 138-142.Bogdan III’s envoys at the Reichstag of Trier: Christoph Scheurl [1481-1542], Geschichtbuchder Christenheit von 1511-1521, edited by J.K. F. Knaake, Jahrbuch des Deutschen Reichesund der Deutschen Kirche, Leipzig, I, 1872, p. 1-179 (here p. 31-32).

65

sultan’ was gone. Selim was not expected to rule long. But, in April 1513, atYeniºehir, Ahmed, Selim’s brother and his last major rival, was defeated. SelimI was more cruel and ambitious than his father had ever been. Regardless oftheir previous stands and of their seemingly increasing difficulties in interpretingthe Ottoman context, the Christian states had to reconsider their relations withSelim. Moldavia apparently failed to do so, even though by 1513, she hadalmost run out of crusader memories and advantages. Because of its Habsburgalliance, Suceava could rely in the Latin world only on Vienna and, partially, onBuda and on Rome. Within the Greek world, where he was at odds with theEcumenical Patriarchate of Constantinople which had not endorsed hissuccession of 1504, Bogdan had no other ally than the very distant, yet effectiveat times, Vasili III of Moscow. Bogdan also had no legitimate male heir and hadrecently become a widower (after his Polish failure, he had married a Moldavianlady Anastasia). In a land divided between boyar clans and where he could notcount on the support of the Church due to his pro-Western authoritarian politics,the ruler of Moldavia, the son of the famed athlete Stephen III and of MaryVoichiþa Brankoviæ, could not marry again below his rank and take a boyar’sdaughter as his wife, thus favoring one clan over the other. Nonetheless, therewere not many dynastic options left after 1453 for a Greek rite ruler in searchof a prestigious bride11.

Julius II, Bogdan’s former protector, died in February 1513. This shouldhave postponed the crusader plans. Yet it did not. The new pope, Leo X, wantedto make an impact in the name of the cross and also compensate Thomas Bakócz,his still very powerful counter-candidate. Prior even to the conclusion of thepapal elections, Maximilian I had already drafted his own crusader plan (ananti-Jagiellonian, and in particular anti-Polish, plan at the same time). WithRussian, Teutonic, Moldavian and Tartar (if possible) aid, the emperor wanted

11 E.g. [Manuel Malaxos], Historia politica constantinopoleos a 1454 usque ad 1578 annumChristi, in Historia Politica et Patriarchica Constantino poleos. Epirotica (=Corpus ScriptorumHistoriae Byzantinae, III), edited by Immanuel Bekker, Bonn, 1849, p. 140-141 (Malaxos);Letopiseþul de la Putna I, Cronica sârbo-moldoveneascã, Cronica lui Macarie, in Cronicileslavo-române, p. 51-52, 91-92, 192-193; Al. Simon, Fata de la nemþi. Maximilian I de Habsburg,Bogdan III ºi o cãsãtorie din 1513, in AªD, II, 2006, p. 101-116 (p. 108-109). For the context,see also Teodor G. Bulat, Din domnia voevodului Neagoe IV Basarab. Relaþiunile cu Ungurii ºiSaºii Ardeleni, in Închinare lui Nicolae Iorga, edited by Constantin Marinescu, Cluj, 1931, p.73-83.

66

to strike Istanbul and coerce Krakow. Maximilian I overlooked the fact that theCrimean Tartars were one of Selim I’s most trusted supporters. He seeminglyalso overestimated his grip on Walachian matters (a year later he did the same).Walachia was under sultan Selim’s firm control, after Neagoe Basarab, thefavorite of the Ecumenical Patriarchate and of the Orthodox monastic and secularelites around it, had won the sultan’s favor (Neagoe had been enthroned againstSelim’s will) and also rapidly gained domestic support (1512-1513). TheOttomans could thus launch their raids against Hungary. These raids increasedin intensity after Selim’s victory over Ahmed in spring 1513 (Wladislaw II evensent word to remote Görlitz that Selim I, Neagoe Basarab and the Tartars hadoccupied Transylvania and planned to divided Hungary’s eastern province amongthemselves). The riders were however not the only Ottoman figures and forcescrossing the Danube line in the first half of 1513. Patriarch Pachomios toocame to Walachia and Moldavia in an attempt to exploit also Greek ‘millennarist’fears (1512, year marked by natural catastrophes in Moldavia, should havebrought the end of the world). Bogdan III reconciled with the patriarchate.Stephen III’s son made penitence in front of Pachomios and of Moldavianmetropolite Theoctiste II for (his ‘anti-Greek’ and pro-Latin) deeds12.

Pachomios’ timing was precise. The papal seat was vacant. Bogdan IIIwanted to remarry and was in close relations to emperor Maximilian I. Togetherwith Wladislaw (relations between Buda and Suceava had bettered), BogdanIII planned to dethrone Neagoe, the patriarch’s protégé and a major threat toMoldavia’s Greek and Walachian prestige and interests. Pachomios’ mission

12 Staatsarchiv, Görlitz, Handschriften, ff. 211v-212r (edited in [Johannes Hasse], Mag. JohannesHasse Burgermeisters zu Goerlitz Goerlitzer Rathsannalen, I, Erster und zweiter Band (1509-1520) (=Scriptores Rerum Lusaticarum, NS, III), edited by Theodor Neumann, Görlitz, 1852, p.261-263, Al. Simon, Neagoe Basarab, Imperiul Otoman ºi Transilvania în 1513, in StudiaVaria in Honorem Professoris ªtefan ªtefãnescu Octogenarii, edited by Ionel Cândea, CristianLuca, Bucharest-Brãila, 2009, p. 311-320; Erich Joachim, Walter Hubatsch, Regesta historico-diplomatica Ordinis S. Mariae Theutonicorum 1198-1525, I-1, Urkunden 1198-1525, Göttingen,1948, no. 74, p. 229; no. 82, p. 237; Sanudo, XIX, 1 Settembre 1514-28 Febbraio 151, 1887,col. 87; Viaþa sfântului Nifon, edited by Vasile Grecu, Bucharest, 1944, p. 94-95; Malaxos, p.140; N. Iorga, Românii ºi Muntele Athos, in AARMSI, 2nd Series, XXXVI, 1914, p. 207-253 (p.231-232); Mustafa A. Mehmet, Douã documente turceºti despre Neagoe Basarab, in Studii,XXI, 1968, 5, p. 923-928; Al. Simon, The Walachians between Crusader Crisis and ImperialGifts (Mid 1400s and Early 1500s), in AIRCRU, IX, 2007, p. 141-191 (p. 175-183). Vienna,Buda, Rome and crusading in the early 1510s: H. Wiesflecker, Neue Beiträge zur Frage des

67

was therefore a complete success, at least until he crossed the Danube backinto the Ottoman Empire. Bogdan III however went along with his own plans.Bogdan had already managed to find a bride. Invitations to the weddingscheduled for July had been sent out in spring 1513. Things did not go BogdanIII’s way. The wedding had to be twice postponed because of the Tartars whoravaged Moldavia. Eventually, it should have taken place in early September.At the end of August, the Tartars attacked again exactly when the situationseemed to have calmed after Bogdan III had repelled the attacks (the Polishnobles, who had not left for Suceava to attend the wedding, were very pleasedfor not having been enslaved during the new raid). The new attack had been ashock for Bogdan as well. Bogdan was awaiting the return of his ambassadorssent in June to Innsbruck. They had to return with his bride. According to thecorrespondence between Zyprian von Serntein and Lorenz Saurer (27th of August1513), Maximilian I of Habsburg’s ‘right’ and ‘left’ hands, the bride for BogdanIII was the emperor’s personal gift and his token of greatness sent to the East13.

Erstlich, so schreibt mir E<ure>G <naden> in seinem brief des datostet zu Innsprugg am VIII-ten tag Augusti der Walacheyschen botschaft halberwie die durch Kay<serliche> May<estät> widerumb an Haim zu Irem Herrenzu ziehen abgefertigt, unnd das I<hre> Kay<serliche> May <estät> FridrichenHarber mit bestimbten Walachen in die Walachey zu ziehen verordnet den ich

Kaiser-Papstplanes Maximilians I. im Jahre 1511, in MIÖG, LXXI, 1963, p. 311-332; K.M.Setton, Pope Leo X and the Turkish Peril, in Memoirs of the American Philosophical Society,CXIII, 1969, 6, p. 367-424; A. Kubinyi, Hungary’s Power Factions and the Turkish Threat inthe Jagellonian Period (1490-1526), in Fight against the Turk, p. 115-145 (especially p. 129-136).13 HHStA, R.H.K., Maximiliana, fasc. 23a-1, f. 133r (27th of August 1513; at that time, theTartars had just attacked). Other data on the mission (still unavailable to us): Landes- undRegierungsarchiv von Tirol/ Tiroler Landesarchiv, Innsbruck, Maximiliana, fasc. XIII-256, ff.49r-50r (9th of July 1513); Relaþiile istorice dintre popoarele URSS ºi România în veacurile XV-începutul celui de al XVIII-lea, I, 1408-1632, edited by J.S. Grosul, A.C. Oþetea, A.A. Novoselski,L.V. Cerepnin, Bucharest-Moscow, 1966, no. 11, p. 73, no. 26, p. 87; no. 28, p. 90 (at first, in1511, the new Moldavian-Musovite plans had apparently been sanctioned by Wladislaw II’s aswell, whose envoys accompanied Bogdan III’s messengers to Moscow, even if only in order tomake sure that any anti-Polish action from Vasili III and Bogdan III would cause Buda as littleas possible damage); Theodor Holban, Noi documente româneºti din arhivele polone ºi franceze(I), in AIIA Iaºi, XV, 1978, p. 475-484 (here no. 3, p. 482); Acta Tomiciana, II, no. 253, p. 205;nos. 269-270, p. 217-218; nos. 296-298, p. 226-227; Hurmuzaki, II-3, nos. 94-96, p. 87-89; nos.100-101, p. 92-93; nos. 103-106, p. 94-96; Simon, Fata de la nemþi, p. 103-105. ªtefan Sorin

68

Gorovei O controversã: doamnele lui Bogdan III, in SMIM, XXVII, 2009, p. 145-158) at-tempted to „solve the matter” (i.e. the identity of the bride of 1513). Hélas, he overlooked, inwhat can only be described as a blind rage of frustration (its motifs will hopefully still elude us),two discussions of the matter (prior to the discovery of the source in question; see in this respect:Al. Simon, Între porturi ºi cer. Chilia, Cetatea Albã, Istanbul ºi Veneþia în vara anului 1484, inAMN, XXXIX-XL, 2002-2003 [2005], 2, p. 229-271, p. 259, note 173; Idem, Quello ch’eapresso el Turcho. About A Son of Stephen the Great, in AIRCRU, V-VI, 2004-2005, p. 139-164; p. 155, note 73) of princess Ruxandra, daughter of Mihnea of Walachia, recorded as BogdanIII’s wife in 1515 (see Mihai Costãchescu, Documente moldoveneºti de la Bogdan voievod(1504-1517), Bucharest, 1940, no. 58, p. 367-369). As long as we do not have a positive docu-mentary identification of the bride of 1513 and because Ruxandra’s mother, Voica, was relatedto the Szapolyais (Maximilian I’s arch-enemies), according to John Szapolyai himself in au-tumn 1511 (Hurmuzaki, XV-1, no. 390, p. 216), we cannot claim that Ruxandra was the bride of1513.

also auf Kay<serliche> May<estä>t bevelh wol unnd statlich abgefertigt alsoan Heut Dato hir zu Wienn weggezogen. Bin sonnder Zweifel der Weida in derWalachey werde ab der Verordnung seiner Braut die Kay<serliche> May<estät>mit dem Harber hinein schickht gut gevallen tragen. Muessen manigerley nationder welt bei Kay<serliche> May<estät> erkennen lernen etc.

The bride did not bring Bogdan the stability intended by the emperor(she was probably a close relative of Maximilian’s trusted councilor, ConstantineArianiti, related to both the Brankoviæ and the Comnenoi) . After the Tartarsfailed to break Bogdan’s will, in late autumn, another nemesis was unleashedagainst him, this time from the south. In January 1514, the unnamed contender(one of the numerous sons of former Moldavian rulers sheltered in the OttomanEmpire) entered Moldavia with aid from Neagoe Basarab and Selim I, andprobably also from Poland. Bogdan III’s rival seemed so powerful that noteven Buda gave Bogdan a chance. Bogdan III however defeated the pretenderand kept his throne in a country in which, according to the patriarchate, he wasjust one of the rulers of Moldavia not the ruler. Then he fought back. Tiesbetween him and Maximilian I remained strong. Bogdan also reached anagreement with John Szapolyai, voivode of Transylvania. They wanted to replaceNeagoe with Mircea, former ruler of Walachia, sheltered on Bogdan’sTransylvanian estate of Cetatea de Baltã, after Mircea’s failed transalpine attemptof 1512 (John had been very active on south Walachian soil as early as 1508,when instigated by Julius II, Wladislaw and Bogdan had tried to enthrone Danciu,son of Basarab IV Þepeluº, housed by John Szapolyai on his estates, because

69

Mihnea had sided with the Turk). But in 1514, John Szapolyai’s main concernswere not the Ottomans, but the Hungarian crusaders gathered on the Rákosfield, over which crusader cardinal, patriarch and archbishop Thomas Bakóczhad lost control. From 1514 onwards, crusader in Hungary was to meanforemost delinquent and not hero of the cross14.

14 Serviciul Judeþean Braºov al Arhivelor Naþionale, Archiv der Stadt Kronstadt, Familiennachläße.,Fronius, I, no. 121 (28th of January 1514; copy in MOL, DF 246560; miss-edited under 1505 inHurmuzaki, XV/1, no. 314, p. 170); Grigore Tocilescu, 534 documente slavo-române din ÞaraRomâneascã ºi Moldova privitoare la legãturile cu Ardealul. 1346-1603. Din arhivele oraºelorBraºov ºi Bistriþa, Bucharest, 1931 [Vienna, 1905], no. 230, p. 222; Hurmuzaki, II/2, nos. 453-455, p.472-473; nos. 459-460, p. 577-579; II-3; no. 224, p. 307-309; XV-1, no. 401, p. 220; Actae et epistolae,no. 84, p. 109; Constantin Cihodaru, Pretendenþi la tronul Moldovei între anii 1504 ºi 1538, inAIIA Iaºi, XIV, 1977, p. 103-122 (here p. 107, 112-114). For Hungary and the crusade of 1514, seeNorman Housley, Crusading as Social Revolt: The Hungarian Peasant Uprising of 1514, in JEH,XLIX, 1998, p 1-28 (in particular p. 18-23); J. M. Bak, Delinquent Lords and Forsaken Serfs:Thoughts on War and Society during the Crisis of Feudalism, in Society in Change: Studies inHonor of Béla K. Király, edited by Steven Béla Vardy, Agnes Huszár Vardy, Boulder-New York,1983, p. 291-304 (namely p. 295-296). Moreover, apparently, George Dozsa, the Szekler captain/leader of the rebellious crusaders, wanted to enthrone cardinal Thomas Bakócz in Constantinopleon his rightful throne <of patriarch of Constantinople>, an/ a possible aim (recorded by George ofSirmium) that thus increases the ‘mysteries of 1514.

70

POLITICA HABSBURGICÃ LA FRONTIERELE CREªTINÃTÃÞII LAÎNCEPUTUL ANILOR 1500

Rezumat

În vara lui 1506, regele Alexandru I al Poloniei a murit. Cel mai tânardintre fraþii Jagiello, Sigismund, fostul pretendent la tronul Moldovei în 1497 ºisuccesorul lui Ioan Corvin ca duce de Glogov, Liptov ºi în Silezia, a fost încoronatrege. El a încheiat rapid un tratat cu fratele sãu Vladislav al II-lea, rege al Boemieiºi Ungaria (în cazul în care acesta din urmã încã se confrunta cu provocãri majoredupã încercarea eºuatã de a-l detrona la sfârºitul anului 1505). Alianþa a fostîndreptatã împotriva regelui romanilor, Maximilian I de Habsburg, a cãruiinfluenþã asupra Vladislav al II-lea a crescut în ultimele luni din cauza inamicilorungari comuni ºi a slãbiciunii pe plan intern a lui Vladislav. Buda, de asemenea,a încercat sã securizeze graniþa ei de est, respectiv flancul sudic al Cracoviei,supus presiunilor lui Bogdan III al Moldovei. Bogdan a fost dornic sã rãzbuneînfrângerea sa din Polonia de la mijlocul anului 1505. Dar, în egalã mãsurã, adorit sã pãstreze moºiile din Transilvania ºi privilegiile acordate de Matia Corvinºi Vladislav al II-lea tatãlui sãu, regretatul ªtefan III. În plus, Bogdan a fost deasemenea interesat, ca ºi tatãl sãu ºi elita maghiarã, sã rãmânã vasal de la Budaºi nu de Cracovia (în conformitate cu prevederile tratatului dintre Sigismund ºiVladislav, Moldova avea sã rãmînã stat vasal Ungariei, atâta vreme cât el ºidescendenþii sãi vor trãi). Conºtient de problemele interne ale lui Vladislav ºi aleHabsburgilor (legãturile între Suceava ºi Viena au fost deosebit de puternice înultimii ani ai domniei lui ªtefan al III-lea), deºi aparent s-a abþinut sã intervinã întreburile limba maghiarã, Bogdan III a urmãrit soluþionarea conflictului sãu de lafrontiera cu regatul polonez.

71

KEIN ADIAPHORON? SPRACHE UND BEKENNTNIS IMNACHREFORMATORISCHEN SIEBENBÜRGEN

Edit Szegedi*

Schlüsselwörter: Sprache, Gottesdienst, Adiaphora, Sakramente, Erbe, ReformationCuvinte cheie: limbã, slujbã religioasã, adiaphora, taine, moºtenire, Reforma

1592 schreibt ein Kronstädter Ratsherr: „zu Osteren sind vom HerrnSimoni Massa, Pfarrherrn dieser Croner Kirchen, wider vieler guter HerrenWillen die schöne alte Gesenger als Psalmen, Introitus, Himnos, Responsoria,Magnificat, Kyrie, Et in terra pax, Sanctus und andere schöne lateinischeOrationes und Antiphonas abgeleget worden und teutsch geordnet zu singen;war der Jugend ein schöne Uebung”1. Die Aufzeichnung des Kronstädter Bürgersist in mehrfacher Hinsicht bemerkenswert. Sie gibt einen Einblick in den Aufbaudes evangelischen Gottesdienstes am Ende des 16. Jhs . sowie in den Umgangmit der vorreformatorischen Tradition. Zur liturgiegeschichtlichen Bedeutungdes Textes gehört auch die Erwähnung der liturgischen Sprachen, desLateinischen und „Teutschen”.

Die vorliegende Arbeit versucht nun die Rolle der Sprache/Sprachenim nachreformatorischen Gottesdienst in Siebenbürgen zu untersuchen. Genauergesagt geht es um den Stellenwert der Sprache, inwieweit sie ein Adiaphoronwar oder aber im Gegenteil, Bekenntnischarakter hatte. Um den Rahmen nichtzu sprengen, wird sich die Arbeit auf die wittenbergische Reformation beziehen,weil hier die Gottesdienstsprache nicht früh und eindeutig festgelegt wurde.

Das Thema Sprache und Bekenntnis hätte im 19. Jh sicherlich eher„Sprache als Bekenntnis” gelautet. Daß die Reformation anstelle desLateinischen (oder einer anderen Kultsprache, etwas des Altslawischen) die* Universitatea Babeº-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Studii Europene, e-mail:edit.corona@yahoo.com

1 Kalender-Aufzeichnungen von Michael Forgatsch, Christoph Greissing, Valentin Greissing,Asarela Mederus, Marcus Draudt (1203-1694), in Quellen zur Geschichte der Stadt Brassó,Bd. IV, Brassó 1903, S. 43.

Muttersprache der Gemeindeglieder zur liturgischen Sprache erhob, gehört heutezu den Gemeinplätzen der Historiographie. Diese Erkenntnis läßt sich teilweiseauch belegen, aber eben nur teilweise. Die Haltung zur Gottesdienstsprachewar in der Reformation nicht einheitlich, genauer gesagt, es ging vordergründignicht um die Erseztung des Lateinischen, sondern um die Feier des Gottesdienstesin einer den Gemeindegliedern verständlichen Sprache. Diese konnte aberdurchaus das Lateinische sein, wenn sie verstanden wurde.

Eine differenzierte Herangehensweise wird schon für die Anfänge derReformation gefordert. Die Frage der Gottesdienstsprache gehörte eben nichtzu den Prioritäten der Reformation. Sie wurde erst gestellt, als die Frage derOrdnung auftauchte. Dabei ging es um die Berechtigung der Ordnung und ihreRolle im Leben der reformatorischen Gemeinden. Um Mißverständnisse zuvermeiden, muß von vorneherein betont werden, daß es sich nicht um die Spracheder Predigt handelte, die auch vor der Reformation in der Regel in derVolkssprache gehalten wurde2.

Ist Ordnung und damit Sprache eine Frage des Bekenntnisses oder eherder „nützlichen Dinge”? Die Betrachtung der Ordnung als Frage der christlichenFreiheit war grundlegend: wenn auch sprachlich etwas bizarr ausgedrückt, kanngesagt werden, daß die Ordnung als Adiaphoron nicht zu den Adiaphora gehörte.Solange die Ordnung keine Gewissensfrage war, konnte sie als Adiaphorongelten und als nützlich betrachtet werden3. Somit ist ihre Weiterführungberechtigt, aber auch ihre Änderung oder ihre Abschaffung. Ordnung habenpädagogischen Wert, solange sie nicht zum Inhalt und somit bindend für das

2 Volkssprache bedeutet nicht Nationalsprache, auch nicht Landessprache. Im FalleSiebenbürgens war die Sprache der Predigt aber auch teilweise der Gesänge nicht dasHochdeutsche, sondern der Dialekt. Lingua nostra wurde von der lingua vernaculaunterschieden, Erich Roth, Die Geschichte des Gottesdienstes der Siebenbürger Sachsen,Göttingen, 1954, S. 75. Zum Siebenbürgisch-Sächsichen als Predigtsprache siehe MarcusFronius, Diaconus Barcensis, in Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, Band VIII,Kronstadt-Braºov, 1928, S. 3.3 “Wie wol aber eym iglichen das auff seyn gewissen gestellet ist, wie er solcher freyheytbrauche, auch niemands die selbigen zu weren odder zu verbieten ist, so ist doch darauff zusehen, das die freyheyt der liebe und des nehisten diener ist und seyn sol. Wo es denn alsogeschicht, das sich die menschen ergern odder yrre werden uber solchem mancherley brauch,sind wyr warlich schuldig die freyheyt eynzuzihen und, so viel es müglich ist, schaffen undlassen, auff das die leut sich an uns bessern und nicht ergern. Weyl denn an diser eusserlichenordnung nichts gelegen ist unsers gewissens halben fur Gott und doch den nehisten nutzlich

74

Gewissen werden4. Luther unterscheidet drei Formen des Gottesdienstes, diealle berechtigt sind, weil sie sich verschiedenen Kategorien von Gläubigenzuwenden.

Aus dieser Hinsicht ist die Beibehaltung der lateinischen Sprache wieauch die Einbeziehung der biblischen Sprachen – Hebräisch, Altgriechisch – indem neuen Gottesdienst vornehmlich pädogogisch motiviert: „Es ist aberdreyerley unterscheyd Gottis diensts und der Messe. Erstlich eyne latinsche,wilche wyr zuvor haben lassen ausgehen, und heyst Formula Misse. Dise willich hie mit nicht auffgehalten odder verendert haben, sondern wie wyr sie bisher bey uns gehalten haben, so sol sie noch frey seyn, der selbigne zu gebrauchen,wo und wenn es uns gefellet odder ursachen bewegt. Denn ich ynn keynen wegwil die latinische sprache aus dem Gottis dienst lassen gar weg komen, denn esmyr alles umb die jugent zu thun. Und wenn ichs vermöcht und die Kriechscheund Ebreische sprach were uns so gemeyn als die latinische und hette so vielfeyner musica und gesangs, als die latinische hat, so solte man eynen sontagumb den andern yn allen vieren sprachen, Deutsch, Latinisch, Kriechisch,Ebreisch messe halten, singen und lesen”5.

Die deutsche Messe, die zweite Form des Gottesdienstes, ist für dieGemeinde gedacht und hat katechetischen Wert, durch Inhalt und Form: „Zum

seyn kan, solen wyr der liebe nach, wie S. Paulus leret, darnach trachten, das wyr eynerleygesynnet seyn und, auffs beste es seyn kan, gleycher weyse und geberden seyn, gleych wiealle Christen eynerley tauffe, eynerley sacrament haben und keynem eyn sonderlichs vonGott geben ist.”, Martin Luther, Deutsche Messe und ordnung gottis diensts, WA, 19, S. 72.4 Aber umb der willen mus man solche ordnunge haben, die noch Christen sollen werdenodder stercker werden. Gleych wie eyn Christen der tauffe, des worts und sacraments nichtdarff als eyn Christen, denn er hats schon alles, sondern als eyn sunder. Aller meyst abergeschichts umb der eynfeltigen und des jungen volcks willen, wilchs sol und mus teglichynn der schrifft und Gottis wort geubt und erzogen werden, das sie der schrifft gewonet,geschickt, leufftig und kùndig drynnen werde, yhren glauben zuvertretten und andere mitder zeyt zu leren und das reych Christi helffen mehren; umb solcher willen mus man lesen,singen, predigen, schreyben und tichten, und wo es hulfflich und fodderlich dazu were,wolt ich lassen mit allen glocken dazu leutten und mit allen orgeln pfeyffen und allesklingen lassen, was klingen kunde. Denn darumb sind die Bebstlichen Gottis dienste soverdamlich, das sie gesetze, werck und verdienst draus gemacht und damit den glaubenverdruckt haben und die selbigen nicht gericht auff die jugent und eynfeltigen, die selbigendamit ynn der schrifft und Gottis wort zu uben, sondern sind selbst dran beklieben undhalten sie als yhn selbst nutz und nöttig zur selckeyt; das ist der teufel. [...]”, ebenda, S. 73.5 Ebenda, S. 73-74.

75

andern ist die deudsche Messe und Gottis dienst, da von wyr itzt handeln,wilche umb der eynfeltigen leyen willen geordent werden sollen. Aber dise zwoweyse mussen wyr also gehen und geschehen lassen, das sie offentlich ynn denkirchen fur allem volck gehalten werden, darunter viel sind, die noch nichtgleuben odder Christen sind, sondern das mehrer teyl da steht und gaffet, dassie auch etwas newes sehen, gerade als wenn wyr mitten unter den turckenodder heyden auff eym freyen platz odder felde Gottis dienst hielten; denn sieist noch keyne geordente und gewisse versammlunge, darynnen man kundenach dem Evangelio die Christen regiern. Sondern ist eyne offentliche reytzungzum glauben und zum Christenthum”6.

In der dritten Form, jener, „so mit ernst Christen wollen seyn”, gibt esfast nur noch Inhalt, hier regiert ein liturgischer Minimalismus: „Aber die dritteweyse, die rechte art der Evangelischen ordnunge haben solte, muste nicht sooffentlich auff dem platz geschehen unter allerley volck; sondern die ienigen,so mit ernst Christen wollen seyn und das Evangelion mit hand und mundebekennen, musten mit namen sich eyn zeychen und etwo yn eyn hause alleynesich versamlen zum gebet, zu lesen, zu teuffen, das sacrament zu empfahen undandere Christliche werck zu uben. Inn dieser ordnunge kund man die, so sichnicht Christlich hielten, kennen, straffen, bessern, ausstossen odder ynn denbann thun nach der regel Christi Matth. xviii. Hie kund man auch eyn gemeynealmosen den Christen aufflegen, die man williglich gebe und aus teylet unter diearmen nach dem exempel S. Pauli. ii. Cor. ix. Hie durffts nicht viel und grosgesenges. Hie kund man auch eyn kurtze feyne weyse mit der tauffe undsacrament halten und alles auffs wort und gebet und die liebe richten. Hie musteman eynen guten kurtzen Catechismum haben uber den glauben, zehen gebotund vater unser. Kurtzlich, wenn man die leute und personen hette, die miternst Christen zu seyn begerten, die ordnunge und weysen weren baldegemacht”7. Da aber diese Art von Gemeinde noch nicht existiert, gehört dieseArt von Gottesdienst in den Bereich der Utopie.

Für die vorliegende Arbeit sind aber die ersten zwei Gottesdienstartenvon Bedeutung. Die Sprachen des Gottesdienstes hatten also für Luther keinenBekenntnischarakter, sie durften auch keinen erlangen. Sie waren keineErkennungszeichen des wahren Glaubens. Sie waren von größerer Bedeutungals die Bilder, denn der neue Gottesdienst war, egal inwieweit er den6 Ebenda, S. 74-75.7 Ebenda, S. 75.

76

Messcharakter beibehielt, Wortgottesdienst. Das Wort aber, ob gesprochen odergesungen, mußte verstanden werden. Die nachreformatorische Frömmigkeitkonnte auf vollständig Bilder verzichten, nicht aber auf das Wort.

Die Eintragung des Kronstädter Bürgers von 1592 dokumentierteinerseits die Weiterführung der Reformation: die Form des Gottesdienstes bleibtzwar unverändert, doch wird das Lateinische zugunsten des Lateinischenaufgegeben. Ob der Stadtpfarrer Simon Massa, der für seinekryptocalvinistischen Sympathien bekannt war, auch in die Gottesdienstordnungselbst eingegriffen und die Messe mit dem oberdeutsch/schweizerisch geprägtenWortgottesdienst ersetzt hätte, bleibt Spekulation8. Simon Massa handelteallerdings ganz im Sinne Luthers, denn Sprache ist für das Gewissen nichtbindend. Aus der Sicht der Kronstädter politischen Elite jedoch ist es ein Verstoßgegen die Ordnung. Die Maßnahmen des Stadtpfarrers werfen andererseits einLicht auf die Sprache als Identifikationsfaktor, wobei anders als es das Klischeevorschreiben will, nicht das Deutsche, sondern das Lateinische identitätsstiftendeFunktion hat. Simon Massa und die Gegner der Eindeutschung der Messebeziehen sich auf ihre Weise auf das Erbe der lutherischen Reformation. DasLateinische der Liturgie, das hohen pädagogischen Wert hat: „war der Jugendein schöne Uebung” und zugleich auch durch die Tradition legitimiert: „dieschöne alte Gesenger als Psalmen, Introitus, Himnos, Responsoria, Magnificat,Kyrie, Et in terra pax, Sanctus und andere schöne lateinische Orationes undAntiphonas” gehört zu den Merkmalen der lutherischen Identität, deren Aufgabeunerwünschte Folgen haben konnte.

In einer Predigt des Kleinpoldner Pfarrers und Unterwälder DechantenDamaus Dürr (1535-1585) wird die Befürchtung ausgesprochen, daß dieVeränderungen in den äußeren Ordnungen der Kirche, u.a. die völlige Aufgabedes Lateinischen als Gottesdienstsprache, zum Einreißen der Ketzereien führenwerde: „So findenn sich denn die Adiaphorische heylige geister auch erzu, welchdie Ceremonien, ehrlich kirchenn Ordnungenn anfechten, die lauffenn ebennwie die katz umb denn brey, und woltenn gern etwas newes ym land machenn.Da will eyner die heilge teg nicht feyrenn, und ynn der kirchenn nicht lassenlateynisch singen. Der ander ergert sich ann der beschwerung des teufels ynn

8 Edit Szegedi, Konfessionsbildung und Konfessionalisierung im städtischen Kontext. EineFallstudie am Beispiel von Kronstadt in Siebenbürgen (ca. 1550-1680), in Berichte undBeiträge des Geisteswissenschaftlichen Zentrums Geschichte und Kultur Ostmitteleuropasan der Universität Leipzig, 2006, Heft 2, S. 170.

77

der kindertauf. Mancheynen stürmen die bilder, das gemäl in der kirchenn. Einigeverwerfenn die liechter vom altar, die missgewand und die Caseln, wie es einieder ynn seynem sinn findet, als dünkts ynn ym bestenn seynn. [...] sie sindverdacht […] wenn man sich in mancher meynung verwilligt, und würf dieCeremonien auss der kirchenn, sie wurdenn villeücht die hauptartikel derChristlichenn leer wollenn angreyffen.

Wie mir wissenn das die schwermer gethan haben, welch der Teüffellfur wenigenn iarn ynn unserm vaterland ausgeprüdigt hat. Die fingenn erstlichdie bilder an aus der kirchenn zuwerffenn, sie theten die liechter weg, brachendie altar ab, verbotenn die lateinisch geseng, sie verderbtenn die messgewandt,die Caseln und machtenn deckeltücher drauss. Da solch kirchenngespreng war,bald fingenn die widersacher an zu predigenn wider das Abendmal des hern.[…] so kamen sie auff eynen grausamen erschrecklichenn irthumb vonn demSonn gottes, und vonn der heyligenn trinitate. Sie kamenn auf die tauf, und aufander artikel, darinnen sie biss ynn die kegenwertige stund badenn, damit vilander arme leut sind verfürt und umb die seelenselikeyt betrogenn wordenn”9.

Gegen Ende des 16. Jhs war die Gottesdienstsprache im Kontext derinnerprotestantischen Auseinandersetzungen kein Adiaphoron mehr, genauergesagt, sie war an sich zwar für das Seelenheil nicht notwendig, hatte aber inder Bestimmung der konfessionellen Identität eine so prägende Rolle, daß manauf sie nicht verzichten wollte und konnte. Die völlige Eindeutschung der Liturgie(Dürr schreibt zwar in der Randglosse „Reformatores Anglici”, doch bezieht ersich nicht streng auf England und geht dann auf Siebenbürgen über) konntesomit zum trojanischen Pferd der Calvinisierung und, was Dürr am ehestenbefürchtete, das Eindringen antitrinitarischen Gedankengutes als letzteKonsequenz der Umstoßung der bestehenden kirchlichen Ordnung: „Darumbsag ich. Mann soll nicht eynes strohalms breit vonn denn ehrlichen Ceremonienabweychen, die nicht wider got seynn, und mit guten gewissenn können behaltennwerdenn. Denn, wie sagt man yn proverbio: Mann darf denn teufel nicht zugast ruffenn, er kompt ungeladenn. Gibt man dem bosenn feind eins nach, sowill er das ander, das dritt, das virt auch habenn. Lest man ynn ynn die kirch, sowill er auff den grossenn altar sitzenn, er steigt ynn den tempel deynes herzensauf gottes altar, und will da sein mess singenn”10.

9 Damasus Dürr, Predigten, Mühlbach, 1939, S. 13.10 Ebenda, S. 14.

78

Das Nebeneinander von Volkssprache (Deutsch/Sächsisch) undLateinisch gehörte demnach zur Normalität der lutherischen Identität in einerZeit, in der die als Kryptocalvinismus bezeichnete Vermittlungstheologiemelanchthonscher Prägung zeitweilig die bestimmende theologische Strömungder Kirche Augsburgischen Bekenntnisses in Siebenbürgen war11. Jenseits despädagogischen Wertes der Verwendung des Lateinischen im Gottesdienst hattedie Beibehaltung der lateinischen Gottesdienstsprache eine theologischeDimension erhalten.

Dieses sprachliche Nebeneinander ist aber nicht das Ergebnis einer spätenEntwicklung anzusehen, sondern war in den Reformationsschriften angelegtund auf den ersten nachreformatorischen Synoden in diskutiert und in Artikelnfestgehalten. Mehr noch, die evangelische Messe selbst war eher zweisprachig12.Die Ordnung der Gottesdienste (Mette, Hochamt, Vesper), so wie sie in denReformationsschriften der Jahre 1543-1547 – Reformationsbüchlein,Kirchenordnung13 - festgelegt werden, sind in der Sprachenfrage offen.

Da das Reformationsbüchlein ein Rechenschaftsbericht der in Kronstadtdurchgeführten Reformation war, ist es von den lokalen Bedingungen geprägt,so auch von der Mehrsprachigkeit: „Wenn aber die Verschiedenheit der Sprachendiesem entgegensteht [die einmalige öffentliche Messe an einem Tag, Anm.E.Sz.] (weil ja in der eigenen Sprache eines jeden Volkes die Worte Christivorzutragen sind), so steht nichts im Wege, je nach der Zahl der Sprachen undder Verschiedenheit der Orte, besondere Messen abzuhalten”14. Die Frage derMehrsprachigkeit taucht aber auch in der Kirchenordnung von 1547 auf, diesich allerdings nicht mehr auf Kronstadt und das Burzenland allein bezieht: „solches abentmal an einem tag meermal nit gehalten werden, sonder ein gmeinabentmal an einem tag ein mal, sol vberal einer gantzen kirchen gnug sein. Soaber mancherley sprachen an einem ort solches nit leiden, mag man wol nachzal der sprachen, oder kirchen, die weyt von einander gelegen sein, eigen ampterdes hochwirdigen sacraments in sonderheit halten”15.11 Szegedi, a.a.O., S. 148-15412 “Die deutsche Sprache wurde durchaus nicht als eine sine qua non des neuen Gottesdienstesangesehen”, Roth, a.a.O., S. 70.13 Reformatio ecclesiae Coronensis ac totius Barcensis provinciae 1543; Kirchenordnungaller Deutschen in Siebenbürgen 1547; deutsche Version: Ludwig Binder, JohannesHonterus. Schriften, Briefe, Zeugnisse, Bukarest, 1996, S. 169-186, 203-233.14 Reformationsbüchlein, S. 174-175.15 Kirchenordnung, S. 212-213.

79

Daß Gottesdienste in verschidenen Sprachen gehalten werden, gehörtzum gängigen Bild des Verhältnisses von Sprache und Reformation. DieBestimmungen über die Verwendung des Lateinischen im Gottesdienst sindumso überraschender, vor allem im Reformationsbüchlein, da Johannes Honterusals auch oder gar vornehmlich von der oberdeutsch-schweizerischenReformation geprägten Reformator gilt16.

So steht im Kapitel über die Messe: „Im übrigen gebrauchen wir beider Abhaltung der messe (ausgenommen den unfrommen Kanon und gewisseabergläubische Gesten) die üblichen Gesänge nach der Zeit, und wir ändernnichts an dem, was die erste Kirche gehalten hat, außer daß wir nach der Epistelzuweilen deutsche Gesänge gebrauchen, manchmal auch andere übliche, wennsie der Schrift nicht widersprechen. [...] Dann singt man das Glaubensbekenntnisin unserer und manchmal in lateinischer Sprache. Nach der Präfation mit ihremCanticum und nach vorausgeschicktem kurzem gedenken des Todes Christiund nach dem Vaterunser wendet sich der Priester zum Volk und spricht mitklarer Stimme die Worte des Testaments aus der heiligen Schrift in heimischerSprache [...]”17. Wenn keine Kommunikanten vorhanden sind, dann fällt dieMesse aus „statt derselben singt man zuerst einen deutschen Psalm”18 alsEinführung in eine einfachere Amtshandlung. Die Mette wurde wegen dermilitärisch-politischen Lage (Türkengefahr) auf den frühen Morgen verlegt „inwelchem nach den heimischen Gesängen und Litaneien, und nach denvorgeschriebenen Morgen-Psalmen, Lektionen und responsorien das Symbolumdes Athanasius gesungen wird und dann das deutsche Canticum: „Te deumlaudamus” und dann auch: „Veni sancte spiritus” [...]”19.

Das Reformationsbüchlein enthält keine vollständigeGottesdienstordnung, sondern bietet Richtlinien20 dazu. Auch der Gebrauch16 Die theologische Zuordnung von Johannes Honterus ist ein strittiges Thema und wurdeöfters in der Kirchengeschichtsschreibung des 20. Jhs diskutiert. Vgl. u.a. Erich Roth, DieReformation in Siebenbürgen. Ihr Verhältnis zu Wittenberg und zur Schweiz, Köln-Graz-Wien, 1962, I, S. 31-35; Karl Reinerth, Die Reformation bei den Siebenbürger Sachsen,Gütersloh, 1956, S. 13, 205; ders, Humanismus und Reformation bei den SiebenbürgerSachsen, in Südostdeutsches Archiv, 1970, S. 44; Adolf Schullerus, Geschichte desGottesdienstes in der evangelischen Kirche Siebenbürgens, in Archiv des Vereins fürSiebenbürgische Landeskunde, 41, 1928, 429-431.17 Reformationsbüchlein, S. 175.18 Ebenda, S. 175.19 Ebenda, S. 17620 Roth, Gottesdienst, S. 78, 107.

80

der Sprachen ist nicht genau festgelegt. Zwar werden die Einsetzungswortewie auch die Lesungen in „heimischer Sprache” gesprochen, doch ist die Sprachedes Glaubensbekenntnisses nicht eindeutig festgelegt: es kann lateinisch oderdeutsch gesungen werden. In welcher Sprache die Kollekten gesprochen werden,wird z.B. nicht geklärt21.

In der Kirchenordnung wird der Ablauf der gottesdienstlichenHandlungen näher bestimmt. In der Mette „An feyrtagen nach dem ersten lauten,wird die deutsche Litaney gesungen. Bald nach dem andern lauten hebt mandie Metten an in solcher ordnung. Zum ersten Deus in adiutorium, darnachdrey psalmi, wie sie nach einander komen, mit der Antiphen. Aber in hohenfesten helt man drey Antiphen mit iren gewonlichen psalmen. Darnach folgetder Versikel mit seinem gebet, vnd Lection aus der heiligen schrifft, vndResponsorien, wie sie nach der zeit komen. Nach dem singet man Gloria tibitrinitas, mit dem Quicunque vult saluus esse. Item Herr Gott dich loben wir. Angrossen festen, te deum laudamus. [...]”22 Auf die Verwendung der Sprachenjedoch wird außer der Bestimmung des Singens der deutschen Litanei nichteingegangen. Interessant ist die Bestimmung über die Mette in den ländlichenGemeinden, weil in diesem Kontext die Verständlichkeit kaum als Argumentfür die Beibehaltung des Lateinischen vorgebracht werden kann: „In andernampten sol die wochen vber solche ordnung in dörffern gehalten werden.Morgens frü, die stund so dem volck füglich vnd gewonlich ist, bald nach demlauten, mag ein psalmen oder zween nach einander (wie vorgemelt ist) lateinischgesungen werden. Darnach das Responsorium vnd ein deutscher psalm. Balddarauff an stat der predig ein Lection aus dem Catechismo, oder andersdesgleichen. Mit einem deutschen gesang beschlossen”23.

Im Hochamt wird das Nebeneinander von Latein und Deutsch behalten,wobei es nicht immer genau bestimmt ist, welcher Teil des Gottesdienstes inwelcher Sprache gehalten wird: „Am Sontag an stat des abgelegten vmbgangs,singt man den lobgesang Zachariae, Gelobet sey der Herr. Zu Ostern, das Saluefesta dies. An andern feirtagen hebt man die Meß an mit Introitu nach der zeit,oder desselbigen gleichen. Darnach folgt das Kyrie, vnd Et in terra. 2. Weiternach der Collecten lieset man die deutsche Epistel kegen dem volck. Darnachsingt man ein Szequenz von der selbigen zeit, als zu Weihnachten, Grates nunc21 Ebenda, S. 7822 Kirchenordnung, S. 229.23 Ebenda, S. 232.

81

omnes. In der fasten, ein Tract nach der zeit, oder Domine non secundum.Nach Ostern, Victime paschali, mit dem Alleluia. Aber die andere zeit vber,singet man dergleichen christliche geseng lateinisch oder deutsch. Das euangelionliset man auch deutsch kegen dem volck. Darnach singet man inn der gemeinWir gleuben, oder das lateinisch Credo. Weiter folgt Dominus vobiscum mitder Prafation vnd Sanctus. 3. Nach demm allen, kert sich der priester zumvolck, und spricht am ersten mit klaren worten das Vater unser, bald darauff diewort der Consecration vber das brod vnd wein, welche er auch darzu nacheinander in den henden helt. Nach der consecration hebt man an das Agnus Dei.Item Jesus Christus vnser heiland, vnd was man des gleichen meer wil singen,biß das volck gantz bericht wirdt. Darnach Dominus vobiscum, Collect undBendicamus [...]”24.

Deutsch ist die Sprache der Lesungen aus der Hl. Schrift, derEinsetzungsworte und des Vaterunsers. Bezeichnend sind in diesemZusammenhang die Bestimmungen über die Haltung des Geistlichen: „kegendem volck”, „kert sich der priester zum volck”, was auf das Vorhandenseineines Altars hinweist. Ohne Altar würde es einfach bedeuten, daß der Geistliche,wenn er nicht der Gemeinde zugewendet ist, der Gemeinde wörtlich den Rückenkehrt. Wenn der Geistliche sich zum Volk kehrt, dann bedeutet es, daß er bisdahin mit dem Gesicht zum Altar gewendet war. Dieses wiederum beweist, daßdas liturgische Vorbild nicht die oberdeutsche/schweizerische Reformation war.Egal, wie der Altar aussah und ob er noch Teile des alten vorreformatorischenAltars behielt, seine liturgische Rolle war unangetastet.

Das Nebeneinander von Latein und Deutsch im Hochamt sieht ErichRoth als das Ergebnis eines Kompromisses zwischen Honterus und seineninnerreformatorischen Gegnern: Honterus will soviel wie möglich reformieren,d.h auch durch Eindeutschen, seine Gegner hingegen so viel wie möglich vondem vorreformatorischen Erbe retten25.

Die Vesper bleibt in ihrem Aufbau unverändert: „Denn nach demgewonlichen anfang werden allzeit gesungen Antiphen, Psalmi vnd Hymni nachden tagen verordnet, mit denn Responsorien, wie sie gehalten, oder anwercktagen außgelassen werden. Aber zu Weihnachten, Ostern, Himmelfart,Pfingsten, und in der ersten vnd andern vesper etlicher andern feyrtagen, werden

24 Ebenda, S. 23025 Roth, Gottesdienst, S. 96.

82

die antiphen mit irem eignen Psalmen behalten. Der funfft psalmen wird meermalszu leer des gemeinen volcks deutsch gesungen, allein nach Ostern, In exituIsrael, welchen wir nach alter gewonheit behalten”26. Die Verwendung derdeutschen Sprache, genauer, das Singen des 5. Psalms, spielt eine pädadogisch-seelsorgerliche Rolle.

Aus den ersten Entwürfen zum evangelischen Gottesdienst inSiebenbürgen geht hervor, daß die lateinische Sprache weiterhin eine liturgischeRolle spielte. Die Volkssprache, in diesem Fall Deutsch oder Siebenbürgisch-Sächsisch wird eingesetzt, wenn es um theologisch grundlegendende Elementeging: Lesungen aus der Hl. Schrift, Vaterunser, Glaubensbekenntnis(abwechselnd mit dem Lateinischen) und vor allem die Einsetzungsworte desHeiligen Abendmahls.

Die Synoden, die in der nachreformatorischen Zeit zum einenGlaubensinhalte festlegen und die Herausbildung der reformatorischen Identitätbegleiten, zum anderen aber auch die Spaltung der reformatorischen Bewegungmitverursachen und vertiefen, gehen auch auf die Frage derGottesdienstsprache(n) ein. Die Bestimmungen zu dieser Frage drehen sich umdie Sprache der Sakramentsverwaltung und um die Beibehaltung der lateinischenSprache im Gottesdienst. Die zwischen 1557-1578 abgehaltenen Synodensetzten sich mit diesen Fragen auseinander. Es waren die Synoden derkonfessionellen Identitätsbildung, wobei deren theologische Ausrichtungvariierte. Die Synoden der Jahre 1572-1590 waren kryptocalvinistisch geprägt27,so daß es nachzuwesien gilt, inwieweit diese Ausrichtung auf die Sprachenfragesich auswirkte, genauer: ob der Kryptocalvinismus sich auch in dem Willenäußerte, die Reformation des Gottesdienstes weiterzuführen und auf dielateinische Sprache völlig zu verzichten.

In der Frage der Beziehung von Sprache und Sakrament wird in denSynoden festgelegt, daß in der Abandmahls- wie Taufliturgie die Volkssprachenverwendet werden: „Coena domini cum actione externa juxta mandatum etpromissionem, deinde in applicatione potissimum constet, maxime refert, ut

26 Reformationsbüchlein, S. 231.27 Georg Daniel Teutsch, Urkundenbuch der Evangelischen Landeskirche A.B. inSiebenbürgen, II, Hermannstadt, 1883, S. 224-330; Georg Haner, Historia ecclesiarumTransylvanicarum, Francofurti et Lipsiae, 1694, S. 305-306; Friedrich Teutsch, Geschichteder ev. Kirche in Siebenbürgen, I., Hermannstadt 1921, II, Hermannstadt, 1923, S. 330;Szegedi, a.a.O., S. 150-152.

83

populus intelligat, quid agatur; ideo ante sumptionem censemus praemittendamesse exhortationem, lingua genuine et propria cujusque nationis, ut populusrecte edoceri posit”28; „Quia vero hae sacrae actiones, baptismus, absolutio etcoena domini, sunt praecipua, quae filius dei in ministerio publico commendavit,hortamur omnes compastores nostros, ut eandem formam baptizandi, eamvidelicet, quae Wittebergi in usu est, utque peragatur lingua germanica [...]”29;„Baptismus administretur lingua populari propter auditores et retineatur formulaecclesiae Wittenbergensis, habeat etiam illa agenda in singulis ecclesiis”30;„Baptismus administretur in publico templo, non domi, idque germanica lingua,ut adstantes preces suas adjungere possint”31.

Die Abendmahlsliturgie wird wegen der zentralen Rolle derAbendmahlslehre in der Identität der sich ausdifferenzierendenReformationskirchen in die Volkssprachen übersetzt, was die Entfernung desLateinischen bedeutete: „Praecipue autem cum in ecclesia omnia adaedificationem fieri debeant, ut populus adstans dicere posit: Amen, in instantiactione et communicatione corporis et sanguinis domini, linguam latinamremovendam esse censemus”32. Die Berufung auf die Volkssprachen – eineinziges Mal wird auf die deutsche Sprache hingewiesen – deutet auf das Fehleneiner Gleichsetzung von Ethnie und Bekenntnis hin. Sprache ist einKommunikationsmittel, die Volkssprache wird der Verständlichkeit wegenverwendet, hat also pädagogisch-seelsorgerliche Gründe und zielt nicht auf dieHerausbildung einer ethnischen Identität. Die Aussage der Synode von 1563ist in dieser Hinsicht gundlegend: „Spiritus sanctus enim variis linguis locutusest”33. Es gibt keine heilige Sprache, weil sich der Heilige Geist in jeder Spracheäußern kann.

Wenn die Sprache der Einsetzungsworte, der Taufhandlung, derGewissensforschung, der Absolution kein Adiaphoron war, so ging es im Fallder lateinischen Gesänge um Adiaphora. Die lateinischen Gesänge bleibenerhalten, weil sie pädagogischen Wert haben: „Verum ut juventus scholastica inofficio retineatur, et hoc donum dei in ecclesia domini quam latissime spargatur,

28 Synode 1557, in Urkundenbuch II, S. 5.29 Synode 1562, in Urkundenbuch II, S. 72.30 Synode 1563, in Urkundenbuch II, S. 76.31 Synode 1565, in Urkundenbuch II., S. 103.32 Synode 1557, in Urkundenbuch II, S. 5.33 Synode 1563, in Urkundenbuch II, S. 76.

84

in omnibus reliquis officiis retineri et urgeri debet, ut cantiones piae et sacrae inlatino quoque idiomate quam notissimae sint”34. ateinische Gesänge gehörenwie die Altäre oder die Paramente zu dem Teil des Erbes, der der guten Ordnungdient, weshalb sie weitergeführt werden, solange sie der Hl. Schrift nichtwidersprechen: „Omnino non tollantur cantus latinus, sed deligantur ea, quaepia sunt, et retineantur. Spiritus sanctus enim variis linguis locutus est. Cantumetiam mensuralis ex templis non ejiciatur”35; „X. Altaria nullo modo diruantur,sed si ubi in nostris ecclesiis per homines turbulentos diruta sunt, dent operampii pastores, ut sine tumultibus restituantur. Et testimonia exstant primitivae etpurioris ecclesiae, non in mensis ligneis, sed in altaribus administratam essecoenam domini.[...] XV. acra officia, etsi magna ex parte populari sermonecupimus peragi, ut auditores possint dicere: Amen, tamen cantiones latin aepiae et ab omnibus erroribus alienae ex ecclesiis nostris non debent in universumexplodi, sed et propter linguam et artem musicam suo tempore quoque retineri.[...] XVII. De caeremoniis seu rebus adiaphoris memorabilis est sententiaAugustini: In his rebus, de quibus nihil certi statuit divina scriptura, mos populidei et instituta majorum pro lege tenenda sunt, et sicut praevaricationesdivinarum legum, ita contemptores ecclesiasticarum consuetudinum coercendisunt. [...] Neque alter alterum ideo vel damnet, vel conscientiae laqueos injiciat.Linea tamen vestis ab omnibus conservetur. Eodem modo de imaginibus nonfabulosis, de organis musicis et aliis veris adiaphoris sentimus”36. Selbst diekryptocalvinistische Synode von 1578 will die lateinischen Gesänge nicht ganzabschaffen: „Sacra officia etsi magna ex parte populari sermone cupimus peragi,ut auditores possint dicere Amen, tamen cantiones latinae piae et ab omnibuserroribus alienae ex ecclesiis nostris non debent in universum explodi, sed etpropter linguam et artem musicam suo quoque tempore retineri”37.

Die Synode von 1565, die auch den Umgang mit demvorreformatorischen Erbe festlegt, stellt die lateinischen Gesänge in den Kontextder Adiaphora, jedoch in dem Sinne, daß sie nicht mehr abgeschafft werden,weil sie der Ordnung förderlich sind und der reformatorischen Lehre nichtwidersprechen. Die reformatorische Identität wird nicht mehr vom Bruch,

34 Synode 1557, in Urkundenbuch II, S. 5.35 Synode 1563, in Urkundenbuch II, S. 74..36 Synode 1565, in Urkundenbuch II, S. 105, 108.37 Synode 1578, in Urkundenbuch II, S. 227.

85

sondern von der Kontinuität geprägt. Die Verwendung der lateinischenGottesdienstsprache bedeutete, daß die Reformation sich auf die historischgewachsene kirchliche Tradition beruft und sie in gereinigter Form weiterführt.Diese Entscheidung ist nicht mehr auf taktische Überlegungen zurückzuführen,sondern ist als bewußte Entscheidung für eine eigene Auslegung derreformatorischen Identität zu betrachten, die der allgemeinen Tendenz dersiebenbürgischen Reformation zuwiderlief. Dieser Synodalbeschluß richtet sichauch gegen die sich stärkende schweizerisch-reformierte Richtung.

Die eingangs erwähnte Maßnahme des Kronstädter Stadtpfarrers SimonMassa wurde im Laufe des 17. Jhs rückgängig gemacht. Martin Schmeizelerwähnt in seiner De statu Ecclesiae Lutheranorum in Transilvania, daß inKronstadt am Anfang des 18. Jhs die lateinische Gottesdienstsprache imGebrauch war38. Somit erwies sich die Verwendung der lateinischen Spracheim evangelischen Gottesdienst als ein Adiaphoron im wahrsten Sinn des Wortes:sie wurde behalten, abgesetzt und wieder eingesetzt, weil die Gesänge selbstaus der Gottesdienstordnung entfernt oder aber übersetzt werden konnten. Diegrundlegenden theologischen Aussagen jedoch mußten allgemeinverständlichsein, so daß sie in der Volkssprache gesagt oder gesungen wurden. Somit wardie Sprache ein Adiaphoron der besonderen Art: als Teil derSakramentsverwaltung war sie verbindlich, als Teil der evangelischen Messe,in Form von Gesängen hatte sie Adiaphoracharakter. Die lateinische Spracheerwies sich jedoch infolge der Verhärtung der konfessionellen Grenzen als einAdiaphoron, auf das man nicht verzichten wollte. Die Sprache erlangte somitBekenntnischarakter.

38 Jenae 1722, S. 72-73; Schullerus, a.a. O., S. 490, 499-500.

86

NU ESTE ADIAPHORON? LIMBÃ ªI CONFESIUNE ÎNTRANSILVANIA POSTREFORMATORICÃ

Rezumat

Pornind de la însemnãrile de calendar din 1592 despre germanizareaslujbei la Braºov, articolul de faþã îºi propune sã cerceteze dacã ºi în ce mãsurãlimba liturgicã a fost un adiaphoron în Transilvania postreformatoricã, mai precisîn Biserica de Confesiune Augustanã. Pe baza primelor scrieri ale Reformei caºi a hotãrârilor sinodale s-a arãtat cã limba latinã, ca limbã liturgicã, n-a fostniciodatã abandonatã în totalitate. A existat însã amendamentul ca acele pãrþiale liturghiei care erau fundamentale din punct de vedere doctrinar ºi, în primulrând, administrarea sacramentelor sã se desfãºoare în limba vernacularã. Limbaa dobândit astfel statutul unui adiaphoron aparte, care, în procesul formãriiconfesionale, a cãpãtat valenþele unei mãrturisiri de credinþã.

87

CONSCRIPÞIA ªI INVENTARUL BUNURILORCETÃÞII INEU ÎN ANUL 1605*

Adrian Magina**

Cuvinte cheie: Ineu, conscripþie, inventarMots clé: Ineu, conscription, inventaire

Localitatea Ineu (Boros-Jenõ) a fãcut parte din comitatul Zarand fiindmenþionatã documentar încã din secolul al XIII-lea. La sfârºitul veacului alXIV-lea intrã în posesia familiei nobiliare Losonczy, care va construi aici uncastel, pomenit în anul 14721, ulterior fortificaþia fiind amplificatã ºi modernizatã.Târgul va polariza viaþa politicã ºi socialã a zonei astfel cã, în 1561, era menþionatca centru al unei administraþii nobiliare ce cuprindea 30 de aºezãri2. Presiuneaotomanã, resimþitã în zonã din ce în ce mai puternic, s-a concretizat în 1566prin cucerirea cetãþii de la Ineu. În urma campaniei respective o bunã parte dinzona Zarandului a intrat pentru o perioadã în stãpînirea Porþii Otomane3.

Poziþia antiotomanã asumatã la sfârºitul secolului al XVI-lea de cãtreprincipatul Transilvaniei a fost marcatã de efortul militar în urma cãruia au fostrecuperate o serie de teritorii aflate sub ocupaþie turceascã. În octombrie 1595,dupã un asediu îndelungat, cetatea Ineu capitula, fiind reintegratã între fruntariileprincipatului unde va rãmâne pânã în anul 16584. Cei peste 60 de ani în care

* Aceastã lucrare a beneficiat de suport financiar prin proiectul Programe postdoctoralepentru dezvoltare durabilã într-o societate bazatã pe cunoaºtere, cod contract: POSDRU/89/1.5/S/60189, proiect cofinanþat din Fondul Social European prin Programul OperaþionalSectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.** Muzeul Banatului Montan Reºiþa, Bd. Republicii nr. 10, e-mail: adimagina@gmail.com1 E. Glück, Contribuþii cu privire la istoricul cetãþii Ineu, în Ziridava, 1981, p. 132. Autorulconsiderã cã cetatea funcþiona încã din secolul al XIII-lea, invocând în acest sens existenþaunui castelan Egidius.2 A. A. Rusu, G. P. Hurezeanu, Cetãþi medievale din judeþul Arad, Arad, 1999, p. 53-54.3 Márki S., Arad vármegye és Arad szabad király város története, II, Budapest, 1895, p. 561-564; E. Glück, op. cit., p. 133.4 Márki S., op. cit., II, Budapest, 1895, p. 22-24; E. Glück, op. cit., p. 144-145.

localitatea ºi cetatea s-au aflat în cadrul principatului transilvan ºi-au pusamprenta asupra dezvoltãrii acestora. Aflat în zona de frontierã, sub incidenþapericolului otoman, Ineul avea o importanþã strategicã. Cel mai probabil, dupãrecucerire, autoritãþile transilvane au trecut la întãrirea sistemului defensiv alfortificaþiei. Cetãþii i-a fost alocat ºi un domeniu care urma sã contribuie lasusþinerea ei materialã ºi sã rãspundã nevoilor de aprovizionare a garnizoanei.În anul 1602 fortificaþia se afla sub comanda cãpitanului ªtefan Petneházy5,care ulterior va cumula ºi funcþia de comite de Zarand6. În perioada cât ºi-aexercitat funcþia au fost realizate douã conscripþii ale bunurilor cetãþii, fiindînregistrate veniturile obþinute din pertinenþe. Tot cu aceastã ocazie s-a realizatºi un inventar general al lucrurilor aflate în interiorul fortificaþiei. Prima a fostîntocmitã în anul 1605 de cãtre Francisc Stucz ºi Dumitru Szászfalusy7. Ceade-a doua este nedatatã, dar putem bãnui cã a fost încheiatã la scurt timp dupãrealizarea primei, cel mai probabil în timpul principelui Sigismund Rákóczy(1607-1608). Rãmânem la analiza primeia, cea mai completã ºi complexã. Ceidoi conscriptori înscriu localitãþile care þineau de cetate (ad arcem Jenõpertinentem). Mai întîi Ineul, apoi Pâncota, Simand, Rokszin, Kenderarto,Mãderat, Târnova, Pinteklaka ºi Gella. La acestea se adãugau pertinenþeleKapolnei, în numãr de 20, menþionate ca puste, nelocuite. Frapeazã numãrulmic al populaþiei, inclusiv în tîrguri precum Ineul sau Simandul. Aproape sigurau fost înregistrate doar familiile care slujesc la cetate, cãci este greu de crezutca Ineul sã fi avut doar 8 familii, aºa cum apar în conscripþie. În dreptul fiecãreiaºezãri sunt înscriºi capii de familie ºi animalele deþinute, mai exact numãrul devite. Conscriptorii nu au fost întotdeauna consecvenþi cãci în dreptul Pâncoteiºi al Simandului, animalele nu mai apar deloc. Doar douã excepþii la Rokszin,unde apar menþionaþi viþeii, ºi la Târnova, unde în dreptul unui locuitor au fostscriºi trei þapi (poate capre?). Proporþia celor trecuþi în liste fãrã nici un fel deanimale (nihil habet) este destul de mare: 36 dintr-un total de 90 înscriºi, ceeace reprezintã mai mult de o treime. Dacã scoatem din calcul cele douã localitãþiîn care animalele nu sunt consemnate deloc, rezultã cã mai mult de jumãtate dinpopulaþia înregistratã nu deþinea vite mari. La Mãderat procentul este mai maredecât media, cãci din 14 locuitori 10 nu au nici un fel de animale. În anumite5 Magyar Országos Levéltár (MOL) F 1 Librii Regii, XXXIII, f. 144-145; E. Glück, op. cit.,p. 138 considera cã Petneházy a ocupat funcþia respectivã doar din anul 1604.6 MOL, Librii Regii, VIII, f. 123-124; XIV, f. 11-12; f. 12v-13.7 MOL, Urbaria et Conscriptiones (U et C), fasc. 28, nr. 61. Anexa.

90

cazuri este menþionatã ºi categoria socialã a celor consemnaþi în conscripþie.Astfel, vãduvele, în numãr de ºapte, apar în dreptul a trei localitãþi: Ineu (3),Simand (2) ºi Mãderat (2). Cu o singurã excepþie, vãduva lui Emeric Lovas dinIneu, celelalte nu posedã nici un fel de animal. Sporadic mai sunt consemnate ºialte categorii sociale: un servitor la Pâncota, un nobil libertin la Rokszin ºi undrabant la Kenderarto. Cei care au întocmit înscrisurile nu au fost consecvenþinici în privinþa juzilor. Îi aflãm menþionaþi doar la Ineu, Pâncota, Simand ºiRokszin. Nu sunt dintre cei mai înstãriþi gospodari cãci unul dintre ei nu posedãvreun animal, asta dacã sunt corecte consemnãrile.

Observaþii interesante apar cu privire la bunurile fiecãrui sat. La Ineu omoarã cu patru roþi8, la care se adãugau 6 iugãre de vie în locul numit Makra9.Tot o moarã, de data aceasta cu douã pietre, e înscrisã ºi la Rokszin. Venituriledistrictului pustiit Tãuþi ºi ale districtului Chisindia, aflate sub autoritateacãpitanului cetãþii, mergeau cãtre soldaþi.

Dupã ce au înregistrat toate pertinenþele, conscriptorii au trecut lainventarierea bunurilor aflate în interiorul cetãþii. Mai întâi, în data de 14 mai1605, sunt înregistrate proviziile de care dispunea fortificaþia. Multe cereale înbastionul dinspre Criº: 38,5 mierþe de grâu neprelucrat, 4 de uruialã ºi alte 3 dealac, toate mãsurate cu mierþa de Ineu. Tot acolo s-au mai gãsit 3 butoaie devin, 2 cãzi, o putinã, 7 ciubere, mai multe bucãþi de osânzã, miere de tescovinã,2 mierþe de prune ºi o ladã ruptã. În bolta lungã, o câblã de Kosice10 ºi 16,5mierþe de uruialã. Sub bastionul exterior s-au gãsit 19 mierþe de fãinã, 5 deuruialã ºi o ladã de grâne. De aici, cei doi au trecut la casa judelui curþii ,undeau înregistrat oþeturi, o masã, o laviþã, scaune, farfurii ºi castroane de lemn, oladã de culoare verde ºi un cuptor. Multe lucruri ºi în casa de copt pâine: coveþi,butoaie de apã, site, un mojar de cupru, un pisãlog de piper, o oalã de fier, 7mierþe de tãrâþe, evident pentru pâine, o albie ºi capace de cupru precum ºisolniþe de tablã. Ultimele bunuri înscrise sunt din casa de bucate. Aici au aflat oocalã de seu strecurat, seu prelucrat pentru lumânãri, un bazin, farfurii – toatede cupru –, un bidon vechi de tablã, o cãldare de mãrime mijlocie, bolovani desare, 2 lãzi rupte, o ladã compartimentatã ºi un ºtergar (sau faþã de masã?).

8 Menþionatã ºi în conscripþia nedatatã: Vagion Jenoben egi malom kinek vagion kerek no.4 – MOL, U et C, fasc. 28. nr. 62, p. 6.9 Acest loc de vie amintit ºi în conscripþia fãrã datã: Vagion egy igen nagy szöleo kinek ioreszet az Capitan biria – Ibidem.10 Echivalentã cu 83 de litri.

91

Odatã scrise bunurile din interiorul fortificaþiei, conscriptorii noteazãterenurile din apropiere ºi veniturile ce le aduc. Astfel, în apropiere de Ineu,dincolo ºi dincoace de Criº, erau 4 bucãþi de teren semãnate cu ovãz, ceproduceau împreunã 31 de mierþe. La Pâncota, 3 terenuri cu mei ce dau 6,5mierþe. La Rokszin, alte 8 jugãre de mei ce aduc 5 mierþe. Vama Ineului, prinvoinþa cãpitanului, se da pârcãlabului pentru salariu ºi întreþinerea mesei.Foloasele celor 12 jugãre de vie ale prepozitului, aflate în dealul Ineului, reveneaucãpitanului cetãþii.

În ziua urmãtoare, 15 mai 1605, conscriptorii au trecut la inventariereainstrumentelor de rãzboi aflate în diversele bastioane sau anexe ale cetãþii. Încasa de cãrãmidã se afla depozitul principal de muniþie al fortificaþiei. Au fostgãsite acolo 5 butoaie de Gönc11 plus alte 19 butoaie de praf de puºcã, 65 demuschete, 6 sãcãluºuri sau bombarde, alte 30 de sãcãluºuri simple, multe puºtide ienicer, cu ºi fãrã pat, halebarde, lãnci, pumnale de þinut cu ambele mâini,drugi de fier, sãbii, hangere, coifuri ºi cuirase, ultimele trei articole de provenienþãgermanã. Mai erau înregistrate roþi de tun întãrite cu bandã de oþel, bucºe, osii,lãmpi de fier. Multe instrumente incendiare: lãmpi, colaci, ulcele, beþe, fãclii,cornaci, în total câteva sute. Alãturi de acestea mai erau 19 lãnci de asediu, 8forme pentru (turnat) sãcãluºuri, 4 saci de piele pentru prafuri, 3 butoiaºe decearã albã, un butoiaº de salpetru ºi o altã jumãtate de butoiaº cu salpetrucernut, pucioasã pentru praf de puºcã – 2 butoiaºe, 14 legãturi de de fitile, tigãide topit (probabil plumb pentru gloanþe), un butoi cu ghiulele de sãcãluº, oformã de treasc. Se adãugau obiectele de fier: 40 de sape, diverse piese înnumãr de 132 de bucãþi, 34 de suliþe, 500 de ghiulele de falconet, 1 butoiaº cughiulele de treasc, 240 de ghiulele pentru treascul mobil ºi 50 pentru treasculrotitor. Ultimele obiecte înscrise erau o tobã nemþeascã, funii pentru scripeþi ºipentru falconet, o tablã ºi mai multe rude de cositor.

Inventarul nu se încheie aici cãci s-a trecut la înregistrarea capacitãþilorde apãrare ale cetãþii, fiind consemnate bastioanele ºi tunurile aferente acestora.Poarta cetãþii interne era bine apãratã cu 18 sãcãluºuri. La bastionul toboºarilorse aflau un falconet, un treasc rapid ºi un sãcãluº. Bastionul dinspre insulã aveala rândul lui un treasc de fier ºi o siska12 lungã, în vreme ce al treilea bastion nuavea decât un treasc rapid. Deasupra porþii, sub acoperiº, s-au gãsit un treascde fier ºi 6 sãcãluºuri. În total, cetatea internã era apãratã de 31 de tunuri, din11 Butoi cu capacitate de 136 de litri.12 Tun de dimensiuni mai mici.

92

care numai cîteva de fier, ceea ce indicã faptul cã sãcãluºurile, care alcãtuiaumarea majoritate a artileriei, erau din bronz. În cetatea externã, sub casacãpitanului se aflau 2 treascuri rotitoare, un falconet ºi un tun tras cu lanþ.Poarta exterioarã era apãratã de 6 sãcãluºuri iar bastioanele dinspre exterioraveau un falconet primul ºi un syger13 lung al doilea. La serviciul pieþei se aflaun treasc rapid, la bastionul de vânãtoare un treasc imobil ºi un mortier, labastionul din partea dinspre insulã douã sãcãluºuri. La poarta de sus a oraºului,2 bombarde ºi 4 sãcãluºuri deasupra porþii, în vreme ce poarta de jos a oraºuluiavea deasupra un treasc scurt ºi alte 4 sãcãluºuri. Bastionul Macrei deþineadouã treascuri, unul rapid ºi altul de fier, ºi tot acolo, în cele 3 foiºoare, se aflau6 sãcãluºuri, câte douã în fiecare. Linia de apãrare externã a cetãþii dispunea deun numãr de 36 de tunuri care, împreunã cu cele din cetatea internã, alcãtuiauun total de 67 de piese de artilerie diverse. Pentru a îngreuna accesul în cetatepoarta internã avea douã iar cea externã 3 lanþuri de fier.

Potrivit celor înregistrate, cetatea Ineului era una dintre fortificaþiileprincipatului bine dotate cu provizii ºi armament. Linia de apãrare internã constaîn porþile fortificate ºi 3 bastioane, iar cea externã din cele 5 bastioane, cel maiputernic fiind bastionul Macra. O parte din arme a rãmas de la otomani, cum ecazul puºtilor de ieniceri, fiind folosite de cãtre noii stãpâni ai cetãþii. Este deînþeles preocuparea pentru apãrarea cetãþii cãci Ineul se afla în proximitateateritoriilor otomane, expusã tot timpul unui atac turcesc. Dacã comparãmbunurile aflate aici cu cele din Gherla14 ori Fãgãraº15, observãm cã cetãþilerespective erau mai bine aprovizionate atât la capitolul provizii cât ºi la armament.Dar în cazul celor din urmã, domeniile deþinute erau incomparabil mai mari, celpuþin la Fãgãraº, iar inventarele de care dispunem sunt târzii ºi au permisacumulãri de provizii ºi armament.

Conscripþia Ineului, cu toate cã nu are rigurozitatea celor de mai târziu,este unul dintre primele documente care oferã detalii ºi reconstituie imagineaunei fortificaþii de frontierã a principatului transilvan la începutul secolului alXVII-lea, ºi ne aduce informaþii valoroase despre modul cum arãta ºi cumfuncþiona o asemenea cetate.

13 Un tip de tun.14 Gabriel-Virgil Rusu, O mãrturie documentarã despre cetatea Gherla la 1675, în SUBB.Historia, XLVIII, 1-2, 2003, p. 70-82 (text maghiar ºi traducere).15 Urbariile Þãrii Fãgãraºului, II (1651-1680), ed. David Prodan, Bucureºti 1976, p. 309-315; 334-341; 535-545.

93

Anexa

1605, mai 14-15, Ineu

MOL, Urbaria et Conscriptiones, Regestrata, fasc. 28, nr. 61, pãstrat în dubluexemplar: p. 1-12 (primul) ºi p. 13-24 (al doilea).

Conscripþia pertinenþelor ºi inventarul bunurilor ºi armamentului cetãþii Ineu

Anno Domini 1605, 14 die MayConscriptio bonorum per generosis Dominis Franciscum Stucz et Demetrium

Zasfalusy ad arcem Jeneö pertinentem facta.

Boros Jeneö

Judex Lukas Totth nihil habetGeorgius Olah nihil habetFranciscus Zantho boves 4 vaccas 2Georgius Lovas boves 8 vaccas 2

Relicta Emerici Lovas boves 8 vaccas 2Relicta Michaeliy Vayda nihil habet

Georgius Balka nihil habetRelicta Benedicti Ziguli nihil habet

Vagion az Keöreseön negj keöveön valo malom.Az Makram hatt hold zölö.

Pankota

Judex Lazarus FaraJoannes GadÿBalthasar GiergieGeorgius KerekMichael FeÿesJoannes Kovacs

Servus Ladislai Joannes BorrZórób Joannes Miklos

Michael OlaÿosPaulus Kaÿtor

94

Nobilis libertinus

ˆ

Michael PankotayGeorgius ZaboJoannes Vincze

Simand

Judex Andreas SimonJoannes ZaboMichael GarnoczJoannes ZüczBlasius SaradÿStephanus ZwczAbrahamus Jugiaÿ

Relicta Balthasaris ThorniRelicta Bernardi Varga

Joannes FodorRokszin

Judex Georgius Chiszar nihil habetAndreas Zarandy boves 2 vaccas 2Michaelis Bardy nihil habetStephanus Bardy boves 6 vaccas 2Ladislaus NagyEmericus Zarandÿ nihil habetMichael Turzo nihil habetMichael Kadar nihil habetEmericus Kovach vaccas 2Stephanus Kelemen vaccas 2Michael Kelemen boves 7 vaccas 4Emericus Nagy boves 2Michael Kovach boves 6 vaccas 2Stephanus Mihaly vaccas 1Georgius Zarandi nihil habetEmericus Molnar boves 4 vaccas 1Georgius Molnar boves 2 vaccas 2Ladislaus Thurzo boves 4 vaccas 3Michael Kadar vaccas 2Martinus Thurzo vaccas 2 vitellis 2

Ezen faluban kett keoweo walo malom.

95

Kender arto

Johannes Brato vaccas 2Jovit Krachier nihil habetWolfgangus Dusa vaccas 2Wolfgangus Misaly boves 2 vaccas 2Michael Brato nihil habetThomas Jovit nihil habetMichael Mara nihil habetIgnatius Huzar vaccas 2

Drabant Georgius Bacho

Negier portio

Stephanus Mattias nihil habetStephanus Szucz nihil

Relicta Michaelis Bacho nihilRelicta Petrj Farkas nihil

Johannes Zabo Markos nihilLadislaus Szucz boves 2Mathaeus Mezes boves 4Franciscus Veres boves 4Benedictus Muhally nihilThomas Mihally nihil habetBenedictus Mathiassy nihil habetMichael Matthiasy nihil habetMichael Veres nihil habetGeorgius Mathias boves 2

Ternowa

Stephanus Jovamit nihil habetStephanus Demeter nihil habetJoannes Saradi boves 3Blasius Arkos boves 3Jankul Pliszka nihil habetJohannes Kochoba nihil habetThudor Drusa capon 3Blasius Markinth nihil habetStephanus Olah nihil habet

96

Pintek Laka

Simon Mihaly vaccas 3Johannes Barbos vaccas 1Georgius Demeter nihilPetrus Bachit nihil

Gella

Jacobus David nihil habetFranciscus Tho nihil habet

Pertinentia Kapolna

Nagi KapolnaNagj AlmasKys AlmasPoteskaBogiestZerechstMarrestKeorsestAlso ZekasBuchavaPanusestBrastBalthaHanchiorIntre HanchiorJaresleostPloptKapolniczaBungiestiKakaro ezek mind puztak, sohul egi ember sem lakta sok edeotulfogva

Maga birja Fel Thott videke puszta es mind az katona uraimnal vagion.az Capitan Keozeond videke eppen mind az katonai uraimnal vagion az Varhoz

semmi nincz.

97

W›

Anno 1605, May 14 dieInventarium rerum omnium in arce Jenej

Az Keoreos felul walo Bastia alatt

Giartatlan buza Jenej vekaval no. 38 ½ czyw Jenej vekaval no. 4Alakor vagion Jeney vekaval no. 3Boros hordok no. 3Kad vagion no. 2Egi hoszszu bodon no. 1Cheober no. 7Hay ozve varrot darabban no. 6Theorkeoles myz jeze no. 1 ½Zilva veka no. 2Thõrot lada no. 1

Az hoszszu boltban

Kassay keobeol. no. 1Wchyw Jeney vekaval no.16 ½

Az keolseö varfeleol valo bastia allat

Liszt veka no. 19Wchyw weka no. 5Zwzek egi

Az Udvarbiro hazaban

Eczetes altalagh no. 1Asztal vagion no. 1Pad szek vagion no. 2Nozolia vagion no. 16Fa tanirok no. 13no. 13Fa thalak no. 1Zeold lada. no. 1Kemencze no. 1

98

ˆ

ˆ

Az Swteo hazban

Dagasto tekenw vagion no. 3Viznek valo hordo no. 4Zita vagion no. 2Rez mosar no. 1Bors thõró no. 1Was fazok vagion no. 1Korpa vekaval no. 7Rez tekenw no. 1Rez fedeo no. 2Pleh soo tarto vagion no. 2

Az eles tarto hazban

Zwrt faggiw vagion pint no. 1Rez medencze no. 1Pleh eoreg palaszk no. 1Wst wagion keozep szerw no. 1Theoret lada vagion no. 2Pincze thokochka no. 1Soo keovel no. 2Faggiu giartia no. 23Thanir reszbul czinalt no. 12Kendeo kezkenew vagion no. 1

Item

Tul es innot az az Keoreosen az Jeney feoleon negi darabban vagion zab veka....no. 31

Pankotan

Harom darab feöleoben vagion keöles veka no. 6 ½Rokszimion niolcz adfel holdban vagion keöles veka no. 5Jenoben váám vagion Capitan uram akarattiabull, mellinek az iovedelme mostanporkolab uramnak jrt, fizeteseyertth es aztal tartasayerth.Az Praepost zölöknek az tizenkett hold zölönek feleth, Capitan uram birÿa mellÿ zölökaz Jeneÿ hegion vadnak.

99

ˆ

ˆ

ˆ

ˆ

ˆ

ˆ

Anno 1605, 15 die MaÿInventarium omnium instrumentorum bellicorum in arce Boros Jeneö existentem

Ezak az Hadÿ Zerzamok mind Porkolab uram gondviselese alatth vadnak

Az tegwer hazban

Algiu por Gönczy hordoval vagion no. 5Thonnakal por vagion no. 19Muskatyr puskak. no. 65Seregh bontohoz valo zakallos no. 6Zakallosok vadnak no. 30Janchiar puska agiastul vagion no. 10Janchiar puska vas agiattlan no. 13Jachiar puska agiak no. 7Vihony hozu vasu alabard no. 7Kett kezre valo teõr vagion no. 4Lanczfa vagion no. 12Rud vasak vadnak no. 159Huveles jsperger vagion no. 24Nemet hanczar hwveletlen no. 1Huveletlen jsperger vagion no. 24Nemet fegiver derek vagion no. 19Nemet sisak vagion no. 2Algiu kerek talpara valo sin vas no. 6Algiu kerekhez valo panth no. 6Persellÿ vagion no. 2Tengelly bw karika vagion no. 2Vas lampas vagion no. 2Twzes lampas vagion no. 4Twzes kalach vagion no. 5Ostrom darda vagion no. 19Twzes chuprok vadnak no. 240Zövettnekek vadnak no. 9Zakalos forma vagion no. 8Twzes suliom vagion no. 70Vas suliom vagion no. 150Wres chuprok tuzes zerzamnak valok no. 125Pornak valo bör saak no. 4

100

ˆ

ˆ

ˆ

Feniö viaz tonnaval no. 3Saletrom tonnaval no. 1Twzes kolach kezwletlen no. 1Twzes bot kezwletlen no. 1Kanott vagion keotessel no. 14Kett olvazto serpeneö no. 2Zakalos guliobis tonnaval no. 1Fel tonna ereztettlen salitrom no. ½Egy tarzkhoz valo forma no. 1Ken kö kett tonnaval elegÿ porrall no. 2Nieletlen vas aso vagion no. 40Vasbul csinalt kapak valnok no. 132Kopÿa vasak vadnak no. 34Falkonihoz valo guliobisok no. 500Taracz guliobis egi tonnaval no. 1Fekw tarazhoz valo guliobis no. 240Forgo tarazkhoz valo guliobis no. 50Tõrõt nemet dob no. 1Csigahoz valo kötell no. 2Fallkonihoz valo kötell no. 3Egi tabla on tezen wasatth no. 5Kez rud on vagion fontt benne no. 120

Az belseo varban

Az belsö var kapuÿaban zakalos no. 18

Az Dobolo Bastian

Egy falkonyEgy sebes tarazkEgy zakalos

Az zigett felöl valo Bastian

Egy vas tarazkEgy hozu siska

101

ˆ

ˆ

ˆ

ˆ

Az harmadik Bastian

Egy sebes tarazk

Az kapu fölöt valo heyazatt alatth

Egy vas tarazkHatt zakalos

Az kwlso varban, kapitan uram haza alatth

Ketth forgo tarazkEgy falkonyEgy agiu vontato láncz

Az kwlso kapuban

Hatt zakalos

Eggik kwlso Bastian

Egÿ falkony

Az masik Bastian

Egy hozu sÿger

Az piarcza zolgall

Egÿ sebes tarazk

Az vadazi Bastian

Egy fekw tarazkEgÿ mosar pattantiu

Az zigett feolvalo Bastian

Keötth zakalos

102

Az varos kapuiban az fölsö kapuban

Egy seregh bonthoNegy zakalos az kapu fölötth

Az also kapu fölötth

Egÿ kurtha tarazkNegÿ zakalos

Az Makratt Bastian

Ketth tarazk, eggik sebes tarazk masik vas

Ugian otthaz Czirkaloban

Kett zakalos

Masik Czirkalloban

Kett zakallos

Harmadik Czirkalloban

Kett zakallos

Az belsö var kapuyan vagion láncz no. 2Az kulsö var kapuÿan vas láncz no. 3

Însemnare pe fila finalã: Urbarium arcis Boros Jeneö 23 May 1605Ittem inventarium eiusdem arcis [per Franciscum Ztucz etDemetrium Zazfalusy] eodem die et anno.

103

LA CONSCRIPTION ET L’INVENTAIRE DES BIENS DU CHATEAUFORT DE INEU DE L’ANNÉE DE 1605

Résumé

La localité de Ineu apparaît mentionnée dans des documents encommencent du XII-e siècle. En fin du XV-e siècle on a construit ici unefortification qui, en suite des restaurations ultérieures, a survécu jusqu’à nosjours. Au milieu du XVI-e siècle toute la zone a été occupée par les ottomans,qui y resteront jusqu’à la fin de ce siècle. En suite de l’offensive chrétienne del’année de 1595, le chateau fort de Ineu et la zone adjacente ont été récupéréspar les armées transylvaines, celle-ci se maintenant dans les frontières du Principattransylvain jusqu’à l’année de 1658, après une décennie de la récupération decelui-ci, en mai 1605, on a réalisé un inventaire des tous les biens et de l’armementexistent à ce temps-là dans le chateau fort. Le document, présente dans l’annexe,reproduit en détail le système de fortifications, les types de canons, le moded’emplacement de l’artillerie et les vivres dont les défendants disposaient. Acette occasion ont été inscrites les localités et les terres qui appartenaient auchateau fort et ses redevances. C’est l’une des premiers témoignages de cettesorte concernant un chateau fort de frontière du Principat de la Transylvanie,nous offrant des informations importantes sur la structure et le mode defonctionnement d’une telle fortification.

104

ACAÞIU BARCSAI DE BÂRCEA MARE, ULTIMUL BAN ALLUGOJULUI ªI CARANSEBEªULUI

(26 DECEMBRIE 1644 – 14 SEPTEMBRIE 1658)

Sorin Bulboacã*

Cuvinte cheie: Banat, personalitate, prerogative, calvinism, diplomaþieKeywords: Banat, personality, prerogatives, calvinism, diplomacy

Acaþiu Barcsai de Bârcea Mare1 provenea dintr-o familie de mici nobiliromâni din regiunea Hunedoarei, fratele sãu Andrei ajungând cãpitan alFãgãraºului iar sora sa, Ana Barcsai, s-a mãritat cu un nobil român haþegan,Petru Burda2, care în 1641-1642 a devenit vicecomitele comitatului Hunedoarei.

S-a remarcat ca un diplomat de carierã, cunoscând ideile cuprinse încelebra lucrare Principele a lui Machiavelli, pe care a citit-o de mai multe ori,fãrã a fi însã de acord cu principiile expuse acolo3. Diplomat abil, avantajat ºide cunoaºterea limbii române, Acaþiu Barcsai a adus reale servicii principilorGheorghe Rakoczy I ºi II, în raporturile acestora cu domnii români MateiBasarab, Vasile Lupu ºi Gheorghe ªtefan, dar ºi cu Poarta otomanã. A negociatcu Vasile Lupu, domnul Moldovei, diverse proiecte politice: un posibil tratatîntre voievodul Moldovei ºi Matei Basarab (20 august 1638); perspectiveleunei cãsãtorii între Maria, fiica mai mare a domnului Moldovei, ºi Sigismund,

* Universitatea de Vest Vasile Goldiº Arad, e-mail: sorin_bulboaca@yahoo.com

1 Frigyes Pesty, Krassó vármegye története, IV, Budapesta, 1883, p. 340, 349, 352–384;Andrei Veress, Epistolae et acta Generalis Georgii Basta, X, p. 204–206; MonumentaComitialia Regni Transsylvaniae, XI, 1866, p. 162; Eudoxiu Hurmuzaki, Documenteprivitoare la istoria românilor, IX/1, Bucureºti, 1897, p. 69–70; Ioan Lupaº, Principeleardelean Acaþiu Barcsai ºi mitropolitul Sava Brancovici(1658-1661), în AARMSI, Seria II,XXXX, 1912-1913, p. 566-585.2 Magyar Országos Levéltár (Arhivele Naþionale Maghiare), P. 102/24.3 Susana Andea, Transilvania, Þara Româneascã ºi Moldova. Legãturi politice (1656–1688), Cluj-Napoca, 1996, p. 104-110.

fiul mezin al principelui Gheorghe Rakoczy I (12 august 1643-28 ianuarie 1644),precum ºi un posibil tratat de alianþã moldo-ardelean (2 decembrie 1643).

În 1644, pentru a urgenta obþinerea unui sprijin militar din Moldova încampania antihabsburgicã înterprinsã de Gheorghe Rakoczy I, în cadrulrãzboiului de 30 de ani, principele l-a trimis pe banul Acaþiu Barcsai la Iaºi sãnegocieze cu Vasile Lupu, care a oferit 700 de oºteni ca ajutor în luptele împotrivaarmatei imperiale din Ungaria Superioarã4.

Banul Acaþiu Barcsai se bucurã de preþuirea ºi încrederea principeluiGheorghe Racoczy, devenindu-i sfetnic de tainã5 ºi consilier intim6. În 1645,banului Barcsai i se încredinþa misiunea de a-l reprezenta pe principele ardeleanla nunta domniþei Maria, fiica lui Vasile Lupu, cu nobilul lituanian JanusRadziwill7, alãturi de generalul Ioan Kemeny ºi nobilul ªtefan Mariaº.

Barcsai a susþinut ideea unei confederaþii a Þãrilor Române care sã aibãun pronunþat caracter defensiv. Demersurile sale diplomatice din anii 1638–1645 demonstreazã cã nu numai intenþia realizãrii unui sistem de alianþe politice,ci ºi dorinþa extinderii influenþei principelui transilvãnean la sud ºi est de Carpaþi,care se visa suveranul þãrilor româneºti extracarpatice8.

Banul Acaþiu Barcsai a pledat în 10 cazuri pentru acordarea nobilitãþiiºi a blazonului unor persoane din banatul Lugojului ºi Caransebeºului: diaculIoan Thuri, prim–castelan al Lugojului (1647)9, Martin ºi Ioan Pascotã dinLugoj (1647)10, Martin ºi Ioan Nagy din Caransebeº11, foºtii iobagi Andrei,Ioan ºi Nicolae ªtefan din Lugoj (1651)12, dascãlul Valentin Nyiressi din Lugoj(1651)13, Ioan Luca din Lugoj (1652)14, Dimitrie Cãlina din Caransebeº (1652)15,4 Istoria Românilor, V, Bucureºti, 2003, p. 194.5 Andrei Veress, op. cit., X, 1938, p. 32–34, 139-141, 157–159, 162–164, 166–168; CostinFeneºan, Diplome de înnobilare ºi blazon din Banat (secolele XVI-XVII), Timiºoara, 2007,p. 203-205, doc. 50 (din 8 martie 1655): principele Gheorghe Rakoczy al II-lea îl numeºte„consilierul nostru de tainã, credincios nouã sincer iubit” (consiliarii nostri intimi… fidelisnobis sincere dilecti).6 Costin Feneºan, op.cit., p. 195-197, doc. 45 (din 6 martie 1652).7 Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, V, Bucureºti, 1973, p. 135, 647.8 Dragoº-Lucian Þigãu, Banii de Caransebeº ºi Lugoj. Consideraþii asupra atribuþiilor ºicompetenþelor acestora, în SMIM, XVI, 1998, p. 233.9 Costin Feneºan, op. cit., p. 144-146, doc. 27.10 Ibidem, p. 148-151, doc. 2911 Ibidem, p. 155-157, doc. 31.12 Ibidem, p. 188-190, doc. 42.13 Ibidem, p. 191-193, doc. 43..14 Ibidem, p. 194, doc. 44.15 Ibidem, p. 195-198, doc. 45.

106

Gabriel Szirmai din Caransebeº (1653)16, Toma Kulcsar din Caransebeº (1655)17,Francisc, Mihai ºi Ioan Bardi din Caransebeº (1655)18.

În 1650 Acaþiu Barcsai îndeplinea ºi funcþia de comite suprem alcomitatului Hunedoarei19, menþionat ca atare în 1651, 1652, în 165320 ºi în1655.

Acaþiu Barcsai a îndeplinit ºi o misiune diplomaticã la Istanbul înoctombrie 1654 ºi a fost numit de Gheorghe Rakoczy al II-lea în calitate demembru în comitetul locþiitor ce a condus Transilvania în absenþa principeluiplecat în expediþia militarã din Polonia (1657)21. Acaþiu Barcsai a cultivat legãturiºi cu unii boieri din Moldova ºi Þara Româneascã, ca de pildã marele logofãtGheorghe ªtefan, viitorul domn al Moldovei din anii 1653 – 165822, care-lnumea Bocea Ionaº23.

Acaþiu Barcsai a îndeplinit ºi funcþia de preºedinte al Tablei princiare (alTablei de judecatã); a deþinut aceastã dregãtorie în 165324 ºi 1655–165725. BanulAcaþiu Barcsai a participat ca membru în comisia de revizuire a ConstituþiilorAprobate ale Transilvaniei (în 1653)26.

În iulie 1655, prin intermediul lui Ioan Boroº, comandantul armateitransilvãnene din Þara Româneascã, Constantin ªerban Basarab îl ruga peprincipele Gheorghe Rakoczy al II-lea sã-l trimitã pe banul Acaþiu Barcsai cu1000 de oºteni în pãrþile Jiului, pentru a-i urmãri pe seimenii rebeli27.

Banul Acaþiu Barcsai a fost un calvin înflãcãrat care, în 1644, a opritfinalizarea construcþiei bisericii catolice din Slatina de Timiº28 ºi a susþinut

16 Ibidem, p. 200, doc. 47.17 Ibidem, p. 203-205, doc. 50.18 Ibidem, p. 206, doc. 51.19 Idem, Documente medievale bãnãþene (1440-1653), Timiºoara, 1981, p. 198 – 199, doc.50.20 Constituþiile Aprobate ale Transilvaniei (1653), editor Liviu Marcu, Cluj-Napoca, 1997,p. 246.21 Susana Andea, op. cit., p. 110 – 111.22 Ibidem, p. 111.23 Hurmuzaki, op. cit., XV, p.1263.24 Costin Feneºan, Diplome de înnobilare, p. 200, doc. 47 (din 18 ianuarie 1653).25 Istoria Românilor, V, Bucureºti, 2003, p. 706.26 Constituþiile Aprobate ale Transilvaniei (1653), p. 21, 246 – 247.27 „Mã roagã voievodul ºi boierii ca Mãria Ta sã scrii domnului Acaþiu Barcsai, ca sã trimitãîn munþi, în valea Jiului, mãcar 1000 de oameni, iar Mãria Ta sã vesteºti câteva porunci,care sã fie rãspândite printre lotri” - Cãlãtori strãini, V, p. 525.28 Doru Radosav, Culturã ºi umanism în Banat. Secolul XVII, Timiºoara, 2003, p. 140.

107

financiar tipãrirea unor cãrþi de cult în limba românã, de facturã calvinã29. Astfel,ªtefan Fogaraºi, pastor calvin din Lugoj, a tradus în româneºte Catehismulcalvinesc al profesorului Alstedius, pe care l-a tipãrit la Alba Iulia în 1648 culitere latine ºi ortografie maghiarã, pe cheltuiala lui Acaþiu Barcsai, banulLugojului ºi Caransebeºului30. Prefaþa este dedicatã lui Acaþiu Barcsai, prezentatîn lucrare ca „mare ban al Lugojului ºi Caransebeºului”31. ªcolile româno-calvinedin Caransebeº ºi Lugoj au beneficiat de ajutoare financiare ºi de „pãrinteascagrijã” a banului Acaþiu Barcsai32.

În conjunctura politico-militarã extrem de complicatã ºi dificilã din 1657–1658, la iniþiativa Porþii, banul Acaþiu Barcsai devine principe al Transilvaniei(septembrie 1658-decembrie 1660), fiind obligat de turci sã cedeze Imperiuluiotoman cetãþile Lugoj, Caransebeº, cu teritoriul banatului33. Banul Acaþiu Barcsaia refuzat, la început, demnitatea de principe dar marele vizir ºi-a impus voinþa.În ziua de 4 septembrie 1658 marele vizir Kuprulu i-a dãruit lui Barcsai, dupãobicei, caftanul domnesc, o cucã împodobitã cu pene înalte, un buzdugan ºi uncal cu harnaºament bogat ºi l-a trimis cu o ceatã de turci sã obþinã confirmareadietei ca principe. Nobilimea ardeleanã n-a acceptat alegerea noului principe.Întrunitã la Sighiºoara, dieta Transilvaniei a protestat, afirmând cã investirealui Acaþiu Barcsai de cãtre marele vizir în aceastã înaltã dregãtorie reprezintã ovãditã imixtiune a Porþii în treburile interne ale þãrii. Presiunile exercitate deotomani au fost însã atât de puternice încât au înfrânt rezistenþa nobilimiiardelene. Dieta a reuºit sã obþinã de la noul principe doar angajamentul cã se varetrage îndatã ce Rakoczy al II-lea se va împãca cu marele vizir.

S-a pãstrat scrisoarea adresatã de Barcsai bãnãþenilor la 12 septembrie1658, în care îi sfãtuia sã predea de bunãvoie turcilor Lugojul ºi Caransebeºul34,promiþându-le în schimb cã nobilii din Banat, ce se vor refugia în Transilvania,

29 Ibidem, p. 140–141.30 I. Bãnãþeanul, Cel din urmã ban al Caransebeºului ºi Lugojului, hunedoreanul Acaþiudin Bârcea Mare (Barcsai Akos), ca stimulator al progresului cultural–bisericesc, în MB,X, 1960, 3-6, p. 29-35; Mircea Pãcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ed. II, II,Bucureºti, 1994, p. 177.31 Doru Radosav, op. cit., p. 137-138.32 Nicolae Drãganu, Mihail Halici, în Dacoromania, IV, 1924-1926, p. 89.33 Cristina Feneºan-Bulgaru, Problema instaurãrii dominaþiei otomane asupra banatuluiLugojului ºi Caransebeºului, în Banatica, 4, 1977, p. 223 – 238.34 Fr. Pesty, op. cit, IV, p. 352–354.

108

vor fi despãgubiþi cu alte moºii pentru domeniile pierdute în Banat35. Cronicarulardelean George Kraus a menþionat în cronica sa cã banul Acaþiu Barcsai acedat banatul Lugojului ºi Caransebeºului în ultimã instanþã, în faþaameninþãtoarei presiuni militare otomane36.

Stãrile au impus condiþia ca durata domniei lui Acaþiu Barcsai sã fielimitatã la momentul iertãrii de cãtre Poartã a lui Gheorghe Rakoczy al II-lea.La 11 octombrie 1658 Acaþiu Barcsai a primit jurãmântul de credinþã al nobilimiiitransilvãnene.

În acest context, Barcsai încearcã sã pãstreze relaþii normale cu fostulprincipe, comunicându-i condiþiile alegerii sale ca principe, dar ºi asigurãrile depãstrare a „loialitãþii” faþã de cel demis37. Domnul Þãrii Româneºti, Mihnea alIII-lea, prezent alãturi de marele vizir în campania militarã din Ardeal din 1658,a cerut sprijin principelui Acaþiu Barcsai pentru a se putea reîntoarce la sud deCarpaþi. Pretextând cã se teme pentru scaunul muntenesc ameninþat – prin lungasa absenþã - de Constantin ªerban Basarab, Mihnea l-a rugat pe Acaþiu Barcsaisã intervinã pe lângã marele vizir sã-l lase sã plece. Demersurile principeluiBarcsai au avut succes ºi mica oºtire a lui Mihnea al III–lea s-a putut reîntoarceacasã.

Între poruncile Porþii primite de Acaþiu Barcsai era ºi cea referitoare laprinderea ºi predarea celor doi domni fugari, Constantin ªerban Basarab ºiGheorghe ªtefan. Tentativele formale de prindere a celor doi, realizate dinporunca principelui Acaþiu Barcsai, se dovedesc a fi un eºec. Probabil AcaþiuBarcsai nu a intenþionat efectiv sã îndeplineascã poruncile Porþii referitoare ladomnii români, fapt cunoscut ºi de cãtre cei în cauzã. Numai aºa se explicãºederea ºi libertatea de miºcare în Transilvania, afiºatã de foºtii domni ai ÞãriiRomâneºti ºi Moldovei. Prinderea ºi predarea domnilor fugari de cãtre AcaþiuBarcsai ar fi însemnat încãlcarea unei îndelungate tradiþii în raporturileTransilvaniei cu Moldova ºi Þara Româneascã, potrivit cãreia niciodatã fugarii

35 Patriciu Dragalina, Din istoria Banatului Severin, II, Caransebeº, 1900, p. 142; GeorgePopovici, Istoria românilor bãnãþeni, Lugoj, 1904, p. 257.36 G. Kraus, Cronica Transilvaniei (1608 -1665), editori G. Duzinchevici ºi E. Reus-Mârza,Bucureºti, 1965, p. 271; contextul dificil în care a preluat tronul princiar Acaþiu Barcsaieste explicat ºi analizat detaliat de istoricul clujean Cãlin Felezeu, Statutul instituþiei centralea Transilvaniei reflectat în raporturile cu Poarta otomanã (sec. XVII), în Raportul puterecentralã – factori politici interni reflex al statutului juridic al Principatelor Române (sec.XVII – XVIII), coord. de Veniamin Ciobanu, Iaºi, 2006, p. 78-84.37 Susana Andea, op. cit., p. 109.

109

stabiliþi aici n-au fost trãdaþi ºi predaþi Porþii38. Mihnea al III-lea a încercat, fãrãsucces, sã-l atragã pe Acaþiu Bracsai în coaliþia antiotomanã39. Printr-o scrisoare,Mihnea i-a dezvãluit planurile militare antiotomane. Dar, înconjurat de otomaniicare-l pãzeau cu grijã de o eventualã rãzvrãtire, Barcsai, dupã citirea scrisorii,a avut o atitudine reþinutã, prudentã. Acaþiu Barcsai l-a întrebat pe predecesorulsãu dacã nu este cumva potrivit sã trimitã la Poartã documentul primit,deconspirând în acest fel planurile domnului muntean. Principele a lãsat în seamadietei sarcina unui rãspuns. Întrunitã la Bistriþa, Dieta Transilvaniei a respinspropunerile lui Mihnea al III-lea40.

Panaiotachi Nikusios, omul lui Acaþiu Barcsai la Poartã, a dezvãluitdregãtorilor Imperiului Otoman intenþia lui Mihnea al III-lea de a se rãzvrãtiîmpotriva Porþii. La 23 martie 1659, P. Nikusios i-a trimis principelui Barcsai oscrisoare prin care îl anunþa cã Mihnea este complet discreditat la Poartã, cãdregãtorii otomani sunt convinºi de vinovãþia sa ºi cã marele vizir va faceschimbarea de domnie în Þara Româneascã – doritã ºi de principe - imediatdupã ce va fi venit tributul. În locul lui Mihnea, urma sã fie numit de sultanprinþul Grigore Ghica, fiul lui Gheorghe Ghica, domnul Moldovei41.

În primãvara anului 1659, Acaþiu Barcsai a încercat sã reia legãturile cudomnul muntean, apelând în acest sens la serviciile lui Matei Balogh, solicitându-i sã restabileascã buna prietenie între cele douã þãri ºi sã mijloceascã o înþelegereîntre conducãtorii lor. Mihnea al III-lea nu a acceptat însã jocul dublu alprincipelui Acaþiu Barcsai ºi ºi-a retras trupele pe care i le lãsase acestuia, pentruapãrare, în toamna anului 165842. Din acest moment, obiectivul lui Mihnea afost înlocuirea lui Acaþiu Barcsai la conducerea principatului cu Ioan Kemeny,fiind dispus sã plãteascã ºi uriaºa sumã de rãscumpãrare cerutã de hanul tãtarilordin Crimeea43; Ioan Kemeny a ajuns în Þara Româneascã la începutul lunii iunie1659.

Ca principe al Transilvaniei, Acaþiu Barcsai a favorizat rãspândireacalvinismului printre românii ardeleni. Dorind sã-ºi consolideze poziþia ca

38 Susana Andea, op. cit., p. 111.39 Marin Matei Popescu, Adrian N. Beldeanu, Mihnea al III-lea (1658-1659), Bucureºti,1982, p. 150-151.40 Ibidem, p. 151-152.41 Ibidem, p. 153.42 Ibidem, p. 155.43 Ibidem, p. 157-158.

110

principe prin atragerea de partea sa a preoþimii ortodoxe, Acaþiu Barcsai aacordat, la 9 ianuarie 1659, o nouã diplomã de confirmare mitropolitului SavaBrancovici, acordându-i jurisdicþie ºi asupra Þãrii Fãgãraºului, pe lângã teritoriileamintite în diploma lui Gheorghe Rakoczy al II-lea. La 15 martie 1659, Barcsaiîi scutea pe preoþii români de toate îndatoririle fiscale pe care le aveau faþã devistieria principatului44. La 20 martie 1659, printr-un alt decret, erau acordateaceleaºi scutiri ºi preoþilor din Þara Fãgãraºului. În iulie 1659, dupã ce AcaþiuBarcsai a ocupat Alba Iulia, l-a destituit pe mitropolitul Sava Brancovici ºi l-aimpus ca mitropolit pe Ghenadie al III-lea care se intitula „arhiepiscop deBãlgrad, Maramureº ºi a toatã Þara Ardealului”.

Raporturile Transilvaniei cu Þara Româneascã au intrat, cãtre sfârºitulverii anului 1659, într-o nouã fazã. Convins ºi de Ioan Kemeny, Mihnea al III-lea a acceptat ideea încheierii unui tratat de prietenie cu Acaþiu Bracsai. Înacest scop au plecat în Ardeal ca soli de pace ai lui Mihnea Ioan Kemeny ºi unboier muntean45. La 28 august 1659, Ioan Kemeny se prezenta în faþa principelui– aflat la Cristur, la lucrãrile dietei – unde, comunicând propunerile de pace alelui Mihnea al III-lea, a insistat sã fie acceptate. Drept gaj al pãcii, principatultrebuia sã trimitã în Þara Româneascã 3 nobili ostatici, alþi 3 bãrbaþi munteni defrunte urmând sã fie ostatici, pentru reciprocitate, pe lângã principele ardelean.Cu acordul nobilimii din dietã, Acaþiu Barcsai a acceptat condiþiile lui Mihneaal III-lea.

La 5 februarie 1660 vlãdicãi Ghenadie, principele i-a impus condiþii deo severitate nemaiîntâlnitã pânã atunci. Ele cuprindeau: supunerea faþã desuperintendentul calvin maghiar; desfãºurarea slujbei în biserici numai în limbaromânã; abandonarea superstiþiilor (superstitionum colluvies); interzicereacuminecãturii ºi botezului dupã ritul vechi; „dezrãdãcinarea sãrutãrii icoanelorºi a crucii”; divorþul nu se putea pronunþa decât cu acordul protopopilor ºi asuperintendentului maghiar; reducerea învãþãturii la Sfânta Scripturã,impunându-se Noul Testament de la Belgrad (1648); nu va lua amenzi, nici nu-ºi va creºte abuziv veniturile, întrebuinþându-le la ºcoli; nu se va amesteca înafacerile þãrii; nu va adãposti cãlugãri sau alþi strãini46.

44 Mircea Pãcurariu, op. cit., p. 82.45 Marin Matei Popescu, Adrian N. Beldeanu, op. cit, p. 160.46 Hurmuzaki, op. cit., XV, p. 1291 – 1293.

111

Principele Acaþiu Barcsai a întreþinut corespondenþã cu diacul de limbãmaghiarã din cancelaria Moldovei, Matei Literatul47. Într-un document ineditdin perioada septembrie- decembrie 1660, principele Acaþiu Barcsai se adreseazãlui Matei Literatul, drept urmare a unei plângeri fãcute de acesta, în problemabanilor oferiþi de el pentru eliberarea unor nobili ardeleni din robia tãtarã48.

A fost un principe slab, care în ciuda sprijinului Porþii n-a reuºit sãdomine situaþia din Transilvania ºi nici n-a putut sã-l înlãture definitiv pe fostulprincipe Gheorghe Rakoczy al II-lea, care ºi-a reluat domnia în 1659–166049.În august 1659 fostul principe Gheorghe Rakoczy al II-lea, în fruntea uneiarmate, a pornit împotriva lui Barcsai. La sfârºitul lui august a trecut MunþiiMeseºului ºi a pornit asupra Cristurului, unde se afla dieta, care s-a dizolvat laapropierea armatei sale. Era chiar în ziua în care cei 3 nobili desemnaþi a garantapacea cu Þara Româneascã plecau sã îºi îndeplineascã misiunea50.

Dupã ce primi vestea cã un corp de oaste de 1200 de ostaºi, condus deªtefan Varadi, a fost risipit de trupele lui Rakoczy, Acaþiu Barcsai s-a retrasprecaut la Deva, oraº aflat mai aproape de protectorul sãu, paºa de Timiºoara.De aici a trimis pentru tratative la Rakoczy pe Kemeny; Barcsai se arãta dispussã renunþe la putere, cu condiþia ca succesor sã-i fie Ioan Kemeny (era exactdorinþa lui Mihnea al III-lea)51. În timpul discuþiilor, a sosit din Þara Româneascãvestea cã voievodul muntean s-a rãzvrãtit împotriva Porþii. În noul contextpolitic, Gheorghe Rakoczy al II-lea a cerut ºi a obþinut de la dieta convocatã laTârgu Mureº, acordul realegerii lui ca principe (începutul lui septembrie 1659),ca urmare a abdicãrii temporare a lui Acaþiu Barcsai. Veºtiile despre victoriileîmpotriva turcilor obþinute de Mihnea al III-lea i-au fost aduse marelui vizirKuprulu de un curier special al lui Acaþiu Barcsai care, refugiat la Timiºoara,suferea un prost tratament din partea otomanilor52.

În lipsa unor forþe militare suficiente care sã-l susþinã, Acaþiu Barcsaise retrage în iarna lui 1659–1660 la Sibiu, unde este supus unui prelungit asediudin partea principelui destituit de turci. În decembrie 1659, judelui Braºovului,

47 Susana Andea, Din relaþiile Transilvaniei cu Moldova ºi Þara Româneascã în secolul alXVII-lea, Cluj-Napoca, 1997, p. 55; 75-77.48 Serviciul Judeþean Cluj al Arhivele Naþionale, Fond Lazãr de Lãzarea, fila 29.49 Istoria Românilor, V, p. 199 -201.50 Marin Matei Popescu, Adrian N. Beldeanu, op. cit., p. 161.51 Ibidem, p. 162.52 Ibidem, p. 192-193.

112

Mihail Hermann, i-a sosit o poruncã de la Acaþiu Barcsai sã-l prindã pe domnulfugar refugiat în Þara Bârsei, Mihnea al III-lea53.

La începutul anului 1661, noul principe ales de stãrile ardelene, IoanKemeny, a pus sã fie schingiuit Andrei Barcsai, fratele principelui Acaþiu Barcsaiºi comandant al Fãgãraºului iar ulterior, din porunca lui Kemeny, Acaþiu Barcsaiºi cei doi fraþi ai sãi, Andrei ºi Gaºpar, au fost executaþi sub învinuirea cã uneltesccu turcii54.

ACAÞIU BARCSAI OF BÂRCEA MARE, THE LAST BAN OF LUGOJAND CARANSEBEª (26 DECEMBER 1644 – 14 SEPTEMBER1658)

Abstract

The controversial personality of the last ban of Lugoj and Caransebes,Acatiu Barcsai, was rigorously analyzed, on the basis of the testimonies of theepoch, by I. Banateanul, who highlighted his role as a stimulator of cultural-church progress and Ion Totoiu approached the problem of Turkish dominationin Banat and Crisana, achieving the first study about the history of vilayet ofTimisoara. The complex and contradictory personality of the last ban of Lugojand Caransebes, the Romanian Acatiu Barcsai is restored in the context ofinternational reports. The most important diplomatic activity was that of thelast ban, Acatiu Barcsai (1644-1658), and it’s illustrated by his relations withWalachia and Moldavia during the reigns of Matei Basarab, Vasile Lupu,Gheorghe Stefan, Constantin Serban Basarab. A career diplomatist, the confidentperson of Prince Gheorghe Rakoczy II, he was a member of the “locumtenenscomitee” that governed Transylvania when the Prince participated at theunfortunate campaign in Poland (1657).

Some bans, like Acatiu Barcsai, accomplished the position of presidentof the princely Table. The ban Acatiu Barcsai also participated as a member in

53 Ibidem, p. 233.54 Cãlãtori strãini, V, p. 584.

113

the commission of revision of Constitutiile Aprobate ale Transilvaniei (in 1653),that guarantees the privileges of the two districts of Banat.

In the XVIth-XVIIth centuries, the bans of Caransebes-Lugoj conductedthe confessional life of Eastern Banat, actively sustaining the Reform, moreprecisely the Calvinism. Thus, the ban Acatiu Barcsai forbade the finalizationof the construction of a Catholic church at Slatina de Timis in 1644 and financiallysupported the printing of a Romanian book, of Calvinistic structure.

The disappearance of the banate of Lugoj was produced in the contextof the tragic events in 1658, when the great vizier Mehmed Kuprulu undertooka punitive expedition against prince Gheorghe Rakoczy II, who had flagrantlyencroached upon his dispositions. Under the threat of the Turkish army andlacking all support of prince Gheorghe Rakoczy II, in August the 23rd theauthorities of Ardeal accept the “election” of the last ban of Lugoj andCaransebes, Acatiu Barcsai, as prince of Transylvania. The Porta imposed thenew prince extremely tough conditions, among which the renunciation to thecitadels that were providing the defensive line of the country in the westernpart: Lugoj, Ineu, Caransebes, Dezna, that passed under Turkish domination.The districts o Caransebes and Lugoj were yielded to the Turks by AcatiuBarcsai only in the context of the Ottoman ultimatum of September 1658.

114

LES PREROGATIFS JURIDIQUES DU JUGE VILLAGEOISDANS LA LEGISLATION DU XVIIÉ SIÈCLE1

Livia Magina*

Mots clé: juge villageois, legislation, TransylvanieCuvinte cheie: jude sãtesc, legislaþie, Transilvania

L’analyse d’une institution, de ses transformations et de son évolution,que celle-ci parcourt, suppose l’usage de tout type de source disponible. Leroyaume médiéval hongrois, continué dans sa côté orientale par le PrincipatAutonome de la Transylvanie, a produit, sauf les impressionnantes quantités dediplômes et de documents ayant le rôle de prouver le problématique de lapropriété, des milliers d’actes juridiques concernant tous les aspects de la viesociale et politique.

L’institution du juge villageois, peu étudiée dans l’historiographieroumaine, peut être mise en évidence à la base de la pyramide institutionnelle,ayant d’une manière claire la plupart de ses attributions dans le milieu rural, lejuge villageois concentrant dans ses mains l’administration du village, recevant,en échange, toute une série de privilèges. L’histoire du menu peuple a été souventignorée, bien que les catégories de la base sociale aient vécu selon des lois etdans des institutions aussi complexes que toutes les autres situées au sommetde la société. L’historiographie, tant roumaine que hongroise, a utilisé desinformations sur le juge villageois existantes dans des documents d’archive(ces qu’on appelle urbarii – David Prodan) ou dans les collections des loisconcernant les villes (Szabó István), et aussi dans une restreinte mesure de lalégislation centrale. Il existe une raison précise pour cet état de faits, car lalégislation centrale s’occupe seulement d’une manière sporadique de cetteinstitution dans le cadre de ses dispositions. Au delà des prévoyances juridiqueset des mentions documentaires, les institutions mineures, comme celui du jugevillageois, ont continué leur fonctionnement connectées à ,,la longue durée” de

* Muzeul Banatului Montan, Reºiþa, Bd. Republicii, nr. 10, e-mail: liviamagina@yahoo.com1 Cette étude est une partie de l’ouvrage soutenu dans le programme de doctorat.

l’histoire, qui paradoxalement les maintient à la périphérie de l’intérêt duchercheur. En dépit de la précarité des mentions législatives, on peut observerque l’institution a été solidement ancrée dans les réalités de l’époque, ce typede document découvrant une facette impossible d’être mise en évidence pardes autres genres d’actes. Etant une institution située à la base de l’hiérarchie,le législateur n’est pas directement intéressé par celle-ci en soi, mais plutôt desa relation avec les échelons supérieurs de la pyramide sociale et politique. Lemanque des documents émis même par l’institution du juge villageois, nousprive de son point de vue vis-à-vis des commandements de la loi. L’importancedes caractéristiques offertes par la législation consiste dans le fait qu’elle nousoffre une image qui contient les attributions, les compétences mais aussi lesobligations dune institution rurale, peu visible dans d’autres documents.

Pour une longue période la coutume a représenté pour le royaumehongrois la principale source de droit. Mais l’absence des textes écrits auraitfait la vie juridique peu opérable. Les premiers décrets ont été émis par le roiStéphane, mais la plupart des rois hongrois ont eu une activité de ce genre, dece point de vue se remarquant les rois Ludovic I de Anjou (1342-1382),Sigismund de Luxembourg (1387-1437) et Matia Corvin (1458-1490). Lesactes, portant le sceau royal, ne se sont pas constitués dans un corpus ou unearchive propres à l’institution royale, étant répandues dans de diverses locationset de fonds.

Un premier recueil de ces lois et règlements de droit a été organisé parStéphane Ilosváy qui, resté au stade de manuscrit, a constitué la base pour lacollection Corpus Juris Hungarici. En 1696 Martin Szentiványi a publié cettenouvelle collection de lois qui, en suite de son usage intense et prolongé, avaitacquiert un caractère officiel, sans que ce fait soit l’œuvre du pouvoir législatif.La collection a été perfectionnée dans le XVIII-e siècle par Ioan Szegedi et,dans les dernières décennies du XVIII-e siècle et de la première moitie de celuisuivant, par l’initiative de Martin Kovachich ont été issues à la lumière touteune série de lois et de décrets. Dans ce cadre législatif, on peut observerfacilement l’évolution du droit hongrois. Aujourd’hui, l’édition la plus connueest celui du Millenium, éditée en 1900 par Deszö Márkus2. Ainsi, ce recueilcontient les décrets royaux tout en commençant avec le roi Saint Stéphane,mais ayant néanmoins des lacunes, étant complétée avec les nouvelles lois de2 Charles D’Ezlary, Histoire des institutions publiques hongroises, I, Paris, 1959, p. 70-72;voir Vl. Hanga, Istoria dreptului românesc, I, Bucureºti, 1980, p. 213-214.

116

Marie Thérèse (1740-1780), finissant au niveau de l’année de 1848. La dernièreédition, avec des complétions et ajustements, incluant même des pièces inédites,a été publiée en deux volumes, en 1976 et en 19893.

Même si les articles du XVI-e siècle ne constituent pas un sujet pourcette étude, on ne peut analyser la législation du Principat sans se reporter àcelui antérieure. Ainsi, en 1504, Vladislav II a ordonné à Stéphane Werboczi4

de codifier les décisions de droit dans ce qui est apparu comme Tripartitumopus iuris consuetudinarii inclyti regni Hungariae partiumque eidemannexarum, qui avait obtenu l’accord de la Diète en 1514. Seulement en 1517Werböczy éditait en Vienne, en latin, une première édition de ce recueil de lois.En dépit de cela, Tripartitum reste seulement un ,,livre de droit”, sans ayant lestatut de loi pour le pays, mais étant utilisé constamment, les lois ultérieurescitant les règles contenus par celui-ci. Le XVI-e siècle est marqué ainsi, du pointde vue législatif, par les articles de loi de 1514 et de la collection de du juristeStéphane Werböczy, qui a représenté la base juridique de la société de l’Hongrieet de la Transylvanie. Si les décrets de 1514 expriment, en fait, la réactionlégislative de la noblesse envers les événements de la même année, établissantet renfermer par voie législative toute une série de punitions, y compris le servage,tripartitum est une collection de lois et coutumes juridiques établiessuccessivement par des décrets et des décisions de la Diète, approuvés parcelle-ci à peine en 1517. D’une manière similaire avec les décrets de 1514, laloi est rédige d’une telle manière pour servir aux buts de la noblesse, ses principesétant adaptés á ses besoins. La noblesse et la plèbe sont les deux catégoriessociales inscrites dans le code des lois. Si les nobles réjouissent de toutes lesdroits et libertés, la plèbe, contenant les gens libres et les serfs, s’inscriventdans la situation contraire, les serfs étant soumis à la servitude totale par le titre25, de la III-eme partie.

Après la séparation de la Transylvanie dans le cadre du Royaumehongrois, les décrets royales ont été remplacées par les décisions des diètes du

3 Decreta Regni Hungariae. Gesetze und Verordnungen Ungarns 1301-1457, I, ed. Bácskai.,Döry F., Bónis G., Budapesta, 1976; Decreta Regni Hungariae. Gesetze und VerordnungenUngarns 1458-1490, II, ed. Döry F., Bónis G., Erszegi G., Teke S., Budapesta, 1989 (ensuite DRH).4 István Werböczi (1458-1541), notarius curiae regiae, originaire d’une famille de petitsnobles, juge, politicien, diplomat – Victor Oniºor, Istoria dreptului românesc, Cluj, 1925,p. 228.

117

pays, comme principale source de droit. Pendant l’époque du Principat ont eulieu 296 de diètes principales, y ajoutant les secondaires, des assembléesnobiliaires. La Diète représentait l’organe constitutionnel principal, celui quilégiférait dans des diverses questions, au niveau du tout le Principat. On peutdiscuter sur deux types de lois, celles généralement valables et celles particulières,en fonction de la catégorie sociale, de toute situation spéciale ou reportée à unquelconque territoire. Les décisions diètales ont été ramassées et publiées dansla deuxième moitié du XIX-e par Szilágy Sándor, dans un ouvrage massif, ayant21 volumes. C’est la collection la plus complète, chaque volume contenant lestextes originaux, initialement en latin, puis presque exclusif en hongrois,accompagnés des appréciations, commentaires et de notes critiques de l’éditeur5.Les Principes de la Transylvanie, commençant avec Gabriel Bethlen (1613-1629), ont été intéressés de la codification de la législation et de la systématisationde leur législation, en preuve de leur autonomie politique, mais aussi pour unfonctionnement optimal de la vie juridique. Ainsi, Gheorghe Rakoczy I (1613-1629) ordonne la collection de toutes les décisions diètales et des articlesrépandus dans les archives des comitats et des villes. Le matériel ramassé a étédéposé dans l’archive du pays, trouvée dans la ville de Alba Iulia, y suivant uneopération de classification et organisation sur des sujets communs, fait resté austade de projet à cause de la mort du Principe6. Seulement à l’époque deGheorghe Rakoczy II (1648-1657), en 1653, on a établi la forme finale sous letitre de Approbatae Constitutiones Regni Transylvaniae et Partium eisdemannexarum. En signe distinctif de la législation du XVII-e siècle, les Approbataesont une synthèse des décisions diètales de la période de 1540-1653, garantissanten spécial les droits de la noblesse et les rapports d’entre celle-ci et les serfs ouenvers le Principe. Le texte présenté, écrit en hongrois avec des termes techniquespris du latin et adaptés à la langue hongroise (concludo – concludalni,communicare – comunicalni, ritus – rituskoban) est divisé en cinq grandesparties, partagées dans des titres et des articles: droit ecclésiastique, droit d’état,les droits de la noblesse, procédures de jugement et notions de droit administratif.Il faut observer le fait qu’on n’a pas inclut à titre spécial les droits et lesobligations des paysans, cela faisant l’objet des quelques titres répandus aulong des textes.5 Monumenta Comitialia Regni Transilvanie. Erdélyi országgyülési emlékek, I-XXI, ed.Szilágy S., Budapesta, 1875-1898 (en suite MCRT)6 Constituþiile aprobate ale Transilvaniei 1653, ed. Liviu Marcu, Cluj-Napoca, 1997, p. 16-19 (en suite Const. Apr.).

118

Dans le même esprit, en 1699, est éditée une autre collection forméepar les lois émises dans la période comprise entre les années de 1653 et 1699,Compilatae Constitutionis. Tant le corpus de 1653, que celui dernier, ont étéredites dans le Corpus JUris Hungarici, l’édition millénaire7.Un troisième pallierlégislatif est celui des décisions prises dans les assemblées des comitats et desvilles. Editées sous le titre de Corpus Statutorum Hungariae Municipalium, enhuit volumes, par Kolosvári Sándor et Óvári Kelemen, cet ouvrage surprit avecprécision les réalités de cette place, tout en permettant la mise en évidence desquelques aspects qui n’apparaissent pas dans la législation centrale. Le premierde ces huit volumes contient les articles approuvés dans les assemblées descomitats et des villes de Transylvanie, tant hongrois, que des colonisâtesallemands (dénommés sachsen, roum. saºi). La collection de statuts municipauxdes sachsen, ratifiée en 1583, ramasse les normes juridiques appliquées dansles villes de ceux-ci, et les constitutions des sicules (colonisâtes situes dans lapartie estique de la Transylvanie), ramassées et approuvées en 1555 systématisentdes normes de droit qui gouvernaient cette population.

Une collection juridique séparée a été mise au point pour la populationqui vivait dans les territoires sudiques de la Transylvanie, du district de Pays deFãgãraº. Apparue sous le titre de Statutele Þãrii Fãgãraºului et ConstituþiileÞãrii Fãgãraºului, étant édités en 1508 et 1657, celles-ci contiennent touteune série de normes coutumières, rédigées en latin et couvrant le domaine dudroit pénal et de celui de l’organisation procédurale, avec des intercalationsconcernant des obligations de nature économique, ayant pour aire d’utilisationun territoire avec de population roumaine8. ªtefan Meteº est celui qui les arepubliées, éditant même toute une série de règles de l’année de 1570 – Fogarasvaranok modja es syokasa kivel esytendo altal tartoynak (1560 – 1570), quiexpose les devoirs des villages mais aussi des habitant du château fort, constituantl’introduction à un urbariu (codex législatif concernant les villes), en notreopinion étant fait en tenant compte des coutumes plus anciennes9.

La coexistence des deux catégories de normes juridiques, écrites etcoutumières, a en réalité une valeur d’application égale, sans en être

7 Corpus Juris Hungarici, VII, Budapesta, 1900 (en suite CJH).8 Corpus Statutorum Hungariae Municipalium. A Magyar törvényhatóságok jogszabályainakgyüjteménye, I, Budapesta, 1885 (en suite Corpus Statutorum).9 ªtefan Meteº, Viaþa agrarã a românilor din Ardeal ºi Ungaria 1508 – 1820, I, Cluj, 1921,p. 243 – 252.

119

antinomiques, comme il paraissait à un regard superficiel. Ce fait est soulignépar Werböczy en 151710 et aussi par les Statuts Municipales des Sachsen de1583, ayant à leur tour des racines plus anciennes, en spécifiant que toute manquelégislatif peut être rempli par des normes utilisées dans le passé, à conditionsqu’elles ne contreviennent pas aux intérêts de la majorité11.

On met en relief ainsi toute une série de caractéristiques des lois de cepériode, le plus important étant le fait que toutes de ceci s’occupent, en général,avec le problématique du statut de la noblesse et de ses rapports avec la couchepaysanne et le Principe du pays.

À côté de la loi écrite, le droit coutumier, formé à travers du temps,représente pour notre étude une autre source d’informations. La Transylvaniea eu trois formes de droit, en fonction de la population qui constitue son objetde référence: le droit coutumier roumain, le droit de la population hongroise etle droit de la population d’origine allemande (sachsen)12. Chacune de ces troispopulations ont eu, en des différents degrés, une codification de leur droitcoutumier même du XVI-e siècle.

La coutume, ou la lois qui n’est pas établie par voie écrite, a été étudiéedans l’historiographie roumaine tant du point de vue juridique que ethnologique,partant de la considération que jus valachicum représente l’essence et lescaractéristiques de l’ethos roumain, et aussi l’originalité des institutions de droit.Les premières tentatives d’analyse appliquées à ce phénomène historique etjuridique datent de la période d’entre les deux guerres, étant continuées, selonla même théorie, jusqu’aujourd’hui13. Les caractéristiques principales du droitcoutumier ne se résument seulement à la réglementation des relations agraireset du droit de propriété, mais aussi du droit familial et des obligationsindividuelles, avec des références qui tiennent du droit pénal et procédural.

À l’intérieur des corps législatifs le juge villageois est mentionné danstous les domaines du droit, mettant en relief ses attributions et ses obligations,10 Tripartitum, Prologus, 12, art. 2.11 ªtefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, IV, Cluj-Napoca, 1989, p. 146-147.12 Vl. Hanga, Istoria dreptului românesc, I, p. 203.13 Victor Motogna, La dreptul românesc, jus valachicum, dans RI, 1922; Elena MureºanTritean, Contribuþii la istoria dreptului românesc din Transilvania, dans RA, 1942-1943;Romulus Vulcãnescu, Etnologie juridicã, Bucureºti, 1970; Alexandru Herlea, Studii deistorie a dreptului, I-II, Cluj, 1982-1985; Vladimir Hanga, Les institutions du droit coutumierroumain, Bucureºti, 1988; Adrian Boantã, Cutuma ºi legea scrisã, coordonate ale vechiuluidrept românesc (I), dans Curentul Juridic, nr. 3-4/2006.

120

tout en pouvant tirer la conclusion que l’institution du juge villageois estégalement ancienne que l’existence du village14. La nominalisation de la personnequi détient cette fonction est variable, selon la langue de la législation, maisaussi de la région qui en est terme de référence. Ainsi, Decreta Regni Hungariaela dénomme villicus, villicus villae, villicus loci mais aussi judex vel villicus,exprimant probablement le passage vers un autre terme, moins utilisé, celui dejudex, ou l’usage concomitant des deux termes. En Statutele Þãrii Fãgãraºuluile juge villageois n’est pas dénommé expressément, étant le boyard qui ,,dirigela commune toute l’année et collecte les impôts”.

En Monumenta Comitialia est denommé judex, kenez, kenesius villae,falusbiro, biro, folnagy, paraszt biro, falusi paraszt biro, helynek biro, enmajorité des exprimassions du terme existant dans la langue hongroise, y pouvantobserver un quelconque développement/transformation de celui-ci au long dutemps en conséquence des nouveautés intervenues tant au niveau politique,qu’à la langue utilisée dans la chancellerie de ce temps-la. Corpus Statutorumdénomme la personne qui détient cette fonction judicus pagis, judicus villani.La dénomination de sândia, analysée par David Prodan, ne se retrouve pasdans la législation centrale, car celui-ci est un terme particulier, zonal, qui acirculé en parallèle avec celui officiel15.

La législation contient des articles où sont utilisés des termes quidésignent l’institution du juge villageois: vilicationem, falus birosagot,keneziatus, indiquant le fait que celle-ci était considérée comme importante,même si les références sur celle-ci sont plus rares. Plusieurs fois on énumèrel’institution du juge villageois à côté d’autres ayant le même type d’attributions,mais étant d’une plus grande importance, comme le juge des comitats ou celuides villes, tous étant dénommes officiels ou dirigeants.

Des ses débuts l’institution du juge villageois a eu une importantecomponence d’ordre judiciaire. Sûrement, le juge villageois était celui qui faisaitjustice et solutionnait les conflits issus dans les communautés rurales. Dans leprocès de jugement il était aidé par des jurés, élus des membres de lacommunauté. La sphère d’activité de cet officiel n’était pas étendue, mais étantplus variée, lui revenant la tâche de maintenir la sûreté publique, l’ordre et la

14 Eckhart Ferenc, A földesúri büntetö-biráskodás a XVI-XVII szazadban, Budapesta, 1946,p. 815 David Prodan, Despre sândie, dans Cercetãri de lingvisticã, 1, 1962.

121

défense des intérêts communs. Dans des quelconques limites, les punitions qu’ilpouvait administrer étaient de nature pécuniaire, mais aussi corporelle, les casplus graves étant confiés aux instances supérieures de jugement16. Il faut direque la législation de la période arpadienne soit assez ambiguë, mentionnant lefait que chaque paroisse doit avoir son juge villageois, tout autre ne pouvantintervenir dans ses jugements17. Si on applique cette formule à toutes lesinstitutions trouvées en subordination hiérarchique, alors même au cas desvillages il faudrait exister un juge avec une telle autorité. Le roi Ladislau avaitétabli que chaque juge villageois peut occuper cette dignité pour une année,après ce délai ne pouvant pas le détenir, probablement pour prévenir les abus18,fait qui reste valable pour toute la période de l’existence de cette institution,mais les documents nous montrent que la même personne pouvait être jugevillageois plusieurs années.

Ultérieurement, tant l’organisation juridique que la procédure dejugement ont été réglementées par la loi, existant deux grandes catégoriesd’instances: quelques-unes ayant un spécifique ethnique, crées par lespopulations du territoire (roumaine, des sachen, des sicules) et des autresgénérales, ayant plusieurs degrés, toutes portant le nom générique de ,,scaun”(en roumain), signifiant en français ,,chaise” - szek, Stuhl, Sedes judiciaria.L’organisation judiciaire devient de plus en plus compliquée; la plus hauteinstance de jugement est le Tableau princière, ou on jugeait tant les cas en appelcontre les décisions prises aux chaises inférieures (du comitat, des sicules, oude l’Université des Sachsen), mais aussi des cas en première et dernière instance,ayant pour terme de référence le droit de propriété.

La chaise du comitat jugeait la plupart des dossiers, constituant ladernière instance pour les serfs et la première pour les nobles et les gens libres.A la chaise du domaine, présidée par le maître des terres, on jugeait les casconcernant les personnes asservies du domaine. La chaise de jugement du village,conduit par le juge villageois, secondé par les jurés, peut juger seulement lescauses mineures d’entre les villageois ou d’entre eux et les étrangers19. En partantde la chaise villageoise, l’instance d’appel pouvait être la chaise du domaine,16 Szabó István, A parasztfalu önkormányazaták válsága az úkorban, dans Tanulmányok amagyar parasztstág történétböl, Budapesta, 1948, p. 282-284.17 CJH, p. 82, cap. XVI.18 Ibidem, p. 86, cap. XXV, al. 2.19 Vl. Hanga, op. cit., p. 382-384.

122

celui urbain ou du château fort, en fonction de l’appartenance administrativedu village. Un cas plus spécial, qui doit être mentionne, date de l’année de1630, quand le juge du village de Dendrad du comitat de Cluj, Adrian Gedes,présente à la princesse Ecaterina de Brandebourg une lettre privilegiale de 1608,émise sous le sceau de Sigismund Racoczi, qui confirmait pour les représentantdu village, à côté d’autres libertés, le fait que les habitants peuvent bénéficierd’appel direct au jugement princière20.

Initialement, pour chaque infamie existait une punition corporelle, ayantpour but l’intimidation que la correction de l’infracteur, au long du temps onremarque la tendance de replacer ce sorte de punition avec celui en argent,ainsi que celle-ci soit une source de revenues pour l’instance qui avait autoritésur le coupable. Cette rançon en des biens ou en argent a reçu la dénominationde birsag.

Le législateur est intéressé même de la sort de ceux qui profèrent desinjures, produisent des ennuis ou des offenses et de ceux qui ne payent pasleurs impôts, au sens qu’on spécifie le fait que l’acte de jugement doit avoir lieuen première instance au juge villageois, l’appel pourrant être fait au maître desterres et puis à la chaise du comitat21. Le juge villageois avait la responsabilitéde capturer et de juger les personnes qui emploient des mesures incorrectes, etau cas qu’il ne ferait pas cette chose, le maître du lieu pourrant le punir22. Onobserve, par contraste aux siècles antérieures, une très bonne délimitation desautorités de l’officiel du milieu rural et quelles sont les autorités qui exigent soncollaboration et soumission: c’est à dire celles du comitat et le maître des terres.

Pour sa prestation dans l’instance villageoise de jugement, au jugevillageois arrive une partie de la somme que le coupable doit le payer commepunition. Au cas que le jugement était effectué par le maître des terres, onpayait une somme de 40 dinars, au cas que celle-ci se déroulait au niveau duvillicus, celui-ci recevait seulement 20 dinars23. Dans le même quantum s’inscritles articles de loi qui prévoient que le juge peut retenir pour soi-même la troisième20 Magyar Országos Levéltár, F1, Librii regii, XIX, f. 79-80.21 CJH, 1899, p. 216, art. 8.22 MCRT, I, p. 298, la diète de Târgu Mureº de 1549, point 17: ,,Le mesurage doit êtreeffectue en utilisant la mesure de Cluj…Ceux qui le feront d’une autre manière soientpunis, en confiscant leurs biens…Si les superviseurs ne les capturent pas, le juge de cetendroit a l’obligation de les juger, et s’ils ne le sont punis par celui-ci, le maître a le droit depunir le juge”.23 DRH, I, p. 272.

123

partie des biens apportés à un noble, si ces biens ont été volés24. L’aspectpécuniaire n’est seulement un reflet du pouvoir législatif de ce dignitairevillageois, mais aussi une source de revenues, car il n’était pas payé d’une autremanière. Il faut mentionner que les lois s’occupent en spécial de la manière dejugement des chaises officielles, publiques, les chaises villageoises et domanialesétant omises. Les délits majeurs, dont le jugement tiennent des compétencesdes instances supérieures de jugement, font l’objet d’une multitude d’articlesde loi. Des années et des années les membres de la Diète légifèrent sur le sortdes tueurs, voleurs, vagabonds, incendiaires, violateurs, adultères etc. Leursfaits tombent sous l’incidence des lois, la punition constituant, en fait,l’application d’une échelle tarifaire. Ainsi, en cas de crime la rançon de ce délitmajeur se nommait hommagium, la fausse accusation – emmenda linque (larançon de la langue).

La capture des malfaiteurs est l’une des plus importantes attributionsdu juge villageois. Quelquefois, il était solidaire avec tout le village dansl’accomplissement de cette tache, du point de vue théorique étant l’une desplus rares problèmes où on appliquait la responsabilité collective. La valeur del’infraction est, avant tout, pécuniaire, mais on pourrait appliquer une correctioncorporelle. Celui qui vole des biens en valeur de 100 argents soit emmendé aujugement de la chaise villageoise en somme de 1 florin (monnaie d’état) et lepayement des ennuis; si la même personne répétait ce geste, la procédure étaitla même, à la deuxième récidive celle-ci étant pendue. Si le vol consiste en deuxflorins, le coupable est battu, puis il doit payer l’émende, en témoignant devantle prêtre, à la première récidive il paie 12 florins, à la troisième infraction de cegenre étant pendu. Si la somme volée dépasse 3 florins, l’infracteur, au casqu’il ne s’est mis en accord avec la personne lésée, est pendu, au cas contraireon lui coupe une oreille, à une éventuelle récidive étant pendu25. Si le juge meten liberté l’infracteur pour une somme quelconque, il se fait coupable del’hommagium du voleur26.

La Diète de l’année de 1614, dont les décisions ont été reprises dansApprobatae, consignait qu’il était défendu aux tous les villages de cacher et deprotéger les infracteurs, au cas contraire l’emmendé étant en somme de 200

24 MCRT, I, p. 219.25Const. Apr., P. III, T. 47, art. 2.26 MCRT, I, p. 219.

124

florins. Les juges avaient l’obligation de chercher ces infracteurs et les confierà une instance supérieure de jugement, respectivement à celui du comitat27. Siles voleurs capturés s’échappent par la faute du juge et des villageois, ils avaientl’obligation de le capturer en un délai de 15 jours, l’émende consistant, en cecas en une somme de 200 florins; si tous de ceci procéderaient à une libérationintentionnée, ils devaient payer 500 florins. La poursuite générale (generalisinquisitionis) des infracteurs avait lieu une fois a trois années, les cacheurs devoleurs étant condamnes à mort, si une telle personne a été engagée pour garderle bétail du village, celui-ci était puni en une somme de 200 florins.

Au cours de l’année de 1619, des autres deux articles prévoyaient quele juge villageois doit retenir les personnes qui voyagent dans les routesprincipales sans de lettre et de les arrêter, indifféremment s’ils étaient des gensordinaires ou des nobles28. Les gens sans de lettre, s’ils avaient une raison devoyager ainsi, ils devaient dire quelle était la raison pour laquelle ils voyageaientd’une telle manière, autrement ceux-ci entraient dans la catégorie des vagabonds.Le juge du village, sous une punition de 500 florins, devait retenir de tellespersonnes et de les confier aux autorités, et si celui-ci ne réussirait pas cela, ilavait l’obligation d’annoncer les officiels et les villages du voisinage de laprésence de tels individus dans la frontière commune29. Si le juge villageoisaurait mis en liberté ces personnes, il était puni avec une émende de 200 florinspar l’instance compétente, c’est à dire la chaise du comitat.

Le bétail sans feu ni lieu trouvé dans les limites de la commune devaitêtre retenue par le juge. En ce sens, la suite des traces se constituait dans uneautre forme d’obligation pour le village et son dirigeant. Ce sort de bétail, quin’était réclame par un autrui, revenait au maître du domaine. Si quelqu’unperdrait un animal quelconque dans les limites d’un village, le village était obligéde capturer le voleur ou de payer le dommage ad plenum satisfactionem (jusqu’ala pleine satisfaction du perdant) dans une intervalle de 15 jours30. En suite dela sollicitation du perdant, le juge et le village tout entier devait se présenter àla frontière du village et, à côté de six jurés, tous devaient jurer pour leurinnocence envers le juge des nobles31. Si l’animal, dont la trace a été trouvée

27 Ibidem, VI, p. 419-420; Const. Apr., P. III, T. 47, art. 4.28 Ibidem, VII, p. 514.29 Const. Apr., P. III, T. 49, art. 1.30 Ibidem, P. III, T. 13, art. 1.31 MCRT, X, p. 141.

125

dans le territoire du village, ne peut être tiré dehors ou celui-ci a été tué, levillage est puni avec le payement de 12 florins. Si à la frontière d’entre lesvillages il y a des animaux égarés, le juge du village a l’obligation de les emmenerdans la proximité immédiate de la localité32.

Au cas que le voleur n’est pas capturé et on ne peut pas prouver qu’iln’est pas l’un des villageois, le village tout entier, avec son juge villageois,doivent payer une émende de 40 florins33. Mais si le voleur est capturé, le jugedu village, dans un délai de 8 jours, doit faire la demande d’extradition de celui-ci34. Il faut dire que la procédure et les punitions soient valables même pour leterritoire des sachsen, fait spécifié dans une décision de l’année de 166535.

En ce sens, en 1623, la Diète décida, encore une fois, la punition sévèredes personnes qui cachaient les voleurs, les juges étant sommés de collaboreravec le chef du comitat, sous la punition d’être empalé36. Une autre décision,aussi extrêmement dure, était approuvée par l’assemblée transylvaine en mai1632, et qui prévoyait que chaque juge villageois ou knez au cas de la captured’un voleur dans les routes du village et ne tire pas les cloches, selon la coutume,celui-la (avec deux jurés/villageois) soit empale, et le village doit supporter uneémende de 200 florins37. La même punition reste valable au cas que le jugecacherait le fait que dans son village existe un malfaiteur et il n’actionneraitpour le capturer.

Ces mesures sévères visent le maintien de l’ordre aux tous les niveauxde la société. Les paysans étaient visés en spécial, car sur cette catégorie socialeplanait toujours la suspicion de collaboration dans des activités illicites. C’estune mentalité nobiliaire, issue des prévoyances du Tripartite, qui assimile la

32 Ibidem, XV, p. 247: Az mely puszta faluknak határit hatalmasúl vakmeröképen akarjamás szomszédos falú, vagy akárki is élni, az olyan puszta falut biró felek, ha marhát találnakazon ö tilalmas határokban, hajtsák az közelebb lévö valamelyik faluba, és non obstandeeo, hogy nem portionatus abban a faluban, melyeben a marha hajtatik, mintha az magafalujában hajtotta volna bé, úgy láttason törtvénit reá az országnak afélékröl irott törtvényprocessusa szerént.33 Const. Apr., P. V, l’édicte XXXVII.34 MCRT, X, p. 416.35 Ibidem, XIV, p. 112-114.36 Ibidem, VIII, p. 132.37 Ibidem, IX, p. 28: Az mely falusi birák és kenézek az latrokat falujikban hagyják jáás megnem fogják, avagy harangnak félen verésére fel nem kelnek, az olyan biro és kenézharmadmagával nyársoltassék fel, és az falu is kétszáz forinton convincáltassék; Const.

126

paysannerie avec une couche trouvée à la périphérie de la société. Responsablepour l’application de la législation au plus bas niveau de la société ne pourraitêtre autrui que le juge villageois, le dernier dans l’hiérarchie administrative.Lui-même souffert aussi les rigueurs de la loi (celui d’être empalé) au cas del’inefficience dans l’application de la formule légale.

Dans des plusieurs des cas, le juge villageois avait l’obligation de jouerle rôle de témoin pour le maître, pour les villageois, pour les colonisâtes, pourles hommes libres, indifféremment de leur nationalité. C’est du XVI-e siècle quele juge villageois, avec trois personnes honnêtes, doit témoigner au cas qu’unhongrois du village aurait été accusé. Si les témoignages n’étaient pas réels ouceux-ci ne pouvaient être prouvés, et celui-la n’était pas connu comme voleur,l’accusé était pendu. D’une manière similaire, s’il s’agissait d’un roumain, lejuge avec trois témoins hongrois d’un village voisinant, devaient déposer leurtémoignage38.

Les conclusions sur la législation et surtout sur la fréquence de la mentiondu juge villageois contournent, en réalité, ses attributions qui lui reviennent dela part de l’état. Si la législation centrale contient en spécial des articlesconcernant le droit pénal et l’implication du juge dans son application, les articlesdes statuts municipaux détaillent concrètement la procédure pénale. D’autrepart, les diètes ont stipulé et contourné par leurs décisions la relation du jugevillageois avec l’état, avec les institutions du comitat et nobiliaires, et lesrèglements municipaux d’autant plus. La relation iudex-dominus terestris reste,dans la plupart des cas, à un niveau local, restant une liaison de droit privé, sansse concrétiser dans une liaison de droit publique ou en règlement juridiquegénéral.

Apr., P. III, T. 47, art. VI: ,,Si au mot ,,les voleurs” et à l’alarme faite par les cloches, lesvillageois ne participent pas à la capture des voleurs dans leur village ou dans le territoirede leur village, et ceux-ci ne confient pas ces voleurs aux officiels, ou à l’insistance de celuiqui a crié ,,les voleurs” ou de la personne qui a fait la plainte, ceux-ci ne les retiendraientpour le jugement, tous doivent être punis avec le payement de 200 florins et la restitutiondes dommages des réclamants”38 MCRT, I, p. 89 : Quum aliquis Hungarus de aliqua villa accusabitur, et extradabitur,extunc Judex villae semet tertius cum honestis personis ita ut, infra spacium anni integrihominem illum extradatum furticinio non usum fuisse sciret, depositafide liberare valeat, etnon secus nam si aliter suspendatur. Si vero Valachus modo simili Kenezius villae cum aliisprobis, et honestis ac fide dignis Valachis quartusmet insuper de villa propinquiori Christiana,levatis secum aliis tribus Hungaris Colonis Christianis, honestis Personis ita ut septimusmetfidem deponat, et sic deposita fide accusatus vel extradatus ille eliberabitur.

127

PREROGATIVELE JURIDICE ALE JUDELUI SÃTESC ÎNLEGISLAÞIA SECOLULUI AL XVII-LEA

Rezumat

Analiza instituþiilor ºi a transformãrilor pe care acestea le parcurgpresupune angajarea într-o susþinere a tuturor tipurilor de surse, inclusiv legislaþiavremii. Instituþia judelui sãtesc nu face excepþie, iar atribuþiile celui careîndeplineºte aceastã funcþie sunt prevãzute de cãtre hotãrârile legislative alãturide celelalte atribuþii, cum ar fi cele fiscale, militare etc.

Judele sãtesc, ajutat de cãtre juraþii satului aleºi dintre membrii comunitãþii,adunaþi în cadrul scaunului sãtesc, se constituie în prima instanþã de judecatã înpiramida procedurii judecãtoreºti. Acest scaun poate judeca cazuri începând cuinjuriile ºi pânã la „dosare” cu o valoare de la 3 pânã la 12 florini, în funcþie dezonã. Tot judele este responsabil cu prinderea infractorilor – hoþi, tâlhari, violatori,incendiatori –, acþiune la care trebuie sã participe întregul sat.

128

UNELE ASPECTE REFERITOARELA MINERITUL ªI METALURGIA BÃNÃÞEANÃ

ÎN ANII 1718-1726,ANALIZATE PRIN PRISMA

UNOR DOCUMENTE AFLATE LA ARHIVELECURÞII IMPERIALE DIN VIENA

Ovidiu Marinel Koch-Tufiº*

Cuvinte cheie: minerit, metalurgie, Banat, Habsburgi, mercantilism centroeuropeanSchlüsselworte: Bergbau, Metallurgie, Banat, Habsburger, mitteleuropäischer Merkantilismus

Victoriile obþinute pe câmpurile de luptã de armatele austriece, înrãzboiul desfãºurat între anii 1716 ºi 1718 împotriva otomanilor, vor fi consfinþitela masa tratativelor în anul 1718, la Passarowitz, prin anexarea de cãtre Imperiulhabsburgic a Banatului, Olteniei ºi a nordului Serbiei. Þinând cont de interesepolitico-strategice ºi economico-financiare majore ale Imperiului habsburgic,Banatul va fi organizat într-un domeniu al Coroanei ºi Camerei imperiale, acestafiind administrat de la Viena de forurile aulice, respectiv Camera Aulicã ºiConsiliul Aulic de rãzboi, prin intermediul Administraþiei Þãrii Banatului (BanaterLandes–Administration), înfiinþatã la Timiºoara în noiembrie 17171.

Statutul dobândit de Banat în cadrul monarhiei habsburgice, respectivacela de domeniu al Coroanei ºi Camerei imperiale, conferea împãratului, pelângã calitatea de suveran al þãrii ºi pe aceea de stãpân feudal, fapt ce va permiteguvernanþilor de la Viena sã aplice în practicã idei politice ºi administrative ºi sãrealizeze proiecte economice inspirate din gândirea mercantilistã.

Mercantilismul reprezintã politica economicã a statului absolutist, avândca þel creºterea puterii acestuia prin sporirea avuþiei naþionale. Acest deziderat

* Universitatea Karl Franz, Graz, Austria, Institutul de Istorie; Adresã: Heinrichstraße 26/III A – 8010 Graz; E-mail marinelovidiu.kochtufis@stud.uni-graz.at

1 Costin Feneºan, Administraþie ºi fiscalitate în Banatul imperial 1716–1778, Timiºoara,1997, p. 49 (Feneºan, Administraþie ºi fiscalitate 1716-1778).

putea fi atins în primul rând prin creºterea producþiei industriale în manufacturilede stat ºi realizarea unei balanþe comerciale active în care exporturile, în specialde produse industriale, depãºeau importurile, permiþând rãmânerea ºi atragereaîn þarã a unor sume mari de bani ce sporeau rezerva monetarã a þãrii.

Mineritul ºi metalurgia se numãrau printre ramurile economice favorizatede politica economicã mercantilistã2.

