Consiliul Concurenţei

RAPORT DE INVESTIGAŢIE PRIVIND PIAŢA SERVICIILOR DE TRANSPORT MARITIM

APRILIE 2010

ii

CUPRINS

INTRODUCERE........................................................................................................................... 1

Despre motivaţia şi utilitatea derulării unei investigaţii utile cunoaşterii pieţei serviciilor

de transport maritim ................................................................................................................ 1

Structura raportului de investigaţie ........................................................................................ 2

PARTEA I...................................................................................................................................... 3

ROLUL TRANSPORTULUI MARITIM ŞI EVOLUŢIILE ACESTUIA .............................. 3

I.1. Rolul cheie al transportului maritim în dezvoltarea economiei mondiale .................... 3

I.2. Evoluţiile transportului maritim în Uniunea Europeană ............................................... 4

I.2.1. Transportul în UE27 ...................................................................................................... 4

I.2.2. Transportul maritim în UE27 ........................................................................................ 6

I.2.2.1. Transportul maritim de mărfuri în UE27 .................................................................... 7

I.2.2.2. Transportul maritim de pasageri în UE27 ................................................................ 10

I.3. Evoluţiile transportului maritim în România ................................................................ 11

I.3.1. Transportul maritim de mărfuri ................................................................................... 11

I.3.2.Transportul maritim de pasageri ................................................................................... 16

I.4. Concluzii ............................................................................................................................ 18

PARTEA II .................................................................................................................................. 20

REGLEMENTĂRI SPECIFICE TRANSPORTULUI MARITIM ....................................... 20

II.1. Reglementări comunitare ............................................................................................... 20

II.2. Reglementări naţionale................................................................................................... 22

II.3. Convenţiile internaţionale aplicabile în domeniu ........................................................ 24

II.4. Concluzii .......................................................................................................................... 25

PARTEA III ................................................................................................................................ 26

PIAŢA ŞI PROBLEMELE CONCURENŢIALE SPECIFICE ............................................. 26

III.1. Piaţa transportului maritim ......................................................................................... 26

III.1.1. Poziţia transportului maritim în sistemul de transport internaţional modern ........... 26

iii

III.1.2. Patru pieţe – o singură industrie de transport maritim .............................................. 27

III.1.3. Organizarea industriei de transport maritim ............................................................. 28

III.1.4. Cererea de transport maritim .................................................................................... 31

III.1.5. Oferta de transport maritim ....................................................................................... 37

III.1.6. Costul transportului maritim ..................................................................................... 44

III.1.7. Tarife, navluri şi piaţa navlului ................................................................................. 45

III.2. PROBLEME DE CONCURENŢĂ SPECIFICE PIEŢEI ......................................... 48

III.2.1. Introducere ................................................................................................................ 48

III.2.2. Conferinţele de linie .................................................................................................. 48

III.2.3. Înţelegerile de tip pool .............................................................................................. 50

III.2.4. Definirea pieţelor relevante ....................................................................................... 52

III.3. Concluzii ......................................................................................................................... 62

PARTEA IV ................................................................................................................................. 64

ASPECTE CONSTATATE LA NIVELUL PORTURILOR MARITIME ROMÂNEŞTI . 64

IV.1. Introducere ..................................................................................................................... 64

IV.2. Cererea de transport maritim ...................................................................................... 65

IV.2.1. Provenienţa cererii – principalele sectoare economice ............................................. 65

IV.2.2. Principalele categorii de mărfuri .............................................................................. 66

IV.2.3. Alegerea transportului maritim ca alternativă de transport ...................................... 67

IV.3. Oferta de transport maritim......................................................................................... 68

IV.3.1. Oferta internă de transport maritim .......................................................................... 68

IV.3.2. Oferta externă de transport maritim .......................................................................... 72

IV.4. Tarifele şi navlurile la nivelul porturilor maritime româneşti .................................. 78

IV.5. Autorităţi şi administraţii portuare ............................................................................ 79

IV.5.1.Rolul autorităţilor şi administraţiilor portuare ........................................................... 79

IV.5.2. Veniturile autorităţilor şi administraţiilor portuare ................................................... 80

IV.5.3. Regimul terenurilor portuare .................................................................................... 82

iv

IV.5.4. Activităţile portuare şi climatul de concurenţialitate ................................................ 84

IV.6. Consideraţii privind unele servicii conexe transportului maritim............................ 85

IV.6.1. Pilotajul navelor şi remorcajul - ca servicii de siguranţă în porturi .......................... 85

IV.6.2. Activităţile de încărcare-descărcare mărfuri şi serviciile de agenturare nave .......... 87

IV.7. Concluzii ......................................................................................................................... 89

CONCLUZII ŞI PROPUNERI ..................................................................................................98

Bibliografie selectivă ................................................................................................................... 97

ANEXE......................................................................................................................................... 98

Anexa nr.1 ................................................................................................................................ 98

Anexa nr.2 .............................................................................................................................. 107

Anexa nr. 3 ............................................................................................................................. 109

Anexa nr. 4 ............................................................................................................................. 112

v

REPREZENTĂRI GRAFICE, SCHEMATICE ŞI TABELARE

Graficul nr. 1: Evoluţia activităţii de transport în UE27, în perioada 1995-2007 (%) ................... 4

Graficul nr. 2: Performanţele transportului de mărfuri în UE27, pe moduri de transport în anul

2007 (% /tkm) ................................................................................................................................. 5

Graficul nr. 3: Ponderea, pe ţări, a cantităţii de mărfuri manipulate în principalele porturi UE27

(fără Italia), în anul 2008 (%) ......................................................................................................... 7

Graficul nr. 4: Cantitatea de mărfuri manipulată în principalele porturi UE27 (fără Italia),

trimestrial, în perioada 2005 – trim. I 2009 (mil. tone) ................................................................. 9

Graficul nr. 5: Evoluţia volumului de mărfuri încărcate-descărcate în porturile maritime

româneşti, 2006 – primele trei trimestre 2009 (mii tone) ............................................................. 12

Graficul nr. 6: Evoluţia traficului de containere în Portul Constanţa, 2003 – 2009 (nr. containere)

....................................................................................................................................................... 13

Graficul nr. 7: Mărfurile încărcate-descărcate în porturile maritime româneşti în 2008 (% din

total). ............................................................................................................................................. 14

Graficul nr. 8: Evoluţia principalelor trei porturi maritime româneşti în funcţie de volumul

mărfurilor încărcate-descărcate, 2006-2008 (% din total). ........................................................... 15

Graficul nr. 9: Evoluţia traficului de pasageri în porturile maritime româneşti, 2006 – primele trei

trimestre 2009 (nr. de pasageri) .................................................................................................... 17

Graficul nr. 10: Transportul portuar maritim de pasageri de croazieră, în anul 2008, pe porturi (%

din total) ........................................................................................................................................ 17

Graficul nr. 11: Flota comercială mondială în funcţie de tipul încărcăturii, iulie 2007(mil. tone,

%) .................................................................................................................................................. 38

Graficul nr. 12: Evoluţia BEDI, principalul indice al Bursei de Navluri Baltic Exchange de la

Londra, în perioada 2007-2009 ..................................................................................................... 46

Graficul nr. 13: Principalele mărfuri operate în porturile româneşti în anul 2008 (% din total) .. 66

Graficul nr. 14: Mărfurile încărcate şi descărcate în porturile maritime româneşti, volume totale

(mii tone) şi în/din nave sub pavilion românesc (mii tone, %), 2006 – primele trei trimestre din

2009............................................................................................................................................... 69

vi

Graficul nr. 15: Top 30 flote maritime la 6.01.2010 (TEU, %) .................................................... 74

Graficul nr. 16: Evoluţia cotelor de piaţă ale principalelor companii maritime de linie, în

perioada 2000 – 2009 (%). ............................................................................................................ 75

Graficul nr. 17: Evoluţia tarifelor medii pentru transportul unui container de 40 ft pe ruta

Shanghai – Constanţa, 2006 – primele trei trimestre din 2009 (USD) ......................................... 79

Graficul nr. 18: Cantităţile de petrol brut operate în anul 2008, pe operatori portuari (%) ... Error!

Bookmark not defined.

Graficul nr. 19: Principalii agenţi maritimi ce au agenturat nave ce au transportat petrol brut în

anul 2008 (%) ................................................................................. Error! Bookmark not defined.

Graficul nr. 20: Cantităţile de produse petroliere operate în anul 2008, pe operatori portuari (%)

........................................................................................................ Error! Bookmark not defined.

Graficul nr. 21: Cantităţile de minereu, bauxită, cărbune şi cocs operate în anul 2008, pe

operatori portuari (%) .................................................................... Error! Bookmark not defined.

Graficul nr. 22: Mărfurile containerizate operate în anul 2008, pe operatori portuari (%) ... Error!

Bookmark not defined.

Graficul nr. 23: Principalii agenţi maritimi ce au agenturat nave portcontainer (%) ............ Error!

Bookmark not defined.

Schema nr. 1: Sistemul de transport maritim – cele trei segmente ale industriei de transport

maritim .......................................................................................................................................... 29

Schema nr. 2: Principalii purtători ai cererii de transport maritim ............................................... 32

Schema nr. 3: Organizarea clasică a unui pool ............................................................................. 50

Tabelul nr. 1: Principalele pieţe relevante identificate pe piaţa transportului maritim neregulat . 61

INTRODUCERE

Despre motivaţia şi utilitatea derulării unei investigaţii utile cunoaşterii pieţei serviciilor de

transport maritim

În baza atribuţiilor legale, Consiliul Concurenţei a declanşat în luna februarie a anului 2009 o

investigaţie utilă pentru cunoaşterea pieţei serviciilor de transport maritim. Investigaţia utilă pentru

cunoaşterea pieţei (cunoscută şi sub denumirea de investigaţie sectorială sau anchetă sectorială) este

un instrument de monitorizare pro-activă a pieţei, o analiză complexă prin care este evaluată, la un

moment dat, situaţia concurenţei pe o piaţă naţională sau într-un sector de activitate.

Autoritatea de concurenţă poate utiliza ancheta sectorială atât în exercitarea unei funcţii

sancţionatorii, cât şi a unei importante funcţii preventive. Funcţia sancţionatorie constă în

posibilitatea autorităţii de concurenţă de a corecta eventuale disfuncţionalităţi de natură

concurenţială identificate în urma investigaţiei utile, prin deschiderea unor investigaţii de încălcare a

regulilor de concurenţă şi prin sancţionarea corespunzătoare a operatorilor economici

contravenienţi. Cât despre funcţia preventivă, aceasta se realizează în acest caz prin asigurarea

vizibilităţii autorităţii de concurenţă şi a regulilor de concurenţă pe piaţa investigată, ancheta

sectorială fiind astfel un element important al promovării culturii concurenţei în cadrul unor sectoare

economice cheie.

Derularea de investigaţii pentru cunoaşterea unor pieţe se poate dovedi utilă nu doar autorităţii de

concurenţă ci şi altor instituţii sau autorităţi competente, care pot găsi răspuns la diferite probleme

cu care s-ar putea confrunta un anumit sector.

Decizia de a desfăşura o investigaţie în acest sector a fost motivată în primul rând de potenţialul

deosebit deţinut de transporturile maritime în cadrul economiei naţionale. România prezintă o

importantă deschidere maritimă, avantajele acestei deschideri trebuind a fi exploatate la maxim.

Portul Constanţa a reuşit treptat să devină unul dintre principalele centre de distribuţie ce deservesc

regiunea Europei Centrale şi de Est.

Rolul principal al transporturilor maritime este de a asigura legătura între producţie şi

consum, obiectivul fundamental fiind acela de a asigura în permanenţă un flux de materii prime

către sectorul industrial productiv şi de a deplasa în timp util apoi produsele finite către pieţele de

desfacere şi consumatori.

Transporturile maritime, prin legătura strânsă cu industria construcţiilor navale, pot avea un efect

multiplicator în economie, prin antrenarea unor industrii sau sectoare economice conexe. Dincolo

de acest efect multiplicator, importanţa transporturilor maritime a fost recunoscută şi prin prisma

locurilor de muncă pe care le creează şi a veniturilor importante aduse bugetelor naţionale.

În al doilea rând, s-a avut în vedere rolul deosebit de important jucat de transporturile maritime

la nivel comunitar, acest mod de transport reprezentând principalul mijloc de realizare a

importurilor şi exporturilor U.E. Aşa cum vom arăta în cuprinsul raportului, aproximativ 40% din

mărfurile importate şi 70% din mărfurile exportate la nivelul U.E. sunt transportate pe cale

maritimă1.

1 Conform Eurostat, pentru perioada 1995 – 2007.

2

Rolul important jucat la nivel comunitar de transporturile maritime a fost recunoscut şi la nivelul

Comisiei Europene, prin crearea la nivelul Reţelei Europene de Concurenţă (ECN) a unui grup

de lucru intitulat “Transporturi maritime”. În cadrul acestui grup de lucru, autorităţile naţionale

de concurenţă, prin reprezentanţii lor, participă la diferite consultări sau dezbateri ce vizează

serviciile de transport maritim.

În cele din urmă, având în vedere participarea Consiliul Concurenţei la întrunirile grupului de

lucru ECN dedicat transporturilor maritime, derularea unei astfel de investigaţii a fost motivată

şi de necesitatea de a se cunoaşte la nivelul autorităţii de concurenţă structura şi aspectele

concurenţiale specifice aceastei pieţe. Dincolo de această motivaţie, necesitatea unei bune cunoaşteri

a pieţei derivă din misiunea fundamentală a autorităţii de concurenţă de a asigura, prin

exercitarea atribuţiilor sale legale, un climat concurenţial liber şi nedistorsionat.

De altfel, Consiliul Concurenţei acordă o atenţie aparte tuturor modurilor de transport, întregul

sector de transporturi ocupând, după sectorul energetic, a doua poziţie în Lista sectoarelor esenţiale

pentru economia românească din punct de vedere concurenţial.2

Structura raportului de investigaţie

Raportul cuprinde în partea introductivă scurte consideraţii privind motivaţia derulării investigaţiei

şi utilitatea acesteia.

În Partea I este prezentat rolul transportului maritim în dezvoltarea economiei mondiale precum şi

evoluţiile sale comunitare şi naţionale.

În Partea II este prezentat cadrul de reglementare comunitar şi naţional specific transportului

maritim.

Partea III este dedicată pieţei transportului maritim şi problemelor concurenţiale specifice acesteia.

Partea IV prezintă aspectele costatate la nivelul porturilor maritime româneşti.

În finalul raportului se regăsesc concluziile investigaţiei şi recomandările autorităţii de concurenţă.

2 Document elaborat de Consiliul Concurenţei în colaborare cu Autoritatea de Concurenţă din Italia, în baza unei

iniţiative a „Componentei Concurenţă‖ din cadrul Proiectului de Twinning RO/02/IB/FI/02 „Continuarea dezvoltării

capacităţii autorităţii de concurenţă de implementare a acquis-ului comunitar în domeniul concurenţei şi al ajutorului de

stat la standardele UE de aplicare‖.

3

PARTEA I

ROLUL TRANSPORTULUI MARITIM ŞI EVOLUŢIILE ACESTUIA

I.1. Rolul cheie al transportului maritim în dezvoltarea economiei mondiale

Transportul maritim s-a dezvoltat odată cu economia mondială, cunoscând atât pantele ascendente

ale comerţului mondial, cât şi pe cele descendente, transformându-se treptat într-o industrie globală.

Astăzi, transportul maritim este reprezentat de o comunitate internaţională bine cristalizată, ce

utilizează flote performante, sisteme avansate de comunicaţii, specialişti de înaltă clasă, bucurându-

se de principiul fundamental al unui comerţ liber.

Încă de la apariţia sa şi până în zilele noastre,

transportul maritim nu numai că a ţinut pasul cu

evoluţiile economiei mondiale, dar a şi contribuit

din plin şi în mod efectiv la dezvoltarea acesteia.

Rolul deosebit de important jucat de transportul

pe mare în primele etape ale dezvoltării

economice a fost recunoscut de către marii

economişti ai lumii. În Capitolul 3 al lucrării sale

Avuţia naţiunilor, Adam Smith, susţinând

diviziunea muncii ca şi cheie a succesului într-o

societate capitalistă, a evidenţiat rolul crucial al

transportului maritim.

În cadrul economiilor incipiente, transporturile pe

mare deţineau în general un avantaj net de

eficienţă în faţa transporturilor pe uscat.

Beneficiile superioare aduse de către

transporturile maritime unei economii

caracteristice secolului al XVIII – lea au fost

evidenţiate de acelaşi Adam Smith prin exemplul

alăturat.

Aşa cum se poate observa din exemplul dat la

acea vreme, avantajul de productivitate a muncii

înclina evident în favoarea transportului pe mare.

Chiar şi în zilele noastre, utilizând economiile de

scală şi sistemele de transport integrate, transportul maritim continuă să probeze exemplul dat de

Adam Smith în a doua jumătate a secolului al XVIII – lea. Un camion ce transportă un container nu

ar putea face concurenţă unei nave portcontainer ce transportă după o singură încărcare chiar şi 400

de containere.

Ţinând cont de viteza cu care se poate naviga astăzi, de supra-aglomerarea infrastructurilor

rutiere şi feroviare, dar şi de nevoia de a reduce cât mai mult gradul de poluare, mările şi

oceanele lumii capătă în contextul globalizării o importanţă deosebită.

„Prin intermediul transportului pe apă,

oricărui tip de industrie i se deschide o

piaţă mult mai mare decât prin intermediul

transportului pe uscat, astfel că, de-a

lungul coastelor maritime şi ţărmurilor

râurilor navigabile, acea industrie începe

în mod firesc să se multiplice şi să se

dezvolte şi, de regulă, abia după mult timp

aceste evoluţii se extind şi în zonele

interioare de uscat ale ţării.”

Adam Smith, Avuţia Naţiunilor, Cartea 1,

Capitolul III, p. 27.

„O căruţă mare, însoţită de doi oameni şi

trasă de opt cai, transportă între Londra şi

Edinburgh în aproximativ şase săptămâni

aproape 4 tone de mărfuri. În aproximativ

acelaşi interval de timp, o navă însoţită de

şase sau opt oameni, navigând între

porturile Londra şi Leith, transportă în

general 200 tone de mărfuri.”

Adam Smith, Avuţia Naţiunilor, Cartea 1,

Capitolul III, p. 27.

4

I.2. Evoluţiile transportului maritim în Uniunea Europeană3

I.2.1. Transportul în UE27

Creşterea performanţelor activităţii de transport a urmat linia dezvoltării economice a UE27. În timp

ce PIB-ul (măsurat în preţuri constante 1995) a crescut cu o rată anuală medie de 2,5% în perioada

1995 – 2007, transportul de mărfuri, măsurat în tonă-kilometru4, a crescut anual cu 2,7%, iar

transportul de pasageri, măsurat în pasageri-kilometru, cu 1,7% anual, în aceeaşi perioadă. Evoluţia

activităţii de transport în UE27, pentru perioada 1995 – 2007, este redată în graficul următor.

Graficul nr. 1: Evoluţia activităţii de transport în UE27, în perioada 1995-2007 - (%)

Notă: (1) – calculat pentru transportul pasagerilor cu autovehicule, tramvai&metrou, pe căi ferate, aerian

intra-comunitar, maritim intra-comunitar;

(2) – calculat pentru transportul mărfurilor pe şosele, cale ferată, ape interioare, prin conducte, aerian

intra-comunitar, maritim intra-comunitar;

Sursa: Eurostat – Energia şi transportul în cifre – 2009

Trendul crescător al performanţelor activităţii de transport de mărfuri în UE27, în perioada 1995 –

2007, a fost dat de transportul rutier şi de cel maritim. Transportul rutier deţine un rol predominat

şi în activitatea de transport de pasageri a UE27, alături de transportul aerian. Evoluţia transportului

maritim de pasageri a urmat un trend uşor descrescător în perioada 1995 – 2007. Graficele privind

3 Analiza nu cuprinde perioada 2008 – prezent, datele pentru această perioadă nefiind disponibile pe Eurostat, la

momentul redactării raportului. 4 Tona-kilometru (tkm) este o unitate de măsură reprezentând transportul unei tone de mărfuri pe distanţa de un

kilometru de către o navă maritimă, potrivit Glossary for Transport Statistics, Eurostat, European Conference of

Ministers of Transport (ECMT), United Nations Economic Commission for Europe, 2009.

5

performanţele transportului de mărfuri, respectiv de pasageri, pe moduri de transport, sunt redate în

Anexa nr.1.

În anul 2007, activităţile de transport de mărfuri au fost estimate pentru UE27 la 4228 mld. tkm.

Cifra include transportul aerian şi maritim intra-comunitar, dar nu şi activităţile de transport extra-

comunitar. Transportul rutier a reprezentat 45,6% din total, transportul feroviar 10,7%, transportul

pe căile navigabile interioare 3,3% şi transportul prin conducte 3%. Transportul maritim intra-

comunitar a constituit al doilea mod de transport ca importanţă, cu o cotă de 37,3%, în timp

ce transportul aerian a reprezentat numai 0,1% din total.

Graficul nr. 2: Performanţele transportului de mărfuri în UE27, pe moduri de transport în

anul 2007 - (%tkm)

Sursa: Eurostat – Energia şi transportul în cifre - 2009

Activităţile de transport de pasageri în UE27, incluzând orice mijloc de transport motorizat, au

fost estimate pentru anul 2007 ca totalizând 6473 mld. pasageri, cu o medie de 13092 km/persoană.

În calcule au fost incluse activităţile de transport intra-comunitar aerian şi maritim, dar nu şi cele de

transport de pasageri între UE şi restul lumii. Ca mijloc de transport, automobilele au reprezentat

72,4% din total, transportul aerian 8,8%, autobuzele 8,3%, căile ferate 6,1%. Transportul maritim

intra-comunitar a contribuit cu 0,6% la total. Reprezentarea grafică a performanţelor

transportului de pasageri în UE27, pe moduri de transport, în anul 2007 este redată în Anexa nr. 1.

Tarifele serviciilor de transport, luând ca bază anul 2005, au crescut anual cu aproximativ 3% pe

total servicii de transport. În timp ce tarifele serviciilor de transport aerian rămân aproximativ

constante, în perioada analizată, tarifele pentru serviciile de transport maritim şi pe ape interioare

cresc cu 13,2% în anul 2007 faţă de anul 2005. Evoluţia indicilor tarifelor pentru serviciile de

transport, în anul 2007, pe total şi moduri de transport este redată în Anexa nr. 1. Analizând structura valorică a importurilor şi exporturilor UE27 din anul 2007, pe moduri de

transport, se observă că aproximativ jumătate din comerţul extern al Uniunii a fost transportat

pe cale maritimă, 21,8% pe cale aeriană şi 17,3% pe cale rutieră. În privinţa exporturilor

6

efectuate de UE27 în anul 2007, 45,1% au fost efectuate pe cale maritimă, 25,9% pe cale

aeriană şi 22,6% pe cale rutieră. Un procent de 82,4% din valoarea importurilor UE27 din anul 2007

au fost transportate prin aceleaşi trei moduri de transport, maritim, aerian şi rutier.

Din punctul de vedere al cantităţii de bunuri importate şi exportate de UE27 în anul 2007,

principalul mijloc de transport a fost cel maritim, reprezentând aproximativ 70%, urmat de

transportul prin conducte cu 11,8% şi de transportul rutier cu 6,2%. Structura valorică şi cantitativă

a importurilor şi exporturilor este redată în Anexa nr. 1.

I.2.2. Transportul maritim în UE275

Transportul maritim reprezintă principalul mijloc de transport pentru importurile şi

exporturile Europei. Comerţul maritim a crescut de patru ori în ultimii 40 de ani. Aproximativ

40% din mărfurile pentru comerţul intern şi 70% din mărfurile destinate comerţului extern

sunt transportate pe cale maritimă. Acest sector reprezintă o importantă sursă de locuri de

muncă şi de venituri pentru Europa. În fiecare an, prin porturile europene trec peste 400 de

milioane de pasageri şi aproximativ 3,5 miliarde de tone de mărfuri, care sunt încărcate sau

descărcate.

Profitând de creşterea rapidă a comerţului

internaţional, sectorul transportului maritim de

mărfuri din Europa s-a dezvoltat considerabil în

ultimii ani, iar companiile din domeniu au

investit sume semnificative în reînnoirea şi

extinderea flotelor. Astăzi există peste 1200 de

porturi comerciale, răspândite pe aproape 100

000 de km de coastă şi peste 9 000 de nave

comerciale sub steagul UE, însumând

aproximativ 240 milioane tone deadweight

(tdw), aproape un sfert din tonajul mondial.

Industria europeană a transportului maritim are

sub control alte 4 000 de nave ce arborează

pavilioane străine.

La 1 ianuarie 2007, UE27 controla un număr de

10550 de nave de tonaj mai mare de 1000 gto6,

însumând 368486 mil. tdw. Dintre acestea, 3389

de nave sunt înregistrate sub pavilioane

naţionale ale UE27, iar restul de 7161 sunt

înregistrate sub pavilioane străine (inclusiv cele

înregistrate de UE27 în alte ţări ale UE27).

Ponderea navelor aflate sub pavilion străin, în

total nave controlate de UE27 calculate în

5 Analiza va cuprinde cele 22 de ţări din UE27 care efectuează transport maritim, Cehia, Luxemburg, Ungaria, Austria şi

Slovacia fiind ţări fără porturi maritime. 6 Gto = gigatonă = 10

9 tone.

În practică, capacitatea de transport a unei

nave este măsurată în tone deadweight

(tdw). Tonajul deadweight include

greutatea întregii încărcături, a

combustibilului, apei, balastului,

proviziilor, echipajului etc., greutate ce

poate fi transportată de o navă. Tonajul

deadweight este exprimat în tone sau tone

metrice.

Sursa: Glossary for Transport Statistics,

Eurostat, European Conference of

Ministers of Transport (ECMT), United

Nations Economic Commission for

Europe (UNECE), 2009.

Naţionalitatea de înregistrare (pavilionul

navei) reprezintă ţara/teritoriul care a

autorizat înregistrarea, înmatricularea

navei.

7

mil.tdw a fost de 69%. UE27 deţinea, la 1 ianuarie 2007, 36,8% din flota mondială de vase mai mari

de 1000 gto.

Peste 2 milioane de nave au operat în principalele porturi ale UE27, în anul 2007, în creştere cu

2,2% faţă de anul anterior. Totuşi, în termeni de tonaj al vaselor, rata de creştere a fost de 7%, ceea

ce reflectă o mărire a dimensiunii navelor care operează în porturile UE27.

I.2.2.1. Transportul maritim de mărfuri în UE277

În anul 2008, cantitatea totală de mărfuri manipulate în principalele porturi maritime ale UE27 (fără

Italia) a fost de 3,3 mld.to, cu o rată de creştere de 0,1% faţă de anul 2007, conform datelor

prezentate în Anexa nr.1.

Cu 548 mil.to, Marea Britanie deţine cea mai mare cotă, 16,7%, mărfuri manipulate în

principalele porturi UE27 (fără Italia), urmată de Olanda cu 16,1%, Spania cu 12,6% şi de

Franţa cu 10,5%.

România, cu 49,8 mil. to mărfuri manipulate în anul 2008, deţine o cotă de numai 1,5% din

cantitatea totală de mărfuri manipulate în principalele porturi UE27, înregistrând însă o rată de

creştere de +4,8% faţă de anul 2007, peste media europeană de 0,1%. Următorul grafic redă

ponderea mărfurilor manipulate în total UE27 (fără Italia), calculată pentru anul 2008, pe ţări, în

principalele porturi, în anul 2008, faţă de anul 2007. Aproape două treimi (63,2%) din cantitatea de

mărfuri transportată pe cale maritimă în UE27 (fără Italia), în anul 2008, a fost descărcată. Toate

statele membre au descărcat mai mult decât au încărcat.

Graficul nr. 3: Ponderea, pe ţări, a cantităţii de mărfuri manipulate în principalele porturi

UE27 (fără Italia), în anul 2008 – (%)

Sursa: Eurostat şi prelucrări proprii

7 Analiza în acest subcapitol a fost făcută numai pe principalele porturi de mărfuri, deoarece pentru anul 2008 numai

aceste date au fost disponibile. Pentru a avea date comparabile Italia a fost exclusă din analiză deoarece cifrele pentru

perioada 2007 – 2008 nu sunt disponibile.

8

Evaluarea importanţei relative a porturilor maritime din fiecare ţară a UE27 se poate face şi pe baza

indicatorului „tone de mărfuri manipulate în porturile maritime/locuitor”. Acest indicator,

calculat pentru principalele porturi, variază în anul 2008, de la 26,3 în Letonia la 1,3 în Polonia,

media comunitară UE27 (fără Italia) fiind de 7,3 tone/locuitor. România cu 2,2 tone/locuitor

deţine penultima poziţie, fiind evidenţiată astfel o importanţă relativ redusă a transportului

maritim de mărfuri în ţara noastră.

Rata anuală de creştere a cantităţii de mărfuri manipulate în principalele porturi UE27 (fără Italia),

deşi se menţine pozitivă, scade de la +4,2% în anul 2005, la +0,1% în anul 2008. Efectele crizei

economice în sectorul transport maritim se constată începând cu trimestrul III al anului 2008.

În acest trimestru, rata de creştere calculată în raport cu trimestrul corespunzător al anului

anterior este negativă, de -5%.

Statistica transportului maritim înregistrează mărfurile transportate ca mărfuri vrac lichid, mărfuri

vrac solid, mărfuri încărcate în containere şi unităţi mobile Ro-Ro sau ca alte tipuri de încărcătură

generală (inclusiv containere de dimensiuni mici).

În majoritatea ţărilor, în anul 2008, mărfurile transportate sub formă de vrac lichid au fost

preponderente. La nivelul UE27 (fără Italia), mărfurile transportate sub formă de vrac lichid au

reprezentat 38,7%, urmate de cele transportate sub formă de vrac solid, cu 25,7% şi de cele

transportate în containere, cu 18,2%. Datele complete se regăsesc în Anexa nr.1.

În privinţa ratei anuale de creştere a cantităţii de mărfuri manipulate în principalele porturi UE27

(fără Italia), pe tipuri de încărcătură, se observă o scădere pentru mărfurile transportate sub formă de

Mărfurile vrac (lichid sau solid) sunt mărfuri voluminoase, omogene, grupate în partizi mari

şi reprezentate în general de materii prime precum petrol brut şi produse petroliere, gaze

lichefiate, produse chimice, minereu de fier, cărbune, cereale, lemn, ciment ş.a.

Containerul este parte a echipamentului de transport de mărfuri:

a) cu caracter permanent, suficient de rezistent pentru a se preta unei utilizări repetate,

b) conceput special pentru a permite transportul mărfurilor prin unul sau mai multe

moduri de transport fără reîncărcări intermediare,

c) echipat cu accesorii pentru manipulare uşoară, în special pentru transferul acestuia

dintr-un mod de transport în altul,

d) proiectat astfel încât să fie uşor încărcat şi descărcat,

e) ce poate fi depozitat şi cu un volum intern de 1 m3 sau mai mult.

Sursa: OCDE, Glosar de Termeni Statistici, 2007.

Unitatea Ro-Ro este echipamentul pe roţi pentru transportul mărfurilor care poate fi condus

şi staţionat în vederea transportării pe o navă.

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Transportul portuar de mărfuri şi pasageri, 2008.

Mărfurile generale sunt mărfuri neomogene, grupate în partizi mici (de ex. legume şi fructe,

produse din lemn sau din oţel, produse electronice, textile ş.a.). Acestea sunt pregătite pentru

transport fie în containere (mărfuri containerizate), fie pe paleţi, în lăzi, baloţi, pachete etc.

(altă încărcătură generală).

9

vrac solid de -1% şi pentru mărfurile transportate în unităţi mobile Ro-Ro, de -6,6% şi creşteri, peste

media anuală de +0,1%, pentru transportul în containere şi cel sub formă de vrac lichid.

Analizând transportul maritim de mărfuri, în principalele porturi UE27 (fără Italia), pe tipuri de

transport, se observă că, în perioada 2005 – 2007, 60% din mărfurile transportate au vizat porturi

partenere extracomunitare, transportul intracomunitar reprezentând mai puţin de 30% şi cel naţional

aproximativ 10%. În anul 2008, se remarcă o scădere a ponderii transportului maritim

extracomunitar la 50,7%, pe seama creşterii celui intracomunitar la 36,4%.

Porturile din Rotterdam, Antwerp şi Hamburg sunt cele mai mari porturi europene din

punctul de vedere al cantităţii de mărfuri şi al numărului de containere manipulate în anul

2007. Portul Constanţa deţine poziţia a 16-a din punctul de vedere al cantităţii de mărfuri şi

poziţia a 12-a în ce priveşte numărul de containere manipulate.

Distribuţia principalelor 20 de porturi din UE, din perspectiva cantităţii de mărfuri manipulate în

anul 2007 este redată în Anexa nr. 1. Zece din primele 20 de porturi europene de mărfuri sunt situate

la Marea Nordului, şase la Marea Mediterană şi trei pe coasta Atlanticului. Portul Constanţa este

singurul port din Marea Neagră situat în primele 20 de porturi europene, la nivelul acestuia fiind

operate în anul 2007 peste 20 mil. tone mărfuri.

Graficul nr. 4: Cantitatea de mărfuri manipulată în principalele porturi UE27 (fără Italia),

trimestrial, în perioada 2005 – trim. I 2009.8

8 Sursa Eurostat – Maritime Transport (trimestrul I 2009 este estimat de Eurostat).

10

Din estimarea Eurostat pentru trimestrul I al anului 2009 se observă cum efectele crizei economice

în sectorul transport maritim de mărfuri, apărute în trimestrul III 2008, se adâncesc în primul

trimestru al anului 2009, rata trimestrială de creştere calculată în raport cu trimestrul

corespunzător al anului anterior fiind negativă, de -12,9%. Implicit, se observă şi o rată

anuală negativă de creştere a cantităţii de mărfuri manipulate în principalele porturi UE27

(fără Italia), calculată pentru primul trimestru 2009 şi ultimele trei trimestre ale anului 2008,

în scădere de la +2,5%, în perioada similară anterioară, la -3,7%.

I.2.2.2. Transportul maritim de pasageri în UE279

Numărul de pasageri transportaţi prin porturile UE27 în anul 2007 este estimat la 414 milioane, cu

1,9% mai mare decât în anul 2006. Diferit faţă de transportul de mărfuri, unde două treimi au fost

descărcate, comparativ cu numai o treime încărcate, la transportul de pasageri nu a existat o

diferenţă semnificativă între numărul de pasageri care s-au îmbarcat, faţă de cei care au debarcat.

Analizând datele, se observă că, Grecia cu 92 mil. pasageri, Italia cu 87 mil. pasageri şi

Danemarca cu 48 mil. pasageri, reprezintă 55% din numărul total de pasageri îmbarcaţi sau

debarcaţi în porturile UE27 în anul 2007.

O rată anuală importantă de creştere în anul 2007 faţă de anul 2006, deşi ca număr efectiv de

pasageri transportaţi creşterea este nesemnificativă, se observă în Slovenia +74% şi în Letonia

+66,6%. La extremă se situează Bulgaria, unde numarul de pasageri transportaţi în anul 2007 a

scăzut cu 32,7% faţă de anul 2006.

În privinţa celor mai importante 20 de porturi europene de pasageri în anul 2007, cinci dintre acestea

au fost italiene, trei greceşti, trei spaniole, câte două daneze şi suedeze.

În anul 2007, transportul de pasageri s-a efectuat, în principal, la nivel naţional (57% din total

transport de pasageri) şi la nivel intra-comunitar (36% din total transport de pasageri). Cu toate

acestea, situaţia variază considerabil la nivelul statelor membre. Bulgaria, Cipru, România şi

Slovenia, conform datelor raportate la Eurostat, nu au porturi principale de pasageri.

La nivel european se observă o rată de creştere de 3,2% în anul 2007 faţă de anul 2006. Lituania cu

11,2% şi Portugalia cu 10,7% au avut cele mai importante creşteri în anul 2007 faţă de anul 2006, în

timp ce Olanda cu -12,1% şi Polonia cu -7,4% au suferit cele mai importante reduceri ale numarului

de pasageri transportaţi în anul 2007 faţă de anul 2006.

Transportul de pasageri la nivel naţional, în anul 2007, a fost semnificativ în special în ţări ce deţin

insule, cum ar fi Malta (+100%), Polonia (+97%), Grecia (+95%), Italia (+88%) şi Spania (+78%).

Ţările ce au linii regulate de transport cu feriboturi deţin ponderi semnificative în transportul intra-

comunitar: Belgia, Letonia, Irlanda cu 100%, Lituania cu 98%, Finlanda cu 97%, Olanda cu 96%,

Suedia cu 90%, Polonia cu 89%, Marea Britanie cu 87%.

9 Analiza a fost făcută pentru perioada 2005 – 2007, pentru anul 2008 neexistând date la momentul efectuării studiului.

11

În privinţa transportului extra-comunitar de pasageri, procente relativ importante au avut, în anul

2007, Spania cu 23% şi Danemarca cu 11%, datorită poziţiei lor geografice şi traficului semnificativ

al Spaniei cu Marocul şi al Danemarcei cu Norvegia.

I.3. Evoluţiile transportului maritim în România

I.3.1. Transportul maritim de mărfuri10

În privinţa transportului maritim de mărfuri, la

nivelul porturilor româneşti, volumele de mărfuri

ce au fost încărcate, respectiv descărcate, au

crescut de la an la an. În anul 2006 în porturile

româneşti au fost încărcate şi descărcate aproximativ

47 milioane tone de mărfuri, iar volumele au crescut

treptat cu 4,6% în 2007, respectiv 3,1% în 2008,

atingând în acest an ca punct maxim puţin peste 50

milioane de tone mărfuri. Anul 2008 a adus porturilor

maritime româneşti în general, Portului Constanţa în

special, un trafic de mărfuri record pentru ultimii 20 de

ani.

Criza economică mondială a afectat însă puternic

traficul mondial de mărfuri, acesta din urmă

scăzând dramatic ca efect al reducerii activităţilor

economice la nivel global. Evoluţia descendentă şi-a

făcut simţită prezenţa în porturile româneşti în anul 2009, când, în primele trei trimestre volumul de

mărfuri încărcate şi descărcate a fost mai mic cu aproximativ 30% faţă de aceeaşi perioadă a anului

2008, atingând în primele 9 luni ale anului doar 27,13 milioane tone.

Astfel, trendul pozitiv valabil pentru intervalul 2006 – 2008 a fost întrerupt brusc în anul 2009, an

în care, ca efect al contracţiei economice mondiale, volumul total al mărfurilor încărcate-descărcate

în porturile româneşti a scăzut puternic.

Evoluţia generală a volumelor de mărfuri operate la nivelul porturilor maritime româneşti în

perioada analizată poate fi observată în Graficul nr. 5.