Producând metalele necesare realizãrii unor bunuri de consumfolositoare societãþii, bunuri ce în parte erau exportate, participând astfel larealizarea unei balanþe comerciale active, contribuind la sporirea masei monetareprin producþia de metale nobile – aurul ºi argintul -, creând locuri de muncã ºiimplicit surse de venituri populaþiei, oferind posibilitãþi pentru desfãºurarea unorafaceri economice pentru întreprinzãtorii (investitorii - n.n.) particulari, minerituleste considerat ca fiind „copilul preferat al mercantilismului”, fiind ºi „cel mainevinovat mijloc de a îmbogãþi Erariul” (fiscul imperial - n.n.)3.

Pe plan central, mineritul ºi metalurgia bãnãþeanã s-au aflat între anii1718–1745 sub conducerea Camerei Aulice din Viena, secondatã de ComisiaNeoaquisticã4, iar pe plan local au fost subordonate Administraþiei Banatului.

În continuare, ca o prefaþã la articolul nostru, dorim sã prezentãm pescurt cadrul legislativ, pe baza cãruia s-a desfãºurat activitatea minierã ºimetalurgicã din Banat în intervalul de timp pe care îl analizãm, respectiv anii1718-1726, acesta fiind conturat prin diferite acte normative, emise de CameraAulicã - în calitatea sa de for central rãspunzãtor de problemele economice ºifinanciare ale Imperiului habsburgic – ºi, respectiv, de cãtre AdministraþiaBanatului, care rãspundea de problemele civile ºi militare ale provinciei.

Pentru cunoaºterea situaþiei mineritului ºi a metalurgiei bãnãþene, precumºi a mãsurilor luate de autoritãþile habsburgice pentru revigorarea acestoractivitãþi economice, imediat dupã cucerirea Banatului, o importanþã deosebitão prezintã colecþia de documente cuprinzând legi miniere ale monarhiei

2 Erich Öllner, Istoria Austriei, I, Bucureºti, 1997, p. 348.3 Kallbrunner J., Das Kaiserliche Banat, I, Einrichtung und Entwicklung bis 1738,München, 1958, p. 50-51.4 Pentru evoluþia ulterioarã vezi Costin Feneºan, Rudolf Gräf, M. Zaberca, I. Popa, Dinistoria cãrbunelui, Anina 200, Reºiþa, 1991, p. 7; Feneºan, Administraþie ºi fiscalitate 1716-1778, p. 64-66 ºi Gräf Rudolf, Domeniul bãnãþean al STEG 1855–1920, Reºiþa, 1997, p.44.

130

habsburgice, provenind din Arhivele Curþii imperiale din Viena5 - colecþiepublicatã în anul 1834 - ºi documente nepublicate, provenind din fondurileaceleiaºi arhive6.

Sesizând importanþa mineritului ºi metalurgiei, Comisia de organizarea Þãrii Banatului ºi guvernatorul provinciei, generalul Mercy7, solicitã CamereiAulice, la 7 octombrie 1717, luarea unor mãsuri pentru reluarea activitãþii laminele ºi instalaþiile industriale exploatate de turci în Banat, precum ºi construireaaltora noi8.

Camera Aulicã decide, prin decretul din 7 decembrie 1717, sãîncredinþeze organizarea mineritului ºi metalurgiei bãnãþene Comisiei bãnãþenede organizare minierã (Banater Bergwerks Einrichtungs Comission), în frunteaacesteia fiind numiþi consilierul aulic, von Kalanek, în calitate de PrincipalCommissarium, ºi Ignatium Hahn, în calitate de Con-Commissarium9,documentul, amintit mai sus, fiind primul act normativ referitor la organizareamineritului ºi metalurgiei bãnãþene pe care îl cunoaºtem din documentele studiatepânã în prezent.

Din decretul menþionat rezultã cã, dupã informaþiile pe care le deþineCamera Aulicã, în Munþii Banatului se aflã minereu de cupru la Versecz, pe apaVersava ºi minereu de fier la Carassava, pe apa Carass10.

5 Anton Schmidt, Chronologisch, Sistematische Sammlung der Berggesetze derÖsterreichische Monarchie, Wien, 1834, zweite Abtheilung , VI.6 Hof Kammer Archiv – Wien, Fond 16, Anhang Vermischer Ungarische Gegenstände (16bis 18 Jahrhundert), fascicolul 19, Banater Bergwerke Berichte des Temesvare Administrationund ihr untergeordneter Stellen in Montansachen an die Hofkammer und Hofkommissionin Münz und Bergwesen (1718-1762), p. 54, (în continuare HKA – Wien - Banater BergwerkeBerichte).7 Referitor la organizarea administraþiei Banatului imediat dupã cucerirea sa de cãtrehabsburgi, vezi Feneºan, Administraþie ºi fiscalitate 1716-1778, p. 43-67.8 Sonia Jordan, Die Kaiserliche Wirtschaftspolitik in Banat in 18 Jahrhundert, München,1967, p. 39 ºi Feneºan, Administraþie ºi fiscalitate 1716-1778, p. 64.9 Anton Schmidt, op. cit., VI (partea a doua), p. 81; referitor la sarcinile Comisiei bãnãþenede organizare minierã, vezi studiul nostru Dispoziþiile Camerei Aulice adresate la 7decembrie 1717 Comisiei Bãnãþene de organizare a mineritului, în AnB (S.N.), XII- XIII,2004-2005, p. 343–369 (în continuare, Dispoziþiile Camerei Aulice, adresate Comisieibãnãþene montanistice 1717); vezi ºi Feneºan, Administraþie ºi fiscalitate 1716-1778, p.64.10 Anton Schmidt, op. cit., VI, p. 100.

131

În realitate, analizând documente din anii imediat urmãtori, respectiv1718 ºi 1726, reiese cã în Banat se aflau mine de cupru în apropiere de Oraviþa11

ºi mine de fier la Doman, situate lângã Caraºova ºi respectiv „Tilfa”, lângãBocºa12.

O importanþã deosebitã o prezintã instrucþiunile prin care se cereComisiei bãnãþene de organizare minierã sã organizeze o cercetare amãnunþitãa munþilor Banatului în vederea descoperirii de noi minereuri, sã preia ºi sãorganizeze activitatea la minele bãnãþene aflate în funcþiune sau pãrãsite, înnumele împãratului, care ia sub protecþia sa deosebitã ºi pe lucrãtorii mineriaflaþi aici, acestora garantându-li-se în continuare toate libertãþile ºi privilegiileavute.

Fiind conºtientã cã exploatarea minereurilor de cãtre erariu nu se poateface fãrã riscul unor pierderi financiare, Camera Aulicã recomandã Comisieibãnãþene sã atragã la exploatarea minereurilor asociaþiile de particulari(Gewerken), cãrora li se garanteazã câºtigurile realizate. Împãratul, în calitatede suveran ºi stãpân feudal al Banatului, îºi rezervã dreptul încasãrii unei pãrþidin producþia de metal obþinutã, sub forma unei taxe numitã urbariu (dieUrbaren) ºi dreptul de die praeemptio, respectiv, de achiziþionare a metalelorobþinute la un preþ anumit13. Acþiunea de organizare a mineritului ºi a metalurgieibãnãþene, începutã de Camera Aulicã prin decretul amintit mai sus, estecontinuatã la 12 decembrie 1718 de cãtre Administraþia Banatului, carealcãtuieºte în acest sens o serie de dispoziþii, pe care le trimite maistrului minierde la Oraviþa14.

Printre alte mãsuri importante, dintre care amintim stabilirea cadruluijuridic necesar desfãºurãrii activitãþii miniere ºi metalurgice bãnãþene, documentulmenþionat mai sus confirmã numirea lui Johann Schubert în funcþia de maistruminier la Oraviþa - acesta fiind rãspunzãtor de desfãºurarea activitãþii miniere ºi

11 Ibidem, p. 105.12 HKA – Wien - Banater Bergwerke Berichte, p. 5413 Anton Schmidt, op. cit., VI, p. 100-101.14 Ibidem, p. 105 –115, documentul este intitulat, Instrukzion für dem Bergmeister zu Oraviza(Instrucþiuni pentru maistrul minier de la Oraviþa), (în continuare Instrukzion 1718). Acestdocument a fost analizat în studiul nostru Un document referitor la organizarea minerituluiºi metalurgiei în Banat la începutul stãpânirii habsburgice; instrucþiunile AdministraþieiBanatului adresate la 12 decembrie 1718 maistrului minier de la Oraviþa, în Tibiscum, XI,2003, p. 341-351 (în continuare Instrucþiunile Administraþiei Banatului...1718)

132

metalurgice în Banat - în funcþia de inspector al mineritului ºi metalurgiei bãnãþenefiind numit Joseph Antony Mayrhouer15.

La 7 septembrie 1720, Camera Aulicã emite o ordonanþã (Resolution),pe care o trimite Administraþiei Banatului, în aceasta fãcându-se ºi unele referirila mineritul ºi metalurgia bãnãþeanã. Acest act normativ nu am reuºit sã îlidentificãm pânã în prezent, existenþa sa ºi câteva scurte referiri la acesta fiindu-ne semnalate într-un nou decret al Camerei Aulice, referitor la mineritul ºimetalurgia bãnãþeanã16, document pe care îl vom prezenta în cele ce urmeazã.

Documentul a fost emis la Viena în data de 4 ianuarie 1721, acestaconþinând noi dispoziþii ºi instrucþiuni referitoare la organizarea mineritului ºimetalurgiei bãnãþene, pe care Camera Aulicã le trimite Administraþiei Banatului.Acest act normativ este alcãtuit în urma informaþiilor oferite Camerei Aulicede raportul de inspecþie, întocmit la 11 decembrie 1720 de cãtre comisia carea vizitat regiunea minierã din Banat ºi cea din nordul Serbiei17.

În decretul menþionat mai sus, Camera Aulicã specificã mãsurile pecare Administraþia Banatului trebuie sã le întreprindã în vederea dezvoltãriiactivitãþii miniere ºi metalurgice în regiunile montanistice din Banat ºi nordulSerbiei18. Documentul ne oferã importante informaþii referitoare la organizareaºi structura de conducere a mineritului ºi a metalurgiei din cele douã regiuni ºila situaþia exploatãrilor miniere ºi a instalaþiilor metalurgice aflate aici, respectiv,

15 Instrukzion 1718, p. 105 ºi 115, vezi în acest sens ºi studiul nostru InstrucþiunileAdministraþiei Banatului...1718, p. 343-344.16 Anton Schmidt, op. cit., VI, p. 142 ºi 148.17 Ibidem, p. 141-156; Documentul este intitulat Verordnungen über denUntersuchungsbericht der banat’schen Bergwerke zu Oraviza, Poschan und desKupferbergwerkes zu Maidanbeck in Servien (Decret alcãtuit în urma analizãrii raportuluide inspecþie referitor la minele bãnãþene de la Oraviþa ºi Bocºa ºi a minelor de cupru de laMaidanbeck din Serbia), (în continuare Verordnungen 1721, über banatische Bergwerke);acest decret a fost analizat în studiul nostru, Mãsurile de organizare a mineritului ºimetalurgiei bãnãþene la începutul stãpânirii habsburgice, cuprinse în decretul CamereiAulice adresat la 4 ianuarie 1721 Administraþiei Banatului, în Banatica, 17, 2005, p. 367-396 (în continuare Mãsurile de organizare a mineritului ºi metalurgiei bãnãþene....1721).18 Între anii 1718–1739, când teritoriile din nordul Serbiei au aparþinut Imperiului habsburgic,acestea au fost din punct de vedere administrativ subordonate Administraþiei Banatului.Activitatea minierã ºi metalurgicã din zona Maydanpek, aflatã în nordul Serbiei, a fost înaceastã perioadã subordonatã administrativ Direcþiei miniere de la Oraviþa, aceastã dinurmã situaþie fiind confirmatã de altfel ºi în decretul Camerei Aulice, din 4 ianuarie

133

minele de cupru aflate lângã Oraviþa ºi la cele situate la Maydanpek în nordulSerbiei, precum ºi la instalaþiile metalurgice de prelucrare a minereului de cupruaflate la Oraviþa ºi Maydanpek ºi cele de prelucrare a minereului de fier situate laBocºa.

În încheierea prezentãrii pe scurt a principalelor acte normativereferitoare la organizarea mineritului ºi metalurgiei bãnãþene, documente emisede cãtre Camera Aulicã ºi Administraþia Banatului în perioada 1717- 1727,dorim sã menþionãm faptul cã la data de 15 decembrie 1727, Camera Aulicãalcãtuieºte un nou decret prin care dispune luarea unor noi mãsuri de cãtreAdministraþia Banatului în vederea dezvoltãrii activitãþii miniere ºi metalurgiceîn Banat ºi nordul Serbiei19. Decretul a fost alcãtuit dupã ce Camera Aulicã aluat la cunoºtinþã de situaþia din regiunile montanistice, amintite mai sus, dinrapoartele de inspecþie ale unor funþionari minieri, care, la ordinele sale, auefectuat vizite în regiunile montanistice din Banat ºi nordul Serbiei, în anii 172620

ºi, respectiv, 172721.Desigur, corespondenþa dintre Camera Aulicã ºi Administraþia Banatului,

cuprinzând: decrete, ordonanþe, hotãrâri, rapoarte, proiecte de dezvoltare etc,referitoare la mineritul ºi metalurgia din Banat ºi nordul Serbiei, în perioadaistoricã pe care o analizãm, este mult mai vastã, multe dintre aceste documente

1721, vezi în acest sens ºi studiul nostru, Mãsurile de organizare a mineritului ºi metalurgieibãnãþene....1721.19 Anton Schmidt, op. cit., VI p. 300-326, (în continuare Organisirung des banatischenBergwesens, 1727).20 HKA – Wien - Banater Bergwerke Berichte, p. 27-58, documentul este intitulat:Ducsfuhrlicher Unterthaniger aufstand und visitations Bericht.In welchem Stand ich Beyder Vorgenohmenen Visitation derer uber die Donau auch der Temeswarer seithen gelegenenBerg Hütten=Puch=Wasch=und hamerer ich diese Werke befunden nebst denen debeygefundene Mangel... (Raport despre situaþia ºi lipsurile pe care le-am constatat la minele,ºteampurile, spãlãtoriile ºi forjele situate peste Dunãre în Banatul de Timiºoara), (încontinuare HKA-Wien, Unterthaniger Visitations Bericht 1726); documentul a fost analizatîn studiul nostru, Situaþia mineritului ºi metalurgiei bãnãþene la începutul stãpâniriihabsburgice, analizatã prin prisma a douã rapoarte de inspecþie, datând din anii 1726 ºi1727, în AnB (S.N.), X – XI/2, 2002-2003, p. 335-382, (în continuare Situaþia minerituluiºi metalurgiei bãnãþene, conform rapoartelor de inspecþie din anii 1726-1727).21 HKA –Wien - Banater Bergwerke Berichte, p. 154-195; documentul este intitulat;Unterthanig Gehorsambste Relation über die auf Hochgnädige Verordnung HochLobs.Käys.Hoff.Cr. durch mich Johann Baptista Erlacher verrichten Visitation derBergwercken in dem Temeswarer Bannat und Königreich Servien (Raport alcãtuit de mine,

134

aflate în fondurile diferitelor arhive aºteptând sã fie identificate ºi studiate decãtre cercetãtori.

În articolul nostru vom analiza, aºa cum rezultã din titlul sãu, uneledocumente aflate în fondurile Arhivei Curþii imperiale din Viena, acesteaprezentând diferite aspecte referitoare la mineritul ºi metalurgia din regiunilemontanistice aflate în Banat ºi nordul Serbiei, în intervalul de timp 1718-172622.

Documentele constau în: o situaþie a lucrãrilor de la exploatãrile minierede cupru de la Oraviþa, alcãtuitã la data de 19 august 171823; rezultatul probelorefectuate din minereurile de cupru de la Oraviþa, documentul fiind datat 22august 1718, acesta purtând semnãtura maistrul minier superior bãnãþean, JohannSchubert24; rezultatul probelor de minereu (Proben Zettel) efectuate în cursulanului 1719 din minereurile de cupru exploatate la Oraviþa ºi Maydanpek,documentul fiind adresat Camerei Aulice de cãtre Direcþia imperialã de Monetãrie(Kays Münz Ambt) din Viena25; un document alcãtuit la Viena ºi înaintat la datade 27 ianuarie 1725 guvernatorului Banatului, generalul Mercy, de cãtre fostulcontabil al minelor din Banat (gewesenen Kays. Berg wercks Buchhalter inBannath), conþinând proiectul de construire la Oraviþa a unei topitorii deproducere a alamei ºi a altor instalaþii industriale, care urmeazã sã valorificediferite materii prime aflate în Banat: lemnul, salpetrul, vitriolul, amplasamentulacestor instalaþii industriale nefiind localizat26; un memoriu adresat deguvernatorului Banatului, generalul Mercy, la 25 septembrie 1725, ConsiliuluiAulic de Rãzboi, acesta prezentând necesitatea ºi avantajele financiare aledezvoltãrii în viitor a exploatãrilor miniere de plumb, conþinând ºi argint, aflatela Dognecea. Memoriul a fost alcãtuit de Mercy dupã ce acesta a fost informat

Johann Baptista Erlacher în urma inspecþiei efectuate la ordinul Camerei Aulice laexploatãrile miniere situate în Banatul de Timiºoara ºi în regatul Serbiei), (în continuareHKA-Wien, Unterthanig Relation 1727); documentul a fost analizat în studiul nostru Situaþiamineritul ºi metalurgiei bãnãþene, conform rapoartelor de inspecþie din anii 1726-1727.22 HKA –Wien - Banater Bergwerke Berichte, p. 3-26 ºi 59-70.23 Ibidem, p. 4-5 (în continuare Orawizer Bergwerke.... 1718).24 HKA –Wien - Banater Bergwerke Berichte, p. 6-8 (în continuare Orawizer Bergwerke,Proben Zettel.....1718).25 HKA –Wien - Banater Bergwerke Berichte, p. 10-11 (în continuare Orawizer undMaydanpek Bergwerke, Proben Zettel.....1719), acestui document considerãm cã îi aparþineºi pagina 3 din fondul documentar HKA –Wien - Banater Bergwerke Berichte.26 HKA –Wien - Banater Bergwerke Berichte, p. 12-16 (în continuare Orawitzer HüttenKurtzer Entwurff...1725).

135

de situaþia minelor de la Dognecea, în urma parcurgerii unei documentaþii trimiseîn acest sens Administraþiei Banatului, documentaþie constând în: un raportalcãtuit de maistrul minier Schubert, la 24 septembrie 1725, prezent-ândavantajele dezvoltãrii în viitor a exploatãrilor miniere de la Dognecea, un proiectde dezvoltare (studiu de fezabilitate - n.n.) al exploatãrilor miniere de laDognecea, alcãtuit desigur tot de cãtre maistrul minier Schubert, dupã cumrezultã din parcurgerea documentului întocmit de el la 24 septembrie 1725 ºi,în sfârºit, un tabel întocmit la 24 septembrie de cãtre Schubert, acesta conþinândrezultatele topirii, la 18 septembrie 1725, a unei probe de minereu exploatat dela minele aflate la Dognecea27. Ultimul document pe care îl analizãm în prezentularticol este alcãtuit la Timiºoara la sfârºitul lunii martie 1726, acesta prezentândproiectul de buget pentru anul 1726 ºi lucrãrile de investiþii ce urmeazã sã fieefectuate, în acelaºi an, în regiunea montanisticã din Banat ºi nordul Serbiei,respectiv, la exploatãrile miniere de cupru ºi instalaþiile metalurgice de la Oraviþaºi Maydanpek, minele de plumb ºi argint de la Dognecea, uzina de fier de laBocºa ºi topitoria de sticlã de la Calina, proiectul fiind alcãtuit într-o comisie despecialitate a Administraþiei Banatului (Comihsione), la care au participat ºiimportanþi funcþionari cu funcþii de conducere în regiunea montanisticãbãnãþeanã28.

Dorim sã menþionãm faptul cã activitatea economicã desfãºuratã înspiritul ideilor mercantiliste în spaþiul Imperiului habsburgic se caracterizeazãprintr-o puternicã centralizare a deciziilor, din care cauzã mercantilismul de tipaustriac mai poartã ºi numele de cameralism (Kameralismus)29, acest lucrurezultând ºi din prezentarea pe care am fãcut-o mai sus, a documentelor carefac obiectul de studiu al prezentului articol. Deciziile porneau de la CameraAulicã, ca for central rãspunzãtor de problemele economice ºi financiare aleimperiului, mergând, în cazul de faþã, pe filiera Administraþiei Banatului,27 HKA –Wien - Banater Bergwerke Berichte, p. 18-26 (în continuare Dognazker Bericht...1725).28 HKA –Wien - Banater Bergwerke Berichte, p. 59-70 (în continuare BanaterBergwerke....1726); Calina este astãzi un sat aparþinãtor comunei Dognecea; menþionãmcã în aceastã perioadã, topitoriile pentru producerea sticlei sunt considerate cã aparþinindustriei montanistice, conform Rolf Jürgen Gleitsmann, Der Einfluß der Montanwirtschaftauf die Waldentwicklung Mitteleuropas, în Der Anschnitt, Zeitschrift für Kunst und Kulturin Bergbau, Beiheft 2, Nr. 30, Bochum, 1984, p. 28.29 Karl Vocelka, Geschichte Österreichs Kultur Gesellschaft-Politik, München, 2002, p.151.

136

inspectorul minier, pentru a ajunge la Oraviþa, unde maistrul minier asigurapunerea lor în practicã.

Între forurile rãspunzãtoare de activitatea minierã ºi metalurgicã dinBanat ºi nordul Serbiei, amintite mai sus, se purta o intensã corespondenþã,aceasta constând în diverse informãri scrise, proiecte ºi propuneri de dezvoltarea exploatãrilor miniere ºi a instalaþiilor metalurgice aflate aici etc., adresate decãtre forurile inferioare celor superioare, acestea din urmã, la rândul lor, ºi înmod special Camera Aulicã, hotãrau direcþiile ºi liniile de dezvoltare în viitorale celor douã regiuni montanistice, alcãtuind în acest sens diferite actenormative: decrete, rezoluþii, decizii, hotãrâri etc., pe care le trimeteau forurilorinferioare cu atribuþiuni în acest sens, acestea urmând sã transpunã în practicãdispoziþiile primite.

Un rol important în dezvoltarea mineritului ºi metalurgiei din Banat ºinordul Serbiei revine activitãþii de conducere ºi organizare, desfãºurate de cãtrefuncþionarii minieri (Officianten). Aºa cum am amintit deja, în anul 1718 a fostnumit în funcþia de maistru minier superior la Oraviþa, Johann Schubert - acestafiind rãspunzãtor de desfãºurarea activitãþii miniere ºi metalurgice în Banat -, întimp ce, în acelaºi an, în funcþia de inspector al mineritului ºi metalurgiei bãnãþenea fost desemnat Joseph Antony Mayrhouer. Datoritã decesului inspectoruluiminier în anul 1720, Camera Aulicã cere Administraþiei Banatului, prin decretuldin 4 ianuarie 1721, sã numeascã o altã persoanã în locul sãu, deoarece celãlaltconsilier al administraþiei civile (camerale) bãnãþene ºi inspector cameral superior,Rebentisch - ce îndeplineºte provizoriu ºi aceastã funcþie -, cu toatã strãduinþasa, nu poate face faþã ºi acestei noi sarcini30.

Din documentele studiate pânã în prezent nu cunoaºtem dacã în perioada1721-1726 Administraþia Banatului a numit o nouã persoanã în funcþia deinspector minier sau dacã aceasta, aºa cum am amintit mai sus, a fost îndeplinitãîn continuare de cãtre Rebentisch. Informaþii preþioase în aceastã privinþãconsiderãm cã ne oferã documentul din martie 1726, în acesta fiind menþionaþiimportanþi funcþionari cu atribuþiuni în mineritul ºi metalurgia bãnãþeanã, careau participat la ºedinþa în care s-a stabilit proiectul de buget pentru anul 1726 ºilucrãrile de investiþii ce urmau sã fie efectuate în acelaºi an, în regiuneamontanisticã din Banat ºi nordul Serbiei. Aceºti împortanþi funcþionari sunt:

30 Verordnungen 1721, über banatische Bergwerke, p.156; vezi ºi studiul nostru, Mãsurilede organizare a mineritului ºi metalurgiei bãnãþene....1721.

137

Fulda, menþionat cu titulatura de funcþionar superior principal al mineritului(Berghaubts), Schubert, având calitatea de conducãtor al mineritului (Oberberg)ºi Althausen, administratorul forjei de fier (Eysen Hamer Verwalters)31, (de laBocºa - n.n.). Având în vedere faptul cã în decretul Administraþiei Banatului din12 decembrie 1718, Mayrhouer este menþionat în calitatea sa de inspector miniersub titulatura de Oberhaupt al mineritului bãnãþean32 ºi þinând cont de faptul cãîn raportul de inspecþie din anul 1726, Schubert este amintit cã a participat laºedinþa de lucru din martie 1726, în calitate de maistru minier superior33,considerãm cã funcþia de inspector minier o îndeplinea în acel moment Fulda.

Importanþa ºi rolul funcþionarilor montanistici pentru dezvoltareamineritului ºi metalurgiei bãnãþene rezultã ºi din raportul înaintat, la 24 septembrie1725, Administraþiei Banatului de cãtre maistrul minier superior Schubert, acestaconsiderând cã, în vederea dezvoltãrii în viitor a exploatãrilor miniere de laDognecea ºi a topitoriei ce va fi construitã aici, este necesar sã fie angajaþidiferiþi funcþionari minieri, metalurgi ºi forestieri: un maistru minier(Bergmeister), care sã rãspundã de activitatea montanisticã de la Dognecea, uncontabil (Rechnungs Fuhrer), la topitorie sunt necesari un conducãtor al acesteia(Ober Huttman), un maistru topitor (Hutten meister) ºi un magazioner (Huttenund Zeug Schreiber), în timp ce pentru administrarea pãdurilor aparþinãtoareeste necesarã angajarea unui pãdurar (Waldforster)34.

La Oraviþa, exploatarea minereurilor de cupru a fost reluatã desigur lascurt timp dupã ce Camera Aulicã, prin decretul sãu din 7 decembrie 1717, dãdispoziþii în acest sens Administraþiei Banatului, acest lucru fiind dovedit destadiul de execuþie al unor lucrãri miniere, care au fost efectuate dupã aceastãdatã, dupã cum rezultã din documentul ce descrie, la data de 19 august 1718,situaþia exploatãrilor miniere existente la Oraviþa35. Conform aceluiaºi document,

31 Banater Bergwerke....1726; Althausen, este administratorul uzinei de fier de la Bocºa,vezi în acest sens, HKA-Wien, Unterthaniger Visitations Bericht 1726, p. 54; HKA-Wien,Unterthanig Relation 1727, p.180 ºi studiul nostru Situaþia mineritul ºi metalurgiei bãnãþene,conform rapoartelor de inspecþie din anii 1726-1727, p. 351 ºi 363.32 Instrukzion 1718, p. 115; vezi în acest sens ºi studiul nostru Instrucþiunile AdministraþieiBanatului...1718, p. 343.33 HKA-Wien, Unterthaniger Visitations Bericht 1726, p. 51; vezi ºi studiul nostru, Situaþiamineritul ºi metalurgiei bãnãþene, conform rapoartelor de inspecþie din anii 1726-1727, p.343-344.34 Dognazker Bericht... 1725, p. 19-20 ºi 24-25.35 Orawizer Bergwerke.... 1718, p. 4-5.

138

minele existente aici se aflã în munþii numiþi Oraviþei (Orawizer Geburg) ºi,respectiv, Ciclovei (Csiklowaer Geburg). În munþii numiþi Oraviþei suntmenþionate exploatãrile miniere: Tilva (Tylwa), Cornu Tilva (Cornu Tylva), TilvaMicã (Tylva Mik), „Sub Tylva”, Liusehovitza ºi Prisaca (Brisacken), aceastadin urmã aflându-se în spatele topitoriei de cupru. În munþii Ciclovei se aflãexploatãrile miniere: Vodarn, douã puþuri, numite inferior (Csiklowaer unterSchacht) ºi superior (Csiklowaer ober Schacht) ºi mina Temeseber36. Îndocumentul din anul 1719 sunt amintite exploatãrile miniere de la Oraviþa, deunde Direcþia Imperialã de Monetãrie a efectuat probe de minereu de cupru,acestea fiind: galeria Heilige Dreifaltigket (3 Faltigkeit Stollen) din cadrulexploatãrii miniere Cornu Tilva, ºi lucrãrile miniere Wallis ºi Mercy din munþiiCiclovei37.

Minereurile de cupru de la Oraviþa au conþinuturi diferite de metal,dupã cum rezultã din probele de minereu efectuate în anul 1718 de cãtre maistrulminier superior Schubert. Conform acestor probe, la exploatãrile miniere dinmunþii Oraviþei un centenar de minereu de cupru conþine 30 funþi (16,8 kg) decupru la mina Sub Tilva, 12 funþi (aprox. 6,7 kg) la exploatarea Cornu Tilva, ºinumai 4 funþi (aprox. 2,2 kg) de cupru la mina Tilva, unde minereul este amestecatcu fier, în timp ce la exploatãrile miniere din munþii Ciclovei, un centenar deminereu de cupru conþine 20 funþi (11,2 kg) de cupru la mina Temeser ºi numaide 17 funþi (aprox. 9,5 kg) la Puþul inferior38.

În anul 1719, Direcþia Imperialã de Monetãrie din Viena efectueazã, ladispoziþia Camerei Aulice, probe de minereuri provenind de la exploatãrireminiere de la Oraviþa ºi Maydanpek. La Oraviþa în urma probelor efectuate dineºantioanele de minereuri trimise la Viena, a rezultat cã un centenar de minereuconþine aproximativ 23 funþi (aprox. 12,9 kg) de cupru la galeria HeiligeDreifaltigket din cadrul exploatãrii miniere Cornu Tilva, circa 1 funt (0,560 kg)la mina Tilva, minereul de aici conþinând ºi argint, aproximativ 19 funþi (aprox.

36 Ibidem.37 Orawizer und Maydanpek Bergwerke, Proben Zettel.....1719, p. 10-11; referitor laexploatãrile miniere de la Oraviþa în perioada 1718 -1727 vezi studiile noastre, InstrucþiunileAdministraþiei Banatului...1718, p. 344; Mãsurile de organizare a mineritului ºi metalurgieibãnãþene....1721 ºi Situaþia mineritul ºi metalurgiei bãnãþene, conform rapoartelor deinspecþie din anii 1726-1727, p. 341- 343.38 Orawizer Bergwerke, Proben Zettel.....1718, p. 6; Un centenar = 56,006 kg conformRudolf Gräf, op. cit., p. 351

139

10,6 kg) la lucrarea minierã Wallis ºi respectiv circa 14 funþi (aprox. 7,8 kg) decupru la exploatarea minierã Mercy39. Dorim sã menþionãm faptul cã într-undocument din anul 1725, se aprecieazã cã minereurile de cupru de la exploatareaVodarn din munþii Ciclovei conþin arsenic, acest lucru influenþând negativcalitatea cuprului produs la Oraviþa40.

La minele de la Oraviþa aflate la începutul exploatãrii lor de cãtrehabsburgi, maistrul minier superior Schubert semnaleazã în anul 1718 dificultãþiîn ceea ce priveºte efectuarea cu precizie a mãsurãtorilor topografice, necesarepentru stabilirea direcþiei corecte a lucrãrilor miniere, acest lucru datorându-se,în primul rând, lipsei unor instrumente precum busola (Compass) ºi a defectãriiteodolitul (Schientzeug); pentru remedierea situaþiei, funcþionarul minier superiorsolicitã ca aceste instrumente sã fie procurate ºi trimise cu urmãtorul transportde materiale41.

Referitor la vechimea exploatãrilor miniere de la Oraviþa, Schubertmenþioneazã în documentul care prezintã la data de 19 august 1718 situaþialucrãrilor la exploatãrile miniere aflate aici, cã exploatarea minereurilor în aceastãzonã s-a practicat încã din timpul stãpânirii maghiare în Banat, urme ale acestorvechi exploatãri fiind consemnate la exploatãrile miniere Tilva Micã ºi Prisaca.Documentul ne oferã informaþii ºi despre existenþa, la minele Cornu Tilva ºiLiusehovitza, unor vechi lucrãri miniere datând din timpul ocupaþiei turceºti înBanat, acestea fiind exploatate de cãtre un întreprinzãtor grec, care a locuit laMaydan, el construind pentru prelucrarea minereurilor ºi o topitorie. Amploareaacestor din urmã exploatãri miniere, consemneazã acelaºi document, ne estedoveditã de relatarea unui bãtrân din satul Maydan (astãzi Brãdiºorul de Jos -n.n.), care a lucrat aici în perioada în care a fost asediatã Viena (se referã desigurla asediul Vienei de cãtre turci din anul 1683 - n.n.); conform acesteia, într-ovarã de la aceste mine se exploata o cantitate de minereu ce putea fi încãrcatã înaproximativ 500 de care42.

39 Orawizer und Maydanpek Bergwerke, Proben Zettel.....1719, p. 10.40 Orawitzer Hütten Kurtzer Entwurff...1725, p. 14.41 Orawizer Bergwerke, Proben Zettel.....1718, p. 8.42 Orawizer Bergwerke.... 1718, p. 5; pentru existenþa la Oraviþa a unor exploatãri minieredatând din timpul stãpânirii turceºti, vezi studiul nostru, Situaþia mineritul ºi metalurgieibãnãþene, conform rapoartelor de inspecþie din anii 1726-1727, p. 342-343; un vechidocument, datând din anul 1437, menþioneazã minele de la Ciclova, atestând faptul cãexploatarea minereurilor s-a fãcut aici ºi în timpul stãpânirii maghiare în Banat, vezi înacest sens, Dumitru Þeicu, Banatul montan în evul mediu, Timiºoara, 1998, p. 312 ºi studiul

140

La Dognecea austriecii vor începe exploatarea minereului de plumb careconþine ºi argint. în anul 172343.

Noi informatii referitoare la aceastã exploatare minierã ne oferã, aºacum am menþionat deja, memoriul trimis Consiliului Aulic de Rãzboi, la data de26 septembrie 1725, de cãtre guvernatorul Banatului, generalul Mercy. În acestdocument se solicitã aprobarea respectivului for superior al monarhieihabsburgice pentru efectuarea unor importante lucrãri de investiþii, necesaredezvoltãrii exploatãrilor miniere de la Dognecea, în memoriul sãu, Mercyconsiderând cã rezultatele probelor efectuate din minereurile de plumb ºi argintexploatate aici oferã certitudinea ca în viitor costurile solicitate de lucrãrile deinvestiþii sã poatã fi amortizate din veniturile realizate din exploatarea ºiprelucrarea minereurilor de la Dognecea. Rezervele de minereu aflate aici permit,se apreciazã în acelaºi document, o exploatare a acestora ce se poate întinde peo perioadã de aproximativ 200 de ani, minele de la Dognecea putând oferilocuri de muncã unui numãr de pânã la 1000 de lucrãtori mineri. În cazul încare acest memoriu va fi avizat favorabil, se solicitã forurilor superioare sãtrimitã o dispoziþie în acest sens, astfel ca, încã din iarna anului 1725-1726, sãpoatã fi procurat un numãr suficient de mineri ºi diferiþi alþi lucrãtori, sã fieexploatat în pãdure lemnul ºi sã fie aduse diferite materiale necesare, acesteaurmând sã fie transportate folosindu-se ºi munca de robotã pe care locuitoriisunt obligaþi sã o presteze44; în acest fel va fi posibil ca noile lucrãri de investiþiisã fie începute încã din primãvara anului 1726.

Memoriul generalului Mercy se bazeazã pe documentaþia înaintatãAdministraþiei Banatului de cãtre maistrul minier superior Schubert, la 24septembrie 1725, aceasta cuprinzând un raport în care se descrie situaþiaexploatãrilor miniere de la Dognecea, pledându-se în favoarea dezvoltãrii

nostru Situaþia mineritul ºi metalurgiei bãnãþene, conform rapoartelor de inspecþie dinanii 1726-1727, p.343.43 HKA-Wien, Unterthanig Relation 1727, p. 175; referitor la exploatãrile miniere de laDognecea în perioada 1723-1727 vezi studiul nostru, Situaþia mineritul ºi metalurgieibãnãþene, conform rapoartelor de inspecþie din anii 1726-1727, p. 343-345.44 Dognazker Bericht... 1725, p.18; faptul cã generalul Mercy se adreseazã într-o problemãde interes economic, care este normal de competenþa Camerei Aulice, Consiliului Aulic deRãzboi, se explicã, considerãm noi, în primul rând prin faptul cã guvernatorul Banatuluiera un colaborator apropiat al generalului Eugeniu de Savoia, acesta fiind preºedinteleConsiliului Aulic de Rãzboi ºi sfetnic al împãratului Carol al VI-lea; conform, Feneºan,Administraþie ºi fiscalitate 1716-1778, p. 15 –16.

141

acestora, un proiect de dezvoltare a zonei miniere de aici ºi rezultatele uneiprobe efectuate din minereurile exploatate la Dognecea45.

Conform documentaþiei înaintate de Schubert, rezultã cã în zonaDognecea se aflã numeroase urme ale unor vechi lucrãri miniere din care s-auextras cantitãþi importante de minereu, precum ºi ruinele unor clãdiri, pe careacesta le considerã cã au aparþinut unor exploatãri miniere datând din timpulstãpânirii maghiare ºi chiar romane în Banat46.

La Dognecea se aflã un filon metalifer principal conþinând plumb ºiargint, care se întinde spre nord pânã aproape de exploatãrile de minereu defier de la „Großer Tilva”. La exploatãrile miniere de la Dognecea existã 12fronturi de lucru, la fiecare dintre acestea lucrând câte o echipã alcãtuitã din 6mineri. Dintre lucrãrile miniere actuale, care sunt amintite în document, patrula numãr, se dã numele uneia dintre ele, respectiv, galeria Heilige DreyfaltigkeitenErb Stolen47. Proiectul de dezvoltare alcãtuit pentru exploatãrile miniere de laDognecea prevede obþinerea unei producþii anuale de 13312 centenari (aprox.745 t) de concentrat de minereu (Schlich), din care, þinându-se cont de faptulcã dintr-un centenar de concentrat de minereu se obþin 3 Mãrci (aprox. 0,702kg) de argint ºi 35 funþi (19,6 kg) de plumb, se vor obþine anual 2496 Mãrci(aprox. 584 kg) de argint ºi 4659 centenari ºi 20 funþi (aprox. 272 t) de plumb.Având în vedere faptul cã o marcã de argint se vinde cu preþul de 22 florini ºiun centenar de plumb cu 15 florini, valoarea producþiei de metale obþinutãanual la Dognecea se va ridicã la suma de 124797 florini. În acelaºi timp,cheltuielile sunt extimate la suma de 55273 florini ºi 32 de creiþari, dintre acesteacele destinate efectuãrii plãþii forþei de muncã se ridicã la suma de 30632 floriniºi 20 creiþari, cheltuielile de transport ºi cele solicitate de exploatarea lemnului

45 Dognazker Bericht... 1725, p. 19-25.46 Ibidem, p. 21-23; Exploatãrile miniere din zona Dognecea-Ocna de Fier-Bocºa suntmenþionate în documente încã din secolui al XIV-lea, vezi în acest sens Viorel Achim,Mutaþii în statutul unor sate cneziale din Banat în epoca angevinã. Cazul de la Biniº, înBanatica, 12, 1993, p. 59; D. Þeicu, op. cit., p 261 ºi studiul nostru, Exploatãrile minieredin zona Dognecea–Ocna de Fier-Bocºa în sec. al XVIII-lea ºi începutul sec. al XIX-lea, înBanatica, 16/II, 2003, p. 49; în continuare Exploatãrile miniere din zona Dognecea-Ocnade Fier–Bocºa; referitor la unele informaþii despre exploatãrile miniere din zona Dogneceaîn timpul stãpânirii maghiare ºi turceºti în Banat vezi studiul nostru, Situaþia mineritul ºimetalurgiei bãnãþene, conform rapoartelor de inspecþie din anii 1726-1727, p. 343.47 Dognazker Bericht... 1725, p. 21-25;

142

se cifreazã la suma de 12000 de florinþi, pentru producerea unei cantitãþi de1600 „Maß” (aprox. 90 t) de mangal (cãrbunele de lemn - n.n.), estimat cã va filivrat la preþul de 20 de creiþari un Maß, este necesarã suma de 6370 forini, întimp ce pentru porþiile de pâine acordate lucrãtorilor este necesarã suma de4068 florini. Scãzând din valoarea producþiei de metale, care se extimeazã cãva fi obþinutã anual la Dognecea, suma destinatã cheltuielilor amintite mai sus,rãmâne pentru fiscul imperial un venit anual de 69523 florini ºi 28 creiþari, dinacesta trebuind scãzute costul noilor lucrãri de investiþii necesare, respectiv otopitorie cu douã cuptoare, câteva ºteampuri ºi spãlãtoriile de minereu aferenteetc. Proiectul prevede ºi numãrul de funcþionari, mineri, lucrãtori metalurgi,meºteºugari etc., necesari în viitor la exploatãrile miniere de la Dognecea48,acest aspect urmând sã îl analizãm la forþa de muncã.

Menþionãm faptul cã acest proiect de dezvoltare, care prevede obþinereaunei cantitãþi anuale de 13312 centenari (aprox. 745 t) de concentrat de minereu,este grandios, dacã þinem cont de faptul cã în anul 1725 la minele de la Dogneceas-a exploatat o cantitate de numai 5887 Pahre (aprox. 1154 t) de minereu, înstoc, desigur din anul precedent, aflându-se 4112 Pahre (aprox. 806 t) deminereu, în timp ce pentru producerea unui centenar de concentrat de minereu,sunt necesare în medie 15 centenari de minereu49.

Aºa cum am amintit deja, la nord de exploatãrile miniere de la Dognecease aflã mina de fier numitã Großer Tilva, minereul de fier exploatat aici, împreunã

48 Dognazker Bericht... 1725, p. 19-20 ºi 24; suma anualã necesitatã de cheltuielile efectuatecu plata forþei de muncã, lemn, mangal, transporturi ºi porþiile de pâine acordate lucrãtoriloram dedus-o din sumele destinate lunar pentru respectivele cheltuieli, acestea din urmã fiindmenþionate în document; unitatea de mãsurã denumitã Maß(Maas) se precizeazã cã esteîncãrcatã în 2 saci, conform, HKA – Wien, Unterthanig Relation 1727, p. 185, noi amefectuat calculele considerând 1 Maß = 1 centenar = 56,006 kg., vezi în acest sens studiulnostru, Situaþia mineritul ºi metalurgiei bãnãþene, conform rapoartelor de inspecþie dinanii 1726-1727, p. 356; o marcã de aur sau de argint (Mark) = 233,947 g, conform, RudolfGräf, op. cit., p. 351.49 Banater Bergwerke....1726, p. 64-65; 1 pahren este o unitate de mãsurã, cântãrind între3,5 – 4 Centenari, vezi în acest sens studiul nostru Instrucþiunile AdministraþieiBanatului...1718, p. 349, nota 25; la ºedinþa din martie 1726, contabilul Papst a raportat cãîn medie la exploatãrile de minereu de la Dognecea un centenar de concentrat de minereuse obþine din 15 centenari de minereu, conform, HKA-Wien, Unterthaniger VisitationsBericht 1726, p. 51, vezi în acest sens ºi studiul nostru, Situaþia mineritul ºi metalurgieibãnãþene, conform rapoartelor de inspecþie din anii 1726-1727, p. 343-344.

143

cu cel de la Doman, dupã cum se menþioneazã într-un document din anul 1726,aprovizionând furnalul de la Bocºa50.

În nordul Serbiei se aflã exploatãrile miniere de cupru de la Maydanpek,care, aºa cum am amintit, au fost subordonate administrativ Direcþiei minierede la Oraviþa în aceastã perioadã. În anul 1719, Direcþia Imperialã de Monetãriedin Viena a efectuat la dispoziþia Camerei Aulice probe din minereurile decupru provenind de la exploatãrire miniere de la Oraviþa ºi Maydanpek. Dintabelul întocmit cu acest prilej, rezultã cã minereurile de cupru de la Maydanpekau conþinuturi de metal cuprinse între aproximativ 31funþi (aprox. 17,4 kg) ºi16 funþi (aprox. 9 kg) de cupru la un centenar de minereu51, o parte a probelorfiind luatã de pe haldele existente aici, fapt ce atestã vechimea acestor exploatãriminiere. Dorim sã menþionãm faptul cã în urma acestor probe, minereurile decupru de la Maydanpek s-au dovedit a fi mai bogate în conþinutul de metal încomparaþie cu minereurile de la Oraviþa. Tot în tabelul antemenþionat esteconsemnatã ºi o probã de minereu, luatã de pe haldele de minereuri de laKuzschaina, aceasta conþinând plumb ºi argint52. Dat fiind faptul cã aceastãveche exploatare minierã, dupã cum o dovedesc haldele existente acolo, estetrecutã în tabel sub acest nume printre minele de la Maydanpek, considerãm cãavem de a face cu o exploatare minierã situatã în nordul Serbiei.

În momentul cuceririi Banatului de cãtre austrieci, la Oraviþa se afla otopitorie de cupru53, aceasta fiind menþionatã într-un document din 19 august1718, în legãturã, aºa cum am amintit, cu localizarea exploatãrii miniere Prisaca.Topitoria a suferit desigur distrugeri în timpul luptelor purtate de cãtre armatelehabsburgice pentru eliberarea Banatului, lucrãrile de reparaþii fiind începute încursul anului 1718, dupã cum rezultã din dispoziþiile Administraþia Banatului,

50 HKA-Wien, Unterthaniger Visitations Bericht 1726, p. 54 ; în sursa documentarãmenþionatã, exploatarea minierã situatã în apropiere de Bocºa este amintitã sub numele deTilfa, aceasta am identificat-o în regiunea muntoasã aflatã între Dognecea ºi Ocna de Fier,vezi în acest sens studiul nostru Exploatãrile miniere din zona Dognecea-Ocna de Fier –Bocºa, p. 53 ºi 56–58.51 Orawizer und Maydanpek Bergwerke, Proben Zettel.....1719, p. 10; referitor la vechimeaexploatãrilor miniere de la Maydanpek, vezi HKA-Wien, Unterthanig Relation 1727, p. 192 ºistudiul nostru, Situaþia mineritul ºi metalurgiei bãnãþene, conform rapoartelor de inspecþiedin anii 1726-1727, p. 346.52 Orawizer und Maydanpek Bergwerke, Proben Zettel.....1719, p. 10.53 HKA – Wien, Unterthanig Relation 1727 p. 167; vezi ºi studiul nostru Situaþia mineritulºi metalurgiei bãnãþene, conform rapoartelor de inspecþie din anii 1726-1727, p. 349.

144

adresate, la 12 decembrie 1718, maistrului minier de la Oraviþa. Alãturi de lucrãrilede reparaþii ale unor vechi instalaþii metalurgice54, autoritãþile habsburgicedemareazã un program ambiþios de investiþii, menit sã revigoreze activitateaminierã ºi metalurgicã din Banat ºi sã o aducã la nivelul tehnologic caracteristicprovinciilor imperiului cu tradiþie în aceste domenii de activitate. În acest sens,dupã cum aflãm din documentul citat mai sus, un antreprenor pe nume Freyberg,sosit de curând în Banat (raportat la data decretului din 12 decembrie 1718 -n.n.), împreunã cu un grup de mineri, va construi o serie de obiective economice,printre care ºi unele instalaþii industriale, respectiv, douã forje pentru prelucrareacuprului la Ciclova ºi o uzinã pentru prelucrarea minereului de fier la Bocºa,aceasta constând dintr-o topitorie ºi o forjã55. Lucrãrile de investiþii au fost începutedesigur cu adevãrat în primãvara anului 1719, dupã ce anotimpul rece a fostfolosit, aºa cum se obiºnuia, pentru organizarea lucrului ºi procurarea materialelornecesare. În anul 1724 se construieºte la Calina o topitorie pentru producereasticlei56. În nordul Serbiei, la Maydanpek, în momentul cuceririi acestei provinciide cãtre habsburgi, se afla o topitorie de cupru57.

Dupã ce am prezentat pe scurt instalaþiile industriale metalurgice aflateîn Banat în perioada de început a stãpânirii habsburgice58, în cele ce urmeazãvom prezenta unele aspecte referitoare la acestea, întâlnite în documentele careconstituie obiectul de studiu al prezentului nostru articol.

În anul 1725, politica de investiþii a autoritãþilor habsburgice referitoarela construirea unor obiective care sã conducã la dezvoltarea industrieimontanistice în Banat ºi nordul Serbiei este continuatã. La topitoria de cuprude la Oraviþa sunt terminate lucrãrile de construcþie a unui nou cuptor pentrutopirea minereurile (Schmeltzer), la un cuptor în care se extrage cuprul (SpleisOfen), la un ciocan de forjã (Hamer) ºi, respectiv, la douã magazii pentru

54 Instrukzion 1718, p. 111-112 ºi 114; vezi ºi studiul nostru Instrucþiunile AdministraþieiBanatului...1718, p. 345-346.55 Ibidem.56 Aurel Þinþã, Colonizãrile habsburgice în Banat 1716-1740, Timiºoara, 1972, p. 189.57 HKA – Wien, Unterthanig Relation 1727 p. 171; vezi ºi studiul nostru Situaþia mineritulºi metalurgiei bãnãþene, conform rapoartelor de inspecþie din anii 1726-1727, p. 354.58 Referitor la instalaþiile industriale metalurgice din Banat în perioada 1718-1727, vezistudiile noastre, Instrucþiunile Administraþiei Banatului...1718, p. 345-346, Mãsurile deorganizare a mineritului ºi metalurgiei bãnãþene....1721 ºi Situaþia mineritul ºi metalurgieibãnãþene, conform rapoartelor de inspecþie din anii 1726-1727, p. 348-354.

145

depozitarea mangalului. Ca urmare a politicii de investiþii efectuate pânã atunci,la Oraviþa se apreciazã cã nu mai sunt necesare noi lucrãri de investiþii importante,aici fiind necesare doar unele lucrãri de reparaþii în urmãtorii ani. Producþia decupru negru (Schwartz Kupfer) – din acesta obþinându-se cuprul în cuptoarelede tip Spleis Ofen ºi Gahr Herden – a fost, în anul 1725, de 3058 de centenari(aprox. 171 t), cheltuielile pentru producerea unui centenar de cupru negruridicându-se la suma de 23 florini. În anul 1726, cantitatea de cupru negruprodus la Oraviþa va trebui sã fie redusã la aproximativ 2550 de centenari (aprox.143 t)59; motivele care au determinat aceastã hotãrâre, luatã în ºedinþa comisieide specialitate din martie 1725, urmeazã sã le prezentãm atunci când vom analizabugetul alocat exploatãrilor miniere ºi instalaþiilor metalurgice din Banat ºi nordulSerbiei. Cuprul produs la Oraviþa este prelucrat cu ajutorul ciocanelor forjei,fiind transformat în plãci ºi în diferite vase de cupru, forja de cupru nefiindlocalizatã în documentele pe care le analizãm în prezentul articol, aceastaaflându-se însã, aºa cum am amintit, la Ciclova.

Pentru valorificarea superioarã a cuprului produs la Oraviþa ºi a unorresurse naturale ale Banatului, precum: lemnul, salpetrul, vitriolul, arseniculetc., guvernatorului Banatului, generalul Mercy, îi este prezentat, la 27 ianuarie1725, un proiect alcãtuit la Viena de cãtre fostul contabil al exploatãrilor minieredin Banat60. Conform proiectului amintit mai sus, se prevede construirea laOraviþa a unei topitorii de alamã, aceasta constând din: douã cuptoare în carese produce alama prin topirea cuprului ºi zincului, o turnãtorie în care alamaeste turnatã în lingouri, o forjã cu 8 ciocane ºi un cuptor în care lingourile dealamã sunt încãlzite, spre a fi prelucrate în plãci ºi o instalaþie în care alama esteprelucratã în sârmã. Producþia anualã de alamã este estimatã la 1955 centenari(aprox. 110 t), pentru aceasta fiind necesar sã se topeascã 1500 de centenari(84 t) de cupru produs la Oraviþa ºi aproximativ 1200 centenari (aprox. 67 t) dezinc. Zincul necesar poate fi procurat din Silezia superioarã (Oberschlesien) ºiPolonia, la un preþ de 2 florini ºi 30 creiþari centenarul, acesta ridicându-se, cucheltuielile de transport în Banat, la 3 florini ºi 30 creiþari, sau din Tirol ºi

59 Banater Bergwerke....1726, p. 62-64; lucrãrile de investiþii pe care le-am amintit cã aufost efectuate în anul 1725 la instalaþiile metalurgice de la Oraviþa considerãm cã aparþinlucrãrilor de construire a noii topitorii de cupru de aici, informaþii despre aceasta, vezi înHKA – Wien, Unterthanig Relation 1727 p.163-167; considerãm cã ciocanul de forjã a fostconstruit la Ciclova, unde exista deja o forjã de cupru.60 Orawitzer Hütten Kurtzer Entwurff...1725, p. 12-16.

146

Elveþia, zincul produs aici vânzându-se la Viena la un preþ de 10 florini uncentenar. Pentru reducerea cheltuielilor necesitate de procurarea zincului, autorulproiectului recomandã ºi începerea unor lucrãri de prospecþiuni miniere în Banat,în vederea descoperirii unor minereuri de zinc.

Cheltuielile necesitate pentru realizarea acestei topitorii de alamã suntestimate la suma de 13000 de florini. Alama prelucratã în plãci (Tafel Mesing)este vândutã negustorilor la Viena la un preþ de 47 florini centenarul - preþ lacare este comercializat ºi un centenar de cupru –, aceiaºi negustori pentru uncentenar de sârmã de alamã de diferite sortimente (unterschiedene GattungTrats) plãtind 60 florini, în timp ce meºterilor turnãtori de alamã din Viena, uncentenar de alamã turnatã în lingouri (Stuckh Mesing) le este vândut cu 48florini ºi 45 creiþari. Se estimeazã cã proiectata topitorie de alamã de la Oraviþava aduce anual un venit erariului care se ridicã la suma de 26220 florini, încazul în care se va folosi zincul mai ieftin din Silezia superioarã ºi Polonia 61.

Tot la Oraviþa este prevãzutã construirea unei instalaþii industriale caresã producã arsenic, folosindu-se ca materie primã minereurile de cupru exploatatela mina Vodarna din munþii Ciclovei, care conþin arsenic, preþul de cost al acesteiinstalaþii fiind estimat la suma de 400 florini. Conþinutul de arseniu din acesteminereuri are o influenþã negativã, în concepþia autorului acestui proiect, asupracalitãþii cuprului produs la Oraviþa, acesta informând în acest sens AdministraþiaBanatului printr-un raport trimis încã de la data de 3 septembrie 1723. Folosindu-se minereurile de cupru amintite, se poate produce anual o cantitate de 300centenari (aprox. 17 t), de arseniu, care se poate vinde la Viena cu preþul de 14florini un centenar, acesta fiind întrebuinþat la manufacturile de producere asticlei ºi la vopsirea þesãturilor. Pe lângã faptul cã extragerea arseniului dinminereurile de cupru va conduce la îmbunãtãþirea calitãþii cuprului produs laOraviþa, anual fiscul imperial poate obþine din vânzarea cantitãþii de arseniuamintitã mai sus un venit, dupã ce se scad cheltuielile de producþie, de 2284florini62.

În Banat se aflã ºi materia primã necesarã producerii vitriolului (materiaprimã este pirita cupriferã, care se extrage din minele consemnate în documentsub denumirea de in kies grube - n.n.), acesta fiind folosit la manufacturile depostav (Tuch Manufactur). Cheltuielile necesare pentru construirea unei astfelde instalaþii se ridicã la suma de 400 florini, aici putându-se produce anual o61 Ibidem, p. 12-14.62 Ibidem, p. 14-15.

147

cantitate de aproximativ 265 centenari (15 t) de vitriol, acesta urmând sã fie vândutla un preþ de 12 florini centenarul. Veniturile anuale obþinute în acest fel defiscul imperial se pot ridica la suma de 2574 florini, dupã ce se scad cheltuielilede producþie. În munþii Banatului, dupã informaþiile autorului acestui proiect,se gãseºte ºi Alaun, care poate fi prelucrat de asemenea în cadrul instalaþiei deproducere a vitriolului63.

În Banat se aflã de asemenea ºi salpetru, acesta putând fi exploatat ºiprelucrat, preþul acestui produs fiind în Viena de 26 de florini centenarul64.

În sfârºit, autorul acestui proiect propune valorificarea lemnului rezultatîn urma doborârii arborilor de cãtre vânt, în pãdurile situate în zonele puþinaccesibile. În aceste locuri pot fi instalate cazane (Kesel), în care se va producedin lemn, potasa, aceasta putând fi vândutã în Viena la un preþ de 9 florinicentenarul65.

La Dognecea, printre lucrãrile de investiþii realizate în anul 1725, suntmenþionate mai multe construcþii (Gebau), prin acestea trebuind sã înþelegemdiferite noi lucrãri miniere, dar ºi unele instalaþii industriale; de asemenea printrenoile lucrãri de investiþii din acest an este amintit un canal de aducþiune a apeiºi un drum66. Canalul de aducþiune a apei punea desigur în miºcare instalaþiileºteampului, care este amintit la 24 septembrie 1725 în raportul maistrului miniersuperior Schubert, aceastã instalaþie, în care se zdrobea minereul cu ajutorul a24 de ciocane (Stampf) acþionate de forþa apei, numãrându-se printre lucrãrilede investiþii efectuate în cursul anului 1725. În documentul amintit mai sus ºi înproiectul de dezvoltare al exploatãrilor miniere de la Dognecea, care îl însoþeºte,Schubert considerã cã este necesar sã se construiascã trei noi ºteampuri (PuchWerck), asemãnãtoare celui deja existent, o topitorie (Schmölz Hütten) cu douãcuptoare (Ofen) în care sã fie prelucrate minereurile de plumb ºi argint, oinstalaþie de separare a argintului de plumb (Silber treib Herd) ºi alte diferiteconstrucþii necesare67. Dorim sã menþionãm faptul cã în ºedinþa din martie 1726,comisia bãnãþeanã, care a aprobat bugetul ºi lucrãrile de investiþii ce urmeazãsã fie realizate în anul 1726 în regiunea minierã din Banat ºi nordul Serbiei, aalocat suma de 3732 florini pentru construirea la Dognecea a trei ºteampuri, în

63 Ibidem, p. 15.64 Ibidem.65 Ibidem.66 Banater Bergwerke....1726, p. 64.67 Dognazker Bericht... 1725, p. 19 ºi 24.

148

valoare de 2332 florini, a unei topitorii, care va costa 800 florini ºi a mai multorlocuinþe pentru lucrãtori, totalizând suma de 600 florini68. Considerãm cã unrol important în hotãrârea luatã de comisie l-a avut implicarea guvernatoruluiMercy care, aºa cum am menþionat deja, a sprijinit proiectul de dezvoltare aexploatãrilor miniere de la Dognecea, înaintându-l ºi forurilor superioare alemonarhiei habsburgice, care, desigur i-au ºi dat aprobarea. În aceeaºi ºedinþãdin martie 1726 s-a stabilit ca în acest an sã se producã la Dognecea o cantitatede 2250 mãrci (aprox. 526 kg) de argint69, aceasta evident dupã ce vor fi realizateinstalaþiile industriale menþionate mai sus.

În anul 1725 au fost efectuate la uzina de fier din Bocºa mai multe lucrãride investiþii, constând în efectuarea lucrãrilor de construcþie la o nouã forjã,construirea unui nou stãvilar ºi sãparea canalului de aducþiune a apei necesarepunerii în miºcare a ciocanelor de la forjã, precum ºi realizarea unorlocuinþe pentru lucrãtori ºi a clãdirii destinatã cârciumei. În anul 1726, s-a alocatsuma de 1000 florini pentru terminarea lucrãrilor la forja aflatã în construcþie,400 florini pentru construirea clãdirii unde sunt construite formele necesareturnãtoriei (form hauss), 100 florini pentru realizarea unui magazii de depozitare amangalului, în timp ce pentru terminarea lucrãrilor de construcþie la clãdireacârciumei s-a alocat suma de 150 florini. Furnalul de la Bocºa a produs, în anul1725, o cantitate de 5400 centenari (aprox. 302 t) de lupe de fier, perioada sa defuncþionare însumând, în acest an, 8 luni. În anul 1726 se preconizeazã sã seproducã la uzina de fier de la Bocºa o cantitate de 3200 de centenari (aprox. 179t) de fier forjat în bare (Staabeysen) ºi diferite produse obþinute din acestea prinforjare (Zeugeysen), în stoc neprelucrate urmând sã rãmânã o cantitate de 1400centenari (aprox. 78 t) de lupe de fier. Datoritã inundaþiilor frecvente ale râuluiBârzava, alãturi de pagubele materiale produse instalaþiilor industriale, se creeazãîn zonã ºi un microclimat nesãnãtos, fapt ce determinã îmbolnãvirea lucrãtorilor,acest lucru având, se considerã, o influenþã semnificativã în bilanþul financiarnegativ al uzinei70.

La topitoria de sticlã de la Calina, în anul 1725, s-au efectuat diferitelucrãri de investiþii în valoare de 1576 florini71.

68 Banater Bergwerke....1726, p. 65.69 Ibidem, p. 68.70 Ibidem, p. 66-68.71 Ibidem, p. 65.

149

Topitoria de cupru de la Maydanpek a produs în anul 1725 o cantitate de3304 centenari (aprox. 185 t) de cupru negru, cheltuielile pentru producerea unuicentenar ridicându-se la suma de 18 1/3 florini, acestea fiind astfel mai mici decâtcele înregistrate la topitoria de la Oraviþa. Printre lucrãrile de investiþii efectuateîn acest an se numãrã lucrãrile de reconstruire a cuptorului de tip Gahr Herden, încare se obþine cuprul. Din aceleaºi motive ca ºi la Oraviþa, comisia de specialitatebãnãþeanã a hotãrât ca în anul 1726 producþia de cupru negru sã fie redusã,aceasta urmând sã depãºeascã cu puþin cantitatea de 2000 centenari (aprox. 112t). Pentru anul 1726, la Maydanpek, se considerã cã în afarã de construirea unuibaraj de acumulare, care sã asigure apa în cantitãþi suficiente pentru acþionareainstalaþiilor topitoriei ºi construirea unui magazin, nu mai sunt necesare noilucrãri de investiþii72.

Fiscul imperial alocã anual pentru exploatãrile miniere ºi instalaþiilemetalurgice din Banat ºi nordul Serbiei sume importante de bani, acestea fiinddestinate în primul rând pentru asigurarea desfãºurãrii procesului de producþie,efectuarea de noi lucrãri de investiþii ºi colonizarea forþei de muncã. În anul1725 a fost alocatã în acest sens suma de 177604 florini73, aceasta fiind repartizatãastfel: 80583 florini pentru exploatãrile miniere ºi instalaþiile metalurgice de laOraviþa ºi forja de la Ciclova, din aceastã sumã cea mai mare parte, respectiv72619 florini, revenind obiectivelor miniere ºi metalurgice de la Oraviþa74, sumade 7243 florini a fost cheltuitã pentru exploatãrile miniere de la Dognecea75,18670 florini au fost alocaþi uzinelor de fier de la Bocºa76 ºi 6339 florini pentrutopitoria de sticlã de la Calina77, în timp ce pentru exploatãrile miniere ºiinstalaþiile metalurgice aflate în nordul Serbiei, la Maydanpek, a fost cheltuitãsuma de 64769 florini78.

În ºedinþa din martie 1726 a comisiei de specialitate bãnãþene se hotãrãºteca suma alocatã pentru anul 1726 exploatãrilor miniere ºi instalaþiile metalurgicedin Banat ºi nordul Serbiei, sã fie redusã în comparaþie cu anul precedent, aceasta

72 Ibidem, p. 60-61.73 Suma de 177604 florini, alocatã în anul 1725 exploatãrilor miniere ºi instalaþiilormetalurgice din Banat ºi nordul Serbiei, am calculat-o însumând sumele repartizate pentrufiecare exploatare minierã ºi instalaþie metalurgicã în parte.74 Banater Bergwerke....1726, p. 62.75 Ibidem, p. 64.76 Ibidem, p. 66.77 Ibidem, p. 65.78 Ibidem, p. 60.

150

fiind stabilitã la 130000 florini, suma fiind defalcatã dupã cum urmeazã: 50000florini pentru exploatãrile miniere ºi instalaþiile metalurgice de la Oraviþa, 16000florini pentru exploatãrile miniere ºi instalaþiile industriale ce se vor construi laDognecea, 12000 florini pentru uzina de fier de la Bocºa ºi 4000 florini pentrutopitoria de sticlã de la Calina, în timp ce exploatãrilor miniere ºi instalaþiilormetalurgice de la Maydanpek, le va fi alocatã suma de 48000 florini79.

Considerãm cã hotãrârea de reducere a sumelor de bani, alocate în anul1726 exploatãrilor miniere ºi instalaþiilor metalurgice aflate în regiuneamontanisticã din Banat ºi nordul Serbiei, are la bazã raþionamente ce þin depolitica bugetarã a Banatului în respectivul an financiar, la care se adaugã desigurºi faptul cã în general, aºa cum am menþionat în prezentul articol, nu mai estenecesar sã mai fie efectuate importante lucrãri de investiþii, în comparaþie cuanii precedenþi. În ceea ce priveºte repartizarea sumei alocate, se constatãmodificãri esenþiale, în sensul cã toate obiectivele miniere ºi metalurgice suntafectate mai mult sau mai puþin de reducerea sumelor alocate lor în comparaþiecu anul 1725, cu excepþia exploatãrilor miniere de la Dognecea. Considerãm cãun rol important în acest sens, aºa cum am menþionat deja, l-a avut implicareaguvernatorului Mercy în sprijinirea proiectului de dezvoltare al exploatãrilorminiere de la Dognecea, acesta obþinând desigur ºi aprobarea forurilor superioareale monarhiei habsburgice. Atitudinea lui Mercy în aceastã problemã a fostdeterminatã în primul rând de raþionamente economico–financiare; argintul fiindun metal preþios, exploatarea sa la Dognecea poate contribui la sporirea maseimonetare aflatã în circulaþie în Banat ºi implicit în Imperiul habsburgic, acestafiind, de altfel, unul din dezideratele de bazã ale politicii economice mercantiliste.Tot referitor la motivul care a determinat hotãrârea de repartizare a sumelorbugetare pe anul 1726, menþionãm faptul cã în proiectul de dezvoltare pe anul1726 al exploatãrilor miniere ºi instalaþiilor metalurgice din Banat ºi nordulSerbiei, se precizeazã cã vor fi reduse sumele de bani alocate ºi implicit ºiproducþia de cupru de la exploatãrile miniere ºi topitoriile de la Oraviþa ºiMaydanpek, pentru a putea fi sporite sumele de bani necesare noilor lucrãri deinvestiþii de la Dognecea. Considerãm cã aceastã hotãrâre a fost determinatã,pe lângã raþionamentele prezentate mai sus, ºi de unele dificultãþi de momentreferitoare la comercializarea cuprului produs la Oraviþa ºi Maydanpek ºi aducemca argument faptul cã în aceeaºi ºedinþã din martie 1726, se recomandã

79 Ibidem.

151

comercializarea unei pãrþi a cuprului produs aici în statele italiene ºi a unei cantitãþide 2000 de centenari (aprox. 112 t) de cupru în Imperiul otoman, vânzarea peaceastã din urmã piaþã fiind posibilã numai în condiþiile în care preþul de cost alacestuia va scãdea80. Menþionãm faptul cã aceastã din urmã cantitate de cuprueste destul de mare în raport cu producþia obþinutã la Oraviþa ºi Maydanpek ºiconsiderãm cã nu ar fi fost comercializatã în Imperiul otoman, în aceastã privinþãexistând restricþii legislative81, dacã ar fi existat posibilitãþi reale de desfacere aacesteia pe alte pieþe.

Exploatãrile miniere ºi instalaþiile metalurgice din Banat ºi nordul Serbieilucreazã în general cu pierderi financiare, aceastã situaþie fiind însã acceptatãde cãtre Camera Aulicã, din urmãtoarele raþiuni: asigurarea necesarului de metaleºi de produse obþinute din acestea pentru cele douã provincii din producþiainternã, evitându-se astfel importurile care conduc la scoaterea de bani din þarã;crearea unui surplus de astfel de produse destinate exportului, atrãgându-se înacest mod bani în þarã; exploatarea metalelor preþioase, în cazul de faþã argintulºi cea a cuprului – acesta din urmã folosit pentru moneda mãruntã – conduce lasporirea masei monetare aflatã în circulaþie în þarã ºi în acelaºi timp sunt oferitelocuri de muncã, acestea constituind surse de existenþã ºi venituri pentru locuitoriicare lucreazã la exploatãrile miniere ºi instalaþiile metalurgice. Menþionãm faptulcã, nu în ultimul rând, prin investiþiile efectuate, organizarea procesului deproducþie ºi colonizarea forþei de muncã, pentru a aminti numai mãsurile celemai importante, se creeazã bazele pentru obþinerea în viitor a unor profituri dela exploatãrile miniere ºi instalaþiile metalurgice amintite, arendarea acestoraputând deveni interesantã pentru investitorii particulari, aceasta fiind de altfelºi un obiectiv important al Camerei Aulice82. Referitor la pierderile financiareînregistrate de fiscul imperial la exploatãrile miniere ºi instalaþiile metalurgicedin Banat ºi nordul Serbiei, în documentele pe care le analizãm în prezentularticol, se menþioneazã faptul cã în anul 1725, la topitoria de sticlã de la Calina,s-au înregistrat pierderi financiare în sumã de 2074 florini83.

80 Banater Bergwerke....1726, p. 68.81 Despre restricþiile referitoare la comercializarea în Imperiul otoman, a cuprului produsîn Banat, vezi Sonia Jordan, op. cit., p. 42.82 Pentru politica economicã a fiscului imperial, referitoare la exploatãrile miniere ºiinstalaþiile metalurgice din Banat ºi nordul Serbiei la începutul stãpânirii habsburgice înaceste provincii, vezi Sonia Jordan, op. cit., p. 44 ºi studiul nostru Situaþia mineritul ºimetalurgiei bãnãþene, conform rapoartelor de inspecþie din anii 1726-1727, p. 371-373.83 Banater Bergwerke....1726, p. 65.

152

Metalele ºi produsele obþinute din acestea în regiunea montanisticã dinBanat ºi nordul Serbiei, conform strategiei economice a Camerei Aulice, strategieinspiratã din gândirea economicã mercantilistã, trebuia sã acopere, într-o primãetapã, necesitãþile celor douã provincii, pentru a se evita astfel importurile careconduc la scoaterea unor sume de bani din þarã, urmând ca într-o a doua etapã,producþia sã depãºeascã nevoile interne, realizându-se astfel disponibilitãþi pentruexportul unor astfel de produse, prin aceasta urmând ca în þarã sã fie atrasesume importante de bani.

Un rol important în comerþul Banatului l-au avut companiile comerciale,care au fost încurajate de fiscul imperial pentru a contracara concurenþanegustorilor evrei, sârbi ºi greci, aceºtia din urmã supuºi turci, beneficiind deunele avantaje comerciale, oferite de prevederile tratatului de pace de laPassarowitz. În anul 1723, comercianþi germani în special înfiinþeazã la TimiºoaraCompania comercialã germanã (Deutsche Kommerziensozietät), ca filialã aCompaniei comerciale Orientale (Orientalischen Handelkompanie) din Viena,aceasta fiind întemeiatã în anul 1719 la Triest, cu scopul de a monopolizacomerþul Imperiului habsburgic cu sud-estul Europei (Levantehandels). Aceastãdin urmã companie, prin filiala sa bãnãþeanã, va reuºi sã controleze o mareparte a comerþului Banatului, printre principalele produse comercializatenumãrându-se ºi metalele ºi produsele obþinute din acestea în Banat ºi nordulSerbiei84.

În documentele pe care le analizãm în prezentul articol, se fac unelepropuneri referitoare la comercializarea metalelor ºi a produselor obþinute dinacestea în instalaþiile metalurgice din Banat ºi nordul Serbiei. Astfel, în ºedinþadin martie 1726, aºa cum am amintit, se recomandã comercializarea cupruluiprodus la Oraviþa ºi Maydanpek în statele italiene, acesta urmând sã fietransportat cu ajutorul flotei imperiale (desigur, cu ajutorul flotei imperialestaþionate în Marea Adriaticã - n.n.) precum ºi a unei cantitãþi de 2000 centenari(aprox. 112 t) de cupru în Imperiul otoman, vânzarea pe aceastã piaþã fiindposibilã numai în condiþiile în care preþul de cost al acestuia va scãdea85. Înproiectul din anul 1725, care prevede construirea la Oraviþa a unei topitorii deproducere a alamei ºi a altor instalaþii industriale menite sã valorifice unelematerii prime existente în Banat, autorul proiectului face mai multe propuneri

84 Sonia Jordan, op. cit., p. 63-70.85 Banater Bergwerke....1726, p. 68-70

153

referitoare la comercializarea produselor obþinute. Astfel, din cantitatea de 1995centenari (aprox. 110 t) de alamã ce urmeazã sã fie produsã anual la Oraviþa,600 centenari (aprox. 33,6 t) vor fi comercializaþi de Compania comercialãOrientalã, 600 centenari (aprox. 33,6 t) vor fi preluaþi spre a fi comercializaþide cãtre negustorii de alamã din Viena, 50 centenari (aprox. 2,8 t) vor fi vânduþimeºteºugarilor topitori de alamã din Viena ºi 100 centenari (aprox. 5,6 t) vor filivraþi meºteºugarilor din Banat ºi Transilvania care prelucreazã alama, urmândca restul de 645 centenari (aprox. 36,1 t) sã fie pãstraþi în stoc. Acelaºi documentpropune comercializarea arsenicului pe piaþa veneþianã (aici se aflã manufacturirenumite de sticlã - n.n.) ºi, prin intermediul Companiei comerciale Orientale,în Anglia, o parte din cantitatea produsã urmând sã fie folositã în þarã lamanufacturile amintite mai sus86.

Forþa de muncã aflatã în regiunea minierã bãnãþeanã în perioada deînceput a organizãrii mineritului ºi metalurgiei de cãtre autoritãþile habsburgiceeste alcãtuitã din lucrãtorii care, dupã locul de provenienþã, aparþin a douãcomponente. Prima dintre acestea este reprezentatã de lucrãtorii aflaþi aici dintimpul stãpânirii turceºti, pe care împãratul îi ia sub protecþia sa deosebitã,garantându-le drepturile ºi libertãþile avute. Considerãm cã cel puþin o partedintre aceºti lucrãtori au fost români ºi aducem ca argument faptul cã îndocumentul din 19 august 1718 sunt menþionaþi lucrãtorii mineri români(Walachischen Bergleuthe), care au lucrat la exploatarea minierã Tilva din munþiiOraviþei înainte de instaurarea stãpânirii habsburgice, aceºtia oferind informaþiidespre filonul metalifer, cu ocazia redeschiderii unor vechi lucrãri miniere, ºi aînceperii lucrului la noile lucrãri, aceºti mineri fiind desigur angajaþi ºi de cãtrenoile autoritãþi. Tot documentul respectiv aminteºte de un bãtrân din satulMaydan, pe nume Demian Petro, acesta fiind desigur român, care a lucrat întimpul asedierii Vienei de cãtre turci la exploatarea minierã Liusehovitza dinmunþii Oraviþei87.

A doua componentã este alcãtuitã din lucrãtori provenind din regiunileImperiului habsburgic cu tradiþie în activitate minierã ºi metalurgicã, aceºtiafiind aduºi în regiunea montanisticã din Banat în cadrul unei ample acþiuni decolonizare, având ca scop refacerea exploatãrilor miniere ºi a instalaþiilormetalurgice existente încã din timpul stãpânirii turceºti ºi, în primul rând,

86 Orawitzer Hütten Kurtzer Entwurff...1725, p. 12-13 ºi 15.87 Orawizer Bergwerke.... 1718, p. 4-5.

154

construirea altora noi, dupã o tehnicã mult mai avansatã, caracteristicã provinciilorImperiului habsburgic cu tradiþie în minerit ºi metalurgie. Pentru atragerea unorastfel de lucrãtori în Banat, fiscul imperial va cheltui sume importante de banicare vor fi folosite pentru acordarea unor ajutoare bãneºti la sosirea acestora înregiunea minierã, o parte a acestor sume fiind alocate ulterior pentru plata unorsalarii mai mari lucrãtorilor colonizaþi, pentru a-i determina în acest fel sã rãmânãîn Banat.

Printre lucrãtorii colonizaþi deja de cãtre autoritãþile habsburgice,menþionãm minerii germani care, în anul 1718, sunt plãtiþi dupã numãrulschimburilor efectuate ºi grupul de mineri condus de un oarecare Freyberg,care a sosit în Banat în acelaºi an, venind de la Administraþia minierã din Zips(regiune minierã numitã ºi Ungaria Superioarã, situatã în centrul ºi estul Slovacieide astãzi - n.n.), aceºtia aducând cu ei ºi diferite unelte specifice88.

În documentele pe care le analizãm în prezentul articol se acordã oatenþie deosebitã asigurãrii forþei de muncã, în special calificatã. În acest sensamintim faptul cã în memoriul sãu înaintat la data de 25 septembrie 1725Consiliului Aulic de Rãzboi, generalul Mercy susþine necesitatea procurãrii încãdin iarna anilor 1725-1726 a unui numãr suficient de mineri ºi alþi diferiþi lucrãtori,pentru ca, astfel, lucrãrile de investiþii la exploatãrile miniere de la Dogneceasã poatã fi începute în primãvara anului 1726. Pentru efectuarea transportuluilemnului ºi a altor materiale necesare, Mercy recomandã folosirea muncii derobotã, pe care supuºii bãnãþeni sunt obligaþi sã o presteze89.

La rândul sãu, maistrul minier superior Schubert, în raportul înaintat la24 septembrie 1725 Administraþiei Banatului solicitã, în vederea începerii unorimportante lucrãri de investiþii la exploatãrile miniere de la Dognecea, angajareaunor funcþionari minieri, metalurgi ºi forestieri, precum ºi procurarea unui numãrsuficient de mineri, lucrãtori pentru instalaþiile de preparare a minereului ºimetalurgice ºi a unui numãr de 4 argaþi necesari parcului de atelaje existent. Învederea efectuãrii acestor lucrãri de investiþii se considerã cã este necesar sã seacorde prioritate în special procurãrii unui numãr suficient de meseriaºi ºi deajutoare90. Din acelaºi document rezultã ºi numãrul aproximativ de mineri carelucrau în anul 1725 la exploatãrile miniere de la Dognecea, menþionându-se cã88 Instrukzion 1718, p.108 ºi 114; vezi ºi studiul nostru Instrucþiunile AdministraþieiBanatului...1718, p. 345-346.89 Dognazker Bericht... 1725, p. 18.90 Ibidem, p. 24-25.

155

la cele 12 fronturi de lucru principale lucreazã câte o echipã alcãtuitã din 6lucrãtori91, deci un total de 72 de mineri.

O imagine sugestivã referitoare la numãrul de lucrãtori, pe categoriiprofesionale, necesari în special dupã efectuarea noilor lucrãri de investiþii,precum ºi informaþii despre salarizarea propusã pentru aceºtia, ne oferã proiectulde dezvoltare a exploatãrilor miniere de la Dognecea, alcãtuit de maistrul miniersuperior Schubert, acest proiect însoþind raportul sãu adresat în acest sensAdministraþiei Banatului92.

Pentru organizarea, dirijarea ºi supravegerea muncii, este necesar sã fieangajaþi mai mulþi funcþionari minieri, metalurgi ºi forestieri. Conducãtorulexploatãrilor miniere ºi instalaþiilor metalurgice, care se vor construi la Dognecea,va fi un maistru minier (Bergmeyster), acesta urmând sã fie ajutat în munca sade conducere de un contabil (Rechnungs fuhrer), de conducãtorul topitoriei(Ober Huttman) ºi magazionierul acesteia (Hutten schreiber), de un pãdurar(Waldforster) ºi de maistrului rotar responsabil cu întreþinerea atelajele careefectueazã transporturile (Wagenmeister), tot în categoria funcþionarilor fiindmenþionat ºi un husar, acesta trebuind sã asigure ordinea ºi paza93.

Pentru desfãºurarea lucrului la exploatãrile miniere se prevede angajareaunui numãr de 200 mineri (Hauer) ºi a 6 dulgheri (Zimmerleuth), aceºtia dinurmã trebuind sã efectueze diferite lucrãri de dulgherie94. Menþionãm faptul cãîn memoriul sãu, adresat de 25 septembrie 1725, Consiliului Aulic de Rãzboi,generalul Mercy considerã cã în viitor la exploatãrile miniere de la Dogneceavor putea sã fie angajaþi pânã la 1000 mineri95.

La instalaþiile de preparare a minereului, ºi amintim mai întâi ºteampurile,vor fi angajaþi 2 lucrãtori ºi 8 ajutoare, în timp ce spãlãtoriile de minereu vor fideservite de 64 de lucrãtori ºi 8 ajutoare, aceºtia din urmã, fiind copii mai mari,care în acest mod sunt calificaþi la locul de muncã. Funcþionarea prãjitorului deminereu va fi asiguratã de cei 4 lucrãtori care vor fi angajaþi aici.

Forþa de muncã necesarã topitoriei ce va fi construitã, va fi alcãtuitã din15 angajaþi, dintre care doi maiºtri topitori, 6 topitori, un lucrãtor care separãargintul de plumb ºi douã ajutoare.

91 Ibidem, p. 23.92 Ibidem, p. 19-20.93 Ibidem, p. 19.94 Ibidem, p. 20.95 Ibidem, p. 18.

156

În vederea efectuãrii diferitelor lucrãri de reparaþii necesare la exploatãrileminiere ºi instalaþiile industriale de la Dognecea, vor fi angajaþi doi fierari96.Dorim sã menþionãm faptul ca în memoriul sãu adresat, la 24 septembrie 1725,Administraþiei Banatului, maistrul minier superior Schubert considerã cã estenecesar sã fie angajaþi la Dognecea ºi 4 argaþi (knechte), aceºtia urmând sãdeserveascã atelajele folosite la transport, existente aici, respectivi lucrãtori,nemairegãsindu-se în proiectul sãu referitor la dezvoltarea exploatãrilor minierede la Dognecea97.

Procurarea forþei de muncã se aflã ºi în preocupãrile fostului contabil alexploatãrilor miniere bãnãþene care, aºa cum am menþionat, înainteazã la datade 27 ianuarie 1725 guvernatorului Banatului, generalul Mercy, un proiect ceprevede construirea la Oraviþa a unei topitorii de producere a alamei, precum ºia altor instalaþii industriale, acestea urmând sã valorifice diferite materii primeaflate în Banat98.

Considerãm interesant sã prezentãm propunerile de salarizare afuncþionarilor ºi lucrãtorilor care vor fi angajaþi la exploatãrile ºi instalaþiilemetalurgice de la Dognecea, propuneri prezentate de cãtre maistrul miniersuperior Schubert, în proiectul sãu amintit mai sus. Maistrul minier urmeazã sãprimeascã un salariu lunar de 50 florini99; spre a face o comparaþie, maistrulminier superior Schubert avea, în anul 1721, un salariu anual de 600 de florini100

(lunar revine un salariu tot de 50 de florini - n.n.). Contabilul va primi un salariulunar de 33 florini ºi 50 creiþari, în timp ce conducãtorul topitoriei va avea, peaceeaºi perioadã de timp, 18 florini, iar magazionierul topitoriei, 25 florini. Încontinuare salariul lunar al pãdurarului se va ridica la suma de 16 florini ºi 40creiþari, cel al maistrului rotar la 12 florini ºi, în sfârºit, husarul va primi lunar 8florini101.

96 Ibidem, p. 19-20.97 Ibidem, p. 25.98 Orawitzer Hütten Kurtzer Entwurff...1725, p. 14.99 Dognazker Bericht... 1725, p. 19; referitor la salarizarea funcþionarilor ºi lucrãtorilor dela exploatãrile miniere ºi instalaþiile metalurgice din Banat ºi nordul Serbiei între anii1718-1727, vezi studiile noastre Instrucþiunile Administraþiei Banatului...1718, p. 345;Mãsurile de organizare a mineritului ºi metalurgiei bãnãþene....1721; Situaþia mineritul ºimetalurgiei bãnãþene, conform rapoartelor de inspecþie din anii 1726-1727, p. 366-370.100 Verordnungen 1721, über banatische Bergwerke..., p. 156 ; vezi ºi studiul nostru Mãsurilede organizare a mineritului ºi metalurgiei bãnãþene....1721.101 Dognazker Bericht... 1725, p. 19.

157

Lucrãtorii, în conformitate cu propunerea lui Schubert, vor fi plãtiþi dupãnumãrul schimburilor efectuate, excepþie fãcând lucrãtorii de la spãlãtoriile deminereu, care urmeazã sã fie plãtiþi dupã cantitatea de concentrat de minereuobþinutã. La exploatãrile miniere, lucrãtorii mineri vor fi plãtiþi lunar cu unsalariu de 7 florini, în timp ce dulgherii vor primi 10 florini. Lucrãtorii de lainstalaþiile de preparare a minereurilor, respectiv, de la ºteampuri vor fi plãtiþilunar cu 12 florini, iar ajutoarele lor cu câte 8 florini, în timp ce lucrãtorii de laspãlãtoriile de minereu, vor fi plãtiþi, aºa cum am amintit, în funcþie de cantitateade concentrat de minereu obþinutã, respectiv, cu câte 34 creiþari pentru fiecarecentenar, ajutoarele de la spãlãtoriile de minereu, care sunt copii, vor primidoar 6 florini lunar. Lucrãtorii de la prãjitoarele de minereu vor avea un salariulunar de 8 florini, în timp ce lucrãtorii de la topitorie, respectiv maistrul topitorva fi plãtit lunar cu 15 florini, iar topitorii ºi lucrãtorul care separã argintul deplumb, vor primi câte 12 florini, în timp ce ajutoarele de la topitorie vor avealunar 8 florini. Cei doi fierari, probabil meºterul fierar ºi ajutorul sãu þinândcont de salariile diferite pe care le primesc, vor fi plãtiþi lunar cu 12 ºi respectiv8 florini102.

La sumele de bani acordate sub formã de salarii funcþionarilor ºilucrãtorilor din regiunea minierã bãnãþeanã, se adaugã ºi plata în naturã, aceastaconstând în acordare gratuitã sau la preþuri avantajoase, a unor materiale ºiproduse diferite. În acest sens menþionãm faptul cã în proiectul amintit mai susal maistrului minier superior Schubert, lucrãtorii mineri vor trebui sã primeascãgratuit praful de puºcã folosit la dislocarea rocilor - aceastã informaþie dovedindfolosirea unor metode moderne de lucru la exploatãrile miniere din Banat ºinordul Serbiei, încã de la începutul stãpânirii habsburgice - ºi lumânãrile folositela iluminat în lucrãrile miniere subterane. În continuare, aflãm din acelaºidocument, plata în naturã, care va fi acordatã funcþionarilor ºi lucrãtorilor de laexploatãrile miniere ºi instalaþiile industriale de la Dognecea, va consta ºi înacordarea zilnicã în mod gratuit a porþiei de pâine. Valoarea zilnicã a uneiporþii de pâine care va fi acordatã unui angajat este de 2 creiþari, suma care vafi cheltuitã lunar pentru porþia de pâine a fiecãrui angajat fiind de un florin, întotal la Dognecea se prevede sã fie acordate zilnic 339 porþii de pâine103.

102 Ibidem, p. 19-20.103 Ibidem, p. 20; referitor la plata în naturã a funcþionarilor ºi a lucrãtorilor din regiuneaminierã bãnãþeanã, la începutul stãpânirii habsburgice, vezi studiul nostru, Situaþia mineritulºi metalurgiei bãnãþene, conform rapoartelor de inspecþie din anii 1726-1727, p.369.

158

Menþionãm faptul cã numãrul însumat de funcþionari, lucrãtori ºi ajutoareale acestora, propus de Schubert, în proiectul sãu de dezvoltare a exploatãrilorminiere de la Dognecea, este de 316 persoane. Diferenþa dintre acest numãr ºicel al porþiilor de pâine, amintite mai sus este de 23, acesta putând constituinumãrul de meseriaºi ºi ajutoare ale acestora, care vor fi folosiþi la noile lucrãride invesþii, precum ºi argaþii care deservesc atelajele folosite la transporturi,etc. ºi care nu sunt amintiþi în acest proiect, sau pur ºi simplu, rezultã cã anumitepersoane cu funcþii de conducere, respectiv funcþionarii, primesc mai multeporþii de pâine zilnic.

În încheierea articolului nostru, dorim sã prezentãm douã aspecte numai puþin importante, aspecte care sunt prezentate în documentele ce fac obiectulprezentului studiu, acestea întregind un tablou al mineritului ºi metalurgieibãnãþene la începutul stãpânirii habsburgice.

Primul aspect este de ordin social ºi ne prezintã mãsurile luate deautoritãþile habsburgice, care, în conformitate cu principiile mercantiliste aleepocii, se preocupã ºi de crearea condiþiilor necesare asigurãrii bunãstãriilocuitorilor imperiului, aceºtia, în calitate de contribuabili (plãtitori de impozite- n.n.) ºi producãtori, contribuind la sporirea avuþiei nationale. Pentru rezolvareaproblemelor sociale ale lucrãtorilor din regiunea minierã a Banatului ºi din nordulSerbiei, fiscul imperial alocã sume importante de bani în vederea construiriiunor locuinþe, asigurãrii asistenþei medicale în regiunea minierã ºi aprovizionãriiregiunii miniere cu cele necesare asigurãrii traiului lucrãtorilor.

Primele locuinþe pentru lucrãtorii de la Oraviþa au început sã fie construiteîncã din anul 1718104; în anul 1725, în cadrul lucrãrilor de investiþii din acest an,au fost construite locuinþe la Oraviþa ºi Bocºa, în timp ce în proiectul dedezvoltare a exploatãrilor miniere de la Dognecea, în cadrul lucrãrilor de investiþiicare se vor realiza în anul 1726, este prevãzutã ºi construirea de locuinþe pentrulucrãtori, în valoare de 600 florini105. Pentru aprovizionarea lucrãtorilor cu diferiteproduse necesare, pe lângã magazinul deja existent la Oraviþa106, a începutconstruirea la Bocºa, în anul 1725, a unei cârciumi (Brau Haus), pentru

104 Instrukzion 1718, p. 112; vezi ºi studiul nostru, Instrucþiunile AdministraþieiBanatului...1718, p. 347.105 Banater Bergwerke....1726, p. 62 ºi 65106 Referitor la problema construirii unui magazin la Oraviþa, vezi studiile noastreInstrucþiunile Administraþiei Banatului...1718, p. 346 ºi Mãsurile de organizare a minerituluiºi metalurgiei bãnãþene....1721.

159

terminarea lucrãrilor la aceasta urmând sã se aloce, în anul 1726, suma de 150florini, în timp ce la Maydanpek va trebui sã înceapã în anul 1726, construireaunui magazin (Handl Hausses)107.

Referitor la asigurarea asistenþei medicale, menþionãm faptul cã fisculimperial alocã sume importante de bani pentru procurarea medicamentelor caresunt acordate gratuit lucrãtorilor ºi pentru plata medicului de la Oraviþa. Înacest sens amintim cã în proiectul de buget ºi investiþii pe anul 1726 seconsemneazã faptul cã în suma de bani alocatã în acest an topitoriei de sticlãde la Calina, se include ºi suma destinatã procurãrii de medicamente pentrulucrãtori108.

Cel de-al doilea aspect se referã la viaþa spiritualã a comunitãþii minierede la Dognecea, aceasta urmând sã capete noi valenþe, dacã se va hotãrâ ca aicisã fie adus un preot, aºa cum propune maistrul superior Schubert în proiectulsãu de dezvoltare a exploatãrilor miniere de la Dognecea109.

Prin mãsurile luate – organizatorice, investiþionale ºi de colonizare aforþei de muncã, pentru a le aminti numai pe cele mai importante –, autoritãþilehabsburgice sperã ca mineritul ºi metalurgia sã devinã ramuri economiceimportante, acestea urmând sã contribuie la realizarea de venituri pentrudomeniul cameral Banat ºi, implicit, pentru fiscul imperial ºi, în acelaºi timp, sãofere locuri de muncã, acestea constituind surse de existenþã ºi venituri pentrulocuitorii care lucreazã la exploatãrile miniere ºi instalaþiile metalurgice.

107 Banater Bergwerke....1726, 61 ºi 66-67.108 Ibidem, p. 65; referitor la problemele legate de asigurarea asistenþei medicale în regiuneaminierã din Banat ºi nordul Serbiei în perioada 1718-1727 vezi studiile noastre, InstrucþiunileAdministraþiei Banatului...1718, p. 348; Mãsurile de organizare a mineritului ºi metalurgieibãnãþene....1721 ºi Situaþia mineritul ºi metalurgiei bãnãþene, conform rapoartelor deinspecþie din anii 1726-1727, p. 370-371.109 Dognazker Bericht... 1725, p. 24; referitor la viaþa spiritualã a comunitãþilor de lucrãtoridin regiunea montanisticã a Banatului între anii 1718-1727 vezi studiile noastre,Instrucþiunile Administraþiei Banatului...1718, p. 348; Mãsurile de organizare a minerituluiºi metalurgiei bãnãþene....1721 ºi Situaþia mineritul ºi metalurgiei bãnãþene, conformrapoartelor de inspecþie din anii 1726-1727, p. 375.

160

EINIGE ASPEKTE DES BANATISCHEN BERG- UNDHÜTTENWESENS IN DER ZEIT VON 1718 BIS 1726 ANALYSIERT

ANHAND VON DOKUMENTENAUS DEM HOFKAMMERARCHIV IN WIEN

Zusammenfassung

Nach der Besetzung des Banats durch das Habsburgische Reich imJahr 1718, durch den Friedensvertrag von Passarowitz anerkannt, wird dieseszu einer Domäne der Kammer und Krone organisiert und in wirtschaftlicherHinsicht gemäß den Voraussetzungen der merkantilistischen Denkensweisegeführt.

Die für die wirtschaftlichen und finanziellen Angelegenheiten des Reichesverantwortliche zentrale habsburgische Behörde der Hofkammer und die BanaterLandesadministration als örtliche Behörde schenken dem Banater Bergbau-und Hüttenwesen eine besondere Aufmerksamkeit. Deren Organisation beginntmit dem Dekret der Hofkammer vom 17. Dezember 1717 und wird durch spätereDekrete derselben Behörde sowie der Banater Landesadministration fortgesetzt.

Die erwähnten Behörden ergreifen strenge Maßnahmen zurWiederinbetriebnahme der Bergwerke und Hüttenanlagen aus der Zeit dertürkischen Besetzung im Banat und errichten neue Bergwerke undHüttenanlagen nach einer viel fortgeschritteneren Technik, die in anderenBergregionen des Habsburgischen Reiches entwickelt wurde. Gleichzeitigbetreiben die habsburgischen Behörden eine systematische Ansiedelungspolitik,durch die Arbeitskräfte und besonders ausgebildete Personen - abstammendaus Gegenden der Monarchie mit Tradition im Bergbau und Hüttenwerk - indie Banater Bergregion kommen.

Als Grundlage für meinen Artikel dienten folgende Dokumente aus demHofkammerarchiv in Wien über das Berg- und Metallwesen im Banat aus demZeitraum von 1718 - 1726:

Eine Beschreibung der durchgeführten Arbeiten im Kupferbergwerk,datiert mit 19. August 1718; Resultate von Laborproben mit Kupfererzen ausOraviza, datiert mit 22. August 1718, unterzeichnet vom BanatischenOberbergmeister Johann Schubert; Resultate von Laborproben mit Kupfererzen

161

aus Oraviza und Maydanpek, durchgeführt vom kaiserlichen Münzamt in Wien,adressiert an die Hofkammer im Jahr 1719; ein von einem ehemaligen BanaterBergwerksbuchhalter in Wien verfasstes Dokument vom 27. Jänner 1725,adressiert an den Banater Gouverneur General Mercy, in dem Bauprojekte,wie z. B. eine Messingschmelzerei in Oraviza und mehrere Industrieanlagen imBanat, welche der Verwertung verschiedener natürlicher Reichtümer der Provinzdienen sollen, vorgestellt werden; ein Bericht von Gouverneur Mercy, datiertmit 25. September 1725 an den Kriegsrat in Wien adressiert, in dem dieNotwendigkeit der Entwicklung der Blei- und Silberbergwerke in Dognatschkaund die daraus resultierenden finanziellen Vorteile vorgestellt werden. AlsGrundlage des Berichtes von General Mercy diente eine an ihn gerichteteDokumentation: Ein Bericht von Oberbergmeister Johann Schubert vom 24.September 1725, in dem die Vorteile der zukünftigen Entwicklung derBergwerke in Dognatschka präsentiert werden, ein Entwicklungsprojekt derBergwerke in Dognatschka, wahrscheinlich zusammengefasst vom obengenannten Oberbergmeister am 24. September 1725 und die Ergebnisse einerLaborprobe mit Blei- und Silbererzen aus Dognatschka; ein in Temeswar imMärz 1726 gefasster Beschluss über das Budget und geplante Investionen inden Kupferbergwerken und Hüttenanlagen in Oraviza und Maydenpek, in denBlei- und Silberbergwerken in Dognatschka, in den Eisenhütten in Bogschanund in den Glasschmelzereien in Kalina im Jahr 1726.

Die oben genannten Dokumente geben einen guten Einblick in dieSituation der Banater Berg- und Hüttenwerke, zu denen im angeführten Zeitraumdie Kupferbergwerke neben Orawitza, die Blei- und Silbergruben beiDognatschka, die Eisenbergwerke bei Doman und Tilfa in der Nähe vonBogschan und die Hüttenanlagen bestehend aus den Kupferschmelzereien beiOrawitza, die Kupferschmiede bei Tschiklowa, die Blei- und Silberschmelzereienbei Dognatschka, der Hochofen, die Eisenschmelzerei und die Eisenschmiedenbei Bogschan sowie die Glasschmelzerei bei Calina gehören.

Sie enthalten auch Informationen über das Kupferbergwerk und die -schmelzereien bei Maydanpek in Nordserbien, das damals ebenso zumHabsburgischen Reich gehörte und der Banater Landesadministrationuntergeordnet war.

162

STUDENÞI DIN BANATUL MONTAN LA ªCOLI ªIUNIVERSITÃÞI EUROPENE (1750–1850)

Dragoº-Lucian Þigãu∗

Cuvinte cheie: Banat, învãþãmânt, studenþi, universitate.Schlagwörter: das Banat, Unterricht, Studenten, Universität.

Problematica referitoare la frecventarea universitãþilor europene de cãtrestudenþii ardeleni ºi bãnãþeni a devenit obiectul cercetãrii istorice de dupã anul1850. Primele demersuri notabile au fost realizate de cãtre istoriografia sãseascã,interesatã sã reconstituie cariera academicã a conaþionalilor1. Din a doua jumãtatea secolului XIX a început ºi vasta operã de publicare a matricolelor universitãþiloreuropene. Contribuþii remarcabile au venit din partea istoricilor maghiari careau urmãrit prezenþa tinerilor din cuprinsul Regatului Sf. ªtefan în mari centreacademice, precum Cracovia, Jena, Viena sau la universitãþile italiene2. Ultimeledouã decenii au înregistrat o intensificare a acestor preocupãri, practic fiindrepertoriate toate centrele universitare europene medievale ºi moderne3.

∗ ªcoala Superioarã Comercialã “Nicolae Kretzulescu”, Bucureºti, bd. Hristo Botev, nr. 17,e-mail: dragoslucian68@yahoo.com

1 Cercetãrile au fost încurajate de Societatea de Studii Transilvane (1840–1941). Seriacontribuþiilor este jalonatã de studiile lui Karl Fabritius (Die Siebenbürgischen Studierendenauf der Universität zu Wittenberg im Reformations-zeitalter, în Archiv des Vereins fürSiebenbürgische Landeskunde, 2, 1855, p. 134-141) ºi Friedrich Reimesch (Siebenbürgisch-deutsche Studierende an der Universität Altdorf, în Korrespondenzblatt des Vereins fürSiebenbürgische Landeskunde, 64, 1941, p. 74-75).2 Karl Schrauf, Magyarországi tanulók külföldön, I: Jena, II: Bécs, III: Krakkó, Budapest,1890-1893; Veress Endre, Matricula et acta Hungarorum in universitatibus Italiaestudentium 1221-1864, Budapest, 1941.3 Szögi László, Magyarországi diákok a Habsburg Birodalom egyetemein 1790-1850,Budapest-Szeged, 1994; idem, Magyarországi diákok németországi egyetemeken ésfõiskolákon 1789-1919, Budapest, 2001; idem, Magyarországi diákok lengyelországi ésbaltikumi egyetemeken és akadémiákon 1526-1788, Budapest, 2003; Hegyi Ádám,Magyarországi diákok svájci egyetemeken és akadémiákon 1526-1788 (1798), Budapest,2003; Bozzay Réka, Ladányi Sándor, Magyarországi diákok holland egyetemeken 1595-1918, Budapest, 2007 etc.

Cataloagele cvasi-complete au permis organizarea de simpozioane ºi publicareaunor analize de substanþã referitoare la Peregrinatio Hungarica4. Baza de datese lãrgeºte continuu, inclusiv în format electronic5, fapt care uºureazã efortulde identificare a studenþilor originari din zonele intracarpatice.

Istoriografia naþionalã nu a manifestat acelaºi interes faþã de peregrinareaacademicã, situaþie explicabilã prin numãrul redus al românilor care au fostantrenaþi în acest fenomen pe parcursul Evului mediu ºi la începutul modernitãþii.Pentru Banat, primul studiu temeinic pe aceastã temã aparþine istoricului CostinFeneºan6. Informaþiile puse atunci în circuitul ºtiinþific au fost integrate în primelerepertorii ale studenþilor medievali din þinuturile intracarpatice. Investigaþia afost continuatã, cu rezultate mult mai ample, pentru Secolul Luminilor ºi primajumãtate a veacului urmãtor7.

În secolele Evului mediu, frecventarea centrelor universitare de cãtretinerii din Banatul montan a fost un fenomen sporadic. Pânã în anul 1552, doar11 caransebeºeni ºi patru tineri din zona Caraºului au fost studenþi. Cucerireaprogresivã a Banatului de cãtre otomani, mai întâi a zonei de ºes (1552), apoi acelei muntoase (1658), a limitat ºi mai mult accesul spre Occident. Astfel, înperioada 1580–1680, numai ºase bãnãþeni din partea esticã a provinciei au avutprivilegiul de a urma studii înalte.

Istoria Banatului a cunoscut o schimbare radicalã în anii 1716–1718,când stãpânirea otomanã a fost înlãturatã cu armele de cãtre trupele habsburgice.În deceniile urmãtoare, imperialii au impus o nouã concepþie despre administraþieºi lege, subordonatã realizãrii obiectivelor majore ale centralizãrii ºi uniformizãrii

4 Peregrinatio Hungarica. Studenten aus Ungarn an deutschen und österreichischenHochschulen vom 16. bis zum 20. Jahrhundert (Internationale Tagung an der Eberhard-Karls-Universität Tübingen, 17.-18. Oktober 2003), hrsg. von Márta Fata, Gyula Kurucz,Anton Schindling, Stuttgart, 2006.5 Acta Facultatis Artium. Personen-Nennungen im Zusammenhang mit Prüfung, Graduierungund Verteilung der Vorlesungsthemen, II (1416-1447), III/1 (1447-1471), III/2 (1471-1497),IV (1497-1555), Bearbeitung: Thomas Maisel, Ingrid Matschinegg, Wien, 2007 (http://bibliothek.univie.ac.at/archiv/cat_publikationen.html ).6 Costin Feneºan, Studenþi din Banat la universitãþi strãine pânã în 1552, în RI, 29, 1976,12, p. 1945-1965.7 Tonk Sándor, Erdélyiek egyetemjárása a középkorban, Bukarest, 1979; Szabó Miklós,Tonk S., Erdélyiek egyetemjárása a korai újkorban 1521-1700, Szeged, 1992; Szabó M.,Szögi László, Erdélyi peregrinusok. Erdélyi diákok európai egyetemeken 1701-1849,Marosvásárhely/Tg. Mureº, 1998; Szabó M., Erdélyiek Magyarországi egyetemeken 1848elött, Marosvásárhely/Tg. Mureº, 2005.

164

statului. Habsburgii nu au recunoscut niciun fel de drepturi sau prerogativeanterioare stãpânirii lor, determinând apariþia unor elite ºi instituþii total diferitede cele din secolele anterioare. Noua provincie nu trebuia sã aibã „nimic încomun cu comitatele ungureºti ci o existenþã a sa aparte”8 care sã permitãexperienþe reformiste libere, nestingherite de vreo autonomie sau imunitatefeudalã9. Colonizarea Banatului, organizatã pe scarã largã de stat, a facilitatracordarea provinciei la valorile central- ºi vest-europene. În regiunea montanãs-au stabilit lucrãtori proveniþi din zone cu tradiþie minierã ºi metalurgicã.Alogenii s-au strãduit sã refacã aici lumea din care veneau, aducând cu sinemodele eficiente de dezvoltare. Performanþele evidente ale coloniºtilor audeterminat în rândul populaþiei româneºti ºi sârbeºti o reevaluare a moduluipropriu de viaþã. Fenomenul aculturaþiei a devenit foarte puternic, generând înfinal o culturã provincialã distinctã. Aceste schimbãri s-au oglindit ºi în domeniuleducaþiei. Dacã în Transilvania, regimul habsburgic a preluat, odatã cu provincia,povara unui sistem educaþional slab organizat, bazat pe tradiþiile secoleloranterioare, în cazul Banatului, noile autoritãþi au modelat învãþãmântul pornindaproape de la cota zero. Abia în anul 1755, dupã o întrerupere de multe decenii,un locuitor al zonei montane (György Wendel din Oraviþa) apãrea, din nou,înscris în matricolele unui centru academic.

Pânã în anul 1850, limita superioarã a acestei investigaþii, colegiile ºiuniversitãþile europene au fost frecventate de aproximativ 180 de studioºiproveniþi din Banatul de munte. Prezenta investigaþie s-a limitat doar la 25 delocalitãþi aflate efectiv în regiunea montanã ºi deluroasã a Banatului. Din anexaprezentului studiu se poate constata faptul cã pentru jumãtate din studenþiirepertoriaþi, matricolele universitare nu consemneazã ca loc de provenienþãdecât denumirea genericã de Banat. Întrucât toþi aceºti tineri au urmat cursurilefacultãþii montanistice din Schemnitz, iar ulterior mulþi dintre ei au profesat îndomeniul minier ºi silvic, se poate admite cã aceºtia erau originari sau mãcar îºiaveau domiciliul statornic într-una din aºezãrile Banatului montan. Din totalulstudioºilor pentru care se cunoaºte exact locul de provenienþã, cei mai mulþierau din Oraviþa (34) ºi Caransebeº (13). Restul aºezãrilor au dat fiecare cel

8 Sonja Jordan, Die Kaiserliche Wirtschaftspolitik im Banat im 18. Jahrhundert, München,1967, p. 18.9 C. Feneºan, Administraþie ºi fiscalitate în Banatul imperial 1716-1778, Timiºoara, 1997,p. 14-19.

165

mult ºase cursanþi sau absolvenþi de învãþãmânt superior. Tinerii studioºi auprovenit ºi din aºezãri aflate la limita câmpiei cu zona colinarã: Vârºeþ – 37;Lugoj – 33; Biserica Albã – 10; Fãget – 5; Moraviþa – 3; Cãprioara, Fizeº,ªtiuca ºi Valea Mare – câte unul10. Frecvenþa a pornit de la cifre modeste ºi acrescut foarte lent, înregistrând un apogeu între 1841–1850. În aceastã decadã,pe ansamblul regiunii Transilvania–Banat, numãrul studioºilor din zona analizatãaici a reprezentat abia 3,6%.

Cercetarea de faþã i-a avut în vedere, deopotrivã, pe cei care au urmatºcoli medii civile ºi militare ori ºi-au desãvârºit pregãtirea în academii ºiuniversitãþi. Opþiunea de a-i prezenta laolaltã porneºte din convingerea cã eireprezintã categoria intelectualilor, dornici sã-ºi amelioreze statutul material ºisocial prin educaþie ºi competenþã. Absolvenþii de învãþãmânt mediu s-au doveditcapabili sã înþeleagã ºi sã promoveze ideile „Secolului Luminilor”, apoi pe celeale „Veacului naþionalitãþilor”, din rândul lor s-au recrutat cadrele cu pregãtireuniversitarã ºi tot ei au dat câþiva creatori de culturã. În perioada analizatã aici,rolul social al intelectualilor devine tot mai important ºi evolueazã spre statutulde profesie sau funcþie, puse adeseori în serviciul Statului. Activitateaabsolvenþilor de ºcoli înalte este tot mai mult apreciatã sub aspect moral ºimaterial. În Evul mediu, majoritatea acestora au preferat o carierã clericalã,doar puþini devenind administratori, juriºti, notari sau copiºti. Epoca modernãa deschis noi orizonturi de afirmare, studioºii bãnãþeni având posibilitatea sãdevinã artiºti, funcþionari, juriºti, medici, ofiþeri, profesori, tehnicieni etc. Larândul ei, profesionalizarea a contribuit, îndeosebi în rãstimpul dintre 1750–1850, la dezvoltarea ºi diversificarea reþelei de învãþãmânt ºi a ramurilor ºtiinþei,la conturarea unor noi orientãri în lumea artelor, ideilor ºi literaturii, lamaturizarea conºtiinþei individualitãþilor naþionale. Tinerii întorºi de la studii auavut partea lor de contribuþie la rãspândirea culturii scrise în mediul provincial.În epocã, a fost conºtientizat ºi exprimat foarte clar rolul elitelor intelectuale înpromovarea culturii scrise11.

Pentru o mai bunã înþelegere a nivelului de la care tinerii bãnãþeni auplecat în cãlãtoriile lor de studii, trebuie prezentatã foarte sumar reþeaua ºcolilor

10 Johann Svoboda, Die Theresianische Militär-Akademie zu Wiener-Neustadt und ihreZöglinge von der Gründung der Anstalt bis auf unsere Tage, 3 vol., Wien, 1894-1897; L.Szögi, op. cit., 1994; M. Szabó, Erdélyiek, 2005, passim.11 Valeriu Leu, Costa Roºu, Cartea veche româneascã din Voivodina, Novi Sad, 2007, p.128-129.

166

din regiune12. De la început se cuvine a fi arãtat faptul cã localitãþile repertoriateaparþineau, atât Banatului civil (Bocºa, Caraºova, Ciclova, Ciudanoviþa, Doman,Dognecea, Gârliºte, Moldova Nouã, Oraviþa, Reºiþa, Sasca, Vãrãdia) cât ºizonei militare de graniþã (Berzasca, Borloveni, Bozovici, Caransebeº, Mehadia,Moldova Veche, Orºova, Petnic, Prilipeþ, Pojejena, Rudãria, Rugi, Rusca)13.Învãþãmântul primar a luat o amploare evidentã în ultima treime a secoluluiXVIII. La 1764, în zona de graniþã s-a instituit obligaþia ca fiecare comunã sãaibã câte un învãþãtor german. Era prologul unui program hotãrât de etatizareºi reformare în spirit iluminist a învãþãmântului, proces care a cuprins neîntârziatºi regiunea analizatã aici. Aflatã în vecinãtatea Imperiului otoman, zona montanãa Banatului a fost militarizatã începând cu anul 1767. Spaþiul grãniceresc s-aaflat sub totala autoritate a Consiliului Aulic de Rãzboi. ªcolile sãteºti din sudulBanatului au beneficiat de o mai atentã supraveghere din partea autoritãþilormilitare. Aici s-au aplicat foarte strict prevederile împãratului Iosif II privindgermanizarea administraþiei ºi învãþãmântului (1784). Comandamentul militarnu a obstrucþionat procesul educativ, dar a privit cu reticenþã dezvoltareaînvãþãmântului în sens naþional. Astfel, în 1774 s-a hotãrât ca dascãlii sã-ºiocupe posturile în ºcolile sãteºti, comunale sau naþionale numai prin concurs.ªcolile primare erau susþinute de cãtre comunitãþi, uneori cu mari dificultãþifinanciare ºi materiale, însã frecvenþa copiilor la cursuri era mai bunã decât înBanatul civil. Acest avantaj s-a datorat ºi deselor controale fãcute de ofiþerii-inspectori ºi de protopopi. Autoritãþile militare au permis destul de târziu creareaunui Directorat ºcolar al graniþei (la Biserica Albã, 1792) ºi instituirea unuidirector ortodox (1795–1796)14. Treptat, toate ºcolile existente în reºedinþelecompaniilor se transformã în ºcoli triviale de limba germanã cu trei clase15. Eleau funcþionat alãturi de ºcolile normale sau capitale cu patru clase, aflate pelângã comandamentele regimentelor. Impunerea limbii germane a avut efecte12 Descrierea ºcolilor din regiune, cu ample trimiteri bibliografice, la Remus Câmpeanu,Intelectualitatea românã din Transilvania în veacul al XVIII-lea, Cluj-Napoca, 1999, p.42-45, 65-69, 105-106, 143-144, 263-264, 316-317.13 Victor Þîrcovnicu, Istoria învãþãmântului din Banat pânã la anul 1800, Bucureºti, 1978,p. 153-163 (Banatul civil) ºi 166 (zona graniþei).14 Postul de director al ºcolilor de graniþã a fost desfiinþat în perioada 1824-1828, cf. V.Þîrcovnicu, Contribuþii la istoria învãþãmântului românesc din Banat (1780-1918), Bucureºti,1970, p. 74-75.15 ªcoli triviale germane au fost create la Mehadia (1775) ºi Bozovici (1777), cf. V. Þîrcovnicu,Istoria, p. 164.

167

pozitive întrucât cunoaºterea acesteia deschidea perspectiva promiþãtoare aunei cariere în administraþie sau în armatã. Fapt semnificativ, când se deschidºcoli germane în regiunea montanã, au existat destui români care s-au înscrisbenevol pentru a învãþa aceastã limbã.

ªcolile din Banatul civil au funcþionat dupã Regulile Directive (1774)ºi Schul Patent (1776) care reglementau organizarea, controlul ºi dotarea noilorºcoli elementare. În aceastã parte, Directoratul ºcolar ortodox a fost creat încãdin anul 1770.

Învãþãmântul mediu este reprezentat prin gimnaziile de la Caransebeººi Oraviþa. În oraºul de pe Timiº, cãlugãrii franciscani au întemeiat, la 1742, ungimnaziu care avea trei clase gramaticale (infima, medie, suprema) suprapuseciclului elementar. Programa de studiu a avut la bazã Ratio atque Institutiostudiorum Societatis Jesu. Cursurile franciscanilor, un fel de noviciat pentruteologie, nu au reuºit sã facã gimnaziul compatibil cu celelalte instituþii ºcolare.În contextul amplelor reforme iozefine, gimnaziul a fost dizolvat (1787).Dispariþia sa coincide cu deschiderea unei ºcoli triviale germane, transformatãulterior în ªcoalã normalã. Aceastã instituþie s-a numit ºi ªcoala de matematicã,fiind destinatã pregãtirii subofiþerilor (din 1807). Din 1820 s-a organizat primulcurs preparandial (pedagogic), prin care timp de trei luni erau instruiþi toþi ceicare aspirau la funcþia de învãþãtor. În anul urmãtor este atestatã ºi o ºcoalãpentru fete16.

La Oraviþa, clasele gimnaziale au avut ca bazã ºcoala elementarã atestatãaici din anul 1733. Un raport intitulat Status den Kirchen und Schullen zu Oravitz,Dognatschka und Bogschan confirmã cã ºcoala era frecventatã ºi de copii români(1737). Rãzboiul austro-otoman a determinat închiderea ºcolii între 1738–1740.Revigorarea instituþiei s-a realizat abia la începutul secolului XIX, prin creareaunui gimnaziu cu patru clase gramaticale. În perioada 1802–1814, ºcoalagramaticalã a avut un caracter privat ºi doar la insistenþele comunitãþii locale afost preluatã ºi susþinutã de cãtre stat. Aceasta a fost cea mai înaltã treaptã deînvãþãmât local, întrucât clasele superioare de poeticã ºi retoricã au rãmas doarîn faza de proiect.

Procesul de industrializare a determinat organizarea unui învãþãmântprofesional. Începuturile modeste se plaseazã în 1726, când patru tineri au fost

16Andrei Ghidiu, Iosif Bãlan, Monografia oraºului Caransebeº, Caransebeº, 1909, p. 248-249; V. Þîrcovnicu, Contribuþii, p. 74.

168

angajaþi la forja din Vasiova pentru a învãþa meseria prelucrãrii metalelor17.Curând, la Oraviþa a fost deschisã cea dintâi ºcoalã minierã din sud-estul european(ian. 1729). Existenþa ei a fost stopatã de evenimentele anilor 1736–1739. Pelângã Oficiile montanistice de la Oraviþa, Sasca, Dognecea ºi Moldova Nouã(1741), au fost create ºcoli primare de profil. Ele utilizau în predare limbagermanã ºi erau întreþinute de stat18.

Deschiderea ºcolilor rurale, reorganizarea celor urbane, mãsurile privindfrecvenþa au determinat o creºtere evidentã a numãrului celor alfabetizaþi ºi odinamizare a circulaþiei tipãriturilor. Cartea ºi ºcoala au lãrgit baza de recrutarea viitorilor studenþi, fiind totodatã factorii principali de acþiune în formareaacelui tip de cetãþean ideal al Imperiului, indiferent de limba pe care o vorbea.Amestecarea intenþiilor absolutiste ºi de catolicizare ale Casei suverane deHabsburg cu tendinþe iluministe, s-a reflectat în concepþia cã „numaiuniformitatea ºcolilor poate crea uniformitatea de gândire generalã ºi de principii,de concepþii despre patrie ºi datoriile faþã de ea, idei ce trebuie sã constituie ceamai strânsã legãturã între suverani ºi obedienþa liniºtitã a supuºilor”19.Frecventarea centrelor academice din Imperiu a corespuns pe deplin politiciioficiale. Concomitent, în spiritul sentinþei împãrãtesei Maria Tereza, potrivitcãreia „învãþãmântul este ºi rãmâne o chestiune politicã” (1770)20, au existatrestricþii privind frecventarea universitãþilor din strãinãtate, mai ales a celorprotestante. Prima interdicþie21 dateazã din 1764, fiind reiteratã în 1795 ºi 1819.Ultima datã, tinerii aflaþi la studii în afara Imperiului au fost chiar siliþi sã sereîntoarcã în patrie. În aceste condiþii, cvasi-totalitatea bãnãþenilor s-au orientatspre centrele universitare din cuprinsul Imperiului. Jumãtate din totalulstudioºilor se regãsesc în matricolele Academiei Miniere ºi Silvice din Schemnitz(Selmecbánya, Banská Stiavnica). O altã treime s-a îndreptat spre capitala

17 Ovidiu Marinel Koch-Tufiº, Situaþia mineritului ºi metalurgiei bãnãþene în perioada1717-1733, în Banatica, 18, 2008, p. 384.18 Ioan Dordea, ªcolile miniere din Transilvania, Banat ºi Maramureº în secolul al XIX-lea,în RA, an LXXXIII, LXX, 2006, 3, p. 91-96.19 Friedrich Teutsch, Geschichte der evangelischen Kirche in Siebenbürgen, II, Hermannstadt/Sibiu, 1922, p. 177.20 Idem, Die siebenbürgisch-sächsischen Schulordnungen, II (1782-1883), în colecþiaMonumenta Germaniae Paedagogica, XIII, Berlin,1892, p. III.21 Ibidem, I (1543-1778), în colecþia Monumenta Germaniae Paedagogica, VI, 1888, p.CXXVIII-CXXXI ºi 293-297; R. Câmpeanu, op. cit., p. 29.

169

imperiului unde au avut de ales între Academia de Arte, Universitate, Institutulpolitehnic sau ºcoli militare. Facultãþile din oraºele ungureºti ale monarhiei (Buda,Pesta, Debrecen, Györ, Keszthely, Mosonmagyaróvár) au fost preferate deaproape 20 de studenþi. Doar ºapte tineri s-au încumetat sã studieze în centremai îndepãrtate, precum Olomouc, Praga (ambele în Cehia), Hohenheim(Regatul Württemberg) ºi Leipzig (Regatul Saxoniei).

Obiceiul completãrii studiilor în mai multe universitãþi (peregrinatioacademica) a fost unul restrâns. 170 de studioºi (dintr-un total de 181) au fostînregistraþi în matricolele unei singure ºcoli, cinci tineri au preferat sã-ºi facãstudiile într-un singur oraº (Graz, Praga ºi Viena), urmând cursurile mai multorinstituþii de învãþãmânt, iar alþi ºase au frecventat facultãþi din oraºe diferite(Schemnitz ºi Viena – 3; Bratislava, Viena ºi Pesta – 1; Praga ºi Viena – 1;Szeged ºi Pesta – 1).

Matricolele gimnaziilor, colegiilor ºi universitãþilor relevã faptul aproapetoþi tinerii repertoriaþi au reuºit sã urmeze cursuri universitare, doar câþiva dintreei limitându-se la studii medii. Aceºtia se regãsesc în matricolele vestituluiCollegium Academicum S. I. Viennensis, ale Academiei de Geniu ºi AcademieiMilitare Tereziene din Viena. Prima instituþie a fost creaþia iezuiþilor (1624),fiind preluatã la dizolvarea Ordinului (1773) de cãtre cãlugãrii piariºti22. Ei auintrodus metode didactice ºi pedagogice noi, adaptate spiritului iluminist.Colegiul a avut un curriculum amplu care le permitea absolvenþilor sã se înscriela universitate. Un singur localnic, anume nobilul caransebeºean Carol Eder areuºit sã studieze la acest colegiu (1784).

Mai cãutate s-au dovedit a fi ºcolile militare din capitala imperiului,care asigurau o pregãtire completã în domeniu ºi deschideau perspectivele unorcariere promiþãtoare. Prima în ordinea apariþiei (1717), a fost ªcoala cezaro-crãiascã de Geniu (inginerie militarã). La 1768–1769, când a fost frecventatãde primii tineri orãviþeni, Ingenieur-Schule funcþiona în afara capitalei, laGumpendorf. Ulterior, a fost mutatã în incinta Academiei savoiarde de Cavaleriedin suburbia Laimgrube (1795–1851)23. La cumpãna secolului XVIII (14 dec.1751), a fost creatã cea mai veche Academie militarã din lume, cu scopul de apregãti „ofiþeri capabili ºi bãrbaþi leali” imperiului. Denumirea de Academie22 Kurt Mühlberger, Das Collegium Academicum Viennense, în Schafft wissen. Lese-Buch,ed. Österreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien, 1997, p. 255-262.23 Friedrich Gatti, Geschichte der K. und K. Technischen Militär-Akademie, I: Geschichteder K.K. Ingenieur- und K.K. Genie-Akademie 1717-1869, Wien, 1901.

170

Militarã a apãrut în 1769, odatã cu înglobarea ªcolii de cadeþi. Academia primeaanual câte 100 de nobili ºi 100 de burghezi sau oameni liberi. Activitatea ºcoliis-a desfãºurat pe baza planului de studii din 1771 ºi a regulamentului sancþionatde Maria Tereza în anul 1775. Deºi durata cursurilor a scãzut treptat de la 11 lanumai 3 ani, instruirea a rãmas de calitate. Theresianische Militärakademie afost pânã în anul 1918 cea mai importantã instituþie de pregãtire a ofiþerilorarmatei imperiale24.

Frecventarea acestor douã instituþii a fost destul de modestã, dacã seþine cont de faptul cã tinerii bãnãþeni proveneau dintr-o zonã militarizatã, încare învãþãmântul era puternic influenþat de armatã25. Distanþa mare faþã decasã, durata apreciabilã a pregãtirii, regimul cazon ºi costurile ridicate ale studiilorexplicã parþial absenþa bãnãþenilor din aceste ºcoli. Pãrinþii acestor tineridispuneau de averea ºi poziþia necesarã pentru a susþine asemenea studii. Eleviitrimiºi la Academia Terezianã erau, cu excepþia lui Alex. Braun pentru care nuexistã date, fii de ofiþeri. În cazul elevilor ingineri, se cunoaºte cã trei dintrepãrinþii lor aveau în comun preocuparea pentru minerit, domeniu în care activauca inspector, consilier, mandatar sau chiar proprietar de minã. Anton ºi JohannOelberg, nãscuþi la Oraviþa ºi stabiliþi la Timiºoara, erau copiii unui funcþionarcameral. Anton Scherübl a avut avantajul de a fi întreþinut de stat, însã ceilalþiau studiat prin mijloace proprii. Johann Maderspach a plãtit la înscriereimportanta sumã de 430 florini.

În ªcoala de ingineri militari au fost admiºi cinci bãieþi, iar la Academiamilitarã s-au înscris nouã tineri. În momentul intrãrii, un bãiat avea abia ºapteani26, 12 elevi se aflau la sfârºitul copilãriei (10–12 ani), iar unul era adolescent(14 ani). Se constatã cã în câteva situaþii, elevii au fost fraþi sau rude apropiate(fam. Doda, Gosposich ºi Oelberg). Fraþii Oelberg au fost însoþiþi de un altorãviþean, Johann Schweiger. Toþi trei au intrat simultan în ªcoala de inginerimilitari, pe care au pãrãsit-o dupã numai ºase luni, probabil pentru o alta maipotrivitã lor27. Ceilalþi doi bãnãþeni, Anton Scherübl (1768) ºi Johann Maderspach

24 J. Svoboda, op. cit., I, 1894, p. XL-CXVI.25 Pentru comparaþie, în ªcoala de ingineri militari au învãþat 24 tineri din Timiºoara ºi 8din Biserica Albã (Serbia).26 Johann Gosposich (n. iun. 1777) a fost admis la 8 dec. 1784, cf. J. Svoboda, op. cit., I,p. 225.27 În 1774, Anton Oelberg era philosophiae studiosus la universitatea vienezã, cf. M. Szabó,L. Szögi, op. cit., nr. 2894.

171

(1843) au suportat mai bine regimul cazon. Primul a ajuns, dupã opt ani de laînscriere, cadet-stegar într-un regiment de infanterie. Maderspach a stat trei aniîn academie, urmând o carierã civilã în comitatul Hunedoara28.

În privinþa tinerilor de la Academia Militarã, informaþiile sunt mult maiample, unele pe mãsura carierei lor remarcabile. Dintre cei nouã tineri, doi auavut un destin nefericit, murind adolescenþi, dupã 6–7 ani petrecuþi în academie29.Alþi doi au preferat sã pãrãseascã armata dupã absolvire30. Câþiva bãnãþeni aucunoscut din plin avantajele ºi onorurile carierei militare. Este cazul familieiDoda, care a dat trei oºteni de valoare: Traian (1822–1895), George (1830–1882) ºi Daniel (1834–1879). Cel mai cunoscut rãmâne generalul-maior TraianDoda, care s-a remarcat în operaþiunile militare din anii 1848–1849, 1859 ºi1866. El a fost decorat cu K.K. Militär-Verdienst-Kreuz (1850)31. Dupãpensionare (1872), Traian Doda a desfãºurat o intensã activitate politicã, însprijinul conaþionalilor. Funcþia de deputat în Parlamentul de la Budapesta (1874–1887) nu l-a scutit de vexaþiunile autoritãþilor maghiare. Traian Doda a contribuitla înfiinþarea Comunitãþii de Avere a fostului Regiment grãniceresc românesc ºia militat pentru înfiinþarea unui liceu românesc la Caransebeº ºi a unei ºcoliprofesionale la Bozovici32.

George Doda a participat la campaniile din Italia ºi Prusia, primind lapensionare gradul de maior ad honores (1876). În ultimii cinci ani ai vieþii, el afost comandantul instituþiei balneare militare de la Herculane33. Biografia luiDaniel Doda este mai puþin cunoscutã. El a participat la apãrarea litoraluluiadriatic (Fiume) în 1859 ºi la rãzboiul cu Prusia, reuºind sã ajungã doar cãpitanclasa II de infanterie (1866)34

Un alt bãnãþean talentat, astãzi mai puþin cunoscut, a fost AlexandruGuran (1824–1888)35. Studiile militare i-au deschis perspectivele avansãrii pânã

28 Ibidem, nr. 2496; Fr. Gatti, op. cit., p. 239, 834.29 Johann Gosposich (13 ani în 1790) ºi Alex. Braun (17 ani în 1827), cf. J. Svoboda, op.cit., I, p. 225, 517.30 Ibidem, 279, 412.31 Ibidem, II, p. 55-56.32 Liviu Groza, Oameni de seamã din Graniþa bãnãþeanã. Generalul Traian Doda, Lugoj,2000.33 J. Svoboda, op. cit., II, p. 165.34 Ibidem, p. 232.35 Ibidem, p. 86.

172

la cele mai înalte grade din armata imperialã, cele de general-maior (1873) ºilocotenent-mareºal (1878). Guran a participat la operaþiunile militare din timpulrevoluþiei paºoptiste ºi la cele de pe frontul italian (1859). Calitãþile sale l-aurecomandat pentru funcþii dintre cele mai importante: comandant al ªcolii deRãzboi (Kriegsschule) între 1866–186936, ºef al departamentului nr. 5 dinMinisterul de Rãzboi (1869) ºi director al Institutului geografic-militar din Viena(1876–1879). De asemenea, a primit numeroase decoraþii ºi ordine37. AlexandruGuran ºi-a dovedit talentul ºi în picturã. El a fost preºedintele Comisiei austro-ungare la Expoziþia mondialã de picturã de la Paris din anul 187838.

Un loc distinct în galeria militarilor de valoare îl ocupã Teodor Seracindin Caransebeº (1836–1901). În contextul dezvoltãrii studiilor militare, el aconsiderat cã pregãtirea dobânditã la Academia militarã trebuie completatã princursurile ªcolii de Rãzboi de la Wiener Neustadt39. Theodor Seracin ºi-a începutcariera armelor ca sublocotenent clasa II (1854), reuºind sã avanseze pânã lagradele de general-maior (1888) ºi feld-mareºal (mai 1893). Pentru calitãþilesale, Seracin a primit K.K. Militär-Verdienst-Kreuz (1864), Leopold-Orden(1878) ºi Franz Joseph-Orden (1887)40.

Strãdanii evidente au depus ºi alþi gimnaziºti sau cursanþi de nivel mediu.Câþiva au preferat sã-ºi continuie studiile în acelaºi centru academic, iar unii s-au îndreptat spre alte ºcoli înalte. Astfel, Carol Urbanitzky din Ciclova ºi-afãcut studiile medii ºi superioare la Graz. În 1827, el era înscris în clasa Igramaticalã, iar peste cinci ani era deja student la Institutul Joanneum. Se parecã ingineria nu l-a atras, deoarece între 1833–1835 figureazã ca philosophiaestudiosus la Universitatea din Graz41.

36 Die k. und k. Kriegsschule 1852-1902. Herausgegeben vom Kommando der k. und k.Kriegsschule, Wien, 1903, p. 17.37 Cavaler al Ordinelor Leopold (austriac), Marea Cruce Sf. Stanislau (rus), Sf. Mauriciu ºiLazãr (italian); Mare Ofiþer al Ordinului Soarelui ºi Leului (persan), cf. J. Svoboda, op.cit., II, p. 86.38 Liviu Groza, Grãnicerii bãnãþeni. Pagini din cronica Regimentului de grãniceri dinCaransebeº, Bucureºti, 1983, p. 170.39 Militär-Schematismus des österreichischen Kaiserthumes, Wien, 1854, supliment, p. 244:„Bei der Neustädter Akademie. Zu Unterlieutenants zweiter Classe wurden ernannt, dieaus dem achten Jahrgange austretenden Zöglinge ... Seracsin Theodor, 5. Feld-Jäger-Bataillon”; Ibidem, ediþia 1863, p. 671 (în 1863, era student în anul II).40 J. Svoboda, op. cit., II, 1894, p. 266-267; III, 1897, p. 17.41 M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 4197.

173

Nicolae Andreevici din Caransebeº (1828–1886) ºi-a fãcut studiilegimnaziale la Buda, preferând apoi sã-ºi continuie pregãtirea la Institutul teologicdin Vârºeþ (absolvit în 1855). El a devenit director al ºcolilor naþionalegrãnicereºti (1857–1872) ºi protopop de Caransebeº (din 1866)42.

∗Exemplele anterioare demonstreazã cã în momentul finalizãrii studiilor

medii, tinerii bãnãþeni aveau posibilitatea sã se specializeze în domenii variate,oferta academicã fiind generoasã. Opþiunile au fost determinate, în primul rând,de starea materialã ºi de interesul arãtat pentru o anume specializare. A contatsemnificativ ºi atitudinea pãrinþilor, starea de sãnãtate, curajul de a pleca pentrumult timp departe de casã, capacitatea de adaptare la o lume diferitã de cealãsatã în urmã. Preferinþele bãnãþenilor vor fi mai bine apreciate dupã o scurtãprezentare a acestor universitãþi, în ordinea interesului manifestat.

În topul preferinþelor s-a aflat Academia Minierã ºi Silvicã din Schemnitz(azi Banská Stiavnica, în Slovacia). Originile acesteia se plaseazã în iunie 1735,odatã cu înfiinþarea Institutului de învãþãmânt minier ºi metalurgic43. ÎmpãrãteasaMaria Tereza a arãtat o atenþie deosebitã ºcolii create de pãrintele ei, hotãrândsã ridice învãþãmântul montanistic la un nivel academic (oct. 1762). Au fostcreate, pe rând, catedre de mineralogie, metalurgie ºi chimie (1763); de ºtiinþematematice, fizicã ºi mecanicã (1765); de instruire practicã în minerit ºimetalurgie (1770). Prin reunirea acestor catedre a luat fiinþã Academia cezaro-crãiascã de mine ºi metalurgie (14 aprilie 1770)44. Studiile aveau durata de treiani, materiile fiind predate astfel: anul I – aritmeticã, algebrã, geometrie,trigonometrie, fizicã, mecanicã, hidrostaticã, hidraulicã, aerometrie ºi opticã;anul II – chimie metalurgicã, mineralogie, fizicã; anul III – economie forestierãºi drept montanistic. S-au creat catedre de ºtiinþe miniere (Bergbaukunde),topografie minierã (Markscheidekunst), ºtiinþe camerale (Kameralswissenschaft)ºi silvice (Waldkultur). Profesorii aveau datoria sã-ºi alcãtuiascã propriile cursurila un nivel ºtiinþific de rigoare. Existau mai multe categorii de cursanþi: auditoriprivaþi, practicanþi care beneficiau de gratuitate sau de burse, elevi voluntarietc.42 A. Ghidiu, I. Bãlan, op. cit., p. 66-67, 227.43 Prima ºcoalã minierã a fost creatã la Joachimsthal în 1717. Zsámboki László, A NehézipariMûszaki Egyetem története 1735–1985, Miskolc, 1985.44 A doua din lume, dupã cea din Freiberg (Saxonia) deschisã în 1765. O dovadã în plus cãmineritul a fost „copilul preferat al mercantilismului” este fondarea primei societãþi ºtiinþificeminiere din lume (Societät der Bergbaukunde) la Schemnitz, în 1786.

174

O atenþie specialã a fost acordatã ºtiinþelor silvice ºi, astfel, la 30 august1807, a fost creat un Institut forestier. În primul an de studiu erau predatematematica, mecanica, ºtiinþele naturale silvice, zoologia, apoi botanica, fizicaºi chimia toate trei aplicate la silviculturã. În anul II se realizau cursuri practicede ºtiinþe miniere (aclimatizãri de plante, împãduriri, taxãri forestiere etc.).Aceastã organizare a funcþionat pânã în octombrie 1846, când cele douã instituþiiau fost unificate într-o mare Academie Minierã ºi Silvicã. Cursurile au fostdiversificate ºi prelungite la patru ani pentru secþia minierã ºi la trei ani pentrucea forestierã45. În perioada 1771–1850, facultãþile montanistice din Schemnitzau fost frecventate de 3922 de persoane, din care 90 au provenit din Banat.

Al doilea centru academic preferat de bãnãþeni a fost Viena. Universitateade aici (Alma Mater Rudolphina)46, creatã în 1365, s-a impus prin calitateacursurilor predate. O dezvoltare remarcabilã a cunoscut facultatea de medicinã,care ºi-a diversificat specializãrile (farmacie, medicinã veterinarã) ºi a contribuitla dezvoltarea cercetãrii ºi tehnicii de profil. Un alt domeniu important a fostcel al ºtiinþelor camerale. La început, acestea au studiat administraþia finanþelorpublice, dar ulterior, ele au cuprins întreaga administraþie a statului, independentde normele juridice care o reglementau. ªtiinþele camerale efectuau cercetãriteoretice, dar ºi studii practice. Cameraliºtii au asigurat Imperiului habsburgico administraþie foarte bine organizatã.

Studiile artistice au cãpãtat o formã organizatã din anul 1725, cândîmpãratul Carol VI a creat K.K. Hofakademie der Maler, Bildhauer undBaukunst. Instituþia a fost reorganizatã în 1751, apoi la 1772, an în care toateºcolile de artã au fost integrate în K.K. vereinigten Akademie der bildendenKünste47.

Institutul Politehnic din Viena (K.K. polytechnisches Institut) creat înanul 1815, a fost prima universitate de profil din spaþiul german. A avut de laînceput o orientare non-militarã, iar organizarea sa era printre cele mai modernedin lumea academicã. Studenþii înscriºi în acest institut puteau opta între secþia

45 Gedenkbuch zur hundertjährigen Gründung der Königl. ungarischen Berg-und Forst-Akademie in Schemnitz 1770-1870, ed. August Joerges, Schemnitz, 1871 (în continuare,Gedenkbuch), p. 9-10, 13-14, 17-18, 22-23, 38-41, 46-50.46 Franz Gall, Alma Mater Rudolphina 1365-1965. Die Wiener Universität und ihre Studenten,Wien, 1965.47 Carl von Lützow, Geschichte der Kais. Kön. Akademie der Bildenden Künste. Festschriftzur Eröffnung des neuen Akademie-Gebäudes, Wien, 1877.

175

de inginerie ºi cea comercialã. Amplasarea acestor instituþii în capitala statuluia oferit multe avantaje: nu se aflau foarte departe de Banat, cursurile propuseerau de calitate, iar utilizarea limbii germane a uºurat comunicarea ºi traiulcotidian al studenþilor. Cei 60 de bãnãþeni proveniþi din zona montanã aveauaici posibilitatea de a citi foarte mult, de a-ºi însuºi maniere elegante, de a fi lacurent cu ideile timpului lor, de a se distra ºi de a lega prietenii cu tineri din totimperiul. De multe ori, aceste oportunitãþi au stat la baza unor carierepromiþãtoare.

Prezenþa studioºilor bãnãþeni poate fi remarcatã în câteva oraºeungureºti. Cea mai importantã universitate maghiarã a fost creatã de cãtrecardinalul Péter Pázmány în 1635, la Nagyszombat (azi, Trnava în Slovacia).Dupã dizolvarea Ordinului iezuit, universitatea a fost mutatã la Buda (1777),apoi la Pesta (1784). Pânã în anul 1844, limba de predare a fost latina, dupãcare cursurile s-au þinut în limba maghiarã. Oferta educaþionalã s-a diversificatsemnificativ: în cadrul facultãþii de filosofie a fost creat Institutum Geometrico-Hydrotechnicum (1782), iar facultatea de medicinã a cuprins un InstitutumVeterinarum (1787)48. Cursurile de medicinã ºi farmacie au fost cele mai atractivepentru bãnãþeni. La facultatea de Drept din Pesta au studiat câteva personalitãþiale Banatului: Paul Iorgovici, Constantin Diaconovici Loga, Damaschin Bojincãºi Eftimie Murgu49.

La Debrecen funcþiona unul din cele mai vechi colegii maghiareprotestante (creat în 1536). În secolul XIX, colegiul avea încorporate clase defilosofie, drept ºi teologie. Cei patru bãnãþeni ajunºi aici au urmat studii defilosofie ºi drept50.

Academia iezuitã din Györ a fost întemeiatã în anul 1718, iar dupãdizolvarea ordinului care o crease, a devenit o instituþie de stat (1776). Doartrei tineri din Caransebeº ºi Caraºova au ales sã studieze dreptul în acest oraº51.

ªtiinþele agricole au fost popularizate prin intermediul ºcolilor superioaredin Keszthely ºi Mosonmagyaróvár. La Keszthely, magnatul Festetics György

48 Az Eötvös Loránd Tudományegyetem története 1635-2002, red. Szögi László, Budapest,2003.49 În mod surprinzãtor, cei patru nu figureazã în repertoriul lui M. Szabó, Erdélyiek ...(2005).50 A Debreceni Református Kollégium története, red. Kocsis Elemér, Barcza József,Budapest,1988.51 Németh Ambrus, A györi királyi tudomány akadémia története, I-II, Györ, 1904.

176

a creat prima ºcoalã de agronomie din Europa, pe care a intitulat-o sugestivGeorgikon (1797)52. Cursurile erau predate în limbile latinã ºi maghiarã.Învãþãmântul agricol s-a extins în 1818, când prinþul Albert Cazimir de Saxonia,duce de Teschen, a avut iniþiativa înfiinþãrii unui institut de agriculturã laMosonmagyaróvár. Aici, pentru prelegeri ºi lucrãrile practice se utilizau limbilelatinã ºi germanã53.

Pãrãsind spaþiul maghiar, prezentarea va continua cu alte trei centreacademice din Imperiul Habsburgic: Graz, Olomouc ºi Praga, în fiecare din eleajungând doar 1–2 studioºi proveniþi din Banatul montan. Universitatea catolicãdin Graz a fost creatã de arhiducele Carol II în 1586. Douã secole mai târziu(1782), împãratul Iosif II a redus-o la rangul de lyceum destinat pregãtiriifuncþionarilor civili ºi personalului medical. În anul 1827, împãratul Francisc Ia redeschis vechea instituþie sub numele de Karl-Franzens-Universität54. Din1811, la Graz ºi-a început activitatea Institutul Joanneum. A fost creaþiaarhiducelui Johann care ºi-a donat colecþiile de obiecte naturale. Cursurile aufost concepute iniþial pentru elevii de liceu, dar din 1828 au fost adaptate ºipentru studenþii universitãþii55. În institut s-au creat catedre de geometrie practicã,matematicã aplicatã, mecanicã, metalurgie ºi minerit.

Oraºul Olomouc (Olmütz) a devenit centru universitar din anul 1573.Douã secole mai târziu, patronajul iezuiþilor a fost abolit ºi înlocuit cu cel alstatului. Universitatea a fost redusã la rangul de lyceum (1782), recâºtigându-ºi vechiul statut în anul 1827.

Praga avea o universitate multisecularã (fondatã în 1348), dar bãnãþeniinu i-au acordat atenþie nici în Evul mediu, când a fost privitã ca un centru almiºcãrii husite, nici în perioada modernã. În anul 1654, împãratul Ferdinand IIIa creat la Praga noua Universitas Carolo Ferdinandea cu patru facultãþi. Doarpatru tineri au ales sã urmeze aici cursuri de filosofie ºi medicinã. În secolul

52 Süle Sándor, A keszthelyi Georgikon 1797-1848, Budapest, 1967.53 Walleshausen Gyula, A Magyaróvári agrárfelsõoktatás 175 éve (1818-1993),Mosonmagyaróvár, 1993.54 Franz von Krones, Geschichte der Karl Franzens-Universität in Graz, Graz, 1886; JohannAndritsch, Studenten und Lehrer aus Ungarn und Siebenbürgen an der Universität Graz(1586-1782), Graz, 1965.55 Marlies Raffler, Bürgerliche Lesekultur im Vormärz. Der Leseverein am Joanneum inGraz (1819-1871), Frankfurt/Main, Berlin, Bern, New York, Paris, Wien, 1993.

177

XIX, s-a afirmat ªcoala Superioarã Tehnicã56, primul bãnãþean fiind înscris aiciabia în 1848.

O prezenþã foarte slabã se constatã ºi în cazul altor douã universitãþiaflate la distanþe considerabile faþã de Banat. Universitatea din Leipzig (creatãîn 1409) a devenit începând cu anul 1539 un centru academic protestant. Înperioada când a fost frecventatã de singurul student al Banatului de munte,universitatea era în plinã modernizare. La 1812, s-a abandonat caracterulecleziastic protestant, iar prin decretul regelui Anton organizarea medievalã,pe „naþiuni” universitare, a fost abolitã, pãstrându-se cele patru facultãþitradiþionale: drept, teologie, filosofie ºi medicinã57. Spaþiul german meridionaleste reprezentat de universitatea din Hohenheim. A fost creaþia regelui WilhelmI de Württemberg (1818), care a urmãrit instituþionalizarea învãþãmântuluiagricol. Din anul 1847, s-a transformat în Academia de Agriculturã ºiSilviculturã58.

Din anexa studiului se poate remarca faptul cã unii tineri au avutposibilitatea ca, în acelaºi oraº, sã-ºi facã studiile medii ºi superioare (Graz,Viena) ori sã urmeze cursurile a douã facultãþi (Graz, Praga, Viena). Peregrinatioacademica a avut ca reper capitala imperiului. Câþiva din tinerii ajunºi la Vienaînvãþaserã ori urmau sã mai studieze ºi în alte oraºe precum Schemnitz (3),Bratislava, Pesta sau Praga (câte unul).

Referitor la domeniile studiate, se constatã o diversificare aspecializãrilor, multe din ele fiind nou apãrute în cadrul învãþãmântului universitar.Faþã de secolele anterioare, discontinuitatea cea mai pronunþatã s-a produs înstudiul teologiei. Doar doi tineri au ales sã aprofundeze acest domeniu. În topulpreferinþelor s-au aflat studiile tehnice de minerit-metalurgie (75 de cursanþi) ºisilviculturã (15 studioºi) efectuate la Schemnitz. Un numãr important de tineris-au îndreptat cãtre Politehnica vienezã unde au urmat cursuri de inginerie civilã(14) ºi ºtiinþe comerciale (7). Specializãrile tradiþionale, ca dreptul, filosofia ºimedicina, au cunoscut un progres semnificativ sub impactul ideilor, principiilorºi tehnicilor moderne. Domeniul medical a atras 20 de tineri care s-au pregãtit56 Die K. K. Deutsche Technische Hochschule in Prag 1806–1906. Festschrift zurHundertjahrfeier / im Auftrage des Professorenkollegium redigiert von Franz Stark unterMitwirkung von Wilhelm Gintl und Anton Grünwald, Prag, 1906.57 Festschrift zur Feier des 500 jährigen Bestehens der Universität Leipzig, 3 vol., Leipzig,1909. Facultatea de medicinã a fost creatã în anul 1415 (vezi vol. 3).58 Festschrift zum fünfzigjährigen Jubiläum der K. Land- und ForstwirthschaftlichenAkademie, Hohenheim. Ausgegeben zum 20. November 1868, Stuttgart, 1868.

178

în ramurile chirurgiei, patologiei – 9 (din care la Viena – 6, Leipzig, Olomouc ºiPraga – câte unul) ºi farmaciei – 11 (Viena – 6, Pesta – 5). Studiile de drept aufost preferate de 13 studioºi (Viena – 5, Pesta – 4, Györ – 3, Debrecen – 1). Oatenþie egalã a fost acordatã Artelelor frumoase (7 la Viena) ºi filosofiei (Praga– 3, Viena – 2, Debrecen – 2, Graz – 1). Un interes limitat a fost arãtat agronomieiºi ºtiinþelor camerale (câte trei studenþi), situaþie explicabilã, în parte, prin faptulcã acestea erau recent înfiinþate. Preocuparea pentru studii înalte este sugeratãde parcurgerea unei duble specializãri, în domenii asemãnãtoare sau total diferite:inginerie civilã – minerit ºi inginerie – filosofie (câte 2); inginerie – ºtiinþecamerale, inginerie – comerþ, filosofie – drept, filosofie – medicinã, drept –minerit (câte unul).

Sub aspect documentar, biografiile studenþilor bãnãþeni sunt luminateîn mod inegal. Amãnuntele referitoare la vârsta, naþionalitatea, religia, condiþiamaterialã ºi socialã a tinerilor se prezintã disparate ºi incomplete. Identificareastudenþilor este posibilã prin precizarea expresã, divers ortografiatã, a numeluioraºului de provenienþã. Din coroborarea diverselor mãrturii reiese faptul cãunii tineri s-au nãscut în alte localitãþi decât cele declarate la înmatriculare. Deexemplu, Anton Oelberg figureazã ca nãscut la Oraviþa, iar ulterior, la înscriereaîn universitatea vienezã, se consemneazã cã locul de provenienþã era Temesvárex Banatu59.

În privinþa vârstei, informaþiile pãstrate pentru mai puþin de jumãtatedin totalul studenþilor, lasã sã se întrevadã un palier foarte larg. Au existat cursanþiadolescenþi, de 16–17 ani, precum Anton Lévay din Caraºova (1824), EduardTribus din Dognecea (1835) ºi Karl Sterio din Sasca (1838)60, dar ºi studenþimai în vârstã, asemenea lui Karl Gassenheimer din Dognecea (26 ani în 1847)61.O serie de bãnãþeni plecaþi sã se specializeze la Schemnitz, se aflau la vârstamaturitãþii, deoarece sunt înregistraþi în categoria personalului salariat (besoldete,salarisirte) sau ca provenind din oficiile superioare (von auswärtigenOberämtern hereingeschickte)62. Din centralizarea datelor existente rezultãurmãtoarea distribuþie pe vârste: 16 ani – 1; 17 ani – 2; 18 ani – 4; 19 ºi 21 ani– câte 3; 22 ani – 2; 23 ani – 1; 24 ºi 25 ani – câte 263.