10

Datele prezentate în acest capitol au ca principală sursă publicaţia anuală a Institutului Naţional de Statistică (INS)

intitulată Transportul portuar de mărfuri şi pasageri. Potrivit acesteia, datele statistice prezintă operaţiunile de încărcare

şi descărcare de mărfuri pe/de pe nave care întreprind călătorii integral sau parţial pe mare. Nu este luată în calcul

activitatea navelor de pescuit, a celor care procesează peşte, a navelor de foraj şi explorare, a remorcherelor şi

împingătoarelor, a navelor de cercetare şi supraveghere, a dragelor şi a navelor utilizate exclusiv în scopuri

necomerciale.

Mărfurile încărcate şi

descărcate reprezintă

mărfurile plasate pe o navă,

în vederea transportării lor

între locul de încărcare şi cel

de descărcare şi respectiv,

mărfurile transferate de pe

navă la locul de descărcare.

Transbordarea de pe o navă

comercială pe o alta este

privită ca o descărcare

urmată de o încărcare.

12

Graficul nr. 5: Evoluţia volumului de mărfuri încărcate-descărcate în porturile maritime

româneşti, 2006 – primele trei trimestre 2009 (mii tone)

Sursa: Institutul Naţional de Statistică11

În Graficul nr. 5 se observă atât evoluţia generală al volumelor de mărfuri operate la nivelul

porturilor maritime româneşti, cât şi raportul dintre mărfurile încărcate şi cele descărcate.

În toţi anii analizaţi, mai puţin în anul 2009, pentru care nu avem date oficiale, raportul mărfuri

încărcate – mărfuri descărcate a fost favorabil acestora din urmă.

Deşi balanţa a înclinat de fiecare dată spre mărfurile descărcate, procentele nu au fost de fiecare dată

aceleaşi. Astfel, în anul 2006, mărfurile descărcate reprezentau 52,5% din cantitatea totală de

mărfuri operată în porturile maritime româneşti, iar mărfurile încărcate 47,5%. În 2007, diferenţa

dintre volumul mărfurilor descărcate şi cel al mărfurilor încărcate s-a accentuat, primele

reprezentând 58,5% din volumul total, iar ultimele 41,5%, acest raport menţinându-se şi în anul

2008 când mărfurile descărcate au reprezentat 58,6% iar cele încărcate 41,4% din volumul total.

Aşadar, mărfurile descărcate au cunoscut în perioada analizată o evoluţie pozitivă, crescând ca

pondere odată cu creşterea volumului total de mărfuri, în timp ce mărfurile încărcate au cunoscut o

evoluţie negativă, ponderea acestora scăzând în fiecare an, chiar dacă volumul total al mărfurilor

operate la nivelul porturilor maritime româneşti cunoştea creşteri record.

Structura volumelor de mărfuri încărcate şi descărcate în porturile româneşti, în funcţie de tipul

încărcăturii, este prezentată în Anexa nr. 2.

Mărfurile încărcate-descărcate în porturile maritime româneşti sunt în mare parte mărfuri vrac solid,

acestea reprezentând în anul 2007 o treime din volumul total de mărfuri. În ordinea descrescătoare a

11

Prelucrări ale datelor furnizate anual de INS în lucrarea Transportul portuar de mărfuri şi pasageri, anii 2006-2008 şi

primele trei trimestre din 2009.

13

procentelor, mărfurile operate în anul 2007 au fost mărfuri vrac lichid (28%), mărfuri încărcate în

containere şi unităţi Ro-Ro (26%), alte tipuri de încărcătură generală (13%).

În anul 2008, structura mărfurilor pe tipuri de încărcătură s-a păstrat în linii mari aceeaşi, cu un

avans de 6% pentru mărfurile vrac solid care au reprezentat 38% din volumul total, în detrimentul

mărfurilor încărcate în containere şi unităţi Ro-Ro care au pierdut 4% şi a altor încărcături generale

ce au scăzut cu 2%.

Pe parcursul primelor trei trimestre din anul 2009, containerele şi unităţile Ro-Ro au scăzut ca

pondere în volumul total, reprezentând doar 14,8%. În acelaşi timp, mărfurile vrac solid şi mărfurile

vrac lichid au cunoscut creşteri semnificative, reprezentând 41%, respectiv 31,9% din volumul total

de mărfuri încărcate/descărcate în porturile maritime româneşti. Alte mărfuri generale

necontainerizate au reprezentat un procent de 12,3%.

În privinţa volumelor de mărfuri vrac solid, respectiv vrac lichid, încărcate-descărcate în porturile

maritime româneşti în perioada 2006 – 2009, evoluţia acestora poate fi observată în Anexa nr. 2.

Dintre tipurile de încărcături prezente în porturile româneşti, cea mai semnificativă evoluţie a

avut-o transportul maritim de containere. Creşterea explozivă a traficului de containere s-a

datorat, în principal, intensificării importurilor din ţările asiatice, în special din China, în

ultimii zece ani fiind inaugurate importante servicii de linie cu Orientul Îndepărtat. Creşterea

traficului maritim de containere în Portul Constanţa este evidenţiată în Graficul nr. 6, perioada

analizată fiind una mai generoasă tocmai pentru a surprinde evoluţia generală.

Graficul nr. 6: Evoluţia traficului de containere în Portul Constanţa, 2003-2009 (nr.

containere)

Sursa: Compania Naţională de Administrare a Porturilor Maritime Constanţa12

.

În privinţa numărului de containere încărcate-descărcate în Portul Constanţa, creşterile procentuale

de la un an la altul au fost extrem de mari. De exemplu, în anul 2007, an în care s-a înregistrat

12

Date de trafic disponibile pe site-ul oficial al CNAPM Constanţa.

14

nivelul record de 912509 de containere, au fost operate aproximativ de 7 ori mai multe containere

decât în anul 2003.

Anul 2008 a marcat însă prima scădere din perioada analizată în privinţa traficului de containere,

fiind operate cu 2% mai puţine containere decât în 2007. Scăderea însă va fi şi mai mare în anul

2009, când potrivit datelor publicate pe site-ul Companiei Naţionale de Administrare a Portului

Constanţa, traficul de containere a scăzut dramatic cu aproximativ 60%. În cursul anului 2009, prin

terminalele de containere ale Portului Constanţa au fost încărcate-descărcate doar 375293 de

containere.

Volumul total de mărfuri încărcate – descărcate nu a cunoscut o repartizare uniformă între toate

porturile maritime ci dimpotrivă repartizarea este una inegală. Fără a urmări neapărat realizarea unui

clasament al porturilor maritime româneşti în funcţie de volumul de mărfuri operate la nivelul

acestora, ţinem să evidenţiem importanţa deosebită a Portului Constanţa, la nivelul acestuia

fiind încărcate-descărcate de exemplu în 2008 peste 90% din volumul total de mărfuri, astfel

cum se poate observa în Graficul nr. 7. Cele mai importante categorii de mărfuri operate în anul

2008 în Portul Constanţa, în funcţie de ponderea lor în volumul total, au fost:

cărbune, lignit, ţiţei şi gaze (27,2%);

minereu metalifer, produse de minerit (16%);

produse agricole (12,9%);

chimicale, fibre, cauciuc, mase plastice (6,5%);

cocs, rafinate petrol (6,1%).

La mare distanţă, urmează porturile Midia şi Galaţi, la nivelul cărora în anul 2008 au fost operate

5%, respectiv 3%, din cantităţile totale de mărfuri. În Portul Midia, produsele petroliere au deţinut o

pondere de 59% din totalul mărfurilor operate, urmate de cărbune, lignit ţiţei şi gaze (23,2%) şi

minereuri metalifere (10,6%). În Portul Galaţi, metalele de bază şi produsele metalice au reprezentat

78% din totalul mărfurilor operate, urmate de minereuri metalifere (11,6%) şi produse agricole

(4,4%). În toate celelalte porturi maritime româneşti prezentate în grafic au fost încărcate-descărcate

în 2008 aproximativ 1% din volumul total de mărfuri.

Graficul nr. 7: Mărfurile încărcate-descărcate în porturile maritime româneşti în 2008 (% din

total).

Sursa: prelucrări proprii ale datelor Institutului Naţional de Statistică.

15

Notă: În lucrarea Institutului Naţional de Statistică, în categoria porturilor maritime, alături de

porturile de la Marea Neagră (porturile Constanţa, Midia, Mangalia) intră şi porturile de pe Canalul

Dunăre – Marea Neagră (porturile Medgidia, Basarabi, Luminiţa) şi de pe Dunărea Maritimă13

(porturile Brăila, Galaţi, Tulcea).

Importanţa Portului Constanţa nu este una de dată recentă. Şi în anii anteriori acest port a atras,

graţie atuurilor sale, cea mai mare parte a volumelor de mărfuri. La nivelul Portului Constanţa se

încarcă şi descarcă în mod constant peste 90% din volumul total de mărfuri operate într-un an la

nivelul tuturor porturilor maritime româneşti (în 2006 - 92%, în 2007- 92%, în 2008 – 91%).

În perioada 2006 – 2007, în Portul Midia au fost încărcate-descărcate puţin peste 4% din volumul

total de mărfuri, oscilaţiile în perioada analizată fiind nesemnificative. La nivelul Portului Galaţi

volumele de mărfuri încărcate-descărcate au fost în mod constant reduse, situându-se în perioada de

referinţă în jurul valorii de 3%.

Aspectele descrise mai sus pot fi observate în graficul următor, grafic ce prezintă procentual

evoluţia volumelor de mărfuri operate în porturile Constanţa, Midia şi Galaţi în perioada 2006-2008.

Graficul nr. 8: Evoluţia principalelor trei porturi maritime româneşti în funcţie de volumul

mărfurilor încărcate-descărcate, 2006-2008 (% din total).

Sursa: prelucrări proprii date Institutul Naţional de Statistică.

Importanţa Portului Constanţa se datorează în primul rând poziţionării sale, la intersecţia rutelor

comerciale ce fac legătura între pieţele ţărilor din Europa Centrală şi de Est şi Asia Centrală şi

Orientul Îndepărtat. Portul Constanţa se bucură de o poziţionare geografică deosebită dată de

13

Dunărea Maritimă reprezintă ultimul sector al Dunării pe teritoriul României, fiind reprezentat de porţiunea în aval de

Brăila până la vărsarea în Marea Neagră. Sectorul dintre Brăila şi Marea Neagră, Dunarea Maritimă, permite intrarea

navelor maritime cu pescaj de 7 m. În aval de Tulcea, Dunărea se desparte în cele trei braţe - Chilia, Sulina, Sfântu

Gheorghe, dintre acestea doar Sulina fiind navigabil pentru nave maritime.

16

conexiunea cu două Coridoare Pan-Europene de Transport: Coridorul VII - Dunărea (fluvial) şi

Coridorul IV (rutier şi feroviar).

Portul Constanţa este în acelaşi timp un port multifuncţional, oferind facilităţi moderne şi adâncimi

ale apei în bazinul portuar suficiente pentru acostarea celor mai mari nave. De asemenea, Portul

Constanţa este centru de distribuţie a containerelor către porturile din Marea Neagră, oferind

conexiuni cu toate modurile de transport (feroviar, rutier, fluvial, aerian şi prin conducte). Începând

cu 1 ianuarie 2007, Portul Constanţa a devenit Zonă Liberă, punând la dispoziţie facilităţile vamale

ce rezultă din acest statut.

În privinţa partenerilor externi spre care şi dinspre care au fost transportate mărfurile operate la

nivelul porturilor maritime româneşti, pentru perioada 2007 – 2009 cei mai importanţi au fost:

Rusia, Turcia, Ucraina, Brazilia, Statele Unite ale Americii, dar şi state membre ale U.E. precum

Italia şi Grecia. Ponderile schimburilor cu aceste state în totalul mărfurilor încărcate şi descărcate în

porturile maritime româneşti sunt prezentate în Anexa nr. 2.

În anul 2007, cele mai însemnate cantităţi de mărfuri încărcate şi descărcate au făcut obiectul

schimburilor comerciale cu următorii parteneri: Rusia (13,1%, în special petrol brut), Turcia (12,8%

în special produse metalice), State Membre U.E. (9% în special Italia), Brazilia (8,5%), Ucraina

(6,2%) şi S.U.A. (5%).

În anul 2008, cele mai importante cantităţi de mărfuri au făcut obiectul schimburilor comerciale cu

Rusia (13,3%), Turcia (12,7%), State Membre U.E. (12,5%), Ucraina (12%), Brazilia (8,6%) şi

S.U.A. (6,5%).

În primele trei trimestre din 2009, cantităţi importante de mărfuri au făcut obiectul schimburilor cu

Rusia (19,7%), Turcia (14,5%), Spania (6,9%), Ucraina (3,8%), Brazilia (3,8%) şi Grecia (3,6%).

I.3.2.Transportul maritim de pasageri

Traficul de pasageri în porturile maritime româneşti a cunoscut oscilaţii importante în perioada

analizată, intervalul 2006 – primele trei trimestre din 2009, astfel cum poate fi observat în Graficul

nr. 9.

Astfel, potrivit datelor statistice disponibile, în anul 2006 la terminalele specializate din porturile

maritime româneşti au fost înregistaţi 29429 de pasageri, în 2007 au fost înregistraţi 12000 de

pasageri, pentru ca în 2008 să fie atins un maxim de 38154 de pasageri. Aproximativ 90% dintre

aceştia au fost pasageri aflaţi în diferite excursii, îmbarcaţi pe nave de croazieră.

17

Graficul nr. 9: Evoluţia traficului de pasageri în porturile maritime româneşti, 2006 – primele

trei trimestre 2009 (nr. de pasageri)

Sursa: Institutul Naţional de Statistică.

Nici transportul maritim de pasageri nu a fost ocolit de efectele negative ale crizei economice

mondiale. Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, în primele trei trimestre ale anului 2009

a avut loc o scădere majoră a numărului de pasageri înregistraţi la terminalele specializate ale

porturilor maritime româneşti, sezonul de croaziere 2009 aducând doar 10845 de pasageri.

Ca şi în cazul mărfurilor încărcate-descărcate, Portul Constanţa este cel mai important port

românesc din perspectiva numărului de pasageri îmbarcaţi sau debarcaţi, terminalul de pasageri al

acestui port înregistrând cei mai mulţi pasageri comparativ cu celelalte porturi româneşti. Graficul

nr. 10 prezintă procentual, situaţia pasagerilor înregistraţi în anul 2008 la terminalele specializate

ale porturilor româneşti.

Graficul nr. 10: Transportul portuar maritim de pasageri de croazieră, în anul 2008, pe

porturi (% din total).

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Transportul portuar de mărfuri şi pasageri, 2008.

18

În anul 2008, la terminalul de pasageri al Portului Constanţa au fost înregistraţi aproximativ 70%

din numărul total de pasageri înregistraţi în porturile maritime româneşti. La mare distanţă, urmează

porturile Tulcea şi Sulina, ale căror terminale de pasageri au înregistrat 20%, respectiv 12%, din

numărul total de pasageri.

I.4. Concluzii

Performanţele activităţii de transport au urmat linia dezvoltării economice a UE27. Trendul

crescător al performanţelor activităţii de transport de mărfuri în UE27, în perioada 1995 – 2007, a

fost dat de transportul rutier şi cel maritim.

În anul 2007, transportul maritim intra-comunitar de mărfuri a constituit al doilea mod de

transport, ca importanţă în UE, cu o cotă de 37,3% în total activităţi de transport, în timp ce

transportul maritim intra-comunitar de pasageri a contribuit cu numai 0,6% la total.

Rata anuală a cantităţii de mărfuri manipulate în principalele porturi UE27 (fără Italia), deşi se

menţine pozitivă, a scăzut de la 4,2% în anul 2005, la 0,1% în anul 2008, calculată în raport cu anul

anterior. Efectele crizei economice în sectorul transport maritim se constată începând cu trimestrul

III 2008. În acest trimestru, rata calculată în raport cu trimestrul corespunzător al anului anterior este

negativă, de -5%.

Conform estimărilor Eurostat pentru primul trimestru din 2009, efectele crizei economice în sectorul

transport maritim de mărfuri se adâncesc în acest prim trimestru. Rata trimestrială de creştere

calculată în raport cu trimestrul corespunzător al anului anterior fiind de asemenea negativă, de -

12,9%. Implicit, se observă şi o rată anuală negativă a cantităţii de mărfuri manipulate în

principalele porturi UE27 (fără Italia), calculată pentru primul trimestru 2009 şi ultimele trei

trimestre ale anului 2008, în scădere de la +2,5% la -3,7%.

Evaluând importanţa relativă a porturilor maritime din UE27 pe baza indicatorului „tone de

mărfuri manipulate în porturile maritime/locuitor”, calculat pentru principalele porturi, se

observă că, în anul 2008, acesta variază de la 26,3 tone/locuitor în Letonia la 1,3 tone/locuitor în

Polonia, media comunitară UE27 (fără Italia) fiind de 7,3 tone/locuitor. România cu 2,2

tone/locuitor deţine penultima poziţie, ceea ce arată importanţa relativ redusă a transportului

maritim de mărfuri în ţara noastră.

Pasagerul de croazieră este pasagerul care întreprinde o călătorie cu o navă de

croazieră pe mare.

Navele de croazieră sunt nave de pasageri echipate exclusiv pentru voiaje turistice.

Pasagerii dispun de cabine. Sunt excluse din definiţie navele ferry-boat şi navele de

mărfuri care transportă un număr foarte limitat de pasageri în cabine proprii.

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Transportul portuar de mărfuri şi pasageri, 2008.

19

De asemenea, potirvit datelor statistice14

, în funcţie de indicatorul parcursul mărfurilor, exprimat

în milioane tone-km, transportul maritim în România a avut în anul 2007 o pondere extrem de

redusă, de doar 0,13% din total. Dacă luăm în considerare indicatorul mărfuri transportate,

exprimat în mii tone, ponderea transportului maritim a fost în anul 2007 una nesemnificativă, de

doar 10% din totalul mărfurilor transportate.

În ciuda acestei importanţei reduse, la nivelul porturilor româneşti volumele de mărfuri încărcate-

descărcate au cunoscut totuşi o creştere susţinută în perioada analizată, atingând punctul maxim în

anul 2008, cea mai importantă evoluţie având-o în această perioadă traficul de containere. Criza

economică mondială şi-a făcut simţită prezenţa în anul 2009, volumele de mărfuri încărcate-

descărcate scăzând în primele trei trimestre ale anului cu peste 30% faţă de aceeaşi perioadă a anului

precedent.

Aşa cum am arătat, Portul Constanţa este de departe cel mai important port maritim românesc, atât

din perspectiva traficului de pasageri cât şi a traficului de mărfuri, peste 90% din mărfuri fiind

încărcate sau descărcate la nivelul acestuia.

14

Prelucrări ale datelor statistice publicate de Institutul Naţional de Statistică în publicaţia Anuarul Statistic al

României, 2008.

Parcursul mărfurilor se exprimă în tone-km şi se determină în funcţie de greutatea

mărfurilor transportate şi de distanţele parcurse de vehiculele care efectuează transporturile, de

la locul de încărcare la locul de descărcare.

Mărfurile transportate în perioada de referinţă se exprimă prin greutatea lor în tone. În

statistica transporturilor maritime, greutatea înregistrată este greutatea brută a mărfurilor

exprimată în tone.

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Anuarul Statistic al României, 2008.

20

PARTEA II

REGLEMENTĂRI SPECIFICE TRANSPORTULUI MARITIM

II.1. Reglementări comunitare

Numeroasele reglementări comunitare în domeniul transportului maritim acoperă o varietate de

aspecte ce ţin de prestarea serviciilor de transport maritim, de la reglementarea raporturilor pe Piaţa

Internă, dezvoltarea infrastructurilor portuare, reglementarea condiţiilor de muncă, îmbunătăţirea

siguranţei traficului maritim şi fluvial, până la reglementarea atentă a efectelor transportului maritim

asupra mediului înconjurător.

Ceea ce urmăreşte acest capitol este prezentarea evoluţiilor legsilative privind concurenţa în sectorul

transporturi maritime şi raportului în care se găsesc în prezent serviciile de transport maritim vis-a-

vis de regulile comunitare de concurenţă.

Începând cu anul 1987, aplicarea regulilor de concurenţă în sectorul transporturilor maritime a făcut

obiectul Rgulamentului CEE nr. 4056/198615

de stabilire a regulilor detaliate de aplicare a

dispoziţiilor articolelor 85 şi 86 din Tratat transportului maritim (în prezent art. 101 şi 102 din

Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (în continuare TFUE)).

Acest regulament conţinea dispoziţii procedurale privind

aplicarea regulilor comunitare de concurenţă în sectorul

transporturilor maritime şi stabilea anumite dispoziţii specifice

şi de fond în domeniul concurenţei pentru acest sector şi, în

mod special, o exceptare pe categorii pentru conferinţele

maritime de linie. Acestora din urmă li se permitea să

stabilească preţuri şi să reglementeze capacitatea în anumite

condiţii, iar acordurile pur tehnice erau excluse de la aplicarea

art. 101 alin. (1) TFUE (fostul art. 81 alin. (1) din Tratatul

CE). Regulamentul nr. 4056/1986 nu s-a aplicat în cazul

serviciilor de transport maritim între porturi ale aceluiaşi stat

membru (cabotaj) şi nici în cazul serviciilor internaţionale ale

navelor tramp.

Regulamentul Consiliului nr. 1/200316

privind punerea în aplicare a regulilor de concurenţă

prevăzute la art. 81 şi 82 din Tratat (în prezent art. 101 şi 102 din TFUE) a modificat Regulamentul

nr. 4056/1986 şi a impus transportului maritim respectarea regulilor procedurale în domeniul

concurenţei aplicabile tuturor sectoarelor de la 1 mai 2004, cu excepţia cabotajului şi a serviciilor

internaţionale ale navelor tramp.

După ce atât Comisia Europeană cât şi Consiliul au ajuns la concluzia că acele criterii necesare

aplicării art. 101 alin. (3) din TFUE (fostul art 81 alin. (3) din TCE) nu mai erau îndeplinite de

15

Jurnalul Oficial L 378, 31.12.1986, p.4. Acest regulament a fost abrogat prin Regulamentul nr. 1419/2006. 16

Jurnalul Oficial L 1, 04.01.2003, p.1.

Practica maritimă

internaţională a consacrat

două modalităţi distincte în

exploatarea comercială a

navelor şi anume navigaţia

regulată (de linie) şi

navigaţia neregulată

(tramp).

21

acordurile încheiate de conferinţele de linie, exceptarea acestora de la regulile de concurenţă a fost

eliminată prin abrogarea Regulamentului nr. 4056/1986 de către Regulamentul nr. 1419/200617

.

Acelaşi Regulament nr. 1419/2006 a modificat Regulamentul nr. 1/2003, în sensul introducerii sub

incidenţa regulilor de concurenţă atât a cabotajului, cât şi a transportului maritim internaţional

neregulat. Cabotajul şi transportul maritim internaţional neregulat au intrat sub incidenţa regulilor

comunitare de concurenţă începând cu 18 octombrie 2006 (data intrării în vigoare a Regulamentului

nr. 1419/2006), iar abrogarea exceptării pe categorii a conferinţelor de linie a produs efecte

începând cu 18 octombrie 2008, Regulamentul instituind o perioadă de tranziţie de doi ani.

Consorţiile se bucură încă de o exceptare de la aplicarea regulilor comunitare de concurenţă.

Acestea sunt considerate ca aducând o contribuţie în general la creşterea productivităţii şi a calităţii

serviciilor de linie oferite. Acest lucru se realizează prin raţionalizarea activităţilor companiilor

membre şi prin economiile de scală pe care le permit la nivelul utilizării navelor şi a instalaţiilor

portuare. De asemenea, consorţiile sunt considerate ca aducând o contribuţie importantă la

promovarea progresului tehnic şi economic, facilitând şi încurajând în special dezvoltarea utilizării

containerelor, şi, de asemenea, la o utilizare mai eficientă a capacităţii navelor.

În cazul consorţiilor, până în data de 25 aprilie 2010 este aplicabil Regulamentul Comisiei nr.

823/200018

privind aplicarea art. 81 alin. (3) din Tratat (în prezent art 101 alin. (3) din TFUE)

anumitor categorii de acorduri, decizii şi practici concertate între companiile maritime de linie

(consorţii), amendat în mod consecutiv de Regulamentul Comisiei nr.463/200419

şi Regulamentul

Comisiei nr. 611/200520

.

Începând cu 26 aprilie 2010, exceptarea pe categorii a consorţiilor de la regulile de concurenţă se va

face în temeiul Regulamentului Comisiei nr. 906/200921

privind aplicarea articolului 81 alin. (3)

din tratat anumitor categorii de acorduri, decizii şi practici concertate stabilite între companiile

maritime de linie (consorţii).

Comisia Europeană a adoptat de asemenea Instrucţiunile privind aplicarea art. 81 din Tratatul CE

serviciilor de transport maritim22

(în prezent art. 101 din TFUE), instrucţiuni ce stabilesc principiile

pe care aceasta le va urma pentru a defini pieţele şi a evalua acordurile de cooperare din serviciile de

transport maritim afectate în mod direct de modificările aduse de Regulamentul (CE) nr.

1419/2006, respectiv serviciile de transport maritim de linie, cabotajul şi serviciile tramp.

Aceste instrucţiuni sunt menite să sprijine întreprinderile şi asociaţiile de întreprinderi, care

desfăşoară aceste servicii, în special dinspre şi/sau înspre unul sau mai multe porturi din Uniunea

17

Regulamnetul (CE) nr. 1419/2006 al Consiliului din 25 septembrie 2006 de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.

4056/86 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a dispoziţiilor articolelor 85 şi 86 din Tratat la transportul maritim

şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1/2003 în sensul extinderii domeniului de aplicare al acestuia pentru a

include cabotajul şi serviciile tramp internaţionale, Jurnalul Oficial L 269, 28.9.2006, p. 1–3. 18

Jurnalul Oficial L 100, 20.4.2000, p. 24 19

Jurnalul Oficial L 77, 13.3.2004, p. 23. 20

Jurnalul Oficial L 101, 21.4.2005, p. 10. 21

Jurnalul Oficial L 256, 29.9.2009, p. 31–34 22

Jurnalul Oficial C 245/02, 26.9.2008.

22

Europeană, să evalueze dacă acordurile lor sunt compatibile cu art. 101 din TFUE. Aceste

instrucţiuni nu se aplică altor sectoare economice.

Instrucţiunile privind aplicabilitatea art. 81 din Tratat acordurilor de cooperare orizontală (în

prezent art. 101 din TFUE cunoscute ca şi Instrucţiunile privind cooperarea orizontală) şi

Instrucţiunile de aplicare a art. 81 alin. (3) din Tratat ( în prezent art. 101 alin. (3) din TFUE) sunt,

de asemenea, relevante pentru sectorul de transporturi maritime, dat fiind faptul că serviciile de

transport maritim pot fi caracterizate de acorduri de cooperare ample între transportatori concurenţi.

II.2. Reglementări naţionale

Codul comercial23

reprezintă un important izvor normativ al dreptului maritim, acesta reglementând

în prezent aspecte numeroase din domeniul dreptului maritim. Materia dreptului maritim este tratată

în cuprinsul Codului Comercial în cadrul Titlului XII, din Cartea I - Despre contractul de transport,

Cartea II – Despre comerţul maritim şi despre navigaţiune, Cartea IV – titlurile I şi II – Despre

exerciţiul acţiunilor comerciale, despre sechestrarea, urmărirea şi vânzarea silită a navelor. Normele

juridice conţinute în Codul Comercial se completează în mod necesar cu cele conţinute în Codul

Civil şi Codul de procedură civilă.

Cadrul legal general în care se desfăşoară activitatea de transport maritim este asigurat de O.G. nr.

19/1997 privind transporturile, republicată24

.

Ordonanţa stabileşte normele generale aplicabile modurilor de transport rutier, feroviar, naval şi

aerian, componentele reţelei de transport de interes naţional şi european incluse în acestea, precum

şi atribuţiile şi răspunderile autorităţilor competente de reglementare, coordonare, control, inspecţie

şi supraveghere cu privire la activităţile de transport şi la mijloacele de transport. Dipoziţiile acestei

ordonanţe constituie cadrul general aplicabil tuturor actelor normative specifice modurilor de

transport şi activităţilor conexe acestora.

Transportul naval, alături de celelalte moduri de transport, este parte integrantă a sistemului naţional

de transport şi face obiectul acestei ordonanţe.

Prevederile O.G. nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare25

,

republicată, se aplică activităţilor de transport naval, activităţilor conexe şi activităţilor auxiliare

acestora, care se desfăşoară în apele naţionale navigabile şi în porturile româneşti, navelor care

arborează pavilionul român, navelor care arborează pavilion străin şi navighează în apele naţionale

navigabile ale României, precum şi personalului navigant român (art. 2).

Potrivit Ordonanţei, autoritatea de stat în domeniul transportului maritim şi pe căile navigabile

interioare este Ministerul Transporturilor, care elaborează şi promovează actele normative şi

normele specifice aplicabile transportului maritim şi pe căile navigabile interioare, urmăreşte

23

Multe dintre aceste prevederi legale, datând din secolul trecut, nu mai pot fi aplicate în prezent, deoarece sunt căzute

în desuetudine (de exemplu, cele privitoare la abandonul navei sau la înrolarea echipajului). 24

Monitorul Oficial nr. 552 din 11.11.1999. 25

Monitorul Oficial nr. 210 din 10.03.2004.

23

aplicarea acestora şi asigură ducerea la îndeplinire a obligaţiilor ce revin statului din acordurile şi

convenţiile internaţionale la care România este parte.

Ministerul îşi exercită atribuţiile direct sau prin delegare de competenţă prin instituţiile publice,

companiile naţionale, regiile autonome sau societăţile comerciale aflate în subordinea sau sub

autoritatea sa.

Ministerul, prin Direcţia Generală Transport Naval, îndeplineşte rolul de autoritate de stat în

domeniul transportului maritim şi pe căile navigabile interioare privind activităţile de

reglementare, autorizare, coordonare, inspecţie, control, supraveghere şi certificare a infrastructurii

de transport maritim şi pe căi navigabile interioare, a navelor, a activităţilor de transport naval, a

activităţilor conexe şi a activităţilor auxiliare acestora, precum şi a personalului care efectuează

aceste activităţi. Direcţia exercită atribuţiile ministerului privind coordonarea, supravegherea şi

controlul instituţiilor publice, companiilor naţionale, regiilor autonome şi societăţilor comerciale din

domeniul transportului maritim şi pe căile navigabile interioare, după caz, care funcţionează în

subordinea sau sub autoritatea ministerului.

Organismele arătate mai sus formează sistemul instituţional din cadrul transportului naval şi

exercită următoarele funcţii: funcţia de autoritate de stat în domeniul siguranţei navigaţiei şi a

securităţii navelor, funcţia de autoritate portuară şi/sau de căi navigabile interioare şi alte funcţii

specifice domeniului transportului maritim şi pe căile navigabile interioare.

Funcţia de autoritate de stat în domeniul siguranţei navigaţiei şi al securităţii navelor revine

Autorităţii Navale Române, autoritate centrală de specialitate aflată în subordinea Ministerul

Transporturilor. Această autoritate are o serie de atribuţii prevăzute de O.G. 42/1997 dar şi de H.G.

1133/200226

.

Funcţia de autoritate portuară şi/sau de căi navigabile este îndeplinită de către administraţiile

portuare şi/sau de căi navigabile interioare. Acestea au ca obiect de activitate principal aplicarea

politicii portuare şi de căi navigabile interioare, elaborată de minister, coordonarea activităţilor care

se desfăşoară în porturi şi pe căile navigabile interioare şi implementarea programelor de dezvoltare

a infrastructurilor portuare şi de căi navigabile interioare.

Funcţia de pregătire şi perfecţionare a personalului care deserveşte mijloacele de transport naval

sau care desfăşoară activităţi de transport naval, activităţi conexe sau auxiliare acestora, se asigură

prin centre de pregătire şi perfecţionare aflate în subordinea sau sub autoritatea Ministerului

Transporturilor.

Accesul navelor maritime şi de navigaţie interioară, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, în

porturile româneşti şi pe căile navigabile interioare este liber şi nediscriminatoriu (art. 17).

Supravegherea navigaţiei şi controlul traficului în apele naţionale navigabile şi în porturi se exercită

de Autoritatea Navală Română. Ministerul, prin Autoritatea Navală Română, îşi exercită autoritatea

şi asupra navelor care arborează pavilionul român şi navighează în marea liberă sau în apele

naţionale navigabile ale altor state (art. 18 alin (1) şi (2)).

O.G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea

infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea

26

Monitorul Oficial nr. 784 din 29 octombrie 2002.

24

activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare este un alt act normativ

important ce vizează transportul maritim, reglementând cu precădere aspecte ce ţin de administrarea

porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor specifice şi desfăşurarea activităţilor de

transport naval.

Ordonanţa prezintă infrastructura de transport naval şi clasifică activităţile de transport naval.

Astfel, activităţile de transport naval care se desfăşoară în porturi şi pe căi navigabile interioare sunt:

activităţi de transport de mărfuri şi/sau de persoane cu nave,

activităţi conexe activităţilor de transport naval (servicii de siguranţă: pilotajul,

remorcajul, legarea-dezlegarea; activităţi legate de operarea navelor: încărcare/descărcare,

depozitare, stivuire, containerizare ş.a.; activităţi privind mărfurile: agenturare, bunkeraj,

curăţare ş.a.),

activităţi auxiliare activităţilor de transport naval (întreţinere şi reparare a infrastructurii,

semnalizare, dragaj de întreţinere, construcţii portuare ş.a.).

De asemenea, ordonanţa reglementează modul de administrare a porturilor şi a căilor navigabile,

stabilind o serie de atribuţii în sarcina administraţiilor portuare şi conţine dispoziţii cu privire la

serviciile de pilotaj şi remorcaj, acestea fiind considerate servicii de siguranţă portuară.

Ca şi la nivel comunitar, în cazul consorţiilor operează o exceptare pe categorii de la regulile de

concurenţă stabilite prin art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată. Exceptarea

consorţiilor este stipulată în Regulamentul Consiliului Concurenţei din 14 aprilie 2004 privind

regimul exceptării, pe categorii de înţelegeri, decizii luate de asociaţiile de agenţi economici şi

practici concertate, în domeniul transporturilor maritime, de la interdicţia prevăzută la art. 5 alin.

(1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată.

Conform definiţiei date de Regulament, prin consorţiu se înţelege un acord între doi sau mai mulţi

transportatori maritimi, prestatori de servicii de transport internaţional maritim de linie, exclusiv

pentru transportul de marfă, cu preponderenţă în containere, pe una sau mai multe relaţii de trafic,

care are ca obiect operarea în comun a unui serviciu de transport maritim, în scopul îmbunătăţirii

acestuia faţă de cel oferit individual de membrii în absenţa acordului, în scopul raţionalizării

activităţii acestora prin intermediul înţelegerilor tehnice, operaţionale şi/sau comerciale, cu excepţia

fixării preţurilor.

Până în prezent, Consiliul Concurenţei nu are practică decizională care să fi implicat aplicarea

acestui regulament de exceptare.

II.3. Convenţiile internaţionale aplicabile în domeniu

Fiind vorba de transporturi ce se desfăşoară pe rute ample, navele depăşind frecvent limitele

teritoriale ale statelor pentru a pătrunde în marea liberă, transporturile navale sunt supuse şi

reglementărilor cuprinse în convenţii internaţionale. Cele mai importante convenţii sunt cele

referitoare la marea liberă şi la marea teritorială, cât şi convenţiile referitoare la transporturile

maritime comerciale.

25

Convenţiile internaţionale aplicabile în domeniu sunt, în principal, următoarele:

Convenţia internaţională privind unificarea anumitor reguli privitoare la ipotecile şi

privilegiile maritime, Bruxelles, 1926;

Convenţia internaţională privind unificarea anumitor reguli privitoare la sechestrul

asigurător asupra navelor maritime, Bruxelles, 1952;

Convenţia de la Londra privind facilitarea traficului maritim internaţional, 1965;

Convenţia Naţiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare, Hamburg, 1978;

Convenţia internaţională privind căutarea şi salvarea pe mare, Hamburg, 1979;

Convenţia asupra dreptului mării, Montego Bay, 1982;

Convenţia internaţională privind salvarea pe mare, Londra, 1989.

II.4. Concluzii

În ceea ce priveşte reglementările comunitare în domeniul concurenţei, începând cu data de 18

octombrie 2008, data expirării perioadei de tranziţie instituite de Regulamentul nr. 1419/2006 în

cazul conferinţelor de linie, toate sectoarele serviciilor de transport maritim sunt supuse

cadrului procedural general aplicabil în domeniul concurenţei. Singura exceptare este

menţinută în cazul acordurilor de cooperare tehnică orizontală între companii maritime de

linie grupate în consorţii.

În privinţa reglementărilor naţionale, toate serviciile de transport maritim se supun regulilor

de concurenţă guvernate de Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, singura exceptare fiind

recunoscută consorţiilor, ca şi în dreptul comunitar al concurenţei.

Dat fiind faptul că prin intermediul transportului maritim aproape întotdeauna se realizează

schimburi care aparţin comerţului internaţional, un rol important în prestarea acestor servicii de

transport îl au reglementările cuprinse în diferite convenţii internaţionale.

26

PARTEA III

PIAŢA ŞI PROBLEMELE CONCURENŢIALE SPECIFICE

III.1. Piaţa transportului maritim

III.1.1. Poziţia transportului maritim în sistemul de transport internaţional modern

Sistemul de transport internaţional modern cuprinde infrastructura rutieră, căile ferate, căile

navigabile interioare, liniile maritime şi serviciile de transport aerian, fiecare dintre acestea utilizând

mijloace de transport diferite. În practică, acest sistem acoperă trei arii diferite:

a. transportul inter-regional, deservit de transportul maritim şi de cel aerian,

b. transportul costier care asigură transportul mărfurilor pe distanţe mici, cel mai adesea

distribuind mărfurile aduse pe cale maritimă şi

c. transportul terestru care include transportul rutier, feroviar şi pe căi navigabile interioare.

a. Transportul inter-regional – transport maritim şi transport aerian

Pentru mărfurile de mare tonaj ce trebuie transportate între diferite regiuni de pe glob, transportul

maritim este singura variantă ce asigură o astfel de deplasare în spaţiu. În timp ce traficul rutier între

principalele centre industriale ale lumii este foarte aglomerat, căile maritime sunt foarte numeroase,

acoperind mii de porturi din întreaga lume şi oferind servicii deosebit de variate, de la transporturile

ieftine de mărfuri vrac până la serviciile regulate ale liniilor maritime.