59 Fr. Gatti, op. cit., p. 241; M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 2894.60 M. Szabó, op. cit., nr. 1120a; M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 3786, 4163.61 M. Szabó, op. cit., nr. 600.62 Gedenkbuch, p. 110-116, nr. 39, 40, 56, 71, 77, 78, 140, 152, 187, 192, 231, 252.63 M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 509 (18 ani); 4383 (21 ani); 4515 (22 ani); 2503 (24 ani);

179

Componenta etnicã este o problemã care trebuie abordatã foartecumpãnit, întrucât în secolul XVIII, Banatul a fost supus unor ample experimentedemografice, concretizate în colonizarea unor populaþii foarte diferite, originaredin centrul ºi vestul continentului. Indiscutabil, zona montanã a Banatului arãmas preponderent româneascã, dar asupra acestui bloc etnic coloniºtii auexercitat o puternicã influenþã sub aspectul civilizaþiei materiale ºi al spiritualitãþii.Cei mai înclinaþi sã urmeze o carierã academicã au fost coloniºtii. Ei au încercatsã refacã în Banat, ºi pe aceastã cale, lumea din care veneau. Un ajutor importantl-au primit prin politicile educaþionale ale statului ºi prin impunerea „etosuluiinstruirii”, caracteristic întregii Europe Centrale. Onomastica cu rezonanþãgermanicã sau slavã nu este întotdeauna un argument decisiv în favoareaapartenenþei la aceste douã populaþii. Tot astfel, etniconul Hungarus, ataºat lanumele câtorva studioºi, nu garanteazã integrarea în neamul maghiar. Pentruºcolile din cuprinsul Ungariei, tendinþele de maghiarizare sunt evidente îndeosebiîn cazul tinerilor care, deºi declaraþi unguri, poartã nume româneºti, germane,slave ºi sunt ortodocºi. Astfel, la Debrecen, în 1836–1837, a fost înmatriculatdrept Hungarus tânãrul ortodox Alexander Dragojesku din Oraviþa. Pentruacest Alexandru Drãgoºescu, onomastica, confesiunea ºi locul de provenienþãsunt indicii plauzibile ºi suficiente pentru a-l considera român64. Pe aceleaºiconsiderente, în cazul lui Mauritius Hoffmann, catolic din Caransebeº, se poateadmite apartenenþa la o familie germanã, deºi figureazã ca Hungarus la Academiadin Györ (1825)65. Un exemplu edificator este cel al fraþilor Andrei ºi ConstantinIvaºcovici, ambii studenþi ortodocºi la Debrecen, în perioada 1841–1847. Andreia fost declarat hungarus, dar fratele sãu figureazã ca serbus, indiciu relevantpentru stabilirea adevãratei origini66. Apartenenþa clarã la neamul românesc estedoveditã în cazul unor personalitãþi marcante: Paul Iorgovici, ConstantinDiaconovici Loga, Damaschin Bojincã (toþi trei cu ascendenþã în Oltenia),Alexandru Guran, Eftimie Murgu, Traian Doda ºi Theodor Seracin. Tot astfel,Sigismund Tarianyi din Oraviþa, nobilis hungarus, catolic, student la Keszthely(1846) era într-adevãr maghiar67. Nota comunã pentru toþi studenþii a fost

3832 (25 ani); M. Szabó, op. cit., nr. 812, 1372 (18 ani); 772a, 813, 1816 (19 ani); 89a, 408(21 ani); 257 (22 ani); 958 (23 ani); 1385 (24 ani); 1420 (25 ani).64 M. Szabó, op. cit., nr. 408.65 Ibidem, nr. 772a.66 Ibidem, nr. 812, 813.67 Ibidem, nr. 1816.

180

plurilingvismul. Învãþarea limbii germane aducea avantaje nu numai în comerþºi meºteºuguri, ci ºi în instruire. Fiind o limbã vie, introdusã ºi ca mijloc oficialde comunicare, germana a oferit tinerilor perspective ample de afirmare înarmatã, administraþie ºi în ºcolile înalte. Spre exemplificare, Paul Iorgovici,cunoscãtor al graiului sârbesc, a redactat un dicþionar în patru limbi: românã,germanã, latinã ºi francezã68, iar Eftimie Murgu vorbea fluent limbile românã,germanã, greacã, maghiarã ºi slavonã, cunoscând bine ºi limba latinã. AmintitulSigismund Tarianyi cunoºtea, la 19 ani, limbile maghiarã, germanã, românã ºilatinã, învãþate în familie ºi pe timpul studiilor de umanioare pe care le fãcuse laBaia Mare.

Apartenenþa confesionalã a studenþilor69 se poate reconstitui în modacceptabil: catolici – 10, ortodocºi – 8, mozaici – 1.

În privinþa condiþiei sociale, informaþiile sunt destul de ample, cu referirela o paletã socio-profesionalã variatã. Studenþii de rang nobiliar sunt atestaþipentru toatã perioada analizatã aici: Carol Eder Caranscebens praenobilis(1784), Mauritius Hoffmann (1825), Sigismund Tarianyi nobilis hungarus(1846)70.

Lista universitarilor proveniþi din Banatul de munte evidenþiazã cã înunele familii au existat, concomitent sau în generaþii diferite, persoane cu studiiînalte. Þinând cont de momentul înmatriculãrii, se poate admite cã studenþii dinfamiliile Bakhmann, Feueregger, Gärtner, Gerübel, Hehengartner, Leitner,Oberth, Plasch, Scharschmidt, Schön von Schönfeld ºi Weingartner71 aveauvârste apropiate, fiind fraþi sau veri, iar cei din neamurile Boitner, Gassenheimer,Niuny ºi Scheuchenstuel72 au provenit din generaþii diferite. Cei mai mulþi studenþi

68 Academia Românã. Dicþionarul general al literaturii române (în continuare DGLR), III,Bucureºti, 2005, p. 660.69 M. Szabó, op. cit., nr. 89a, 257, 600, 772a, 958, 1120a, 1385, 1420, 1816, 1914 (catolici);nr. 408, 812, 813, 1372 (ortodocºi); M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 3786, 4515 (ortodocºi);4383 (evreu).70 M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 983; M. Szabó, op. cit., nr. 772a, 1816.71 Gedenkbuch, nr. 1011 ºi 1027; 56 ºi 231; 1147 ºi 1492; 192 ºi 325; 1091 ºi 1418; 419 ºi525; 1387 ºi 1547; 770 ºi 998; 774 ºi 1036; 1209 ºi 1411; 187, 252 ºi 542 (trimiterile se facîn ordinea enumerãrii familiilor). În familia Seymann au existat trei studenþi mediciniºti laViena: Maximilian (1824) ºi Gustav (1826) din Oraviþa, Ludwig din Moldova Veche (1826).Toþi trei erau fii de funcþionar, indiciu suplimentar în favoarea înrudirii lor apropiate. Lafel, Ferdinand ºi Johann Wein, studenþi la Politehnica vienezã în 1847-1848, erau copiiiunui profesor din Oraviþa (M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 3676-3678, 4372-4373).72 Gedenkbuch, nr. 608, 1150 ºi 2394; 361 ºi 1018; 622 ºi 2504; 1476 ºi M. Szabó, L.

181

i-au dat familiile Hoffmann din Rusca (6), Franzenau, Ortmayer ºi Weingartner(câte 3). Aceste neamuri se remarcã prin faptul cã doi–trei membri ai lor ºi-aufãcut studiile aproape concomitent, fiind urmaþi, la distanþã de o generaþie, derudele mai tinere73.

Ocupaþiile ºi starea materialã a pãrinþilor au fost dintre cele mai variate:funcþionari – 16; militari – 10; comercianþi, medici, proprietari – câte 3; arendaºi/administratori, profesori – câte 2; avocaþi, comisari, directori, diriginte de poºtã,inspectori – câte unul74. De exemplu, Johann Abt de la Schemnitz (1817) a fostnepotul lui Bernhardt Abt – primul director al Uzinelor din Reºiþa. StudenþiiAndrei ºi Constantin Ivaºcovici se puteau mândri cu tatãl lor, Sofronie, care afost protopop la Vãrãdia ºi Oraviþa75. Ceilalþi cursanþi au provenit din familiimai modeste, fapt sugerat tot de îndeletnicirile pãrinþilor: fierar, hangiu, librar,mecanici, metalurgiºti etc. Cele 57 de situaþii pentru care se cunoaºte ocupaþiapãrinþilor, permit o comparare edificatoare cu specializãrile urmate de fiiiacestora. În câteva cazuri76, meseriile au fost identice sau foarte asemãnãtoarepentru tatã ºi fiu: comerciant, funcþionar – câte 2, inginer – 1. De asemenea,mulþi tineri au urmat exemplul pãrinþilor care lucrau în sectorul administrativsau tehnic al exploatãrilor miniere. Dupã absolvire, ei au activat tot în domeniileforestier ºi metalurgic, ocupând, de regulã, posturi superioare.

Dominantã a fost discontinuitatea dintre preocupãrile tinerilor ºi celeale înaintaºilor lor. Din familii de funcþionari s-au recrutat studenþi la farmacie(4), medicinã (3), inginerie (3), arte, comerþ, filosofie, teologie (câte unul)77.Fiii de militari au ales sã studieze ingineria (5), filosofia (2) ºi dreptul (1)78.

Szögi, op. cit., nr. 3427.73 Ibidem, nr. 78, 484, 614, 615, 663, 794, 1073, 1287, 1630 (Hoffmann); 359, 691, 1557(Franzenau); 494, 529, 601, 2432 (Orthmayer); 187, 252, 542 (Weingartner).74 M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 905, 1330, 1521, 1758, 2065, 2166, 2328, 2637, 2890,3160, 3676-3678, 4163, 4197 (funcþionari); 349, 509, 1255, 1815, 1845, 1935, 2261, 3832,4515 (militari); 1006, 3804, 4383 (comercianþi); 1733, 2522, 3217 (medici); 2504, 3133,4196 (proprietari); 1270, 2343 (administratori); 4372, 4373 (profesori); M. Szabó, op. cit.,nr. 1372 (funcþionar); 1816 (avocat); 89a (comisar); 1120a (diriginte poºtal) etc.75 M. Szabó, op. cit., nr. 812, 813. Protopopul Sofronie a desfãºurat activitãþi didactice ºi acontribuit la rãspândirea cãrþilor româneºti în satele bãnãþene, cf. V. Leu, C. Roºu, op. cit.,p. 139, 142, 155.76 M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 1521, 2065, 2504, 3223, 3804.77 Ibidem, nr. 1330, 2328, 3677, 3678 (farmacie); 2166, 2890, 3676 (medicinã); 1758,3160, 4197 (inginerie); 905, 2637, 4163 ºi M. Szabó, op. cit., nr. 1372 (ceilalþi).78 Ibidem, nr. 349, 509, 1255, 1815, 1935 (inginerie); 2261 (filosofie). Simon Murgu,

182

Trecerea de la ocupaþiile tradiþionale la cele moderne devine tot maiconturatã, iar sensul ascendent este pregnant la familiile de condiþie inferioarãºi mijlocie. Pãrinþii câtorva viitori ingineri au fost comercianþi, funcþionari ºimilitari, doi bãieþi de fierar/ metalurgist au ajuns farmacist, respectiv medicveterinar79, în timp ce studiile camerale au fost accesibile fiilor de librar saufuncþionari80. Copiii de „onorabili”, nobili ºi proprietari-rentieri, au studiatcomerþul, dreptul, ingineria ºi teologia (câte unul)81. În câteva cazuri, a prevalattalentul ºi dorinþa de a face „altceva”. Spre Artele Frumoase au simþit chemaretrei fii de grãnicer, funcþionar ºi mecanic82. Tot astfel, oameni cu ocupaþii diverse(comisar, diriginte poºtal, medic, preot) ºi-au ajutat copiii sã urmeze Dreptul83.În schimb, bãiatul unui avocat a preferat sã devinã agronom84.

Din prezentarea acestor detalii reiese cã starea materialã ºi atitudineapãrinþilor au condiþionat în mod hotãrâtor urmarea cursurilor. Studiile înalte aupresupus cheltuieli însemnate pe o duratã apreciabilã. La taxele de studiu seadãugau cheltuielile de întreþinere ºi costurile legate de procurarea cãrþilor ºirechizitelor, de tipãrirea dizertaþiilor susþinute. Dacã nobilii îºi puteau permiteun trai pe mãsura rangului lor, în schimb, pentru familiile modeste asemeneacheltuieli au fost mai greu de suportat. Câþiva studenþi erau orfani de unul saude ambii pãrinþi85, ceea ce le diminua posibilitãþile financiare, dar nu ºi ambiþiade a se afirma prin studii. În momentul înscrierii, unii tineri erau deja lucrãtori.Primii 12 studenþi bãnãþeni ai Academiei montanistice din Schemnitz figureazãca salariaþi (1771–1784). Indiscutabil, greutãþile materiale i-au determinat pemulþi tineri sã se înscrie doar ca auditori86 sau sã-ºi întrerupã cursurile. O soartãnefericitã a avut Eugen Schmidt din Oraviþa, care a decedat în timpul studiilor

tatãl lui Eftimie, a fost ofiþer în Regimentul românesc de graniþã nr. 13, cf. Militär-Schematismus des österreichischen Kaiserthumes, Wien, ediþiile 1826 ºi 1833, ambele p.245.79 Ibidem, nr. 2209, 4443.80 Ibidem, nr. 1266, 1521, 2065.81 Ibidem, nr. 2504 (inginerie); 3133 (teologie); 4196 (comerþ); M. Szabó, op. cit., nr. 772a(drept).82 Ibidem, nr. 3786, 4163, 4515.83 Ibidem, nr. 1733; M. Szabó, op. cit., nr. 89a, 813, 1120a. Tatãl lui Constantin DiaconoviciLoga a fost pictor de biserici.84 M. Szabó, op. cit., nr. 1816.85 M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 1726, 3804.86 Ibidem, nr. 3832.

183

începute la Mosonmagyaróvár (1838)87. Se pare cã facultatea montanisticã dela Schemnitz a fost absolvitã de jumãtate din cei 90 de bãnãþeni care au frecventat-o. În privinþa celorlalþi 80 de studenþi repertoriaþi situaþia nu este mai bunã,deoarece trei sferturi din ei figureazã în registrele matricole cel mult un an.Pentru restul lor88, situaþia se prezintã astfel: 2 ani universitari – 6; 3 ani – 10; 4ani – 3; 5 ani – 2. Motivele arãtate mai sus explicã ºi caracterul sporadic alperegrinãrii academice.

Absolvirea facultãþilor ºi obþinerea unor grade academice nu suntdovedite în mod direct decât pentru puþini tineri. Un exemplu concludent îloferã cinci studenþi de la Universitatea din Pesta, specializarea farmacie, careau susþinut examenul de absolvire cu probe practice ºi teoretice, reuºind sãobþinã mult dorita diplomã (1823–1847)89. Tot în domeniul medicinii estesemnalatã ºi acordarea primului doctorat (1788). Doar trei bãnãþeni originaridin Banatul montan au reuºit sã obþinã acest înalt titlu academic în perioadaanalizatã aici: Franciszek Masoch (medicinã), Eftimie Murgu (drept) ºi MoriczWeiss (filosofie). Finalizarea studiilor înalte se întrevede din publicarea unordizertaþii ºi lucrãri ºtiinþifice, apoi prin realizãrile notabile ale carierei post-universitare.

Franciszek Masoch (1763–1845) ºi-a dedicat viaþa învãþãmântuluimedical superior. Originar din Moldova Nouã, el aparþine foarte puþin Banatuluimontan. Doctoratul în medicinã obþinut la Universitatea vienezã i-a deschiscalea profesoratului (din 1793) la Institutul de medicinã ºi chirurgie din Lemberg/Lwow. A fost ales decan al facultãþii de medicinã (1801–1802), rector (1802–1803, 1827–1828) al Universitãþii din Liov ºi cetãþean de onoare al oraºului încare a profesat o viaþã90.

Contemporan cu Masoch a fost unul din primii reprezentanþi aiiluminismului românesc din Banat, anume Paul Iorgovici (1764–1808). El s-a87 M. Szabó, op. cit., nr. 1575.88 Ibidem, nr. 89a, 813, 1120a (2 ani); 408 (3 ani); M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 4162,4383, 4386 (2 ani); 509, 1726, 1935, 2463, 3786, 4197 (3 ani); 2504 (4 ani); 4163 (5 ani).Leopold Mahr din Oraviþa a studiat la Schemnitz (1842), apoi la cele douã secþii alePolitehnicii vieneze (1845-1846), iar Johann Wein din Bocºa a urmat aceleaºi facultãþi, darîn sens invers (1848-1850).89 Ibidem, nr. 257, 600, 958, 1385, 1420.90 F. Masoch, Dissertatio inauguralis medico-practica de Hydrothorace, Viennae, typ.Mechitaristarum, 1824; Ludwik Finkel, Stanislaw Starzynski, Historya UniwersytetuLwowskiego, Lwów, 1894, p. 111, 345, 349; Österreichisches Biographisches Lexikon 1815–1950, VI, 1974, p. 130.

184

nãscut la Vãrãdia, tatãl sãu fiind preot. A urmat cursurile ºcolii triviale dinVârºeþ, ºase clase gimnaziale la Szeged (1776–1782), apoi studiazã filosofia laBratislava (1782–1784) ºi dreptul la Pesta (1784–1787). Ajuns notar-jurat,Iorgovici îºi completeazã pregãtirea cu studiul dreptului public austriac, launiversitatea vienezã (c. 1787). Are privilegiul sã cãlãtoreascã mult prin Europa.La Roma a stat trei ani, timp în care a adunat materiale pentru o lucrare deistorie naþionalã. Destinul îl poartã în Parisul revoluþionar, prin Londra ºi iarãºila Viena – unde împreunã cu doctorul Ioan Piuariu-Molnar pregãteºte editareaunui ziar românesc, demers care a fost interzis de autoritãþi. Iorgovici a sprijinitproiectul înfiinþãrii cunoscutei Societãþi filosoficeºti a neamului rumânesc înmare Prinþipatul Ardealului (1795)91. În 1799, a publicat celebã, ului”acunoscutei unde se angajeazã Observaþii de limbã rumâneascã, operãremarcabilã a iluminismului bãnãþean92. De asemenea, Iorgovici a tradusdocumente referitoare la originile românilor, aduse de la Roma, ºi a promovatutilizarea alfabetului latin.

Constantin Diaconovici Loga (1770–1850) a provenit din familia unuipictor de biserici, învãþând la Lugoj ºi Pesta. Dupã absolvirea studiilor de Drept,îºi dedicã toatã viaþa cauzei dezvoltãrii învãþãmântului ºi rãspândirii culturii înlimba românã. La Pesta, Loga s-a remarcat prin deschiderea primei ºcoliromâneºti (1808) ºi în ajutorul dat lui Petru Maior de a tipãri integral Istoriapentru începutul românilor în Dacia (1812). Între 1812–1830, el a funcþionatca profesor al ªcolii Normale româneºti din Arad. În ultimele douã decenii alevieþii, i s-a încredinþat conducerea ªcolii regimentale româneºti din Caransebeº(mutatã la Biserica Albã, în 1836)93. Diaconovici Loga a publicat numeroasecãrþi bisericeºti, gramatici ºi manuale care au dat consistenþã unui amplu programpatriotic de luminare prin culturã94. Lucrãri precum Chemare la tipãrirea cãrþilorromâneºti ºi versuri pentru îndreptarea tinerilor (Buda, 1821) ºi Epistolariul

91 DGLR, III (E-K), 2005, p. 659-660; V. Þîrcovnicu, Contribuþii, p. 81-84.92 Bibliografia Româneascã Veche (în continuare, BRV), II (1716-1808), Bucureºti, 1910,nr. 621, p. 413-416. Paul Iorgovici, Observaþii de limbã rumâneascã, ed. Doina ºi CriºuDascãlu, Timiºoara, 1979.93 DGLR, II (C-D), 2004, p. 644-645; V. Þîrcovnicu, Contribuþii, p. 88-97.94 BRV, III (1809-1830), Bucureºti, 1912-1936, nr. 978, 1155, 1206, 1284, p. 221, 395-399,434, 514-515; C. Diaconovici Loga, Gramatica româneascã, ed. Olimpia ªerban, EugenDorcescu, Timiºoara, 1973.

185

românesc (Buda, 1841) sunt adevãrate manifeste pentru cultivarea limbii ºicãrþii româneºti95.

Damaschin Bojincã (1801–1869) reprezintã urmãtoarea generaþie decãrturari români96. Studiile elementare ºi medii le face la Oraviþa, Vârºeþ,Timiºoara ºi Szeged, iar pe cele superioare le începe la Academia de Drept dinOradea (1824–1826). Ajuns la Pesta, el obþine postul de „jurat-notar㺠la ÎnaltaTablã a Ungariei” (1828) ºi diploma de avocat (1829). Preocupãrile sale filologiceºi istorice îl aratã ca pe unul dintre cei mai fervenþi continuatori ai ideilor ªcoliiArdelene97. În paralel, Bojincã a publicat o lucrare originalã de pedagogie,apreciatã în tot spaþiul românesc98. Rãspunzând unui apel fãcut de Gh. Asachi,Bojincã se stabileºte definitiv în Moldova (1833), unde primeºte funcþia dejuris-consult pe lângã Logofeþia Dreptãþii. A fost ºi rectorul Seminarului teologicde la Socola (1834–1839, 1840–1841). Între 1841–1847, Bojincã a susþinut laAcademia Mihãileanã cursurile de Drept natural, Drept penal ºi Drept roman99.A contribuit la editarea în limba românã (1833) ºi la revizuirea (1847) CoduluiCallimachi, în care a inserat principii din Codul austriac. Damaschin Bojincã s-a bucurat de recunoaºterea calitãþilor sale, primind rangurile de paharnic (1835),ban (1841) ºi agã, odatã cu împãmântenirea (1848). κi încheie cariera ca ministrude justiþie în guvernul condus de Mihail Kogãlniceanu (30 apr. 1860–17 ian.1861)100, ultimii ani ai vieþii petrecându-i la moºia Dumbrãveni (Botoºani).

Un bun colaborator ºi prieten al lui Damaschin Bojincã a fost cunoscutulrevoluþionar paºoptist Eftimie Murgu (1805–1870)101. El a urmat ºcolile dinRudãria, satul sãu natal, ºi Caransebeº. Studiazã filosofia, iniþial la Liceul piaristdin Szeged (1825–1826), apoi la Universitatea din Pesta (1826–1827). Murguse pregãteºte temeinic în ºtiinþele juridice, fapt dovedit prin atestatul de absolvirea Dreptului (21 aug. 1830) ºi titlul de doctor utriusque juris et philosophiae

95 Ibidem, nr. 1119, p. 376-380; Bibliografia româneascã modernã (1831-1918) (încontinuare, BRM), II (D-K), Bucureºti, 1986, nr. 17507-17509, p. 82.96 DGLR, I (A-B), 2004, p. 587-588; V. Þîrcovnicu, Contribuþii, p. 98-108.97 BRV, III, nr. 1300, 1357, 1410, p. 527, 569, 618-619; BRM, I (A-C), 1984, nr. 7299, p.401. Damaschin Bojincã, Scrieri. De la idealul luminãrii la idealul naþional, ed. NicolaeBocºan, Timiºoara, 1978.98 BRV, III, nr. 1472, p. 674-679 (Diregãtoriul bunei creºtere, Buda, 1830).99 BRM, I, nr. 7300-7302, p. 401.100 Stelian Neagoe, Istoria guvernelor României (1859-1995), Bucureºti, 1995, p. 20.101 DGLR, IV (L-O), 2005, p. 492-493.

186

(27 iul. 1834). Pe timpul studiilor, Eftimie Murgu a editat o amplã operã polemicãîn favoarea romanitãþii românilor102. În 1834, Murgu pãrea sã urmeze calea luiBojincã, însã destinul a hotãrât altfel. Chemat în Moldova, el a organizat catedrade filosofie de la noua Academie Mihãileanã (1835)103. Ideile pe care le-apromovat au atras ostilitatea boierimii moldovene, cãrturarul bãnãþean fiindnevoit sã demisioneze ºi sã se mute la Bucureºti. Între 1837–1839, Murgu apredat Dreptul ºi Logica la Colegiul Sf. Sava. Legãturile cu revoluþionariimunteni ºi aderarea la societatea secretã condusã de Dimitrie Filipescu (mai–oct. 1840) au condus la expulzarea patriotului bãnãþean. Revenit în ImperiulHabsburgic, Eftimie Murgu s-a aflat în detenþie de douã ori (1845–1848, 1849–1853), întâi pentru acuzaþia de agitaþie împotriva integritãþii statului, apoi pentrutoate ideile ºi acþiunile promovate în timpul Revoluþiei paºoptiste. Acesteperioade sumbre au alternat cu cele de afirmare politicã. Murgu a fost alesdeputat de Lugoj în Parlamentul revoluþionar maghiar (1848–1849), iar dupãreinstaurarea sistemului constituþional a reprezentat circumscripþia Stamora-Moraviþa în Dieta maghiarã (1861).

Bãnãþeni talentaþi se regãsesc ºi în domeniul Artelor Frumoase. EduardTribus din Dognecea a devenit specialist în gravurã ºi sculpturã, reuºind sãcâºtige de trei ori premiul Academiei vieneze de Arte104. Karl Sterio (1823–1862) din Sasca a preferat grafica ºi pictura, domenii pe care le-a aprofundatpe parcursul studiilor de la München ºi al cãlãtoriilor efectuate în Italia, Franþaºi Anglia. A realizat portrete, peisaje, scene istorice de actualitate, remarcabileprin forma echilibratã ºi liniile precise de redare. De asemenea, s-a dovedit unpriceput ilustrator de carte. Sterio a utilizat tehnicile acuarelei, litografiei, picturiiîn ulei. Una din creaþiile sale de anvergurã este pictura interiorului ºi aiconostasului bisericii sârbeºti din Pesta (1857–1858)105.

Afirmarea prin culturã a comunitãþii evreieºti este ilustratã de cariera ºiopera lui Moricz Weiss din Bocºa. Studiile sale au fost încununate cu un doctoratîn filosofie, temei concludent pentru a fi ales ca rabin la Törökszentmiklós

102 BRV, III, nr. 1490, p. 693-698; E. Murgu, Scrieri, ed. I. D. Suciu, Bucureºti, 1969.103BRM, III (L-Q), 1989, nr. 39957, p. 515; E. Murgu, Curs de filosofie þinut la AcademiaMihãileanã (1834-1836), ed. V. Þîrcovnicu, Timiºoara, 1986.104 M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 4163.105 Ibidem, nr. 3786; Österreichisches Biographisches Lexikon 1815–1950, XIII, 2008, p.217-218.

187

(Ungaria). De la Weiss au rãmas tipãrite câteva discursuri ºi lucrãri de istorie acomunitãþilor ebraice106.

Panorama carierelor notabile trebuie întregitã cu realizãrile absolvenþilordin domeniul tehnic. Informaþiile din anexa studiului aratã cã mulþi cursanþi s-au reîntors acasã, activând în cadrul diverselor asociaþii miniere. Cei mai prosperiau fost fraþii Hoffmann care au pus bazele Uzinelor metalurgice de la RuscaMontanã (1804). ªase studenþi ai Facultãþii montanistice din Schemnitz (Antonºi Franz – 1796; Johann – 1798; Anton – 1811; Adam (fiul lui Anton) – 1814;Ernest – 1823) figureazã, succesiv, ca proprietari ai uzinelor siderugice de laRusca. Ulterior, familiile Hoffmann ºi Maderspach s-au asociat, formând osocietate minierã mai amplã. Karl Maderspach (student la Schemnitz, în 1811)a devenit director ºi proprietar de furnal la Rusca107. Fiul sãu, Johann (1831–1891) a urmat ªcoala de ingineri militari de la Laimgrube (Viena), preferândînsã o carierã civilã. A fost directorul primei Case de depuneri a comitatuluiHunedoara ºi membru corespondent al Camerei de comerþ arãdene108. Ginerelelui Karl Maderspach a fost (din 1849) Johann Wein din Bocºa. Tânãrul nãscutla 1829, a urmat Politehnica vienezã ºi apoi secþia minierã a Academiei dinSchemnitz. A lucrat la trezoreria din Reºiþa, a servit ca miner la societateaHoffmann–Maderspach din Rusca, iar apoi a deschis o micã minã de fier înzona Hunedoarei. Între 1861–1866 este ºi inginer al comitatului Hunedoara. S-a mutat în capitalã, unde deschide tipografia Khor ºi Wein. Johann Wein a fostales director al Companiei de aprovizionare cu apã (febr. 1873), reuºind sã facãamenajari care au condus la sporirea debitului de alimentare. De asemenea, înanii 1880–1881, realizeazã sistemul de furnizare a apei pentru malul drept alDunãrii109.

106 Ibidem, nr. 4383; Szinnyei József, Magyar irók. Élete és munkái, Budapest, XIV, 1914,col. 1486.107 Un articol din Gazeta de Transilvania (III, nr. 9, 25 febr. 1840, p. 33) evidenþiazã rolulfraþilor Hoffmann la întemeierea de „fãurii” pe lângã minele din Hunedoara. Acolo auînceput sã se fabrice unelte aduse pânã atunci tocmai din Stiria. Împreunã cu KarlMaderspach, fraþii Hoffmann au instalat poduri la Timiºoara, Lugoj ºi Mehadia, iar pe celede la Graz ºi Viena le-au montat în urma câºtigãrii unui concurs. „E de însemnat cum cãpodurile isprãvite sau proiectate de dânºii nu sunt compuse din lanþuri, ci podurispânzurãtoare, compuse din þilindri ºi arcuri, toate din fer vãrsat, dupã o teorie cu totulnouã pânã acuma, nici într-o parte a lumii întrebuinþatã”.108 M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 2496; J. Szinnyei, op. cit., VIII, 1902, col. 250.109 Ibidem, nr. 4373; J. Szinnyei, op. cit., XIV, col. 1464-1465.

188

Total Banat-Transilvania Din Banatul montan Deceniul universităţi din Ungaria

alte universităţi

universităţi din Ungaria

alte universităţi

1751-1760 6 199 –– 1 1761-1770 15 241 –– 4 1771-1780 29 345 8 1 1781-1790 37 286 9 4 1791-1800 88 309 18 2 1801-1810 183 252 13 3 1811-1820 222 349 26 3 1821-1830 381 414 15 15 1831-1840 515 489 13 13 1841-1850 453 467 7 26

1929 3351 109 72 TOTAL 5280 181

Preocuparea pentru domeniul aprofundat se remarcã ºi la alþi studioºi.Rupertus Veinczier din Oraviþa a fost angajat la Cãmara regeascã a comitatuluiTimiº în urma susþinerii unui concurs ex scientia Rationum (23 august 1821)110.János Vattay a publicat, imediat dupã absolvirea Universitãþii agricole dinHohenheim, o lucrare de popularizare a tehnicilor zootehnice avansate111.

Informaþiile prezentate pânã aici au evidenþiat, chiar ºi parþial,complexitatea ºi varietatea aspectelor unui fenomen socio-cultural mai puþincunoscut din istoria Banatului montan. Prezenþa studioºilor din acest areal laºcoli ºi universitãþi europene nu a fost prea amplã (media este de abia 1,8 elevi-studenþi pe an), dar a avut o importanþã deosebitã în racordarea societãþii deaici la cultura ºi valorile Luminilor europene. Pentru români, studiul în marilecentre academice a grãbit cristalizarea programului propriu de luminare,conceput din perspectivã naþionalã.

110 M. Szabó, op. cit., nr. 1914.111 M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 4226; J. Szinnyei, op. cit., XIV, col. 1000.

A. Evoluþia numericã a studioºilor din Banatul montan

189

B. Lista studioºilor din Banatul montan

Berzasca

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Johann Syrbu von Bersaska

1839–1840 Viena (diverse facultăţi)

1. M. Szabó, L. Szögi, Erdélyi peregrinusok, 1998, nr. 3832.

BocºaNr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Kosthika Michael von Bogszan

1822 Univ. Viena – medicină veterinară

2 Moricz Weiss von Boschan

1846–1848 Praga – filosofie

Rabin la

Törökszentmiklós

1848 Politehnica Viena – inginerie

3 Johann Wein von Bogschan

1850 Acad. Montanistică Schemnitz –

mine

Inginer minier şi

topograf; antrepreno

r şi tipograf la

Pesta

1–2. M. Szabó, L. Szögi, Erdélyi peregrinusok, 1998, nr. 2209, 4383; 3. Ibidem, nr.4373, Gedenkbuch, 1871, nr. 3897.

Borlovenii Vechi

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Alexandru Guran 1836–1844 Academia Militară din Viena

Feldmareşal al armatei imperiale

1. J. Svoboda, Die Theresianische Militär-Akademie, I, 1894, p. 225; 2. M. Szabó, L.Szögi, Erdélyi peregrinusok, 1998, nr. 1815.

190

Caransebeº

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Carol Eder Caransebecens praenobilis

1784 gimnazist la Collegium Academicum Viena

2 Constantin Diaconovici Loga

c. 1790 Univ. Pesta – drept

Profesor, publicist

3 Mauritius Hoffmann, Karansebes

1825–1826 Univ. Györ – drept, an I

4 Gerhard Körner von Karansebes

1825–1826 Univ. Praga – filosofie

5 Franz Frümel von Karansebes in Banat

1837 Politehnica Viena – inginerie

6 August Schneider von Karanzebes in Banat

1840–1841 Univ. Olomouc – chirurgie

7 Nicolae Andreevici c. 1840 Buda – gimnazist Protopop de Caransebeş

8 Eduard Strauss von Caransebes

1844 Politehnica Viena – comerţ

9

Ludwig Hoffmann 1845 Univ. Viena – drept

1845–1848 Univ. Praga – filosofie

10

Eduard Borecky von Karansebes

1848 Politehnica Praga – inginerie

11 Franz Engels von Karansebes

1846–1847 Politehnica Viena – inginerie

12 Theodor Seracin 1846–1854 Academia Militară din Viena

Feldmareşal al armatei

imperiale 13 Leo Berni von

Karansebes 1848 Politehnica Viena

– inginerie

1. M. Szabó, L. Szögi, Erdélyi peregrinusok, 1998, nr. 983; 2. DGLR, II (C-D), p. 644; 3. M.Szabó, Erdélyiek, 2005, nr. 772a; 4–6. M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 2261, 1255, Akademie, II,1894, p. 266-267; 13. M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 349

191

Caraºova

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Antonius Lévay, Krassova

1824–1826 Univ. Györ – drept, anii I–II

2 Francisc Balogh, Krassovár

1839–1840 Univ. Györ – drept, an II

1–2. M. Szabó, Erdélyiek, 2005, nr. 1120a, 89a.

Ciclova

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1826–1827 Graz – gimnazist 1832 Graz – Institutul

Joanneum – inginerie

1 Carol Urbanitzky

von Csiklova

1833–1835 Univ. Graz – filosofie

2 Georg Fütz von Csiklowa

1828 Politehnica Viena – comerţ

1–2. M. Szabó, L. Szögi, Erdélyi peregrinusok, 1998, nr. 4197, 1270.

Ciudanoviþa

1. M. Szabó, Erdélyiek, 2005, nr. 1372.

192

Dognecea

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Eduard Tribus von Dognatzka

1835–1839, 1841

Academia de Arte Viena – gravură şi sculptură

Artist plastic

2 Eduard Brada, Dognácska

31 iulie 1840

Univ. Pesta – farmacie diplomat

Farmacist

3 Károly Gassenheimer, Dognácska

4 mai 1847 Univ. Pesta – farmacie diplomat

Farmacist

1. M. Szabó, L. Szögi, Erdélyi peregrinusok, 1998, nr. 4163; 2–3. M. Szabó, Erdélyiek,2005, nr. 257, 600.

Doman

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Emerich Popovich von Domany

1825 Univ. Viena – teologie

1. M. Szabó, L. Szögi, Erdélyi peregrinusok, 1998, nr. 3133.

Gârliºte

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Damaschin Bojincă

1824–1826

1826–1828

Acad. Drept Oradea Univ. Pesta – drept

Jurist, profesor, ministru

1. D. Bojincã, Scrieri, 1978, p. X-XI; DGLR, I (A-B), p. 587-588.

193

Mehadia

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Franz Österreicher 1781 Academia de Arte Viena – gravură

Desenator

2 Friedrich Martini von Mehadia

1847 gimnazist la Viena

1–2. M. Szabó, L. Szögi, Erdélyi peregrinusok, 1998, nr. 2944, 2558.

Moldova Nouã

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

c. 1783 Univ. Trnava şi Praga – filosofie

1 Franciszek Masoch

1788 Univ. Viena - medicină

Profesor de medicină,

decan şi rector al Univ. Lemberg

1. Österreichisches Biographisches Lexikon 1815–1950, VI, 1974, p. 130.

Moldova Veche

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Anton Hoffmann Ó-Moldova

1796 Univ. Viena – drept

2 Ludwig Seymann von Moldowa

1826 Univ. Viena – farmacie

3 Anton Unterweger 1842–1843 Politehnica Viena – comerţ

4 Emil Jossonowitz von Alt Moldova in Banat

1842–1845 Politehnica Viena – inginerie

5 János Vattay, Moldau

1845–1846 Univ. Hohenheim – agronomie

6 Johann Scheuchenstuel von Moldowa

1846 Politehnica Viena – inginerie

1–6. M. Szabó, L. Szögi, Erdélyi peregrinusok, 1998, nr. 1735, 3677, 4196, 1935, 4226,3427.

194

Oraviþa

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 György Wendel 5 iun. 1755 Academia de Arte Viena

2 Anton Scherübl 30 iun. 1768

Cadet într-un regiment de infanterie

3 Anton Oelberg Student la filosofie –

Viena 4 Johann Albert

Oelberg

1 sept. 1769–1

mar. 1770

5 Johann Schweiger 1 sept. 1769–11

mar. 1770

Acad. Militară Viena – Gumpendorf – inginerie militară

6 Friedrich Löwenfeld von Orawitz

1801–1804 Univ. Praga – chirurgie

7

Carl Hoffinger 1801–1804 Univ. Viena – drept

1804 Univ. Viena – drept

8 Anton Tribus

1805 Acad. Montanistică Schemnitz

Contabil minier la Schmollnitz

9 Rupertus Veinczier, Oravicza

1821 Univ. Pesta Funcţionar-contabil la

Cămara Regală a comit. Timiş

10 Joannes Pecher, Oravicza, Banatus

2 sept. 1823 Univ. Pesta – farmacie, diplomat

Farmacist

11 Hermann Gerubl von Orawitz

1824 Univ. Viena – farmacie

12 Maximilian Seymann von Orawitza

1824 Univ. Viena – farmacie

195

13 Karl Jablonzky von Oravitz

1825 Univ. Viena – farmacie

14 Ferdinand Augustin von Oravitz

1825 Univ. Viena – medicină

15 Gustav Seymann von Orawitza

1826 Univ. Viena – chirurgie

16 Gasparus Knoblauch, Oravitza

3 sept. 1828 Univ. Pesta – farmacie, diplomat

Farmacist

17 Johann Mesner 1829 Univ. Viena – teologie

18 Frank Mager 1832 Academia de Arte Viena – pictură

Pictor

19 Leopold Thomas Koller, Oravitz in Banat

11 ian. 1833

Univ. Leipzig – medicină

Farmacist şi medic la Craiova

20 Alexander Dragojesku, Oravicza

1836–1837 Univ. Debrecen – filosofie an III

21 Ludwig Fürstenmühl von Fritschko von Oravicza

1837 Univ. Viena – camerală

22 Eugen Schmidt, Oravicza

1837–1838 Magyaróvár – agronomie

Decedat în timpul studiilor

23 Ernst Oberth von Orawicza

1838 Univ. Viena – chirurgie

24 Johann Graf von Orawitza

1839 Politehnica Viena – comerţ

25 Johann Nepomuk Lang

1839 Univ. Viena – chirurgie

26

Constantin Ivacskovics, Oraviczabánya

1842–1843 Univ. Debrecen – drept an II

1842 Acad. Montanistică Schemnitz – mine

27 Leopold Mahr von Oravitza

1845 1846

Politehnica Viena – inginerie, apoi comerţ

196

28 Hermann Hamerak 1846 Univ. Viena – camerală

29 Sigmund Killer 1846 Univ. Viena – camerală, apoi Politehnica – inginerie

30 Andreas Ivacskovics, Oravica

1846–1847 Univ. Debrecen – filosofie an I

31 Sigismund Tarianyi, Oravicza

1846–1847 Keszthely – agronomie

32 Johann Preisser von Orawitza

1847 Politehnica Viena – inginerie

33 Ferdinand Wein von Orawitz

1847–1848 Politehnica Viena – inginerie

34 Emerich Horváth von Orawitza

1848 Politehnica Viena – inginerie

1. M. Szabó, L. Szögi, Erdélyi peregrinusok, 1998, nr. 4395; 2–5. Fr. Gatti, Geschichte derGenie Akademie, 1901, p. 239, 241; 6–7. M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 2463, 1726; 8.Ibidem, nr. 4162, Gedenkbuch, 1871, nr. 883; 9–10. M. Szabó, Erdélyiek, 2005, nr. 1914,1420; 11–15. M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 1330, 3678, 1857, 139, 3676; 16. M. Szabó,op. cit., nr. 958; 17–19. M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 2637, 2503, 2166; 20. M. Szabó,op. cit., nr. 408; 21. M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 1266; 22. M. Szabó, op. cit., nr. 1575;23–25. M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 2890, 1405, 2343; 26. M. Szabó, op. cit., nr. 813;27. Gedenkbuch, 1871, nr. 3206, M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 2504; 28–29. Ibidem, nr.1521, 2065; 30–31. M. Szabó, op. cit., nr. 812, 1816; 32–34. M. Szabó, L. Szögi, op. cit.,nr. 3160, 4372, 1758.

Orºova

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Demeter Zenovitz, Alt Orsova

1824–1825 Academia de Arte Viena – pictură

Pictor

2 Joseph Reiter von Alt Orsowa

1848 Politehnica Viena – comerţ

1–2. M. Szabó, L. Szögi, Erdélyi peregrinusok, 1998, nr. 4515, 3223.

197

PetnicNr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Daniel Doda 13 dec. 1845–sept.

1853

Academia Militară din Viena

Căpitan inf. în armata cezaro-

crăiască

1. J. Svoboda, Die Theresianische Militär-Akademie, II, 1894, p. 232.

Pojejena

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Alexander Eduard Braun

15 nov. 1821–1

mart. 1827

Academia Militară din Viena

Decedat în timpul studiilor

1. J. Svoboda, Die Theresianische Militär-Akademie, I, 1894, p. 517.

Prilipeþ

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Marcus Gosposich Prilipecz im Banat

23 feb. 1791–10 mai 1797

Academia Militară din Viena

Cadet într-un regiment de infanterie

2 Traian Doda 29 oct. 1834–13

sept. 1841

Academia Militară din Viena

General-maior în armata imperială

3 George Doda 28 sept. 1842–7

sept. 1849

Academia Militară din Viena

Maior ad honores în

armata cezaro-crăiască

1–3. J. Svoboda, Die Theresianische Militär-Akademie, 1894, I, p. 279; II, p. 55-56, 165.

198

ReºiþaNr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Karl Kuobloch, Reschitza

1818 Univ. Viena – farmacie

2 Gustav Weland von Reschitz

1827–1829 Politehnica Viena – inginerie

3 Joseph Reindl, Reschitz

1831 Univ. Viena – filosofie

4 Hugo Otter, Reschitza

12 aprilie 1843

Univ. Pesta – farmacie, diplomat

Farmacist

5 Engelbert Dimatschek von Reschitz in Banat

1843–1844 Politehnica Viena – comerţ

1–3. M. Szabó, L. Szögi, Erdélyi peregrinusok, 1998, nr. 2328, 4386, 3217; 4. M. Szabó,Erdélyiek, 2005, nr. 1385; 5. M. Szabó, L. Szögi, op. cit., nr. 905.

Rudãria

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Joseph Materinger 30 mai 1810–31 oct. 1817

Academia Militară din Viena

Stegar într-un regiment de infanterie

2 Eftimie Murgu 1825–1826 1826–1827 1827–1830

Szeged – filosofie Univ. Pesta – filosofie, drept

Profesor, publicist,

revoluţionar

1. J. Svoboda, Die Theresianische Militär-Akademie, I, 1894, p. 412; 2. E. Murgu, Cursde filosofie, 1986, p. 5-7, 13. DGLR, IV (L-O), p. 492

Rugi

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Johann Wisshofer von Russbanya

1815 Univ. Viena – farmacie

1. M. Szabó, L. Szögi, Erdélyi peregrinusok, 1998, nr. 4443.

199

Rusca Montanã

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Anton Hoffmann 1796–1797 Acad. Montanistică Schemnitz

Proprietar de uzină

siderurgică la Rusca M.

2 Johann Maderspach von Ruskberg

5 oct. 1843–20 aug. 1846

Acad. Militară Viena -Laimgrube – inginer militar

Conduce Casa de economii a

comitatului Hunedoara;

publicist 3 Karl Mandl von

Ruskberg 1849 Politehnica Viena

– inginerie

1. Gedenkbuch, 1871, nr. 614, M. Szabó, Erdélyiek, 2005, nr. 766; 2–3. M. Szabó, L.Szögi, Erdélyi peregrinusok, 1998, nr. 2496, 2522.

Sasca Montanã

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Karl Sterio von Saska

1838–1842 Academia de Arte Viena – pictură

Pictor la Pesta şi Bratislava

1. M. Szabó, L. Szögi, Erdélyi peregrinusok, 1998, nr. 3786.

Vãrãdia

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1782–1784 Bratislava – filosofie

1784–1787 Univ. Pesta – drept

1 Paul Iorgovici

c. 1787 Univ. Viena – drept

Jurist, filolog, profesor

1. M. Szabó, L. Szögi, Erdélyi peregrinusok, 1998, nr. 1845; P. Iorgovici, Observaþii,1979, p. 39-40.

200

Banat (fãrã indicarea localitãþii)

Nr. crt.

Nume şi prenume Perioada Universitatea/ facultatea

Cariera

1 Ignaz Kierman 1771 2 Anselm Schäfferl 1771 3 Franz Feueregger 1773 4 Martin Giller 1774 5 Anton Aichinger 1774 6 Johann Hoffmann 1774

Acad. Montanistică Schemnitz

7 Josephus Schmidt 15 ian.

1779 Academia de Arte Viena

8 Franz Raymann 1780 9 Anton Muska 1780 10 Karl Weingartner 1782 Administrator

şef la Frauenthal

11 Bernhard Gerübel 1782 Administrator şi asesor minier la

Zlatna 12 Johann Feueregger 1784 Administrator

de uzină siderurgică la

Tajova 13 Johann Weingartner 1784 Funcţionar

ministerial la Monetăria

centrală din Viena

14 Ferdinand Gerübel 1788 15 Anton Franzenau 1789–1790 16 Karl Gassenheimer 1789–1790 17 Sebastian Bernhard

Straub 1789–1790

18 Anton Leitner 1790–1791

Acad. Montanistică Schemnitz

Director la Oficiul de marcare a metalelor

preţioase din Mailand

201

19 Siegfried Scherübel 1790–1791 20 Franz von

Hoffmann 1792–1793, 1796–1797

Proprietar de uzină

siderurgică la Rusca M.

21 Michael Ortmayer 1792–1793 22 Leopold Seimann 1792–1793 23 Karl Leitner 1793–1794 24 Thomas Ortmayer 1793–1794 25 Anton Weingartner 1793–1794 Funcţionar

ministerial la Monetăria

centrală din Viena

26 Michael Orhtmayer 1795–1796 27 Balthasar Boittner 1796–1797 Funcţionar

contabil la Oraviţa

28 Karl Eckmüller 1796–1797 29 Johann Nyuni 1796–1797 Topograf

minier la Oraviţa

30 Johann Zeilinger 1796–1797 Director şi proprietar de forjă/fierărie

31 Jakob Buhl 1797–1798 32 Johann von

Hoffmann 1798–1799,

1803 Proprietar de

uzină siderurgică la

Rusca M. 33 Johann Anich 1798–1799 Director

asesor la Oraviţa

34 Leonhard Plasch 1801–1802 35 Georg Scharschmidt 1801–1802

Administrator de uzină

siderurgică la Zlatna

202

36 Anton Schmidt 1801–1802 Consilier în Comisia

aulică de la Viena

37 Thaddaus Seeling 1803 Administrator-şef (minier) la

Iacobeni 38 Stefan Szájbély 1803 Laborant

minier la Oraviţa

39 Josef Verebély 1807 40 Ferdinand Plasch 1809

41 Michael Bakhmann 1810 Administrator

şi consilier minier la Kremnitz

42 Jakob Gossenheimer 1810 Secretar la Bocşa

43 Ferdinand Bekhmann

1810 Contabil la Wieliczka

44 Filipp Hofmann 1810 Asesor la tribunalul minier din Stanislau

45 Franz Ferdinand Schaarschmidt

1810

Acad. Montanistică Schemnitz – mine

Administrator-şef de uzină

siderurgică la Oraviţa

46 Johann Zimmermann

1810 Acad. Montanistică Schemnitz – silvic

Administrator silvic la Oraviţa

47 Bernhard Meiszlinger

1811 Topograf minier la Sasca M.

48 Anton Hoffmann 1811 Fondator al uzinei

siderurgice din Rusca M.

49 Alexander Kastel 1811

Acad. Montanistică Schemnitz – mine

Controlor de furnal la Bocşa

203

50 Karl Mardespach 1811 Director şi proprietar de

uzină siderurgică la

Rusca M. 51 Michael

Hehengartner 1811

Administrator silvic la Reşiţa

52 Josef Gärtner 1811 53 Josef Boitner 1811

Acad. Montanistică Schemnitz – silvic

Administrator silvic la Moldova

54 Anton Preyszer 1812 Acad. Montanistică Schemnitz – mine

55 Anton Schön von Schönfeld

1812 Acad. Montanistică Schemnitz – silvic

Şef de ocol silvic la Bocşa

56 Johann Pöltl 1814 Inspector de uzină

siderurgică la Dognacea

57 Adam Hofmann 1814 Proprietar de uzină

siderurgică la Rusca M.

58 Anton Diettrich 1815 Administrator-şef de uzină

siderurgică la Oraviţa

59 Franz Aufschneider 1815

Acad. Montanistică Schemnitz – mine

60 Franz Kraus 1815 Acad.

Montanistică Schemnitz – silvic

Administrator silvic la Liegeth

61 Friedrich Schiessl 1816 62 Franz Fest 1816

Acad. Montanistică Schemnitz – mine

Inspector de uzină

siderurgică la Rezbanya

204

63 Franz Oberth 1817 Topograf minier la Oraviţa

64 Franz Seeling 1817 Contabil la Iacobeni

65 Johann Abt 1817 Consilier minier în

Banat 66 Anton Höfner 1817 Topograf

minier la Sasca M.

67 Josef Schön von Schönfeld

1817

Acad. Montanistică Schemnitz – mine

68 Franz Hehengartner 1817 Acad. Montanistică Schemnitz – silvic

Administrator silvic la

Dognacea 69 Friedrich von

Hoffmann 1818 Acad.

Montanistică Schemnitz – mine

Inspector minier şi al

uzinelor siderurgice din Bajutz (Szolnok)

70 Franz Xav. Richter 1818 Acad. Montanistică Schemnitz – silvic

Inspector de ape şi păduri

la Rahó

71 Josef von Scheuchenstuel

1819 Acad. Montanistică Schemnitz – mine

Asesor la Direcţia

minelor din Baia Mare

72 Karl Gartner 1819 Acad. Montanistică Schemnitz – silvic

73 Karl Oberth 1821 Acad. Montanistică Schemnitz – mine

74 Josef Franzenau 1821 Acad. Montanistică Schemnitz – silvic

Consilier minier şi

referent la Cluj

205

76 Johann Moller 1821 77 Ignaz Schweinitzer 1821

Inspector de

ape şi păduri la Făget

78 Josef Biok 1823 79 Ernst Hofmann 1823

Acad. Montanistică Schemnitz – mine

Proprietar de furnal

80 Franz Loydl 1823 Grefier la Hallein

81 Franz Nachtnebel 1831

Acad. Montanistică Schemnitz – silvic Paznic forestier

la Presca 82 Balthasar Boitner 1835 Practicant

montanistic la Oraviţa

83 Alois Ortmeyer 1835 Administratorul unei mori cu

aburi la Oraviţa 84 Adalbert Keszt 1836 Maistru de tură

minier la Oraviţa

85 Franz Küchler 1836 Controlor contabil la

Reşiţa 86 Fridolin Niuny 1836 Rentier la

Dognacea 87 Adalbert Seymann 1836

Acad. Montanistică Schemnitz – mine

Tehnician minier la Dognacea

88 Karl Beywinkler 1836 Acad. Montanistică Schemnitz – silvic

Pădurar

1–6. Gedenkbuch, 1871, nr. 39, 40, 56, 71, 77, 78; 7. M. Szabó, L. Szögi, Erdélyiperegrinusok, 1998, nr. 3477; 8–10. Gedenkbuch, nr. 140, 152, 187; 11–20. Ibidem, nr.192, 231, 252, 325, 359, 361, 390, 419, 427, 484, 615; 21–30. Ibidem, nr. 494, 501, 525,529, 542, 601, 608, 609, 622, 625; 31–40. Ibidem, nr. 634, 663 ºi 794, 690, 770, 774, 775,810, 812, 946, 998; 41–50. Ibidem, nr. 1011, 1018, 1027, 1030, 1036, 1067, 1071, 1073,1076, 1077; 51–60. Ibidem, nr. 1091, 1147, 1150, 1190, 1209, 1284, 1287, 1306, 1335,1341; 61–70. Ibidem, nr. 1369, 1374, 1387, 1395, 1399, 1406, 1411, 1418, 1433, 1448;71–80. Ibidem, nr. 1476, 1492, 1547, 1557, 1563, 1565, 1569, 1622, 1630, 1659; 81–88.Ibidem, nr. 2195, 2394, 2432, 2491, 2494, 2504, 2518, 2535.

206

STUDENTEN AUS DEM GEBIRGSBANAT AN EUROPÄISCHENSCHULEN UND UNIVERSITÄTEN (1750-1850)

Zusammenfassung

Der Besuch universitärer Zentren von Jugendlichen aus demGebirgsbanat hat eine lange Tradition, und zwar ab 1420. Nach dem Jahre1718 kommt das Banat unter die Herrschaft der Habsburger. Diese haben eineneue Anschauung über die Verwaltung und das Gesetz durchgesetzt, indem derAnschluss der Provinz an die west- und zentraleuropäischen Werte erleichtertwurde. Bis 1850 wurden die europäischen Kollegs und Universitäten vonungefähr 180 Studierenden besucht, die sowohl aus dem Zivilbanat (11Ortschaften) als auch aus der Militärgrenzzone stammten (14 Siedlungen).

In der hier analysierten Zeitspanne wird die Rolle der Intellektuellenimmer wichtiger und entwickelt sich zu dem Status von Beruf oder Amt, die oftin den Dienst des Staates gestellt werden. Die Tätigkeit derHochschulabsolventen wird immer mehr unter moralischem und materiellemAspekt geschätzt. Der Besuch der akademischen Zentren aus dem Reich,insbesondere der Schulen aus Schemnitz und Wien, entsprach vollkommen deröffentlichen Politik. Im Sinne der Aussage der Kaiserin Maria Theresia, diemeinte: “Das Schulwesen aber ist und bleibet allezeit ein politicum” (1770)gab es Versuche, den Besuch der ausländischen- insbesondere derprotestantischen- Universitäten zu verbieten.

An der Spitze der Präferenzen befand sich die Berg- und Forst-Akademiein Schemnitz, die von 90 Banatern besucht wurde. In der Hauptstadt derMonarchie studierten 64 Jugendliche, in Pesta – 10 und in jeder von anderenStädten – unter 5 Personen. Wenige von ihnen hatten den Mut die Ausbildungin Hohenheim (im Württembergen Königreich) und in Leipzig (SachsenKönigreich) – je 1 – fortzusetzen. Die Gewohnheit der Ergänzung der Studienan mehreren Universitäten (peregrinatio academica) war beschränkt. 170Studierende (von der Gesamtzahl 181) wurden in die Personenstandregistereiner einzigen Schule eingetragen und andere 5 Jugendliche bevorzügten dieStudien in einer einzigen Stadt zu machen (Wien, Graz, und Prag), indem siedie Kurse von mehreren Unterrichtsinstitutionen besuchten. Nur 6 Banaterbesuchten die Universitäten aus verschiedenen Städten.

207

Unter dokumentarem Aspekt werden die Lebensläufe der BanaterStudenten ungleich hervorgehoben. Die Einzelheiten betreffs des Alters, derNationalität, der Religion, des materiellen und sozialen Zustandes derJugendlichen sind verschiedenartig und unvollständig. In einigen Familien waren,gleichzeitig oder in verschiedenen Generationen, Personen mit hoher Ausbildung.Der materielle Zustand und die Haltung der Eltern bestimmten entscheidendden Besuch der Kurse. Der Hochschulabschluss und das Erringen vonakademischen Titeln werden nur für weniger als die Hälfte von der Ganzzahlder Studierenden bewiesen. Die hohe Ausbildung kann aus Veröffentlichungvon Vorträgen und wissenschaflichen Arbeiten, sowie aus besonderen Leistungender postuniversitären Karriere geschlossen werden.

Unter den ehemaligen Gebirgsbanater Studenten müssen erinnertwerden: Feldmarschall Theodor Seracin aus Karansebesch und Alexander Guranaus Borloveny, der General Traian Doda aus Prilipetz, der Erzpriester NicolaeAndreevici aus Karansebesch. Franciszek Masoch aus Neumoldowa wurdeLehrer fûr Medizin und Rektor der Universität aus Lemberg. Sechs Studentenaus der Familie Hoffmann wurden Besitzer und Verwalter der Hüttenwerkeaus Ruskberg. Andere Absolventen wurden als Vertreter der rumänischenAufklärung bekannt: Paul Iorgovici aus Varadia, Constantin Diaconovici Logaaus Karansebesch, Damaschin Bojinca aus Gerlistye, Eftimie Murgu aus Rudaria.

Am Ende der hier analysierten Zeitspanne war der Besuch der Akademienund Universitäten auf seiner Höhe. Dieses Phänomen erklärt warum die Banaterdie gebildetesten Bewohner des rumänischen Raums waren.

208

RÃSCOALA ÞÃRANILOR BÃNÃÞENI DE LA 1737-39ÎN VIZIUNEA LUI VICENÞIU GROZESCU

Radu Ardelean*

Cuvinte cheie: rãscoalã anti-austriacã, rãzboi austro-turcMots clé: Jacquerie anti-autrichienne, guerre entre Autriche et Turquie

Ziarul Dreptatea din Timiºoara, pornit cu sprijinul Mocioneºtilor ºicondus iniþial de Valeriu Branisce care, dupã închisoarea încasatã pentru relatãrilede la procesul Memorandumului nu s-a mai întors la gazetã – fiind cã neinvitat!– ºi Cornel Diaconovici Loga, retras la scurtã vreme din întreprindere, avea unprogram generos, fiinþând nu numai ca organ politic ºi de informaþie, dar oferindºi hranã sufleteascã cetitorilor sãi1. Aºa, pagina a ºasea îndeobºte era alocatãliteraturii, sub care atunci se înþelegea ºi istoria chestiunilor educative etc.

Ãst fel, au publicat materiale istorice Vichentie Babeº (ºi ca „Bãtrânul”),Ioan Damºa, Emilian Micu º.a.m.d. Cãtre sfârºitul primului an de apariþie gãsimºi semnãtura inimosului protopop – atunci la Sânnicolaul Mare – VicenþiuGrozescu2 (care îºi declina calitatea) în capul unui material despre rãscoalabãnãþanilor din 1737-1739 îndreptatã contra stãpânirei habsburgice ºi abuzurilorce o însoþeau, în contextul rãzboiului (ruso-)austro-turc din 1736-1769, darmai ales despre cumplitele represalii. El le înfãþiºa lectorilor români care nu

* Institutul de Studii Socio-Umane, Filiala Timiºoara a Academiei Române, bd. MihaiViteazul, nr. 24.

1 Aºa, dupã consideraþii pertinente în legãturã cu partea politico-naþionalã a programului,un cercetãtor foarte avizat o menþiona ºi pe cea culturalã, specificând expres cã „pe lângãliteraturã, în coloanele Dreptãþii se pot întâlni ºi numeroase studii privitoare la recentullocal, cum sunt cele ale lui Vicenþiu Grozescu, Emilian Micu ºi Ioan Damºa”, vezi IoanDimitrie Suciu, Valeriu Braniºte ºi Banatul, în Omagiu lui Valeriu Braniºte, coord. ValeriuCãliman ºi Mircea Bãltescu, Braºov, 1968, p. 29 (numele omagiatulu este scris consecventBraniºte, pe când el subscria tot de una Braniºce).2 Vicenþiu Grozescu, scris ºi Vincenþiu (1838-1897), preot greco-catolic 34 de ani, hirotonitîn 1863 pentru parohia Sânnicolau Mare, apoi vice-protopop ºi protopresbiter tot acolo

parveniserã a ceti literatura istoricã maghiarã ºi (germano)-austriacã despre aceledesfãºurãri –iar ei alcãtuiau majoritatea publicului românesc!- fiind un pionier înmaterie, cãci va mai trece aproape o decadã pânã ce Patriciu Dragalina utilizafragmente din Nicolae Stoica de Haþeg (editat abia în anii ’70 ai secolului alXX-lea) ºi va apãrea ºi sinteza lui George Popovici, Istoria Românilor bãnãþeni(Lugoj, 1904).

Dar, ceea ce ne face sã reþinem textul3 – cãci spor de informaþie, fireºte,nu aduce – este aceea cã demersul este întreprins din punct de vedere românesc,sursele, ori mai de grabã sursa, cãci pare a fi vorba numai de Pesty Frigyes,ceea ce voi indigita ºi mai la vale, fiind cetite uneori în oglindã, întoarse. Numai puþin este semnificativã actualizarea politicã operatã de autorul „operatului”,cum îºi numeau contemporanii materialele, în ultimã instanþã tot oinstrumentalizare a istoriei, ca ºi cea acuzatã ori suspectatã a „celeilalte pãrþi”.În acest sens era vãzutã istoria ca magister vitae. Autovictimizarea strãbateîntreg textul fiind încã din debutul sãu, respectiv partea introductivã, pregnantãºi motivându-l: „Ca sã fim în curent cu suferinþele poporului român, am aflat debine a da o scurtã schiþã din grãmada suferinþelor neamului românesc din Banat,ca românul sã-ºi poatã trage socoteala cu trecutul ºi sã nu se prea desmerde[sic!] cu suferinþele actuale; cãci pentru neamul nostru colonisat aci, apoi delãsataci întrã cele mai duºmane elemente, nici cã s’a mai putut crea o altã stare delucruri: de cât suferinþa perpetuã”4.

Regreta, contra-factual, neînchegarea unei formaþiuni statale româneºtistabile, districtele româneºti (privilegiate), despre care scrisese în 1890 la Familia(ºi se auto-citeazã, iar eu glosez în alt loc pe marginea acelui „serial”), fiinddoar un surogat, neviabil în cele din urmã: „Durere, cã poporul român nu s’a

între 1869-1889, iar din 1889 pânã când s-a stins, în 1897, paroh ºi protopop la Lugoj,unde era ºi asesor în scaunul consistorial. Participant la conferinþa din 1869 din Timiºoarade întemeiere a P.N.R. din pãrþile banatice ºi ungurene, membru al Astrei din 1896 (Adunareageneralã de la Logoj, unde a ºi disertat), autor a trei articole postume în EnciclopediaRomânã, red. Corneliu Diaconovici, vol. I, Sibiu, 1898 (p. 120, 466, 891). Menþionat deGeorge Popovici în Istoria Românilor Bãnãþeni, Lugoj, 1904, p. 384 printre „scriitoriioriginari din Banat”, câteva zeci cu toþii. Publicase, ca debut mai semnificativ, IstoriaRomânilor de la Mureºul de jos, Oradea, 1887, datatã, fireºte, de reþinut însã pentrupreocupãrile omului ºi motivarea lui naþionalã intensã.3 Vicenþiu Grozescu, O istorie de suferinþele bãnãþenilor, în Dreptatea, I, nr. 241 din 4/16noiembrie, p. 6, nr. 243 din 6/18 noiembrie, p. 6 ºi nr. 245 din 10/22 noiembrie 1894, p. 6.4 Ibidem, nr. 241 (partea introductivã).

210

putut pe acest pãmânt bogat al Banatului nici constitui, nici organisà ca sã poatãlua asupra sa predominaþiunea ºi sã poatã rezista cu bãrbãþiã contra invasiunilorºi contra elementelor barbare ce l’a predominat de veacuri întregi. E un adevãristoric necontestabil, cã bãnãþenii sub durata celor 8 districte (Caransebeº,Mehadia, Lugoºiu, Comiat, Almãj, Severin [sic], Bârza ºi Caraº) au început a seorganisá; însã în lipsa de politicã naþionalã, la prima primejdie acest nenaturalorganism s’a destrãbãlat”.

Lãsând la o parte grafica/nomenclatura districtelor ºi terminologia –„destrãbãlat” pentru „destrãmat”, „nenaturaleþea” o gãsea, cum sugereazã aciºi a desfãºurat larg în studiul din Familia, în lipsa caracterului explicit ºi militantnaþional, ceea ce este un anacronism. Se poate excepþiona, de asemenea, credinþacã districile, chiar mult diminuate în atribuþii, au subzistat ºi în epoca otomanã,primind lovitura de graþie de la „camarila” vienezã: „Camarila din Viena aflaseaceasta nenaturalã unitate a românilor, care sub era musulmanã’ºi pierduse totcumpãtul ºi prestigiul unui trecut glorios. Ocupând Banatul de la Turci i-a venitbine a face o tabula rasa din trecutul Românului bãnãþan. Era’ oligarchia românãfãrã a o mai luá în consideraþiune o puse pe drumuri cu toate privilegiile posesede la un ºir de regi ai Ungariei”5. Aºa se vede cã autorul credea cã nobilimearomânã bãnãþanã subzistase în epoca musulmanã, cum ºi mai jos afirmã explicitcã „În pãrþile Slatinei [Timiº] românii [...] se revoltã în toatã conºtiinþa lor. Acinobilimea românã era mai compactã ºi mai consciã de drepturile sale”6.

În fapt, nobilimea care s-a agitat în 1688 ºi în 1716-1718 era cea desorginte bãnãþanã, dar refugiatã în Ardeal la 1658 ºi 1698, care îºi reclamavechea situaþie materialã ºi politicã (micii nobili rãmaºi în eyalet s-au þãrãnit).Pe aceia nu i-a reintegrat „camarila” în vechea lor stare! Termenul este, fireºte,peiorativ, ºi cu aceastã conotaþie l-a utilizat Grozescu de opt ori în text7. DeÎmpãrat/Împãraþi nu zice, dar...

Iarãºi contra-factual, conjectureazã pe marginea a ceea ce ar fi întreprinspe linie naþionalã – deci ºi anacronic! – Mihai Viteazul în Banat, dacã traiectorianu i-ar fi fost opritã cu bruscheþea pe care, de sine înþeles, o regretã: „MihaiViteazul cu adevãr a voit sã redeºtepte acest trecut ºi sã resãdiascã o vieaþãnouã în corpul naþional, însã nefericirea lui Baba Novac a urmat, ºi cu ambii

5 Ibidem. Toate sublinierile din citate, de aici ºi de mai jos, sunt ale autorului.6 Ibidem, nr. 243.7 Ibidem, în nr. 241 de douã ori, de cinci în nr. 243 ºi o datã în nr. 245.

211

eroi s’a îngropat tot ce a mai putu fi de o consolidare permanentã”8. Nu se înþelegeprea bine legãtura cu „nefericirea lui Baba Novac” (Baba Novac a fost executat laCluj în 5 februarie 1601 între înfrângerea de la Mirãslãu din 18 septembrie 1600 ºivictoria de la Guruslãu din 3 august 1601) – sã-l fi crezut român bãnãþan?–, darchestiunea este marginalã în economia lucrãrii. Era fraza cu care se încheia parteaintroductivã (neintitulatã însã expres ca atare) ºi se trecea in medias res, la subiectulpropriu-zis, tratat în douã secþiuni (notate cu cifre romane), dupã împãrþireaautorului, fãrã a se înþelege însã prea bine criteriul de operare.

În mod logic – ºi cronologic!-, pentru a discerne cauza rãscoalei, prezentainstaurarea stãpânirii habsburgice în Banat ºi comportamentul autoritãþilor faþãde românii autohtoni, fãcând introducerea cu o propoziþie destul de obscurã(„dar sã trec la nefericiri urmate din cauza organismului nostru neromânesc”),greºind, dintr-un lapsus calami, probabil, data capitulãrii Timiºoarei, pe care opune în 13 decembrie, în loc de octombrie, fãrã a specifica anul (1716), subliniindînsã cã Banatul „se încorporeazã Austriei ca pãmânt cucerit, fãrã nici oconsideraþiune la dreptul istoric al poporului român”9, aluzie poate la vestiteleprivilegii ale celor opt districte/scaune (cu toatele erau peste 30, dar restulneprivilegiate, domenii regale ori donate nobililor), cunoscute din Diploma dela 1457, de mai multe ori întãritã/înnoitã ºi de Principii Ardealului, de care aþinut Banatul de rãsãrit pânã în 1658, dar cãzute în desuetudine la acea datã,prin ocupaþia otomanã.

Spre deosebire de istoriografia austro-germanã, care valoriza extremde pozitiv „eliberarea” Banatului, ca pe un act civilizatoric, aceea urmatã înbunã mãsurã ºi de istoricii unguri, Grozescu nu se entuziasmeazã ci, privind dinunghi românesc – adecã transpunându-se în situaþia românilor de atunci, aremari obiecþiuni ºi o poziþie foarte criticã: „Cu reocuparea [sic] Banatului stareapoporului român nu s’a ameliorat, ba putem zice, cã din experienþele avute subdominaþiunea austriacã, aceea s’a mai agravat. Sub guvernul turcesc româniibãnãþeni erau în posesia moºiilor lor, erau stãpâni în satele lor, însã sub austriaciîºi perdurã ºi sate ºi moºii ºi deveniserã simplamente niºte sclavi, niºte paria, uninstrument bun de lucru de a fi de purtat cu forþa de la un cãpãtâiu de þarã laaltul, de a lucra la cetãþi, de a face case pe seama coloniºtilor germani”10. Acum,

8 Ibidem, nr. 241.9 Ibidem.10 Ibidem.

212

þãranii au devenit proprietari doar în finalul epocii otomane, pânã atunci lucrândpe domeniile concesionate spahiilor ºi fundaþiilor religioase.

Iar mai jos scrie cã „iobagiul lucra la proprietarul din comunã”, ceea cee inexact pentru primele decenii, când nu existau proprietari de pãmânt în afarãde Stat.

Pe iobagi îi mai compãtimea ºi pentru cã „neamþul” îi „transporta fãrãnici o recompensã” ºi arbitrar sã lucreze „pentru ideia de germanisare ºi contraesistenþei neamului [...] românesc”, ceea ce înseamnã a transpune la începutulstãpânirii austriece un fenomen ulterior, „utopia de a germanisa”, din care cauzãsituaþia românilor nu s-a ameliorat nici sub Maria Teresia ºi Iosif al II-lea11

(care, el, a încercat într-adevãr a impune limba germanã în administraþie).În asemenea condiþii izbucnirea rãscoalei era fireascã, regimul otoman

era regretat ºi din nou dorit, pe bunã dreptate, mai ales cã lucrau pentru el ºiagenþi din exterior (de rãzboi, ca un fundal favorizant, nu se pomeneºte): „Eraprea natural ºi drept, cã terorisatul paria, cã poporul român sã doriá substãpânirea turceascã. Aceastã dorire erá de alta parte ºi nutritã de emisarii greciºi sêrbi, la cari turcul pândea la hotar [sic] sã rumpã tractatele de pace. Româniinemulþumiþi ºi brutalisaþi începurã a se resvrãti”.

Dacã rãscoala era socotitã legitimã, rãzbate însã regretul vis-à-vis delipsa de minimã organizare care sã-i dea ºanse de succes, cãci „Era aºa pre cumo ºtiá sã o facã românul cu ciomagul ºi cu capetele tãiate”.

Miºcarea porneºte „la 1739 (când) se observã cã poporul român dinpãrþile mai populate sã miºcã ºi nu mai pot (sic) suportá grelele sarcini impusede oficialii stãpânirei. Sate ºi þinute întregi denegarã oarba ascultare de a fideportaþi (sic) la muncã”. Era la mijloc ºi o (re)trezire a mândriei naþionale, darcam antedatatã aceasta: „Românul bãnãþean nu a fost rob ºi unealtã de lucrupentru parveniþi, nici cã va mai fi, – era strigãtul de la o margine a Banatuluipânã la alta. Atacurile devenirã între soldaþi ºi popor zilnice. Poporul român numai putea rãbdá”12.

Acum, sã fim înþeleºi, „strigãtul”, adecã lozinca rãscoalei, cuvântul ei deordine cum ar veni, este o micã licenþã a autorului care deduce acest programsintetic din înseºi manifestãrile vremii. Tot aºa „jalba” sãtenilor din Ohaba Bistra,care postula cã „la muncã silnicã nu mergem, cã românul bãnãþian nu e rob”,

11 Ibidem.12 Ibidem.

213

însã „aceastã voce blândã ºi resolutã a fost de ajuns, ca generalul (Lentulus) sãcomande a ucide pe români ºi a da foc satului”13. Verosimil însã este episodulpreluat din Pesty, cã „pe când generalul Hauton se apropia de Slatina (-Timiº)cu armata, muerile cu bucãþi de petroane în mânã strigau de pe dealuri: Afarãcu voi din Banat nemþilor!!”14. Caracterul antigerman a fost bine conturat petimpul rãscoalei, concretizându-se în mãcelãrirea/molestarea/alungareacoloniºtilor, distrugerea instalaþiilor industriale etc.

Violenþa a generat violenþã, vina fiind însã exclusiv a cercurilorconducãtoare vieneze, execrate în mod repetat pentru atitudinea lordispreþuitoare ºi abuzivã faþã de români, gata sã reprime fãrã a cãuta un remediureal: „Camarila în loc sã cerce causa, sã asculte poporul nemulþumit – lainformaþiunile de rea voinþã (credinþã? - n.n.) a(le) oficialilor, – se încredinþã cãare de a face cu o rescoalã organisatã ºi alimentatã de Poarta otomanã, numaide cât comandã generalului Lentulus care pe atunci þinea în ordine plaiurileardelene ºi cele ale Severinului, – sã domoliascã revolta poporului român”15.

ªi, în acelaºi registru, în partea a doua a studiului, dupã diviziunea sa:„Austriecii erau de aceea presupunere falsã, cã românii din Banat nu pot formáacel popor cultural de care avea lipsã statul (pentru) a consolida pãrþile banatice.În aceastã credinþã greºitã li-se pare cã li era nemþilor în picioare ºi prea incomodgreul neamului român; de aci trebuie sã se esplice ºi purtarea bruscã faþã depopor a administraþiunei, cã poporul român e incult, e aplecat spre rele, cã erevoluþionar ºi ofteazã dupã dominaþiunea turceascã.

Poporul român din toate pornirile strãine ale guvernorilor pipairã (sic),cã el în propria lui patriã e proscris; cã Camarila a pus ochi rãi pe el ºi l’a dat deliberã vânãtoare ca pe un popor sãlbatic african pe mânile haimanalelor deportatedin Germania. Poporul în felul acesta ºi-a pierdut toatã încrederea în Austria, ºimai bine’i venia domnia turceascã de cât a mai fi rob neamþului venetic.

(...) Camarila ca sã mãriascã pericolul, pre lângã munca grea ce oimpuneá poporului cu sila, mai fãceá acea greºealã cardinalã, cã permuta arbitrarþinuturi întregi de români pe alte locuri în pãrþile strãine. ªi toate acestea din ziîn zi nu fãceau alta, de cât nutriau ideea de rãsvrãtire întrã locuitorii bastinaºi”16.

13 Ibidem.14 Ibidem, nr. 243.15 Ibidem, nr. 241.16 Ibidem, nr. 243.

214

Autorul se aratã în curent cu strãmutãrile de populaþie româneascã operatede autoritãþile habsburgice în procesul de colonizare ºi de nemulþumirile aºaocazionate, care au eclatat în rãscoala din 1738-1739, precum ºi cu provenienþaunei pãrþi a coloniºtilor din tagma infractorilor ori a unor pierde-varã. Cât despreevocatul „popor sãlbatic african” – expresie absolut incorectã politic înterminologia de astãzi! –, mã întreb dacã a cetit textul polemic al lui EftimieMurgu cu Sava Tekelja (în germanã), unde acela face mai multe referiri lahotentoþi, ca popor exotic ºi necivilizat, ori e o simplã influenþã a presei timpului.

De o valorizare intens negativã, se „bucurã”, dupã „Camarilã”,instrumentele acesteia, armata însãrcinatã cu represaliile ºi comandantul ei,generalul Lentulus. Aºa, acesta „cu cea mai resolutã rãsbunare (...) se pune cutoatã furia asupra satelor Marga ºi Mãrul ºi dându-le foc ºi pârjol le nimiceºtecu desãvârºire (...) mãcelãrind 50 de oameni” – asta „cu secuii lui viteji”,consemneazã, cu amarã ironie, autorul. Tot Lentulus este iniþiatorul unor„atrocitãþi nedemne de reputaþiunea armatei austriace”. Cu un ãst fel decomportament atroce „Þi-se pãrea, cã nu o armatã creºtinã a venit prestecomunele româneºti, ci a invadat un Tamerlan cu mongolii ca sã ºteargã de pefaþa pãmântului românii ºi crucea creºtineascã. Banatul abia se scãpã de turci ºitãtari ºi-i vin pe cap hordele nemþeºti cari vestiau pacea ºi cultura apuseanã.Sãrmanã culturã în mâinile ºi potestatea ºvabului!”.

Credea a ºti cã supravieþuitorii reprimãrilor, între plânsete, „Se întrebauunii pe alþii: cã doarã nu creºtinii au nãvãlit asupra Banatului? Or fi turcii ºiclanul Giraiu cu tãtarii?”17.

Dar calvarul nu se terminase, pentru cã „generalul (Lentulus) însetatacum de sânge nu se îndestuli cu sângele ºi bãlbãtaia de flãcãri sãvârºite pânãaci”, îndreptându-se spre Caransebeº, unde urmarã alte scene de oroare, descrisecu fantezie ºi mijloace literare18.

Tot la pasivul armatei austriace posta ºi acest „mãcel cum nu a maiconstatat istoria modernã”, iar „Lentulus, generalul Austriei era triumfãtoriupeste cel mai pacinic popor”, cãruia i-a jefuit ºi averea.

Neîndestulat cu atâta, generalul cerea întãriri pentru continuarearepresiunii, ºi i se trimit grabnic trupe noi, „ca sã se acompanieze la o altãspediþiune nãscocitã în fantasmagoria generalului Lentulus însetat de sânge ºide laudele Camarilei din Viena.” Mersul expediþiei este urmãrit ºi pe alte trasee,

17 Ibidem, nr. 241.18 Ibidem.

215

consemnându-se pe ton reprobator omorurile ºi distrugerile, pãrþi ale acelei„goane bestiale ºi ne maipomenite în analele istoriei”, în care „armata nu maifãcea scutinþã sau apãrare contra invasiunilor, ci neamþul se fãcea un simpluestirpator al neamului românesc”. Mereu se aminteºte de „grozavul generalLentulus”, de „generalul Lentulus cu armata datã în volnicia lui”, de „Lentulus(care) pârjoli ºi nimici un ºir de sate de prin codri ºi munþi”, devastând altele dinspre Beghei cã, în sens generic, „neamþul a fost întins toporul în gâtul neamuluiromânesc”, armata ºi generalul ei prin „mãceluri” ºi „atrocitãþile din satele arseºi ucise” îºi savura „trimful cel mai barbar”19, cãci „Grozavul general Lentulusca un cãlãu devenise a nu se mai putea rãsboi ca un militariu, ci pe unde numaipunea piciorul, omora ºi decapita.” El era un exemplu pentru subordonaþi, cummaiorul Markó, care a devastat satele din zona Fãgetului, unele dispãrând atuncidefinitiv20.

Rãscoala era o formã de rezistenþã armatã absolut legitimã, cãci„Românii bãnãþeni fuseserã formal provocaþi a da pept cu armata austriacã”, ºideci, faþã cu represiunile excesive, total neproporþionale cu împotrivirea paºnicãde pânã atunci „nu e de mirare, cã la auzul celor comise de armata austriacãpoporul român începu a se pregãti ca sã nu moarã ca o fearã sãlbaticã” ºi, peaceastã linie, „în multe pãrþi românii se provãzurã cu arme, furci, coase ºi lãnci.Oprirã drumurile cu arbori, cu copaci (sic). Fãceau redute ºi leºiuri (?) de scutinþã.Se organisarã în cete la comanda vre-unui chinez sau puºcaº mai dibaciu”.Aºadar, deºi îi indigiteazã pe chinezi drept conducãtori, afirmã totuºi anacronic,cum am mai arãtat în treacãt, cã „În pãrþile Slatinei (-Timiº) românii la celeesperiate în Caransebeºiu, se revoltarã în toatã conºtiinþa lor. Aci nobilimearomânã era mai compactã ºi mai consciã de drepturile sale. Era ºi mai versatã încele ale armamentului, având în trecut dese atacuri cu duºmanii þerei, aci lavadul trecerei lor în Banat. Deci nu e mirare cã la Slatina (-Timiº) româniidesvoltarã mai multã bãrbãþie contra usurpatorilor de cât în alte pãrþi”21.

Încã o datã, revolta armatã era legitimatã prin tratamentul aplicatromânilor ºi totodatã dãdea seama de vigoarea ºi mândria naþionalã: „putemdeduce din grelele suferinþe ale poporului român, cã a putut fi posibilã

19 Ibidem, nr. 243.20 Ibidem, nr. 245.21 Ibidem, nr. 243.

216

nemulþumirea, pentru cã neamþul a fost întins toporul la gâtul neamului românesc.Apoi e laº ºi nemernic acel popor, care se lasã a fi asasinat în mod latent nemþeºte(sic!)”22.

Deºi rãscoala a fost finalmente înãbuºitã cu multã vãrsare de sângeromânesc, represaliile fiind absolut disproporþionate faþã de faptele revoltaþilor,þãranii au avut ºi succese temporare, cum în zona Luncii Begheiului, unde austãvilit o vreme armata, pânã ce aceea a primit întãriri23.

De blam aveau parte ºi soldaþii sârbi din armata austriacã, participanþila represiune: „La atacurile acestea era ºi cavaleria sêrbeascã din districtelesêrbeºti ale Torontalului. Sêrbii parveniþi erau în alianþã cu Camarila de a dripidrepturile poporului bãºtinaº. Ce ironie istoricã!”.

Dupã ce pomeneºte în treacãt ºi lotria endemicã, afluitã temporar înmarea rãscoalã, face conjecturi în legãturã cu amploarea ridicãrii þãrãnimii:„Rescoala a trebuit sã fie formidabilã, conchidem din împrejurarea, cã se afirmã,cã la moara românã de la Topolovãþiu, dupã sufocarea rescoalei s’au aflat toateactele unei revoluþiuni întinse peste tot Bãnatul”. Era totuºi prudent în aprecieri,luându-ºi o oarecare distanþã: „ªi în cât stã aceastã afirmare, nu ºtiu cupositivitate”24.

Pe aceastã ordine regreta ºi mancitatea cunoºtinþelor în legãturã cusubiectul, cum, de pildã, cã „Nu cunoaºtem corifeii – pentru cã nici un istoricpãnã acum nu ºi-a luat osteneala sã erueze cu numele pe ºefii acestei rescoale.Numai atâta ne spun, cã preotul român din Topolovãþiu, a fost esecutat cu capiirevoltei”25.

Nutrea, în ce priveºte posibilitatea progresului cunoaºterii, aceeaºinãdejde ca ºi în cazul istoriei districtelor (eu le zic scaune) româneºti: „Se sperã,cã punându-ni-se la disposiþiune Archiva secretã din Viena, acolo o sã întâmpinãmmai amplã aceasta glorioasã suferinþã a românilor bãnãþeni. Pentru cã e depresupus, cã ºi desele jalbe ale românilor cãtrã Viena, de sub era guvernatorului

22 Ibidem.23 Ibidem.24 Ibidem.25 Ibidem.

217

Soro*, nu s’au subºternut, fiind românii în înbuibare, ci de sigur pentru a se molcomitirãnia nemþeascã”26.

Înfrângerea rãscoalei o explicã prin lipsa de organizare sub un ºef capabil:„ªi dacã românii pe acele vremuri aveau cine sã-i conducã, cine sã-i organizeze,toatã ocupaþiunea Austriacilor putea sã devinã problematicã faþã de un poporcompact ºi resolut pentru viitorul sãu”27. Era un regret tardiv, post factum ºi,fireºte, contrafactual. S-a vãzut vreodatã în istorie rãscoalã þãrãneascã victorioasãasupra Statului??!

Învãþãmintele de tras erau pesimiste: „Românul sã nu se ademeneascãdupã zile mai bune, pentru cã el e proscris înaintea neamþului. Ear’ înainteaungurului va rãmânea pururea în ori-cari acþiuni de un simplu bandit. Suferinþaºi lupta a fost ºi va fi gloria poporului român din Banat”28. Aºadar nu un pesimismdeprimator, ci mai de grabã neîncredere în ceilalþi – chiar repulsie faþã de ei – ºiîndemn la luptã!

Vicenþiu Grozescu citeazã în articolul sãu o singurã sursã – deºibibliografia, exclusiv strãinã, cuprindea totuºi câteva titluri. El s-a oprit ºicantonat la Pesty Frigyes, pe care-l citeazã însã impropriu: „Pesty Frigyes. Tom.I”, „Pesty Frigyes. Tom. I.” ªi „Petru Vancea a fost nãscut în Bucosniþa. P. F.pag. 99” în nr. 243 – cãci partea publicatã în nr. 241 comporta doar o auto-trimitere la studiul sãu din Familia (1890) despre districtele privilegiate bãnãþanedin Evul Mediu – ºi în fine un simplu „Pesty Frigyes” la nr. 245.

Era vorba de A Szörényi bánság es Szörényi vármegye tõrténete (Istoriabanatului ºi a comitatului Severin), vol. I-III, Budapesta, 1878, din care citeazãpartea referitoare la rãscoalã, p. 149 sqq, cum ulterior Dragalina ºi Popovici.

Se distanþeazã totuºi critic de acesta, atunci când e vorba de aprecierilenegative la adresa românilor ale lui, deºi „istoricul cel mai acreditat al timpului”.

* Generalul conte Giovanni de Soro (1730-1809) a fost comandant al cetãþii ºi oraºuluiTimiºoara între 1752-1791 (deci într-o epocã ulterioarã rãscoalei ºi într-o zonã neatinsã deea), vezi Costin Feneºan, Prefaþã la Francesco Griselini, Încercare de istorie politicã ºinaturalã a Banatului Timiºoarei, Timiºoara, 1984, p. 15. Poate cã Grozescu vroia sã aratecã situaþia românilor nu s-a schimbat în bine. Lui Soro Griselini i-a dedicat/adresat primelepatru capitole din cartea sa, conceputã sub formã epistolarã (Costin Feneºan, op.cit.). Între1737-1739, Guvernatori ai Banatului au fost generalii Neipperg ºi Engelshofen (FrancescoGriselini, op. cit., p.133 ºi 139).26 Vicenþiu Grozescu, op. cit., nr. 245.27 Ibidem, nr. 243.28 Ibidem, nr. 245.

218

Aºa, pune sub semnul îndoielii afirmaþia aceluia cã la Luncani (Lunca?) „mariatrocitãþi s’au mai comis (...), poate pentru cã aci s’au adunat cei mai periculoºibandiþi (sic)”, el, Grozescu, opinând cã acelea se datoraserã ºi rezistenþei îndârjite.

Oricum, „istoricilor maghiari cari vorbesc de români cu titlul de bandiþinu le putem crede”, cum de pildã cã aceia au luat-o la fugã prin pãduri, fãrã sãopunã rezistenþã armatei; el conjectura cã a fost luptã, dar rãsculaþii, cu armamentrudimentar, au fost nevoiþi a se retrage. În mod vãdit, itereazã, „istoricii strãinise contrazic foarte greºit” (sic! dar tot Pesty e de înþeles!) când pretind „cãromânii la vederea imperialilor au dat dosul prin pãduri. Auziþi aci, românul dãdosul în faþa crãcoºilor (sic!!) ºvabi”29.

Imaginea negativã îºi avea sorgintea în propaganda oficialã austriacã,strãlucit încorporatã scrierii lui Griselini, care putuse beneficia ºi de surse orale,dar era vorba de funcþionari ºi ofiþeri austriaci ostili românilor, arãtaþi ca bandiþi,iar versiunea lui a fost colportatã ºi eventual îmbogãþitã în lucrãrile lui BárányAgoston, Leonard Böhm, Johann Heinrich Schwicker, Szentklaray Jenö, FranzMilleker, Friedrich Wettel (apãrute, în ordine, la 1848, 1861, 1872, 1879 ºi1886)30; Pesty nu e inclus, dar mergea pe aceeaºi linie.

Partizan al absolutismului luminat, Griselini nu-ºi putea depãºi condiþia,de aceea el nu legitima, ci condamna convulsiunile sociale, cum rãscoala luiDoja ºi cea din 1738 (aºa aici)31. El sublinia, cu o conotaþie negativã, fireºte,alianþa dintre turci ºi rãsculaþi, prezentã în toate lucrãrile ulterioare, dar ocultatãde Vicenþiu Grozescu – ca infamantã? Aºa, în incursiunea turcilor de cãtre Megia(Mehadia) în direcþia Caransebeº, „mulþi români, parte siliþi, parte din dorinþade jaf, se alãturarã duºmanului, care câºtigã astfel întãriri considerabile”. Sau,tot românii, în compania turcilor, s-au dedat la „cele mai cumplite pustiiri” îndistrictele Vârºãþ ºi Panciova, unde „poftelor de jaf ale turcilor li se alãturarãcurând ºi românii, care se dãdeau drept oºteni ai principelui Francisc Rákoczy.(...) Pagubele produse de români furã cu mult mai mari decât cele pricinuite deturci, deoarece îi vândurã ca robi, pe un preþ de nimic, pe toþi germanii care lecãzurã în mânã”32. Chiar dacã Grozescu nu cunoºtea direct textul lui Griselini,

29 Ibidem.30 Vezi Bujor Surdu, Rãscoala popularã antihabsburgicã din Banat (1737-1739), în SMIM,II, 1957, p. 289-291, cu titlurile, locurile de apariþie ºi paginile în materie la notele 1-7 dela p. 290.31 Costin Feneºan, op.cit., p. 16-17.32 Francesco Griselini, op.cit., p. 136, 139.

219

în versiunea germanã accesibilã lui (cu primul tiraj în 1779 ºi al doilea în 1780)33,alegaþiile aceluia ar fi trebuit sã-i fi fost accesibile mãcar prin intermediul luiPesty, dacã nu parcursese ºi alte lucrãri – cãci vorbea, totuºi, de „istoricii strãini”–, însã poate cã „retace”, cum se spunea pe atunci, subiectul ca jenant: alianþãcu turcii ºi robire de creºtini.

Griselini, la rându-i, trecea sub tãcere sângeroasa represiune,mulþumindu-se a scrie cã, dupã pacea de la Belgrad, baronul Succow, noulGuvernator, a rânduit provincia: „Prima sa grijã fu sã restabileascã ordinea îninteriorul þãrii (Banatului), deoarece rãzboiul zdruncinase situaþia economicã,socialã ºi politicã”, la ceea ce se adãugaserã ºi ravagiile ciumei34. Expresia erapreluatã, aproape cuvânt de cuvânt, în sinteza lui George Popovici, care aloca,de altfel, foarte puþine pagini perioadei/evenimentelor35. El doar menþionase, întreacãt ºi citându-i pe Pesty ºi Dragalina, cã „în acest rãstimp Românii prinrãsboiul cu Turcii ºi prin revolta însemnatã au suferit mult”36.

Tot Griselini a pus în circulaþie episodul din iunie 1738 cu Petru Vanceaharambaºa de lotri, salvator alor doi Arhiduci rãtãciþi la vânãtoare pentru ceeace a fost graþiat ºi fãcut ofiþer37, preluatã de Pesty ºi, de la acesta, de V. Grozescuîn articolul citat. Ba chiar ºi de Nicolae Stoica de Haþeg, care poseda în mãriºoarasa bibliotecã un exemplar (german) al lucrãrii abatelui38. La fel îl menþiona ºiGeorge Popovici, cu trimitere la Pesty, ºi prin acesta la Griselini39, deºi Dragalina,din care cita adesea, îl arãtase ca sergent de panduri (plãiaºi) din 173740.

Acest din urmã autor – care a folosit ºi fragmente din Cronica manuscrisãa lui Nicolae Stoica de Haþeg, cu circulaþie anterioarã foarte restrânsã ºi exclusivîn zona Mehadiei – gãseºte justificatã revolta/rãscoala românilor (a utilizatalternativ termenii), evidenþiind situaþia exasperantã a þãrãnimii obligate la robote/clãci nenormate, la bunul plac al dregãtorilor, sistarea accesului liber la pãduriºi a fierberii rãchiei, adecã o stare mai rea ca sub turci, cum se arãta în plângerileoamenilor, certificate de un raport al lui Engelsfofen dupã încheierea rãzboiului

33 Costin Feneºan, op.cit., p. 19.34 Francesco Griselini, op.cit., p. 141.35 George Popovici, op.cit., p. 318.36 Ibidem.37 Francesco Griselini, op.cit, p. 137.38 Costin Feneºan, op.cit., p. 14.39 George Popovici, op.cit., p. 314-315.40 Patriciu Dragalina, Din istoria Banatului Severin, III, Caransebeº, 1902, p. 195, nota.

220

ºi înãbuºirea rãscoalei în al cãrei context „Românii în desperarea ºi amãrãciunealor au fost necesitaþi a se revolta ºi cu arma în mânã a-ºi face dreptate. ÎncãierareaAustriecilor cu Turcii a fost un prilej binevenit”41.

Dragalina consemneazã, de asemenea, înrolarea de „seimeni” românibãnãþani ca auxiliari ai armiei turceºti42, de ceea ce Grozescu pare – ori se face– a nu ºti.

Regreta ºi el, dupã Grozescu, lipsa unor date mai consistente despreconducãtorii rãscoalei, decât numele unor Nicolcea ºi (Ianãº) Bumbãcilã, eroulunei balade culese de Enea Hodoº43, asemenea despre lupte, însã aci are ointeresantã observaþie de ordin metodologic, aceea cã cetele rãsculaþilor „seþineau de regulã în cãlcâiul ostãºimei imperiale ºi prin hãrþuieli cãutau sã-i strice”,aºadar miºcãrile lor puteau fi urmãrite dupã cele consemnate de rapoartelemilitare asupra miºcãrilor trupelor44.

κi lua ºi el distanþã faþã de istoriografii germani ºi maghiari, care ºirãscoala „ni-o presintã în felul lor”, adecã diabolizându-i pe români, ceea cefãcuse ºi Grozescu, referindu-se la unele pasaje ale lui Pesty45.

În osebire faþã de prota unit de la Lugoj, Dragalina era, ca orice (fost)grãnicer, kaisertreu, aºa cã scrie despre „coloanele noastre”, adecã oºtireaaustriacã, referindu-se la o luptã cu turcii46.

Asta nu-l împiedica însã a fi român mai întâi ºi a condamna cu asprime„masacrarea românilor”, aºa cum grãitor îºi intutuleazã un subcapitol (secþiune),fiind cã represaliile armate contra þãranilor rebelanþi, sub pretext de colaborare/pactizare cu inamicul, s-au constituit într-o acþiune genocidarã, cãci „scopul leera nimicirea satelor ºi stirpirea neamului românesc”47. Arãta apoi succesiuneafazelor ºi zonelor reprimãrii (la Caransebeº dupã Nicolae Stoica, citat cu pasajelargi)48, acompaniate de „cruzimi neauzite” ºi tot felul de atrocitãþi49; observacu maliþie cã armata s-a þinut de firul vãilor, cu fricã de zona montanã pãduroasã50

41 Ibidem, p. 175-178, 192, 206-207.42 Ibidem, p. 19143Ibidem, p. 193, 217.44 Ibidem, p. 193.45 Ibidem.46 Ibidem, p. 200.47 Ibidem, p. 210.48 Ibidem, p. 210-215.49 Ibidem, p. 215.50 Ibidem (n.1).

221

ºi cã în acþiunea purtatã „miºeleºte”, dupã anunþul unei (false!) amnistii (generalPardon, în termenii austriaci), comandanþii ºi ofiþerii s-au arãtat, o zice cu amar,„mai destoinici în executarea Românilor” de cât în luptele cu armata turceascã51.

De sângerosul Lentulus fãcea vorbire doar tangenþial, dar era apropiatîn felul de judecatã a represiunii mai mult decât brutale, disproporþionate, cumVicenþiu Grozescu la 1894 în articolul pe care l-am prezentat.

George Popovici trata în lucrarea sa destul de expeditiv ºi la modulevenimenþial rãzboiul austro-turc din anii 1736-1739 (p. 313-317), iar în contextface câteva remarci despre rãscoala þãrãneascã. Pare a o legitima, cam cujumãtate de gurã, ori mãcar a-i desluºi cauza de cãpetenie – dar fãrã explicãri –, scriind cã „starea Românilor era de tot miserã ºi nesuferitã. În plângerile lorînaintate (Curþii), Românii aratã, cã situaþia lor era mai rea decât pe vremeaTurcilor. Nemulþumirea i-a împins în braþele Turcilor”. Afirmaþia din urmã sebaza pe o trimitere la Dragalina52, în lucrarea cãruia apreciazã cã „Interesantesunt expunerile ºi istorisirile comunicate din cronica protopresbiterului (Nicolae)Stoica (de Haþeg)”53.

Altfel, îi utilizeazã pe Griselini, Pesty, Bõhm, Szentkláray, preluându-leºi eventualele erori, parþial chiar viziunea dar, nota bene, citeazã ºi din AloisiuVlad, August Treboniu Laurian, George Bariþ ºi Documentele Hurmuzaki.

Uneori pare însã a pune la îndoialã referinþele negative asupra românilorcum, trimiþând la L. Bõhm, noteazã putativ în legãturã cu prãdãciunile turcilorînaintaþi dinspre Mehadia cãtre Caransebeº: „La aceºtia s’ar fi alãturat ºi parteanemulþãmitã dintre Românii Bãnãþeni”54.

Tot aºa, în legãturã cu incursiunile otomane din districtul (zona)Vârºãþului: „La aceºtia cum am vãzut se alãturã ºi Români nemulþumiþi cu starealucrurilor, cari se dau de (=drept) trupele lui Iosif Rákoczy (fiul lui Francisc -n.n.), sprijinit de turci în aspiraþiile sale asupra Transilvaniei. Ura Românilorera îndreptatã mai vârtos asupra coloniºtilor strãini, pe cari prinzându-i i-ar fidat în sclavia Turcilor”55.

Aveau cel puþin o scuzã, ºi dintr-o sursã ultra-competentã, chiarGuvernatorul Banatului, cum aratã dupã Dragalina: „Engelshofen, în relaþia sa

51 Ibidem, p. 219.52 George Popovici, op.cit., p. 314 (ºi n. 3).53 Ibidem, p. 316, n. 3.54 Ibidem, p. 314.55 Ibidem, p. 316.

222

cãtrã consiliul de rãsboiu din Viena aratã, cã revolta Românilor a fost provocatãde sarcinile grele ºi insuportabile ºi de asupririle oficianþilor, cerând a se punestavilã abusurilor ºi împilãrilor, ce a trebuit sã le îndure populaþiunea din Banat”56

Represiunea, cum am mai arãtat (cf. nota 35, supra), o oculteazã practicexpediind-o într-o frazã neutrã despre refacerea provinciei ºi restabilirea ordiniiºi disciplinei.

Dacã Dragalina explicit, iar Popovici fugitiv, legitimeazã rãscoala,arãtându-i ºi o parte din cauze, întâiul mai pe larg, iar al doilea tot telegrafic,asemenea ºi petrecerea reprimãrii, practic absentã la cel din urmã, aºadar lipsindºi orice valorizare, abundentã însã în eseul lui Grozescu, e interesant cã pãrerilelui au coincis în bunã mãsurã – deºi, pare-se cu multã probabilitate, ignorate! –cu cele ale istoricilor bãnãþani interbelici ºi chiar ale ultimului monograf (într-un studiu mai extins) al ei.

Aºa, dominaþia/stãpânirea austriacã nu mai este privitã ca o eliberare ºi(re)intrare în aria civilizaþiei, cãci una – de alt tip, însã – fusese ºi cea otomanã.Criteriul de referinþã este statutul populaþiei româneºti, ºi acela se înrãutãþise.Era apreciat negativ comportamentul autoritãþilor faþã de români cu prilejulcolonizãrii (dislocãrii etc.), acþiune pusã ea însãºi sub semnul întrebãrii57.

Asupra rãscoalei din 1737-1739 se va apleca repetat Ioan Stoia Udrea,cãutând a-i descrifra cauzele, programul, desfãºurarea, în lucrãri elogiate ºi deultimul (dupã ºtiinþa mea) monograf al ei, implicarea istoricului fiind ºi unaafectivã, el transpunându-se în epocã ºi cãutând a le-o recrea cetitorilor.Transpare o adâncã simpatie faþã de þãrani, însoþitã de o asprã vituperaþie aregimului austriac, execrat în toate cele. Era spiritul în care a scris ºi VicenþiuGrozescu.

În fine, cel mai de substanþã studiu, apãrut în 1957, poartã relativ puþinpecetea epocii de rea faimã când a apãrut, cãci, alãturi de latura socialã, inerentsubliniatã ºi scoasã în evidenþã, ca principalã, actorii rãscoalei fiind exclusivþãrani români, faptul imprimã desfãºurãrilor ºi o coloraturã naþionalã, în general

56 Ibidem.57 Vezi Traian Birãescu, Banatul sub turci, Timiºoara, 1936; Ioan Stoia Udrea, Epocaturceascã în Banat, la idem, Studii ºi documente bãnãþene, tom I, fasc. 2, Timiºoara, 1943,p. 91-93; Ghenadie Ilie, Colonizãrile în Banat în secolele XVIII-XIX, în AnB, III, 1930, 2,aprilie-iunie, p. 4-17 ºi nr. 3 din iulie-septembrie 1930, p. 15-27; Cornel Grofºoreanu,Situaþia românilor bãnãþeni în secolul XVIII, în RISBC, XIII, 1, ianuarie-aprilie, 1944;Ioan Stoia Udrea, Asfinþitul steagurilor, în RISBC, VIII, 27, p. 13-24 ºi nr. 28-29, 1940, p.

223

evitatã, dacã nu „demascatã” la acea vreme. A fost meritul lui Bujor Surdu, altfel om pãþit ºi temãtor de politrucii vigilenþi ºi veºnic cãutãtori de abateriideologice.

El arunca, ab initio, aºa cum se obiºnuieºte, o privire de analizã aistoriografiei problemei. De cele mai multe ori avea a critica ... absenþa, respectivignorarea însemnatei convulsii sociale din Banat în sintezele de istoria românilorale lui Xenopol, Iorga, Constantin C. Giurescu, ori de istoria Ungariei atandemului Homán Bálint–Szekfü Gyula; se fãcea doar amendã onorabilã luiIorga pentru sinteza lui parþialã din 1915, unde amintea rãscoala dupã Dragalinaºi citatele acestuia din manuscrisul lui Stoica de Haþeg (Istoria Românilor dinBanat ºi Ungaria, I, p. 310-311)58.

Dragalina era apreciat pentru cã a gãsit loc pentru rãscoalã în sintezasa, a ºtiut a o corela cu rãzboiul austro-turc pe fundalul cãruia s-a desfãºurat ºis-a priceput a reduce la proporþii rezonabile ºi credibile „atrocitãþile” þãranilor„tâlhari” (Räuber) mult umflate de contemporanii rãuvoitori ºi istoriografii carele-au mers pe urme (v. ºi mai sus, nota 30)59, ceea ce fãcea, în mic, ºi Grozescu,ridicând obiecþiuni la afirmaþii puse pe piaþã de Pesty ºi de „istoricii strãini”, ori„istoricilor maghiari” (cf. nota 29, supra).

Intreprinderea monografierii încleºtãrii din 1737-1739 era dificultatãde lipsa documentaþiei originale, cãci „La Viena se aflã toatã corespondenþacurþii imperiale cu administraþia Banatului, iar la Budapesta cea mai mare partea arhivei interne bãnãþene din epoca respectivã”.

Cea din urmã fusese „centralizatã” în capitala Ungariei la 1889,transportatã de la Timiºoara, parþial suplinitã de regestele publicate de BárotiLajos în cele 8 volume de Adattar Délmagyarország XVIII. századi tõrténetéhez(Contribuþii la istoria Ungariei de Sud în secolul XVIII).

Istoricul bãnãþan considera în condiþiile date cã „în liniile generaleistoricul rãscoalei” se putea schiþa ºi pe baza fondului mai vechi edit,

170-198 (merge pânã în ianuarie-februarie 1738, cf. Bujor Surdu, op.cit., p. 290, n. 7, careapreciazã eseul drept „o frumoasã evocare literarã a luptelor þãrãnimii bãnãþene din aceastãvreme”); Ioan Stoia Udrea, Rãscoala þãrãneascã din Banat de la 1738-1739, Timiºoara,1945 (urmeazã pe firul ideilor profesate de istoricii bãnãþeni în perioada interbelicã, cf.Radu Ardelean, Tematicã ºi mod de abordare în istoriografia românã bãnãþeanã interbelicã,în Banatica, 12/II, 1993, p. 280-281 ºi 284-285).58 Bujor Surdu, op.cit., p. 289.59 Ibidem, p. 290.

224

coroborându-l acelui „restrâns material documentar inedit”60 aflãtor în þarã, cãci nuse putea imagina vreo documentare în Ungaria „vecinã ºi prietenã” (era dupãevenimentele din 1956, când probabil autorul lucra deja la studiul sãu), necum laViena.

E îndoialã cã Grozescu ºtiuse de arhiva depozitatã la Timiºoara pânã în1889, oricum e dificil a ni-l închipui pe onorabilul pãrinte printre terfeloagecolbuite, cãci el scria dupã alte cãrþi. De la liberul acces la Archiva secretã dinViena spera probabil ediþii de documente, deºi formula „punându-ni-se ladipoziþiune” ºi „o sã întâmpinãm” (cf. nota 26, supra; remarc în treacãt formula„o sã”, pe cale de generalizare ºi în scris acum, de unde înainte oralã).

Ce-l priveºte, Grozescu credea cã, dacã deschise, „archivele de stat, ºicu deosebire, archiva secretã din Viena, unde stau grãmãdite toate actele devaloare adunate (de la turci!!!) cu ocuparea austriacã, din Bãnatul timiºan, dinacestea se va putea complini ºi istoria districtelor”, anume ale celor privilegiatedin Banatul medieval, de parcã turcii ar fi preluat arhive în regulã ºi le-ar fipãstrat61! Grozescu credea chiar în supravieþuirea districtelor în epoca otomanã(!), adecã în „existenþa districtelor române sustate pânã la ocupaþiuneaaustriacã”62, aceleia fãcându-i un cap de acuzare ºi din abuziva lor desfiinþare,cum sincer, dar neîntemeiat credea. Asupra documentelor din epoca districtelor,aflate în provincie, ele erau în posesia familiilor nobiliare ºi se referea la donaþii/hotãrnicii de proprietãþi, vânzãri/cumpãrãri, procese civile ºi penale cu consecinþepatrimoniale, duse în Ardeal de respectivii în aºteptarea unor zile mai bune;cele ale oraºelor Caransebeº, Logoj ºi comitatului Severin (acolo unde se pãstraudocumentele districtelor/scaunelor) „au pierit în întregime”, cu excepþia unor„piese de arhivã cu totul izolate”, cum cele nobiliare de familie evocate mai sus.Unii cetãþeni îºi riscaserã viaþa pentru binele obºtesc, cum Petre Cãlinoiu (KalinajPeter) din Caransebeº, care relateazã cu oarecare mândrie în 1688 cã, dupã cesalvase diploma confirmativã acordatã oraºului în 1497 de Regele Vladislav alII-lea privind vechile privilegii, s-a expus ºi pentru cea din 1532 a Regelui IoanZápolya: „Pe când neamul puternic al ismaeliþilor a ocupat oraºul Caransebeº,Petru Cãlinoiu din Caransebeº a smuls în piaþa oraºului de sub picioarele turcilor

60 Ibidem, p. 292.61 Vicenþiu Grozescu, Istoria districtelor româneºci în Bãnatul timiºan, în Familia, XXVI,nr. 27 din 8/20 iulie 1890, p. 322.62 Idem, Istoria Bãnatului timiºan, în Familia, nr. 14 din 8/20 aprilie, p. 164 (era un fel deprolog la „Istoria districtelor...”).

225

aceastã scrisoare privilegiatã ºi i-a purtat de grijã (...).” Textul „micro-memoriilor”era scris pe ungureºte de cel în cauzã, cãci românii bãnãþani refugiaþi în Ardealerau asimilaþi lingvistic sau în „progres” pe acea cale, ºi datat 19 septembrie1688 când a predat documentele unui reprezentant al obºtii nobiliare, care sperasã le fructifice la Viena dupã ocuparea Banatului montan de armatele austriace63.

Profesorul de la Cluj respinge – mai cu indignare! – versiuneapropagandisticã, bunã de absolvit abuzurile ºi justificativã pentru represalii, atâlharilor/jefuitorilor, subliniind caracterul social, de rãscoalã al miºcãrii, dupãmãrturiile ofiþerilor austrieci sau ale altor contemporani, cum ardelenii ThomasTartler, ªtefan Bethlen, ori provenind de la informatul secretar al lui ConstantinMavrocordat, Dapontes64.

Între cauzele rãscoalei cercetãtorul citat enumerã ºi schimbarea regimuluiproprietãþii pãmântului în era austriacã, dupã „reforma agrarã” (sintagma mea)din ultimii ani ai dominaþiei otomane, legarea de glie a þãranilor ajunºi în situaþiade iobagi ai statului, monopolurile (þuicã, sare, pãduri), dãrile împovãrãtoare,colonizãrile cu dislocãri de sate româneºti, abuzurile administraþiei ºi armatei,ambele prevaricatoare, încercãrile de catolicizare65, unele pomenite, mai pe scurt,fireºte, ºi în eseul lui Vicenþiu Grozescu.

În opinia lui Bujor Surdu, rãscoala ar fi început încã din primãvaraanului 1737, întâi prin refugiu în munþi, deci implicit refuzul robotei, în contextulrãzboiului care a debutat în 1736, apoi în vara lui 1937, luând amploare, cândcete mici de þãrani – de fapt lotri! – „atacau probabil detaºamente mici de soldaþiºi stânjeneau mai ales aprovizionarea garnizoanelor” din zona Mehadiei ºi ceaadiacentã66.

Înrolarea ca „seimeni”, un fel de auxiliari ai armatei otomane, este apriatarãtatã în studiul la care mã refer, cum ºi colaborarea în luptã a þãranilor alãturide turci (cum la Cornia)67, pe când Grozescu este „pudic” în materie, socotind-o probabil prea puþin onorabilã – ori din surse otrãvite, poate; aºa-ziºii „curuþi”,deºi pomeniþi în unele surse, nu sunt participanþi siguri, cum îi dãdea Griselini68.

63 Vezi Costin Feneºan, Documente medievale bãnãþene (1440-1653), Timiºoara, 1981, p. 7ºi 16 (nota 13).64 Bujor Surdu, op.cit., p. 291.65 Ibidem, p. 294-307.66 Ibidem, p. 310-311.67 Ibidem, p. 312-316.68 Ibidem, p. 317.

226

Represaliile, de o nejustificatã duritate (aducând a genocid!), la care aparticipat generalul din Ardeal Joseph Cäsar Lentulus (originar din Elveþia,încã nu neutrã...) cu 1300 de cavaleriºti ºi un corp de oºtire din Timiºoara, întotal circa 4000 de soldaþi, inclusiv 320 de sârbi, remarcaþi negativ de Grozescu– dar la alt loc spunându-se cã ar fi fost ºi români între ei, de la fosta graniþã(tisa-mureºanã) – sunt arãtate în desfãºurarea lor, inclusiv dupã Pesty, cuepisoadele evocate ºi de Grozescu (jafuri, omoruri, distrugeri de sate, chinezuldin Slatina aflat între victime, mãcelul din Caransebeº, duritatea extremã arepresiunii din Luncã – pentru cã ºi rãsculaþii erau mai îndârjiþi acolo –corespondenþa aflatã la moara din Topolovãþ etc.), totul pe fondul unei falseamnistii69, înºelãciune nedemnã de o Împãrãþie zisã creºtinã, tonul fiind intensreprobator.

Autorul aici citat constata ºi el cã doar patru conducãtori erau cunoscuþidupã nume70, cum o fãcea nemulþumit ºi Grozescu, iar episodul Petru Vancea,trecut de la Griselini la Stoica de Haþeg, Grozescu ºi alþii, îl corecteazã dupãarãtãrile lui Patriciu Dragalina, în anexa unde reproduce câteva pagini dinCronica protei de la Megia71.

Remarca ºi acest autor, cum intuise ºi Grozescu, cã ofiþerii austrieci auurmat firul vãilor, neavând curaj a se aventura în munþi72.

Tot monograful arãtat borna evenimentele între 1737 – poate prematur(ele începeau în 1738 pentru Costin Feneºan) ºi 1739 în principal, apogeulrepresiunii fiind atins în lunile ianuarie ºi februarie din acel an, dar totuºi a avut„ultimele pâlpâiri” în 1740, când cete de þãrani (probabil lotri) refugiaþi în sudulDunãrii trec din nou la nord de fluviu, atacând aºezãri ale coloniºtilor73. VicenþiuGrozescu am vãzut cã socotea – greºit – rãscoala ca începutã în 173974, tocmaicând a fost înãbuºitã!

El, totuºi, restrâns la o informaþie limitatã ºi fãrã a accede la documente,a avut o intuiþie istoricã mai acutã decât a multor istoriografi strãini. Cred cãfiind motivat naþional, cum ºi aceia de altfel, ori politic, ºi ãst fel cãutau sã

69 Ibidem, p. 318-320, 322, 328.70 Ibidem, p. 328.71 Ibidem, p. 335 (Anexe).72 Ibidem, p. 322.73 Ibidem, p. 322, 324.74 Cf. nota 13, supra.

227

justifice stãri de lucruri intolerabile, ori sã blameze un întreg popor „vinovat”,atunci când culpa era în altã parte, mai aproape de curtea proprie.

Deºi practic uitat, cãci necitat în lucrãrile ulterioare, mai ample (cuexcepþia lui George Popovici), eseul lui Vicenþiu Grozescu a fost util, socot, lavremea lui, pentru cetitorii Dreptãþii, care erau în numãr de câteva mii – dupãaprecierea lui Valeriu Branisce, cel ce o dirija75 – dându-le o imagine veridicã înlinii mari celor care nu avuseserã nicio informaþie anterioarã, ori corectând-ope cea deformatã de slujitorii neoneºti ai muzei Clio.

75 Valeriu Branisce, Amintiri din închisoare, ed. Alexandru Porþeanu, Bucureºti, 1972, p.224, 259, 266: 1000 de abonaþi cu plata înainte în prima lunã, iar pânã la sfârºitul anului1894 „1900 abonamente plãtite [în avans], afarã de mai multe sute [de] exemplare ce sevindeau cu numãrul în diferitele noastre oraºe”; de pildã, la sfârºitul lunii martie îºi trimiteaservitoarea „pânã la librãria apropiatã unde se vindea Dreptatea sã-mi cumpere un exemplarde astãzi”. Acel tiraj „Era negreºit un succes mult promiþãtor, mai ales în acele vremuri.Dar procesele l-au înghiþit.” Se referea la cheltuielile legate de acelea, de apãrare, amenzipenale, salarizarea celor condamnaþi etc.

228

LA RÉVOLTE PAYSANNE ANTI-AUTRICHIENNE DE 1738-1739VUE PAR VICENÞIU GROZESCU

Résumé

Vicenþiu (Vincent) Grozescu (1838-1897) fut prêtre, puis archiprêtreuniate (catholique de rite oriental) a Sânnicolau Mare (Grand Saint Nicolas) etfinalement a Logoj, deux villes appartenantes à l’epoque à la partie hongroisede l’Autriche-Hongrie, maintenant arrondées au départment Timiº de l’Ouestde la Roumanie.

Il fut l’auteur de quelques brochures et essais/études historique publiésdans des journaux roumains, comme cela dédié aux districts roumains du Banatmunis des privilèges d’autonomie dans le Royaume hongrois du Moyen Âge etpuis dans le Principauté de Transylvanie jusqu’à la conquête ottomane (1658).

La „libération” du Banat, en fait la conquête autrichienne de 1716,valorait pour les paysans roumains, la grande majorite de la population, sauf lesquelques milliers de Serbes, la réduction à l’état de servage de la Couronne,des innombrables impôts, l’institution des monopoles des forêts, de l’alcool,des paturages, du sel et tous les abus des nouveaux colons allemands.

Ces furent les raisons de la grande révolte paysanne de 1739 (en fait, de1738, même 1737, jusqu’en 1739) indique Grozescu dans un ouvrage publiédans le journal Dreptatea (La Justice) de Timiºoara en 1894, et non pas lasimple volonté de vol et distruction, comme soutenaient nombre d’historiensallemands et hongrois, d’après la version des autoritées autrichiennes, les vraiescoupables.

Considerés comme des traîtres, à cause de la collaboration avec lesarmées ottomanes – parce qu’ils regrettaient le régime libéral du Sultan! – lesrevoltés furent durement réprimés. Le détachement transylvain du généralLentulus, d’origine suisse, fit se remarquer par toutes sortes d’atrocitées,meurtres, villages détruites, vols, viols etc. L’auteur condamne aussi les militairesSerbes qui ont participé aux repressailles.

Sa vision historique en ce qui concerne la situation des Roumains esttrès pessimiste parmi tant des ennemies, comme les Autrichiens, les Hongroiset les Serbes.

Je pense que son essai fut utile, dès son temps, aux lecteurs peufamiliarisés à l’époque, c’est à dire la première partie du XVIII-ème siècle dansle Banat „autrichien”.

229

UN CURRICULUM VITAE AL PATRIARHULUI IOSIF RAIACICI

Vasa Lupulovici*

Cuvinte cheie: Iosif Raiacici, curiculum vitae, sârbiMots clé: Iosif Raiacici, curiculum vitae, serbes

În secþia de manuscrise a Matiþei Srpska din Novi Sad (RukopisnoOdeljenje Matice Srpske) se aflã un document redactat în limba sârbã veche(sloveno-srbski), ce conþine un curriculum vitae al patriarhului Iosif Raiacici1.Documentul se aflã înregistrat sub cota M 10.122 ºi conþine 36 de pagini încare textul cu litere de mânã este scris pe jumãtatea din dreapta a fiecãrei pagini,jumãtatea din stânga fiind folositã doar pentru unele inserãri în text. Pedocumentul în cauzã este ataºatã cu agrafe o foiþã de hârtie scrisã în mare partecu majuscule, ce conþine urmãtorul text:

CURRICULUM VITAE. Ï ÀÒÐ. £. ÐÀ£À×È•À. ÒÅÊÑÒ = ÑÒ-ÑÐÌÑÊÈ 36 1/2 ÑÒÐÀÍÈ×Å 4 ÑÒÀ Í ÎÄ ÐÓÊÎ Ï È Ñ . SINE DATO.Curiculum vitae al patriarhului Josif Raiacici. În partea stângã a foiþei a fost

* Preot paroh Biserica Ortodoxã Sârbã, Reºiþa.

1 Iosif Raiacici, personalitate marcantã a Bisericii Ortodoxe sârbe, s-a nãscut pe 20 iulie1785, la Luciani (Croaþia). Tatãl sãu, Luka Raiacici, dorind sã-i dea fiului sãu o educaþiealeasã, l-a înscris mai întâi la ºcoala germanã din satul natal care se afla pe teritoriulregimentului grãniceresc Ogulin, dupã care l-a trimis sã-ºi continue studiile la Karloviþ,Zagreb ºi Seghedin. La Seghedin, la piariºti, a terminat anul I ºi II de filozofie dupã care ºi-a continuat studiile la Viena, la universitate, unde a învãþat limba latinã, artele frumoase ºialte ºtiinþe înalte. Când, în timpul rãzboiului dintre austrieci ºi francezi, cei din urmã s-auapropiat de Viena, tânãrul Ilia (numele de mir) ºi-a întrerupt studiile ºi, în anul 1809, aintrat în aºa-numitul „batalion ºcolar”. Întrucât ºi-a întrerupt studiile, în anul 1810 s-a pusla dispoziþia episcopului sãu, Moise Miocovici care, pe 10 aprilie 1810, l-a tuns în monahismla mãnãstirea Gomirie. În decurs de numai un an a urcat toate treptele monahale fiindhirotonit arhimandrit pe 20 decembrie 1811. Întrucât episcopul Miocovici s-a îmbolnãvit,Raiacici, vreme de ºase ani, a administrat eparhia Karloviþului de sus. Pe 24 iunie 1829 afost hirotonit episcop la Karloviþ, dupã care i s-a încredinþat spre pãstorire eparhia Dalmaþiei.În aceastã eparhie el a deschis la ªibenik o ºcoalã clericalã ºi s-a distins ca mare luptãtorîmpotriva uniaþiei care era sprijinitã de însãºi autoritãþile politice. Devenit incomod

scris pe verticalã cuvântul „NEPOTPUN”, care atrage atenþia cã biografiacuprinsã de document nu este completã2.

autoritãþilor, la intervenþia acestora, prin hotãrârea Cancelariei de Curte din 5 iulie 1833, afost mutat în eparhia Vârºeþului. La Vârºeþ a continuat lupta împotriva prozelitismuluiuniat, care s-a intensificat tot mai mult în aceastã eparhie. În timpul epidemiei de holerã cea cuprins Vâr’eþul în anul 1836, episcopul Raiacici, împreunã cu preoþii din eparhie, s-aremarcat prin ajutorul dat bolnavilor care au fost pãrãsiþi chiar de familiile lor. Cu prilejulalegerii noului mitropolit în luna august 1842, Raiacici s-a aflat între candidaþi. Deºi aprimit cel mai mare numãr de voturi, întrucât nu a fost unanimitate, împãratul l-a numit peRaiacici mitropolit. Acest fapt l-a nemulþumit în mare mãsurã pe Raiacici, pentru cã s-auîncãlcat uzanþele în vigoare ale Congresului naþional bisericesc, care prevedeau doarconfirmarea de cãtre împãrat a candidatului care a întrunit cel mai mare numãr de voturi ºiîn nici un caz numirea acestuia. De acest precedent creat se va servi mai târziu ºi împãratulFranz Iosif când, în 1881, l-a numit patriarh pe episcopul de Bacika, Gherman Angelici. Întimpul venirii lui Raiacici pe scaunul mitropolitan din Karloviþ au început sã se intensificeconflictele între popoarele slave din imperiu ºi maghiari ºi cele dintre maghiari ºi austrieci,pe de altã parte. În calitate de membru al Dietei, mitropolitul, de mai multe ori, a luatapãrarea intereselor poporului sãu. Din proiectele sale, precum cele de înfiinþare a unuiseminar la Karloviþ ºi ridicarea gimnaziilor de la Karloviþ ºi Novi Sad, de rang inferior, lacel superior, ºi îmbunãtãþirea situaþiei ºcolilor pedagogice existente, el a reuºit doar sãînfiinþeze o tipografie mitropolitanã la Sremski Karloviþ. În vâltoarea evenimentelor dinanul 1848, mitropolitul s-a pus în slujba poporului. Au rãmas cunoscute ºi azi cuvintele„Vom fi cu poporul ºi ce va da Dumnezeu”. La dorinþa maselor, mitropolitul, pe 1 mai1848, a convocat o adunare popularã la Karloviþ, la care poporul urma sã stabileascã poziþiafaþã de evenimentele aflate în desfãºurare. Chiar dacã guvernul maghiar a cerut ca adunareasã-ºi întrerupã lucrãrile, aceasta ºi le-a continuat. La aceastã adunare mitropolitul a fostdeclarat patriarh iar participanþii au hotãrât înfiinþarea Voivodinei sârbe, în fruntea cãreiaºi-au ales ºi voievod în persoana colonelului ªtefan Suplikat. În bãtãliile cu maghiarii careau urmat, Raiacici ºi-a adus o mare contribuþie, el implicându-se atât în dotãrile logistice alearmatei cât ºi în demersurile diplomatice. În anul 1854 a încercat sã deschidã la Karloviþ ouniversitate, dar acþiunile sale în împlinirea acestui deziderat au eºuat. Întrucât a apãrat cuardoare interesele naþional-bisericeºti ale poporului sârb, a intrat de mai multe ori în conflictcu Curtea vienezã ºi cu împãratul însuºi. Tot pe plan bisericesc s-a opus cu vehemenþã separãriiBisericii ortodoxe din Ardeal de mitropolia Karloviþului. Desfiinþarea Voivodinei sârbe dinanul 1860 i-a produs o mare amãrãciune, fapt pentru care a înaintat un protest însuºiîmpãratului. A murit pe 1 decembrie 1861, an în care Congresul naþional bisericesc, aprobatde cãtre împãrat, ºi-a început lucrãrile. A fost înmormântat la Catedrala mitropolitanã dinSremski Karloviþ - Sava Episkop Sumadijski, Srpski ierarsi od devetog do dvodesetog veka,Beograd, Podgorica, Kraguievac, 1996, p. 259-261; Suzana Milovanoviæ, Aleksandar Petieviæ,Patriarh Iosif Raiaèiæ, Novi Sad, 2005, p. 3-302 Acest „Curriculum vitae” al lui Raiacici nu este complet doar în sensul cã în el nu estecuprinsã toatã viaþa lui Raiacici care, dupã cum bine se ºtie, a murit în anul 1861, iar

232

Întrucât acest document nu a fost tradus nici mãcar în limba sârbã modernã,el fiind folosit de istorici sârbi în diferite lucrãri referitoare la patriarhul IosifRaiacici în forma sa originalã, prin acest demers al nostru vom prezenta traducerealui în limba românã, fiind încredinþaþi cã documentul tradus va fi de mare folosºi istoricilor români atunci când aceºtia vor face referiri atât la marele ierarh câtºi la alte evenimente de interes pentru istoriografia româneascã3.

Un alt fapt ce trebuie remarcat este cã istoricii sârbi considerã textuldocumentului în cauzã drept o autobiografie a lui Iosif Raiacici, în pofida faptuluicã în text toate referirile la patriarh sunt fãcute la persoana a treia. Aceastãconstatare considerãm cã este pe deplin justificatã, ea rezultând atât din simplacomparare a scrisului din aºa-numita „autobiografie” cu cel din multele scrisoriscrise de patriarh4, dar ºi de modul subiectiv ºi afectiv cu care patriarhul relateazãunele evenimente5.

Prezentarea faptelor ºi frãmântãrilor patriarhului la persoana a treia afost fãcutã cu premeditare de cãtre patriarh tocmai pentru a-ºi ascundesubiectivismul în prezentarea acestora ºi a conferi scrierii sale o notã mai marede obiectivitate.

În ce priveºte anul scrierii documentului în cauzã, acesta este fãrã îndoialãanul 1848, pentru aceastã ipotezã pledând însuºi textul documentului, care seîncheie în acest an cu relatãrile despre moartea voievodului ªtefan ‘uplikaþ ºiîncredinþarea conducerii armatei mai întâi colonelului Meierhofer ºi apoigeneralului Kuzman Todorovici, despre care scrie cã a ajuns de la Osiek laZemun, iar de aici în Banat „... ºi conduce armata sârbã”. Faptul cã ultima frazãdin textul documentului este la timpul prezent poate fi un motiv solid de acceptarea ipotezei sus-amintite.

Un alt motiv care ar pleda pentru scrierea acestui curriculum în anul1848 ar fi ºi acela cã patriarhul a fost supus, în acel an, deseori unor greleîncercãri, însãºi viaþa fiindu-i în pericol, ºi cã el, convins de „rolul” care l-a jucatîn istoria sârbilor din Voivodina, ºi-a dorit ca acest rol sã nu fie dat uitãrii ci sã

evenimentele cuprinse în acest curriculum sunt pânã în anul 1848. În schimb, documentulîn cauzã este complet, el fiind terminat în anul 1848.3 Cum ar fi, de exemplu, cele referitoare la metodele folosite de uniaþi în câºtigarea de noiadepþi ºi de protestul lui Raiacici împotriva zidirii catedralei uniate din Piaþa Lugojului.4 Vezi Andrei ªaguna, Corespondenþa, I, 2, cu ediþie, studiu introductiv ºi note de N. Bocºan,I.V. Leb, G. Gârdan, B. Ivanov, V. Lupulovici, I. Herbil, Cluj-Napoca, 2007.5 În special cele ce privesc relaþiile lui Raiacici cu mitropolitul Stefan Stratimirovici.

233

rãmânã cunoscut posteritãþii ºi ca atare, încercat de asemenea frãmântãri, ºi-ascris biografia.

În comparaþie cu o altã „autobiografie” scrisã mai târziu de patriarh, înanul 1856, în limba germanã, „Thatgeschichte”6 – care se pãstreazã în arhivaAcademiei de ªtiinþã ºi Artã (SANU) din Belgrad –, putem consideraautobiografia de faþã drept o „schiþã autobiograficã”, dar o schiþã ce, cu siguranþã,a fost folositã în scrierea celeilalte autobiografii care este mult mai vastã ºi multmai detaliatã, unde evenimentele din viaþa patriarhului sunt consemnate pânã întoamna anului 1852 ºi cãreia istoricul Iovan Radonici i-a consacrat o întreagãcarte7.

În pofida faptului cã autobiografia în limba sârbã este mai sumarã decâtcea în limba germanã, ea este importantã ºi prin faptul cã surprinde ºi uneleaspecte ce lipsesc din autobiografia în limba germanã8. În felul acesta, curriculum-ul de faþã întregeºte prin informaþiile ce le conþine biografia marelui ierarh sârb,iar traducerea lui în limba românã, în pofida faptului cã reprezintã o contribuþiemodestã, contribuie totuºi la îmbogãþirea bazei de date a istoriografieimulticulturale bãnãþene.

6 Scrisã cu caractere gotice în limba germanã, aceastã autobiografie i-a servit lui Raiacicidrept act însoþitor cererii pe care a trimis-o împãratului Franz Iozef I de a dobândi titlul debaron - S. Milovanoviæ, A Petieriæ, op. cit., p. 3.7 Jovan Radoniæ, Autobiografija patriarha Josifa Rajaèiæa kritièna ocena, în Posebna izdanja,kn. 178, Odeljenje drustvenik nauka, nova serja kn. 5, Beograd, 1951.8 Un exemplu în acest sens este faptul cã în autobiografia în limba germanã Raiacici nuaminteºte unde ºi-a fãcut studiile teologice, pe când în curriculum-ul ce face obiectul studiuluide faþã, Raiacici face precizarea cã a terminat studiile teologice la Plaºka ºi cã în timpulacestor studii a fost ajutat de episcopul Moisie Miocovici – J. Radoniæ, op. cit., p. 9.

234

ANEXAAutobiografia patriarhului Iosif Raiacici

(traducere)

Iosif Raiacici, nãscut pe 20 iulie 1785 în satul Luciani de pe teritoriulregimentului grãniceresc Ogulin din Croaþia. A fost ºcolit de cãtre tatãl sãu,protopopul Luka, în ºcoala grãnicereascã din localitate apoi la Karloviþ ºi Zagrebîn ºtiinþa învãþãrii copiilor ºi educarea acestora. Tatãl sãu, vãzând în el minunatedaruri ale minþii ºi inimii cu care era dotat tânãrul, l-a dat la Gimnaziul dinKarloviþ care în acea vreme bãrbaþi destoinici ca profesori a avut. Iosif aici înafarã de o bunã purtare s-a fãcut remarcat printre elevi ºi prin rezultate foartebune. Când a terminat studiile gimnaziale, Iosif a învãþat ºtiinþele filozofice laLiceul din Seghedin iar dupã aceea ºi-a prelungit studiile cu cele de drept laUniversitatea din Viena.

Asedierea Vienei de cãtre francezi în anul 18099 l-a determinat pe Iosifsã se întoarcã în patria sa care, dupã înþelegerea dintre Franþa ºi Austria, subconducerea celei dintâi a revenit. Reîntorcându-se Iosif în patria sa, acolo el afost tuns ºi primit în cinul monahal de cãtre cel întru fericitã adormire episcopal Karlstad-ului, Moisie Miocovici10 care în timpul studiilor l-a ajutat. Înaintede a urca pe treptele acestei demnitãþi, Iosif a terminat ºi ºtiinþele teologice la

9 În autobiografia în limba germanã patriarhul a scris cã ºi-a întrerupt studiile de drept de laUniversitatea din Viena, pentru cã s-a înrolat în batalionul ºcolar în anul 1809 când trupelefranceze au asediat Viena. În curriculum-ul ce face obiectul studiului de faþã, patriarhul atrecut sub tãcere acest fapt.10 Moisie Miocovici, episcopul Karloviþului de Sus, s-a nãscut în anul 1770, la Jozefovo, înBanat. În anul 1789 a fost tuns în monahism la mãnãstirea Rakovaþ. În acelaºi an a fosthirotonit de episcopul Vârºeþului, Vichentie Popovici, în treapta de ierodiacon, dupã care afost numit notar consistorial la Plaºka. În anul 1798 a fost hirotonit ieromonah de episcopulStefan Avacumovici. Tot în acelaºi an, episcopul Kiril Jivkovici al Pakraþului, l-a hirotesitca arhimandrit al mãnãstirii Rakovaþ. Pe perioada cât episcopul amintit se afla la Viena, aadministrat eparhia Karloviþului de Sus. În anul 1803 a fost numit arhimandrit al mãnãstiriiBezdin, unde a stat pânã în anul 1807, când a fost ales episcop al Karloviþului de Sus. Înnoua sa demnitate s-a ocupat de deschiderea a cât mai multor ºcoli în eparhie. A publicat laVeneþia un Catehisis al protopopului Stoian ªobat. A murit la Pleºka, pe 14 decembrie 1823- Sava Episkop Sumadijski, op. cit., p. 339-340.

235

Plaºka11 ºi la scurt timp dupã aceasta în mod ierarhic (trecând succesiv princelelalte cinuri cãlugãreºti - n.t.) a fost hirotesit de binefãcãtorul sãu caarhimandrit al mãnãstirii Gomirie. Aceastã demnitate lui Iosif câmpuri largi deactivitate i-a deschis. El în întinsa ºi destoinica eparhie a Karlstad-ului, dupãporunca episcopului sãu, a înfãptuit mai multe treburi oficiale ºi toate treburileconsistoriale le-a îndeplinit. Tot la porunca episcopului sãu cu autoritãþilefranceze a avut mai multe convorbiri ºi a încheiat mai multe înþelegeri dânddovadã de înþelepciune ºi seriozitate.

Când treburile oficiale i-au permis o odihnã trupeascã ºi sufleteascã,care însã a fost de scurt timp, s-a mai îndeletnicit în mãnãstirea sa cu învãþareacopiilor din parohia învecinatã.

Timpul ispitirii poporului croat s-a terminat în anul 1813 când acesta aintrat sub aripa ocrotitoare a Casei regale austriece. Adunarea conducãtorilorîmpãrãþiilor, regatelor ºi þãrilor europene s-a þinut în anii 1814-1815 la Viena ºiepiscopul Miocovici la Viena a trebuit sã meargã. Iosif cârma eparhiei în mânãa trebuit sã o primeascã ºi a condus turma duhovniceascã în mod exemplar ºideosebit. Soarta a vrut ca Iosif nu numai demnitatea episcopalã sã o reprezinte,dar sã demonstreze ºi cârmuitorului pãmântesc, celui întru fericitã adormireîmpãrat ºi rege Franz I, cã este destoinic de protecþia sa cea milostivã. EpiscopulMiocovici la scurtã vreme de la întoarcerea sa de la Viena, a fost lovit de boalãºi nu a mai fost în stare ca treburile sale oficioase sã le sãvârºeascã. Din acelceas Iosif a primit conducerea eparhiei Karlstad-ului ºi a fost pânã la moarteaepiscopului Miocovici, din anul 1822, locþiitorul (nomesnicul) acestuia.

Imperatorul ºi regele Franz I a vizitat în anul 1818 credincioºii sãi (supuºii- n.t.) din Croaþia ºi Iosif l-a însoþit în toate locurile din eparhia Karlstad-ului.Iosif în aceastã ocazie rarã experienþã vastã a dobândit ºi ºi-a arãtat dragosteasa faþã de conducãtorul pãmântesc ºi râvna sa faþã de bisericã ºi popor, calitãþilesale fiind mereu în faþa ochilor împãratului ºi luminatei sale curþi, câºtigându-letuturor bunãvoinþa. Unii domni au primit cu ochi rãi aceastã împãrãteascãmulþumire ºi cu limbã otrãvitã celui întru fericitã adormire arhiepiscop ºimitropolit Stefan Stratimirovici l-au clevetit pe Iosif. Iosif, care în acea vremea condus eparhia pe toatã durata cât episcopul sãu a fost bolnav, vreme de maibine de 10 ani, ºi care capul uniaþiei ce tocmai se nãscuse cu înþelepciune l-animicit, a fost înlãturat pe nedrept de ierarhul sãu de la vârf12, care l-a numit în

11 Aceastã precizare nu este amintitã în autobiografia sa în limba germanã.12 Menþiunea din curriculum sugereazã faptul cã Iosif Raiacici, pe atunci arhimandrit, nu se

236

fruntea episcopiei Karlstad-ului pe arhimandritul mãnãstirii ªiºotovaþ, LukianMusiþki13. Dar râvna lui Iosif pentru bisericã ºi poporul croat nu a scãzut câtuºide puþin în urma acestei nedreptãþi ºi mai mult de atât, cu multã pãsare ºisinceritate arhimandritului Muºiþki i-a fãcut cunoscute toate trebuinþele ºi lipsurileeparhiei. Bucurându-se de mare încredere în popor ºi în rândul preoþilor, Iosifcu cea mai mare sârguinþã spre o mai bunã educaþie a tineretului ºi preoþimii s-a aplecat. Zidirea ºcolilor în Plaºka ºi donaþiile însemnate din partea poporuluitrebuie puse pe seama activitãþii lui Iosif.

afla în graþiile mitropolitului Stratimirovici. Motivul dizgraþiei îl constituie faptul cã Raiacicia tradus din limba slavonã în limba sârbã Catehisis-ul sinodal din anul 1774. Traducerea încauzã a fost cerutã încã în anul 1803 de Comanda generalã militarã a Karloviþului de Sus,dar mitropolitul Stratimirovici, sub bãnuiala cã sub aceastã cerere s-ar ascunde unele planuritainice ale comandei militare de a pune în aplicare mãsuri ce ar favoriza uniaþia, a ordonatepiscopului de atunci al Karloviþului de Sus, Petar Vidac, sã nu dea curs acestei invitaþii.Întrucât autoritãþile militare amintite au cerut acest lucru ºi în 1807, noul episcop instalat,Moisie Miocovici, tot sub influenþa mitropolitului Stratimirovici, nu a dat nici el curs acesteicereri. În schimb, când în anul 1817 Comanda generalã ºi-a reînnoit cererea în ce priveºtetraducerea catehisis-ului, episcopul Miocovici i-a încredinþat aceastã misiune lui IosifRaiacici, care a îndeplinit cererea autoritãþilor militare de a traduce amintitul catehisis înlimba sârbã vorbitã de popor ºi care urma a fi tipãrit cu caractere latine. Dupã traducere,episcopul a înmânat catehisisul autoritãþilor militare. Acest fapt, dupã ce a fost adus lacunoºtinþa mitropolitului Stratimirovici, acesta a cerut episcopului Miocovici sã-l tragã larãspundere pe Raiacici. Episcopul Miocovici i-a luat apãrarea lui Raiacici rãspunzândmitropolitului cã el a fost cel care i-a ordonat lui Raiacici sã facã traducerea. În acelaºi timpepiscopul Miocovici a cerut Comandei generale manuscrisul înapoi, motivând cã trebuiesã-l trimitã mitropolitului pentru cenzurã. În aceste condiþii, manuscrisul cu traducereaCatehisis-ului n-a vãzut lumina tiparului niciodatã - J. Radoniæ, op. cit., p. 10.13 Lukian Mu’iki (înainte de monahism, Luka Emuºiþki) s-a nãscut la Temerin, în anul1777. Dupã ºcoala primarã ºi ºase clase de gimnaziu, a studiat dreptul ºi filozofia laUniversitatea din Pesta. Dupã aceste studii a lucrat funcþionar în cadrul MitropolieiKarloviþului unde, în paralel, a terminat ºi studiile teologice. În anul 1801 a fost tuns înmonahism la mãnãstirea Grgheteg iar în anii 1805-1812 a activat ca profesor la ºcoalaclericalã din Karloviþ. A scris mai multe poezii devenind cunoscut ºi ca bun poet. Numit castareþ al mãnãstirii ªiºatovaþ, s-a dovedit un slab administrator. În anul 1824 a fost numitadministrator al eparhiei Karloviþului de Sus ºi, din 1828, episcop al acesteia. În anul 1829,fãrã aprobarea autoritãþilor politice ºi ecleziastice, a mutat sediul eparhiei ºi al seminaruluidin Plaºka la Karlovaþ. La fel ca ºi arhimandritul Iovan Raici, episcopul Muºiþki a fostconsiderat cel mai învãþat sârb al timpului sãu. A murit pe 23 martie 1837 - Sava EpiskopSumadijski, op. cit, p. 289.

237

Între timp s-a vacantat eparhia Budei, iar arhimandritul StefanStancovici14, deºi era mai nou în aceastã demnitate (decât Iosif - n.t.), acesta afost trimis la administraþia acesteia. Totuºi, Iosif a fost desemnat de episcopulJosif Putnik, administratorul episcopiei, ca în lipsa lui sã conducã diecezaPakraþului.

În anul 1828 a completat rãposatul arhiepiscop ºi mitropolit StefanStratimirovici patru eparhii vacante cu arhimandriþi mai tineri. Dar puterniculsuflet care a trebuit cu indiferenþã sã suporte toate loviturile soartei ºi rãutãþile(oamenilor - n.t.) sãnãtatea lui Iosif s-a ºubrezit ºi el aproape toatã iarna anului1828-1829 în Pakraþ a stat bolnav. În acest timp persecuþiile împotriva lui auluat sfârºit ºi împãratul Franz I în înþelepciunea lui, l-a numit pe Iosif ca episcopal Dalmaþiei.

Cu prilejul numirii actualului patriarh în demnitatea de episcop alDalmaþiei, un sârb a compus o poezie, care însã nu a fost publicatã ºi din aceastãcauzã noi o prezentãm aici ºi credem cã din conþinutul ei vom înþelege mai bineaceastã biografie pentru cã: „Necunoscute sunt cãile Domnului în ce priveºteconducerea Bisericii ortodoxe din Dalmaþia”15.

14 Stefan Stancovici, mitropolit al Karloviþului între anii 1837-1841, s-a nãscut la SremskiKarlovþi în anul 1788. Dupã ºcoala primarã ºi gimnaziul în locul natal, a studiat filozofia laUniversitate din Pesta. În anul 1807, mitropolitul Stratimirovici l-a numit profesor la „primaclasã gramaticalã” din Karloviþ ºi funcþionar la Cancelaria mitropolitanã. Paralel a studiatºi la ºcoala clericalã din Karloviþ. Cu binecuvântarea mitropolitului Stratimirovici s-a pusla dispoziþia episcopului Pakraþului, care, la scurt timp, l-a hirotonit diacon ºi apoi i-aîncredinþat funcþia de notar consistorial. În anul 1809 a intrat în monahism unde, în decursde 10 ani, a ajuns arhimandrit. În aceastã calitate i s-a încredinþat administraþia mãnãstiriiOrohoviþa. Pe 20 ianuarie 1829 a fost hirotonit pe seama episcopiei de Buda. Dupã moarteamitropolitului Stefan Stratimirovici, a devenit mai întâi administrator al mitropolieiKarloviþului ºi, din 23 noiembrie 1837, titular al acesteia. În noua sa demnitate a stãruit casã se convoace un congres naþional bisericesc, întrucât vreme îndelungatã un asemeneacongres nu s-a întrunit. De asemenea a fãcut mai multe demersuri ca ºcolile clericale sã fieridicate la rang de seminarii. Deºi nu a reuºit în cele douã demersuri datoritã scurtei salepãstoriri, el s-a remarcat prin faptul cã, din venituri proprii, a finanþat ºcolarizarea a 12tineri, între care se afla ºi cunoscutul pictor ºi scriitor Dimitrie Avramovici. Dupã moarteasa în 1841, din averea sa s-a vãrsat în Fondul intangibil suma de 75.000 forinþi (valutãaustriacã - Sava Episkop Sumadijski, op. cit., p. 473-474.15 Aici urmeazã poezia amintitã în text, în care Iosif este lãudat ºi omagiat. Din cauzastilului extrem de greoi ºi a abundenþei arhaismelor s-a renunþat la traducerea ei.

238

Fiind cunoscuþi ai Bisericii Ortodoxe rãsãritene, ºi-au apãrat credinþa loriar lanþurile grele ºi întunecate au fost aruncate. În aceastã situaþie jalnicã16 avenit noul ierarh Iosif în mijlocul turmei sale duhovniceºti care prin el a primitun mântuitor ºi curajos apãrãtor pe care turma l-a aºteptat. Iosif, vreme decinci ani ºi mai bine, cu râvnã apostolicã ºi înþelepciune pentru credinþa ortodoxãrãsãriteanã s-a luptat în Dalmaþia. Scrisorile lui polemice cu guvernatorulrespectiv au fost puse la pãstrare în Arhiva Patriarhiei Sârbe ºi servesc la lãmurireaistoriei bisericeºti. Arhiepiscopul ºi mitropolitul Stefan Stratimirovici abia acuma vãzut cât de nedrept s-a purtat cu Iosif ºi cã în el are pe cel mai curajos, celmai însufleþit ºi cel mai înþelept episcop.

Noi am citit scrisoarea amintitului arhiierarh în care acesta îl denumeºtepe Iosif dupã Sf. Apostol Pavel ca mare luptãtor al ortodoxiei rãsãritene.

Comportamentul acestui întâistãtãtor Domn ierarh al bisericii cu Iosifmãrturiseºte îndeajuns cã în pieptul acelui (ierarh) trãia o mare iubire de dreptateºi cã el ca om nu a avut rãutate. Când acesta a primit strãlucitoare dovezidespre iubirea lui Iosif faþã de bisericã ºi neamul sãu, a înlãturat din jurul sãu petoþi clevetitorii lui Iosif ºi a devenit ocrotitorul acestuia. De aceea arhiepiscopulºi mitropolitul Stefan Stratimirovici vãzându-se împovãrat cu mulþi ani, l-a mutatpe Iosif în sinodalnica eparhie a Vârºeþului pentru a-l avea între înalþii arhipãstoridestoinici (ai mitropoliei sale - n.t.). La cererea sa a fost Iosif mutat în eparhiaVârºeþului în anul 1834. În acest nou episcopat a activat Iosif vreme de opt anicu râvnã, ardoare ºi devotament pentru bisericã, neam ºi patrie. Am spune deparcã destinul l-a ales pe el sã lupte împotriva duºmanului ortodoxiei rãsãritene:uniaþia. Preoþimea bisericii apusene, încurajatã de autoritãþile laice, a întrebuinþattoate mijloacele împotriva celor care se împotriveau ideii ca din bisericaortodoxã, cãtre cea apuseanã sã treacã credincioºii. Promisiunile, rãsplata,bãnuielile, ameninþãrile, închiderea în temniþe am putea spune cã au fost metodeîntrebuinþate ca numãrul uniaþilor în Banat sã poatã creºte. Era firesc ca oasemenea acþiune în cadrul bisericii rãsãritene trebuia distrusã ºi introdusã o

16 În acel timp în Dalmaþia acþiunile prozelitiste uniate se desfãºurau cu mare forþã. Ele aufost sprijinite chiar de autoritãþile austriece. Predecesorul episcopului Raiacici, episcopulBenedict Kralievici, care a fost instalat de autoritãþile franceze, pentru a-ºi arãta fidelitateafaþã de noile autoritãþi austriece, a fãcut mari concesii cercurilor catolice ºi uniate care aufost ajutate chiar de guvernatorul Dalmaþiei, groful Venceslav Lilienberg. În aceste condiþiieste uºor de constatat cã misiunea lui Raiacici n-a fost deloc uºoarã - Suzana Petievici,Alexandra Petievici, op. cit., p. 5-9.

239

disciplinã prin care orice preot al bisericii rãsãritene, care ar fi sãvârºit o faptãrea sau o abatere, sã fie tras aspru la rãspundere sau sã fie chemat la autoritãþilelaice sau bisericeºti ºi nu trebuie permis ca acesta sã plece spre preotul bisericiiapusene ori al bisericii uniate unde, prin mãrturisirea credinþei uniate, nu numaicã scãpa de pedeapsã ºi mai mult de atât chiar era rãsplãtit.