În ce priveşte transportul aerian, abia în anii ‘60 acesta a început să fie viabil în transportul între

diferite regiuni de pe glob şi în special în cazul mărfurilor cu valoare ridicată. Acest mod de

transport se află în competiţie directă cu transportul maritim de linie în cazul mărfurilor scumpe

(produse electronice, produse textile finite, fructe şi legume proaspete, piese de schimb pentru

sectorul auto ş.a.). Traficul aerian a crescut începând cu anii ‗60 cu aproximativ 6% pe an, atingând

111 miliarde de tone/mile în 2005. În acest timp, traficul maritim a crescut mai lent, în medie cu

4,2% pe an pentru aceeaşi perioadă, însă volumele transportate au fost mult mai mari, atingând

aproximativ 28,9 trilioane tone/mile în 200527

. Pe cale maritimă se transportă cea mai mare parte a

mărfurilor între diferite regiuni ale globului, transportul aerian reprezentând o alternativă doar în

cazul transportului rapid de mărfuri cu valoare ridicată.

b. Transportul costier

Transportul costier asigură la nivelul aceleiaşi regiuni livrarea mărfurilor acumulate prin intermediul

transportului maritim la nivelul marilor porturi maritime ale lumii. Transportul costier oferă servicii

de transport dintr-un port în altul, de multe ori în concurenţă directă cu modurile terestre de

transport, precum transportul feroviar sau cel rutier.

27

Conform publicaţiei Fearnleys Review 2005, p.49.

27

c. Transportul terestru şi integrarea modurilor de transport

Transportul terestru cuprinde o reţea extinsă de şosele, căi ferate şi căi navigabile, şi utilizează o

varietate de mijloace de transport precum camioane, trenuri sau barje. Interacţiunea dintre

transportul terestru şi transportul maritim sau costier se face la nivelul porturilor, mai exact al

terminalelor specializate, unde are loc încărcarea sau descărcarea mărfurilor transportate.

Companiile de transport îşi desfăşoară astfel activitatea într-o piaţă globală, guvernată de reguli de

concurenţă dar şi de cooperare în acelaşi timp.

În anumite cazuri, concurenţa între modurile de transport este evidentă: transportul feroviar

concurează cu transportul rutier, transportul costier concurează cu cel feroviar şi cu cel rutier, iar

transportul maritim concurează cu transportul aerian în cazul mărfurilor ce nu sunt voluminoase dar

au o valoare ridicată. Cu toate acestea, în cazul în care costul transportului deţine un procent

important în costul total al mărfurilor transportate, concurenţa se poate manifesta inclusiv între

moduri de transport specifice unor arii diferite. De exemplu, în cazul materiilor prime vrac ce se

transportă de regulă pe mare, poate exista uneori concurenţă din partea transportului feroviar. De

multe ori, industriile ce utilizează astfel de materii prime (termocentrale, uzine siderurgice ş.a.) au

posibilitatea de a alege, în funcţie de costuri, fie varianta importurilor (unde, de regulă, mărfurile

sunt transportate pe cale maritimă), fie cea a folosirii resurselor interne (unde, de regulă, mărfurile

sunt transportate pe căile ferate). În cazul mărfurilor perisabile, concurenţa se manifestă direct între

transporturile aeriene, caracterizate printr-o viteză de deplasare ridicată, şi cele maritime, care se

repoziţionează pe această piaţă prin îmbunătăţirea permanentă a vitezelor de deplasare şi prin

introducerea containerelor frigorifice.

Deşi anumite moduri de transport se află în concurenţă intensă, evoluţia şi progresul tehnic depind

exclusiv de cooperarea strânsă între aceste moduri de transport. Scopul acestei cooperări este acela

de a asigura în final beneficiarului un serviciu rapid, sigur şi de calitate. De exemplu, această

cooperare se poate materializa prin dezvoltarea unor terminale portuare care să permită transferul

rapid al mărfurilor de pe o navă maritimă într-o barjă, tren de mărfuri sau camion. Exemple de astfel

de cooperări sunt destul de numeroase. Atât cerealele, cât şi minereurile de fier, care sunt

transportate, de regulă, pe mare de nave de mare capacitate, sunt transferate la nivelul porturilor

maritime prin utilaje de încărcare-descărcare specializate fie în nave de coastă, fie în barje sau

trenuri de marfă pentru a ajunge în cele din urmă la beneficiar. Containerizarea este un exemplu al

coperării între diferite moduri de transport. Utilizarea unor standarde internaţionale a facilitat

transportul mărfurilor containerizate atât pe cale maritimă, cât şi pe căile ferate sau rutiere.

III.1.2. Patru pieţe – o singură industrie de transport maritim

Industria mondială a transportului maritim cuprinde patru pieţe mari complementare. În cadrul

acestora, diferiţi actori (companii maritime, deţinători de mărfuri, şantiere navale ş.a.)

tranzacţionează servicii de transport maritim şi nave. Cele patru pieţe sunt:

a) Piaţa serviciilor de transport maritim (în cadrul căreia se tranzacţionează servicii de

transport maritim între companii maritime şi deţinători de mărfuri);

b) Piaţa de nave second-hand (în cadrul căreia companiile maritime tranzacţionează nave la

mâna a doua);

28

c) Piaţa construcţiilor de nave (în cadrul căreia companiile maritime comandă nave noi

şantierelor navale);

d) Piaţa navelor pentru fier vechi (în cadrul căreia companiile maritime vând navele vechi

şantierelor specializate în dezmembrarea acestora ca fier vechi).

Cele patru pieţe sunt interconectate, aceiaşi operatori economici acţionând de cele mai multe ori pe

mai multe pieţe, dacă nu chiar pe toate dintre ele în acelaşi timp.

Interconectarea existentă între cele patru pieţe mari poate fi observată atunci când apar oscilaţii

bruşte pe una dintre ele. De exemplu, atunci când pe piaţa serviciilor de transport maritim

tarifele/navlurile cresc puternic, semn al existenţei unei cereri puternice în piaţă, companiile

maritime devin din ce în ce mai active pe piaţa navelor second-hand şi pe piaţa construcţiilor de

nave, investind din ce în ce mai mult în flote. În situaţia inversă, atunci când cererea se prăbuşeşte,

tarifele/navlurile devenind din ce în ce mai mici, companiile maritime îşi îndreaptă interesul dinspre

piaţa serviciilor de transport maritim spre piaţa vânzărilor de nave second-hand sau chiar spre piaţa

navelor pentru fier vechi.

Din cele patru pieţe componente, studiul are ca obiect doar una dintre ele, respectiv piaţa serviciilor

de transport maritim. Celelalte trei pieţe, deşi sunt strâns legate de piaţa analizată, nu fac obiectul

studiului, referirile la acestea urmând a fi făcute doar tangenţial, acolo unde interacţiunile cu piaţa

serviciilor de transport sunt semnificative.

III.1.3. Organizarea industriei de transport maritim

Ca orice mod de transport, transportul maritim are ca rezultat deplasarea efectivă a mărfurilor sau

persoanelor din punctul A în punctul B. Rezultatul acestei activităţi nu este unul material, nu este un

produs finit, palpabil. Dar pentru că mărfurile ce pot fi deplasate pe mările şi oceanele lumii sunt

extrem de variate, transportul maritim s-a dezvoltat treptat într-o industrie extrem de complexă.

Companiile de transport maritim furnizează servicii diferite de transport tocmai pentru a răspunde

nevoilor diferite ale beneficiarilor, fapt ce a dat naştere unei puternice segmentări a industriei.

Astfel, aşa cum se poate observa în Schema nr. 1, industria de transport maritim, în funcţie de

caracteristicile mărfurilor transportate28

, cuprinde trei segmente importante:

a) transportul maritim al mărfurilor vrac (bulk shipping),

b) transportul maritim de linie (liner shipping) şi

c) transportul maritim specializat (specialized shipping).

28

Martin Stopford, Maritime Economics, 3ed Edition, Routledge 2009, p.62.

29

Schema nr. 1: Sistemul de transport maritim – cele trei segmente ale industriei de transport

maritim

Comerţul maritim mondial

În funcţie de mărimea partizilor de mărfuri şi de

caracteristicile manipulării acestora, comerţul

maritim se face prin trei tipuri diferite de

transport.

Mărfuri specializate Partizi mari de mărfuri

neomogene:

- maşini şi utilaje;

- produse forestiere;

- produse congelate sau

refrigerate;

- gaz lichefiat ş.a.

Mărfuri generale

(sub 2000-3000 tone) Fiecare partidă este prea

mică pentru a ocupa o

navă sau o cală, de ex.

mărfuri fragile, paleţi,

pachete, baloţi,

containere.

Mărfuri vrac

(peste 2000-3000 tone) Fiecare partidă este

suficient de mare pentru a

ocupa o navă sau o cală.

Încărcătura se împarte în:

vrac solid sau vrac

lichid.

TRANSPORT

MĂRFURI VRAC

TRANSPORT

SPECIALIZAT

TRANSPORT DE

LINIE

Flota proprie a

expeditorului de

mărfuri vrac

Flota proprie a

expeditorului de mărfuri

specializate

Flota proprie a

companiei de linie

Piaţa

navlosirii de nave pentru mărfuri vrac

Piaţa navlosirii de nave pentru

mărfuri specializate

Piaţa navlosirii

navelor de linie

Flota proprietarilor de

nave vrac (cu destinaţia

navlosire)

Flota proprietarilor nave

specializate (cu destinaţia

navlosire)

Flota proprietarilor de

nave port-container (cu

destinaţia navlosire)

30

1.3.1. Transportul maritim al mărfurilor vrac (un transport neregulat)

Mărfurile transportate vrac sunt reprezentate de mărfurile voluminoase şi omogene precum:

petrolul, minereul de fier, cărbunele, cerealele ş.a.

La rândul său, transportul maritim al mărfurilor vrac se împarte în câteva categorii

importante, în funcţie de tipul de marfă vrac transportat:

vrac lichid: petrol brut, produse petroliere, produse chimice lichide (de ex. sodă), uleiuri

vegetale, vin ş.a.;

cele cinci mărfuri vrac solid principale: minereu de fier, cărbune, fosfaţi, bauxită şi

cereale;

alte mărfuri vrac: oţel, fier vechi, ciment, gips, metale neferoase, zahăr, sare, sulfaţi,

produse chimice solide ş.a..

1.3.2. Transportul maritim de mărfuri generale (un transport de linie)

Transportul maritim de linie este un serviciu diferit de transportul mărfurilor vrac. Spre

deosebire de acesta din urmă, transportul de linie are ca obiect mărfuri neomogene, cu o valoare mai

ridicată decât a celor vrac, de multe ori fragile, grupate în partizi29

mici ce nu justifică angajarea

unei întregi nave.

Multitudinea de mărfuri generale transportate regulat de liniile maritime pot fi grupate în

următoarele categorii:

mărfuri neîmpachetate, nelegate, negrupate, ce trebuie încărcate şi depozitate separat (de ex.

piese de schimb);

mărfuri încărcate în containere standardizate de 8 ft (foot) lăţime, 8 sau 6 ft înălţime, 20 sau

40 de picioare lungime, containerizarea30

fiind principala formă de transport pe mare a

mărfurilor generale;

mărfuri stivuite pe paleţi standardizaţi (de ex. cutii cu fructe sau legume);

mărfuri lichide încărcate în tancuri sau recipiente speciale;

mărfuri refrigerate, mărfuri perisabile transportate în spaţii frigorifice sau/şi ventilate;

produse deosebit de grele sau dificil de manevrat (de ex. braţul unei macarale).

1.3.3. Transportul maritim specializat (de regulă un transport neregulat)

Acest tip de transport maritim se plasează între transportul neregulat de mărfuri vrac şi transportul

de linie al mărfurilor generale, prezentând însă trăsături ale ambelor segmente cu care se

învecinează. O delimitare clară între transportul maritim specializat şi celelalte două segmente de

transport maritim (vrac şi de mărfuri generale) nu poate fi trasată.

Transportul maritim specializat utilizează nave special proiectate şi construite pentru a

asigura transportul anumitor tipuri de mărfuri. Aceste mărfuri necesită condiţii speciale de

29

Încărcături ce urmează a fi transportate într-o cursă (de exemplu, 100 de tone de grâu importate de o fabrică de

morărit şi panificaţie, 400 de cutii cu sticle de vin importate de un lanţ de hipermarketuri). 30

Introdusă în 1966, containerizarea a reuşit ca în 20 de ani să domine tranportul maritim de mărfuri generale, atingând

valori de peste 50 de milioane de unităţi pe an.

31

transport, diferite de cele specifice mărfurilor transportate în vrac sau de cele specifice mărfurilor

generale. Există cinci tipuri de transport maritim specializat în funcţie de natura şi

caracteristicile mărfurilor transportate, astfel:

transportul maritim de autovehicule;

transportul maritim de lemn şi produse lemnoase;

transportul maritim de produse alimentare refrigerate sau congelate;

transportul maritim de gaze lichefiate (de ex. butan, propan, metan ş.a.);

transportul maritim de produse chimice.

III.1.4. Cererea de transport maritim

1.4.1. Principalii purtători ai cererii de transport maritim

Companiile ce utilizează mărfurile transportate pe mările şi oceanele lumii îşi procură aceste mărfuri

de oriunde de pe glob, în principiu, de acolo unde preţul acestora este mai scăzut. Clienţii cei mai

mari ai companiilor maritime sunt companiile petroliere, companiile de produse chimice,

producătorii de oţel, producătorii de autovehicule, marile lanţuri de retail, dar şi reprezentanţi ai

altor sectoare economice.

Schema nr. 231

prezintă sistemul internaţional de transport maritim, evidenţiind necesitatea unor

servicii distincte de transport adaptate cererii. Sunt evidenţiate principalele sectoare economice ce

utilizează acest mod de transport, precum şi tipurile de transport maritim disponibile.

31

Martin Stopford, Maritime Economics, 3-ed Edition, Routledge 2009, p. 55.

32

Schema nr. 2: Principalii purtători ai cererii de transport maritim

Transport

vrac lichid

(petrol

brut,

gaze)

Transport

vrac solid

(minereu

de fier,

fier vechi,

îngrăşămi

nte)

Transport

vrac solid

(produse

agricole şi

forestiere

către pieţe

de

consum)

Transport

vrac lichid

(uleiuri,

grăsimi)

Transport

încărcături

unitare

(buşteni,

cherestea,

hârtie)

Transport

vrac lichid

(produse

rezultate

din

rafinarea

petrolului

şi

procesarea

chimice

lor )

Transport

mărfuri

generale

(produse

de toate

tipurile

transporta

te către

consumat

ori finali)

PRODUCĂTORI

DE ENERGIE

Producătorii de

energie sunt mari

utilizatori de petrol,

gaze, cărbune,

aceştia negociind

adesea direct cu

furnizorii primari.

TRANSPORT

Autovehiculele şi

infrastructura

(rutieră, feroviară,

navală sau aerienă)

sunt consumatori

mari de energie.

CONSTRUCŢII

- prin utilizatorii de

oţel, cherestea

metale neferoase.

COMPANII

- sunt pieţe mari

pentru energie,

clădiri, mijloace de

producţie şi

consumabile.

CONSUMATORI

- de cele mai multe

ori nu au contact

direct cu serviciile

de transport

maritim.

DETAIL

IŞTI

ENERGIE

- petrol

- gaze

- cărbune & cocs

- sulf

-combustibili bio

INDUSTRIA

EXTRACTIVĂ

Minereuri

metalice

- minereu de fier

- fier vechi

- mangan

- metale neferoase

Minereuri

- sare

- sulf

- calcar

AGRICULTURĂ

Mărfuri uscate

- grâu

- soia

- alte cereale

- oleaginoase

- furaje

Refrigerate

- fructe & legume

- carne & peşte

Mărfuri lichide

- uleiuri vegetale

- vin

- sucuri fructe

- melasă

Animale vii

SILVICULTURĂ

- buşteni

- cherestea

- lemne tăiate

RAFINARE

PETROL -gaz petrolier lichefiat

- benzină

- păcură, ţiţei

PRODUSE CHIMICE

- anorganice

- organice

OŢEL - fontă

- produse din oţel

MĂRFURI

GENERALE

Materii prime

prelucrate şi expediate

către fabricare

AUTO

- automobile şi camioane

- utilaje agricole

INDUSTRIE UŞOARĂ

- electronice

- electrocasnice

INDUSTRIE

ALIMENTARĂ

- carne şi produse lactate

- rafinare zahăr

TEXTILE,

ÎNCĂLŢĂMINTE,

ÎMBRĂCĂMINTE

LEMN & HÂRTIE

- pastă din lemn, hârtie

MATERII PRIME PRELUCRARE CONSUMATORI

FABRICARE PIEŢE FINALE

partizi mari de mărfuri, valoare mică partizi mici de mărfuri, valoare mare

TRANSPORT VRAC TRANSPORT

SPECIALIZAT

TRANSPORT DE

LINIE

AERIAN

33

În partea stângă a Schemei nr. 2 se regăsesc cele mai importante patru sectoare productive ale

economiei mondiale: sectorul energetic, incluzând industriile extractive de cărbune, petrol şi gaze;

sectorul minier, incluzând industria minereurilor de fier, a minereurilor neferoase şi altor

minereuri; agricultura, reprezentată de producătorii de grâu, uleiuri vegetale, produse alimentare,

animale vii; şi industria lemnului. Toate aceste patru sectoare economice reprezintă adevăraţi

piloni ai dezvoltării economiei mondiale. Transportul materiilor prime din regiunile în care se

găsesc din abundenţă către cele care au nevoie de astfel de materii se face, de cele mai multe ori,

prin intermediul transportului maritim. Partizile de mărfuri sunt foarte mari, de regulă o singură

partidă acoperind întreaga capacitate de transport a unei nave.

În partea centrală a Schemei nr. 2 sunt prezentate principalele industrii ce prelucrează materiile

prime enunţate mai sus. Materiile prime din sectorul energetic şi cel minier sunt prelucrate de către

diferite industrii de prelucrare, rafinăriile, industriile siderurgice şi cele chimice, fiind

principalii beneficiari ai transportului maritim de mărfuri vrac. De asemenea, importante sunt

companiile auto, cele producătoare de echipamente şi soluţii tehnice, industriile agro-

alimentare, fabricile de textile şi de produse din lemn ş.a. Aceste industrii importă produse

intermediare precum produsele din oţel, produse petroliere, produse chimice, fibre textile ş.a.,

transportate pe mare cu nave specializate şi în partizi mai mici decât materiile prime.

Produsele semifabricate sunt transportate mai departe la fabrici de asamblare, unde se asigură

montajul şi finalizarea. Transportul acestor produse finite se deosebeşte esenţial de transportul

materiilor prime şi al produselor semifabricate de care am vorbit în paragrafele anterioare. Partizile

de mărfuri sunt mult mai mici, în schimb, valoarea acestor mărfuri finite este mult mai mare decât a

materiilor prime şi semifabricatelor.

În partea din dreapta a Schemei nr. 2 sunt evidenţiaţi consumatorii finali ai produselor procesate şi

finite. Un rol deosebit de important în absorbţia acestor mărfuri îl au companiile energetice

consumatoare de petrol, gaz şi cărbune precum termocentralele, sectorul transporturilor ce absoarbe

combustibili şi sectorul construcţiilor care foloseşte oţel, lemn, ciment şi metale neferoase. De

asemenea, la acelaşi nivel pot fi găsite şi pieţele în care mărfurile transportate maritim ajung la

companii şi consumatori persoane fizice.

1.4.2. Mărfurile transportate pe mare

Mărfurile ce se transportă pe mările şi oceanele lumii pot fi extrem de variate, această diversitate

făcând ca analiza fluxurilor dinspre o industrie către alta să fie deosebit de complexă.

Materiile prime se transportă din regiunile cu surplus către cele ce înregistrează deficit de materii

prime. Transporturile specializate se datorează unor raţionamente de competivitate; de exemplu,

consumatorii, deşi au la dispoziţie produsele respective, preferă altele mai ieftine sau de o calitate

mai bună. Anumite mărfuri sunt transportate dintr-o regiune în alta doar în perioadele în care se

înregistrează un deficit de astfel de mărfuri, de exemplu datorită unei recolte slabe de grâu.

Cerealele, cimentul şi produsele de oţel pot intra în această categorie de mărfuri sezoniere.

Rolul industriei de transport maritim este de a asigura transportul acestui mix de mărfuri atât de

variate (de la o tonă de minereu de fier, până la un autovehicul sau o cutie de cărţi) dintr-un loc în

altul, utilizând aproximativ 3000 de porturi importante din întreaga lume, teoretic, legate între ele de

nouă milioane de rute maritime.

34

Marfa este elementul esenţial în economia transportului maritim, fie că îmbracă forma materiilor

prime, caracterizate prin omogenitate, volume mari, fie ca produse finite, în sortimente extrem de

variate. Principalele categorii de mărfuri ce fac obiectul transportului maritim sunt evidenţiate

în continuare, în funcţie de principalele sectoare economice ce le utilizează:

a) Mărfuri specifice sectorului energetic. Aceste mărfuri reprezintă aproximativ 44% din

volumul total de mărfuri transportate pe mările şi oceanele lumii. Sunt reprezentate în mare

parte de materii prime – surse de energie, precum petrolul brut şi produsele petroliere, gazul

lichefiat, cărbunele energetic ş.a. Datorită legăturii strânse a acestor mărfuri cu sectorul energetic,

evoluţiile cererii şi ofertei de transport maritim pentru aceste mărfuri este influenţată puternic de

politicile energetice adoptate de marile puteri economice ale lumii.

b) Alte mărfuri. Această categorie reprezintă aproximativ 28% din volumul total al mărfurilor

transportate pe mările şi oceanele lumii. În această categorie se încadrează produse industriale,

precum ciment, gips, nisipuri minerale, produse chimice ş.a. De asemenea, o pondere importantă

deţin şi produsele textile, utilajele şi echipamentele, produsele electrice şi electronice,

autovechiculele ş.a. Aceste mărfuri deţin, de asemenea, o pondere foarte imprtantă ca şi valoare. Din

valoarea totală a mărfurilor transportate maritim, aceste mărfuri reprezintă aproximativ 50%, fapt ce

impune ca transportul lor să se facă, de regulă, în containere, prin intermediul unui transport maritim

regulat.

c) Mărfuri specifice sectorului extractiv. Aceste mărfuri reprezintă aproximativ 18% din

volumul total de mărfuri transportate maritim. Sunt reprezentate de materii prime, precum

minereurile de fier, minereuri neferoase, cărbune metalurgic, produse din oţel şi fier vechi.

d) Mărfuri specifice sectorului agricol şi forestier; reprezintă aproximativ 9% din volumul total

al mărfurilor transportate maritim. Principalele mărfuri sunt cerealele precum grâu, orz, secară,

soia, orez, dar şi îngrăşăminte. De asemenea, industria forestieră este reprezentată de o serie de

mărfuri importante percum buşteni, cherestea, placaj, produse din lemn, celuloză şi hârtie.

Reţinem aşadar faptul că peste 60% din volumul mărfurilor transportate maritim este

reprezentat de mărfuri asociate sectorului energetic şi celui extractiv, cererea de transport

maritim depinzând într-o măsură extrem de mare de evoluţiile înregistrate în aceste sectoare

economice32

.

1.4.3. Indicele de distribuţie a partizilor de mărfuri (parcel size distribution)

Din acest conglomerat de mărfuri ce pot fi transportate pe cale maritimă, unele pot fi manipulate în

cantităţi mari cu dispozitive de mare productivitate, altele pot fi manipulate doar în cantităţi mici, cu

mare atenţie. Anumite mărfuri sunt paletizate, containerizate, pachetizate, în timp ce altele sunt

transportate în vrac.

32

Datele statistice şi procentele prezentate în acest subcapitol au ca sursă publicaţiile Clarkson Research Studies, Dry

Bulk Trades Outlook, aprilie 2007, Oil & Tanker Trades Outlook, aprilie 2007, Shipping Review & Outlook, aprilie 2007

potrivit lui Martin Stopford, op. cit.

35

Pentru a explica cum transportul maritim reuşeşte să deplaseze un asemenea conglomerat de

mărfuri, specialiştii în domeniu utilizează un indice de distribuţie a partizilor de mărfuri în funcţie

de volumul acestora (parcel size distribution function - PSD).

Dintre numeroasele mărfuri ce pot fi transportate pe mare, fiecare tip de marfă are propriul indice

PSD, determinat de caracteristicile economice ale mărfii respective. Specialiştii în transport maritim

au evidenţiat de-a lungul timpului trei factori ce influenţează în mod determinant indicele PSD:

nivelul stocurilor ce pot fi suportate de beneficiarul mărfii;

adâncimea apei la nivelul terminalelor de încărcare-descărcare;

reducerea costurilor de transport prin folosirea unor nave de mare tonaj.

Utilizarea unui astfel de indice evidenţiază, pentru fiecare tip de marfă, navele cu care ar putea fi

transportat, determinând delimitarea a două mari categorii de mărfuri: mărfuri vrac şi mărfuri

generale. Mărfurile vrac sunt reprezentate de mărfuri voluminoase, omogene, ce pot fi transportate

în partizi mari ce acoperă capacitatea de transport a unei singure nave. Mărfurile generale sunt

reprezentate de mărfuri neomogene, grupate în partizi mici care, pentru a satisface din punct de

vedere economic un anumit transport, trebuie încărcate pe navă alături de alte mărfuri.

O delimitare clară între cele două categorii de mărfuri nu poate fi operată, deoarece multe din

mărfurile transportate maritim pot fi transportate atât ca mărfuri vrac, cât şi ca mărfuri generale, în

funcţie de partizile ce se formează. Deşi fiecare marfă are propriul indice PSD, acesta poate varia

între anumite valori. De exemplu, oţelul poate fi transportat pe mare atât ca şi marfă generală când

nu acoperă întreaga capacitate de transport a unei nave (de ex. 500 de tone de oţel), cât şi ca marfă

vrac atunci când acoperă întreaga capacitate de transport a unei nave (de ex. 5000 de tone).

Evidenţiind mărimea partizilor de marfă, indicele PSD influenţează direct mărimea navei ce

urmează a fi angajată la transport. De asemenea, subliniem tendinţa firească a indicelui PSD de a

creşte în perioadele de boom economic, dând câştig de cauză partizilor mari de marfă (perioadă în

care creşte rolul transportului neregulat cu nave mari), şi de a scădea în perioadele de recesiune,

când partizile de marfă sunt mai mici (perioadă în care creşte rolul transportului de linie şi al celui

neregulat cu nave de dimensiuni mai reduse).

Orice analiză a serviciilor de transport maritim pentru un anumit tip de marfă, inclusiv o analiză

concurenţială, va trebui obligatoriu să ia în considerare indicele PSD, acesta din urmă evidenţiind

atât trăsături ale cererii, cât şi aspecte importante al nivelul ofertei (de ex. mărimea navelor ce pot

transporta marfa respectivă, tipul de transport regulat sau de linie ş.a.).

1.4.4. Factori ce influenţează cererea de transport maritim

Complexitatea industriei maritime mondiale se datorează, printre altele, factorilor ce influenţează

decisiv cererea şi oferta pe piaţa serviciilor de transport maritim. Cererea este influenţată

semnificativ de o serie de factori, precum:

economia mondială;

specificul consumului;

36

distanţa medie;

evenimente neprevăzute;

costul transportului maritim;

viteza livrării şi siguranţa transportului.

a) Economia mondială are cea mai mare influenţă asupra cererii de transport maritim, aceasta

generând cea mai mare parte a mărfurilor ce fac obiectul transportului pe mare, fie că vorbim de

materii prime, fie de semifabricate sau de produse finite.

Industria transportului maritim este deosebit de vulnerabilă la crizele economice mondiale.

Creşterile şi descreşterile economiei mondiale s-au tradus în creşteri şi descreşteri semnificative la

nivelul transportului maritim mondial.

b) Specificul consumului este cea de-a doua variabilă ce afectează cererea de transport maritim. O

cauză importantă a volatilităţii pe termen scurt este sezonalitatea. Comerţul maritim cu produse

agricole este supus unor variaţii sezoniere importante datorate perioadelor de recoltare, în special în

cazul cerealelor, zahărului, citricelor. Fluctuaţii sunt înregistrate şi în cazul cererii de transport

maritim pentru petrol şi produse petroliere, datorită sezonalităţii înregistrate la nivelul consumului

de energie (de ex. consumul de energie ridicat din emisfera nordică va determina o cerere de

transport maritim mai ridicată în toamnă şi iarnă decât în primăvară şi vară). Sezonalitatea poate fi

observată şi la nivelul transportului maritim de linie, traficul maritim de linie fiind de regulă mult

mai intens în preajma celor mai importante sărbători (de ex. Crăciunul, Anul Nou Chinezesc).

c) Distanţa medie influenţează semnificativ cererea de transport maritim. Pentru a lua în

considerare distanţa medie, cererea de transport maritim se exprimă în tone/milă, unitate ce

reprezintă tonajul transportat înmulţit cu distanţa medie la care mărfurile în cauză sunt transportate.

De exemplu, închiderea Canalului de Suez a determinat o modificare a distanţei medii de transport

pe mare din Golful Arabiei spre Europa Centrală, această distanţă crescând de la 6000 mile la 11000

mile. Creşterea distanţei medii a antrenat o creştere a cererii de transport maritim care la rândul ei a

determinat o creştere a tarifelor/navlurilor.

d) Evenimentele neprevăzute (evenimente economice, politice, schimări climatice, prăbuşiri ale

preţurilor ş.a.) au avut dintotdeauna o influenţă semnificativă asupra cererii de transport maritim.

Şocurile economice au cea mai importantă influenţă asupra cererii. De exemplu şocurile economice

provocate de cele două crize ale petrolului din anii ‘73 şi ‘79 au avut efecte dramatice asupra cererii

de transport maritim. Acelaşi efect l-a avut şi prăbuşirea burselor în anul 2000, dar şi actuala criză

financiară mondială. Şocurile politice sunt de asemenea extrem de puternice chiar dacă impactul lor

este mai degrabă unul indirect.

e) Costul transportului a reprezentat întotdeauna un element important, atenţia acordată de către

cumpărătorul mărfurilor acestui element intensificându-se pe măsura creşterii ponderii în costul total

al mărfurilor achiziţionate. Astfel, materiile prime vor fi transportate pe mările şi oceanele lumii, de

la mari distanţe, doar dacă în final costul transportului maritim va reprezenta un procent acceptabil

din costul total al mărfurilor.33

33

De exemplu, în anii ‘50 costul mediu de transport al uni baril de petrol pe mare reprezenta aproximativ 35% din preţul

CIF al petrolului plătit de beneficiar. În aceste condiţii companiile petroliere şi-au intensificat preocupările de a găsi

37

Costul transportului maritim influenţează semnificativ cererea, în special pe termen lung şi mai

puţin pe termen scurt. În general, cererea pentru serviciile de transport maritim este relativ

inelastică, o scădere abruptă a tarifelor percepute pentru transportul unui baril de petrol de exemplu

rămânând fără impact sau având un impact redus asupra volumelor de petrol transportate pe mările

şi oceanele lumii, cel puţin, pe termen scurt.

f) Viteza livrării şi siguranţa transportului. O atenţie deosebită se acordă vitezei cu care se face

transportul maritim, mai ales în cazul mărfurilor ce au o valoare ridicată. În cazul acestora,

beneficiarii preferă o livrare rapidă care să-i scutească de eventuale devalorizări ale mărfurilor

achiziţionate sau de situaţia neplăcută în care, până la sosirea mărfurilor, liniile de asamblare, de

exemplu, ar trebui să-şi suspende activitatea cauzând pierderi importante. În astfel de situaţii,

transporturile maritime sunt concurate puternic de transporturile aeriene, care au meritul de a fi mult

mai rapide, dar, în acelaşi timp, mult mai scumpe.

III.1.5. Oferta de transport maritim

1.5.1. Purtătorii ofertei de transport maritim - flota comercială mondială

Potrivit unei evidenţe mondiale, la nivelul anului 2007, flota comercială mondială34

număra

aproximativ 75000 de nave cu o capacitate de transport de peste 1 miliard tdw. Graficul nr. 11

prezintă flota comercială mondială împărţită în patru mari categorii:

nave pentru transportul mărfurilor vrac;

nave pentru transportul mărfurilor generale;

nave specializate pe transportul anumitor tipuri de mărfuri;

nave auxiliare transportului de mărfuri.

soluţii de reducere a costurilor de transport. O situaţie diferită s-a întâmplat în anii ‘90 când costul mediu de transport al

unui baril de transport ajunsese să reprezinte doar 2,5% din preţul CIF plătit.

34

Date privind flota comercială mondială, clasificată după principalele grupe de mărfuri transportate, sunt prezentate în

Anexa nr. 3.

38

Graficul nr. 11: Flota comercială mondială în funcţie de tipul încărcăturii, iulie 2007.

Milioane tone brute (million gross tons)

Sursa: Clarkson Register, iulie 2007, CRS London.

Din cele 74398 de nave existente, 47433 de nave asigurau transportul maritim de mărfuri iar

diferenţa de 26880 era reprezentată de nave auxiliare ce prestau alte servicii decât transportul de

marfă (de ex. transport pasageri, servicii de remorcaj, pilotaj, aprovizionare ş.a.).

a) Flota mondială pentru transportul mărfurilor vrac era reprezentată la nivelul anului 2007 de

un număr de 14756 de nave, din care 8040 tancuri, 6631 de vrachiere şi 85 de vrachiere mixte.

Tancurile comportă o diferenţiere în funcţie de capacitatea lor de transport astfel cum poate fi

observată în tabelul din Anexa nr. 3. Tancurile cu tonaje mai mari de 60000 tdw asigură transportul

petrolului brut, mărimea acestor nave variind în funcţie de partizile de mărfuri ce uremază a fi

transportate. Tancurile mai mici (sub 60000 tdw) asigură transportul produselor petroliere precum

benzina, motorina, gazolina ş.a.

Vrachierele comportă de asemenea o diferenţiere în funcţie de capacitatea lor de transport. Se

disting următoarele tipuri: vrachiere Capesize (peste 100000 tdw), vrachiere Panamax (60-100000

tdw), vrachiere Handymax (40-60000 tdw), vrachiere Handy (10-40000 tdw). Aceste vrachiere

asigură transportul mărfurilor vrac omogene (materii prime, precum minereu de fier, cărbune,

cereale ş.a.), grupate în partizi de marfă mai mari de 10000 tdw.

În afară de tancuri şi vrachiere clasice ce transportă vracul lichid, respectiv pe cel solid, flota

maritimă mondială dispune şi de un număr redus de vrachiere mixte ce pot transporta într-o cursă

39

atât mărfuri vrac lichid, cât şi mărfuri vrac solid (nave ce sunt cunoscute sub numele de OBO din

engl. oil, bulk and ore carrier).

b) La nivelul transportului maritim de mărfuri generale, oferta era reprezentată de un număr de

25784 de nave (portcontainere, nave RoRo, ş.a.). Din acest total, 4205 nave sunt reprezentate de

nave portcontainer, procedeul containerizării mărfurilor generale luând o amploare deosebită în

ultimile decenii.

Navele portcontainer sunt dotate cu o serie de dispozitive speciale de depozitare şi de prindere a

containerelor ce fac ca încărcarea-descărcarea containerelor să se facă într-un timp scurt, iar

depozitarea acestora în timpul transportului să nu presupună operaţiuni complicate de prindere,

legare sau fixare în interiorul navei.

Navele RoRo prezintă deschideri largi care permit încărcarea-descărcarea pe orizontală, cu ajutorul

utilajelor obişnuite din dotarea porturilor (tractoare, remorci, trailere etc.). În afară de containere,

aceste nave transportă de obicei autovehicule, locomotive şi vagoane.

c) La nivelul transportului maritim specializat, oferta era reprezentată de un număr de 6978 de

nave - nave pentru mărfuri refrigerate (reefers), tancuri pentru produse chimice, tancuri pentru alte

mărfuri speciale, nave pentru autovehicule, nave pentru gaz lichefiat ş.a.

Deşi aceste nave se aseamănă cu navele din celelalte două mari categorii (transport mărfuri vrac şi

transport mărfuri generale), structura lor a fost modificată tocmai pentru a asigura transportul pe

mare, în cele mai bune condiţii, al unor mărfuri speciale precum produsele chimice periculoase,

gazul lichefiat, produsele alimentare, produsele refrigerate şi cele perisabile, autovehiculele ş.a.

d) Navele auxiliare, în număr de 26880 la nivelul anului 2007, sunt reprezentate de flota mondială

ce îndeplineşte alte activităţi decât transportul maritim de marfă, precum transportul de pasageri şi

de croazieră, remorcajul şi pilotajul navelor de mărfuri, transporturi de aprovizionare, activităţi de

dragare şi curăţare a canalelor navigabile şi bazinelor portuare, activităţi de aprovizionare a navelor

comerciale de mărfuri ş.a.

De asemenea, tabelul din Anexa nr. 3 evidenţiază vârsta medie a navelor din flota comercială

mondială care este de 21,8 ani. Pentru fiecare tip de navă, vârsta medie diferă substanţial, aceasta

fiind de 9 ani pentru tancuri, 11 ani pentru vrachiere şi peste 20 de ani pentru navele mici.

Oportunităţile ce apar la nivelul cererii de transport maritim determină deseori companiile maritime

ce deţin flote să reacţioneze, ajustându-şi flota atât din punctul de vedere al dimensiunii (de ex. pot

vinde nave pe piaţa second hand), cât şi din punctul de vedere al specializării acesteia (de ex. pot

încerca convertirea unui tanc petrolier vechi într-un vrachier).

1.5.2. Apartenenţa flotelor

Proprietatea asupra flotelor reprezintă un aspect deosebit de important în industria mondială a

transportului maritim. O navă comercială trebuie să fie înregistrată sub pavilionul unui stat sau

teritoriu, acest pavilion determinând jurisdicţia sub care operează nava. Nava maritimă sub

40

pavilion românesc este supusă normelor de drept în domeniu stabilite de statul român, în timp ce

nava maritimă sub pavilion grecesc va respecta legile statului grec.

Deoarece transportul maritim este prin natura sa un transport internaţional, navele maritime şi

companiile ce le operează sunt ţinute să respecte o serie de convenţii internaţionale în domeniu dacă

statul sub al cărui pavilion operează nava este semnatar al acestor convenţii. Atunci când nava se

află în marea teritorială a unui alt stat, aceasta va trebui să respecte normele de drept ale acelui stat.

Nu este obligatoriu în toate cazurile ca pavilionul să aparţină neapărat ţării de origine a armatorului

(proprietarului navei). Înmatricularea navei sub un alt pavilion decât cel naţional se face în general

datorită existenţei în unele ţări unor politici fiscale mult mai avantajoase decât în ţara de origine. Un

caz particular îl constituie pavilioanele de complezenţă, practicate de o serie de ţări în curs de

dezvoltare precum Liberia, Panama, Cipru, Singapore, Somalia, Honduras, Costa Rica ş.a. Aceste

state autorizează armatorii străini să deţină sau să controleze navele comerciale aflate sub pavilionul

lor.