Noi aici în mod excepþional din numeroasele ºi nenumãratele exempledespre modul de recrutare (a credincioºilor - n.t.) pentru uniaþie vom prezentadoar douã17. În cercul de competenþã al judecãtoriei Oraviþa trãia un cinstitvalah (român - n.t.) care, prin comportamentul sãu de creºtin rãsãritean, pentrucneazul (primarul - n.t.) sãu uniat a fost ca un spin în ochi. Pentru ca ºi aceastã„piatrã tare” sã fie atrasã la uniaþie, el fost el învinuit cã în pãdure cu haiducii s-a întâlnit. Pentru aceastã închipuitã abatere l-au aruncat în temniþã ºi dupã câtevazile i s-a explicat cã el numai prin trecerea la uniaþie poate scãpa de moarte(condamnarea la moarte - n.t.). Dar duhul cinstit nu putea fi înspãimântat aºade uºor iar samavolnicii au întrebuinþat toate mijloacele ca pe acest om sã-lcâºtige. Ei, pe el, l-au înfometat ºi l-au însetat ºi la interogatoriile din temniþã l-au bãtut ºi l-au chinuit. Dupã aceea, când în intenþia lor nu au reuºit, fanaticii auhotãrât sã-l piardã prin moarte cumplitã. Aceasta s-a întâmplat în mijlocul verii,în luna iunie, când soarele era arzãtor, iar ei pe o cãruþã pe un deal cu lanþuri l-au legat la soare. Flãmând, însetat, ars într-un cuvânt în mod drãcesc, (diabolic- n.t.) când în chinuri nemaiîntâlnite acest om a fost adus pânã la ultima suflare,atunci a strigat acel mucenic: Dezlegaþi-mã ºi nu mã mai chinuiþi! Nu numailegea uniatã ci ºi pe cea turceascã, jidoveascã sau cea a animalelor o voi primi!

Un capelan a spart lada parohului sãu ºi a furat bani ºi obligaþiuni. Pentruaceastã abatere a rãufãcãtorului s-a dat dispoziþie ca, prin intermediul obºtiimilitare din Regimentul sârbo-banatic, sã fie cercetat ºi judecat. Dar el s-a sustrasatât de la cercetare cât ºi de la judecatã întrucât a trecut la uniaþie. Prin asemeneamijloace mântuirea sufletelor se dobândeºte! Ferice de acea credinþã creºtinãcare sectele sale prin asemenea metode le înmulþeºte!

Iosif cu toatã râvna ºi truda a cutezat sã se împotriveascã uniaþiei dineparhia Vârºeþului, scrisorile sale cãtre toate autoritãþi, care se pãstreazã înArhiva diecezei Vârºeþ, sunt îndestulãtoare dovezi a unei cutezanþe de excepþiecu care Iosif a apãrat Biserica rãsãriteanã. Dar preoþimea apuseanã, neþinând

17 Cele douã exemple date de patriarh confirmã încã o datã metodele dure folosite deuniaþi pentru câºtigarea de noi adepþi.

240

seama de dispoziþiile autoritãþilor laice, nu lua în seamã nici cea mai întemeiatãreclamaþie ºi lucra pe mai departe la intenþiile sale.

Aceastã precizare adevereºte modul cum s-a zidit biserica uniatã dinLugoj, pe care preoþimea apuseanã, împotriva ordinelor varmeghiei Caraºuluiºi a celui întru fericitã adormire palatin Iosif, în piaþa Lugojului a zidit. Demneste a citi cum Iosif împotriva acestei zidiri a bisericii uniate a procedat la Dietaungarã din anul 1844, unde pe bunã dreptate a reclamat acest lucru. Dar avândîn vedere cã misiunea noastrã principalã este de a contura biografia lui Iosif ºide a o preda lumii, aceea aceastã jalbã o vom prezenta separat.

În anul 1836 a murit arhiepiscopul Stefan Stratimirovici. Pe tronulacestuia a fost numit Stefan Stancovici, episcopul de Baèka, care a fost instalatîn anul 1837. Biserica rãsãriteanã în acest arhierarh superficial ºi neputincios oslabã piatrã de credinþã a avut18. Cum providenþa divinã pe credinþa rãsãriteanãîntotdeauna ºi în toate împrejurãrile în mod miraculos a pãzit-o, ea a scãpatBiserica de acest arhiepiscop ºi mitropolit în anul 1841.

La congresul naþional bisericesc din anul 1842, ce s-a þinut la Karloviþ,Iosif a fost ales arhiepiscop ºi mitropolit al bisericii rãsãritene din Austria ºiÎnãlþimea sa împãratul Ferdinand I l-a confirmat. Aici scurtimea acestei scrieriar avea de suferit dacã am detalia (evenimentul amintit - n.t.) ºi atunci scriereaar putea fi încadratã între altele mai largi.

Imediat ce Iosif pe tronul ierarhiei sârbe a fost instalat, a fost convocatãºi Dieta maghiarã la Bratislava, care s-a þinut în anul 1843. Încã la aceastã dietãungurii au vrut ca biserica noastrã, ºcolile noastre ºi instituþiile noastre sã lepunã în mod nemijlocit în subordinea lor, cu alte cu alte cuvinte, limba noastrãºi naþionalitatea sârbã sã le distrugã. Arhiepiscopul ºi mitropolitul Iosif cu odârzenie de nedescris a apãrat biserica ºi naþionalitatea sârbã fãcând referiri laînþelegerile încheiate de poporul sârb cu cel întru fericitã adormire împãrat alAustriei Leopold I ºi la legile din anul 1790-1791, dupã care conducerea bisericii

18 Aici Raiacici este subiectiv. Acest fapt a fost pus în evidenþã de istoricul Dimitrie Ruvaracare, într-un studiu de-al sãu, a scris urmãtoarele: „Cã Raiacici în mod fals l-a descris peStancovici lui Hacman se vede ºi din aceea cã Stancovici a fost mitropolit din 1837 pânã în1842 iar Raiacici din 1842 pânã în 1861, iar din ce a lãsat Stancovici au intrat în Fondulintangibil 75.000 de forinþi valutã austriacã sau 30.000 forinþi în argint, pe când din averealãsatã de Raiacici nu a intrat aproape nimic”- Dimitrie Ruvarac, Korespondencja bukovinskogvladike Evgenija Hakmana i vladike vr’aèkog Josifa Rajaèiæa în Bogoslovlje, V, Beograd,1930, p. 205.

241

noastre nu intrã în competenþa Dietei maghiare. Aceastã împotrivire a sa în aºamãsurã a reuºit cã maghiarii intenþia lor n-au putut s-o realizeze. La Dietãprecizãrile mitropolitului ºi arhiepiscopului Iosif au fost tipãrite în limba latinã,sârbã ºi germanã, ele bazându-se pe istoria rãsãriteanã a bisericii, pe cea laicã apoporului sârb ºi pe întâmplãrile din timpurile mai noi. Încã în timpul (lucrãrilor- n.t.) Dietei Iosif s-a strãduit ca poporului sârb sã i se aprobe un congrespentru ca poporul sã fie informat de problemele ºi de trebuinþele sale ºi pentrua i se alcãtui dispoziþii corespunzãtoare. Politica din acele vremuri a luat-o peun drum ciudat. În anul 1844 a ieºit autograful împãrãtesc, care dãdea poporuluisârb un congres, dar Cancelaria maghiarã a ezitat cu stabilirea acestui congressârb chiar dacã arhiepiscopul ºi mitropolitul Iosif deseori s-a dus la Viena ºi aîntrebuinþat toate mijloacele ca acest congres sã fie stabilit ºi þinut.

Dupã moartea papei Grigorie, a fost ales papa Pius al IX-lea pe tronulbisericii apusene. Libertãþile mai mari în duhul vremurilor precum ºi cârmuireaacestui papã au trezit spiritele în Italia ºi astfel în toate þinuturile poporul s-arãsculat. Regatul lombardo-veneþian a sãrit la arme împotriva Austriei, care atrebuit sã trimitã o armatã însemnatã în Italia. Ungurii nu numai cã au aºteptatun prilej favorabil, dar au ºi ajutat în rãzvrãtirea lombardo-veneþianã pentru a-ºi realiza scopurile lor. Ei au stabilit ca în 1847 Dieta sã-ºi þinã lucrãrile înnechibzuinþã ºi mândrie, chiar ºi înãlþimea sa împãratul ºi regele Ferdinand I ºitoatã curtea sa în þinutã ungureascã din Viena la Bratislava s-au deplasat laDietã, unde împãratul a deschis lucrãrile folosind limba maghiarã. La aceastãDietã marele cneaz Stefan ºi fiul decedatului palatin a fost ales ca urmaº alacestuia. Ungurii prin aceastã alegere încã de dinainte ºi-au serbat victoria.Þinta Dietei a fost separarea Ungariei de Austria, afirmarea naþionalitãþii maghiareºi lichidarea drepturilor celorlalte naþionalitãþi. În ce priveºte poporul sârb i-afost luat congresul naþional fiindu-i permisã doar o adunare bisericeascã, careasemenea ca la luterani ºi calvini se întrunea numai pe probleme legate de ºcoalãºi bisericã. Arhiepiscopul ºi mitropolitul Iosif nu a putut aceastã agresiune ºifãrãdelege a maghiarilor sã opreascã, cãci pe el ei nu l-au ascultat ºi el, plin dedurere, s-a întors acasã iar ungurii abia acum, când congresul naþional sârb l-auºters, i-au permis adunarea unui asemenea adunãri.

Este evident cã printr-o asemenea miºcare a ungurilor nimicirea tuturorinstituþiilor ºi drepturilor noastre naþionale trebuia vãzutã, pentru cã dacã înasemenea adunare poporul s-ar fi lãsat antrenat, acest lucru Dieta maghiarãprin hotãrâre l-ar fi aprobat ºi, mai mult de atât, aceastã ocazie minunatã de

242

eliberare ar fi ratat-o. În timp ce poporul se gândea pe toate pãrþile cum ºi în cefel din aceastã siluire politicã ºi situaþie încurcatã sã iasã, ungurii i-au arãtatdrumul.

Aceastã lipsã de omenie faþã de sârbi în toate þinuturile a început sã serãspândeascã iar pe aceia care naþionalitatea lor cu cuvântul ºi cu fapta aupreþuit-o ºi au apãrat-o (ungurii - n.t.) au început a-i arunca în temniþe, sã-iprigoneascã, sã-i spânzure ºi sã-i omoare.

Acum nu era momentul pentru ºovãialã ci trebuia repede trecut la fapteºi poporul de topirea în maghiarime trebuia apãrat. Poporul în numãr mare s-aadunat, înainte de Paºtele anului 1848, la Karloviþ. Arhiepiscopul ºi mitropolitulIosif stabileºte ºi anunþã adunare popularã la care sã se discute problemele (ceurmau a fi dezbãtute - n.t.) la adunarea bisericeascã care era permisã19. Aceastãadunare bisericeascã a fost aprobatã de ministerul ungar, acesta negândind cãla aceastã adunare poporul îºi va transpune în faptã toate drepturile sale ºi vaarãta ungurilor cã poporul sârb este capabil cu toatã puterea sã-ºi apere credinþaºi naþionalitatea sa ºi toate intenþiile ungurilor sã le nimiceascã. Numeroasaadunare sârbã din 1 ºi 3 mai 1848 s-a proclamat pe sine congres naþional, ºi-arestabilit drepturile, ºi-a ales patriarh în persoana arhiepiscopului ºi mitropolituluiIosif ºi voievod în persoana viteazului colonel Stefan ªuplikaþ. Imediat poporuls-a ocupat ca sã trimitã o delegaþie importantã la împãrat, care sã-l asigure nunumai de fidelitatea poporului dar sã-l ºi roage ca alegerea poporului sã oconfirme. O delegaþie strãlucitã cu preafericitul patriarh în frunte a fost laInsbrukh ºi l-a încredinþat de fidelitatea poporului sârb, propunându-i cahotãrârile (adunãrii - n.t.) din 1 ºi 3 mai 1848 sã le confirme. Rãspunsul poporull-a primit cu mare amãrãciune, iar acesta glãsuia în felul urmãtor: „Cu bunãvoinþãprimesc fidelitatea poporului sârb faþã de mine ºi casa mea dar hotãrârile din 1ºi 3 mai 1848 nu le pot confirma întrucât ele nu au fost trimise prin ministerulungar.” Cunoscând sufletul milostiv al bunului împãrat ºi rege Ferdinand, fiecarea putut sã vadã cã acest rãspuns al ministerului ungar a fost pentru poporul sârbca un fum. În vreme ce poporul sârb pe cale legalã, bazatã pe hotãrârile dinprivilegii, a cerut drepturile sale, ungurii cu armele au lovit Karloviþul în a doua

19 Despre modul cum s-a organizat ºi s-au ales deputaþii la Adunarea din 1 mai de la SremskiKarlovþi, vezi studiul lui Kosta Petroviæ, Kako su birani narodni poslenici za Majsku iseptembarsku skupstinu 1848, în Zbornik Državnih Arhiva Vojvodine, nr. 5, Novi Sad, 1954,p. 39-44.

243

zi de Rusalii ºi poporul sârb pe câmpul de luptã l-au chemat20. S-ar putea cacineva sã se îndoiascã de faptul cã poporul sârb la adunarea din 1 ºi 3 mai 1848ar fi procedat legal. Noi îi rãspundem scurt cã poporului sârb, pe baza privilegiilorºi înþelegerilor, îi este dat dreptul ca sã-ºi aleagã patriarhul ºi voievodul ºi pentruaceasta nu trebuie sã cearã aprobare. Este adevãrat cã în Regulamentul din1777 ºi în Declaratorium-ul din 1779 stã scris cã poporul pentru congres ºialegere permisiunea trebuie sã o cearã, dar aceastã hotãrâre luatã împotrivaprivilegiilor nu a fost fãcutã cu acordul ºi permisiunea poporului. Ea, poporulsã-l oblige nu poate, pentru cã prin aceastã hotãrâre împotriva privilegiilor ºiîmpotriva voinþei poporului ºi a dorinþelor întemeiate ale acestuia erau încãlcate.

Din a doua zi de Rusalii a anului 1848 poporul a stat sub arme ºi a fostîmpotriva desprinderii Ungariei din componenþa Monarhiei austriece ºi prinîmpotrivirile pline de vitejie pe toate câmpurile de luptã din Srem, Bacica ºiBanat a arãtat lumii cã poporul sârb este demn de o viaþã politicã ºi de drepturilestrãmoºeºti.

Când delegaþia poporului sârb s-a întors de la Insbrukh ºi poporul aauzit vestea tristã cum inima împãrãteascã ºi regeascã la apelul ungurilor înmod nemilos s-a înstrãinat, poporul nu a cãzut cu duhul ci toatã conducerealumeascã a dat-o patriarhului ºi din acel timp preafericitul patriarh conduce nunumai puterea duhovniceascã ci ºi pe cea lumeascã din voievodinã. Noi l-amvãzut adesea pe câmpul de luptã ºi prin instituþii, jertfindu-ºi sãnãtatea, întocmindtoate ordinele ºi procurând toate echipamentele pentru armatã.

Bunul împãrat ºi rege Ferdinand I l-a numit pe voievodul Ioan (posibilIosif - n.t.) ca împuternicit al sãu ca toate diferenþele între croaþi ºi sârbi, pe deo parte, ºi cele cu ungurii pe de altã parte sã le cerceteze ºi împãcarea a orealiza. Însã mintea mãrginitã a orgolioasei Ungarii nu a putut sã întrevadã cãîn aceastã bunãvoinþã regalã scãparea, de împãcare s-au lepãdat ºi aºa pe aliatulsârb, pe marele ban, l-au determinat ca împotriva maghiarilor cu armele sãporneascã. Marele ban a plecat cu mulþime de armatã în Ungaria ºi fãrã caungurii sã aibã curaj sã-i opunã o rezistenþã importantã, el toatã partea dreaptãa Dunãrii pânã la Buda a cucerit-o. Mai mult, iubitorul de pace împãrat ºi regeFerdinand I, ultimul mijloc (de împãcare - n.t.) l-a întrebuinþat pentru ca sã-iinformeze pe maghiari sã evite vãrsarea de sânge. El l-a trimis pe feldmareºalul

20 Despre aceste evenimente, vezi lucrarea lui Mihajlo Polit, Desanèiæ Kako je to bile unos Srba u Buni godine 1848, Novi Sad, 1996.

244

Lamberg la Pesta, dar ungurii turbaþi n-au dorit sã-ºi întrevadã scãparea lor, ci l-au omorât în mod sãlbatic pe acest emisar ºi în turbarea ºi în setea lor de sânge,drumul cãtre pierzania lor mai repede l-au deschis, întãrâtând niºte vienezinechibzuiþi ca aceºtia sã-l omoare pe ministrul de rãzboi, feldmareºalul grofLamberg.

Marele ban cu luptãtorii sãi învingãtori au pornit cãtre Viena ca penechibzuiþi vienezi, care în modul cel mai neobiºnuit au sãvârºit aceastã crimã,sã-i pedepseascã în mod exemplar. Soarta vienezilor nelegiuþi este cunoscutã.În timp ce armata imperialã sub (zidurile - n.t.) Vienei s-a aflat, ungurii s-autrudit ca sã se împace cu sârbii ºi au trimis prin feldmareºalul baron Blagoievicicãtre preafericitul patriarh ca pacea sã se încheie. Noi am vãzut din ziarul german„Srbin” ce rãspuns la aceastã chemare la împãcare a urmat. Se poate remarca ºiacolo din acest rãspuns, fidelitatea preafericitului patriarh faþã de împãratul ºiregele sãu ºi dragostea lui faþã de poporul sârb uºor se poate vedea.

În timp ce preafericitul patriarh pe câmpul de luptã opunea o rezistenþãputernicã atacurilor maghiare ºi chemãrile mincinoase (la împãcare - n.t.) le-arespins, a venit în mijlocul poporului ºi luminatul voievod domnul Stefanªuplikaþ, viteazul care a primit în sarcinã problemele militare, iar preafericitulpatriarh a reþinut pentru sine problemele diplomatice, conducerea internã aVoivodinei ºi procurarea materialului necesar pentru armatã ºi chiar înmulþireaarmatei.

Cum uºurarea de problemele militare preafericitul patriarh a primit-o,el s-a ocupat de trimiterea la Viena a unor emisari populari care sã mijloceascãce fel de acte oficiale pentru confirmarea Voivodinei, patriarhului ºi voievoduluila înalta Curte ºi ministerele austriece sã predea ºi rãspunsurile le-a primit.

În ce priveºte aceastã corespondenþã noi aici dacã am reda-o am depãºigraniþele intenþiei noastre. Urmãrile au arãtat cã aceste acte ale corespondenþeicu multã abilitate diplomaticã au fost întocmite ºi înalta conducere poporuluisârb dreptate i-a fãcut.

Împãratul ºi regele Ferdinand I a cedat coroana sa nepotului sãu, mareluivoievod Franz Iosif. Acest nou monarh, cum a ajuns pe tronul unchiului sãu, cutragere de inimã s-a ocupat ca dorinþele îndreptãþite ale poporului sârb sã leîndeplineascã. Prin înaltul manifest din 15/3 decembrie a anului 1848, emis încapitalã, a fost întãritã demnitatea de patriarh în persoana preafericitului patriarhIosif ºi demnitatea de voievod în persoana generalului maior Stefan ªuplikaþ ºia fost datã dispoziþia prin care conducerea internã a poporului sârb sã fie

245

conformã cu cea a altor popoare ºi imediat ce pacea va fi restabilitã, sã fieîntemeiatã. Împreunã cu acest manifest împãrãtesc a rãsplãtit tânãrul împãratprea marea trudã ºi meritele preafericitului patriarh Iosif cu coroana de fier înîntâi rang, la fel ºi luminatului voievod Stefan i-a dãruit (acelaºi titlu - n.t.) ºiprecum manifestul la fel ºi ordinele au ajuns pe 15/14 decembrie 1848. Luminatulvoievod Stefan a trãit aceastã zi de bucurie care pentru poporul sârb din anul1690 (ºi pânã acum - n.t.) a fost cea mai frumoasã ºi solemnã zi.

Dar nu i-a dãruit lui ca slava sârbeascã ºi marea sãrbãtoare sã decurgãliniºtit, cãci pe 14 decembrie 1848 în jur de ora 4 dupã amiazã, când 2000 desârbi (text degradat, ilizibil) sufletul ºi-a dat21. Preafericitul patriarh când i-aajuns vestea tristã a morþii neuitatului ºi luminatului voievod, s-a preocupatpentru gãsirea unui comandant suprem care armata din Voivodina sârbã în timpulrãzboiului sã o conducã. El, domnului colonel Meierhoher conducerea armateitemporar i-a încredinþat-o ºi l-a chemat pe domnul general Kuzman Todorovici,care era la Osiek cu armata croatã, sã vinã în Voivodina sârbã ºi sã primeascãconducerea supremã a armatei. Acest sârb vrednic, pe 21 decembrie a ajuns laZemun ºi a doua zi a ajuns în Banat sã conducã armata sârbã.

21 Este vorba despre moartea voievodului Stefan ªuplikaþ, care a survenit în urma unuiinfarct.

246

UN CURRICULUM VITAE DU PATRIARCHE IOSIF RAIACICI

Résumé

A la section de manuscrits de Matiska Srpska de Novi Sad (RukopisnoOdeljenje Matice Srpske) il y a un document rédigé dans la langue serbe(slovensko srbski) qui contient un curriculum vitae du patriarche Iosif Raiacici.Pour une crédibilité accrue et pour masquer son subjectivisme, auteur avaitrédigé son autobiographie à la III-e personne.

Le document reproduit dans l’annexe, jusqu’a présent inédit, présente derelevance tant pour la reconstitution de la vie d’un hierarches de l’église serbe,que pour l’histoire des événements de la première moitié du XIX-e siècle. Ilexiste même des références sur la situation politique et interconfessionnelle oùle patriarche a été directement impliqué. Aussi, les données sur l’annéerévolutionnaire de 1848 sont intéressantes, étant donné le fait qu’ils soientexposées de la perspective d’un participant direct à cet événement. En analysantce document on peut tirer la conclusion qu’il a été rédigé dans la même année,à une date ultérieure le patriarche écrivant un autre curriculum vitae en allemand,cette fois-ci s’agissant d’un document bien connu dans l’historiographie.

247

CONTRIBUÞIA BÃNÃÞENILOR LA RESTAURAREAMITROPOLIEI ROMÂNE

Nicolae Bocºan*

Cuvine cheie: Andrei ªaguna, Mitropolia Ortodoxã Românã, intelectualii bãnãþeni, AndreiMocioni, Vincenþiu BabeºKeywords: Andrei ªaguna, Romanian Orthodox Metropolitan, Banat intellectuels, Andreiªaguna, Vincenþiu Babeº

Colaborarea lui Andrei ªaguna cu fruntaºii bãnãþeni pentru restaurareamitropoliei ortodoxe române sunt în general cunoscute1. Contribuþia bãnãþenilorla restaurarea mitropoliei române a fost una deosebitã, descinzând din moºtenireaºi proiectul politic al revoluþiei de la 1848, care a propus pentru întâia oarãseparaþia ierarhicã de mitropolia sârbã ºi organizarea unei ierarhii româneºti2.

În contextul campaniei iniþiate de Andrei ªaguna pentru restaurareamitropoliei ortodoxe româneºti din 1849, liderii bãnãþeni s-au asociat tuturordemersurilor întreprinse de ªaguna pentru separaþia de ierarhia sârbã ºi pentruorganizarea unei mitropolii româneºti. În 20 iulie 1849, petiþia semnatã, alãturide ªaguna, de Ioan ºi Petru Mocioni ºi de Petru Cermena, a cerut numirea luiPatriciu Popescu ca administrator al eparhiei Vârºeþului, convocarea unuicongres bisericesc românesc care sã aleagã episcopii ºi mitropolitul, sã decidãviitoarea organizare ecleziasticã a românilor, fãrã amestecul patriarhului sârb3.

Activitatea deosebitã a bãnãþenilor pentru restaurarea mitropolieiromâneºti ºi pentru separaþia de ierarhia sârbeascã a fost evocatã ºi apreciatãde episcopul arãdean Gherasim Raþ. Într-o scrisoare adresatã unui înalt funcþionar* Universitatea Babeº Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie ºi Filosofie, str. MihailKogãlniceanu, nr. 1

1 I. D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, Timiºoara, 1977, passim.2 Idem, Revoluþia de la 1848 în Banat, Bucureºti, 1968, passim.3 I. Puºcariu, Metropolia românilor ortodocºi din Ungaria ºi Transilvania, Sibiu, 1900,Colecþiunea actelor, p. 24-25: „...a da voie românilor de a þine un congres pentru constituirealor ecleziasticã ºi la alegerea episcopilor ºi a unui mitropolit...”.

comitatens din Arad, din 17 octombrie 1849, anunþa cã, la cererea lui ªaguna ahotãrât sã trimitã deputaþi la Viena „ca în coînþelegere cu deputaþii români dinArdeal, Banat ºi Bucovina sã lucre spre înaintarea naþiunei române”. Cu aceastãocazie aprecia cã în miºcarea pentru emanciparea naþiunii românii din Arad aufost întrecuþi de cei din Ardeal, Banat ºi Bucovina, invocând memoriul din 25februarie 1849. Cu acest prilej episcopul anunþa la comitat delegaþia arãdeanãºi deschiderea unei colecte pentru susþinerea materialã a delegaþiei naþionale laîmpãrat4. În 12/24 octombrie 1849, o deputãþie formatã din fruntaºii bãnãþeniPetru Mocioni, Petru Cermena, Constantin Pomuþ, Teodor ªerb au înaintatministrului de culte un alt memoriu în care cereau despãrþirea ierarhicã, înfiinþareaunei mitropolii române independente, neamestecul sinodului sârbesc în afacerilebisericii româneºti, emanciparea bisericii româneºti sã fie decretatã prin rescriptimperial5.

Unii intelectuali bãnãþeni au susþinut ideea unificãrii celor douã bisericiromâneºti sub un mitropolit naþional. Între aceºtia, Nicolae Tincu Velia ºi PavelVasici au fost cei mai consecvenþi susþinãtori ai unificãrii, amândoi însã în sensultrecerii credincioºilor uniþi la Biserica ortodoxã.

Nicolae Tincu Velia a interpretat lucrãrile sinodului eparhial din 1850de la Sibiu ca un pas pe calea unificãrii Bisericii ortodoxe cu cea greco-catolicã.În perspectiva sinodului de la Sibiu, Nicolae Tincu Velia propunea lui G. Bariþ:„noi sã ne desunim de sârbi (aci înþeleg numai jurisdicþiunea ierarhiei sârbeºti),iar uniþii de catolici (aci înþeleg ºi dogmele) ºi sã ne unim între noi sub titula«Eclesia greco rãsãriteanã a românilor» sub un mitropolit cu mai mulþi episcopiîn Transilvania, Ungaria, Banat ºi cu comunicaþia numai dogmaticã ºi ritualãcãtre toþi ceilalþi rãsãriteni”6. Pavel Vasici scria în 12/24 aprilie 1851 lui G.Bariþ în acelaºi sens: „...dacã mitropolia nu putu fi românã, ca unitã sau neunitãnu ne va ferici”7. Au fost principalii fruntaºi români care au susþinut unificareacelor douã biserici, idee neîmpãrtãºitã de Andrei ªaguna, care a afectat ºi relaþiileulterioare cu cei doi bãnãþeni. În 17 februarie 1851, românii din comitateleCaraº ºi Timiº, prin deputaþii Maxim Pascu, Atanasie Misici, Constantin Udrea4 Gherasim Raþ cãtre Ioan Aþel, 17 octombrie 1848, Arhiva Bibliotecii Mitropoliei Sibiu,fond ªaguna, doc. 130 (în continuare ABMS, ªaguna).5 I. Puºcariu, op. cit., p. 25-28: „sã se conceadã un mitropolit cu totul independent de lasupremaþia sârbeascã ºi sã se dea voie ca acest mitropolit sã se aleagã într-un congres dinnaþiunea românã prin deputaþi preoþi ºi seculari, care apoi sã se aºtearnã Maiestãþii Sale”.6 Nicolae Tincu Velia cãtre George Bariþ, Vârºeþ, 5/17 mai 1850, I. D. Suciu, Nicolae TincuVelia (1816-1867). Viaþa ºi opera lui, Bucureºti, 1945, p. 280.7 Bariþ ºi contemporanii sãi, II, Bucureºti, 1975, p. 32.

250

ºi Ioan Popovici au înaintat împãratului o petiþie în care au cerut „a recunoaºteindependenþa bisericii române, care se vede luminat din drepturile ei istorice” ºi„a denumi un arhiepiscop preste biserica românã cea independentã, pentru caredemnitate înaltã noi însemnãm cu toatã umilinþa pre probatul ºi pentru stat multmeritatul episcop Andrei ªaguna, fiind convinºi cã prin aceasta se exprimãdorinþele românilor nu numai din Banatul timiºan, ci ºi ale tuturor ce se þin debiserica ortodoxã”8.

Bãnãþenii au acceptat încã din acest moment pe Andrei ªaguna careprezentant al intereselor lor bisericeºti, fiind cei mai interesaþi de separaþiaierarhicã de Biserica sârbeascã.

Eºecul înregistrat de Andrei ªaguna în conferinþa episcopalã din 1850-1851 a fost explicat, în parte, de opoziþia patriarhului Raiacici. EpiscopulTransilvaniei ºi-a pus speranþa în sinodul electoral din anul 1852, aprobat deîmpãrat pentru ocuparea scaunelor vacante din episcopiile bãnãþene. Spera sãobþinã alegerea unor episcopi favorabili restaurãrii mitropoliei române. Episcopulªaguna nu a fost invitat de patriarhul din Carloviþ, ci numai de autoritãþilepolitice, ceea ce l-a determinat sã protesteze la împãrat ºi la ministrul Leo Thun9.În episcopiile bãnãþene tensiunile dintre cler ºi ierarhia sârbã s-au amplificat din1852, dupã ce episcopii sârbi au interzis inscripþiile cu litere latine în biserici10.

Împrejurãrile favorabile cauzei române inaugurate de epoca liberalã audeschis o nouã etapã în demersurile pentru înfiinþarea mitropoliei ortodoxe.Viena avea nevoie de români în susþinerea organizãrii federaliste a monarhiei ºiîn senatul imperial. În pofida protestului inteligenþei, Banatul ºi Voievodina aufost integrate în 1860 în Ungaria. Pentru a contracara sârbii nemulþumiþi dedesfiinþarea Voievodinei ºi încorporarea la Ungaria, clasa politicã din Ungariaera de acord cu emanciparea bisericeascã a românilor de ierarhia sârbeascã ºicu înfiinþarea mitropoliei române.

La conferinþa româno-sârbã de la Viena, din iunie 1860, patriarhulRaiacici a susþinut centralizarea bisericii din mitropolia Carloviþului subautoritatea patriarhului sârb, cãruia sã i se supunã toate eparhiile ortodoxe dinimperiu.

8 I. Puºcariu, op. cit., p. 101.9 Ibidem, p. 102-111.10 I. D. Suciu, Radu Constantinescu, Documente privitoare la istoria mitropoliei Banatului,II, Timiºoara, 1980, p. 777, 780; I.D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, p. 175-176.

251

Proiectul a fost respins de reprezentanþii români în senatul imperial,unde Andrei Mocioni a susþinut coordonarea bisericeascã a românilor cu sârbiiºi nu subordonarea lor, respectiv independenþa bisericeascã a românilor deierarhia sârbeascã11. Eºecul conferinþei l-a determinat pe Raiacici sã cearãîmpãratului subordonarea episcopiilor ortodoxe din Transilvania, Bucovina ºiDalmaþia, cu o administraþie centralã la Viena. În replicã la cererea patriarhului,deputaþii români au cerut împãratului restaurarea mitropoliei ortodoxe române,care sã încorporeze diecezele Vârºeþ, Timiºoara, Arad, episcopia Transilvanieiºi un sinod mixt din cler ºi mireni pentru Bucovina, care sã reglementeze relaþiileierarhice ale eparhiei Bucovinei12.

Ca urmare a demersului deputaþilor români în senatul imperial, Andreiªaguna, Andrei Mocioni, Nicolae Petrino, în 27 decembrie 1860 împãratul adecis convocarea conferinþei episcopale ortodoxe la care sã participe ºi episcopiidin Transilvania ºi Bucovina, cerând ca interesele româneºti sã fie respectate13.

Într-o scrisoare din 6 mai 1861, adresatã de Andrei ªaguna lui EmanuilGojdu, episcopul sibian deplângea pasivitatea comunelor bisericeºti din Banatîn chestiunea separaþiei. Dupã intervenþia deputaþilor români în senatul imperial,împãratul a decis întrunirea sinodului episcopal în 27 septembrie 1860, „carelesã elaboreze un proiect de regulare a referinþelor bisericeºti ale românilor ºisârbilor”, dar sinodul nu s-a þinut14.

În acest context, în toamna anului 1860 consistoriul de la Oradea Marea cerut la Cancelaria aulicã ungarã afilierea la mitropolia restaurândã românã,dar a cãpãtat rezoluþie negativã15.

ªaguna recomanda bãnãþenilor sã þinã o adunare bisericeascã de deputaþi,preoþi ºi mireni, „pentru a aduce treapta bisericei ºi ºcoalei la o normã canonicã”.De asemenea, cerea ca la aceastã adunare sã fie chematã ºi eparhia Ardealului,„proporþional deputaþilor din celelalte eparhii”, deoarece eparhiile româneºtidin Banat ºi Ungaria fãceau „parte întregitoare a metropoliei vechi române cuscaunul ei în Ardeal, carea timpii cei vitrigi o au împedecat, dar n-au putut a onimici”16.11 I. Puºcariu, op. cit., p. 78.12 I. D. Suciu, op. cit., p. 179.13 I. Puºcariu, op. cit., p. 133.14 Andrei ªaguna cãtre Emanuil Gojdu, 6 mai 1861, Miºcarea naþionalã a românilor dinTransilvania între 1849-1918. Documente. Vol. IV: 27 februarie 1861-18 septembrie 1861,Bucureºti, 2007, p. 191 (în continuare Miºcarea naþionalã IV).15 Ibidem.16 Ibidem.

252

La propunerea lui Al. Sterca ªuluþiu de a câºtiga „ÖsterreichischeZeitung” pentru cauza româneascã, în 21 noiembrie 1861 Andrei Mocioni arecunoscut necesitatea unui ziar în limba germanã care sã susþinã miºcareanaþionalã a românilor, dar nu a acceptat propunerea mitropolitului unit deoareceanterior a avut negocieri cu redactorul de la „Ost und West”, care de câtevasãptãmâni i-a fãcut o ofertã financiarã mult mai avantajoasã17.

Deºi Andrei Mocioni a fost cel mai apropiat colaborator al episcopuluiªaguna în chestiunea separaþiei ierarhice de biserica sârbeascã ºi restaurareamitropoliei ortodoxe române, în 8 decembrie 1861 scria arhiereului ardelean cãîn contextul de atunci nu mai poate conlucra în acel scop, deºi aprecia rolul cucare ªaguna lucra în cauza bisericeascã. El considera ca deºarte eforturile fãcutepentru restaurarea mitropoliei române în condiþiile în care existenþa politicã abãnãþenilor nu era asiguratã, scriind cã dacã nu vor câºtiga existenþa lor politicã,nici cea bisericeascã nu poate fi câºtigatã, cã odatã ce naþiunea românã va fiasiguratã politic, „cauza bisericeascã se va dezvolta ºi se va elibera din jugul celsârbesc de sine însãºi”.

Andrei Mocioni propunea lui Andrei ªaguna o altã strategie pentruviitoarea acþiune politicã, dupã ce Banatul a fost încorporat Ungariei ºi a fostrespinsã cererea înaintatã de români pentru recunoaºterea autonomiei Banatuluisau pentru unirea lor cu cei din Transilvania într-o autonomie naþionalãromâneascã în imperiu. De aceea Mocioni susþinea conjugarea tuturor forþelorspre scopul politic, pentru care, declara el, nu va înceta sã lucreze cu ardelenii.Cu aceastã ocazie îl asigura pe ªaguna cã biserica ortodoxã are în el un fiucredincios, „un apãrãtor ºi luptãtor pentru eliberarea ei, pentru revendicareadrepturilor ei”. Dacã nu vor reuºi sã obþinã recunoaºterea existenþei politice,Mocioni promitea cã „se vor întoarce cu toate puterile spre revendicarea aceleibisericeºti”18.

Moartea patriarhului Raiacici în decembrie 1861 a deschis problemasuccesiunii ºi a impus convocarea congresului bisericesc. În articolul manifestpublicat în ziarul „Concordia”, intitulat Ortodoxia noastrã ºi Carloviþul, A.Mocioni cerea românilor sã nu participe la alegerea noului patriarh, invocând

17Andrei Mocion cãtre Al. Sterca ªuluþiu, 21 noiembrie 1861, Miºcarea naþionalã a românilordin Transilvania între 1849-1918. Documente. Vol. V: 19 septembrie 1861-24 septembrie1862, Bucureºti, 2008, p. 255-256 (în continuare Miºcarea naþionalã V). Vezi ºi Andreiªaguna cãtre Al. Sterca ªuluþiu, 7/19 noiembrie 1861, Andrei ªaguna, Corespondenþã, I/1,Cluj-Napoca, 2005, p. 396-398.18 I. D. Suciu, Radu Constantinescu, op. cit., p. 806-807.

253

lipsa de reprezentativitate a congresului care nu reflecta proporþia grupurilornaþionale aflate sub jurisdicþia patriarhului sârb19.

Atitudinea românilor faþã de congresul bisericesc de la Carloviþ a foststabilitã în adunarea din 21 ianuarie 1862, la care au participat reprezentanþiifruntaºilor români din eparhiile Arad, Timiºoara ºi Vârºeþ. Conferinþa a hotãrâtsã nu participe nicio comunã româneascã la alegerile de deputaþi pentru congres,sã cearã împãratului aprobarea pentru un congres bisericesc românesc, iar odelegaþie a românilor ortodocºi din toate provinciile sã reînnoiascã la împãratcererea pentru restaurarea mitropoliei. Conferinþa a propus ca în congresulromânesc sã se numeascã o comisie care sã trateze cu o comisie a congresuluisârb detaliile separaþiei ierarhice, iar ªaguna sã conducã delegaþia românilor laîmpãrat20.

Atitudinea lui Mocioni nu a fost identicã cu cea a lui ªaguna. Acestascria episcopului Procopie Ivacicovici, în 20 ianuarie 1862, cã „nu aflã cu caleca deocamdatã ºi din partea ardelenilor sã meargã cu deputaþi la Viena în cauzanoastrã ierarhicã, pentru cã ei în treaba aceasta au fãcut ce au avut a face ºiacum ar fi rândul ca bãnãþenii ºi ungurenii sã alerge la prea înaltul loc cu comunadorire ºi rugãciune pentru restaurarea mitropoliei noastre”.

La propunerile formulate de bãnãþeni ºi ungureni, Procopie Ivacicovicia propus lui Andrei Mocioni, în 20 ianuarie 1862, ca în deputãþia românilor dinUngaria sã meargã episcopul Aradului ºi doi laici, unul din Arad ºi altul dinOradea, iar dintre bãnãþeni Andrei Mocioni ºi un reprezentant al românilor dinLugoj. În ceea ce privea delegaþia bãnãþenilor, Procopie Ivacicovici lãsa peseama lui Andrei Mocioni sã decidã componenþa acesteia, cerând doar sã fieinformat despre aceastã hotãrâre. Aprecia doar cã nu trebuie sã fie prea mulþimembri în delegaþie, invocând exemplul slovacilor, pe care împãratul nu i-aprimit în totalitate.

Delegaþia din episcopia Aradului urma sã meargã pe spesele proprii laViena. În 20 ianuarie 1862, Procopie Ivacicovici anunþa pe Nicolae Jiga detrimiterea delegaþiei la Viena ºi îl invita sã facã parte dintre reprezentanþiiepiscopiei arãdene deoarece avea mijloacele necesare în acest scop.

Delegaþia românilor la Viena a fost conceputã în contextul dezbaterilorprivind poziþia credincioºilor români faþã de congresul electiv de la Carloviþ,convocat sã soluþioneze vacanþa scaunului mitropolitan21.19 Concordia, II, 1862, nr. 1 (45), din 7/19 ianuarie, p. 2-3.20 I. D. Suciu, op. cit., p. 181.21 ABMS, ªaguna, doc. 3190.

254

Andrei Mocioni a fost cel care în 1 februarie 1862 îl anunþa pe ªagunacã bãnãþenii nu vor merge la congresul de la Carloviþ ºi îi propunea sã prezidezedelegaþia româneascã la tron, care sã susþinã restaurarea mitropoliei române.Din nou opiniile lui ªaguna s-au despãrþit de cele ale lui Andrei Mocioni. ªagunaa susþinut trimiterea mai multor deputãþii din diferite zone, dar liderii politicidin Banat nu au împãrtãºit aceastã opinie22. În 21 ianuarie 1862 la Lugoj s-adesfãºurat o altã adunare bisericeascã, la care Filip Pascu a pledat pentrureînfiinþarea mitropoliei ortodoxe, cerând înaintarea unui memoriu cãtre împãratîn acest sens, întrunirea unui congres bisericesc care sã reglementeze separaþiaierarhicã în corelaþie cu cel sârbesc. Deoarece românii nu erau reprezentaþiproporþional cu numãrul lor în congresul bisericesc, adunarea a hotãrât sã nuparticipe cu delegaþi la congresul de la Carloviþ. Adunarea a desemnat o comisieformatã din Filip Pascu, Iulian Ianculescu, Aurel Maniu, Atanasie Marinescu,care sã redacteze petiþia cãtre împãrat23. În 2 februarie 1862, adunarea s-a întrunitpentru a dezbate petiþia destinatã Vienei. Precizând cã nu voieºte a vãtãma„naþiunea sârbã, ba din contrã voieºte cu aceastã naþiune în cea mai bunã armonieºi înþelegere sã trãiascã”, adunarea a aprobat cererile românilor cãtre împãrat.De asemenea, adunarea a hotãrât ca Lugojul sã fie reprezentat în deputãþiaromânã la Viena prin Constantin Udrea ºi Filip Pascu, împreunã cu Anton ºiAndrei Mocioni24. Conferinþa din 10 februarie 1861 de la Timiºoara a definitivatcomponenþa delegaþilor bãnãþeni care urmau sã susþinã la împãrat separaþiaierarhicã de biserica sârbeascã25. Banatul a fost reprezentat în delegaþia întrunitãla Viena, în 8 martie 1862, prin 6 deputaþi, alãturi de alþi 10 din Transilvania,Criºana ºi Bucovina26. Petiþia înaintatã autoritãþilor imperiale în 15 martie 1862,în numele românilor ortodocºi din toate provinciile, susþinea o singurã mitropolieortodoxã în Imperiul austriac27.

Delegaþia la Viena a consolidat solidaritatea românilor din Ungaria ºiTransilvania în chestiunea mitropoliei române. Pentru susþinerea intereselorromâneºti, Andrei ªaguna, Al. Sterca ªuluþiu ºi Andrei Mocioni au hotãrât sã

22 Iacob Bologa cãtre Dimitrie Moldovan, Miºcarea naþionalã V, p. 406-407; I. Puºcariu,op. cit., p. 193-194, 194-195.23 Procesul verbal al adunãrii de la Lugoj la I. D. Suciu, Radu Constantinescu, op. cit., p.812-813.24 Ibidem, p. 814-815.25 I. Puºcariu, op. cit., p. 198-199.26 I. D. Suciu, op. cit., p. 182.27 I. Puºcariu, op. cit., p. 200-205.

255

angajeze ziarul „Ost und West” pentru a promova cauza româneascã. În 2/14aprilie 1862, ªaguna a susþinut propunerea lui Andrei Mocioni în acest sens,scriind „cãci tocma acum avem lipsa cea mai mare ca obiectul nostru ºi bisericescºi naþional sã se dezbatã într-un jurnal german din Viena ºi mai bun jurnal ca„Ost und West” nu se poate gãsi nici cu un preþ înzecit”28. Mocioni nu cunoºteadetaliile negocierilor lui ªaguna cu redactorul vienez, care solicita o contribuþiede 2.500-3.000 fl. pentru acoperirea costurilor propagandei în favoarearomânilor. La sfârºitul lunii aprilie 1862, Mocioni propunea repartizarea sumeirespective pe fruntaºii români mai avuþi sau pe provinciile locuite de români29.El a promis cã va contribui cu 500 fl. ºi îºi exprima speranþa cã ªaguna vaproceda la fel. În iunie 1862, Andrei Mocioni a donat 1.000 fl. pentru viitoareabisericã catedralã de la Sibiu, consemnaþi de Petru Mocioni în registrul de colecte,scriind cu amãrãciune cã „în cauza noastrã ecleziasticã nu s-a fãcut pânã astãzila locurile altissime nimica, ce e destul de trist”.

În vara anului 1862, ªaguna era sceptic în legãturã cu aprobareamitropoliei române. Mulþumind lui Andrei Mocioni pentru donaþia de 1.000 fl.în favoarea ridicãrii catedralei, episcopul sibian declara cã problema mitropolieia murit sub mâinile lui Stoiacovici ºi Forgacs. El susþinea cã fãrã „o cutezanþãmoralã”, românii nu-ºi vor atinge obiectivul nici peste 10 ani. ªaguna a propuscu acel prilej ºi o strategie pentru viitorul congres care trebuia sã aleagã patriarhulsârbesc. Aceastã strategie susþinea ca românii sã protesteze la viitorul congresºi sã-l opreascã a alege un cap bisericesc ºi pentru naþia românã, propunând cadiecezele din Banat sã nu trimitã deputaþi la acel congres30.

Scepticismul lui ªaguna s-a prelungit ºi în toamna anului 1862, dar nul-a împiedicat sã solicite bãnãþenilor continuarea luptei pentru restaurareamitropoliei române. Dupã ce a aflat din ziarul „Concordia” despre intenþiadregãtorilor români din comitatul Caraº de a solicita guvernului numirea unordirectori ºcolari români la ºcolile poporale, invocând atitudinea ierarhiei sârbeºticare „sugrumã orice înaintare în cultura limbei noastre”, ªaguna a declarat luiTeodor ªerb cã nu este de acord cu aceastã intenþie, deoarece afecta autonomiabisericeascã, cãreia îi revenea dreptul de a dispune în treburile ºcolare. El fãceaun apel cãtre bãnãþeni sã aibe în vedere „dorinþa generalã pentru restaurareamitropoliei române când tracteazã despre treaba ºcolarã, deoarece regularea ºiorganizarea trebei ºcolare ºi a înaintãrei intelectuale populare este condiþionatã28 ABMS, ªaguna, doc. 1707 (ciornã).29 ABMS, ªaguna, doc. 1712.30 ABMS, ªaguna, doc. 1740.

256

de reînfiinþarea mitropoliei cu episcopi români”. În scrisoarea din 10 septembrie1862, adresatã administratorului comitatului Caraº, Teodor ªerb, ªaguna erade pãrere cã oprimãrile ierarhiei sârbeºti erau motive pentru un nou recurs laîmpãrat în cauza mitropoliei, care se putea face pe baza celui înaintat anterior.În acest sens, episcopul sibian recomanda românilor din Caraº sã organizeze oconferinþã a inteligenþei ºi demnitarilor români din comitat, precizând cã dacãnu îndrãznesc sã lucreze pentru cauza mitropoliei, „sã nu se mire cã sunt sclaviiierarhiei sârbeºti”31. Era o încurajare pentru bãnãþeni, sã nu se teamã cã se vorcompromite la guvern.

Mai optimist pentru aprobarea mitropoliei române s-a dovedit PavelVasici care într-o scrisoare din 18 octombrie 1862 cãtre George Bariþiu scria:„Cu mitropolia stãm bine. S-a dat la cabinet ºi de acolo la Consiliul de stat. Nise spune cã toate au sã se facã în anul curinte, adicã aplacidarea sau înfiinþareamitropoliei, denumirea excelenþei sale de conducãtoriu ei, conchemareasinodului, alegerea mitropolitului ºi celelalte”32.

În baza rescriptului imperial din 25 iunie 1863, împãratul anunþahotãrârea de a înfiinþa o mitropolie ortodoxã românã independentã, coordonatãcu cea sârbeascã. Sinodul eparhiei ardelene din 20 februarie 1864 a înaintatîmpãratului un memoriu în care a susþinut propunerea lui ªaguna pentru omitropolie ortodoxã românã unicã în imperiu ºi a elaborat regulamentul pentruorganizarea noii provincii, care a stat la baza Statutului organic din 186833.

Congresul electiv pentru alegerea noului patriarh a fost convocat pentru1 august 1864. Atitudinea românilor faþã de viitorul congres a fost dezbãtutã înconferinþele care au avut loc la Arad, Lugoj ºi Timiºoara. În iulie 1864, VincenþiuBabeº a prezentat episcopului ªaguna hotãrârile acestor conferinþe. Conferinþade la Timiºoara, la care au participat ºi Vincenþiu Babeº cu Andrei Mocioni,numai ca martori, fãrã o implicare directã, a hotãrât ca deputaþii românilor sãnu participe la actul alegerii de mitropolit la Carloviþ, dar toþi au recunoscutnecesitatea de a participa la alegerile de deputaþi pentru congres, pentru caaceºtia sã susþinã cauza mitropoliei române. Opinia bãnãþenilor era diferitã decea a arãdenilor în privinþa atitudinii faþã de congresul sârbesc. Arãdenii susþineauca deputaþii lor sã meargã la Viena, sã protesteze împotriva congresului sârbescºi sã promoveze cauza mitropoliei române la toate forurile. Vincenþiu Babeº31 ABMS, ªaguna, doc. 1754 (ciornã).32 Bariþ ºi contemporanii sãi, II, p. 75.33 Pentru lucrãrile ºi hotãrârile sinodului vezi Actele sinodului bisericii gr. rãsãritene dinArdeal din anul 1864, Sibiu, 1864.

257

era de pãrere cã cea mai eficace procedurã era o declaraþie colectivã binemotivatã cãtre comisarul imperial la congres ºi un memorand înaintat împãratuluipentru separaþie ierarhicã ºi restaurarea mitropoliei române, dublate de negociericu fruntaºii sârbi.

Arãdenii au acceptat acest plan. Babeº comunica lui ªaguna cã el vapregãti declaraþia deputaþilor români la congres ºi textul memorandului. Elsublinia necesitatea participãrii lui ªaguna la congres alãturi de episcopiiHackman ºi Ivacicovici, sperând cã poporul va desemna pe cei mai reprezentativideputaþi în alegerile care se desfãºurau între 15-20 iulie34.

Circulara de convocare a congresului pentru 1 august anunþa cã dupãalegerea patriarhului urma sã se discute în sinodul episcopesc corelaþiunearomânilor cu ierarhia sârbeascã. Era prima recunoaºtere oficialã a separaþieidin partea ierarhiei sârbeºti. Strategia propusã de Vincenþiu Babeº în iulie 1864a fost urmatã de alegãtorii români din eparhiile Arad, Timiºoara ºi Vârºeþ, cuexcepþia reprezentanþilor consistoriului ortodox din Oradea ºi a celor dinteritoriul regimentului de graniþã bãnãþean35.

În 5 august 1864 a avut loc alegerea noului patriarh. Deputaþii româniau fãcut prin Vincenþiu Babeº o declaraþie de abþinere, prin care anunþau cãortodoxia româneascã, reprezentând mai mult de jumãtate din credincioºii ceaparþineau congresului ilir, se separa de cea sârbeascã. Separaþia ierarhicã eraastfel proclamatã ca un act de voinþã al românilor ortodocºi. În declaraþiaprezentatã congresului, Vincenþiu Babeº cerea acestuia sã colaboreze lareglementarea raporturilor ierarhice36. Conform strategiei propuse de VincenþiuBabeº, memoriile înaintate împãratului ºi comisarului imperial la congresjustificau aceastã decizie prin caracterul naþional al Bisericii ortodoxe române,ce trebuia instituþionalizat printr-o mitropolie independentã româneascã, cucongres propriu, format din cler ºi mireni37.

Scrisoarea de mânã a împãratului din 13 august 1864 recomandasinodului episcopesc de la Carloviþ sã decidã în chestiunea separaþiei ierarhiceºi a restaurãrii mitropoliei române38.

34I. D. Suciu, Radu Constantinescu, op. cit., p. 838-839.35 I. D. Suciu, op. cit., p. 184.36 Ibidem, p. 185; Cuvântarea lui Babeº la I. Puºcariu, op. cit., p. 235-236.37 Memoriile deputaþilor români la congres, adresate împãratului ºi comisarului imperial laI. Puºcariu, op. cit., p. 222-235.38 I. Puºcariu, op. cit., p. 148.

258

În aceste condiþii ªaguna a participat la sinodul din 26 august 1864.Acesta a aprobat înfiinþarea unei mitropolii pentru românii ortodocºi dinTransilvania ºi Ungaria, separaþia lor de biserica sârbã, între cele douã bisericipãstrându-se o legãturã de coordonare printr-un sinod general. Patriarhul adispensat episcopia arãdeanã de legãtura ierarhicã de pânã atunci, acordându-i dreptul de a se subordona viitoarei mitropolii. De asemenea, sinodul se învoiaca populaþia româneascã din Banat sã se subordoneze unui mitropolit român,cu condiþia asigurãrii episcopilor sârbi. Sinodul episcopesc comun urma sã seîntruneascã la 6 ani, sub preºedenþia celor doi români, o datã la Carloviþ, o datãla Sibiu39.

Începând din 15 septembrie 1864, sinodul episcopesc a dezbãtutproblemele practice ale separaþiei. Hotãrârile acestuia sunt cunoscute: nouamitropolie urma sã aibã cinci episcopii sufragane, douã în Transilvania, una laArad, una la Caransebeº ºi una în Bihor, se menþineau episcopiile sârbeºti de laVârºeþ ºi Timiºoara40. Pentru a continua tratativele de separaþie, la sinod au fostinvitaþi din partea inteligenþei laice Andrei Mocioni ºi Vincenþiu Babeº.Propunerile concrete de separaþie fãcute de Procopiu Ivacicovici au fost respinsede partea sârbeascã41.

Împãratul a aprobat restaurarea mitropoliei române ºi numirea lui ªagunaca mitropolit prin scrisoarea de mânã din 24 decembrie 1864. Deºi organizareamitropoliei trebuia hotãrâtã de congresul bisericii româneºti, ªaguna a cedatsinodului episcopesc aceste competenþe. Într-o scrisoare de la sfârºitul secoluluiXIX, Vincenþiu Babeº acuza pe ªaguna cã a cedat ierarhiei sârbeºti în maimulte probleme, între care ºi înfiinþarea unei episcopii româneºti la Timiºoara42.De altfel, lipsirea bãnãþenilor de o episcopie româneascã la Timiºoara, dupã ceau dus greul miºcãrii pentru separaþie ierarhicã ºi o mitropolie româneascã, aumbrit atitudinea liderilor români din Banat. Andrei Mocioni a transmis aceastãnemulþumire mitropolitului ªaguna, într-o scrisoare de la sfârºitul anului 1864:„Împãrþirea sau mai bine zis despãrþirea noastrã, fãcutã de Excelenþa ta, desprenoi, fãrã noi, spre adevãrata daunã ºi pieirea bisericii noastre din Banat a cãºunato senzaþie atât de rea, încât preoþimea laolaltã cu poporul, vãzând cã în Timiºoara

39 Ibidem, p.148-150.40 Ibidem, p. 238-239.41 Protocolul ºedinþelor sinodale din 13, 14, 17 august, 11, 15 septembrie, Ibidem, p. 285-305.42 Vincenþiu Babeº cãtre Ioan Meþianu, 1/13 octombrie 1890, I. D. Suciu, RaduConstantinescu, op. cit., p. 957-958.

259

n-am cãpãtat episcopat, vorbeºte public cã mai bine va fi sã se uneascã cutoþii... îmi iau voie a te întreba ce folos avem noi bãnãþenii, care am pus atâtaostenealã pentru treaba mitropoliei, din înfiinþarea ei? Rãspunsul nu poate fialtul decât, ardelenii au vrut ca sã aibã cu orice preþ un mitropolit ºi pentruîmplinirea acestui dor al lor a fost de lipsã ca: 1. sã fim noi bãnãþenii sacrificaþi;2. sã fie delãturat congresul nostru cãruia singur competeazã dreptul de a hotãrânumãrul ºi locul episcopatelor creînde ºi aºa în loc de a ridica bisericii noastreîn Banat un stâlp, ai cutremurat-o întreagã”43.

ªaguna nu a reacþionat în acelaºi fel. În 28 decembrie 1864 îl anunþa peAndrei Mocioni de faptul cã a primit înºtiinþarea oficialã pentru înfiinþareamitropoliei române ºi îl informa despre primele mãsuri luate. În acest scop l-ainformat despre circulara trimisã „spre orientarea comunelor noastre bisericeºtidespre starea lucrului la care am ajuns cu mitropolia”44.

Despãrþirea ierarhicã a prilejuit ºi revenirea în arena publicã a lui EftimieMurgu. În douã rânduri, în 1862 ºi în 1865, a luat poziþie în favoarea separaþieiºi a autonomiei bisericii naþionale, recunoscând numai adunãrii naþionalebisericeºti dreptul de a decide asupra treburilor Bisericii ortodoxe române45.

Împãratul a încredinþat separaþia fondurilor ºi a bunurilor ortodoxecomune unui congres român-sârb, care urma sã lucreze în douã secþiuni, sârbãºi românã46. Secþiunea românã ºi-a început lucrãrile în 8 februarie 1865, întrunindo parte a membrilor delegaþiei care în 25 ianuarie 1865 a prezentat la Vienaîmpãratului ºi miniºtrilor mulþumirile credincioºilor români pentru restaurareamitropoliei: A. ªaguna, Procopie Ivacicovici, Constantin Gruici, Ioan Marcu,Iosif Beleº, Nicolae Andreevici, George Fogaraºi, Sigismund Popovici, DimitrieHaþegan, Lazãr Ionescu, Aurel Maniu, cu toþii cunoscuþi ca lideri ai românilordin Arad ºi Banat. Platforma pe baza cãreia s-au desfãºurat lucrãrile secþiuniiromâne a fost cea stabilitã de membrii români din comisia desemnatã în 6octombrie 1864 pentru tratativele de separaþie, intitulatã Proiect de programãal reprezentanþilor români convocaþi la sinodul general episcopesc în 1864spre scopul unei pertractãri grabnice, practice ºi drepte despre despãrþireaierarhicã a românilor de sârbi47. Secþiunea românã a înaintat comisarului

43 Ibidem, p. 858-859.44 Serviciul Judeþean Cluj al Arhivelor Naþionale, fond Vincenþiu Babeº, doc. 511.45 Eftimie Murgu, Ierarhia româneascã faþã cu ierarhia sârbeascã, în Concordia, II, 1862,nr. 46 (90)-49 (93); Idem, Despre memorandul congresului sârbesc, Pesta, 1865.46 I. Puºcariu, op. cit., p. 305-307.47 Ibidem, p. 359-369.

260

imperial propunerile sale în 16 februarie 1865. Platforma propunea douã episcopiipentru români la Timiºoara ºi Caransebeº, iar pentru sârbi, una la Vârºeþ ºitransferarea celei din Timiºoara la Chichinda Mare. Aradul era în întregimeepiscopie româneascã, din 456 parohii, doar 6 erau mixte.

În episcopia Timiºorii, 129 parohii rãmâneau mitropoliei române, 92reveneau celei sârbe, iar în 26 comune mixte urma sã se facã separaþiabisericeascã. Din fondurile bisericeºti comune, românii au cerut 875.100 fl. Deasemenea au pretins mãnãstirile Hodoº, Bezdin, Sângeorgiu ºi Mesici ºi o partedin fundaþiile ortodoxe48. În aceeaºi zi, 16 februarie 1865, Andrei Mocioni,Constantin Gruici, Vincenþiu Babeº, George Fogaraºi au înaintat un memoriuîmpãratului pentru înfiinþarea episcopiei Timiºoarei, cu propuneri concreteprivind organizarea, teritoriul ºi veniturile acesteia49. Tratativele începute înmartie 1865 s-au încheiat fãrã niciun rezultat din cauza intransigenþei pãrþiisârbeºti, deºi românii ºi-au redus semnificativ pretenþiile50. Într-un comunicatadresat opiniei publice româneºti, Andrei Mocioni arãta cã nu s-a ajuns la nicioînþelegere cu partea sârbeascã, apreciind cã „trebuie sã susþinem ºi sã cultivãmfãrã patimã ºi preocupare legãturile noastre de frãþietate cu acea naþiune. Timpulne va lãmuri referinþele ºi ne va împãca interesele reciproce”51. Optimismul luiAndrei Mocioni nu s-a împlinit, tratativele de separaþie prelungindu-se pânã laînceputul secolului XX. Deºi bãnãþenii au militat pentru o episcopie româneascãla Timiºoara, rezoluþia imperialã din 6 iulie 1865 a aprobat numai douã episcopiisufragane, la Caransebeº ºi Arad, protopopiatele bãnãþene fiind arondate lacele douã episcopii52.

Prin circulara din 25 decembrie 1864, ªaguna anunþa clerul ºi credincioºiidespre restaurarea mitropoliei române ºi reînfiinþarea episcopiei Caransebeºului,despre organizarea celor douã episcopii sufragane la Arad ºi la Caransebeº,cerând ortodocºilor din Banat sã rãmânã credincioºi faþã de episcopii lor sârbiºi pânã la numirea noului episcop de Caransebeº ºi pânã la despãrþirea deplinãa comunelor bisericeºti ºi a comunelor mixte53.48 Ibidem, p. 322-328.49 I. D. Suciu, Radu Constantinescu, op. cit., p. 859-862.50 Deputaþii români au redus pretenþiile la 500.000 fl, patriarhul a oferit numai 200.000 fl.ªaguna a pretins apoi 400.000 fl., dar deputaþii sârbi au rãmas la 200.000 fl. ºi niciomãnãstirile. I. Puºcariu, op. cit., p. 330-346.51 O privire la cele petrecute de curând la Carloviþ, în Concordia, V, 1865, nr. 30, din 20martie/2 aprilie, p. 89.52 I. Puºcariu, op. cit., p. 396-398.53 Ibidem, p. 312-314.

261

În 16 august 1865, Andrei ªaguna a adresat o circularã cãtre EpiscopiaCaransebeºului, în care lãuda credincioºii din aceastã eparhie pentru cã au avut„credinþa tare ºi mare pentru câºtigarea unei ierarhii proprii cu preoþi ºi arhiereide religie strãmoºeascã ºi naþia noastrã româneascã”. La episcopiaCaransebeºului erau arondate protopopiatele Caransebeº, Mehadia, Lugoj,Fãget, Vãrãdia, Jebel, Vârºeþ, Palanca, Panciova, Ciacova54. Sinodul mitropolitandin 6 martie 1865 a ales ºi hirotonit pe protopopul Braºovului, arhimandritulIoan Popasu, cãruia îi predã jurisdicþiunea bisericeascã ºi ºcolarã în episcopiaCaransebeºului55. Cu o lunã înainte, în 10 iulie 1865, într-o circularã cãtre preoþiidin protopopiatul Mehadia, ªaguna a transmis bucuria sa pentru înfiinþareamitropoliei române ºi anunþa numirea lui Ioan Popasu ca episcop la Caransebeº56.

Gramata mitropolitanã din 15 august 1865 menþiona cã sinodulmitropolitan din 6 martie 1865 a ales „cu o gurã ºi cu o inimã” pe Ioan Popasuca episcop „având privinþã la tãria lui cea de ortodoxie în credinþã ºi legeasfintei noastre dreptcredincioase biserici apostolice rãsãritene, apoi la râvna ºisârguinþa lui pentru biserica lui Dumnezeu ºi pentru mântuirea turmei lui Christos,precum ºi la curãþenia vieþii ºi a nãravurilor lui...fierbintea lui credinþã ºi alipirecãtre Maiestatea Sa”57. Împãratul a aprobat numirea lui Popasu în 6 iulie 186558.ªaguna l-a hirotonit, adãugând în gramatã cã acesta „va observa ºi cãtrã smerenianoastrã cinstirea, ascultarea ºi supunerea ce se cade dupã canoane ºi dupãjurãmântul depus”.

În 27 august 1865, ªaguna a transmis episcopului Popasu rãspunsulMinisterului de rãzboi privind diploma de confirmare ºi ziua de instalare înscaunul episcopal59. Arhiva ªaguna pãstreazã mãrturisirea de credinþã ºilegãmântul rostit de episcopul Popasu în faþa lui ªaguna60. La instalarea nouluiarhiereu, Ministerul de rãzboi a desemnat comisar imperial pe general maiorAnton Benco ºi ca reprezentant al mitropolitului pe episcopul Procopie alAradului.

54 I. D. Suciu, Radu Constantinescu, op. cit., p. 870-871.55 Ibidem, p. 870.56 Ibidem, p. 867-868.57 Ibidem, p. 868-870.58 Arhiva Episcopiei ortodoxe române Caransebeº, Fond bisericesc, dos. III 1865 (1-100),doc. 59.59 Ibidem, doc. 59/1865.60 ABMS, ªaguna, doc. 2174.

262

Instalarea noului episcop s-a fãcut abia în 31 octombrie/12 noiembrie1865, deoarece comisarul imperial a fost ocupat cu inspectarea regimentelorde graniþã61. La cererea comandei militare generale din 26 septembrie 1865,instalaþia s-a fãcut dupã prevederile Rescriptului declaratoriu din 1779 privitoarela instalarea episcopilor ortodocºi. Ceremonia de instalare s-a fãcut dupã unprogram stabilit de Petru Cermena cu Ioan Popasu, dupã consultarea lui AndreiMocioni62.

Nemulþumirea bãnãþenilor dupã ce li s-a refuzat o episcopie la Timiºoaras-a amplificat prin numirea lui Ioan Popasu în fruntea episcopiei Caransebeºului.Aceasta a fost exprimatã public într-un articol publicat în „Concordia” cu titlulAºteptãrile românilor bãnãþeni faþã de ierarhia românã. Articolul protestaîmpotriva faptului cã nu s-a înfiinþat o episcopie româneascã la Timiºoara ºipentru procedura de numire a episcopului, declarând cã bãnãþenii s-au aºteptatca „pe mitropolit ºi episcopi sã-i aleagã poporul”63.

Colaborarea lui Andrei ªaguna cu intelectualii bãnãþeni s-a manifestatºi în alte domenii. Cel mai apropiat colaborator a fost Meletie Drãghici, carealãturi de protopopii români din diecezele bãnãþene, pânã în 1865, a contribuitcel mai mult la consolidarea relaþiilor lui ªaguna cu bãnãþenii. Acestuia i s-aualãturat Nicolae Tincu Velia ºi Pavel Vasici, ale cãror relaþii cu ierarhul ardeleannu au fost întotdeauna cele mai bune. În schimb raporturile cu protopopii românidin Lugoj, Caransebeº, Mehadia, Oraviþa au fost deosebite între 1850-1873.

61 Andrei ªaguna, Corespondenþã, I/1, p. 158-159.62 Arhiva Mitropoliei Banatului, dosar ªaguna, neorganizat.63 Concordia, V, 1865, nr. 69, din 29 august/10 septembrie, p. 209-210.

263

THE ROMANIANS’ CONTRIBUTION TO THE RESTORATION OFTHE ROMANIAN METROPOLITAN CHURCH

Abstract

The study presents the contribution of the Romanian intellectuals andpolitical leaders to the restoration of the Romanian Metropolitan church inBanat.

In the first stage of the movement for hierarchical separation in Banat,the Romanian leaders joined Andrei ªaguna’s campaign to separate from theSerbian Metropolitan Church and restore the Romanian Orthodox MetropolitanChurch (1849–1851).

A new stage in their joined efforts was between 1860–1864, when AndreiMocioni supported the hierarchical separation in order to establish the RomanianMetropolitan Church.

The last stage was between 1864–1865, when the organization of theRomanian Metropolitan church was finally approved and the separation reallybegan , with the decisive role of Andrei Mocioni and Vincentiu Babeº.

264

FUNDAÞII, FONDURI, SOCIETÃÞI DE LECTURÃ, DONAÞII ªITESTAMENTE ÎN BISERICA ORTODOXÃ ROMÂNÃ

OGLINDITE ÎN PRESÃ (1865-1873)

Mihaela Bedecean*

Cuvinte cheie: Biserica Ortodoxã Românã, presã, fonduri, fundaþii, societãþi de lecturã,donaþii, testamenteKeywords: Romanian Orthodox Church, Press, Foundations, Funds, Reading Societies,Donations, Wills

A doua jumãtate a secolului al XIX-lea s-a caracterizat printr-odeschidere mediaticã spre acþiunile caritabile, astfel încât, în ciuda dificultãþilorfinanciare cu care s-au confruntat comunitãþile ambelor confesiuni,disponibilitatea creºtineascã înspre ajutorarea semenilor a fost surprinsã de toateziarele vremii.

În aceastã categorie se înscriu fundaþiile ºi fondurile bisericeºti,Societãþile de lecturã ale tinerilor studioºi, alãturi de donaþiile ºi testamentelefãcute în favoarea instituþiilor aflate sub patronajul ambelor confesiuni. Pe lângãpublicitatea fãcutã activitãþii caritabile, presa a fost folositã ºi ca un mijloc dereclamã pentru donatori, binevoitori cãrora situaþia financiarã le-a permis sãofere sprijin, încercându-se astfel cultivarea unor modele ce trebuiau urmate.

Atunci când li s-au oferit informaþii, redacþiile gazetãreºti au publicatstatistici referitoare la starea financiarã a fondurilor ºi fundaþiilor bisericeºti.Relatãrile proveneau din mediile bisericeºti, doar ierarhia ecleziasticã sau ceiimplicaþi direct în organizarea acestor acþiuni fiind în mãsurã sã ofere detaliiexacte.

Fondurile create în cadrul bisericilor româneºti ºi fundaþiile prinintermediul cãrora s-au oferit stipendii tinerilor români au contribuit la formareaintelectualitãþii în Transilvania. ªansa a fost fructificatã încã din secolele XVIII-

* Institutul de Istorie George Bariþiu Cluj-Napoca, str. Mihail Kogãlniceanu, nr. 12-14, e-mail: bedeceanmihaela@yahoo.com

XIX, când tinerii ardeleni s-au bucurat de bursele acordate pentru studii înuniversitãþile din þarã ºi strãinãtate1.

Urmãrind sã creeze un cler educat în efervescenþa culturalã catolicã,Viena a oferit burse de studiu pentru români, dupã realizarea unirii religioase2,care s-au concretizat în trimiterea unor tineri greco-catolici la universitãþi de peteritoriul monarhiei austriece sau la Roma.

În contrapondere, Biserica Ortodoxã Românã nu s-a bucurat de acelaºitratament din partea statului, prin urmare, primele fundaþii care au oferit stipendiiau apãrut abia la începutul secolului al XIX-lea.

Prima statisticã oficialã a fondurilor arhidiecezei ortodoxe, publicatã înpresã pe perioada asupra cãreia ne-am oprit a apãrut în Telegraful sibian3 ºi acuprins situaþia financiarã, contabilizatã în decembrie 1869. Informaþia a parvenitpe cale oficialã, datele fiind oferite consistoriului de cãtre eforia arhidiecezanã.Tabelul era concis ºi cuprindea denumirea celor 15 fonduri, iar pe coloane,sumele din „realitãþi”, cele investite în obligaþiuni, banii aflaþi în monetar, înargint ºi totalul fiecãrui fond. Cele mai consistente sume aparþineau fonduluiSidocsial (141.362 fl.) ºi seminarial (118.449 fl.), în timp ce Fondul dascãlilorsãraci avea cel mai mic capital – de 2.836 fl., dar sub 5.000 fl. înregistra ºiFondul pentru biserici sãrace, pentru personalul bisericii catedrale sau alpersonalului cancelariei consistoriale. Totalul tuturor fondurilor aflate suboblãduirea arhidiecezei ortodoxe se ridica la 618.920 fl. 98 cr.

În episcopia ortodoxã de Arad, lipsa fondurilor proprii a dus la iniþiativaepiscopului Procopiu pentru înlãturarea acestei situaþii. La 3 septembrie 1870,Ivacicovici a hotãrât înfiinþarea Fondului general diecezan stabilind ºi modalitãþileprin care acesta se putea întemeia: o contribuþie de 3 cr. venitã din partea fiecãruicredincios al eparhiei ºi donaþiile benevole oferite de comunele bisericeºti.Hotãrârea a fãcut obiectul unui circular oficial semnat de ierarh, iar pentru orãspândire rapidã, actul a fost publicat în Albina, care avea atunci un tiraj de

1 Cornel Sigmirean, Rolul fondurilor ºi fundaþiilor de stipendii în formarea intelectualitãþiiromâneºti din Transilvania în perioada iluminismului, în De la umanism la iluminism, red.Ioan Chiorean, Târgu Mureº, 1994, p. 119-130.2 Cornel Sigmirean, Aurel Pavel, Fundaþia Gojdu, 1871-2001, Târgu Mureº, 2002, p. 9;Cornel Sigmirean, Intelectualitatea ecleziasticã. Preoþii Blajului (1806-1948), Târgu Mureº,2007, p. 46-63.3 Telegraful român, 1870, 18, nr. 8, 25 ianuarie/6 martie, p. 2.

266

1200 de exemplare4, dar ºi în Federaþiunea5. Pentru a întãri decizia privindînfiinþarea Fondului, în ºedinþa din 4 septembrie 1870 consistoriul a elaboratemisul consistorial nr. 897 cons./epit.6, prin care protopresbiterilor districtualili s-a cerut sã punã în aplicare mãsurile stabilite pentru colectarea contribuþiilornecesare, act publicat de asemenea în paginile Albinei.

Episcopul Ivacicovici a fãcut public documentul7 prin care a adus lacunoºtinþa jurisdicþiunii comitatense, înfiinþarea Fondului general diecezan.

Pentru strângerea sumelor necesare fondului diecezan, protopresbiterilorli s-a trasat o nouã sarcinã, prin Circularul din 5 august 18718 semnat, în absenþaepiscopului de Arad, de protosincelul Andrei Papp. Astfel protopresbiterii, fãcândapel la ajutorul comitetelor parohiale, aveau misiunea de a strânge suma stabilitãºi de a face un raport complet asupra situaþiei generale, înaintat consistoriuluidiecezan pânã la 1 ianuarie 1872.

În acelaºi scop, al colectãrii banilor pentru fondul diecezan, vicarulepiscopesc de Oradea, Miron Romanul, a semnat Circularul 425 Epitr., din 24iulie 18729. Adresat protopresbiterilor din districtul orãdean, actul a stabilitmodalitatea de încasare ºi predare a sumelor ce reveneau drept obligaþie fiecãreicomune bisericeºti.

Deºi nevoia alcãtuirii unui fond diecezan era stringentã, aceasta trebuiacorelatã cu posibilitãþile materiale ale credincioºilor, precare în multe cazuri,lucru care nu putea fi ignorat. Drept urmare, în iunie 1873, din încredinþareaepiscopului, protosincelul Andrei Papp a semnat Circularul Nr. 908/epitr. 206,conform cãruia contribuþia personalã de 3 cr., destinatã fondului diecezan erasistatã pentru anul respectiv10. Decizia a aparþinut sinodului eparhial, cãruia i s-au adus la cunoºtinþã dificultãþile întâmpinate în teritoriu la strângerea banilor.Se notifica însã importanþa contribuþiilor benevole, de la persoane cãrora stareamateriale le permitea. De altfel, sinodul a ajuns la concluzia cã sumele de bani

4 Albina, 1871, 6, nr. 1, 3/15 ianuarie, p. 4.5 Federaþiunea, 1871, 4, nr. 9, 24 ianuarie/5 februarie, p. 3-4.6 Albina, 1870, 5, nr. 84, 27 septembrie/9 octombrie, p. 4.7 Ibidem, 1871, 6, nr. 25, 19/31 martie, p. 4. Documentul nr. 342 Epit. 106.8 Circularul nr. 878/Epit. 307, din 5 august 1871 publicat în Telegraful român, 1871, 19, nr.65, 15/17 august, p. 1 ºi în Federaþiunea, 1871, 4, nr. 89, 25 august/6 septembrie, p. 3.9 Lumina, 1872, 1, nr. 6, 10/22 septembrie, p. 1-3.10 Ibidem, 1873, 2, nr. 35, 24 iunie/6 iulie, p. 1-2.

267

strânse prin donaþii, fãcute mai ales în preajma marilor sãrbãtori au fost maiînsemnate decât cele strânse în regim de obligativitate.

În aprilie 1872, referentul senatului epitropesc Arad, asesorul consistorialPetru Petrovici a semnat ºi oferit spre publicare o statisticã completã, actualizatã,a tuturor posesiunilor active ºi pasive, precum ºi situaþia fondurilor ºi fundaþiilorde pe teritoriul eparhiei arãdene. „Memorialul” a fost tipãrit în 2 numereconsecutive ale Albinei11 ºi cuprindea inclusiv fondurile înfiinþate de particulari.Cele mai importante fonduri menþionate erau cele diecezane, 5 la numãr12, cuun capital total de 31.725 fl. 82 cr., la care se adãugau fundaþiile particulare13 ºifondurile particulare ale bisericilor14.

Acelaºi oficial a fost autorul „Conspectului banilor elocaþi în casa depãstrare Arãdana cu interese de 6%, dupã computele încheiate la finea anului1872, destinaþi pentru diferite fonduri ºi fundaþii”. Petrovici a oferit situaþiafinanciarã a fondurilor diecezane ºi particulare, alãturi de cea a fundaþiilor careaveau capitalul oferit spre pãstrare societãþii Arãdana, aºa cum se prezentaaceasta la finele lui 1872. Suma totalã a tuturor celor trei categorii se ridica la84.583 fl. 47 cr.15.

În mod concret, câteva dintre fundaþii au ajuns în paginile preseiromâneºti, aflându-se astfel în atenþia opiniei publice.

Una dintre cele mai importante fundaþii ortodoxe, Fundaþia Gojdu16 a fostîntemeiatã de cunoscutul jurist ºi om politic român Emanoil Gojdu, nãscut laOradea în 1802. Fundaþia avea drept principal scop ajutorarea tinerimii românestudioase ºi a preoþilor ortodocºi. La moartea sa, în ianuarie 1870, Gojdu lãsa o

11 Albina, 1872, 7, nr. 33, 23 aprilie/5 mai, p. 3; nr. 34, 27 aprilie/9 mai, p. 3.12 Fondul „Reºedinþa episcopeascã” (17.982 fl.), Fondul capelei din Gaiu, Fondul clerical –compus din venitul tasului al 2-lea, Fondul preparandial – venitul tasului al 3-lea ºi Fondulgeneral diecezan (6.615 fl.).13 Fundaþia Paffyana, Fundaþia Patriciu Popescu – pentru biblioteca Institutului clerical,Fundaþia Fonray, Fundaþia contelui Colomanu Almasy de Chitigház, Fundaþia Gavrilã Faur.Suma totalã a fost de 14.069 fl. 94 cr.14 Este vorba despre 9 fonduri destinate bisericilor din diverse localitãþi – cu un total de7.088 fl. 19 cr.15 Lumina, 1873, 2, nr. 4, 25 ianuarie/6 februarie, p. 3.16 Stelean Boia, Fundaþia „Emanuil Gozsdu” (1870-1952), Arad, 2006, p. 17-31; CornelSigmirean, Aurel Pavel, op. cit., p.38-42; Ion Georgescu, Fundaþia Emanuil Gojdu în sprijinulstudenþilor ºi elevilor români din Austro-Ungaria, în MA, 17, 1972, 7-8, p. 358-362; NicolaeCordoº, Maria Magdalena Jude, Contribuþii documentare referitoare la Emanuil Gojdu ºi

268

imensã avere, dispunând prin testament ca aceasta sã fie folositã în scopurileenunþate.

În Congresul Bisericesc din toamna aceluiaºi an, în ºedinþa din 13octombrie s-a luat în dezbatere problema Fundaþiei Gojdu17. Congresul, în sensulliterei testamentare, primea averea ºi dispunea un raport exact despre stareaacesteia. Deputatul Varga, plenipotentele mitropoliei a dezvãluit celor prezenþicã averea activã a fundaþiei era de 443.406 fl., iar cea pasivã de 131.546 fl. Înconformitate cu dispoziþiile testamentare, Congresul avea dreptul de a controlaîntreaga avere, iar în urma discuþiilor în plen s-a hotãrât ºi informarea autoritãþilorpolitice, dupã ce raportul privind starea Fundaþiei era validat în plenul CongresulNaþional Bisericesc. Propunerea a plecat de la Babeº ºi a fost susþinutã dedeputatul George Ioanovici, ambii considerând cã prin aceasta nu era periclitatãautonomia bisericeascã, ci se deschidea o poartã spre colaborarea cu autoritateapoliticã, mai ales cã în cazul unor fraude în averea fundaþionalã trebuia sã seapeleze la bunãvoinþa regimului.

În plenul Congresului s-a citit întregul testament, pentru ca cei prezenþisã fie la curent cu toate dispoziþiile prevãzute de fondator. Exprimândrecunoºtinþã vãduvei Melina Gojdu, Congresul a hotãrât oficierea de parastaseanuale în data de 9 februarie, ziua de naºtere a testatorului. Ideea parastasuluiîn amintirea lui Gojdu a revenit în discuþie la sediul mitropolitan din Sibiu.Astfel, Consistoriul arhidiecezan întrunit în ºedinþã la 23 ianuarie 187118

reamintea întregului cler al arhidiecezei deciziile cu privire la memoriamecenatului: parastase în toate bisericile ortodoxe la data de 9 februarie (ziuanaºterii sale) ºi cu ocazia tuturor sinoadelor, când preoþilor li se cerea sã citeascãla slujbe biografia ºi actul testamentar. În plus, fiecare comunitate era îndatoratãa cumpãra portretul lui Gojdu, pentru ºcoalã ºi bisericã, achiziþie care se puteaface prin intermediul tipografiei arhidiecezane.

fundaþia sa, în AMN, 1989-1992, 26-30, p. 573-590; Maria Berényi, Viaþa ºi activitatea luiEmanuil Gojdu (1802-1870), Giula, 2002, p. 134-141; Mircea Pãcurariu, Istoria BisericiiOrtodoxe Române, III, Bucureºti, 1994, p. 96; Antonie Plãmãdealã, Românii din Transilvaniasub teroarea regimului dualist austro-ungar, 1867-1918, Sibiu, 1986, p. 52.17 Telegraful român, 1870, 18, nr. 82, 15/27 octombrie, p. 1-4; Federaþiunea, 1870, 3, nr.108, 23 octombrie/4 noiembrie, p. 2; Gazeta Transilvaniei, 1870, 38, nr. 91, 3 decembrie/21 noiembrie, p. 1.18 Telegraful român, 1871, 19, nr. 10, 4/16 februarie, p. 1.

269

Sub impulsul cercurilor mitropolitane, Ivacicovici a semnat un circular încare îndemna la pãstrarea vie a memoriei lui Gojdu, recomandând preoþilor sãsãvârºeascã slujbele de pomenire19. Pentru a veni în sprijinul clerului, Lumina publica„Schiþe din biografia fericitului fondator Manuil Gojdu, completate de IoanRussu”20, care s-au dorit un model pentru discursurile ce trebuiau rostite lacomemorãri.

O altã fundaþie care a funcþionat în cadrul bisericii ortodoxe a fostFundaþia Zsigaianã21. Despre aceastã fundaþie au fost tipãrite în presã doar douãextrase din Protocoalele Consistoriului diecezan arãdean, din 21 iulie 186622 ºidin 10 iulie 186923. Ambele acte comunicau situaþia financiarã a fondului,respectiv balanþa venituri-cheltuieli ºi în ambele cazuri aceasta era negativã.Astfel, în primul raport datoria era de 91 fl., iar în cel de-al doilea de 16 fl.Veniturile au fost asigurate din arenda casei fundaþionale, în valoare de 1.080,respectiv 1.220 fl., în timp ce cheltuielile au fost împãrþite între repararea sediuluifundaþiei ºi întreþinerea alumnilor. Abia în 1873, într-un document elaborat desinodul eparhial Arad, fundaþia a fost amintitã în cadrul unui raport general,constatându-se o fericitã redresare economicã, dovadã fiind capitalul de 18.000fl. înregistrat în acel moment24, deºi nu se ofereau niciun fel de explicaþii pentruaceastã revigorare financiarã.

Informaþii rarefiate s-au regãsit în presã despre Fundaþia Vasile Moga25.Erau doar ºtiri care interesau în acel moment, adicã organizarea unor concursuripentru bursele oferite. Nu avem nicio evaluare generalã sau anualã a situaþieiasociaþiei, date referitoare la istoricul acesteia sau la rezultatele obþinute pânãîn acel moment.

19 Lumina, 1873, 2, nr. 3, 21 ianuarie/2 februarie, p. 1.20 Ibidem, p. 1-2.21 Nicolae Zsiga, comerciant ºi filantrop român, nãscut în octombrie 1790, în Bihor ºidecedat în noiembrie 1870, la Oradea. Din 1854 a oferit câte un stipendiu în valoare de 50fl. pentru 20 de tineri ortodocºi. În 1864 a înfiinþat fundaþia ce i-a purtat numele, cu uncapital de 40.000 coroane. A oferit ajutor studenþilor merituoºi de la gimnaziul din Beiuº, acontribuit la renovarea de biserici, precum turnul bisericii din Oradea pentru care a oferit4.000 coroane22 Telegraful român, 1869, 17, nr. 60, 31 iulie/12 august, p. 2; Albina, 1866, 1, nr. 49, 31iulie/12 august, p. 4.23 Telegraful român, 1869, 17, nr. 60, 31 iulie/12 august, p. 2.24 Lumina, 1873, 2, nr. 22, 29 aprilie/11 mai, p. 7.25 Vasile Moga (1774-1845) nãscut la Sebeº. Episcop ortodox al Transilvaniei între 1810-1845.

270

Presa anunþa cã în ºedinþa consistorialã sibianã din 19 septembrie 1870se aproba concurs pentru 3 stipendii ale fundaþiei episcopului Moga26. Primabursã, de 200 fl. se adresa studenþilor la Universitate sau Politehnicã, iar celelalte2, a câte 50 fl. fiecare, erau oferite gimnaziºtilor sau studenþilor la ºcolile reale.Doritorii trebuiau sã trimitã la Consistoriul arhidiecezan din Sibiu actele necesare,care sã certifice cã erau români ortodocºi, aveau rezultate bune la studii, eraulipsiþi de mijloace materiale, iar în acel moment nu beneficiau de vreun altstipendiu la o altã fundaþie. Cei care fãceau dovada de rudenie cu episcopulaveau un regim preferenþial.

La fel ca ºi în cazul Fundaþiei Moga, despre Fundaþia Francisc-Iosifianãinformaþiile s-au redus la anunþarea unor concursuri. Întrucât patru stipendiºtiai Fundaþiei au încãlcat statutele acesteia, eforia arhidiecezanã a scos locurile laconcurs, fãrã însã a indica litera statutului sau a preciza motivele concrete dincauza cãrora s-a ajuns la acea situaþie27. Aflãm doar cã este vorba despre 2stipendii, a câte 200 fl. v.a., pentru studii superioare ºi alte 2, a câte 100 fl.,pentru studenþii de la academiile din Imperiu. Documentele necesare erau atestatde maturitate, de paupertate, de moralitate, de botez în religia ortodoxã, toateînaintate mitropolitului ca preºedinte al fundaþiei.

Una dintre familiile cu greutate în mediul cultural, politic ºi naþionalromânesc a fost familia Mocioni28, care a creat o reþea de stipendii pentru tineriiromâni interesaþi de studiile universitare. Iniþiativa bine-venitã ºi apreciatã a datroade, astfel cã în deceniul 1861-1870 prin intermediul Fundaþiei Mocioni aufost acordate peste 240 de burse29.

Despre aceastã fundaþie singura informaþie din presã a provenit dinFamilia30, cãreia Vincenþiu Babeº i-a oferit o statisticã a stipendiilor ºi ajutoarelordistribuite pe anul ºcolar 1864-1865. Este vorba despre o listã care cuprindea

26 Telegraful român, 1870, 18, nr. 76, 24 septembrie/6 octombrie, p. 4.27 Ibidem, 1866, 14, nr. 69, 1/13 septembrie, p. 4.28 Mocioni – familie de oameni politici ºi intelectuali români din Banat. Pentru perioada decare ne-am ocupat s-au remarcat Andrei Mocioni (1812-1880) academician, membru alSenatului Imperial din Viena între 1860-1867 ºi Alexandru Mocioni (1841-1909), nepot alcelui dintâi, deputat în Parlamentul de la Budapesta (1865-1874), primul preºedinte alPartidului Naþional Român din Banat ºi Ungaria, creat în 1869.29 George Cipãianu, Stipendii acordate de familia Mocioni ºi formarea intelectualitãþiiromâneºti în perioada 1866-1870, în AIIA Cluj, 22, 1979, p. 429-446.30 Familia, 1865, 1, nr. 4, 5/17 iulie, p. 7-8.

271

33 de nume ale tinerilor care s-au bucurat de ajutoare, rãspândiþi la studii în maimulte oraºe din Imperiu sau din afara acestuia. Cei mai mulþi bursieri, 9 lanumãr, studiau la Pesta; era vorba despre 7 juriºti ºi 2 elevi la gimnaziu, care aubeneficiat de sume cuprinse între 200 ºi 60 fl., apoi în Arad ºi Timiºoara, câte 4bursieri pentru fiecare centru, toþi elevi ai gimnaziilor, care au primit între 80 ºi24 fl. fiecare, cea mai mare sumã revenind unui elev în clasa a VII-a de gimnaziu,iar cea mai micã unui boboc din anul I gimnazial. La Viena erau 3 juriºti, cuburse de 100, 50 ºi 40 fl. Zece burse s-au repartizat spre Beiuº, Oradea, Debreþin,Seghedin ºi Lugoj, câte 2 pentru fiecare centru, destinate elevilor de la gimnaziuºi cuprinse între 200 ºi 50 fl., cea mai mare, de 200 fl., fiindu-i repartizatã luiVictor Babeº, elev în clasa a II-a la Gimnaziul din Lugoj. Ultimele 3 burse auaparþinut unor elevi de la gimnaziile din Sibiu ºi Criºul Mare ºi pictorului NicolaePopescu, student la Roma, unde se perfecþiona în arta picturii. Suma totalãpentru cele 33 de burse se ridica la 3.000 fl., dar la aceasta s-au adãugat ajutoareîn bani pentru doi tineri sãraci cu rezultate foarte bune la învãþãturã, unul elevîn clasa a V-a la gimnaziul din Timiºoara ºi cel de-al doilea student la ºcoalarealã din Vârºeþ.

În ciuda faptului cã nu am recuperat alte informaþii din presã despreaceastã asociaþie, din lista publicatã prin bunãvoinþa lui Vicenþiu Babeº putemdesprinde câteva concluzii. În primul rând, observãm cã a existat un numãrmare de beneficiari ai fondului, iar aceºtia nu au fost doar studenþi, ci ºi elevi.Având în vedere sumele vehiculate putem aprecia cã situaþia financiarã a fostuna modestã, nu a existat un capital de zeci de mii de florini care sã facã dovadaunei abundenþe materiale. Este însã lãudabil cã repartiþia fondurilor nu a þinutcont de criteriul geografic, iar fondatorul, deºi bãnãþean, a oferit tuturor tinerilorromâni ortodocºi posibilitatea de a primi sprijin, singura condiþie fiind bazatãpe meritocraþie.

În biserica ortodoxã au existat fundaþii întemeiate de oameni cu stare,care au dorit sã ofere ajutoare, exprimând foarte clar opþiunea privind destinaþiabanilor. Sunt însã asociaþii care nu s-au impus conºtiinþei colective, întrucât le-a lipsit anvergura materialã. Ziarele, prin informaþii scurte, mici anunþuri saucomunicate, ne-au fãcut cunoscute câteva dintre acestea.

Aºa au fost Fundaþia Arhimandritului Patriciu Popescu31, direcþionatãspre ajutorarea bibliotecii Institutului Teologic din Arad, Fundaþia baronului

31 Lumina, 1873, 2, nr. 22, 29 aprilie/11 mai, p. 5.

272

Forray32, pentru ajutorarea persoanelor care ocupau postul de învãþãtor înlocalitatea Sãvârºin, Fundaþia lui Coloman Almásy33, pentru preoþii ºi învãþãtoriidin Chitighaz.

Presa a semnalat cazul unor persoane foarte bogate, care ºi-au permissã întemeieze fundaþii, un exemplu în acest sens fiind cel al Anei Alexandrovici,nãscutã Popovici, din Lugoj, decedatã în 29 aprilie 186534. Fiicã de negustor ºisoþie de avocat fãrã urmaºi, aceasta lãsa în urmã o avere ce cuprindea o casãmare în Lugoj, douã livezi, douã vii, mai multe hectare de pãmânt, bani ºiobiecte din aur ºi argint. Dorinþa testamentarã prevedea înfiinþarea a patrufundaþii, de a cãror administrare urma sã se îngrijeascã parohia ortodoxã deLugoj. Pentru creºterea fetelor s-a preconizat întemeierea Fundaþiei OrtodoxãRãsãriteanã a Anei Alexandrovici35, cãreia i s-au lãsat ca moºtenire locuinþa,împreunã cu o sumã de bani pentru construirea unei anexe care sã mãreascãastfel spaþiul iniþial. Cerinþa fondatoarei era ca învãþãtorii sã fie români ortodocºi,sã aibã cunoºtinþe suficiente pentru a pregãti o fatã pentru viaþã ºi sã cunoascãmai multe limbi strãine (obligatoriu germana sau franceza). Apoi erau prevãzuþi8.000 fl. pentru înfiinþarea unei Fundaþii pentru ajutorul studenþilor români, alte8.000 pentru o Fundaþie a vãduvelor române ortodoxe din Lugoj, 2.000 fl.pentru o Fundaþie a românilor ortodocºi sãraci din oraº. Pentru realizarea tuturorfundaþiilor menþionate, testamentul prevedea funcþionarea unei epitropiiconstatatoare, alcãtuitã din ºapte persoane, credincioºi români ortodocºi, dintrecare douã erau indicate ca fiind protopresbiterul de Lugoj ºi cel mai bãtrânparoh din oraº, ceilalþi cinci fiind laici36.

În 1873, pe teritoriul Consistoriului din Oradea activau 13 fundaþii, cuun capital total de aproape 20.000 fl.37.

32 Ibidem.33 Ibidem.34 Telegraful român, 1865, 13, nr. 47, 17/29 iunie, p. 1-2; Albina, 1866, 1, nr. 83, 26 octombrie/7 noiembrie, p. 2-4.35 Victor Lãzãrescu, Fundaþiile lugojene în sprijinul elevilor ºi studenþilor bãnãþeni, în MB,35, 1985, 11-12, p. 128-138; Cornel Sigmirean, Istoria formãrii intelectualitãþii româneºtidin Transilvania ºi Banat în epoca modernã, Cluj-Napoca, 2000, p. 236; Dorel Cherciu,Bisericã ºi societate. Eparhia Caransebeºului în timpul episcopului Ioan Popasu (1865-1889). Tezã de doctorat, Cluj-Napoca, 2001, p. 236.36 Telegraful român, 1865, 13, nr. 48, 20 iunie/2 iulie, p. 1-2.37 Lista fundaþiilor ºi a capitalului aferent fiecãreia se gãseºte în Protocolul sinodului eparhialArad din 1873, fiind discutatã în ºedinþa a IV-a din 18/30 aprilie 1873. Dintre fundaþii s-au

273

Nu a existat, în presã, o abundenþã a informaþiilor privind fundaþiilebisericeºti, ci mai degrabã doar ºtiri cu caracter general, cu ajutorul cãrora sepot contura câteva constatãri. Crearea de fundaþii a fost un curent prezent încadrul ambelor biserici româneºti, încadrat într-o preocupare generalã a vremii,cu menþiunea cã românii aveau deficienþe la acest capitol, comparativ cu altenaþiuni. Desigur, orice efort de a întemeia o atare asociaþie de ajutorare puteaprimi numele de fundaþie, în conformitate cu dorinþa întemeietorului, darorganizaþii solide, care sã-ºi dovedeascã în termeni reali utilitatea nu au fostfoarte multe. Este vorba despre deosebirile care s-au impus din punct de vederematerial ºi care au creat diferenþe majore între asociaþiile denumite generic cuacest titlu ºi preluate sub aceastã formulã ºi în presã. Nu pot fi comparatefundaþiile cu un capital de câteva sute de mii de florini, gen Gojdu, cu simplefundaþii întemeiate în diferite localitãþi, care se bazau pe sume nesemnificative,deºi niciun efort nu trebuia ignorat. Pentru puþine dintre fundaþiile despre cares-a fãcut vorbire în presã avem informaþii complete, majoritatea materialelorfiind sumare. Totuºi se poate aprecia cã scopul acestor instituþii era, în primulrând, acela de a oferi sprijin material tinerilor dornici de învãþãturã, apoi pentrususþinerea preoþilor sau bisericilor, uneori pentru scopuri culturale. Pentru aputea beneficia de sumele aflate în conturile fundaþiilor trebuiau îndepliniteanumite condiþii, întotdeauna prevãzute în actele testamentare care reglementaufuncþionarea organizaþiei. Regulile generale pentru tinerii doritori în obþinereaunor burse se refereau la situaþia ºcolarã, cea financiarã ºi de cele mai multe ori,la apartenenþa confesionalã. Orice încãlcare sau nerespectare a prevederiloriniþiale atrãgea dupã sine retragerea beneficiului. Ziarele româneºti nu au oferitinformaþii din care sã rezulte o imagine clar conturatã a acestui tip de asociaþii,nici în privinþa numãrului lor exact, nici în ceea ce priveºte situaþia materialã, ciau acreditat mai degrabã faptul cã acest gen de preocupare exista printre români,iar rezultatele s-au tradus prin susþinerea formãrii unei elite intelectuale sauecleziastice.

amintit: Fundaþia Zsigaianã (18.000 fl.), Fundaþia Faur (1.500 fl.), Fundaþia Rozsa (840fl.), Fundaþia Takácsi (840 fl.), Fundaþia Ioanovici (200 fl.), Fundaþia Crãciun Papu (200fl.) – toate în Oradea ºi Fundaþia Contesei Csáky din Apateul Unguresc (1.700 fl.), FundaþiaVenter în Borodul Mare (80 fl.), Fundaþia Nicolae Zsiga din Beiuº (4.000 fl.). Vezi raportulintegral în Lumina, 1873, 2, nr. 22, 29 aprilie/11 mai, p. 7.

274

Un capitol special în istoria actelor de caritate a fost crearea fondurilorpentru urmaºii preoþilor, acestea fiind prezente atât în biserica ortodoxã, cât ºiîn cea greco-catolicã.

Despre Fondul preoteselor ortodoxe vãduve existã puþine referiri înpresã. Ziarul oficial al mitropoliei a publicat circularul nr. pres. 338, din 6decembrie 1871, al mitropolitului Andrei ªaguna38, în care se anunþa dispoziþiatestamentarã conform cãreia fondului îi revenea surplusul realizat din venituriletipografiei arhidiecezane, estimat la 500-600 fl. Hotãrârea a iscat nemulþumiriîn rândul unei pãrþi a clerului, care a gãsit potrivit sã-ºi exprime dezacordul înziarul braºovean Gazeta Transilvaniei. Astfel, un articol anonim venit „de lângãMediaº” obiecta faþã de decizia lui ªaguna39, atacând-o din mai multe punctede vedere. În primul rând, suma decisã spre a spori capitalul fondului era socotitãinsuficientã, date fiind condiþiile dificile de subzistenþã ale multor vãduve depreoþi. Prin analogie, întrucât ºi situaþia materialã a preoþilor era nesatisfãcãtoare,autorul era nemulþumit cã nu s-au alocat fonduri ºi pentru aceastã categorie.Punctul nevralgic era însã tocmai decizia mitropolitanã privind gestionareasumelor obþinute din activitatea tipografiei. Considerând cã doar proprietarilorlegali li se putea permite sã dispunã prin dispoziþii testamentare repartizareaanumitor fonduri, autorul credea cã ªaguna ºi-a depãºit mult atribuþiile. Astfel,în calitate de administrator temporar al tipografiei, acesta nu ar fi trebuit sãdirecþioneze fondurile unei instituþii ce era proprietatea arhidiecezei ºi nupersonalã, creând în acest fel un precedent periculos pentru bisericã ºi cauzândcomplicaþii neprevãzute. Pentru a-ºi susþine teoria, autorul aducea în discuþieadministrarea averii arhidiecezane, asupra cãreia nici consistoriul ºi nicipreºedintele acestuia nu aveau puterea de decizie, fãrã acordul sinoduluiarhidiecezan care stabilea bugetul anual. Prin urmare, eforia arhidiecezanã erasomatã public sã lãmureascã de ce testamentul mitropolitului a fost extins asupraunor bunuri ce erau proprietatea arhidiecezei, cerându-se totodatã explicaþiilegate de suma stabilitã pentru fondul vãduvelor preotese, cei 500-600 fl., sumãdespre care autorul articolului credea ar fi trebuit hotãrâtã de o adunare sinodalãºi nu de o singurã persoanã, chiar dacã era vorba despre mitropolit. Nu amgãsit însã în Telegraful român sau în paginile altor ziare româneºti vreun rãspunsdin partea forurilor mitropolitane.

38 Telegraful român, 1871, 19, nr. 99, 9/21 decembrie, p. 1.39 Gazeta Transilvaniei, 1872, 35, nr. 2, 5/17 ianuarie, p. 2.

275

În restul provinciei, în protopresbiteratul Timiºoarei, protopopul MeletieDreghici invita clerul ºi poporul la o adunare generalã, în 17/29 septembrie1872, pentru a discuta despre înfiinþarea unui fond în favoarea vãduvelor depreoþi ºi a orfanilor acestora40. Lãudând iniþiativa, ziarul eparhiei ortodoxe deArad accentua cã iniþiativa era în conformitate cu „autonomia ºiconstituþionalismul bisericii”41, recomandând ºi învãþãtorilor sã urmeze exemplul.

În ceea ce priveºte Societãþile de lecturã ale tinerilor ortodocºi42, acestealipsesc aproape total din presa vremii. Singura excepþie a fost societateateologilor din Arad, care a editat ziarul Speranþa, în care s-au publicat, în câtevarânduri, informaþii despre asociaþia literarã.

În primul sãu numãr43 revista a fãcut o prezentare a societãþii, înfiinþatãla 26 octombrie 1867. Expunerea, semnatã de notarul Zaharia Popovici, s-adorit un raport pentru anul ºcolar 1867-1868. Înfiinþatã la iniþiativa unui grupde clerici ºi având sprijinul profesorilor de la Institutul teologic arãdean, asociaþiaavea drept scop lecturarea foilor periodice, a opurilor nou apãrute, audiereaunor comunicãri ºtiinþifice, þinta finalã fiind îmbogãþirea nivelului de culturã almembrilor. Pe parcursul primului an de activitate s-au derulat 19 întâlniri, pentrutoate existând protocoale consemnate de notarul Societãþii. Schema deconducere cuprindea posturi care s-au regãsit în asociaþii similare: preºedinte,notar, bibliotecar, casier, dar ºi un controlor teolog de curs. Biblioteca ocupa oparte specialã a raportului. Aceasta cuprindea 338 volume de carte, cu predilecþiedin domeniul teologic, dar ºi o colecþie de ziare, apãrute dupã 1850, fiindconsemnatã cu satisfacþie trimiterea gratuitã a ziarelor Transilvania ºi Amvonul.Informaþiile legate de fondurile aflate în casa societãþii erau minime. Nu existaudate despre taxa plãtitã de membri, despre felul în care se colectau banii,publicându-se doar menþiunea cã mai multe persoane au fãcut donaþii în folosulasociaþiei. În primul an de existenþã s-au prezentat 38 de elaborate ºtiinþifice,cele mai multe fiind cuvântãri bisericeºti sau nuvele.

Peste alte câteva numere44 în ziar se publica un nou Raport, semnat deacelaºi Zaharia Popovici, care prezenta activitatea pe anul ºcolar 1868-1869,40 Lumina, 1872, 1, nr. 4, 1/13 septembrie, p. 16.41 Ibidem, nr. 6, 10/22 septembrie, p. 24.42 Despre societãþile culturale ale tinerilor români vezi Eugenia Glodariu, Asociaþiile culturaleale tineretului studios român din Monarhia Habsburgicã, 1860-1918, Cluj-Napoca, 1998,p. 33-50.43 Speranþa, 1869, 1, nr. 1, 1/13 februarie, p. 4.44 Ibidem, nr. 5, 1/13 aprilie, p. 37.

276

încã aflat în derulare în acel moment. Cu excepþia bibliotecarului ºi notarului, înfuncþiile de conducere regãsim alte persoane. Prima ºedinþã a avut loc la datade 26 noiembrie, pentru semestrul I fiind întrunite 9 asemenea adunãri.Constatãm o creºtere a fondului bibliotecii, care a înregistrat 428 volume decarte, 18 ziare româneºti, 1 ziar maghiar ºi 3 periodice germane. Tot la capitolulnoutãþi, raportul menþiona înfiinþarea unui cabinet de lecturã, dar ºi stabilireaunor relaþii de colaborare cu teologii de la institutele teologice din Sibiu,Caransebeº ºi Cernãuþi, în ºedinþele societãþii citindu-se corespondenþa primitãde la aceºtia, o lecturã cu accente naþionale, patriotice.

Odatã cu reapariþia Speranþei, ºtirile despre Societatea de lecturã ateologilor arãdeni reapar în paginile gazetei. În numãrul 2 din 187245, s-a descrisºedinþa de constituire pe anul în curs, din data de 1 noiembrie 1871. Era punctatãcuvântarea profesorului Iosif Goldiº, în calitate de conducãtor al Societãþii,care s-a concentrat pe starea actualã a clerului ºi a bisericii ortodoxe, dar ºi pemisiunea preoþilor în ajutorarea naþiunii, extinsã de la rolul de pãstori spirituali,pânã la acela de propagatori ai luminãrii culturale. Corespondenþa amintea doarnumirea celor 5 oficiali din comitetul de conducere, în frunte cu preºedinteleGeorgiu Popovici, aleºi în unanimitate.

Un material cuprinzãtor despre gruparea literarã arãdeanã se regãsea înnumãrul 746, unde a fost publicat integral Statutul societãþii. Dezbãtut în ºedinþaa VIII-a, din 4 ianuarie 1872, semnat de preºedintele ºi notarul în funcþie, actula fost aprobat de episcop la 14 martie 1872. Documentul cuprindea 37 deparagrafe, împãrþite în 7 capitole: scopul, mijloacele, membrii, obligaþiilemembrilor, drepturile membrilor, oficialii ºi modificarea statutelor. Sunt prevederiobiºnuite, care au apãrut ºi în cazul altor asociaþii de lecturã. Ca ºi procedurãde funcþionare, cu excepþia ºedinþelor de lucru, era prevãzutã o ºedinþã publicãanualã, dar ºi „prelegeri publice”, desfãºurate la una, douã sau trei luni, în careerau prezentate „comunicate ºtiinþifice”. La aceastã ultimã categorie de întruniriputeau participa, pe lângã membri, doar persoane invitate, care plãteau o taxãpentru „favoarea” de a fi oaspeþi. Statutul defineºte 3 categorii de membri:ordinari – elevii Institutului teologic, pãrtinitori – cei care ofereau ajutor de

45 Ibidem, 1872, 3, nr. 2, 15 ianuarie, p. 17. Vezi ºi Maria Berényi, Românii din Ungaria deazi în presa românã din Transilvania ºi Ungaria secolului al XIX-lea. 1821-1918. Documente,Giula, 1991, p. 49-50.46 Speranþa, 1872, 3, nr. 7, 1 aprilie, p. 6-8.

277

orice fel societãþii ºi onorari – persoane publice cu merite deosebite în bisericaortodoxã sau viaþa culturalã a românilor, cãrora li se conferea aceastã calitate.

Nu existau clauze speciale, regulamentul de funcþionare fiind asemãnãtorcu alte acte similare. Despre ºedinþa publicã anualã, ziarul publica un singuranunþ47, legat de întrunirea acesteia, fãrã a oferi detalii despre desfãºurare.

Singura publicaþie, cu excepþia propriului ziar, care a oferit informaþiidespre Societatea arãdeanã a fost Familia48, unde s-a publicat un foarte scurtanunþ despre ºedinþa inauguralã din toamna lui 1872. Nici Telegraful român ºinicio altã publicaþie cu simpatii ortodoxe nu a publicat articole despre grupulde lecturã din Arad. O explicaþie ar fi cã asociaþia avea propriul ziar, unde seofereau toate informaþiile, astfel încât conducerea Societãþii nu a trimis ºtiricãtre alte redacþii.

Acelaºi ziar publica, în acelaºi ton laconic, câteva rânduri despresocietãþile de lecturã ale teologilor din Caransebeº ºi Sibiu. Era consemnatãºedinþa de inaugurare de la Caransebeº, din 5/17 octombrie 1872, sub preºedinþiaprof. Filaret Musta49, aceleaºi date sumare existând ºi pentru Sibiu, unde primaadunare a avut loc pe data de 1 octombrie, sub conducerea profesorului IoanPopescu50. Se menþiona cã societatea sibianã tipãrea o publicaþie proprie subnumele de „Musa”51, fãrã a se oferi alte detalii.

Societãþile ortodoxe nu au avut o vizibilitate excesivã în ziarele vremii,comparativ cu cele ale bisericii unite, un motiv fiind ºi acela cã au fost mai puþinnumeroase. Excepþia grupului literar-bisericesc de la Arad confirmã regula.Marele avantaj pentru acesta a fost faptul cã, având propria revistã a avutasiguratã mediatizarea. Telegraful mitropolitan s-a þinut departe de acest gende subiecte ºi, aºa cum era de aºteptat, în presa de coloraturã ortodoxã nu amgãsit informaþii despre societãþile de lecturã unite.

În ceea ce priveºte organizarea, funcþionarea, modul de desfãºurare alacþiunilor ºi scopul societãþilor, liniile generale au fost aceleaºi, ca ºi cele regãsiteîn biserica unitã, astfel încât putem spune cã a existat un model, urmat de cãtreorganizatori.

47 Ibidem, nr. 11, 1 iunie, p. 92.48 Familia, 1872, 8, nr. 48, 26 noiembrie/8 decembrie, p. 11.49 Ibidem, nr. 44, 29 octombrie/10 noiembrie, p. 11.50 Ibidem.51 Ibidem.

278

Un alt punct comun a fost legat de susþinãtorii acestor asociaþii. Eraupersonalitãþi ale vieþii ecleziastice ºi culturale, reprezentative pentru zonageograficã în care funcþiona organizaþia, dar uneori cu reverberaþii naþionale.

Un loc central în rapoartele trimise spre publicare au ocupat bibliotecilesocietãþilor, de unde se poate deduce importanþa acordatã acestora. Se constatão preocupare pentru îmbogãþirea fondului de carte, uneori în paginile ziarelorfiind desfãºurate listele noilor achiziþii sau ale persoanelor care s-au învrednicitsã ofere donaþiile. Ca o notã aparte, meritã subliniat locul pe care-l ocupã ziareleromâneºti pe rafturile bibliotecilor. Pe lângã multitudinea de titluri, apareîmbucurãtor faptul cã redacþiile unor gazete de peste Carpaþi au ales sã-ºi trimitãnumerele în Transilvania.

Materialele apãrute în presã au sosit pe adresele redacþiilor fiindexpediate de oficiali ai societãþilor, mândri de propriile realizãri pe care doreausã le facã cunoscute publicului larg, poate chiar în speranþa obþinerii unui sprijinmaterial din partea unor confraþi binevoitori.

Fãrã a întemeia neapãrat fundaþii care sã le poarte numele au existatcreºtini care au întocmit testamente, prevãzând împãrþirea averii lor în scopuricaritabile. Aºa a fost cazul familiei Nedelcu Alexandru, proprietar în Pesta, careîmpreunã cu soþia sa Ana, nãscutã Hauptman, au dispus prin act testamentar caîntreaga avere de 40.000 fl. sã fie utilizatã pentru înfiinþarea, la Lugoj, a unuiInstitut pentru creºterea copiilor români sãraci52. Recunoscãtor pentru gestulde binefacere, episcopul Popasu a emis circularul Nr. 1284/1866 prin care rugapreoþii ca numele donatorilor sã fie pomenit în toate bisericile diecezei „în veciivecilor”. Consistoriul diecezan, adunat în ºedinþã extraordinarã la 22 septembrie1866, mulþumea binefãcãtorilor ºi aproba fãrã rezerve gestul episcopului53.

Ioan Criºan din Pãuliº a oferit bisericii ortodoxe din localitate, prindispoziþie testamentarã, a treia parte a averii sale, lãsând la latitudinea preotuluimodul de utilizare a banilor54.

Existã ºi persoane care nu au considerat confesiunea o piedicã în relaþiileinterumane, ci dimpotrivã au socotit de cuviinþã sã ofere ajutor tuturor românilor.Un exemplu relatat de Federaþiunea a fost cazul lui Ioan Gabriel Vaida55. Fost

52 Vezi Telegraful român, 1866, 14, nr. 80, 9/21 octombrie, p. 2; Albina, 1866, 1, nr. 75, 5/17 octombrie, p. 2; Cornel Sigmirean, op. cit., p. 240.53 Albina, 1866, 1, nr. 75, 5/17 octombrie, p. 2.54 Speranþa, 1871, 2, nr. 3, 3 februarie, p. 24.55 Ibidem, 1869, 2, nr. 21, 16/28 februarie, p. 4.

279

casier la banca austriacã din Sibiu, decedat la 1 februarie 1869, acesta a dorit caaverea sa sã fie împãrþitã atât ortodocºilor, cât ºi greco-catolicilor din mai multecomunitãþi româneºti. Astfel, testamentul prevedea crearea de stipendii înfavoarea studenþilor români lipsiþi de mijloace materiale, fãrã deosebire deconfesiune, pentru care aloca 4.000 fl., oferind alte 3.000 fl. ºcolii greco-catolicedin Glod, locul sãu natal. A stabilit ajutoare pentru mai multe biserici: cea greco-catolicã din Glod, cea greco-catolicã din Sibiu, dar ºi pentru biserica ortodoxãdin suburbia Josephstadt din Sibiu ºi cea din Cluj. Pentru susþinerea Astrei actultestamentar prevedea o donaþie de 200 fl., în ultima clauzã specificându-se casumele rãmase sã fie împãrþite între spitalul Francisc Iosif din Sibiu ºi spitalulCarolineu din Cluj. Deºi averea nu a fost considerabilã, ridicându-se la maximum10.000 fl., Vaida a dorit ca beneficiarii acesteia sã fie români, fãrã a condiþionaajutorul de apartenenþa confesionalã. A direcþionat fondurile spre domeniile cuprobleme, oferind donaþii studenþilor sãraci, dar merituoºi, ºcolilor, bisericilor,neuitând însã nici latura culturalã ºi pe cea umanitarã. Gestul sãu, apreciat deFederaþiunea, era oferit ca un exemplu de urmat, în speranþa cã rezultatelepozitive nu vor întârzia sã aparã în cel mai scurt timp.

În aceiaºi termeni elogioºi vorbea ziarul Patria56 despre Iova Popovici57,al cãrui testament prevedea ca întreaga avere sã fie folositã în scopuri naþionaleºi culturale, beneficiari fiind românii, fãrã deosebire de confesiune.

Donaþiile testamentare, deºi nu au fost ceva neobiºnuit, nu au reprezentattotuºi un fenomen de masã. Cazurile unor persoane care au ales sã ofere întreagaavere bisericii, ºcolii sau pentru susþinerea unor scopuri culturale au apãrutsemnalate în paginile ziarelor, însoþite de mulþumiri ºi de îndemnul adresat tuturorcelor cu posibilitãþi de a urma asemenea exemple. În general, donatorii au avutîn vedere ajutorarea confesiunii cãreia îi aparþineau, dar au fost ºi exemple încare nu s-a þinut cont de acest lucru. Cea mai mare parte a banilor au fostdestinaþi bisericilor, învãþãmântului, creãrii unor fundaþii spre ajutorarea tinerilorstudioºi. Scopurile culturale sau caritabile au apãrut mai rar în acteletestamentare.

Ambele biserici româneºti au avut printre enoriaºi oameni cu stare careau ales sã redacteze testamente în favoarea instituþiilor ecleziastice. Desigur,56 Patria, 1871, 1, nr. 17, 27 noiembrie/9 decembrie, p. 3.57 Gesturile lui Iova Popovici, negustor în Lugoj au mai apãrut în presã, acesta primindmulþumiri publice pentru ajutoarele trimise bisericii din Cristian, judeþul Braºov, locul naºteriisale. Vezi Gazeta Transilvaniei, 1869, 32, nr. 91, 26 noiembrie/8 decembrie, p. 2.

280

aici nu am luat în discuþie ierarhia ortodoxã, ai cãrei membri au fãcut importantedonaþii ºi în timpul vieþii, întreaga avere fiind oferitã altarului pe care l-au slujit,ori unor scopuri ºcolare, caritabile.

Eforturile depuse pentru înfiinþarea fundaþiilor sau pentru acþiunilecaritabile au ajuns în media româneascã ºi au fost fãcute cunoscute publiculuilarg, iar încercãrile fondatorilor au fost lãudabile, mai ales dacã avem în vederenecesitatea unor asemenea acþiuni printre români, deficitari la acest capitol.

FOUNDATIONS, FUNDS, READING SOCIETIES, DONATIONS ANDWILLS IN THE ORTHODOX CHURCH, MENTIONED BY THE PRESS

(1865-1873)

Abstract

The foundations and the fund raisings were among the charitableactivities in the second half of the 19-th century together with the readingsocieties, donations and last wills in favour of the church.

The press was used as a means of advertising the donors. The press didnot give much information about these institutions of charity and help, we findrather general information about them. The institutions were meant to supportthe young students, priests and the church. The Romanian papers offeredinformation to prove the Romanians’ concern in supporting them. The outcomeof their effort was the formation of the intellectual and ecclesiastical elite.

281

BAZELE RELAÞIILOR INTERNAÞIONALE ALE LUMIICULTURALE CLUJENE. LEGÃTURILE INTERNAÞIONALE

ALE FACULTÃÞII DE MATEMATICÃ ªI ªTIINÞE ALENATURII DIN CADRUL

UNIVERSITÃÞII „FERENC JÓZSEF”

Artur Lakatos*

Cuvinte cheie: Universitatea din Cluj, relaþii internaþionale, peregrinatio academica,intelectuali ardeleni.Keywords: University of Cluj, International relations, Peregrinatio academica, Transylvanianelites.

O datã cu secolul XVI-lea, viaþa culturalã a Transilvaniei a suferit, dinmai multe motive, o dezvoltare rapidã ºi semnificativã. Unul din cele maiimportante a fost situaþia la nivelul politicilor de puteri europene, iar un altul, lafel de important, fiind reprezentat de efectele Reformei ºi Contrareformei, careau adus competiþie acerbã pentru credincioºi între diferitele confesiuni, aceastãrivalitate manifestându-se de multe ori ºi în sensuri constructive.

Dupã datele unei statistici, pânã în 1520 au fost identificaþi 2494 deperegrini ardeleni1. În cazul a 521 persoane existã date cã ar fi obþinut ºi diplomede absolvire. Universitãþile din Bologna, Padova, Praga, Cracovia ºi Viena pãreaua fi favoriþii acestora2.

În urma cercetãrilor efectuate de regretatul profesor Tonk Sándor, aufost identificate urmãtoarele centre universitare europene la care au studiatperegrini de origine transilvanã (în parantezã – anul menþionãrii primului peregrincunoscut):

Altdorf (1618), Amsterdam (1663), Anglia – localitate neidentificatã(1553), Basel (1530), Viena (1519), Bologna (1523), Braunsberg (1585),* Instituþia Prefectului judeþului Cluj, B-dul 21 decembrie, nr. 58, Cluj-Napoca, email:lakatos_artur_lorand@yahoo.com

1 Gaál György, Egyetem a Farkas utcában, EMT, Kolozsvár, 2002, p. 12.2 Barabás Béla, Joó Rudolf (eds), A kolozsvári magyar egyetem 1945-ben ( A Bolyai Egyetemszervezésének válogatott dokumentumai), Magyarságkutató Intézet, Budapest, 1990, p. 18.

Bremen (1618), Brünn (1603), Cambridge (1623), Darmstadt (1627), Devenler(1645), Dillingen (1625), Dordrecht (1691), Dorpat, Tartu (1636), Elbing(1614), Ferrara (1534), Frankfurt/O. Oderafrankfurt (1540), Franeker (1597),Freiburg (1607), Gdansk (1603), Genf (1544), Geifswald (1644), Gröningen(1632), Halle (1695), Hamburg (1633), Harderwijk (1648), Heidelberg (1562),Helmstedt (1588), Herborn (1619), Ingolstadt (1594), Italia (sic! la fel ca ºi încazul Angliei- n.a.) (1523), Jena (1550), Köln (1522), Königsberg (1579),Krakovia (1521), Leiden (1616), Polonia (1660), Leipzig (1522), Londra (1631),Marburg (1573), Montpelliére (1561), Napoli (1552), Germania (1576), Nürnberg(1652), Olomouc (1583), Orléans (1667), Oxford (1600), Padova (1533), Paris(1543), Poznan (1569), Praga (1597), Rakow (1617), Riga (1634), Roma (1581), Rostock (1562), Siena (1585), Stettin (1618), Strasbourg (1542), Torun (1614),Utrecht (1635), Venezia (1561), Vilnius (1584), Wittenberg (1522), Zerbst (1604),Zurich (1694)3.

În 1565, în timpul domniei principelui Ioan Sigismund, Dieta PrincipatuluiTransilvan a hotãrât organizarea unui colegiu; acest plan – destul de mãreþ pentruepoca respectivã - nu s-a realizat4, seriozitatea concepþiei care a stat la baza safiind însã ilustratã prin faptul cã între profesori ar fi fost invitaþi celebri intelectualiai vremii: Petrus Ramus ºi Calsio Curio5. Principele reformat Gabriel (Gábor)Bethlen a fondat un Colegiu protestant (Collegium Academicum) la Alba Iulia în1622, la care i-a invitat pe mai mulþi savanþi maghiari ºi occidentali ai vremii.Acesta însã a fost ruinat ºi ars de invazia tãtarã din 16586. Dupã acesta, nu a maiexistat în Transilvania nici o instituþie majorã de învãþãmânt superior de rangeuropean, tinerii dornici de studiu fiind nevoiþi sã se îndrepte spre Occident cuscopul de a obþine diplome universitare.

Încã din secolul al XIV-lea, registrele ºi documentele majoritãþiiuniversitãþilor europene ne oferã menþiuni referitoare la prezenþa studenþilortransilvãneni în cadrul acestora. Pânã spre sfârºitul secolului al XV-lea estevorba mai mult de tineri clerici, situaþia schimbându-se treptat în secolul urmãtor.În aceastã perioadã „timpurie”, cei mai mulþi tineri studioºi s-au orientat în

3 Viktor Karády, Lucian Nastasã, The University of Kolozsvár/Cluj and the Students of theMedical Faculty (1872-1918), Ethnocultural Diversity Resource Center, Budapest/Cluj, 2004.p. 29.4 Barabás, Joó, Joó Rudolf, op. cit., p. 18.5 Ibidem.6 Jakó Zsigmond, Írás, könyv, értelmiség, Bukarest, 1977, p. 16.

284

primul rând cãtre centrele culturale ºi administrative mai apropiate din punct devedere geografic (Viena, Cracovia), iar apoi spre Italia umanistã ºi renascentistã.În paralel, alþii au fãcut cunoºtinþã cu ideile Reformei în centrele culturale elveþieneºi germane. Dupã trecerea Principatului la protestantism, elitele reformate ardeleneau dezvoltat relaþii intense cu aceste centre, nu numai din motive religioase saucultural-ºtiinþifice, ci ºi din motive politice, aceste relaþii fiind, într-o oarecaremãsurã, ºi o manifestare de ostilitate moderatã/independenþã faþã de putereaHabsburgicã, austriacã ºi catolicã prin tradiþie. La începutul secolului al XVII-lea erau mai strânse relaþiile cu centrele protestante germane, la rândul lor aflatesub stãpânirea unor suverani în general antihabsburgici (Wittenberg, Heidelberg,Heilbronn, Strassburg etc.). În urma izbucnirii Rãzboiului de Treizeci de Ani, întimpul cãruia, sub Gabriel Bethlen ºi George Rákóczy I, Principatul s-a remarcatîn Europa ca putere militarã independentã de Imperiul Otoman, peregrinii ardeleniau cãlãtorit mai departe, înspre centrele din Anglia ºi Olanda. Printre aceºtia s-anumãrat, de exemplu, Apáczai Csere János, care a studiat în universitãþile ºicolegiile din Utrecht7, Frankeker, Leiden ºi Hardejwijk8 din Olanda. Activitateasa a pus bazele învãþãmântului instituþionalizat calvin în Transilvania.

O contribuþie absolut remarcabilã din acest punct de vedere l-a avutprincipele Gabriel Bethlen care, pe lângã întemeierea Colegiului din Alba Iulia,a creat mai multe fundaþii, prin care a putut finanþa studiul mai multor sute deperegrini pe teritoriu german, numai Colegiul reformat clujean al lui Apáczaibeneficiind, mai târziu, în urma acestuia de treizeci de burse în Germania9.

Pe parcursul secolelor urmãtoare, sub stãpânirea habsburgicã, au ajunsîn Transilvania un numãr de personalitãþi semnificative pentru dezvoltareaculturii, dintre care vor fi menþionate aici doar douã: italianul Biasini ºi englezulJohn Paget.

Întemeietorul primei ºcoli de scrimã la Cluj a fost Gaetano Biasini, soldatitalian ce a ajuns aici în epoca rãzboaielor napoleoniene ºi care a decis sã-ºicontinue viaþa în oraºul de pe Someº. A reuºit, în 1818, sã-ºi înfiinþeze propriasalã de scrimã, în clãdirea „Redout” (clãdirea Muzeului Etnografic de azi – n.n.)

7 Deák Árpád, Apáczai Csere János iskolánkba költözött, discurs þinut în 24 mai 1995,publicat în Apáczai Csere János líceum évkönyve, 1999-2000, p. 10-11.8 Henk van den Graaf, Apáczai Németalföldön, în Apáczai líceum évkönyve, 1995-1996, p.6.9 Gál István, Magyarország és az angolszász világ, Országos Széchenyi Konyvtár, Budapest,2005, p. 76.

285

cu sprijinul contelui Ferenc Béldi. Printre discipolii lui s-au numãrat MiklósWesselényi, Farkas Sándor Bölöni, Ádám Kendeffy, Lajos Jósika etc. Bölöni afost cel care a reuºit sã transforme iniþiativa într-o societate pe acþiuni10. În aceeaºiperioadã s-a format ºi prima asociaþie de tir al oraºului11.

Dacã Gaetano Biasini era iniþial un simplu soldat, ajuns aici dinîntâmplare, din cauza rãzboiului, medicul englez John Paget a ajuns aici dinmotive sentimentale, urmare a cãsãtoriei sale cu nepoata baronului Miklós Jósika,Polyxena. Activitãþii lui i se datoreazã primele reprezentaþii clujene din repertoriullui Shakespeare12, iar în 1844 a fondat un English Reading Club în oraº. A avuto contribuþie valoroasã la revista „Erdélyi Gazda”, în care a scris articole înlimba maghiarã13. A fost bun prieten cu etnograful János Kriza ºi din aceastãcauzã a organizat, în cadrul Colegiului Unitarian, un sistem de burse înstrãinãtate, care a fost funcþional pânã în secolul XX-lea14.

La rândul lor, mulþi intelectuali de origine clujeanã au cãlãtorit printoatã lumea, contribuind prin aceasta la îmbogãþirea culturii lor generale, precumºi la rãspândirea a diferite cunoºtinþe despre lume în mediul autohton. Astfel,Jordán Tamás Kolozsvári, nãscut în 1539 la Cluj, ºi-a urmat studiile înuniversitãþile din Wittenberg, Paris, Montpellier, Basel, Zürich, Padova, Bologna,Pisa ºi Roma, desfãºurând activitãþi în domeniul matematicii, fizicii ºi al istoriei15.József Haller a desfãºurat activitãþi misionare în Bolivia16, iar Gábor Balázs acãlãtorit prin toatã America de Sud, prin Alpii Cordilieri ºi prin Pampasul dinArgentina17. Tot clujean a fost Farkas Sándor Bölöni, absolvent al colegiuluiunitarian18, care, în urma celei mai importante cãlãtorii efectuate, a scris carteaCãlãtorie în America de Nord.

10 Killyéni András, Sportélet a reformkori Kolozsváron, în Korunk, octombrie 2006, nr. 10.p. 35-39.11 Misangyi Ottó, Marschalkó Teofil, A magyar sport, p 916, în Az ezeréves Magyarország,1939, p. 913-941.12 Gál István, op. cit., p. 206.13 Ibidem, p. 243-244.14 Ibidem, p. 146-14715 Ibidem, p. 314-315.16 Ibidem, p. 243.17 Ibidem, p. 244.18 Ibidem, p. 115.

286

Momentul ca oraºul Cluj ºi regiunea reprezentatã de acesta sã îºi aibã oinsituþie proprie, localã, de învãþãmânt superior, recunoscutã ca ºi universitate, avenit în anul 1872. În urma Ausgleichului Austro-Ungar, la Cluj s-a înfiinþat adoua universitate a Ungariei, dupã cea din Budapesta, care a fost denumitã,dupã împãratul þãrii, Franz Iosif. Numai în urma înfiinþãrii acestuia va urmafondarea altor universitãþi de pe teritoriul pãrþii maghiare din imperiu: doi animai târziu, în 1874, va fi înfiinþatã universitatea de la Zagreb, iar în 1912, celedin Debrecen ºi Pozsony (Bratislava)19. Dupã modelul francez, între facultãþileînfiinþate în 1872 nu s-a regãsit Teologia20. Doar în 1895 a fost înfiinþatã oFacultate de Teologie Reformatã21. Limba de predare în Universitate a fostlimba maghiarã, limbile ºi literaturile românã ºi germanã primind doar câte ocatedrã de specialitate22, fapt ce i-a nemulþumit în principal pe români, locuitoriimajoritari ai Transilvaniei. Începând din 1895, au fost admise la studii ºi femei23.Deºi universitatea clujeanã era consideratã de a fi, din punctul de vedere aleducaþiei ºi cercetãrii, una provincialã, având un rol secundar în comparaþie cucea de la Budapesta, nu se poate trece cu vederea peste procesul de dezvoltareînregistrat în cele câteva decenii de existenþã, fapt uºor de surprins atât dinpunctul de vedere cantitativ, cât ºi din cel calitativ. De exemplu, în 1872, la celepatru facultãþi iniþiale (Facultatea de Filologie, Lingvisticã ºi Istorie, Facultateade Drept ºi ªtiinþe Administrative de Stat, Facultatea de Matematicã ºi ªtiinþeale Naturii, respectiv Facultatea de Medicinã) au fost înregistraþi 258 de studenþi;pânã în 1910 acest numãr a crescut de zece ori, atingând astfel - cel puþin dinpunct de vedere cantitativ - nivelul universitãþilor din Torino, Lyon, Bordeauxºi Toulouse24.

Deºi, date fiind condiþiile logistice ºi infrastructurale ale celei de a douãjumãtãþi al secolul al XIX-lea, se poate afirma cã rolul relaþiilor internaþionaleale universitãþii era departe de importanþa acestora din ziua de azi, acestea nuerau însã cu totul neglijate. Chiar dacã intensitatea ºi frecvenþa lor erauincomparabil mai mici decât a acelora din ziua de azi, ele erau, totuºi, existente

19 Dobszay Tamás, Magyarország kulturális élete a dualizmus idején, p 469, în Magyarországtörténete a 19 században, ed. Gergely András , Budapest, 2005.20 Karády, Nastasã, op. cit., p. 29.21 Ibidem, p. 31.22 Barabás, Joó, Joó Rudolf, op. cit., p. 20.23 Karády, Nastasã, op. cit., p. 37.24 Joó, Barabás, Joó Rudolf, op. cit., p. 20.

287

ºi importante. Au existat aproape toate tipurile de interacþiuni existente ºi astãzi:înºtiinþarea ºi primirea unor înºtiinþãri din partea altor instituþii similare despreanumite evenimente de interes major, atât pozitive, cât ºi negative; interacþiuniprivind aprovizionarea de materiale, mai ales profesionale ºi didactice, care însine reprezenta ºi un schimb de informaþii între instituþiile de învãþãmânt superior;vizite oficiale în strãinãtate ºi cãlãtorii în scopul documentãrii ºtiinþifice în alteþãri; primirea unor oaspeþi de marcã ºi acordarea unor titluri de Doctor HonorisCausa. În urmãtoarele pagini vom trece în evidenþã câteva dintre acesteaevenimente, într-o ordine cronologicã, pe baza documentelor de arhivã, careau avut loc în timpul existenþei la Cluj al Universitãþii Ferec József.

Prima manifestare identificatã de autorul acestui articol în documentelede arhivã este cererea depusã de profesorul Entz Géza, datatã la 1 februarie1872, prin care cere un ajutor de 500 korona pentru acoperirea unor cheltuielicu ocazia cãlãtoriei de documentare în Germania, vizitã în cursul cãruia intenþionasã viziteze institute zoologice nemþeºti25. Într-un alt proces verbal, înregistratcu ocazia consiliului profesoral din 6 februarie 1875, se gãseºte adoptarea uneihotãrâri conform cãreia erau achiziþionate, prin abonare, publicaþiile Academieidin Paris26. O vizitã oficialã se înregistreazã la 3 mai 1879 când, sub preºedinþiadecanului Entz Géza, se face primirea oficialã, cu mult fast, a arhitectuluiministerial Kolberger, cu ocazia vizitei sale care a durat trei zile, în perioada 6-8 a acestei luni.

Într-un proces verbal din 1884 se gãseºte înºtiinþarea cã un student afost exmatriculat de la universitatea din Viena27. Nu sunt precizate nici motivul,nici împrejurãrile acestui fapt nefericit, însã faptul cã universitatea clujeanã aprimit o astfel de înºtiinþare dovedeºte cã se þinea cont de existenþa sa. O altãmenþiune similarã se gãseºte într-un alt proces verbal care se menþioneazãexmatricularea unui student la drept de la academia de la Pozsony28. În acelaºian, un angajat al universitãþii, mecanicul Süss Nándor, a fost chemat la Pestapentru întemeierea unui atelier mecanic modern, cu acoperire centralã la nivelul

25 Magyar Országos Levéltár, Csongrád megyei Levéltár, (în continuare MOL. CsML) Szeged.Szegedi Ferenc József Tudományegyetem Matematikai és Természettudományi Karánakiratai. 1-es doboz. 1872/73-1893/94. Kari Ülések jegyzõkönyve. VIII 3. 1. 101/1872/73.26 MOL.CsML. 146/1874/75.27 MOL.CsML. 1769/1884/85.28 MOL.CsML. 143/1884/85.

288

întregii þãri29. Tot în acest an, Universitãþii îi revin cinci burse de stat în domeniulmineralogiei ºi geologiei30, iar într-o ºedinþã din 22 septembrie 1877 sunt discutateobiectele cu care instituþia urma sã participe la Expoziþia Mondialã de la Paris31.

Alte menþiuni privind efectuarea unor delegaþii ºi cãlãtorii de documentarese regãsesc în alte procese verbale ale ºedinþelor de consiliu profesoral. Astfel,facultatea de Matematicã ºi ªtiinþe ale Naturii îºi dã aprobarea pentru trimitereala ministerul de specialitate a cererii profesorului de mineralogie Gábor Benkõ cuprivire la acordarea unor sume pentru acoperirea cheltuielilor de drum pe care îlefectuase în strãinãtate în scopul documentãrii32. În cursul anului imediat urmãtor,profesorul Antal Koch efectueazã o delegaþie oficialã la Londra, la un congresgeologic internaþional33. Pe parcursul anului universitar 1892-1893, profesorulSchlesinger efectueazã un stagiu de cercetare-documentare la Berlin, întorcându-se acasã tot în aceeelaºi an34, ºi fiind, ulterior, abilitat la universitate35. Nu toatecazurile în care a fost solicitat ajutorul de stat privind acoperirea cheltuielilor unordocumentãri au avut, însã, o rezolvare fericitã. În 10 noiembrie 1893, facultateaeste nevoitã sã consemneze cu regret faptul cã cererea de bursã în strãinãtate alui Péter Szabó nu a fost aprobatã36.

O invitaþie de o destul de mare însemnãtate, prin care specialiºtiiuniversitãþii erau invitaþi la congresul internaþional de radiologie de la Liége, afost recepþionatã în 23 iunie 190537. În 9 octombrie acelaºi an este primitã oinvitaþie la conferinþa internaþionalã împotriva alcoolismului38, iar în 22 decembrieeste primitã o invitaþie la conferinþa internaþionalã de pedagogie din Mexic39.

Un eveniment de maximã importanþã privind recunoaºtereainternaþionalã a Universitãþii a avut loc la sfârºitul anului 1906 ºi începutul celui

29 MOL.CsML. 195/1884/85.30 MOL.CsML. 57/1884/85.31 MOL.CsML. 76/1887/88.32 MOL.CsML. 187/1885/86.33 MOL.CsML. 212/1887/88.34 MOL.CsML. 71/1892/93.35 MOL.CsML. 412/1892/93.36 MOL.CsML. 97/1893/94.37 MOL. CsML. Szegedi Ferenc József Matematikai és Természettudományi Karának iratai.1904/5-1913/14. Kari ülések jegyzõkönyve. VIII. 3. 3-as doboz. 707-1904/5.38 MOL.CsML. 176-1905/6.39 MOL.CsML. 273-1905/6.

289

urmãtor. Cu ocazia Consiliului Profesoral din 22 noiembrie 1906 este cititãinvitaþia rectorului Politehnicii de la Praga, la aniversarea de 100 de ani aexistenþei acestei instituþii40. La acest eveniment sãrbãtoresc a fost delegat decanulfacultãþii, profesorul Dr. Schlesinger Lajos, în 23 februarie 1907. Tot cu aceastãocazie este delegat, pentru aniversarea a 700 de ani de la moartea lui V.Aldrovandi, celebratã la universitatea de la Bologna, profesorul Aladár Richter41.Ambii profesori ºi-au exercitat datoria de reprezentare cu cea mai mareresponsabilitate. Prestaþia lui Richter a fost atât de bine apreciatã încât, în urmaprezenþei sale acolo în data de 21 iunie 1907 a fost amplasatã o medalie de amintireîn Institutul de Botanicã al Universitãþii42. O altã aniversare importantã din acestan a fost aceea a Societãþii Geologice Londoneze, la care a fost delegat GyulaSzádeczky43.

În 19 decembrie 1907 se hotãrãºte, cu ocazia unui Consiliu, obþinerealistei de preþuri de la firma Wilhelm Planhauser pentru achiziþionarea unorinstrumente pentru laboratorul de fizicã44. În anul imediat urmãtor, la ºedinþa din2 aprilie 1908, se înregistreazã o invitaþie la un congres la Viena, precum ºiprimirea catalogului ilustrat de la Deutsches Museum de la Münich, care se refereala instrumentele mecanice ºi maºinile acestuia45. O altã scrisoare, prezentatã cuocazia ºedinþei din 18 martie 1909, conþine însã informaþii mai puþin fericite.Rectorul universitãþii de la Marburg trimite o circularã prin care înºtiinþeazãcelelalte universitãþi despre dispariþia (probabil furtul - n.n.) unei teze de doctoratîn domeniul fizicii electrotehnice, rugând sã fie înºtiinþat în cazul apariþiei unorinformaþii despre aceasta46.

Faptul cã nu numai profesorii se deplasau în lume, ci ºi studenþii, esteilustrat prin procesul verbal încheiat cu ocazia ºedinþei din 25 noiembrie 1909,în care se consemneazã acordarea a 25 de koroane pentru trimisul universitãþiila congresul studenþesc de la Pécs, pentru cheltuielile de drum47. În ºedinþa din16 decembrie 1909 se acceptã sprijinirea intenþiei lui Gyula Szádeczky de a

10 MOL.CsML. 145-1906/7.41 MOL.CsML. 294-1906/7.42 MOL.CsML. 463-1906/7.43 MOL.CsML. 374-1906/7.44 MOL.CsML. 154-907/8.45 MOL.CsML. 414-907/8.46 MOL.CsML. 590-908/9.47 MOL.CsML. 258-909/10.

290

participa la Congresul de Geologie de la Stockholm, ºi este transmisã pentruacceptare la Minister solicitarea unui ajutor de 1000 de korona, ca acoperire acheltuielilor de drum48.

În 17 martie 1910 este primitã invitaþia oficialã a universitãþii de la Berlinpentru aniversarea centenarului existenþei acesteia. Facultatea îl propune careprezentant pe profesorul Lajos Schlesinger. În cadrul aceleiaºi ºedinþe seînregistreazã cererea de bursã în strãinãtate a Elvirei Valentini, care solicitã2000 korona pentru cheltuielile de drum49. În 28 aprilie 1910, profesorulSzádeczky este propus ca reprezentant al facultãþii la Congresul Geologic de laStockholm, unde au fost invitaþi specialiºtii clujeni50.

În 7 mai 1910 se acceptã o delegare, pe baza unei invitaþii, la SimpozionulInternaþional de Botanicã de la Bruxelles51. Beneficiarul acesteia era profesorulAladár Richter care, conform raportului sãu, a cãlãtorit pânã la Bruxelles înperioada 11-28 mai, destinaþia finalã nefiind singurul obiectiv al acestui drum.El a mai vizitat, în timpul cãlãtoriei sale, grãdinile botanice de la Viena, Nürnberg,Frankfurt ºi Breslau ºi a participat ºi la deschiderea grãdinii botanice de laBerlin52.

În 23 iunie 1910, profesorul Aladár Richter, care, în acel moment, eradirectorul grãdinii botanice clujene, ºi Lajos Walz, inspector la grãdina botanicã,solicitã 3000, respectiv 2000 korona pentru acoperirea cheltuielilor de drum,în vederea efectuãrii unei cãlãtorii prin toatã Europa, pentru studierea grãdinilorbotanice importante. Planul lor de drum includea vizitarea unor institute despecialitate din Sankt Petersburg, Helsingborg, Berlin, Groeningen, Kew-Gardan, Cambridge, Edinburgh, Kiel, Geneva, La Mortala ºi Roma. Tot cuaceastã ocazie Zoltán Sziládi cerea, pentru deplasãrile sale la congreseleinternaþionale de la Bruxelles ºi Graz, 6000 de korona pentru acoperireacheltuielilor de drum53.

În data de 17 octombrie 1910, Aladár Richter, reîntors din cãlãtorie,propune, cu ocazia ºedinþei profesorale a facultãþii, acordarea titlului de doctorhonoris causa urmãtoarelor personalitãþi: împãratului Germaniei, Wilhelm al

48 MOL.CsML. 281-909/10.49 MOL.CsML. 547-909/10.50 MOL.CsML. 600-909/1051 MOL.CsML. 606-909/1052 MOL.CsML. 658-909/10.53 MOL.CsML. 721-909/10.

291

II-lea, lui Dr. Engler Adolf, consilier secret guvernamental, profesor universitar dinbotanicã la Berlin, lui Dr. Ehrlich Paul, consilier secret guvernamental în domeniulpoliticii de sãnãtate ºi director de spital, ºi lui Hata Kitatakares, om de ºtiinþãjaponez. Profesorii facultãþii au votat separat, cu aceastã ocazie, propunereareferitoare la împãratul Wilhelm pentru acest titlu, fiind vorba despre un „capîncoronat”54. Împãratul a fost ales în mod oficial Doctor Honoris causa în 7decembrie 191055.

La 3 februarie 1911 profesorul Richter ºi inspectorul Walz solicitã ºiprimesc bani pentru repetarea turneului din anul precedent: Richter 3500, Walz2500 de Koroane56. La 6 aprilie 1911 István Apáthy primeºte pentru a participala masa rotundã de ºtiinþe biologice de la Napoli un concediu ºi un ajutor dedrum de 1000 koroane57. În 11 aprilie 23, Elvira Valentini îºi cere prelungireabursei sale în strãinãtate58. În 26 septembrie 1912 Richter ºi Walz primesc încão datã un ajutor de drum: Richter 1000, Walz 600 koroane59. Iar în luna imediaturmãtoare, Zoltán Szilády primea, pentru studii în strãinãtate, 2000 de koroanede la guvern60.

Un eveniment major din punctul de vedere al relaþiilor internaþionaleale universitãþii a avut loc în anul 1911. Cu ocazia ºedinþei din data de 5 octombrie1911, s-a decis ca pentru locul ocupat pânã în acea clipã de profesorul Fejér,care îºi schimbase locul de muncã, sã nu se organizeze concurs, ci sã fie invitatprofesorul Dr. Alfred Haar, de la Politehnica din Zürich61. Profesorul Haar aacceptat invitaþia, fapt confirmat în 9 noiembrie 191162.

Acest fapt ilustreazã cã Universitatea Ferenc József de la Cluj, chiardacã nu se numãra printre cele mai importante din Europa, dispunea de anumiterelaþii consolidate în þãrile europene, conducerea universitãþii ºi a facultãþilorcunoscând realitãþile academice de pe continent ºi întreþinând contacte cupersonalitãþi valoroase din acest domeniu. Existau destule instituþii din oraºele

54 MOL.CsML. 194-910/11.55 MOL.CsML. 194-910/11.56 MOL.CsML. 455-910/11.57 MOL.CsML. 555-910/1158 MOL.CsML. 672-910/11.59 MOL.CsML. 235-912/13.60 MOL.CsML. 337-912/13.61 MOL.CsML. 193-911/12.62 MOL.CsML. 237-911/12.

292

mari ai Europei dispuse sã îi accepte pe clujeni în calitate de parteneri, de la nivelulunor simple înºtiinþãri pânã la cooperãri internaþionale de mai mare amploare, detipul conferinþelor ºi meselor rotunde. Mai mult decât atât, au existat chiarpersonalitãþi de la universitãþi destul de importante care au acceptat posturi detitulari la universitatea din Cluj.

Desigur, se mai pot spune multe despre relaþiile internaþionale ale acesteiuniversitãþi. De exemplu, faptul cã István Apáthy a fondat, în 1909, unul dincele mai moderne institute de Biologie din Europa, la care a adus o serie decercetãtori strãini de valoare precum S. Molliére din München, S. Platon dinBaltimore, J. Boeke din Amsterdam, V. Widakovich din Buenos Aires etc63.

Din câte s-a putut observa din documentele de arhivã, majoritatealegãturilor internaþionale ale universitãþii erau în Europa, mai ales cu instituþii ºiorganizaþii din Europa de Vest. Se poate observa o orientare filogermanã, faptexplicabil prin realitãþile internaþionale politice ale vremii. Par a fi absentelegãturile cu instituþiile de învãþãmânt ale popoarelor vecine ºi apropiate dinpunct de vedere geografic: sârbe, greceºti, bulgare, ruse, ºi chiar ºi cele cuinstituþiile româneºti din România, fapt regretabil din perspectiva europenismuluisecolului al XXI-lea, deoarece a fost ratat, prin aceasta, un mijloc important deapropiere, colaborare ºi intercunoaºtere a culturilor vecine. Era toleranþei, abunei colaborãri între diferite culturi ºi a aplicãrii ideilor multiculturale a venitîn istoria universitarã clujeanã doar la sfârºitul secolului al XX-lea.

63 Karády, Nastasã, op. cit., p. 36.

293

BASES OF CULTURAL INTERNATIONAL RELATIONS OF ACADEMICLIFE IN CLUJ. INTERNATIONAL RELATIONS OF THE FACULTY OF

MATHEMATICS AND NATURAL SCIENCES OF THE „FERENC JÓZSEF”UNIVERSITY OF CLUJ

Abstract

In this paper, we are dealing with an important, but relatively unexploredissue in Romanian historiography, the issue of International relations of culturalinstitutions of Transylvania, in the case of our paper, international relations ofthe Faculty of Mathematics and Natural Sciences of the Ferenc Jozsef Universityof Cluj in the period 1872-1914.

In the introduction of our paper, we tried to reflect on roots of culturalrelations of Transylvanian intellectual life, based on the phenomenon ofperegrinatio academica, relations of early Transylvanian scholars, documentedrelations with Western European centers of intellectual and cultural life.

In the bulk of this study, we presented the particular case of one of theFaculties of the first State University ever founded in the city of Cluj, the FerencJozsef University. Following to the Ausgleich and transforming the HabsburgianEmpire in the Austro-Hungarian Monarchy, was considered to be a veryimportant issue the founding of new University structures in cities like Cluj,Pozsony or Zagreb, in the idea of development and modernization, which meantto centers for regional cultural life.

In our case study, we focused at one particular Faculty, the Faculty ofMathematics and Natural Sciences’ International links, based on unpublishedArchive materials, found in the Hungarian National Archives from Szeged.Using these references, we can form a quite complete mosaic-like picture ofthe realities of that specific era, regarding travels of teachers and researchers ofthe University in purposes of scientific work, teachers invited from otheruniversities to the Ferenc Jozsef, student mobility, participation of theUniversity’s representatives on major events in life of other similar institutionsetc.

294

DOTAÞIA PREOÞILOR ORTODOCªI ROMÂNI DINCOMITATUL TIMIª LA SFÂRªITUL SECOLULUI AL XIX-LEA

ªI ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA

Alina Lioara Covaci*

Cuvinte cheie: dotaþie, sesie parohialã, regulament, Episcopie, Sinoade eparhiale, CongresNaþional Biserticesc;Mots clé: Les revenus, parcelle paroisse, le règlement, ¾ Évêché, les Synodes diocésains, leCongrès National de ¾ Église

Preoþii ortodocºi români din Banat ºi Transilvania, la fel ca ºi învãþãtoriiconfesionali erau plãtiþi pânã spre sfârºitul secolului al XIX-lea de cãtrecomunitate. În cazul preoþilor, pe lângã daniile credincioºilor se adaugã ºiuzufructul sesiilor parohiale.