Într-un clasament al statelor (teritoriilor) ce controlează cele mai mari flote maritime comerciale din

lume, în funcţie de capacitatea de transport exprimată în tone dead weight (tdw), pentru primele

cinci poziţii, la 1 ianuarie 2009, situaţia se prezenta astfel35

:

1. Japonia, controlând 3720 de nave maritime comerciale (din care 733 sub pavilion naţional,

iar 2987 sub pavilion străin), cu o capacitate de transport de 173.285.235 tdw;

2. Grecia, controlând 3064 de nave maritime comerciale (din care 720 sub pavilion naţional,

iar 2344 sub pavilion străin), cu o capacitate de transport de 169.426.690 tdw;

3. Germania, controlând un număr de 3522 de nave (din care 479 sub pavilion naţional, iar

3043 sub pavilion străin), cu o capacitate de transport de 104.953.712 tdw;

4. China, controlând 3499 de nave maritime comerciale (din care 1944 sub pavilion naţional,

iar 1555 sub pavilion străin), cu o capacitate de transport de 92.799.221 tdw;

5. Norvegia, controlând un număr de 2027 de nave maritime comerciale (din care 783 sub

pavilion naţional, iar 1244 sub pavilion străin), cu o capacitate de transport de 50.216.235

tdw.

Cea mai mare flotă maritimă comercială era controlată la începutul anului 2009 de Japonia,

aproximativ 80% din navele acesteia fiind înregistrate sub pavilion străin. O situaţie similară

întânim şi în cazul statelor situate pe următoarele două poziţii, Grecia (76% din navele controlate

sunt sub pavilion străin), respectiv Germania (86% din navele controlate sunt sub pavilion străin).

Precizăm faptul că primele cinci puteri maritime ale lumii, astfel cum au fost prezentate mai sus,

controlau nu mai puţin de 53,4% din tonajul mondial.

Clasamentul complet al celor mai importante 35 state (teritorii), în funcţie de flotele maritime

comerciale controlate, poate fi analizat în Anexa nr. 3. Aşa cum se poate observa în acest tabel, cele

35 de state (teritorii) prezentate controlau la nivelul anului 2009 peste 95% din tonajul mondial.

35

Potrivit United Nations Conference on Trade and Development, Review of Maritime Transport, 2009, p 53.

41

1.5.3. Factori care influenţează oferta de transport maritim

Oferta este influenţată şi ea de o serie de factori importanţi printre care:

flota mondială;

productivitatea;

construcţia de nave;

casarea navelor vechi;

veniturile generate.

a) Flota mondială: Pe termen lung, construcţia de nave noi şi valorificarea la fier vechi a navelor

uzate sunt factorii cei mai importanţi ce influenţează oferta de transport maritim. De vreme ce

durata medie de viaţă a unei nave este de 25 de ani, doar o mică parte din flota mondială este

valorificată la fier vechi în fiecare an. Pe cale de consecinţă, răspunsurile ofertei la oscilaţiile

cererii vin cu un decalaj, cu o întârziere de câţiva ani. Dificultatea cu care oferta răspunde

cererii este una din trăsăturile importante ale acestei pieţe.

În practică, deşi industria transportului este puternic specializată, există o anumită posibilitate de

transformare a unui tip de navă în alt tip de navă, migrând astfel dintr-un segment al pieţei în altul în

funcţie de poziţionarea cererii. Această substituibilitate ce există între anumite nave este

cunoscută sub denumirea de substituibilitate laterală. Într-o piaţă volatilă, flexibilitatea este

absolut necesară, anumite nave cum sunt vrachierele mixte fiind construite tocmai în ideea de a oferi

flexibilitate companiilor maritime.

Probabil că cea mai importantă trăsătură a flotei comerciale mondiale este creşterea rapidă a

tonajelor navelor, mai ales în cazul navelor destinate transportului de mărfuri vrac solid. În cazul

navelor ce transportă mărfuri vrac lichid, tonajul mediu al flotei mondiale de tancuri a crescut

constant. Navele mai mari şi mai eficiente şi-au făcut treptat loc în piaţă, determinând o scădere a

tarifelor/navlurilor practicate de navele cu tonaje mai reduse. În acelaşi timp, a avut loc şi o

specializare a navelor pentru transportul unor anumite categorii de mărfuri (de ex. autovehicule,

produse chimice ş.a.), specializare ce a jucat un rol extrem de important în dezvoltarea flotei

mondiale.

b) Productivitatea: deşi flota este determinată ca număr de nave, productivitatea cu care aceste

nave sunt operate pe mările şi oceanele lumii introduce un element de flexibilitate la nivelul ofertei

de transport maritim.

Productivitatea unei flote măsurată în tone mile/tdw depinde de patru factori: viteza navei,

timpul petrecut în porturi, utilizarea tonajului şi timpul în care nava transportă efectiv

mărfuri.

Viteza determină timpul necesar unei nave pentru efectuarea unui voiaj. Viteza la care pot fi operate

navele se schimbă în timp. Navele moderne ce ies pe porţile şantierelor navale sunt proiectate pentru

a naviga cu viteze din ce în ce mai mari. Pe de altă parte, odată cu înaintarea în vârstă, viteza cu care

poate naviga o navă scade treptat.

Timpul petrecut în porturi joacă un rol extrem de important în privinţa eficienţei cu care este operată

o navă. De exemplu, introducerea containerizării a redus timpii petrecuţi la încărcare-descărcare în

cazul navelor de linie.

42

Utilizarea tonajului: tonajul dead weight reprezintă capacitatea de transport a unei nave. Tonajul

dead weight poate fi net sau brut. Spre deosebire de tonajul brut, tonajul net nu ia în considerare

capacitatea de transport ocupată de combustibili, echipaj, provizii şi echipamente etc., ci doar

capacitatea ce poate fi ocupată de mărfurile ce urmează a fi transportate. Această capacitate este de

regulă de 95% pentru vrachiere şi de 96% pentru tancuri.

Timpul în care a fost transportată marfa: durata de viaţă a unei nave se împarte între timpul petrecut

pe mare transportând mărfuri şi timpul în care nava a mers fără încărcătură (în balast) sau a fost în

reparaţii. Navele proiectate pentru a răspunde cererii prin flexibilitate pot să elimine timpii în care

sunt neproductive prin mutarea lor de pe un segment al pieţei pe alt segment, eliminând astfel timpii

petrecuţi în balast.

Productivitatea flotei depinde foarte mult de condiţiile din piaţă. Atunci când piaţa scade, de regulă,

flota îşi reduce timpii de operare. Pentru a reduce costul cu combustibilii, companiile maritime

reduc viteza de deplasare. De asemenea, navele care devin prea costisitor de operat sunt trase la

ţărm. Tancurile sunt folosite în astfel de perioade pentru depozitarea mărfurilor lichide, iar

vrachierele sunt folosite pentru a depozita minereurile de fier sau cărbunii, pentru o perioadă

determinată, după care revin în activităţile de transport maritim.

c) Construcţia de nave noi. Şantierele navale joacă un rol activ în ajustarea flotei mondiale la

nevoile cererii de transport maritim. În principiu, nivelul producţiei se modifică în funcţie de nivelul

cererii de transport maritim. Cu toate acestea, şantierele navale livrau în anul 1974 aproximativ 12%

din flota mondială, în timp ce în 1996, navele noi livrate de şantierele navale reprezentau doar 4,7%

din flota mondială. În 2007 însă, navele noi livrate reprezentau 9% din totalul flotei comerciale.

Aceste ajustări la nivelul ofertei nu se petrec uşor sau rapid. Construcţia de nave este un proces

nu doar costisitor, dar şi anevoios, intervalul de timp necesar livrării unei nave noi fiind de 1-4

ani, în funcţie de capacitatea şantierului naval de a face faţă comenzilor primite. Datorită

acestui decalaj, comenzile se plasează anticipând cererea din piaţă la momentul livrării navei. De

multe ori, aceste estimări ale cererii s-au dovedit a fi greşite (de exemplu, la jumătatea anilor ‘70,

livrările de vrachiere de mare tonaj au continuat câţiva ani buni, deşi cererea pentru transport

maritim cu astfel de nave se prăbuşise dramatic).

d) Casarea navelor vechi. Rata de creştere a flotei mondiale depinde de echilibrul dintre livrările

de nave noi şi casarea navelor vechi sau pierderea acestora în timpul exploatării.

Casarea şi trimiterea navelor îmbătrânite la fier vechi influenţează oferta la fel de puternic ca

şi livrările de nave noi. Anticiparea vârstei la care o navă urmează a fi vândută la fier vechi

este o operaţiune extrem de complexă, generând dificultăţi mari în gestionarea capacităţilor

de transport a unei companii maritime. Acest lucru se datorează faptului că vânzarea navei la fier

vechi depinde de întrunirea unui cumul de factori, precum: vârsta, uzura morală, preţul navelor

vândute la fier vechi, veniturile curente aduse de navă şi aşteptările privind piaţa.

Vârsta: este principalul factor ce determină ca navele vechi să fie valorificate la fier vechi. Navele

se deteriorează pe măsură ce îmbătrânesc, crescând costurile cu reparaţiile şi întreţinerea acestora.

Aşadar, proprietarii de nave vechi se confruntă în activitatea curentă cu costuri ridicate de întreţinere

a navelor şi timpi mai mari petrecuţi de nave în porturi pentru operaţiuni de întreţinere şi reparaţii.

43

Deoarece deteriorarea fizică este un proces gradual, nu există o vârstă determinată la care nava

urmează a fi valorificată la fier vechi.

Uzura morală: o navă va fi valorificată la fier vechi dacă aceasta este depăşită din punct de vedere

tehnologic şi funcţional. De exemplu, în anii ‘60 navele multi-deckers (nave cu mai multe punţi) au

fost valorificate la fier vechi, în mare parte datorită uzurii morale a acestora odată cu apariţia

portcontainerelor.

Preţul fierului vechi influenţează decizia de a valorifica o navă la fier vechi. Navele vechi sunt

vândute şantierelor ce dezmembrează nave şi care livrează mai departe fierul vechi fabricilor de

oţel. Preţul ce poate fi obţinut pentru o navă vândută la fier vechi fluctuează foarte mult, depinzând

de nivelul ofertei şi cererii din industria producătoare de oţel şi de resursele de fier vechi existente

pe piaţă.

Aşteptările privind piaţa. Decizia de a valorifica o navă la fier vechi depinde de disponibilităţile

financiare ale companiilor maritime şi de aşteptările acestora cu privire la profitabilitatea cu care vor

fi operate în viitor navele respective. Dacă în perioade de recesiune companiile maritime ajung

la concluzia că va exista o revenire a pieţei transportului maritim, acestea nu vor vinde navele

la fier vechi, mizând pe venituri mai mari rezultate din operarea navelor atunci când piaţa îşi

va reveni.

În situaţia în care o navă veche poate fi totuşi operată profitabil, vânzarea la fier vechi intervine doar

atunci când proprietarul nu se aşteaptă ca piaţa de transport maritim să-şi revină într-un termen scurt

sau atunci când proprietarul are nevoie urgentă de resurse financiare.

e) Veniturile generate de nave. Oferta de transport maritim este influenţată în cele din urmă de

nivelul navlurilor/tarifelor. Acest factor influenţează decizia unei companii maritime de a-şi ajusta

capacitatea de transport pe termen scurt şi de a găsi modalităţi de reducere a costurilor şi de

îmbunătăţire a serviciilor pe termen lung.

În piaţa transportului maritim există două regimuri importante: piaţa transportului maritim

neregulat (tramp) şi piaţa transportului maritim regulat (de linie). Transportul maritim de linie

asigură deplasarea pe mare a mărfurilor dispuse în partizi mici, de la mulţi clienţi, fiind în esenţă o

piaţă de retail, o piaţă foarte competitivă, în care tarifele sunt anunţate oficial de companiile

maritime de linie. În contrast cu transportul de linie, transportul maritim neregulat are ca obiect

mărfuri vrac dispuse în partizi mari, provenind de la un număr redus de clienţi, iar preţurile,

cunoscute sub denumirea de navluri, sunt negociate individual.

f) Ciclurile economice sunt datorate unor dezechilibre între cerere şi ofertă ce se întâlnesc în cadrul

pieţei serviciilor de transport maritim. În interiorul acestei pieţe, tarifele se ajustează constant şi în

mod frecvent ca răspuns la modificările ce intervin la nivelul cererii şi/sau al ofertei.

Trăsăturile cererii şi ofertei de transport maritim sunt responsabile de instabilitatea acestei pieţe, a

cărei evoluţie cuprinde cicluri economice ample caracterizate de limite superioare (peaks) şi limite

inferioare (bottoms) pronunţate.

Aşadar, cererea este extrem de volatilă şi imprevizibilă în timp ce oferta este rigidă şi uşor de

anticipat.

44

III.1.6. Costul transportului maritim

1.6.1. Comerţul mondial şi costul transportului maritim

De-a lungul existenţei sale, meritul industriei mondiale de transport maritim este acela că a menţinut

costul transportului maritim la un nivel scăzut, aşa încât acesta să nu reprezinte foarte mult din

valoarea mărfurilor transportate. Costul scăzut al transportului maritim a încurajat diferiţii

beneficiari să se aprovizioneze cu mărfurile dorite de la distanţe foarte mari, aproape de oriunde de

pe glob.

Industria mondială a transportului maritim a reuşit să menţină costul acestui serviciu la un nivel

scăzut într-o perioadă în care preţul mărfurilor a crescut de 10-20 de ori. În aceste condiţii, pentru

multe mărfuri, costul transportului maritim reprezintă, în prezent, un procent mult mai mic

din valoarea mărfurilor transportate decât reprezenta în trecut. De exemplu, în 1960, costul

transportului maritim al unui baril de petrol reprezenta 30% din preţul petrolului transportat, pentru

ca, până în 2004, costul să scadă până la 5% din preţul petrolului transportat.

Performanţa a fost obţinută prin combinarea economiilor de scală, tehnologiilor noi, porturilor

moderne, sistemelor de operare eficiente şi prin folosirea pavilioanelor internaţionale, în scopul

reducerii unor cheltuieli cu diferite taxe şi impozite şi al obţinerii unor avantaje economice. În cazul

transportului de linie al mărfurilor generale, performanţele transportului maritim în privinţa costului

acestuia de-a lungul timpului sunt la fel de notabile.

1.6.2. Economiile de scală

Economiile de scală au jucat un rol major în menţinerea unui nivel scăzut al costului transportului

maritim. În funcţie de mărimea partizilor de marfă, de adâncimea apei şi de distanţa ce trebuie

parcursă, mărimea navelor variază foarte mult.

De exemplu, tancurile variază între 1000 tdw până peste 400000 tdw. Aceste mărimi diferite ale

navelor indică transportul unor partizi mai mici sau mai mari de marfă şi determină existenţa

unor pieţe diferite.

De-a lungul timpului, mărimea medie a navelor a înregistrat o tendinţă de creştere. Mărimea navelor

a crescut deoarece industriile ce utilizau mărfurile transportate s-au extins şi modernizat, putând

gestiona cantităţi din ce în ce mai mari de mărfuri. De asemenea, porturile şi-au îmbunătăţit

infrastructurile, capacităţile de operare şi facilităţile puse la dispoziţie navelor şi operatorilor

portuari.

1.6.3. Transportul maritim şi funcţia de cost

Costul unitar pentru a transporta pe mare o tonă de marfă reprezintă suma costului de capital (CC),

costului de exploatare (CE) şi costului de manipulare a mărfurilor (CM), împărţit la indicatorul PS

(parcel size), care pentru mărfurile vrac este reprezentat de tonaj:

Costul unitar = (CC + CE + CM)

PS

45

Costul transportului maritim scade pe măsură ce capacitatea de transport a navei creşte, deoarece

costul de capital, costul de operare şi cel de manipulare a mărfurilor nu cresc proporţional cu

capacitatea de transport a navei. De exemplu, un tanc petrolier de 300000 tdw costă doar de două ori

mai mult decât decât unul de 100000 tdw, însă poate transporta de trei ori mai multă marfă. Aşadar,

costul de transport maritim al unei partizi de petrol de 100000 tone este mult mai mare decât costul

transportului maritim al unei partizi de 300000 tone.

Există o tendinţă evidentă de a transporta mărfuri în partizi cât mai mari. Curba agresivă a costului

pe unitate transportată (la transportul mărfurilor vrac este reprezentat de costul pe tonă marfă

transportată) a creat presiunea ce a condus la creşterea partizilor de marfă în ultimul secol. Aşa se

explică inclusiv succesul deosebit al transportului maritim containerizat, într-un container de 20 de

picioare putând fi încărcate 15 tone de mărfuri generale, un portcontainer putând transporta până la

8000 de TEU (twenty foot equivalent units).

Transportul neregulat al mărfurilor vrac (bulk shipping) şi transportul de linie al mărfurilor generale

(liner shipping) operează la extremităţile funcţiei de cost prezentate mai sus, îndeplinind practic

sarcini diferite. În cazul transportului de mărfuri vrac, partizile de marfă sunt mai puţine dar

mult mai mari, principiul ce guvernează un astfel de transport fiind „o navă, o încărcătură”. Aşa

cum s-a arătat mai sus, transportul mărfurilor vrac s-a dezvoltat având la bază economiile de scală,

concentrându-se pe minimizarea costurilor. În cazul transportului mărfurilor generale, partizile

de marfă sunt mai numeroase şi mult mai mici decât în cazul mărfurilor vrac. Transportul de

linie al mărfurilor generale s-a dezvoltat având la bază economiile de scop, concentrându-se pe

diversificarea mărfurilor ce pot fi transportate, viteză de livrare, încredere şi calitate.

III.1.7. Tarife, navluri şi piaţa navlului

1.7.1. Generalităţi

Navlurile şi tarifele sunt forme specifice de manifestare a preţurilor prestaţiilor de transport maritim.

Navlul este preţul transportului cu nave neregulate (tramp), preţ pe care navlositorul îl plăteşte

armatorului pentru deplasarea mărfurilor dintr-un port în altul, pe ruta cea mai scurtă şi cu diligenţă

rezonabilă.

Tariful reprezintă preţul transportului cu nave de linie, preţ pe care proprietarul mărfurilor îl

plăteşte liniei maritime pentru deplasarea mărfurilor dintr-un port în altul, în condiţiile liniei în

cauză.

În cazul navigaţiei neregulate (tramp), nivelul navlurilor este dat de confruntarea liberă a cererii şi

ofertei de tonaj pe pieţele de navluri, în condiţii de concurenţă liberă. Navigaţia neregulată nu se

desfăşoară pe anumite rute predeterminate, ci la întâmplare, în funcţie de cererea şi oferta de

transport, fapt ce a îngreunat apariţia unor înţelegeri monopolistice.

În cazul navigaţiei de linie, nivelul tarifelor, ca şi celelalte condiţii de transport (orele de plecare şi

sosire, porturile în care vor fi făcute escale ş.a.), este stabilit de linia ce prestează serviciul de

transport. Navigaţia de linie, fiind o navigaţie regulată, a favorizat înţelegerile tip cartel între

companiile maritime care-şi operau navele pe itinerariile respective.

46

1.7.2. Formele de stabilire a navlului

De regulă, navlul se stabileşte sub forma unei sume fie pe tonă, pe m3 sau pe tonă/m

3 la alegerea

armatorului. Navlul se mai poate stabili şi sub formă de sumă globală pe toată capacitatea de

transport a navei (navlu cunoscut sub denumirea de lump summ). Navlul poate fi stabilit şi pe

unitatea de timp (zi, lună)/navă, caz cunoscut sub denumirea navlosire în time charter. Navlul mai

poate fi stabili şi ca procent din valoarea mărfii (ad valorem). În cazul transportului de linie,

preţul transportului îmbracă forma tarifelor pe tonă/m3. În cazul transportului de pasageri, tarifele

se stabilesc în funcţie de destinaţie.

1.7.3. Modalitatea şi moneda de plată a navlului

De regulă navlul se plăteşte cu 5 – 7 zile înainte de încărcarea mărfii pe navă sau înainte de

semnarea conosamentului, într-o monedă liber convertibilă, de obicei USD. Există însă cazuri în

care plata navlului se face după ajungerea la destinaţie, putând fi o plată integrală a navlului sau una

parţială. Pot exista şi cazuri în care plata navlului urmează a se face după o anumită perioadă,

convenită de părţi, după ajungerea navei la destinaţie.

1.7.4. Piaţa internaţională de navluri

Serviciile de transport maritim se vând şi se cumpără pe piaţa internaţională a navlurilor, formată

din totalitatea pieţelor naţionale de navluri. Raportul dintre cererea şi oferta de tonaj pe piaţa

internaţională a navlurilor este determinant în stabilirea unui nivel al navlurilor. Evoluţia navlurilor

este supusă regulii confruntării libere dintre cerere şi ofertă: dacă cererea de tonaj creşte mai repede

decât oferta de tonaj navlurile vor creşte, iar dacă cererea de tonaj scade mai repede decât oferta de

tonaj navlurile vor scădea.

Acest lucru se observă foarte bine în perioadele de creştere economică respectiv în cele de recesiune

economică pentru navigaţia neregulată (tramp). În perioadele de creştere economică, navlurile sunt

de câteva ori mai mari decât în perioadele de recesiune (aspect ce pot fi observat în Graficul nr. 12

ce prezintă evoluţia BEDI, principalul indice al Bursei de Navluri Baltic Exchange de la Londra, în

perioada 2007-2009).

Graficul nr. 12: Evoluţia BEDI, principalul indice al Bursei de Navluri Baltic Exchange de la

Londra, în perioada 2007-2009.

Sursa: site-ul Baltic Exchange.

47

Aşa cum poate fi observat şi în graficul de mai sus, în mai 2008 indicele a atins un nivel record

(11793 de puncte), pentru ca până în decembrie 2008 să se prăbuşească la valoarea de 663 de

puncte, pe fondul efectelor crizei economice mondiale.

În cazul navigaţiei neregulate, companiile maritime încearcă de regulă să compenseze pierderile din

perioadele de recesiune cu câştigurile foare bune din perioadele de creştere economică. În cazul

navigaţiei de linie, companiile maritime nu pot abandona serviciile de linie ori de câte ori se

confruntă cu condiţii economice dificile. În acest caz, navele de linie trebuie să-şi respecte orarul şi

porturile de destinaţie indiferent de conjunctura economică. Desigur că, la un moment dat şi aceste

linii pot să îşi suspende sau să îşi înceteze activitatea pe rutele neprofitabile.

1.7.5. Pieţele naţionale de navluri

Pieţele naţionale de navluri sunt componente ale pieţei mondiale a navlurilor. Cele mai importante

pieţe naţionale sunt cele ale Angliei, Greciei, Japoniei, Norvegiei, Germaniei, Italiei etc. Flotele

acestor ţări sunt operate în marile porturi ale lumii precum Londra, Pireu, Hamburg, Genova, Oslo

ş.a.

Specialiştii în domeniul transportului maritim consideră piaţa de navluri din Anglia drept cea mai

importantă piaţă de navluri din lume. La nivelul acesteia există un număr relativ mare de

companii maritime ce dispun de nave de mare capacitate. Caracteristica cea mai importantă a pieţei

engleze este dată de existenţa celei mai importante burse de navluri din lume – The Baltic

Mercantile Shipping Exchange. Pe această bursă, brokerii armatorilor se întâlnesc cu brokerii

navlositorilor oferind tonaj, respectiv mărfuri pentru transport, stabilind nivelul navlurilor şi

negociind condiţiile de transport.

În cadrul pieţei navlurilor pot fi evidenţiate şi o serie de secţii geografice, care cuprind diferite zone

ale lumii. Pentru transportul mărfurilor lichide reprezentative sunt următoarele zone: Orientul

Apropiat şi Mijlociu, Golful Persic, Marea Caraibilor şi Nordul Africii. Pentru transportul

mărfurilor solide, cele mai importante pieţe sunt: Europa de Vest, Europa de Nord, Mediterana,

America de Nord, America de Sud, Asia de Sud-Est şi Orientul Îndepărtat.

Între aceste pieţe există relaţii de interdependenţă şi intercondiţionare reciprocă, determinate de

situaţia concretă a cererii şi ofertei de tonaj în fiecare secţie şi de nivelul navlurilor în pieţele

respective.

Un nivel mai ridicat al navlurilor, într-o piaţă sau alta, atrage spre piaţa respectivă tonajul din pieţele

unde se află la un nivel inferior. Ca atare, între aceste pieţe funcţionează un mecanism care

contribuie la echilibrarea cererii şi ofertei de tonaj şi la formarea unui nivel mediu al navlurilor pe

piaţa internaţională în ansamblul ei.

48

III.2. PROBLEME DE CONCURENŢĂ SPECIFICE PIEŢEI

III.2.1. Introducere

Industria transportului maritim intră în cea mai mare parte sub incidenţa regulilor de concurenţă,

singura exceptare fiind menţinută în cazul acordurilor de cooperare tehnică orizontală între

companii maritime de linie grupate în consorţii sau alianţe36

, aşa cum s-a arătat în Partea a II-a,

secţiunea Reglementări comunitare‖.

Deşi per ansamblu industria de transport maritim este percepută ca fiind una concurenţială, unele

pieţe componente ale acestei industrii au o reputaţie îndoielnică în privinţa respectării regulilor

antitrust. Înţelegeri anticoncurenţiale au fost sancţionate de Comisia Europeană şi autorităţile de

concurenţă în cazul transporturilor maritime de linie, în cazul unor transporturi maritime

specializate, iar piaţa transportului maritim neregulat este caracterizată de înţelegeri de tip pool ce

pot ridica în anumite condiţii probleme de concurenţă.

III.2.2. Conferinţele de linie

Sistemul conferinţelor de linie, adoptat şi dezvoltat la jumătatea anilor 1870, a reprezentat prima

încercare a industriei mondiale de transport maritim de a rezolva dificultăţile create de oscilaţiile

bruşte ale tarifelor. Cele mai importante companii maritime britanice ale acelor vremuri, companii

ce stabiliseră primul serviciu de transport maritim de linie pentru Orientul Îndepărtat, considerau că,

din cauza concurenţei, erau forţate să practice tarife care nu le acopereau nici măcar costurile medii.

În acea perioadă, confruntându-se cu existenţa pe piaţă a unei flote supradimensionate şi cu

sezonalitatea transporturilor de cereale şi fructe, transportul maritim înregistra o scădere drastică a

tarifelor. Oferta de transport maritim era cu mult mai mare faţă de cererea de transport maritim.

În aceste circumstanţe, companiile maritime de linie au manifestat interesul de a se asocia în

conferinţe, în realitate, carteluri ce fixau tarifele. Prima conferinţă de linie a fost formată în august

1875 între liniile ce legau Regatul Unit de Calcutta. Companiile maritime participante se angajau să

practice tarife similare, să limiteze numărul voiajelor, să nu acorde rabaturi sau discounturi şi să

navigheze la date fixe chiar dacă partizile de mărfuri nu le acopereau întreaga capacitate de

transport.

La începutul anilor 1970 existau la nivel global peste 360 de conferinţe ce aveau ca membri între

două şi 40 de companii maritime de linie37

, iar în anul 2002 peste 150 de conferinţe ce operau pe

mările şi oceanele lumii38

.

Cu toate acestea, puterea conferinţelor de linie a slăbit în urma schimbărilor ce au avut loc în piaţă

odată cu introducerea containerizării şi intensificarea concurenţei globale. În acelaşi timp,

36

Regulamentul (CE) nr. 823/2000 al Comisiei din 19 aprilie 2000 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din

Tratatul CE anumitor categorii de acorduri, decizii şi practici concertate între companiile maritime de linie (consorţii),

versiunea consolidată de Regulementele Comisiei nr. 463/2004 şi 611/2005, Jurnalul Oficial L 100, 20.04.2000, p.24. 37

Deakin B.M. şi Seward T, Shipping conferences: a study of their development and economic practices, Cambridge

University Press, 1973, p.1, potrivit lui Martin Stopford, op.cit., p. 557. 38

Potrivit studiului OCDE realizat în 2001 Politica de concurenţă în transportul maritim de linie, disponibil la adresa

http://www.oecd.org/dataoecd/13/46/2553902.pdf.

49

autorităţile de concurenţă din întreaga lume, dar şi marile organizaţii, precum OCDE şi UNCTAD,

au evidenţiat de nenumărate ori necesitatea eliminării exceptării de la regulile de concurenţă a

conferinţelor de linie. O atenţie deosebită a fost acordată posibilităţii identificării unor alte soluţii de

reducere a costurilor, eventual prin participarea companiilor maritime de linie în cadrul unor

consorţii, alianţe.

Într-adevăr, la sfârşitul anilor ‘90, cu acelaşi scop al asigurării unei stabilităţi a activităţilor lor,

companiile maritime au început să dezvolte cooperări sub forma unor alianţe globale. În 2007, cele

mai mari două conferinţe erau TSA (Transpacific Stabilisation Agreement) şi FEFC (Far East

Freight Conference).

Spre deosebire de conferinţele iniţiale, concentrate pe rute individuale, alianţele globale permit

companiilor maritime să-şi folosească în mod eficient capacităţile diferite de transport. Aceste

alianţe nu au ca obiect fixări de tarife, împărţire de pieţe sau de clientelă.

Studiul OCDE din anul 2001, având ca obiect transportul maritim de linie, a subliniat faptul că

transportul maritim de linie nu diferă fundamental de alte moduri de transport şi că acesta a devenit

treptat din ce în ce mai competitiv, tocmai datorită slăbirii puterii conferinţelor de linie şi găsirii

unor soluţii mai flexibile de eficientizare a activităţilor de transport de linie. Soluţia propusă de

studiul OCDE la problematica concurenţială ridicată de conferinţele de linie insistă asupra a trei

aspecte importante: libertatea companiilor maritime de linie de a negocia individual tarifele cu

clienţii acestora, libertatea companiilor maritime şi clienţilor acestora de a proteja prin contracte

clauzele negociate şi libertatea de a încheia acorduri de cooperare cu alte companii maritime, fără ca

aceste acorduri să aducă atingere concurenţei.

În 2004, Uniunea Europeană a lansat în dezbatere iniţiativa de revizuire a tratamentului special

acordat transportului maritim neregulat şi celui de linie. După consultarea actorilor din industria

maritimă, Uniunea Europeană a ajuns la concluzia că: deşi conferinţele asigură efecte pozitive în

privinţa stabilităţii preţurilor, reducerii nesiguranţei privind condiţiile de transport, posibilităţii

unor previziuni mai acurate ale cererii şi ofertei, unor servicii mai sigure şi mai adecvate, se pare

că acestea nu sunt suficiente pentru a ajunge la concluzia îndeplinirii celei de-a doua condiţii a art.

81 (3) din Tratat (n.n. în prezent art. 101 (3) din TFUE), de vreme ce nu s-a stabilit faptul că efectul

asupra consumatorilor (utilizatori ai serviciilor de transport maritim şi consumatori finali) este cel

puţin unul neutru.39

După o analiză laborioasă, experţii comunitari au ajuns la concluzia că înţelegerile de fixare a

tarifelor şi de reglemetare a capacităţilor de transport în cadrul conferinţelor de linie nu trebuie să

mai fie exceptate de la aplicarea regulilor de concurenţă. Toate aceste demersuri întreprinse la nivel

mondial au avut ca rezultat abrogarea Regulamentului 4056/1986 care excepta conferinţele de linie

de la regulile de concurenţă. Efectele sale se produc începând cu 18 octombrie 2008. Companiile

maritime care oferă transport pe rute spre şi dinspre Europa nu mai pot opera în conferinţe ce

fixează tarife sau reglementează capacităţile de transport. Conferinţele de acest tip care operează în

afara spaţiului comunitar nu intră sub incidenţa regulilor comunitare de concurenţă, ci fac obiectul

regulilor de concurenţă în vigoare în statele în ale căror porturi maritime operează.

39

The EU’s New Competition Regime for Maritime Transport, Comisia Europeană, Discussion Paper 2005.

50

III.2.3. Înţelegerile de tip pool

Pentru a-şi îmbunătăţi performanţele, una dintre metodele utilizate de companiile maritime de mici

dimensiuni este aceea de a forma înţelegeri de tip pool sau de a adera la astfel de înţelegeri.

Participarea în astfel de asocieri permite micilor companii maritime să-şi reducă costurile, să

utilizeze mai eficient informaţiile din piaţă şi să ofere servicii de o calitate mai bună.

Un pool este o asociere de nave, de regulă de acelaşi tip, aparţinând unor proprietari diferiţi, în

scopul administrării acestor nave de către un administrator unic.

Schema nr. 3: Organizarea clasică a unui pool

40

Managerul pool-ului este cel care administrează navele ca şi când acestea ar reprezenta o singură

flotă, încasând navlurile cuvenite şi ulterior, după scăderea cheltuielilor, le împarte membrilor pool-

ului după un algoritm. Acest algoritm este stabilit în funcţie de încasările ce pot fi aduse pool-ului

de fiecare navă participantă.

40

Martin Stopford, op. cit., p. 87.

D e deducerea cheltuielilor de operare a navelor

plăţi navluri servicii

transport

deducerea impozitelor, chiriilor,

salariilor etc.

venituri nete

n

e

t

e

nave

proprietar

1

nave

proprietar

2

nave

propritar

3

nave

navlosite

proprietari de mărfuri

Organism de conducere

(deciziile cheie)

Administratorul

pool-ului

(operarea navelor) navelor

marketingul,

asp

0

20

40

60

80

100

1st Qtr 2nd Qtr 3rd Qtr 4th Qtr

East

West

North

ecte comerciale)

Veniturile rezultate se

împart între membrii

pool-ului

51

Navele care fac parte din pool sunt, de regulă, de acelaşi tip, tocmai pentru ca veniturile generate

prin operarea acestor nave să poată fi repartizate corespunzător între membrii pool-ului. În

momentul în care o navă intră într-un pool, se stabilesc veniturile ce pot fi aduse pool-ului de acea

navă, precum şi sumele ce se cuvin propietarului navei. În stabilirea acestor elemente se ţine cont

de: capacitatea de transport a navei (tonajul), viteza de deplasare a acesteia şi consumul de

combustibil.

Nava este navlosită în cadrul pool-ului care plăteşte toate celelalte cheltuieli legate de operarea

navei (taxe portuare, cheltuieli de operare, costul combustibilului ş.a.), în timp ce proprietarul navei

continuă să plătească cheltuielile de capital, de întreţinere şi reparaţii. După scăderea cheltuielilor şi

a comisioanelor, veniturile nete se împart între participanţii la pool.

Pool-urile sunt întâlnite în aproape toate segmentele transportului maritim neregulat, nu însă şi în

transportul maritim de linie.

Pool-ul poate fi gestionat de unul dintre participanţi, deseori de cel care a iniţiat pool-ul, sau de către

un manager independent. O înţelegere de tip pool conferă managerului controlul activităţilor

curente, deciziile importante (de ex. în cazul navlosirilor, admiterii de noi membri, alocării

veniturilor) fiind luate de o conducere desemnată de participanţii la pool.

Înţelegerile de tip pool conţin, de regulă, o clauză de neconcurenţă care interzice participantului să

facă concurenţă pool-ului prin utilizarea unor nave deţinute sau controlate de el în afara pool-ului.

De regulă, părăsirea pool-ului trebuie să fie notificată participanţilor cu 3 – 6 luni în avans, pentru a

evita orice disfuncţionalităţi ulterioare.

Managerul pool-ului are patru sarcini principale:

1. angajează navele, negociază navlurile şi contractele de navlosire;

2. încasează veniturile;

3. gestionează problemele comerciale ale pool-ului;

4. distribuie veniturile nete rezultate în urma activităţilor de transport maritim între

participanţii la pool.

Pentru a rezista, pool-urile se specializează, de regulă, pe o anumită rută maritimă sau pe un anumit

tip de navă, pentru a oferi membrilor câştiguri cât mai importante.

Aceste tipuri de înţelegeri trebuie să fie în deplină concordanţă cu dispoziţiile din dreptul

concurenţei specifice statelor unde pool-urile operează. Legislaţiile de concurenţă interzic ca o

înţelegere de tip pool să restrângă, să împiedice sau să distorsioneze concurenţa. Înţelegerile de

fixare a tarifelor, de trucare a licitaţiilor, de împărţire a pieţelor sau a clienţilor între membrii pool-

ului sunt interzise.

Prin abrogarea Regulamentului 4056/1986, transportul maritim neregulat a intrat, începând cu 18

octombrie 2006 sub incidenţa regulilor comunitare de concurenţă. Art. 101 şi 102 din TFUE pot fi

aplicate în cazul înţelegerilor de tip pool care operează pe pieţele transportului maritim de vrac

lichid, vrac solid şi transporturi specializate.

52

III.2.4. Definirea pieţelor relevante

Pentru a evalua impactul înţelegerilor de tip pool, dar şi al altor forme de cooperare orizontală,

asupra stării de concurenţă din industria de transport maritim, definirea pieţelor relevante constituie

primul pas ce trebuie întreprins.

Încă de la început, ţinem să precizăm faptul că serviciul de transport maritim efectiv, în sensul

deplasării mărfurilor din punctul A în punctul B, nu trebuie confundat cu serviciul de angajare

(rezervare) la transport a navei sau a unei părţi din navă. Acest din urmă serviciu, angajarea navei,

este un input pentru transportul maritim efectiv, cele două servicii fiind distincte şi prestate la

niveluri diferite ale pieţei (angajarea navei se află la nivelul din amonte, transportul maritim efectiv

se află la nivelul din aval). Pe lângă aceste două niveluri diferite ale pieţei, există şi o serie de pieţe

învecinate celei de transport maritim, precum cea a serviciilor de brokeraj, piaţa navelor pentru fier

vechi, piaţa construcţiilor de nave noi, piaţa navelor second-hand, amintite în debutul studiului.

Pentru că investigaţia are ca obiect cunoaşterea pieţei serviciilor de transport maritim, pieţele

relevante vor fi definite având în vedere aceste servicii şi nu altele.

Aşa cum s-a evidenţiat încă de la început, industria de transport maritim se împarte în trei mari

segmente:

1. Transportul maritim al mărfurilor vrac (un transport neregulat de mărfuri vrac lichide

sau solide);

2. Transportul maritim specializat41

(un transport neregulat de mărfuri ce necesită condiţii

speciale de manipulare şi transport);

3. Transportul maritim de linie (un transport regulat de mărfuri generale, în mare parte un

transport containerizat).

În cadrul fiecărui segment se vor identifica una sau mai multe pieţe relevante, cu respectarea

metodologiei stabilite în cuprinsul Comunicării Comisiei Europene privind definirea pieţei

relavante în sensul dreptului comunitar al concurenţei42

şi în Instrucţiunile Consiliului Concurenţei

cu privire la definirea pieţei relevante în scopul stabilirii părţii substanţiale de piaţă43

. De

asemenea, se vor avea în vedere Instrucţiunile Comisiei privind aplicarea art. 81 din Tratatul CE

(în prezent art. 101 TFUE) serviciilor de transport maritim44

, instrucţiuni ce stabilesc principiile pe

care Comisia le urmează pentru a defini pieţele şi pentru a evalua acordurile de cooperare din cadrul

serviciilor de transport maritim afectate în mod direct de modificările aduse de Regulamentul (CE)

nr. 1419/2006, respectiv serviciile de transport maritim de linie, cabotajul şi serviciile tramp

internaţionale.

41

Comisia a identificat o serie de caracteristici specifice transportului specializat care îl diferenţiază de serviciile

maritime de linie şi de serviciile navelor tramp. Transporturile specializate presupun furnizarea de servicii periodice

pentru un anumit tip de marfă, furnizare ce se face de obicei în baza unui contract de afretare (navlosiri repetate),

folosindu-se nave specializate adaptate din punct de vedere tehnic şi/sau construite pentru a transporta o anumită marfă.

Decizia 94/980/CE a Comisiei din 19 octombrie 1994 în cazul IV/34.446 —Trans-Atlantic Agreement (JO L 376,

31.12.1994, p. 1) (denumită în continuare „decizia TAA‖), punctele 47-49. 42

Jurnalul Oficial C 372, 9.12.1997, p. 5–13. 43 Monitorul Oficial, Partea I nr. 288 din 01/04/2004. 44

Jurnalul Oficial C 245, 26.9.2008, p. 2–14.

53

În cazul de faţă, piaţa relevantă a serviciului este piaţa serviciului de transport maritim. În ce

priveşte definirea pieţei geografice relevante, având în vedere faptul că prin transport maritim se

realizează un comerţ internaţional, aceasta constă în identificarea rutelor maritime internaţionale în

limitele cărora transportul maritim al diferitelor mărfuri este prestat. De asemenea, în cazul

transportului maritim de cereale şi fructe, sezonalitatea va determina definirea unor pieţe relevante

distincte pe parcursul unui an calendaristic.

Pieţele relevante ce urmează a fi prezentate în acest capitol, în cazul transportului maritim de

mărfuri vrac şi transporturilor maritime specializate, au fost identificate în cadrul unui studiu pe

piaţa serviciilor de transport maritim neregulat, comandat de Directoratul de Concurenţă al Comisiei

Europene şi realizat în 2007 de către firmele de consultanţă Fearnley Consultants AS, Global

Insight şi Holman Fenwick & Willan.45

Metodologia utilizată în definirea pieţelor relevante de consultanţi a constat în analiza celor trei

constrângeri concurenţiale majore stabilite în Comunicarea Comisiei, şi anume substituibilitatea la

nivelul cererii, substituibilitatea la nivelul ofertei şi concurenţa potenţială. Testul SSNIP (small but

significant increase in price) a fost utilizat în încercarea de a identifica cele mai restrânse pieţe

relevante posibile, verificându-se substituibilitatea între diferite servicii de transport maritim şi

substituibilitatea geografică a diferitelor rute maritime. Un rol deosebit de important l-au avut

caracteristicile fiecărui tip de marfă transportată. De cele mai multe ori, transportul unui anumit tip

de marfă face obiectul unei pieţe relevante distincte, o subsegmentare a pieţelor fiind uneori posibilă

şi în funcţie de tipul şi de mărimea navei utilizate. De asemenea, în definirea pieţelor relevante a fost

întreprinsă o analiză a corelaţiilor existente la nivelul navlurilor percepute pentru transportul

diferitelor mărfuri.46

Din motive de limitare a întinderii prezentului raport, în cuprinsul acestui capitol sunt evidenţiate

principalele pieţe relevante care pot fi definite în cadrul industriei de transport maritim. Informaţii

detaliate asupra modului în care s-a făcut analiza corelaţiei navlurilor, analiza substituibilităţii la

nivelul cererii şi al ofertei, precum şi analiza concurenţei potenţiale pot fi găsite în raportul cu care

s-a finalizat studiul comandat de Comisia Europeană.

2.4.1. Transportul maritim al mărfurilor vrac (transport neregulat - tramp)

În cazul transportului maritim neregulat există pieţe distincte pentru fiecare categorie de nave în

parte, datorită modului diferit în care se comportă acestea. De exemplu, piaţa tancurilor este

influenţată de cererea pentru petrol şi produse petroliere, în timp ce piaţa transportului mărfurilor

vrac solid este influenţată de cererea pentru mărfuri precum minereu de fier, cărbune, cereale etc.

a) Transportul maritim de mărfuri vrac lichid

Transportul maritim de mărfuri vrac lichid cuprinde transportul petrolului brut, al produselor

petroliere, condensaţilor, etilenei, benzinei şi motorinei, cherosenului, gazului lichefiat, produselor

chimice organice şi anorganice, dar şi a altor mărfuri lichide ce pot fi transportate în vrac. În cazul

mărfurilor vrac lichid, fiecare categorie de mărfuri determină existenţa unei pieţe relevante

45

Legal and economic analysis of tramp maritime services, realizat de Fearnley Consultants în asociere cu Global

Insight şi Holman Fenwick & Willan, 22 februarie 2007, disponibil la adresa

http://ec.europa.eu/competition/sectors/transport/reports/index.html. 46

Corelaţiile de preţ (navluri) s-au bazat pe serii de date furnizate de Clarkson Research Studies (Clarksons), companie

cu cea mai mare acoperire la nivel global, potrivit Fearnley Consultants.

54

separate, această concluzie fiind susţinută şi de particularităţile de proiectare şi construcţie a

navelor ce le transportă. Fiecare tip de navă poate transporta doar un anumit tip de marfă, neexistând

substituibilitate între nave, cu trei excepţii:

- tancurile destinate transportului de petrol brut pot transporta şi produse petroliere murdare,

- tancurile destinate transportului de produse petroliere murdare pot transporta şi produse

petroliere curate şi

- tancurile petroliere destinate transportului de produse petroliere curate pot transporta şi

substanţe chimice puţin periculoase.

Astfel, transportul mărfurilor vrac lichid face obiectul următoarelor pieţe:

1. Piaţa transportului produselor chimice;

2. Piaţa transportului produselor petroliere curate (CPP – clean petroleum products);

3. Piaţa transportului petrolului brut;

4. Piaţa transportului produselor petroliere murdare (DPP – dirty petroleum products);

5. Piaţa transportului gazului natural lichefiat (LNG – liquid natural gas);

6. Piaţa transportului gazului petrolier lichefiat (LPG – liquid petroleum gas).

În privinţa pieţelor geografice identificate, în general, transportul mărfurilor vrac lichid se face pe

distanţe foarte mari, pieţele geografice fiind, de cele mai multe ori, globale. Cu toate acestea, în

anumite cazuri, dimensiunea navelor poate determina definirea unor pieţe geografice regionale (de

exemplu, potrivit specialiştilor, tancurile petroliere Handysize, de dimensiuni mai mici, asigură mai

degrabă un transport maritim regional decât unul global, spre deosebire de tancurile petroliere de

mari dimensiuni VLCC, Aframax sau Suezmax).

a1. Piaţa transportului produselor chimice cuprinde transportul maritim al produselor chimice

vrac, precum uleiuri vegetale, acizi şi alte mărfuri lichide. Există două tipuri de încărcături chimice

transportate, anume produse chimice organice (metanol, benzen, toluen ş.a.) şi produse chimice

anorganice (acid fosforic, acid sulfuric şi sodă caustică).

Deşi aceste produse chimice sunt foarte diferite ca şi caracteristici şi condiţii de transport, de regulă,

acestea sunt transportate în compartimente distincte ale aceleiaşi nave. Navele ce transportă astfel de

produse chimice sunt tancuri chimice, nave deosebit de complexe, dotate cu compartimente diferite,

comportând clasificări IMO47

1, 2 şi 3, în funcţie de produsul chimic transportat. Pe cale de

consecinţă, o subsegmentare a pieţei relevante a serviciului în funcţie de tipul de tanc chimic utilizat

la transport nu apare ca necesară.

Produsele chimice mai puţin periculoase (IMO 3) pot fi transportate şi de tancuri destinate

transportului de produse petroliere curate. Produsele chimice periculoase (IMO 1 şi IMO 2) sunt

transportate exclusiv de tancuri chimice.

47

International Maritime Organization (IMO) este o organizaţie a Naţiunilor Unite responsabilă de transportul maritim

global. IMO 1, 2 şi 3 sunt clasificări ale navelor ce transportă produse chimice, acestea trebuind să respecte anumite

dimensiuni stabilite de organizaţie. În compartimentele IMO 1, tancurile chimice transportă cele mai periculoase

substanţe chimice, în timp ce în compartimentele IMO 3, tancurile chimice transportă cele mai puţin periculoase

substanţe chimice.

55

În privinţa limitelor geografice ale acestei pieţe, precizăm faptul că aceste tancuri chimice pot

transporta produsele chimice enumerate mai sus oriunde pe glob. Pe cale de consecinţă, piaţa

geografică a transportului maritim de produse chimice este una globală.

Exemplu de piaţă relevantă: piaţa transportului maritim la nivel global de produse

chimice......

a2. Piaţa transportului produselor petroliere curate (CPP) cuprinde transportul maritim al

condensaţilor, uleiurilor diesel, gazolinei şi naftei.

Aceste produse petroliere sunt transportate pe mare cu tancuri petroliere de mare capacitate (50.000-

120.000 tdw), cu tancuri de capacitate medie (30.000-50.000 tdw), dar şi cu tancuri Handysize

(20.000-40.000 tdw). Deşi toate aceste nave sunt substituibile între ele putând transporta aceleaşi

tipuri de produse petroliere, capacitatea de transport diferită a acestora, cu influenţă directă asupra

partizilor de mărfuri ce pot fi transportate într-un singur voiaj, sugerează posibilitatea definirii unor

pieţe relevante distincte în funcţie de capacitatea navei (de ex. piaţa transportului maritim de

produse petroliere curate cu nave Handysize).

Produsele petroliere curate pot fi transportate şi cu tancuri chimice.

În ce priveşte limitele geografice, tancurile de mare capacitate transportă aceste produse pe anumite

rute, precum Golful Arabiei-Estul Îndepărtat sau SUA, bazinul Mării Mediterane - S.U.A. sau

nordul Europei, piaţa geografică în cazul acestora fiind una globală. În cazul tancurilor de capacitate

mai mică Handysize, piaţa geografică este mai degrabă una regională.

Exemple de pieţe relevante: piaţa transportului maritim la nivel global de produse petroliere

curate cu tancuri de mare capacitate (50.000-120.000 tdw); piaţa transportului maritim la

nivel global de produse petroliere curate cu tancuri de capacitate medie (30.000-50.000 tdw);

piaţa transportului maritim în Europa de produse petroliere curate cu tancuri Handysize

(20.000-40.000 tdw).

a3. Piaţa transportului petrolului brut cuprinde transportul petrolului brut în tancuri petroliere.

Cele mai mari tancuri petroliere (VLCC - de peste 200.000 tdw) transportă petrolul brut din Golful

Arabiei şi Africa până în Asia, America de Nord, Europa şi Marea Nordului. În cazul tancurilor

Suezmax (120.000-200.000 tdw), acestea transportă petrolul brut din Marea Neagră şi Africa până

în Europa, din Africa de Vest în America de Nord, din Marea Nordului în America de Nord, din

Orientul Mijlociu în Europa. Tancurile Aframax (80.000-120.000 tdw) transportă petrolul brut, în

principal, din Marea Caraibilor în America de Nord, din Marea Baltică în Europa de Nord-Vest, din

America de Nord în Marea Mediterană.

Petrolul brut poate fi transportat şi de tancuri chimice, precum şi de tancuri destinate transportului

de produse petroliere curate.

Capacităţile de transport diferite ale tancurilor petroliere atrag definirea distinctă a unor pieţe

relevante ale serviciului de transport. În privinţa pieţei geografice, aceasta este una globală pentru

tancurile petroliere de mare capacitate, în timp ce pentru tancurile de capacitate medie şi mică, piaţa

56

relevantă poate fi atât una globală, cât şi una regională. Astfel, se vor defini de exemplu următoarele

pieţe relevante: piaţa relevantă a transportului maritim la nivel global de petrol brut cu tancuri

de peste 120.000 tdw (tancurile VLCC şi Suezmax), piaţa relevantă a transportului maritim în

Europa de petrol brut cu tancuri de 80.000-120.000 tdw (tancuri Aframax).

a4. Piaţa transportului produselor petroliere murdare (DPP) cuprinde transportul maritim al

produselor petroliere murdare (condensaţi, uleiuri ş.a.).

Navele ce pot transporta produse petroliere murdare sunt identice cu tancurile care transportă petrol

brut, cu amendamentul existenţei unei instalaţii speciale de încălzire a recipientelor. Tancurile ce nu

sunt dotate cu un astfel de sistem de încălzire pot transporta produse petroliere murdare doar în

regiunile calde ale globului. În funcţie de capacitatea de transport a tancurilor petroliere şi de

existenţa acestui sistem de încălzire, pieţele relevante pot fi multiple (separat pentru tancuri de mare

capacitate, tancuri de capacitate mică, dotate cu sistem de încălzire sau fără astfel de sistem).

Produsele petroliere murdare mai pot fi transportate de tancuri chimice şi de tancuri destinate

transportului de produse petroliere curate.

Din punctul de vedere al limitelor geografice, tancurile pot transporta aceste produse oriunde pe

glob, rutele fiind în mare parte aceleaşi cu cele descrise în cadrul pieţei transportului maritim al

petrolului brut.

Exemple de pieţe relevante: piaţa relevantă a transportului maritim la nivel global de produse

petroliere murdare cu tancuri petroliere de peste 120.000 tdw (tancurile VLCC şi Suezmax)

dotate cu sistem de încălzire; piaţa relevantă a transportului maritim în America de Sud de

produse petroliere murdare cu tancuri petroliere de 80.000-120.000 tdw (tancuri Aframax)

fără sistem de încălzire.

a5. Piaţa transportului gazului natural lichefiat (LNG) cuprinde transportul cu nave specializate

a gazului lichefiat, neexsitând o subsegmentare a pieţei relevante a serviciului.

Gazul lichefiat se transportă maritim la nivel global. Principalele arii geografice din care se

transportă gazul lichefiat sunt bazinul Pacificului (Malaiezia, Indonezia, Australia, SUA, Rusia),

Orientul Mijlociu (Qatar, Oman, Emiratele Arabe) şi bazinul Atlanticului (Algeria, Nigeria, Libia,

Egipt, Norvegia). Principalele regiuni ce importă gaz lichefiat sunt bazinul Pacificului (Japonia,

Coreea de Sud, Taiwan, China şi India), bazinul Atlanticului (Franţa, Spania, SUA, Italia, Turcia,

Belgia, Portugalia, Marea Britanie, Republica Dominicană).

Tancurile transportă gazul natural lichefiat pe o piaţă globală, o diferenţiere putând fi făcută între

transportul la Est de Canalul Suez şi transportul la Vest de Canalul Suez.

Exemple de pieţe relevante: piaţa relevantă a transportului maritim la nivel global de gaz

natural lichefiat; piaţa relevantă a transportului maritim la Vest de Suez de gaz natural

lichefiat.

a6. Piaţa transportului gazului petrolier lichefiat (LPG) cuprinde transportul gazului petrolier

lichefiat, al amoniei, naftei şi gazelor petrochimice.

57

Navele ce transportă gaz petrolier lichefiat asigură transportul sub presiune, în compartimente semi-

frigorifice sau frigorifice. Capacitatea unei nave specializate în transportul gazului petrolier lichefiat

variază între 800 m3

şi 75.000 m3. În funcţie de capacitatea de transport a tancurilor, se vor defini

pieţe relevante distincte, separat pentru tancurile de mare capacitate şi tancurile de capacitate medie

şi mică.

Gazul petrolier lichefiat nu poate fi transportat de alte nave, ci doar de tancurile specializate în

transportul unui astfel de produs.

Gazul petrolier lichefiat este transportat oriunde pe glob. În funcţie de mărimea tancurilor,

transportul regional se asigură cu tancuri sub 10.000 m3, în timp ce transportul global al gazului

petrolier lichefiat este asigurat cu tancuri de peste 10.000 m3.

Exemple de pieţe relevante: piaţa relevantă a transportului la nivel global de gaz petrolier

lichefiat în tancuri de mare capacitate; piaţa relevantă a transportului de gaz petrolier

lichefiat în Asia cu tancuri de capacita mică (sub 10.000 m3).

b) Transportul maritim de mărfuri vrac solid

Transportul maritim de mărfuri vrac solid cuprinde transportul de cărbune, cupru, alumină, bauxită,

zinc, alte minereuri, fertilizatori, cereale, minereuri neferoase, fosfaţi, îngrăşăminte, oţel, minereuri

de fier, zahăr, sulf, sare, ciment, cocs ş.a.

Mărfurile vrac solid sunt transportate în patru tipuri de nave, diferenţiate în funcţie de mărimea

acestora. Toate aceste patru tipuri de nave sunt, în principiu, capabile să transporte orice categorie

de mărfuri vrac solid, fiind de cele mai multe ori substituibile între ele. În realitate, însă,

substituibilitatea nu este decât parţială, de exemplu, cărbunele şi minereul de fier fiind transportate,

în mod obişnuit, de nave de mari dimensiuni, fapt ce a atras definirea a patru pieţe relevante

distincte în funcţie de tipul navei.

Cele patru categorii de nave sunt:

1. navele Capesize (cele mai mari nave, cu capacităţi de peste 100000 tdw ce transportă

minereu de fier, cărbune şi uneori cereale);

2. navele Panamax (nave cu capacitate între 55-80000 tdw ce transportă cărbune,

minereu de fier, cereale, sulf, ciment, îngrăşăminte);

3. navele Handymax (nave cu capacitate între 40-55000 tdw ce transportă cărbune,

cereale, bauxită, alumină, fosfaţi, minereu de fier, ciment, buşteni, zahăr, sare, oţel,

îngrăşăminte);

4. navele Handysize (nave cu capacitate mică, între 10-40000 tdw, ce transportă toate

tipurile de mărfuri vrac solid).

Transportul maritim al mărfurilor vrac solid mai poate fi asigurat, în afară de navele mai sus

menţionate, de către vrachierele multifuncţionale (multi-purpose carriers).

Navele mai sus menţionate asigură transportul mărfurilor vrac solid pe toate mările şi oceanele

lumii, pieţele geografice relevante fiind globale. Cu toate acestea, în anumite cazuri, dimensiunea

navelor poate determina definirea unor pieţe geografice regionale (de ex. navele de mari

58

dimensiuni Capesize şi Panamax asigură un transport global, în timp ce navele de dimensiuni mai

mici, Handymax şi Handysize, pot asigura atât transport global, cât şi regional).

Exemple de pieţe relevante: piaţa relevantă a transportului la nivel global de mărfuri vrac

solid cu nave Capesize; piaţa relevantă a transportului maritim în Mediterana de mărfuri

vrac solid cu nave Handysize.

2.4.2. Transportul maritim specializat (transport neregulat)

Piaţa transporturilor maritime specializate cuprinde transportul de utilaje agricole, cherestea şi

celuloză, fructe şi legume, produse alimentare (carne, lapte, peşte), autovehicule, metale neferoase,

produse din oţel ş.a.

Pentru că fiecare tip de navă este proiectat şi construit pentru transportul unui anumit tip de marfă,

transporturile specializate fac obiectul următoarelor pieţe:

1. Piaţa transportului cu vrachiere deschise de tip OHBC (open hatch bulk carrier);

2. Piaţa transportului de autovehicule (PCC – pure car carrier);

3. Piaţa transportului cu nave frigorifice;

4. Piaţa transportului cu nave Ro-Ro.

În privinţa pieţelor geografice, datorită particularităţilor navelor şi mărfurilor ce le transportă pieţele

geografice sunt, de obicei, globale.

a) Piaţa transportului cu nave vrachier deschise de tip OHBC (open hatch bulk carrier)

cuprinde transportul maritim de produse forestiere (buşteni, cherestea, celuloză, hârtie ş.a.). Navele

vrachier de tip OHBC sunt nave specializate, complexe, proiectate şi construite special pentru

transportul în vrac al produselor forestiere.

Produsele forestiere transportate de navele vrachier de tip OHBC pot fi transportate şi containerizat

de către nave portcontainer, nave Ro-Ro şi nave frigorifice.

Aceste nave asigură transportul produselor forestiere la nivel global, principalele rute fiind dinspre

Europa spre America, dinspre America de Nord spre America de Sud şi Estul Îndepărtat, dinspre

America de Sud spre Estul Îndepărtat şi Europa. Piaţa relevantă geografică este una globală, dar

există premisele identificării şi unor pieţe regionale la nivelul fiecărui continent.

Exemple de pieţe relevante: piaţa relevantă a transportului maritim la nivel global de produse

forestiere cu nave vrachier tip OHBC; piaţa relevantă a transportului maritim în Asia de

produse forestiere cu nave vrachier tip OHBC.

b) Piaţa transportului cu nave PCC (pure car carrier) cuprinde transportul utilajelor

agricole, autovehiculelor şi anumite mărfuri precum produse din oţel, iahturi, vagoane ş.a.

Transportul maritim asigurat de acestea nave este des folosit de către marii producători de

autovehicule, dar şi de producătorii de maşini şi utilaje agricole. Transportul maritim asigurat de

aceste nave este unul global, fiind furnizat sub forma unor servicii regulate de linie ca şi în cazul

transportului maritim cu nave Ro-Ro. În anumite situaţii, pieţe relevante geografice regionale ar

putea fi identificate de-a lungul unor coridoare maritime.

59

Mărfurile din această categorie mai pot fi transportate pe mare de către navele de tip Ro-Ro, de către

nave frigorifice şi de portcontainere.

Exemple de pieţe relevante: piaţa relevantă a transportului maritim global cu nave te tip

PCC; piaţa relevantă a transportului maritim în Europa cu nave de tip PCC; piaţa relevantă

a transportului maritim de linie dinspre Estul Îndepărtat spre Europa de Vest cu nave de tip

PCC.

c) Piaţa transportului cu nave frigorifice cuprinde transportul de produse perisabile,

proaspete sau congelate (fructe, legume, peşte ş.a.), fie vrac, fie paletizate sau containerizate.

Aceste produse perisabile sunt transportate fie în nave frigorifice specializate, fie în cadrul unui

transport maritim de linie de către portcontainere în containere frigorifice. Piaţa relevantă a

serviciului va cuprinde atât transportul cu nave frigorifice, cât şi transportul în containere frigorifice

cu nave portcontainer.

Cele mai multe nave frigorifice din flota mondială transportă banane din Caraibe şi America de Sud

în Europa şi SUA, fructe sezoniere din Chile şi America de Sud în Europa, Estul Îndepărtat şi SUA,

lactate şi carne din Australia, Noua Zeelandă şi Africa de Sud în Europa, Japonia, SUA şi Estul

Îndepărtat.

În privinţa limitelor geografice ale pieţei, piaţa transportului cu nave frigorifice este una globală,

constrângerile concurenţiale fiind omogene.

Exemple de pieţe relevante: piaţa relevantă de transport maritim la nivel global cu nave

frigorifice; piaţa relevantă a transportului maritim de linie dinspre Australia spre Europa cu

nave frigorifice.

d) Piaţa transportului cu nave Ro-Ro cuprinde transportul utilajelor agricole,

autovehiculelor şi anumitor mărfuri, precum produse din oţel, iahturi, vagoane, la care se adaugă

camioane şi containere.

Mărfurile transportate de nave Ro-Ro pot fi transportate şi de nave specializate în transportul

autovehiculelor şi de nave portcontainer, fără a se ajunge la definirea unor pieţe relevante distincte

în funcţie de tipul de navă utilizat.

Serviciile de transport Ro-Ro sunt asigurate în cea mai mare parte regulat, ca transporturi de linie,

operatorii publicând în avans orare şi rute dinspre Europa spre Africa şi America de Sud, în

interiorul Europei, al Africii sau Asiei, dinspre Africa de Vest spre Europa, dinspre America de

Nord spre Africa de Vest, dinspre America de Sud spre Africa de Vest.

În privinţa limitelor geografice, piaţa este una globală, pieţe relevante regionale putând fi

identificate în anumite situaţii de-a lungul unor coridoare maritime.

Exemple de pieţe relevante: piaţa relevantă a transportului maritim la nivel global cu nave

Ro-Ro; piaţa relevantă a transportului maritim în Europa cu nave Ro-Ro; piaţa relevantă a

transportului maritim de linie dinspre America de sud spre America de Nord cu nave Ro-Ro.

60

2.4.3. Transportul maritim de linie (transport regulat de mărfuri generale)

Definirea pieţelor relevante în cazul transportului maritim de linie a fost făcută de Comisia

Europeană în mai multe decizii ce au sancţionat, în special, fixarea de tarife în afara conferinţelor

exceptate la acea vreme de la aplicarea art. 81 din Tratat (în present art. 101 TFUE).

Serviciile de transport maritim de linie containerizat au fost identificate ca piaţă relevantă a

produsului în mai multe decizii ale Comisiei şi hotărâri ale Curţii48

. Deşi transportul maritim

containerizat poate fi substituit uneori de alte moduri de transport, precum transportul aerian,

Comisia Europeană a ajuns la concluzia că piaţa relevantă trebuie definită în sensul cuprinderii doar

a serviciilor de transport maritim containerizat49

.

O definire mai restrânsă a pieţei relevante a serviciului poate avea loc în cazul transportului

maritim de linie a produselor perisabile, transport ce se efectuează fie cu nave frigorifice

specializate, fie cu nave portcontainer în containere frigorifice.

În ceea ce priveşte substituibilitatea între transportul containerizat şi cel vrac ambalat,

Comisia Europeană a ajuns la concluzia că această substituibilitate funcţionează doar într-un

singur sens50

. Mărfurile vrac ambalate pot fi transportate containerizat, în schimb mărfurile

containerizate cu mare greutate pot fi transportate ca vrac. Odată ce încărcătura este în mod regulat

containerizată, este puţin probabil să mai fie vreodată transportată ca marfă necontainerizată51

.

Referitor la piaţa geografică relevantă, în cazul transporturilor maritime de linie, aceasta este

reprezentată de ruta pe care serviciul de transport este prestat (porturile legate prin serviciul de

linie). Ruta este determinată prin suprapunerea zonelor portuare deservite de compania de linie52

.

Exemplu de piaţă relevantă în transportul maritim de linie: piaţa relevantă a serviciilor de

transport maritim regulat de containere din nordul Europei spre estul Asiei (Europe Asia

Trades – Decizia Comisiei Europene din 30.04.1999 privind încălcarea art. 85 din Tratatul CE [în

prezent art. 101 din TFUE]). Prin această decizie, Comisia Europeană s-a pronunţat în privinţa

încălcării regulilor de concurenţă prin încheierea unei înţelegeri (Europe Asia Trades Agreement) de

către 18 companii maritime de linie, înţelegere prin care limitau capacităţile de transport şi instituiau

obligativitatea unor schimburi de informaţii. Piaţa geografică relevantă cuprindea porturile atinse de

liniile în cauză, respectiv, pe de o parte, porturile din Belgia, Danemarca, Finlanda, nordul Franţei,

Germania, Islanda, Irlanda, Olanda, Norvegia, Suedia şi Marea Britanie, iar pe de altă parte,

48 Decizia 1999/485/CE a Comisiei din 30 aprilie 1999 (cazul IV/34.250 — Europe Asia Trades Agreement) (JO L 193,

26.7.1999, p. 23); decizia TAA, citată mai sus la nota de subsol 9 şi decizia TACA, Decizia 1999/243/CE a Comisiei din

16 septembrie 1998 (în cazul IV/35.134 — Trans-Atlantic Conference Agreement) (denumită în continuare „decizia

TACA‖) (JO L 95, 9.4.1999, p. 1, punctele 60-84. Definiţia pieţeiDefiniția pieței în decizia TACA a fost confirmată de

Tribunalul de Primă InstanţăInstanță în hotărârea sa în cauzele conexate T-191/98, T-212/98 — T-214/98, Atlantic

Container Line AB şi alţii/Comisia,și alții/Comisia, Recueil 2003, p. II-3275 (denumită în continuare „hotărârea

TACA‖), punctele 781-883.

49 Punctul 62 din decizia TACA, citată mai sus la nota de subsol 16 şi punctele 783-789 din hotărârea TACA, ambele

citate la nota de subsol 16. 50

Decizia TACA, citată mai sus la nota de subsol 16, punctele 62-75; hotărârea TACA, citată mai sus la nota de subsol

16, punctul 795 şi decizia Comisiei Europene în MAERSK/PONL, punctele 13 şi 112-117. 51

Hotărârea TAA, citată mai sus la nota de subsol 16, punctul 281. Decizia Comisiei Europene din 29 iulie 2005 în

cazul COMP/M.3829—MAERSK/PONL, punctul 13. 52

Potrivit Instrucţiunilor Comisiei Europene privind aplicarea art. 81 din Tratatul CE serviciilor de transport maritim,

pct. 20.

61

porturile din Hong Kong, Japonia, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Malaiezia, Filipine, Singapore şi

Taiwan.

Tabelul nr. 1: Principalele pieţe relevante identificate pe piaţa transportului maritim

neregulat

Pieţele relevante ale transportului maritim neregulat (tramp)

Piaţa relevantă a

produsului/serviciului Piaţa geografică relevantă

Definire extinsă Definire restrânsă Definire extinsă Definire restrânsă

Transport

mărfuri vrac

lichid

Transport de

produse chimice - Globală -

Transport de

produse petroliere

curate

În funcţie de

capacitatea

navelor: nave

foarte mari, mari,

medii, nave mici

Handysize.

Globală pentru

navele medii, mari

şi foarte mari.

Regională pentru

navele medii şi

mici.

-

Transport de petrol

brut

În funcţie de

capacitatea

navelor: nave

foarte mari

(VLCC), Suezmax,

Aframax,

Panamax.

Globală pentru

navele foarte mari

(VLCC).

Globală sau

regională pentru

celelalte nave.

Nave foarte mari

(VLCC, Suezmax)

şi restul navelor.

Transport de

produse petroliere

murdare

În funcţie de

capacitatea

navelor: nave

foarte mari

(VLCC), Suezmax,

Aframax,

Panamax.

Globală pentru

navele foarte mari

(VLCC).

Globală sau

regională pentru

celelalte nave.

Nave foarte mari

(VLCC) şi restul

navelor.

Transport de gaz

natural lichefiat - Globală

La est de Suez şi la

vest de Suez.

-

Separat pentru

transport de gaz

petrolier lichefiat şi

transport de

etilenă: în funcţie

de capacitatea

navelor (nave

foarte mari, mari,

medii şi mici).

Globală pentru

navele foarte mari,

mari.

Regională pentru

navele medii şi

mici.

Nave sub 10.000

m3 în Asia; nave

sub 10.000 m3 în

Europa.

Nave între 10.000-

22.000 m3 în

Europa de NV;

nave între 10.000-

22.000 m3 în

Mediterana.

Transport

mărfuri vrac

solid

Mărfuri vrac solid

Separat, în funcţie

de capacitatea

navei: Capesize,

Globală pentru

toate navele cu

excepţia navelor

Globală pentru

navele Capesize,

Panamax;

62

Panamax,

Handysize,

Handymax;

Handy size, caz în

care piaţa este

regională.

Regională pentru

navele Handysize

şi Handymax.

Transporturi

specializate

Transport de

produse forestiere

cu nave de tip

OHBC (open hatch

bulk carrier)

- Globală Regională: Asia,

Europa, America.

Transport de

autovehicule cu

nave PCC (pure

car carrier)

- Globală

Rutele serviciului

de linie, atunci

când e cazul.

Regională pentru

navele mici.

Transport cu nave

frigorifice (reefers)

Transport cu nave

frigorifice.

Transport în

containere

frigorifice.

Globală

Rutele serviciului

de linie, atunci

când e cazul.

Transport cu nave

Ro-Ro - Globală

Transport oceanic

(deep sea

shipping).

Transport maritim

(short sea

shipping).

Regională pentru

Africa.

Sursă: Legal and economic analysis of tramp maritime services, studiu realizat de Fearnley

Consultants în asociere cu Global Insight şi Holman Fenwick & Willan, 22 februarie 2007.

III.3. Concluzii

Industria transportului maritim cunoaşte o segmentare puternică în funcţie de particularităţile

navigaţiei (transport neregulat sau de linie), în funcţie de tipul de încărcătură (vrac solid, vrac lichid,

mărfuri generale containerizate, mărfuri generale necontainerizate) şi în funcţie de categoriile de

mărfuri ce sunt transportate (petrol, gaze, minereuri, cereale, produse chimice ş.a.). Segmentele

industriei de transport maritim sunt deosbit de importante, trăsăturile lor atât de diferite impunând o

analiză separată pentru fiecare în parte.

Cererea de transport maritim reacţionează rapid la factori externi precum evoluţia economiei

mondiale, în timp ce oferta este rigidă şi are, datorită specificităţii pieţei (investiţii financiare mari,

termene mari de livrare a navelor), reacţii întârziate la oscilaţiile ofertei.

Transportul maritim neregulat este asigurat de un număr foarte mare de armatori (persoane fizice

sau juridice), regăsiţi la nivelul principalelor porturi maritime ale lumii. Aceştia răspund solicitărilor

63

de transport provenind de la orice cumpărător de serviciu de transport maritim, din orice colţ al

lumii. Transportul maritim neregulat nu presupune existenţa unor rute sau navluri (tarife)

prestabilie, condiţiile prestării serviciului de transport negociindu-se între armatorul ce asigură

transportul şi beneficiarul transportului, direct sau prin reprezentanţi. Doctrina în domeniu

recunoaşte că transportul maritim neregulat se apropie foarte mult de modelul concurenţial perfect.

Transportul maritim de linie, un transport ce presupune rute, tarife şi alte condiţii prestabilite de

către companiile ce asigură transportul, este dominat de marile companii maritime ale lumii. Acest

tip de navigaţie a beneficiat de un regim special privind regulile de concurenţă, până nu demult, în

favoarea lor funcţionând o exceptare pe categorii a conferinţelor de linie. Acestea aveau

posibilitatea de a stabili tarife şi capacităţi de transport, prin derogare de la regulile de concurenţă.

Deşi în prezent astfel de comportamente sunt interzise, prin specificul său, transportul maitim de

linie favorizează în continuare înţelegeri între companiile ce asigură transportul maritim pe aceeaşi

rută. Autorităţile de concurenţă trebuie să acorde o atenţie sporită liniilor maritime, atât prin prisma

unor posibile înţelegeri anticoncurenţiale cât şi a unor comportamente abuzive.

Segmentarea puternică a transporturilor maritim (pe tipuri de navigaţie, rute, încărcături, mărfuri)

face necesară definirea a numeroase pieţe relevante, de regulă pentru fiecare categorie de mărfuri în

parte şi, în cazul transportului de linie, pentru fiecare rută în parte. De exemplu, nu poate fi tratată

concurenţa din sectorul transporturilor maritime specializate la modul general, ci ar trebui să facem

evaluări separate pentru fiecare din componentele sale (de ex. transport maritim de autovehicule,

transport maritim de gaze lichefiate, transport maritim de produse alimentare ş.a.).

64

PARTEA IV

ASPECTE CONSTATATE LA NIVELUL PORTURILOR MARITIME ROMÂNEŞTI

IV.1. Introducere

Pentru a obţine informaţii privind activităţile de transport maritim desfăşurate la nivelul porturilor

maritime româneşti, Consiliul Concurenţei a derulat în perioada iunie – august 2009 un sondaj în

rândul operatorilor economici din această piaţă. Chestionarele au fost transmise operatorilor

economici ce desfăşurau activităţi de transport maritim, activităţi de agenturare nave, brokeraj sau

expediţii maritime.

Deoarece numărul de nave operate sub pavilion românesc este în prezent nesemnificativ, transportul

maritim cu aceste nave fiind extrem de redus raportat la volumul total de mărfuri

încărcate/descărcate în porturile maritime româneşti, aşa cum vom arăta în acestă parte a raportului,

majoritatea operatorilor economici chestionaţi au fost operatori economici ce desfăşurau în anul

2009 activităţi auxiliare transportului maritim, respectiv agenturare nave, brokeraj, expediţie

maritimă de mărfuri.

Aceşti operatori economici nu prestează servicii de transport maritim, dar intră în contact direct fie

cu cei care prestează astfel de servicii, cu armatori şi companii maritime de linie (cazul agenţilor şi

al brokerilor), fie cu cei care solicită transportul maritim (cazul caselor de expediţie). O chestionare

directă a armatorilor străini şi a companiilor maritime străine ar fi fost dificilă în condiţiile în care

sediile acestora se află în diferite zone ale lumii.

Astfel, au fost chstionate casele de expediţie, membre ale Uniunii Societăţilor de Expediţie din

România (USER), ce desfăşurau la nivelul anului 2009 activităţi de expediţie maritimă, agenţi şi

brokeri maritimi ce deţineau licenţă petru desfăşurarea acestei activităţi la nivelul porturilor

maritime româneşti, dar şi armatori ce deţineau nave sub pavilion românesc. Chestionarele

transmise au urmărit să surprindă o serie de aspecte legate de specificul activităţii de transport

maritim, structura şi mecanismele pieţei, caracteristicile cererii şi ale ofertei, concurenţa din piaţă.

De asemenea, au fost purtate discuţii cu reprezentanţi ai Ministerului Transporturilor şi

Infrastructurii - Direcţia Generală de Transport Naval, Autorităţii Navale Române, Companiei

Naţionale de Administrare a Porturilor Maritime Constanţa, Asociaţiei Armatorilor din România,

Asociaţiei Agenţilor şi Brokerilor de Nave din România, Uniunii Societăţilor de Expediţii din

România (USER).

În această parte a raportului vor fi prezentate aspectele importante ce au reieşit din răspunsurile

primite de la actorii chestionaţi şi din discuţiile purtate cu diferiţi actori din piaţă.

65

IV.2. Cererea de transport maritim

IV.2.1. Provenienţa cererii – principalele sectoare economice

Cererea de transport maritim manifestată pe piaţa românească respectă în privinţa sectoarelor

economice din care provine şi a mărfurilor disponibile la transport ierarhia mondială prezentată în

Partea III-a a prezentului raport, punctele 1.4.1 şi 1.4.2.

Principalele categorii de mărfuri ce au făcut obiectul transportului maritim pe piaţa naţională, în

anul 2008, evidenţiate în funcţie de principalele sectoare economice care le produc sau le utilizează

sunt: mărfurile specifice sectorului energetic (35%), mărfurile specifice sectorului extractiv (22%) şi

mărfurile specifice sectoarelor agricol şi forestier (14%).

Ccei mai importanţi purtători ai cererii de transport maritim sunt aşadar operatori economici

provenind din următoarele sectoare:

sectorul energetic;

sectorul extractiv precum extracţia şi prepararea cărbunelui, extracţia

hidrocarburilor, extracţia şi prepararea minereurilor feroase, alte activităţi extractive;

agricultură;

silvicultură.

Operatorii economici din aceste sectoare utilizează transportul maritim preponderent pentru a

exporta sau importa materii prime, precum petrol brut, gaz petrolier lichefiat, cărbune, cereale,

produse din lemn, mărfuri ce sunt transportate de regulă la destinaţie sub formă de vrac lichid sau

solid, prin intermediul transportului maritim neregulat. Între părţi se încheie contracte de navlosire

fie pe voiaj, fie pe timp sau contracte ce au ca obiect navlosiri succesive, în funcţie de fluxurile de

mărfuri ce trebuie asigurate.