În 1870, Congresul Naþional Bisericesc prin Dispoziþiile generale laregularea parohiilor, stabilea ca veniturile anuale ale preoþilor sã se împartãdupã clase în întreaga mitropolie. Clasificarea intra în sarcina Sinoadeloreparhiale, dar pentru a exista totuºi o uniformitate, consistoriile eparhiale urmausã formeze pentru fiecare protopopiat o comisie compusã din protopop ºi doimireni. Aceastã comisie, deplasându-se în fiecare comunã aduna date privindaverea bisericii, numãrul ºi dotaþia preoþilor, numãrul credincioºilor. Dateleadunate pe protopopiate erau trimise pentru dezbateri Sinoadelor eparhiale,care trebuia sã elaboreze un proiect ce urma sã fie analizat în congres1.

Sinodul arhidiecezan din 1871 stabilea cã preoþii slujitori în parohiilede clasa I aveau un salariu de 800 florini v. a., din clasa a II-a 600 fl., iar dinclasa a III-a 400 fl. Pentru stabilirea dotaþiei preoþilor se luau în calcul veniturilerezultate din cultivarea pãmântului sau alte venituri anuale. În cazul în careacestea nu erau suficiente, se calculau veniturile din taxele stolare, apoi

* Liceul Teoretic ,,Traian Vuia” Fãget, judeþul Timiº, e -mail: alinadt21@yahoo.com.

1 Protocolul Congresului Naþional Bisericesc 1870, Sibiu, 1870, p. 141 – 142

contribuþia anualã a credincioºilor în bani sau produse. Dacã nici atunci veniturilenu erau suficiente, s-a admis acceptarea ajutorului de la stat2.

În 1872, Sinodul arãdean acceptã principiile enunþate de Sinodularhidiecezan, dar însãrcineazã Consistoriul sã ia mãsuri pentru reducereaparohiilor ºi creºterea salariilor preoþilor. În ce priveºte clasele de salarizare,Consistoriul urma sã formeze pentru fiecare protopopiat o comisie compusãdin protopop sau alt preot ºi doi mireni pentru a constata averea parohiilor ºicât plãtesc credincioºii cãtre fisc. Prelucrând datele adunate din parohii, celedouã consistorii urmau sã elaboreze un proiect pentru îmbunãtãþirea salariuluipreoþilor. Potrivit Regulamentului provizoriu pentru îndeplinirea parohiilor îndieceza românã gr. or. a Aradului din 1876, ca venit sigur pentru preot erasalariul în numerar, la fel ca ºi în Arhidiecezã, venitul curat din sesia parohialã,calculat dupã media ultimilor cinci ani, birul în produse (media pe ultimii cinciani), venitul stolar, alte prestaþii3.

Pentru ameliorarea dotaþiei preoþilor, mitropolia a dat un circular princare sfãtuia parohiile sã creeze fonduri parohiale ºi protopresbiterale dincontribuþiile benevole ale credincioºilor, din produse adunate la timpulseceriºului, culesului sau cu alte ocazii, care sã fie vândute, iar banii depuºi laInstitute bancare. O parte a produselor se puteau pãstra pentru a veni în ajutorulcredincioºilor ºi a-i proteja de specula negustorilor în anii de secetã. Îndemnulde creare a acestor fonduri vine din experienþa altor parohii unde existau astfelde fonduri din care comunitatea a reuºit sã-ºi ridice case parohiale ºi ºcoli4.

Regulamentul pentru parohii în provincia mitropolitanã a BisericiiOrtodoxe Române din Ungaria ºi Transilvania din 1878, votat de CongresulNaþional Bisericesc face câteva completãri în ceea ce priveºte salarizareapreoþilor. Venitul sigur anual pentru preoþi consta din salariu, folosirea casei,curþii, grãdinii ºi a sesiilor parohiale a cãror venit se calcula în bani dupã mediape ultimii cinci ani, venitul stolar de la botezuri, cununii, înmormântãri, dãrii înproduse (cereale, lemne, sare), alte prestaþii sigure ce se fãceau preotului dinpartea credincioºilor. Cât priveºte salariul preoþilor, acesta era în funcþie declasa din care fãcea parte parohia. Preoþii slujitori în parohii de clasa I primeauun salar de 800 fl/an, de clasa a II-a - 600 fl./an ºi de clasa a III-a – 400 fl./an.

2 P. Brusanowski, Reforma constituþionalã din Biserica Ortodoxã a Transilvaniei între 1850-1925, Cluj-Napoca, 2007, p. 1983 Ibidem.4 Arhiva Mitropoliei Banatului, Fond Documente ºi manuscrise, neîndosariat, Circularadin 12 octombrie 1872 Sibiu.

296

Satele care nu puteau asigura venitul minim de 400 fl. deveneau filii ale altorparohii sau era numit un administrator parohial. Regulamentul stabilea ºi dotaþiapentru diaconi. Pentru un diacon slujitor la parohii rurale, salariul era stabilit laminim 400 fl/an, iar cel care slujea la oraº primea un venit anual minim de 600fl.5.

Din 1861, statul acorda o subvenþie anualã pentru ajutorarea preoþilordin mediul rural, bani pe care episcopii îi împãrþeau dupã cum credeau necesar.Episcopia Aradului primea 15000 florini, iar Caransebeºul numai 10000 florini6.

Pentru cã fondurile venite de la minister nu erau suficiente s-a gânditcrearea unui fond de cãtre Bisericã. În Episcopia Aradului s-a hotãrât în anul1870 introducerea unei colecte benevole de 3 cruceri de persoanã pentru creareaunui Fond general diecezan. În primii ani, credincioºii au participat la acestfond însã cu timpul interesul a scãzut, fapt ce a determinat reducerea sumei laun crucer7.

În teritoriu, protopopul Miletie Drãghici invitase toþi preoþii tractuluiTimiºoara sã participe la 30 martie 1877, ora 10, pentru a discuta despreînfiinþarea unui fond preoþesc ºi alegerea unei delegaþii formatã din 3 oamenicare sã se prezinte la Consistoriul din Arad. Fondul urma sã fie destinat pentruajutorarea preoþilor sãraci din diecezã, vãduvelor ºi orfanilor preoþilor8.

În cadrul Conferinþei preoþeºti din dieceza Arad din 2/14 aprilie 1877 s-a propus constituirea unui Fond pentru dotarea preoþilor. La adunarea deconstituire a fondului au participat toþi protopopii ºi câte doi preoþi din fiecareprotopopiat. S-a stabilit ca împrumuturile sã aibã dobânzi mici, iar venitul sesiilorparohiale vacante sã se subscrie acestui fond9. În ºedinþa din 8/20 aprilie 1877,Sinodul arãdean aprobã petiþia înaintatã de conferinþa preoþilor cu privire lafondul preoþesc10.5Regulamentul pentru parohii în provincia mitropolitanã a Bisericii Ortodoxe Române dinUngaria ºi Transilvania din 1878, în Protocolul Congresului ordinar Naþional Bisericescal mitropoliei romînilor greco-orientali din Ungaria ºi Transilvania, convocat la Sibiu1878, Sibiu, 1879, p. 189-191.6 M. Pãcurariu, Politica statului ungar faþã de Biserica româneascã din Transilvania înperioada dualismului 1867-1918, Sibiu, 1986, p. 747 P. Brusanowski, op. cit., p. 204.8 Serviciul Judeþean Timiº al Arhivelor Naþionale, Fond Parohia Ortodoxã RomânãCernãteaz, dos. 5/1850-1884, f. 135.9 P. Vesa, Episcopia Aradului. Istorie. Culturã. Mentalitãþi (1706-1918), p. 145.10 Protocol despre ºedinþele Sinodului eparhial din dieceza românã gr. orientalã a Aradului,ºedinþa ordinarã a anului 1877, Arad, 1877, p. 35.

297

Statutele fondului preoþesc s-au elaborat la 9/21 iunie 1877 ºi s-auaprobat în 16/28 iunie 1877. Din acest fond se acordau împrumuturi în primulrând ºcolilor confesionale aflate în pericol de a fi transformate în ºcoli de stat,parohiilor care doreau sã cumpere pãmânt sau sã repare biserica ºi preoþilor.Împrumutul se acorda pe garanþia personalã a fruntaºilor satului pentru ºcoli ºibiserici, fãrã alte ipoteci. La adunarea generalã din 2 aprilie 1878, capitalulfondului era de 9464 fl., dintre care 4024 fl. s-au încasat, iar 5439 fl. eraurestanþieri11.

Contribuþia era obligatorie pentru fiecare preot care ocupa un postpreoþesc sau diaconesc în dieceza Aradului cu pãrþile ei anexe. Protopopulcontribuia cu 20 florini/an, preoþii de clasa I cu10 fl, cei de clasa a II-a cu 8 fl.,de clasa a III-a cu 7 fl, iar capelanii ºi diaconii cu 6 fl12. În anii care au urmattaxele s-au mãrit: protopopul contribuia cu 240 coroane, preoþii de clasa I cu160 cor, de clasa a II-a cu 120 cor., cei de clasa a III-a ºi diaconii plãteau 80coroane13.

În 1883 Sinodul aprobã modificarea statutelor fondului preoþesc, careva intra în vigoare de la 1 ianuarie 1884. Potrivit acestuia preoþii urmau sã seîntâlneascã într-o adunare generalã în fiecare an înainte de Sinodul eparhial,aceasta fiind formatã din protopopi ºi câte doi preoþi din fiecare protopopiat14.Preºedintele adunãrii generale era episcopul sau vicarul episcopesc de laConsistoriul orãdean, în cazul absentãrii celor doi era ales pentru respectivaîntrunire unul dintre protopopii prezenþi. Din capitalul fondului se acordauîmprumuturi ipotecare preoþilor ºi credincioºilor ortodocºi români din EpiscopiaAradului. Preoþilor care contribuiau regulat, li se acordau împrumuturi pânã la200 fl. pe o perioadã de un an, fãrã ipotecã, doar cu garanþia a doi preoþicotizanþi15. Veniturile fondului proveneau din cotizaþiile preoþilor, capelanilor,diaconilor la care se adãugau taxe de la cununie ºi de la examenele preoþeºti.Din fondul creat, 1/3 se distribuia ca ajutoare preoþilor sãraci, vãduvelor ºiorfanilor, iar 2/3 se capitalizau.

Cota de împãrþire a ajutoarelor anuale o stabilea întotdeauna adunareageneralã a preoþimii, þinându-se cont de încasãrile fãcute pe anul anterior.

11 Biserica ºi ºcoala, Arad, II, 1878, nr. 17 din 23 aprilie/5 mai, p. 129-130.12 P. Vesa, op. cit., p. 304.13 Ibidem.14 Protocol despre ºedinþele Sinodului ... Arad 1883, p. 77.15 Ibidem, p. 78.

298

Vãduvele ºi orfanii în primul an de vãduvie nu primeau ajutor din acest fond,pentru cã primeau jumãtate din ,,beneficiu parohial”. Orfanii primeau ajutorsau pensie pânã la vârsta de 24 de ani, fetele pânã se mãritau sau pânã îºicâºtigau subzistenþa prin funcþie sau profesie, iar vãduvele pânã se mãritau. Dela aceastã regulã fãceau excepþie ,,orfanii neputincioºi”.

Din banii capitalizaþi se puteau cumpãra ,,realitãþi” pe seama fonduluipreoþesc. Cumpãrarea sau vinderea acestora se putea face la propunerea adunãriigenerale a preoþimii prin votul Senatelor bisericeºti de la ambele Consistorii,efectuarea plãþilor le fãcea Senatul epitropesc la indicaþiile Consistoriului dinArad. Toate dispoziþile referitoare la acest fond pe parcursul anului le dãdeaSenatul bisericesc, atribuþiile Senatului epitropesc se rezumau doar laadministrare16. În 1887, fondul preoþesc ajunsese la un capital de 110.330 fl. 57cr.17. În 1891 se prezintã Sinodului cã pentru fondul preoþesc s-a cumpãrat înSt. Mihaiul-român un domeniu de 1590 jugãre cadastrale cu 190.000 fl., iar peteritoriu comunei Chiºoda un complex de 435 jugãre cu 66.900 fl. Tot din baniifondului s-a cumpãrat pãmânt pentru patru parohii: Pãtârº (315 jugãre cu 7635fl.), Dorgoº (560 jugãre cu 20610 fl.), Zãbalþ (146 jugãre cu 3000 fl.), Cuveºdia(395 jugãre cu 18400 fl.). Aceºti bani s-au împrumutat comunelor care înmomentul rambursãrii devin proprietare a respertivelor parcele18.

În ce priveºte fondurile de la stat ce reveneau ortodocºilor, din 1883Ministrul Cultelor ºi Instrucþiunii publice condus de Trefort Agoston a începutsã le împartã dupã recomandarea autoritãþilor politice19. În acest sens a fostîntocmit Statutul în cauza modului de împãrþire a ajutorului de stat, ce se dã peseama preoþilor ºi comunelor bisericeºti din mitropolia gr. Or. Românã aTransilvaniei, statut aprobat de suveran la 15 decembrie 1883. Potrivit acestuia,fiecare preot sau parohia avea dreptul de a înainta minsterului o cerere pânã lasfârºitul lunii iulie. Toate cererile se înapoiau de la minister la mitropolit pentruca acesta sã facã observaþii. Dacã se considera cã solicitantul nu este îndreptãþitsã cearã ajutor, mitropolitul trebuia sã-ºi motiveze pãrerea, asta nu însemna cãministerul era obligat sã þinã cont de ea. Sumele care se acordau preoþilor seîncadrau între 50-100 fl., iar cele acordate protopopilor nu depãºeau 200 fl. În

16 Ibidem, p. 79.17 Protocol despre ºedinþele Sinodului ... Arad 1887, p. 24.18 Protocol despre ºedinþele Sinodului ... Arad 1891, p. 57-58.19 M. Pãcurariu, op. cit., p. 74.

299

soluþionarea cererilor pentru preoþi se þinea cont de moralitatea, pregãtirea ºizelul dovedit în activitatea pastoralã20. Împotriva acestui ordin mitropolia aprotestat, considerându-l o jignire la adresa Bisericii Ortodoxe Române.Rãspunsul ministerului din 4 mai 1885 nr. 16013 aducea la cunoºtinþã cã din cei24000 fl. care reveneau arhidiecezei, doar 4000 fl. au fost puºi la dispoziþiamitropolitului pentru ajutorarea preoþilor, restul se distribuiau potrivit rezoluþieiministeriale din 1883. Congresul Naþional Bisericesc din 1886 a ales o delegaþiedin 9 membri care sã intervinã la minister pentru rezolvarea favorabilã a acesteicauze. Delegaþia era formatã din mitropolitul Miron Romanu, episcopulCaransebeºului Ioan Popasu, episcopul de la Arad Ioan Meþianu, Iacob Bologa,Ioan cav. de Puºcariu, dr. Iosif Gall, Atanasiu Cimponer, Georgiu Szerb ºi IoanBeleº21 .

La cererea ministrului de culte ºi instrucþiune publicã, consistoareleeparhiale trebuiau sã adune date despre dotaþia preoþilor. În 22 august 1894,consistoriul mitropolitan, aducea la cunoºtiinþa eparhiilor sã adune datele ceruteºi sã le trimitã ministerului. Reglemantarea dotaþiei preoþilor aparþinea exclusivautoritãþilor bisericeºti, dar pentru cã se punea în discuþie urcarea subvenþiei destat pentru Biserica Ortodoxã Românã s-a aprobat adunarea datelor necesareministerului. Problema subvenþiei bisericii a fost reluatã la congresul din 1895,în cadrul cãruia deputaþii congresuali aprobã propunerea comisiei ºi consistoriuluimitropolitan avizând consistoriile eparhiale sã adune ºi sã trimitã ministruluidatele cu precizarea cã ,,regularizarea” dotaþiei preoþeºti aparþine bisericii ºi nuse permitea amestecul guvernului. Concluzia congresului nr. 73/1895 era cafiecare eparhie sã precizeze suma cu care sã se mãreascã subvenþia diecezeipentru ameliorarea dotaþiei preoþimii. De fapt, aºteptarea autoritãþilor bisericeºtiera ca subvenþia de la stat sã fie o sumã generalã pusã la dispoziþia bisericii 22 .

Sinodul eparhial arãdean decide sã se înfiinþeze în fiecare parohie, îndecursul anului 1896, un fond preoþesc cu scopul de a contribui la ameliorareaveniturilor preoþimii. Fondul era creat din a patra parte a averii parohiei, princolectã ºi donaþii. Pânã la reglementãrile definitive23, veniturile aceastui fond seadãugau la capitalul parohiei24.20 P. Brusanowski, op. cit., p. 17721 Protocolul Congresului ... 1886, p. 102-10322 Protocolul Congresului ... 1895, p. 46-4723 Consistoriul Arad ºi Oradea în urma deciziei Sinodului urmau sã elaboreze un proiectpentru administrarea acestui fond.24 Protocol despre ºedinþele Sinodului ... Arad 1896, p. 46.

300

În Episcopia Arad, în ºedinþa a V-a a sinodului eparhial din 1896,episcopul a fãcut precizarea cã din ajutorul de stat pentru anul 1895 guvernul aalocat doar 7500 fl. pentru ajutorarea protopopilor ºi preoþilor, însã pentru cãguvernul ºi-a susþinut dreptul de a alege persoanele cãrora sã le împartã acestajutor, consistoriul a înaintat un protest. La nivelul eparhiei s-a decis sã li se deaprotopopilor un salar de 400fl./an cu începere din 1 ianuarie 1896, iarprotopopilor din Arad, Timiºoara, Lipova, Oradea-mare ºi Beiuº câte 500 fl./an. Pentru aceasta s-a hotãrât urcarea contribuþiei eparhiale ,,de la un cruceriula doi cruceriu de enoriaº”25.

Ca urmare a introducerii cãsãtoriei civile, veniturile protopopilor scadprin anularea biletelor de cãsãtorie. Sinodul eparhial Caransebeº din 1897 adecis ca pentru ameliorarea stãrii materiale a protopopilor sã le dea un ajutorde la Consistoriul diecezan, mai exact din veniturile sesiilor reduse. Conformacestei hotãrâri, protopopiatele s-au împãrþit în douã clase: tractele a cãrorsedii erau în localitãþi importante din punct de vedere bisericesc: Caransebeº,Lugoj, Vârºeþ primeau 300 fl. v. a., ceilalþi protopopi primeau un ajutor anualde 200 fl.

Protopopii care primeau ajutor de la stat sau care pe lângã oficiulprotopopesc mai ocupau ºi alte funcþii, pentru care primeau salar mai mare saucel puþin egal cu ajutorul de la episcopie, nu se încadrau pentru acestãrecompensã. În acestã categorie intrau ºi administratorii protopopeºti. Protopopiicare luau ajutor de la Consistoriu nu mai puteau lua ajutor ºi de la protopopiat,iar cei care primeau de la stat ajutor mai mic de 200 fl. respectiv 300 fl. luaudiferenþa de la Consistoriu26.

În 1898 s-a dat Legea pentru întregirea veniturilor preoþeºti sau,,congrua” care privea clerul confesiunilor necatolice. ,,Congrua” reprezentacompletarea veniturilor preoþilor de la stat printr-o sumã în funcþie de pregãtireafiecãrui preot. Cum era de aºteptat, guvernul a impus condiþii: nu se pot înfiinþaparohii fãrã aprobarea statului, preotul acuzat de fapte împotriva statului, pierdeaajutorul de la stat chiar dacã era gãsit nevinovat de autoritãþile bisericeºti.Contribuþia statului la salarizarea preoþilor varia între 400-800 fl. v.a. în funcþiede calificarea pe care o aveau. Ca urmare a acestei legi, numãrul elevilor laseminarii a crescut27.

25 Foaia Diecezanã, Caransebeº, XI, 1896, nr. 18 din 28 aprilie, p. 3.26 Ibidem, XII, 1897, nr. 19 din 11 mai, p. 1-2.27 M. Pãcurariu, op. cit., p. 75.

301

La dezbaterile despre aceastã lege din Casa Magnaþilor au luat cuvântulepiscopul Aradului Ioan Meþianu, Episcopul Caransebeºului Nicolae Popea,Mitropolitul greco-catolic dr. Victor Mihalyi. Mitropolitul Miron Romanul l-aînsãrcinat pe dr. Elie Miron Cristea cu tratarea drepturilor Bisericilor dinTransilvania. Acesta a stat câteva luni la Budapesta pentru a completadocumentaþia necesarã28.

Potivit acestei legi, preoþii erau împãrþiþi în douã categorii: cei cu studiisuperioare ºi cei cu studii inferioare. Cei care erau absolvenþi de 8 clasegimnaziale ºi ai cursurilor teologice de cel puþin trei ani, încheiate cu examende capacitate preoþeascã puteau cere întregirea salariului la 800 fl. (1600 cor).Preoþii care nu absolviserã gimnaziul aveau dreptul la o întregire pânã la 300-400 fl. (600-800 coroane). Legea impunea ºi alte condiþii: preoþii sã fie cetãþenimaghiari, sã nu aibã sentinþe penale, sã nu manifeste atitudini duºmãnoase faþãde stat. Dacã preotul fusese suspendat disciplinar sau fusese închis trei ani înurma unei sentinþe judecãtoreºti, dupã ispãºirea pedepsei acesta putea solicitaîntregirea veniturilor, doar dacã autoritãþile bisericeºti îl primeau pe postul deparoh. Însã dacã se dovedea cã are în continuare ,,atitudine duºmãnoasã” faþãde autoritãþi, preotul pierdea pentru totdeauna dreptul la congruã29. Dacã existauunele îndoieli în ceea ce priveºte atitudinea vreunui preot faþã de stat, ministrulputea solicita ierarhilor sã-l cerceteze disciplinar într-o perioadã de trei luni.Ministrul putea dispune retragerea ajutorului de la stat chiar dacã persoanacercetatã era disculpatã de cãtre autoritãþile bisericeºti. Întregirea salariilor urmasã se facã treptat în decurs de nouã ani. Sumele acordate ca întregire la salariuse acordau în funcþie de venituri, precum ºi posibile venituri. Preotul fãcea odeclaraþie a veniturilor ºi cheltuielilor.

La venituri intra: - arenda pãmânturilor, calculându-se media veniturilorpe ultimii cinci ani (nu se calcula casa parohialã ºi nici gãdina pânã la o suprafaþãde 1,5 jugãre.);

- închirierea edificiilor, veniturile de la mori, pescãrit, lemne de foc;- veniturile din taxe în bani sau produse prestate de la credincioºi, se

fãcea o medie pe ultimii cinci ani din care se scãdea a ºasea parte ca taxe deîncasare;28 A. Plãmãdealã, Lupta împotriva deznaþionalizãrii românilor din Transilvania în timpuldualismului austro-ungar în vremea lui Miron Romanul 1874-1898, dupã acte, documenteºi corespondenþe, Sibiu, 1986, p. 146.29 Articolul de lege XIV din 1898 ºi XIII din 1909 despre întregirea venitelor parohiale(Congrua), Sibiu, 1910, p. 5-12.

302

- taxele stolare (taxele pentru înmormântare, rugãciuni la naºtereacopilului, la 40 de zile de la naºtere, rugãciunea pentru copiii la opt zile de lanaºtere, nu se luau în calcul taxele pentru cununie ºi botez). Se fãcea o mediepe ultimii cinci ani a veniturilor considerate sigure;

- ajutoare obþinute de la comuna politicã sau din fondul diecezan, altevenituri30.

Din totalul veniturilor se scãdeau urmãtoarele chetuieli: impozitul plãtitcãtre stat, comitat, comunã, cheltuieli pentru ,,regularea apelor” sumele depusela fondul regesc sau eparhial de pensii, plata capelanului (maxim 500 coroane),sumele pentru amortizarea împrumuturilor, taxele de cãrãuºie, sumele datoratealtor persoane pentru ajutor la sãvârºirea slujbelor. Nu intrau cheltuielile pentrurepararea edificiilor parohiale sau întreþinerea personalã. Calculele se fãceau deminister având la bazã datele trimise de autoritãþile bisericeºti. În cazul în carese fãceau verificãri ºi se constatau inexactitãþi în declaraþii, preotul pierdea dreptulla întregire.

În cazul în care venitul preotului creºtea ºi nu era anunþat, acesta pierdeadreptul la întregire. Scãderea veniturilor trebuia argumentatã în urma uneianchete. Dacã se schimba parohul într-o parohie, autoritãþile bisericeºti erauobligate sã anunþe în termen de trei luni. Legea prevedea ca operaþiunile deplatã pentru salariile întregite sã se facã de la 1 ianuarie 1899 ºi ea nu se extindeaasupra cãlugãrilor nici chiar asupra celor care slujeau ca preoþi de mir31.

Reacþia Bisericii faþã de acest proiect de lege nu a întârziat sã aparã. Auexistat pãreri pro ºi contra acceptãrii ajutoriului de la stat. La îndemnulmitropolitului Ioan Meþianu, în ºedinþa consistorialã mitropolitanã s-a decis casinoadele eparhiale sã analizeze aceastã problemã iar dacã existã diversitate deopinii sã fie convocat Congresul Naþional Bisericesc extraordinar. Acesta urmasã hotãrascã pentru întreaga mitropolie.

Sinodul arãdean din 1898 se pronunþa categoric împotriva acestei legi,considerând cã este un atac la autonomia bisericii ºi cerea ca episcopul împreunãcu ceilalþi arhierei sã intervinã pentru modificarea legii. Pentru cunoaºtereasituaþiei financiare a preoþilor, sinodul a hotãrât ca ambele Consistoare sãconstituie la nivel de protopopiat o comisie constatatoare formatã din protopopºi un mirean. Aceastã comisie, în decursul anului 1898, se deplasa în fiecare

30 Ibidem, p. 12-14.31 Ibidem, p. 19-22.

303

parohie ºi nota venitul preotului pe pãmânt dupã media pe ultimii cinci ani,arenzile, birul ºi alte venituri dupã valoarea lor realã a ultimilor cinci ani, venitulbisericii. Procesul verbal semnat de paroh ºi de comitetul parohial din fiecareparohie era trimis la Consistoriu. În înþelegere cu aceºtia ºi eventual cu sinodulparohial, acolo unde venitul preotului nu ajungea la minim, iar în cazul în carenu se putea îndeplini aceastã întregire dupã discuþii ºi cu alte comune bisericeºtiaflate în aceaºi situaþie se avea în vedere reducerea parohiilor conform legislaþieibisericeºti32.

Dupã conscrierea venitelor preoþeºti, consistorul arãdean concluzionacã era nevoie de ajutorul de la stat pentru cã nu existau fondurile necesareasigurãrii venitului minim prevãzut de lege. Episcopia Arad accepta ajutorul dela stat ºi delega mitropolia sã intre în tratative cu ministerul pentru regularea ºistabilirea acestuia33.

Sinodul eparhial din Caransebeº a hotãrât, în ºedinþa din 27 aprilie1899 sã respingã ajutorul de la stat pentru cã acesta ,,vãtãma autonomia ºidisciplina bisericeascã”34.

Pentru a exista o unitate în întreaga mitropolie în ce priveºte acceptareasau neacceptarea ajutorului din partea statului, la 16-17 mai 1899 s-a întrunitCongresul Naþional Bisericesc. Potrivit hotãrârii congresuale, s-a acceptatîntregirea veniturilor preoþeºti din partea statului. Pentru a urgenta verificareasituaþiilor trimise de cãtre parohii, mitropolia propune ministerului sã accepteoameni care ,,sã dea mânã de ajutor la acele lucrãri, sã dea informaþiunile necesarepersonalului din Ministeriu ºi eventual sã explice sensul documentelor române”35.

În 22 februarie 1900 Consistoriul mitropolitan a delegat pentrurezolvarea acestei probleme pe secretarul consistorial Elie Miron Cristea ºi pecancelarul Paul Cotoþiu. Ca urmare a muncii depuse de cei doi, statul acordãprima tranºã la 30 martie 1900 pentru anul 1899. Conform hotãrârilor, sumaacordatã de stat pentru întregirea salariilor preoþilor s-a acordat globalArhidiecezei de la Sibiu36.

Categoric aceastã lege a creat unele nemulþumiri în rândul preoþilor,care se datorau încadrãrii lor în cele douã categorii de salarizare. Preoþii care

32 Protocol despre ºedinþele ... Arad 1898 , p. 71.33 Protocol despre ºedinþele ... Arad, 1899, p. 14-15.34 Protocolul Sinodului ... Caransebeº, 1899, p. 23.35 P. Brusanowski, op. cit, p. 189.36 Ibidem, p. 189-191.

304

nu erau absolvenþi de opt clase gimnaziale, chiar dacã aveau cursurile teologiceºi examenul de calificare preoþeascã, erau încadraþi la categoria inferioarã. Pentrucã în lege nu era specificatã obligaþia de a avea bacalaureatul, unii preoþi auînceput sã-ºi completeze studiile. Autoritãþile însã vin cu precizãri noi, aceiacare ºi-au completat clasele gimnaziale dupã cursurile teologice trebuia sã repetestudiile teologice ºi examenul de calificare preoþeascã. La protestul bisericii,ministerul acceptã sã încadreze la clasa superioarã preoþii care îºi completaserãstudiile pânã la intrarea în vigoare a legii XIV/189837.

Ca urmare a cererii Consistoriului arãdean nr. 2298/1901, întregireadotaþiei clerului s-a stabilit a se da pe jumãtate de an anticipat, la 1 ianuarie ºi1 iulie (înainte era la trei luni). Aceasta era în favoarea preoþilor ºi vãduvelorpreoþilor. Dacã preotul murea înaintea expirãrii datei, vãduvele nu trebuiau sãrestituie diferenþa de bani, nu de acelaºi lucru se bucurau copiii de la care seîncasa diferenþa38.

Prin rezoluþia ministerialã din 7 iulie 1902 nr. 45951, ministrul a admisca toþi preoþii care ºi-au completat studiile gimnaziale ulterior terminãrii teologiei,dar înainte de intrarea în vigoare a legii XIV din 1898, sã primeascã veniturilorde la stat39.

În temeiul articolul de lege XX din 1848 care dispunea ca ,,trebuinþelebisericeºti ºi ºcolare ale tuturor confesiunilor recepte sã se acopere prin ajutoaredin visteria þãrii ºi prin aplicare parþialã a acestui principiu, ministerul dupãascultarea confesiunii respective sã prezinte la cea mai aproape întrunire acamerei un proiect de lege”, congresul din 1906 însãrcineazã consistoriulmitropolitan sã cearã respectarea acestei legi pentru Biserica Ortodoxã Românãprintr-un ajutor proporþional cu nevoile ºi numãrul credicioºilor40 .

Legea a avut ºi urmãrile sale pozitive. Numãrul preoþilor absolvenþi degimnaziu a crescut, ca urmare a faptului cã Institutele teologice de la Sibiu,Arad, Caransebeº nu au primit decât absolvenþi de 8 clase gimnaziale. Pericolulpentru bugetul statului a fost sesizat de cãtre contele Apponyi, care în 1909prezintã un nou proiect pentru întregirea salariilor. Conform § 3 al Articoluluide lege XIII din 1909, toþi preoþii ºi capelanii puteau obþine contribuþia de 800fl. cu condiþia sã cunoascã limba maghiarã. Într-o perioadã de cinci ani preoþii37 Ibidem.38 Protocol despre ºedinþele Sinodului... Arad, 1902, p. 98.39 Protocol despre ºedinþele Sinodului... Arad, 1903, p. 90.40 Protocolul Congresului ... 1906, p. 40.

305

puteau învãþa limba maghiarã, timp în care nu beneficiau de contribuþia de lastat. Preotului condamnat de o instanþã judecãtoreascã de atitudine nepatrioticãsau de nerespectarea ordonanþelor ministerului i se putea reþine salariul. Încondiþiile în care indisciplina venea din partea episcopiei, ministerul putea reþinesalariile tuturor preoþilor din eparhie41.

Împotriva acestui proiect mitropolitul I. Meþianu a fãcut o adresãministrului de culte, intitulatã ,,Reprezentaþiune în afacerea legii noue aCongruei”, în care prezintã poziþia Bisericii Ortodoxe Române. Mitropolitulsublinia cã preoþii cu pregãtire superioarã care nu cunoºteau limba maghiarã nuputeau fi lipsiþi de dreptul la întregirea salarialã pentru cã nici o lege nu areputere retroactivã, fiind un afront adus autonomiei Bisericii. ,,Fiecare confesiuneeste dreptãþitã sã-ºi reguleze calificaþiunea preoþeascã în cercul propriu deactivitate ºi conform canoanelor bisericii”42.

Potrivit aceleaºi legi, parohia care pânã la 1 ianuarie 1908 a fost ocupatãde un preot cu calificare inferioarã, putea cere întregirea salarialã pentru noulpreot cu calificare superioarã dacã numãrul credincioºilor era de cel puþin 800ºi dacã comunitatea asigura jumãtate din suma necesarã întregirii, adicã 400coroane. Aceastã prevedere afecta tocmai comunele sãrace ºi cele mici care nuaveau 800 de credincioºi. În baza legii XIV din 1898 s-a modificat regulamentulpentru calificarea preoþilor, astfel încât Institutele teologice nu primeau decâtabsolvenþi de opt clase gimnaziale cu examen de maturitate, dar care nu acceptausã meargã în satele mici de munte43.

Suma pentru întregirea veniturilor preoþeºti venea la eparhii care princasa diecezanã o împãrþea preoþilor prin mandat poºtal. La primirea sumei,preotul completa un formular în care preciza suma primitã în românã ºi maghiarã.Formularul cuprindea urmãtorul text ,,sumã … subscrisul am primit-o din casadiecezei gr. or. române a Caransebeºului, ca întregire a dotaþiei mele preoþeºti,asignatã din partea înaltului ministeriu reg. ung. de culte ºi de instrucþiuneapublicã, pe baza articolului de lege XIV din 1898 pe jumãtatea primã a anului1910, din care suma însã mi s-a detras: a. sidoxia episcopeascã pe jumãtateaprimã a anului curent, b. birul protopresbiteral pe jumãtatea primã a anului

41 M. Pãcurariu, op. cit., p. 77-78.42 Protocolul Congresului ... 1909, p. 150-160.43 Ibidem.

306

curent, c. în contribuþiune…”, data, semnãtura preotului, numele oficial alparohiei iar în paranteze cel folosit în limba românã44.

Ajutorul pentru capelani din partea statului a fost introdus în 1900, dininiþiativa guvernului, pentru cã legea XIV din 1898 acorda ajutor doar pentrupreoþi. Biserica Ortodoxã Românã a primit 20.000 coroane, echivalentul a 40de posturi de capelan pe întreaga mitropolie. Suma a fost împãrþitã între celetrei eparhii, astfel arhiepiscopia primea 10.000 cor., Episcopia Aradului 6000cor., Episcopia Caransebeºului 4000 coroane. Acest ajutor se acorda capelanilorcare funcþionau pe lângã parohii ce primeau întregirea venitului de la stat. Uncapelan nu putea primi mai mult de 500 cor. /an45.

Prin adresa nr. 19771 din 9 februarie 1909, ministerul cultelor ºiinstrucþiunii publice cerea din partea mitropoliei un tabel cu capelanii care auocupat postul pânã la 1 ianuarie 1908 în vederea completãrii salariilor din bugetulde stat pânã la suma de 1000 cor., respectiv 800 cor., în funcþie de calificareacapelanului, precum prevedea proiectul de lege. Pentru verificarea corectitudiniicu care a fost completat tabelul, ministerul a cerut sã-i fie trimise toateconcursurile care s-au publicat pentru instituirea capelanilor cuprinºi înrespectivul tabel.

În adresã se preciza cã dacã mitropolitul dorea modificarea sumei de20.000 cor., cât revenea pentru întreaga mitropolie pentru ajutorul capelanilor,trebuia sã întocmeascã un tabel cu capelanii care au ocupat posturile înainte de1 ianuarie 1908 în ultimii trei ani, precum ºi suma necesarã întregirii salariale46.Acest proiect a fost sancþionat la 21 aprilie 1909, devenind legea XIII din 1909care aducea modificãri art. de lege XIV din 1898 despre întregirea venitelorpreoþeºti47.

În urma colectãrii datelor din întreaga mitropolie despre suma necesarã,mitropolia a cerut ridicarea ajutorului de stat de la 20.000 la 80.000 cor., primind40.000 cor48. Deci pe lângã cei 20.000 cor. care fuserã deja distribuiþi, ministeruldispunea sã mai fie plãtiþi încã 20.000 cor. pentru acelaºi an 191049. Potrivit

44 Arhiva Episcopiei Caransebeºului (în continuare AEC), Fond bisericesc III, dos. 11/1910, nepaginat.45 Protocolul Congresului ... 1903, p. 8446 AEC, Fond bisericesc III, dos. 221/1909, nepaginat.47Articolul de lege XIV din 1898 ºi XIII din 1909 despre venitele parohiale, Sibiu, 1910, p.25.48 AEC, Fond bisericesc III, dos. 221/1909, nepaginat.49 Ibidem

307

metodologiei de aplicare a legii în vederea distribuirii ajutorului de la stat, seconsiderau posturi permanente de capelan în Albac - Arad, Rupea, Mediaº,Mercheaºa, Arad, Radna, Vaºcãu ºi Caransebeº. Veniturile capelanilor angajaþipe aceste posturi se completau la 1000, respectiv 800 coroane.

Posturile de capelan înaintate de mitropolie ºi aprobate de cãtre ministerca posturi permanente primeau întregirea în baza art. 2 alin.(3) al Legii XIII/1909. Din suma rãmasã:

a. se distribuia capelanilor (se lua în considerare vechimea) care la 1ianuarie 1908 erau angajaþi cum jure succesionis în calitate de capelani, cei cucalificare mai mare puteau primi cel mult 400 coroane, iar cei mai puþin calificaþi300 coroane. Pentru derogãri de la aceastã regulã era nevoie de aprobareaministrului;

b. capelanii angajaþi cum jure succesionis în ordinea angajãrii lor puteaubeneficia de subvenþie conform celor de la punctul a. Capelanii care nu erauangajaþi cum jure succesionis primeau întregirea doar cu acordul ministerului.Pentru posturile permanente, subvenþia era consideratã temporarã, iar ministerulîºi asigurã dreptul de a o retrage oricând;

c. despre împãþirea sumei de 40000 cor. se prezenta Ministerului osituaþie anualã;

d. din subvenþiile capelanilor de pe posturile permanente, autoritãþilebisericeºti puteau reþine doar acele sume parþiale care erau scadente în anulplãþii. Pentru a putea controla cotizaþiile de minister, fiecare capelan trecea pechitanþã: ,,recunosc, cã în conformitate cu ordinul Ministerului cultelor nr. 30353/1901 punctul 9, în afarã de contribuþiile mele de stat nu mi s-au reþinut altesume pe care sã nu le plãtesc din propria voinþã”. Nu se putea reþine din subvenþiade stat acordatã capelanilor aflaþi în posturi nepermanente50.

Prin ordinul 86078 din 14 iulie 1911, ministerul dãdea posibilitateaacordãrii ajutorului pentru capelani fãrã deosebire dacã parohii lor beneficiazãsau nu de întregirea de la stat. Capelanii semnau un formular care menþionasuma primitã ,,care sumã subscrisã am primit-o fãrã nici o detragere din cassadiecesei gr. ort. române a Caransebeºului, ca ajutor de stat încuvinþat pe bazaarticolulul de lege XIV din 1898...”51.

Chiar ºi cu ajutorul dat de la stat, situaþia materialã a preoþilor era destulde precarã. În 12 martie 1912, preoþii din protopopiatul Lugoj au înaintat un

50 AEC, Fond bisericesc III, dos. 221/1909, nepaginat.51 Ibidem, dos 326/1909, actul nr. 4586 Ex. 1911, nepaginat.

308

memoriu Episcopului E. Miron Cristea ºi Sinodului eparhial, în vedereaîmbunãtãþirii dotaþiei. Soluþia propusã de preoþi era ca birul sã se transforme înbani ºi sã se încaseze de antistiile comunale. În acest fel se înlãturau situaþiileîncordate dintre preot ºi parohieni. Un alt neajuns era reducerea veniturilorstolare prin legile civile.

Absenþa caselor parohiale determina preotul sã stea în chirie în casecare nu respectau condiþiile igienice necesare unui trai decent sau sã se mute dela o gazdã la alta. În opinia lor, congrua era mijlocul prin care se putea ameliorasituaþia preoþimii, dar din nefericire ºi aceasta se clasifica în congruã superioarãºi congruã inferioarã, acest mod de clasificare nemulþumind preoþii. Dintr-unvenit anual între 600 - 1000 cor./an, un preot nu îºi putea întreþine familia,comparat cu venitul unui slujbaº la stat care avea un venit anual de cel puþin2000 cor. Memoriul a fost întocmit cu scopul de a sensibiliza sinodul ca sãtranspunã la timp ministrului nevoile preoþilor, astfel încât congrua sã se ridicela 2400 cor., fãrã sã mai existe clasificãri pentru cã ,,fãrã clasificare este oficiulºi datoria fiecãrui preot ori în ce parohie ar fi”52.

Au existat ºi parohii care au venit în întâmpinarea preoþilor princonvertirea birului preoþesc în bani. Spre exemplu în protopopiatul Panciova înparohiile Satu-Nou s-a rãscumpãrat birul ºi stola, în Petrovasela s-a rãscumpãratstola iar în Uzdin ºi Seleuº stola pentru cununii53.

În ºedinþa plenarã a consistoriului mitropolitan din 20 august 1912 sedecisese ca o ,,reprezentaþiune” sã cearã creºterea dotaþiei preoþilor de la stat înmãsura în care vor primi ºi preoþii celorlalte confesiuni. Consistoriul mitropolitanîndruma consistoarele eparhiale sã insiste pe lângã parohii sã procure casãparohialã cu grãdinã, sã înfiinþeze fonduri parohiale care în timp sã poatã acoperisalarizarea preoþilor ºi alte cheltuieli cultural-administrative ale parohiei54.

Legea XXXVIII din 1913 stabilea gradaþiile (cvincvenalele) pentrupreoþii tuturor confesiunilor. Suma se stabilea în funcþie de vechime doar pentrupreoþii cu calificarea completã. Pentru cinci ani de vechime se acorda 400 cor.,dupã 10 ani 800 cor, dupã 15 ani 1000 cor , la 20 ani vechime se acorda 1200cor., iar dupã 25 de ani 1400 cor55.

52 Foaia Diecezanã, Caransebeº, XXVII, 1912, nr. 13 din 25/7 aprilie, p. 4-6.53 AEC, Fond bisericesc III, dos. 150/1912, nepaginat.54 Ibidem.55 P. Brusanowski, op. cit, p. 194.

309

Situaþia materialã a preoþimii a fost dezbãtutã în fiecare protopopiat iarapoi s-au prezentat concluziile consistoriului. Divergenþa ºi multitudinea pãrerilorreies dintr-un raport al consistoriului întocmit pe baza datelor din teritoriu ºiprezentat Sinodului eparhial. Au existat pãreri cum cã situaþia financiarã nueste atât de precarã precum accentueazã unii preoþi. S-a insistat pentru demersurila guvern pentru a se mãrii contribuþia faþã de clerul ortodox. ProtopopiatulCaransebeº, spre exemplu, propusese crearea fondurilor în fiecare parohie dintr-un anumit procent din venitul bisericii în funcþie de an, din colecte în produsecare apoi sã fie transformate în bani, ,,spre scopul acesta însãºi preoþimea sãlucreze ºi sã nu steie cu mâinile în sân”56. Zidirea caselor pentru închiriat ºi acaselor parohiale, crearea unui fond general la nivelul eparhiei pentru ajutorareapreoþilor din comunitãþile sãrace au fost alte propuneri. Soluþia datã în ºedinþaplenarã din 12 aprilie 1914 de Consistoriului cãrãºan pentru sprijinirea preoþilora fost crearea fondurilor speciale. Din anul 1915 fondurile înfiinþate rezultatedin 3% din venitul brut al averii bisericii, donaþii ºi din vinderea produselorcolectate în acest scop. Aceste fonduri erau destinate pentru ameliorarea situaþieipreoþilor în cazul în care era nevoie, sau dacã preotul îºi pierdea întregirea de lastat57.

S-a recurs la aceastã modalitate de întrajutorare a clerului pentru cã oeventualã creºtere a birului sau a stolei nu aducea o prosperitate în casa preotuluipentru cã automat scãdea ajutorul din partea statului. Astfel din aceste fonduri,pe care fiecare comunã bisericeascã era obligatã sã le creeze, se puteau votasume mai mari sau mai mici în funcþie de nevoile preoþilor.

La 31 mai 1915 în tractul Vârºeþ erau înfiinþate 12 fonduri parohiale încele 27 de parohii câte avea protopopiatul. Parohiile Clopodia, Ferendia, Gãtaia,Grebenaþ, Iabuca, Jamu-mic, Srediºtea-micã, Sânmihai, Sân Ianoº Voivodinþau creat aceste fonduri din 3% din venitul bisericii ºi donaþii. Alte comunitãþi augãsit alte modalitãþi de finanþare a fondului parohial, spre exemplu în localitateaGrebenaþ s-a desemnat ca venit al fondului, beneficiul de 60-80 cor./an de lacimitir. În Marghita Mare fondul se înfiinþase pe baza celor 24 de jugãre depãmânt, însã din cauza cheltuielilor cu zidirea celei de a doua ºcoli, fondului îirevenea doar 3% din venitul pãmântului. În restul localitãþilor fondul urma sã

56 AEC, Fond bisericesc III, dos. 150/1912, nepaginat.57 Ibidem, actul nr. 1631 B ex 1914 nepaginat.

310

se înfiinþeze în cursul anului 1915 , în altele din cauza datoriilor nu se puteaucrea fonduri parohiale58.

În 1917 s-a votat un ,,ajutor de familie”. Acest ajutor anual prevedea400 coroane pentru preotese ºi pentru fiecare copil, însã preoþii fãrã gradaþii nuprimeau ajutorul decât pentru doi membri ai familiei59.

Pentru îmbunãtãþirea situaþiei financiare a preoþilor, sinodul arãdeanprin hotãrârea nr. 23/1917 a decis sã cearã guvernului sã vinã în sprijinul cleruluiortodox prin acordarea unui ajutor care sã fie distribuit de cãtre episcopuldiecezan, avându-se în vedere creºterea preþurilor din timpul rãzboiului60.

În 1917 contele Apponyi a propus un nou proiect de lege pentruajutorarea bisericilor necatolice. Pentru fiecare bisericã necatolicã era prevãzutun ajutor, mai puþin pentru românii ortodocºi ºi uniþi ºi pentru sârbi. Motivulinvocat a fost ,,fiind autonomi nu au nevoie de ajutoare, iar credincioºii lor n-aravea atât de mari obligaþii materiale faþã de stat ca protestanþii”61.

Situaþia clerului ortodox român a fost zugrãvitã într-un memorand alpreoþilor bãnãþeni. Acesta prezintã un tabloul al statutului preotului ortodoxromân în mediul rural, care era obligat sã munceascã singur pãmântul, sã adunesingur birul: ,,unde s-a ºi pomenit la alte confesiuni, ca preotul sã plece cusacul, în rând cu vãcarul ºi porcarul satului, de la casã la casã sã-ºi încasezecompetinþele?”62. Preoþimea a continuat sã-ºi facã datoria de luminãtori aipoporului, indiferent de greutãþile materiale cu care s-a confruntat, însufleþindºi sprijind cu vorba ºi cu fapta lupta pentru emanciparea culturalã ºi naþionalã aromânilor bãnãþeni.

58 AEC, Fond bisericesc III, dos. 150/1912, nepaginat.59 M. Pãcurariu, op. cit., p. 77-78.60 Protocol depre ºedinþele Sinodului ... Arad 1917, p. 22.61 M. Pãcurariu, op. cit., p. 79.62 Foaia Diecezanã, Caransebeº, XXVII, 1912, nr. 13 din 25/7 aprilie, p. 4-6.

311

LES REVENUS DES PRÊTRES ORTHODOXES ROUMAINS DUDÉPARTEMENT DE TIMIª Á LA FIN DU XIX-e ET

AU DÉBUT DU XX-e SIÈCLES

Résumé

Les prêtres, comme les enseignants confessionnels ont été payés, audébut, par la communauté. Pour les prêtres, outre les dons de leurs fidèls onajoute ¾usufruit de la parcelle paroisse.

En 1870, le Congrès National de ¾ Église a établi que les revenus annuelsdes prêtres aient été partagés selon la classe dans la mitropolie entière. Laclassification des paroisses était la tâche des Synodes diocésains qui ont nomméun comité dans chaque archevéché pour recueillir les données sur le terrain.Ces données ont été discutées, analysées dans les Synodes diocésains et par leCongrès National de ¾ Église, qui a voté le Règlement des paroisses (1878). Cerèglement a fixé le salaire pour le prêtre en fonction de la classe de la paroisse.

Les prêtres fonctionnaires en paroisses de première classe ont reçu unsalaire annuel de 800 fl./par an, de la deuxième classe 600 fl. et de la troisièmede 400 fl. Les diacres qui ont servi dans les paroisses des zones rurales avaientun salaire de 400 florins par an et ceux des zones urbaines avaient un revenuannuel minimum de 600 fl.

Pour aider les prêtres en milieu rural ¾ État accordait une subventionannuelle qui était à la disposition des évêques. Ceux-ci ¾ont distribuée commeil fallait. Depuis 1883, ¾ État permet aux prêtres de demander directement ¾aide du ministère. ¼ argent alloué varie entre 50-100 fl.. Parce que les fondspublics fournis n’étaient pas suffisants, les Diocèses et les paroisses ont créédes fonds pour contribuer à ¾amélioration des revenus du clergé.

En 1898, a été donnée la Loi pour compléter les revenus des prêtres ou,,congrua”. La contribution de ¾État aux salaires des prêtres variait de 400 à800 fl. selon les études du clergé. Pour cet argent, ¾État a imposé des conditions:aucune paroisse ne pourrait créer sans ¾accord du gouvernement, le prêtreaccusé de crimes contre ¾État perdrait ¾argent même s’il était reconnu innocentpar ¾église. Bien que cette loi limite ¾autonomie de ¾église, le Congrès Nationalde ¾église a accepté ¾aide de ¾État.

312

¼ article 3 de la Loi XIII de 1909 précisait que tous les prêtres pouvaientobtenir la contribution de 800 fl. par an à condition qu’ils sachent parler hongrois.Malgré les aides de ¾État pour améliorer la situation financière du clergéorthodoxe, il était difficile de maintenir la famille avec un revenu annuel comprisentre 600-1000 cor./an.

Les représentants des prêtres ont écrit de nombreux mémoires auministère pour accroître ¾aide à 2400 cor. et la suppression de la classificationdes prêtres car ,,sans classification est le devoir du prêtre dans n’import quelleparoisse”.

313

ADMINISTRAÞIE ªI LEGISLAÞIE ADMINISTRATIVÃ ÎNBANATUL ANTEBELIC (1860-1918)

Mihai Viºan*

Cuvinte cheie: comitat, comite suprem, confiniu militarMots clé: comté, comte suprême, ordre militaire

Rezoluþia imperialã din 27 decembrie 1860 a determinat încorporareaBanatului Timiºan Regatului maghiar, respectiv a teritoriului aflat pânã atuncisub administraþia civilã austriacã, ºi subordonarea acestei provincii istoricelegislaþiei ºi organizãrii administrative maghiare. Astfel, odatã cu anul 1861,cancelaria Regatului ungar a preluat efectiv administrarea Banatului, teritoriulsãu fiind defalcat în trei comitate: Caraº, Timiº ºi Torontal1. Acelaºi an, 1861,marcheazã ºi numirea primilor comiþi, respectiv Emanuil Gojdu la Caraº,Damaschin Janos în Timiº ºi Kárátsonyi Laszló în Torontal, aceºtia preocupându-se de organizarea ºi desfãºurarea primelor alegeri pentru alcãtuirea organeloradministrative comitatense.

Singura instanþã prin care Viena îºi fãcea simþitã prezenþa în Banat afost menþinerea, ºi dupã 1860, a confiniului militar din sudul acestei provincii,ca teritoriu cu organizare militarã ºi subordonat direct autoritãþii vieneze. Acestteritoriu era acoperit de cele 12 companii ale Regimentului 13 româno-bãnãþeande la Caransebeº ºi compania a 12-a din Regimentul 4 sârbo-bãnãþean2. Datãfiind aceastã situaþie, guvernul de la Budapesta va promova demersuri succesiveprivind anexarea ºi a confiniului militar la Ungaria; o primã etapã de trecere laadministraþia civilã s-a realizat prin ordonanþa din anul 1862, care stipula cã

* Universitatea Eftimie Murgu Reºiþa, P-þa Traian Vuia, nr. 1-4.

1 În lucrarea Istoria României. Transilvania (1867-1947), II, Cluj-Napoca, 1999, p. 152apare consemnat comitatul Timiº-Torontal; trebuie spus cã judeþul Timiº-Torontal s-a creatîn 1919, dupã dezmembrarea Banatului istoric prin hotãrârea Conferinþei de Pace de laParis, ºi cuprindea cea mai mare parte din fostul comitat Timiº ºi partea revenitã RegatuluiRomâniei din fostul comitat Torontal.2 Liviu Groza, Grãnicerii bãnãþeni, Bucureºti, 1983, p. 133-140.

unitatea teritorial-administrativã de bazã în structura confiniului este comunacu toþi locuitorii sãi; tot prin aceastã ordonanþã se preciza cã toate comuneleunei companii formau o plasã (cercul companiei) ºi cã, la rândul lor, toateplãºile unui regiment alcãtuiau comunitatea regimentarã. Fiecare comunã eracoordonatã de o reprezentanþã, formatã din 10-36 persoane ºi un primar, învreme ce reprezentanþa de plasã era formatã din primarii comunelor3.Dispoziþiunea imperialã din 31 ianuarie 1870 a fost a doua etapã în trecerea laviaþa civilã a acestui teritoriu. Noul act normativ imperial preciza demilitarizarea(provincializarea) confiniului militar ºi inserarea acestuia în viaþa publicã civilãºi constituþionalã4. În consecinþã, pe teritoriul Regimentului 13 româno-bãnãþeandin Caransebeº se constituiau cercurile administrative Caransebeº, Teregova,Bozovici ºi Orºova ºi, potrivit Legii XLII din 1870, teritoriul celor trei comitateexistente a fost, ulterior, defalcat în cercuri administrative sau plãºi; conformacestei legi din 1870, Banatul era structurat administrativ în 9 oraºe (Caransebeº,Lugoj, Timiºoara, Vârºeþ, Biserica Albã, Vinga, Panciovo, Becicherecul Mare,Kikinda Mare), 4 cercuri administrative independente în fostul confiniu militarºi 34 de plãºi care alcãtuiau cele 3 comitate5.

Prin intermediul a douã acte normative emise de guvernul ºi împãratulaustro-ungar, Manifestul imperial ºi Ordonanþa guvernamentalã din 9 iunie1872, Regimentul 13 româno-bãnãþean a fost desfiinþat, coroana austriacãmulþumind grãnicerilor ,,pentru credinþã ºi supunere” dovedite faþã de Tron,precizându-se ºi motivul acestei suspendãri: ,,ca sã vã punem pe aceeaºi treaptãcu cealaltã populaþiune din Regatul nostru Ungaria”6. În fapt, începând cu 9iunie 1872, era suspendatã fiinþarea Confiniului Militar, teritoriul celor patrucercuri administrative fiind înglobat Ungariei; temeiul juridic în baza cãruia s-afãcut aceastã translatare l-au constituit douã legi, XL ºi XLI, care stipulaudesfiinþarea tuturor unitãþilor militare din acest teritoriu cu începere de la 1noiembrie 1872. Cele patru cercuri administrative vor fi transformate în preturi7.Urmarea efectelor celor douã legi administrative, tribunalele regimentare erauînlocuite cu tribunale civile în oraºele Caransebeº, Panciovo ºi Biserica Albã,

3 Antoniu Marchescu, Grãnicerii bãnãþeni ºi comunitatea de avere, Caransebeº, 1941, p.270-271.4 Ibidem, p. 308.5 Ioan Munteanu, Banatul istoric, 1867-1918, I, Timiºoara, 2006, p. 62, 63.6 A. Marchescu, op. cit., p. 310.7 Ibidem, p. 312.

316

iar ºcolile militare de la Biserica Albã ºi Caransebeº vor fi desfiinþate. În reºedinþapreturilor nou-înfiinþate vor fi create tribunale de ocol, iar întreaga jurisdicþiemilitarã din Banat va fi focalizatã doar tribunalului din Caransebeº; avereacomunitãþilor regimentare va fi distribuitã între comune, excepþie fãcând doarfondul forestier care va reveni în pãrþi egale statului ºi comunitãþilor rurale. Deasemenea, fondul grãniceresc al educaþiei ºi culturii va fi defalcat între comune,proporþional cu numãrul sufletelor; noua organizare administrativã din 1872,care a impus crearea celor patru preturi, a permis ºi înfiinþarea primelorinspectorate ºcolare (Caransebeº, Panciovo, Biserica Albã). Dupã 1872 suntstopate restricþiile privind vânzarea-cumpãrarea imobilelor, respectându-seintegral dreptul la proprietate al foºtilor grãniceri. Pe de altã parte, se recomandaca, preponderent, funcþiile publice civile sã fie preluate de foºtii ofiþeri de graniþã8.Urmare a acestor dispoziþii, în foarte scurt timp administraþia civilã va figeneralizatã. A urmat o nouã etapã în organizarea teritorial-administrativã aprovinciei Banat care, din punct de vedere juridic, este precizatã prin LegeaXXVII din anul 1873; legea avea consecinþe imediate asupra organizãriiadministrativ-teritoriale, în mod explicit prin paragraful 3, care prevedeaînfiinþarea unui nou comitat - Severinul; noul comitat rezulta prin revenireacomunelor din preturile Caransebeº, Teregova, Bozovici, Orºova ºi a teritoriuluidin fosta companie a 12-a din Regimentul banato-ilir; capitala noului comitatera stabilitã la Caransebeº. Paragraful 3 din Legea XXVII/18739 preciza:,,Severinul, prin reuniunea comunelor din preturile Caransebeº, Teregova,Bozovici, Orºova ºi a teritoriului din fosta companie a XII-a din regimentulbanato-sîrbesc. Capitala era stabilitã în oraºul Caransebeº”.

Legea IV din 1877 stipula menþinerea, pe încã trei ani, a organizãriiadministrativ-teritoriale din legea anterioarã; actul juridic din 1877 vizaconsolidarea instituþiilor administrative civile ºi pregãtirea unei reorganizãridefinitive. Lungul traseu al organizãrii administrativ-teritoriale a Banatului seva fi încheiat în 1880. Legea XI prelungea cu încã un an efectul legii din 1877,timp în care Ministerul de Interne trebuia sã întocmeascã un proiect de legepentru rezolvarea definitivã a situaþiei10. Proiectul a fost elaborat, iar în decembrie1880 va fi promulgatã Legea LV (55) care stabilea contopirea administrativã a

8 Ibidem, p. 312-314.9 Magyar Törvénytár. 1872-1874 évi Törvényczikek, Budapesta, 1896, p. 205-209.10 Ibidem, 1879/1880 évi Torvenzcyikkek, Budapesta, 1896, p. 368-369.

317

comitatelor Caraº ºi Severin sub denumirea de Caraº-Severin, cu reºedinþa înoraºul Lugoj. Conform acestei legi, anul 1880 marcheazã finalul procesului deorganizare teritorial-administrativã a Banatului, care va fi structurat în treicomitate (Caraº-Severin, Timiº, Torontal), 40 plãºi ºi 9 oraºe; efectiv Banatul,la 1880, cuprindea 817 localitãþi (363 în Caraº-Severin, 223 în Timiº, 231 înTorontal), dintre acestea 808 fiind aºezãri rurale. Localitãþile urbane eraudistribuite astfel: douã în comitatul Caraº-Severin (Lugoj, Caransebeº), patruîn comitatul Timiº (Timiºoara, Vârºeþ, Biserica Albã, Vinga), trei în comitatulTorontal (Panciovo, Becicherecul Mare, Kikinda Mare)11.

Banatul va rãmâne cu aceastã structurã, în trei comitate, pânã la sfârºitulprimului rãzboi mondial, chiar dacã vor interveni schimbãri în decursul anilor,acestea vor fi nesemnificative ºi se vor efectua în interiorul provinciei. Suprafaþacomitatelor a depins, în mare parte, de natura reliefului ºi de dispunerea înteren a localitãþilor. La nivelul anului 1890 structura teritorialã a Banatului seprezenta astfel: ca suprafaþã totalã Caraº-Severinul avea 9629,1 km2, Timiºul6743,3 km2 ºi comitatul Torontal 8927,8 km2; suprafaþa totalã urbanã pe comitatese prezenta astfel: Caraº-Severinul cu 121,1 km2, Timiºul cu 367,3 km2,Torontalul cu 593,6 km2; suprafaþa totalã ruralã la nivelul celor trei comitateavea urmãtoarea determinare: Caraº-Severinul cu 9508 km2; Timiºul cu 6376km2, Torontalul cu 8334,2 km2; suprafaþa totalã a comunelor mari pe cele treicomitate are urmãtoarea distribuþie: Caraº-Severin cu 641,2 km2, Timiºul cu3442,5 km2, Torontalul cu 7341,6 km2; în fine, ca suprafaþã totalã a comunelormici, ideograma celor trei comitate se prezenta astfel: Caraº-Severin cu 8866,8km2, Timiºul cu 2933,5 km2, iar Torontalul cu 992,6 km2 suprafaþã arabilã ºinearabilã12.

Din datele statistice prezentate la nivelul anului 1880 rezultã cu evidenþãcã repartizarea suprafeþei comitatelor a fost absolut inegalã13.

Dupã instaurarea regimului dualist austro-ungar în 1867, situaþia înBanatul antebelic a devenit ºi mai insuportabilã; legislaþia adoptatã, sistemulelectoral vãdit discriminatoriu din punct de vedere naþional, venalitatea unororganisme administrative locale, toate acestea s-au constituit în surse de

11 I. Munteanu, op. cit., p. 65-66.12 Magyar Statisztkai Evkönyv, II, Budapesta, 1898, p. 2.13 De pildã, suprafaþa Caraº-Severinului era mai mare cu 2885,8 km2, respectiv cu 42,8%faþã de suprafaþa comitatului Timiº, fapt datorat întinderii teritoriului muntos ºi deluroscaraº-severinean; pe de altã parte, în acelaºi comitat, existând un numãr mic de oraºe ºi

318

permanentã nemulþumire ºi agitaþie pentru localnici. Noua administraþie a blocatsistematic accederea nemaghiarilor spre instituþiile administrative sau culturaleoficiale iar, pe de altã parte, s-a limitat dezvoltarea învãþãmântului în limbilenaþionale ale tuturor etniilor.

Autoritãþile maghiare vor manifesta un interes real pentru adoptarea deacte ºi mãsuri legislative, menite sã fundamenteze administraþia publicã pe bazeºi structuri moderne, prin care sã materializeze obiectivele preconizate de statul,,tutore”14. Chiar dacã elementele de modernism sunt evidente în administraþie,legislaþia adoptatã în acest domeniu nu pare strãinã de discriminãri politice,fiind vizatã primordial modificarea majoritãþii etnice din spaþiul românescîncorporat Ungariei printr-o manierã de restructurare teritorialã a plãºilor ºicomitatelor. Noua administraþie a afectat spaþiile cu locuire compactãromâneascã, aºa încât ponderea românilor sã fie mult mai limitatã la nivelulaºezãrilor. Aceastã mãsurã administrativ-teritorialã era evident una politicã cãci,prin maniera de distribuire a comunitãþilor, mai ales rurale, în unitãþile ºisubunitãþile teritorial-administrative s-a certificat prezenþa populaþiei, declaratãde limbã maternã maghiarã, în fiecare comitat ºi plasã românii-bãnãþeni fiindtot mai disipaþi. Aºadar, nu poate fi eludat faptul cã aplicarea legislaþiei maghiareîn teritoriile încorporate a facilitat administraþia sã devinã un instrument eficacede maghiarizare, de promovare a intereselor de dominaþie politicã a executivuluiungar. Cu toate acestea, legislaþia privitoare la organizarea teritorial-administrativã a avut ºi o serie de consecinþe pozitive. Primordial, s-a avut învedere modificãrile survenite în plan social prin desfiinþarea iobãgiei ºi aplicarea

nici un municipiu, suprafaþa sa urbanã nu reprezenta decât 4,3 % din suprafaþa totalã aBanatului. Din datele statistice, desprinse din documentul oficial maghiar, rezultã opreponderenþã a suprafeþei însumate în hotarele comunelor mici, situaþie determinatã totde configuraþia comitatului Caraº-Severin unde aºezãrile rurale mici, în funcþie de numãrulcaselor, familiilor ºi locuitorilor, reprezentau 96,3% din totalul aºezãrilor aflate în comitat.Hotarele acestor localitãþi însumau 93,3% din suprafaþa ruralã a comitatului ºi 69,3% dinîntreaga suprafaþã ocupatã de aºezãrile mici din întreg Banatul.

La 1900 ºi 1910, organizarea administrativ teritorialã a Banatului rãmâne aceeaºi,adicã trei comitate, fiecare dintre acestea cu urmãtoarea compoziþie: Caraº-Severinul la1900 avea 14 plãºi, iar la 1910 tot 14 plãºi; Timiºul la 1900 avea 11 plãºi, acelaºi numãr ºila 1910; Torontal însuma 14 plãºi la 1900, 14 plãºi s-au pãstrat ºi la 1910; s-a conservatacelaºi numãr de localitãþi cu statut urban, 8 la numãr, atât la 1900, cât ºi la 1910, (vezi Idem,II, p. 342-372).14 Istoria României. Transilvania, p. 151-164.

319

Patentelor imperiale din 1853-1854, apoi, noua legislaþie a facilitat o serie deoportunitãþi pivind dezvoltarea economicã de ansamblu; în fine, a permiscristalizarea unei categorii sociale moderne - funcþionarii administraþiei publice- ºi, în acest sens, a stimulat interesul pentru instrucþie ºi educaþie.

Ilustrativ pentru noua orientare în domeniul organizãrii administrativea fost Legea IV din anul 1869, act normativ care separa puterea judecãtoreascãde cea executivã prin anularea atribuþiilor judiciare ale municipalitãþiicomitatense15. A urmat apoi un act normativ de o importanþã covârºitoare pentrunoua administraþie imperialã cu implicaþii directe asupra structuriloradministrativ-teritoriale din Banat: Legea XLII (42) din 1870. Aceasta prezintã,în fapt, primul cadru legislativ semificativ pentru organizarea teritorial-administrativã propriu-zisã, definind ºi stabilind în amãnunt structurile teritorialeºi administrative, atribuþiile organismelor de conducere ºi administrare localã16.Trebuie remarcat faptul cã, în cursul dezbaterilor parlamentare, proiectul acesteilegi a fost sever criticat, cu argumente viabile, de deputatul român AlexandruMocioni; deputatul român din Dieta de la Buda sancþiona ponderea ridicatãacordatã celor incluºi în administraþie pe bazã de avere, susþinând constituireaorganelor administrative prin alegerea liberã a membrilor ºi funcþionarilor17. Cutoate acestea, proiectul de lege a fost aprobat în varianta propusã de oficialitãþilemaghiare, legea materializându-se într-o complexã structurare a unitãþiloradministrativ-teritoriale, o precizare indubitabilã asupra competenþelor fiecãruiorgan de conducere administrativã; aceastã lege a rãmas în istorie sub denumireade Legea municipalitãþii. Prezentãm, în continuare, principalele structuriadministrative stipulate în conþinutul acestei legi.

Comitatul apare drept principala unitate teritorial-administrativã prinintermediul cãreia executivul îºi exercita puterea în teritoriu, asigurând aplicareadispoziþiilor ministeriale pânã la nivelul comunelor urbane ºi rurale arondate.Aceastã entitate administrativã se gestiona autonom, prin reprezentanþii sãi,aleºi ºi de drept, fiecare comitat beneficiind de personalitate juridicã ºi, astfel,stabilind legãturi nemijlocite cu organele centrale din aparatul de stat18.Conducerea executivã a comitatului era deþinutã de un comite, numit de rege(împaratul Francisc Iosif I) la propunerea guvernului maghiar; acesta era ajutatde un vicecomite care era ales, ºi nu numit, plasându-se în fruntea administraþiei15 I. Munteanu, op. cit., p. 4716 Ibidem.17 T. Botiº, Monografia familiei Mocioni, Timiºoara, 2003, p. 192-205.18 Istoria României. Transilvania, p. 152-153.

320

comitatelor drept tutelã publicã19. Forul legislativ suprem în comitat era Consiliul(Comitetul) municipal, care îºi exercita prerogativele în cadrul Adunãrilorgenerale convocate de regulã doar de douã ori pe an, primãvara ºi toamna, deºiputeau fi convocate ºi ºedinþe excepþionale; intervalul dintre cele douã Adunãrigenerale obiºnuite era acoperit de funcþionarii principali din reºedinþa comitatului:vicecomitele, primnotarul, notarul, juriconsultul, casierul principal, contabilulºef, preºedintele Sedrei orfanale, ajutat de doi asesori ºi un tutore. Conformacestei legi, funcþionarii erau aleºi pe ºase ani, deºi comitele putea numi peviaþã pe unii dintre funcþionarii locali (de pildã, cãpitanii de poliþie, mediciiumani, medicii veterinari, contabilii, registratorii, scribii)20.

În ceea ce priveºte stuctura funcþionarilor publici, Legea municipalitãþiistabilea douã categorii: funcþionarii centrali ºi funcþionarii externi.

Funcþionarii centrali activau în municipiul-reºedinþã de comitat, aceastãcategorie cuprinzând urmãtoarele statusuri profesionale: vicecomitele,primnotarul, ºase vicenotari, primjurisconsultul, vicejurisconsultul, medicul-ºef,doi practicanþi administrativi, un arhivar, un registrator, un expeditor, nouãcanceliºti, nouã diurniºti, meºterul drumar principal, 24 membri ai Sedrei orfanale(preºedintele, vicepreºedintele, 5 asesori, un notar, un arhivar, un registrator,un expeditor, 5 canceliºti, 8 diurniºti).

Funcþionarii externi acþionau în administraþiile plãºilor ºi cuprindeauurmãtoarele rol-statusuri profesionale: primpretor, pretor, medic de plasã,canceliºti, drumari, diurniºti, practicanþi administrativi, numãrul acestora variindîn funcþie de mãrimea ºi problematica specificã fiecãrei plãºi.

Consiliul (Comitetul) municipalitãþii cuprindea 50% consilieri aleºi deelectoratul urban ºi rural ºi 50% consilieri de drept (viriliºti), numiþi în funcþiede mãrimea averii ºi mãrimea impozitului plãtit statului.

Consiliul municipal era defalcat în 4 comisii: comisia permanentã, comisiade validare, comisia permanentã de verificare, comisia centralã21. De-a lungultimpului, pânã la Marea Unire, numãrul comisiilor a sporit (comisia de disciplinã,comisia statisticã etc.), variind chiar de la un comitat la altul. Mai mult decâtatât, numãrul reprezentanþilor de drept (viriliºtii) ºi a celor aleºi a cunoscut odinamicã permanentã în sensul cã, dacã iniþial un reprezentant revenea la 50019 Marlen Negrescu, Structura administrativã a comitatelor Caraº, Severin ºi Caraº-Severinîn perioada 1867-1918, în PB, I, Timiºoara, 2002, p. 169.20 Istoria României. Transilvania, p. 153.21 Ibidem, p. 158.

321

cetãþeni cu drept de vot, mai târziu unui singur consilier de drept îi reveneau2000 de electori.

Adunarea generalã selecta comisiile permanente sau temporare, alegeamembrii acestora, selecþiona funcþionarii principali, inclusiv vicecomitele,dezbãtea ºi hotãra în toate chestiunile esenþiale ale comitatului (în acest senserau întocmite referate ºi infomãri de cãtre serviciile administraþiei comitataleºi comisiile respective); funcþionarii soluþionau problemele curente ºi puneau înexecuþie deciziile aprobate de Adunarea generalã22.

Legiuitorul a gândit introducerea unui nou organism decizional, numitComitetul administrativ, cu rol de reglaj a neconcordanþelor de competenþe ºidecizii dintre forurile administraþiei comitatale ºi puterea centralã; în fapt, acestorgan administrativ coordona ºi superviza întreaga administraþie de pe teritoriulcomitatului23.

Cercul administrativ a fost gândit ca subunitate teritorial-administrativã,iar din anul 1876 se va fi numit plasã; aceastã subdiviziune conþinea un numãrprecis de localitãþi rurale din comitat, totalul lor variind dupã scorul total alaºezãrilor din comitat în funcþie de structura geograficã a teritoriului ºi deinteresele politice ale guvernului maghiar; plasele erau coordonate de unsolghirãu, ca intermediar între comitat ºi comune. În esenþã, liderul plasei preluadispoziþiile ministerelor ºi ale conducerii comitatului, transmiþându-le comunelorºi monitorizându-le aplicarea. Atribuþiile pretorului porneau de jos în sus, elprelevând iniþiativele sau cerinþele stringente ale primãriilor comunale, pe carele transmitea vicecomitelui sau, direct, ministerelor aferente. Iniþial, solghirãulºi funcþionarii de plasã erau aleºi de Adunarea generala a comitatului, fiindconsideraþi funcþionari externi ai organismelor de conducere administrativã dincomitat24.

La baza comitatului, comuna ruralã rãmânea entitatea cea mai stabilã,din care fãceau parte toþi locuitorii unei aºezãri rurale; comuna ruralã era condusãde un primar, o antistie (consiliu) comunalã ºi o reprezentanþã comunalã. Antistiaera compusã din 12 juraþi, cu rol de primã instanþã juridicã localã, în timp cereprezentanþa comunalã era formatã din locuitorii comunei care plãteau unimpozit minimal statului; atribuþiile acestor organe ale administraþiei rurale s-

22 M. Negrescu, op. cit., p. 170.23 Istoria României. Transilvania, p. 154.24 Ibidem, p. 158.

322

au stabilit prin lege în anul 1871, unde se preciza printre altele dreptul solghirãului(pretorului) de a numi primarii ºi juraþii dintre candidaþii aleºi sau numiþi decomuna ruralã.

Oraºele cu consiliu sau magistrate erau comunitãþi urbane teritoriale,beneficiarele unei puteri economice ºi culturale limitate ºi cu un efort finanicarminimal la bugetul statului; legea le conferea autonomie localã, concretizatãprin intermediul Reprezentanþei orãºeneºti; membrii reprezentanþei orãºeneºtierau aleºi (50%) din rândul celor care plãteau impozit la stat, respectiv câteunul la fiecare sutã de locuitori contribuabili. Proporþia reprezentanþilor eradependentã de cuantumul cetãþenilor cu drept de vot; dreptul la vot era foarterestrictiv cãci, de acest drept fundamental nu beneficiau muncitorii agricoli,muncitorii industriali, ucenicii, calfele; cealaltã jumãtate a Reprezentanþei eracompusã din viriliºti, adicã localnicii bogaþi care plãteau impozit apreciabil lastat. Reprezentanþa se întrunea în Adunarea generalã de douã ori pe an, însesiuni ordinare sau, la nevoie, în sesiuni extraordinare25.

Liderul administraþiei oraºului era primarul care, la rândul sãu, era sprijinitde Consiliul orãºenesc; structura acestui for executiv prezenta urmãtoareaipostazã: preºedintele (primarul), cãpitanul poliþiei, primnotarul, jurisconsultul,medicul primar, consilierii. Membrii consiliului, împreunã cu alþi funcþionariimportanþi (notarul public, arhivarul, inginerul, funþionarul silvic, contabilul,controlorul financiar, asesorii Sedrei orfanale) alcãtuiau Antisitia orãºeneascã.Componenþa acesteia era stabilitã prin alegere de Adunarea generalã aReprezentanþei orãºeneºti. Legea stabilea, de asemenea, cã primarii ºi membriiConsiliului orãºenesc beneficiau de dreptul de a participa la Adunãrile generaleale comitatului.

Oraºele cu drept de municipalitate se refereau la comunitãþi urbane cuun numãr mare de locuitori ºi patrimoniu material însemnat, cu potenþialeconomic, cultural ºi educaþional apreciabil; astfel de oraºe dobândeau rang demunicipalitate ºi, în genere, ele proveaneau din suita vechilor oraºe libere regeºti;municipiile se manifestau ca administraþii publice locale autonome cãci, întrealtele, executau direct, fãrã mijlocirea comitatului, hotãrârile guvernamentaleºi dispoziþiile puterii centrale. Autonomia administraþiei acestora mai rezida ºiîn faptul cã ele dispuneau de dreptul de a legifera, iar hotãrârile lor aveau caracterobligatoriu în probleme esenþiale privind municipalitatea respectivã; asemenea

25 Ibidem, p. 160.

323

comitatului, dispuneau de un consiliu municipal, format din viriliºti ºireprezentanþi aleºi; consiliul funcþiona ca un „guvern local” (executiv) având caprincipale atribuþii pãstrarea, evidenþa ºi dezvoltarea patrimoniului local,coordonarea, controlul ºi gestiunea casieriilor ºi fundaþiilor subordonate,întocmirea bugetului municipal, stabilirea cheltuielilor necesare. La nivelmunicipal, primarul devenea funcþionarul cel mai important, cu atribuþii similarevicecontelui, pe care le exercita laolaltã cu membrii Consiliului orãºenesc;primarul rãspundea de paza hotarului oraºului, de ordinea publicã, controlulstrãzilor, aplicarea amenzilor26 etc.

În anii imediat urmãtori, dupã 1870, vor fi adoptate numeroase mãsurilegislative referitoare la activitatea administrativã, dar care, în general, vizauîntãrirea puterii centrale ºi a controlului asupra populaþiei, accentuareasubordonãrii organismelor locale ale comitatelor, plãºilor, oraºelor, comunelorfaþã de guvernul central, concomitent cu minimalizarea funcþiilor autonome aleacestora.

Legea VI din 1876 producea o seamã de modificãri asupra Legiimunicipalitãþii, fãcând noi precizãri privind reorganizarea administrativã; lanivelul comitatelor sunt sporite atribuþiile comitelui suprem, în direcþia exercitãriidreptului de control asupra tuturor funcþionarilor comitatenºi. Noua legeinterzice dreptul Adunãrii generale a comitatului de a alege comitele suprem,acesta fiind numit direct de Ministerul de Interne, motiv pentru care el devenearãspunzãtor doar înaintea guvernului al cãrui reprezentant era în teritoriu27. Unalt act normativ din domeniul administraþiei a fost Legea XXIV din 1877 caredesfiinþa serviciul tehnic cu posturile aferente, competenþele acestora fiindpreluate de Oficiu de Stat pentru construcþii, subordonat direct Ministerului deresort28. A urmat apoi Legea XV din 1883 care respingea prerogativele financiareale comitatelor, caz în care bugetele locale urmau sã fie aprobate de Ministerulde Interne. Creºterea „aruncului comitatens” (taxa localã) nu era admisã decâtcu aprobarea specialã a Ministerului de Interne ºi a Ministerului de Finanþe.Scopul explicit al acestor mãsuri centralizatoare consta în exacerbareadependenþei organismelor administrative locale de ministerele centrale, dar ºi

26 Ibidem, p. 162.27 Ibidem, p. 155.28 I. Munteanu, op. cit., p. 51.

324

creºterea capacitãþii de achitare a impozitelor cãtre stat din parteacontribuabililor29.

Cel mai important act legislativ care, cu mici modificãri, a rãmas învigoare pânã în 1918, a fost Legea XXI din 1886, ea stabilind douã funcþiimajore pentru municipalitatea comitatensã: funcþia de autoguvernare ºi funcþiade administraþie publicã de stat. Teoretic, funcþia de autoguvernare constã înurmãtoarele competenþe30: adoptarea de hotãrâri ºi mãsuri, elaborarea deregulamente în problemele interne, în limitele competenþei ºi legislaþiei în vigoare;aplicarea hotãrârilor, a mãsurilor ºi regulamentelor adoptate; selectareafuncþionarilor proprii; stabilirea cheltuielilor administraþiei ºi acoperirea lorfinanciarã; întreþinerea legãturilor nemijlocite cu guvernul central; stabilireabugetului comitatului, contractarea de împrumuturi, înstrãinarea sau procurareade bunuri mobile; exercitarea autoritãþii orfanale; aplicarea legilor ºi dispoziþiilorministeriale.

În practicã, aceastã lege îngrãdea ºi limita o serie de atribuþii specificeautonomiei comitatului, sporind subordonarea organelor administrative localefaþã de autoritãþile centrale pânã la nivelul comunelor rurale31. Astfel, comunitãþilerurale îºi pierdeau dreptul de a stabili candidaþi pentru funcþiile de primar ºijuraþi, aceºtia fiind numiþi de solghirãul de plasã; de asemenea, legea abrogaautonomia economicã a satelor prin eliminarea dreptului de autogestiune asupraavuþiei obºteºti (pãduri, pãºuni, iazuri etc.), solghirãul beneficiind de dreptul deintruziune în alcãtuirea bugetului comunal ºi de a impune modificãri în funcþiede interesele autoritãþii centrale, legea în discuþie defalcând comunele rurale înmari ºi mici. Comunele mari erau comunitãþi umane care dispuneau de resursemateriale suficiente pentru acoperirea sarcinilor prevãzute de legislaþia în vigoare,în vreme ce comunele mici erau aºezãri umane care urmau sã se întrajutorezeprin asociere pentru susþinerea sarcinilor respective. Primarul reprezentainteresele comunitãþii rurale, în timp ce notarul reprezenta interesele autoritãþilorcentrale32.

Autonomia oraºelor cu Consilii ºi Magistrate era riguros stabilitã deprerogativele legii din 1886. Astfel, hotãrârile adoptate în cadrul consiliilor

29 Istoria României. Transilvania, p. 156.30 Apud M. Negrescu, op. cit., p. 17031 I. Munteanu, op.cit., p. 52.32 Istoria României. Transilvania, p. 159.

325

generale trebuia confirmate în cadrul consiliului municipalitãþii comitatense,aprobãri ce vizau urmãtoarele capitole: stablirea ºi perceperea impozitului local(aruncul), înstrãinarea sau cumpãrarea de proprietãþi ale oraºului, înfiinþareasau desfiinþarea de oficii, înfiinþarea de întreprinderi comunale, întreþinerea sauretuºarea monumentelor istorice. Consiliul comitatului beneficia de dreptul dea anula unele hotãrâri ale Adunãrii generale orãºeneºti.

Documentele precizeazã cã la nivelul anului 1893 organizarea teritorial-administrativã a Banatului prezenta o structurã cu trei oraºe-municipii, cincioraºe cu consiliu si treizeci si nouã plãºi33.

Din datele statistice reþine atenþia aparenta preponderenþã a aºezãrilortemporare; acest fapt nu indicã un coeficient de dispersie a aºezãrilor, ci maidegrabã fenomenul s-a datorat fie extinderii reþelei de cãi ferate care impuneaapariþia unui numãr apreciabil de cantoane locuite, fie datoritã reþelei de diguriridicate în lungul principalelor râuri care produceau inundaþii ºi care trebuiausupravegheate prin construcþia de cantoane; de asemenea, Banatul de atunci ºide astãzi era coafat cu sãlaºe locuite de unele familii de sãteni, din primãvarã ºipânã-n toamnã, acestea fiind alcãtuite din mici grupuri de locuinþe ºi dependinþegospodãreºti cu scop în creºterea plantelor ºi animalelor domestice. Sãlaºeleerau întâlnite pretutindeni în provincie, de la câmpie pânã în zona montanã. Înesenþã, majoritatea modificãrilor înregistrate de legislaþia prezentatã a fostcauzatã de interese politice ºi economice ale elitelor guvernamentale maghiare.Totuºi, trebuie precizat cã o serie de prevederi legislative au fost absolut necesare,fiind cerute de progresele înregistrate de societate, de evoluþia acesteia într-odirecþie capitalistã. Din acest motiv, în foarte multe cazuri ºi locuri, aplicareaacestei legislaþii a catalizat dezvoltarea economicã, accelerând elementele demodernitate în zonele urbane ºi rurale mai mari, cristalizând un aparatadministrativ ºi funcþionãresc eficient ºi oportun, elocventã fiind în acest sensevoluþia oraºului Timiºoara dupã anul 1890.

Beneficiind de câteva oportunitãþi conferite de statutul de„autoguvernator”, primarul timiºorean, Carol Telbisz, ºi ceilalþi administratori

33 Comitatul Caraº-Severin cuprindea 2 oraºe cu consiliu sau magistrat, 14 plãºi, 13 comunemari, 345 comune mici, 77 cantoane/conace (aºezãri temporare); comitatul Timiº conþinea2 oraºe-municipii, 1 oraº cu consiliu sau magistrat, 11 plãºi, 82 comune mari, 138 comunemici, 507 aºezãri temporare (sãlaºe, cantoane, conace); comitatul Torontal cuprindea 1oraº-municipiu, 2 oraºe cu consiliu sau magistrat, 14 plãºi, 164 comune mari, 51 comunemici ºi 775 aºezãri temporare (vezi I. Munteanu, op. cit., p. 52).

326

locali reuºesc sã obþinã anularea statutului de „oraº fortificat” ºi, mai apoi,promoveazã proiecte ferme care vor impulsiona semnificativ dezvoltareaeconomicã ºi urbanisticã34. Concret, au fost acordate întreprinzãtorilor industrialifacilitãþi majore35: teren gratuit (1-5 jugãre) pentru ridicarea fabricilor; li s-aulivrat materiale de construcþie gratuite sau sub valoarea pieþei; scutirea de latoate taxele timbrului, diminuãri de tarife de la curentul electric sau la transportullocal º.a.m.d. Drept urmare, numeroase fabrici (Fabrica de pãlãrii, Fabrica depantofi, Fabrica de fire de bumbac, Fabrica de fire de lânã etc.) au apãrut înpeisajul urbanistic timiºorean care au beneficiat de asemena avantaje36.

Dezvoltarea capitalului industrial, între 1900-1918, poate fi exemplificatprintr-un spor de 21,8%, iar al angajaþilor din întreprinderile mari cu 95,5%.Tot în sensul modernismului, asistãm la o extindere a utilizãrii curentului electricîn iluminatul stradal, dar ºi privat, aspect ilustrat în perioada 1893-1914 printr-o creºtere a numãrului lãmpilor folosite în iluminatul public cu 21,32%, iar încel privat cu 18,41%37. Urbanistic, cuantumul edificiilor publice ºi private dinpeisajul citadin timiºorean a crescut, între 1890-1914, cu 43,1%38. Urmare adezvoltãrii industriale ºi urbanistice, nu pot fi omise evoluþiile demograficepozitive din toate centrele urbane ºi rurale, dinamismul demografic bãnãþean îndecursul a doar patru decenii (1870-1910) putând fi ilustrat astfel: sporul realde populaþie a fost de 64,1% la Lugoj, 117,5% în Caransebeº, 8,8% la Timiºoara,27,7% la Vârºeþ, 22,8% în Becicherecul Mare, 39,9% la Kikinda Mare39; sporuridemografice semnificative, în acelaºi interval de timp, s-au înregistrat ºi-ncomunele rurale mari: 12,5% în Buziaº, 52,9% la Deta, 45,6% în Gãtaia, 28,6%la Aradul-Nou, 15,3% în Sînicolaul Mare, 14,3% în Igriº, 24,2% în Ciacova,36,2% în Jimbolia40.

Trebuie evidenþiat cã politica demograficã de creºtere a populaþiei încentrele urbane se referea explicit doar la segmentul maghiar, deoarece

34 Ioan Munteanu, Rodica Munteanu, Timiºoara. Monografie, Timiºoara, 2002, p. 191-205.35 I. Conciatu, Timiºoara. O scurtã monografie, Timiºoara, 1920, p. 38-39.36 I. Munteanu, op. cit., p. 53.37 Ibidem.38 I. Munteanu, R.Munteanu, op. cit., p. 233.39 Serviciul Judeþean Timiº al Arhivelor Naþionale, fond Primãria Municipiului Timiºoara,dosar 4/1930, ff. 22, 25.40 I. Munteanu, op. cit., p. 54.

327

impunerea limbii maghiare ca limbã oficialã în stat a determinat o penetraremasivã a persoanelor declarate maghiare în serviciile administraþiei, învãþãmânt,culturã, în agenþi economici industriali, comerciali, de transport ºi de comunicaþie.Astfel se explicã, în perioada 1880-1918, sporul de populaþie declaratã de limbãmaghiarã de 29,17% la Timiºoara, faþã de numai 13,07% a populaþiei declaratãde limba românã, de 7,07% a populaþiei germane ºi 11,22% a populaþiei sârbe;în acelaºi interval de timp, sporul demografic de populaþie în Lugoj prezintãurmãtoarele procente: 40,74% maghiari, 28,3% români, 35,7% germani; înPanciovo sporul demografic înregistreazã urmãtoarle proporþii: 36,79%maghiari, 54,3% români, 5,59% germani etc41. Toate acestea sunt date oferitede recensãmintele oficiale efectuate de autoritãþi42, în realitate, proporþiile aufost mult mai alarmante, mai ales cã prin Legea din 1898 s-a procedat ºi lamaghiarizarea denumirilor tradiþionale ale localitãþilor bãnãþene.

În întreaga perioadã a regimului dualist austro-ungar, administraþiacomitatelor, oraºelor ºi comunelor s-a cantonat în mod deosebit pe aplicareapoliticii cercurilor guvernante maghiare în materializarea obiectivelor gânditela nivel central. Din acest motiv, activitatea dregãtorilor principali ºi a organeloradministrative, instituite în baza legislaþiei adoptatã în Dieta maghiarã, urma ase derula conform cu drepurile ºi responsabilitãþile stipulate tot prin lege.Cercurile politice budapestane au abordat cu maximã scrupulozitate ºi aceastãchestiune esenþialã a cristalizãrii unui aparat administrativ eficient, disciplinat ºitotal aservit intereselor puterii centrale. Acest aspect este ilustrat în domeniullegislativ al administraþiei publice cãci, pe aceastã cale, au fost detaliate atribuþiilefiecãrui dregãtor important din administraþia localã, atribuþiile organeloradministrative însãrcinate cu aplicarea dispoziþiilor guvernamentale, vizându-se evitarea suprapunerilor de competenþe prin lege. Nuanþãm aceste afirmaþiicu precizãrile care decurg din legislaþia maghiarã de pânã la primul rãzboimondial, zãbovind asupra Legii XLII din 1870 ºi a Legii XXI din 1886. Acestelegi, valabile pânã în 1918, precizau competenþele celor mai înalþi funcþionaripublici la nivelul comitatului43.41Ibidem.42 Recensãminte oficiale s-au efectuat la intervale de 10 ani, respectiv în anii 1869/70,1880, 1890, 1910.43 Comitele suprem era reprezentantul local al puterii executive centrale, fiind numit (saudemis) de Rege (împãrat) la propunerea guvernului maghiar. El beneficia de puteridiscreþionare în comitat, putînd controla orice instituþie ce întruchipa puterea localã de pe

328

teritoriul arondat, excepþie fãcând doar organele judecãtoreºti; comitele suprem trebuia sãse preocupe de interesele generale ale administraþiei locale, monitoriza ºi evalua cel puþin odatã pe an activitatea oficialã a funcþionarilor principali din comitat, oraºe ºi comune aflateîn raporturi de subsidiaritate. Liderul comitatului era consultat în numirile sau avansãrilefuncþionarilor municipali, beneficiind de dreptul de a solicita rapoarte scrise de la oriceinstituþie comitatensã ºi de a dispune de mãsuri în consecinþã; în acest caz, el opera analizebianuale asupra activitãþii dregãtorilor din oraºe, cãrora le cerea note justificative. În situaþiaîn care interesele statului o impuneau, beneficia de dreptul de a emite decrete locale (ordine,dispoziþii) cu caracter obligatoriu pentru vicecomite ºi pentru toþi ceilalþi înalþi funcþionaridin comitat. Asemenea decrete le putea emite ºi la solicitarea unui minister. Comitele numeasolghirãii la conducerea plãºilor ºi, conform situaþiei din „teren”, îi putea muta periodicdintr-o plasã în alta. Erau ºi situaþii excepþionale când, un comite suprem, remarcat prin,,dãruirea” ºi autoritatea sa, putea cumula demnitatea respectivã în douã sau chiar treicomitate. Din datele de arhivã rezultã cã, în extrem de rare situaþii, comiþii supremi nuproveneau din pãturi sociale foarte bogate, adeseori purtând titluri de baroni, conþi, grofi.Comiþii care s-au succedat la cârmuirea comitatului Timiº în aceastã periodã au fost:Damaschin Janos - 1861, Muranyi Ignacz (1867-1870), Oromos Zsigmond (1871-1889),Parmoi Novay Tamos (1907-1908), Hertelendy Ferencz (1906-1907), Foldeaky Androsi,Ioanovich ªandor (dupã 1909). În ceea ce priveºte comiþii din comitatul Torontal, listaacestora se prezintã astfel: Karatsonyi Laszlo (1861, 1867-1870), Romay Moricz (1871-1874), Hertelendy Josef (1874-1891), Romay Jeno (1891-1901), Bethlen Miklas (1901-1902), Deleimanies Lajos (1902-1906), Botka Bela (1906-1910), Dellimanies Lajos (dupã1910).

În comitatul Caraº-Severin, dupã 1860, cei mai reprezentativi comiþi au fost:Emanuil Gojdu, Carol Pogany, Carol Sialka, Zoltan Metve, Aurel Issekutz etc.

Vicecomitele devenea cel mai important reprezentant al municipalitãþii comitatense,fiind ales de Adunarea generalã a comitatului ºi care conducea efectiv administraþia localã.Acesta iniþia toate mãsurile privitoare la problemele care nu depindeau de hotãrârile Adunãriigenerale, rezolva toate speþele de contencios administrativ ºi verifica lunar casieriacomitatului. Vicecomitele era subordonat Adunãrii generale, cãci prezenta acesteia rapoarteºi informãri ºi monitoriza aplicarea corectã a regulamentelor ºi dispoziþiilor adoptate;vicecomitele controla ºi monitoriza activitatea funcþionarilor din comitat, primea petiþii ºiîncerca o soluþionare a lor, semna documente oficiale în numele conducerii comitatului,avea dreptul sã foloseascã „puterea branchialã” (pandurii locali) ºi jandarmii în vedereamenþinerii oridinii publice în comitat. Efectiv acestuia îi reveneau toate atribuþiile importantedin administraþia localã, având chiar dreptul sã conteste o dispoziþie a comitelui suprem.Provenienþa acestui demnitar public era dintre personalitãþile marcante ale partidului deguvernãmânt, de regulã din familiile înstãrite din provincie.

Primnotarul devenea, ca dregãtorie ºi importanþã, a treia funcþie în comitat, lanivelul oraºului îndeplinind ºi demintatea de viceprimar. Atunci când comitele ºivicecomitele absentau din motive obiective, primnotarul îi putea înlocui, dar putea uza doarde atribuþiile vicecomitelui. Pe de altã parte, primnotarul îndeplinea rolul de referent alAdunãrilor generale, înlocuia vicecomitele la conducerea comisiei permanente ºi comisieicentrale, coordona ºi controla serviciile auxiliare, repartiza vicenotarilor problemele care

329

trebuia rezolvate. Primnotarii, ca ºi comiþii ºi vicecomiþii, erau etnici maghiari sau declaraþietnici maghiari, iar pentru comitatul Timiºului cei care beneficiau de aceastã demnitate aufost: Ormos Zsigmond, Rakits Jamos, Szanto Jamos, Kalmar Lajos, Bessneo Ferentz, DoboLaszlo, Mayer Karoly, Capdebo Sergely, Revisney Pal, Ioanovich Sandor, Ferenczy Sandor,Halossy Ghyla.

Primjurisconsultul (primprocuristul) era dregãtorul responsabil cu problemele dedrept, cu respectarea legilor, dispoziþiilor ºi regulamentelor, având misiunea de a verificalegalitatea hotãrârilor adoptate de organele comitatense. Acest înalt demnitar elabora ºisemna contractele, monitoriza toate documentele emanate de la comitat pentru a fi în spiritullegilor, fiind consultat în direcþia stabilirii de pedepse ºi sancþiuni ºi, în fine, avea calitateaoficialã de a reprezenta municipalitatea comitatensã ºi comunele în problemele judiciarecivile.

Medicul ºef era specialistul conducerii comitatului în problemele de sãnãtate publicã.În aceastã funcþie controla activitatea instituþiilor medicale existente în comitat, fiind consultatîn chestiuni de poliþie sanitarã; ºeful medical al administraþiei îndruma ºi controla activitateamedicilor de plasã ºi participa efectiv la verificarea medicalã a bãrbaþilor recrutaþi în armatã.Cãpitanul de poliþie era cel mai înalt rang al poliþiei comitatense, calitate care îl obliga sãprezinte periodic consiliului referate ºi informãri privind ordinea publicã.

Casierii erau funcþionari publici cu atribuþii financiare, cu misia de a asigurarealizarea bugetului local, aprobat de adunarea anualã prin încasarea aruncului comitatens;de asemenea, aceºtia dispuneau repartiþia subvenþiilor provenite de la municipalitate dinpartea guvernului pentru acoperirea cheltuielilor administraþiei comitatense.Arhivarul îºi concentra activitatea asupra conservãrii ºi administrãrii documentelor aflateîn arhiva comitatului; în aceastã înaltã funcþie el opera ºi evidenþa actelor depuse departiculari, întocmind indici alfabetici ai documentelor din arhivã ºi referate prinvindconþinutul acestora.

Funcþionarii Sedrei orfanale aveau obligaþia de a identifica ºi numi tutori ºi curatoripentru supravegherea modului de administrare a averii persoanelor aflate sub tutelã ºi aorfanilor minori; aceºti funcþionari se constituiau într-o autoritate colegialã, iar deciziile/hotãrârile le adoptau cu majoritate de voturi, fiind apoi executate prin intermediuladministraþiei locale.

Consilierii erau funcþionari de profesie, fiind aleºi pe viaþã, rolul acestora deveneafoarte însemnat în cadrul administraþiei oraºelor, beneficiind în numeroase cazuri de atribuþiide ºefi de servicii în domenii precum: financiar, învãþãmânt, sanitar, tehnic, ocrotiri sociale(vezi Magvar Tórvénytár 1884-1896 évi Tórvényczikkek, Budapesta, 1896, p. 390-396;Istoria României. Transilvania, p. 157, 154-155; M. Negrescu, op. cit., p. 172; I. Munteanu,op. cit., p. 56).

330

Adunarea generalã44 a comitatului constituia principala instanþã de decizieºi adoptare a hotãrârilor cu caracter administrativ; acest for legislativ se întâlneade douã ori pe an, în douã sesiuni ordinare, obligatorii, la date stabilite decomitele suprem care, inevitabil, devenea ºi preºedintele adunãrii. Atunci cândse impuneau dispoziþii în probleme speciale sau urgenþe erau convocate sesiuniextraordinare. Atribuþiile „parlamentului” comitatens erau numeroase ºiimportante: reglementarea defalcãrii comitatului în plãºi; întocmirearegulamentelor pentru activitatea organelor administrative; stabilireacirumscripþiilor electorale; dispunea mãsuri eficiente pentru amenajãri teritorialeºi cãi de comunicaþie; aproba cheltuielile ºi muncile obºteºti pentru ridicarea deconstrucþii publice; lua decizii prioritare la administrarea bunurilor aflate înpatrimoniul comitatului ºi preciza principalele direcþii de construcþie ºi executarebugetarã; verifica gradul de colectare a sumelor la buget în conformitate cuLegea XV din 1883. Aceastã instanþã putea contracta împrumuturi pentrususþinerea bugetului comitatului ºi acoperirea deficitului bugetar; alegea/selecþiona fucþionarii principali, membrii comisiilor ºi consiliului administrativºi stabilea cuantumul salariilor funcþionarilor; înregistra învinuirile rezultate dinactivitatea ilicitã a funcþionarilor pe care îi putea chiar demite; putea nominalizaînlocuitorul comitelui în situaþii speciale, analiza ºi putea lua decizii în cazulunor probleme manifestate în comitat; înfiinþa instituþii noi ºi desfiinþa instituþiianacronice, având dreptul sã conteste prin petiþii chiar ºi unele dispoziþii aleministerelor.

Consiliul (comitetul) administrativ45 beneficia de o compoziþie stabilitãde Adunarea generalã ºi avea competenþe preponderent executive, motiv pentrucare acþiona sub comanda vicecomitelui. Portofoliul de atribuþii era complex ºise referea în principal asupra urmãtoarelor domenii: economic, social,învãþãmânt, culturã, ordine socialã, financiar, comunicaþii. Consiliul administrativbeneficia de drept de control asupra tuturor funcþionarilor comitatenºi, adoptadispoziþii pentru stabilirea de impozite indirecte locale în vederea majorãriibugetului local; beneficia de atribuþii legate de stabilirea cuantumului muncilorobºteºti pentru construirea/întreþinerea drumurilor publice, preocupându-se ºide organizarea pazei digurilor ºi întreþinerea acestora, intervenind prompt ºi însoluþionarea problemelor ivite în activitatea de la cãile ferate; monitoriza

331

44 M. Negrescu, op. cit., p. 171; Istoria României. Transilvania, p. 153.45 Istoria României. Transilvania, p. 155; Magvar Tórvénytár, p. 386-387.

activitatea din învãþãmânt ºi intervenea în eliminarea manualelor interzise;supraveghea activitatea din penitenciare; informa ministerul aferent în legãturãcu situaþia agriculturii, viticulturii ºi silviculturii ºi informa Ministerul de Justiþieîn legãturã cu rezolvarea cazurilor penale etc. Din enumerarea acestorcompetenþe ale consiliului administrativ rezultã limpede preocuparea guvernuluide la Budapesta de a controla ºi supraveghea întreaga administaþie din comitate.

Comisia permanentã46 a muncipalitãþii comitatense era condusã decomitele suprem sau, în absenþa acestuia, de vicecomite. Acest organism derulaactivitãþi ºi competenþe tot de naturã executivã. Astfel, în perioada dintre sesiunipregãtea proiectele principale care urmau a fi dezbãtute în Adunarea generalã,formulând proiectele de decizii ºi dispoziþii. Hotãrârile erau adoptate prin votdeschis sau prin vot secret în situaþia mãsurilor cu caracter disciplinar. Votulpreºedintelui comisiei (comitele suprem) era decisiv, fiecare membru putândvota doar în probleme în care nu avea interes direct. Nu aveau drept de votmembrii comisiei aflaþi sub anchetã disciplinarã sau judiciarã. Insulta adusã ºidoveditã a unui membru al comisiei se pedepsea cu amendã de 100 de florini.

Comisia centralã47 îºi concentra principala atribuþie asupra pregãtiriilistelor electorale necesare alegerii reprezentanþilor în adunarea generalãcomitatensã; aceastã instanþã electivã era coordonatã de vicecomite ºi aveadrept principalã competenþã întreaga operaþiune legatã de organizarea ºiderularea scrutinului electoral.

Comisia de validare era formatã din preºedinte (vicecomitele), treimembri numiþi de comitele suprem, cinci membri aleºi de adunarea generalã pedurata unui an calendaristic; în esenþã, cele mai semnificative competenþe constauîn alcãtuirea listei viriliºtilor (membri de drept) ºi în verificarea ºi validarearezultatelor scrutinului electoral.

Comisia permanentã de verificare era compusã din preºedinte (comitelesuprem) ºi cinci membri aleºi de adunarea generalã pe cinci ani, având rostulde for de apel în cazul contestãrii scrutinului. Trebuie precizat cã legile avute îndiscuþie stipulau ºi condiþiile ce trebuia îndeplinite de persoanele alese în adunareageneralã ºi comisiile comitatense: sã fie cetãþeni maghiari; sã aibã vârsta de 24de ani împliniþi; sã plãteascã un anumit impozit la stat; sã fie flotant sau sãlocuiascã de cel puþin doi ani în comitat. Legile precizau urmãtoarele interdicþii:

46 Ibidem.47 Istoria României. Transilvania, p. 154.

332

persoanele sub cercetare administrativã, cele aflate în stare de faliment sausancþionate; cele care nu ºtiu sã scrie ºi sã citeascã; cele care nu plãtesc impozitla stat48. Alte alineate stabileau modalitatea organizãrii scrutinului electoral;alegerea membrilor ºi numãrul acestora era diferit de la o circumscripþieelectoralã la alta ºi depindea de numãrul locuitorilor din aºezãrile arondate;circumscripþia electoralã era stabilitã de adunarea generalã comitatensã ºicuprindea minimum 200 de locuitori cu drept electoral ºi maximum 600 dealegãtori. Scrutinul se desfãºura pe baza listelor oficiale întocmite de comisiacentralã a comitatului. Alegerile propriu-zise erau coordonate de o comisieelectoralã localã, formatã dintr-un ,,ºef” stabilit de adunarea generalã comitatensãºi patru bãrbaþi de încredere, iar scrutinul se desfãºura o singurã zi, între orele9-16. Numãrarea voturilor se realiza deschis, iar rezultatul se comunica oficialde ºeful comisiei electorale. Un delegat ales putea fi membru doar într-o singurãcomisie comitatensã potrivit opþiunii sale49. Maniera de organizare ºi desfãºurarea scrutinului electoral indicã rolul decisiv al administraþiei centrale a comitatului,precum ºi posibilitatea realã de a influenþa rezultatele alegerilor ºi a le canalizaîn sensul intereselor autoritãþilor maghiare. De la aceastã situaþie, pururi repetatã,au erupt numeroasele procese ºi deseori manifestãri dramatice în mediul rural.

Dregãtoria de plasã cãpãta dimensiunea unei instituþii politice ºiadministrative cu relativã independenþã. Aceasta devenea direct dependentã decomitele suprem ºi de adunarea generalã comitatensã. În schimb, beneficia decompetenþe largi ºi semnificative pe plan local, în sensul cã toate dispoziþiile ºihotãrârile venite de la puterea centralã sau de la autoritatea comitatului se puneauîn aplicare numai prin intermediul ei. De aici, a rezultat o influenþã majorã înviaþa comunitãþilor rurale, concretizatã adeseori prin abuzuri ºi acþiuni represive,în special împotriva miºcãrii naþionale bãnãþene.

Reprezentanþa oraºelor50 cu consilii sau magistrate adopta mãsurilenecesare soluþionãrii problemelor interne ale vieþii citadine. În acest sens, elaboraregulamente valabile pe teritoriul urban ºi dispunea asupra patrimoniuluiorãºenesc. Alte competenþe se refereau la optimul funcþionãrii transporturilorurbane, dar ºi la întreþinerea drumurilor din oraºe, la coordonarea ºi controlulactivitãþii instituþiilor sanitare ºi de învãþãmânt, controlul poliþiei publice ºimonitorizarea activitãþii ,,pompierilor”. Aceastã instanþã avea ºi competenþe în48 Magyar Törvénytár, p. 384-388.49 Ibidem.50 Istoria României. Transilvania, p. 160.

333

domeniul social-economic, cãci putea interveni în conflictele de muncã dintremuncitori ºi patroni, dintre stãpâni ºi servitori, adopta mãsuri economice privindgestionarea pieþelor ºi a târgurilor periodice, administrarea terenului agricolextraurban ºi periurban, controla activitãþile viticole.

Adunarea generalã51 a oraºelor-municipii, aºiºderea comitatului, alegeaºi constituia comitete ºi comisii municipale, selectate din membrii aleºi ºi viriliºti.Singura excepþie o fãcea comisia permanentã înlocuitã la nivelul municipiuluicu un consiliu orãºenesc. Competenþele adunãrii municipale erau multiple ºiaveau în vedere toatã paleta de activitãþi derulate în plan citadin: patronabisericile, controla instituþiile ºcolare, administra fundaþiile, stabilea nivelulpreþurilor la produsele alimentare ºi agroalimentare de pe raza municipiului,administra patrimoniul propriu, dirija efectuarea lucrãrilor publice, stabileacuantumul impozitelor adiþionale, percepea taxe pentru mãrfurile intrate în oraºepentru vânzarea lor la pieþe º.a.m.d. A fost instituþia principalã care, alãturi deprimar, controla ºi coordona întreaga activitate administrativã din municipiu.

ADMINISTRATION ET LÉGISLATION ADMINISTRATIVE DANS LEBANAT D’AVANTGUERRE

Résumé

La résolution impériale du 27 décembre 1860 a représentél’incorporation de Banat dans le Royaume Hongrois. Son territoire a été partagéen trois comtés: Caraº, Timiº et Torontal. Le 9 juin 1872 l’existence de l’OrdreMilitaire a été abrogée, la dernière unité administrative et territoriale coordonnéedirectement par le Gouvernement de Vienne. Notre étude essaie d’éluciderl’évolution de l’administration publique hongroise dans le Banat, entre 1860-1918, les principales institutions publiques, les principales catégories defonctionnaires, ainsi que les principaux documents législatifs émis de Buda envue de la subordination administrative et politique du territoire de Banat.

On doit préciser que par les moyens administratifs, le Royaume Hongroisa suivi la dénationalisation de la population majoritaire de Banat, sa subordinationéconomique et culturelle.

334

1 Ibidem, p. 161.

ROLUL BÃNÃÞENILOR ÎN CADRUL„SOCIETÃÞII PENTRU UN

FOND DE TEATRU ROMÂN” (1870-1914)

Valentin Sandu*

Cuvinte cheie: Fond de Teatru Român, Familia, culturalizareSchülsselworte: Rumänisches Theaterfond, Die Familie, Aufklarung

Dimensiunea de masã a culturii româneºti din Banatul istoric în ultimeledecenii ale secolului al XIX-lea ºi la începutul secolului XX poate fi înþeleasã încontextul programului naþional de afirmare a identitãþii cultual-politice în cadrulMonarhiei austro-ungare. Politica guvernanþilor de la Budapesta, constituþionalãîn declaraþii ºi liberalã în intenþii, s-a dovedit restrictivã la adresa naþionalitãþilordin stat – la rândul lor, românii din Transilvania, Banat ºi „pãrþile ungureºti” aurãspuns printr-o acþiune cultural-naþionalã ºi politicã efervescentã, amplã ºi demare rãsunet european.

Proiectele cultural-naþionale demarate în 1861 prin A.S.T.R.A.1 aureprezentat programatic matricea ºi mai târziu nucleul din care decurgeau liniilede forþã ale sintezei cultural-naþionale româneºti (1896-1910)2.

Manifestãrile culturale cu caracter de masã denotã implicarea tuturorcategoriilor sociale în acþiunea de structurare ºi implementare a unui spiritromânesc racordat societãþii în vederea recuperãrii modelelor tradiþionale ºimodernizãrii pe o structurã dinamicã, româneascã ºi totodatã europeanã.Contextul politic din cadrul statului dualist era restrictiv în privinþa aprobãriistatutelor ºi mai ales în funcþionarea societãþilor culturale româneºti. Cu toateacestea, românii din Transilvania, Banat ºi „pãrþile ungureºti” au înfiinþat ºi aususþinut asociaþii precum: „reuniuni de lecturã, cânt ºi musicã”3, reuniuni

* Liceul Bãnãþean, Oþelu Roºu, judeþul Caraº-Severin, e-mail: sanduval59@yahoo.com

1 Asociaþia Transilvanã pentru Literatura Românã ºi Cultura Poporului Român.2 Cf. Transilvania, Sibiu, An XXIX, Nr. VII-VIII (septembrie-octombrie) 1889, p. 160.3 Cunoscute mai ales sub denumirea de „cassine române”.

învãþãtoreºti, reuniuni ale femeilor române, despãrþãminte ale A.S.T.R.A., filialeale Fondului de Teatru Român º.a.m.d4.

Societãþile cultural-naþionale acþionau pe teritoriul Monarhiei austro-ungare „fãrã graniþe” pentru românii dintr-o regiune istoricã sau din alta;intelectualii, adunãrile generale, reuniunile circulau nestingherit, colaborau,întemeiau filiale, publicaþii, biblioteci, organizau întruniri cu un mare ºinedisimulat caracter naþional în satele ºi oraºele din Banat, Transilvania, Criºana,Maramureº ºi Bucovina. Cu ocazii speciale, graniþele politice ale statului austro-ungar erau depãºite de acestea printr-un fructuos schimb de experienþã cuasociaþiile culturale din România5.

Dezideratul românilor din Monarhia austro-ungarã ºi ca atare alromânilor bãnãþeni de a întemeia un teatru românesc s-a înscris în efortul susþinutpentru „culturalizarea poporului” – în special pentru cultivarea limbii române,întãrirea conºtiinþei identitãþii naþionale ºi realizarea de creaþii literar-artisticeproprii6. Casinele române pentru lecturã, cânt ºi teatru înfiinþate în statul dualistdin a doua jumãtate a secolului al XIX-lea ºi-au propus, printre altele, ºisusþinerea teatrului de amatori sau „diletanþi” . În Banatul istoric, majoritateagrupurilor de cântãreþi ºi actori amatori a abordat subiecte româneºti sau strãine,teme istorice, moralizatoare, religioase º.a. Unele dintre textele declamate,cântate sau transpuse pe scenã cultivau limba românã, aºa-numitul „dialectbãnãþean” (graiul bãnãþean, regionalismele), pildele cu învãþãturã – acestea fiindde un nivel mediu ca realizare literar-artisticã.

Parcurgerea unor publicaþii româneºti din Monarhia austro-ungarã,apãrute în 1860-1870, denotã implicarea întregii societãþi prin intelectuali precumElia Trãilã, Athanasie M. Marienescu, Simeon Mangiuca, Iosif Vulcan º.a.m.d.,

4 Biserica ºi Scoala, Arad, An XII, Nr. 41, 11/23 octombrie 1898, p. 1-2. Publicaþia EparhieiGreco-Ortodoxe a Aradului foloseºte sintagma „Fond de teatru român”; denumirea de„Societate Pentru un Fond de Teatru Român” este folositã mai ales de publicaþia Familia,cf. Familia, Budapesta, An X, Nr. 6, 10 februaie 1874. p. 71.5 Arhiva Mitropoliei Banatului (în continuare A.M.B), Timiºoara, Fond N. Ilieºiu. Rãspunsla Chestionarul istorico-arheologic al Muzeului Bãnãþean pentru 1870-1914; I. Munteanu,Miºcarea naþionala din Banat 1881-1918, Timiºoara, 1994, p. 153-161; P. Oallde, Luptapentru limba românã, Timiºoara, 1983, p. 15-21; I. Pârvu, V. Sandu, Culturã ºi comunitatepe Valea Bistrei, 1862-1919, Timiºoara, 2005, p. 12-62.6 Biserica ºi ªcoala, Arad, An XXII, Nr. 18, 3/15 Mai 1898, p. 243-244. Serata literar-muzicalã a studenþilor români de la Pesta, patronatã de Dr. Alexandru Mocioni a dat spectacolcu compoziþii de I. Vidu, N. Popovici, I. Dima, N. Porumbescu ºi din compozitorii strãini

336

pentru evidenþierea unor formaþii (grupuri) de þãrani români care cultivau„autenticul” prin dansuri populare, ºezãtori, recital de poezie, piese de teatruº.a.m.d7.

În sprijinul românilor din Transilvania, Banat, Bucovina ºi „pãrþileungureºti” au venit revistele care publicau piese de teatru ale consacraþilor V.Alecsandri ºi C. Negri din „þarã” (din România); gustul publicului romântransilvãnean ºi bãnãþean pentru teatru a fost educat prin reprezentãrile unortrupe de teatru din România, precum cea condusã de Matei Millo, directorulTeatrului Naþional din Bucureºti. Aceastã trupã a dat reprezentaþii la Cluj. Turneeîn Transilvania ºi Banat au întreprins, încã din 1863, Mihail Pascaly ºi FanyTardini la Cluj, Braºov, Arad ºi Lugoj8.

Astfel s-a nãscut ideea înfiinþãrii unui teatru naþional românesc înTransilvania. În fruntea miºcãrii pentru teatru românesc în Monarhia austro-ungarã s-a aflat Iosif Vulcan, care a lansat în 1869 un Apel în acest scop9.Turneele întreprinse de Matei Millo în Transilvania, Apelul lui Iosif Vulcan ºitradiþia asociaþiilor cultural-naþionale sãteºti din perioada anterioarã au trezitun interes deosebit în rândul tinerilor români din Monarhia austro-ungarã. Aceºtiaau întemeiat în câþiva ani societãþi de diletanþi, dând reprezentaþii de succes cupiese de teatru ale autorilor din România10.

Societatea Pentru un Fond de Teatru Român ºi-a þinut toate adunãrilegenerale în Banat, dupã un tipic asemãnãtor reuniunilor învãþãtorilor români,între 1872-1876, la: Timiºoara (1872), Caransebeº (1873), Oraviþa (1874), Reºiþa(1875) ºi Lugoj (1876)11.

Nu este întâmplãtoare aceastã convergenþã culturalã a Societãþii Pentruun Fond de Teatru Român cu reuniunile învãþãtoreºti ºi cu A.S.T.R.A., deoarece

Thomas cu „Hamlet” ºi R. Karrasz cu “Rapsodia”; au interpretat la pian ºi cu voce: ValeriaPapp ºi Clotilda Olteanu; au fost declamate versuri de V. Alecsandri.7 Amicul ªcoalei, Sibiu, An II, Nr. 8, 1861, p. 3; cf. Teofil Bugnariu, „Familia”. Foaieenciclopedicã ºi beletristicã cu ilustraþiuni. 1865-1906, Indice bibliografic. Partea 1-2,Cluj-Napoca, 1974, p. 71; Pavel Þugui, „Foaia Societãþii pentru Literaturã ºi culturãRomânã” în Bucovina, în AUC, seria Istorie-Geografie-Filologie, Craiova, 1972, p. 18;Alexandru Melian, Literatura în paginile ziarului „Concordia”, în AUB, 1971, p. 77.8 Ioan Masoff, Matei Millo ºi timpul sãu, Bucureºti, 1939, p. 13.9 Ibidem, p. 16.10 Ibidem. Ideea a avut printre susþinãtori pe Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu ºi TituMaiorescu.11 Vasile Netea, Spre unitatea naþionalã a poporului român, Bucureºti, 1974, p. 125.

337

membrii reprezentativi ai acestor societãþi culturale erau înscriºi încã din perioada1872-1876 ºi mai târziu, pânã în 1892, ca „membrii cotizanþi” în acestea. Astfel,regãsim numeroºi membri ai A.S.T.R.A. ºi ai Reuniunii învãþãtorilor gr. or.români din dieceza Caransebeºului la Lugoj ºi la Lipova12; Andrei Ghidiu,protopopul greco-ortodox al Orºovei, era membru al A.S.T.R.A. ºi al SocietãþiiPentru un Fond de Teatru Român ºi al Reuniunii învãþãtorilor gr. or. românidin dieceza Caransebeºului13; Elia Trãilã din Orºova era membru al celor treisocietãþi în 1892 º.a.m.d14.

Au rãmas în analele Societãþii Pentru un Fond de Teatru Românadunãrile generale din sudul Banatului. La Oraviþa, în 1874, sub conducerea luiSimeon Mangiuca, Elia Trãilã º.a.m.d. au fost mobilizaþi intelectualii românidin oraº, adunarea declarându-se de interes naþional15. Întemeierea la Oraviþa aSocietãþii de teatru, casinou ºi cetire în 1875 a fost o urmare fireascã a acesteiemulþii culturale, un rezultat al adunãrii generale din 187416. Pentru ajutorareaostaºilor români de pe Frontul din Balcani (1877-1878), Albina Carpaþilor dinSibiu publica piesa patrioticã La Turnu Mãgurele, de Vasile Alecsandri. Scenetaîn versuri s-a jucat ºi în Banat, de cãtre diletanþii români, stârnind un sentimentde mândrie. Corespondenþele lui Athanasie M. Marienescu ºi ale lui AndreiBârseanu la Albina Carpaþilor ºi creºterea numãrului de cititori în Banat, dupã1878, arãtau ecoul peste timp al teatrului cu subiecte istorice ºi naþionale înrândul bãnãþenilor ataºaþi protestului cultural faþã de regimul dualist17.

Distanþa parcursã de cassinele române bãnãþene între întemeiere ºimaturizare se mãsura în decenii – aceeaºi distanþã era parcursã, distinct, decãtre Societatea Pentru un Fond de Teatru Român. În 1870 un grup deintelectuali ardeleni ºi bãnãþeni, greco-catolici ºi greco-ortodocºi, întruniþi laDeva într-o adunare generalã, a hotãrât întemeierea acestei asociaþii. Preºedintele

12 Transilvania, An VII, Braºov, Nr. 81, 1872, p. 96. La Lipova erau 26 membrii cotizanþi aiA.S.T.R.A.13 Ibidem, An XII, Nr. 13-14, 1881, p. 11.14 Ibidem, Sibiu, An XXIII, Nr. 9, 1892, p. 315.15 Cf. Marcu Mihail Deleanu, Academicianul Simeon Mangiuca (1831-1890), Reºiþa, 2002,p. 265.16 Serviciul Judeþean Caraº-Severin al Arhivelor Naþionale (în continuare S.J.A.N.C.S),Fondul de Teatru, casinou ºi cetire din Oraviþa, Dosar 3/1875, f. 1.17 Cf. Victor V. Grecu, Albina Carpaþilor (1877-1880). Studiu monografic. Bibliografie,Bucureºti, 1970, p. 68.

338

Fondului de Teatru Român, Iosif Vulcan, directorul publicaþiei Familia, ºi-aasociat printre „membrii fondatori” pe bãnãþenii Vicenþiu Babeº, AlexandruMocioni ºi Athanasie M. Marienescu18. Momentul respectiv înseamnã ieºireadin perioada proiectelor sterile (de birou) ºi demararea statutarã a noii asociaþii„Programul” Fondului de Teatru Român19 era inspirat în cea mai mare partedin „Statutele” A.S.T.R.A.20, iar prin direcþie ºi manifestare cuprindea puncteleforte ale asociaþiilor cultural-naþionale înfiinþate dupã 186721. Fiind destinatãunui scop naþional, Societatea Pentru un Fond de Teatru Român ºi-a propusîntemeierea de filiale în statul dualist22, adunãri generale anuale în oraºeleTransilvaniei, Banatului ºi „pãrþile ungureºti”, colaborarea cu Biserica, ºcoala,reuniunile culturale ºi strângerea de fonduri pentru un teatru românesc23.

Pânã la începutul secolului XX, realizãrile Fondului de Teatru Româns-au împletit, s-au completat cu programul de lungã duratã al A.S.T.R.A.,cassinelor romane, reuniunilor învãþãtoreºti, reuniunilor femeilor române º.a.Adunãrile generale ale Fondului de Teatru Român se desfãºurau dupã unprogram bine definit. „Membrii cotizanþi“ primeau în schimbul banilor donaþi ocategorisire onorabilã: 1. membrii fondatori (cotizau 200 cor.); 2. membrii peviaþã (cotizau 10 cor.); 3. membrii ajutãtori („cu orice taxã”)24. Adunãrile generaleale Fondului de Teatru Român se organizau ºi se desfãºurau precum cele alereuniunilor învãþãtoreºti ºi ale A.S.T.R.A. Un comitet organizator din localitateaunde urma sã se þinã adunarea generalã întâmpina invitaþii la garã; urmaconducerea invitaþilor la hotelul din localitate – în prima zi de desfãºurare aadunãrii (duminica, cu prilejul unei sãrbãtori religioase) se mergea la Bisericãpentru „serviciul divin”. Pe secþiuni ºtiinþifice, membrii Fondului de TeatruRomân susþineau cuvântãri ºi dizertaþii. Festivitãþile se încheiau cu concerte,baluri, expoziþii de artã popularã româneascã sau excursii tematice. De obicei

18 Familia, Budapesta, An X, Nr. 6, 10 februarie 1874, p. 71. Data întemeierii “Societãþii”este 4 octombrie 1870.19 Ibidem, p. 72.20 Serviciul Judeþean Sibiu al Arhivelor Naþionale, Fond A.S.T.R.A. 1861-1896.21 I. Munteanu, op.cit, p. 161-162.22 Familia, Budapesta, Nr. 25, 23 iunie/5 iulie 1874, p. 298.23 Ibidem.24 Renaºterea, Caransebeº, An II, Nr. 33, 13 august 1906, p. 3. Articolul Societatea pentrucrearea unui fond de teatru român.

339

în ziua a doua a adunãrii generale se susþineau rapoartele, dãrile de seamã, sefãceau „primirii de noi membri” ºi se strângeau fonduri25.

Cu timpul, intelecualii eclesiali ºi civili, „poporul de rând”, întreagasocietate româneascã din Banatul istoric îºi lãrgeau orizontul cultural, îºi formauun gust pentru spectacolul de muzicã ºi teatru, dobândeau un ataºament firescfaþã de „limba vie”26, datini, obiceiuri, port popular, tradiþii º.a.m.d27.

Totodatã, societatea româneascã din Banatul istoric se maturiza dinpunct de vedere cultural pentru a înþelege necesitatea unui teatru românesc, aºacum aveau „popoarele mai înaintate ale Europei”28. Era un deziderat care însemnaracordarea la modernitate, la curentele culturale ale Europei.

Trupe de teatru organizau turnee prin oraºele Banatului, þineauspectacole apreciate de public; periodic, bãnãþenii asistau la concertele unorinterpreþi veniþi din alte zone. Erau cunoscute reprezentaþiile date de trupa deteatru condusã de Zaharia Bârsan cu piese de Carlo Goldoni ºi A. Theuriet29;spectacolele de teatru ale trupei de teatru „N. Ionescu” din Arad30; piesele deteatru de V. Alecsandri, M. Millo din România erau periodic reprezentate laOraviþa unde funcþiona o filialã a Fondului de Teatru Român (1874), condusãde Elia Trãilã31.

Din 1870 Fondul de Teatru Român a crescut permanent din punct devedere financiar ºi a înfiinþat filiale în intregul Banat.

Este remarcabilã specializarea publicaþiilor româneºti în a da publiculuicititor ºi formaþiilor de diletanþi piese de teatru traduse din repertoriul universalsau realizãri teatrale ale unor autori români. Astfel, în Luminãtoriul dinTimiºoara, au apãrut fragmente din Divina Comedia de Dante Alighieri, NouaBibliotecã Românã din Braºov publica traduceri din Molière, Schiller, Kotzebueº.a.m.d, Viitorul din Budapesta numãra printre membrii sãi pe Vasile Alecsandri

25 Biserica si ªcoala, Arad, An XXVIII, Nr. 34, 22 august/4 septembrie 1904, p. 243-244.Articolul Adunarea societãþii teatrale.26 Limba vorbitã de românii bãnãþeni în lumea satelor.27 Renaºterea, Caransebeº, An II, Nr. 14, 2 aprilie v. 1906, p. 5.28 Ibidem.29 Ibidem, Nr. 33, 13 august 1906, p. 3: Despre „Adunarea Fondului de teatru român” de laLipova.30 Ibidem. Cf. A.M.B., Timiºoara, Fond Cotoºman Gheorghe. Chestionar cu date istorice.Protopopiatul Caransebeºului. Genealogia Familei Frenþiu.31 V. Popeangã, Eparhia Aradului în perioada instituþionalizãrii 1807-1948, Arad, p. 61-62.

340

ºi Titu Maiorescu din România, publicând periodic fragmente din piesele deteatru ale lui C. Negruzzi ºi V. Alecsandri, Analele „Familiei” din Cluj puneaîn paginile sale drama istoricã Asasinarea lui Mihai Viteazu, de A.G.Drãghicescu32.

Pentru colonia românã din Viena ºi prin eforturile Societãþii AcademiceSocial-Literare „România Junã” din Viena, teatrul românesc din Româniaintra în universalitate. Almanahul respectivei societãþi publica, în 1888, actul Vdin piesa Ovidiu de Vasile Alecsandri33.

De obicei, membrii fondatori erau prezenþi la întemeierea noilor filiare,cuvântau în faþa mulþimilor precizând scopurile asociaþiei, coordonau adunãrilegenerale (secþiunile ºtiinþifice) ºi erau primii care fãceau donaþii. Astfel, în 1879la Oraviþa, dupã un concert al cassinei române locale, au donat bani pentrufond: Vicenþiu Babeº, Simion Mangiuca, Elia Trãilã, precum ºi protoprezbiterulgreco-ortodox al Oraviþei, Ioan Popovici34. Urmând exemplul membrilorfondatori, membrilor onorari ºi ajutãtori, au donat bani preoþii greco-ortodocºi:Ioan Tãmãºel din Vrani, Ioan Popovici din Ciclova Românã, Ioan Ana de Raczdin Timiºoara, Ioan Vulcanu din Ilidia, Simion Pascu din Ticvani ºi Ioan Frenþiudin Reºiþa. S-au strâns cu acest prilej 552 fl. din donaþii ºi din obligaþiuni35.

Remarcãm pentru deceniul ºapte al secolului XIX o convergenþã socio-culturalã, o emulaþie deosebitã ºi mai ales o colaborare între oamenii Bisericii ºiai societãþii civile în susþinerea dezideratului naþional pentru un teatru românesc.Acest proiect era susþinut plenar în acea perioadã de ziarul Familia. Iosif Vulcan,directorul publicaþiei, þinea la curent cititorii bãnãþeni cu toate manifestãrilepentru un Fond deTeatru Român36.

Din considerente de solidaritate în cadrul societãþii româneºti din statuldualist, asociaþiile cultural-naþionale s-au sprijinit permanent. Reuniuneaînvãþãtorilor gr. or. din dieceza Caransebeºului a decis în 1890 sã sprijine cu

32 Cf. I. Hangiu, Dicþionar al presei literare româneºti (1790-1982), Bucureºti, 1987, p.201-312.33 Radu Vlad Litanu, Membrii Societãþii Academice Social-Literare „România Junã” dinViena prezenþi din toate þinuturile locuite de români ºi contribuþia lor la dezvoltarea societãþiiromâneºti, în Almanahul Parohiei Ortodoxe din Viena, Viena, 1977, p. 11-18.34 Ibidem35 Ibidem.36 Familia, Oradea, An XX, Nr. 32, 1884, p. 66-67. Cititorii-abonaþi din Timiºoara, Lipova,Arad, Caransebeº, Reºiþa, Lugoj, Oraviþa º.a.m.d.

341

bani Fondul de Teatru Român37. De altfel, dupã 1890 prezenþa intelectualilorgreco-ortodocºi din Banat este tot mai accentuatã în publicaþiile ºi în adunãrilecu caracter cultural ºi naþional din Transilvania. Enea Hodoº, profesor la InstitutulTeologic ºi Pedagogic din Caransebeº colabora cu alþi membri ai SocietãþiiPentru un Fond de Teatru Român din Braºov, Sibiu ºi alte oraºe, alãturi deardelenii Zaharia Boiu, Antoniu Papp, Virgil Oniþiu º.a.m.d38. Tot mai multecronici teatrale apar în ziarele bãnãþene, ceea ce denotã o maturizare aintelectualilor români; este etapa selecþiei materialului scenic în funcþie decerinþele publicului39. Este evident cã rãmâneau în atenþia redactorilor ziarelorbãnãþeni ºi ardeleni numai acele creaþii artistice destinate scenei ºi solicitate deun public cu o pregãtire culturalã medie40.

Scopul declarat al unor publicaþii era popularizarea criticii unor societãþidin afara spaþiului moral ºi spiritual românesc. La Cernãuþi, C. Beraru traducea,din Grillparzer, tragedia Valurile muerii ºi amorului, în ziarul Patria. Pentru a-ºi îndeplini programul sãu naþional ºi românesc, acelaºi ziar publica medalioaneale personalitãþilor reprezentative din cultura româneascã, precum compozitoriiCiprian Porumbescu ºi George Enescu41.

Conform noii orientãri, învãþãtorii, preoþii, avocaþii ºi studenþii gimanzialiau încercat ºi în cea mai mare parte au reuºit sã ofere publicului piese de teatruoriginale sau „adaptãri dupã autori români ºi strãini”. Remarcãm în acest senspiesa de teatru Sãtenii, de Vasile Popovici, preot-învãþãtor din Pãtaº42, ºiGrãnicerul, de preotul-învãþãtor Ioan Velovan din Ohaba-Bistra43.

La începutul secolului XX, Fondul de Teatru Român avea deja susþinereanoii generaþii cultural-naþionale din România, Cernãuþi, Budapesta, Viena º.a.m.d.

Erau necesare noi direcþii de acþiune. La Braºov, un Comitet pentru

37 Arhiva Episcopiei Caransebeº, Registrul 9/1890. Fond Reuniunea învãþãtorilor dinCaransebeº, 1890/1, f. 1-7.38 Bucur Þincu, „Foaia ilustratã” din Sibiu, în Reviste literare româneºti din ultimeledecenii ale secolului al XIX-lea, Bucureºti, 1974, p. 5-21.39 I. Hangiu, op. cit., p. 141. Despre cronicile teatrale din „Foaia de Duminecã” din Timiºoara.Sunt prezenþi cu articole, George Cãtanã, Valeriu Braniºte, Coriolan Brediceanu º.a.m.d.40 Rândunica. Foaie literarã-beletristicã, Sibiu, An 1, Nr. 10, 1894, p. 2. Tipul de scenetãeste cel publicat de Carol Scrole, „Prieteni nedespãrþiþi sau Sfântul Dumitru”.41 C. Longin, Istoria literaturii române din Bucovina în 1775-1918 (în legãturã cu evoluþiaculturalã ºi politicã), Cernãuþi, 1926, p. 17-18.42 Ibidem, p. 61.43 Cf. I. Velovan, Grãnicerul, Dramã popularã în douã acte ºi cântec, Caransebeº, 1903.

342

Înfiinþarea unui Fond de Teatru Român, în ºedinþa din 21 iunie 1903, a stabilitplanul pentru întreaga Monarhie austro-ungarã. Participau delegaþi ºi din Bant,aºa cum menþiona Calendarul Minerva din 1903. Cu acest prilej s-a hotãrât sãse creeze stipendii (burse) din bugetul Societãþii, pentru tinerii talentaþi care,dupã terminarea studiilor, urmau sã se întoarcã în regiunile de unde proveneauºi sã-ºi punã talentul în slujba poporului prin piese de teatru, serate, concerte ºiasociere cu celelalte societãþi culturale româneºti44. Comitetul de acþiune ºi-apropus sã sprijine autorii români de teatru, sã studieze în domeniul respectiv ºisã editeze o revistã de teatru45.

Aºa cum s-a decis anterior, la adunãrile generale ale reuniunilorînvãþãtoreºti ºi la adunãrile generale ale A.S.T.R.A. participau, mai ales dupã1903, ºi reprezentanþi ai Societãþii Pentru un Fond de Teatru Român. Astfel,adunarea generalã A.S.T.R.A. de la Timiºoara, din 21-22 septembrie 1904, s-adeschis la 21 septembrie cu întâmpinarea reprezentanþilor Comitetului Centralal A.S.T.R.A. din Sibiu, dr. Elie Miron Cristea ºi Eusebiu Roºca, de cãtre membriidespãrþãmântului local, dr. Traian Putici, Emanoil Ungureanu º.a.m.d46.Remarcãm faptul cã membrii conducerii despãrþãmântului Timiºoara alA.S.T.R.A. erau ºi membri în conducerea filialei timiºorene a Fondului deTeatru Român. În acelaºi timp reprezentanþii bãnãþeni ai Fondului au mulþumit„Asociaþiunii” sibiene prin cuvântarea dr. George Dobrin din Lugoj. În cuvinteelocvente, avocatul lugojan a asigurat A.S.T.R.A. de colaborarea deplinã aSocietãþii Pentru un Fond de Teatru Român47.

Tot mai mulþi dascãli români din Banat organizau în ºcoli spectacole cupiese din „istoria naþionalã”, precum Apus de soare, de Barbu ªtefãnescuDelavrancea, înfruntând adesea sancþiunile inspectorilor ºcolari regeºti. Dealtfel,ºcolile deþineau biblioteci în care nu lipseau ziare româneºti ºi broºuri cu piesede teatru din istoria românilor48.

44 Vasile Curticãpeanu, Miºcarea culturalã româneascã pentru unirea din 1918, Bucureºti,1968, p. 7-13.45 Ibidem, p. 37.46 Telegraful Român, Sibiu, An LII, Nr. 97, 7-20 septembrie 1904, p. 390.47 Drapelul, Lugoj, An IV, Nr. 105, 9/12 septembrie 1904, p. 1.48 Cf. I. Hangiu, op. cit., p. 259, Ziarul Rãvaºul din Cluj, cu o largã circulaþie în Banat,publica în 1904 drama „Apus de Soare” de Barbu ªtefãnescu Delavrancea.

343

Unele „comedii” ale autorilor români erau „localizate” sau adaptatepublicului bãnãþean descriind situaþii din lumea satului – astfel, la Caransebeº,cassina românã a adaptat piesa Peatra din casã, de Vasile Alecsandri49.

Reuniunea de cântãri ºi muzicã din Ghilad a þinut în localitate, la 7/12ianuarie 1906, în clãdirea ºcolii confesionale ortodoxe române, un spectacol:corul þãrãnesc a interpretat „Aºa-i românul” iar diletanþii au interpretat piesa deteatru Muerea ºi bãrbatul, comedie a învãþãtorului George Cãtanã dinValeadeni50. La Izvin, Reuniunea de cânt ºi muzicã localã a susþinut cântececorale de Ioan Vidu, învãþãtor greco-ortodox din Lugoj ºi de Anton Pann. S-ainterpretat pentru publicul comunei piesa de teatru Vine Vlãdica, de A. Papp51.Dacã adunãrile generale ale Fondului de Teatru Român nu includeau ºi comunelebãnãþene, în schimb emulaþia acestora se revãrsa dinspre oraºele în care sedesfãºurau, spre satele în care activitãþile culturale erau aproape sãptãmânale.

Dinspre Budapesta, în aceastã perioadã, publicaþiile SocietãþiiStudenþilor Români „Petru Maior”, îndrumate de Iosif Vulcan ºi coordonatede Octavian Goga, ªtefan Birãuþiu º.a.m.d., se orientau spre susþinerea SocietãþiiPentru un Fond de Teatru Român. Orientarea devine evidentã mai ales dupãmoartea lui Iosif Vulcan (1907). Încetarea activitãþii Familiei de la Oradea în1906, nu a lãsat un spaþiu neacoperit din punct de vedere al susþinerii ºi îndrumãriiactivitãþii teatrale pentru românii din Monarhia austro-ungarã52.

La adunarea generalã de la Lipova, Fondul de Teatru Român a inclus înprogramul sãu din 1906 ºi comedia într-un act, Furtuna casnicã, de Ferieu,tradusã ºi adaptatã de X ºi susþinutã pe scenã de trupa lui Zaharia Bârsan53.

La Comloºul Mare, Fondul de Teatru Român l-a avut printre susþinãtori,în aceastã perioadã, pe Iuliu Vuia, preot-învãþãtor cu preocupãri istoriografice,membru al societãþilor cultural-naþionale. Mai tarziu el va întãri grupul

49 Renaºterea, Caransebeº, An II, Nr. 14, 2 aprilie 1906, p. 5.50 FD, An XXI, Nr. 6, 12/25 ianuarie 1906, p. 2.51 Ibidem.52 Sebastian Stanca, Cum am înfiinþat revista „Luceafãrul” la Budapesta, în Revista deistorie ºi teorie literarã, Bucureºti, 4, 1970, p. 31-32. Se grupau în jurul „Luceafãrului”,„Poporului Român”, „Foii Ilustrate”, „Luptei” din Budapesta, „oþeliþii” Octavian Goga,Vasile Lucaciu, George Pop de Bãseºti, Vasile Pop, Zaharia Bârsan, Alexandru Lãpedatuº.a.m.d. Intransigenþa lor politicã s-a reflectat ºi în revirimentul societãþilor cultural-naþionaleromâneºti.53 Ibidem, Nr. 33, 13 august v. 1906, p. 3.

344

intelecualilor români din Caransebeº pentru susþinerea A.S.T.R.A. ºi a filialeicaransebeºene a Societãþii Pentru un Fond de Teatru Român54. Filiala dinCaransebeº a Fondului de Teatru Român s-a înfiinþat în 1873. Noul Episcopgreco-ortodox al Caransebeºului, Nicolae Popea (1889-1908), a fost membrufondator al Fondului încã din perioada sibianã, în anii ’70 ai secolului al XIX-lea55. Spiritul nou, activist ºi intransigent îºi are în Banat începuturile în 1889,odatã cu instalarea sa la Caransebeº. Orientarea „ºagunistã” a EpiscopieiCaransebeºului a pregãtit noul activism cultural ºi naþional de la începutulsecolului XX. La 17/29 septembrie ºi 18/30 septembrie 1889, în reºedinþaInstitutului caransebeºean s-a desfãºurat Adunarea generalã a Fondului de TeatruRomân. Cu acest prilej au devenit membri: N. Popea, protopopul Caransebeºului,Andrei Ghidiu ºi profesorii de la Institutul Teologic ºi Pedagogic din localitate56.În anul urmãtor, Fondul de Teatru Român, filiala Lugoj, s-a aflat într-ocoloborare fructuoasã cu Reuniunea Femeilor Române ºi Cassina românã deaici. În urma spectacolelor de cânt, dans ºi teatru, contribuiau cu însemnatesume de bani pentru Fond: Hermina Maniu, preºedinta Reuniunii FemeilorRomâne, membrii protopopiatului greco-ortodox în frunte cu Dr. GeorgePopovici, preoþii din Lugoj ºi preoþii-învãþãtori din Herendeºti, Satul Mic,Lugojel º.a.m.d57.

Pãtrunderea A.S.T.R.A. în Banat (1896), întemeierea de despãrþãminteale „Asociaþiunii” pânã la începutul secolului al XX-lea ºi spiritul „drapeliºtilor”(1901-1918) au stabilit pentru noua generaþie de intelectuali acea politicã deechilibru cultural care compensa în mare mãsurã disensiunile din conducereaP.N.R.58. Noul activism politic (1905) promovat de P.N.R. însemna apãrarea

54 Arhiva Muzeului Judeþean de Etnografie al Regimentului de Graniþã Caransebeº, FondBiblioteca (nesistematizat). Caransebeºul de altãdatã (Caiet IX) de Pavel Jumanca, p. 40-42.55 Ioan cav. de Puºcariu, Documente pentru limbã ºi istorie, Sibiu, 1880, p. 28. N.Popea afost înainte de 1889 Arhimandrit ºi Vicar al Arhiepiscopiei Greco-Ortodoxe a Transilvaniei;pânã în 1873 secretar al Mitropolitului Andrei ªaguna; membru fondator al unor asociaþiieconomice ºi culturale, inclusiv al „Fondului de Teatru Român”.56 FD, An IV, Nr. 32, 23 august/3 septembrie 1889, p. 7.57 Drapelul, Lugoj, An VIII, Nr. 23, 14 februarie (27 februarie) 1908, p. 3.58 I. Cicalã, Ziarul „Drapelul” – factor activ în miºcarea naþionalã a românilor bãnãþeni,în Banatica 1, 1971, p. 400; Drapelul, Lugoj, An IV, Nr 39 din 1/4 aprilie 1904, p. 1;Analele „Asociaþiunii pentru literatura ºi cultura poporului român”, Sibiu, Nr. VI, 1905,p. 281.

345

identitãþii naþionale pe tãrâm electoral ºi parlamentar – identitatea policicã aveaca temelie identitatea culturalã susþinutã de asociaþiile cultural-naþionale, scriaDrapelul59. Redactorii Drapelului, adicã Valeriu Brãniºte, Dr. George Popovici,Mihail Gaºpar, Cornel Grofºoreanu º.a.m.d., susþineau importanþa reuniunilorculturale ºi printre acestea a Fondului de Teatru Român ca „aºezãminte naþionalede culturã ºi viaþã naþionalã”, destinate „înaintãrii culturale a poporului român”60.„Drapeliºtii” noului activism aprofundau cultura naþionalã, participau lareuniunile culturale din Reºiþa, Ciacova, Timiºoara ºi Caransebeº, cu un plus deexperienþã ºi o determinare politicã exemplarã61.

Bãnãþenii erau prezenþi în adunãrile generale ale Fondului de TeatruRomân în Munþii Apuseni, acolo unde în 1904, la Brad, activitãþile culturale s-au transformat într-o „culturalizare de masã”62. Alãturi de reprezentanþii Fonduluidin Braºov, Oradea º.a.m.d., au venit din Banat: Emanoil Ungureanu (Timiºoara),Dr. Petru Cãlciunariu (Orºova), dr. George Dobrin (Lugoj), dr. Cornel Iancu(Arad), Vasile Goldiº (Arad) º.a.m.d. Biserica Greco-Ortodoxã din Brad, înserviciu „divin” oficiat de protopopul Victor Popovici ºi preotul Petre Rimbaºa,Victor Popovici ºi diaconul Joldea era neîncãpãtoare pentru poporul care asistala slujba religioasã ºi la discursurile invitaþilor; Gimnaziul din Brad, Expozitiaetnograficã a Femeilor Române din Brad, dizertaþiile invitaþilor, balul, Jubileul(de 40 de ani) al ziarului Familia, donaþiile de 5000 cor ºi alegerea noii conducericentrale a Societãþii au asigurat succesul acestei adunãri generale63.

Susþinerea Gimnasiului din Brad s-a realizat ºi prin activitatea cultural-naþionalã a Fondului de Teatru Român, prin A.S.T.R.A., bisericile Greco-Ortodoxe, cassinele române locale º.a.m.d., reprezentate de delegaþii din Banat,Transilvania ºi Criºana. Aceasta era ºi o acþiune demonstrativã, împotrivaProiectelor de legi ºcolare a guvernanþilor de la Budapesta. Noua conducere aFondului de Teatru Român aleasã în 1904 la Brad confirma rolul de preºedinte

59 Ibidem, An V, Nr. 93 din 13/26 august 1905, p. 1-2. Articolul Importanþa reuniunilorromâneºti ºi artistice.60 I. Cicalã, op. cit, p. 399.61 A.M.B, Timiºoara. Fond Cotoºman Gheorghe Chestionar cu date ... ProtopopiatulCaransebeº, 1901-1914.62 Biserica ºi ªcoala, Arad, anul XXVIII, Nr. 34, 22 august/ 4 septembrie 1904, p. 243-244.63 Ibidem. Au fost prezenþi delegaþi ai A.S.T.R.A. „Cuvântul” Episcopului Aradului, Ioan I.Papp ºi donaþia sa de 200 cor. au fost transmise Adunãrii generale prin intermediul luiVasile Goldiº.

346

al lui Iosif Vulcan dar includea în Comitetul de conducere pentru urmãtorii anipe Vasile Goldiº, secretar consistorial la Eparhia Aradului, Virgil Oniþiu(vicepreºedinte), dr. Iosif Blaga, George Dima profesor la Braºov ºi dr. GeorgeDobrin, avocat din Lugoj64. Erau cei care în cuvântãrile lor au entuziasmatmulþimea românilor din Brad ºi din satele Zarandului vorbind deschis desprerolul Fondului ºi al Teatrului la români, progresul românilor prin culturã,necesitatea stabilirii unui canon al pieselor de teatru „potrivite pentru a se jucade publicul larg” º.a.m.d.65.

În sudul Banatului, Reuniunea de Teatru din Oraviþa organiza un fructuosschimb cultural cu societãþile corale din România, în primii ani ai secolului XX;prin Elia Trãilã66 în aceeaºi perioadã la Oraviþa erau invitate filialele Fonduluidin oraºele bãnãþene67.

Caransebeºul, prin cassina românã invita trupe de teatru maghiare, trupede operã maghiare ºi membrii ai Conservatorului din Bucureºti (1905)68. În1906, Renaºterea din Caransebeº descria cu lux de amãnunte Adunarea generalãa Fondului de Teatru Român de la Lipova, insistând asupra operelor, operetelorºi cântecelor populare interpretate de cântãreþi români69.

Episcopia Greco-Ortodoxã a Caransebeºului, A.S.T.R.A.–despãrþãmântul Caransebeº, Cassina românã din localitate ºi Reuniuneaînvãþãtorilor români din dieceza Caransebeºului au susþinut permanent dupã1868 ºi mai ales la începutul secolului al XX-lea coriºtii ºi „diletanþii români”din Banat70. Coriºtii din Chizãtãu, Rusca Montanã, Marga º.a.m.d., se încumetausã organizeze adevãrate turnee prin Banat – alãturi de melodiile populare sauprelucrãri dupã acestea, coriºtii ºi „diletanþii” interpretau ºi piese de teatru.Corul þãrãnesc din Chizãtãu condus de C. Marcu a fãcut un astfel de turneu la

64 Ibidem.65 Ibidem.66 „Membru ajutãtor“ al Fondului de Teatru Român.67 I. Munteanu , op. cit , p. 248.68 Renaºterea, Caransebeº, An I, Nr. 1, 13/26 noiembrie 1905, p. 8, articolul Teatru.69 Ibidem, An II, Nr. 33, 13 august, 1906, p. 3. Valeria Papp ºi Valeria Oros au interpretatopere de Pergolese, Bizet, Slausky; cântece ale vestitului Haza Ghiutiu din Abrud; cânteceinterpretate de Valeria Papp, precum „Mara curge“, „Darul României”, „Sub arini” º.a.m.d.70 A.M.B, Timiºoara, Fond N. Ilieºiu, Rãspuns la Chestionarul…comunele Ciclova Montanã,Mehadia, Jebel, Cenad, Domaºnea, Sânandrei, Fizeº, Marga, Dalboºeþ, Igras, Dognecea,Slatina Nouã, Gruia º.a.m.d.

347

Vârseþ, interpretând cu acest prilej comedia popularã „Norocul”, 190171. Astfelde spectacole au avut loc la Reºiþa, Caransebeº, Lugoj, Timiºoara, Bocºa Românãîntre 1890 – 1914.

În România, în1906, cu ocazia celor „40 de ani de domnie glorioasã aregelui Carol I ºi a 1800 de ani de la colonizarea Daciei de cãtre romani”, auparticipat reprezentanþii acestor coruri. Momentul Expoziþiei Jubiliare de laBucureºti (1906), cu participarea cassinelor române din Banat, a contribuit laîntãrirea „edificiului naþional”, la perfecþionarea coriºtilor ºi diletanþilor bãnãþeni.Miºcarea filarmonicã ºi teatralã din România a reprezentat, începând cu anul1906, un model pentru viitorul teatru românesc din Monarhia austro–ungarã72.