În al doilea rând, cererea de transport maritim provine din industrii prelucrătoare precum

industria alimentară, industria auto, industria uşoară, industria lemnului, industria petro-

chimică, industria siderurgică ş.a.

Operatorii economici din aceste industrii utilizează transportul maritim atât pentru a-şi procura prin

importuri materiile prime de care au nevoie (de ex. cereale), cât şi pentru a-şi valorifica produsele

prin intermediul exporturilor (de ex. industria auto). În funcţie de specificul lor, mărfurile fac

obiectul atât unui transport maritim neregulat de mărfuri vrac, cât şi obiectul unui transport maritim

de linie containerizat.

Mărfurile sunt transportate fie prin încheierea unor contracte de navlosire cu diferiţi armatori în

cazul transportului maritim neregulat, fie în baza conosamentelor emise de diverse companii

maritime de linie ce au servicii regulate la nivelul Portului Constanţa.

În al treilea rând, cererea de transport maritim provine din:

sectorul construcţiilor şi

sectorul comerţului.

66

Operatorii economici din aceste sectoare utilizează transportul maritim în mare parte pentru a

importa şi comercializa pe piaţa românească o serie de mărfuri generale precum produse alimentare,

produse textile, produse electronice şi electrocasnice ş.a. Aceste mărfuri sunt transportate pe mare în

containere, fiind folosite serviciile regulate ale numeroaselor companii maritime de linie prezente în

Portul Constanţa.

IV.2.2. Principalele categorii de mărfuri

Analizând principalele categorii de mărfuri operate la nivelul porturilor româneşti în anul 2008, au

fost identificate grupele de mărfuri ce deţin ponderi mari în volumul total, volum care pentru anul

2008 a fost de 50.457.800 tone. Principalele categorii de mărfuri sunt prezentate în Graficul nr. 13.

Graficul nr. 13: Principalele mărfuri operate în porturile româneşti în anul 2008 (% din total)

Sursa: prelucrări date Institutul Naţional de Statistică.53

Astfel, cărbunele, lignitul, ţiţeiul şi gazele naturale au reprezentat în anul 2008 mai bine de un sfert

din mărfurile încărcate şi descărcate în porturile româneşti. În ordinea ponderilor în volumul total de

mărfuri, urmează minereurile de fier şi produsele de minerit (15,5%), produsele agricole, vânătoare,

silvicultură, peşte (12,1%).

În porturile maritime româneşti au fost operate cantităţi importante de metale de bază şi produse din

metal (6,5%), dar şi produse chimice, fibre, cauciuc şi mase plastice (5,9%). O pondere mare în

volumul total de mărfuri au avut-o mărfurile neidentificabile (19,6%).

53

Prelucrări ale datelor Institutului Naţional de Statistică, din publicaţia Transportul portuar de mărfuri şi pasageri,

2008.

(25,8%) Cărbune şi lignit; ţiţei şi

gaze naturale .

(15,5%) Minereu metalifer, produse

minerit; exploatare de carieră, turbă,

uraniu.

(12,1%) Produse agricole, vânătoare,

silvicultură, peşte.

(8,6%) Cocs, rafinate din petrol.

(6,5%) Metale de bază, produse

fabricate din metal.

(5,9%) Chimicale, fibre fabricate,

cauciuc, mase plastice şi produse,

combustibili nucleari.

(2,4%) Alte produse minerale

nemetalice.

(1,3%) Produse alimentare, băuturi şi

tutun.

(0,7%) Lemn, produse din lemn,

plută, celuloză, hârtie, tipărituri,

media.

(1,6%) Alte mărfuri.

(19,6%) Mărfuri neidentificabile.

67

În anul 2009, traficul de cereale a crescut spectaculos, depăşind 9 milioane tone, în condiţiile în

care, în aceeaşi perioadă a anului trecut, acesta depăşea cu puţin 5 milioane tone. Stagnări ale

volumelor au fost înregistrate în cazul produselor petroliere, lemn şi plută. Au fost înregistrate însă

şi scăderi de volume în cazul deşeurilor de fier, produselor metalice, combustibililor minerali solizi

şi petrolului brut. De asemenea, traficul de minereuri feroase a scăzut în anul 2009 cu aproape 2/3

faţă de anul anterior.

IV.2.3. Alegerea transportului maritim ca alternativă de transport

Una din întrebările adresate actorilor din piaţă a încercat să identifice alternativele la modul de

transport maritim pe care cumpărătorii unor astfel de servicii le-ar avea la dispoziţie din/spre

România.

Astfel, potrivit răspunsurilor primite, în anumite situaţii (în cazul în care mărfurile pot fi

containerizate, trebuie transportate pe distanţe mari şi nu este necesară o livrare rapidă), transportul

maritim poate concura transportul aerian. În schimb, în situaţia în care partizile de mărfuri sunt mici,

au o valoare mare şi necesită o livrare rapidă, cumpărătorul de servicii de transport va prefera

transportul aerian, chiar dacă ar trebui să plătească un preţ al transportului mult mai ridicat decât în

cazul transportului maritim.

În privinţa transporturilor feroviare şi a celor rutiere, acestea nu pot fi, de regulă, în concurenţă cu

transportul maritim. Distanţele ce pot fi acoperite, precum şi volumele de marfă ce pot fi

transportate într-o singură cursă prin intermediul transporturilor rutiere sau feroviare, sunt net

inferioare distanţelor ce pot fi acoperite şi volumelor mari ce pot fi transportate prin intermediul

transporturilor maritime.

Respondenţii la chestionar au precizat faptul că decizia de a alege modul de transport maritim este

influenţată de următoarele situaţii întâlnite în practică:

- distanţa ce trebuie parcursă nu poate fi acoperită în alt mod decât pe cale maritimă (cele

două puncte nu pot fi legate decât pe mare, transportul transoceanic de ex. Europa – America

de Sud);

- când volumul de marfă este suficient de mare şi permite efectuarea unui transport maritim

convenţional de tip neregulat sau un transport maritim containerizat, obţinându-se un cost

scăzut de transport;

- atunci când timpul de tranzit crescut nu deranjează clientul.

Transportul maritim este considerat de cumpărătorii unui astfel de serviciu drept un mod de

transport accesibil şi sigur, infrastructura şi mijloacele de transport necesare fiind bine dezvoltate.

Ori de câte ori distanţa ce trebuie să o parcurgă o marfă poate fi acoperită şi de un alt mod de

transport, transportul maritim va fi ales doar prin prisma costului mult mai scăzut.

De asemenea, lipsa unor autorizaţii precum cea de greutate sau marfă periculoasă, prezente în cazul

transportului rutier sau a celui feroviar pentru tranzitarea mai multor state, determină cumpărătorii

să prefere modul de transport maritim. Transportul maritim trebuie încurajat şi prin prisma gradului

de poluare mai redus decât în cazul transportului aerian, rutier sau feroviar.

68

IV.3. Oferta de transport maritim

IV.3.1. Oferta internă de transport maritim

a) Situaţia flotei româneşti şi a armatorilor români

Ponderea armatorilor români în oferta de transport maritim este una extrem de scăzută. După anul

1989, situaţia armatorilor români a cunoscut în timp o involuţie accentuată. În evidenţele Autorităţii

Navale Române erau înregistraţi în anul 2009 doar 5 armatori pentru un total de 7 nave maritime54

,

după cum urmează:

M/T HISTRIA TOPAZ (tanc petrolier cu capacitate de 39.750 tdw, an de construcţie 1987),

armator SNP Petrom SA, Sucursala Petromar Constanţa;

M/V ALBATROS (cargou de mărfuri generale cu capacitate de 8.750 tdw, an de construcţie

1977), armator Academia Navala Mircea cel Bătrân;

F/B EFORIE (ferry boat, an de construcţie 1991), armator SCTMC CFR Ferry Boat SA;

F/B MANGALIA (ferry boat, an de construcţie 1988), armator SCTMC CFR Ferry Boat

SA;

RO/RO SAMMARINA M (roll on/ roll off, an de construcţie 1982), armator S.C.

Sammarina Shipping and Trading SRL Constanţa;

RO/RO SAMMARINA A (roll on/ roll off, an de construcţie 1984), armator S.C.

Sammarina Shipping and Trading SRL Constanţa.

SUSIE (cargou de mărfuri generale, an de construcţie 1980), armator Southport Maritime

Limited Valletta, Malta, operator SC Cosena SRL, Constanţa.

Navele ce alcătuiesc în prezent flota maritimă comercială a României au intrat în exploatare în

perioada 1980-1991, având în prezent o vârstă medie de peste 24 de ani55

. Dincolo de faptul că sunt

vechi, puţinele nave sub pavilion românesc sunt depăşite din punct de vedere tehnologic şi nu mai

corespund în bună parte standardelor internaţionale de siguranţă. Acesta este şi motivul pentru care

unele dintre ele sunt utilizate doar pentru transportul de mărfuri în interesul propriu al armatorului

sau doar pe distanţe scurte. Atât timp cât aceste nave nu vor fi modernizate urgent, ele urmează în

mod firesc ca treptat să fie scoase din operare.

Slaba prezenţă la nivelul ofertei a unei flote româneşti se observă foarte uşor analizând datele

statistice ce prezintă volumele de mărfuri operate în porturile maritime româneşti în funcţie de

naţionalitatea navei (Graficul nr. 14).

54

Informaţii funizate la nivelul anului 2009 de Direcţia Generală de Transport Naval din cadrul Ministerului

Transporturilor şi de Asociaţia Armatorilor din România.

55

Un raport al Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Comerţ si Dezvoltare arată ca ţările dezvoltate au flotele cele mai

tinere, cu o medie de vârsta de 10 ani, în timp ce în ţările în curs de dezvoltare, media de vârstă este de 13 ani, iar în

tările cu economie aflată în tranziţie, de 17 ani.

69

Graficul nr. 14: Mărfurile încărcate şi descărcate în porturile maritime româneşti, volume

totale (mii tone) şi în/din nave sub pavilion românesc (mii tone, %), 2006 – primele trei

trimestre din 2009.

Sursa: Prelucrări date Institutul Naţional de Statistică.

Navele sub pavilion românesc au încărcat şi descărcat cantităţi reduse de mărfuri, de ordinul câtorva

sute de mii de tone în 2006 şi 2007, reprezentând aproximativ 0,5% din volumele totale, coborând

chiar sub o sută de mii de tone în 2008. În primele trei trimestre din anul 2009, mărfurile

încărcate/descărcate în/din nave sub pavilion românesc au reprezentat sub 0,1% din volumul total de

mărfuri operat la nivelul porturilor maritime româneşti. În toţi aceşti ani, diferenţa de mărfuri

operate a fost transportată de nave sub pavilion străin.

Încercând să identificăm motivele ce au condus la o prezenţă atât de scăzută a armatorilor români în

oferta de transport maritim, am adresat întrebări în acest scop actorilor din piaţă (armatori, agenţi şi

brokeri de nave, asociaţii profesionale). Potrivit răspunsurilor primite, scăderea numărului de

armatori români şi a flotei comerciale româneşti se datorează:

- inexistenţei unei strategii naţionale în domeniu;

- lipsei finanţărilor;

- instabilităţii reglementărilor legislative;

- dezinteresului autorităţilor faţă de acest sector economic.

De asemenea, am constatat faptul că operatori economici români ce ar fi interesaţi să desfăşoare

activităţi de transport maritim ar prefera să opereze nave maritime sub un alt pavilion decât cel

românesc.

70

Motivele pentru care un armator român ajunge să opereze nave sub alt pavilion decât cel naţional

sunt:

o impunerea pavilionului de către instituţiile bancare străine care finanţează construcţia sau

achiziţia navei;

o contractele comerciale tip bare-boat;

o facilităţile fiscale, taxele şi impozite atractive sub

alte pavilioane;

o o legislaţie naţională instabilă şi incoerentă;

o neînţelegerea fenomenului de către autorităţi,

lipsa promovării şi protejării pavilionului

românesc.

Potrivit răspunsurilor primite din piaţă, prin

dispariţia armatorilor români şi a flotei comerciale

naţionale, România a pierdut un sector economic

important, care ar fi putut să contribuie cu venituri

importante la bugetul de stat, să atragă flux valutar,

să genereze locuri de muncă dar şi să aducă prestigiu

internaţional.

b) Situaţia şantierelor navale româneşti şi a investiţiilor în construcţia de nave

În ceea ce priveşte şantierele navale româneşti, evoluţia acestora nu a fost legată de cea a flotei

maritime comerciale româneşti. În lipsa unor comenzi de pe plan intern, şantierele navale autohtone,

unele dintre ele lucrând la capacitate maximă, au livrat în ultimii ani nave maritime comerciale sau

nave militare pentru piaţa externă. Privatizările în sector şi fluxurile de capital străin, în contextul

unei pieţe în permanentă creştere, au integrat şantierele navale româneşti în circuitul internaţional,

cu performanţe notabile în economia locală.

Lipsa unei strategii naţionale în domeniul transporturilor navale, neadoptarea unor măsuri de

stimulare a sectorului, aspecte care ar fi putut genera investiţii în nave noi pentru piaţa internă, au

expus însă şi acest sector crizei economice mondiale.

În baza prevederilor O.U.G. nr.117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de

stat, aprobată prin Legea nr.137/2007, Consiliul Concurenţei a monitorizat ajutoarele de stat

acordate în sectorul construcţiilor navale în perioada 2006 – 200756

. Potrivit Raportului Consiliului

Concurenţei, dintr-un număr de nouă şantiere navale57

, doar unul singur nu a beneficiat în perioada

analizată de sprijin sub forma ajutoarelor de stat. Din cele opt şantiere navale beneficiare, două au

intrat în procedura de insolvenţă, iar şase au primit ajutoare de stat sub forma alocaţiilor bugetare şi

56

Raportul Consiliului Concurenţei privind monitorizarea ajutoarelor de stat acordate şantierelor navale din România

în perioada 2006-2007, disponibil la adresa

http://www.renascc.eu/documente/Rezumat%20santiere%20navale%20ro_547ro.pdf . 57

Urmare a solicitării Consiliul Concurenţei, furnizorii de ajutor de stat au transmis date şi informaţii privind un număr

de nouă şantiere navale, respectiv: S.C. Şantierul Naval Constanţa S.A., S.C. 2X1 Holding Cape Midia Shipyard S.A.,

S.C. Şantierul Naval Mangalia S.A., S.C. Electroscoica Mar S.R.L. Constanţa, S.C. Şantierul Naval Buta&Co S.A.

Constanţa, S.C. Severnav S.A. Drobeta Turnu-Severin, S.C. Navol S.A. Olteniţa, S.C. Metalnav S.R.L. Brăila, S.C.

Menarom S.A. Galaţi.

Prin contractul de bare-boat,

cunoscut sub denumirea de contract

de navlosire a navei nude,

proprietarul navei închiriază nava

nearmată (fără combustibil, provizii

şi echipaj la bord) unui navlositor în

scopul folosirii navei pentru o durată

determinată şi în schimbul unei chirii

(navlu).

Prin acest contract proprietarul navei

transferă atât gestiunea nautică cât şi

pe cea comercială navlositorului,

pierzând astfel controlul asupra

navei.

71

a bonificaţiilor de dobândă. Valoarea acestor ajutoare a fost de 6.991,30 mii lei, din care 6.848,35

mii lei acordate în 2006 şi 142,95 mii lei acordate în 2007.

c) Bariere la intrarea pe piaţă

Barierele ce pot fi identificate la intrarea pe piaţa serviciilor de transport maritim sunt de natură

financiară (investiţii mari în construcţia sau achiziţionarea de nave) sau administrativă (reglementări

birocratice privind autorizarea).

Bariere financiare

Investiţiile ocazionate de achiziţionarea unei nave, precum şi cheltuielile de întreţinere a

acesteia în stare de navigabilitate, funcţionează ca nişte bariere foarte puternice la intrarea pe

piaţa transporturilor maritime. O navă portcontainer sau un tanc petrolier poate costa chiar şi 150

milioane USD, în timp ce nave specializate precum tancurile care transportă gaz natural lichefiat pot

costa chiar şi peste 200 milioane USD. Aceste costuri depind de costul materialelor şi al manoperei

de construire a navei, precum şi de raportul cerere – ofertă din piaţă, la momentul achiziţiei58

.

Utilizarea creditelor bancare pentru construirea de nave maritime sau cumpărarea acestora

este cea mai întâlnită metodă de finanţare utilizată în transporturile maritime. Din cauza

costurilor iniţiale deosebit de mari, de cele mai multe ori intrarea pe piaţă a unui armator se face cu

ajutorul băncilor şi preferabil al statului prin măsuri de încurajare a sectorului (facilităţi fiscale,

sprijn financiar pentru construcţia de nave noi sau modernizarea celor existente).

Una dintre puţinele încercări de a încuraja investiţiile în acest sector economic a făcut obiectul O.G.

nr. 116/1998 privind dezvoltarea şi modernizarea parcului de nave sub pavilion român destinate

transportului public59

. Acest act normativ ce ar fi putut încuraja investiţiile în nave maritime a fost

modificat în 1999, devenind neoperaţional şi neatractiv. Chiar dacă o parte din prevederile sale au

rămas in vigoare (finanţarea a 25% din valoarea navelor noi construite sau achiziţionate), de fiecare

dată, la nivelul bugetului de stat, nu au fost constituite resursele financiare pentru acest program.

Bariere administrative

Procedurile privind obţinerea autorizaţiei de construcţie a unei nave, a dreptului de arborare a

pavilionului românesc, înmatricularea, luarea şi scoaterea din evidenţă a navelor, transcrierea

drepturilor reale asupra navelor sunt aprobate prin Ordinul nr. 583/2004 al Ministrului

Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului60

.

Evidenţa navelor aflate în construcţie în şantierele navale aflate pe teritoriul României se ţine în

Registrul de evidenţă a navelor în construcţie, ţinut de căpitănia de port în a cărei zonă de jurisdicţie

se află şantierul constructor.

Pentru începerea construcţiei unei nave, şantierul naval constructor este obligat să obţină o

autorizaţie de construcţie, eliberată de căpitănia portului în a cărei zonă de jurisdicţie se află

58

Deoarece navele maritime pot naviga oriunde pe glob, proprietarii acestora putând decide şi schimba ori de câte ori

doresc jurisdicţia asupra navei, pecum şi datorită volatilităţii ridicate a veniturilor aduse de o navă maritimă, investiţia în

nave este considerată a fi deosebit de pretenţioasă şi totodată riscantă. Agenţia de rating Moody’s, reţinând aceleaşi

aspecte specifice transportului maritim, consideră acest tip de investiţie drept o investiţie financiară „exotică‖, potrivit

lui Martin Stopford, op. cit., p. 270. 59 Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 326 din data de 29 august 1998. 60

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 314 din data de 9 aprilie 2004.

72

respectivul şantier. Eliberarea autorizaţiei se face după depunerea de către şantierul naval a unei

cereri-tip, a documentaţiei tehnice şi a contractului de construcţie a navei. De asemenea, orice

modificare privind contractul de construcţie, documentaţia tehnică sau beneficiarul navei trebuie

comunicată căpităniei de port unde este înregistrată nava în construcţie, schimbarea şantierului naval

constructor impunând obţinerea unei noi autorizaţii de construcţie.

După construirea navei, următorul pas constă în înmatricularea acesteia obţinându-se dreptul de

arborare a pavilionului românesc (în cazul în care beneficiarul navei doreşte operarea navei sub

acest pavilion). Dreptul de arborare a pavilionului românesc se acordă de Ministerul Transporturilor

şi Infrastructurii prin Autoritatea Navală Română, în urma depunerii unei cereri în acest sens

însoţite de documentaţia precizată în ordinul mai sus menţionat.

Căpităniile de port înmatriculează nava în registrele matricole şi emit actul de naţionalitate a navei,

care atestă acest drept. După emiterea actului de naţionalitate căpitănia de port comunică Autorităţii

Navale Române datele din registrul matricol pentru a fi centralizate în Registrul de evidenţă

centralizată a navelor care arborează pavilion românesc. Valabilitatea actelor de naţionalitate este de

5 ani, putându-se prelungi pe perioade de încă 5 ani, cu condiţia ca certificatele tehnice să fie

valabile61

.

d) Măsuri pentru revigorarea sectorului

Potrivit răspunsurilor primite de la actorii din piaţă, armatorii români existenţi nu sunt sprijiniţi de

către statul român. De asemenea, statul nu încurajează intrarea în piaţă a unor potenţiali armatori.

Sentimentul general în piaţă este acela al existenţei unui dezinteres al statului faţă de un sector

economic ce ar putea genera venituri substanţiale la buget. Aşa cum am menţionat mai sus, singura

încercare de a stimula construcţia şi modernizarea navelor sub pavilion românesc s-a făcut prin

O.G. nr. 116/1998 privind dezvoltarea şi modernizarea parcului de nave sub pavilion român

destinate transportului public, rezultatele întârziind însă să apară, din lipsa fondurilor la buget.

Pentru încurajarea intrării armatorilor români în această piaţă este necesară alinierea

legislaţiei naţionale în domeniul transporturilor navale şi cel conex la legislaţia europeană.

Alte soluţii propuse de actorii chestionaţi în vederea redresării acestui sector economic constau în

introducerea unui impozit forfetar pe tonaj, fapt ce ar determina armatorii români sau străini să-şi

opereze navele sub pavilion românesc, cât şi stimularea constucţiei de nave noi prin utilizarea

creditelor bancare.

Concluzia generală desprinsă din răspunsurile primite este aceea că dezvoltarea acestui sector

economic are nevoie urgentă de sprijinul statului, printr-o strategie modernă şi coerentă, prin

măsuri de sprijin financiar în conformitate cu legile naţionale şi comunitare în vigoare.

IV.3.2. Oferta externă de transport maritim

a) Oferta de transport maritim de linie

Pentru transporturile maritime de linie oferta este generoasă, în Portul Constanţa, în ultimii ani,

fiind prezenţi cei mai mari transportatori maritimi de linie la nivel mondial:

MAERSK LINE Danemarca, prin agent MAERSK ROMANIA, Bucureşti,

61

Potrivit art. 461 alin. (2)

şi (3) din O.G. nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căi navigabile interioare.

73

MSC (MEDITERANEAN SHIPPING COMPANY) Elveţia, prin agent MSC ROMANIA

SHIPPING, Bucureşti;

PIL (Pacific International Line) Singapore şi EMES (East Mediteranean Express Service)

Turcia, prin agent ROMAR SHIPPING AGENCY, Constanţa;

CSCL (CHINA SHIPPING Container Lines Co. LTD) China, prin agent CHINA SHIPPING

ROMANIA Agency Co. Ltd., Constanţa;

NYK LINE Japonia, prin agent TRANS TERRA LOGISTICS ROMANIA, Constanţa;

CMA CGM Franţa, prin agent CMA CGM ROMANIA, Constanţa;

HAPAG LLOYD, Germania, prin agent HUB DACIA, Bucureşti;

YANG MING LINE China, prin agent TEAM LOGISTIC SPECIALISTS Bucureşti;

CSAV NORASIA (Compañía Sudamericana de Vapores) Chile, prin agent NORECO

AGENCIES, Constanţa;

ZIM INTEGRATED SHIPPING SERVICES LTD., Israel, prin agent ZIMROM SHIPPING

SRL, Bucureşti;

OOCL (Orient Overseas Container Lines) Hong Kong, prin agent MEDTAINER RO,

Constanţa;

COSCO CONTAINER LINES China, prin agent COSCO ROMANIAN SHIPPING AND

TRADING, Constanţa;

K-LINE (Kawasaki Kisen Kaisha) Japonia, prin agent KAPITAL LEADING TRANSPORT

ROMANIA, Bucureşti;

HANJIN SHIPPING CO. LTD. Korea, prin agent ARKAS DACIA, Constanţa;

APL (American President Line) Singapore şi Hamburg Süd, Germania, prin agent

ECONOMU ROMANIA, Constanţa;

MISC Berhad, Malaezia şi FLINTER, Belgia, prin agent POTT+KÖRNER SHIPPING

AGENTS, Bucureşti;

MOL (MITSUI O.S.K. LINES) Japonia, prin agent PANTA RHEI SHIPPING AGENCY

AND FORWARDING, Bucureşti;

UASC (UNITED ARAB SHIPPING COMPANY), Kuweit, prin agent FORMAG

ROMANIA, Constanţa;

EVERGREEN LINE, prin agent BOSPHORUS SHIPPING AGENCY ROMANIA,

Constanţa.

Într-un Top 10062

al companiilor maritime de linie ce transportă containere, top realizat în funcţie de

capacităţile de transport ale acestor companii, poate fi observat faptul că liniile maritime prezente în

Portul Constanţa sunt printre cele mai importante linii maritime la nivel mondial. Din cele 19

companii maritime de linie prezente la nivelul anului 2009 în Portul Constanţa, 18 se situau în

primele 30 de poziţii la nivel mondial. Tot în funcţie de capacităţile de transport deţinute de

companiile maritime de linie, au fost calculate cotele de piaţă deţinute de acestea la nivel mondial.

62

A se vedea în Anexa nr. 3 Top 100 companii maritime de linie ce transportă containere, la nivelul lunii ianuarie 2010.

74

Graficul nr. 15: Top 30 flote maritime la nivelul lunii ianuarie 2010

Poz

iţie Companie maritimă

Flota Cota de

piaţă

existentă comandată `

TEU %

Unităţi TEU

1 APM-Maersk 2,045,183 352,924 15.0%

2 Mediterranean Shg Co (MSC) 1,493,246 556,408 10.9%

3 CMA CGM Group 1,031,303 497,512 7.6%

4 Evergreen Line 559,023 4.1%

5 APL 543,609 137,564 4.0%

6 Hapag-Lloyd 458,176 122,500 3.4%

7 COSCO Container L. 453,876 409,826 3.3%

8 CSCL 450,337 150,400 3.3%

9 Hanjin Shipping 434,852 261,948 3.2%

10 NYK 407,300 101,944 3.0%

11 CSAV Group 343,776 104,807 2.5%

12 MOL 342,727 145,586 2.5%

13 K Line 342,299 145,792 2.5%

14 OOCL 323,463 97,586 2.4%

15 Yang Ming Line 312,962 141,402 2.3%

16 Hamburg Süd Group 309,570 89,400 2.3%

17 Zim 305,538 203,826 2.2%

18 Hyundai M.M. 274,529 71,810 0.2%

19 UASC 196,237 122,078 1.4%

20 PIL (Pacific Int. Line) 193,027 61,762 1.4%

21 MISC Berhad 125,101 34,000 0.9%

22 Wan Hai Lines 125,060 32,050 0.9%

23 HDS Lines 96,325 0.7%

24 RCL (Regional Container L.) 53,435 2,086 0.4%

25 Sea Consortium 53,205 0.4%

26 Grimaldi (Napoli) 50,988 7,564 0.4%

27 TS Lines 50,043 0.4%

28 KMTC 37,349 0.3%

29 CCNI 36,712 0.3%

30 Horizon Lines 34,150 0.3%

Cota de piaţă reprezintă cota companiei maritime în total flotă mondială, calculată pe baza unităţilor

TEU. Sursa: Alphaliner

75

În Graficul nr. 16 poate fi observată pentru perioada 2000 – 2009 evoluţia cotelor de piaţă la nivel

mondial pentru principalele companii maritime de linie.

Graficul nr. 16: Evoluţia cotelor de piaţă pentru principalele companii maritime de linie, în

perioada 2000 – 2009 (%).

Sursa: Alphaliner

La nivel mondial, transportul maritim de linie este grupat în trei dimensiuni geografice mari:

transporturile maritime internaţionale de la Est la Vest, ce leagă America de Nord,

Europa şi Asia (se utilizează nave portcontainer de capacităţi mari ce parcurg distanţe mari);

transporturile maritime internaţionale de la Nord la Sud, ce leagă centrele industriale

din emisfera nordică de cele din emisfera sudică (se utilizează nave portcontainer de

capacităţi mari),

transportul maritim inter-regional (de regulă, se utilizează nave portcontainer de

capacităţi medii şi mici pe distanţe mai reduse).63

63

Această delimitare geografică a rutelor este una convenţională, ajustări având loc în funcţie de evoluţiile economiei

mondiale.

76

Cel mai mare volum de mărfuri se transportă pe rutele ce leagă Estul de Vest, dintre aceste rute cele

mai importante fiind: ruta ce traversează Oceanul Pacific (Tranpacific), ruta ce traversează Oceanul

Atlantic (Transatlantic), ruta Europa – Orientul Îndepărtat şi ruta Europa – Orientul Mijlociu.

În privinţa dimensiunilor geografice acoperite de companiile maritime prezente la nivelul Portului

Constanţa, acestea se încadrează în rutele ce leagă Estul de Vest, fiind disponibile următoarele

servicii64

:

1. ABX (Asia-Marea Neagră): serviciu ce leagă porturile Shanghai, Ningbo, Shekou, Port Kelang,

Suez, Damietta, Istanbul, Constanţa, Ilyicevsk, Damieta, Suez, Shanghai, operat de compania

mritimă China Shipping Container Lines Co. LTD;

2. ABX (Asia-Marea Neagră): serviciu de leagă porturile Shanghai, Ningbo, Shekou, Port Kelang,

Suez, Damietta, Istanbul, Constanţa, Ilyicevsk, Damieta, Suez, Shanghai, operat de compania

maritimă K-Line (Kawasaki Kisen Kaisha) Japonia;

3. ABX (Asia–Marea Neagră): serviciu ce leagă porturile Shanghai, Ningbo, Shekou, Port Kelang,

Suez, Damietta, Istanbul, Constanţa, Ilyicevsk, Damieta, Suez, Shanghai, operat de compania

maritimă Yang Ming Line China;

4. ABX (Asia–Marea Neagră): serviciu ce leagă porturile Shanghai, Ningbo, Shekou, Singapore,

Port Said, Istanbul, Constanţa, Ilycevsk, Singapore, Shanghai, operat de compania maritimă Pacific

International Line Singapore - PIL;

5. CMA CGM FRENCH LINE: serviciu ce leagă porturile Dalian, Tianjin, Pusan, Shanghai,

Ningbo, Taipei, Chiwan, Yantian, Port Kelag, Aquaba, Port Said, Damietta, Izmit, Mardas,

Constanţa, Ilycevsk, Odessa, Damietta, operat de compania maritimă CMA CGM Franţa;

6. CMA CGM FRENCH LINE/ Marea Neagră: serviciu ce leagă porturile Malta, Volos,

Constanţa, Novorossisk, Odessa, Constanţa, Varna, Mardas, Malta, operat de compania maritimă

CMA CGM Franţa;

7. CMA CGM FRENCH LINE/AZOV-Marea Neagră: serviciu ce leagă porturile Constanţa,

Taganrog, Constanţa, operat de compania maritimă CMA CGM Franţa;

8. EMES FEEDERING SAM: serviciu ce leagă porturile Cagliari, Istanbul, Constanţa, Odessa,

Varna, Constanţa, Istanbul, Cagliari, operat de compania maritimă East Mediteranean Express

Service Turcia;

9. MAERSK LINE: serviciu ce leagă porturile Gioia Tauro, Varna, Constanţa, Ilyicevsk, Gioia

Tauro, operat de compania maritimă Maersk Line Danemarca;

10. MAERSK LINE: serviciu ce leagă porturile Xingang, Dalian, Qindao, Busan, Ningbo, Yantian,

Tanjong Pelepas, Aqaba, Port Said, Ambarli, Constanţa, Ilyicevsk, operat de compania maritimă

Maersk Line Danemarca;

11. MSC: serviciu ce leagă porturile Constanţa, Istanbul, Gemlik, Izmir, Haifa, Ashdod, Alexandria,

Istanbul, Novorrosiysk, Constanţa, operat de compania maritimă Mediteranean Shipping

Company Elveţia;

12. NORASIA CONTAINER LINE: serviciu ce leagă porturile Constanţa, Ilyicevsk, Odessa, Port

Kelang, Xingang, Qingdao, Shanghai, Ningbo, Xiamen, Chiwan, Port Kelang, Port Said, Istanbul,

64

Conform informaţiilor disponibile pe site-ul Companiei Naţionale de Administrare a Porturilor Maritime Constanţa,

http://www.portofconstantza.com/apmc/linieregulata/linieregulata.do?method=list&tip_linie=1 .

77

Constanţa, operat de compania maritimă CSAV NORASIA (Compañía Sudamericana de Vapores)

Chile;

13. ZIM – Marea Neagră – Ukraina (BSU): serviciu ce leagă porturile Haifa, Limassol,

Constanţa, Odessa, Ilyicevsk, Varna, Izmit, Gemlik, Izmiri, Pireu, Haifa, operat de compania

maritimă Zim Integrated Shipping Services Ltd., Israel;

14. ZIM – EAST MED EXPRESS SERVICE (EMX): serviciu ce leagă porturile Pusan,

Shanghai, Ningbo, Shekou, Port Kelang, Colombo, Nhava Sheva, Suez, Haifa, Evyap Port,

Novorossiyisc, Constanţa, Ambarli, Haifa, Suez, Nhava, Sheva, Colombo, Port Kelang, Shekou,

Pusan, operat de compania maritimă Zim Integrated Shipping Services Ltd., Israel.

Numărul mare al companiilor maritime de linie prezente în Portul Constanţa, precum şi faptul că

acestea sunt printre cele mai importante la nivel mondial, sugerează existenţa unei oferte bogate pe

acest segment al transportului maritim. De altfel, agenţii exclusivi chestionaţi au susţinut, în

unanimitate, că pe piaţa serviciilor de transport maritim de linie concurenţa este una acerbă.

Competiţia dintre companiile maritime de linie a operat şi operează în avantajul clienţilor

cumpărători de servicii de transport maritim, aceştia beneficiind astfel de tarife mai bune, condiţii de

transport superioare, servicii prompte şi rapide.

b) Oferta de transport maritim neregulat

Pentru transporturile maritime neregulate, oferta este de asemenea generoasă. Atunci când vorbim

de armatori străini, aceştia provin în special din porturile importante din regiune, precum cele ale

Greciei, Turciei, Ucrainei, Italiei. Solicitarea de transport maritim se transmite însă de multe ori

armatorilor aflaţi în porturi îndepărtate de pe glob, alegerea făcându-se atât în funcţie de destinaţia

mărfurilor şi portul în care acestea sunt disponibile la transport, cât şi în funcţie de relaţiile de

colaborare anterioare dintre armatori şi solicitanţii serviciului de transport maritim.

Navele maritime de transport neregulat prezente în porturile maritime româneşti arborează

pavilioane ale unor ţări precum Grecia, Panama, Cambodgia, Italia, Coreea de Sud, Coreea de Nord,

Insulele Comore, Georgia, Turcia, Malta, Ucraina, Ile Marshall, Liberia, Antigua, Sierra Leone,

Siria, Bulgaria, Ile Cayman, Dominica, Belize sau Hong Kong.

În urma analizei răspunsurilor primite de la operatorii economici chestionaţi, nu au fost semnalate

disfuncţionalităţi de natură anticoncurenţială, ba dimpotrivă, respondenţii s-au pronunţat în sensul

existenţei unei concurenţe intense şi în acest sector al transporturilor maritime.

Creşterea susţinută din ultimii ani a flotelor unor ţări precum Grecia, Germania, Turcia, China,

Japonia dar şi a altor state, pe fondul reducerii dramatice a volumelor de mărfuri disponibile la

transport ca efect al crizei economice mondiale, a determinat o concurenţă acerbă între armatori.

78

IV.4. Tarifele şi navlurile la nivelul porturilor maritime româneşti

În cazul transportului maritim neregulat, navlurile percepute sunt negociate între cumpărătorul

serviciului de transport maritim şi armatorul care prestează acest serviciu, fie direct, fie prin

intermediul unor brokeri. Aceste navluri sunt influenţate puternic de evoluţiile pieţelor externe de

navluri, la nivelul cărora sunt concentraţi aceşti armatori (de exemplu pieţele de navluri din Grecia,

Turcia, Italia ş.a.), o piaţă de navluri autohtonă neexistând, în condiţiile numărului extrem de scăzut

de armatori români şi inexitenţei unei flotei comerciale româneşti.

În cazul transportului maritim de linie, tarifele practicate la nivelul porturilor maritime

româneşti sunt stabilite direct la nivelul managementului central al companiilor maritime de

linie, fiind transmise ulterior agenţilor maritimi ce reprezintă aceste companii în România.

Reprezentanţele din România ale acestor linii maritime au competenţe foarte reduse în negocierea

acestor tarife.

Tarifele pentru serviciile de transport maritim au fluctuat şi fluctuează permanent, de la lună la

lună şi de la client la client, în funcţie de mai mulţi factori. Dintre aceşti factori menţionăm:

- portul de încărcare-descărcare;

- tipul de transport utilizat (vrac sau mărfuri generale);

- politica de preţ a transportatorului;

- greutatea mărfurilor încărcate;

- fidelitatea clientului;

- sezonalitatea mărfurilor transportate;

- situaţia echipamentelor disponibile în porturi;

- cererea de transport din acel moment corelată cu gradul de încărcare al navelor;

- în cazul transportului containerizat, numărul de transbordări ale containerului;

- preţul petrolului pe plan modial;

- flota disponiblilă la acel moment.

Nu doar nivelul tarifelor este stabilit de conducerile companiilor maritime de linie, modificările

ulterioare ale acestor tarife fiind stabilite de asemenea strict la nivel de management. Mecanismul

ajustării tarifelor precum şi considerentele avute în vedere nu transpar de cele mai multe ori la

nivelul agenţilor maritimi ce reprezintă linia în diverse porturi şi cu atât mai puţin la nivelul

cumpărătorilor serviciilor de transport maritim.

Actorii din piaţă ce au fost chestionaţi au precizat în răspunsurile formulate că nu au cunoscut în

decursul ultimilor ani două luni consecutive cu tarife de transport identice. Potrivit acestora, tarifele

au înregistrat fluctuaţii deosebite chiar în interiorul unei singure luni, fie prin creşteri sau descreşteri

sezoniere, fie prin introducerea unor suprataxe (surcharge) sau factori de ajustare. Acesta a fost şi

motivul pentru care majoritatea operatorilor economici chestionaţi nu au putut preciza cu exactitate

tarife sau navluri.

Dintre suprataxele şi factorii de ajustare a tarifelor precizaţi cel mai frecvent de respondenţii la

chestionar menţionăm:

- BAF (bunker adjustment factor), ajustare aplicată pentru a atenua efectul fluctuaţiilor

costului de bunker (combustibil);

79

- CAF (currency adjustment factor), ajustare aplicată pentru atenuarea pierderilor sau

câştigurilor transportatorilor din diferenţele de curs valutar;

- PSS (peak season surcharge), suprataxă percepută în sezonul de vârf;

- GRI (general rate increase), suprataxă percepută în moment de nivel maxim al cererii de

spaţiu pe navă.

Cu titlu orientativ, prezentăm evoluţia tarifelor în perioada 2006 – 2009 pe una din rutele

importante, respectiv ruta Shanghai – Constanţa, pentru transportul unui container de 40 ft, astfel

cum ne-a fost prezentată într-unul din răspunurile primite (Graficul nr. 17 ).

Graficul nr. 17: Evoluţia tarifelor medii pentru transportul unui container de 40 ft pe ruta

Shanghai – Constanţa, 2006 – T3 2009 (USD).

Sursa: prelucrări proprii

Tarifele au crescut continuu din anul 2006 până în anul 2008, transportul maritim de containere

ajungând în sezon de vârf, în funcţie de rută, şi la 4000 de usd/40 ft, pentru ca în perioada crizei

economice mondiale să scadă şi sub 1000 usd/40 ft.

IV.5. Autorităţi şi administraţii portuare

IV.5.1.Rolul autorităţilor şi administraţiilor portuare

Asigurarea funcţionalităţii porturilor şi a infrastructurilor de transport naval, administrarea acestora

se fac de administraţiile portuare şi/sau de căi navigabile potrivit dispoziţiilor OG nr. 22/1999,

republicată65

. Acelaşi act normativ, OG nr. 22/1999, republicată, prevede faptul că aceste

administraţii pot fi instituţii publice, regii autonome, companii naţionale sau societăţi comerciale.

65

OG nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval

aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile

interioare, republicată, M. Of. nr. 69/2003.

80

Administraţiile portuare îndeplinesc prin lege două funcţii: o funcţie de administrare a

infrastructurilor portuare şi o funcţie de autoritate portuară în porturile încredinţate spre

administrare. Dacă în exercitarea funcţiei de administrare, administraţia portuară desfăşoară

activităţi specifice unui operator economic, în exercitarea funcţiei de autoritate portuară,

administraţia portuară, aflată în subordinea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, desfăşoară

activităţi de interes public naţional.

La nivelul porturilor româneşti există următoarele autorităţi portuare şi/sau de căi navigabile:

a) Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa (CNAPM

Constanţa);

b) Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Maritime S.A. Galaţi (CNAPDM

Galaţi;

c) Compania Naţională Administraţia Canalelor Navigabile S.A. Constanţa (CNACN

Constanţa);

d) Compania Naţională Administraţia Porturilor Dunării Fluviale S.A. Giurgiu (CNAPDF

Giurgiu);

e) Regia Autonomă Administraţia Fluvială a Dunării de Jos Galaţi (RAAFDJ Galaţi).

Patru din cele cinci administraţii portuare existente sunt organizate ca societăţi pe acţiuni cu capital

integral de stat, una singură funcţionând ca regie autonomă. Din perspectiva regulilor de concurenţă,

toate cele cinci entităţi au calitatea de operatori economici în sensul Legii concurenţei nr. 21/1996,

republicată.

Decizia de a înfiinţa aceste entităţi şi de a le permite desfăşoarea unor activităţi ca şi operatori

economici s-a luat prin hotărâri de guvern66

, prin reorganizarea şi desfiinţarea fostelor regii

autonome ce administrau infrastructurile de transport naval.

IV.5.2. Veniturile autorităţilor şi administraţiilor portuare

În privinţa veniturilor autorităţilor portuare şi/sau de căi navigabile, acestea pot fi proprii, de la

bugetul de stat sau din alte surse. Potrivit actelor normative de înfiinţare a acestor companii,

veniturile proprii se constituie din:

redevenţe sau chirii obţinute din subconcesionarea sau închirierea infrastructurii de

transport naval şi a bunurilor proprietate proprie;

redevenţe obţinute din concesionarea serviciilor de siguranţă;

tarife de utilizare a infrastructurii de transport naval şi de furnizare a serviciilor de siguranţă;

tarife percepute pentru efectuarea activităţilor cuprinse în statut (art. 5 din HG nr. 517/1998

privind înfiinţarea CNAPM Constanţa).

66

HG nr. 517/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime - S.A. Constanţa,

modificată şi completată, M. Of. nr. 331/1998, HG nr. 518/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale Administraţia

Porturilor Dunării Maritime - S.A. Galaţi, modificată şi completată, M. Of. nr. 332/1998, HG nr. 519/1998 privind

înfiinţarea Companiei Naţionale Administraţia Canalelor Navigabile – S.A. Constanţa, modificată şi completată, M. Of.

nr. 332/1998, HG nr. 520/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Dunării Fluviale - S.A.

Giurgiu, modificată şi completată, M. Of. nr. 333/1998, HG nr. 492/2003 privind organizarea şi funcţionarea Regiei

Autonome Administraţia Fluvială a Dunării de Jos Galaţi, M. Of. nr. 315/2003.

81

Tarifele percepute pentru utilizarea infrastructurii portuare, precum şi tarifele percepute pentru alte

activităţi şi servicii prestate se stabilesc de către administraţiile portuare (art. 279 din OG nr.

22/1999). Actele normative de înfiinţare a acestor companii precizează faptul că nivelul minim al

redevenţelor şi chiriilor, precum şi tarifele percepute, se aprobă de consiliul de administraţie, cu

respectarea legislaţiei în vigoare.

În privinţa tarifelor, fie că vorbim de tarife de utilizare a infrastructurii şi de furnizare a serviciilor

de siguranţă, fie de tarife percepute pentru alte activităţi cuprinse în statut, compania are obligaţia

legală de a le face publice (art. 28 alin. (1) din OG nr. 22/1999). Această obligaţie revine companiei

şi în privinţa facilităţilor sau reducerilor acordate la plata acestor tarife, trebuind a fi aplicate tuturor

utilizatorilor în mod nediscriminatoriu (art. 28 alin. (2)(3) din OG nr. 22/1999).

De exemplu CNAPM Constanţa, conform informaţiilor publicate pe site-ul acesteia, percepe

armatorilor navelor ce fac escală în porturile administrate de aceasta, pentru serviciile prestate de

companie, următoarele tarife portuare de bază:

tariful de acces în port se aplică la tonajul brut al navei (tone brute: TB), cu unele excepţii

pentru fiecare intrare în port, în funcţie de tipul navei şi diferenţiat pe grupe de tonaj brut (de

ex. pentru o navă cargou sau o navă portcontainer 0,155 EUR/TB).

tariful de cheiaj se aplică la lungimea maximă a navei (în metri) şi numărul de zile de

escală în port, în funcţie de tipul navei şi de grupa de tonaj brut în care se încadrează nava

(de ex. pentru o navă portcontainer de peste 70000 TB tariful este de 10,030 EUR/m/zi ).

tariful de bazin se aplică la lungimea maxima a navei şi numărul de zile de escală în port, în

funcţie de tipul navei şi de grupa de tonaj brut în care se încadrează nava (de ex. pentru un

tanc petrolier sub 5000 TB tariful este de 0,790 EUR/m/zi).

Orice alte prestaţii sau închirieri de utilaje portuare se prestează pe bază de comandă la un tarif

negociat de beneficiar direct cu compartimentele de resort din cadrul CNAPM Constanţa.

CNAPM Constanţa practică de asemenea o serie de tarife unice pentru folosirea infrastructurii

portuare de către anumite categorii de nave:

tarife pentru nave tehnice (diferenţiat pentru remorchere, împingătoare, docuri plutitoare,

alte nave tehnice);

tarife pentru nave de navigaţie interioară (diferenţiat în funcţie de frecvenţa utilizării

infrastructurii portuare);

tarife pentru nave de pescuit (1,067 EURO/m/lună, calculat la lungimea maximă a navei şi la

perioada de escală/staţionare în port la cheu)

tarife pentru nave în conservare sau abandonate;

tarife pentru staţionarea navei la geamandura de legare din Portul Midia (42,000

EURO/navă/lună);

tarife de utilizare bazin pentru navele ce transportă gaz petrolier lichefiat care operează la

terminalul MARI-GAZ din portul Midia (1,370 EURO/m/zi);

tarife pentru nave aflate in reparaţii lângă doc.

CNAPM Constanţa practică şi o serie de tarife speciale:

82

tarif pentru siguranţa şi securitatea pe timpul operării navelor (se aplică pentru fiecare

navă care efectuează operaţiuni de încărcare/descărcare în danele porturilor aparţinând

Administraţiei şi pentru fiecare escală a navei în port);

tarif de operare la geamanduri TTS (se aplică la navele care operează la Terminalul de

geamanduri aparţinând TTS OPERATOR S.A., în afara tarifului de acces şi bazin);

tarif de utilizare a Terminalului de pasageri de către pasagerii navelor (se calculează în

funcţie de numărul de pasageri care tranzitează Terminalul);

tarif de inspecţie containere prin scanare cu raze X (se percepe pentru containerele care

fac obiectul operaţiunilor de import/export prin Portul Constanţa Sud);

Pentru utilităţi si servicii portuare specifice CNAPM Constanţa practică următoarele tarife: tarif

de furnizare apă, tariful de furnizare energie electrică, taxă de colectare a rezidurilor deversate ş.a..

În ce priveşte costurile de operare în porturile maritime româneşti, aspect vizat de una din

întrebările adresate în cadrul investigaţiei utile cunoaşterii pieţei, majoritatea celor

chestionaţi au răspuns că aceste costuri sunt mari şi foarte mari prin comparaţie cu alte

porturi din regiune. De asemenea, operatorii economici chestionaţi au semnalat ca şi

dificultate întâmpinată faptul că administraţiile portuare stabilesc în mod unilateral diferite

tarife, a căror existenţă sau cuantum nu se justifică, efectul fiind unul negativ asupra

traficului naval şi activităţilor de operare portuară.

IV.5.3. Regimul terenurilor portuare

Infrastructurile de transport naval pot aparţine domeniului public al statului, unităţilor administrativ-

teritoriale sau pot fi proprietate privată.

În cazul celor cinci administraţii portuare la care am făcut referire, proprietarul terenurilor portuare

este statul român. Guvernul prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în calitate de

reprezentant al statului, a concesionat infrastructurile de transport naval administraţiilor portuare în

vederea administrării.

De exemplu, în Statutul Companiei Naţionale de Administrare a Porturilor Maritime - Constanţa67

,

se precizează faptul că infrastructura de transport naval aparţinând domeniului public al statului se

concesionează Companiei de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, pe bază de contract

de concesiune, în vederea administrării. Astfel, poprietarul terenurilor pe care se află porturile

administrate de CNAPM Constanţa este statul român, CNAPM Constanţa fiind doar

administrator.

După primirea în concesiune a infrastructurilor de transport naval, administraţiile portuare au

obligaţia prin lege de a pune la dispoziţia utilizatorilor terenurile portuare ce aparţin

domeniului public, numai prin încheierea în mod nediscriminatoriu unor contracte de concesiune,

subconcesiune sau închiriere. Utilizatorii infrastructurilor nu au dreptul de a subconcesiona sau

închiria terenurile portuare primite în concesiune sau subconcesiune de la administraţiile portuare

(art. 273 alin. (1) şi (2) din OG nr. 22/1999).

67

În Anexa nr. 1 al HG nr. 517/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale de Administrare a Porturilor Maritime –

Constanţa.

83

În ce priveşte procedura de atribuire de către administraţiile portuare a contractelor de concesiune

asupra terenurilor portuare ce aparţin domeniului public, dat fiind faptul că e vorba de bunuri

proprietate publică, incidente sunt dispoziţiile OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de

concesiune de bunuri proprietate publică68

. Potrivit acestui act normativ, atribuirea contractului

de concesiune se poate face prin licitaţie sau prin negociere directă (art. 14 din OUG nr.

54/2006).

Precizăm însă că, în cazul în care concesiunea vizează un serviciu pentru a cărui executare este

necesară exploatarea unui bun proprietate publică, dreptul de exploatare a respectivului bun se

transmite potrivit procedurii instituite de OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de

achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de

servicii.

Atribuirea contractului de concesiune trebuie să se facă prin aplicarea cu prioritate a procedurii

licitaţiei (art. 15 din OUG nr. 54/1996). Concedentul va putea aplica procedura negocierii directe

numai în situaţia în care, după repetarea procedurii de licitaţie, nu au fost depuse cel puţin trei oferte

valabile, după cum menţionează dispoziţiile art. 26 din OUG nr. 54/2006.

Caietele de sarcini ale concesiunii sau subconcesiunii se elaborează de către administraţiile portuare

şi se aprobă de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. Contractele de

concesiune/subconcesiune vor cuprinde în mod obligatoriu perioada pentru care se

concesionează/subconcesionează terenul portuar, alături de alte elemente obligatorii precum:

valoarea redevenţei, modul de plată, valoarea investiţiilor şi graficul de execuţie, volumul minim de

mărfuri ce urmează a fi operat prin danele aferente terenului portuar.

Perioada de acordare a terenului portuar în concesiune se stabileşte în funcţie efectuarea unor

investiţii viitoare. În cazul în care o astfel de obligaţie revine în sarcina concesionarului,

perioada contractului se stabileşte ţinându-se cont de valoarea şi de perioada de amortizare a

investiţiei, fără a se putea depăşi perioada pentru care infrastructura portuară a fost dată în

concesiune de către stat administraţiei portuare, astfel cum prevede OG nr. 22/1999. Dacă obligaţia

efectuării unor investiţii nu a fost prevăzută, perioada contractului nu va putea depăşi 5 ani.

Referitor la stabilirea taxelor de concesiune (redevenţelor) menţionăm faptul că elaborarea

caietelor de sarcini ale concesiunii sau subconcesiunii se face de către administraţiile portuare.

Caietele de sarcini urmează ulterior a fi aprobate de către Ministerul Transporturilor şi

Infrastructurii.

În cuprinsul caietelor de sarcini, administraţiile portuare stabilesc unilateral valoarea redevenţei ce

urmează a fi plătită de către concesionar, precum şi sumele cu care se va majora redevenţa în cazul

în care volumul de marfă operat în danele aferente terenului portuar este mai mare, respectiv mai

mic, decât volumul minim de marfă stabilit prin caietul de sarcini.

68

OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, M. Of. nr. 569/2006.

84

Sumele obţinute de administraţiile portuare din chirii, redevenţe şi din tarife constituie venituri

proprii ale acestora, urmând a fi utilizate conform legislaţiei în vigoare (art. 2710

din OG nr.

22/1999).

Referitor la actualizarea redevenţelor în momentul în care administraţia portuară face

investiţii suplimentare, dispoziţii cu caracter general referitoare la astfel de situaţii se găsesc în

cuprinsul OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate

publică. Odată convenite clauzele contractului de concesiune, modificări ale acestora ar putea

interveni doar în condiţiile legii.

Astfel, dacă în contractul de concesiune se prevede în sarcina concedentului, în speţă a

administraţiei portuare, obligaţia efectuării unor investiţii pe terenul portuar dat în concesiune,

considerăm că o actualizare a redevenţelor datorate de concesionar (atât în privinţa

cuantumului cât şi a intervalelor de tip la care are loc actualizarea) trebuie stipulată în mod expres

în contractul de concesiune agreat de părţi.

OUG nr. 54/2006 nu permite modificări unilaterale ale contractului de concesiune decât din motive

excepţionale de interes naţional sau local. De asemenea, se prevede expres faptul că autoritatea

publică nu poate lua unilateral măsuri ce au ca rezultat creşterea obligaţiilor concesionarului astfel

cum au fost ele stipulate în contractul de concesiune.

IV.5.4. Activităţile portuare şi climatul de concurenţialitate

Potrivit dispoziţiilor art. 19 din OG nr. 22/1999, activităţile de transport naval care se desfăşoară în

porturi sunt următoarele: activităţi de transport naval, activităţi conexe transportului naval şi

activităţi auxiliare transportului naval. O parte din aceste activităţi sunt prestate de

administraţia portuară în condiţii de monopol, în timp ce altele sunt prestate în condiţii de

concurenţialitate de operatori economici.

În cadrul activităţilor conexe transportului naval, serviciile de siguranţă (pilotajul navelor maritime

la intrarea şi ieşirea din porturi, între danele aceluiaşi port şi pe căi navigabile interioare, remorcajul

de manevră al navelor maritime în porturi, precum şi legarea-dezlegarea navelor) pot fi asigurate

de administraţiile portuare fie prin corpul de piloţi propriu, fie prin intermediul unor operatori

economici specializaţi pe bază de contract încheiat cu administraţia sau prin concesionarea

serviciului. În schimb, activităţile legate de operarea navelor (încărcare/descărcare, depozitare,

stivuire, amarare, sortare, marcare, paletizare, containizare, pachetizare, agenturare, bunkeraj,

curăţarea magaziilor navelor ş.a.) nu pot fi prestate de administraţiile portuare ci doar de alţi

operatori economici.

În ceea ce priveşte activităţile auxiliare transportului naval, atât cele de întreţinere a

infrastructurii portuare, de semnalizare, dragaj, asistenţă, cât şi alte activităţi, acestea pot fi

executate de administraţiile portuare direct sau prin intermediul unor operatori economici.

De asemenea, administraţiile portuare sunt cele ce pot executa construcţii hidrotehnice specifice

transportului naval, lucrări de scafanderie, supravegherea navelor, servicii pentru nave de agrment şi

turism. În schimb, activităţi auxiliare precum dragajul de extracţie, reparaţii nave, cu excepţia celor

85

proprii, şi de aprovizionare a navelor, cu excepţia celor proprii, pot fi prestate doar de operatori

economici, nu şi de către administraţiile portuare.

IV.6. Consideraţii privind unele servicii conexe transportului maritim

IV.6.1. Pilotajul navelor şi remorcajul - ca servicii de siguranţă în porturi

Serviciile de siguranţă în porturi sunt activităţi conexe transportului naval şi sunt reprezentate de

pilotajul navelor maritime la intrarea şi ieşirea din porturi, între danele aceluiaşi port şi pe căile

navigabile interioare, de remorcajul de manevră al navelor maritime în porturi şi de legarea-

dezlegarea navelor maritime şi fluvio-maritime.

Potrivit dispoziţiilor art. 42 din OG nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor

navigabile, serviciile de siguranţă sunt prestate tuturor utilizatorilor care apelează la ele, pe o bază

permanentă, nediscriminatorie, uniformă şi continuă, în condiţii egale în ceea ce priveşte calitatea,

timpul şi preţul. De asemenea, Ministerul Transporturilor stabileşte porturile, căile navigabile,

zonele precum şi categoriile de nave pentru care serviciile de siguranţă sunt obligatorii.

În privinţa serviciilor de pilotaj, prin art. 4 alin. (1) din Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice,

Transporturilor şi Locuinţei nr. 562/200369

s-a stabilit obligativitatea pilotajului în următoarele

porturi: Portul Constanţa - Zona I Constanţa Nord şi Zona II Constanţa Sud, Portul Midia, Portul

Mangalia, Portul Sulina (danele Regiei Autonome ―Administraţia Zonei Libere Sulina‖) şi Portul

Comercial Sulina, Portul Industrial Tulcea, Portul Galaţi (danele pentru produse petroliere şi danele

Regiei Autonome ―Administraţia Zonei Libere Galaţi), Portul Bazinul Nou Galaţi, Portul Docuri

Galaţi, Portul Mineralier Galaţi, Portul Comercial Brăila şi danele Regiei Autonome ―Administraţia

Zonei Libere Brăila‖.

În cazul pilotajului, dispoziţiile OG nr. 22/1999 prevăd faptul că acest serviciu se asigură de către

administraţiile portuare prin corpul de piloţi aparţinând administraţiei portuare, prin intermediul

unor operatori economici specializaţi şi autorizaţi sau prin concesionarea serviciului de pilotaj.

Referitor la porturile aflate în administrarea CNAPM Constanţa, porturi ce au intrat în analiza

noastră, serviciul de pilotaj este asigurat după cum urmează:

- pentru Zona I a Portului Constanţa, serviciul este asigurat de un singur operator economic în

baza unui contract de concesiune încheiat cu Ministerul Transporturilor. Tarifele şi condiţiile în care

se prestează serviciul sunt cuprinse în anexele contractului de concesiune.

- pentru Zona II a Portului Constanţa, serviciul este asigurat de cinci operatori economici

autorizaţi, în baza unor contracte încheiate cu administraţia portului. Tarifele şi condiţiile în care se

prestează serviciul sunt publicate pe site-ul CNAPM Constanţa.

- pentru Portul Midia, serviciul de pilotaj a fost concesionat unui singur operator economic, prin

contract de concesiune încheiat cu Ministerul Transporturilor. Tarifele şi condiţiile în care se

prestează serviciul sunt cuprinse în anexele contractului de concesiune.

69

Ordinul nr. 562 din 14 aprilie 2003 pentru stabilirea porturilor, a căilor navigabile, a zonelor sau porţiunilor din aceste

zone, precum şi a categoriilor de nave pentru care serviciile de siguranţă sunt obligatorii, publicat în M.Of. nr. 270/2003.

86

- pentru Portul Mangalia, serviciul de pilotaj este prestat de doi operatori economici autorizaţi,

în baza unor contracte încheiate cu Administraţia portului. Tarifele şi condiţiile în care se prestează

serviciul sunt publicate pe site-ul CNAPM Constanţa.

Deşi este vorba de acelaşi serviciu de pilotaj prestat în perimetrul aceluiaşi port, se observă faptul că

la nivelul Portului Constanţa au fost delimitate două zone distincte, respectiv Zona I Cosntanţa Nord

şi Zona II Constanţa Sud. Acestor două zone li se adaugă celelalte două porturi maritime aflate în

administrarea CNAPM Constanţa, repectiv porturile Midia şi Mangalia.

În aceste trei porturi, împărţite în patru zone, pilotajul navelor face obiectul unor regimuri

juridice diferite. În Zona I a Portului Constanţa şi în Portul Midia, pilotajul navelor este asigurat de

câte un singur operator economic pentru fiecare zonă în parte, în baza unor contracte de concesiune

încheiate în anul 2000. În Zona II a Portului Constanţa şi în Portul Mangalia, pilotajul navelor este

asigurat începând cu sfârşitul anului 2009 în mod concurenţial de mai mulţi operatori economici

autorizaţi.

Referitor la serviciile de remorcaj, prin art. 8 alin. (1) din Ordinul Ministrului lucrărilor publice,

transporturilor şi locuinţei nr. 562/200370

s-a stabilit obligativitatea remorcajului de manevră în

următoarele porturi: Portul Constanţa – Zona I Constanţa Nord şi Zona II Constanţa Sud, Portul

Midia şi Portul Mangalia.

În cazul remorcajului, dispoziţiile OG nr. 22/1999 prevăd faptul că acest serviciu se asigură de către

administraţiile portuare cu remorchere proprii sau pe bază de contract încheiat în mod

nediscriminatoriu, prin operatori economici specializaţi şi autorizaţi.

Ca şi în cazul pilotajului, operatorii economici ce prestează servicii de remorcaj sunt obligaţi prin

lege să comunice administraţiilor portuare tarifele şi facilităţile tarifare practicate, aspecte făcute

ulterior publice de către administraţia portului.

În cazul porturilor aflate în administrarea CNAPM Constanţa, porturi ce au intrat în analiza

noastră, serviciul de remorcaj este prestat în mod liber de mai mulţi operatori eonomici

autorizaţi.

În cazul serviciului de pilotaj, dat fiind faptul că acelaşi serviciu public este supus în prezent unor

regimuri juridice diferite, situaţie ce poate crea confuzii la nivelul beneficiarilor acestui serviciu şi

de asemenea o serie de disfuncţionalităţi în piaţă, considerăm necesară adoptarea unui singur

regim juridic pentru serviciul de pilotaj din toate cele trei porturi analizate.

De altfel, chiar din răspunsurile primite la chestionarele adresate actorilor din piaţă am putut oberva

o serie de nemulţumiri legate de modul în care sunt prestate serviciile de pilotaj. Dacă în cazul

serviciului de remorcaj repondenţii nu au evidenţiat existenţa unor disfuncţionalităţi de natură

concurenţială, în cazul serviciului de pilotaj majoritatea celor chestionaţi au invocat o lipsă de

concurenţă pe această piaţă.

70

Ordinul nr. 562 din 14 aprilie 2003 pentru stabilirea porturilor, a căilor navigabile, a zonelor sau porţiunilor din aceste

zone, precum şi a categoriilor de nave pentru care serviciile de siguranţă sunt obligatorii, M.Of. nr. 270/2003.

87

IV.6.2. Activităţile de încărcare-descărcare mărfuri şi serviciile de agenturare nave

6.2.1. Consideraţii generale

La nivelul serviciilor conexe transportului naval, operaţiunile de încărcare-descărcare a mărfurilor

deţin un rol extrem de important. Plecarea unor mărfuri, precum şi sosirea acestora din şi în port

presupun în mod obligatoriu operaţiuni de încărcare, respectiv descărcare. Aceste operaţiuni sunt

prestate de către operatori economici specializaţi ce au acces la infrastructura portuară şi care deţin

licenţe pentru prestarea unor astfel de servicii.

Analizând datele furnizate de CNAPM Constanţa şi ţinând cont şi de o serie de semnale primite în

urma discuţiilor cu agenţii maritimi şi brokerii de nave, am urmărit să identificăm şi ulterior să

evidenţiem o serie de probleme de concurenţă pe piaţa serviciilor de încărcare-descărcare mărfuri şi

a serviciilor de agenturare nave.

În mod firesc, orice armator care ajunge cu nava sa, de exemplu în Portul Constanţa, ar trebui să

poată alege agentul maritim care să îl reperzinte în relaţiile cu autorităţile portuare şi să îi asiste

nava până la ieşirea din port, iar în funcţie de marfa ce urmează să o încarce sau să o descarce să

poată hotărî în privinţa operatorului portuar care să-i presteze serviciile de încărcare sau descărcare.

Această posibilitate de alegere a armatorului ar reflecta un grad ridicat de concurenţă, atât în

ceea ce priveşte serviciile de agenturare, cât şi în cazul operaţiunilor portuare de încărcare-

descărcare.

Semnalele primite de la o parte din actorii din aceste pieţe au fost acelea că în anumite situaţii

operatori portuari ce deţin poziţii monopolistice pe operarea unei anumite categorii de mărfuri

condiţionează prestarea serviciilor de încărcare/descărcare de cumpărarea unui alt serviciu

precum agenturarea de nave.

Pentru a verifica aceste aspecte, am analizat navele operate în porturile aflate în administrarea

CNAPM Constanţa, în anul 2008, pe tipuri de mărfuri, navă cu navă, evidenţiind operatorul portuar

care a prestat armatorului serviciile de încărcare-descărcare şi agentul maritim ce a agenturat nava.

Ţinând cont de numărul mare de categorii de mărfuri încărcate şi descărcate în decursul unui an,

peste 130 de categorii/an, analiza s-a făcut pe patru grupe mari de mărfuri: vrac lichid, vrac solid,

mărfuri generale transportate în containere şi mărfuri generale necontainerizate.

În categoria marfurilor transportate sub formă de vrac lichid au fost incluse: petrolul brut, produsele

petroliere şi derivatele din petrol, produsele chimice lichide.

În categoria mărfurilor transportate sub formă de vrac solid au fost incluse: produsele chimice şi

îngrăşămintele vrac, cerealele, cimentul vrac şi materialele de construcţii vrac, minereul, cocsul,

cărbunele şi bauxita vrac, produsele alimentare vrac (zahăr, sare), lemnul şi cheresteaua vrac.

În categoria mărfurilor generale necontainerizate au fost incluse: produsele alimentare, băuturile şi

tutunul, celuloza şi hârtia, laminate şi produse metalurgice, piesele de schimb, cimentul, produsele

chimice şi îngrăşămintele transportate în saci, produsele metalice, cheresteaua, alte produse din

lemn, utilaje şi echipamente, tractoare, auto, vagoane, alte mărfuri generale necontainerizate.

88

6.2.2. Analiza operaţiunilor încărcare/descărcare mărfuri, anul 2008

(… informaţii confidenţiale ...)

89

IV.7. Concluzii

Piaţa serviciilor de transport maritim din România este una concurenţială, fapt datorat în special

numărului mare de transportatori (armatori străini ce asigură un transport maritim neregulat, cât şi

mari companii maritime de linie) raportat la volumul de mărfuri transportate la nivelul porturilor

maritime româneşti (concentrare redusă a pieţei).

Cererea autohtonă de transport maritim, respectând trăsăturile clasice ale cererii de transport,

reacţionează la evoluţiile sectoarelor economice din care provine. Cererea de transport maritim

este reprezentată de operatori economici provenind din sectoare economice precum sectorul

energetic, sectorul extractiv (extracţia şi prepararea cărbunelui, a minereurilor feroase şi neferoase

ş.a.), agricultură şi silvicultură, industrii prelucrătoare (industria siderurgică, industria petro-

chimică, industria uşoară sau cea alimentară ş.a.), dar şi din sectorul construcţiilor şi al comerţului.

În ce priveşte oferta de transport maritim disponibilă la nivelul porturilor maritime româneşti,

aceasta este reprezentată aproape în integralitate de armatori străini şi de mari companii

maritime de linie străine. Prezenţa armatorilor români în oferta de transport maritim este

aproape insesizabilă, pe fondul reducerii numărului de nave maritime comerciale înregistrate sub

pavilion naţional. În anul 2009, sub pavilion românesc erau înregistrate doar şapte nave maritime,

cu o vârstă medie de peste 24 de ani, nave deţinute de cinci armatori.

În ce priveşte intrarea pe piaţa serviciilor de transport maritim, barierele financiare sunt de

departe cele mai ridicate, datorându-se investiţiilor financiare foarte mari necesare construirii sau

achiziţionării unei nave maritime, coroborate cu lipsa unui sprijin concret din partea autorităţilor

pentru cei ce vor să intre în această piaţă.

Din răspunsurile primite de la actorii din piaţă chestionaţi s-a evidenţiat necesitatea elaborării unei

strategii naţionale în domeniul transportului maritim, strategie care să vizeze printre altele

sprijinirea potenţialilor armatori români, stimularea construcţiilor de nave prin utilizarea creditelor

bancare, promovarea pavilionului naţional şi alinierea legislaţiei naţionale la cea comunitară.

În cazul porturilor unde există concentraţi armatori şi companii maritime, existând astfel şi burse de

navluri, piaţa transportului maritim este transparentă. Schimburile de informaţii privind navlurile,

tarifele şi condiţiile de transport sunt intense şi se fac în mod transparent prin intermediul agenţilor

maritimi şi brokerilor. În cazul porturilor maritime româneşti, datorită specificităţii lor (porturi de

tranzit, volum scăzut de mărfuri, lipsa unor armatori stabili ş.a.), piaţa transportului maritim este

caracterizată, în general, de opacitate şi de asimetrie de informaţii. Un rol foarte important în

înlăturarea acestei asimetrii de informaţii revine agenţilor maritimi, brokerilor de nave şi caselor de

expediţie, prin intermediul cărora se întâlnesc de cele mai multe ori purtătorii cererii şi ai ofertei.

De asemenea, administraţiile portuare nu au făcut încă demersuri în vederea transparentizării acestei

pieţe, de exemplu prin publicarea unor evoluţii ale navlurilor pe pieţele regionale.

Un alt aspect specific pieţei româneşti este dependenţa navlurilor şi tarifelor practicate la nivelul

porturilor maritime româneşti de factori externi precum pieţele de navluri din regiune şi

politicile tarifare adoptate la nivelul marilor companii maritime de pe glob, pe fondul lipsei unei

flote comerciale naţionale competitive şi implicit a unei pieţe de navluri autohtone.

90

Studiul a surprins însă o serie de posibile disfuncţionalităţi la nivelul porturilor maritime legate de

activităţile conexe sau auxiliare transportului maritim. O parte din aceste activităţi sunt prestate

de administraţiile portuare în condiţii de monopol, în timp ce altele sunt prestate în condiţii de

concurenţialitate de operatori economici.

În cazul pilotajului navelor, serviciu de siguranţă, în porturile Constanţa, Midia şi Mangalia se

constată existenţa unor regimuri juridice distincte pentru acelaşi serviciu. Există astfel zone în

care aceste serviciu este concesionat unui singur operator, dar şi zone în care serviciul este prestat în

mod concurenţial. Această situaţie poate crea confuzie în rândul beneficiarilor serviciului de

pilotaj şi o serie de difuncţionalităţi în piaţă, o uniformizare a acestui regim fiind de dorit.

La nivelul serviciilor de încărcare-descărcare nave, numărul redus de operatori portuari

specializaţi pe manipularea unor anumite categorii de mărfuri, precum şi cantităţile foarte mari de

mărfuri (peste 70% sau chiar peste 90%) manipulate de unii dintre aceştia, pot sugera existenţa

unor poziţii dominante sau chiar monopolistice pe pieţele acestor servicii.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Rolul transportului maritim şi evoluţiile acestuia

Transporturile maritime reprezintă o activitate economică complexă ce s-a dezvoltat odată cu

economia mondială, urmând îndeaproape atât evoluţiile ascendente, cât şi evoluţiile descendente

ale comerţului mondial. În acelaşi timp, transporturile maritime au contribuit în mod semnificativ la

dezvoltarea economiei mondiale, fiind unul dintre principalii factori de cooperare economică pe

plan mondial.

Rolul principal al transporturilor maritime este de a asigura legătura între producţie şi

consum, mai ales de a asigura în permanenţă un flux de materii prime către sectorul industrial

productiv şi de a deplasa în timp util apoi produsele finite către pieţele de desfacere şi consumatori.

La nivel comunitar transporturile maritime au o importanţă deosebită, reprezentând

principalul mod de transport prin care se realizează importurile şi exporturile U.E.

Aproximativ 40% din mărfurile pentru comerţul intern şi 70% din mărfurile destinate comerţului

extern sunt transportate pe cale maritimă. În fiecare an, la nivelul porturilor statelor membre sunt

încărcate-descărcate aproximativ 3,5 miliarde tone de mărfuri, iar peste 400 de milioane de pasageri

sunt înregistraţi la terminalele specializate.

Importanţa transporturilor maritime este recunoscută la nivel comunitar şi prin prisma

numeroaselor locuri de muncă create atât în mod direct, cât şi în mod indirect, în cadrul unor

sectoare economice conexe, dar şi datorită veniturilor importante aduse de acest sector

bugetelor naţionale ale statelor membre.

Având în vedere rolul important, U.E. încurajează dezvoltarea transporturilor maritime prin

acţiuni ce urmăresc modernizarea infrastructurilor de transport maritim, armonizarea legislaţiilor

specifice şi a procedurilor în domeniu. Exploatarea potenţialului transporturilor maritime ar

91

determina la nivel comunitatr o relaxare a traficului de mărfuri, în special pe infrastructurile rutiere

şi feroviare.

U.E. s-a angajat să acorde o atenţie deosebită transporturilor maritime şi să ia măsuri

corespunzătoare de stimulare a dezvoltării sectorului. În aceste împrejurări, în ianuarie 2009

Comisia Europeană, în cadrul unei Comunicări71

adresate Consiliului, Parlamentului European,

Comitetului Economic şi Social şi Comitetului Regiunilor, a trasat pe un orizont de 10 ani

principalele obiective ale unei politici comunitare în domeniul transportului maritim, precum şi

principalele instrumente ce urmează a fi utilizate. Documentul este cunoscut sub denumirea

Strategia comunitară în domeniul transporturlui maritim 2018. Obiectivul principal al acestei

strategii este acela de a maximiza utilizarea transporturilor maritime, încurajând dezvoltarea

sectorului, competitivitatea şi siguranţa acestuia.

Pentru România, transporturile maritime au o importanţă mult mai redusă decât importanţa

acordată acestora la nivel comunitar. În funcţie de indicatorul „tone de mărfuri manipulate în

porturile maritime/locuitor‖, calculat pentru principalele porturi ale U.E., într-un clasament al

statelor membre, România, cu 2,2 tone/locuitor, faţă de media comunitară de 7,3 tone/locuitor,

deţine penultima poziţie.

Importanţa redusă a transporturilor maritime în ţara noastră este evidenţiată de altfel şi de o serie de

indicatori statistici interni precum parcursul mărfurilor exprimat în tone-km şi indicatorul

mărfuri transportate exprimat în mii tone, ponderea transportului maritim în totalul mărfurilor

transportate în anul 2007 fiind în ambele cazuri una scăzută (0,13% în funcţie de indicatorul

parcursul mărfurilor, respectiv 10% în funcţie de indicatorul mărfuri transportate)72

.

Analizând însă evoluţia acestor transporturi în ultimii ani, s-a putut observa o creştere susţinută a

volumelor de mărfuri încărcate-descărcate la nivelul porturilor maritime româneşti. Punctul

maxim al acestei perioade de creştere a fost atins în anul 2008, cea mai consistentă evoluţie având-o

în special traficul maritim de containere din Portul Constanţa. Acest port este de altfel cel mai

important port maritim românesc, atât din punctul de vedere al traficului de mărfuri, cât şi

al celui de pasageri. În fiecare an, peste 90% din mărfurile încărcate-descărcate în porturile

maritime româneşti sunt operate în Portul Constanţa.

Criza economică mondială a afectat însă puternic traficul mondial de mărfuri, acesta din

urmă scăzând dramatic ca efect al reducerii activităţilor economice la nivel global. La nivel

comunitar, potrivit estimărilor Eurostat, efectele crizei economice au afectat sectorul transporturilor

maritime în primul trimestru al anului 2009, cantitatea de mărfuri manipulate în porturile U.E.

scăzând cu 12,9% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2008. Evoluţia descendentă şi-a făcut simţită

prezenţa în porturile româneşti în anul 2009, când, în primele trei trimestre, volumul de mărfuri

încărcate şi descărcate a fost mai mic cu aproximativ 30% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2008.

71

Disponibilă la adresa: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2009:0008:FIN:EN:PDF.

72 Prelucrări ale datelor din Anuarul Statistic al României, 2009.

92

Reglementări specifice transportului maritim

Reglementările comunitare în domeniul transportului maritim acoperă o varietate de aspecte ce ţin de prestarea serviciilor de transport maritim de la reglementarea raporturilor pe Piaţa Internă,

dezvoltarea infrastructurilor portuare, reglementarea condiţiilor de muncă, îmbunătăţirea siguranţei

traficului maritim şi fluvial, până la reglementarea atentă a efectelor transportului maritim asupra

mediului înconjurător.

În ce priveşte reglementările comunitare în domeniul concurenţei cu incidenţă asupra transporturilor

maritime, începând cu data de 18 octombrie 2008, data expirării perioadei de tranziţie instituite de

Regulamentul nr. 1419/2006 în cazul conferinţelor de linie, toate sectoarele serviciilor de

transport maritim sunt supuse regulilor generale aplicabile în domeniul concurenţei. Singura

exceptare este menţinută în cazul acordurilor de cooperare tehnică orizontală între companii

maritime de linie grupate în consorţii.

În privinţa reglementărilor naţionale, toate serviciile de transport maritim se supun regulilor de

concurenţă guvernate de Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, singura exceptare73

fiind

recunoscută consorţiilor, ca şi în dreptul comunitar al concurenţei.

Dat fiind faptul că prin intermediul transportului maritim aproape întotdeauna se realizează

schimburi care aparţin comerţului internaţional, un rol important în prestarea acestor servicii de

transport îl au reglementările cuprinse în diferite convenţii internaţionale.