Spectacolele de „cânt ºi muzicã” ale cassinelor române din Banatreprezentau prilejuri pentru membrii filialelor Fondului de Teatru Român dinrespectivele localitãþi de a prezenta „coriºtilor itineranþi” scopurile Societãþii.La Bocºa Românã astfel de spectacole erau coordonate de membrii fondatoriai Fondului, adicã de M. Gaºpar ºi I. Marcu – oameni ai Bisericii greco-ortodoxe,militanþi de seamã pe plan politic ºi cultural73.

Episcopia Greco-Ortodoxã a Aradului era reprezentatã în conducereacentralã a Fondului de Teatru Român. Încã din 1904, Episcopul Greco-Ortodoxal Aradului, Ioan I. Paap, s-a dovedit un susþinãtor permanent al Societãþii, aºacum erau membrii Consistoriului ºi ai Institutului ºcolar din localitate74.

Aradul, reprezentat de Vasile Goldiº, a condus în 1906 Adunareageneralã a Fondului, dându-i o tentã de adevãratã manifestare naþionalã75.Dealtfel, din 1908 ºi mai ales în perioada 1908-1910 toate societãþile cultural-naþionale în frunte cu A.S.T.R.A. au militat pentru alfabetizarea þãranilor ºimeseriaºilor români din Banat, pãtrunderea asociaþiilor prin adunãri ºi membriajutãtori în lumea satului76. În 1908, Fondul de Teatru Român ºi-a þinut adunareageneralã la Oraviþa. Preºedintele filialei locale, dr. Coriolan Grãdinaru, s-apronunþat cu acest prilej pentru coborârea culturii în lumea satului ºi, pe acesttemei, înfiinþarea de filiale în întreg Banatul. Astfel „s-a început aceastã acþiune

71 Familia, Oradea Mare, An XXXVII, Nr. 3, 25 februarie/10 martie, 1901, p. 88/89.72 I. Criºan, Teatrul din Oraviþa, Reºiþa, 1968, p. 56-59.73 Cf. FD, pe anii 1890-1918; S.J.A.N.C.S., Fond Episcopia ortodoxã românã aCaransebeºului; Ibidem, Fond A.S.T.R.A. – Despãrþãmântul Bocºa Montanã.74 Biserica ºi ªcoala, Arad, An XXVII, Nr. 34, 22 august/14 septembrie 1904, p. 244.75 Renaºterea, Caransebeº, An II, Nr. 33, 13 august v.1906, p. 3.76 Drapelul, Lugoj, An IX, Nr. 5, 13/16 ianuarie 1909, p. 2.

348

de interes naþional“, scria ziarul Drapelul77. Tot mai des sunt prezentate publiculuibãnãþean piesele de teatru ale lui I.L. Caragiale, prin intermediul unor revistedin Bucureºti, care aveau abonaþi printre românii din Monarhia austro-ungarã78.

Extinderea Fondului a dobândit ºi o tentã interconfesionalã deoareceîn 1909, dr. George Popovici ºi parohii greco-ortodocºi Ioan Popovici ºi IoanVelecelean din Lugoj au acþionat pentru extinderea activitãþii acestei societãþiºi în rândul greco-catolicilor79. Pentru sporirea Fondului cu noi contribuþiibãneºti, Societatea Femeilor Române din Lugoj a donat 3030 cor80. Cum estede observat, între 1905-1910, noul activism politic se întemeia pe activismulcultural dupã direcþia stabilitã încã din 1904-1905 de ziarul Drapelul din Lugoj.Aceastã direcþie nouã se datora, în mare parte, intelectualilor eclesiali ºi civili ainoii generaþii, cooptaþi în conducerea filialelor Fondului81.

În 1910, despãrþãmântul Ciacova al A.S.T.R.A. susþinea „serate teatrale”în localitate ºi în satele din jur, precum la Cebza ºi Lighed82. Pãtrundeau înlocalitãþile bãnãþene curente politice noi, precum cel al socialismului, înfieratde Biserica Greco-Ortodoxã, considerat periculos ºi strãin românilor. În publicaþiidin statul-ungar, piese de teatru din repertoriul european, cu specific muncitoresc,erau publicate destul de rar. Acestea au circulat ºi în lumea orãºeneascãbãnãþeanã, dar nu s-au bucurat de adaptarea lor de cãtre diletanþii români83.Concertele de muzicã ºi spectacolele de teatru încheiate cu banchete în stiltradiþional au rãmas pe gustul publicului românesc din Banat ºi Transilvania84.Studiile, analizele fenomenului teatral românesc îºi gãsesc acum o bazãardeleanã. Soarele rãsãrea de la Bucureºti ºi pentru intelectualii ardeleni EmilIsac, Horia Petra-Petrescu, Zaharia Bârsan º.a.m.d. Formaþi în climatul pentru

77 Ibidem. Cf. FD, An XXIII, Nr. 35, 21 august 1908, p. 578 Revista Tinerimei. Revistã pentru Tinerimea ªcolarã, Bucureºti, An V, Nr. 13, 1 aprilie1908, coperta a II-a.79 V. Popeanga, Idem.80 Drapelul, Idem.81 Ibidem.82 Tribuna, Sibiu, An XLII, Nr. 4, 1911, p. 592.83 Adevãrul. Foaie pentru poporul muncitor român, Budapesta, 1911, p. 3. Publicã traducereapiesei de teatru „Minerul” de H. Ibsen.84 Gazeta Transilvaniei, Braºov, An LXXIV, Luni-Marþi în 11(24) Octombrie 1911, p. 3.Concertul de la Alba Iulia al “Societãþii Pentru Fond de Teatru Român”, din 29 octombrie1911.

349

un Fond de Teatru Român din Monarhia austro-ungarã, ei îºi publicau „articoleleteatrale” despre I.L. Caragiale ºi Barbu ªtefãnescu Delavrancea în revistele despecialitate din Bucureºti85.

Ultima mare manifestare a Societãþii în Banat, înainte de Primul RãzboiMondial, a fost Adunarea generalã din Caransebeº (1913), la care au participatdelegaþi ai filialelor din Banat, Transilvania ºi „pãrþile ungureºti”. Cu acest prilej,Vasile Goldiº a lansat încã odatã solicitarea de extindere a Fondului ºi de unificarea filialelor. Au fost cooptaþi ca membri ai filialei caransebeºene, profesori maitineri ai Institutului din Caransebeº: M. Ienciu, G. Lobonþiu, St. Jianu º.a.m.d.,cu intenþia întãririi ºi „întineririi” conducerii Societãþii86

La 9-10 noiembrie 1913, în Caransebeº, cu ocazia Reuniuniiînvãþãtorilor gr. or. români din dieceza Caransebeºului ºi în spiritul convergenþeiculturale, s-au strâns bani pentru un Fond de teatru românesc. Aceastã activitatea fost condusã de dr. I. Mihu ºi V. Oniþiu. La aceastã acþiune au participatcompanii de teatru precum cea a lui I. Brezianu ºi M. Ciucurescu. Reuniunea s-a transformat într-o manifestaþie de masã; sub conducerea EpiscopuluiCaransebeºului, dr. Elie Miron Cristea (1910-1922), s-au desfãºurat festivalurilede cântece þãrãneºti. Au luat parte activã intelectualii bãnãþeni ºi ardeleni: FilaretMusta, Iosif Traian Bãdescu, Iosif Olariu, Roman Ciorogariu, M. Ivan, dr. IoanStoia din Sibiu, Andrei Ghidiu, George Popovici, G. Sârbu, Al. Popovici, TrifonMilea, G. Petrescu, S. ªandru º.a. ªi-au dat concursul: corul din Lugoj, condusde Ioan Vidu, corul din Turnu Severin (România), condus de I. ªtefan Paulian,corul din Caransebeº, condus de Antoniu Sequens, corul din Reºiþa, condus deIosif Velceanu, corul plugarilor din Mercina, condus de M. Miclea87. Alãturi dereprezentanþii Bisericii Greco-Ortodoxe ºi ai Fondului de Teatru Român, laaceastã manifestare au participat: Vasile Goldiº, I. Maniu, E. Ungureanu, dr.Valeriu Braniºte, I.M. Roºiu, ªt. Petroviciu, Titu Haþeg, Gh. Duca de Cadar,

85 Rampa. Teatru, muzicã ºi artã, Bucureºti, An II, Nr. 197, 1912, p. 2. Ziarul ºi eseurile despecialitate semnate de directorul publicaþiei, N.D. Cocea. Secretarul “Fondului de TeatruRomân” era Horia Petra-Petrescu, cf. I. Hangiu, op. cit., p. 13.86 FD, An XXVII, Nr . 45, 10 noiembrie/ 23 noiembrie 1913, p. 4; Adunarea generalã a„Fondului“ s-a desfãºurat în Sala de lecturã a Institutului Teologic ºi Pedagogic dinCaransebeº.87 Învãþãtorul bãnãþean, Lugoj, An III, Nr. 7-10. Septembrie-Decembrie 1939, p. 163-167.Studiul Amintiri de dr. Cornel Corneanu.

350

dr. N. Vecerdea din Braºov, Octavian Goga, dr. Aurel Cosma, ªtefan Jianu, I.Marcu, Iuliu Vuia, G. Lipoveanu º.a.88.

În preajma Primului Rãzboi Mondial a apãrut, la Braºov, Revistateatralã, ca organ al Societãþii Pentru Fond de Teatru Român, având ca redactorpe Horia Petra-Petrescu, care era ºi secretarul asociaþiei. Revista îºi propuneasã rãspândeascã „scrisul ºi vorba naþionalã”, cultura teatralã româneascã însatele ºi oraºele Transilvaniei, Banatului ºi „pãrþilor ungureºti”. Ca atare, revistaa publicat piese de teatru (unele dintre ele preluate din publicaþii anterioare),din Fr. Schiller, I.L. Caragiale, V. Alecsandri º.a.m.d. Erau cuprinse în paginilerevistei studii despre istoria teatrului la români, personalitãþi ale scenei româneºtiprecum Gh. Dima ºi Agatha Bârsescu º.a.m.d89.

În primele luni ale anului 1914 diletanþii din Banat au avut rãgazul sãsusþinã spectacole cu piese precum Domnul notar, de Octavian Goga90. Printreultimele atitudini în direcþia teatrului pentru românii din Monarhia austro-ungarã,este articolul lui Emil Isac, apãrut în Noua revistã românã din Bucureºti. El aremarcat ca un presentiment pentru rãzboiul ce avea sã întrerupã eforturileromânilor în acest sens: „lipsa unui teatru românesc în Transilvania”91.

Împrejurãrile materiale dificile ºi izbucnirea Primului Rãzboi Mondialau împiedicat realizarea Societãþii Pentru un Fond de Teatru Român. Noilerealitãþi ºi realizãrile culturale au dovedit cã Fondul ºi-a îndeplinit menireaistoricã: aceea de maturizare cultural-naþionalã a românilor din Monarhia austro-ungarã, în perspectiva înfãptuirii unirii din 1918.

88 Ibidem.89 I. Hangiu, op. cit., p. 13890 Ibidem, p. 17.91 Ibidem.

351

DIE ROLLE DER BANATER IN DER GESELLSCHAFT FÛREIN „RUMÄNISCHES THEATERFOND” (1870–1914)

Zusammenfassung

In der zweiten Hälfte des XIX. Jahrhunderts haben die national-kulturelleGesellschaften aus dem Banat die spezifischen Bedingungen fur die Bildungeines rumänischen nationalen Bewusstseins vorbereitet. Unter diesen kulturellenGesellschaften befand sich auch Die Gesellschaft für ein RumänischesTheaterfond, gebildet in Deva im Jahre 1870.

Die Gesellschaft wurde ziemlich breit verbreitet,sie hat durch ihrenZweigstellen gehandelt fur die Einbeziehung der rumänischen Intellektuellenvom Welt der Banater Dörfer und Städten, unabhängig von ihrer ausgeübtenPolitik oder Religion.

Der Ziel der Gesellschaft war die Förderung der rumänischen Sprache,der rumänischen Bräuche und Traditionen. Besonders wurden es Fondsgesammelt für ein zukünftiges rumänisches Theater in der Österreich-Ungarischen Monarchie.

Die schweren Lebensbdingungen und das Beginnen des ErstenWeltkrieges haben die Bildung einer Gesellschaft mit einem Zentralsitz und dieNützung der Fonds für die Bildung eines rumänischen Theaters verhindert.Trotzdem hat die Gesellschaft ihren historischen Ziel erreicht, und zwar dienational-kulturelle Entwicklung der Rumäner aus dem ungarischen Staat, inder Erwartung der Leistung der Großen Vereinigung aus dem Jahre 1918.

352

UN CAZ DE SUSTRAGERE DE LA ÎNDATORIRILE MILITAREÎN ANII PRIMULUI RÃZBOI MONDIAL ªI CONSECINÞELE

SALE ASUPRA UNUI TÂNÃR BÃNÃÞEAN

Vasile Dudaº, Ioan Traia*

Cuvinte cheie: primul rãzboi mondial, mobilizare, înrolãri, îndatoriri militareSchlüsselwörter: Erster Weltkrieg, Mobilmachung, Einberufung, militärische Pflichten

La începutul verii anului 1914, cercurile conducãtoare ale MonarhieiDunãrene s-au strãduit sã convingã aliatul lor german cã situaþia Imperiuluidevenise intolerabilã în Balcani. Într-un lung memoriu întocmit la Ministerul deExterne ºi expediat la Berlin împreunã cu o scrisoare autografã a împãratuluiFrancisc Iosif se lãsa sã se înþeleagã cã sosise vremea pentru o acþiune militarãpreventivã împotriva Serbiei consideratã „adversarul cel mai înfocat alMonarhiei”1 în Peninsula Balcanicã.

Peste puþin timp, arhiducele Franz Ferdinand, moºtenitorul tronului,îºi anunþase prezenþa la derularea tradiþionalelor manevre militare anuale carefuseserã programate în Bosnia.

În acele zile, în Serbia se comemorau împlinirea a 525 de ani de labãtãlia care avusese loc la Kossovo. La 15 iunie 1389, þarul Lazãr fusese înfrântcu toatã rezistenþa sa legendarã. Pentru sârbi începuserã ani grei de aservireotomanã. Prezenþa în zonã a înaltului demnitar austriac în acele momente eraperceputã de cãtre opinia publicã sârbã ca o demonstraþie de forþã la graniþelestatului ºi un afront naþional. Câþiva tineri naþionaliºti bosnieci au luat hotãrâreade a rãspunde printr-un atentat. Dupã mai multe consultãri ei au alcãtuit unminuþios plan de acþiune. Încercarea a avut loc în ziua de 28 iunie în oraºulSarajevo. Dupã o primã tentativã nereuºitã, Franz Ferdinand ºi soþia sa, Sofia,au fost asasinaþi câteva minute mai târziu prin douã focuri de revolver trase decãtre unul din conspiratori.

* Muzeul Banatului Timiºoara, Piaþa Huniade, nr. 1, e-mail: vasiledudas@yahoo.com.

1 Primul rãzboi mondial 1914-1918. Texte ºi documente, Bucureºti, 1981, p. 182

Deºi nu era prea simpatizat la Viena ºi Budapesta, datoritã proiectelorsale reformatoare privind Imperiul, moartea arhiducelui ºi a soþiei sale, asurescitat o mare parte a opiniei publice din Monarhie. Mai multe publicaþiiperiodice au început o furibundã campanie împotriva Serbiei ºi chiar a Rusiei,pe care o considerau autoarea moralã a atentatului.

Întruniþi la 14 iulie la Viena, membrii Consiliului de Miniºtri ai guvernuluicomun au analizat situaþia ºi au luat hotãrarea de a trimite un ultimatum Serbiei.

Între timp, în cancelariile diplomatice ale statelor europene se desfãºurao activitate febrilã. Guvernul rus a protestat împotriva învinuirilor aduse.Cercurile guvernante din Franþa, Anglia, Italia ºi din alte þãri europene cereaumoderaþie ºi depãºirea crizei. Contactele dintre Viena ºi Berlin s-au intensificat.Solicitat sã-ºi spunã cuvântul, ºeful Marelui Stat Major General german,generalul Hellmuth von Moltke, l-a informat pe împaratul Wilhelm al II lea cãdin punct de vedere militar nu se ridica nicio problemã. În urma acestei asigurãri,oficialitãþile germane le-au comunicat celor austro-ungare cã în cazul unuiconflict izbucnit din cauza Serbiei, pot sã aºtepte cu încredere sprijinul total alaliatului lor.

În baza acestei asigurãri, în dupã amiaza zilei de 23 iulie, baronul Gieslvon Geislingen, în calitate de repezentant al Monarhiei la Belgrad, a înaintatguvernului sârb o notã diplomaticã cu caracter ultimativ. Solicitãrile Imperiuluierau concepute într-o manierã care obliga orice stat sã le respingã, dacã voiasã-ºi pãstreze onoarea ºi independenþa. Diplomaþia sârbã a încercat sã eviteconflictul, dar concesiile sale au fost considerate ca insuficiente.

La 26 iulie, Marele Stat Major General austro-ungar a dispus omobilizare parþialã a forþelor sale armate. A intrat în vigoare Legea militarãadoptatã în anul 1912. În cadrul mai multor corpuri de armatã au fost chemaþisub arme rezerviºtii în vârstã de pânã la 42 de ani. Peste douã zile, Austro-Ungaria a declarat oficial rãzboi Serbiei. S-a trecut astfel la mobilizarea generalãa armatei comune, a marinei de rãzboi, a trupelor din Landwehr si Honvédprecum ºi a celor din Bosnia si Herþegovina. Potrivit ordonanþei imperiale, toþirezerviºtii trebuiau ca în termen de 24 de ore sã se prezinte la unitãþi.Concomitent, Ministerul de Interne a fãcut apel cãtre toþi cetãþenii care dindiferite motive se aflau în strãinãtate sã se întoarcã acasã pentru statisfacereaobligaþiilor militare. Publicaþiile periodice ale vremii au primit dispoziþii de aface referiri la pedepsele grele la care se expuneau cei care nu executau întocmaiºi la timp ordinele primite.

354

Totodatã, încã din primele momente de dupã decretarea mobilizãrii,autoritãþile au trecut la o intensã activitate de susþinere a operaþiilor militareprin toate canalele de propagandã. Majoritatea gazetelor încerca sã-ºi convingãcititorii cã mult stimatul pãrinte al naþiunii, bunul împãrat Francisc Iosif, în aloptzeci ºi patrulea an al vieþii sale, ºi-a chemat poporul la luptã pentru o necesitateextremã. Jertfa de sânge era necesarã pentru a pedepsi adversarii sãi perfizi ºicriminali, care ar fi ameninþat liniºtea statului. Dacã s-a recurs la arme, aceastas-a fãcut din necesitatea apãrãrii legitime împotriva unui duºman ºiret ºi perfidcare, fãrã niciun motiv, a atentat la paºnica Austro-Ungarie. Pretutindeni atârnauafiºe care anunþau mobilizarea. În gãri trenurile se umpleau de recruþi proaspãtîncorporaþi, steagurile fâlfâiau, muzica rãsuna zgomotoasã. Pe strãzilelocalitãþilor se formau cortegii, cei chemaþi sub drapel mãrºãluiau în triumf,feþele lor erau radioase pentru cã erau aclamaþi, ei, oameni neînsemnaþi în viaþade zi cu zi, pe care altminteri, nimeni nu-i sãrbãtorea ºi nu-i bãga în seamã. Înaceastã atmosferã s-au îndreptat spre centrele de mobilizare zeci de mii detineri recruþi.

În spatele atmosferei de paradã, a ceremoniilor ºi a cuvântãrilorpatriotarde, în sufletele multora din cei cãrora li se cerea jertfa supremã domneaînsã un mare zbucium sufletesc. Numeroºi locuitori din satele ºi oraºele DubleiMonarhii erau îngroziþi de gândul cã urmau a fi siliþi sã lupte împotriva unorpopoare faþã de care nu aveau sentimente de urã.

Publicaþia social-democratã timiºoreanã Volkswille a publicat un serialde articole în care erau prezentate stãrile de deprimare care domneau în rândurilerecruþilor bãnãþeni în momentele despãrþirii de familie: „Toþi ºi-au adus de acasãultimii groºi pe care-i cheltuiesc în restaurante, cãci zile întregi au fost siliþi sãaºtepte miile de rezerviºti pânã le-a venit rândul pentru înrolare - consemnaunul dintre reportaje. ªi când grupuri izolate, stimulate de alcool, au parcursoraºul cântând, cotidienele locale au descris aceasta ca o manifestare a mareluientuziasm. În garã s-au petrecut scene zguduitoare. Uneori parcã îmbrãþiºãrileºi sãrutãrile nu voiau sã ia sfârºit printre bocetele celor rãmaºi. O parte a trupeiregimentului mãrºãluia în sunetele muzicii spre garã. Deodatã, un copilaº detrei ani începu sã fugã dupã bãrbaþi. „Tatã, tatã dragã striga el – dacã tu pleci,nu vom avea pâine tatã, nu pleca. Un soldat înrolat, cu umeri largi, ars de soare,se clãtinã, ridicã la pieptul sãu copilul. În clipa urmãtoare, femeile ºi copiii

355

ajung din urmã soldaþii. Plânsete, oftaturi, bãrbaþii îºi ºterg cu mâneca feþelepline de lacrimi”2.

Declanºarea operaþiilor militare a dus la deschiderea a trei mari teatrede rãzboi: a) frontul de vest (se întindea de la Marea Nordului pânã la frontieraelveþianã), pe care se înfruntau armatele germane cu cele franceze, belgiene ºicorpul expediþionar englez; b) frontul de est (de la Marea Balticã pânã la MunþiiCarpaþi), unde se aflau faþã în faþã trupele germane ºi austro-ungare cu celeruse; c) frontul de sud (balcanic) pe Dunãre ºi Sava, pe care armata imperialãcombãtea cu forþele militare sârbe ºi muntenegrene. Pe aceste din urmã douãfronturi au fost dirijate majoritatea unitãþilor combatante ale armatei austro-ungare.

În scurt timp, opinia publicã austro-ungarã a fost nevoitã sã constate cãexpediþia triumfalã de represiune, mult trâmbiþatã în primele zile dupã mobilizare,nu urma a fi deloc uºoarã. Situaþia se va complica mult pentru armatele chesaro-crãieºti dupã intrarea în acþiune a Italiei. S-a deschis astfel un nou front. Înaceastã situaþie, comandamentul Puterilor Centrale a concentrat la graniþa cunoul rival mai multe unitãþi disponibile.

Pierderile umane mari au fost urmate de noi recrutãri, serviciul militarobligatoriu fiind extins între vârsta de 18-50 de ani faþã de 21-42 de ani câtfusese înainte.

O formã riscantã ºi foarte periculoasã de a scãpa de povara îndatoririlormilitare era provocarea unor leziuni grave care-i fãcea pe cei încorporabili canecombatanþi. Cu toate prevederile aspre ale legislaþiei în vigoare, care mergeapânã la pedeapsa capitalã ºi unii tineri din satele si oraºele Banatului au recursla acest procedeu. Acte de automutilare au avut loc atât înainte de încorporare,cât ºi pe front. Participant activ la operaþiile militare de pe frontal rusesc înprimele luni de razboi, în calitate de locotenent de rezervã în regimental 23honvezi, Octavian C. Tãslãoanu consemna peste ani într-o lucrare cu caractermemorial cã: „Soldaþii recurgeau la apucãturi ingenioase care sã-i scape cuviaþã. Din acestea fãceau parte ºi împuºcãturile în mânã. Ca sã nu-i prindã, cândcãpãtau pâine, o puneau între þeava puºtii ºi mânã ºi aºa se schilodeau. Astfeliarba de puºcã nu negrea rana3. Pentru a evita plecarea pe front, mulþi recruþi au

2 Volkswille, 1 august 1914.3 Octavian C. Tãslãoanu, Sub flamurile naþionale. Note ºi documente din rãzboiul de întregireal neamului, Sighiºoara, 1939, p. 198-199.

356

folosit ºi alte procedee. Din relatãrile ulterioare rãzboiului, rezultã cã unii ºi-auprovocat intenþionat unele leziuni sau boli. Printre acestea s-au numãrat:introducerea sulfului în urechi, a unor substanþe iritante în ochi, a boabelor deporumb în încãlþãminte, tãierea unor degete de la mâini sau picioare. Datoritãacestui tratament mulþi s-au îmbolnãvit grav, unii au fost deconspiraþi, învinuiþide tentativã de automutilare ºi deferiþi justiþiei.

Presa vremii a relatat mai multe asemenea cazuri descoperite ºi judecatede cãtre instanþele militare. La 5 iunie 1915, gazeta timiºoreanã amintitã maisus publica un articol intitulat O execuþie statarialã la Timisoara4 în care relatacã în urma cu cateva zile, în faþa Tribunalului Militar de pe lângã Divizia 34 inf.din oraºul de pe Bega, fuseserã aduºi 3 infanteriºti ai regimentului 61 Inf.:Toma Dumitru, Vichentie Iovãnuþ ºi Lazãr Ruja, acuzaþi de crima automutilarii.Dupã rechizitorul procurorului militar, care a propus moartea prin împuºcarepentru toþi cei trei acuzaþi ºi în urma pledoariilor apãrãtorilor, completul dejudecatã s-a retras pentru deliberãri. Acuzaþii au fost gãsiþi în unanimitate vinovaþipentru automutilare ºi de aceea condamnaþi la moarte prin împuºcare. Dânddovadã de un gest de omenie, Rudolf Hess, în calitate de comandant al CorpuluiVII armatã Timiºoara, a comutat pedeapsa acuzaþilor Toma Dumitru ºi LazãrRuja la 15 ani temniþã grea ºi a confirmat numai executarea lui Vichentie Iovãnuþ.În aceeaºi zi, în curtea Tribunalului, la orele 17, în faþa a douã campanii dinregimentul 61, plutonul de execuþie comandat de cãpitanul Miron ªerb a dus laîndeplinire sentinþa.

„În vederea execuþiei – consemna articolul menþionat mai sus – s-auprezentat douã companii ale Regimentului 61 infanterie, care s-au aºezat într-un pãtrat în jurul locului unde urma sã aibe loc înfãptuirea sentinþei capitale.Rãsunã o comandã scurtã ºi opt bãrbaþi ies din rânduri, ei se prezentaserã voluntarîn vederea executãrii sentinþei. Delincventul a trebuit sã îngenuncheze, apoi i s-au legat ochii cu o cârpã. Acum pãºesc înainte patru din cei opt soldaþi, þevilearmelor lor nu sunt mai îndepãrtate de capul ºi pieptul delicventului decât 20 decentimetri. Cãpitanul Miron ªerb care avea comanda, ridicã sabia la care ceipatru soldaþi îºi þintesc victima. Sabia cãpitanului coboarã brusc ca pentru oloviturã, rãsunã patru împuºcãturi iar în aceeaºi clipã Vichentie Iovãnuþ se

4 Volkswille, 5 iunie 1915; articolul menþionat a fost tradus în limba româna ºi publicat deWilliam Marin, Ion Munteanu ºi Gheorghe Radulovici în volumul Unirea Banatului cuRomânia, Timiºoara, 1968, p. 273.

357

prãbuºeºte. A murit fãrã a mai scoate un sunet. Douã gloanþe i-au pãtruns încap iar douã pieptul în regiunea inimii. Cadavrul a rãmas la locul execuþiei pânãseara”5.

Legat de acest caz tragic ne-am pus întrebarea fireascã: cine a fostacest Vichentie Iovãnuþ? Conform însemnãrilor preotului Ioan Ilioviciu dinMoºniþa Veche, el aparþinuse comunitãþii din acestã localitate.

În timpul primei mari conflagraþii mondiale, deºi era un sat relativ mic,cu doar 800 de locuitori, a dat 32 de jertfe. Din însemnãrile preotului rezultã cãtoþi aceºtia au pierit pe câmpurile de luptã din: Galiþia, Rusia, Serbia, Albania,Italia, Munþii Carpaþi sau în spitale. La puþin timp dupã rãzboi, din iniþiativacomunitãþii, s-au adunat bani pentru ridicarea unui monument care sã eternizezepeste veacuri numele eroilor satului, ceremonialul de sfinþire având loc în anul1920, a doua zi de Crãciun. Maiorul Corneliu Dragalina, în calitate de prefectal judeþului Timiº-Torontal, martor ocular la acest eveniment, consemna faptulcã acest monument era cel dintâi ridicat în Banat pentru cinstirea celor cãzuþi înluptã.

Monumentul are încrustat numele ºi prenumele urmãtorilor locuitoricare nu s-au întors din rãzboi: Nistor Crâºmariu, Vichentie Pascu, Ioan Pascu,Ioan Dumitru-Criþar, Ioan Iovãnuþ-Lincu, Vichentie Goleþ, Vichentie ªepeþan,Grigorie Gorun, Gheorghe Librã, Ioan Catrina, Vichentie Crâºmariu-Mirþu,Pavel Surdu, Vichentie Iclozan, Pantelimon Linþa, Petru Burcã, VichentieIovãnuþ, Vasile Cãluºeriu, Ioan Dumitru-Chizu, Ioan Raicu, Damaschin Regep,Ioan Cuzma, Iosif Dumitru, Petru Tanascu, Ioan Graore, Iosif Iovãnel-Vidu,Vichentie Damian, Ioan Crâºmariu, Damaschin Ion, Niþu Ion, Iosif Ion, IosifIovãnuþ, Ioan Cuzma.

Dintre aceºti 32 de eroi, Vichentie Iovãnuþ a avut un destin aparte. El afost încorporat, încã de la declanºarea rãzboiului, la Regimentul 61 de infanteriedin Timiºoara. Când a început rãzboiul cu Italia s-a accidentat ºi a fost internatîn spital 8 zile. În urma consultaþiilor medicale s-a presupus cã s-a automutilatºi a fost învinuit imediat de tentativã de evitare a obligaþiilor militare ºi deferitjustiþiei. Dupã cum am vãzut, a fost judecat în regim de urgenþã, condamnat lamoarte prin împuºcare ºi executat. La puþin timp dupã ce familia a aflat desfârºitul sãu tragic, l-a exhumat dintr-un cimitir timiºorean ºi l-a reînhumat încimitirul din Moºniþa6. Verificând acest lucru, nu am gãsit în registrul morþilor

5 Ibidem.6 Ioan Ilioviciu, Monografia comunei Moºniþa, manuscris aflat în Arhiva Mitropoliei

358

al Parohiei ortodoxe din MoºniþaVeche din acei ani înscrisul cu moartea sa ºinici amintitã înmormântarea7. Explicaþia plauzibilã ar fi cã atât serviciul religioscât ºi reînhumarea s-a fãcut în tainã, gestul familiei constituind un act de marecuraj ºi cu consecinþe imprevizibile în acea perioadã, de aceea acþiunea s-aderulat cu multã discreþie. Pentru cã a refuzat sã lupte pentru interese strãineneamului sãu, consãtenii au considerat cã este bine ca numele sãu sã fie aºezatalãturi de cele ale celorlalþi fii ai satului care ºi-au pierdut viaþa în anii de tristãamintire ai primei mari conflagraþii mondiale.

EIN ENTZUGSFALL VON DEN MILITÄRPFLICHTEN, WAHRENDDES ERSTEN WELTKRIEGS UND SEINE FOLGEN FÜR EINEN

JUNGEN BANATER

Zusammenfassung

Die Authoren behandeln in diesen Artikel, so wie es aus dem Titel ersichtlichist, das tragische Schicksal eines jungen rumänischen Banater aus dem Dorf MosnitaVeche.

Nachdem die allgemeine Mobilmachung der österreichisch-ungarischenArmee im Sommer des Jahres 1914 verordnet wurde, trat die militärischeGesetzgebung des Jahres 1912 in Kraft. Gemäss dieser Gesetzgebung sollten allejunge oder alte Manner, die versuchen sich den militärischen Pflichten zu entziehen,nach einen juridischen Kurzverfahren hart bestraft werden.

Trotz dieser strengen Gesetzgebung, die wahrend des ersten Weltkriegsgültig war, haben sich einige junge Manner schwere Verletzungen verursacht, diesie kampfunfähig machen sollten.

Zwischen den Verdachtigen zahlte sich auch Vichentie Iovänut aus demoben genannten Dorf. Als Folge der arztlichen Untersuchungen wurde festgelegtdass er der Selbstverletzung schuldig ist. Nachdem er verhaftet wurde, wurde er

Banatului, Fond monografii, 1950, p. 467 Serviciul Judeþean Timiº al Arhivelor Naþionale, Registrul decedaþilor din satul MoºniþaVeche.

359

von dem militärischen Gerichtshof aus Temeswar durch ein Kurzverfahren zumTode durch Erschiessung verurteilt. Kurze Zeit danach, als seine Familie über seinemtragischen Schicksal benachrichtigt wurde, wurde sein Korper ausgegraben undwieder in sein Heimatdorf beerdigt.

Sein Name wurde von seinen Landsmanner auf einen schonen Denkmaleingeritzt, neben den Namen anderer Einwohner die wahrend des ersten Weltkriegsihr Leben opferten, da er sich geweigert hat für Interessen, die seinem Volk fremdwaren, zu kämpfen.

360

MISIUNEA FRANCEZÃ DE INTERPUNERE ÎN BANAT:MARTIE-MAI 1919

Ionela Moscovici*

Cuvinte cheie: Banat, sfârºitul rãzboiului mondial, misiunea militarã francezã de interpunere,generalul Farret, Zona de Ocupaþie FrancezãMots clé: Banat, fin de la Grande Guerre, mission militaire française d’interposition, généralFarret, Zone d’Occupation Française

Radiografierea postbelicã a misiunii militare franceze în Banat, pe un seg-ment temporal restrâns, martie-mai 1919, dar extrem de disputat, ne va permitesã selectãm momentele decizionale esenþiale ale interpunerii franceze, sãsemnalãm raporturile dintre diferitele sectoare politico-administrative ºi taberenaþionale. Dacã într-o primã fazã, noiembrie-decembrie 1918, trupele francezeau îndeplinit rolul de ariergardã a armatei sârbe, ce ocupase puncte strategiceîn Banat pentru a supraveghea retragerea armatei germane a mareºaluluiMackensen, acestea au trecut apoi în mod succesiv, în ianuarie-februarie 1919,la luarea efectivã în stãpânire a unor poziþii, pentru a media diferendele localeîntre naþionalitãþile revendicative1. Misiunea militarã se metamorfozeazã, iardemersul autoritãþiilor franceze dobândeºte succesiv noi valenþe spre finele luniifebruarie 1919, în primul rând politice, dar ºi morale. Dintr-un sentiment deîndatorire, misiunea miza sã rãscumpere efortul depus de aliatul român, fãrã a-l leza pe cel sârb. De aici decurge interpunerea, asumarea unei intervenþiiîmpãciuitoare, pacificatoare, care urma sã asigure ºi un control administrativ al

* Universitatea Babeº-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie ºi Filosofie. Aceastã lucrarea fost posibilã prin sprijinul financiar oferit prin Programul Operaþional Sectorial DezvoltareaResurselor Umane 2007-2013, cofinanþat prin Fondul Social European, în cadrul proiectuluiPOSDRU/107/1.5/S/76841, cu titlul „Studii doctorale moderne: internaþionalizare ºiinterdisciplinaritate”.

1 Olivier Forcade, Les missions humanitaires et d’interposition devant l’histoire, în La Re-vue Tocqueville/The Tocqueville Review, XVII, 1996, 1, p. 45; Idem, Les nouvelles missions

teritoritoriului bãnãþean2. Acþiunea nu va fi deloc una comodã pentru francezi,datoritã particularitãþii regiunii, a ciocnirilor de interese ºi a diferitelorconjuncturi. Banatul era un þinut fãrâmiþat, în care se fãceau resimþite încãsuspiciuni, temeri, se creiona ca un spaþiu cu remanente fragmentãri etnice,emoþionale. Alãturi de români ºi sârbi trãiau: unguri, foºtii deþinãtori ai autoritãþii;germani, divizaþi ca opþiune în cei care duceau în presã o puternicã campanieanti-francezã ºi în cei care îºi revendicau originea din Alsacia francezã, plusnumeroase alte etnii.

Chiar ºi românii, entuziaºti în momentul sosirii francezilor, a trebuit sã seacomodeze noii ordini. Nu puteau încã sã debordeze de bucurie, sã simtã pedeplin gustul libertãþii. Trebuia sã fie moderaþi în privinþa manifestãrii apartenenþeila România Mare, întrucât dosarul Banatului se afla în continuare în mânanegociatorilor.

De prim interes pentru Franþa, odatã cu instalarea în Banat, era identificareaîn noul teritoriu a oricãrui prizonier de naþionalitate francezã, transferarea lui înUngaria, pentru ca acesta sã poatã mai apoi lua drumul patriei. Astfel, generalulfrancez Léon Gaston Jean-Baptiste Farret, comandantul celei de a 11-a DiviziiColoniale de Infanterie, instalatã la Timiºoara încã de la finele lunii ianuarie,solicitã printr-o telegramã lãmuriri Ministerului de rãzboi de la Paris, privindrepatrierea integralã a prizonierilor de rãzboi3. O primã mãsurã emergea dinresponsabilitatea guvernului ungar de a remite o listã autenticã, exactã ºicompletã a lagãrelor, minelor, uzinelor, spitalelor sau particularilor la care aufost plasaþi prizonierii, aceºtia urmând a fi evacuaþi. Trebuia, de asemenea,permisã organizarea unei inspecþii de cãtre o comisie din care sã facã parte ºiofiþeri francezi ºi care sã aibã toatã libertatea de acþiune. Populaþia trebuiainformatã prin presã ºi afiºe cã era datoare sã semnaleze existenþa oricãruifrancez, în caz contrar aceasta fiind pasibilã de sancþiuni severe. Nu era ignoratãnici cãutarea celor declaraþi dispãruþi, urmând a fi inspectate repertoriile,

sont-elles aussi nouvelles qu’on le dit?, în Métamorphose des missions? Le soldat et lesarmées dans les nouveaux contextes d’interventions, Actes du colloque de 14, 15 et 16 juin1994 sous la direction de Thomas Hubert Jean-Pierre, avril 2000, p. 25-26. A se vedea ºiarticolul care ne aparþine, despre începuturile misiunii militare franceze, Banatul în aºteptareapãcii. Premisele unei misiuni militare franceze, în AnB (S.N), XVIII, 2010, p. 241-250.2 Olivier Forcade, Les missions humanitaires, p. 46.3 Arhivele Naþionale Bucureºti (în continuare A.N.B.), Microfilme. Franþa, rola 303, cadru243.

362

registrele sanitare, cele ale închisorilor ºi cimitirelor4.Prima responsabilitate a trupelor franceze a fost cea a restaurãrii ordinii,

a rezolvãrii conflictelor locale – practice –, cele regionale – teoretice –, privindgraniþele, fiind lãsate Conferinþei de pace. Încã din momentul instalãrii, a fostemis ordinul de confiscarea a armelor deþinute de civili5. În baza acestuia,colonelul Lemoigne îl informeazã pe generalul Farret printr-o notã din 10 martie1919 cã a intrat în posesia a 5 carabine, 375 puºti, 3 revolvere, sãbii, baionete,la care se adaugã o cantitate însemnatã de muniþii6. De asemenea, recomandãrilede arborare a tricolorului doar cu ocazia sãrbãtorilor religioase ºi de desfãºurareîn spaþiu închis a reuniunilor bãnãþenilor, cu caracter naþional7, au fost menite sãpreîntâmpine eventuale represalii din partea sârbilor. De asemenea,Comandamentul francez elibera certificatele de cãlãtorie ce asigurau liberatrecere din acest spaþiu enclavat8.

Timiºoara, centrul de greutate al Banatului, se încarcã la sfârºitul luniifebruarie 1919 cu o mizã deosebitã. S-au configurat aici doi poli de autoritate:unul sârbesc ºi unul francez. Cele douã autoritãþi au avut ca centre de comandãsediul prefecturii, respectiv, palatul Lloyd9. Generalul Pruneau, comandantulcelei de a 17-a Divizii Coloniale de Infanterie, trebuia sã facã dovada uneiatitudini caracterizate prin „neutralitatea absolutã ºi respectarea strictã acondiþiilor armistiþiului al cãrui text poartã semnãtura generalului comandant alArmatei Franceze din Orient”10. Misiunea francezã îºi justifica intervenþia iniþialãprin Convenþia de la Belgrad, încercând sã pregãteascã implementarea hotãrârilorConferinþei de Pace de la Paris.

Sârbii nu au vãzut cu ochi buni instalarea trupelor franceze la Timiºoara.Jurnalul oficial al comandamentului sârb a cenzurat articolele de bun venitdedicate diviziei franceze11. Autoritatea militarã sârbã a fãcut demersuri ºipresiuni pentru a impune încartiruirea generalului Pruneau la prefectul Filipon.

4 Ibidem, c. 244.5 Dumitru Tomoni, Monografia oraºului Fãget, Timiºoara, 1994, p. 35.6 A.N.B., Microfilme. Franþa, rola 303, c. 231.7 Serviciul Judeþean Timiº al Arhivelor Naþionale (în continuare S.J.T.A.N.), Fond. AurelCosma, dosar 156, f. 34.8 Pompiliu Ciobanu, Unirea Banatului ºi încorporarea Timiºoarei la România Mare,Timiºoara, 1934, p. 47.9 Ibidem, p. 11, 16.10 A.N.B., Microfilme. Franþa, rola 303, c. 211.11 Ibidem.

363

Guvernarea acestuia, pe lângã faptul cã nu a fost recunoscutã de francezi, nicinu beneficia de o susþinere a populaþiei oraºului. Avea o bazã artificialã, creatãde un grup de sârbi, între 200 ºi 250 de persoane, sosite în Timiºoara dupãocuparea oraºului12. La începutul lunii martie este semnalatã o grevã afuncþionarilor din administraþie. Cauzele acestui conflict de muncã þineau,conform evaluãrii situaþiei de cãtre francezi, de „lovitura de stat sârbã” ºi defaptul cã s-a impus limba germanã ca oficialã pentru sarcinile de serviciu13. Camãrturie a aceleiaºi apropieri sârbo-germane, s-a pãstrat o cerere din parteageneralului Farret cãtre comandantul diviziei de Morava, prin care se solicitaluarea de mãsuri privind frecventarea cafenelelor de cãtre ofiþerii sârbi, însoþiþide ofiþeri germani, aflaþi ca prizonieri în urbea timiºoreanã. „V-aº fi recunoscãtordacã veþi binevoi sã ordonaþi evitarea contactului ofiþerilor francezi cu ofiþeriigermani, fiindu-le acestora foarte dezagreabil”14.

În ciuda tuturor inconvenienþelor, existenþa celor douã autoritãþi militare,sârbã ºi francezã, în cadrul aceluiaºi oraº, presupunea închegarea, oricât dedificilã, a unui dialog, a unui schimb de informãri. S-a ajuns chiar la o înþelegereîntre generalul Djordjeviæ ºi generalul Farret privind preluarea materialului rãmasdin cazarma Franz Iosif. Anterior acordului, aceasta a fost utilizatã de cãtresârbi, care au reuºit sã sustragã o bunã parte a dotãrilor15. În privinþa rechiziþiilorefectuate de trupele sârbe, acestea erau verificate de cãtre francezi care, decele mai multe ori, se vedeau puºi în faþa faptului împlinit. Generalul diviziei deMorava este informat de generalul Farret de faptul cã un grup de 4 ofiþeri ºi150 soldaþi sârbi a pãrãsit, fãrã acordul sãu, pe data de 8 martie, Timiºoara cudestinaþia Orºova. Aceºtia solicitaserã generalului francez întreprindereademersurilor necesare privind cazarea lor în portul dunãrean în vederea încãrcãriia 32 vagoane de material.

Generalul Armatei franceze din Orient este avertizat de generalul Farretcã sârbii intenþionau ridicarea ºi transferarea la Belgrad a tuturor instrumentelorde mãsurare a terenului de la birourile de inginerie cadrastralã16. Intenþia a fostimediat pusã în practicã, dupã cum reiese din nota generalului de Lobit, care

12 Ibidem.13 Ibidem, Informare a generalului Farret cãtre generalul comandant al Armatei Ungariei. c.270.14 Ibidem, c. 216.15 Ibidem, c. 322.16 Ibidem, c. 324.

364

constatã faptul cã planurile ºi registrele cadastrale ale comitatului Timiº au fosttransferate nu la Belgrad, ci la Becicherecul Mare pentru a fi stabilite hãrþile ºiplanurile de detaliu ale confiniului iugoslavo-român. Marele Cartier General alarmatei sârbe a dat asigurãri cã dupã stabilirea frontierelor, acestea vor fi dateguvernului în cauzã17.

În privinþa tuturor rechiziþiilor, sârbii reclamau tratatul de armistiþiu dela Belgrad, care, prin articolele 4-8, le-a creat o adevãratã rampã de lansare. Sejustificau astfel ridicãrile de material prin completarea deficitului produs Serbieide rãzboi18. Noile ordine emise de francezi în a doua jumãtate a lunii martietrebuie plasate ºi interpretate în contextul umplerii golurilor decizionale lãsatede documentul de la Belgrad. În acest sens, comandantul general al ArmateiUngariei a transmis generalului Pruneau dispoziþia „interzicerii sub diversepretexte a ridicãrii materialului de cale feratã sau militar sau al statului”19.

Stabilirea unei comunicãrii eficiente cu diferitele autoritãþi din Timiºoarapresupunea contractarea unui translator. Un document al prefecturii judeþuluiTimiº-Torontal atestã faptul ca trupele franceze au avut un interpret încã din 15februarie, unul pe nume Keppich. Acesta va rãmâne pe lângã Comandamentulfrancez din Timiºoara, o parte a retribuþiei sale fiind asiguratã de municipalitate20.

Din însãrcinarea generalului Berthelot, colonelul Hayaux du Tilly a inclusTimiºoara în turneul sãu de informare. Cãlãtoria de la Budapesta la Belgrad aavut ca staþie intermediarã Timiºoara, prilej cu care, pe 3 martie, s-a realizatîntâlnirea cu generalul Farret. Prin prezentarea fãcutã i-a fost oferitã vizitatoruluifrancez imaginea unui oraº controlat în întregime de sârbi, ce aveau la dispoziþiedouã divizii: Divizia de Morava ºi una de cavalerie. Neliniºtile generalului Farreterau legate în primul rând de faptul cã sârbii reuºeau cu „perseverenþã ºi metodic”sã sustragã din bunurile Banatului. Din acest motiv era favorizatã contrabanda,tot mai frecventã, ºi care a antrenat dupã sine, asemeni bulgãrelui de zãpadã,scumpirea vieþii. Într-o notã informativã a armatei franceze este dat exemplulLugojului, de unde alimentele de primã necesitate, cum ar fi carnea, erau

17 Ibidem, c. 264.18 Text of Military Convention between the Allies and Hungary, signed at Belgrade november13, 1918, în The American journal of international law, Supplement: Official documents,XIII, 1919, 4, p. 399-400.19 A.N.B., Microfilme. Franþa, rola 303, c. 208.20 S.J.T.A.N., Fond. Prefectura judeþului Timiº-Torontal, dosar 11/1919, f. 18.

365

exportate în cantitãþi considerabile spre Serbia, dar ºi spre România21. Timiºoara,ca centru industrial, se confrunta cu insuficenþa cãrbunelui, ce lua aproape înîntregime drumul sudului22.

În urma solicitãrilor bãnãþenilor, dar ºi a pericolului unui atac din parteaungurilor, generalul Prezan, ªeful Statului Major General, emite în 21 martie1919 un ordin cãtre Comandamentul Trupelor române din Transilvania. Acestasublinia necesitatea ataºãrii unor ofiþeri de legãturã pe lângã Comandamentultrupelor franceze din Banat23. Generalul Traian Moºoiu, aflat la Sibiu, luasedeja mãsurile necesare în acest sens. Astfel, maiorul D. Oancea, invalid de rãzboi,decorat pentru meritele militare, este numit pe lângã Comandamentul francezdin Timiºoara, iar colonelul Petrescu D. Tocineanu va îndeplini o misiune similarãîn Lugoj24. Prioritatea activitãþii lor o reprezenta asigurarea protecþiei elementuluiromânesc. Consiliul Dirigent le-a atribuit de asemenea ºi însãrcinãri diplomatice25.Prin rapoartele lor, au fãcut dovada unor buni observatori, a unor factori decomunicare ºi apreciere decisivi.

Maiorul Oancea va fi însoþit în misiunea sa la Timiºoara de: locotenetulVictor Dumitriu, ca aghiotant, sergentul Imoºeanu Ilie, caporalul VlãsceanuDimitrie. În gara Ilia l-a recrutat pe preotul refugiat din Coºtei, Avram Corcea:„Veþi merge cu mine în faþa Comandamentului trupelor franceze ca mãrturievie a celor pãtimite de români”26. În ciuda tuturor dificultãþilor, ofiþerul româna participat la întruniri ale fruntaºilor timiºoreni, a reuºit sã stabileascã buneraporturi cu generalul Pruneau ºi aghiotantul acestuia, locotenetul Daudet, ºichiar sã câºtige respectul generalului sârb Gruici. Generalul francez a stopatarestãrile ºi deportãrile arbitrare ale românilor, a intervenit în repetate rânduripentru a opri rechiziþionarea de bani ºi bunuri. Sunt amintite ca veritabilesusþinãtoare ale cauzei româneºti, alte personaje ale suitei generalului Pruneau:

21 A.N.B., Microfilme. Franþa, rola 303, c. 355.22 Gheorghe Iancu, George Cipãianu, La consolidation de l’union de la Transylvanie et dela Roumanie (1918-1919). Témoignages français, Bucarest, 1990, documentul XLIX, p.246.23 Desãvârºirea unitãþii naþional-statale a poporului român. Recunoaºtera ei internaþionalã.1918 Documente interne ºi externe, august 1918-iunie 1919, III, Bucureºti, 1986, doc. 559,p. 264-265.24 Pompiliu Ciobanu, op. cit., p. 7, 49.25 Ibidem, p. 8.26 Ibidem.

366

ºeful de Stat Major, maiorul de cavalerie Léon François Sagols, cãpitanii PaulRéné Hardy ºi Lucian Paul Grech27.

Colonelul Petrescu D. Tocineanu ºi însoþitorii sãi, locotenet de rezervãBojincã ºi sublocotenent Lucopol Ion, au fost admirabil primiþi de fruntaºiilugojeni. În cinstea lor a fost organizatã reuniunea din 18 martie în localulConcordia. Relaþiile cu generalul Farret au fost mai reci, datoritã afinitãþii pentrumaghiari. Cei care polarizau în jurul generalului erau renumiþi pentru atitudinilelor antiromâneºti: secretarul sãu, Kovacs Braun, subprefectul Aurel Issekutz,de origine armeanã28.

Se cuvine sã evidenþiem o altã reuºitã a intelectualitãþii lugojene. Colegiulredacþional al Drapelului a dorit o dinamizare a relaþiilor cu soldaþii francezi,oferindu-le acces la informaþiile cu caracter general. Astfel a luat naºtere rubricaîn limba francezã: Pentru prietenii noºtri francezi, începând cu numãrul din 5/18 martie 1919: „... de astãzi prietenii noºtri francezii vor gãsi în gazeta noastrãdouã coloane cu text francez. Noi vom încerca sã cuprindem în ele ultimeleºtiri din lumea întreagã, atât cât circumstanþele o permit, tot ceea ce se referã laFranþa ºi la convorbirile de la (Conferinþa Pãcii)”29. Cele douã coloane cu extrasedin Le Temps au mai apãrut încã un numãr. Din 22 martie a fost publicat unsupliment: Drapelul „Organe national politique roumain. Édition française pournos amis et nos alliés”, detaliile fiindu-i prezentate de George Oprescu lui ValeriuBraniºte: „Azi au apãrut în Drapelul douã coloane franceze. A fost materialmult mai mult. De joi vom publica un supliment, cãci este mult mai comod ºi înce priveºte controlul vinderii foii, ºi din punct de vedere tehnic... Chiar ºi ofiþeriifrancezi ne-au promis colaborarea lor”30.

Sub zodia tristã Farret

Problemei reprezentãrii francezilor ºi a eficienþei misiunii de interpunereîn Banat i-a fost gãsitã soluþia, aplicându-i-se un procent de originalitate.

27 Ibidem, p. 36-50.28 Ibidem, p. 57.29 Aurel Galea, Formarea ºi activitatea Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului ºiþinuturilor româneºti din Ungaria (2 decembrie 1918 - 10 aprilie 1919), Târgu-Mureº,1996, p. 282.30 Gheorghe Iancu, Contribuþia Consiliului Dirigent la consolidarea statului naþional român(1918-1920), Cluj, 1985, p. 150.

367

Începând cu cea de a doua jumãtate a lunii martie s-a conturat treptat un nouproiect referitor la Banat. Mãsurile întreprinse pânã atunci s-au dovedit a fideschizãtoare de drum. Cu toate acestea, ridurile încleºtãrii regionale nu audipãrut, iar asperitãþiile deveneau tot mai pronunþate la nivelul relaþiilordiplomatice. Stabilirea liniei de confiniu între sârbi ºi români încrâncenadiscursurile în comisia Tardieu. Totul gravita în jurul gãsirii argumentuluirevelator ºi indubitabil. În acest context apare, cu titlu de provizorat, proiectulZonei de Ocupaþie Francezã, ce urmãrea consolidarea misiunii în Banat.

Iniþiativa a venit chiar din partea guvernului francez, releul fiind ºi deaceastã datã generalul Franchet d’Esperey. Ca element legitimator a fost alestextul convenþiei belgrãdene, ce conferea Aliaþilor dreptul de a prelua controlulasupra oricãrui teritoriu strategic sau spaþiu de înfruntare31. Instrucþiunile primitede generalul francez au fost foarte clare: „Cu scopul de a evita orice conflictîntre sârbi ºi români în regiunea Banatului” va fi creatã o zonã ocupatã doar detrupe franceze, cu excluderea oricãror altora32.

Decizia finalã a fost luatã de conivenþã cu guvernul sârb ºi apoi transmisãgeneralului Farret, prin nota informativã din 15 martie a comandantului Armateifranceze din Ungaria, Paul de Lobit33. Cu douã zile înainte, acesta îl înºtiinþeazãpe comandantul celei de a 11-a Divizii coloniale asupra atribuþiilor sale. În zonacuprinsã între linia Orºova-Lugoj-Lipova ºi limita esticã a comitatului Caraº vaexercita „un control general, atât din punct de vedere militar, cât ºi din punct devedere administrativ”34. De asemenea, va putea trimite ofiþeri în misiune deconstatare sau de mediere, la nord de Mureº, pe o razã de 20-25 kilometri, cuun numãr redus de însoþitori35. Definitorii pentru acestã misiune sunt: „ocupareazonei cu scopul de a asigura aici ordinea ºi liniºtea; interzicerea oricãrei trupesârbe, române, maghiare ºi în principiu militarilor izolaþi aparþinând acestornaþionalitãþi sã pãtrundã în aceastã zonã; asigurarea desfãºurãrii activitãþiicomandamentului teritorial”36. Generalul Farret anunþã în mod oficial decizia,31 Ion Þepelea, 1919, O campanie pentru liniºtea Europei, Cluj, 1995, p. 35.32 George Cipãianu, Gheorghe Iancu, Nouvelles contributions concernant l’institution del’administration roumaine dans le Banat, în AIIA Cluj, XXXV, 1996, p. 459.33 Gheorghe Iancu, George Cipãianu, Prezenþa militarã francezã ºi administraþia Banatului(noiembrie 1918- august 1919), în 1918. Sfârºit ºi început de epocã, coord. Corneliu Grad,Vasile Ciubotã, Zalãu, Satu-Mare, 1998, p. 390.34 Gheorghe Iancu, George Cipãianu, La consolidation de l’union, documentul LI, p. 260-261.35 Ibidem.36 George Cipãianu, Gheorghe Iancu, Nouvelles contributions, p. 459.

368

venitã pe filierã parizianã, abia în 21 martie, adresându-o prefectului Lugojului,în vederea executãrii, comandantului diviziei Moravei cu titlu informativ, iarcomandantului Armatei Ungariei cu titlu de dare de seamã, populaþia urmândsã afle din presã37.

Noile îndatoriri reclamau prezenþa generalului Farret ºi a Statului sãuMajor la Lugoj, unde începând cu 22 martie s-a ºi instalat. Vestea schimbuluide ºtafetã dintre garnizoana francezã a colonelului Lemoigne ºi cea a noiiautoritãþi militare a fost anunþatã în ziarul Drapelul, în numãrul 28 din 13/26martie 191938.

Acesta câºtigase deja reputaþia unui simpatizant al cercurilor elitistemaghiare. Trecând prin experienþa relaþionãrii cu generalul francez, Aurel Cosmal-a avertizat pe Valeriu Braniºte în privinþa metehnelor acestuia ºi riscurile lacare ar putea sã îi expunã. Farret nu s-a dezis de eticheta de filomaghiar, inspirândromânilor neîncredere ºi stârnind nemulþumirea acestora. Relaþia a fostcompromisã de la început, datoritã refuzului lui Farret de a accepta ca reºedinþãcasa episcopului unit, Traian Frenþiu39.

Generalul francez a pãºit în arena vieþii politice lugojene pe 23 martie.Prin ordinul emis atunci a fãcut cunoscute regulile jocului, a comunicat principiiledupã care urma sã funcþioneze Zona de Ocupaþie Francezã. Aria de rãspândirea noii autoritãþi îngloba aproape în întregime judeþul Caraº-Severin ºi parteanordicã a judeþului Timiº. Clepsidra a fost rãsturnatã încã din ajun, din 22 martie,orele 12.0040. Ancorarea proiectului francez în realitãþile bãnãþene a avut dreptconsecinþã crearea unei singure unitãþi politico-administrative, cu denumireade judeþul Lugojului41. Acesta a fost împãrþit în patru cercuri ºi cincisprezececircumscripþii, numite plãºi. Fiecare cerc urma sã fie condus de un comandantcercual, iar autoritatea la nivelul plãºii era deþinutã de un cãpitan, funcþionarii

37 A.N.B., Microfilme. Franþa, rola 303, c. 125.38 Schimbul garnizoanei franceze, „Vineri s-a îndepãrtat din oraºul nostru o mare parte dingarnizoana francezã, ce a fost la noi la Lugoj. Ne pare rãu cã aºa de curând a trebuit sã nepãrãseascã dimpreunã cu simpaticul colonel Lemoigne, cãci începuserãm sã ne dedãm binelaolaltã. În locul lor au sosit la noi, sâmbãtã, generalul de divizie Farret dimpreunã cu totstatul sãu major. Sperãm cã ºi nou veniþii se vor afla destul de bine la noi. În credinþa ºi cudorinþa aceasta, îi salutãm în mijlocul nostru: «Bine aþi venit!»”, în Drapelul, 1919, nr. 28din 13/26 martie, p. 3.39 George Cipãianu, Gheorghe Iancu, Nouvelles contributions, p. 459.40 Ibidem, p. 460.41 Tatiana Duþu, Situaþia Banatului la sfârºitul primului rãzboi mondial 1918-1920, în RI,VII, 1996, 3-4, p. 193.

369

maghiari fiind menþinuþi pe posturi. Pe lângã aceºtia, urmau sã fie desemnaþiofiþeri francezi, coordonaþi de generalul Farret, ce cumula puterea executivã42.De asemenea, nicio numire sau revocare în/din funcþii nu putea fi fãcutã fãrãacordul comandantului francez. „Un funcþionar civil din Lugoj (actualmentevicecomitele de Lugoj, suplinind funcþia de prefect) va fi singurul reprezentantadmis al guvernului ungar pe lângã generalul comandant al celei de a 11-aDivizii de Infanterie Colonialã..., Banatul ocupat urmând a face parte încontinuare din teritoriul Ungariei pânã la decizia definitivã a Congresului dePace”43.

Un alt set de mãsuri stabilea: instituirea cenzurii asupra publicaþiilor;atribuþiile comandanþilor cercuali; dezarmarea gãrzilor naþionale, în special, ºi apopulaþiei, în general, indiferent de naþionalitate; interzicerea purtãrii cocardelornaþionale, cu excepþia celei ungureºti permisã funcþionarilor ºi forþelorpoliþieneºti44; organizarea reuniunilor doar cu acordul comandantului francez45.

Ultimele precizãri, mai ales cele care nuanþau caracterul naþional, auincarnat tot atâtea speranþe irosite pentru români. Cea mai vigilentã reacþie afost împotriva dezarmãrii/disoluþiei gãrzilor naþionale. Pe acestã linie s-au înscrisnumeroase proteste. De exemplu, Comandantul Gãrzii Naþionale Române dinJupa, Dimitrie Drãgulescu, având împuternicirea locuitorilor, a cerut preturiianularea ordinului de desfiinþare46.

Dupã o consultare de principiu cu vicecomitele Aurel Issekutz, generalulFarret a emis Ordonanþa numãrul 418/2. Aceasta a fost publicatã în ziarulDrapelul din 25 martie/5 aprilie ºi de cãtre Issekutz sub forma unui Comunicatîn limba germanã, pe 28 martie47. Noutatea acestui document o reprezintãdelimitarea clarã a teritoriului ºi configurarea structurii celor patru cercuriLipova, Reºiþa, Lugoj ºi Orºova. De asemenea, sunt enumerate cele cincisprezeceplãºi împreunã cu localitãþile aferente48: Bega, Bozovici, Buziaº, Fãget,Caransebeº, Lipova, Lugoj, Mureº, Orºova, Reºiþa, Anina, Timiº, Recaº,

42 Ibidem.43 George Cipãianu, Gheorghe Iancu, Nouvelles contributions, p. 460.44 Drapelul, 1919, nr. 32 din 23 martie/5 aprilie, p. 2.45 George Cipãianu, Gheorghe Iancu, Nouvelles contributions, p. 460.46 Ioan Munteanu, Vasile Mircea Zaberca, Mariana Sârbu, Banatul ºi Marea Unire 1918,Timiºoara, 1992, p. 316-317.47 George Cipãianu, Gheorghe Iancu, Nouvelles contributions, p. 461.48 În urma înþelegerii cu prefectul Issekutz, patru zile mai târziu se renunþa la districtulAradul-Nou, fãrã a fi expuse motivele. cf. A.N.B., Microfilme. Franþa, rola 303, c. 53.

370

Teregova ºi Aradul Nou. (Vor fi incluse în întregime zonei franceze de ocupaþiedoar plãºile Bega, Bozovici, Fãget, Cransebeº, Lipova, Lugoj, Mureº, Timiº ºiTeregova, restul doar parþial)49.

Limitele zonei au fost: în est, Orºova, graniþa româneascã ºi apoi cea acomitatului Hunedoara pânã la Mureº, în nord, cursul râului pânã în punctulsituat la 4 kilometri nord de Aradul Nou, în vest o linia ce includea localitãþile:Aradul Nou, Recaº, Hitiaº, Buziaº, Silagiu, Vermeº, Valeapai, Bãrbosu, Moniom,Lupac, Clocotici, Gârliºte, Anina, Slatina, Sasca Românã, Sasca Montanã, pânãpe Clisura Dunãrii50.

La Lipova, reºedinþa cercului eponim, a fost trimis colonelul Guespereau,comandantul regimentului de spahii marocani, urmând a-ºi exercita autoritateaasupra plãºilor Lipova, Mureº ºi Arad. În decembrie 1918 – ianuarie 1919,acesta a fãcut parte din Statul Major al generalului Jouinot-Gambetta, aflat înTimiºoara.

Plãºile Reºiþa ºi Anina vor fi tutelate de cãpitanul Serrard, comandant alartileriei din Reºiþa. Ulterior, ºeful batalionului din acest cerc, maiorul Erhard,l-a înºtiinþat pe generalul Farret în privinþa unui incident mai deosebit care s-apetrecut la Reºiþa pe 12 aprilie. Specificitatea incidentului reiese din contactulfrancezilor, în calitate de învingãtori, cu susþinãtorii Germaniei învinse. Dupãora închiderii cinematografului, într-o cafenea, un anume Ludicar Guertav,funcþionar al serviciului de finanþe, i-a determinat pe cei trei ofiþeri prezenþi sãasiste la un moment neplãcut. Acesta a strigat în mai multe rânduri „TrãiascãGermania!”, iar la somaþia de a înceta a rãspuns cu intonarea cânteculuiDeutschland über alles!. Hotãrârea generalului Farret a prevãzut concediereafuncþionarului ºi escortarea sa în afara zonei de ocupaþie francezã. Pentru caincidentul sã nu se transforme într-un precedent, generalul a solicitat publicareapedepsei întru înºtiiþarea populaþiei plasate sub controlul sãu administrativ51.

Cel care, cu douã luni în urmã, îºi fãcuse intrarea triumfalã în Lugoj,colonelul Henri Lemoigne, a fost numit la Orºova. Din calitatea de comandantal celui de al 35-lea regiment colonial va controla desfãºurarea evenimentelorîn plãºile Orºova, Teregova ºi Bozovici. Instalarea trupelor franceze la Teregovas-a înscris în tonul general al ritualului entuziast de primire: întâmpinarea lagarã de cãtre intelectuali, preoþi ºi tãrani, drapele româneºti ºi franceze, cuvântãri,49 S.J.T.A.N., Fond. Prefectura Judeþului Timiº-Torontal, dosar 11/1919, f. 26.50 Ibidem.51A.N.B., Microfilme. Franþa, rola 303, c. 106-107.

371

imnuri naþionale intonate de fanfarã52. Instalarea propriu-zisã a francezilor înlocalitãþile bãnãþene în baza noii realitãþi administrative a fost precedatã de„asigurarea zonei”, adicã de o atentã inspectare a localitãþii ºi a împrejurimilor,a populaþiei, a instituþiilor ºi a comercianþilor. Astfel a fost posibilã identificarea,într-o bãcãnie din Mehadia, a unui kilogram ºi jumãtate de bomboane,achiziþionate încã din 1917 de la Orºova, cu inscripþii propagandistice împotrivaaliaþilor englezi53. Este o dovadã a faptului cã propaganda a avut ecouri în celemai variate sectoare ºi a folosit cele mai non-convenþionale mijloace, în acestcaz, cele alimentare.

Se pãstreazã o serie de dãri de seamã cu privire la sosirea francezilor înplasa Orºova ºi plasa Bozovici. La Liubcova (Liubkova în documentelefranceze), localitate din plasa Orºova, s-a creat, la 23 martie, un post mic,format dintr-un subofiþer ºi zece soldaþi. Aprovizionarea acestora se fãcea dinspresediul de plasã, cu vaporul pe Dunãre pânã la Drincova, apoi cu maºina.Instalarea francezilor în zonã a echivalat cu evacuarea jandarmeriei sârbe54.

Mult mai complexã este darea de seamã privind implementarea noii ordinila Bozovici. Fiind sediul plãºii, înfiinþarea postului a durat douã zile, respectiv23 ºi 24 martie, detaºamentul fiind format dintr-un ofiþer ºi 50 de soldaþi.Surprinzãtor este faptul cã sârbii ºi-au pãstrat poziþiile, fiind chiar superiori dinpunct de vedere numeric (2 ofiþeri ºi 80 de soldaþi) francezilor în ciuda scopuluiiniþial al proiectului Zonei de Ocupaþie Francezã de a nu permite imixtiuneaaltor trupe. Acelaºi raport ne oferã informaþii cu privire la serviciul medical,oferit de doctorul Freireich, care asigurã medicamentaþie ºi îngrijiri gratuite pentrumilitarii francezi, cât ºi date importante privind aprovizionarea. Este pusã înevidenþã prosperitatea zonei, în ciuda anilor de rãzboi: se gãseau ovine, petrolulºi grânele fiind suficiente. Singurele produse care lipseau erau zahãrul, cafeauaºi vinul55.52 Drapelul, 1919, nr. 29 din 16/29 martie, p. 3. „... sosirea trupelor de ocupaþie franceze afost sãrbãtoritã acolo în mod deosebit de amical. Spre întâmpinare a ieºit la garã, întreagainteligenþã românã, împreunã cu þãranii, în frunte cu preoþii din Teregova ºi în jur cu drapeleromâneºti ºi franceze. S-au rostit cuvântãri de primire ºi de salut, iar fanfara a intonatimnuri naþionale. Intrarea trupelor în localitate s-a fãcut între vii aclamaþiuni”.53 A.N.B., Microfilme. Franþa, rola 303, c. 206, „À bas l’Angleterre!”, „Jos Anglia!”.54 Ibidem, c. 204.55 Ibidem, c. 204-205. Raportul conþine ºi o listã a alimentelor ce puteau fi procurate din zonã, însoþite de preþuri. Astfel, carnea de vitã costa 14,16 cor./kg., cartofii 60,90 cor./kg.,fasolea 5 cor./kg, fãina 3,70 cor./kg, grãsimea de porc 30 cor./kg., iar sarea 2,20 cor./kg.

372

Cercul Lugoj i-a revenit maiorului Papillon, comandantul celei de a 21-atrupe de artilerie. Acesta va veghea asupra urmãtoarelor unitãþi administrative:Lugoj, Buziaº, Fãget, Bega, Timiº, Caransebeº ºi Recaº, cu excepþia oraºuluiCaransebeº56. La nivelul localitãþilor comanda trupelor franceze a revenitofiþerilor: Audormet pentru Recaº, Jacquel pentru Buziaº, ºi nu în ultimul rând,Imbert în Lugoj57.

Noua structurã a plãºii Fãget a fãcut posibilã, de altfel, ºi intrarea înlocalitate a trupelor franceze, formate din marocani. Tabãra lor a fost instalatãpe locul vechiului târg58, conducerea fiind asiguratã de ofiþerul Durand59.

Justificarea creãrii acestei zone franceze de ocupaþie acþioneazã pe douãpaliere: unul militar, de alfel declarat, ºi un altul politic, intuit din conþinutulordonanþei. Demersul militar a fost întrutotul justificat prin restaurarea ordiniiîn vederea normalizãrii funcþionãrii serviciilor publice. Referitor la cel politic,identificãm incongruenþa între ceea ce dorea guvernul francez ºi gradul deaplicabilitate la nivel local. Astfel, Parisul cãuta sã echivaleze situaþia concretãdin Banat cu evoluþia discuþiilor Conferinþei de pace, în tonul general al unuicontext internaþional mai amplu.

Fãcând abstracþie de prevederea belgrãdeanã cu privire la apartenenþateritoriului Banatului la Ungaria, s-a dorit scoaterea acestui þinut de sub controlulstatului maghiar60. În fapt, aceastã prevedere ar fi trebuit sã permitã instalareafuncþionarilor români numiþi de Consiliul Dirigent. Prietenia generalului Farretcu vicecomitele Aurel Issekutz ºi influenþa celorlalþi din anturajul sãu nu aufãcut decât sã întârzie cursul firesc al evenimentelor. Controlând zona, generalulfrancez a realizat în textul ordonanþei o breºã: în revocarea sau numireafuncþionarilor era necesar acordul sãu. Prevederea aceasta nu fãcea decât sãjustifice ºi sã consfiinþeascã aºteptãrile maghiarilor. În nota cu numãrul 235trimisã lui Ionel I. C. Brãtianu la Paris la sfârºitul lunii martie, Iuliu Maniusesiza faptul cã noua autoritate francezã din Banat permitea maghiarilor sãrevinã în prim planul vieþii politice locale61.

56 Ibidem.57 S.J.T.A.N., Fond. Pretura Plasei Lugoj, dosar 13/1919, f. 7.58 Dumitru Tomoni, op.cit., p. 35.59 S.J.T.A.N., Fond. Pretura Plasei Lugoj, dosar 13/1919, f. 7.60 George Cipãianu, Gheorghe Iancu, Nouvelles contributions, p. 461.61 General Radu R. Rosetti, Mãrturisiri (1914-1919), Bucureºti, 1997, p. 334.

373

Astfel, nemulþumirile bãnãþenilor îºi aveau sursa vizibilã, precisreperabilã, în activitatea generalului francez Léon Farret. Pe lângã elementeledeja identificate ale atitudinii sale, inclusiv iniþiativele lunii aprilie au decurs dinsimpatia sa faþã de maghiari. Asfel, jandarmeria a fost lãsatã sub controlulmaghiarilor62, fapt consemnat ºi în jurnalul generalului Berthelot. În acest sensexistã un document: Instrucþiune privind funcþionarea poliþiei ºi a jandarmerieiungare în Zona Francezã de Ocupaþie a Banatului, purtând data de 31 martie191963. Se oferã o organizare apropiatã de cea precedentã, fiind inclusedeopotrivã detalii specifice ce þin de noua realitate. Particularitatea o reprezintaplasarea acestei decizii, exploatate în folosul maghiarilor, chiar la începutulmisiunii sale la Lugoj, ceea ce i-a rezervat lipsa de popularitate în rândulromânilor. Documentul a fost împãrþit în patru pãrþi referitoare la: poliþie ºijandarmerie, autoritãþile vamale, atribuþiile noilor funcþii ºi autoritateageneralului. Astfel, sunt direct vizate poliþia municipalã din Lugoj ºi Caransebeººi legiunile de jandarmerie ce acþionau în comitatul Caraº-Severin. Pe 2 apriliea fost ataºatã o anexã, în care erau trecute comparativ, ante ºi post, comunelecercurilor ºi forþele de ordine. Astfel, în cercul Lugoj situaþia rãmâneaneschimbatã, dar în Caransebeº ºi Orºova chiar se înregistra un numãr mai micde jandarmi maghiari. Singurul cerc în care s-au suplimentat forþele de ordine afost Lipova, aceastã modificare putând fi pusã pe seama creºterii tensiunilor deo parte ºi de alta a Mureºului64.

Se menþiona faptul cã partea comitatului Timiº, integratã în zona deocupaþie francezã, nu intra sub incidenþa acestui document, acolo nemaiexistândjandarmerie65. Se demonstreazã faptul cã raportul punea în perspectivã intereselecercurilor maghiare, fiind mai degrabã un compromis local, o simplã modificarede convenþie sau de registru. Astfel, legiunile de jandarmerie ale comitatuluiCaraº-Severin, respectiv cea din Lugoj, comandatã de un maior, cea dinCaransebeº, coordonatã de un cãpitan, ºi cea de la Orºova, aflatã în tutela unuimaior, au fost anterior plasate sub ordinele directe ale unui locotenent-coloneldin Szeghed. Prin noua modificare, acestea au trecut în subordinea maioruluicomandant al legiunii de jandarmerie din Lugoj, cel care urma sã preia comandatuturor forþelor poliþiei militare din zona ungarã ºi zona francezã. Aceastã nouã

62 Ion Clopoþel, Revoluþia din 1918 ºi unirea Ardealului cu România, Cluj, 1926, p. 162.63 A.N.B., Microfilme. Franþa, rola 303, c. 68.64 Ibidem, c. 69.65 Ibidem, c. 68.

374

funcþie a primit titlul de Comandant superior al jandarmeriei, aflat la dispoziþiaGeneralului comandant al teritoriului, cãruia îi prezenta zilnic executareaîndatoririlor66.

În privinþa forþelor grãnicereºti, a fost menþionat detaºamantul de laOrºova ºi vameºii de la Lugoj aflaþi în subordinea inspectorului de finanþe, cuatribuþii în supravegherea ºi combaterea contrabandei de la frontierã67. Doarforþele poliþieneºti erau în subordinea directã a ofiþerilor francezi, la Lugojserviciul militar fiind asigurat de comandantul Blanchère.

Chiar ºi Otto Roth a reuºit sã îºi rezerve un loc privilegiat în preajma luiFarret. În raportul din 6 aprilie al maiorului Dumitru Oancea cãtre preºedinteleConsiliului Dirigent, ne este înfãþiºatã intenþia lui Roth: crearea unei republicibãnãþene sub protectoratul Ungariei ºi Franþei. În schimb se oferea sã urgentezeînapoierea prizonierilor francezi68.

Acesta a strãbãtut nestingerit Banatul ajungând la Lugoj, deºi eraconsemnat la domiciliul sãu din Arad. Spre sfârºitul lunii aprilie, Farret l-a însoþitpe protejatul sãu la Belgrad, pentru a-ºi promova proiectul republicii bãnãþene.Din Caransebeº au fost retrase pentru scurt timp trupele franceze aflate subcomanda ofiþerului Boissier, lãsându-se conducerea oraºului în grija unui sfatmuncitoresc, format din socialiºti maghiari ºi germani. Din cauza nemulþumirilorcaransebeºenilor, francezii au revenit în oraº69.

O altã mãsurã iresponsabilã a generalului a fost cea a întreruperiitraficului feroviar pe ruta Lugoj-Ilia. Incapacitatea de promova un dialog altuturor naþionalitãþilor ºi faptul cã s-a erijat într-un exponent al cercurilorinfluente maghiare i-au atras ºi criticile francezilor. Astfel, îndepãrtareageneralului Farret a devenit un postulat al intelectualilor lugojeni. În scrisoarealui George Dobrin cãtre Valeriu Braniºte observãm poziþia fermã împotriva„...comportamentului incorect al generalului francez... Încercaþi totul ºi faceþiîn aºa fel încât domnul general Farret sã fie îndepãrtat. Cu astfel de oameni nupoate fi vorba de preluarea direcþiei sarcinilor publice, de care s-a vorbit atât demult”70.

66 Ibidem.67 Ibidem.68 Pompiliu Ciobanu, op. cit., p. 27.69 Radu Pãiuºan, Miºcarea naþionalã din Banat ºi Marea Unire, Timiºoara, 1993, p. 164-166.70 George Cipãianu, Gheorghe Iancu, Nouvelles contributions, p. 459-460.

375

De asemenea, colonelul Petrescu Tocineanu, ofiþerul de legãturã românde la Lugoj, a trimis la Paris, lui Ionel I. C. Brãtianu, un raport al situaþieinevralgice create de generalul francez, sugerând înlocuirea lui71. A fost amintitîn raport ºi memorandumul lui Otto Roth cãtre generalul Franchet d’Esperey,asupra constituirii unui Banat independent sub protecþia trupelor franceze72.

Datoritã inconsecvenþei sale faþã de politica Parisului, a turpitudiniimorale cuplatã cu iresponsabilitate, generalul Farret a fost rechemat în Franþa,cea de a II-a Divizie de Infanterie colonialã fiind dizolvatã începând din 15aprilie. Deoarece decizia superiorilor francezi a fost justificatã prin „concediude odihnã”, Farret ºi-a prelungit ºederea la Lugoj pânã spre sfârºitul lunii73.Simpla sa prezenþã ºi mãsurile luate anterior de acesta îi erau suficientevicecomitelui pentru a se justifica în noile decizii. Pe 25 aprilie, Issekutz i-ascris primarului Lugojului cã ar trebui adusã la cunoºtiinþa cetãþenilor o dispoziþiea comandantului Farret, privind interzicerea purtãrii oricãrui fel de însemn sausteag ce ar putea indica apartenenþa la o naþionalitate sau la un partid politicanume74.

Concomitent este validatã cererea maiorului Oancea de a reveni pefront în contextul confruntãrii dintre armata românã ºi cea ungarã. La Timiºoaraa fost transferat colonelul Petrescu D. Tocineanu, în timp ce pentrucomandamentul francez din Lugoj a fost desemnat, ca ofiþer român de legãturã,maiorul Pop. A fost trimis de asemenea ºi un ofiþer român pe lângã armatafrancezã din Belgrad, în persoana maiorului Dumitriu Haralambie75.

Întreaga lunã mai a stat sub semnul înnoirii, al schimbãrilor de ºtafetã,a reparãrii situaþiei din Banat. Evoluþia evenimentelor în spaþiul controlat degeneralul Berthelot a devenit delicatã, determinându-l pe acesta sã-ºi declaremisiunea încheiatã. Factorii decizionali din Paris erau emitenþii unui ansamblude practici ºi idei rupte de realitatea concretã. De asemenea, lipsea timpul necesarasimilãrii ºi contopirii contrariilor. În jurnalul sãu, generalul francez se plângeade „politica de ºicane” practicatã de Stephen Pichon, ministrul Afacerilor externe,ºi de „deciziile enervante” în privinþa Transilvaniei luate de comandantul

71 Pompiliu Ciobanu, op. cit., p. 52.72 Ibidem, p. 53.73 George Cipãianu, Gheorghe Iancu, Nouvelles contributions, p. 459.74 S.J.T.A.N., Fond. Pretura Plasei Lugoj, dosar 13/1919, f. 8.75 Pompiliu Ciobanu, op. cit., p. 49, 67.

376

Armatelor Aliate din Orient, Franchet d’Esperey, care încã din februarie ºi-amutat cartierul general de la Salonic la Constantinopol76.

În timp ce generalul Graziani era acreditat la Bucureºti în loculgeneralului Berthelot, la Belgrad era investit generalul Humbert în locul luiHenrys77. Însã cea mai mare rezonanþã pentru Banat a avut-o instalareageneralului Charles de Tournadre, cu un mandat emis direct din Paris. În urmadisoluþiei celei de a II-a Divizii de Infanterie Colonialã, pe 27 aprilie a fost creatun comandament administrativ cu denumirea de Cercul Lugoj78. Lugojul ºi-aîntâmpinat oaspetele dupã acelaºi tipar al ospitalitãþii, în onoruri muzicale. Untemei suficient pentru ca bãnãþenii sã-i valideze pe deplin misiunea l-a reprezentatfaptul cã acest coleg de ºcoalã al lui Henri Berthelot a proiectat ºi a afiºat încãde la început, spre deosebire de predecesorul sãu, generalul Farret, o atitudinebinevoitoare cauzei româneºti.

Dacã cercurile diplomatice pariziene au dorit îmbinarea unor acþiunimilitare ºi a unor mãsuri politico-administrative, care sã individualizeze misiuneafrancezã ºi sã-i asigure un caracter preventiv împotriva frustrãrilor ºi violenþelorpostbelice din Banat, atunci eºecul se datoreazã alegerii neinspirate în persoanageneralului Farret, care a favorizat intrigile maghiare, a determinat dezvoltareaunei atitudini de reticenþã din partea românilor ºi de nesupunere din parteasârbilor. Reparaþia va veni în luna mai 1919, prin cãutarea unui model alternativ,cel al generalului Charles de Tournadre.

76 General Henri Berthelot, Jurnal ºi corespondenþã. 1916-1919, Cluj, 2000, p. 352-353;Pierre Gosa, Un maréchal méconnu. Franchet d’Esperey. Le vainqueur des Balkans 1918,Paris, 1999, p. 253.77 Documente din arhivele franceze referitoare la primul rãzboi mondial, Bucureºti, 1983,p. 344.78 Pompiliu Ciobanu, op. cit., p. 61.

377

LA MISSION FRANÇAISE D’INTERPOSITION AU BANAT:MARS-MAI 1919

Résumé

Dans les mois de mars – mai 1919 l’intervention alliée, exécutée parl’Armée française d’Orient, s’est métamorphosée dans une mission militaired’interposition qui, à part le rétablissement de la paix, assume aussi un contrôleadministratif du territoire du Banat.

Parmi les premiers rôles de la mission sont le maintien et le rétablissementde l’ordre, ainsi que la fonction de police internationale accomplie par laréquisition d’armes et de munitions.

À Timiºoara, le principal pôle urbain de la province, se sont configurésdeux centres d’autorité : l’un serbe et l’autre français. Justifiant leurs actionspar le texte de la convention de Belgrade, les serbes ont multipliés les réquisitionsqui s’apparentent à un véritable pillage. Dans le contexte de la guerre roumano-hongroise qui rend vulnérables les frontières convenues par les articles del’armistice et en tenant compte des pourparlers de Paris, les Alliés ont réclaméle droit d’occuper tout territoire stratégique ou espace d’affrontement pourréaliser le projet de la Zone d’Occupation Française, sous la commande dugénéral Léon Gaston Jean-Baptiste Farret.

À la fin du mois de mars se réalise le transfert de la 11 Divisiond’Infanterie Coloniale à Lugoj et la nouvelle unité administrative est divisée enquatre cercles et quinze circonscriptions. Sous l’influence de la élite hongroise,le général Farret institue quelques mesures qui provoque la réticence et lemécontentement des roumains et l’insoumission des serbes: l’introduction dela censure sur les publications, le désarmement des unités militaires nationales,l’interdiction de toutes enseignes nationales, la surveillance particulière de touteréunion nationale ou culturelle, la réorganisation de la gendarmerie hongroise.Les protestations fermes des intellectuels roumains ont déterminé leremplacement du général Farret.

378

ACTIVITATEA EXTRAªCOLARÃ A STUDENÞILOR DINCADRUL ACADEMIEI TEOLOGICE DIN CARANSEBEª

(1927-1948)

Ana-Carina Babeu*

Cuvinte cheie: Academie Teologicã, activitãþi extraºcolare, serbãri cultural-religioase,excursii, acte caritabileMots clé: Académie Théologique, activités parascolaires, fêtes culturelles et religieuses,visites, des actes de charité

Învãþãmântul teologic din Caransebeº s-a remarcat prin intermediulInstitutului Teologic Diecezan, care ºi-a început activitatea în anul 1865, prinmutarea la Caransebeº a secþiei române din cadrul Institutului de la Vârºeþ, unrol important în acest sens avându-l episcopul Ioan Popasu1. Prezenþa unorprofesori ca: Gheorghe Peºtean, Andrei ªaguna, Ignatie Vuia, Filaret Musta,Mihai Velcean, Ioan Mihailoviciu, dr. Iosif Iuliu Olariu a contribuit la afirmareaacestei instituþii.

Asfel, în anul 1927 s-a trecut la o nouã etapã în dezvoltareaînvãþãmântului teologic, episcopul Traian Iosif Bãdescu implicându-se întransformarea acestui institut în academie ,,… elaborând un regulament conformcerinþelor actuale complectând programul de studii cu obiecte noi încurajândmai ales studiul Bibliei…”2.

Întreaga activitate a acestei instituþii s-a desfãºurat sub îndrumareaMinisterului Instrucþiunii (1921-1929), Ministerului Instrucþiunii Publice,Cultelor ºi Artelor (1929), Ministerul Instrucþiunii Publice ºi al Cultelor (1930-1932), Ministerului Instrucþiunii Publice al Cultelor ºi Artelor (1933-1936),

* Serviciul Judeþean Caraº-Severin al Arhivelor Naþionale, Str. ªesul Roºu, nr. 12,Caransebeº, e-mail: carina_babeu@yahoo.com

1Serviciul Judeþean Caraº-Severin al Arhivelor Naþionale, Colecþia de documente NicolaeCornean- Monografia Eparhiei Caransebeºului, inv. 119, dos 1/1939, p. 65 (în continuareSJAN CS).2 Foaia Diecesanã, Caransebeº, XLVIII, 1933, nr. 43, p. 4

Ministerului Educaþiei Naþionale (1936-1941), Ministerul Culturii Naþionale ºial Cultelor (1941 -1944), Ministerul Cultelor (1945-1948) ºi a EpiscopieiCaransebeºului, faþã de care era direct subordonatã.

Se impuneau aceleaºi condiþii de înscriere la toate academiile teologicedin Mitropolia Ardealului: Caransebeº, Sibiu, Arad, Oradea ºi Cluj. Se solicitauurmãtoarele documente: certificat de naºtere eliberat de parohie, dar ºi de laOficiul Stãrii Civile, diploma de bacalaureat sau de absolvire a seminaruluiteologic, certificatul medical de la medicul de circumscripþie, recomandãri, odovadã de la autoritatea comunalã sau poliþieneascã referitoare la prestareaunei munci în folosul obºtesc, declaraþii ale pãrinþilor în legãturã cu posibilitateaîntreþinerii copiilor în cadrul internatului3.

Cum fiecare instituþie de învãþãmânt superior avea autonomie, sumeletaxelor erau stabilite de fiecare academie în parte. Taxele nu erau fixe, ci semodificau în fiecare an, datoritã fluctuaþiei preþurilor. Sumele plãtite de studenþierau diferite ºi pentru anii de studiu. În anul 1941, la Academia Andreianã dinSibiu studenþii din anul I plãteau o taxã de înscriere de 925 lei ºi 1508 lei pentrucãrþi didactice, pe când studenþii din anii II-III-IV plãteau 790 lei taxa de înscriere,iar pentru cãrþi didactice cei in anul II de studiu plãteau suma de 1512 lei ,studenþii din anul III plãteau 1513 lei, iar cei din anul IV suma de 1251 lei4.Consiliul profesoral din cadrul Academiei Teologice din Caransebeº, întrunit înºedinþa din 6 mai 1942 a adus la cunoºtinþa Consiliului Eparhial taxele stabilitepentru anul ºcolar 1942/1943: 300lei – taxa de didactru, 200 lei – Fondul deajutorare Ioan Popasu, 100 lei – mobilier, 200 lei - înscriere, 300 lei - vizitamedicalã, 100 lei – Societatea de Lecturã I. Popasu º.a.m.d5.

Cursurile Academiei Teologice au fost frecventate de studenþi ceproveneau atât din zone rurale: ªura Mare (jud. Sibiu), Cârbeºti, Ciuperceni(jud.Gorj), Sânmihaiul Român (jud. Timiº-Torontal), Dâncu (jud. Cluj), Pleºeºti(Râmnicu Sãrat), Hodac (jud. Mureº), Ghimbav (Braºov), Sârbi (jud.Hunedoara), Braniºte (Vlaºca), Corlãþel (jud. Mehedinþi), Poplaca(Sibiu),Bucoºniþa, Ieºelniþa, Zãgujeni, Macoviºte, Cireºa, Mehadia, Bogâltin, Teregova(jud. Severin), Comorâºte, Greoni, Apadia, Pãtaº (jud. Caraº), cât ºi urbane:Caransebeº, Lugoj, Reºiþa, Oraviþa, Timiºoara, Cluj, Târgoviºte. Nu trebuie

3 Ibidem, nr.32, p. 1.4 SJAN CS, fond Academia Teologicã Caransebeº , inv. 1076, dos. 35/1941-1946, p. 1.5 Ibidem, dos. 2/1927-1948, p. 77.

380

neglijatã nici prezenþa studenþilor de origine românã din strãinãtate, astfel, dinIugoslavia în anul ºcolar 1930-1931 erau înscrise 10 persoane6, iar prin adresaConsiliului Eparhiei Ortodoxe Române a Caransebeºului cãtre DirecþiuneaAcademiei Teologice se face cunoscut faptul cã, pentru a veni în ajutorulEpiscopiei misionare din America, s-a asigurat întreþinerea gratuitã în internatuldiecezan a studentului de origine românã George I. Radu din Wood Mountain,Sask, Canada, care avea ,,12 ani de ºcoalã - 8 ani de ºcoalã publicã, 4 ani dehigh-school…”7.

Numãrul persoanelor înscrise la Academia Teologicã oscila permanent;dacã în anul ºcolar 1928/1929 erau 66 studenþi, în anul ºcolar urmãtor numãrula crescut la 85, pentru ca în 1936/1937 sã fie înscriºi doar 19 studenþi. Unnumãr scãzut s-a înregistrat ºi în perioada celui de al II-lea rãzboi mondial,când, în anul ºcolar 1941/1942, frecventau cursurile 22 studenþi.

Spre deosebire de Institutul Teologic unde durata de studiu era de 3ani, în cadrul Academiei se studia 4 ani, se susþineau douã examene generale,faþã de un examen de absolvire a Institutului Teologic. Primul examen avea locdupã încheierea celui de al doilea an de studiu, când studenþii erau testaþi lamateriile: arheologie biblicã, introducere în Vechiul ºi Noul Testament, limbaevreiascã, exegeza Vechiului ºi Noului Testament, istoria bisericii româneºti,tipicul ºi cântarea bisericeascã, iar la al doilea examen la sfârºitul anului IV destudiu din materiile: teologia fundamentalã, teologia moralã, catihetica, omileticaliturgicã, pastorala, dreptul canonic, cântarea bisericeascã.

Prin decretul-lege pentru învãþãmântul teologic ºi seminarial din 18 mai1938 s-a aprobat academiilor teologice dreptul de a conferi titlurile de ,,licenþiatºi magistru în teologie”8. Deoarece au existat diferenþe de salarizare întreabsolvenþii institutelor ºi absolvenþii academiilor teologice s-a permisabsolvenþilor cu bacalaureat din cadrul institutelor de teologie sã se înscrie laacademiile teologice, pentru continuarea studiilor cu anul III ºi anul IV, susþinândla sfârºitul anului III examenul general I, iar la sfârºitul anului IV - examenulgeneral II.

Însã, potrivit noii legi de organizare a învãþãmântului din 1942, doarAcademia de Teologie din Sibiu a fost ridicatã la rang universitar, primind dreptul

6 Ibidem, dos. 1/1927-1948, p. 8.7 Ibidem, dos. 13/1936, p. 1.8 Monitorul Oficial, nr. 113, 19 mai 1938: Decretul- lege nr. 1960/18 mai 1938.

381

de a elibera diplome de licenþã, urmând ca ºi celãlalte academii sã obþinã acestdrept în urma îndeplinirii a douã condiþii: ,,de a avea profesori cu pregãtire ca launiversitate” ºi de ,,a primi ºi înscrie în Academiile teologice numai studenþiabsolvenþi ai Seminariilor ºi studenþi cu bacalaureat…”9.

Dacã în cadrul Academiei Teologice din Caransebeº au activat profesorica: dr. Petru Barbu- profesor titular definitiv cu o vechime în învãþãmânt de 40ani, protopresbiterul dr. ªtefan Pop- profesor titular definitiv, presbiterul dr.Dimitrie Cioloca - profesor titular definitiv, protodiaconul Ioan David- profesorprovizoriu, diaconul dr. Zeno Muntean- profesor provizoriu, dr. LaurenþiuBusuioc, dr. Gheorghe Cotoºman, iar elevii erau înscriºi pe baza diplomelor decapacitate pentru învãþãtori, a certificatelor ce atestau studii liceale, dar ºi adiplomelor de seminar sau de bacalaureat, au existat ºi unele situaþii în careerau acceptaþi ºi elevi absolvenþi de 6 clase de liceu sau cu studii liceale, darfãrã diplomã de bacalaureat, cu condiþia completãrii ulterioare a studiilor cubacalaureatul.

Activitatea desfãºuratã de studenþii teologi nu se rezuma doar la prezenþala cursuri sau la susþinerea examenelor ci, prin diverse acþiuni, se implicau înviaþa religioasã, culturalã sau chiar politicã. Chiar în rapoartele întocmite deDirecþiunea Academiei Teologice ºi înaintate Consiliului Eparhial al EpiscopieiCaransebeº, un capitol important era cel referitor la activitatea extraºcolarãdesfãºuratã în cadrul instituþiei.

Studenþii, coordonaþi de profesori, participau la o serie de manifestãricu caracter politic ºi istoric ce se defãºurau cu regularitate în fiecare an ºcolar:aniversarea naºterii regelui Carol al II-lea (în perioada 1930-1940), comemorareamitropolitului Andrei ªaguna, serbarea zilelor de 1 Decembrie 1918, 24 Ianuarie1859, 10 Mai 1877, 6 Iunie - ziua eroilor din Rãzboiul de Independenþã ºi dinPrimul Rãzboi Mondial, 8 Iunie - ziua tineretului.

Programul susþinut de Academia Teologicã cu ocazia aniversãrii a 10ani de la Unirea Ardealului ºi Banatului cu România s-a deschis cu o rugãciunerostitã de studentul T. Teodorescu, urmatã de un discurs al profesorului I. David,recitarea poeziei ,,Deºteptarea României”- V. Alecsandri ºi cântece interpretatede corul Societãþii Ioan Popasu ºi corul de soldaþi10.

9 SJAN CS, fond Academia Teologicã Caransebeº, inv.1076, dos. 35/1941-1946, p. 2.10 Ibidem, dos. 8/1928-1943, p. 1.

382

În anul 1942, studenþii au dat curs invitaþiilor primite din partea Astrei- despãrþãmântul Caransebeº, participând la conferinþa unde Prea Sfinþia SaPãrintele Episcop Veniamin Nistor a prezentat lucrarea Misiunea episcopuluiortodox-român în Transilvania la 1 februarie, în sala cinematografului Luna11

ºi în 21 februarie, în sala de festivitãþi a liceului Traian Doda, la conferinþa undeprof. univ. Petre Sergescu de la Extensiunea Universitarã din Cluj a susþinutlucrarea Înfãptuirile Universitãþii din Cluj12. Corul Academiei a fost solicitatsã participe la o conferinþã a Astrei în 1 martie13. Studentul teolog I. B. Mureºandin anul IV s-a remarcat cu lucrarea Istorie, duh ºi slovã bãnãþeanã la conferinþaAstrei din 25 aprilie14.

Un rol important l-au avut ºezãtorile culturale ºi religioase, unde s-aimplicat majoritatea studenþilor teologi. Conducãtorul ºezãtorilor culturale SeverR. Boºcaiu solicitã prezenþa corului teologic condus de studentul Bocºan, laºezãtoarea desfãºuratã în 13 februarie 1927, în sala Reuniunii de cântãri, cuscopul de a contribui la ,,ridicarea nivelului ºezãtorilor”15. În anul 1942 s-auorganizat mai multe ºezãtori religioase în comuna Apadia, datoritã manifestãriilipsei de credinþã a locuitorilor, fapt constat în urma unei misiuni religioase areprezentanþilor Academiei16. Printr-o adresã din partea Primãriei Caransebeºs-a adus la cunoºtinþa conducerii Academiei reînceperea activitãþii CerculuiCultural din Caransebeº, începând cu data de 16 ianuarie 1944, organizându-seo ºezãtoare publicã cu program de coruri, recitãri, dansuri naþionale ºi câte oconferinþã cu conþinut patriotic, religios, sanitaro- educativ17.

Participarea studenþilor teologi la diverse serbãri religioase a avut unrol important în pregãtirea spiritualã a viitorilor preoþi. În 8 iunie 1933, studenþiiteologi dau curs invitaþiei preºedintelui Comunitãþii de Avere, Coriolan Buracu,participând la sfinþirea drapelului Comunitãþii18; în 22 februarie 1942 a fostorganizatã serbarea religioasã ,,Duminica Ortodoxiei” în sala cinematografuluiLuna19; oficierea unui Te Deum la 26 octombrie 1944, pentru comemorarea11 Ibidem, dos. 11/1937-1944, p. 10.12 Ibidem, dos. 11/1937/1944, p. 14.13 Ibidem, p. 18.14 Ibidem, dos. 1/1928-1948, p. 108.15 Ibidem, dos. 15/1927-1928, p. 1.16 Ibidem, dos. 23/1927-1944, p. 13.17 Ibidem, p. 15.18 Ibidem, dos. 27/1927-1948, p. 22.19 Ibidem, dos. 11/1937-1944, p. 13.

383

eliberãrii Ardealului de Nord20; organizarea unui parastas pentru pomenireaostaºilor cãzuþi pe câmpul de luptã, la catedrala Ortodoxã Românã ºi la BisericaUnitã21, iar în 30 ianuarie 1948 profesori, studenþi, corul studenþilor teologi auparticipat la sfinþirea capelei Academiei teologice22.

Un aspect care a contribuit la cizelarea comportamentului preoþesc afost, potrivit corespondenþei între Ministerul Justiþiei Direcþiunea Generalã aÎnchisorilor ºi Academia Teologicã Caransebeº, educaþia religioasã ºi moralãefectuatã de cãtre studenþii teologi în închisoarea din Caransebeº23. În perioada1941-1942 studenþii conduºi de pãrintele spiritual O. Tursa ºi profesorul C-tinVladu au dezvoltat o activitate misionarã printre deþinuþii penitenciarului. Trebuieprecizat cã studenþii din anul IV puteau desfãºura toate serviciile divine (vecernii,utrenii, liturghii), cu excepþia spovedaniei.

Tot aici se pot înscrie ºi actele caritabile înfãptuite de studenþii teologi:la 30 noiembrie 1928 s-a donat suma de 345 lei pentru ajutorareabasarabenilor24, în august 1933 atât studenþii cât ºi profesorii au donat suma de600 lei pentru construirea unei biserici la Blaj25, în noiembrie 1933 în urmasusþinerii unui concert la Obreja, o parte din venituri s-a depus pentru ridicareamonumentului funerar al lui Iosif Olariu26, iar în urma vânzãrii a 30 mãrþiºoarede cãtre studenþii teologi, suma a fost donatã pentru construirea în Constanþa aunui sanatoriu pentru luptãtorii din Primul Rãzboi Mondial27.

Evenimentele politice au avut un puternic impact asupra vieþii studenþeºtiteologice. În urma instaurãrii regimului autoritar carlist ºi a înfiinþãriiorganizaþiei Straja Þãrii, activitãþile extraºcolare vor fi desfãºurate de cohortaAcademiei Teologice, condusã de rectorul Academiei. O astfel de activitate aavut loc în martie 1938 la serbarea ,,Ziua sãdirii pomilor” în Caransebeº undeau participat: Cohorta Strãjeri Eftimie Murgu, Stolurile de strãjeri de la ªcoalaPrimarã Mixtã, ªcoala de aplicaþie, ªcoala Normalã de Bãieþi, Gimnaziul defete, Liceul Traian Doda ºi Academia Teologicã. Rãspunsurile la serviciul divin

20 Ibidem, dos. 16/1944-1945, p. 1.21 Ibidem, p. 3.22 Ibidem, dos. 5/1932-1948, p. 36.23 Ibidem, dos. 10/1928-1939, p. 4.24 Ibidem, dos. 23/1928-1943, p. 9.25 Ibidem, p. 13 v.26 Ibidem, dos. 5/193-1948, p. 2.27 Ibidem, dos. 23/1928-1943, p. 19.

384

au fost date de cãtre studenþii teologi sub îndrumarea prof. C-tin Vladu28. CohortaAcademiei a organizat în 17 decembrie 1939 în sala cinematografului Luna, unconcert de colinde cu prilejul comemorãrii a 70 ani de la înfiinþarea ReuniuniiÎnvãþãtorilor Români din Eparhia Caransebeºului, la care au participat ministrulEducaþiei Naþionale - Ion Nistor, membrii congresului învãþãtorilor din þinutulTimiº, toate autoritãþile civile ºi militare29.

În perioada celui de-al doilea rãzboi mondial, conform dispoziþiei emisede cãtre Episcopia Caransebeºului în anul 194130, studenþii teologi trebuiau sãpresteze în perioada vacanþei de varã munci în folosul comunitãþii (sã se ocupede estetica grãdinii bisericii sau a ºcolii, a arterelor de comunicaþie din interiorullocalitãþilor natale, sã contribuie la propaganda religioasã).

O altã formã de activitate extraºcolarã a fost participarea la diverseconcursuri. Aici se înscriu participãrile la concursurile anuale iniþiate deSocietatea Tinerimea Românã-Bucureºti între reprezentanþii studenþilor de laFacultãþile de Litere, ªtiinþe ºi Teologie de la toate Universitãþile din þarã. Printrepremianþi s-au numãrat, în anul 1930, ºi studenþii teologi din Caransebeº:Gheorghe Mitricã ºi Câmpean Ilie31.

Excursiile, taberele la care participau studenþii teologi aveau în primulrând un rol educativ. Obiectivele turistice vizitate dezvãluie nu doar interesulpentru religie, dar ºi pentru istorie. Costurile erau suportate din fondul de excursieachitat anual de cãtre studenþi, dar banii mai proveneau ºi în urma susþineriiunor concerte. În 1940 se aprobã de cãtre Direcþiunea Academiei Teologice castudenþii teologi sã participe la un pelerinaj la Alba-Iulia32. În anul 1946 studenþiidin anul IV Alexandrescu Mircea, Grama Petru, Graur Ion, Marinescu Virgil,Iliescu Dan au solicitat o adeverinþã privind calitatea de studenþi teologi pentrua efectua o excursie ce avea ca obiectiv vizitarea mânãstirilor din Moldova, cuscopul edificãrii asupra vieþii mânãstireºti33.

Pe lângã activitãþile extraºcolare desfãºurate în cadrul AcademieiTeologice, studenþii telogi erau membrii ai Societãþii de lecturã Ioan Popasu,unde se implicau în diferite acþiuni religioase, culturale ºi ºtiinþifice. Aceastã

28 Ibidem, dos. 1/1937, p. 14-15.29 Ibidem, dos. 1/1928-1948, p. 25.30 Ibidem, dos. 39/1941-1942, p. 4.31 Ibidem, dos. 25/1927-1939, p. 27.32 Ibidem, dos. 3/1933-1940, p. 10.33 Ibidem, dos. 6/1946, p. 1.

385

societate a fost înfiinþatã în 27 martie 1891 ºi a activat pânã în anul 1947,continuând activitatea culturalã a Societãþii clericilor din cadrul InstitutuluiDiecezan (din 1869). Scopul acestei societãþi era religios, cultural, ºtiinþific.Activitãþile care se desfãºurau erau diverse: întreþinerea unei biblioteci ºi a uneisãli de studiu, organizarea unor conferinþe, concerte, excursii în þarã saustrãinãtate34. Prin intermediul acestei societãþi s-au pãstrat relaþii strânse cu altesocietãþi similare din þarã, de la Cernãuþi, Oradea, Arad,Cluj, Bucureºti.

Studenþii din cadrul Academiei Teologice Caransebeº au fost ºi autoriºi beneficiari ai acestor activitãþi extraºcolare, experieþele dobândite urmândsã-i ajute în munca depusã în intãrirea legãturilor dintre divinitate ºi oameni.

Deºi activitatea extraºcolarã a studenþilor teologi a avut un rol importantîn lãrgirea orizontului de culturã, în crearea condiþiilor pentru desãvârºireaprofesionalã, în recreerea ºi petrecerea organizatã a timpului liber ºi, nu în ultimulrând, în asigurarea cadrului de exersare a diferitelor aptitudini, capacitãþi, unaspect negativ a fost acela cã învãþãmântul chiar ºi cel religios a fost politizat,diversele activitãþi culturale susþinute de studenþi fiind ºi un obiect de propagandãal unor regimuri politice.

34 SJAN CS, fond Societatea de lecturã Ioan Popasu a studenþilor de la Academia TeologicãCaransebeº, inv. 1094, dos. 55/1939, p. 1.

386

L’ACTIVITÉ EXTRASCOLAIRE DES ÉTUDIANTS DE L’ACADÉMIETHÉOLOGIQUE DE CARANSEBEª (1927-1948)

Résumé L’enseignement théologique de Caransebes est apparu dans le XIX

éme siècle, par l’intermédiaire de L’Institut Théologique Diocèsain et del’Académie Théologique. L’Académie Théologique de Caransebes a effectuéson activité pendant la période 1927-1948, sous la responsabilité du Ministèrede l’Éducation et par le Diocèse de Caransebes, qui était directement leresponsable de celle-ci. Contrairement à l’Institut de Théologie où la durée desétudes était de 3 ans, dans le cadre de l’Académie, les études duraient 4 ans etprenaient en charge 2 examens généraux. Les étudiants provenaient des zonestant rurales qu’urbaine: de Caransebeº, Lugoj, Reºiþa, Oraviþa, Timiºoara, Cluj,Târgoviºte. Le travail des étudiants en théologie ne consistaient pas seulementà leurs présence aux cours ou aux examens. Les étudiants coordonnés par lesenseignants participaient à des manifestation et à une série d’événementspolitiques et historiques qui se déroulaient régulièrement chaque année scolaire.En 1942, s’est déroulée la plupart des activités culturelles et religieuses où lesétudiants théologiens ont pu participer, parmi lesquelles s’énumère la conférenceAstra-Caransebes.Tout aussi importantes sont les rencontres culturelles etreligieuses, la participation à diverses messes religieuses, l’implication dansl’éducation morale au cadre de la Prison de Caransebes, les gestes charitables,le travail pour le bénéfice de la communauté pendant la seconde guerre mondiale,la participation à divers cours, aux camps, aux excursions. En plus, à part desactivités parascolaires menées dans le cadre de l’Académie Théologique, lesétudiants en théologie ont été les membres d’une société de lecture Ion Popas,où ils se sont engagés dans diverses actions religieuses, culturelles etscientifiques. Les activités réalisées ont été diverses: l’entretien d’unebibliothèque et d’une salle d’études, l’organisation des conférences, des concerts,des visites du pays et à l’étranger. Grâce à ce groupe, ils ont gardé des liensétroits avec d’autres groupes similaires dans le pays, parmi lesquels Cernauti,Oradea, Arad, Cluj, Bucarest. Les étudiants de l’Académie Théologique deCaransebes ont également été bénéficiaires qu’auteurs de ces activitésparascolaires, les leçons apprises ayant comme but de les aider dans leur travailsur le renforcement des liens entre la divinité et l’homme.

387

ORDINUL CÃLUGÃRIÞELOR BENEDICTINEDE „SFÂNTA LIOBA”

ªI ACTIVITATEA LOR LA TIMIªOARA(1929-1948)

Claudiu Sergiu Cãlin*

Cuvinte-cheie: ordin cãlugãresc, benedictine, priorisã, activitate socialãSchlüsselworte: religiöser Orden, Benediktinerinnen, Priorin, Sozialarbeit

Acest tânãr ordin cãlugãresc, ce are la bazã spiritualitatea SfântuluiBenedict de Nursia (480-547), a fost fondat în Germania între anii 1920-1921,de cãtre Sr. Maria Benedikta Foehrenbach (1883-1961), co-fondatoare fiindSr. Dr. phil. Hildegardis (Liselotte) Wulff (8.09.1896 – 20.10.1961). Încã de laînceput cele douã tinere aspirante la viaþa monasticã ºi-au ales-o drept patroanãpe Sf. Lioba, cãlugãriþã benedictinã de origine englezã, ce a trãit în secolul alVIII-lea în Germania, la Fulda, unde i-a fost sprijin sfântului Bonifaciu înevanghelizarea autohtonilor.

Pentru a putea fi considerate membre ale ordinului benedictin cele douãtinere iniþiatoare au urmat noviciatul în 1921 în abaþia benedictinã Sf. Hildegardde la Eibingen, lângã Bingen. Deºi au redactat deja în 1921 o primã constituþiepentru ordinul nou întemeiat, ea a fost respinsã, într-o primã fazã, la Roma. Din21 martie 1927 cãlugãriþele au obþinut aprobarea oficialã ºi recunoaºterea dinpartea Romei prin sprijinul direct al arhiepiscopului Dr. Karl Fritz, de Freiburgin Breisgau. Benedictinele Sfintei Lioba deveneau astfel parte a marii familiibenedictine, ca oblate1, convieþuind conform spiritului ºi regulii sfântului

* Episcopia Romano-Catolicã de Timiºoara, Arhiva Diecezanã Romano-Catolicã de Timiºoara(Archivum Dioecesanum Timisoarense[ADT]), Timiºoara, Str. Augustin Pacha nr. 4, e-mail:duratti2002@yahoo.de.

1 Oblatele sunt comunitãþi de persoane, care fie respectã o regulã monasticã de inspiraþiebenedictinã, fiind formate uneori din laici care încearcã sã trãiascã în societate valorile predi-cate de Sf. Benedict. Unele comunitãþi sunt reunite în congregaþii care ºi-au adoptat o viaþã

Benedict, având totodatã o activitate socialã prevãzutã în mod oficial înconstituþie2.

Primele contacte cu Banatul. Demersuri pentru aºezarea ordinului la Timiºoara

Prezenþa la Timiºoara a Cãlugãriþelor Benedictine de Sf. Lioba esteînregistratã pentru prima datã între 3-7 ianuarie 1928, când, la invitaþia centraleila nivel de þarã a „Organizaþiei pentru Misiuni Sociale” (Surorile Sociale, cusediul în Timiºoara-Iosefin), Sr. Hildegardis Wulff susþine o serie de prelegericu caracter pedagogic la cãminul timiºorean „Banatia”. Desfãºurate între orele18 ºi 20, în fiecare searã, cursurile aveau ca teme: 3 ianuarie, „Adolescenþa”, 4ianuarie, „Ce trebuie sã ºtim despre tinerii cu tulburãri psihice?”, 5 ianuarie,„Tendinþe în pedagogia modernã”, 6 ianuarie, „Miºcarea pentru Tineret”, 7ianuarie, „Tipuri de tineri moderni”. Organizatorii invitau în mod expres pãrinþii,profesorii, educatorii, precum ºi cei implicaþi în munca social-pedagogicã, sã iaparte la prelegerile Sr. Hildegardis. Pentru buna desfãºurare a acestora, dar ºipentru conþinutul lor, a garantat în faþa autoritãþilor guvernamentale deputatulminoritãþii germane, dr. Franz Kräuter, care a ºi obþinut la finele lui 1927,aprobãrile necesare liberei desfãºurãri de la ministrul de interne, I. G. Duca3.

O a doua serie de lecþii a fost susþinutã de Sr. Hildegardis Wulff, între25-28 octombrie 1928, în cãminul „Banaþiei”. ªi de aceastã datã „Organizaþieapentru Misiuni Sociale” a deþinut patronajul manifestãrilor, ele având ca subiecte:25 octombrie, „Educaþia copilului mic”, 26 octombrie, „Educaþie spre a fi mamãºi pentru maternitate”, 27 octombrie, „Importanþa socialã a educaþiei religioase”,28 octombrie, „Puterea educativã a Bisericii”. Cursurile au fost susþinute decãtre episcopul Augustin Pacha, administrator apostolic de Timiºoara, el obþinând

cãlugãreascã cu clauzurã, rugãciunea în comun a breviarului, dar ºi cu activitãþi sociale,caritative ºi misionare (vezi Lexikon für Theologie und Kirche, 2009, Freiburg, Basel, Wien,v. VII, Maximilian bis Pazzi, p. 966).2 Hildegardis Wulff, Canadischer Brief gerichtet an die Benediktinerinnen von der heiligenLioba in Deutschland, der Schweitz, Rumaenien, Daenemark Belgien und Canada, manuscrisredactat în 1960 ºi pãstrat sub formã de copie dactilografiatã ºi legatã în ADT, Fond OrdineCãlugãreºti, Subfond „Benediktinerinnen von St. Lioba”, Dosar „Tätigkeit und Korrespondenz1929", p. 3-14.3 Arhiva Consiliului Naþional de Studierea Arhivelor fostei Securitãþi (în continuareACNSAS), Fond Penal, Dosar P.006171, (al Sr. Hildegardis Wulff), vol. 2, filele 1-2.

390

în acest sens aprobãrile Direcþiei Generale a Învãþãmântului Particular din cadrulMinisterului Instrucþiunii Publice, cu data de 5 octombrie 1928.

Documentele atestã însã faptul cã mai sus amintitele conferinþe ºi însãºiorganizarea lor se datoreazã faptului cã episcopul Augustin Pacha avea ostrategie bine definitã în ceea ce priveºte munca pastoralã, educativã pentrutinerele adulte, tinerele familii, femeile catolice ºi, în general, pentru tineriidiecezei. În scrisoarea nr. 1668 din 4 mai 1927 episcopul se adresa sorei MariaBenedikta Foehrenbach din Freiburg in Breisgau solicitându-i una sau douãsurori din congregaþie pentru a întemeia o mãnãstire la Timiºoara. Surorile ar fifost implicate în ceea ce ierarhul numea: promovarea obligatorie ºi sprijinulacordat permanent vieþii religioase ºi morale a diecezei. În mesajul sãu, AugustinPacha amintea lipsa personalului specializat care sã poatã oferi ajutor practic ºiadesea cãlãuzire ºi în cele spirituale pe seama fetelor ºi femeilor germane, careºi-au încheiat deja studiile medii ºi post-liceale. Întâi-stãtãtorul catolicilorbãnãþeni afirma c aceastã ocazie cã: „Lumea femininã este cu siguranþã cea maiimportantã susþinãtoare a spiritului religios ºi a muncii caritative”.

Doleanþa episcopului era determinatã ºi de faptul cã, deºi datoritã grijiideosebite a înaintaºilor sãi pentru ºcolile de fete, la Timiºoara existau renumiteaºezãminte de acest gen, totuºi regulile monastice ale cãlugãriþelor de NotreDame – cele care asigurau acest tip de învãþãmânt în capitala Banatului – nu lepermit acestora a se implica în contactul direct cu familiile ºi într-o activitatesocialã articulatã, bine organizatã, conform unui plan. Pacha dorea ca surorilebenedictine sã viziteze familiile, ajutându-le ºi consiliindu-le în educaþia copiilor,dându-le ajutor pentru organizarea gospodãriei ºi în modul de îngrijire abolnavilor. Tot aici era amintitã necesitatea înfiinþãrii de organizaþii de femei ºide fete, ºi de îndrumarea acestora spre activitãþi de naturã caritativã.

Pentru a impulsiona ºi asigura funcþionarea noului ordin, episcopul seangaja sã depunã toate eforturile pentru obþinerea cetãþeniei române pentrusurorile nou-sosite ºi a tuturor aprobãrilor necesare, de naturã birocraticã4.

Dupã cum era ºi mai este încã uneori uzanþa în anumite ordine saucongregaþii de veche tradiþie, rãspunsul sorei Maria Benedikta Foehrenbach nua sosit prea curând. În scrisoarea datatã cu 20 noiembrie 1927, întemeietoareanoului ordin îi aducea la cunoºtinþã episcopului Pacha faptul cã, pentru început,

4 ADT, Fond Ordine Cãlugãreºti, Subfond „Benediktinerinnen von St. Lioba”, Dosar„Korrespondenz zur Gründung der Temeswarer Niederlassung 1927-1929", nenumerotat.

391

în urma unei îndelungate perioade de gândire ºi cu aprobarea arhiepiscopuluide Freiburg in Breisgau, Sora Hildegadis Wulff va sosi singurã, la Timiºoarapentru a începe demersurile conform celor dorite de ierarhul locului. În scurttimp ar trebui sã-i urmeze alte surori. Pânã atunci însã, pe durata perioadei încare se va afla la Timiºoara, sora Hildegardis va locui, conform invitaþiei primite,la surorile sociale.

La 31 decembrie 1927 episcopul îi rãspundea sorei Maria BenediktaFoehrenbach, înºtiinþând-o cã prin venirea sorei Hildegardis Wulff se declarãca înfiinþatã mãnãstirea tânãrului ordin benedictin de la Timiºoara. O ruga,totodatã, pe priorisa Foehrenbach sã trimitã, dupã posibilitãþi, cât mai curândcãlugãriþele ce îi urmau sorei Hildegardis, el interesându-se între timp asupraposibilitãþii achiziþionãrii unei case pentru a asigura activitatea ºi dezvoltareabenedictinelor la Timiºoara.

Episcopul se declara bucuros de prezenþa sorei Hildegardis Wulff încadrul surorilor sociale timiºorene, despre care amintea faptul cã dezvoltã întrecredincioºii maghiari o muncã lãudabilã ºi foarte asemãnãtoare cu ceea ce doreºteºi intenþioneazã el sã iniþieze prin surorile benedictine. Menþiunea fãcutã înscrisoare, poate cea mai importantã pentru orientarea creºtinã-catolicã aepiscopului, era aceea cã sistemul bazat pe un unic copil, extins din pãcate totmai mult la familiile germane din Banat, a adus o serie întreagã de neajunsurispirituale ºi trupeºti. Acest neajuns nu poate fi curmat decât printr-o activitatesusþinutã religios-moralã pe seama femeilor bãnãþene.

Se pare însã cã surorile benedictine ce urmau sã soseascã la Timiºoaraîn urma sorei Hildegardis Wulff, nu au ajuns atât de repede pe cât ar fi doritepiscopul ºi capitlul sãu. Într-o epistolã deosebit de amãnunþitã din 7 noiembrie1928, episcopul Augustin Pacha îi prezenta sorei priorise Foehrenbach situaþiagermanilor catolici din Banat, context în care el doreºte sosirea ºi implicareacât mai curândã a surorilor benedictine în activitãþile cu femeile ºi tinerelediecezei. Textul este unul deosebit de important ºi de bogat, deoarece, poate înnici un alt loc pânã acum, nu am întâlnit mai clar specificatã situaþia existentã ºiintenþiile de viitor. Sunt amintite prelegerile þinute cu un deosebit succes desora Hildegardis Wulff, dar sunt menþionate direct ºi pericolele la care suntexpuºi cei 350.000 de catolici germani (80% din totalul credincioºilor catolicidiecezani). Contrar poate unor aºteptãri, acestea nu erau de ordin naþional, cimai degrabã social-creºtin. Episcopul deplângea sistemul unicului copil, desprecare afirma cã „decimeazã” episcopia, ducând chiar ºi la scãderea numãrului

392

membrilor clerului, la egoism în relaþiile inter-umane, la lipsa accentuatã aspiritului creºtin-catolic în familii ºi în educaþia copiilor. Pentru a stãvili acestefenomene negative, dealtfel de inspiraþie apuseanã, adoptate cu largheþe degermanii bãnãþeni, chiar mai uºor decât alte idei ºi tendinþe pozitive ºi valoroase,conducerea diecezei dorea sã intervinã prin munca surorilor benedictine. Poporulºvãbesc bãnãþean, trezit la sentimentul ºi la identitatea naþionalã nãzuia sã fiecondus de cler ºi persoane consacrate congenere, care sã le cunoascã limba ºicare sã ajute la recuperarea rãmânerilor în urmã, spirituale ºi culturale, pe carele-a înregistrat în ultimele decenii. Tot în acest context, ierarhul lãuda demersulsurorilor sociale, de limbã maternã maghiarã, care, în ciuda celor mai buneintenþii, nu cunosc însã îndeajuns limba germanã ca sã poatã conlucra cu germaniiîn plan pastoral, caritativ ºi pedagogic. El evidenþiazã chiar faptul cã, într-obunã mãsurã, tocmai datoritã surorilor sociale s-a ajuns la legãtura cu soraHildegardis Wulff5.

Analizând cele redate, putem afla cã episcopul aprecia în mod pozitivactivitatea ºi direcþia social-creºtinã a bãrbaþilor activi în „Deutsch-SchwäbischeVolksgemeinschaft” (Comunitatea Popularã ªvãbeascã-Germanã), cea asurorilor sociale în cadrul catolicilor maghiari, accentuând faptul cã dejaexistentele asociaþii feminine germane (în speþã „Deutscher Frauenverein”) ºicele pentru fete, necesitã o cârmuire orientatã în spirit catolic (dealtfel,confesiunea covârºitoarei majoritãþi a germanilor bãnãþeni) ºi caritativ.

Sprijinul acordat de Capitlul Catedral strãdaniilor episcopului reiesedin scrisoarea prelatului dr. Franz Blaskovits, prepozitul capitular, din data de8 noiembrie 1928, adresatã conducerii organizaþiei catolice germane din Freiburg,„Reichs-Verband für die Katholischen Auslandsdeutschen” (Asociaþia Naþionalãpentru Catolicii Germani din Strãinãtate). Deºi puþin mai scurt decât cel alepiscopului din ziua anterioarã, cuprinsul ei este foarte asemãnãtor. Blaskovits

5 Surorile Sociale au trimis la Freiburg douã membre ale congregaþiei lor, Sr. Adele(Margareta) Csatáry ºi Sr. Olga Hadzi, la ªcoala Socialã pentru Femei din Freiburg unde,între 1921 ºi 1927, a activat ca ºi cadru didactic Sr. Hildegardis Wulff (ADT, Fond: OrdineCãlugãreºti, Subfond: „Benediktinerinnen von St. Lioba”, „Daten im Lebenslauf der PriorinDr. Hildegardis Wulff OSB.”, text dactilografiat, redactat la 12 noiembrie 1961, la Freiburg-Günterstal, de cãtre canonicul Josef Nischbach ºi Sr. Helmtrudis Fendeich, p. 1. Manuscrisulconþine atât date din viaþa Sr. Hildegardis Wulff (conform titlului), dar ºi o perezentaresuccintã a activitãþii iniþiate de aceasta ºi de prioratul benedictin din Timiºoara, între 1927-1949/1950).

393

îºi exprima, printre altele, într-un mod mai articulat, nemulþumirea în legãturãcu faptul cã asociaþia germanã de femei („Deutscher Frauenverein”) este condusãde o protestantã, doamna dr. Eschker care, deºi este o persoanã întrutotul demnãde toatã lauda ºi admiraþia, prin însãºi constituþia ei sufleteascã ºi pedagogicã,nu poate imprima spiritul creºtin-catolic ºi caritativ organizaþiei diriguite de ea.În acest context, surorile benedictine ºi sora Hildegardis Wulf ar putea sãcontribuie mult la edificarea acestui mod de gândire ºi simþire, ba chiar în plusfaþã de atât. Prelatul solicita în acest context sprijinul direct ºi organizaþieiamintite, pentru a depune eforturi pe lângã surorile benedictine ca ele sã fie maibine motivate sã îºi înceapã activitatea în Banat.

Rãspunsul la scrisoarea prepozitului capitular Blaskovits, survenit dinGermania pe 27 noiembrie 1928, a conþinut date la care nu s-au aºteptat clericiibãnãþeni. Dr. Ludwig Schade, consilierul de studii ºi preºedinte al organizaþiei,a indicat prelatului Blaskovits ºi episcopului Pacha întreg parcursul protocolarpentru ca stabilirea benedictinelor la Timiºoara sã fie încununat de succes. Astfel,ierarhul local trebuia sã solicite arhiepiscopului de Freiburg aprobarea plecãriispre Timiºoara a unor benedictine în scopurile deja amintite, iar concomitentcu trimiterea mesajului în Germania, unii clerici din organizaþia pentru germaniidin strãinãtate, sã sprijine cât mai energic, prin demersurile lor, reuºita acesteiîncercãri. Episcopul Pacha nu a aºteptat prea mult, solicitând, la 5 decembrie1928, din partea arhiepiscopiei de Freiburg îngãduinþa, respectiv, venirea înBanat a Surorilor Benedictine de Sf. Lioba. În pofida eforturilor depuse desprijinitorii acestui plan, prin vicarul ei general, arhiepiscopia în cauzã a refuzatcererea episcopului Pacha, dar a admis o soluþie temporarã de compromis:faptul ca sora Hildegardis Wulff sã activeze pentru început pe o duratã de treiluni, la Timiºoara, urmând a locui la surorile sociale6.

Dupã acest verdict final, corespondenþa între Timiºoara ºi Freiburg seaxeazã asupra detaliilor practice vizând sosirea sorei Hildegardis, locuinþaasiguratã la Timiºoara, plata deplasãrilor, a asigurãrilor în caz de boalã, aaprobãrilor ce trebuiau solicitate ºi obþinute de la administraþiile judeþene învederea susþinerii prelegerilor ºi cursurilor în faþa asociaþiilor de femei sau fete,ºi uneori chiar de bãrbaþi, din satele bãnãþene din Caraº, Severin ºi Timiº-Torontal,dar ºi Arad. Dupã venirea ei la Timiºoara, la 15 aprilie 1929, sora Hildegardis

6 ADT, Fond Ordine Cãlugãreºti, Subfond „Benediktinerinnen von St. Lioba”, Dosar„Korrespondenz zur Gründung der Temeswarer Niederlassung 1927-1929", nenumerotat.

394

Wulff a elaborat chiar ºi un plan de cãlãtorie ºi de conferinþe, din care, spreexemplificare, le amintim doar pe cele din perioadele 8-13 mai, ilustrat prinlocalitãþile: Cãrpiniº, Jimbolia, Grabaþ, Bulgãruº ºi Lovrin. Între 18-22 mai,itinerariile sorei Hildegardis au continuat la Lovrin, Teremia Mare, SânnicolaulMare, Biled ºi Sânpetrul German7.

Banatul – un bogat teritoriu de activitate

Anul 1929 înseamnã aºadar apariþia sorei Hildegardis, începutul activitãþiiei în Banat, cãlãtoriile, prelegerile la Timiºoara ºi la sate, exerciþiile spirituale ºicursurile pentru conducãtoarele organizaþiilor de femei ºi fete, dar ºi încercareade a face apel la ajutorul cãlugãrilor benedictini de la Beuron, Neuburg sauRavensburg. Tot acum se pot consemna nenumãrate cereri aºternute cãtrearhiepiscopia de Freiburg în vederea prelungirii ºederii sorei Hildegardis laTimiºoara, momentul reînnoirii voturilor cãlugãreºti, al primei cereri denaturalizare în România, ca cetãþean român. Prima tânãrã care se adreseazãsorei Hildegardis cu dorinþa de a deveni sorã este Barbara Zimmermann dinFreidorf. Ea este trimisã însã, pentru început, la studii în Germania, urmând areveni la Timiºoara, pentru a-ºi împlini acest deziderat.

Primele colaborãri directe organizatorice, dar ºi spirituale ºi pedagogicecu prelatul Franz Blaskovits ºi Josef Nischbach, directorul Banaþiei, sunt realizatetot în 1929. Adiacent acestor activitãþi realizate într-un mod organizat, are locºi prima „Zi a fetelor” la Lenauheim, în colaborare cu tânãra coordonatoareElvira Hicke.

În ceea ce priveºte viaþa organizaþiilor de femei ºi fete catolice germane,anul 1930 este punctat de permanente cãlãtorii ºi prelegeri organizate în satede cãtre sora Hildegardis, de activitatea de organizare ºi structurare a acestorasociaþii, nu însã fãrã antagonisme între ideile ºi viziunile cãlugãriþei germane ºicele ale doamnei Grete Eschker. Cu toate acestea s-a ajuns la prima fondareoficial recunoscutã ºi din partea statului, cu statute aprobate oficial, a uneiasociaþii de femei ºi a unui cerc de fete, la Tomnatec (germ. Triebswetter, jud.Timiº). Aici începe colaborarea dintre sora Hildegardis ºi Leni Kammer, viitoareaSr. Maria Ancilla din Dudeºtii Noi. Este organizatã ºi o serbare a fetelor, laLovrin.

7 ADT, Fond Ordine Cãlugãreºti, Subfond „Benediktinerinnen von St. Lioba”, Dosar„Tätigkeit und Korrespondenz 1929", nenumerotat.

395

În sfârºit, sorei Hildegardis i se alãturã în anul 1931 douã surori dinGermania: Sr. Veronika Hammer ºi Sr. Ruperta, cãrora li se alãturã definitiv ºiLeni Kammer, în curând devenitã Sr. Maria Ancilla. Acum surorile, care formaudeja o comunitate, se mutã în casa proprietate a canonicilor din Capitlul Catedral,de pe strada Corbului. Aceastã locuinþã nu le va oferi însã gãzduire pentrumultã vreme, ele reuºind, cu ajutorul episcopiei, achiziþionarea imobilului dinStrada Coroana de Oþel nr. 28, din cartierul Elisabetin, spaþiu care le va devenimãnãstire, priorat ºi, nu în ultimul rând, centru pânã la finele lui 1948. În muncaspre folosul femeilor ºi fetelor catolice din Banat, se observã o rapidã rãspândirea asociaþiilor femeilor catolice germane ºi a cercurilor de fete, organisme carevor atinge numãrul maxim între anii 1936-1938: 138, având parte de 15.000membre. Tot în 1931 este organizatã serbarea fetelor de la Maria Radna8.

Dezvoltarea activitãþilor pedagogic-culturale, mai ales într-o formãscolasticã (Mädchen-Volkshochschule / ªcoala Superioarã Popularã de Fete)are loc începând cu anul 1932, când este adãugat un etaj locuinþei din str. Coroanade Oþel. Cu toate cã timp de patru luni a zãcut bolnavã de scarlatinã, sora-priorisã Hildegardis începe lecþiile la „Universitatea Popularã” împreunã cudoamna Teglaºiu9, cu directorul Banaþiei, Josef Nischbach, surorile Dominikaºi Theodora (ulterior sosite) ºi o învãþãtoare (neidentificatã nominal). Prelegerileaveau loc între 1 noiembrie ºi sãrbãtoarea Paºtelui. Examenele publice sedesfãºurau în mod festiv, într-o clãdire tip salã din strada C. Porumbescu (vecheaTiroler-Gasse). Serbarea fetelor este organizatã în anul 1932, la Timiºoara, cuprograme susþinute în Piaþa Unirii, la Dom, ºi în cartierul Fabric.

Anii 1933-1935 înseamnã continuarea ºi dezvoltarea acþiunilor începute:sosesc noi surori din Germania, prioratului benedictin timiºorean i se alãturãcandidate din Banat, care sunt trimise pentru început la studii în Germania. Secumpãrã un teren ºi se construieºte spitalul Sf. Anna, fapt care contribuie ladezvoltarea muncii benedictinelor timiºorene ºi înspre latura sa caritativ-medicalã. Acesta se va inaugura în 1936, devenind în timp renumitã pentrusecþia de obstetricã ºi ginecologie, dar ºi pentru maternitatea sa. Un detaliusemnificativ era acelã cã, aºezãmântul fiind unul catolic nu permitea în cadrul8 ADT, Fond Ordine Cãlugãreºti, Subfond „Benediktinerinnen von St. Lioba”, „Daten imLebenslauf der Priorin Dr. Hildegardis Wulff OSB.”, manuscris, p. 2.9 Soþia preotului greco-catolic timiºorean Ladislau Teglaºiu, paroh român unit pentrucartierele Josefin-Elisabetin din Timiºoara (vezi Sergiu Soica, Greco-Catolicism în Timiºoara,ieri ºi azi, în Descoperiþi Banatul: Timiºoara, Timiºoara, 2009, p. 98-99).

396

sãu realizarea avorturilor. Prima naºtere înregistratã a fost a unui bãiat, GottfriedDotzler, devenit peste ani preot, la Viena, la 29 iunie 1961.

Pe de altã parte, tot în anii 1933-1935, legãturile cu alte ordine, chiardin afara Banatului, se sporesc prin contactele cu surorile din „Institutum BeataeMariae Virginis”10 din Bucureºti ºi cu asociaþia femeilor catolice din capitalaþãrii, unde sora Hildegardis organizeazã noi prelegeri. În contextul nou creat,aceasta editeazã o „foaie pentru femei”, intitulatã „Frau-Glaube-Volk” (Femeie-Credinþã-Popor), care va fi tipãritã curând împreunã cu periodicul asociaþieitinerilor catolici germani „Der Ruf” (Chemarea, intitulatã anterior„Jugendfreund”-Prietenul tinerilor). Acestora li se adaugã în 1936 publicaþia„Teppich” (Covorul). Prima tabãrã de varã pentru fete este organizatã în 1936,la Muntele Mic (lângã Caransebeº), iar serbarea fetelor este organizatã laBulgãruº (jud. Timiº), în prezenþa canonicului dr. Jauch din Freiburg. LaTimiºoara sunt organizate noi prelegeri pe teme spirituale ºi pedagogice cuparticiparea cãlugãrului benedictin Ildefons Betschart11.

„Norbertinum”-ul din Sibiu ºi provocãrile naþional-socialiºtilor în Banat

Anii 1937-1938 consemneazã dezvoltarea continuã a activitãþiibenedictinelor bãnãþene. Sr. Hildegardis dorea în 1937 deschiderea, cu ajutorulbãrbaþilor din comunitatea catolicã germanã din Sibiu, a unei „UniversitãþiPopulare” pentru bãieþi, numitã „Norbertinum”. Existenþa acestei instituþii ºcolaresuperioare era necesarã în contextul în care surorile ursuline se ocupau, curezultate notabile, de educaþia în spirit catolic a fetelor, iar în oraº nu exista altliceu de bãieþi, decât „Bruckenthal”, recunoscut pentru educaþia sa realizatã înspirit protestant. „Norbertinum”-ul era practic un internat de bãieþi, unde puteaulocui ºi învãþa, în afara orelor de studiu pe care le urmau în mod oficial ladiversele ºcoli din oraº, bãieþii ºi tinerii catolici germani, care aveau astfelposibilitatea unei educaþii catolice în exteriorul ºcolilor protestante sãseºti locale.

10 Institutum Beatae Mariae Virginis (în continuare IBMV), congregaþie femininã despiritualitate ignaþianã (iezuitã) întemeiatã în secolul al XVII-lea, în Flandra, de cãlugãriþade origine englezã Mary Ward. La Bucureºti, „Domniºoarele Engleze” sunt prezente începânddin 1852, casa lor centralã pentru întreaga Românie fiind situatã multã vreme pe stradaPitar Moº. Actualmente congregaþia poatrã numele de Congregatio Jesu [CJ].11 ADT, Fond Ordine Cãlugãreºti, Subfond „Benediktinerinnen von St. Lioba”, „Daten imLebenslauf der Priorin Dr. Hildegardis Wulff OSB.”, p. 3-4.

397

Institutul dispunea de un internat cu capacitatea de 35 locuri pentru bãieþi (mãriteulterior la 80) într-o casã special amenajatã ºi dotatã, extinsã ºi situatã ulteriorla marginea oraºului, în apropierea pãdurii. Aici a fost trimisã de la Timiºoarasr. Heltrudis, o benedictinã de origine germanã, pentru a se ocupa de organizareaºi funcþionarea internatului, care s-a bucurat ºi de prezenþa unor preoþi deosebiþi,veniþi din Germania pentru pastoraþia catolicilor din diaspora, precum dr. KarlBiba sau Walter Kampe (1909-1998), viitorul episcop-auxiliar de Limburg.Existenþa acestui institut a reuºit sã salveze, la un moment dat – se pare – însuºiviaþa episcopului Márton Áron care, în 1938, datoritã unui conflict interetniclocal, urmãrit fiind ºi dorindu-se implicarea sa, s-a retras la adãpostul internatuluigerman, unde nimeni din cele douã tabere nu ar fi bãnuit cã se aflã. Datoritãacestui fapt, sprijinul episcopului transilvãnean pentru benedictinele germanedin Sibiu a fost ulterior unul oficial ºi constant. „Norbertinum”-ul a trebuit sã-ºi închidã porþile în 1948, odatã cu toate ºcolile ºi în urma ordinului privinddesfiinþarea ºcolilor de comuniºti12.

Revenind în Banat, observãm cum deja în primele luni ale anului 1938,prezenþa germanã de orientare naþional-socialistã declaratã, la Timiºoara (peatunci încã doar cetãþeni germani), a încercat implicarea surorilor, în speþã asorei Hildegardis Wulff în controversele privind pãrerile exprimate de uniicetãþeni germani locali referitor la anexiunea Austriei de cãtre Reich. Conformzvonurilor lansate, sr. Hildegardis s-ar fi exprimat împotriva acestui act, pecare l-ar fi dezavuat, fapt care, relaþionat cu originea ei germanã (din 1930, eracetãþean român), a dus la convocarea ei, la 16 martie 1938, la consulul germandr. Kuhna. Din relatarea scrisã a priorisei, datatã 17 martie, reiese cã urma sã seprezinte la acesta, dar ºi faptul cã o sorã medicalã, laicã, cunoscutã drept „sr.Hermine”, ar fi fost într-adevãr implicatã într-o discuþie avutã întâmplãtor cuDr. Kaspar Muth ºi Dr. Riess în incinta farmaciei mizericordienilor. Din pãcate,documentele nu ne oferã detalii privind modul în care s-a desfãºurat sau s-aîncheiat acest „episod”, însã dintr-o succinta prezentare a vieþii Sr. HildegardisWulff, redactatã la 12 noiembrie 1961 (16 pagini dactilografiate), de cãtre Sr.Helmtrudis, reiese cã, în 1938, apar primele probleme cu „NSDAP-ul bãnãþean”,cele dintâi contradicþii între „Grupul Etnic” ºi priorisã, dar ºi între Nikolaus

12 Hildegardis Wulff, Canadischer Brief, manuscris, p. 107-110, 157 ºi în NikolausEngelmann et alii, Schwester Hildegardis. Weg, Werk und Vermächtnis. Vom Wirken einerdeutschen Ordensfrau im Banat, herausgegeben von der Landsmannschaft der BanaterSchwaben, Landesverband Bayern, 1996, Walchner Druck GmbH, Wangen, p. 73-76.

398

Hans Hockl, de la organizaþia „Deutsche Volksgemeinschaft”, precum ºi debutul„convocãrilor pentru discuþii” la ambasada germanã din Bucureºti, survenitedin partea lui Fritz Fabritius.

Cu toate acestea noi surori, noi postulante ºi novice sosesc în 1938-1939, activitãþile cu tinerele ºi femeile germane, catolice, continuã. În toamnalui 1939, odatã cu declanºarea rãzboiului apar alte probleme. Se închid graniþele,se întrerup practic legãturile cu casa-mamã din Freiburg in Breisgau – Günterstal,iar surorile care se aflau în vizitã în Germania au trebuit sã se întoarcã de urgenþãla Timiºoara prin Italia ºi Jugoslavia. Între anii 1940-1943, pe lângã proiecteledeja consacrate, se remarcã o tot mai mare pondere a muncii caritative ºimedicale. Spitalul Sf. Anna, extins in 1943, este mai mereu aglomerat, aici seînregistreazã 5-600 de naºteri anual, precum ºi tratamente ºi operaþii. Unelefiind plãtite, din banii rezultaþi puteau fi îngrijiþi gratuit bolnavii de condiþiesocialã modestã. Este inaugurat ºi un mic azil de bãtrâni. Douã surori, Sr.Adelheid ºi Sr. Irene, pleacã la clinica universitarã din Sibiu pentru a obþinediploma de studii, recunoscutã de stat.

Anii grei ai rãzboiului ºi „zorii” epocii comuniste. Deportaþi, refugiaþi ºi orfani

Datoritã interdicþiei cu care Biserica se „alege” de pe urma politiciiduse de Grupul Etnic German din România în ceea ce priveºte educaþia catolicãºi munca socialã, asociaþiile de femei catolice ºi cercurile de fete urmau sã fiedesfiinþate la finele anului 1940 ºi începutul celui urmãtor. În aceste condiþii,apare, sub conducerea benedictinelor, din rãmãºiþele asociaþiilor feminineanterioare, „Opera Sf. Veronica” (Veronikawerk), tocmai pentru grija spiritualãfaþã de femei ºi fete. Surorile reuºesc sã îºi continue în condiþii bune activitateaºi la Sibiu, în internatul „Norbertinum”, dar conlucreazã ºi cu canonicul JosefNischbach în cadrul „Asociaþiei Sfântului Bonifaciu”13, organism al germanilordin Banat care se îngrijea de educaþia religioasã ºi culturalã a acestora din satelecu populaþie mixtã, unde ºvabii bãnãþeni reprezentau mai puþin de jumãtate dinîntreaga aºezare14.

13 Claudiu Cãlin, Asociaþia Sfântului Bonifaciu pentru Dieceza de Timiºoara. O asociaþiereligios-culturalã timiºoreanã pentru întregul Banat, în Descoperiþi Banatul: Timiºoara,Timiºoara, 2009, p. 52-68.14 Nikolaus Engelmann et alii, op.cit., p. 77-89, dar ºi în ADT, în manuscrisul „Daten imLebenslauf der Priorin Dr. Hildegardis Wulff OSB.”, p. 5.

399

Zorii anilor grei ce vor urma se ivesc deja din 1943. Surorile sunt activeîn anii 1943 ºi 1944 în ajutorarea refugiaþilor din Basarabia ºi din Transnistria,indiferent de originea lor etnicã. În 1944 au loc bombardamentele aliate asupraTimiºoarei, pentru ca, dupã 23 august, sã se desfãºoare lupte aprige cu trupelegermane în retragere. La mijlocul lui septembrie 1944, Armata Roºie îºi faceintrarea în oraº, lucru care face ca surorile „germane” sã se afle mereu subºicanele nou-veniþilor, dar ºi ale autoritãþilor. Cãlugãriþele care nu deþineaucetãþenia românã au fost concentrate, deja de la începutul lunii, în lagãrele de laTârgu Jiu ºi Turnu Mãgurele, de unde vor reveni abia la 17 decembrie 1945.Ele au putut fi vizitate de benedictinele din Timiºoara ºi li s-au putut trimitepachete abia începând cu august 1945.

Deportarea etnicilor germani în URSS a fãcut ca surorile benedictineale sfintei Lioba din Timiºoara sã îºi lãrgeascã aria de activitate ºi sã ofere multãalinare în multe dintre probleme ivite în urma acestui exod uman. Este fondatãastfel aºa-numita „Opera de Ajutorare a Copiilor” (Kinderhilfswerk), care ofereasprijin odraslelor rãmase singure acasã ori doar cu bunicii, fãrã speranþe înurma deportãrii pãrinþilor ºi membrilor familiilor lor în Rusia Sovieticã. Pentruaceasta s-au efectuat lucrãri de extindere la spitalul Sf. Anna, astfel cã, înîncãperile nou-create, au putut fi adãpostiþi circa 80 de copii. Este impresionantfaptul cã aceste lucãri au fost efectuate în vara lui 1946 de cãtre muncitori dediverse confesiuni ºi naþionalitãþi, fãrã ca aceºtia sã cearã vreo platã. De asemeneaºi la Aradul Nou s-a deschis un „punct de ajutor” pentru copii.

Tot legat de deportarea germanilor în URSS, surorile benedictine auorganizat, având uneori ºi sprijinul surorilor de Notre Dame, aºa-numita „Operade Ajutorare a celor ce se întorc acasã” (Heimkehrerhilfswerk). În acest scop,în cursul anilor 1945-1947, Sr. Patrizia Zimmermann se deplaseazã în mai multelocalitãþi, organizând deja din 1945, cu ajutorul unor preoþi din localitãþile sauzonele respective, aºa-zise „puncte de ajutor” în Maramureº (împreunã cu preotullocal Josef Sundhausen), la Oradea, la Bucureºti, cu ajutorul pãrintelui JosefSchubert15 ºi cu capelanii Pojar ºi Baltheiser. În 1946 s-au creat „puncte deajutor” la Focºani, prin capelanul Stefan Fischer, la Iaºi, prin acelºi Fischer,

15 Josef Schubert, viitor episcop în clandestinitate, nãscut la Bucureºti, la 24 iunie 1890. Afost consacrat ca episcop, în secret, la 30 iunie 1950, fiind numit Administrator Apostolicde Bucureºti. A fost judecat ºi condamnat în acelaºi proces cu episcopul Pacha, la 10-17septembrie 1951 (în acest sens vezi ºi ACNSAS, Fond Penal, Dosar P.000310, în specialvolumele: 1-4, 13). A reuºit sã plece din þarã în 1969, ajungând la Roma, a fost primit de

400

unde Sr. Hildegardis ºi învãþãtorul Johann Weber, au reuºit sã ajungã cu unvagon de alimente. În Maramureº, sora Patrizia Zimmermann ºi capelanulMichael Sauer fac naveta între oraºul de frontierã Sighetul Marmaþiei ºi Oradea,pentru a veni în ajutorul celor care se întorceau de la munca forþatã din URSS16.

Tot în 1946, prin dispariþia unei vechi colaboratoare, dr. Elisabeta Radu,benedictinele moºtenesc o casã la Timiºoara, pe str. Gheorghe Doja, undedonatoarea testamentarã dorea, susþintã de surori, întemeierea unei case decopii.

Între 1947-1948, pe fondul politic extrem de duºmãnos la adresagermanilor din Banatul Sârbesc ºi Bacica (Baèka, Serbia), foarte mulþi dintreaceºti congeneri reuºesc, nu fãrã mari greutãþi, sã se refugieze în România. ªide aceastã datã benedictinele s-au implicat direct, reuºind pe diverse cãi, salvareavieþii multora ºi chiar adãpostirea fetelor ºi femeilor în aºezãmintele lor caritative.Devalorizarea din 1947 le va aduce mari greutãþi, în speþã operelor de caritateîntreprinse pe seama copiilor, a celor care se întorceau din URSS, a refugiaþilordin Jugoslavia. Cu toate acestea, pânã la desfiinþarea ordinului de cãtre comuniºti,la 1 august 1949 ºi predarea casei ºi a tuturor aºezãmitelor la 20 august 1949,surorile au reuºit sã îºi susþinã ºi sã facã sã fie funcþionale toate operele decaritate întreprinse.

Desfiinþarea abuzivã, naþionalizarea ºi temniþele comuniste

La 20 august 1949, benedictinele de Sf. Lioba din Timiºoara au fostnevoite de comisia de naþionalizare sã îºi pãrãseascã definitiv prioratul dincartierul Elisabetin, unde ºi-au desfãºurat binecuvântata activitate timp deaproape douã decenii17. Surorile din Germania, care mai aveau încã cetãþeniegermanã, au reuºit sã se refugieze în þara de origine între 18 ºi 20 august. Oparte dintre cele localnice s-au întors la familiile lor din satele bãnãþene, iaraltele s-au angajat în diverse servicii locale. Sora Hildegardis devine organistã

Papa Paul al VI-lea, cãruia i-a prezentat situaþia Bisericii Catolice din România (Dr.Hieronymus Menges, Bischof Josef Schubert, Salesianer-Buchdruckerei, Ensdorf/Oberpfalz,1971, p. 32, 47-49 ºi în Procesul unui grup de spioni, trãdãtori ºi complotiºti în slujbaVaticanului ºi a centrului de spionaj italian, Bucureºti, 10-17 septembrie 1951, 1952, p. 9)16 Hans Diplich, Schwester Patrizia Zimmermann, Timiºoara, 1999, p. 26-3417 ADT, Fond Ordine Cãlugãreºti, Subfond „Benediktinerinnen von St. Lioba”, Dosar„Inventar 1949”, nenumerotat.

401

ºi cantor la biserica parohialã din Timiºoara V. Mehala, fãcând meditaþii la diversematerii ºi mutându-se în chirie, cu sr. Veronika Hammer. Astfel îºi duceactivitatea, reuºind sã reuneascã, prin întâlniri periodice ºi în locuri uneori semi-secrete, mai toate surorile benedictine rãmase în þarã. În vara lui 1950 îi esteînmânatã, din partea Nunþiaturii Apostolice, prin intermediul sorei socialeHildegard Reisner, în condiþii de maximã discreþie ºi pericol, scrisoarea circularãdestinatã episcopului Augustin Pacha, pastoralã pe care acesta, în calitatea sade ultim episcop catolic diecezan în libertate, trebuia s-o citeascã de la amvonulDomului din Timiºoara. În urma acestui gest episcopul este arestat, la 17 iulie1950, fiind urmat, la 18 august, de cãtre sora Hildegardis Wulff, citatã la rândulei în procesul înscenat bãtrânului ierarh Augustin Pacha18.

Procesul ºi condamnarea sorei Hildegardis Wulff au avut loc în februarie1952, ea fiind condamnatã concomitent cu Sr. Patrizia Zimmermann (arestatã10 februarie 1951), la 19 februarie, prin sentinþa 173/1952 a Tribunalului MilitarBucureºti, secþia I. Acuzaþiile erau cele întâlnite ºi în procesul episcopului Pachadin septembrie 1951: înaltã trãdare, spionaj în favoarea Vaticanului ºi a puteriloroccidentale (Statele Unite ale Americii ºi Italia), propagandã nazistã ºicolaborarea cu naziºtii19, activitãþi subversive împotriva Republicii PopulareRomâne. Verdictul a fost dur: 25 de ani închisoare ºi muncã forþatã pentru sr.Hildegardis ºi 23 de ani închisoare ºi muncã forþatã pentru Sr. Patrizia. Închisorileºi temniþele Securitãþii prin care a trecut priorisa benedictinã timiºoreanã aufost cele din: Timiºoara, Bucureºti, Jilava, Mislea, Miercurea Ciuc, Braºov ºiBucureºti-Vãcãreºti20.

Un fel de epilog...

La 31 mai 1959, în urma unor pregãtiri „temeinice” în cadrul cãrorasora Hildegardis a fost ajutatã în mod organizat ºi premeditat sã se reabilitezefizic ºi medical, autoritãþile comuniste au repatriat-o în Berlinul de Vest, împreunã

18 Procesul unui grup de spioni, p. 87-89.19 Fapt infirmat dealtfel în jului lui 1941-1942 când Siguranþa Statului informa cã: „În 1941o anume Wulf[f] Hildegardis, f.d., cãlugãriþã catolicã, semnalatã cã influenþeazã femeiledin Grupul Etnic German în folosul bisericii”, în ACNSAS, Fond Penal, Dosar P.00671,vol. 2.20 ADT, în manuscrisul „Daten im Lebenslauf der Priorin Dr. Hildegardis Wulff OSB.”, p.9; ACNSAS, Fond Penal, Dosar P.00671, vol. 1, filele 1-170 ºi vol. 2, filele 1-252.

402

cu Sr. Patrizia Zimmermann, canonicul Josef Nischbach ºi fostul deputat alcomunitãþii germane din Banat, dr. Franz Kräuter21. La 1 iunie a fost schimbatã,alãturi de ceilalþi amintiþi mai sus, de cãtre autoritãþile române ºi est-germane,pe de o parte, ºi autoritãþile vest-germane, pe de altã parte, în apropierea PorþiiBrandenburg, contra a doi spioni români prinºi în Germania de Vest. Proceduraa fost urmarea unor ani dificili de negocieri între Vatican, R.F.G., Elveþia, casa-mamã a benedictinelor din Freiburg-Günterstal, ºi autoritãþile comuniste dinRomânia. Dupã o scurtã perioadã de 5 zile în lagãrul pentru emigranþi de laFriedland, Saxonia Inferioarã, cei patru s-au putut îndrepta spre Freiburg-Günterstal, unde au fost primiþi cu deosebitã bucurie ºi fast în casa mamã abenedictinelor sfintei Lioba. Sora Hildegardis Wulff ºi-a reînceput activitateaîn anul 1960, prin diverse cursuri ºi prelegeri. Deja la mijlocul lunii aprilie s-adeplasat în Canada, la germanii emigraþi, cu precãdere din Banatul Sârbesc,România sau alte pãrþi ale Europei de Est. Dupã un an întreg de vizite ºi activitãþise întoarce în Germania, unde aflã cã suferã de cancer. La 20 octombrie 1961,la orele 16.00, înceteazã din viaþã, la mai bine de o lunã dupã decesul fondatoareiordinului, Sr. Maria Benedikta Föhrenbach. Este înmormântatã la 25 octombrie,în cimitirul surorilor din Freiburg-Günterstal, funeraliile fiind celebrate de WalterKampe, episcop-auxiliar de Limburg, veche cunoºtinþã a benedictinelortimiºorene de la „Norbertinum”-ul sibian22.

21 Se pare cã Securitatea a dorit sã acopere „urmele” acestui schimb, deoarece în ACNSAS,Fond Penal, Dosar P.00671, vol. 2, nu este reflectatã deloc operaþiunea. Ba mai mult, DirecþiaGeneralã a Securitãþii Statului Bucureºti aducea la 7 ianuarie 1960 la cunoºtinþa MAI,Direcþia Regionalã Timiºoara, faptul cã „numita Wulf[f] Elisabeta a fost eliberatã la31.05.1959 ºi pusã în libertate din penitenciarul Mislea prin decretul 239/9 iulie 1959”(sic!) al Prezidiului Marii Adunãri Naþionale, fiindu-i stabilit domiciliul obligatoriu înTimiºoara, Str. Ion Vasiu 3, urmând a fi „luatã în evidenþã ca obiectiv sau problemã”(filele33-35 ale vol. 1.). Într-o notã marginalã scrisã cu un creion de culoare roºie pe documenteleamintite, un locotenent major de Securitate dispunea la 14 iulie 1959 urmãtoarele: „Tov.Maior Novac a luat legãtura telefonicã cu Direcþia 8 ºi a dispus ca lucrarea sã se claseze –cazul fiind rezolvat”. Urmeazã semnãtura indescifrabilã.22 Hans Diplich, op. cit., 40-41, 62-65.

403

Anexã:Registru Personal al Ordului Sft. Benedictus dela Sft. Lioba, Timiºoara

III.23,1. Wulff Hildegardis24 / Liselotte / nãscutã la Mannheim, Germania, la

08.09.1896, pãrinþii Richard Wulff ºi Elisabeth, nãscutã Gottschalk,cetãþean român, intratã în ordin în 1920, prezentã în România din 1927,studii: bacalaureat, universitate, doctorat în filozofie, înveºmântare14.04.1925, voturi cãlugãreºti 21.03.1927, profesiunea solemnã21.03.1933, activitate: superioara congregaþiei [+ 20. Oct. 1961 Freiburgin Breisgau].

2. Hammer Veronika / Alice / nãscutã la Breslau, Germania, la 22 martie1894, pãrinþii Stanislaus Hammer ºi Helene, nãscutã Leonhart, cetãþeanromân, intratã în ordin în 1926, prezentã în România din 1931, studii:ºcoala primarã, liceul, îngrijirea nou-nãscuþilor, îngrijirea bolnavilor,înveºmântare 28.08.1928, voturi cãlugãreºti 6.01.1931, profesiunea28.09.1936, activitate: 1931 - îngrijirea bolnavilor, 1936 - îngrijireabolnavilor în spitalul Sf. Anna.

3. Greska Aloysia /Maria/ nãscutã la Freising, la 1 mai 1902, pãrinþiiLaurentius ºi Susanne, cetãþenia germanã, intrarea în Ordin 1926,prezentã în Banat din 1934, studii: ºcoala primarã de opt clase, îngrijireanou-nãscuþilor, înveºmântarea, 21.03.1928, voturi cãlugãreºti,21.03.1930, profesiunea 21.03.1936, activitate: 1934-1937, munci casnicela St. Lioba, 1937-1944, activã în spitalul sf. Anna.

4. Kammer M. Ancilla / Magdalena / nãscutã la Beºenova Nouã (aziDudeºtii Noi, jud. Timiº), la 10 iunie 1912, pãrinþii: Peter Kammer ºiElisabeth, nãscutã Ebner, cetãþenia românã, intratã în ordin 1931, studii:ºcoala primarã, îngrijirea bolnavilor, îngrijirea nou-nãscuþilor,înveºmântare, 30.04.1934, voturi cãlugãreºti, 01.05.1936, profesiunea,1.05.1942, activitate: 1931, munci casnice, 1932, ºcoala pentru îngrijireabolnavilor, 1936, sorã medicalã în spitalul Sf. Anna.

5. Bechtold Johanna / Maria/ nãscutã la St. Georgen, în Pãdurea Neagrã(Schwarzwald) la 17 martie 1900, pãrinþii Peter ºi Margareta, cetãþenia

23 ADT, Fond Ordine Cãlugãreºti, Subfond „Benediktinerinnen von St. Lioba”, Tomus„Registru Personal al Ordului Sft. Benedictus dela Sft. Lioba, Timiºoara III”, p. 1-3224 Schematismus Cleri Dioecesis Timiºoaraensis pro Anno Domini 1948, Timiºoara, 1948,p. 93.

404

germanã, intrarea în ordin 1927, studii: ºcoala primarã de opt case,înveºmântare, 27.09.1928, voturi cãlugãreºti, 28.09.1930, profesiunea,28.09.1936, activitate: 1932-1944, sorã-bucãtreasã în mãnãstirea Sf.Lioba din Timiºoara.

6. Paul Gerharda / Margareta / nãscutã la Lovrin, la 10 martie 1912,pãrinþii Johann Michael Paul ºi Eva Maria, nãscutã Gassner, cetãþeniaromânã, intratã în ordin în 1933, studii: liceul, ºcoala socialã de fete,înveºmântare, 30 aprilie 1936, voturi cãlugãreºti, 18 mai 1938,profesiunea la 18 mai 1944, activitate: 1933-1934, munci casnice, 1934-1936, ºcolarizare, 1936-1937, munci casnice, 1937-1939, conducereacasei pentru sãraci la Lovrin, 1939-1944, muncã de îngrijire, 1944-,sacristanã în biserica parohialã din Timiºoara VI-Fratelia.

7. Schmidt Anna Maria / Barbara / nãscutã la Steierdorf, la 29 septembrie1916, pãrinþii Vinzenz Schmidt ºi Theresia, nãscutã Svoboda, cetãþeniaromânã, întratã în ordin la 4 noiembrie 1933, studii: liceul, curs pentruîngrijitoare de bolnavi la Crucea Roºie, înveºmântarea, 30 aprilie 1936,voturile cãlugãreºti, 18 mai 1938, preofesiunea, 18 mai 1944, activitate:1933-1936, munci casnice, 2 aprilie 1936, spitalul Sf. Anna.

8. Alt Theresia / Maria / nãscutã la Deta, la 28 iulie 1910, pãrinþii SimonAlt ºi Maria, nãscutã Németh, cetãþenia românã, intrarea în ordin la 2noiembrie 1933, studii: liceul, ºcoala socialã de fete, înveºmântare, 30aprilie 1936, voturi cãlugãreºti, 18 mai 1938, profesiunea, 18 mai 1944,activitate: 2.11.1933-, grãdinãrit ºi munci casnice, 1.05.1937, portãreasãla spitalul Sf. Anna, 15.10.1942, activã în internatul „Norbertinum”din Sibiu, conducãtoare de curs pentru munci casnice ºi grãdinãrit, 16ianuarie 1947-, activã în parohia oraºului Sibiu.

9. Hügel M. Lioba / Katarina / nãscutã la Lovrin, la 12 decembrie 1908,pãrinþii Josef Hügel ºi Maria-Anna, nãscutã Schaub, cetãþenia românã,decedatã la 18 decembrie 1948. Intratã în ordin în 1934, studii: ºcoalaprimarã, înveºmântare, 30 aprilie 1936, voturi cãlugãreºti, 18 mai 1938,profesiunea, 18 mai 1944, activitate: munci casnice.

10. Martin Magdalena / Maria / nãscutã la 4.10.1898, pãrinþii Karl ºiErnestine, cetãþenia germanã, intrarea în ordin 1924, studii: ºcoalaprimarã, îngrijirea bolnavilor, înveºmântare, 21.03.1925, voturi,21.03.1930, profesiunea, 21.03.1936, activitate: 1934-1936, croitoreasã,27.05.1936-, spitalul Sf. Anna.

405

11. Zimmemann Patricia / Barbara / nãscutã în Freidorf, la 13 decembrie1914, mama Eva Zimmermann, cetãþenia românã, decedatã la 19 mai2007, la Ingoldstadt, intratã în ordin în 1935, studii: liceu, examen decateheþi, înveºmântatã la 31 octombrie 1939, voturi cãlugãreºti la 1noiembrie 1941, profesiunea la 1 noiembrie 1947, activitate: 1935-1939,studii, 1939-1941, munci casnice, 1941-, asistenþã socialã [+20.05.2007Ingolstadt].

12. Henzl Gerburg / Maria / nãscutã la Variaº la 15 octombrie 1919, pãrinþiiFranz Henzl ºi Maria, nãscutã Prunkl, cetãþenia românã, intratã în ordinîn 1936, studii: bacalaureat, înveºmântare, 31 octombrie 1941, voturicãlugãreºti, 1 noiembrie 1943, profesiunea -, activitate: 1936-1941, studii,1941-, predã în cadrul ªcolii Superioare Populare.

13. Zugl Barbara / Olga / nãscutã la Steierdorf, la 3 ianuarie 1914, pãrinþiiJohann ºi Francisca, cetãþenia românã, intratã în ordin la 8 iulie 1935,studii: ºcoala primarã, înveºmântare, 28 septembrie 1937, voturi - ,ieºitã din ordin 28 septembrie 1939, activitate 8 iulie 1935 – 28septembrie 1939, munci casnice.

14. Mechtildis Peter / Rosa / nãscutã la 7 martie 1892 la Radolfzell, pãrinþiiAnton ºi Gertrud, cetãþenie germanã, intratã în ordin în 1924, în Româniadin 1938, studii: liceul, pregãtire de asistentã medicalã pentru bolnavi ºipentru nou-nãscuþi, înveºmântare, 21 martie 1925, voturi cãlugãreºti,21 martie 1927, profesiunea, 21 martie 1933, activitate: 12 noiembrie1938, casa pentru sãraci din Lovrin, 4 decembrie 1939, sorã medicalãîn spitalul Sf. Anna.

15. Lehmann Josefa / Theresia / nãscutã la Timiºoara la 10 martie 1904,pãrinþii Michael ºi Anna Maria, nãscutã Weber, cetãþenie românã, intrareaîn ordin în 1937, studii: liceul, înveºmântare, 17 mai 1939, voturicãlugãreºti, 18 mai 1941, profesiunea, 18 mai 1947, activitate 1937, muncicasnice, 17 mai 1938, ºefa spãlãtoriei în spitalul Sf. Anna.

16. Ebner Hedwig / Anna / nãscutã la Giarmata, la 8 noiembrie 1912,pãrinþii Johann ºi Barbara nãscutã Schmidt, cetãþenia românã, intratãîn ordin în 1937, studii: ºcoala primarã, înveºmântatã la 18 mai 1939,voturi cãlugãreºti la 18 mai 1941, profesiunea la 18 mai 1947, activitate:1937-1948, spãlãtoreasã la spitalul Sf. Anna.

17. Svoboda Elisabeth / Margaretha / nãscutã la Cãrani, la 2 august 1923,pãrinþii Mathias ºi Margareta, nãscutã Schlesinger, cetãþenia românã,

406

intratã în ordin în 1937, studii: educatoare de grãdiniþã, înveºmântare,31 octombrie 1942, voturi cãlugãreºti, 1 noiembrie 1944, profesiunea-,activitate: 1937-1944, studii, 1945, ºcoala de artã.

18. Langlotz Theodora / Lucia / nãscutã la Donau-Eschingen, la 30 mai1898, pãrinþii Konrad ºi Rosa Theresia, cetãþenia germanã, intratã înordin 1932, în România din 1935, studii: liceul, ºcoala socialã pentrufemei, înveºmântare, 27 septembrie 1933, voturi cãlugãreºti la 28septembrie 1935, profesiunea la 28 septembrie 1941, activitate: 1935-1944, munca de secretariat a prioratului.

19. Fendrich Helmtrudis / Anna / nãscutã la Singen, la 17 februarie 1912,pãrinþii Ferdinand ºi Magdalena, cetãþenia germanã, intratã în ordin în1932, în România din 1935, studii: ºcoala de comerþ, înveºmântatã la28 septembrie 1933, voturile cãlugãreºti la 28 septembrie 1935,profesiunea la 28 septembrie 1941, activitate: 1935-1944, superioarainternatului „Norbertinum” din Sibiu.

20. Deisler Dominika / Maria / nãscutã la Bruchsaal, la 14 decembrie 1907,pãrinþii Georg ºi Helene, cetãþenia germanã, intratã în ordin în 1932, înRomânia din 1935, învãþãtoare pentru ºcoala de gospodãrie,înveºmântatã la 27 septembrie 1933, voturi cãlugãreºti la 28 septembrie1935, profesiunea la 28 septembrie 1941, activitate: 1935-1944, predarela ºcoala de iarnã a prioratului Sf. Lioba din Timiºoara.

21. Svoboda Christina / Katharina / nãscutã la 27 martie 1924, la Cãrani,pãrinþii Mathias ºi Margaretha, nãscutã Schlesinger, cetãþenia românã,întratã în ordin 1938, studii: ºcoala primarã, înveºmântarea, 31octombrie 1939, voturile cãlugãreºti, la 1 noiembrie 1941, profesiunea,1 noiembrie 1947, activitate: 1938-1943, croitoreasã la Prioratul Sf.Lioba din Timiºoara, 1943-1947, sorã bucãtãreasã la „Norbertinum” înSibiu.

22. Musler Adelheid / Maria / nãscutã la Beºenova Nouã, azi Dudeºtii Noi,jud Timiº, la 14 iulie 1912, pãrinþi Karl ºi Anna, nãscutã Krambo,cetãþenia românã, intratã în ordin în 1939, studii: liceul, examen demoaºã la Clinica Universitarã din Sibiu, înveºmântatã la 14 august 1940,voturi cãlugãreºti la 15 august 1942, profesiunea la 15 august 1948,Activitate: 1939-1942, munci casnice, 1942-1944, studii, 1944, sorãmedicalã în spitalul Sf. Anna.

407

23. Laurusceac Irene / Eugenia / nãscutã la Cernãuþi, la 30 decembrie 1910,pãrinþii ªtefan ºi Mathilde, cetãþenia românã, intratã în ordin 1939, Studii:liceul, examen de moaºã la Clinica Universitarã din Sibiu, înveºmântare,31 octombrie 1941, voturi cãlugãreºti, 1 noiembrie 1943, profesiunea -, Activitatea: 1939-1942, munci casnice, 1942-1944, studii, 1944-, sorãmedicalã în spitalul Sf. Anna din Timiºoara.

24. Inandy Agathe / Gisella / nãscutã la Caranebeº -, pãrinþii -, cetãþeniaromânã, întratã în ordin în 1939, studii: examen de învãþãtoare,înveºmântare, 18 mai 1941, voturi cãlugãreºti, 18 mai 1943, ieºitã dinordin la 18 mai 1948, activitate: 1939-1944, predare în ºcoala de iarnã,1944-, sorã asistentã socialã, organistã.

25. Feistl Gottharda / Maria / nãscutã la Jimbolia, la 15 noiembrie 1911,pãrinþi Georg ºi Klothilde, nãscutã Hoffmann, cetãþenia românã, intratãîn ordin în 1941, Studii: liceu, ºcoala de cantori, înveºmântare, 31octombrie 1941, voturi cãlugãreºti, 1 noiembrie 1943, profesiunea -,activitate: 1941-1943, studii ºi munci casnice, 1943-14 mai 1944, îninternatul „Norbertinum” din Sibiu, 1944-, sorã bucãtãreasã.

26. Quint Waltrudis / Anna / nãscutã la Jimbolia 30 ianuarie 1918, pãrinþiiHans ºi Rosina, nãscutã Baumstark, cetãþenia românã, intratã în ordinîn 1942, studii: ºcoala elementarã, examen de catehet.

27. Friedrich Ida / Katarina / nãscutã la Cãrani, la 11 august 1926, pãrinþiNikolaus ºi Anna, nãscutã Zimmer, cetãþenia românã, întratã în ordinîn 1943, studii: ºcoala elementarã, înveºmântatã la 9 februarie 1945,voturile cãlugãreºti la 10 februarie 1947, profesiunea-, activitate: 1943sorã la bucãtãrie.

28. Fellenz Odilia / Katharina / nãscutã la Jimbolia, la 24 septembrie 1920,pãrinþii Michael ºi Katharina, nãscutã Wechselberger, cetãþenia românã,întratã în ordin 1940, studii: liceul, înveºmântare, 18 mai 1941, voturicãlugãreºti, 18 mai 1943, profesiunea la 18 mai 1949, activitate: 1940sorã la bucãtãrie pentru spitalul Sf. Anna din Timiºoara.

29. Gruescu-Gross Irmgard / Magdalena / nãscutã la Timiºoara, la 7octombrie 1924, pãrinþii Michael ºi Maria nãscutã Helfer, cetãþeniaromânã, intratã în ordin în 1943, studii: liceul, înveºmântare, 9 februarie1945, voturi cãlugãreºti, 10 februarie 1947, profesiunea-, activitate:1943-, muncã în casã ºi grãdinã.

408

30. Haisis Notburg / Magdalena / nãscutã la Semlac, la 31 decembrie 1922,pãrinþii Johann ºi Eva, nãscutã Zimmermann, cetãþenia românã, intratãîn ordin în 1945, studii: ºcoala elementarã, înveºmântatã la 31 iunie1945, voturi cãlugãreºti-, profesiunea-, activitate: 1945-, spãlãtoriaspitalului Sf Anna din Timiºoara.

31. Niagu Lidia / Elisabeta / nãscutã la Slatina Timiº, la 28 iulie 1929,pãrinþii Francisc ºi Maria, nãscutã Dragomir, cetãþenia românã, intratãîn ordin în 1946, studii: ºcoala elementarã, înveºmântare, 31 octombrie1947, voturi cãlugãreºti-, profesiune-, activitate: 1946- munca în grãdinã.

32. Muþiu Bernardetta / Anna / nãscutã la Slatina Timiº, la 18 mai 1926,pãrinþii Grigore ºi Apolonia, nãscutã Drãgoi, cetãþenia românã, intratãîn ordin în 1946, studii: ºcoala elementarã, înveºmântatã la 31 octombrie1947, voturi cãlugãreºti-, profesiunea-, activitate: 1946-, munca îngrãdinã ºi cea casnicã.

DER ORDEN DER BENEDIKTINERINNEN VON „ST. LIOBA”UND IHRE TÄTIGKEIT IN TEMESWAR

(1929-1948)

Zusammenfassung

Der Orden der Benediktinerinnen von St. Lioba, ein junger Zweig inder großen Familie des Benediktinerordens, wurde in Deutschland von Schw.Maria Benedikta Foehrenbach (1883-1961) und Schw. Dr. phil. Hildegardis(Liselotte) Wulff (1896-1961) in den Jahren 1920-1921 gegründet. Zum erstenMal kam Schw. Hildegardis Wulff in der Zeitspanne 3.-7. Januar 1928 aufEinladung des Bistums und der „Gesellschaft für soziale Werke” (dieSozialschwestern) nach Temeswar um öffentliche pädagogische Vorträge inder „Banatia” zu halten. Ein großer Förderer dieses neuen Ordens im Banatwaren Prälat Franz Blaskovits, sowie der Abgeordnete Dr. Franz Kräuter undnicht zuletzt Bischof Dr. Augustin Pacha.

409

Offiziell anwesend im Banat ab dem Jahre 1929, gründete Schw. Hildegardisdie meisten Mädchen- und Frauenkränze unseres Bistums. Sie reiste viel in derganzen Provinz und trug wesentlich zur Einführung moderner sozialer undpädagogischer christlicher Ideen in der Region bei. Sie gründete das Priorat derBenediktinerinnen zu „St. Lioba“ in der Coroana-de-Oþel-Straße im TemeswarerBezirk Nr. III (Elisabethstadt), eine „Mädchen-Volkshochschule”, einEntbindungsheim, das sogenannte „Annaheim”, einen Kindergarten, ein Altenheim.Als Resultate der Tätigkeit ihres Ordens und ihrer Mitschwestern sowie des BistumsTemeswar sind folgende Einrichtungen erwähnenswert: das „Veronika-Werk”, das„Norbertinum”-Internat in Hermannstadt und später, nach dem Zweiten Weltkrieg,das „Kinderhilfswerk” und das „Heimkehrer-hilfswerk” für die aus Jugoslawiengeflüchteten Banater Schwaben oder für die Flüchtlinge aus Bessarabien undTransnistrien. Auch Zeitschriften für Jugend, für Frauen oder für Mädchen wurdenvon den Benediktinerinnen herausgegeben: „Frau-Glaube-Volk” (mit dem Untertitel„Ein Frauenblatt”), „Der Ruf” (vormals „Jugendfreund” genannt – Zeitschrift desVereins der Deutschen Katholischen Jugend), denen ab 1936 auch der „Teppich”folgt. Ferienlager für Mädchen oder Mädchenfeste, Jugendtage oder Frauentageerfreuten sich der Anwesenheit verschiedener in der damaligen Zeit bekannten Äbteoder Domherren aus Deutschland, die Vorträge zu den verschiedenen damalsaktuellen Themen präsentierten.

Brutal vom kommunistischen Staat 1949 aufgelöst, mussten die rund 30Schwestern ihr Kloster und Zuhause über die Nacht verlassen. All das in 20gesegneten Tätigkeitsjahren Aufgebaute und Geschaffene wurde verstaatlichtoder verstreut. Die Schwestern mussten zu ihren Familien zurückkehren, manchedurften nach Deutschland reisen. Die Priorin, Schw. Hildegardis, erhielt dieGemeinschaft durch geheime Begegnungen weiter am Leben. Sie blieb inTemeswar und wohnte mit einer anderen Schwester in Miete, lebte vom Lohneiner Organistin in der Mehala und gab Privatstunden. Sie wurde am 18. August1950 verhaftet und zusammen mit Schw. Patrizia Zimmermann wegenLandesverrat, Spionage für den Vatikan und für die Vereinigten Staaten undNazi-Propaganda am 19. Februar 1952 vom Militärgericht Bukarest zu 25 JahrenGefängnis und Zwangsarbeit verurteilt. Schw. Hildegardis wurde der Reihenach in den Gefängnissen von Temeswar, Bukarest, Jilava, Mislea, MiercureaCiuc, Kronstadt (Braºov) und Vãcãreºti eingekerkert.

Am 31. Mai 1959 kam Schw. Hildegardis Wulff zusammen mit Schw.Patrizia Zimmermann, Domherr Josef Nischbach und dem ehemaligen Abgeordneten

410

der Banater Schwaben im rumänischen Parlament, Dr. Franz Kräuter nachDeutschland. Am 1. Juni wurden sie gegen zwei rumänische Spione ausgetauscht.So kamen die vier ehemaligen politischen Gefangenen ins Mutterhaus derBenediktinerinnen von St. Lioba in Freiburg-Günterstal. Schw. Hildegardis Wulffnahm Ihre Tätigkeit im Jahre 1960 wieder auf und reiste nach Kanada undNordamerika. Da traf sie besonders die ausgewanderten Banater Schwaben ausRumänien und Jugoslawien, aber auch Donauschwaben aus allen osteuropäischenLändern. Sie starb am 20. Oktober 1961 um 16 Uhr an Krebs und wurde am 25.Oktober auf dem Friedhof der Benediktinerinnen in Freiburg-Günterstal bestattet.

411

ACTIVITATEA SPORTIVÃ ÎN JUDEÞELE CARAª ªI SEVERIN ÎN PRIMA JUMÃTATE A SECOLULUI XX

Laurenþiu Ovidiu Roºu∗

Cuvinte cheie: activitate sportivã, judeþul Caraº, judeþul Severin, cluburi, competiþiiMots clé: activité sportive, département de Caraº, département de Severin, clubs,compétitions.

Sportul ºi manifestãrile sportive sunt o parte a vieþii pe care o ducem înprezent, de multe ori fãrã a-i acorda o atenþie deosebitã, deoarece ne însoþeºteîncã din copilãrie, la ºcoalã sau pe stradã, în cluburi bine organizate sau pemaidanul de vizavi. Aceastã prezenþã ne determinã sã trecem pasivi pe lângãastfel de activitãþi, iar atunci când ne aruncãm privirea peste umãr la manifestãriledesfãºurate în urmã cu douã, cinci sau opt decenii sã fim în situaþia de a nuputea recupera decât o micã parte din ceea ce a fost.

În cadrul Serviciului Judeþean Caraº-Severin al Arhivelor Naþionale nuse pãstreazã decât trei fonduri arhivistice create în întregime de structuri sportive.Pentru a creiona activitatea sportivã desfãºuratã pe raza actualului judeþ Caraº-Severin, în prima jumãtate a secolului XX, a fost nevoie sã recurg la informaþiiidentificate în fonduri precum: Primãria oraºului Caransebeº, Pretura PlaseiCaransebeº, Pretura Plasei Teregova, Pretura Plasei Bozovici, Uzinele de Fierºi Domeniile din Reºiþa, Tribunalul Caransebeº-firme sociale ºi individuale sauTribunalul Caraº-Oraviþa-firme sociale ºi individuale. Deºi am pornit în acestdemers cu speranþe reduse, fiind convins cã nu voi identifica prea multe lucruri,documentele care se referã la activitatea sportivã permit reconstituirea, parþialãbineînþeles, a unei vieþi sportive bogate în mediul urban sau incipiente în celrural.

Cursele automobilistice traversau ºi zona Banatului în circuitele lor. Unastfel de concurs, intitulat Concursul de turism automobil al Banatului, s-aderulat între 15-22 septembrie 1923 pe traseul: Timiºoara-Arad-Simeria-Haþeg-

* Serviciul Judeþean Caraº-Severin al Arhivelor Naþionale, Caransebeº, str. ªesul Roºu, nr.12, ovidiu_rl@yahoo.com

Caransebeº-Lugoj-Reºiþa-Anina-Oraviþa-Moldova Nouã-Bãile Herculane-Timiºoara. La cursã participa Prinþul moºtenitor Carol, ultima zi desfãºurându-se în prezenþa regelui ºi a reginei1.

În 1924, între 2 ºi 8 iunie, a avut loc al treilea concurs automobilisticorganizat de A.C.R.R. cu sprijinul A.C. Regionala Cluj ºi Banat Criºana. Peteritoriul Banatului, concurenþii treceau prin localitãþile Bãuþarul de Sus-Bãuþarulde Jos-Marga-Vama Marga-Ohaba Bistra-Glimboca-Obreja-Iaz-Caransebeº-Buchin-Petroºniþa-Sadova Veche-Ameniº-Domaºnea-Cornea-Plugova-Mehadia-Bãile Herculane în 7 iunie ºi prin Bãile Herculane-Bârza-Corniºoara-Jupalnic-Orºova, spre Turnu Severin ºi Bucureºti, în 8 iunie. Important demenþionat este faptul cã în perioada anterioarã concursului pãrþile cu problemeale ºoselelelor, pe care urmau sã le parcurgã concurenþii, trebuia sã fie reparate,prin comune animalele ºi copiii nu trebuia lãsaþi nesupravegheaþi, vehiculeletrebuia sã þinã dreapta iar la intersecþii trebuia instalate „tãblii mari” pentru aindica drumul2. Prefectura judeþului Severin, într-o adresã înaintatã Primãrieioraºului Caransebeº, arãta cã Automobil Clubul Român Bucureºti mulþumeapentru primirea de care concurenþii au avut parte: „Entuziasmul cu care au fostîntâmpinaþi concurenþii ºi manifestãrile de simpatie, ce l-i s-au arãtat au fost ocompensaþie binemeritatã pentru a-i stimula în lungul ºi anevoiosul concurs”3.

A patra ediþie a concursului amintit a avut loc între 1 ºi 7 iunie 1925. Laaceasta au participat A.S.R. Principele Carol, A.S.R. Principele Nicolae ºireprezentanþi ai mai multor case regale strãine, traseul însumând 2.300 km4.Prin judeþul Caraº Severin concurenþii urmau sã treacã în: 5 iunie: Dobra-Fãget-Lugoj-Bocºa-Reºiþa, 6 iunie, zi de odihnã la Reºiþa ºi 7 iunie: Reºiþa-Bocºa-Lugoj-Caransebeº-Vama Marga-Haþeg. Pe lângã mãsurile amintite ºi la concursuldin anul precedent, în ziua respectivã trebuia sã fie interzisã circulaþiaautovehiculelor, locuitorilor sã li se aducã la cunoºtinþã sã iasã mai de dimineaþãla câmp, strãzile din comune sã fie mãturate ºi împodobite cu covoare, iar înintersecþiile în care nu erau instalate tãblii mari, care sã indice direcþia, sã fierepartizatã o persoanã în acest scop. Pretura Fãget, la Coºaviþa, construia un

1 Serviciul Judeþean Caraº-Severin al Arhivelor Naþionale (în continuare S.J.A.N. Caraº-Severin), Fondul Primãria oraºului Caransebeº, inventarul 64, dosarul 36/1923, f. 1.2 Idem, Fondul Primãria oraºul Caransebeº, inventarul 64, dosarul 37/1924, f.3.3 Ibidem, f. 1.4 S.J.A.N. Caraº-Severin, Fondul Primãria oraºul Caransebeº, inventarul 64, dosarul 35/1923-1925, f. 12.

414

arc cu inscripþia „Bine aþi venit”, iar pretorele, împreunã cu populaþia, aºteptasosirea automobilelor5. În Caransebeº, 24 de muncitori repartizaþi de primãriese ocupau de înfrumuseþarea strãzilor Ardealului ºi Lugojului6, primire oficialãnu era organizatã, însã publicul îi întâmpina pe concurenþi la pavilionul militar,la arcul de triumf ridicat cu aceastã ocazie7.

Pescuitul sportiv erau practicat în apele din zonã. În Caransebeº îºidesfãºura activitatea Societatea Sportivã a Pescarilor „Pãstrãvul”, care obþinuserecunoaºterea personalitãþii juridice din partea Tribunalului Caransebeº în anul19258. În anul 1939 membrii în comitet erau: Alexandru Buþiu, DimitrieRadulovici, Ioachim Boncea, Iosif Kopp, Iosif Sauer, Moise Nimu, NicolaeBathbauer, Nicolae Corneanu, Gheorghe Lãzãroni, Alexandru Hubeanu ºi IonNegria, iar cenzori: Teodor Savescu, Hugo Wehry ºi Moise Trica.

Scopul societãþii era:- de a întreþine ºi rãspândi în opinia publicã un curent pentru apãrarea

peºtilor, repopularea râurilor de ºes ºi dezvoltarea unui pescuit sportiv raþional;- de a respecta legile ºi regulamentele pentru pescuitul în râurile de ºes;- de a repopula râurile de ºes cu puiet ºi reproducãtori adaptaþi condiþiilor

de viaþã din râul respectiv ºi de a micºora numãrul speciilor rãpitoare de peºti;- de a respecta cu stricteþe mãsurile de interzicere a pescuitului pe o

perioadã mai îndelungatã pentru porþiunile de râuri sãrãcite de peºti;- de a respecta ca în canalele construite în interesul navigaþiei, sã nu se

pescuiascã cu instrumente fixe, ci doar cu undiþa ºi chipcelul, pentru a nuîmpiedica navigaþia ºi a nu duce la conflicte între autoritãþi;

- de a înfiinþa eleºtee proprii pentru fecundarea ouãlor ºi creºterea puilorde peºti necesari repopulãrii râurilor de ºes9.

În apele de pe domeniile Uzinelor ºi Domeniilor de Fier din Reºiþapescuitul era practicat în conformitate cu Instrucþiunile pentru pescuitul înapele de terenurile Societãþii U.D.R. ºi îndrumãrile pentru personalul însãrcinatcu paza pescuitului ºi prãsirea peºtilor.

5 Ibidem, f. 20.6 Ibidem, f. 14.7 Ibidem, f. 15.8 S.J.A.N. Caraº-Severin, Fondul Primãria oraºul Caransebeº, inventarul 64, dosarul 42/1929, f.4 ºi dosarul 16/1924, f.3.9 Idem, Fondul Tribunalul Caransebeº-firme sociale ºi individuale, dosarul 15/1924, f. 18-19.

415

Dreptul de pescuit în toate apele curgãtoare, stãtãtoare ºi închise (iazuriartificiale) aflate pe domeniile U.D.R. aparþinea exclusiv societãþii, în baza art.7 din Legea asupra pescuitului din anul 1896. Acesta era, în general interzis,totuºi, cu aprobarea specialã a Direcþiei Silvice ºi Domeniale, pescuitul erapermis, pentru societãþile organizate ºi pentru persoanele fizice, în zonele ºi înperioadele stabilite10.

La nivelul anului 1928, zonele de pescuit erau delimitate dupã cumurmeazã: în Regiunea silvicã Oraviþa: Valea Matra, Valea Lisava ºi Râul Nera,în Regiunea silvicã Reºiþa: Râul Caraº, sectorul IV, de la trei mori, pânã înhotarul localitãþii Gârliºte ºi Râul Caraº, sectorul V, pe teritoriul localitãþiiGârliºte, iar în Regiunea silvicã Bocºa, Valea Anina ºi Lacul Mare Dognecea.În aceste ape se gãseau: mreana - barbus fluviatilis, crapul - cyprinus carpio,pãstrãvul american - salmo iridens, babuºca - scandynus erytrophtalmus,porcoiul - gobio vulgaris, craietele - proximus laevis, grindelul - cobitisbarbatula, lateaþa - rhodeus amarus, racii - astacus fluviatilis ºi leptodactylus,peºtii albi - abramis vimba ºi scobarii - condrostoma nasus.

Cele mai populate ape erau: Valea Anina ºi râurile Caraº ºi Nera. Raciiputeau fi pescuiþi doar în Valea Matra ºi în Valea Liºava, iar în Lacul MareDognecea doar mreana11.

Erau interzise:- distrugerea icrelor ºi pescuitul peºtiºorilor. Prinderea peºtilor mici

putea fi fãcutã doar în mod excepþional, pentru scopuri legate de înmulþire;- pescuitul cu dinamita ºi alte materiale explozibile, cu var nestins sau

cu buruieni otrãvitoare;- pescuitul cu vârºii sau cel din timpul nopþii;- secarea-rãstocitul apelor curgãtoare ºi scurgerea sau abaterea lor pentru

a pescui;În zonele de reproducere erau interzise: pescuitul, scãldatul, prinderea

broaºtelor, scoaterea pietriºului sau lãsarea porcilor, a gâºtelor sau a raþelor sãintre în apã12.

10 Idem, Fondul Uzinele de Fier ºi Domeniile din Reºiþa, dosarul 1/f.d., f. 3.11 Idem, Fondul Uzinele de Fier ºi Domeniile din Reºiþa, inventarul 1605, dosarul 11/1928,f. 2.12 Idem, Fondul Uzinele de Fier ºi Domeniile din Reºiþa, dosarul 1/f.d., f. 4.

416

În iunie 1944, Directorul general, ing. Alex. Popp, acorda un permisspecial Directorului Minelor U.D.R., inginerul V. Poboran, pentru a pescui peºtiºi raci în apele U.D.R. în anul 194413.

Dreptul de pescuit era arendat de cãtre proprietar pentru o perioadãmai lungã sau mai scurtã de timp. În continuare voi prezenta câteva acte deacest tip. Primãria comunei Vãliug arenda dreptul de pescuit în apele comuneiOcolului Silvic Vãliug al U.D.R., pentru perioada aprilie 1933-aprilie 1943,contra sumei de 1.500 lei14, Ministerul Agriculturii ºi Domeniilor arenda fondulde pescuit Moneasca, judeþul Caraº, cuprinzând Râul Poneasca de la izvoare ºipânã la vãrsarea în Râul Miniº cu toþi afluenþii, cãtre Dr. I. Balboca, pe perioadaaprilie 1938-martie 194315. Tot Ministerul Agriculturii ºi Domeniilor arendaU.D.R.-ului fondul de pescuit Bârzava 2 ,de la Podul Poiana Beþii pânã la BarajulU.D.R., care uda terenurile comunei Vãliug16 ºi fondul de pescuit Liºava,cuprinzând acest râu, de la izvoare, cu toþi afluenþii pânã la vãrsarea în RâulCãrãºel17.

În mod cert activitatea sportivã, în cadre organizate, este legatã dedezvoltarea industriei, preponderent în mediul urban dar ºi în cel rural. Unastfel de caz este clubul de popice din Ocna de Fier, documentele demonstrândfuncþionarea acestuia între anii 1886 ºi 190218.

Un club de ºah a funcþionat în Anina ºi a avut ca scopuri: cultivarea ºirãspândirea jocului de ºah în mase, organizarea ºi participarea la manifestãriºahiste precum: simultane, concursuri locale sau campionate, sau introducereaacestui joc în ºcoli ºi la sate. Ca mijloace pentru îndeplinirea misiunii erauamintite: mijloacele bãneºti-taxe de înscriere, cotizaþii, donaþii sau subvenþii,colaborarea în scop cultural, educativ ºi românesc cu instituþii publice, privateºi cu asociaþii culturale, organizarea de serbãri sau manifestãri publice cu caracterºahist, colaborarea strânsã cu Federaþia Românã de ªah ºi organizarea deconcursuri pentru cultul frumosului în ºah19.

13 Idem, Fondul Uzinele de Fier ºi Domeniile din Reºiþa, inventarul 1605, dosarul 46/f.d., f.3.14 Idem, Fondul Uzinele de Fier ºi Domeniile din Reºiþa, inventarul 217, dosarul 2/1925, f.40.15 Ibidem, f. 44-46.16 Ibidem, f. 54.17 Ibidem, f. 58.18 S.J.A.N. Caraº-Severin, Fondul Uzinele de Fier ºi Domeniile din Reºiþa,inventarul 1092,dosarul 1/1886-1902, f. 1.19 Idem, Fondul Uzinele de Fier ºi Domeniile din Reºiþa, dosarul 20/1936, f. 29.

417

În Orºova ºi-a desfãºurat activitatea Reuniunea Civilã de Tir, care adobândit personalitatea juridicã prin decizia Ministerului de Interne Ungar nr.69.368/9.08.1895. La sfârºitul anului 1923 în cadrul reuniunii îºi desfãºuraactivitatea de tragere la þintã un numãr de 88 membri. Aceasta deþinea o puºcãde tragere pentru tir, suma de 6.010,02 lei, douã terenuri de 1.600, respectiv600 stânjeni, ºi casa de la nr. 448 cu poligonul de tir, toate în valoare totalã de96.510 lei.

În Consiliul de administraþie intrau: prim-maestru de tir - FranciscFreyler, farmacist în Orºova, înlocuitorul sãu - pretorul Ioan Bãiaº, Orºova, Imaestru de tir - Ioan Rusz comerciant, Orºova, II maestru de tir - AdalbertHandl-comerciant Orºova, secretar – Gheorghe Crãciun-profesor, Orºova, casier- Eugen Bercovici-comerciant, Orºova, supraveghetori: Constantin Iliiescu-taxator vamal, Mauriþiu Nobel-comerciant, Francisc Handl-director de bancã,administrator - Iuliu Svoboda-arhitect, jurisconsult - dr. Carol Seemayer-avocat,medic - dr. Teodor Schwartz-medic de circumscripþie.

De-a lungul timpului membrii reuniunii au participat la concursurilezonale, unde au obþinut rezultate merituoase; important de menþionat este faptulcã dotãrile acesteia au fost puse la dispoziþia elevilor de la ºcolile din Orºova.Datoritã dimensiunii mari a ternului deþinut, o parte a acestuia a fost închiriatarmatei, încã înaintea anului 1918, autoritãþile militare austro-ungare amenajândacolo un poligon20.

Clubul Sportiv Dunãrea din Orºova, în anul 1931 fãcea demersuri pelângã Tribunalul Caransebeº pentru obþinerea statutului de persoanã juridicã21.

În anul 1924 în Topleþ îºi desfãºura activitatea, sub culorile galben-albastru, Clubul Sportiv Iorgovan, care avea ca scop exerciþiul corpului. Încategoria membrilor ordinari intra orice angajat al Firmei Schramm Hüttl ºiSchmidt S.P.A. Topleþ precum ºi rudeniile acestora22. Comitetul de conducereal clubului, ales în anul 1926, era format din Ludwig Francisc preºedinte, BlidariuGheorghe vicepreºedinte, Ferenþi Richard casier, Ladmann Anton secretar, FerleEngelbert guard de club, Gahl Josif, Blesz Victor, Mehrbrot Albrecht ºi Vuiaªtefan membri23. Bilanþul pentru anul 1924 cuprindea 14.557 lei atât la venituri,

20 Idem, Fondul Tribunalul Caransebeº-firme sociale ºi individuale, dosarul 36/1924, f. 32.21 Idem, Fondul Tribunalul Caransebeº-firme sociale ºi individuale, dosarul 5/1931, f. 4.22 Idem, Fondul Tribunalul Caransebeº-firme sociale ºi individuale, dosarul 49/1924, f. 21.23 Ibidem, f. 23.

418

cât ºi la cheltuieli. Veniturile erau provenite din sponsorizarea Firmei SchrammHüttl ºi Schmidt S.P.A. Topleþ, taxele lunare sau beneficiile obþinute la serate,iar cheltuielile includeau sumele pentru echipamente, organizarea competiþiilorsau achiziþionarea articolelor sportive24.

În Ferdinand, actualul oraº Oþelu Roºu, a luat fiinþã, în anul 1920, ClubulSportiv Ferdinand. Acesta funcþiona în baza statutelor sportive, nu primeasubvenþii, iar veniturile erau obþinute din cotizaþiile membrilor ºi din taxeleîncasate la manifestãrile sportive. Scopul acestuia era educarea sportivã atineretului în domeniul fotbalului ºi al atletismului25.

Între 13 ºi 14 septembrie 1930 era sãrbãtorit jubileul prilejuit deîmplinirea a 10 ani de funcþionare a clubului. În prima zi programul cuprindea oretragere cu torþe, lupte ºi apoi o petrecere în Localul Toth. A doua zi, trezireaera datã pe fond muzical la ora 5,30, apoi era oficiat un Te-Deum la 8,30,adunarea generalã festivã în „casinoul” uzinei la 9,15, plecarea spre câmpul desport, unde aveau loc lupte atletice ºi un concert, la 11. Dupã amiaza eraprogramat un meci de fotball între echipele Caransebeº-Ferdinand ºi apoi TurnuSeverin-Ferdinand26.

În 1932, în Ferdinand funcþiona Societatea Sportivã Bistra, care aveaculorile reprezentative albastru-galben, avea ca scop practicarea sporturilorpentru dezvoltarea fizicã a membrilor ºi întreþinea legãturi ºi organiza concursurinumai cu grupãrile afiliate la federaþiile fãcând parte din U.F.S.R.27

Tot în Ferdinand a luat fiinþã, în 05.11.1932, Societatea SportivãMetalosport, a cãrei activitate sportivã a fost aprobatã de Societatea Românãde Fotball în 15.07.1941. În anul 1945 era condusã de cãtre directorul uzinei,d-l. Lucaci, ca preºedinte ºi avea secþii de sport, fotball, tenis ºi volei28.

Miºcarea sportivã era influenþatã de evoluþia vieþii politice. Astfel, cuocazia Zilei tineretului, organizatã la 8 iunie 1936, toate unitãþile de strãjeri,cercetaºi, ºoimi, arcaºi, societãþile culturale ºi sportive recunoscute de O.E.T.R.,în frunte cu conducãtorii respectivi, trebuia sã se gãseascã în formaþiune derevistã29.

24 Ibidem, f. 30.25 S.J.A.N. Caraº-Severin , Fondul Pretura Plasei Caransebeº, dosarul 24/1930, f. 8.26 Idem, Fondul Pretura Plasei Caransebeº, dosarul 27/1930, f. 24-25.27 Idem, Fondul Tribunalul Caransebeº-firme sociale ºi individuale, dosarul 5/1932, f. 24.28 Idem, Fondul Pretura Plasei Caransebeº, dosarul 16/1945-1946, f. 55.29 Idem, Fondul Pretura Plasei Caransebeº, dosarul 36/1936, f. 6.

419

În 8 iunie 1938, Ziua Sporturilor urma sã fie sãrbãtoritã în mod organizat,conform directivelor Strãjii Þãrii, în prezenþa autoritãþilor statului, areprezentanþilor Strãjii Þãrii ºi a tuturor conducãtorilor sportivi din localitatearespectivã. Manifestarea urma sã se desfãºoare pe stadionul sportiv sau pe unuldin terenurile de sport. Programul începea cu o cuvântare rostitã de unconducãtor sportiv, în care se sublinia importanþa Zilei Sporturilor, ca manifestarede disciplinã ºi educaþie obºteascã ºi ca un omagiu adus conducãtorului þãrii.„Capul autoritãþii va rãspunde într-o scurtã cuvântare, care se va termina printr-un omagiu la adresa M.S. Regelui. DEFILAREA, Programul se va continua cuo defilare a tuturor sportivilor îmbrãcaþi în costumele respective ale sportuluipe care-l reprezintã”. Defilarea se fãcea pe sporturi, fiecare club fiind precedatde o pancartã purtatã de doi tineri strãjeri sau sportivi. În cadrul defilãrii ordineaera urmãtoarea: muzica militarã, fanfarele sau gorniºtii, drapelele asociaþiilorsportive, conducãtorii sportivi în funcþie de grade ºi importanþã, comitetele deconducere ale regiunilor, districtelor, asociaþiilor sportive ºi în final sportivii.Manifestarea avea în încheiere demonstraþii sportive. Se preciza cã: „se vor luamãsurile cele mai întinse pentru ca serbarea sã se petreacã într-o ordine perfectã,dându-se un caracter înãlþãtor de manifestare obºteascã pentru Omagierea M.S.Regelui, mare iniþiator ºi promotor al miºcãrii tineretului sportiv”30.

Evoluþia rãzboiului a influenþat organizarea manifestãrilor sportive.Astfel, în martie, un ordin al Ministerului Afacerilor Interne preciza cã acesteaputeau avea loc, însã dacã nu se desfãºurau în ordine sau dacã se transformauîn manifestaþii de altã naturã, societãþile respective vor primi un avertisment,apoi o amendã ºi în final vor fi închise. În perioada respectivã erau în plinãdesfãºurare competiþiile de football31. În august 1941 toate manifestaþiile sportive,inclusiv cursele de cai, fuseserã interzise pânã la noi ordine32.

Federaþia Societãþilor de Sport din România, înfiinþatã la 1 decembrie1912, avându-i ca preºedinte pe Regele Ferdinand I al României ºi ca secretarpe A.S.R. principele Carol, solicita Primãriei oraºului Caransebeº, în anul 1925,un ajutor financiar necesar participãrii echipei României la Cupa þãrilor latine,competiþie destinatã jocului de football, care se desfãºura la Paris începând cudata de 3 iunie. Primãria a aprobat suma de 500 de lei pentru aceasta, mai ales

30 Idem, Fondul Pretura Plasei Caransebeº, dosarul 32/1938, f. 7.31 Idem, Fondul Pretura Plasei Caransebeº, dosarul 24/1941, f. 2.32 Idem, Fondul Pretura Plasei Bozovici, dosarul 66/1941, f. 1.

420

cã scopul declarat era de „a permite reprezentanþilor sportivi de aceiaºi originesã ia contact între ei ºi cunoscându-se mai bine sã se uneascã sufleteºte”33.

Un nou ajutor financiar era solicitat în anul 1927, arãtându-se cãFederaþia Societãþilor de Sport din România avea în directa supraveghere 325societãþi sportive în întregul regat ºi cã „a reuºit cu timpul sã organizeze temeinicºi sã controleze în mod eficace întreaga miºcare sportivã din þarã pornitã dinimboldul iniþiativei private ºi ea deþine azi un contact strâns cu organizaþiilesimilare din strãinãtate ºi cu organizaþiile superioare de îndrumare ºi coordonarecari sunt Federaþiile Sportive Internaþionale”. Federaþia era afiliatã la federaþiileinternaþionale de atletism, ciclism, scrimã, fotball asociaþie, hockey pe gheaþã,tenis, nataþie, haltere, sky, tir, bobsleigh ºi tobogganning34.

Federaþia Societãþilor de Sport din România a hotãrât ca nicio echipãde sport strãinã sã nu poatã fi adusã în þarã de organele subordonate federaþiei- asociaþii sau societãþi sportive afiliate -, fãrã aprobarea federaþiei, pentru motivulcã „societãþile sportive strãine pe lângã scopul pur sportiv întreprind ºi acþiunidãunãtoare intereselor ºi siguranþei statului”35.

Subvenþii solicita de la Primãria oraºului Caransebeº ºi Oficiul Naþionalde Educaþie Fizicã ºi Sport pentru anii 192636, 192737 sau 192838. Se arãta cãacesta se îngrijea de pregãtirea conducãtorilor sportivi. A înfiinþat un institutuniversitar prevãzut cu instalaþii pentru practicarea tuturor exerciþiilor degimnasticã, jocuri sau sporturi. „Dintre acestea arena sportivã este o podoabãºi un model clasic pentru practicarea în cele mai bune condiþii de higienã ºitehnicã a exerciþiilor în aer liber. Am început organizarea laboratoarelor dechimie, radiologie, fizioterapie, iar rezultatele practice au început deja sã searate. Anul acesta prima promoþie de licenþiaþi în educaþie fizicã, dupã patru aniau pãrãsit bãncile instituþiei noastre”39.

În martie 1943, Prefectura judeþului Severin înºtiinþa preturile plaselordespre terenurile de tir ºi sport rezervate în circa 3.500 de sate pentru fostulOficiul Naþional de Educaþie Fizicã ºi Sport, conform art. 21 din Legea Educaþiei

33 Idem, Fondul Primãria oraºul Caransebeº, inventarul 64, dosarul 35/1925, f. 2.34 Idem, Fondul Primãria oraºul Caransebeº, inventarul 64, dosarul 41/1927, f. 6-6v.35 Idem, Fondul Primãria oraºul Caransebeº, inventarul 64, dosarul 50/1926, f. 6.36 Idem, Fondul Primãria oraºul Caransebeº, inventarul 64, dosarul 35/1925, f. 1.37 Idem, Fondul Primãria oraºul Caransebeº, inventarul 64, dosarul 41/1927, f. 40-41.38 Ibidem, f. 1.39 Ibidem, f. 2.

421

Fizice din 17 iunie 1925. Acestea trebuia sã intre în proprietatea ºi în folosinþaoficiului, prin încheierea de procese verbale de punere în posesie, între ingineriiagronomi ºi ºefii de ocoale ca predãtori ºi primarii din comunele respective caprimitori, reprezentând O.N.E.F.-ul. Ulterior, terenurile au fost trecute înfolosinþa Strãjii Þãrii, apoi la organizaþiile legionare. Deºi trecuserã douã deceniide când punerea în posesie trebuia sã fie terminatã, la nivelul þãrii doar 10% dincazuri erau clarificate40.

În martie 1943 nu fuseserã încheiate procese verbale de punere în posesiepentru terenurile de tir ºi sport din urmãtoarele localitãþi: Jupa-2 iugãre,Lãpuºnic-2 iugãre, Maciova-1 iugãr, Mâtnicu Mare-2 iugãre, Rugi-1 iugãr,Sacu-3,75 iugãre, Sãlbãgelul Nou-1 iugãr, Valeaboului-2 iugãre, Zãgujeni-1,574iugãre, Zorlencior-2 iugãre, Zgribeºti-2 iugãre ºi Vama Marga-3 iugãre41.

Fotbalul era practicat ºi de bãnãþenii aflaþi la studii în Bucureºti. Despreaceste manifestãri se preciza: „...am definitivat organizarea unei echipe sportive,care sã întruchipeze bãrbãþia, vigurozitatea ºi tehnica bãnãþeanului în sportulFootbal. Dacã posibilitãþile de manifestare nu le-am avut la îndemânã încercãridin partea Comitetului, în înþelegere cu echipa sportivã, nu au lipsit. BanatulUniversitar Bucureºtean B.U.B. ºi-a arãtat culorile tradiþionale pe arenaRomcomit ºi I.S.E”42.

Organizarea fotbalului în mediul rural este legatã de circulara F.R.F.A.Comisia de foot-ball rural, nr. 1.127/3 mai 1940, transmisã de Prefectura judeþuluiSeverin cãtre preturile plaselor. „Îndemnul pe care M.S. regele Carol al II-lea îldã continuu pentru redresarea naþiunii din punct de vedere moral, intelectual ºifizic, ne-a întãrit ºi mai mult munca ce depunem pe tãrâmul dezvoltãrii armonicedintre spirit ºi fizic, în aplicarea integralã a devizei noastre Sportul peste tot ºipentru toþi. Pe baza Înaltei Dorinþi ºi în cadrul programului general de activitatepe care U.F.S.R. îl are ºi care ºi-a gãsit aprobarea la organul superior deîndrumare Straja Þãrii Federaþia Românã de Fotball Asociaþie a trecut la aplicareaprimului sãu deziderat: Difuzarea în rândul maselor rurale a sportului de fotballasociaþie. Acest minunat joc pune la contribuþie toate calitãþile fizice, intelectualeºi morale ale individului, dezvoltându-le ºi închegându-le într-un tot armonic,cimentând astfel spiritul de asociaþie ºi de prietenie. El este dovedit astãzi ca cel

40 S.J.A.N. Caraº-Severin, Fondul Pretura Plasei Caransebeº, dosarul 23/1943-1944, f. 10.41 Ibidem, f. 5.42 S.J.A.N. Caraº-Severin , Fondul Cercul Academic Bãnãþean, dosarul 2/1932, f. 2.

422

mai prielnic mijloc de educare a tineretului ce va folosi în mod inteligent timpulsãu liber ºi mai ales mediul rural - ferindu-l în acest mod de influenþa vãtãmãtoareindividului ºi colectivitãþii. În funcþie de aceste idei cãlãuzitoare am pãºit cuîncredere la organizarea acestui sport ºi în mediul rural, sperând a-i da aceiaºistrãlucire de care se bucurã în mediul urban”.

Pentru punerea în aplicare a celor mai sus arãtate se prognoza înfiinþareaîn fiecare reºedinþã de judeþ a unei Comisii Judeþene a Sportului Rural ºi a unorsubcomisii în fiecare reºedinþã de plasã, care sã punã bazele acestui sport lasate. La nivel judeþean, din comisie urma sã facã parte prefectul, ca preºedinte,comandantul Pregãtirii Premilitare, inspectorul ºcolar ºi reprezentantul StrãjiiÞãrii, ca membri. La nivel de plasã, comisiile urmau sã cuprindã: pretorul capreºedinte, comandantul Strãjii Þãrii, comandantul Pregãtirii Premilitare ºi încãdoi membri propuºi de preºedinte43.

În 1 iunie 1940, la nivelul judeþului Severin erau constituite urmãtoarelecomisii pentru organizarea sportului în mediul rural: Comisia judeþeanã formatãdin preºedinte Colonel î.r. Panait Boitan, prefectul judeþului Severin, membri:Lt. Col. Teodor Cernãu, comandantul Subinspectoratului Pregãtire Premilitarã,Lt. Col. Gheorghe Cartianu, comandantul Legiunii de Strãjeri Caraº Severin,inspector ºcolar judeþean ªtefan Stoicãnescu, profesor Vasile Popescu,comandantul Legiunii de Strãjeri ºi secretar Aurel Maier, funcþionar la prefecturajudeþului; Comisia Plasei Teregova: preºedinte Gaºpar Ioan, pretor, membri:Bãcilã Ioan, director ºcolar, Borþun Mihail, notar, Gheorghiu Aschil, judecãtorºef ºi Bãcilã Gheorghe, avocat; Comisia Plasei Caransebeº: dr. Valeriu Meda,pretor, membri: Gheorghe Neamþu, directorul ªcolii Normale ºi comandant alstrãjerilor, Liviu Vuia, avocat ºi comandant al Subcentrului Pregãtire Premilitarã,dr. Isac Rãdulescu, avocat, preºedinte al Clubului Turistic Bãnãþean ºi LucaJurcovici, funcþionar la Primãria oraºului Caransebeº, Comisia Plasei Orºova:preºedinte Victor Ioviþia, pretor, membri: profesorul Dãnilã Laitin, comandantal strãjerilor, Ing. Damºescu Nicolae, comandantul Pregãtirii Premilitare, JebediaIoan, directorul Casei Cercuale ºi profesorul Crãciun Gheorghe ºi Comisia PlaseiSacul, preºedinte Dr. Ioan Faur, pretor, membri: Biriº Dãnilã, comandantulstrãjerilor, Andrei Liviu, comandantul Pregãtirii Premilitare, Soceneanþ Vasile,preot ºi Verca Silviu, notar. La propunerea profesorului Drinca, la nivel judeþean

43 Idem, Fondul Pretura Plasei Caransebeº, dosarul 25/1940, f. 10.

423

s-a luat hotãrârea sã se solicite Federaþiei Române de Footbal Asociaþie numireaîn comisii a prim medicului judeþean, respectiv a medicilor de plasã.

Încã de la început comisia judeþeanã a constatat cã se joacã fotbal înurmãtoarele comune: Teregova teren bun, Cornea teren bun, Slatina Timiº terenbun, Ferdinand teren foarte bun, ªviniþa teren bun, Eºelniþa teren bun, Topleþteren foarte bun, ºi Sacu teren bun44.

În Slatina Timiº, Clubul Sportiv Crivina organiza o petrecere cu dans încârciuma din Sadova Veche, în 28 iulie 1933, fondurile obþinute urmând sã fieutilizate pentru procurarea echipamentelor sportive45.

Pe raza Preturii Plasei Teregova, în anul 1940, se juca fotbal în comuneleCornea, Slatina Timiº ºi Teregova, jucãtorii având echipamentul complet46.

În cadrul programului Sportul peste tot ºi pentru toþi, pe raza PreturiiPlasei Caransebeº, în 1940, situaþia era urmãtoarea: se juca fotball duminica ºiîn sãrbãtori în Buchin ºi Prisian de cãtre amatori, nu de cãtre echipe organizateºi exista posibilitatea de a se juca în Petroºniþa ºi în Bucoºniþa47. De asemenea,se juca fotball în Cârpa ºi în Vãliºoara, dar nu exista posibilitatea de a se înfiinþaechipe în Bolvaºniþa ºi în Vârciorova48. În Ferdinand, fotbalul se practica înmod organizat, era încurajat ºi susþinut de Uzina Ferdinad, iar la competiþiileorganizate aproape în fiecare duminecã ºi de sãrbãtori participa o bunã parte apopulaþiei localitãþii. În Zãvoi, învãþãtorul Nicolae Olariu, concentrat în anul1940, organizase o echipã de fotball formatã numai din copii de þãrani „ºi amputut constata cã bãieþii jucau fotball cu multã plãcere”49. Fotbalul nu se practicaîn notariatele cercuale Caransebeºul Nou50, Borlova51 sau Obreja52.

În Pretura Plasei Bozovici, în 1940, se juca fotball în Bozovici ºi înLãpuºnicul Mare53. Acest sport nu se practica în notariatele cercuale Prilipeþ54,

44 Ibidem, f. 12-12v.45 S.J.A.N. Caraº-Severin, Fondul Pretura Plasei Caransebeº, dosarul 15/1933, f. 2.46 Idem, Fondul Pretura Plasei Teregova, dosarul 55/1940, f. 4.47 Idem, Fondul Pretura Plasei Caransebeº, dosarul 25/1940, f. 1.48 Ibidem, f. 2.49 Ibidem, f. 3.50 Ibidem, f. 5.51 Ibidem, f. 6.52 Ibidem, f. 7.53 S.J.A.N. Caraº-Severin, Fondul Pretura Plasei Bozovici, dosar 91/1940, f. 154 Ibidem, f. 7.

424

Dalboºeþ55, Rudãria56 sau Prigor57. În Notariatul Bãnia se arãta cã nu au fostînfiinþate echipe de fotball datoritã faptului cã nu existã instructori de fotball,iar tineretul în zilele libere sau de sãrbãtori era ocupat cu strãjeria sau cupregãtirea premilitarã58.

În februarie 1944, Prefectura judeþului Caraº înºtiinþa Pretura PlaseiBozovici cã trebuie sã organizeze o asociaþie sportivã în comuna de reºedinþã aplãºii, cu mai multe secþii sportive: sky, bob, patinaj, fotball, voley ball, atletism,tenis, înot sau canotaj ºi sã înfiinþeze un teren sportiv59. În adresa de rãspuns,pretura preciza cã asociaþia era deja înfiinþatã, iar terenul amenajat60.

În încheiere, precizez cã activitatea sportivã în arealul judeþelor Caraººi Severin a avut o specificitate aparte, determinatã de evoluþia economicã ºi desituarea localitãþii respective în mediul urban sau în cel rural. De asemenea,trebuie scos în evidenþã faptul cã doar o parte a manifestãrilor sportive poate fireconstituitã în baza materialelor de arhivã, din fericire pãstrându-se informaþiireferitoare la turism ºi la promovarea acestuia prin oficiile locale de turism, labogata activitate sportivã desfãºuratã în cadrul societãþilor sportive înfiinþate încadrul Uzinelor de Fier ºi Domeniile din Reºiþa sau la cluburile care au funcþionatîn Caransebeº: Clubul Ciclist Înainte, Clubul Ercule ºi mai apoi Grãnicerul, daraceasta într-un material viitor.

55 Ibidem, f. 556 Ibidem, f. 4.57 Ibidem, f. 2.58 Ibidem, f. 3.59 S.J.A.N. Caraº-Severin, Fondul Pretura Plasei Bozovici, dosar 91/1944, f. 2.60 Ibidem, f. 2.

425

L’ACTIVITÉ SPORTIVE DANS LES DÉPARTEMENTSDE CARAª ET DE SEVERIN DANS LA PREMIÈRE MOITIÉ

DU XX-e SIÈCLE

Résumé

L’activité sportive constitue, de nos jours, une composante importantede la vie quotidienne.

Dans le présent matériel nous avons essayé de reconstituer, à partir desdocuments d’archives, quelques aspects concernant les manifestations sportivespendant la première moitié du XX-ème siècle dans l’aréal les départements deCaraº et de Severin. Nous avons identifié des clubs et des manifestations sportivesà la fin du XIX-ème siècle – comme le club de quilles de Ocna de Fier et nousavons constaté que les sports étaient pratiqués surtout dans les milieux urbainsnotamment auprès des centres industriels. Il faut rappeler ici les clubs constituésauprès des Usines Ferdinand, des Usines de Topleþ aussi bien que des Usines deFer et des Domaines de Resiþa.

Nous nous sommes arrêtés sur les tentatives de disséminer les sports –surtout le football – dans le milieu rural tout en passant en revue l’organisationdes comités au niveau de la commune ou du département et nous avons mis enévidence les localités où ce sport était pratiqué.

En égale mesure nous avons accordé une attention accrue aux coursesautomobiles, à la pêche sportive, au tire sportif, aux jeux d’échec à toutes lesactivités sportives des clubs, aussi bien qu’à la collaboration avec la Fédérationdes Sociétés de Sport de Roumanie ou avec l’Office National d’EducationPhysique et Sportive, voire même la répartition des terrains afférents etl’influence de la vie politique sur les manifestations sportives.

A partir des aspects présentés nous avons essayé de crayonner le tableaud’une vie sportive intense dans les milieux urbains et plutôt timide dans lesmilieux ruraux ce qui vient s’ajouter au tableau complexe de l’histoire desdépartements de Caraº et de Severin dans la première moitié du XX-ème siècle.

426

NOI ASPECTE ALE ACTIVITÃÞIIPARTIDULUI NAÞIONAL-POPULAR

ÎN BANAT ÎN ANUL 1946

Radu Pãiuºan*

Cuvinte cheie: Partidul Naþional-Popular, Banat, 1946, istoricMots clé: Parti National-Populaire, Banat, 1946, historique

Partidul Naþional-Popular s-a constituit în Banat începând cu lunaianuarie 1946, activitatea de constituire începând imediat dupã înfiinþareaacestuia la nivel de þarã, prin transformarea Uniunii Patrioþilor în partid lacongresul acestuia, desfãºurat la Bucureºti în zilele de 10-12 ianuarie 19461

.În continuare, ºi în Banat P.N.P.-ul a desfãºurat o intensã activitateorganizatoricã. Acum a fost luat în dezbatere programul partidului, insistându-se asupra descentralizãrii administrative.

În intervenþia sa la o întrunire din luna februarie a organizaþiei naþional-populare din judeþul Timiº-Torontal, Pandeli Eustaþiu, consilier politic judeþeandin partea P.N.P.-ului, a insistat asupra colaborãrii tuturor partidelor democratice,colaborare care trebuia sã fie perfectã în mediul rural, ºi s-a mai pronunþatasupra problemelor care preocupã guvernul, ca: epurarea aparatului de stat2,participarea funcþionarilor publici la viaþa politicã ºi apare acum, pentru primadatã într-un discurs public al unui lider al P.N.P.-ului, care era un satelit alP.C.R.-ului, necesitatea colaborãrii cinstite a tuturor pãturilor sociale3.

* Universitatea de Vest Timiºoara, Facultatea de Litere, Istorie ºi Teologie, bd. Vasile Pârvan,nr. 4.

1 Radu Pãiuºan, Aspecte ale constituirii Partidului Naþional-Popular în Banat la începutulanului 1946, în SIB, XXXIV, 2010, p. 118-131.2 Cristina Pãiuºan, Narcis Dorin Ion, Mihai Retegan, Regimul comunist din România. Ocronologie politicã (1945-1989), Bucureºti, 2002, p. 20.3 Serviciul Judeþean Timiº al Arhivelor Naþionale (în continuare SJTAN), fond ComitetulJudeþean Timiº-Torontal al Partidului Naþional-Popular, d. 2/1946, f. 7.

Tot în aceeaºi zi, dupã-masã, a avut loc o ºedinþã restrânsã a comitetuluiorganizaþiei locale, în cadrul cãreia colonelului Teodor Dinculescu i s-aîncredinþat organizarea plãºii Ciacova4.

Relativ la adunarea naþional-popularã din 3 februarie 1946, profesorulVichente Ardelean, participant ºi el la aceasta, a declarat în ºedinþa din 5 februarie1946 a Comitetului Judeþean al P.N.P. cã întrunirea a avut un nivel politic foarteslab, mai ales prin modul de organizare, al pregãtirii, repartizãrii ºi expuneriimaterialelor de propagandã5.

Dar nu erau rezolvate nici problemele existente la nivelul organizaþieijudeþene a naþional-popularilor. Pentru a se încerca rezolvarea acestor problemea fost convocatã o ºedinþã a comitetului organizaþiei T.-T. al P.N.P. la Timiºoara,în data de 5 februarie 1946. ªedinþa a fost prezidatã de Nicolae Ionescu-Papastelatu, membru al Comitetului Central al partidului6.

În cadrul acestei ºedinþe a fost discutatã, printre alte probleme, ºi oadresã a Comitetului Judeþean Timiº-Torontal al P.N.P. cãtre MihailDragomirescu, secretarul general al P.N.P.-ului la nivel naþional. În adresã seafirma cã organizaþia naþional-popularã din judeþul Timiº-Torontal a hotãrât, încadrul ºedinþei din 5 februarie, ca sã nu se renunþe – sub niciun motiv – la postulde prefect al judeþului, în principal pentru motivul cã postul respectiv a fãcutparte din lotul organizaþiei Uniunii Patrioþilor ºi, deci, revenea de drept urmaºuluiacesteia – P.N.P.-ul. În al doilea rând, se menþiona în adresã faptul cã P.N.P.-ul,ca partid nou-înfiinþat, avea nevoie sã obþinã influenþã în administraþia judeþeanã,unde se afirma cã reacþiunea, adicã partidele istorice, era foarte puternicã, iarpopulaþia era împãrþitã din punct de vedere politic.

Se mai remarca, în adresã, cã existau ºi unele partide politice care, deºifãceau parte din F.N.D., au început o adevãratã campanie de atacuri împotrivanaþional-popularilor ºi care nu putea fi combãtutã cu eficacitate decât dacãaveau o oarecare influenþã în administraþia judeþeanã. Naþional-popularii timiºenierau informaþi cã postul de prefect era vizat de mai multe organizaþii politicedin F.N.D., în principal de naþional-þãrãniºtii din disidenþa politicã a lui AntonAlexandrescu7. Deci, existau divergenþe ºi o concurenþã, inclusiv între partidele

4 Ibidem, f. 8.5 Ibidem, d. 3/1946, f. 17.6 Ibidem, f. 15.7 Cristina Pãiuºan, Narcis Dorin Ion, Mihai Retegan, op. cit., p. 21.

428

satelite comuniºtilor, mai ales în probleme legate de posturi în administraþie,Frontul Naþional-Democrat, cel puþin cel din judeþul Timiº-Torontal, nefiind unorganism politic unitar.

În adresã se mai arãta cã membrii Comitetului Judeþean Timiº-Torontalal P.N.P.-ului ºi delegaþii organizaþiilor locale ºi de plasã sunt de pãrere cã fãrãacest post important, adicã cel de prefect, organizaþia judeþeanã naþional-popularãnu-ºi putea lua avânt ºi nici nu-ºi putea forma nuclee în diferitele pãrþi alejudeþului. Era menþionat ºi faptul cã prefectul de atunci a fost numit din parteaUniunii Patrioþilor ºi, cu toate acestea, nu a dat concursul organizaþiei judeþenenaþional-populare, pentru cã el fãcea parte din Partidul Comunist ºi era cunoscutde toatã lumea, din oraº ºi judeþ, ca membru al acestui partid8.

În continuarea adresei, prof. dr. Mihail Dragomirescu, secretar generalal P.N.P., era rugat – pentru motivele respective – sã intervinã pe lângã ministrulde Interne, Teohari Georgescu, cãruia îi erau subordonaþi direct prefecþii dejudeþe, ca postul de prefect al judeþului Timiº-Torontal sã fie atribuit unui membrual P.N.P.-ului, care sã facã parte din organizaþia judeþeanã Timiº-Torontal aacestui partid, urmând ca persoana sa sã fie propusã de ei imediat ce vor aveaun rãspuns afirmativ de la secretarul general al partidului. Se menþioneazã cãscrisoarea respectivã a fost trimisã ºi lui Mitiþã Constantinescu, preºedinteleP.N.P.-ului.

Se solicitã, totodatã, lui Mihail Dragomirescu sã dispunã sã i se deadelegatului organizaþiei judeþene Timiº-Torontal a P.N.P.-ului, HaralambieFrâncu, material de propagandã pe care nu l-au primit încã, adicã programul,statutul, cãrþi de membru, manifeste ºi orice alt material de propagandã. Deasemenea, secretarul general al P.N.P. este rugat sã comunice comitetuluiorganizaþiei judeþene Timiº-Torontal ce formalitãþi trebuiau îndeplinite pentruca acestuia sã i se atribuie un fond de propagandã de la Ministerul de Interne9.

O altã problemã care figura pe agenda organizaþiei judeþene T.-T. aP.N.P. era gãsirea unei personalitãþi locale care sã fie preºedinte al organizaþieijudeþene a naþional-popularilor. Aceasta era cu atât mai necesar cu cât C.C. alP.N.P. solicitase acest lucru. Astfel, dupã ce a fost respinsã propunerea câtorvapersonalitãþi cu domiciliul în Timiºoara, s-a hotãrât ca persoanele ale cãror

8 SJTAN, fond Comitetul Judeþean T.-T. al P.N.P., d. 6/1946, f. 13.9 Ibidem.

429

nume sã fie comunicate de cãtre delegatul organizaþiei naþional-popularecomitetului judeþean. În final, s-a hotãrât sã se recurgã fie la dr. CornelGrofºorean10, fie la ing. Cornel Beºa11.

Este adus la cunoºtinþa Comitetului Timiº-Torontal al P.N.P.-ului ºi faptulcã ºedinþa Consiliului Economic Judeþean al F.N.D.-ului, din care fãcea parte ºidelegatul naþional-popular, dr. Karner, a fost suspendatã în aceeaºi zi de 5februarie, fiindcã delegaþii mai multor partide au participat la manifestareaorganizatã cu ocazia recunoaºterii guvernului Petru Groza de cãtre NaþiunileUnite12.

În continuarea ºedinþei, Nicolae Ionescu-Papastelatu, secretarul generalal Comitetului Judeþean Timiº-Torontal al P.N.P.-ului, a expus situaþia foartecriticã a organizaþiei judeþene a partidului din punct de vedere financiar,menþionând cã s-a ajuns pânã acolo încât nu s-au putut plãti nici salariilefuncþionarilor Comitetului Judeþean al partidului pe luna ianuarie 1946. Pentrurezolvarea acestei probleme Sebastian Weiser, secretarul cu probleme financiareal organizaþiei naþional-populare judeþene, a propus deschiderea unei liste desubscripþie, subscriindu-se primul, cu suma de 50.000 de lei. Urmându-iexemplul, dr. Eduard Karner a subscris 100.000 de lei, iar Nicolae Gãlãºanu,pe lângã faptul cã a donat ºi el 100.000 de lei, s-a angajat sã acorde masa înmod gratuit, timp de douã luni, celor doi curieri ai comitetului13.

De altfel, comitetul organizaþiei naþional-populare a judeþului Timiº-Torontal era format din: prof. Vichente Ardelean, Nicolae Ionescu-Papastelatu,funcþionar superior la C.F.R., Nicolae Arbunescu, funcþionar superior la U.D.R.ºi membru în C.C. al P.N.P., avocat Nicolae T. Ionescu, consilier municipal,col. Teodor Dinculescu, Haralambie Frâncu, comerciant, Matilda Frâncu, PandeliEustaþiu, Tiberiu Solomon, comerciant, prof. Iulian Boldur, inspectorul regionalTiberiu Cernescu, procurorul Ioan Blãnaru, membru al C.C. al P.N.P., dr.Sebastian Weiser, Desideriu Hirsch, comerciant, dr. Eduard Karner, industriaº,

10 Pentru personalitatea lui Cornel Grofºorean vezi ºi Aurel Turcuº, ªapte personalitãþibãnãþene. Contribuþii documentare, Timiºoara, 2008, p. 110-127 ºi Tiberiu Ciobanu,Istoriografia româneascã din secolul al XIX-lea ºi prima jumãtate a secolului al XX-leareferitoare la Banatul medieval, II, Timiºoara, 2010, p. 26-39.11 SJTAN, fond Comitetul Judeþean T.-T. al P.N.P., d. 3/1946, f. 16.12 Cristina Pãiuºan, Narcis Dorin Ion, Mihai Retegan, op. cit., p. 20.13 SJTAN, fond Comitetul Judeþean T.-T. al P.N.P., d. 3/1946, f. 17.

430

Anton Hollender, industriaº, Jacques Hellman, comerciant, ing. Ivan Ney,industriaº, col. Volburã Poianã-Nãsturaº, scriitor, Aurel Periat etc14.

A continuat activitatea de organizare a naþional-popularilor în teritoriuºi în judeþul Caraº. La 23 ianuarie 1946 a avut loc o mare adunare popularã aP.N.P.-ului în localul ºcolii primare din comuna Berzovia, întrunire la care auparticipat – conform relatãrii presei – un numãr impresionant de þãrani ºiintelectuali din comunã. Adunarea a fost convocatã de Ion Calea, secretarulgeneral al organizaþiei judeþene Caraº a P.N.P.-ului, care a fost însoþit – la aceastãmanifestaþie politicã - ºi de cãtre Cornel Pupezescu, inspector financiar înMinisterul Sãnãtãþii ºi de dr. Dumitru Cãrãbaºiu, medicul ºef al judeþului Caraº.

În expozeul sãu la aceastã adunare, Ion Calea arãta necesitãþile timpuluide atunci, lupta, apreciatã fãrã rost, care se dãdea între fiii þãrii noastre, fii care,în timpurile de atunci, trebuia sã fie uniþi. Referindu-se la programul P.N.P.-ului, Calea a subliniat cã este un program adecvat tuturor, întocmit în aºa fel casã apere interesele fiecãrei clase. În finalul adunãrii a fost numit secretarulorganizaþiei naþional-populare din Berzovia, Adrian Popovici, care era ºi notarulcomunal, fiind caracterizat ca un funcþionar destoinic, apreciat mult de cãtrelocuitorii comunei15.

În teorie, lucrurile pãreau sã meargã bine, dar în practicã se întâmpla cutotul altceva. Astfel, deºi se fãcea apel – de cãtre naþional-populari – sã nu sedea lupte între fiii þãrii, când era vorba de funcþii, se dãdeau lupte ºi între partidelecoalizate în F.N.D. În acest sens, tot în comuna Berzovia, din judeþul Caraº, încadrul alegerilor de primar desfãºurate în data de 3 februarie 1946, reprezentantulP.S.D.-ului a concurat cu reprezentantul P.N.P.-ului, fiind ales cu 133 de voturifaþã de 103, ale candidatului naþional-popularilor. Victoria a fost decisã de cãtremembrii P.N.Þ.-Maniu, care s-a afirmat cã au votat candidatul P.S.D.-ului.Explicaþia datã de cãtre naþional-populari acestui fapt a fost cã: ,,Este de remarcatfaptul cã P.N.P.-ul, constituit de-abia de o lunã, s-a impus pe locul doi ºi poatear fi fost pe primul loc dacã gruparea naþional-þãrãnistã, simþindu-se prea slabã,nu ar fi sprijinit reprezentantul social-democraþilor”16.

15 Ibidem, p. 3.16 Ibidem, p. 2.

14 Banatul, anul II, nr. 30, 9 februarie 1946, p. 2.

431

Explicaþia poate consta ºi în faptul cã ºi în anumite momente din perioadainterbelicã, P.N.Þ.-ul a colaborat cu P.S.D.-ul, acest lucru având loc ºi în cadrulBlocului Naþional-Democrat, constituit la 20 iunie 194417.

Aceastã colaborare între cele douã partide, cel puþin în plan local, acontinuat ºi dupã 23 august 1944, în ciuda unor îndemnuri fãcute ºi prin presãde cãtre naþional-populari ºi a curtãrii þãranilor de cãtre aceºtia.

În acest sens, într-un articol scris de cãtre unul dintre liderii organizaþieijudeþene naþional-populare din Timiº-Torontal, Nicolae Ionescu-Papastelatu,se afirma cã a început o erã nouã de politicã cinstitã ºi sãnãtoasã ºi cã P.N.P.-ula prevãzut, în programul sãu de guvernare, ca ºi alte partide democratice, capitolespeciale pentru þãrani, programul acestui partid fiind un program nou, întocmitîn lumina vremurilor noi ºi a realitãþilor româneºti18.

Tot în judeþul Caraº, în data de 2 februarie 1946 a avut loc o adunare aP.N.P.-ului în comuna Rãchitova, adunare la care au luat cuvântul: av. DumitruCiuca, Ion Calea, Ion Ludig, C. Crãiniceanu ºi dr. Ioan Þeicu, preºedinteleorganizaþiei judeþene a partidului. În cadrul adunãrii se afirma în presã cã:,,Asistenþa a fãcut o frumoasã manifestaþie de simpatie doctorului Ioan Þeicu,o binecunoscutã personalitate a Caraºului”19.

Activitatea politicã a naþional-popularilor se desfãºura cu intensitate ºiîn judeþul Timiº-Torontal. La 29 ianuarie 1946 organizaþia naþional-popularãdin comuna Ivanda solicita ca delegatul sãu, Milan Caici, sã fie numit membruîn Consiliul Politic al comunei20. La fel a fãcut, în data de 7 februarie 1946, ºiorganizaþia naþional-popularã din comuna Ciacova21. La Sânnicolau Mare,delegatul organizaþiei locale naþional-populare, dr. A. David, a participat îndata de 2 februarie la ºedinþa consiliului local al comunei22.

Au fost trimise, în continuare, organizaþiilor naþional-populare judeþene,circulare ale organizaþiei centrale din Bucureºti. O astfel de circularã a fost ºicea din 7 februarie 1946, în care se sublinia faptul cã, prin rezoluþia Congresului

17 Vezi Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul al XX-lea (1918-1948),Bucureºti, 1999, p. 515.18 N. Ionescu-Papastelatu, P.N.P. ºi þãranii, în Banatul, anul II, nr. 16, 21 ianuarie 1946, p.1.19 Banatul, anul II, nr. 28, 7 februarie 1946, p. 320 SJTAN, fond Prefectura judeþului Timiº-Torontal, d. 2/1946, f. 307.21 Ibidem, f. 309.22 Ibidem, f. 312.

432

general al P.N.P.-ului din 10-12 ianuarie 1946, fostele comitete judeþeneinterimare ale Uniunii Patrioþilor devin comitete interimare ale P.N.P.-ului pânãla cel mai apropiat congres judeþean, dar se puteau coopta ºi membri noi. Semai transmitea cã, avându-se în vedere cã statutul partidului nu prevedeaorganizaþii regionale, foºtii membri ai comitetelor regionale vor fi încadraþi, deîndatã, în comitetele judeþene.

În circulara semnatã de cãtre Mitiþã Constantinescu, în calitate depreºedinte ºi Mihail Dragomirescu, ca secretar general, se atrãgea atenþia asuprafaptului cã organizarea congreselor judeþene se va face numai dupã data de 15martie a acelui an23.

Într-o adresã cãtre organizaþia judeþeanã Timiº-Torontal a P.N.P.-uluidin 9 februarie 1946, venitã de la Ministerul Propagandei, Direcþia Presei dinBucureºti, se comunica faptul cã li se elibera o copie dupã o hotãrâre arespectivului minister, prin care a fost aprobatã transformarea sãptãmânaluluiLupta Patrioticã în publicaþie, tot cu apariþie sãptãmânalã, sub denumireaBanatul, de acord cu agrementul Comisiei Aliate de Control24, din România25.

Activitatea organizatoricã a P.N.P.-ului a continuat ºi în judeþul Caraº.Astfel, reprezentanþii acestui partid fãceau parte ºi din Consiliul Politic Judeþean,este vorba de Ion Calea ºi mai exista, din partea aceluiaºi partid la ºedinþeleConsiliului, ºi un alt membru al P.N.P.-ului, arhitectul Ion Ludig. O problemãimportantã care a fost pusã în discuþia Consiliului Politic Judeþean Caraº a fostºi epurarea funcþionarilor.

În aceastã problemã, Consiliul Politic Judeþean a decis sã nu se maidiscute nicio cerere sau memoriu înaintat de cãtre cei propuºi pentru a fi epuraþi,urmând ca respectivii, dupã ce deciziile de epurare vor apãrea în ,,MonitorulOficial”, sã se adreseze Ministerului Afacerilor Interne.

Ca urmare a deciziei respective, era consideratã neactualã, printre altele,adresa organizaþiei judeþene a P.N.P., prin care s-a emis constatarea cã au fostepurate numai elemente din clasa mijlocie26. Deci, Consiliul Politic JudeþeanCaraº, dominat de comuniºti, nu dorea ca satelitul sãu politic sã devinã prea

23 Ibidem, d. 1/1946, f. 83.24 Pentru activitatea acesteia în Banat vezi Eusebiu-Marcel Narai, Viaþa economicã ºi socialãîn judeþele Caraº ºi Severin (1944-1948), I, Timiºoara, 2010, p. 91-115.25 SJTAN, fond Comitetul Judeþean T.-T. al P.N.P., d. 6/1946, f. 14.26 Serviciul Judeþean Caraº-Severin al Arhivelor Naþionale, fond Prefectura judeþului Caraº,d. 1/1946-1947, f. 27. Pentru semnalarea documentelor din aceastã arhivã îi mulþumimdomnului lect. univ. dr. Eusebiu Narai.

433

puternic ci, dimpotrivã, încerca sã-l slãbeascã cât mai mult ºi prin aceastã metodãa epurãrilor. De altfel, nici în cadrul propagandei electorale duse în teritoriu,partidele din F.N.D., printre care figura ºi P.N.P.-ul, nu colaborau în realitate, cise concurau ºi chiar se denigrau.

Într-un articol din ziarul Banatul se arãta cã: ,,Partea tristã este cã echipaelectoralã amintitã (a F.N.D.-ului – n.n.) a mai gãsit de cuviinþã, dupã informaþiilepe care le avem, de a calomnia noul partid politic (P.N.P.-ul – n.n.), spunând,printre altele, cã acest partid nu are program ºi cã o parte din conducãtorii sãiar face parte din alt partid politic democrat (cel comunist – n.n.)”27.

Autorul afirmã, în continuarea articolului, cã P.N.P.-ul avea program,ºi încã unul foarte just, ºi cã tocmai acest program cinstit ºi realizabil a pus pegânduri pe mulþi politicieni din trecut ºi pe unii din prezent. Acestora, afirmaautorul, le-ar fi fost fricã cã P.N.P.-ul le va lua din clientela lor politicã, clientelãpe care puneau mare preþ în viitoarele alegeri. Se mai afirma, în articol, cãfruntaºii acestuia nu fac parte din niciun alt partid politic ºi cã P.N.P.-ul vadovedi tuturor defãimãtorilor cã tot ceea ce este scris în program se va traduceîn fapte, acestea fiind realizabile28.

Probleme au apãrut ºi cu ocazia numirilor de primari, deºi aceºtia eraunumiþi de cãtre prefect numai la propunerea Consiliului Politic Judeþean. Înacest sens, organizaþia naþional-popularã din judeþul Timiº-Torontal a depuscereri de numiri în consiliile politice ale comunelor Peciu Nou29, SânmihaiuRomân30, Giera31, iar în unele, ca Lipova, existau deja32.

Cu toate acestea, partidele din F.N.D. din judeþul Timiº-Torontal aureclamat faptul cã, deºi prefectul numeºte delegaþii partidelor în consiliilecomunale, la propunerea acestora, instalarea consilierilor politici decurgeaanevoios33.

În consecinþã, prefectul a dat ordin cãtre conducerea celor 13 plãºi alejudeþului ca situaþia sã fie îndreptatã34. Ca urmare, la scurt timp, la începutul

27 Nicolae Ionescu-Papastelatu, Propagandiºti electorali, în Banatul, anul II, nr. 26, 6februarie 1946, p. 1.28 Ibidem, p. 2.29 SJTAN, fond Prefectura judeþului Timiº-Torontal, d. 2/1946, f. 360.30 Ibidem, f. 362.31 Ibidem, f. 364.32 Ibidem, f. 370.33 Ibidem, f. 547.34 Ibidem, f. 548.

434

lunii februarie 1946 a avut loc o colaborare între partidele politice din F.N.D.,în cadrul schimbãrii consiliului comunal din Moraviþa35.

Declarându-se un partid al pãturilor mijlocii, P.N.P.-ul, nou apãrut pescena politicã româneascã, ºi-a început propaganda ºi în rândul comercianþilor.În acest sens, în data de10 februarie 1946 organizaþia naþional-popularã dinjudeþul Timiº-Torontal a convocat o adunare a membrilor ºi simpatizanþilor sãila Camera de Comerþ ºi Industrie Timiºoara.

În cadrul ºedinþei deschise de cãtre industriaºul Eduard Karner a luatcuvântul ºi Nicolae T. Ionescu, care a subliniat cã dacã, în principal, P.N.P.-ulreprezintã pãturile mijlocii, aceasta nu exclude apartenenþa la partid ºi a forþelornaþionale din rândurile muncitorimii ºi þãrãnimii. Ionescu declara în cadrulîntrunirii, cã P.N.P.-ul era partidul tuturor forþelor cinstite care convieþuiau peteritoriul statului român. Pe lângã principiile enunþate anterior de cãtre alþimembri ai partidului, liderul naþional-popular sublinia cã P.N.P.-ul avea la bazãºi alte douã mari principii: tradiþia ºi democraþia36. A mai afirmat ºi alte principii,pe care le postula programul P.N.P.-ului: monarhie constituþionalã, justiþie,bisericã ºi ºcoalã, ca instituþii de bazã ale statului. Dar aceste instituþii vor fi,,democratizate”, dupã cum afirma liderul timiºorean al naþional-popularilor, odemocratizare, normal, în stil comunist.

Revenind la tema dezbaterii, aceea a rolului comercianþilor în PartidulNaþional-Popular, av. Nicolae T. Ionescu arãta cã partidul respectiv se pronunþapentru o consolidare a acestei activitãþi, care trebuia exercitatã de cãtrecomercianþi profesioniºti, înlãturând comerþul de ocazie, prin care se practicaevaziunea, ºantajul ºi specula, periclitând comerþul cinstit. În acest sens, afirmaliderul naþional-popular bãnãþean, pentru a ajuta comerþul, P.N.P.-ul a înscris înprogramul sãu acordarea de credite, stabilizarea monetarã, stabilitatea preþurilor,dezvoltarea ºi supravegherea burselor, organizarea ºi asigurarea unortransporturi ieftine, sigure ºi rapide. În acelaºi timp, un sistem vamal ºi fiscalsimplu, drept ºi real va extirpa plaga formalismului vexatoriu.

Ca garanþie a îndeplinirii programului prezentat erau aºa-numitele,,garanþii democratice”, înscrise în programul partidului, adicã: fãurirea legilorprin consultarea organizaþiilor de comercianþi ºi legiferarea rãspunderii alesuluifaþã de alegãtor.35 Ibidem, f. 614.36 Partidul Naþional-Popular în mijlocul comercianþilor, în Banatul, anul II, nr. 34, 14februarie 1946, p. 2.

435

În finalul alocuþiunii sale, av. Ionescu fãcea un apel cãlduros la ,,corpulselect al comercianþilor sã vinã în rândul P.N.P.-ului, unde au un loc ºi o misiunede îndeplinit, pentru redresarea ºi îndreptarea (?!)”37.

În continuarea întrunirii de la Camera de Comerþ ºi Industrie amunicipiului Timiºoara, reprezentantul comercianþilor, dr. Eduard Karner, aprezentat memoriul adresat Ministerului Economiei, memoriu redactat de cãtremembrii P.N.P.-ului, în care erau enumerate doleanþele comercianþilor,industriaºilor ºi meseriaºilor în legãturã cu elaborarea noilor legi economice.

În cuvântul sãu la aceeaºi întrunire, dr. Valeriu Novacu, prefectuljudeþului Timiº-Torontal, s-a pronunþat în sensul cã activitatea comercialã îºiavea tradiþiile ei, era vorba despre comerþul cinstit, dar comercianþii, fiind împãrþiþiîn mai multe partide, nu ºi-au dovedit adevãrata forþã. În consecinþã, el a chematpe toþi comercianþii în cadrul P.N.P.-ului, unde vor putea sã-ºi exprime doleanþele,sã le susþinã ºi sã le legifereze. ,,Cu cât vom fi mai mulþi, cu atât vom fi mai tari,iar cuvântul nostru va fi ascultat de guvern”38.

În ziarul Banatul, în care au fost publicate toate intervenþiile din cadrulîntrunirii organizaþiei judeþene Timiº-Torontal a Partidului Naþional-Popular din10 februarie 1946, se afirma – cu triumfalism – cã: ,,Dupã aceste explicaþii,comercianþii aderã în bloc la programul P.N.P., semnând – imediat – adeziunilede înscriere în partid”39.

De altfel, problema acestui ziar a fost luatã în discuþie în ºedinþaComitetului Interimar al organizaþiei judeþene Timiº-Torontal a PartiduluiNaþional-Popular din 15 februarie 1946. Se afirma cã în aceastã chestiune seduc tratative cu Ilie G. Murgulescu, directorul acestuia, ,,deºi MinisterulPropagandei, cãruia i s-au adresat naþional-popularii locali, afirma cã acestaaparþinea P.N.P., pentru cã a luat locul gazetei «Lupta Patrioticã»”40.

În continuarea ºedinþei, Nicolae Ionescu-Papastelatu a expus situaþiadeficitarã în care se gãsea acþiunea de organizare ºi propagandã în judeþ ºi apropus formarea mai multor echipe pe plãºi, care sã meargã în judeþ ºi sãacþioneze în acest sens41. În consecinþã, s-a hotãrât ca Haralambie Frâncu ºi col.Gãlãºanu sã-ºi continue activitatea organizatoricã pentru a o finaliza42.37 Ibidem.38 Ibidem.39 Ibidem.40 SJTAN, fond Comitetul Judeþean T.-T. al P.N.P., d. 3/1946, f. 22.41 Ibidem, f. 23.42 Ibidem, f. 24.

436

În cadrul aceleiaºi ºedinþe a organizaþiei judeþene Timiº-Torontal a P.N.P.,la punctul 8 al ordinii de zi a fost cititã scrisoarea de rãspuns a regelui Mihai,prin care acesta mulþumea Comitetului Judeþean al organizaþiei naþional-popularepentru devotamentul exprimat faþã de persoana sa, de cãtre membrii partidului,cu ocazia conferinþei judeþene. Dupã citirea scrisorii, cei prezenþi au rãspuns cuaplauze.

În finalul ºedinþei Comitetului Judeþean Interimar Timiº-Torontal alP.N.P.-ului s-a propus organizarea unei adunãri publice a meseriaºilor laTimiºoara, aºa cum au fost convocaþi comercianþii, la a cãrei organizare s-aangajat Tiberiu Solomon43.

Dar P.N.P.-ul, inclusiv organizaþia sa din judeþul Timiº-Torontal, trebuiasã atragã ºi femeile în rândurile sale, iar acestea sã colaboreze cu celelalteorganizaþii de femei aºa-zis democratice. Acestea trebuiau sã dea dovadã deunitate de acþiune în cadrul Federaþiei Naþionale a Femeilor din România. Înacest sens, reprezentantele organizaþiilor judeþene ale Uniunii FemeilorAntifasciste din România ºi a Uniunii Femeilor Muncitoare au invitat pedelegatele organizaþiei judeþene de femei a P.N.P.-ului, organizaþie pe atunciinexistentã, la o consfãtuire în data de 6 februarie 1946, care trebuia sã sedesfãºoare în sala mare a Prefecturii judeþene. Delegatele U.F.A.R.-ului erauLucia Proºtean, Elena Novacu, Elena Berta ºi Ana Grãza, iar cele ale U.F.M.-ului erau Mia Marian, Elena Târziu, Rozalia Lenhard, Elena Stoica ºi MariaSavin44.

Deci, toatã societatea româneascã trebuia înregimentatã, în diverseformule, pentru a fi controlatã mai bine de cãtre comuniºti, conform sistemuluisovietic45.

La fel trebuia procedat ºi cu tineretul. În consecinþã, în judeþul Timiº-Torontal reprezentanþii aºa-ziselor organizaþii de frunte ale tineretului: UniuneaTineretului Socialist, Organizaþia Tineretului Naþional-Liberal-facþiuneaGheorghe Tãtãrescu, Organizaþia Tineretului Naþional-Þãrãnesc-facþiunea AntonAlexandrescu ºi Tineretul Progresist au trimis o adresã organizaþiei judeþene aP.N.P.-ului, organizaþie inexistentã încã, în care se afirma cã acesta ,,analizândsituaþia tineretului din judeþ, trecând peste toate deosebirile ideologice ºi fiind43 Ibidem, f. 25.44 Ibidem, d. 6/1946, f. 24.45 Jean-François Soulet, Istoria comparatã a statelor comuniste din 1945 pânã în zilelenoastre, Iaºi, 1998, p. 112.

437

legate, prin caracterul ºi interesele comune ale întregului tineret (pro-comunist– n.n.), au hotãrât constituirea unui Comitet de Colaborare”46. Conform adreseirespective, constituirea festivã a comitetului era programatã pentru ziua de 27februarie 1946, orele 16, în sala festivã a Prefecturii47.

Unele propuneri ale organizaþiei naþional-populare din judeþul Timiº-Torontal au fost acceptate, inclusiv de cãtre conducerea aºa-numitului FrontNaþional Democrat, cu sediul la Bucureºti. Prin adresa F.N.D. cãtre organizaþiaP.N.P. Timiº-Torontal din 16 februarie 1946 i se aducea la cunoºtinþã acestuiacã propunerea sa ca acei care au fost înscriºi în Grupul Etnic German, dar,totuºi, au luptat pe frontul de vest împotriva armatei hitleriste, vor fi exceptaþide la expropriere. La fel, a fost acceptatã propunerea naþional-popularilorbãnãþeni de a fi constituit un consiliu economic în cadrul F.N.D.-ului ºi cã a fostconsideratã o iniþiativã foarte bunã48.

Comitetul interimar al organizaþiei judeþene Timiº-Torontal a P.N.P. eracompus, acum, din 35 de membri. Printre aceºtia se numãrau: Nicolae Ionescu-Papastelatu, secretar general al comitetului ºi membru al C.C. al P.N.P., dr.Valeriu Novacu, prefect al judeþului, Ion Blãnaru, procuror, Nicolae T. Ionescu,avocat, Vichente Ardelean, profesor secundar, Aurel Periat, funcþionar particular,Nicolae Arbunescu, funcþionar particular, Pandeli Eustaþiu, funcþionar public,Tiberiu Cernescu, inspector general silvic, Sebastian Weiser, avocat, Ioan Flueraº,controlor financiar, Constantin Nãsturaº, colonel pensionar, AlexandruJebeleanu, ziarist, care era ºi membru în secþia de presã a partidului etc49.

Comitetul Interimar din Timiº-Torontal al Partidului Naþional-Popularera organizat pe secþii, conform adresei Comitetului Central al P.N.P. nr. 38/1946. Acestea erau: Biroul de Presã ºi Propagandã, esenþial pentru un partidnou constituit, format din Secþia de Presã ºi Secþia de Propagandã.

Secþia de Presã avea ca membri pe Alexandru Jebeleanu – ziarist ºiredactor-ºef al ziarului Banatul, Ernest Neumeanu – ziarist ºi redactor la ziarulBanatul, Nicolae Ionescu-Papastelatu, secretarul general al Comitetului JudeþeanInterimar, publicist ºi redactor la ziarul Banatul, Kalni Moscu, administrator alacestui ziar.

46 SJTAN, fond Comitetul Judeþean T.-T. al P.N.P., d. 6/1946, f. 27.47 Ibidem, f. 28.48 Ibidem, f. 26.49 Ibidem, d. 1/1946, f. 85.

438

Printre membrii Secþiei de Propagandã se numãrau: Vichente Ardelean,Pandeli Eustaþiu, Nicolae Arbunescu, Nicolae Ionescu-Papastelatu, TiberiuSolomon etc50.

Din Secþia Culturalã fãceau parte: Vichente Ardelean, Iulian Boldur –profesor secundar, Manasie Marcu – subprefectul judeþului, Pandeli Eustaþiu,Constantin Nãsturaº etc.

Cercul de Studii avea ca membri pe dr. Eduard Karner – industriaº, dr.Sebastian Weiser – avocat, Nicolae T. Ionescu – avocat, Manasie Marcu –subprefect ºi preºedintele funcþionarilor publici din judeþ, Nicolae Arbunescu,procurorul Ioan Blãnariu etc.

Membrii Secþiei Financiare erau: dr. Sebastian Weiser, care era secretarulsecþiei, Anton Hollender, industriaº, Adalbert Drexler, comerciant, dr. ValeriuNovacu, prefectul judeþului51.

Analizând structura Comitetului Interimar Timiº-Torontal al P.N.P.-uluise observã cã el era format, cu adevãrat, din reprezentanþi ai pãturilor mijlocii,ca: funcþionari publici ºi privaþi, industriaºi, comercianþi, profesori secundari,avocaþi, ziariºti ºi oameni de culturã. Dar niciunul dintre aceºtia nu se impuseserãca o personalitate reprezentativã pentru judeþ, în niciun domeniu de activitate.

Remarcãm, însã, cã organizaþia judeþeanã naþional-popularã deþineaconducerea administrativã a judeþului, atât prefectul, cât ºi subprefectul fiindmembri ai acesteia. Deci, în principiu, aveau ºanse sã se impunã în judeþul Timiº-Torontal, în cadrul partidelor care compuneau F.N.D.-ul.

Dar organizaþia judeþeanã naþional-popularã din Timiº-Torontal nu aveaîncã un preºedinte ºi, în consecinþã, niciun comitet permanent, ci doar unulinterimar. Aceastã situaþie a fost rezolvatã de-abia în a doua jumãtate a luniifebruarie 1946, când generalul în rezervã Teodor ªerb a acceptat funcþia depreºedinte al organizaþiei naþional-populare din judeþul Timiº-Torontal.Tratativele cu generalul ªerb au fost duse de cãtre colonelul în rezervãCrãciunescu52.

Odatã organizaþia judeþeanã având, în sfârºit, un preºedinte, proclamatîn funcþie cu aplauze, se continua activitatea de organizare în teritoriu. Astfel,în data de 20 februarie 1946 s-a constituit organizaþia naþional-popularã din

50 Ibidem, f. 86.51 Ibidem, f. 87.52 Ibidem, d. 3/1946, f. 26.

439

comuna Ghilad, din judeþul Timiº-Torontal. Printre membrii acestei nou-înfiinþateorganizaþii figurau: Trifu Glãvan, preot; Moise Ghilezan; Dumitru Breban etc.În cadrul ºedinþei s-au reafirmat obiectivele P.N.P.-ului, dar ºi relaþiile externebune din acel moment cu Aliaþii: sovietici, englezi ºi americani, ,,ascultândprogramul P.N.P.-ului ºi realizând cã este singurul program al clasei de mijlocºi unde noi, cei de faþã, putem a ne arãta dragostea de Þarã, Rege ºi datinilestrãmoºeºti, alãturi de Bisericã ºi ªcoalã, ne angajãm sã ducem lupta pentrudemocratizarea þãrii ºi libertatea poporului nostru (în stil comunist, fãrã îndoialã– n.n.) în spiritul cel mai democratic, alãturi de aliaþii noºtri, Ruºii, Englezii ºiAmericanii”53.

Aceastã declaraþie a fost fãcutã la începutul anului 1946 ºi, deci, încã seafirma – în continuare – o colaborare cu ,,Marii Aliaþi” învingãtori în al doilearãzboi mondial. Aceasta pentru cã nu avusese loc ruptura pe faþã între aceºtia,ci se încerca menþinerea colaborãrii din timpul rãzboiului.

Propaganda sovieticã ºi, implicit, a statelor satelit, printre care ºiRomânia, împotriva foºtilor aliaþi a început sã ia amploare dupã lansarea doctrineiTruman, cu diversele ei urmãri, ca: lansarea Planului Marshall, implicarea SUAîn rãzboaiele din Grecia ºi Turcia, blocada Berlinului ºi fondarea PactuluiNATO54.

În cadrul aceleiaºi organizãri în teritoriu, în data de 23 februarie 1946 aavut loc constituirea organizaþiei naþional-populare din comuna Paniova, situatãîn plasa Chizãtãu. În comitetul organizaþiei locale au fost aleºi: preºedinte –Avram Blaj, vicepreºedinte – Romulus Gaita, secretar – Moise Luminosu, iarcasier – Ioan Laichici55.

Activitatea organizatoricã a P.N.P.-ului a continuat ºi în judeþul Caraº.Astfel, dintr-un raport din 21 februarie 1946 al organizaþiei Reºiþa a P.N.P.-ului, semnat de cãtre secretarul acestuia, Antonescu, aflãm cã în cursul lunii afost constituit comitetul organizaþiei Reºiþa, având ca preºedinte pe comerciantulPetre Iacob, acesta fiind ales în funcþia respectivã datoritã faptului cã erapreºedintele Sindicatului Comercianþilor din judeþ ºi se spera cã toþi comercianþii

53 Ibidem, f. 27.54 Nicoleta Ionescu-Gurã, Lichidarea influenþelor occidentale în România de cãtre regimulGheorghe Gheorghiu-Dej, în Arhivele Securitãþii (în continuare AS), nr. 4, Bucureºti, 2008,p. 250 ºi Bogdan Barbu, Vin americanii: prezenþa simbolicã a Statelor Unite în Româniarãzboiului rece. 1945-1971, în AS, p. 131-133.55 SJTAN, fond Comitetul Judeþean T.-T. al P.N.P., d. 3/1946, f. 30.

440

din oraº vor merge cu noul partid. În plasa Reºiþa a fost ales preºedinte avocatulIon Peia, care fusese – anterior – membru al P.N.L.-Tãtãrescu56. Deci, ºi încadrul F.N.D.-ului se fãceau racolãri de membri din diverse partide, existând oanumitã concurenþã care se va amplifica pe parcurs. Conform raportuluiorganizaþiei Reºiþa, erau înscriºi în aceastã organizaþie doar 58 de membri,deoarece – din totalul de 224 de membri cât a avut Uniunea Patrioþilor dinlocalitate – cea mai mare parte s-a retras, înscriindu-se în organizaþia localã aPartidului Comunist. Se observã, deci, cã ºi pe plan local, fosta aºa-zisã Uniunea Patrioþilor fusese adânc infiltratã de cãtre comuniºti ºi simpatizanþi ai acestora,care – la momentul oportun – ºi-au declarat apartenenþa sau simpatia lor realã.

Avantajul era, dupã cum se exprima liderul local al naþional-popularilor,Antonescu, cã membrii înscriºi în P.N.P. nu mai fãceau parte ºi din alte partide57.

La începuturile existenþei P.N.P.-ului cuvântul de ordine era sã fie primiþica membri chiar ºi foºtii militanþi ai partidelor de dreapta din România. Aceastase fãcea în scopul slãbirii partidelor istorice, ai cãror potenþiali membri puteaudeveni. În acel moment istoric, duºmanul principal erau partidele istorice, ºi nucele de dreapta sau extremã dreaptã. Activitatea acestor partide ºi a liderilor lorera atent supravegheatã de cãtre serviciile de informaþii ºi poliþie. ,,Cele maimãrunte acþiuni ale acestora erau monitorizate ºi analizate de cãtre specialiºtiiacestor instituþii”58.

Astfel, conform raportului organizaþiei naþional-populare din Reºiþa, înpartid se înscriau ºi membri ai fostului Partid Naþional-Creºtin, aºa-numiþii goga-cuziºti, iar fostul preºedinte al organizaþiei judeþene al acesteia, dr. Ion Þeicu,devine preºedintele organizaþiei judeþene Caraº a P.N.P.-ului59. În acelaºi sens,germanii din Reºiþa duceau tratative cu naþional-popularii din localitate pentrua se înscrie în P.N.P., cu condiþia cã nu vor fi arestaþi ºi deportaþi în URSS60.

Tot în cursul lunii februarie 1946 a fost convocatã de cãtre naþional-popularii din Reºiþa o adunare la Sindicatul Funcþionarilor, la care au participat40 de persoane din rândul P.N.P.-ului ºi la care au luat cuvântul Petre Iacob,avocatul Iosif Brebenariu ºi avocatul Ion Peia.

56 Ibidem, d. 2/1946, f. 13.57 Ibidem, f. 14.58 Florin Banu, Arma electoralã a Partidului Comunist în anul 1946, în AS, nr. 4, p. 14.59 SJTAN, fond Comitetul Judeþean T.-T. al P.N.P., d. 2/1946, f. 13.60 Ibidem.

441

Naþional-popularii reºiþeni îºi mai propuneau sã organizeze o mareadunare la Reºiþa, la care sã fie invitaþi ºi delegaþi din centrul de judeþ, Oraviþa,ºi sã înceapã activitatea organizatoricã la sate61.

În sensul extinderii organizaþiilor naþional-populare în mediul rural aavut loc ºi întrunirea din data de 17 februarie 1946 din plasa Gãtaia, care s-adesfãºurat la sediul plãºii, ºi la care au participat ºi delegaþi ai ComitetuluiJudeþean Timiº-Torontal al partidului. În cadrul întrunirii, deschisã de cãtrepreotul Raica, a luat cuvântul, printre alþii, ºi Nicolae Ionescu-Papastelatu, carea afirmat cã în viitorul politic al þãrii trebuia sã pãtrundã un spirit înnoitor, caresã respecte instituþiile fundamentale ale statului, izvorâte din realitate ºi tradiþiilepoporului român62.

În expozeul sãu la aceastã adunare, prof. Vichente Ardelean arãta cãP.N.P.-ul era foarte apropiat de sufletul þãranului bãnãþean, de multele neajunsuriºi necazuri la care au fost expuºi cetãþenii României ºi, mai ales, pãturaþãrãneascã, pe care le punea pe seama unei proaste orientãri politice, adicãaceea a democraþiei interbelice. Pentru a-i atrage pe þãrani înspre P.N.P.,vorbitorul a recurs la componenta aºa-zis patrioticã a partidului, pe care a expus-o, deosebit de atrãgãtor, alãturi de aºa-zisele idealuri ale acestuia. ,,Partidulnostru proclamã cel mai curat patriotism. Patria trebuie sã fie idealul cãruiatrebuie sã-i fie subordonate toate interesele personale sau de grup. Numai aºavom putea fi pe drumul înaintaºilor noºtri luptãtori pentru dreptate, libertate ºiindependenþã naþionalã”63.

Independenþa economicã pe care trebuia s-o aibã fiecare cetãþean alþãrii a fost tema abordatã, în intervenþia sa, la aceeaºi întrunire de cãtre liderulnaþional-popular Nicolae T. Ionescu, care sublinia faptul cã pentru aceasta eranecesarã organizarea economiei þãrii pe alte baze, adicã comuniste, care sã-iasigure fiecãrui cetãþean mijloace materiale, ca suport al independenþei saleeconomice. Pentru aceasta era însã necesarã, dupã cum se exprima liderulnaþional-popular bãnãþean, armonizarea preþurilor produselor industriale cu celeale produselor agricole, pentru ca, astfel, repartizarea bunurilor economice sãcuprindã toate pãturile productive din þarã64.

61 Ibidem.62 O mare întrunire publicã a P.N.P. din plasa Gãtaia, în Banatul, anul II, nr. 42, 23 februarie1946, p. 363 Ibidem.64 Ibidem, p. 4.

442

Încã din primele luni dupã înfiinþarea sa, în ianuarie 1946, P.N.P.-ul atrecut la constituirea organizaþiilor sale în teritoriu, inclusiv în judeþele bãnãþene.În aceastã activitate a fost, însã, sabotat chiar de cãtre partidele din F.N.D., cucare ar fi trebuit sã colaboreze. Totuºi, P.N.P.-ul, invocând ideile de mareadresabilitate în perioada respectivã, de Monarhie, Armatã, Bisericã, ªcoalã ºiTradiþie, a încercat ºi, în parte, a ºi reuºit sã-ºi apropie o parte a populaþiei ºi sã-ºi creeze organizaþii în unele plãºi ºi comune ale Banatului.

NOUVEAUX ASPECTS DE L’ACTIVITÉ DU PARTI NATIONAL-POPULAIRE DU BANAT PENDANT L’ANNÉE 1946

Résumé

Fondé en janvier 1946, le Parti National-Populaire a été – dès le début,en qualité de descendant direct de l’Union des Patriotes – bien représenté dansle cabinet présidé par Pierre Groza, en disposant de quatre ministères et d’unsous-secrétariat d’état. Ce parti devait enregimenter – au bénéfice descommunistes – les couches moyennes de la population, c’est-à-dire lesfonctionnaires publiques et particuliers, les artisans, les commerçants, lesindustriels et les intellectuels, fait accompli partiellement, parce que, d’une côté,il était considéré – par la population – comme une satellite du Parti Communiste,mais d’autre côté, les intellectuels de grande valeur étaient inscrits dans lespartis politiques traditionnels.

C’était la raison pour laquelle l’organisation national-populaire dudépartement de Timiº-Torontal a trouvé, à peine, un président, en dépit desoffres faites aux différentes personalités marquantes des domaines politique,économique et culturelle du Banat.

Cependant, ses militants ont déployé une activité organisatorique intense,parce que le parti contrôlait l’administration du département, par l’intermédiairedu préfect et du sous-préfect et, aussi, dans plusieurs communes et villesbanatiennes les national-populaires détenaient des emplois des préteurs, maires,notaires et d’autres fonctions économiques, culturelles et spirituelles. Mais ce

443

début, initialement bon, a été éclipsé par les relations avec les autres partis duFront National-Démocrate, surtout par le Parti Communiste, qui l’a constituéen qualité du parti satellite et, en conséquence, il ne voulait pas que son satellitedevienne trop fort et influent.

Par l’intermédiaire des diverses interventions aux assemblées desnational-populaires se met en évidence, déjà, les-uns qui étaient de bonne foi,des autres qui suivaient leur propre intêret, des autres qui devaient se sauver etdes autres, aussi, des simples opportunists.

444

CONFRUNTÃRI ÎNTRE PUTERE ªI OPOZIÞIEÎNAINTEA CAMPANIEI ELECTORALE DIN 1946

Viorel Bãlþoi*

Cuvinte cheie: Frontul National Democrat, Partidul Naþional Þãrãnesc-Maniu, alegeriparlamentare, Banat, incidente.Keywords: National Democratic Front, National Peasant Party-Maniu, parliamentaryelections, Banat, incidents.

Sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, prin capitulareanecondiþionatã a Germaniei la 9 mai 1945, dar mai cu seamã dezbaterileConferinþei de la Paris, din cursul anului 1946, în vederea semnãrii tratatelor depace, a alimentat o dozã de speranþã pentru omenire cã divergenþele politicevor fi rezolvate ºi cã viaþa cotidianã îºi va relua cursul firesc1.

În România, situaþia nou creatã a fost cu totul aparte. Þara era ocupatãtocmai de o armatã aliatã, instituþiile erau desfiinþate, iar centrele de comandãºi control din teritoriu au fost practic paralizate.

Evenimentele petrecute în sud-vestul þãrii, în cursul anului 1946, ca ºiîn restul teritoriului, demonstreazã cã România intrase clar ºi definitiv subcontrolul Moscovei.

Atât Partidul Comunist, cât ºi celelalte formaþiuni ce constituiau BloculPartidelor Democratice, au fost în scurt timp asaltate de persoane cu vârste ºiprofesii diverse. Înrolarea lor este explicabilã prin faptul cã aceste partide seaflau la putere, astfel cã noii membri se puneau sub umbrela protectoare aB.P.D. din cauza trecutului politic sau, pur ºi simplu, prin faptul cã erau forþaþi.

Blocul Partidelor Democratice s-a folosit de unele personalitãþi marcanteale perioadei interbelice, din variate domenii, pentru a-ºi consolida puterea princâºtigarea alegerilor, pentru ca ulterior sã se debaraseze de acestea dupã modelul

* Universitatea Bucureºti, Facultatea de Istorie, email: viorelbaltoi@yahoo.com

1 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria Românilor în secolul XX (1918-1948), Bucureºti,1999, p. 514-515.

sovietic. Cel mai elocvent exemplu este cazul lui Gheorghe Tãtãrãscu, fostprim-ministru în perioada interbelicã ºi ministru de Externe pânã în noiembrie1947, cãruia i s-a impus ulterior domiciliu forþat ºi a fost nevoit sã suportedetenþia la Sighet, între 1950 ºi 19552.

Deºi nu se fixase încã data alegerilor, propaganda electoralã a începutsã precocupe partidele politice. Pe strãzi ºi-au fãcut apariþia afiºe care îndemnaupopulaþia sã voteze într-un sens sau altul, iar centrele de plasã au devenitimportante pentru delegaþiile politice care veneau pentru a prezenta programeleguvernãrii3.

Comitetul Judeþean al PCR primise de la Secþia Educaþie PoliticãTimiºoara, încã de la 24 ianuarie 1946, patru feluri de fluturaºi în numãr de3.000 de exemplare ºi alte douã tipuri având caricaturile lui Maniu ºi Haþiegeanu,în câte 500 de exemplare pentru a fi rãspândite atât în oraºe, cât ºi la sate4.

Din confruntãrile politice produse în faþa viitorilor alegãtori, serealizaserã douã tabere politice distincte: partidele muncitoreºti ce colaboraserãîn Frontul Naþional Democrat ºi partidele istoice, constând în Partidul NaþionalÞãrãnesc – Iuliu Maniu ºi Partidul Naþional Liberal – Dinu Brãtianu5.

La 5 februarie 1946, între orele 19:30 ºi 21:00, la Timiºoara a fostorganizatã o manifestaþie de stradã a tineretului Partidului Naþional Þãrãnesc ºia Partidului Naþional Liberal – Brãtianu. Aceasta a avut loc în mod neprevãzut,ca o ripostã la manifestaþia fãcutã în cursul dupã-amiezii de cãtre F.N.D (FrontulNaþional Democrat) de simpatie faþã de Naþiunile Unite care au recunoscutGuvernul României6.

Manifestanþii au strãbãtut strada principalã a oraºului (BulevardulFedinand), oprindu-se în faþa Teatrului Naþional ºi apoi în faþa Prefecturii, undeavocatul liberal Furlugeanu a þinut un discurs. „Toþi românii sã ne adunãm ºi sãfacem zid în jurul Regelui ºi al lui Maniu, pentru salvarea þãrii. Fraþi de-ai noºtriau fost bãtuþi ºi au vãrsat sânge pentru dreptatea româneascã. Sângele lor cere

2 Gheorghe Tãtãrãscu, Mãrturii pentru istorie, Bucureºti, 1996, p. LXI.3 Banatul, an I, nr. 42 din 23 februarie 1946, p. 1.4 Serviciul Judeþean Timiº al Arhivelor Naþionale (în continuare SJTAN), fond ComitetulJudeþean PCR Severin, secþia Educaþie Politicã, dosar 33/1946, f. 30.5 Banatul, an I, nr. 42 din 23 februarie 1946, p. 1.6 SJTAN, fond Inspectoratul General Administrativ Regional Timiº, dosar 28/1946, f.124.

446

sânge ºi ne vom rãzbuna pentru aceasta”7. Discursul politic al lui Furlugeanu afost întrerupt de chestorul poliþiei Timiºoara. S-au intonat „Imnul Regal” ºi„Deºteaptã-te, române”.

De asemenea, manifestanþii au strigat pe traseu mai multe lozinci: „PentruRege vom muri!”, „Regele ºi Maniu”, „Maniu ºi Brãtianu”, „Jos duºmaniiRegelui”, „Jos teroarea”, „Libertatea presei”, „Toþii românii sã se adune!”8.

La manifestaþie au participat circa 1.000 de persoane ºi a fostsupravegheatã permanent de chestorul Poliþiei ºi de organele din subordine.Evenimentul a fost raportat atât Inspectoratului General Administrativ Timiºoara,cât ºi Ministerului de Interne9.

La doar câteva zile dupã manifestaþie, în oraº s-a întrunit delegaþiapermanentã a Organizaþiei Naþional-Liberale din Timiº-Torontal, sub preºedinþialui D. Nistor, fost ministru. Au mai fost prezenþi Av N. Fãrcãºanu, GheorgheStoian, Ar. Furlugeanu ºi dr. Simion Virgil. În timpul dezbaterii s-au discutatunele chestiuni privitoare la organizare ºi propagandã în vederea alegerilor, iardelegaþia partidului a apobat textul manifestului ce s-a difuzat în judeþ, unde afãcut o impresie deosebitã10.

În faþa acestei popularitãþi a partidelor istorice, agresiunea PCR nu aîntârziat sã aparã. La 13 februarie 1946, un grup de 25-30 de „indivizi”, informaþicã la Tipografia Matei din Timiºoara se imprimau afiºe ºi manifeste aleorganizaþiei liberale, au pãtruns cu forþa în ateliere, distrugând formele, avariindgrav maºinile ºi confiscând tipãriturile pe motiv cã ei nu permit afiºe liberale11.

În zelul lor, nu au ezitat sã distrugã ºi lucrãri de tipografie rezervateautoritãþilor ºi întreprinderilor particulare, provocând pagube semnificative (demilioane). La intervenþia proprietarului care încerca sã justifice imprimareamanifestelor prezentând autorizaþia cenzurii, agresorii au replicat cã ei dicteazãpeste aprobãrile lui Petru Groza. La plecare, grupul a adresat insulte ºi ameninþãrilucrãtorilor pentru a nu se mai încumeta sã tipãreascã afiºe liberale12.

Agresiunea comuniºtilor nu s-a oprit aici, aceasta fiind doar momentuldeclanºãrii unui ºir de astfel de acþiuni. În seara zilei de 19 februarie, orele

7 Ibidem.8 Ibidem.9 Ibidem.10 Liberalul, an I, nr. 1 din 9 februarie 1946, p. 3.11 Idem, nr. 3 din 14 februarie 1946, p. 3.12 Ibidem.

447

20:00, un grup de „partizani” ai partidelor fenediste s-a prezentat la TipografiaCorvin din Reºiþa sub pretextul de a tipãri urgent „ceva”. Dupã ce au agresat ofemeie în vârstã, au coborât în subsolul clãdirii, unde au distrus maºinile detipãrit ºi literele din cutii. Ei au invocat ca motiv faptul cã aici fuseserã tipãritemanifeste al organizaþiei naþional-þãrãniste din Reºiþa13.

Acþiunile puse în practicã de cei înrolaþi în F.N.D. (B.P.D. existã din 17mai 1946) s-au înmulþit ºi s-au generalizat, devenind ºi mai violente. Evenimentulpetrecut la Arad este unul dramatic ºi departe de a fi ultimul din seria asasinatelorºi a actelor de distrugere. Practic, acestea erau o adevãratã profesie pentrunoua putere de la Bucureºti, de la 6 martie 1945, coordonatã de Moscova ºiasistatã de statele învingãtoare în rãzboi.

Ziua de 16 februarie 1946 s-a dovedit a fi una tragicã pentru PNÞ-Maniu. La sediul organizaþiei Arad, unde se discutaserã chestiuni de organizareºi presã, erau prezenþi, printre alþii, dr. Alexe Boþoc, prof. C. Teodorescu, dr.Ioan Drincu, directorul ºcolar Ioan Ungureanu, Lucian Emonidi ºi Aurel Mladin.În momentul în care biroul îºi încheia lucrãrile ºi era pe punctul de a pleca, o„mulþime” a nãvãlit în sediu14.

Cei aflaþi în clãdire au fost etichetaþi „huligani” ºi au fost loviþi cu„ciomege”, revolvere, cozi de steaguri ºi alte obiecte. Toþi liderii locali ai PNÞau fost bãtuþi ºi aruncaþi pe scara din spatele sediului. Dintre aceºtia dr. AlexeBotioc fiind în stare foarte gravã (fracturã a bazei craniene) ºi dr. Drinciu avândmai multe leziuni la cap ºi pe corp15. Directorul ºcolii Ioan Ungureanu, dupã cea fost bãtut grav ºi cãlcat în picioare, a fost pus pe o platformã ºi purtat pestrada Horia sub bãtaia indivizilor Lascu, Criºan ºi alþii16. Totodatã a fost distrusmobilierul, maºina de scris, telefonul, becuri ºi Arhiva care a fost complet distrusã.

Articolul mai precizeazã cã în timpul acestui grav incident dr. IoanDrinciu, plin de sânge, cu faþa complet tumefiatã, s-a refugiat în biroul d-luiChestor de poliþie cerând asistenþã, dar a fost refuzat ºi îndrumat la Parchet.Primul procuror, fiind sesizat, a refuzat orice implicare, îndrumându-l la Poliþie17.

În urma acestui grav incident dr. Alexe Boþioc, fost senator ºi primar alMunicipiului Arad, a fost internat la spital unde a încetat din viaþã în chinuri, ca

13 Dreptatea, anul XXI, nr. 26 din 6 martie 1946, p. 2.14 Idem, nr. 16 din 22 februarie 1946, p. 1.15 Ibidem.16 Ibidem, p. 2.17 Ibidem.

448

urmare a bãtãilor primite de la „asasini comuniºti” în numele libertãþii ºidemocraþiei18.

Atât documentele de arhivã ºi respectiv presa vremii confirmã faptul cãPartidul Naþional Þãrãnesc - Iuliu Maniu se bucura de o popularitate covârºitoareîn rândul electoratului. În aceste condiþii, orice dezbatere sau manifestaþie apartidului era permanent ºi strict supravegheatã de autoritãþile locale ºi respectivagenþi ai guvernului.

Cu ocazia unei manifestaþii organizate de Partidul Naþional Þãrãnesc lacinematograful Capitol din 17 februarie la Timiºoara, au participat mii desimpatizanþi în mare parte þãrani ºi studenþi. Intervenþia autoritãþilor de a-i opripe participanþi prin bariere instalate la intrãrile în oraº ºi prin gãri, s-a doveditineficientã, fiind realmente depãºite de mulþime19.

Tipografiile ºi personalul acestora, ce edita ziare ale partidelor istorice,deveniserã þinta prioritarã a devastãrilor ºi a ameninþãrilor comuniste.

Un exemplu elocvent este ziarul „Vestul”, pe care muncitorii au refuzatsã-l tipãreascã, deºi primise autorizaþie de editare de la ministrul informaþiilor,direcþia presei cu nr. 3678 din 11 martie 1946, ca oficios zilnic al PNÞ – Maniudin judeþul Timiº – Torontal20.

Angajaþii, invocând anumite dispoziþii ºi instrucþiuni primite din parteacomitetului F.U.M. (Frontul Unic Muncitoresc) din localitate, se temeau deeventuale ºi probabile represalii ce s-ar lua împotriva lor de cãtre comitetulF.U.M. în cazul când ar tipãri ziarul respectiv21.

Raportul de activitate întocmit de Comitetul Judeþean Timiº-Torontal,la 25 aprilie 1946, prezintã activitatea depusã de membrii sãi în Timiºoara. „Dela 23 martie pânã la 25 aprilie am controlat toate strãzile principale pe razaoraºului. Am gãsit mai multe lozinci scrise de maniºti pe diferite ziduri. Am luatnumaidecât mãsuri, am format echipe cu care am distrus lozincile ºi le-am înlocuitcu lozincile noastre. În cursul lunii curente am avut 11 echipe pentru distrugerealozincilor maniste”22.

Deºi campania electoralã nu începuse, contactul partidelor istorice cuelectoratul devenise tot mai frecvent. Liderii PNL - Brãtianu au pãstrat în cursul

18 Idem, nr. 28 din 8 martie 1946, p. 1.19 Idem, nr. 40 din 22 martie 1946, p. 3.20 Idem, nr. 58 din 12 aprilie 1946, p. 3.21 Ibidem.22 SJTAN, fond BPD, Comitetul Judeþean Timiº-Torontal, dosar 3/1946, f. 9.

449

lunii martie un contact permanent cu organizaþiile din judeþul Timiº-Torontal.Delegaþiile partidului s-au deplasat în fiecare duminicã în centrele de plasã ºicomunele rurale, precum Biled, Lovrin, Pesac ºi Periam, unde PNL - Brãtianuse bucura de o popularitate deosebitã23.

Acelaºi succes în rândul electoratului l-au avut liberalii în judeþul Caraº.Octavian Furlugeanu, preºedintele organizaþiei judeþene, ºi ceilalþi delegaþi auavut o întrunire în comuna Fizeºi, la care au participat peste 600 de persoane.Astfel de întâlniri au mai avut loc în comunele Surducul Mare ºi Cacova, undeliderii PNL s-au bucurat de aceeaºi popularitate24.

În timp ce tipografiile care imprimau ziare sau manifeste ale partideloristorice erau distruse sistematic, cele ale guvernului nu întâmpinau dificultãþi întipãrire ºi distribuire. Spre exemplu, administraþia ziarului „Luptãtorul bãnãþean”din Timiºoara a expediat la 1 aprilie 1946 o înºtiinþare cãtre organizaþia judeþeanãa Partidului Comunist din Lugoj, prin care ºi-a luat angajamentul de a ridicatirajul publicaþiei cu 20% pânã la 1 mai acelaºi an25.

O notã informativã cu numãrul 9, din 10 mai 1946, întocmitã de Legiuneade Jandarmi Timiº informeazã despre organizarea zilei naþionale din localitateaCiacova, la care au participat circa 350-400 de persoane. Autoritãþile localecare s-au ocupat de organizare au expus la tribunã tablourile M.S. RegeluiMihai I, ale Reginei Mamã Elena ºi ale lui Alexandru Ioan Cuza. În timp cereprezentanþii autoritãþilor locale se aflau la bisericã, pentru slujba religioasã,membrii FND au expus ºi ei, la aceeaºi tribunã, tablourile lui Petru Groza,„generalisimului” Stalin ºi Molotov, precum ºi mai multe lozinci cu caracterpolitic26. Acest fapt l-a înfuriat pe preot, motiv pentru care a rupt toate lozincile,dintre care menþionãm „Jos Moºierii Maniºti ªi Brãtieniºti Care Vor Sã RãpeascãÞãranilor Pãmântul”, „Jos Uneltele Reacþiunii Împotriva Pãcii”27. Gestulpreotului a adus nemulþumire într-o tabãrã ºi bucurie în cealaltã, astfel încâtcele douã au fost la un pas de un conflict general. Intervenþia jandarmilor acalmat mulþimea28.

23 Liberalul, anul I, nr. 35 din 21 martie 1946, p. 2.24 Idem, nr. 51 din 9 aprilie 1946, p. 3.25 SJTAN, fond Comitetul Judeþean PCR Severin, secþia Educaþie Politicã, dosar 33/1946,f. 31.26 Idem, fond Legiunea de Jandarmi Timiº-Torontal, dosar 148/1946, f. 17.27 Ibidem.28 Ibidem.

450

Apropierea campaniei electorale, dar ºi deciziile luate de GheorgheGheorghiu-Dej în timpul Plenarei din ianuarie 1946, de a combate ºi þine subcontrol Partidul Naþional Þãrãnesc - Maniu, i-a determinat pe membrii PartiduluiComunist ºi pe cei din Frontul Plugarilor - Judeþeana Arad, sã întreprindã la 5mai una dintre cele mai ample acþiuni de intimidare ºi terorizare a membrilor ºisimpatizanþilor PNÞ29.

Aceastã acþiune a avut efectiv girul Guvernului. În dupã-amiaza zilei de4 mai, adicã în preseara unui congres þãrãnist, a sosit la Chestura poliþieitelegrama ministrului de Interne Teohari Georgescu, în care oferea rãspuns laîntrebarea solicitatã de conducerea poliþiei: „Þinerea congresului poate fi admisã.Vegheaþi la menþinerea ordinii”30.

Ca atare, zeci de camioane au fost plasate pentru a bloca principalelecãi de acces din oraº ºi în zona fabricilor. În faþa sinagogii, la liceul industrial,precum ºi în alte locuri au fost masate „trupe de ºoc” pentru intervenþie. Deasemenea, echipele de poliþie compuse din comisari ºi agenþi au fost trimise latoate barierele ºi intrãrile din oraº, pentru a interzice accesul populaþiei31.

Cetãþenii care doreau sã intre în localitate au fost perchezionaþi, þãranilorpretinzându-li-se invitaþii scrise pentru participarea la congresul PNÞ. AgenþiiSiguranþei au fost îmbrãcaþi în straie þãrãneºti ºi înarmaþi cu pistoale pentru adovedi, în caz de conflict, cã participanþii „au tras unul într-altul”32.

Învãþãtorul Procopie, preºedintele organizaþiei locale a FrontuluiPlugarilor, îmbrãcat de asemenea în straie þãrãneºti „ºvãbeºti” îi „scuipa” peþãrani întrebându-i: „Da’ cu ce v-a ademenit Maniu cãlãul?”33. În apropiereagãrii, tot el îi ameninþa pe þãrani cu pistolul ºi îi punea sã strige „Trãiascã PetruGroza!”. A condus o acþiune asupra tramvaiului din oraº ºi l-a bãtut împreunãcu alþii pe avocatul Ionota, care a suferit mai multe contuzii ºi fracturi la coaste34.

Pe toate strãzile din Arad, grupuri de comuniºti au atacat mai mulþicetãþeni, simpli trecãtori, care au fost bãtuþi ºi insultaþi. Un grup de militari cese aflau întâmplãtor în zonã au avut parte de aceeaºi soartã35.

29 Arhivele Naþionale Istorice Centrale,Bucureºti, fond CC al PCR, secþia Cancelarie,dosar 153/1946, f. 181.30 Dreptatea, anul XXI, nr. 91 din 26 mai 1946, p. 3.31 Ibidem.32 Ibidem.33 Ibidem.34 Ibidem.35 Ibidem.

451

În zilele urmãtoare congresului zeci de angajaþi au fost daþi afarã de lafabricile ASTRA, ITA ºi TEBA, pe motiv cã participaserã la congres. Deasemenea, comisia localã a sindicatelor în colaborare cu autoritãþile fenedisteau ordonat tuturor tipografilor sã nu mai editeze ziarul „Românul”, oficiosulPartidului Naþional Þãrãnesc din Arad, cu toate cã publicaþia era autorizatã decãtre Ministerul Propagandei36.

Acþiunea de terorizare a participanþilor la congresul PNÞ, prezentatãde cãtre ziarul „Dreptatea” este cât se poate de realã, fiind probatã dedocumentele de arhivã. Acestea conþin confirmãri chiar de la cei care au contribuitdin plin la agresarea populaþiei ºi a membrilor PNÞ.

Raportul de activitate realizat de organizaþia judeþeanã a FrontuluiPlugarilor Arad pe luna mai, expediat la 3 iunie 1946, cãtre Frontul Plugarilor– Regionala Banat este elocvent: „Judeþeana Frontul Plugarilor Arad în ziua de5 mai a avut o activitate prin care a ajutat P.C. (Partidul Comunist) pentru acombate ºi a înãbuºi congresul maniºtilor, care era sã se þinã în aceeaºi zi. FrontulPlugarilor a adus de la þarã peste 300 membri þãrani, introducând o acþiuneîncât congresul maniºtilor a fost zãdãrnicit complet”37.

În uma acestui grav eveniment, s-a înregistrat o a doua victimã în rândulmembrilor PNÞ Maniu Arad, fãrã a i se preciza în presa timpului numele acesteia.Autoritãþile nu au luat nicio mãsurã pentru a pedepsi pe „asasini”38.

Pe fondul creºterii popularitãþii Partidului Naþional Þãrãnesc Maniu ºial politicii promovate de Guvern împotriva sa, s-a ajuns inevitabil la intensificareaincidentelor dintre Putere ºi Opoziþie. La 19 mai, în comuna Vãrãdia (judeþulCaraº) a avut loc o întrunire a PNÞ Maniu, la care au participat peste 1.000 delocuitori. Discursul þinut la tribunã de profesorul Ilie Rusmir a fost întrerupt deprimarul Ioan Chirilã ºi de notarul Roman Sculici pe motiv cã Opoziþia nu aveaaprobare pentru întruniri. Deºi Ilie Rusmir le-a prezentat ordinul de aprobare alPrefecturii, acesta a fost „îmbrâncit jos”, provocând indignarea mulþimii39. Acesteevenimente provocate de reprezentanþii Puterii împotriva opoziþiei se agreaveazãtreptat în timpul campaniei electorale, cunoscând o violenþã maximã în ziuascrutinului.

36 Ibidem.37 SJTAN, fond Comitetul Frontul Plugarilor Timiº-Torontal, dosar 19/1946, f. 119.38 Dreptatea, anul XXI, nr. 107 din 16 iunie 1946, p. 3.39 Ibidem.

452

CONFRONTATION BETWEEN POWER AND OPPOSITION BEFORETHE 1946 ELECTIONS CAMPAIGN

Abstract

End of the Second World War and the Paris diplomatic discussionswould not change too much political situation in Romania, which remainedunder the occupation of their ally, the USSR. In 1946, the country’s southwesternstate of affairs was the same as in the rest of the national, territory imposed byMoscow’s control. The Communist Party of Romania and the rest of the politicalparties constituting the National Democratic Front (NDF), in the context ofmajor political change in their favor, were supported by various individuals andorganizations who have contributed to consolidating the new Power. An exampleof this is George Tatarescu, who later faced the rigors of the Soviet totalitarianregime imposed in Romania.

Although not established election date, political confrontations betweenthe government and opposition in early 1946 were more and more numerous inBanat region. For example, representatives of governmental parties coordinatethe destruction of printers Matei from Timisoara and Corvin from Resita,employees are threatened and accused for collaborating with “traditional parties”,National Liberal Party and National Peasant Party.

In February 1946, the Arad organization’s office of National PeasantParty-Maniu is devastated, its members are beaten, and former Senator BoþiocAlexe dies. In Banat region, political debates were closely supervised bygovernment agencies, as well as “traditional parties” media. “The West”newspaper, belonging to the NPP-Maniu, was banned in the county of Timis-Torontal. On May 5 1946, local authorities controlled by the Communist Partyand the Front of Plowmans, with the support of Teohari Georgescu, Ministerof Interior, diverting in Arad one of the most extensive action against NPP-Maniu. The main access routes in the city were jammed with cars to prevent acongress of the party, which had to be held here. There was violence resultingin injuries and one dead. Incidents also occurred in other parts of Banat. In thecity Ciacova, on the National Day (May 10), the confrontation took placebetween representatives of local authorities and those of the NDF. Gendarmerieintervention prevented the onset of violence. Confrontations between thegovernment and opposition continue until the parliamentary elections of 19November, when the violence reach its “peak”.

453

ASPECTE PRIVIND ACTIVITATEA ORGANIZAÞIEIJUDEÞENE TIMIª-TORONTAL

A PARTIDULUI NAÞIONAL ÞÃRÃNESC DINANII 1944-1946 CONSEMNATE ÎN ARHIVELE CNSAS

Vasile Rãmneanþu*

Cuvinte cheie: Banat, viaþã politicã, Partidul Naþional ÞãrãnescMots clé: Banat, vie politique, Parti National Paysan

Dupã anul 1944 în viaþa politicã româneascã un autoritarism fãrãprecedent a luat locul unui experiment de democraþie parlamentarã1, e adevãratîntrerupt din 1938 de douã regimuri nedemocratice.

Pe acest fond, la 1 septembrie 1944, liderul naþional-þãrãnist Iuliu Maniutrimitea o circularã tuturor organizaþiilor judeþene ale Partidului NaþionalÞãrãnesc conþinând instrucþiuni privind reluarea activitãþii acestora2.

A urmat publicarea în 16 octombrie 1944 a ,,Manifestului-Program” alPartidului Naþional Þãrãnesc, care era o revizuire ºi adaptare la noile vremuri aprogramului din 1935, având la bazã ideea ,,statului þãrãnesc”3.

Dupã instaurarea la putere a guvernului pro-comunist Petru Groza,împotriva Partidului Naþional Þãrãnesc a fost declanºatã o campanie politicãîntâlnitã doar în cazul regimurilor politice nedemocratice. Astfel, ziarul centralal partidului, ,,Dreptatea”, a fost interzis, mãsura fiind aplicatã ºi asupra preseipartidului din þarã. Lucrãtorii tipografi care au tipãrit ,,Dreptatea” au fostmaltrataþi ºi internaþi în lagãrul de la Caracal, Casa partidului din Bucureºti afost percheziþionatã, iar arhiva ridicatã de poliþia Frontului Naþional Democratic.De asemenea, arhiva personalã a lui Iuliu Maniu a fost furatã.

*Universitatea de Vest Timiºoara, Facultatea de Litere, Teologie ºi Istorie, bd. VasilePârvan, nr. 4, e-mail: vasileramneantu@yahoo.com.

1 Keith Hitchins, România. 1866-1947, Bucureºti, 1996, p. 533.2 Gheorghe Oniºoru, Alianþe ºi confruntãri între partidele politice din România. (1944-1947), Bucureºti, 1996, p. 94.3 Ibidem, p. 95.

Au început arestãrile în rândul membrilor ºi simpatizanþilor PartiduluiNaþional Þãrãnesc4.

Faþã de toate aceste ilegalitãþi, la 3 ianuarie 1946 conducerea PartiduluiNaþional Þãrãnesc a cerut o serie de asigurãri suplimentare care sã garantezeaplicarea de cãtre guvernul Groza a hotãrârilor Conferinþei interaliate de laMoscova: eliberarea deþinuþilor politici, desfiinþarea formaþiunilor paramilitarecomuniste, libertatea de întrunire ºi propagandã, toate acestea urmând a fisupervizate de cãtre aliaþi5.

La 23 februarie 1946 Biroul Partidului Naþional Þãrãnesc constatasuprimarea libertãþilor cetãþeneºti ºi împiedicarea manifestaþiilor politice. Înacelaºi timp, în vederea alegerilor parlamentare s-a avut în vedere o vastãrestructurare a organizaþiilor teritoriale, un accent deosebit urmând sã fie puspe secþiunile de tineret, femei, profesionale6.

Dar atmosfera politicã din România devenea tot mai tensionatã pemãsurã ce se apropiau alegerile generale, fapt ce a determinat conducereanaþional-þãrãnistã sã-i adreseze lui Stalin un protest în care erau relatate abuzurilecomise de autoritãþile române: ,,Presa noastrã este aproape desfiinþatã. Libertãþilesunt suprimate”. Închisorile erau pline de aderenþi ai partidului, libertatea deconºtiinþã nu exista, iar asasinatele politice ºi schingiuirile membrilor opoziþieierau sãvârºite sub protecþia autoritãþilor locale, se sublinia în documentulrespectiv7.

În ciuda situaþiei deosebit de dificile în care a fost obligat sã activeze înperioada 1944-1946, Partidul Naþional Þãrãnesc a reuºit sã polarizeze forþelecare s-au opus conºtient comunismului în România8.

În studiul de faþã vom prezenta ºi analiza o serie de documente dinArhivele C.N.S.A.S. referitoare la activitatea organizaþiei judeþene Timiº-Torontal a Partidului Naþional Þãrãnesc din anii 1944-1946.

Pe fondul reapariþiei pluripartidismului în viaþa politicã româneascã, la14 septembrie 1944, în cadrul ºedinþei organizaþiei judeþene Timiº-Torontal aPartidului Naþional Þãrãnesc, unul dintre liderii acesteia, C. Subþire i-a îndemnatpe cei prezenþi sã înceapã organizarea cadrelor partidului pe comune ºi plase.

4 Ibidem, p. 98.5 Ibidem, p. 99.6 Ibidem, p. 100.7 Ibidem, p. 103.8 Ibidem, p. 106.

456

În condiþiile politice complexe din acel moment acesta a arãtat necesitatea de ase face zid în jurul tronului9.

Din teritoriul judeþului, preºedintele organizaþiei de plasã Deta, Pulca,într-o adresã cãtre Ministrul de Interne solicita îndepãrtarea din funcþie apretorului. Se consemna cã acesta îi ameninþa pe locuitorii plasei care cunoºteauilegalitãþile sãvârºite de liderul administrativ local.

Pretorul era în permanentã legãturã cu partizanii sârbi, iar locuitoriiunguri erau favoriþii acestuia. Totodatã, în ziua de 16 decembrie 1944 pe strãzilelocalitãþii Deta maghiarii au strigat ,,Trãiascã Ungaria” ºi ,,Jos regele”10.

Într-o informare trimisã lui Aurel Leucuþa, Pulca arãta cã în aceeaºi zi,60 de persoane, dintre care 40 venite din Timiºoara, au atacat Primãria Deta, l-au forþat pe primar sã demisioneze, în locul acestuia fiind instalat un cetãþeangerman, iar ca viceprimar unul sârb. Grupul contestatar era alcãtuit din unguri,germani ºi sârbi.

Situaþia nu s-a calmat în Deta, la 18 decembrie la Fabrica de furnir dinlocalitate muncitori unguri, germani ºi sârbi, precum ºi 2-3 români au cerutîndepãrtarea oricãrui control din partea administraþiei, declarând cã puteau faceorice, administratorul neavând ce cãuta în fabricã, proprietarii urmând sã fieîndepãrtaþi ºi ei dacã nu îi ascultau pe contestatari. Preºedintele organizaþieinaþional-þãrãnistã de plasã sublinia cã în acþiunile lor manifestanþii au fost sfãtuiþide cãtre preotul maghiar, care avea dosar la Siguranþã, ºi de cãtre pretor11.

La 8 noiembrie 1945 la Timiºoara a avut loc o manifestaþie pro-monarhistã, marea parte a manifestanþilor provenind din rândul liceenilor de laLiceul Constantin Diaconovici Loga, Liceul Comercial, Industrial ºi a studenþilorde la Medicinã ºi Politehnicã.

Din relatãrile celor anchetaþi reiese cã dupã desfãºurarea Te-Deumuluisãvârºit de ziua onomasticã a regelui Mihai I, la Biserica Ortodoxã Românã dinIosefin s-a format o coloanã de manifestanþi care a pornit spre centrul oraºului.Înainte de plecare, studenþii au împãrþiþi cocarde cu tricolorul ºi fotografii aleregelui ºi reginei. Pe traseu s-au strigat lozinci pro-monarhice, printre care ºi,,Regele ºi Patria”.

9 Arhivele C.N.S.AS, d. 10521, vol. I, f. 239.10 Ibidem, d. 1715, f. 435. Despre situaþia tensionatã creatã în Banat în anii 1944-1945 înurma acþiunilor ,,partizanilor sârbi” vezi ºi Vasile Rãmneanþu, Aspecte ale vieþii politicedin judeþul Timiº-Torontal în perioada 1944-1945, în RI, 3-4, 1996, p. 205-219.11 Ibidem, f. 436.

457

La demonstraþie au participat ºi studenþi care erau membri ai PartiduluiNaþional Þãrãnesc. Astfel Nicolae Galin, student în anul II la Politehnicã, declaracã împreunã cu alþi colegi a devenit membru naþional-þãrãnist în august 1945, aparticipat la ºedinþele organizaþiei, fiind convins cã Partidul Naþional Þãrãnesclucra în interesul poporului ºi al þãrii, fiind singurul partid care activa în spiritulprieteniei cu Naþiunile Unite. El arãta în declaraþia datã cã la evenimentele din8 noiembrie 1945 a participat ºi Bacic Alois, preºedintele organizaþiei de tineretnaþional-þãrãniste12.

Pe traseul parcurs de cãtre manifestanþi au avut loc incidente datorateintervenþiei unor echipe de ºoc muncitoreºti (cei care au intervenit fãceau parteºi din organizaþiile satelit ale Partidului Comunist Român, respectiv din UniuneaPatrioþilor ºi Apãrarea Patrioticã), dar ºi a militarilor sovietici13.

Ciocnirile cele mai dure s-au desfãºurat în faþa Teatrului14, unde aintervenit plutonul de gardieni15.

Manifestaþia a fost pregãtitã de cãtre Comitetul Societãþii Studenþilorde la Facultatea de Medicinã, având loc ºi o încercare din partea unui cadrudidactic de a-i opri pe studenþi sã se deplaseze la Biserica din Iosefin16, cât ºi decãtre studenþii de la Politehnicã17.

Autoritãþile au ajuns la concluzia cã cei reþinuþi ºi cercetaþi se fãceauvinovaþi de organizarea, instigarea ºi participarea la tulburãrile ºi incidenteledin 8 noiembrie 1945. Aceºtia au avut legãturi cu Partidul Naþional Þãrãnesc,unul dintre liderii organizaþiei judeþene Timiº-Torontal ai acestuia, Trifu Ruian,cumpãrând în 7 noiembrie de la librãria Niculescu 350 de fotografii ale regelui.Cei reþinuþi urmau sã fie înaintaþi Parchetului Curþii Marþiale18.