Piaţa şi problemele concurenţiale specifice

Transportul maritim, asigurând deplasarea unei mari diversităţi de mărfuri în cele mai diferite

zone de pe glob, s-a dezvoltat treptat într-o industrie extrem de complexă. Datorită diversităţii

şi multitudinii mărfurilor deplasate, precum şi distanţelor mari ce trebuiesc parcurse, transporturile

maritime cunosc o puternică segmentare.

În funcţie de volumul şi caracteristicile mărfurilor, industria transporturilor maritime este compusă

din trei mari segmente: transportul maritim al mărfurilor vrac (se transportă partizi mari de

mărfuri omogene, preponderent materii prime, ce acoperă capacitatea de transport a unei întregi

nave), transportul maritim al mărfurilor speciale (se transportă partizi mari de mărfuri ce au

nevoie de condiţii speciale de transport sau depozitare pe timpul transportului), transportul

maritim al mărfurilor generale (se transportă partizi mici de mărfuri neomogene, preponderent

produse finite, ce nu acoperă capacitatea de transport a unei întregi nave).

Transporturile maritime cunosc, de asemenea, o altă diferenţiere importantă, dată de ritmicitatea cu

care este solicitat transportul de către beneficiari. Astfel, în funcţie de particularităţile navigaţiei,

transportul maritim poate fi unul neregulat (tramp) sau unul regulat (de linie). Dacă

transportul maritim al mărfurilor vrac şi al mărfurilor speciale este în cea mai mare parte un

transport neregulat, transportul mărfurilor generale se face printr-o navigaţie de linie.

73

Prin Regulamentul Consiliului Concurenţei din 14 aprilie 2004 privind regimul exceptării, pe categorii de înţelegeri,

decizii luate de asociaţiile de agenţi economici şi practici concertate, în domeniul transporturilor maritime, de la

interdicţia prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată.

93

Transportul maritim neregulat, datorită caracteristicilor sale, se apropie foarte mult de

modelul concurenţial perfect. Transportul maritim neregulat este asigurat de un număr mare de

armatori (persoane fizice sau companii ce deţin nave), regăsiţi la nivelul principalelor porturi ale

lumii. Aceştia răspund solicitărilor de transport maritim venind din cele mai difierite regiuni ale

lumii, cererea fiind reprezentată de un număr mare de operatori economici. Transportul maritim

neregulat se face prin întâlnirea cerereii cu oferta de transport, neexistând destinaţii, rute sau

tarife prestabilite. Navele utilizate în transportul neregulat navighează pe mările şi oceanele în

căutarea de marfă pentru transport, acostând în acele porturi unde găsesc condiţiile de transport cele

mai avantajoase. Toate condiţiile de transport se negociază în mod liber pe pieţele de navluri din

lume, între armatorul ce asigură transportul şi beneficiarul transportului, direct sau prin

reprezentanţi.

Transportul maritim de linie presupune prestarea serviciului de transport în mod regulat, pe anumite

rute predefinite, în condiţii de transport şi de preţ stabilite de companiile maritime. Deoarece aceste

servicii trebuie asigurate indiferent de cantităţile de mărfuri disponibile, transportul de linie este

mult mai costisitor decât transportul maritim neregulat, fiind prestat la nivel mondial de companii

maritime puternice. Fiind legate de anumite porturi de încărcare şi descărcare, companiile

maritime de linie pot realiza mai uşor înţelegeri anticoncurenţiale pe o anumită rută sau pot

abuza de o eventuală poziţie dominantă deţinută, în comparaţie cu armatorii ce asigură un

transport neregulat, care navighează în toate porturile lumii.

Aşa cum am arătat în capitolul privind reglementările specifice transporturilor maritime, navigaţia

de linie a beneficiat datorită specificului ei de un regim derogatoriu de regulile comunitare de

concurenţă. Până nu demult, înţelegerile de fixare a tarifelor şi de reglementare a capacităţilor de

transport încheiate în cadrul aşa numitelor conferinţe de linie erau exceptate de la interdicţia

institută de art. 101 alin. (1) TFUE.

Cererea de transport maritim este reprezentată de operatori economici din cele mai importante

sectoare productive ale economiei mondiale (sectorul energetic, sector extractiv, agricultură şi

silvicultură) dar şi din industrii prelucrătoare (industria auto, industria uşoară, industria alimentară)

şi comerţ. Cererea este influenţată semnificativ de o serie de factori precum economia mondială,

specificul consumului, distanţa medie, evenimente neprevăzute, costul transportului, viteza livrării

şi siguranţa. Industria transportului maritim este deosebit de vulnerabilă la crizele economice

mondiale, creşterile şi descreşterile economiei mondiale traducându-se în creşteri şi descreşteri

semnificative la nivelul transportului maritim mondial.

Oferta de transport maritim este dominată de flotele unor state precum Japonia, Grecia,

Germania, China şi Norvegia, aceste state controlând aproximativ jumătate din tonajul mondial.

Oferta este influenţată de o serie de factori importanţi printre care flota mondială, productivitatea,

construcţia de nave, casarea navelor vechi şi veniturile generate. Datorită specificităţii sale

(necesitatea unor investiţii financiare mari la intrarea în piaţă, costurile mari de întreţinere a

flotelor, teremenele mari la livrarea navelor noi), oferta de transport maritim este rigidă şi uşor

de anticipat, în vreme ce cererea de transport maritim este extrem de volatilă şi sensibilă la

evoluţiile economice ale sectoarelor din care provine.

În ce priveşte problemele de concurenţă specifie pieţei serviciilor de transport maritim, acestea

sunt reprezentate de înţelegerile anticoncurenţiale din cadrul navigaţiei de linie, cunoscute sub

94

denumirea de conferinţe de linie, şi de înţelegerile de tip pool74

, specifice transportului maritim

neregulat. Aşa cum am arătat în cuprinsul raportului, conferinţele de linie nu mai sunt exceptate de

la regulile comunitare în domeniul concurenţei, intrând sub interdicţia art. 101 alin. (1) TFUE, iar

înţelegerile de tip pool nu pot avea ca obiect fixarea tarifelor, împărţirea pieţelor sau a clienţilor

între membrii pool-ului.

Segmentarea puternică a transporturilor maritime în funcţie de particularităţile navigaţiei (transport

neregulat sau transport de linie), în funcţie de tipul de încărcătură (vrac solid, vrac lichid, mărfuri

generale containerizate sau mărfuri necontainerizate) şi de tipurile de nave, face necesară definirea

unei multitudini de pieţe relevante. Astfel, vor fi definite pieţe relevante distincte pentru

transportul maritim neregulat şi pentru transportul maritim de linie, după cum vor fi definite

separat pieţe relevante în cadrul transportului mărfurilor vrac solid, mărfurilor vrac lichid,

mărfurilor speciale, mărfurilor generale. De exemplu, nu poate fi tratată concurenţa din sectorul

transporturilor maritime specializate la modul general, ci ar trebui să facem evaluări separate pentru

fiecare din componentele sale (de ex. transport maritim de autovehicule, transport maritim de gaze

lichefiate, transport maritim de produse alimentare ş.a.).

În cazul transportului maritim neregulat, piaţa relevantă a serviciului se definieşte pentru fiecare

categorie de mărfuri în parte, iar piaţa geografică este de regulă una globală. În cazul transportului

maritim de linie, piaţa relevantă a serviciului se definieşte în funcţie de specificul transportului

(containerizat, specializat etc.), iar piaţa geografică relevantă este reprezentată de regulă de porturile

legate de linia repectivă.

Aspecte constatate la nivelul porturilor maritime româneşti

La nivelul porturilor maritime româneşti a fost analizată piaţa serviciilor de transport maritim, fiind

identificate de asemenea o serie de pieţe conexe, precum piaţa serviciilor de încărcare-descărcare

nave, piaţa agenturării de nave, piaţa pilotajului, piaţa remorcajului ş.a.

Piaţa serviciilor de transport maritim din România este o piaţă concurenţială, fapt datorat în

special numărului mare de transportatori (armatori străini ce asigură un transport maritim neregulat,

cât şi mari companii maritime de linie), raportat la volumul de mărfuri transportate la nivelul

porturilor maritime româneşti (concentrare redusă a pieţei).

Cererea de transport maritim, respectând trăsăturile clasice ale cererii de transport maritim, este

reprezentată de operatori economici provenind din sectoare precum sectorul energetic, sectorul

extractiv (extracţia şi prepararea cărbunelui, a minereurilor feroase şi neferoase ş.a.), agricultură şi

silvicultură, industrii prelucrătoare (industria siderurgică, industria petro-chimică, industria uşoară

sau cea alimentară ş.a.), dar şi din sectorul construcţiilor şi al comerţului.

În ce priveşte oferta de transport maritim disponibilă la nivelul porturilor maritime româneşti,

aceasta este reprezentată aproape în integralitate de armatori străini şi de mari companii

maritime de linie străine. Prezenţa armatorilor români în oferta de transport maritim este

74

Un pool este o asociere de nave, de regulă de acelaşi tip, aparţinând unor proprietari diferiţi, în scopul administrării

acestor nave de către un administrator unic.

95

aproape insesizabilă, pe fondul reducerii numărului de nave maritime comerciale înregistrate sub

pavilion naţional.

În ce priveşte intrarea pe piaţa serviciilor de transport maritim, barierele financiare sunt ridicate,

datorându-se investiţiilor financiare foarte mari necesare construirii sau achiziţionării unei nave

maritime, coroborate cu lipsa unui sprijin concret din partea autorităţilor pentru cei ce vor să intre în

această piaţă. Din răspunsurile primite de la actorii din piaţă chestionaţi s-a evidenţiat necesitatea

elaborării unei strategii naţionale în domeniul transportului maritim, strategie care să vizeze,

printre altele, sprijinirea potenţialilor armatori români, stimularea construcţiilor de nave prin

utilizarea creditelor bancare, promovarea pavilionului naţional şi alinierea legislaţiei naţionale la cea

comunitară.

De regulă, piaţa transportului maritim este una transparentă, la nivelul ei regăsindu-se numeroşi

reprezentanţi ai cererii şi ofertei. Schimburile de informaţii privind navlurile, tarifele şi condiţiile de

transport sunt intense şi se fac în mod transparent prin intermediul agenţilor maritimi şi brokerilor.

În cazul porturilor maritime româneşti, datorită specificităţii lor (porturi de tranzit, volum scăzut de

mărfuri, lipsa unor armatori stabili ş.a.), piaţa transportului maritim este caracterizată de

opacitate şi de asimetrie de informaţii. Un rol foarte important în înlăturarea acestei asimetrii de

informaţii revine agenţilor maritimi, brokerilor de nave şi caselor de expediţie, prin intermediul

cărora se întâlnesc de cele mai multe ori purtătorii cererii şi ai ofertei. De asemenea, administraţiile

portuare nu au făcut încă demersuri în vederea transparentizării acestei pieţe, de exemplu prin

publicarea unor evoluţii ale navlurilor pe pieţele regionale.

Un alt aspect specific pieţei româneşti este dependenţa navlurilor şi tarifelor practicate la nivelul

porturilor maritime româneşti de factori externi, precum pieţele de navluri din regiune şi

politicile tarifare adoptate la nivelul marilor companii maritime de pe glob, pe fondul lipsei unei

flote comerciale naţionale competitive şi implicit a unei pieţe de navluri autohtone.

Studiul a surprins o serie de posibile disfuncţionalităţi la nivelul porturilor maritime legate de

activităţile conexe sau auxiliare transportului maritim.

În cazul pilotajului navelor, serviciu de siguranţă, în porturile Constanţa, Midia şi Mangalia se

constată existenţa unor regimuri juridice distincte pentru acelaşi serviciu. Există astfel zone în

care aceste serviciu este concesionat unui singur operator, dar şi zone în care serviciul este prestat în

mod concurenţial. Acestă situaţie poate crea confuzie în rândul beneficiarilor serviciului de

pilotaj şi o serie de difuncţionalităţi în piaţă, o uniformizare a acestui regim fiind de dorit.

La nivelul serviciilor de încărcare-descărcare nave, numărul redus de operatori portuari

specializaţi pe manipularea unor anumite categorii de mărfuri, percum şi cantităţile foarte mari de

mărfuri (peste 70% sau chiar peste 90%) manipulate de unii dintre aceştia, pot sugera existenţa

unor poziţii dominante sau chiar de monopol pe pieţele acestor servicii.

96

Având în vedere concluziile raportului de investigaţie, propunem:

1. Declanşarea la nivelul inspectoratelor de concurenţă din judeţele în care se află porturile de

la Marea Neagră şi porturile Dunării Maritime unei investigaţii utile cunoaşterii pieţei

serviciilor de agenturare nave.

2. Declanşarea la nivelul inspectoratelor de concurenţă din judeţele în care se află porturile de

la Marea Neagră şi porturile Dunării Maritime unei investigaţii utile cunoaşterii pieţelor

serviciilor de încărcare-descărcare nave, cu scopul identificării şi sancţionării unor posibile

disfuncţionalităţi de natură anticoncurenţială.

97

Bibliografie selectivă

EU energy and transport in figures - Statistical pocketbook 2009 – European Commission –

Directorate General for Energy and Transport;

Panorama of Transport, 1990-2007 – Eurostat Statisticalbooks;

Maritime transport - Eurostat;

Maritime transport of goods and passengers 1997 – 2007 – Eurostat – Data în focus –

20/2009;

Legal and Economic Analysis of Tramp Maritime Services, February 2007, report prepared

by Fearnley Consultants AS, Global Insight and Holman Fenwick & Willan for the

European Commission;

Competition policy in liner shipping, Final Report, Directorate for Science, Technology and

Industry, Division of transport, OECD, 2002;

Review of maritime transport, Report by the UNCTAD secretariat, United Nations

Conference on Trade and Development Geneva, 2009;

The Tramp Shipping Market, Produced by Clarkson Research Studies, April 2004.

Ocean shipping cartels: A survey, William Sjostrom, Centre for Policy Studies, National

University of Ireland, 2004.

Transporturi, expediţii şi asigurări internaţionale, Ghe. Caraiani, Liliana Rusu, Editura

Lumina Lex, 2004;

Marketingul şi managementul în activitatea de transporturi, Ghe. Caraiani şi alţii, Editura

Lumina Lex, 2002;

Transporturi maritime, Ghe. Caraiani şi alţii, Editura Lumina Lex, 2005;

Dreptul transporturilor, Ghe. Piperea, Editura All Beck, 2005;

Drept maritim, Adrian Cristea, Editura All Beck, 2001;

Drept comercial român, Stanciu Cărpenaru, Editura All Beck, 2004;

Maritime economics, 3rd

edition, Martin Stopford, Routledge, 2009;

Glossary for Transport Statistics, 4th

edition, Eurostat, International Transport Forum,

Economic Commission for Europe, 2009;

Glossary of Shipping Terms, U.S. Department of Transportation, Maritime Administration,

2008.

http://ec.europa.eu/index_ro.htm;

http://ec.europa.eu/transport/index_en.htmş;

http://www.internationaltransportforum.org .

98

ANEXE

Anexa nr.1

Performanţele transportului de mărfuri, respectiv de pasageri în UE27, pe moduri de

transport în perioada 1995 – 2007 - miliarde tonă-kilometru, respectiv miliarde pasageri-

kilometru;

Sursa: Eurostat – Energia şi transportul în cifre - 2009

Performanţele transportului de pasageri în UE27, pe moduri de transport în anul 2007 -

%pkm

Sursa: Eurostat – Energia şi transportul în cifre - 2009

99

Evoluţia indicilor tarifelor pentru serviciile de transport, în anul 2007, pe total şi moduri de

transport - %, 1995 = 100

Anul

2005=100

Servicii de

transport de

pasageri

din care:

transport

pe cale

ferata

transport

rutier

transport

aerian

transport

maritim şi

pe ape

interioare

transport

de

pasageri

combinat

alte

servicii

de

transport

2007 106.6 108.4 107.8 100.3 113.2 107.0 105.7

2006 103.2 103.4 103.8 100.7 106.2 103.6 102.6

2005 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0

Sursa: Eurostat – Energia şi transportul în cifre - 2009 şi prelucrări proprii

Structura valorică a importurilor şi exporturilor în UE27, în anul 2007, pe total şi moduri de

transport – mld.€

mld.€

Moduri de transport EXPORT IMPORT EXPORT+IMPORT

Maritim 560.2 45.1% 736.9 51.4% 1297.1 48.5%

Aerian 321.1 25.9% 262.9 18.3% 584.0 21.8%

Rutier 281.2 22.6% 181.8 12.7% 463.0 17.3%

Prin conducte 3.5 0.3% 87.4 6.1% 90.9 3.4%

Feroviar 21.6 1.7% 18.4 1.3% 40.0 1.5%

Pe ape interioare 4.9 0.4% 4.0 0.3% 8.9 0.3%

Alte moduri de

transport 49.1 4.0% 142.5 9.9% 191.6 7.2%

TOTAL 1241.6 100.0% 1433.9 100.0% 2675.5 100.0%

Sursa: Eurostat – Energia şi transportul în cifre - 2009 şi prelucrări proprii şi prelucrări proprii

Structura valorică a importurilor şi exporturilor în UE27, în anul 2007, pe moduri de

transport - %

Sursa: Eurostat – Energia şi transportul în cifre - 2009

100

Structura cantitativă a importurilor şi exporturilor în UE27, în anul 2007, pe total şi moduri

de transport – mil.to

mil.to

Moduri de

transport EXPORT IMPORT EXPORT+IMPORT

Maritim 373.0 72.8% 1275.1 70.8% 1648.1 71.3%

Prin conducte 3.8 0.7% 269.2 15.0% 273.0 11.8%

Rutier 83.8 16.4% 60.1 3.3% 143.9 6.2%

Feroviar 23.7 4.6% 78.1 4.3% 101.8 4.4%

Pe ape interioare 8.8 1.7% 17.0 0.9% 25.8 1.1%

Aerian 11.5 2.2% 4.1 0.2% 15.6 0.7%

Alte moduri de

transport 7.6 1.5% 96.8 5.4% 104.4 4.5%

TOTAL 512.2 100.0% 1800.4 100.0% 2312.6 100.0%

Sursa: Eurostat – Energia şi transportul în cifre - 2009 şi prelucrări proprii

Structura cantitativă a importurilor şi exporturilor în UE27, în anul 2007, pe moduri de

transport - %

Sursa: Eurostat – Energia şi transportul în cifre - 2009

101

Rata anuală de creştere a cantităţii de mărfuri manipulate în principalele porturi UE27-IT, în

anul 2008, faţă de anul 2007, pe ţări şi total UE27-IT - %

Sursa: Eurostat şi prelucrări proprii

102

Cantitatea de mărfuri manipulată în principalele porturi, pe ţări şi total UE27-IT

2005 2006 2007 2008

cantitate marfuri manipulata in UE-27-

IT

pondere

in total

rata

crestere

fata de

2007

cantitate

marfuri

raportata la

numar

locuitori

mil. to % tone/locuitor

BELGIA 204.0 216.4 233.4 241.3 7.3 3.4 23.1

BULGARIA 24.8 27.5 24.9 26.6 0.8 6.8 3.4

DANEMARCA 89.0 96.0 97.3 96.2 2.9 -1.1 17.7

GERMANIA 279.4 297.1 310.0 315.6 9.6 1.8 3.8

ESTONIA 45.1 47.7 41.6 32.9 1.0 -20.9 24.7

IRLANDA 46.3 48.5 49.3 46.9 1.4 -4.9 11.1

GRECIA 126.3 131.5 133.4 121.6 3.7 -8.8 10.8

SPANIA 400.0 414.4 426.7 416.2 12.6 -2.5 9.2

FRANTA 333.0 342.4 345.0 345.9 10.5 0.3 5.5

ITALIA 496.4 506.0

CIPRU 7.3 7.8 7.5 7.9 0.2 5.3 9.7

LETONIA 58.5 55.8 59.7 60.2 1.8 0.8 26.3

LITUANIA 26.1 27.2 29.3 36.4 1.1 24.2 10.1

MALTA 3.5 3.6 3.2 3.3 0.1 3.1 8.2

OLANDA 459.6 476.3 506.6 529.4 16.1 4.5 8.8

POLONIA 54.5 52.9 52.2 48.8 1.5 -6.5 1.3

PORTUGALIA 64.2 65.1 66.0 64.3 2.0 -2.6 6.1

ROMANIA 47.9 46.0 48.2 49.8 1.5 3.3 2.2

SLOVENIA 12.5 15.4 15.8 16.4 0.5 3.8 3.0

FINLANDA 93.1 102.9 107.8 111.1 3.4 3.0 21.1

SUEDIA 159.9 160.7 166.3 171.4 5.2 3.0 18.9

M. BRITANIE 568.0 568.8 563.9 548.1 16.7 -2.8 9.1

TOTAL UE-27 3599.3 3709.9

TOTAL UE-27-IT 3102.9 3203.9 3288.1 3290.2 100.0 0.1 7.3

din care marfuri:

descarcate 1861.7 1185.4 1216.6 2078.9 63.2

incarcate 1241.2 2018.5 2071.5 1211.3 36.8

Sursa: Eurostat – Maritime transport şi prelucrări proprii

103

Cantitatea de mărfuri manipulată în principalele porturi UE27-IT, în anul 2008 – în tone pe

locuitor

Sursa: Eurostat şi prelucrări proprii

Cantitatea de mărfuri manipulată în principalele porturi UE27-IT, în perioada 2005 - 2008, pe

tipuri de încărcătură – % şi mil.to

Tip de incarcatura

2005 2006 2007 2008

cantitate marfuri manipulata in UE-

27-IT

ponder

e in

total

rata

crestere

fata de

2007

mil. To %

Vrac lichid 1233.3 1241.1 1249.5 1272.9 38.7 1.9

Vrac solid 837.1 826.3 854.9 846.7 25.7 -1.0

Containere 501.8 549.7 591.9 600.2 18.2 1.4

Unitati mobile Ro-Ro 346.5 357.5 394.6 368.6 11.2 -6.6

Alte tipuri de

incarcatura 184.2 229.3 197.3 201.8 6.1 2.3

Total 3102.9 3203.9 3288.1 3290.2 100.0 0.1

Sursa: Eurostat – Maritime transport şi prelucrări proprii

104

Distribuţia pe tipuri de încărcătură a mărfurilor manipulate în anul 2008, în principalele

porturi UE27-IT – %

Sursa: Eurostat – Maritime transport şi prelucrări proprii

Rata anuală de creştere a mărfurilor manipulate în principalele porturi UE27-IT, în anul

2008, pe tipuri de încărcătură – %

Sursa: Eurostat – Maritime transport şi prelucrări proprii

Transportul portuar maritim de mărfuri, în principalele porturi UE-27-IT, în perioada 2005

- 2008, pe tipuri de transport – % şi mil.to

mil.to

Tip de transport 2005 2006 2007 2008

National 310.3 288.4 295.9 376.3 11.4%

International intra

UE-27 868.8 929.1 953.5 1196.3 36.4%

International extra

UE-27 1861.7 1922.4 1972.9 1667.4 50.7%

Necunoscut 62.1 64.1 65.8 50.1 1.5%

Total 3102.9 3203.92 3288.1 3290.1 100.0%

Sursa: Eurostat – Maritime transport şi prelucrări proprii

105

Transportul portuar maritim de mărfuri, în principalele porturi UE27-IT, în anul 2008, pe

tipuri de transport – %

Sursa: Eurostat – Maritime transport şi prelucrări proprii

106

Principalele 20 de porturi europene de mărfuri, clasificate în funcţie de cantitatea de mărfuri

manipulată în anul 2007(*)

(*) pentru Italia şi Islanda s-au folosit datele anului 2006

Sursa: Eurostat – Maritime transport

107

Anexa nr.2

Mărfurile încărcate şi descărcate în porturile maritime româneşti în perioada 2007- primele

trei trimestre 2009, pe tipuri de încărcătură (% din total).

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Transportul portuar de mărfuri şi pasageri, 2007, 2008,

primele trei trimestre din 2009.

Evoluţia volumelor de mărfuri vrac solid şi vrac lichid operate în porturile maritime

româneşti, 2006-primele trei trimestre 2009 (mii tone)

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Transportul portuar de mărfuri şi pasageri, 2006 – TIII

2009.

108

Structura mărfurilor încărcate şi descărcate – total, funcţie de ponderile partenerilor (%)

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Transportul portuar de mărfuri şi pasageri, 2007, 2008.

109

Anexa nr. 3

Flota comercială mondială la nivelul anului 2007, clasificată după tipul de navă. Sursă: Clarkson Register, iulie

2007, CRS, Londra.75

Nr. Denumire Capacitate

Număr de

nave

Tonaj

deadweight

(milioane tone)

Vârstă

medie76

I. Flota de nave pentru mărfuri vrac solid sau lichid

Tancuri de peste 10.000 tdw tdw

1. VLCC peste 200.000 501 147,0 9,1

2. Suezmax 120-199.999 359 54,2 9,1

3. Aframax 80-120.000 726 74,2 9,3

4. Panamax 60-80.000 329 23,0 8,8

5. Handy 10-60.000 1.496 53,1 13,5

6. Total peste 10.000 3.411 351,4

7. Tancuri mici <10.000 4.629 10,6 26,6

8. TOTAL TANCURI 8.040 362 20,0

Vrachiere de peste 10.000 tdw tdw

9. Capesize Peste 100.000 738 125,7 11,1

10. Panamax 60-100.000 1.453 106,0 11,7

11. Handymax 40-60.000 1.547 74,1 11,6

12. Handy 10-40.000 2.893 77,1 20,7

13. TOTAL VRACHIERE 6.631 382,9 15,6

Vrachiere mixte tdw

14. O.B.O. (oil, bulk, ore

carriers)

85 753 19,3

TOTAL FLOTĂ MĂRFURI

VRAC (solid sau lichid)

14.756 753 19,3

II. Flota de nave pentru mărfuri generale

Port-containere TEU

15. Mari Peste 3.000 1.207 79,6 7,0

16. Medii 1.000-2.999 1.747 45,9 11,2

17. Mici 100-999 1.251 10,2 14,9

18. TOTAL

PORT-CONTAINERE

4.205 136 11,1

19. Nave Ro-Ro 100-50.000 3.848 12,7 23,7

20. Nave multifuncţionale

(MPP)

100-2.000 2.618 23,9 16,1

21. Nave pentru alte mărfuri

generale

15.113 39,1 27,2

TOTAL FLOTĂ MĂRFURI

GENERALE

25.784 211

III. Flotă de nave specializate

22. Nave frigorifice 1.800 7,7 23,9

23. Tancuri chimice 2.699 29 14,6

24. Tancuri specializate 511 3 24,5

75

Potrivit lui Martin Stopford, op. cit., p. 69. 76

Calculată în funcţie de numărul de nave, nu în funcţie de capacitatea de transport.

110

25. Nave transport auto 651 9,1 14,7

26. Tancuri transport gaz

petrolier lichefiat

1.082 11,9 17,7

27. Tancuri transport gaz

natural lichefiat

235 16,1 12,0

TOTAL FLOTĂ

SPECIALIZATĂ

6.978 77

IV. Flotă non-cargo

28. Remorchere 11.097 1,0 23,8

29. Drage 1.812 3,6 26,8

30. Remorchere pt.

aprovizionare offshore

4.394 5,0 22,7

31. Alte nave suport offshore 2.764 2,5 22,5

32. Alte nave pentru

descărcare, depozitare şi

ale operaţiuni

500 33,8 25,4

33. Nave de croazieră 452 1,5 21,8

34. Nave ferryboat 3.656 0,6 24,4

35. Nave pasageri

(miscellaneous ships)

2.205 5,7 23,0

TOTAL FLOTĂ

NON-CARGO

26.880 54

TOTAL FLOTĂ

COMERCIALĂ

74.398 1.094,8 21,8

111

Tabel: Primele 35 de state/teritorii ce controlează cele mai mari flote maritime comerciale din lume.

Sursa: United Nations Conference on Trade and Development, Review of Maritime Transport, 2009, p 53.

Statul/teritoriul

ce deţine

controlul

Nr. total de nave Nr. nave sub

pavilion naţional

Nr. nave sub

pavilion străin

Total tone dead

weight (tdw)

Japonia 3720 733 2987 173.285.235

Grecia 3064 720 2344 169.426.690

Germania 3522 479 3043 104.953.712

China 3499 1944 1555 92.799.221

Norvegia 2027 783 1244 50.216.235

Republica Korea 1235 797 438 46.623.226

S.U.A. 1782 867 915 39.965.883

Hong Kong, China 680 307 373 33.723.826

Danemarca 914 347 567 31.595.523

U.K. 918 398 520 30.916.501

Taiwan, China 631 91 540 29.803.646

Singapore 876 545 331 28.229.897

Italia 820 582 238 19.750.353

Rusia 2073 1516 557 18.287.905

India 564 495 69 17.212.860

Canda 413 212 201 17.170.793

Turcia 1163 533 630 15.450.920

Arabia Saudită 172 73 99 14.911.356

Iran 211 83 128 14.560.632

Belgia 240 93 147 13.447.206

Malaiezia 435 338 97 11.559.060

Emiratele Arabe

Unite

405 58 347 9.032.766

Olanda 758 491 267 8.404.501

Cipru 360 126 234 8.358.779

Suedia 367 143 224 7.438.032

Indonezia 821 715 106 7.021.664

Franţa 368 180 188 6.565.413

Kuwait 82 38 44 6.448.581

Vietnam 456 389 67 5.568.171

Brazilia 144 129 15 4.711.015

Spania 391 187 204 4.447.926

Thailanda 344 300 44 4.127.133

Elveţia 149 35 114 3.828.952

Croaţia 117 78 39 32.96.887

Bermuda 65 0 65 3.227.658

Total (cele 35 de

state/teritorii)

33786 14805 18981 1.056.368.158

Total la nivel

mondial

37836 16996 20840 1.104.959.028

112

Anexa nr. 4

Top 100 : Flote maritime la 6.01.2010

Total nave Nave in proprietate Nave inchiriate Nave comandate

Pozitie

Operator TEU Nr. TEU Nr. TEU Nr. % din total

TEU Nr. % din total

1 APM-Maersk 2,045,183 537 1,135,988 210 909,195 327 44.5% 352,924 64 17.3%

2 Mediterranean Shg Co 1,493,246 389 836,306 203 656,940 186 44.0% 556,408 45 37.3%

3 CMA CGM Group 1,031,303 353 354,388 87 676,915 266 65.6% 497,512 59 48.2%

4 Evergreen Line 559,023 151 319,263 87 239,760 64 42.9%

5 APL 543,609 137 172,289 45 371,320 92 68.3% 137,564 18 25.3%

6 Hapag-Lloyd 458,176 112 258,829 58 199,347 54 43.5% 122,500 14 26.7%

7 COSCO Container L. 453,876 135 271,897 93 181,979 42 40.1% 409,826 53 90.3%

8 CSCL 450,337 124 250,099 71 200,238 53 44.5% 150,400 16 33.4%

9 Hanjin Shipping 434,852 98 95,488 18 339,364 80 78.0% 261,948 28 60.2%

10 NYK 407,300 106 312,516 61 94,784 45 23.3% 101,944 16 25.0%

11 CSAV Group 343,776 98 34,821 7 308,955 91 89.9% 104,807 17 30.5%

12 MOL 342,727 91 144,526 26 198,201 65 57.8% 145,586 26 42.5%

13 K Line 342,299 90 202,909 37 139,390 53 40.7% 145,792 27 42.6%

14 OOCL 323,463 70 225,677 39 97,786 31 30.2% 97,586 13 30.2%

15 Yang Ming Line 312,962 77 195,437 46 117,525 31 37.6% 141,402 22 45.2%

16 Hamburg Süd Group 309,570 103 136,812 37 172,758 66 55.8% 89,400 14 28.9%

17 Zim 305,538 94 147,896 34 157,642 60 51.6% 203,826 21 66.7%

18 Hyundai M.M. 274,529 53 74,407 12 200,122 41 72.9% 71,810 6 26.2%

19 UASC 196,237 49 113,596 27 82,641 22 42.1% 122,078 10 62.2%

20 PIL (Pacific Int. Line) 193,027 109 127,810 78 65,217 31 33.8% 61,762 15 32.0%

21 MISC Berhad 125,101 39 43,894 18 81,207 21 64.9% 34,000 4 27.2%

22 Wan Hai Lines 125,060 66 106,967 55 18,093 11 14.5% 32,050 11 25.6%

23 HDS Lines 96,325 31 1,098 1 95,227 30 98.9%

24 RCL (Regional Container L.) 53,435 39 44,700 34 8,735 5 16.3% 2,086 2 3.9%

25 Sea Consortium 53,205 46 3,426 2 49,779 44 93.6%

26 Grimaldi (Napoli) 50,988 46 43,977 34 7,011 12 13.8% 7,564 10 14.8%

27 TS Lines 50,043 28 4,734 3 45,309 25 90.5%

28 KMTC 37,349 32 18,057 18 19,292 14 51.7%

29 CCNI 36,712 16 3,630 1 33,082 15 90.1%

30 Horizon Lines 34,150 16 20,024 11 14,126 5 41.4%

31 STX-Pan Ocean (Container) 33,890 25 10,638 7 23,252 18 68.6% 19,332 5 57.0%

32 UniFeeder 32,690 40 32,690 40 100.0%

33 SITC 32,392 37 10,493 13 21,899 24 67.6%

34 Arkas Line / EMES 30,887 27 22,831 20 8,056 7 26.1%

35 Maruba + CLAN 30,146 13 1,559 2 28,587 11 94.8%

36 Matson 29,074 15 28,417 14 657 1 2.3%

37 Emirates Shipping Line 27,592 10 27,592 10 100.0%

38 Seaboard Marine 27,477 33 7,690 11 19,787 22 72.0%

39 S.C. India 27,468 10 14,407 5 13,061 5 47.5%

40 Schöller Group 27,436 18 6,706 4 20,730 14 75.6% 20,290 10 74.0%

41 Samudera 27,062 31 7,053 13 20,009 18 73.9% 1,060 1 3.9%

113

Top 100 : Flote maritime la 6.01.2010

Total nave Nave in proprietate Nave inchiriate Nave comandate

Pozitie

Operator TEU Nr. TEU Nr. TEU Nr. % din total

TEU Nr. % din total

42 Swire Shipping 26,635 25 12,454 13 14,181 12 53.2%

43 Sinotrans 24,139 28 5,403 9 18,736 19 77.6%

44 Nile Dutch Shg 24,042 17 2,335 3 21,707 14 90.3%

45 Linea Messina 23,156 17 22,527 16 629 1 2.7% 11,680 4 50.4%

46 Sinokor 20,825 23 5,946 10 14,879 13 71.4%

47 Turkon Line 20,635 16 20,635 16

48 Crowley Liner Services 19,624 23 8,466 10 11,158 13 56.9%

49 Grand China Logistics 18,916 15 14,730 7 4,186 8 22.1%

50 Temas Line 18,914 35 18,914 35

51 MACS 16,225 13 8,884 6 7,341 7 45.2% 16,000 8 98.6%

52 Meratus 16,175 39 15,036 33 1,139 6 7.0%

53 Dole Ocean Liner 15,668 29 8,890 10 6,778 19 43.3%

54 Heung-A Shipping 14,811 19 6,808 12 8,003 7 54.0%

55 Westwood 13,828 7 13,828 7 100.0%

56 Nam Sung 13,273 21 9,794 16 3,479 5 26.2% 2,086 2 15.7%

57 Simatech 13,261 10 9,905 8 3,356 2 25.3% 4,956 2 37.4%

58 United Feeder Services 12,597 15 12,597 15 100.0%

59 Tanto Intim Line 12,424 31 12,424 31 300 1 2.4%

60 FESCO 12,372 17 9,503 14 2,869 3 23.2% 3,108 1 25.1%

61 Containerships OY 12,317 14 966 1 11,351 13 92.2%

62 OEL / Shreyas 12,135 12 7,821 8 4,314 4 35.6% 3,464 2 28.5%

63 Delphis NV / Team Lines 11,737 13 2,558 2 9,179 11 78.2%

64 Borchard Lines 11,303 14 11,303 14 100.0%

65 Log-In Logistica 10,306 8 7,854 7 2,452 1 23.8% 13,500 5 131.0

%

66 HubLine Bhd 10,110 19 8,073 16 2,037 3 20.1%

67 Vinalines 9,530 15 8,950 14 580 1 6.1%

68 Marfret 9,438 9 7,077 7 2,361 2 25.0%

69 Mariana Express Lines 9,421 10 9,421 10 100.0%

70 Boluda Lines 9,090 11 7,475 9 1,615 2 17.8%

71 Irish Continental Group 8,541 13 8,541 13 100.0%

72 Samskip 8,366 12 1,816 2 6,550 10 78.3%

73 NSCSA 8,100 4 8,100 4

74 Universal Africa Line 8,056 16 8,056 16 100.0%

75 Tarros 7,932 8 7,932 8 100.0%

76 Great White Fleet 7,914 18 7,914 18 100.0%

77 Bien Dong Shg (Vinashin) 7,820 15 5,921 11 1,899 4 24.3% 3,460 2 44.2%

78 Valfajre Eight Shg Co 7,675 11 3,999 6 3,676 5 47.9%

79 SeaFreight 7,629 8 7,629 8 100.0%

80 Shanghai Jin Jiang 7,459 9 5,292 6 2,167 3 29.1%

81 Tropical Shg 7,183 16 4,008 12 3,175 4 44.2%

82 OPDR 6,522 10 4,490 7 2,032 3 31.2%

83 Eimskip 6,476 10 4,550 7 1,926 3 29.7%

84 DAL 6,353 2 4,500 1 1,853 1 29.2%

85 Kambara Kisen 6,167 8 6,167 8 100.0%

114

Top 100 : Flote maritime la 6.01.2010

Total nave Nave in proprietate Nave inchiriate Nave comandate

Pozitie

Operator TEU Nr. TEU Nr. TEU Nr. % din total

TEU Nr. % din total

86 Conti Lines 6,165 6 6,165 6 100.0%

87 Caribbean Feeder Services 6,038 9 6,038 9

88 Independent Container Line 5,910 4 5,910 4 100.0%

89 Yanghai Shipping Co (YSC) 5,345 5 5,345 5 100.0%

90 Chun Kyung (CK Line) 5,302 11 2,032 6 3,270 5 61.7%

91 Johan Shg 5,263 12 5,263 12

92 Formosa Plastics 5,251 5 5,251 5

93 Melfi C.L. 5,194 5 5,194 5 100.0%

94 Peel Ports (BG Freight) 5,181 9 5,181 9 100.0%

95 Qatar National Line 5,156 8 5,156 8 1,043 1 20.2%

96 Dannebrog / Nordana 4,953 7 3,875 5 1,078 2 21.8%

97 Shanghai Hai Hua (Hasco) 4,766 7 4,137 6 629 1 13.2%

98 IMTC 4,580 9 1,629 4 2,951 5 64.4%

99 UAFL 4,557 5 4,557 5 100.0%

100 Marguisa 4,408 5 4,408 5 100.0%

Sursa: Alphaliner

Tabel operatori mărfuri vrac lichid în Portul Constanţa în anul 2008

(…)

Sursa: Administraţia Porturilor Constanţa şi prelucrări proprii