La 15 noiembrie 1945 Chestura Poliþiei Municipiului Timiºoara, BiroulPoliþiei de Siguranþã a înaintat Parchetului Militar de pe lângã Curtea Marþialãa Corpului 7 armatã dosarele a 27 de arestaþi în urma evenimentelor din 8noiembrie. Se preciza cã erau urmãriþi mai mulþi studenþi implicaþi în organizarea

12 Arhiva Tribunalului Militar Timiºoara, Fond Procuratura Militarã Timiºoara, d. 12.260.f. 4-5. În acest moment fondul arhivistic cercetat se aflã la C.N.S.A.S.13 Ibidem, f. 7.14 Ibidem, f. 11.15 Ibidem, f. 19.16 Ibidem, f. 8-9.17 Ibidem, f. 15.18 Ibidem, f. 23

458

manifestaþiei pro-monarhice din data respectivã (printre care ºi liderul naþionalþãrãnist, Trifu Ruian) ºi care erau dispãruþi19.

Cercetãrile urmau sã fie continuate de cãtre Parchetul Militar conformordinului telefonic din 9 noiembrie 1945 al Ministerului de Rãzboi, DirecþiaJustiþiei Militare20.

Referindu-se la cele întâmplate la Timiºoara cu prilejul zilei onomasticea regelui Mihai I, raportul confidenþial din 11 noiembrie 1945 sublinia cã înurma zilei de 8 noiembrie 1945 reacþiunea cãuta sã înfãþiºeze guvernul Grozaca un guvern de dictaturã, deoarece au fost arestaþi ºi bãtuþi cei care au manifestatpentru rege. Erau rãspândite ºtiri conform cãrora studenþii români au fost bãtuþide evrei ºi de reprezentanþi ai altor minoritãþi.

Deºi manifestaþia din 8 noiembrie a creat impresia cã a fost organizatãde cãtre studenþii de la Medicinã, aceasta a purtat pecetea Partidului NaþionalÞãrãnesc. Se relata cã în dupã amiaza zilei respective, la sediul din Timiºoara alPartidului Naþional Þãrãnesc au sosit foarte mulþi membri ºi simpatizanþi aipartidului, probabil dupã instrucþiuni, dar conducerea organizaþiei nu a fostprezentã.

Raportul conþinea ºi ºtirea conform cãreia studenþi de la Medicinã,membri ai Partidului Social Democrat, au luat parte activã la manifestaþia pro-monarhicã din 8 noiembrie, comportându-se ca reacþionari21.

Un alt raportul confidenþial, din 10 noiembrie 1945, analiza evenimentelepetrecute cu douã zile în urmã. Autorul documentului a purtat discuþii cuconducãtori ºi tineri naþional-þãrãniºti, iar din informaþiile sale, pregãtireamanifestaþiei s-a fãcut pe baza instrucþiunilor venite de la Bucureºti.

Unul dintre conducãtorii morali ºi organizatorici ai Partidului NaþionalÞãrãnesc era Negru Emil, directorul firmei ,,România”. Acesta þinea legãturacu alþi lideri naþional-þãrãniºti, precum Subþire, Iuga, Ruian. Firma acestuia eracaracterizatã ca fiind ,,tipic hitleristã”.

O altã informaþie consemna cã în cercurile competente de partid ºi încele cunoscute ca fiind antidemocratice se vorbea mult cã la organizareaevenimentelor din 8 noiembrie 1945 Coriolan Bãran ,,n-ar fi avut rolneînsemnat”. Se presupunea cã fostul lider naþional-þãrãnist era conducãtorul

19 Ibidem, f. 36.20 Ibidem, f. 1.21 Arhivele C.N.S.A.S., d. 10521, vol. I, f. 255.

459

moral al unei pãrþi a tineretului. Documentul mai arãta cã numãrul membrilor,,Asociaþiei Amicii Americii” din Timiºoara era de circa 892, iar din provinciede circa 150022.

În privinþa fostului fruntaº naþional-þãrãnist din Banat, Coriolan Bãran,acesta era dupã rãzboi conducãtorul filialei Y.M.C.A. (Young Men Christian)din Timiº-Torontal, organizaþie care în România era coordonatã de cãtrecolonelul american Franklin Eduard Stewens. Potrivit autoritãþilor, societateacãuta sã organizeze tineretul ºcolar secundar ºi universitar reacþionar ºi, în limitaposibilitãþilor, ºi pe tinerii muncitori în spirit naþionalist ºi anticomunist23.

Colonelul F. Stewens s-a aflat la Timiºoara în intervalul 3-8noiembrie1946, prilej cu care Coriolan Bãran i-a înaintat un memoriu de circa10-15 pagini din partea celor trei partide democratice din opoziþie, semnat decãtre liderul organizaþiei Timiº-Torontal a Partidului Naþional Þãrãnesc, SeverBocu, din partea Partidului Naþional Liberal de Fãrcãºanu, iar din cea a PartiduluiSocial Democrat Titel Petrescu de Traian Novac. Documentul se referea lailegalitãþile sãvârºite de cãtre autoritãþi ºi de reprezentanþii Blocului PartidelorDemocratice în campania electoralã desfãºuratã pânã în acel moment.Reprezentantul american i-a promis lui Coriolan Bãran cã memoriul opoziþieiva ajunge cât mai repede la locul potrivit24.

Tot cu prilejul vizitei respective, Iosif Albu, un lider marcant alorganizaþiei judeþene Timiº-Torontal a Partidului Naþional Þãrãnesc, s-a întâlnitcu Stewens, discutându-se chestiuni politice, omul politic bãnãþean furnizându-i ,,materiale de antipropagandã referitoare la metodele tehnice ce vor fi aplicatede Blocul Partidelor Democratice în cursul alegerilor ºi felul cum a fost împiedicatPartidul Naþional Þãrãnesc de a dezvolta o liberã propagandã în campaniaelectoralã”25.

Nota informativã din 13 aprilie 1945 se referã la manifestele TineretuluiUniversitar Naþional-Þãrãnesc intitulate ,,Simple întrebãri” ºi care ar circula laªcoala Politehnicã din Timiºoara, specificându-se cã ar fi colportate de cãtrestudenþii Vintilã Pompiliu, Moldovan Mircea, ultimul lipind manifestul pegeamurile cantinei ªcolii Politehnice26.

22 Ibidem, f. 256.23 Ibidem, d. 10174, f. 49.24 Ibidem, f. 50.25 Ibidem, f. 51-52.26 Ibidem, d. 10521, vol. I, f. 294.

460

Într-o adresã a Inspectoratului Regional de Poliþie Timiºoara cãtreChestura Poliþiei Municipiului Timiºoara se relata cã în noaptea de 2-3 august1945 au fost lipite pe pereþii ºi geamurile vitrinelor din strãzile ºi pieþele maifrecventate vigniete cu urmãtoarele lozinci: ,,Jos dictatura Groza”; ,,Josguvernul”; ,,Poporul vrea alegeri”, precum ºi fotografii având scris în faþã ,,IuliuManiu preºedintele PNÞ”. Se cerea identificarea rapidã a celor ce le-aurãspândit27.

La 31 august 1945 a avut loc ºedinþa organizaþiei judeþene a PartiduluiNaþional Þãrãnesc, la care s-a hotãrît depunerea unei munci cât mai intense învederea viitoarelor alegeri.

Cuvântarea a fost þinutã probabil de cãtre profesorul Apostolescu, acestaafirmând cã trebuia explicat þãranilor cã modul de înscriere în Partidul ComunistRomân, precum ºi în Partidul Social Democrat, ,,era aproape silit”. Astfel, încazul organizãrii de alegeri, aceste partide nu ar mai putea lua parte la guvernareaþãrii, de partea Partidului Naþional Þãrãnesc situându-se marea majoritate apopulaþiei.

ªedinþele organizaþiei erau þinute regulat, în fiecare vineri ºi duminicã,discutându-se programul partidului, despre democraþie, situaþia politicã la zi.Se propunea þinerea sub supraveghere a membrilor naþional-þãrãniºti care auactivat în trecut în miºcarea legionarã28.

Alte manifeste ºi buline aparþinând Partidului Naþional Þãrãnesc au fostrãspândite în Timiºoara în noaptea de 30-31 august, manifestul fiind intitulat,,Buletin informativ”, iar pe buline se gãsea scris ,,Trãiascã Iuliu Maniu”29.

Drept urmare, un proces verbal întocmit la 1 septembrie 1945 relatadespre percheziþiile efectuate de cãtre Siguranþã la sediul Partidului NaþionalÞãrãnesc, fiind ridicatã o maºinã de scris pentru a se verifica dacã buletinulinformativ a fost multiplicat la aceasta, dar rezultatul a fost negativ30.

În dimineaþa zilei de 23 noiembrie 1945 au fost descoperite pe uºileinstituþiilor publice, pe pereþii Teatrului ºi ai cinematografelor din oraº afiºebãtute la ºapirograf, cu caracter subversiv, intitulate ,,Români”31.

27 Ibidem, f. 304 bis.28 Ibidem, f. 319.29 Ibidem, f. 321.30 Ibidem, f. 325.31 Ibidem, f. 334.

461

Pe de-altã parte, Chestura Poliþiei municipiului Timiºoara, Biroul Poliþieide Siguranþã înaintând Inspectoratul Regional de Poliþie dosarul lui Trifu Ruian,vicepreºedintele organizaþiei judeþene a Partidului Naþional Þãrãnesc, propuneainternarea acestuia în lagãr, fiind considerat un element reacþionar32.

Un alt document sublinia cã în vederea alegerilor parlamentare,organizaþia judeþeanã Timiº-Torontal a Partidului Naþional Þãrãnesc desfãºuraacþiuni propagandistice la sate, la oraºe propaganda având loc în special înrândul studenþilor. Se încerca sã se demonstreze cã Partidul Comunist Românera condus de evrei (Ana Pauker) ºi de maghiari (Vasile Luca). Pânã la data de16 decembrie 1945 toþi naþional-þãrãniºtii au sabotat din toate punctele de vedereguvernul Petru Groza.

Documentul mai menþioneazã existenþe în cadrul organizaþiei judeþenea unor disensiuni, profesorul Apostolescu pronunþându-se pentru completa unirecu Frontul Naþional Democratic, o altã grupare urmând linia lui Nicolae Lupu33.

Inspectoratul Regional de Poliþie Timiºoara, Serviciul Poliþiei deSiguranþã sublinia cã în urma Conferinþei interaliate de la Moscova organizaþianaþional-þãrãnistã din regiune ºi-a reluat activitatea, începând cu verificarea vechiiconduceri ºi desemnarea membrilor în comitetul judeþean ºi municipal.

Evenimentele din 16 februarie 1946 au fost exploatate propagandisticde cãtre Partidul Naþional Þãrãnesc, arãtându-se cã guvernul Petru Groza nulucra pe linia celor discutate la Moscova, iar din cauza oprimãrii, partidul nuputea sã-ºi expunã punctele de vedere ale programului sãu.

În vederea alegerilor parlamentare propaganda era realizatã prin lansãride manifeste ºi mai ales prin propaganda desfãºuratã de la om la om34.

O altã notã arãta cã naþional-þãrãniºtii desfãºurau o activitate mai intensãla sate. Împreunã cu Partidul Naþional Liberal Brãtianu ºi cu Partidul SocialDemocrat Titel Petrescu au constituit Blocul partidelor de opoziþie având scopul

32 Ibdem, f. 323.33 Ibidem, f. 262.34 Ibidem. În ziua de 6 februarie 1946 o adunare naþional-þãrãnistã desfãºuratã la Arad a fostatacatã de cãtre comuniºti, mai mulþi participanþi la manifestaþie fiind grav rãniþi, existândºi victime omeneºti. În aceeaºi zi sediile Partidului Naþional Þãrãnesc, redacþiei ziarului,,România democratã”, Partidului Naþional Liberal (fiind ucis un membru al organizaþiei)din oraº au fost devastate, vezi Procesul Comunismului-Cicerone Ioniþiu -Viaþa politicã ºi..., în www.procesulcomunismului.com/.../docs/maniu2p_41.htm. ºi www.scribd.com.>Books-Non-fiction> History.

462

de a veghea ca preliminariile lucrãrilor de alegeri ºi alegerile propriu-zise sãaibã loc în deplinã libertate ºi corectitudine, fiecare partid pãstrându-ºi deplinalibertate de acþiune35.

În urma falsificãrii alegerilor parlamentare din 19 noiembrie 1946 ºi lanivelul organizaþiei naþional-þãrãniste Timiº-Torontal exista o stare denemulþumire. Se sublinia cã s-a declanºat o campanie internã ºi externã pentrunerecunoaºterea ºi anularea alegerilor. Au fost lansare zvonuri privindorganizarea de noi alegeri.

Documentul remarca existenþa speranþei în izbucnirea unui conflict armatîntre sovietici ºi anglo-americani, terminat cu victoria ultimilor, astfel ca IuliuManiu, susþinut de cãtre puterile democrate occidentale, sã ajungã în frunteaþãrii. Propaganda dusã în acest sens era foarte abil condusã, utilizându-se metodazvonului care era rãspândit de la om la om36.

Existau informaþii privitoare la decizia ca pe lângã fiecare organizaþiejudeþeanã sã se înfiinþeze o secþie de tineret. Acþiunea urma sã fie condusã decãtre tineretul universitar care trebuia sã educe tineretul în sensul ca acesta sãnu mai constituie masa de manevrã a celor animaþi de ambiþii personale ºi de anu mai fi antrenat în jocul ,,de-a pistoalele”.

Tinerii trebuiau sã-ºi poatã spune cuvântul ºi doleanþele, sã-ºi cearãdreptul la viaþã liberã. Se arãta cã tineretul universitar lupta pentru gratuitateaînvãþãmântului secundar, pentru asigurarea existenþei celor sãraci. În organizaþiilede tineret naþional-þãrãnesc puteau sã se înscrie toþi tinerii de la sate ºi dinfabrici, având vârsta cuprinsã între 18 ºi 25 de ani. Erau prevãzute mãsuri deidentificare ºi de verificare a persoanelor care urmau sã conducã acesteorganizaþii37.

Autoritãþile au sesizat ºi faptul cã doi lideri marcanþi ai organizaþieijudeþene Timiº-Torontal a Partidului Naþional Þãrãnesc, Liviu Gabor ºi IosifAlbu, au purtat tratative cu Coriolan Bãran în vederea alcãtuirii noului programde activitate al organizaþiei de tineret naþional-þãrãniste, cât ºi al tineretului dinmediul rural ce nu fãcea parte din niciun partid politic. Principalul scop al acestuiaîl constituia educarea tineretului într-un spirit democratic, având ca model Vestul,pentru a echilibra influenþa de stânga venitã din partea Uniunii TineretuluiComunist ºi a organizaþiei Tineretului Progresist.35 Ibidem, f. 266.36 Ibidem, 267.37 Ibidem, f. 328.

463

Tânãrul din mediul rural trebuia pregãtit prin intermediul Y.M.C.A. ºi aorganizaþiilor de tineret ale partidelor istorice pentru a deveni un bun agricultor(fermier-capitalist) ºi instruit politiceºte pentru a nu abandona principiiledemocratice. Se urmãrea desfãºurarea unei contrapropagande faþã de sistemulcolhoznic ºi îndemnarea tineretului din mediul rural sã simpatizeze cu lumeaanglo-saxonã.

Prin intermediul Y.M.C.A. ºi a partidelor istorice urmau sã fie organizateconcursuri agricole cu premii însemnate, premianþii pe þarã având ocazia sãviziteze o bunã parte a continentului american. Se sublinia cã cercurile reacþionarevor organiza echipe speciale care urmau sã transpunã noul program în practicã,cu ajutorul secretarilor organizaþiei Y.M.C.A. ºi ai reprezentanþilor partideloristorice din mediul rural38.

În anul 1947 colonelul american Stewens s-a aflat din nou la Timiºoara,Coriolan Bãran informându-l despre numãrul ºi numele membrilor din regiuneai Partidului Naþional Þãrãnesc arestaþi de cãtre Siguranþã, precum ºi desprecolaborarea dintre filiala din Banat a Y.M.C.A. ºi organizaþia judeþeanã Timiº-Torontal a Partidului Naþional Þãrãnesc Maniu39.

În final, vom prezenta un document care nu are legãturã cu evenimentelepolitice din Banat, dar care este sugestiv pentru ce se întîmpla în Ardeal începândcu toamna lui 1944. Poliþia oraºului Beiuº consemna cã românii din Ardealul deNord îºi strângeau rândurile în jurul Partidului Naþional Þãrãnesc, intelectualiiromâni constatând cã sunt neglijaþi de cãtre autoritãþile române.

Pe de-altã parte, elementul maghiar rãmas în teritoriu avea scopuri binedefinite, respectiv de a salva, prin orice mijloace, teritoriul Ardealului pentruUngaria. În acest scop maghiarii s-au transformat peste noapte în adepþiiprincipiilor extremiste de stânga, femeile s-au oferit cu totul militarilor sovietici,românii fiind denunþaþi cã ar fi hitleriºti.

Se sublinia cã ungurii ar prefera mai bine o Ungarie Sovieticã, având încomponenþa ei ºi Ardealul de Nord, sperând ca apoi sã recupereze ºi Ardealulde Sud sau, în cazul cel mai rãu, Ardealul sã devinã independent.

În altã ordine de idei, armata de ocupaþie sovieticã a sigilat fabricile ºitipografiile pe care a început sã le transfere în Uniunea Sovieticã, considerându-le capturi de rãzboi din teritoriul Ungariei, neþinând astfel seama de faptul cã

38 Ibidem, d. 10174, f. 54-55.39 Ibidem, f. 6.

464

Ardealul de Nord aparþinea României. Informaþiile erau catalogate ca fiind sigureºi verificate40.

În perioada pe care ne-am propus sã o analizãm organele Ministeruluide Interne ºi în special Siguranþa au urmãrit cu mare atenþie activitatea desfãºuratãde cãtre organizaþia judeþeanã Timiº-Torontal a Partidului Naþional Þãrãnesc.Astfel, documentele cercetate conþin date despre reorganizarea organizaþiei dupã23 august 1944, programul partidului, discuþiile care aveau loc în timpulºedinþelor comitetului judeþean, modul cum a fost pregãtitã ºi s-a desfãºuratcampania electoralã pentru alegerile parlamentare din noiembrie 1946,disensiunile dintre unii lideri referitoare la politica de alianþe a partidului, precumºi nemulþumirile legate de falsificarea alegerilor parlamentare.

Au fost consemnate ºi primele acþiuni ale comuniºtilor de preluare prinforþã a conducerilor instituþiilor administrative, a unor obiective industriale dinTimiº-Torontal. Astfel în decembrie 1945 ºeful organizaþiei naþional þãrãnistedin plasa Deta sesiza cã în localitatea Deta elementede stânga, în mare parteminoritari unguri, germani ºi sârbi, sprijinite de pretorul plasei, i-au îndepãrtatdin funcþii pe primarul ºi pe viceprimarul localitãþii. Pe de altã parte, muncitorimaghiari, sârbi, germani ºi câþiva români de la Fabrica de furnir au cerut încetareaoricãrui control din partea administraþiei fabricii, plecarea administratorului,ameninþând ºi cu îndepãrtarea proprietarilor dacã nu le sunt ascultate cererile.

Potrivit autoritãþilor, în organizarea manifestaþiei promonarhiste de laTimiºoara din 8 noiembrie 1945, un rol important l-a avut Partidul NaþionalÞãrãnesc.

Autoritãþile Ministerului de Interne au urmãrit identificarea autorilorcare lansau în Timiºoara manifeste (potrivit acestora unele fiind elaborate ºirãspândite de cãtre organizaþia naþional-þãrãnistã) cu conþinut anticomunist,antiguvernamental, favorabil Partidului Naþional Þãrãnesc, în care se cerea ºiorganizarea de alegeri libere. În acest sens, Siguranþa a percheziþionat sediulPartidului Naþional Þãrãnesc din Timiºoara, fiind ridicatã o maºinã de scrispentru a se verifica dacã unele dintre manifestele apãrute au fost multiplicate laaceasta, dar rezultatul a fost negativ.

Unuia dintre liderii marcanþi ai organizaþiei judeþene Timiº-Torontal aiPartidului Naþional Þãrãnesc i s-a întocmit dosar, propunându-se internareaacestuia în lagãr ca fiind un element reacþionar.

40 Ibidem, d. 10521, vol. I, f. 245.

465

Documentele surprind legãturile existente între colonelul americanFranklin Stewens, reprezentantul în România a organizaþiei Young Men Christian(Y.M.A.N.), consideratã de autoritãþi cã îºi propunea sã organizeze în specialtineretul studios în spirit anticomunist, ºi liderii naþional-þãrãniºti din Timiº-Torontal. Din partea conducerii organizaþiei judeþene Timiº-Torontal a PartiduluiNaþional Þãrãnesc, a celei naþional-liberale ºi a celei social-democrate TitelPetrescu i-a fost înmânat, prin intermediul lui Coriolan Bãran, preºedintele filialeibãnãþene a Y.M.C.A., reprezentantului american un memoriu în care erau relatateilegalitãþile sãvârºite de cãtre autoritãþi ºi de reprezentanþii Blocului PartidelorDemocratice în timpul campaniei electorale.

Existau ºi informaþii privind constituirea secþiilor de tineret ale PartiduluiNaþional Þãrãnesc pe lângã organizaþiile judeþene, trebuind a fi identificaþi viitoriilideri ai acestora. În acest sens sunt evidenþiate întrevederile avute de cãtreCoriolan Bãran cu lideri ai organizaþiei judeþene Timiº-Torontal a PartiduluiNaþional Þãrãnesc în vederea realizãrii noului program de activitate al tineretuluinaþional-þãrãnist, precum ºi al celui din mediul rural neîncadrat politic, considerata fi reacþionar, întrucât prevedea educarea tinerilor respectivi în spirit democratic,iar din punct de vedere profesional formarea a unor buni agricultori (fermier-capitalist).

Analiza documentelor evidenþiazã clar cã, în perioada pe care am avut-o în vedere, România se îndrepta tot mai mult spre un sistem politic autoritar,organizaþia judeþeanã Timiº-Torontal a Partidului Naþional Þãrãnesc fiind nevoitãsã activeze în condiþii deosebit de dificile, neîntâlnite într-un regim politicdemocratic.

466

DES ASPECTS SUR L’ACTIVITE DE L’ORGANISATIONDEPARTAMENTALE DE TIMIS-TORONTAL DU PARTI NATIONALPAYSAN D’ENTRE LES ANNEES DE 1944-1946, CONSIGNES DANS

LES ARCHIVES DE C.N.S.A.S.

Résumé

Dans cette étude-ci nous présenterons et nous analyserons aussi touteune série de documents des Archives de C.N.S.A.S. concernant l’activité del’organisation départementale de Timiº-Torontal du Parti National Paysan,déroulée entre les années de 1944-1945.

Dans le période ci analysé, les organes du Ministère des Affaires Internes,en spécial la Sûreté, ont surveille avec une attention spéciale l’activité déployéepar l’organisation départementale de Timiº-Torontal du Parti National Paysan.Ainsi, les documents recherchés contiennent des informations sur saréorganisation après le 23 Août 1944, sur le programme du parti, sur lesdiscussions qui avaient eu lieu dans les séances de celle-ci, sur le mode dont ona préparé la campagne électorale pour les élections parlementaires de novembre1946, montrant aussi les dissensions d’entre quelques-uns de dirigeantsconcernant la politique d’alliances du parti et les mécontentements générés parla falsification des élections parlementaires.

On a cosigné aussi les premières actions des communistes pour changer,en usant de la force, les facteurs dirigeants des quelques institutionsadministratives et aussi de prendre en maîtrise des objectifs industrieux de Timiº-Torontal. Ainsi, le chef de l’organisation national paysanne de l’arrondissementde Deta réclamait que des éléments gauchistes, appartenant à des minoritéshongroises, allemandes et serbes, ayant l’appui du prêteur de cet arrondissement,ont renvoyé de leurs fonctions le maire et le vice maire. D’autre part, destravailleurs hongrois, serbes et allemands et quelques roumains de la Fabriquede placage ont sollicité l’interdiction de tout contrôle de la part del’administration de cette entreprise, la démission de l’administrateur, menaçantavec la chasse de celui-ci si leurs demandes sont ignorées.

Selon les autorités, dans l’organisation de la manifestation promonarchiste de Timiºoara, le 8 novembre 1945, un rôle important l’a eu le PartiNational Paysan.

467

Les autorités du Ministère des Affaires Internes ont essayé l’identificationdes auteurs des manifestes (selon celles-ci quelques-unes étant élaborés etrépandus par l’organisation national paysanne) anticommunistes,antigouvernementales et favorables au Parti National Paysan, manifestes quiréclamaient des élections libres. En ce sens, la Sûreté a effectué une perquisitionau siège de ce parti de Timiºoara, confisquant la machine à écrire pour vérifiersi ces manifestes ont été multiplies à celle-ci, mais le résultat a été négatif.

On a dressé aussi un dossier pénal pour l’un des dirigeants importantsde cette organisation départementale, tout en proposant son emprisonnementdans le camp de concentration car il était considéré un élément réactionnaire.

Les documents surprennent les liaisons d’entre le colonel américainFranklin Stewens, le représentant dans la Roumanie de l’organisation YoungMen Christians (Y.M.A.N.), les autorités considérant que celle-ci avait pourbut d’organiser la jeunesse étudiante en un esprit anticommuniste, et les leadersnationaux paysans de l’organisation départementale de Timiº-Torontal. Lesdirigeants de cette filiale, les leaders national libéraux et ceux social démocrates(la faction Titel Petrescu) ont remis, par l’intermède de Coriolan Bãran, leprésident de la filiale banatienne de Y.M.C.A., un mémoire au représentantaméricain ou ils dénonçaient tous le abus et les illégalités commis par les autoritéset les représentants du Block des Partis Démocratiques pendant la campagneélectorale.

Il existaient aussi des informations sur la constitution des sections pourles jeunes national paysans auprès des organisations départementales, s’avérantnécessaire pour les autorités communistes l’identification de leurs leaders. Ence sens, sont mises en évidence les entrevues eues par Coriolan Bãran avec desdirigeants du de l’organisation départementale de Timiº-Torontal du PartiNational Paysan pour mettre au point le programme d’activité de la jeunessenational Paysanne, y ajoutant les jeunes du milieu rural qui n’avait aucunencadrement politique, considéré également réactionnaire, car celui-ci prévoyaitl’éducation de tous ces jeunes gens en un esprit démocratique et, du point devue professionnel, des bons agriculteurs (c’est à dire des fermiers capitalistes).

L’analyse de ces documents montre clairement que la Roumanie, dansla période étudiée, se dirigeait de plus en plus vers un régime autoritaire,l’organisation départementale de Timiº-Torontal du Parti National Paysan étantforcée de déployer son activité dans des conditions extrêmement difficiles,inexistantes dans un régime démocratique.

468

ASPECTE PRIVIND SITUAÞIA MINORITÃÞII CEHEDIN JUDEÞELE

CARAª ªI SEVERIN (1944-1948)

Eusebiu Narai*

Cuvinte cheie: minoritate, cehi, colonist, tradiþiiKeywords: minority, czechs, colonist, traditions

Poziþia geograficã ºi statutul juridic distinct, tradiþiile culturale ºirealitãþile confesionale, la care se adaugã, dupã 1718, tendinþele reformiste aleCoroanei, menite sã punã în valoare, economic, militar sau politic, avantajeleoferite de noua provincie au asigurat Banatului o situaþie particularã, acestadevenind o adevãratã arie de convergenþã a civilizaþiilor ºi influenþelor culturale,punct de întâlnire a culturii occidentale cu cea a Europei centrale ºi sud-estice,într-un spaþiu ºi un timp în evoluþie spre modern, care dislocã tradiþionalul,deseori cu brutalitate, accelereazã ritmul istoric, provocând rapide ºi ampleprefaceri1. Dupã primul rãzboi mondial, în condiþiile împãrþirii Banatului întrestatele succesoare ale monarhiei austro-ungare, vom vorbi doar despre populaþiaBanatului românesc, pentru care existã la îndemânã statistici2.

Recensãmântul din anul 1930 este considerat a fi primul recensãmântal României întregite, fãcut pe baze absolut ºtiinþifice. El oferã un total de18.057.028 locuitori pentru România. Potrivit acestuia, populaþia totalã aBanatului românesc se ridica la cifra de 962.932, din care pe judeþe: Caraº –200.929 locuitori, Severin – 239.586 locuitori ºi Timiº-Torontal – 499.443locuitori, la care mai adãugãm populaþia celor 11 aºezãri sud-mureºene dinjudeþul Arad necuprinse în suma iniþialã, ºi anume 22.974 locuitori. În mediul

* Universitatea de Vest Timiºoara, Facultatea de Litere, Istorie ºi Teologie, b-dul VasilePârvan, nr. 4, e-mail: mnarai@yahoo.com

1Nicolae Bocºan, Contribuþii la istoria iluminismului românesc, Timiºoara, 1986, p. 8; veziîn acest sens J. J. Ehrler, Banatul de la origini pânã acum –1774, Timiºoara, 1982, p. 166.2 Ioan Haþegan, Populaþie ºi habitat în Banatul secolelor XVIII-XX, în AMN, 32 (II), 1995,p. 164.

rural trãiau 789.379 locuitori, iar în cel urban 173.553 locuitori rãspândiþi încele 7 oraºe (Reºiþa – 19.868, Oraviþa – 9.585, Lugoj – 91.580, Aradul Nou –6.064, Caransebeº – 8.704, Orºova – 81.591, Lipova – 6.000, Timiºoara –91.580). Naþionalitãþile existente în Banat acum sunt în numãr de 17, plus alþiiºi neidentificaþi3:

Naţionalitatea Număr locuitori total Procentaj %

Români 514.035 54%

Germani 241.626 23,7%

Maghiari 99.233 10,4%

Sârbi, croaţi, sloveni 40.525 4,3%

Ţigani 17.883 1,9%

Cehi şi slovaci 14.110 1,5%

Evrei 11.299 1,2%

Bulgari 10.013 1,1%

Ruteni 3.886 0,4%

Ruşi 1.599 0,2%

Polonezi 594 -

Turci 171 -

Greci 27 -

Armeni 19 -

Albanezi 11 -

Huţani 7 -

Tătari 3 -

Alţii 6.975 0,7%

Neidentificaţi 820 -

3 Ibidem, p. 165-166; vezi ºi Recensãmântul general al populaþiei României din 29 decembrie1930, I, p. XXIV, XXVI, XXVIII.

470

Conform unor statistici oficiale, la începutul anului 1939 Þinutul Timiºavea 1.748.648 locuitori, dintre care 307.051 la oraºe ºi 1.440.797 la sate,repartizaþi pe judeþe în felul urmãtor: Arad – 428.114 locuitori, Caraº – 202.665locuitori, Hunedoara – 336.466 locuitori, Severin – 245.543 locuitori ºi Timiº-Torontal – 516.166 locuitori4. Recensãmântul din 6 aprilie 1941 prezintã ocifrã totalã a populaþiei bãnãþene de 1.235.224 de locuitori, cifrã în care seinclud ºi refugiaþii din teritoriile româneºti ocupate abuziv în urma Dictatuluide la Viena. Au sosit în numãr mare refugiaþi din Transilvania de Nord, darmajoritatea se reîntorc dupã 1945. Numeroºi intelectuali din Cluj-Napoca ºi-augãsit refugiul în Timiºoara. La Biled s-au stabilit moþi ºi criºeni. În timpulrãzboiului se modificã ºi numãrul bulgarilor din Banat. Astfel, în 1943, peste 20de familii de bulgari pãrãsesc Banatul, formând în Bulgaria localitatea BardanskiGeran. Dupã 30 august 1940 (Dictatul de la Viena), sunt plasaþi în localitãþileCâmpiei Banatului o micã parte din foºtii locuitori români din Cadrilater, dar ºicei originari din Banatul sârbesc ºi Macedonia (aromâni). S-au aºezatmacedoromâni în Sãcãlaz, Dudeºtii Noi ºi Becicherecu Mic. Români dinIugoslavia au format colonii în Lovrin, Periam ºi Lenauheim. Pierderile în rãzboiºi scãderea natalitãþii au dus la o micºorare cu aproape 38.000 de persoane înnumai patru ani (1941-1945). În intervalul 1930-1941, media natalitãþii peîntregul Banat a fost de 17,8‰, iar mortalitatea de 18,0‰, rezultând un deficitgeodemografic de 0,2‰. Dupã încheierea rãzboiului, o micã parte din populaþiagermanã (membrii SS) din Banat se alãturã trupelor germane, luând caleaGermaniei. Au fost deportaþi în Uniunea Sovieticã o serie de cetãþeni, soldaþi ºiofiþeri minoritari (deportarea germanilor ºi evreilor). O parte din cehii ºi slovaciidin Banat (aproape 3.000 de persoane) se repatriazã în Cehoslovacia, unde sestabilesc în sate din Boemia ºi Slovacia, pãrãsite de germani5.

Conform unor statistici, la sfârºitul anului 1944 ºi începutul anului 1945populaþia Banatului era formatã din: români – 40%, germani – 20%, maghiari –15%, slavi (sârbi, bulgari, slovaci) – 15%, evrei – 3%, alte naþionalitãþi(italieni,turci, þigani, francezi) – 7%6. Judeþul Caraº avea 191.233 locuitori,

4 Vestul, Timiºoara, anul X, nr. 2288, 12 martie 1939, p. 6.5 Remus Creþan, Etnie, confesiune ºi opþiune electoralã în Banat, ed. a II-a, Timiºoara,2006, p. 46.6 Serviciul Judeþean Timiº al Arhivelor Naþionale (în continuare SJTAN), fond ComitetulRegional PCR Banat, d. 1/1944, f. 47.

471

dintre care: români – 140.607 (73,5%), germani – 16.016 (8,3%), maghiari –3.319 (1,7%), sârbi – 9.368 (4,8%), croaþi – 8.094 (4,2%), cehi – 6.675 (3,4%),slovaci – 1.541 (0,8%), evrei – 223 (0,1%), þigani – 4.729 (2,4%) º.a.m.d.7 Dinpãcate, nu deþinem informaþii precise privind populaþia judeþului Severin în acelaºiinterval de timp. Impactul social al reformei agrare (martie 1945), care aexpropriat terenurile mai mari de 50 ha, ºi faptul cã în timpul secetei din anii1946-1947 Banatul nu a fost atins au determinat stabilirea a numeroase familiide români din zona Moldovei în special în satele pãrãsite de germani. În aceastãperioadã sosesc ºi numeroºi români din judeþul Hunedoara (doar din satul Bozs-au aºezat circa 60%), din Criºana ºi din Oltenia, respectiv din zone învecinateBanatului. Migreazã ºi români din Muntenia ºi persoane din URSS, toþi aºezându-se în zona de câmpie. Plata despãgubirilor de rãzboi Rusiei (2 miliarde lei) ºistaþionarea trupelor sovietice (pânã în 1958) au afectat economic ºi socialBanatul8. Recensãmântul din 25 ianuarie 1948 relevã urmãtoarele aspecte: opopulaþie totalã de 1.220.552 de locuitori ºi o densitate a populaþiei de 57 loc./kmp. Populaþia urbanã a crescut cu 7.000 de locuitori, prin faptul cã SânnicolauMare a fost declarat comunã urbanã. Structura etnicã a populaþiei indicã încontinuare ponderea majoritarã a românilor (60,1%), urmaþi de germani (17,2%),maghiari (12,8%), sârbi ºi croaþi (4,0%) ºi alte minoritãþi (5,9%)9. Judeþul Caraºnumãra, acum, 187.322 locuitori (144.500 români, 4.685 maghiari, 14.780germani, 72 evrei etc.), iar judeþul Severin – 232.612 locuitori (194.365 români,14.145 maghiari, 13.689 germani, 342 evrei º.a.)10.

***

Europa ultimelor secole a fost marcatã de douã miºcãricontradictorii: conºtientizarea comunitãþilor lingvistice ºi confesionale multipleºi dobândirea sentimentului de identitate naþionalã. Prima miºcare a dat naºterela plurilingvism ºi interculturalitate. Condiþiile politico-economice, sociale ºiculturale din secolul al XX-lea a fãcut dificilã abordarea problemelor etnice ºi

7 Serviciul Judeþean Caraº-Severin al Arhivelor Naþionale (în continuare SJCSAN), fondPrefectura judeþului Caraº – Serviciul Administrativ, d. 20/1944, f. 21.8 Remus Creþan, op.cit., p. 46-47.9 Ibidem, p. 47.10 A. Golopenþia, D. C. Georgescu, Populaþia R.P.R. la 25 ianuarie 1948, Bucureºti, 1948,p. 41.

472

confesionale în întreg spaþiul sud-est european, fiind foarte dificil de realizat unechilibru între tradiþiile locale ºi influenþele externe. Banatul, însã, nu prezintãforme tipice naþionalismului extrem, datoritã unei convieþuiri exemplare întremajoritari ºi minoritari. În Banat întâlnim relaþii complexe între majoritari ºiminoritari, respectiv întâlnim o interculturalitate tipicã pentru sud-estul Europei.Pentru a studia patrimoniul cultural bãnãþean trebuie sã relevãm importanþaeconomico-socialã a migraþiilor din sec. al XVIII-lea ºi mutaþiile apãrute dupãtrecerea de la dominaþia turceascã la cea habsburgicã. Fiecare element etnic ºi-a lãsat o puternicã amprentã pe diversitatea ºi complexitatea culturalã actualã11.Termenul de „diversitate culturalã” este folosit, de obicei, ca o descriere acompoziþiei demografice a unei societãþi oarecare, în timp ce atunci cânddiscutãm de „multiculturalism”, „multietnicitate” ºi „pluriconfesionalitate” nereferim, îndeosebi, la implicaþiile politice ºi cele de planificare demograficã. Înacest sens, „multiculturalismul” nu este o simplã descriere a numãrului de limbivorbite dintr-o anumitã regiune geograficã, cum este Banatul, sau dintr-o anumitãþarã, ci un scop care face posibil ca diferite grupuri culturale sã trãiascã laolaltãpe soclul unei politici oficiale centrale sau locale. Relaþiile existente între grupulpredominant sau majoritate (români) ºi minoritãþile din regiunea studiatã nedeterminã sã constatãm diferitele forme pe care le poate prezenta factorul politic.Deoarece dupã anul 1918 societatea bãnãþeanã a fost guvernatã sub umbrelaculturalã româneascã, majoritatea grupurilor etnice ºi-au putut menþine proprialimbã, tradiþiile familiale ºi religioase. Pluralismul cultural determinãmulticulturalismul. Acesta din urmã a gãsit un spaþiu tipic de dezvoltare înBanat, datoritã politicii oficiale promovatã sub administraþii diferite (austriacã,maghiarã ºi româneascã) din secolul al XVIII-lea ºi pânã în prezent. În acestcontext, rãdãcinile pluralismului cultural ar trebui cãutate în Banat cu câtevasecole în urmã12. Conceptul de minoritate naþionalã nu poate fi înþeles decât pebaza precizãrii corelaþiilor existente între naþiune, naþionalitate ºi grup etnic.

Naþiunea este asociatã influenþei factorilor politici, identificaþi, la rândullor, cu ideea de stat. În sens restrâns, naþiunea accentueazã relaþia culturalã aunui grup specific de oameni ºi reprezintã grupul de oameni care ocupã unspaþiu geografic în care acceptã valori particulare comune; aceste valori suntde primã importanþã atât în alegerea teritoriului, cât ºi în organizarea lui ca stat

11 Remus Creþan, op.cit., p. 30.12 Ibidem, p. 28.

473

distinct. O serie de factori obiectivi (origine comunã, limbã, religie, tradiþii etc.)sau subiectivi (rolul afilierii naþionale a persoanelor în zonele bilingve de graniþã,afilierea în spaþiile dintre regiunile unde existã o limbã comunã specificã unornaþiuni diferite etc.) pot transforma naþiunea în timp. Naþionalitatea presupunecaractere obiective diferite faþã de alte grupuri de populaþie, sentimente deseparare ºi de identitate etnicã. Grupurile etnice sunt, adeseori, lipsite desuveranitate, fapt care determinã ca numeroase naþionalitãþi sã-ºi schimbe formade acþiune într-o luptã pentru transformarea lor în naþiuni reale. Comunitãþilecare nu au un obiectiv bine determinat ºi care nu se bazeazã pe problemesubiective în cadrul naþionalitãþilor, dar care dispun de anumite cunoºtinþe istoriceproprii ºi de o conºtiinþã naþionalã se numesc grupuri etnice. Un grup etnic esteun grup social care are o altã limbã sau, cel puþin, un dialect diferit de celelalteetnii. Grupul etnic prezintã o unitate între membrii sãi, o culturã individualã ºiun nume particular. Ajung doar douã particularitãþi din cele menþionate maisus, ºi grupul de oameni poate fi considerat grup etnic. De obicei, aceste grupurinu sunt numeroase ºi ocupã spaþii economice restrânse, cunoscute sub numelede „sfere de umbrã”. Grupul etnic este un termen referitor la diviziunea peverticalã dintr-o societate, fiind parte componentã a unei populaþii mainumeroase, posedând însã o culturã proprie. Membrii unor astfel de grupuri auorigine comunã, realã sau imaginarã, ºi pot fi diferenþiaþi prin rasã, religie, originenaþionalã, ori unele combinaþii între aceste elemente definitorii. Existenþa unorastfel de grupuri etnice este rezultatul migraþiilor, iar procesele de asimilare ºide integrare ale acestora sunt strâns legate de distingerea ºi persistenþa legãturiloretnice. Dacã existã grupuri minoritare pe teritoriul unei þãri, acestea sunt pãrþicomponente ale naþiunilor independente ºi poartã numele de minoritãþi naþionale.

Este necesar a se preciza ºi termenul cu utilizare generalã, etnia. Eapoate cuprinde fie naþiunea dominantã, fie o singurã minoritate. În cadrul uneinaþiuni sunt mai multe etnii sau grupuri etnice. Etnia este o populaþie desemnatãde un nume sau etnonim, care se bazeazã pe aceeaºi origine, tradiþie culturalãcomunã, întãritã de o conºtiinþã de apartenenþã la acelaºi grup. Unitatea etnieise sprijinã pe o limbã, un teritoriu ºi o istorie identice13.

Deosebirea doctrinarã între „naþionalitãþi” ºi „minoritãþi” s-a format întimpul monarhiei austro-ungare, pe teritoriul cãreia douã minoritãþi cartelatedominau numeroase popoare care, ca ºi întreg, erau majoritare acestora. Dupã

13 Ibidem, p. 20-21.

474

Tratatul de la Trianon, situaþia s-a schimbat, elementul românesc fiind superiornumeric maghiarilor ºi germanilor din Banat, Criºana, Maramureº ºi Transilvania.A devenit, astfel, necesarã denumirea de „minoritãþi naþionale”, primul element(minoritatea) referindu-se la raportul numeric dintre popoarele convieþuitoare,cel de-al doilea (naþionalã) recunoscând entitatea naþionalã a minoritarilor, cutoate drepturile care decurg din aprecierea entitãþii ei naþionale. În sens larg,minoritãþile naþionale ar corespunde grupurilor de populaþie ale unui stat, diferitede majoritatea semenilor sãi prin apartenenþa naþionalã ºi prin faptul cã nu ocupãun teritoriu politic ºi administrativ specific în interiorul statului respectiv14.

***

Cehii au fost aºezaþi în ºapte localitãþi din sud-estul Banatului românesc,ocupându-se mai ales cu lucrul la pãdure ºi cu mineritul. Au prezentat o relativãizolare culturalã ºi social-economicã15.

În secolele XVIII-XIX, alãturi de germani au fost colonizaþi în Banat ºicehi. De obicei, cehii au fost racolaþi ca muncitori în domeniul minier, siderurgic(Ferdinand, Nãdrag, Rusca Montanã, Steierdorf etc.) ºi în porturile dunãrene(Orºova, Moldova Veche). Cehii care au convieþuit cu germanii au fostgermanizaþi. Marea masã a cehilor a sosit în prima jumãtate a secolul al XIX-lea ca specialiºti în domeniul minier pentru localitãþile de la Clisura Dunãrii,Anina ºi împrejurimi ºi Reºiþa. Grupuri importante au fost aºezate ca muncitoriforestieri în câteva sate din sud-estul Banatului unde astãzi formeazã majoritateapopulaþiei. Ei sunt originari din localitãþile Depresiunii Praga, spaþiul montanînconjurãtor acesteia ºi chiar din regiunea Boemia.

La recensãmântul din 1900, cehii din Banat reprezentau 1% din populaþiaBanatului, cu o concentrare în sud-estul Banatului, în cea mai mare parte înMunþii Almãjului. Principalele nuclee s-au creat în hotarul localitãþilor româneºti,în areale montane izolate. Distingem grupãrile majoritare cehe din împrejurimilelocalitãþii Moldova Nouã, respectiv Gârnic, Sf. Elena, Berzasca, Liubcova,comunitãþile din zona Orºovei, cu satele Bigãr, Eibenthal, Ogradena Nouã,precum ºi cele douã sate din sudul Munþilor Semenic, Ravensca ºi ªumiþa.Prezenþa cehilor în aceastã zonã este legatã de colonizãrile din anii 1820-1860.

14 Ibidem, p. 22.15 Ibidem, p. 32.

475

În aceastã perioadã au fost atraºi cehi din Boemia cu scopul vãdit al defriºãriipãdurilor ºi al înfiinþãrii industriei lemnului. Propaganda lansatã populaþiei cehilorºi boemilor a fost efectuatã de cãtre firmele sau persoanele particulare care auluat în arendã exploatarea pãdurilor din Banat. Deoarece spaþiile montaneprielnice acestui deziderat erau ocupate de autohtoni, pentru cei proaspãt aduºiabia s-a gãsit loc în regiunile deja defriºate sau defriºate ulterior. Acest þinut aaparþinut fostului „regiment de graniþã”, cu sediul la Caransebeº. Cauza rezidãºi în faptul cã autoritãþile militare au fost de acord cu opera de colonizare acehilor ºi boemilor (germanilor) din Banat. Majoritatea cehilor o formeazãlocuitorii celor ºapte sate complet cehe din sud-estul Banatului: Gârnic (Gernik),Sf. Elena, Ravenska (Ravensko), Bigãr (Schnellersruhe), Ogradena Nouã,ªumiþa (Šumica) ºi Eibenthal (Jevental)16.

În literatura geograficã se specificã nivelul scãzut din punct de vedereeconomic al coloniºtilor recrutaþi, magnaþii oferindu-le de lucru cehilor doar operioadã de cinci-ºase ani, apoi renunþând uºor la serviciile acestora. Coloniileau fost înfiinþate în perioada 1823-1850; excepþie a fãcut ªumiþa, unde ultimiicehi au sosit în anul 1856. Antreprenorul Magyarli din Oraviþa ºi guvernatoriiaustrieci aveau o pãrere bunã despre „spiritul colonizator ºi energia cehilor”. Încomparaþie cu imigranþii slovaci, cehii erau mai perseverenþi. Primul obiectiv alnoilor coloniºti cehi a fost crearea de ºcoli ºi biserici în localitãþile nou înfiinþate.Nivelul social al coloniilor a fost în continuã creºtere pânã la primul rãzboimondial. Atât timp cât industria lemnului a fost înfloritoare în zonã, nivelul lorde trai a fost acceptabil. Cehii specializaþi în cultura plantelor au provenit exclusivdin zonele joase ale Cehiei (Depresiunea Praga). Câteva familii de cehi s-auaºezat, alãturi de români ºi germani, în Vãliug (4,5%).

La recensãmântul din 1930, elementul ceh s-a pãstrat majoritar în aceeaºizonã sud-esticã a Banatului, apãrând o nouã colonie minierã cehã, Baia Nouã.Aceastã localitate a luat fiinþã prin exodul cehilor din Bigãr, unde o parte dinmine au fost închise. Existau, astfel, opt sate cu majoritate cehã: Gârnic, Sf.Elena, Bigãr, Baia Nouã, Eibenthal, Ogradena Nouã, ªumiþa ºi Ravensca.

Criza economicã a anilor ’30 a afectat ºi industria lemnului, veniturilecehilor devenind tot mai mici. Gârnicul ºi Sf. Elena au fost centrele spiritualeale cehilor cãrãºeni ºi localitãþile cele mai populate cu cehi din Banat. Locuitoriiacestor sate nu se mai ocupau cu munca la pãdure, orientându-se spre creºterea

16 Ibidem, p. 116.

476

vitelor. Cehii din Gârnic nu mai produceau decât pentru necesarul propriu.Condiþiile naturale dificile au determinat ca pânã la 1940 sã fie sãrac ºi satul Sf.Elena, cea mai veche colonie cehã din Banat.

O importantã comunitate de cehi a format-o minerii de laSteierdorf – Anina. La Baia Nouã a lucrat populaþia masculinã cehã din Bigãr ºiEibenthal (navetiºti). Numãrul cehilor din satele Clopodia, Gârnic ºi Sf. Elenaa fost în continuã scãdere, din douã motive: 150 de familii s-au întors înCehoslovacia dupã cel de-al doilea rãzboi mondial; circa 50 de familii au imigratîn SUA17.

Cehii din Banat au fost ºi sunt bilingvi; în secolele trecute, o parte acehilor cunoºteau limba germanã, alþii chiar maghiara, iar în prezent vorbesc ºilimba românã. Este cunoscut procesul de germanizare a acestora la finele sec.al XIX-lea18.

Deþinem câteva informaþii legate de situaþia etnicilor cehi din judeþeleCaraº ºi Severin în anii 1944-1948: locuitorii din comuna Steierdorf–Anina(jud. Caraº), care s-au declarat de origine etnicã cehã cu ocazia recensãmântuluiefectuat la nivelul judeþului menþionat mai sus, erau somaþi sã prezinte actejustificative în acest sens de la Oficiul Parohial pânã la data de 28 decembrie1944, în caz contrar fiind consideraþi germani ºi trataþi ca atare, mãsurãdeterminatã de influenþa culturii ºi civilizaþiei germane asupra cehilor ºi slovacilorbãnãþeni19; la începutul lunii octombrie 1946, cehii care locuiau în comunaEibenthal (jud. Severin), în special cei înstãriþi, erau îngrijoraþi datoritã zvonuluiprivind repatrierea forþatã în Cehoslovacia, în regiunea sudetã, în cel mai scurttimp posibil, riscând sã-ºi piardã avutul20; în luna februarie 1947, Comisiacehoslovacã pentru înscrierea cetãþenilor români de origine etnicã cehã pentrurepatriere în Cehoslovacia a ajuns în comuna Caransebeºul Nou (jud. Severin),fãcând propagandã în aceastã direcþie, cu aprobarea Comisiei Aliate de Controlºi beneficiind de suportul logistic al Crucii Roºii Cehoslovace21; în iunie 1947,un numãr de cca. 2.000 de etnici cehi din comunele Gârnic, Sf. Elena ºi Coronini(jud. Caraº) erau pregãtiþi pentru repatriere în Cehoslovacia, autoritãþile

17 Ibidem, p. 116-117.18 Ibidem, p. 118.19 SJCSAN, fond Consiliul Popular al oraºului Anina (1885-1950), d. 17/1944, f. 4.20 SJTAN, fond Legiunea de Jandarmi Severin, d. 43/1946, f. 165.21 SJCSAN, fond Legiunea de Jandarmi Severin, d. 96/1946, f. 69.

477

administrative fiind preocupate de „umplerea golului rãmas” dupã plecareaacestora22; în luna aprilie 1948, primarul comunei Coronini a intervenit pe lângãforurile superioare pentru a obþine loturile de pãmânt ºi islazurile rãmase de lacehii din Sf. Elena, care s-au repatriat în þara de origine în cursul anului 194723;deºi cehii din satul Bigãr, care se repatriaserã în anul 1947, îi înºtiinþau pe ceirãmaºi în România despre neîndeplinirea promisiunilor fãcute de Comisia deRepatriere ºi solicitau intervenþia acestora pe lângã guvernul român pentru a lise aproba revenirea în þarã, în ziua de 7 iulie 1948 un numãr de cca. 40 defamilii de cehi din satele Zlatiþa, Gârnic ºi Sf. Elena (jud. Caraº) au plecat spreCehoslovacia, drumul lung pânã în patria de origine urmând sã fie parcurs cumai multe camioane (pânã la Orºova) ºi, apoi, cu trenul24.

Cehii, colonizaþi în Banat în secolele XVIII-XIX, se ocupau mai ales culucrul la pãdure ºi cu mineritul, apropiindu-se foarte mult de germani la finelesec. al XIX-lea. Dupã 23 august 1944, mulþi cehi de pe raza judeþelor Caraº ºiSeverin s-au repatriat în Cehoslovacia, pentru „repopularea” regiunii sudete(din care fuseserã expulzaþi germanii, în baza decretelor Beneš – n.n.), cuaprobarea Comisiei Aliate de Control ºi beneficiind de suportul logistic al CruciiRoºii Internaþionale, deºi promisiunile Comisiei de Repatriere s-au dovedit, demulte ori, imposibil de îndeplinit.

În concluzie, deºi au fost semnalate, uneori, animozitãþi între elementeleetnice din judeþele studiate, în linii generale, raporturile au fost destul de bune,confirmând gradul înalt de civilizaþie ºi toleranþã caracteristic Banatului.

22 Fãclia Banatului, Timiºoara, anul II, nr. 349, 21 iunie 1947, p. 1.23 SJCSAN, fond Legiunea de Jandarmi Caraº, d. 2/1948, f. 23.24 Ibidem, f. 113, 117.

478

ASPECTS CONCERNING THE SITUATION OF THE CZECHMINORITY FROM CARAª AND SEVERIN DISTRICTS (1944-1948)

Abstract

According to its population, these districts were formed predominantlyby romanians and their occupation were variated. The germans were colonizedin the eighteenth century and they were considered a factor of stability in Banat,so they become the main minority at the end of the nineteenth century. Theywere influenced by the movement lead ba Fritz Fabritius and by the integrationin the German Ethnic Group, Dodt and Donauland. The hungarians wereconsidered the newest element in Banat. After the Great Union their influencedecreased. Between 1944-1948 the authorities supervised the hungarians’activityconsidered a contradiction to the state policy. The hungarians got together intopolitical groups, such as: Madosz.The serbians arrived between the fifteenthand the eighteenth century. They proved to be great agriculturians, soldiers andtraders. The serbians started a process of influencing the whole population ofBanat. The jews were admitted by the chronicles with their presence in Banatfor the first time at the beginning of the eighteenth century. They initiated asmall industry, commerce and mass-media. The gipsies were mentioned on theBanat territory for the first time in the fifteenth century. They were freed fromslavery in the middle of the nineteenth century, and they had a low educationallevel, but after the second world war the discrimination dissappearedofficially.The czechs were colonised in Banat between the eighteenth and thenineteenth centuries. Their occupations were working in the forest, mining andso on. The ucrainians were established in Banat at the end of the nineteenthcentury and they cut forests. They contributed to the construction of theCaransebeº-Reºiþa railway in 1932. The slovacians arrived in Banat betweenthe eighteenth and the nineteenth centuries, as a result to the hungariancolonisation. Unfortunately, we have a low level of information concerningother minorities, such as: croatians, italians, russians, polish, turkish and others.To sum it up, the relation between these ethnic elements were pretty good andit underlined the high level of civilisation and tolerance of the region of Banat.

479

VARIA

VINO, DOAMNE PRINTRE NOI! Melania Zancu

Expoziþia Vino, Doamne printre noi este deschisã la Muzeul BanatuluiMontan în preajma sãrbãtorii pascale, atunci când trãim nostalgia desãvârºiriinoastre spirituale. Sãrbãtorile ne transpun pe un tãrâm deosebit. Ne împãcãmcu noi înºine ºi cu semenii prin iubire, iertare ºi prin bucuria de a fi împreunã.Copiii din ºcoli locuiesc în oraº ºi foarte puþini dintre ei au bunici la þarã, undear avea ocazia sã cunoascã tradiþiile populare.

De patru ani, înaintea Paºtelui, Muzeul Banatului Montan, în parteneriatcu ªcoala cu clasele I-VIII Nr. 7 Reºiþa ºi Protopopiatul Ortodox Reºiþa,organizeazã expoziþia de lucrãri create de copii Vino, Doamne, printre noi. Implicarea în acest proiect le dã copiilor ocazia sã-ºi consolideze cunoºtinþeledespre Sãrbãtoarea Paºtelui, pe care le ºtiau de la pãrinþii lor, dar ºi sãdobândeascã altele noi privind obiceiurile specifice acestei sãrbãtori. Copiiiiubesc aceastã sãrbãtoare, deoarece simbolul drag lor, Iepuraºul, le aduce îndar multe cadouri ºi ouã roºii. Implicarea copiilor de vârstã ºcolarã în realizareaunor acþiuni de încondeiere a ouãlor, de participare la obiceiurile de Paºti vaduce la formarea unei conºtiinþe privind datoria omului de a pãstra tradiþiilestrãbune. Copilul este pus în contact direct cu tradiþiile ºi se formeazã astfeldeprinderea de a fi responsabil ºi util, responsabilitatea va fi pãstratã de-a lungulvieþii. De asemenea, copiii sunt puºi în situaþii practice în care sunt determinaþiintrinsec sã experimenteze deprinderi ºi capacitãþi noi ºi sã le consolideze pecele deja dobândite.

An de an elevii ciclului primar al ºcolii au creat diverse ornamentepascale: ouã încondeiate, felicitãri, suporturi pentru ouã - utilizând tehnici delucru variate: colaj, quilling, picturã, origami º.a. Expoziþia a ajuns tradiþie ainstituþiilor mai sus amintite, iar copiii creeazã cu mare bucurie aceste lucrãri.

Anul acesta au fost rãsplãtiþi cu diplome ºi elevii care au contribuit cu lucrãricreate acasã, cu sprijinul pãrinþilor. Ajunsã la cea de-a patra ediþie, expoziþia seîmbogãþeºte mereu ºi, dacã la început de drum alãturi de muzeu a fost doarScoala cu clasele I-VIII nr. 7 Reºiþa, pe parcursul celor patru ani mai multeºcoli ºi-au exprimat dorinþa de a participa la aceastã expoziþie. Creaþiile au fostrealizate de elevi de la ªcolile din Reºiþa, Lupac, Gãtaia ºi Bocºa iar ouãleîncondeiate au fost lucrate de Anca Bursuc, o femeie originarã din Bucovina,care a moºtenit din familie aceastã îndeletnicire. Vernisajul expoziþiilor s-a fãcutîn fiecare an în prezenþa reprezentanþilor instituþiilor implicate, a copiilor ºi acadrelor didactice de la mai multe instituþii educaþionale. Pe lângã creaþiile elevilorde la ªcoala Nr. 7, partenerul principal reprezentat prin d-na director CristianaSchmaller ºi sub atenta coordonare a inst. Cristina Ardeleanu, expoziþia a cuprinslucrãri ºi ale copiilor din alte instituþii: ªcoala cu cls. I-VIII Nr. 1 ºi 5 Reºiþa,ªcoala Specialã Bocºa, Centrul ªcolar pentru Educaþie Incluzivã “Aurora”Reºiþa, Grãdiniþa cu P.P. Gãtaia, ªcoala cu cls. I-VIII Lupac, Grãdiniþa cu P.P.Nr. 7 Reºiþa, Liceul de Artã ”Sabin Pãuþa” Reºiþa, Liceul Teoretic “Diaconovici-Tietz” Reºiþa. Icoane pe sticlã au expus membrii cercului de picturã a ºcolii decateheticã a parohiei ortodoxe “Adormirea Maicii Domnului” din cartierulreºiþean Muncitoresc, coordonaþi de pãrintele Nichifor Tãnase. În cadrul acþiuniia avut loc ºi prezentarea de cãtre elevii ºcolii cu clasele 1-8 nr. 7 din Reºiþasceneta “Cina cea de tainã”.

Promovarea valorilor moral-creºtine în rândul elevilor, prin cunoaºtereasemnificaþiei sãrbãtorii pascale, formarea de comportamente adecvate în perioadaprepascalã ºi receptarea valorilor religioase, de culturã ºi civilizaþie tradiþionalãromâneascã, precum ºi creaþia unor lucrãri artistice de picturã religioasã ºiîncondeierea ouãlor de cãtre elevi au constituit obiectivele principale ale acestuiproiect.

A sãdi în sufletele copiilor normele credinþei, a dãrui ceva, dupã cumspune Nicolae Steinhardt, înseamnã a dobândi ºi noi înºine ceea ce nu am avut,ori înseamnã a crede pur ºi simplu. A crede înseamnã a te bucura de tot ceea ceai, înseamnã speranþa în ziua de mâine, încrederea cã putem fi mai buni, maidrepþi, cã putem sã preþuim oamenii de lângã noi cu tot ce au mai bun, cã putemsã ne ajutãm semenii, cã putem sã acceptãm credinþa lor! A-i familiariza pecopii cu norme ºi reguli ale credinþei creºtine înseamnã a-i determina sã fie maiconºtienþi de sine.

482

Pe lângã aceastã expoziþie, ªcoala 7 ºi Muzeul Banatului Montanorganizeazã ºi alte activitãþi educative care au ca scop dezvoltarea spiritualã ºiintelectualã a copilului, dar ºi apropierea lui de muzeu.

În acest sens, menþionãm: ateliere de lucru, expoziþii de fotografii, lansaride reviste, implementarea unor proiecte, activitãþi derulate cu diverse ocazii(24 Ianuarie, Ziua Naþionalã etc.). Muzeografii muzeului reºiþean au fost alãturide elevii noºtri ºi au rãspuns pozitiv la invitaþiile ºcolii ori de câte ori au fostlansate.

483

MEMORIA DEPORTÃRII ÎN IMAGINI

Minodora Claudia Damian

Muzeul Banatului Montan a organizat o expoziþie menitã comemorezeun eveniment tragic din istoria recentã a Banatului: Deportarea în Bãrãgan.Expoziþie conceputã ºi prezentatã de dr. Dumitru Þeicu, directorul MuzeuluiBanatului Montan, a adus în memoria colectivã, prin intermediul unor imaginirealizate între anii 1951-1954, soarta nefericitã a fruntaºilor satelor din ValeaCaraºului obligaþi sã îndure calvarul deportãrii în Bãrãgan. Conceptual, expoziþiaa fost structuratã pe douã paliere: cel dintâi cuprinde imagini fotografice inedite,expuse întâia oarã acum la Reºiþa, realizate între anii 1951-1954 în stepaBãrãganului. Este o cronica ilustratã în care familiile românilor din Ilidia,Ciuchici, Greoni, Milcoveni, Ciortea au fost surprinse în diverse ipostaze demunci forþate, imagini ale caselor din pãmânt realizate acolo, imagini cu ºcoala,copii, învãþãtorii ori momente tragice ale existenþei îngropate acolo în pãmântulBãrãganului. Imagini din pelerinajele organizate dupã 1990 în Bãrãgan de cãtrefoºtii deportaþi ºi supravieþuitori încheie acest palier al expoziþiei ce ilustreazãun segment al teribilului eveniment istoric început la Rusalii în anul 1951. Celãlaltsegment a fost ilustrat de lucrãrile artistului Radu Bercea, un basarabean ce acunoscut din interiorul sãu infernul deportãrilor politice în lagãrele de muncãforþatã. Doi foºti deþinuþi politici din Mehedinþi, Nicolae Ian㺠ºi ValeriuBosoroancã, au vorbit despre infernul prin care au trecut ºi pe care-l oglindeºteîn lucrãrile sale de picturã Radu Bercea. Momentul inaugural a fost întregit derememorarea unor evenimente trãite în deportarea din stepa Bãrãganului decãtre doamna Cornelia Fetea, vicepreºedinta Asociaþiei Foºtilor Deþinuþi Politici,Filiala Caraº-Severin.

Ilustraþiile prezentate în aceastã expoziþie sintetizeazã simplu, daraccentuat suferinþele ºi încercãrile dificile la care a fost supusã populaþia dinzona ruralã din proximitatea Oraviþei. Sugestive sunt fotografiile care evidenþiazãîn mod deosebit lupta cu vicisitudinile gulagului românesc, cum ar fi: Deþinuþipolitici dupã eliberare care au avut domiciliul obligatoriu ºi au fost la munci

484

în Balta Brãilei; 1953 - Cea mai cumplitã iarnã; Munca la Fermã - 1953; Întimpul deportãrii.

În ilustraþia Deþinuþi politici dupã eliberare care au avut domiciliulobligatoriu ºi au fost la munci în Balta Brãilei se reliefeazã asuprirea sovieticãasupra politicului, disociat de vechiul regim. Orice persoanã ce era consideratãa fi parte din chiaburime era deposedatã de toate bunurile materiale ºi apoistrãnutate în habitate mai puþin populate. În fotografia 1953 - Cea mai cumplitãiarnã sunt prezentate imagini cu copii deportaþi în Bãrãgan. Dorinþa ºi nevoiade învãþare a copiilor deportaþi în Bãrãgan i-a determinat sã înfrunte frigulnãprasnic al iernii din 1953. Copilãria, cea mai frumoasã perioadã din viaþaomului, era adusã în Bãrãgan pe cele mai în alte culmi ale tristeþii. ImagineaMunca la Fermã – 1953, scoate în evidenþã condiþiile austere ºi condiþiileinumane de lucru în lagãrul din Bãrãgan. Hrana insuficientã de care dispuneapopulaþia deportatã duce implicit la împãrþirea acesteia cu porþia.

Expoziþia de la Reºiþa nu a fost construitã pe un format documentaristoric din arhive ori din alte surse de pãstrare a documentelor, menitã sã ilustrezetragedia deportaþilor din Banat în Bãrãgan, ea fiind gânditã mai degrabã subforma unui moment emoþional, menit sã atragã atenþia asupra evenimentuluiistoric al deportãrii.

Fenomenul deportãrii în Bãrãgan, început în iunie 1951, a afectat circa12 800 de familii ce trãiau în zona de graniþã a Banatului cu Iugoslavia. Tãvãluguldeportãrii a cuprins deopotrivã sate germane ºi sârbeºti din rândul provincieibãnãþene, dar cei mai mulþi proveneau din satele româneºti din sudul Banatului.Din aceastã perspectivã, fenomenul istoric al deportãrii a fost revendicatdeopotrivã în istoriografia recentã de germani, sârbi ºi români. Expoziþia de laReºiþa oglindeºte perturbarea blocului românesc bãnãþean în anii 1951-1954.

Deportarea în stepele estice ale României, petrecutã într-o vreme depace, trebuie vãzutã în contextul internaþional al vremii ce a scindat Europa înurma conflictului mondial. Ceea ce s-a petrecut în România n-a fost un fenomensingular, specific românesc, spunea dr. Dumitru Þeicu, întregul demers trebuieanalizat prin prisma conflictului sovieto-iugoslav declanºat în anul 1948, încare România, intratã în sfera de control comunist a Moscovei, a fost din plinimplicatã. Odatã cu militarizarea graniþei româno-iugoslav s-a început ºioperaþiunea de deportare.

485

RECENZII

Ioan Godea, Arhitectura la români. De la obârºii la Cozia, Editura Primus,Oradea, 2007, 367 pagini.

Fãrã nici o îndoialã cã volumul recenzat aici constituie unul dintre acelerare evenimente editoriale ºi ºtiinþifice totodatã, care priveºte (ºi reuneºte) douãdomenii aparent fãrã nici o legãturã, etnologia ºi istoria arhitecturii culte. Darcartea istoricului ºi etnologului Ioan Godea traseazã un drum al unui domeniude activitate – arhitectura – plecând de la premise etnologice, tradiþia construiriicasei la þãranul român fiind vãzutã ca o temelie sãnãtoasã ce va duce spremarile capodopere de mai târziu ºi care vor jalona cultura româneascã de-alungul întregului sãu traseu al artei constructive devenind, în timp, valoareeuropeanã.

Ca orice carte de istorie, ºi aceasta se deschide cu un preambul menit sãinformeze cititorul mai puþin familiarizat cu domeniul, dedicat unui summumde tehnici constructive ºi de materiale utilizate în arhitectura tradiþionalãromâneascã. Evident, chiar ºi în acest capitol introductiv, se respectã criteriulistorico-cronologic deoarece se porneºte de la simpla construcþie temporarãdin nuiele împletite ºi muruite cu lut, pentru a se ajunge, dupã trecerea în revistãa experienþei constructive a þãranului român, pe care o cunoaºtere milenarã l-aînvãþat sã dea valoare plasticã lemnului, pietrei ºi pãmântului, spre ceea ce aadus pe meleagurile noastre popoarele cu care autohtonii au venit în contact,purtãtoare ale aºa numitei culturo greco-romane.

Pornind pe firul istoriei, zorii civilizaþiei umane îºi au corespondenþa înlocuirile paleoliticului ºi neoliticului, de la simplul habitat în peºteri, la bordeielede suprafaþã ºi la ceea ce a reprezentat epoca bronzului, prin staþiunile de laCãscioarele, Ariuºd sau de la Iclod, pentru a da numai câteva exemple. ªi aiciceea ce subzistã ca locuire tradiþionalã româneascã este pus în oglindã culocuinþele neolitice, atât ca tehnologii cât ºi în ceea ce priveºte modalitãþile deconcepere a spaþiului de locuit, de la tehnica împletiturii de nuiele, la cea a

cununilor din bârne ºi de la locuirea monocelularã la cea locuinþa cu mai multeîncãperi, de la casa cu valenþe profane la spaþiile spiritualizate, precum sanctuarulde la Parþa (jud. Timiº) sau templul megaron de la Sãlacea.

Urmãtorul capitol, atât al cãrþii, cât ºi al arhitecturii, ne transpune înperioada civilizaþiei dacice. Este unul consistent prin informaþie ºi ilustraþie, cureferiri ample la cele trei domenii ale artei construcþiilor la strãmoºii noºtri daci:civil, militar, spiritual. Dupã prezentarea instrumentarului utilizat ºi atehnologiilor de construcþie (cum ar fi referirile la binecunoscutul murus dacicus),sunt trecute în revistã, pe baza datelor oferite de cercetarea arheologicãromâneascã, unele staþiuni care, de-a lungul anilor, s-au bucurat de o amãnunþitãcercetare (Grãdiºtea Muncelului, Blidaru, Costeºti, Sarmisegetusa, ca exemplede arhitecturã militarã), sunt reconstituite cu un bogat material iconografic uneleaºezãri civile precum cele Popeºti, Dinogeþia, Luncani-Piatra Roºie, Costeºti,Cetãþeni. Sunt recenzate toate tipologiile puse în evidenþã de arheologi, de labordeiul semi îngropat, la casele din piatrã sau lemn, pânã la cele construite pepiloþi, de la casele cu plan pãtrat, mono- ºi pluricelulare, la construcþiilepoligonale, care îºi au reflexul contemporan în ºurile ºi stânele poligonaleexistente în varii zone ale Carpaþilor ºi pânã la reconstituirile mai mult sau maipuþin ipotetice de aºezãri dacice.

Epoca romanã, care a însemnat un mare pas înainte în evoluþia arhitecturiidin spaþiul daco-roman este tratatã de o manierã analogã, plecându-se de la maimodestele villa rustica, pânã la acel opus princeps reprezentat de Ulpia TraianaDacica Sarmisegetusa, noua capitalã a Daciei romane, care reproduce la o scarãmai redusã ceea ce geniul constructiv al romanilor a realizat în capitala imperiului,în urma reconstituirilor putându-se trage concluzia cã s-a încercat o transpoziþie,la scarã mai micã a unor monumente reprezentative ale Romei antice.

Capitolele care urmeazã jaloneazã în mod logic drumul acestei arte ºiºtiinþe totodatã, de la cel consacrat mileniului de creºtinare ºi pânã la momentulCozia. Trebuie spus cã fiecare etapã istoricã este situatã sub majestatea unuimonumentum princeps, vãzut ca o încununare a eforturilor inginereºti ºi totodatãartistice proprii fiecãreia. Astfel perioada de început a creºtinismului în þaranoastrã este subsumatã atât unui monument funerar circular de la AlburnusMaior cât ºi casei româneºti. Din nou remarcãm aceeaºi trimitere cu dublu sensîntre douã realitãþi culturale distincte, dar totuºi legate între ele, tradiþia caseiþãrãneºti ºi arhitectura de sorginte ,,cãrturãreascã”, dacã ne este permis termenul.

488

Arhitectura romanicã îl poartã pe cititor de-a lungul ºi de-a latulTransilvaniei, cu o bogatã iconografie, acesta putând lua contact cu tot ceea cea însemnat acest stil pentru cultura ºi civilizaþia româneascã, iar a exemplificaeste o chestiune dificilã din cauza foarte numeroaselor capodopere care suntdiseminate în spaþiul desemnat, ca prelungiri fireºti, am putea spune, a ceea cea implementat civilizaþia romanã în câmpul civilizaþiei autohtone. Monumentumprinceps este aici catedrala din Alba Iulia.

Goticul este jalonat de o multitudine de monumente, fiind vorba de unuldintre cele mai consistente capitole ale cãrþii, îndeosebi dacã se þine seama defaptul cã sunt prezentate aici ºi prelungirile lui dinafara arcului carpatic. ªi aiciilustraþia este copleºitoare, de la elementele de detaliu ce definesc acest stilartistico-arhitectural, cu tehnicile subsumate, ºi pânã la marile ansamblurimonumentale, precum cel de la Cârþa, care este pentru acesta monumentumprinceps ales de autor. Ansamblul arhitectonico-monumental de la Cozia netrimite spre un alt orizont spiritual, cel bizantin, autorul legând astfel curentelevenite dinspre partea occidentalã a continentului, de acela datorat lumiirãsãritene, cu un element arhitectonic ce îi este specific – triconcul. Iar Coziareprezintã tocmai momentul de vârf al arhitecturii înscrise sub o asemeneasorginte. Cartea profesorului Godea, neîndoielnic, demonstreazã cu acurateþecã teritoriul românesc este cel al confluenþelor. De la umilul sãlaº din nuieleîmpletite, la capodoperele diverselor stiluri artistice, este jalonat un drum alinfluenþelor ºi al confluenþelor. România este astfel þara unde existã valoriarhitecturale cu nimic mai prejos decât cele apusene.

Fãrã a fi o carte de popularizare, dimpotrivã, marcând un efort documentarde mare amplitudine, Arhitectura la români… are drept þintã atât specialistul înetnologie, istoria culturii, a arhitecturii º.a.m.d., dar ºi publicul dornic de a-ºiîmbogãþi universul spiritual ºi cognitiv. ªi, indiferent de apartenenþã, publiculcititor are ce gãsi aici: textul ºi ilustraþia trãdeazã un profund cunoscãtor aldomeniului, rigoarea ºtiinþificã, dar ºi accesibilitatea limbajului, manierapedagogicã de prezentare, toate acestea fac din respectivul volum un excelentcompendiu de istorie a arhitecturii româneºti, completând mai vechile contribuþiiale specialiºtilor din domeniu, mai ales cã avem aici un demers pluri- ºiinterdisciplinar, atât de rar în câmpul cercetãrii ºtiinþifice româneºti, indiferentde domeniu.

Mircea Taban

489

Arhim. Veniamin Micle, Octoihul ieromonahului Macarie. 1510-2010, SfântaMãnãstire Bistriþa, Eparhia Râmnicului, 2010, 120 p.

Preocupãrile autorului monah în jurul istoriei tiparului românesc suntcunoscute datoritã mai multor apariþii editoriale din ultimul timp1. Anul trecuts-au împlinit cinci sute de ani de la apariþia celei de a doua cãrþi tipãrite deieromonahul Macarie, Octoihul (26 August 1510), în vederea aniversãrii cãruieveniment, Arhiepiscopia Târgoviºtei a iniþiat apariþia unei noi ediþii arespectivului Octoih, o reproducere fidelã, completã, prezentatã la 26 Septembrie2009 de însuºi Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Daniel, dublatã de un volum deStudii semnate de personalitãþi prestigioase ale culturii româneºti. Prin urmare,autorul a concluzionat cã cercetãrile privind istoria începuturilor tiparului laromâni niciodatã nu se sfârºesc ºi a reluat unele ipoteze ºi teorii mai vechi înaceastã nouã carte.

Volumul se deschide cu un aprofundat studiu introductiv care prezintãdenumirea generalã de Octoih a cãrui origine coboarã în limba greacã, însemnândcartea care cuprinde slujbele bisericeºti în fiecare zi a sãptãmânii pe cele optglasuri, iar alcãtuirea lui a început în secolul al IV-lea continuând pânã în secolulal IX-lea cu cel mai tenace contributor, Sf. Ioan Damaschinul (675-749) care acompus muzica celor opt glasuri. Apoi mai este reliefat Octoihul drept carte decult bisericesc ºi Octoihurile tipãrite înainte de anul 1510 începând cu cel din1491, apãrut în limba slavonã la Cracovia ºi care a fost tipãrit de germanulSchweipold Fiol în care se semnaleazã texte de origine româneascã. Suspectatde Inchiziþie pentru “propagandã ereticã” germanul va fi eliberat dupã o lungãanchetã (în 8 Iunie 1492), tipografia închisã de autoritãþile catolice polonezeiar cãrþile vor fi confiscate. Interesant este ideea cã potrivit unora tipografia luiFiol a ajuns la diaconul Coresi (†1583).

Capitolul despre Octoihul ieromonahului Macarie a fost tipãrit în timpuldomniei lui Vlad cel Tânãr (1510-1512) ºi a fost semnalat de arhim. Leonid în1877 la Mãnãstirea Hilandar din Muntele Athos iar în þarã a fost menþionat

1 Arhim. Veniamin Micle, Tipograful Macarie ºi locul tipografiei sale, Mãnãstirea BistriþaOlteanã, 2008, 128 p. ºi Arhim. Veniamin Micle, Ieromonahul Macarie, tipograf român(1508-1512), Mãnãstirea Bistriþa Olteanã, 2008, 268 p. în Altarul Banatului (Timiºoara),2009, XX (LIX), Nr.10-12, p. 174-178;

490

prima datã la expoziþia Astrei din 1905 de la Sibiu ºi a fost descris de P. P.Panaitescu dupã o ediþie completã. În capitolul Octoihurile macariene autoruldezbate paternitatea celor douã Octoihuri slavone, unul apãrut în Muntenegru,la 1494, iar altul în Þara Româneascã, la 1510, tipãrite de meºteri tipografi cunumele ºi rangul monahal, identice de ieromonahul Macarie. Aceastã situaþie agenerat multe controverse. La ideea lansatã de Emile Picot, în 1895, de a seanaliza aceste douã opere tipografice, istoricul P. P. Panaitescu, mai târziu aînfãptuit-o. Acum monahul cãrturar al lucrãrii de faþã Arhim. Veniamin Micleprezintã cele douã ediþii ale Octoihului apãrute în Muntenegru ºi ÞaraRomâneascã stabilindu-i caracteristicile fiecãruia, cu migala specificã unuimonah. Dacã Octoihul din Muntenegru este o improvizaþie cu „litere saubuchiile... veneþiene” ale lui Thorresano de la care George Cernoieviè le-ar ficumpãratr ºi le-ar fi dus la Cetinje, cel din Þara Româneascã are o hârtie groasãcu o limbã medio-bulgarã, o stampã cu stema Þãrii Româneºti, o planºã ilustratãcu sfinþii Iosif, Theofan ºi Ioan Damaschinul ºi o bisericã, Octoih care în privinþatextului nu este potrivit uzanþei din Biserica Ortodoxã fiindca este o combinaþiedintre unul Mare ºi un Octoih mic.

Apoi, într-un capitol separat, face o Comparaþie între cele douãOctoihuri, plecând de la materialul tipografic ºi textul în care demonstreazã cãOctoihul din 1494 nu a fost modelul Octoihului din 1510, iar dupã aceea plecândde la Colofoanele Octoihurilor macariene (Colofonul este inscripþia explicativãaºezatã la finele unei cãrþi - tipãritã sau manuscris, înlocuit astãzi cu foaia detitlu), dupã multdiscutatul Prolog muntenegrean din 1494 ºi Epilogul dinOctoihul celãlalt (1510), care par a fi identice, motiv de dispute între afirmaþiilecercetãtorilor care susþin identitatea dintre cele douã tipãrituri, ca sã vinãMitropolitul Tit Simedrea (1886-1971) ºi sã rezolve problema. El considerã cãnormal ar fi fost dacã Prologul Octoihului din Muntenegru era într-adevãr “cartealui de vizitã” sau opera lui originalã (cum susþinea P. P. Panaitescu) a lui Macariesã-l fi folosit la tipãrirea Liturghierului din 1508, rãspunzând la întrebarea cãîntrebuinþarea Prologului muntenegrean nu a fost folosit la tipãrireaLiturghierului (tipãrit cu doi ani înainte), ci doar la Octoihul din 1510 (undeeste trecutã ca Epilog), anume: „Octoihul muntenegrean a ajuns la tiparniþa luiMacarie dupã tipãrirea Liturghierului, în vremea când se fãceau pregãtirile pentrutipãrirea Octoihului (din 1510) ºi nu adus de Macarie, ci pe altã cale”.

491

Pe motivul cã Prologul din 1494 se aseamãnã cu Epilogul Octoihuluidin Þara Româneascã (1510) pentru unii a constituit un argument pentru atrage concluzia cã este aceeaºi persoanã, ieromonahul Macarie, cel dinMuntenegru cu cel din Þara Româneascã. Tot Mitropolitul Tit Simedrea gãseºtela o analizã atentã a textului ºi alte diferenþe de naturã linvisticã referitoare laîntrebuinþarea unor verbe precum „a trudi”, „a sãvârºi” de Macarie românul pecând Macarie muntenegreanul se exprimã (pentru aceelaºi lucru) cu verbul „alucra cu mâinile”. Autorul mai enumerã ºi altele.ªi adund toate argumenteleconcluzia se desprinde cu uºurinþã: sunt doi ieromonahi Macarie.

În capitolul Pãtrunderea Octoihului muntenegrean în Þara Româneascãautorul explicã cum a ajuns Octoihul din Muntenegru în Þara Româneascãfiind plauzibile douã cãi: adus de cãlugãrii din Muntele Athos sau a comerþului.În capitolul mai extins despre Macarie, tipograful Octoihului autorul VeniaminMicle îl identificã – dupã demonstraþii ºi cercetãri îndelungi – cu ardeleanul dinCodlea, Martinus Burciensis de Cseidino, devenit „Macarie ieromonahul” prindepunerea voturilor monahale. Iar pentru Locul funcþionãrii tipografiei au fostmai multe pãreri, fiecare bazate pe o anumitã argumentaþie, opinii care pleacãchiar de la Alexandru Odobescu, ca autorul sã se opreascã la Mãnãstirea Bistriuþaadoptând pãrerea lui Vasile Drãguþ, Virgil Molin ºi Dan Simonescu. Iar în ultimaparte sunt menþionate ºi greutãþile pe care le-a întâmpinat ieromonahul Macariela tipãrirea Octoihului din anul 1510.

Ca de atâtea ori, cãrturarul monah face investigaþii inteligente bazatepe o culturã redutabilã, de o mare claritate, totalitatea ipotezelor fiind ºtiinþificexpuse ºi mai ales gãsitã soluþia cea mai probabilã din noianul formulãrilorantecesorilor. Ca un adevãrat analist de sintezã, autorul se impune ºi ca uncercetãtor migãlos ºi eficace, eficacitate care l-a dus în fruntea investigaþiiloristorice din cuprinsul Bisericii Ortodoxe a cãrui fãclie este. Þinuta academicãse vãdeºte ºi în modul în care încheie lucrarea prin claritatea unor concluzii, obibliografie selectivã, un necesar indice de nume ºi de locuri. Pe scurt: o nouã ºielegantã realizare ºtiinþificã, a treia dedicatã acestui Octoih din 1510.

pr. Gheorghe Naghi

492

Enciclopedia Ortodoxiei Româneºti, apãrutã din iniþiativa ºi cu binecuvântareaPrea Fericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, coord.pr. prof. Mircea Pãcurariu, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune Ortodoxã,Bucureºti, 2010, 767 p.

O lucrare monumentalã apãrutã din iniþiativa ºi cu binecuvântarea PreaFericitului Pãrinte Patriarh Daniel, cu contribuþia a numeroºi istorici aflaþi subcoordonarea pãrintelui profesor Mircea Pãcurariu, un tom uriaº unde suntcuprinse majoritatea întâmplãrilor remarcate în istorie din cadrul BisericiiOrtodoxe Române ºi de pe întreg cuprinsul þãrii, cât ºi din emigraþie a ajuns lasubsemnatul prin grija Î.P. Cuv. Sale Arhim. Nicodim (Bibarþ) din Hollywood.

Pãrintele profesor este cunoscut atât în România1, cât ºi în America. Sãamintim deci numai câteva din prezentãrile care i s-au fãcut aici. Cu ocaziaîmplinirii vârstei de 70 de ani i s-a adus un omagiu în Cuvântul Românesc dinCanada2. Volumul care i s-a dedicat cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani afost prezentat în revista Origini din Georgia3. Volumul de Cãrturari sibieni dealtãdatã a fost prezentat în Meridianul Românesc din Anaheim-L.A4. CunoscutulDicþionar al teologilor români, în ediþia a 2-a a fost în multe reviste americaneprezentat (indiferent de confesiune)5. Sub titlul de un veac de rugãciune a fost

1 Lect. Univ. Dr. Paul Brusanovski (Sibiu), Pãrintele Magistru Mircea Pãcurariu, la a 75-aaniversare, în Revista Teologicã(Sibiu), 2007, XVII, (LXXXIX), Nr. 3, p. 11-35. Prezintã oboblografie selectivã.O referinþã mai completã la Lucian Giura, Bibliografie. Preot prof.univ.dr.Mircea Pãcurariu la vârsta de 65 de ani, EdituraUniversitãþii “Lucian Blaga” din Sibiu,Sibiu, 1997, 42 p.2 Pãrintele Profesor Mircea Pãcurariu la 70 de ani. Omagiu din America, în CuvântulRomânesc(Canada), 2002, XXIX, Nr. 309 – Decembrie, p. 19.3 Slujitor al Bisericii ºi al Neamului, Parintele Prof Univ. Dr. MIRCEA PÃCURARIU,membru corespondent al Academiei Române, la împlinirea vârstei de 70 ani. Volum tipãritcu binecuvântarea I. P. S. BARTOLOMEU, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului ºi Clujului,Cluj-Napoca, Editura Renaºterea, 2002, 758 p. (+XVI p. ilustraþii).- A apãrut în Origini (Atlanta), 2008, Vol. XIII, Nr. 1-3, Ian.-Martie, p. 57-58.4 Mircea Pãcurariu, Cãrturari sibieni de altãdatã, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, 736p.- A apãrut in Meridianul Românesc (Anaheim), 2003, XXX, Vol. 7 - Nr. 299, 1 Martie, p.20;5 Preot Prof. Univ. Dr. Mircea Pãcurariu, Dicþionarul teologilor români, Ediþia a 2-a, revãzutãºi întregitã, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2002,550 p.

493

prezentatã Catedrala Mitropolitanã din Sibiu pentru care a început sã senevoiascã încã Mitropolitul Andrei ªaguna, în revista Origini din Georgia6.Apoi în New York Magazin a fost prezentatã lucrarea despre Uniaþie ºi ceneajunsuri a adus poporului român7. Tot pãrintele profesor a fost coordonatorulvolumului închinat Mitropolitului Andrei ªaguna cu prilejul bicentenarului sãu8.De o prezentare s-a bucurat ºi eleganta lucrare despre Istoria Mãnãstirii Prislop9

ºi mai recenta ºi monumentala Enciclopedia Ortodoxiei româneºti10 careamândouã vor apãrea în Meridianul Românesc ºi Luminã Linã din New YorkLucrarea aceasta – ne spune pãrintele profesor Mircea Pãcurariu - este “Iniþiativaîntocmirii ºi publicãrii acestei prime Enciclopedii Ortodoxiei Româneºti aparþineîn exclusivitate Prea Fericitului Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne” iar coordonarea ei (în aceste excelente condiþii tipografice) aparþinecompetenþei ºi dãruirii jertfelnice a Pãrintelui Profesor Mircea Pãcurariu.

Scopul acestei vaste lucrãri a fost acela de a pune la dispoziþia preoþilorºi a credincioºilor Bisericii noastre, în special a intelectualilor, o lucrare deinformare, de instruire cu privire la lucrarea Bisericii româneºti, în trecut ºiastãzi. De aceea s-au strãduit sã elaboreze o Enciclopedie cât mai cuprinzãtoareîn care au fost incluºi ierarhi care s-au impus pe mai multe coordonate (culturã,

- Lumea Iiberã (New York), 2003, Nr. 773, 25 lulie, p. 21; Meridianul Românesc (Anaheim),2003, XXX, Vol. 7 - Nr. 323, 23 August, p.21; Origini (Atlanta), 2003, Vol. VII, Nr. 9-10(75-76), Sept.-Oct., p. 21; Impact (Chicago), 2003, Decembrie; Credinþa (Chicago), 2003,Vol. LIV, Nr. 10-12, Oct.-Dec., p. 4.6 Mitropolitul Andrei ªaguna creator de epocã în istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania.Editura Andreianã, Sibiu, 2008, 422 p + 12 p. ilustraþii, lucrare tipãritã cu binecuvântareaÎPSSale Dr. Laurenþiu Streza, coordonator Pr. Prof. Univ. Dr. Mircea Pãcurariu. În MeridianulRomânesc (Anaheim), 2009. XXXVI, Vol. 13, Nr. 600, 28 Februarie, p. 13, 16.7 Pr. Prof. Dr. Mircea Pãcurariu, Uniaþia în Transilvania în trecut ºi astãzi, Tipãrit cubinecuvantarea P.S. S. Dr. loan Mihãlþan, Episcopul Oradiei, Bihorului ºi Sãlajului, Editura“Episcop Nicolae Popovici”, Oradea, 2006, 80 p.- A apãrut în New York Magazin, (New York), 2008, XI, Nr. 562, 19 Martie, p. 31.8 Mitropolitul Andrei ªaguna creator de epocã în istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania.Editura Andreianã, Sibiu, 2008, 422 p + 12 p. ilustraþii, lucrare tipãritã cu binecuvântareaÎPSSale Dr. Laurenþiu Streza, coordonator Pr. Prof. Univ. Dr. Mircea Pãcurariu. în MeridianulRomânesc (Anaheim), 2009. XXXVI, Vol. 13, Nr. 600, 28 Februarie, p. 13, 16.9 Mircea Pãcurariu, Istoria Mãnãstirii Prislop, Ediþia a II-a revãzutã, Editura EpiscopieiOrtodoxe Române a Aradului, Arad, 2006, 235 p. – în curs de apariþie10 Enciclopedia Ortodoxiei Româneºti, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune Ortodoxã,coordonator Pr. Prof. Dr. Mircea Pãcurariu, Bucureºti, 2010, 767 p. – în curs de apariþie.

494

viaþã îmbunãtãþitã), sfinþi (daco-romani, români sau ale cãror moaºte se gãsescpe pãmântul românesc), profesori de teologie (al cãror nume este înscris încultura teologicã), copiºti de manuscrise teologice, traducãtori din literaturapastristicã ºi postpatristicã, mari duhovnici, meºteri tipografi, ctitori de bisericiºi mãnãstiri, meºteri zugravi sau pictori de biserici ºi de icoane, psalþi de renumesau compozitori de piese corale româneºti, oameni de culturã. Enciclopediamai prezintã multe locaºuri de închinare, biserici din primele veacuri creºtine,biserici rupestre, biserici de lemn, biserici cneziale, mãnãstiri ºi biserici de mir,biserici monumantale din centrele urbane, cât ºi unele biserici ºi mãnãstiri depeste hotare, din Muntele Athos, Þara Sfântã, Muntele Sinai.

Fericit se poate considera aceastã Enciclopedie doar o “primã ediþie”care presupune cã-i vor urma altele într-un ciclu de cinci sau mãcar zece anicare ar permite viitorimii sã îndrepte eventualele greºeli depistate mai ales cã olucrare de genul acesta este totdeauna perfectibilã, ceea ce ºi coordonatorulacestei impozante lucrãri admite, cu modestie. Listei personalitãþilor ºi amonumentelor i se pot aduce tot mereu completãri. Dicþionarele teologicecatolice sau protestante nu au fost niºte modele pentru autorii acestei lucrãri.Nici chiar cele ortodoxe ale grecilor sau ale ruºilor. Aceastã Enciclopedie are onotã de “originalitate” ca de fapt întreaga ortodoxie româneascã.

Astfel, cei mai mulþi colaboratori la acest vast proiect sunt doctori înteologie de la Facultatea de Teologie Ortodoxã din Sibiu, deºi ei provin dindiverse zone ale þãrii, inclusiv din Moldova de dincolo de Prut. Autorul este cumulþumire ºi recunoºtinþã faþã de toþi: diac. conf. dr. Pavel Cherescu de laFacultatea de Teologie din Oradea; conf. dr. Paul Brusanowski, pr. conf. dr.Constantin Necula ºi pr. lect. dr. Sorin Dobre de la Facultatea de Teologie„Andrei ªaguna“ din Sibiu; profesorul de religie dr. Sebastian Dumitru Cârsteatot de la Sibiu. Apoi diac. lect. dr. Gabriel Basa de la Facultatea de Teologie dinArad; lect. dr. Florin Dobrei de la Secþia de teologie din Caransebeº; pr. lect. dr.Radu Tascovici de la Facultatea de Teologie „Sfânta Filofteia“ din Piteºti, pr.lect. dr. Sergiu Popescu de la Facultatea de Teologie din Craiova; pr. lect. dr.Daniel Niþã Danielescu de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stãniloae“ dinIaºi; pr. drd. Bogdan Racu, tot din Iaºi, care lucreazã în cadrul MitropolieiMoldovei ºi Bucovinei; de dincolo de Prut, preoþii lectori dr. Eugen Onicov ºidr. Veaceslav Ciorbã de la Academia Teologicã din Chiºinãu. În continuaretrebuie men’ionat pãrintele Eugen Drãgoi, consilier la Arhiepiscopia Dunãriide Jos - Galaþi, de la Facultatea de Teologie „Patriarhul Justinian“ din Bucureºti

495

este doamna arh. dr. Mihaela Gabriela Palade, profesor de istoria artei româneºti,arhitect ºi doctor în teologie, redactateazã articole temeinice despremonumentele de artã bisericeascã din cuprinsul Mitropoliei Þãrii Româneºti.Tot de la Bucureºti este lect. dr. Ionuþ Tudorie iar secretar de redacþie a fost dincadrul Facultãþii de Teologie din Bucureºti, Ion-Dragoº Vlãdescu, redactor alrevistei „Studii Teologice“ alãturi de ceilalþi redactori ºi corectori precumGabriela Sãndulescu, Preotul Bogdan Scorþea, Aniºoara Berbece, BogdanCândea ºi Elena Tãbuº, toþi aflându-se sub directa supraveghere a directorilorEditurii Institutului Biblic, Aurelian Marinescu ºi Vasile Bãnescu. O listã dedate a Istoriei Bisericii Ortodoxe Române ºi una a Istoriei Bisericii Universaleîncheie aceastã necesarã lucrare.

Enciclopedia Ortodoxiei Româneºti deºi este o lucrare de pioneratpentru Biserica noastrã ea se ridicã la cele mai înalte standarde ºtiinþifice ºitipografice fiind o paginã deschisã printre personalitãþile ºi monumentelebisaericeºti de ultima orã cu abundenþã de informaþii cãlãuzitoare pentru clerulºi credincioºii din Þarã ºi rãspândiþi în lume.

pr. Gheorghe Naghi

496

Angela Rotaru-Dumitrescu, Istoria învãþãmântului românesc din Banat 1900-1918, Editura Eurostampa, Timiºoara, 2010, 467 p.

Angela Rotaru continuã ºi completeazã seria lucrãrilor dedicate ºcoliica spaþiu instituþionalizat de formare iniþialã, ºi a raporturilor cu comunitatea ºisocietatea în ansamblul ei. Arealul vast cuprins în orizonturile cercetãrii, secvenþatemporalã intens populatã cu evenimente istorice de o deosebitã semnificaþie,care ºi-au pus amprenta asupra sistemului educaþional, sunt premise care anunþãun demers ºtiinþific profund analitic ºi o contribuþie totodatã semnificativã pentruistoria învãþãmântului românesc.

Deºi orizontul în care s-a conceput proiectul este întins mai ales în spaþiu– douã treimi din Banatul istoric, comitatele ce alcãtuiesc acum Banatul românesc- surprinde înþelegerea complexã pe dimensiunea confesionalã a ºcolii româneºti,de fapt cea mai consistentã parte a sa, aceea care a fost susþinutã prin eforturilecomunitãþilor româneºti, prin evidenþierea implicãrilor multiple pe care le-adeterminat acest tip de învãþãmânt dar ºi a conjuncturilor ºi a evenimentelorpolitice din intervalul temporal anunþat în titlu. S-a reuºit inclusiv introducereaîn analizã a perspectivei comparatiste ºi a imagologiei, semn de maturitate alcercetãtorului. Aceste perspective fac parte din arsenalul aºa numitei „noi istorii”pe care încã prea puþini din cei care se apleacã asupra unor subiecte legate deviaþa instituþionalã, îl stãpânesc. Este firesc însã ca în astfel de domenii care þinîn mod egal de culturã, de sensibilitate, chiar ºi de politicã, sã se facã acest pasînainte impus de însãºi modernitatea gândirii istorice actuale ºi implicit dedepãºirea pozitivismului istoric.

Problema esenþialã pe care volumul de faþã îºi propune s-o rezolve,înfãþiºând lucrurile în evoluþia lor, pe cuprinsul comitatelor Caraº-Severin ºiTimiº este chiar viaþa, dinamismul ºi direcþiile ªcolii româneºti ºi a sistemuluide învãþãmânt, într-o vreme a modernizãrii pe care societatea bãnãþeanã a trãit-o cu atâta intensitate, dar ºi a modalitãþilor în care ea, a rãspuns la aceastãprovocare ºi a suportat consecinþele acestei relaþii atât de complexe.

Investigând surse primare de informaþie deþinute de fondurile de arhivã,consultând periodice ºi o bogatã bibliografie tematicã, sintetizând cercetãriproprii mai vechi, autoarea acestui volum, izbuteºte sã prezinte momentesemnificative din raporturile ºcolii cu societatea, rolul acesteia în stimularea

497

dinamicii societãþii ºi nu în ultimul rând a formãrii conºtiinþei naþionale indicândmomentele de genezã, continuitãþile dar ºi discontinuitãþile ºi exprimând judecãþide valoare asupra lor. În astfel de circumstanþe generate de nevoia cunoaºteriipânã în intimitate a subiectului studiat, nu este surprinzãtor volumul lucrãriicare nu putea fi decât unul pe mãsurã.

În cele aproape 500 de pagini inclusiv anexele, se reliefeazã în succesiunecronologicã problematica specificã instituþiei ºcolare: ideologia pedagogicã,statutul ºi rolul cadrelor didactice, aspecte de formare continuã, activitãþi ºcolareºi culturale, raporturile tradiþie-modernitate, contribuþia cadrelor didactice lasusþinerea miºcãrii naþionale ºi participarea acestora la rãzboi ºi la înfãptuireaactului Marii Uniri. Toate aceste teme sunt dispuse echilibrat în structura cãrþiiconstruitã în 6 capitole fiecare din ele susþinut de subcapitolele aferente.

Capitolul I prezintã contribuþiile istoriografice ale autorilor care s-aupreocupat de istoria ºcolii, istoria bisericii, istoria mentalitãþilor sau de domeniide interferenþã ale acestora, precum ºi obiectivele urmãrite pentru fiecare capitolîn parte, astfel încât sã constituie o adevãratã bazã de date pentru cei interesaþide istoria procesului ºi instituþiilor ºcolare, ceea ce a ºi reuºit pe deplin. Nulipsesc acestei liste cuprinzãtoare niciuna din lucrãrile semnificative, ceea cedenotã în sine o bunã cunoaºtere a subiectului ºi un control ferm al bibliografieidisponibile.

Capitolul II este rezervat dimensiunilor mãsurabile, fie cantitativ fiecalitativ, menite sã informeze ºi sã explice în acelaºi timp cu rigoarea cifrelor ºiplasând astfel lucrarea în zona de interferenþã cu statistica ºi cu sociometria.Acest capitol secund conþine o multitudine de date statistice referitoare lacreºterea demograficã înregistratã la sfârºitul secolului al XIX-lea, structurapopulaþiei pe vârste, stare civilã, categorii profesionale, limba maternã, structuraconfesionalã, distribuþia în mediile urban ºi rural ºi o multitudine de indicatoridemografici, relevând pe cuprinsul comitatelor Caraº-Severin ºi Timiº, o marediversitate etno-confesionalã ºi ocupaþionalã, în strânsã legãturã cu evoluþiasocietãþii ºi cu mutaþiile care au survenit în organizarea ºi orientareaînvãþãmântului confesional românesc pânã la 1918. În acest fel se cristalizeazãcu precizie mediul în care se desfãºoarã toate cele ce þin, într-un fel sau altul, deînvãþãmântul confesional românesc în perimetrul circumscris de cele douãcomitate bãnãþene

Capitolul III se concentreazã pe legislaþia ºcolarã a sec. XIX-XX maiales în ceea ce priveºte tendinþa de impunere a politicii de maghiarizare într-un

498

sistem controlabil cum era cel al învãþãmântului. Este un beneficiu remarcabilal acestei lucrãri fiindcã se reuºeºte documentarea solidã a modului în care sestabileºte relaþia între acest tip de învãþãmânt ºi autoritatea de stat. Existã înaceastã legislaþie o brutalitate a statului imposibil de mascat, deºi s-a încercatacest lucru. Este un domeniu despre care s-a discutat dar, din pãcate prea puþinîntemeiat pe textele de lege. Caracterul vast al informaþiei ar putea constituiproiect de cercetare pentru o întreagã echipã de istorici. Este vorba de a cunoaºte– ºi din aceastã perspectivã – modul în care s-au constituit solidaritãþile româneºtimoderne. Învãþãmântul confesional a fost în fond, o formã de solidaritatearomâneascã. Obligativitatea studierii limbii maghiare, cenzura manualelor,salarizarea cadrelor didactice, sunt câteva din prevederile proiectului legislativelaborat de Berzeviczy care au determinat reacþii în toate cercurile româneºti,care au adresat un Memorandum, Ministerului de Culte ºi Instrucþiune. Tot înacest capitol se insistã asupra legilor Appony cu precãdere Legea XXVII/1907,inspiratã din proiectul legislativ anterior, care a determinat schimbãri importanteîn statutul ºcolii, al corpului didactic, modul de salarizare ºi relaþiile ºcoalã-comunitate. Accentul pus pe aceastã lege se justificã prin consecinþele pe carele-a determinat în intenþia clarã de laicizare ºi deznaþionalizare a ºcolilorconfesionale româneºti. O consecinþã directã a legii a fost scãderea numericã aacestora ºi creºterea celor comunale care erau finanþate de stat. Legea însã nua izbutit destructurarea învãþãmântului confesional românesc, deºi fãrã îndoialã,a provocat pierderi însemnate. Este un model pentru întregul continent desprecum se poate invoca un principiu modern – laicizarea, modernizarea – în scoppolitic, în cazul de faþã, antiromânesc.

Capitolul IV aduce precizãri despre autoritãþile ºcolare, reþeaua de ºcoliºi corpul profesoral. Sunt prelucrate statutele ºcolare, Regulamentul deorganizare al învãþãmântului adoptat de Congresul naþional bisericesc, difuzatinsistent în comunele eparhiei Caransebeºului. O atenþie deosebitã în cuprinsulcapitolului este acordatã activitãþii inspectorilor ºi a modului în care se desfãºoarãinspecþiile ºcolare cu modificãrile generate de noile tendinþe de control alprocesului de învãþãmânt. Evidenþa ºcolilor româneºti din comitatele Caraº-Severin ºi Timiº pânã în 1918 ilustreazã efectele legilor maghiare în sistemuleducaþional, în sensul creºterii numãrului ºcolilor de stat finanþate de cãtre acesta,în detrimentul celor confesionale susþinute de bisericã. Deºi bisericile ortodoxãºi greco-catolicã au încercat sã menþinã starea învãþãmântului confesional, înciuda eforturilor administraþiei maghiare, totuºi acest deziderat s-a realizat doar

499

parþial, comunitãþile locale aflându-se de multe ori în situaþia de a nu puteasuporta presiunile la care era supusã prin politica de reformã impusã, încercândtotodatã sã protejeze ºi interesele naþionale.

Subcapitolul dedicat cadrelor didactice este unul consistent ºi aducedate noi despre statutul lor, legislaþia care se referea la pregãtirea profesionalãºi ocuparea posturilor, modul de titularizare ºi de pensionare, acordându-seastfel o atenþie binemeritatã unor formatori ai conºtiinþei colective în spiritulidentitãþii româneºti.

Rolul acesteia este pe larg prezentat în capitolul V unde pe cuprinsulunor spaþii generoase, cartea relevã modul în care dascãlii din ºcolile confesionaleºi-au asumat rolul de formatori nu doar ai elevilor, dar ºi ai membrilor comunitãþiiîn care îºi desfãºurau activitatea, în stimularea activitãþii culturale, sociale ºieconomice, ameliorarea vieþii comunitãþii ºi preocuparea pentru apãrareacaracterului confesional al ºcolii, aceasta devenind un adevãrat simbol al naþiunii.Activitatea învãþãtorului receptat ca „om al satului” se extindea dincolo delimitele sãlii de clasã, fiind dator sã se ocupe ºi de progresul spiritual, acþionândpentru combaterea alcoolismului, imoralitãþii ºi promovând mãsuri de educaþiesanitarã.

Se remarcã o susþinutã manifestare a cadrelor didactice în cadrulsocietãþilor de culturã, un loc aparte ocupându-l Societatea de lecturã IoanPopasu aflatã sub patronajul Institutului Pedagogic din Caransebeº cu obiectivulnaþional declarat: de a rãspândi ideile patriotice. Corurile, reuniunile culturale,ºi „casele naþionale”, în activitatea cãrora se implicau cadrele didactice dinºcolile confesionale alãturi de clerul de la sate, intelectuali ºi alte categorii, auintensificat totodatã ºi contactele cu alte societãþi culturale din România, cuintenþia de a menþine spiritul naþional ºi a promova unitatea românilor.

Acþiunile de mecenat organizate de fonduri ºi fundaþii administrate deEpiscopiile ortodoxe ale Caransebeºului ºi Aradului, precum ºi cea greco-catolicãde Lugoj, deþin un loc important în cuprinsul lucrãrii, dat fiind ºi contribuþiaremarcabilã la întãrirea spiritului comunitar ºi cultivarea valorilor civice.

Printre activitãþile extraºcolare iniþiate de cãtre cadrele didactice, se maiadaugã înfiinþarea bibliotecilor, cursuri pentru eliminarea analfabetismului ºieducaþia pentru întoarcerea la tradiþie. Învãþãtorii ºi profesorii confesionaliînþelegeau astfel sã contracareze efectele mediului social sau familial asupratinerilor educaþi în ºcoalã, influenþa acestor medii fiind mult mai puternicã ºi decele mai multe ori negativã. O importantã contribuþie la aceastã acþiune educativã

500

ºi-a adus-o Astra în care s-au implicat ºi învãþãtori prin despãrþãmintele bãnãþene,acþionându-se pe baza principiului iluminist al emancipãrii prin culturã.

Participarea corpului didactic confesional la susþinerea politicã aromânilor bãnãþeni, prin mobilizarea sãtenilor la întrunirile politice, implicareaîn campaniile electorale ºi susþinerea candidaþilor români, au atras dupã sinereacþia autoritãþilor de la Budapesta care sesizaserã accentuarea sentimentelornaþionale ºi solidaritãþii dintre reprezentanþii politici ºi populaþia româneascã.Toate acestea sunt relevate pe larg în capitolul VI.

Un loc aparte în structura acestui capitol îl ocupã instituþia ºcolarã întimpul primului rãzboi mondial. Aceastã conflagraþie a afectat ºi ºcolileconfesionale deoarece mobilizarea învãþãtorilor care fãcuserã instrucþie militarãdupã 1913 în cadrul Preparandiilor, a fost urmatã de lipsa acestora în activitateaºcolii punând Consistoriile Diecezane în situaþia de a suplini cu preoþi, posturilevacante. În plus la acestea s-a adãugat ºi schimbarea destinaþiei clãdirii ºcolilorîn spitale sau sedii militare, absenteismul ºcolar, colectarea de fonduri, acþiunicaritative, eficienþa învãþãmântului fiind scãzutã, pe toatã durata rãzboiului.

Evenimentul Marii Uniri, de o excepþionalã însemnãtate pentru istoriaromânilor, a angrenat ºi cadrele didactice, învãþãtori ºi profesori, care au acþionatatât ca voluntari, participând activ la operaþiunile militare, dar ºi la organizareade greve ºi proteste, constituirea Consiliilor Naþionale Româneºti sau intrândîn componenþa Gãrzilor Naþionale. Alegerea delegaþilor pentru AdunareaNaþionalã de la Alba-Iulia a inclus ºi reprezentanþi ai ºcolii ºi bisericii, atât dinpartea cercurilor electorale cât ºi ale reuniunilor ºi asociaþiilor din Banat. Nuexistã acþiune cât de cât semnificativã în acele luni decisive pentru destinulRomâniei ºi românitãþii când desfãºurãrile se produceau într-un ritm extraordinarde rapid, când reflecþiei nu i se lãsa timp, în care sã nu fie implicaþi oameniiºcolii. Alãturi de preoþi în fruntea satelor, au stat învãþãtorii. Aproape toþicomandanþii gãrzilor naþionale din 1918 erau de fapt învãþãtori care se întorseserãde pe front în uniforme de ofiþeri, aproape toþi liderii miºcãrii de voluntari fie înRusia, fie în Italia sau Franþa, au fost învãþãtorii care ºi-au început cariera înºcoli rurale ºi care, la rândul lor se vor întoarce în aceleaºi ºcoli, modernizându-le cu adevãrat din toate punctele de vedere.

Nu putem încheia fãrã a sublinia claritatea discursului ºi utilizareatermenilor care sunt folosiþi în sensul instituit de rigoarea ºtiinþificã, indicii sigureale cercetãtorului matur.

Carmen Albert

501

Radu Ardelean, Istorie la Gazetã în Banat, Editura Marineasa, Timiºoara,2007, 398 p.

O realã îmbogãþire a istoriografiei româneºti aduce istoricul RaduArdelean cu aceastã dezbatere despre o parte din presa româneascã din Banat(fiindcã de cea germanã s-a ocupat Luzian Geier). Colecþia periodicelor dinBanat, în special cele din secolul al XIX-lea dar ºi din sec. al XX-lea este destulde sãracã ºi mai ales prost organizatã. Orice încercare în aceastã direcþie seopreºte în zidul indiferenþei organizaþiilor care tocmai ar trebui sã le protejeze.Oare ce vor fi cãutând diferite ziare ºi reviste la Arhivele Statului? Nu ar trebuisã fie la bibliotecã?

Studierea periodicelor din Banat care au cuprins studii istorice ºidocumente a fost sporadicã, ici-colo se putea vedea câte un material mai acãtãriidedicat celor din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea precum Luminãtorul,Dreptatea din Timiºoara, Foaia Diercezanã din Caransebeº, Biserica ºi ªcoaladin Arad. Ziarelor sau revistelor apãrute la începutul secolului al XX-lea ºi dinperioada interbelicã, cu un parcurs mai lung sau mai scurt, nu au prea fostbãgate în seamã, deºi unele au avut un cuprins destul de apreciat cu unelecontribuþii de naturã istoricã consistente precum Drapelul lui Valeriu Braniºte,Drum nou de la Bocºa al protopopului scriitor Mihail Gaºpar, Vestul lui SeverBocu, Voinþa Banatului, Semenicul din Lugoj Banatul ºi Luceafãrul de laTimiºoara, Tribuna Ganiþei cu sufletul ei, preotul Coriolan Buracu, Brazdebãnãþene a preotului cu vocaþie de istoric Caius Pascu, colaborator la revistaMitropolia Banatului pânã prin 1970 ºi Analele Banatului a lui Ioachim Miloia.Majoritatea condeierilor formaþi în preajma acestor reviste, cu preocupãri istoriceau fost clerici de formaþie, cu studii teologice precum Ioan Boroº, Gh. Cotoºman,Ion B. Mureºianu cu excepþia lui Constantin Rudneanu care avea studii teologicedar nu era preot. Alþii aveau studii de istorie precum Ioachim Miloia, TraianTopliceanu, Nicolae Ilieºu, Aurel E. Peteanu ºi I. D. Suciu sau cei cu studiijuridice Cornel Grofºorean, Aurel Cosma. Autorul acestei cãrþi ºi-a luat“îndrãzneala” de a analiza ºase publicaþii din perspectiva istoriei istoriografiei,premergãtoare unei sinteze documentate.

Primul capitol al cãrþii este Istoriografia în revista Banatul (Timiºoara,1926-1930) care a apãrut ca ,,revistã ilustratã” iar apoi ca “revistã culturalã”,

502

iar din 1927 sub patronajul “Asociaþiei Culturale din Banat” ajutat de un comitetfiind editori-proprietari sau directori, pe rând, Simeon Samson Moldovan,Constantin Lahovary, Aron Cotruº, Ioachim Miloia. Printre colaboratori gãsimnume însemnate nu numai pentru Banat dar ºi pentru România. Lucian Blaga,care publicã un articol despre Aurel C. Popoovici ºi cunoscutul eseu Baroculetnografiei româneºti cât ºi altele. Pe lângã articolele din mediul istoric auapãrut ºi articole de istorie bisericeascã, alãturându-se celor cu precãdere axatepe problemele regionalismului bãnãþean. Avem nume cunoscute în Banat caNicolae Brînzeu, Aron Cotruº, Mihail Gaºpar, Sabin Drãgoi, Eugen Lovinescu,Tudor Arghezi. Franz Blaskowitz publicã o micro-sintezã a Banatului cu loculpopulaþiei germane în ea, iar dr. Jakabffy Elemér pentru cea maghiarã. Studiiinteresante are ºi George Postelnicu punctând „cucerirea” (ºi nu „eliberarea”)Timiºoarei de austrieci, Romulus S. Molin prezenta necesitatea unei episcopiiromâneºti la Arad la începutul secolului al XIX-lea, Onisifor Ghibu prezentafigura lui Constantin Diaconovici Loga, Coriolan Buracu relata pasajul dinCronica lui Nicolae Stoica de Haþeg care sublinia refuzul episcopului Vidak dea înfiinþa o tiparniþã româneascã la Timiºoara în 1767, tot George Postelnicupublicã despre activitatea pictorului Nicolae Popescu pe baza tablourilor de laMuzeul Banatului, ca sã revinã cu mai multe detalii Ioachim Miloia în AnaleleBanatului despre acelaºi pictor. Publicistul Sever Bocu semna despre bisericaveche din Lipova, Constantin Rudneanu despre istoricul preot Nicolae TincuVelia ºi preotul Dr. Ioan Sârbu, Emil Panaitescu despre monumente de artã,aºezãminte religioase ºi de culturã.

Capitolul al doilea este Istoria în revista Semenicul (Logoj, 1928-1932)apãrutã sub redacþia lui dr. Aurel E. Peteanu având ajutoare, cunoscuþi în peisajulcultural regional, ca dr. Cornel Corneanu, dr. Gh. Ciupe, dr. V. Bîrlea, dr. O.Daminescu, pr. M. Jigorea, dr. V. Mincu. Programul revistei aparþine lui AurelE. Peteanu (deºi nesemnat) care o prezenta ca o modestã fãclie cu rostul de astrânge toate forþele culturale româneºti din aceastã provincie. În cadrul revisteis-a alocat un spaþiu generos lui dr. Cornel Corneanu, cel care-ºi revendicapaternitatea ideii „bãnãþenismului.” Gãsim colaboratori devotaþi acestei ideiprecum Traian Simu, Iuliu Vuia, Traian Topliceanu (micro-monografie PaulIorgovici), veteranul prelat al Episcopiei Lugojului, Ioan Boroº care publicãdouã materiale din arhiva comitatului Caraº-Severin încã de când era preot laZãbrani (o conscripþie din 1786 ºi una din 1792 selectând parohiile judeþului

503

Caraº prin combinarea datelor din conscripþia Eparhiei Vârºeþului ºi Timiºorii ºiîncã douã articole din arhiva personalã a primarului Constantin Udrea, douãscrisori a lui Eftimie Murgu din timpul revoluþiei de la 1848), memoriilecanonicului Ioan Madincea despre Ignatie Vuia de la 1848, dr. Aurel E. Peteanuînchina la rubrica “Figuri bãnãþene” statura personalitãþii inconfundabile a luiCoriolan Brediceanu, dr. Cornel Corneanu descrie din propriile amintiri alegerealui Elie Miron Cristea ca episcop, apoi Romulus S. Molin se opreºte asupralucrãrii lui Nicolae Tincu-Velia, Istorioara…de la 1865, evenimentele unificãriinaþionale din 1918 au fost revelate de canonicul dr. Nicolae Brînzeu, VictorBîrlea, Lucian Costin, Constantin Rudneanu (care-i va prezenta ºi broºura luiIoan Boroº, Constituþia), Vicenþiu Bugariu, Petru Nemoianu, multe nume carepentru bãnãþenii de ieri ºi de azi au însemnat enorm de mult în cultura dinBanat.

Istoria la Tribuna Graniþei (Caransebeº, 1934-1938) este urmãtorulcapitol al cãrþii în care sufletul tuturor evenimentelor culturale s-au pendulat pelângã cel al preotului Coriolan Buracu. Redactor responsabil au figurat RomulusCostescu, profesorul Nicolae Domãºneanu ºi dr. Antoniu Marchescu (cu articoledespre istoria Graniþei militare). În cuprinsul ei s-au publicat biografii ºi aprecieriasupra figurilor mãreþe din graniþã: Traian Doda, Eftimie Murgu, generalulDragalina, preotul dr. Ioan Sârbu, generalul Moise Groza. Colaboratorii revisteiau fost impovizaþi condeieri ºi oameni de culturã ai locului Vasile Lupºescu,Dorca Afilon, Nicolae Tomiciu, Ioan David, Dumitru Imbrescu, NicolaeDomãºneanu, Horia Sima, Horia Buracu ºi mulþi cu pseudonime neidentificabileastãzi. Apropiaþi ai revistei din Caransebeº a fost preotul militar Coriolan Buracuiar preotul profesor dr. Dimitrie Cioloca a pus la dispoziþie documente istoricedin colecþia sa unicat. Referitor la istoria veche apariþiile pe aceastã temã aufost sporadice, asemenea ºi cele de istorie medie unde doar Nicolae Tomiciuare douã articole mai bine argumentate. Celelalte materiale cu conþinut istoricsunt din perioada premodernã, modernã ºi contemporanã. Unul, extrem de binedocumentat, este tot a lui Antoniu Marchescu despre Confiniul MilitarBãnãþean, doar un fragment din ceea ce avea sã devinã Grãnicerii bãnãþeni ºiComunitatea de Avere (Contribuþiuni istorice ºi juridice), Caransebeº, 1941unde are o bibliografie de bazã a tematicii a lucrãrilor lui Griselini, Schwicker,Pesty, Milleker, Böhm, Szentkláray, Hietzinger, Vanicek, Dragalina, Popovicietc. A mai publicat ºi ceva legat de revoluþia de la 1848-1849, Comunitatea deAvere apãrând ºi figuri de seamã din Graniþã, aºa cum am arãtat sau despre

504

personalitatea lui Vincenþiu Babeº, necrologul lui Andrei Ghidiu. Tribuna Graniþeia promovat constant localismul sau bãnãþenismul, frecvent atunci în epocã.

Istoria în Brazde Bãnãþene este capitolul al IV-lea, revista preotuluiparoh Caius Pascu din Topolovãþul mic, preot cu o îndelungatã ºi variatãactivitate cultural istoricã cu numeroase colaborãri pe la diferite reviste ºi ziareºi în cele din urmã colaborator permanent la revista Mitropolia Banatului. Aînceput cu sãpãturile arheologice, ca diletant, soldate cu descoperiri din epocaneoliticã, a bronzului, probabil cea romanã. Unii, ca Nicolae Tomiciu au publicatvreo trei articole. Unul se referã cetãþile ºi oraºele Banatului medieval dupãdocumente edite, altul la perioada turceascã (1552-1716) ºi un altul la MihaiViteazul ca unificator ºi erou al luptei antiotomane. Dintre alþi colaboratori îiputem menþiona pe Traian Birãescu ºi Ion Stoia Udrea cu o nouã interpretare aepocii otomane, pe preotul Petru Olde care publicã un extras dupã conscripþiadin 1797 a diecezei Vârºeþului, preotul Caius Pascu care publicã cinci notecirculare din Protocoalele bisericii din Gherman (anii 1813, 1814, 1815, 1827ºi 1828) gen de izvoare care vor preocupa ºi alþi istorici precum I. D. Suciu ºiI. B. Mureºianu. Preotul Petru Bizerea colaboreazã cu un text despre preotulD. Voniga, preotul Caius Pascu îºi publicã monografia comunei Denta,micromonografiile fiind publicate cu predilecþie ºi ca urmare a programãrii lorde Muzeul Banatului ºi de Institutul Social Banat-Criºana.

Locul istoriei în revista Luceafãrul/Revista Banatului (Timiºoara 1935-1944) este cuprinsul capitolului al V-lea ºi cel mai extins. Revista Luceafãrul aapãrut la 1 ianuarie 1935 în Timiºoara, cu sprijinul financiar al cunoscutuluipublicist dr. Aurel Cosma jr., devenit directorul ei, cu un nume care ne trimite laprestigioasa Luceafãrul de la Budapeste ºi Sibiu, dar cu un conþinut de naturãculturalã bãnãþeanã. Cultivarea istoriei era un îndemn chiar de la primul numãral revistei, venit din partea Episcopului Roman Ciorogariu de la Oradea cuscopul de a contracara mistificãrile venite de la Budapesta. Dupã înfiinþarea„Astrei Bãnãþeane” la 28 Februarie 1937 ea va patrona ºi revista Luceafãrulcare mai târziu îºi va schimba denumirea de Revista Banatului cu acelaºi programde bazã care privea românizarea Ardealului, pãrþilor ungurene, Banatul ºiBucovina, cu aproximativ aceiaºi colaboratori. Sunt analizate acum cam toatearticolele importante care au apãrut de-a lungul timpului în revistã, care sereferã la domeniul istoric (cu mãrturii istorice referitoare la românii bãnãþeni)pe baza inventarierii arhivelor judeþene, orãºeneºti ºi parohiale, se vor adunalegendele istorice, valorile folclorice ºi etnografice cu scopul ultim de consolidare

505

a românismului. La 2 octombrie 1939 revista Luceafãrul se reorganizeazã lainiþiativa lui Sabin Evuþian formându-se un comitet sub preºedinþia lui dr. AurelCosma, cãruia i s-au alãturat prof. Traian Topliceanu secretar de redacþie, col.Volburã Poianã Nãsturaº, prof. Vichentie Ardelean, prof Nicolae Ursu, GrigoreBugarin ºi Petru Sfetca iar ajutor de secretar de redacþie era tânãrul (pe atunci)poet Pavel P. Bellu iar administrator era Ioan Teodorovici, directorul BãnciiVictoria din Timiºoara. Revista Luceafãrul s-a acomodat foarte repede curegimul legionar prin Aurel Cosma ºi Pavel P. Bellu. În anul 1942 s-a reorganizatdintr-o revistã literarã într-o revistã din toate domeniile ºi, implicit, cu schimbareanumelui (de care aminteam) în Revista Banatului cu durata de apariþie pânã în1944 ºi odatã cu schimbãrile politice de dupã 23 August a dispãrut. În unelecazuri avem ºi aprecieri de valoare a unor istorici sau scriitori sau a operelorlor, care se vãd pe parcursul cãrþii. La aceastã revistã au avut articole numecunoscute bine în Banat precum Pãrintele Gheorghe Cotoºman, Teodor V.Pãcãþian, Aurel Bugariu, Aurel Cosma, Ioachim Miloia, I. D. Suciu, TraianBirãescu, Emil Petrovici, Silviu Dragomir, Cornel Grofºoreanu, pãrintele IonB. Mureºianu, pãrintele Melentie ªora, Dinu C. Arion, Al Procopovici, NicolaeIlieºiu, Aurel E. Peteanu, Cornel Corneanu, Traian Lungu, Eduard I. Gãvãnescu,Avram Imbroane, Sever Bocu, Traian Topliceanu, Onisifor Ghibu, ConstantinRudneanu ºi mulþi alþii. Iar subiectele din afara istoriei erau din folcloristicã,istoria artelor, istoria teatrului, istoria medicinei, presã, istoria învãþãmântului,muzicã, pentru înfiinþarea unei arhive fotografice.

Ultimul capitol se referã la Istoria în ziarul Dacia din Timiºoara (1939-1944), apãrut în 21 iulie 1939 pânã dupã 23 august 1944, ca ºi ziarul anterior,cu dr. Nicolae Ilieºiu ca director administrativ ºi Romulus P. Roºu ca redactor-ºef. „Dacia nu e a nimãnui, dar e a tuturora...serveºte nevoile spirituale aleneamului românesc” cu un tiraj zilnic de 7000 de exemplare, cel mai mare înistoria gazetãriei româneºti din Banat, atunci când în oraºul Timiºoara apãreadoar un cotidian românesc (Vestul) faþã de ºapte ale “minoritarilor”. Aici s-aupublicat materiale de istorie veche, medie, modernã ºi contemporanã susþinutede un mãnunchi din cei mai buni condeieri ai Banatului precum Alexandru Borza,Traian Popa, Nicolae Tomiciu, Gheorghe Cotoºman, Victor Vlãduceanu, IonB. Mureºianu, I. D. Suciu, Victor Motogna, Aurel E. Peteanu, Nicolae Ilieºiu,Petru Nemoianu, Sfeta Iosif, ªtefan Gomboºiu, Alexandru Moisi, CornelCorneanu, toþi în slujba ridicãrii culturale a Banatului.

506

Regretãm lipsa unui indice de nume care ar fi uºurat mult cercetareaacestei lucrãri binevenite în peisajul cultural istoric al Banatului care prezintãun tablou veridic al preocupãrilor culturale ºi istorice ale oamenilor de culturãai acestui þinut, contribuind la implementarea unui Banat care contribuie prinpropriile tezaure istorice, din toate epocile, la îmbogãþirea istoriei naþionale.

pr. Gheorghe Naghi

507

Costin Feneºan, Sub steag strãin, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2011,1095 p.

,,Ceea ce caracterizeazã comunismul nu este desfiinþarea proprietãþii îngeneral, ci desfiinþarea proprietãþii burgheze” (Karl Marx, Manifestul PartiduluiComunist)

,,Lasã-i sã discute! Lasã-i sã vorbeascã! Periculos nu este duºmanul care seautodemascã. Este de temut duºmanul camuflat, pe care noi încã nu-l cunoaºtem.Cât despre ãºtia, care îºi dau arama pe faþã, totul este consemnat ºi va veni ºitimpul când ne vom rãfui cu ei” (Stalin, 1924)

,,Un comunist este ca un crocodil: când deschide gura nu ºtii dacã încearcãsã-þi zâmbeascã sau se pregãteºte sã te mãnânce” (Winston Churchill)

Citatele de mai sus încearcã sã contureze o imagine amplã asupra unuisistem social-politic importat din URSS, care a dominat – timp de 50 de ani –ºi o parte semnificativã a continentului european, într-un secol al extremelor, alregimurilor dictatoriale de extremã stângã sau dreaptã, al experimentelor socialenereuºite, ce pretindeau a aduce ,,binele general”, al ,,-ismelor” (fascism, nazism,comunism). În aceeaºi manierã, reputatul istoric Costin Feneºan realizeazã oremarcabilã sintezã a documentelor privind istoria miºcãrii comuniste ºi aPartidului Comunist din România în perioada ,,copilãriei” comunismului în þaranoastrã, reuºind – prin intermediul analizei ºi a comparaþiei – sã demontezeunele teorii insuficient argumentate despre aceastã perioadã ºi despre minuscululpartid comunist ºi, în egalã mãsurã, sã formuleze opinii ºi concluzii foarteinteresante ºi pertinente despre miºcarea comunistã în spaþiul românesc ºi, prinextensie, în cel est ºi sud-est european. Titlul volumului – de altfel, impresionantprin calitatea ºi cantitatea informaþiei brute ºi prelucrate, conexiuni, comparaþii,opinii ºi concluzii – Sub steag strãin, este relevant pentru ,,cazul comuniºtilordin România ºi al partidului lor care, încã de la bun început, nu s-au aflat subfaldurile tricolorului”, dupã cum spune chiar autorul. Internaþionalismul proletar,promovat de autoritãþile bolºevice de la Moscova prin intermediulKominternului, trebuia sã devinã cuvânt de ordine pentru toate partidelecomuniste din imediata apropiere a Uniunii Sovietice, dar ºi pentru cele care s-au constituit în vestul Europei, fapt care rãzbate din fiecare paginã a volumuluide faþã. Autorul a reuºit o performanþã extraordinarã, încredinþând tiparului

508

246 de documente din anii de debut ai miºcãrii comuniste din România, începândcu 1919 (cu referiri consistente la oameni ºi fapte din a doua parte a anului1917 ºi pânã la finele anului 1918) ºi sfârºind cu anul 1924 (când P.C.d.R. a fostscos în afara legii). Cercetând - cu acribie ºtiinþificã - aceste documente, istoriculapreciazã faptul cã trecutul miºcãrii comuniste din România a fost influenþat dedoi factori de maximã importanþã: pe de o parte – impactul teoriei ºi concepþieipolitice leniniste (expusã, în mod special, în lucrarea Statul ºi revoluþia, precumºi în scrierea Stângismul – boala copilãriei comunismului), împreunã cuexprimarea lor practicã în timpul loviturii de stat bolºevice ºi în anii urmãtori,pe de altã parte – cele 21 ,,porunci” (condiþiile de admitere în InternaþionalaComunistã) la care a subscris partidul comuniºtilor din România cu ocazia afilieriila Komintern. În egalã mãsurã, în volumul de faþã este reluatã, însã, de dataaceasta, cu o serie de completãri ºi cu o foarte bunã argumentaþie, opinia cã –atât prin numãrul sãu de membri, cât ºi prin activitatea sa – Partidul Comunistdin România, aflat de multe ori în pragul disoluþiei încã din primii sãi ani deexistenþã, a fost de importanþã secundarã pentru conducerea Kominternului ºi aFederaþiei Comuniste Balcanice. Documentele relevã ºi lipsa de coeziune internãa Partidului Comunist din România, exploatatã – în mod abil – de Komintern ºide Partidul Comunist (bolºevic) al Uniunii Sovietice, fiind conturate destul declar grupãrile componente ºi, de multe ori, rivale fãþiº sau abia mimând consensul:gruparea foºtilor membri ai Partidului Socialist, reuniþi în jurul lui GheorgheCristescu ºi militând pentru activitatea desfãºuratã în mod legal ºi în cadrulstatului naþional, a cãrui integritate nu o puneau în cauzã; gruparea radicalã,alcãtuitã – în principal – din comuniºtii basarabeni ºi din cei aflaþi în emigraþie înRusia Sovieticã, adepþi ai acþiunii ilegale ºi ai actelor teroriste; gruparea formatãdin comuniºtii de etnie bulgarã, în acelaºi timp membri ai unei organizaþiiiredentiste aºa-zis revoluþionare, care milita – de fapt – pentru desprindereaDobrogei de statul român ºi alipirea ei la Bulgaria, grupare care, datoritãsolidaritãþii etnice, s-a bucurat – prin intermediul lui Vasil Kolarov ºi GheorghiDimitrov – de o influenþã consistentã pe lângã conducerea Komintern ºi de opoziþie decisivã în cadrul Federaþiei Comuniste Balcanice; gruparea comuniºtilortransilvãneni de etnie maghiarã, partizani ai iredentismului vizând desprindereaTransilvaniei de România Mare, grupare aflatã sub protecþia moscovitã a luiBéla Kun ºi Mátyás Rákosi.

Autorul demonteazã ºi unele teorii exagerate, formulate dupã Revoluþiadin decembrie 1989, conform cãrora – pe tot parcursul existenþei sale – Partidul

509

Comunist din România a fost condus de oameni fãrã studii, cu un nivel intelectualprecar ºi total obedienþi Moscovei, din motive ideologice sau pur materiale.Dimpotrivã, cel puþin la începutul existenþei sale oficiale, o bunã parte din lideriiºi fruntaºii P.C.d.R. nu au provenit din rândurile muncitorimii cu un nivelacademic modest de pregãtire, ci din rândul celor care au urmat studii universitaretemeinice sau o instruire postlicealã; este vorba despre Mihai Gheorghiu-Bujor,Mihai Cruceanu, Alexandru Nicolau, Eugen Rozvány, Lucreþiu Pãtrãºcanu,Timotei Marin, David Fabian, Gelbert Moscovici, Ecaterina Arbore-Ralli, AnaPauker, Marcel Pauker, Alexandru Dobrogeanu-Gherea ºi ªtefan Foriº, singuraexcepþie fiind Gheorghe Cristescu, lipsit de o pregãtire academicã superioarã,însã foarte bine instruit ca autodidact. Însã, dincolo de acest aspect, lideriiamintiþi mai sus rãmâneau înfeudaþi dogmatismului ideologic propovãduit deKomintern, fie dintr-o convingere intimã privind superioritatea sistemuluisocialist în curs de instalare în Rusia Sovieticã, fie din teama de represalii dinpartea partidului ,,frate mai mare”, de la Moscova.

În Cuvânt înainte, istoricul C. Feneºan realizeazã ºi o scurtã trecere înrevistã a celor mai semnficative documente pentru: cunoaºterea începuturilormiºcãrii comuniste din România (raportul amplu adresat Kominternului de cãtreAlexandru Nicolau, unul din liderii Grupului comunist român al PartiduluiComunist Rus; raportul consistent adresat Kominternului, la 1 mai 1921, decãtre Alecu Constantinescu, pe atunci reprezentant al socialiºtilor de stânga dinRomânia pe lângã Internaþionala a III-a, cu privire la activitatea desfãºuratã degrupurile comuniste finanþate de Rusia Sovieticã pe teritoriul României, începândcu anul 1918 ºi pânã în primãvara anului 1921; o serie de documente careconfirmã, cu prisosinþã, dirijarea ºi finanþarea miºcãrii comuniste din Româniade cãtre Rusia Sovieticã, mai ales prin intermediul Biroului de Sud-Harkov alKominern, aflat sub conducerea lui Cristian Rakovski ºi al Înaltului Colegiuautonom pentru combaterea contrarevoluþiei în Ucraina ºi Basarabia; mai multedocumente referitoare la prezenþa, în Rusia Sovieticã, în perioada octombrie-decembrie 1920, a delegaþiei socialiste din România, formatã din GheorgheCristescu, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, David Fabian, Constantin Popovici,Eugen Rozvány ºi Ion Flueraº ºi discuþiile aprinse purtate de aceasta cu maimulþi lideri de frunte ai Komintern, precum Zinoviev, Buharin ºi Rakovski, petema afilierii la Internaþionala a III-a; planul de activitate – pe anul 1921 – alBiroului de sud-est-Viena al Komintern, etc.), subordonarea directã faþã deFederaþia Comunistã Balcanicã, dominatã de comuniºtii bulgari (liniile directoare

510

ale activitãþii P.C.d.R. în anul 1922; rezoluþia celei de-a IV-a Conferinþe a F.C.B.– Sofia, iunie 1922; hotãrârile celei de-a VI-a Conferinþe comuniste balcaniceº.a.), demascarea tensiunilor din interiorul partidului, lipsa de credibilitate ºiaudienþã în societatea româneascã, procesul de acaparare rapidã a sindicatelorde cãtre comuniºti, agitaþia ºi propaganda comunistã, congresele ºi conferinþeleP.C.d.R. desfãºurate în intervalul 1922-1924, structura ºi schema organizatoricãa Partidului Comunist din România (elaboratã, la finele anului 1924, de cãtreDavid Fabian, unul dintre membrii Comitetului Central ales la Congresul al III-lea al partidului), delaþiunile liderilor comuniºti rmâni (la Komintern, FederaþiaComunistã Balcanicã sau chiar la autoritãþile statului român), activitãþile P.C.d.R.împotriva statului român, activitatea organizaþiei Ajutorul Roºu din România ºia raporturilor ei cu centrala moscovitã Ajutorul Roºu Internaþional (MOPR) înanii 1923-1924 º.a.m.d.

Autorul apreciazã cã, pentru a avea o istorie cât mai completã ºi mainuanþatã a ,,copilãriei” comunismului în România, este necesarã studiereadocumentelor legate de P.C.d.R. în anii de început, pãstrate în alte arhive dincapitala Federaþiei Ruse ºi de la Sankt Petersburg.

Cuvântul înainte este urmat de o cronologie completã a radicalizãriimiºcãrii socialiste din România, sub imboldul revoluþiei bolºevice din Rusia(1917-1921) ºi a activitãþii Partidului Comunist din România în condiþii de deplinãlegalitate (mai 1921- aprilie 1924), precum ºi a acþiunilor comuniºtilor româniîn primele luni de ilegalitate (mai-decembrie 1924), o bibliografie selectivã, undicþionar biografic al diverselor personalitãþi comuniste româneºti sau strãine– aflateîn conexiune directã, câteva anexe foarte importante (congresele ºiconferinþele Internaþionalei a III-a Comuniste ºi organizaþiile create ºi patronatede Komintern; conferinþele ºi plenarele Federaþiei Comuniste Balcanice;scrisoarea lui Mihai Gheorghiu-Bujor, lider al Comitetului român de acþiunerevoluþionarã-comunistã de la Odessa, prin care îi solicitã sprijin lui LeonDavidovici Troþki, comisar al poporului pentru Afaceri Srãine al Rusiei Sovietice,pentru a declanºa – în România – revoluþia bolºevicã; cele 21 de condiþii pusepartidelor muncitoreºti din întreaga lume pentru admiterea în Internaþionala aIII-a Comunistã), o notã asupra ediþiei – care aduce clarificãrile necesare(semnatã de istoricul C. Feneºan), o listã de abrevieri, corpusul propriu-zis aldocumentelor (multe dintre ele redactate în limbile francezã ºi germanã,cunoscute de majoritatea liderilor comuniºti ruºi sau de alte naþionalitãþi, însoþite– desigur – de traducerea în limba românã) ºi anexe foto, considerate foarte

511

reprezentative pentru legãturile existente între social-democraþii de stângaromâni ºi bolºevicii ruºi încã înainte de 1917 (întâlnirea dintre Cristian Rakovski,Lev Davidovici Troþki ºi Constantin Dobrogeanu-Gherea – 1913; participanþiila cea de-a doua Conferinþã Socialistã Balcanicã – Bucureºti, 6-8 iulie 1915; ungrup de social-democraþi de stânga expulzaþi din România în anii 1907-1908; omanifestaþie a Batalionului revoluþionar român pe strãzile din Odessa – ianuarie1918; legitimaþia de participare a lui Alexandru Bãdulescu/Gelbert Moscovicila Congresul al VI-lea al Internaþionalei Comuniste – 1928; fiºa de serviciu a luiGelbert Moscovici/Alexandru Bãdulescu în calitate de funcþionar al ComitetuluiExecutiv al Komintern – completatã chiar de G. Moscovici; ,,Foaia Þãranului”,organ al Partidului Þãrãnesc Revoluþionar Român, anul I, nr. 2, Moscova, 31martie 1918; ,,Comunistul”, organ al Grupului comunist/bolºevic român dinOdessa, anul I, nr. 26, Odessa, 12 iulie 1919 º.a.m.d.).

Volumul de faþã suplineºte, cu succes, un gol în istoriografia româneascã,,,copilãria” comunismului în þara noastrã fiind – înainte de 1989 – un subiectaproape tabu pentru istoricii români, dar ºi pentru publicul larg, mereu supuscenzurii ºi imperativelor ideologice ale regimului dictatorial, iar dupã Revoluþiadin decembrie – insuficient cercetat, uneori cu superficialitate sau cu prea puþinãobiectivitate, indispensabilã pentru studierea temeinicã a istoriei unui popor,autorul fãcându-ºi, din nou, datoria, în mod exemplar, faþã de comunitateaacademicã româneascã ºi internaþionalã, dar ºi faþã de cititorii români, interesaþisã afle crâmpeie ale istoriei românilor în secolul XX, adevãruri uitate, adevãrurinescrise ºi oferindu-ne nouã, tuturor, câteva restituiri necesare.

Eusebiu Narai

512

ABREVIERI BIBLIOGRAFICE

AARMSI - Analele Academiei Române. Memoriile Secþiunii Istorice.Bucureºti

AIIA Cluj - Anuarul Institutului de Istorie George Bariþ. Cluj-NapocaAIIA Iaºi - Anuarul Institutului de Istorie ºi Arheologie A.D. Xenopol.

IaºiAIRCRU - Annuario del Instituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica.

VeneþiaAMN - Acta Musei Napocensis. Cluj-NapocaAnB (S.N.) - Analele Banatului, Serie Nouã, Arheologie-Istorie. TimiºoaraAOASH - Acta Orientalia Academiae Scientiarum Hungaricae. BudapestaApulum - Apulum. Alba-IuliaAªD - Anuarul ªcolii Doctorale. Istorie. Civilizaþie. Culturã. Cluj-

NapocaAUB - Analele Universitãþii Bucureºti- BucureºtiAUC - Analele Universitãþii Craiova. CraiovaAUSz-Historia- Acta Universitatis Szegediensis. Acta HistoricaBanatica - Banatica. ReºiþaBMI - Buletinul Monumentelor Istorice. BucureºtiDacoromania - Dacoromania. Cluj-NapocaDIR - Documente privind istoria României. BucureºtiFD - Foaia Diecezanã. CaransebeºFHDR - Fontes Historiae Dacoromanae. BucureºtiJEH - Journal of Ecclesiastical History. CambrigeMA - Mitropolia ArdealuluiMB - Mitropolia BanatuluiMCA (S.N.) - Materiale ºi Cercetãri Arheologice. Serie Nouã. BucureºtiMIÖG - Mittelungen des Instituts für Österreichische Geschichte. VienaMN - Muzeul Naþional. BucureºtiMTT - Magyar Történelmi Tár. BudapestaPB - Patrimonium Banaticum. Timiºoara

RA - Revista Arhivelor. BucureºtiRI - Revista de Istorie. Revista istoricã. BucureºtiRISBC - Revista Institutului Social Banat Criºana. TimiºoaraRRH - Revue Roumaine d’Histoire. BucureºtiSIB - Studii de istorie a Banatului. TimiºoaraSMIM - Studii ºi Materiale de Istorie Medie. BucureºtiStudii - Studii. Revistã de Istorie. BucureºtiSUBB. Historia - Studia Universitatis „Babeº-Bolyai”. Historia. Cluj-NapocaSympThrac - Symposia Thracologica, Institutul Român de Tracologie. BucureºtiSz - Századok. BudapestaTibiscum - Tibiscum. CaransebeºTSz. - Történelmi Szemle. BudapestaTT - Történelmi Tár. BudapestaWA - Martin Luther, Werke. Kritische Gesamtausgabe. Weimar, 1883-1939Ziridava - Ziridava. Studii ºi cercetãri. Arad

514

CÃRÞI EDITATE DE MUZEUL BANATULUI MONTAN REªIÞAÎN PERIOADA 1990-2010

BOOKS PUBLISED BY THE MUSEUM OF MOUNTAINOUSBANAT REªIÞA, 1990-2010

PERIODICE

1. Banatica 12/1 (1991), 368 p.2. Banatica 12/2 (1991), 408 p.3. Banatica 13/1 (1995), 303 p.4. Banatica 13/2 (1995), 546 p.5. Banatica 14 (1996), 502 p.6. Banatica 15/1 (Arheologie) (2000), 284 p.

7. Banatica 15/2 (Istorie) (2000), 288 p. 8. Banatica 16/1 (Arheologie) (2003), 402 p. 9. Banatica 16/2 (Istorie) (2003), 428 p. 10. Banatica 17 (2005), 641 p. 11. Banatica 18 (2008), 521 p. 12. Banatica 19 (2009), 406 p. 13. Banatica 20/1 (2010), 346 p. 14. Banatica 20/2 (2010), 360 p. 15. Arheologia medievalã, vol.I (1996), 212 p. 16. Arheologia medievalã, vol.II (1998), 248 p. 17. Arheologie medievalã, vol. III (2000), 313 p. 18. Arheologia medievalã, vol. VI (2007), 281 p.

CÃRÞI

1. Albert, Carmen – Documentele Institutului Social Banat-Criºana, vol.1 (2003), 406 p. 2. Albert, Carmen – Documentele Institutului Social Banat-Criºana, vol.2 (2008), 417 p.

3. Ardeþ, Adrian - Amforele din Dacia Romanã (2006), 360 p.4. Andea, Avram – Banatul cnezial pânã la înstãpânirea habsburgicã

(1996), 202 p. 5. Batrièeviæ D., Pavloviæ C., Roºu C. - Valahii din Muntenegru (2007),167 p.

6. Bocºan, Nicolae – Ideea de naþiune la românii din Transilvania (1997),256 p.

7. Bocºan, Nicolae, Duma, Mihai, Bona, Petru – Franþa ºi Banatul (1789-1815) (1994), 244 p.

8. Boldea, Ligia – Nobilimea româneascã din Banat în sec. XIV – XVI (2002), 378 p. 9. Bozu, Ovidiu - Catalogul colecþiei romane (2008), 234 p. 10. Braniºte, Valeriu – Scrisori din închisoare (1996), 243 p.

11. Cãlin, Petru – Tiparul românesc diecezan din Caransebeº (1993), 304p.12. Cãlin, Petru - Valori ale tiparului european, vol. 2 (1995), 116 p.

13. Ciulei, Gheorghe – Dreptul românesc în Banatul medieval (1997), 169p. 14. Kulturraum Mittelere und Untere Donau (1995), 452 p.

15. Leu, Valeriu – Cartea ºi lumea ruralã (1996), 252 p.16. Leu, Valeriu – Identitate ºi alteritate (1996), 171 p.17. Leu, Valeriu – Cartea veche româneascã din bisericile eparhiei

Caransebeºului (1996), 327 p.18. Leu, Valeriu – Studii istorice bãnãþene (1997), 202 p.

19. Leu, Valeriu – Modernizare ºi imobilism (1998), 98 p. 20. Lupulovici, Iosana Victoria – Obiceiuri de Crãciun la sârbii din Banat(2010), 33 p. 21. Lupulovici, Vasa - Mãnãstirile sârbeºti din Banat (2006), 121 p. 22. Lupulovici, Vasa - Viaþa bisericeascã a sârbilor din Banat (2009), 522p. 23. Opriº, Ioan - Anton Golopenþia – Un destin frânt (1997), 154 p. 24. Patrimonium Banaticum (2007), 100 p. 25. Radu, Adriana – Cultura Sãlcuþa din Banat (2002), 367 p. 26. Rusu, Adrian Andrei – Bibliografia fortificaþiilor medievale ºipremoderne (1996), 157 p.

516

27. Românii în Europa medievalã (Între Orientul bizantin ºi Occidentullatin). Studii în onoarea profesorului Victor Spinei, volum îngrijit deDumitru Þeicu, Ionel Cândea (2008), 894 p.

28. Simpozionul internaþional „Credinþã ºi mãrturisire”, Caransebeº(2010), 482 p.

29. Taban, Mircea - Catalogul colecþiei etnografice (2008), 150 p. 30. Taban, Mircea - Les industries populaires du departement de Caraº-Severin (2008), 255 p. 31. Þeicu, Dumitru, Lazarovici, Gheorghe – Gornea. Din arheologia unui

sat medieval din Clisura Dunãrii (1996), 68 p. 32. Þeicu, Dumitru - Studii istorice (2003), 171 p. 33. Þeicu, Dumitru - Montainous Banat in the Middle Ages (2008), 232 p. 34. Þeicu, Dumitru - Geografia ecleziasticã a Banatului (2007), 263 p. 35. Þeicu, Dumitru - Ekklesiatische Geografie des Mittelalterlichen Banats(2007), 295 p. 36. Þeicu, Dumitru – Cetãþi medievale din Banat/Medieval fortificationsin Banat (2009), 158 p. 37. Þeicu, Dumitru – Arta minorã medievalã din Banat/Minor medieval

art in Banat (2009), 272 p.

517

TEZE DE DOCTORAT PUBLICATE DE MUZEUL BANATULUI MONTAN

ARHEOLOGIE:

Ardeþ, Adrian, Amforele din Dacia Romanã, Timiºoara, 2006, 361 p.Pinter,Zeno-Karl, Spada ºi sabia medievalã în Transilvania ºi Banat (sec.

IX-XIV), Reºiþa, 1998, 273 p.Radu, Adriana, Cultura Sãlcuþa din Banat, Reºiþa, 2002, 367 p.Þeicu, Dumitru, Banatul Montan în Evul Mediu, Timiºoara, 1998, 564 p.

ISTORIE:

Boldea, Ligia, Nobilimea româneascã din Banat în sec. XIV–XVI (origine,statut, studiu genealogic), Reºiþa, 2002, 371 p.

Gräf, Rudolf, Domeniul bãnãþean al StEG (1855-1920), Reºiþa, 1997, 371 p.Leu, Valeriu, Cartea ºi lumea ruralã în Banat (1700-1830), Reºiþa, 1996,

252 p.Lupulovici, Vasa, Viaþa bisericeascã a sârbilor din Banat între anii 1865-

1918, Cluj-Napoca, 2009, 522 p.Narai, Eusebiu Marcel, Viaþa economicã ºi socialã în judeþele Caraº ºi Severin

(1944-1948), Cluj-Napoca, 2010, 372 p.Roºu, Ovidiu Laurenþiu, Comunitatea de avere a fostului Regiment de Graniþã

nr. 13 din Caransebeº, Timiºoara, 2010, 424 p.Taban, Mircea, Les industries populaires du departement de Caraº-Severin,

Timiºoara, 2008, 255 p.

518