consiliere si orientare

68
Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural PSIHOPEDAGOGIE Consilierea şi orientarea psihopedagogică a elevilor Domnica PETROVAI 2006

description

consiliere si orientare scolara

Transcript of consiliere si orientare

Page 1: consiliere si orientare

Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Proiectul pentru Învăţământul Rural

PSIHOPEDAGOGIE

Consilierea şi orientarea psihopedagogică a elevilor

Domnica PETROVAI

2006

Page 2: consiliere si orientare

© 2006 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării ISBN 10 973-0-04563-1; ISBN 13 978-973-0-04563-5.

Page 3: consiliere si orientare

Cuprins

Proiectul pentru Învăţământul Rural 1

Cuprins

Introducere .......................................................................................................................... 3 Unitatea de învăţare 1: Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate........................................................................................................................ 4 Obiectivele unităţii de învăţare 1.......................................................................................... 4 1.1. Delimitări conceptuale .................................................................................................. 5 1.1.1. Tipuri de consiliere.................................................................................... 5 1.1.2. Consilierea şi orientarea şcolară şi profesională....................................... 6 1.1.3. Educaţia pentru carieră............................................................................. 8 1.2. Atitudini şi abilităţi în consilierea şcolară şi consilierea în carieră ............................... 10 1.2.1. Atitudinile consilierului ............................................................................ 10 1.2.2. Abilităţile consilierului.............................................................................. 13 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare................................... 20 Lucrarea de verificare nr.1................................................................................................. 21 Bibliografie......................................................................................................................... 21 Unitatea de învăţare 2: Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională.................................................................. 22 Obiectivele unităţii de învăţare 2........................................................................................ 22 2.1. Domenii de activitate în consilierea şi orientarea elevilor ........................................... 23 2.1.1. Autocunoaştere şi dezvoltare personală ................................................. 24 2.1.2. Comunicarea şi abilităţile sociale............................................................ 27 2.1.3. Managementul informaţiilor şi al învăţării................................................ 29 2.1.4. Planificarea carierei ................................................................................ 30 2.1.5. Calitatea stilului de viaţă ......................................................................... 32 2.2. Dificultăţile de învăţare ............................................................................................... 35 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare................................... 40 Lucrarea de verificare nr.2................................................................................................. 41 Bibliografie ........................................................................................................................ 42 Unitatea de învăţare 3: Consilierea şi orientarea ca instrument de dezvoltare a parteneriatului cu familia ................................................................................................ 43 Obiectivele unităţii de învăţare 3........................................................................................ 43 3.1. Consilierea părinţilor şi a cadrelor didactice ............................................................... 44 3.1.1. Servicii de consiliere a părinţilor ............................................................. 44 3.1.2. Consilierea cadrelor didactice................................................................. 45 3.1.3. Colaborarea între specialişti ................................................................... 45 3.2. Forme de parteneriat educaţional cu familia............................................................... 48 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare................................... 50 Lucrarea de verificare nr.3................................................................................................. 51 Bibliografie......................................................................................................................... 51

Page 4: consiliere si orientare

Introducere

2 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Unitatea de învăţare 4: Aspecte practice de consiliere a elevilor................................52 Obiectivele unităţii de învăţare 4 ........................................................................................52 Proiectarea activităţilor de consiliere şi orientare ...............................................................53 Intervenţie educaţională adresată unui grup specific de elevi ............................................56 Activităţi practice de consiliere şi orientare ........................................................................60 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare ...................................64 Lucrarea de verificare nr.4 .................................................................................................65 Bibliografie .........................................................................................................................65 Bibliografie generală........................................................................................................66

Page 5: consiliere si orientare

Cuprins

Proiectul pentru Învăţământul Rural 3

Introducere

Schimbările sociale şi economice din ultimii ani au determinat şcoala să îşi focalizeze obiectivele şi priorităţile asupra dezvoltării cognitive, sociale şi emoţionale a copiilor şi adolescenţilor. Creşterea numărului de copii care se confruntă cu probleme academice cum ar fi eşecul şcolar sau abandonul şcolar, cu probleme de comportament (agresivitate, hiperactivitate) sau probleme emoţionale (anxietate, depresie) a crescut îngrijorător de mult ceea ce a determinat şcoala să îşi redefinească rolul şi intervenţiile educaţionale. Consilierea şi orientarea este o disciplină opţională prin care elevii îşi dezvoltă abilităţi de care au nevoie pentru o bună adaptare la mediul şcolar şi profesional. Dezvoltarea şi planificarea unei cariere este un proces ce începe din momentul în care elevul intră în sistemul şcolar. Acest ghid vă oferă cunoştinţele de bază ale consilierii şi orientării şi este structurat pe 4 unităţi de învăţare. Prima unitate de învăţare vă oferă cunoştinţe de bază în domeniul consilierii şi orientării, atitudinile şi abilităţile fundamentale ale unui consilier. A doua unitate de învăţare vă prezintă domeniile de aplicaţie ale consilierii şi orientării, abilităţile pe care elevii şi le dezvoltă în cadrul orelor de consiliere şi orientare. A treia unitate de învăţare vă prezintă rolul implicării părinţilor în dezvoltarea cognitivă, socială, emoţională şi al carierei elevilor. A patra unitate de învăţare vă prezintă două tipuri de aplicaţii ale consilierii, o intervenţie educaţională adresată copiilor cu ADHD şi un model de proiectare a unor activităţi de dezvoltare a abilităţilor sociale şi emoţionale. Fiecare unitate de învăţare are câteva teste de autoevaluare care vă ajută în achiziţia informaţiilor oferite de ghid şi o bibliografie recomandată pentru studiu individual. Studiul individual vă oferă oportunitatea de la aprofunda cunoştinţele prezentate în cadrul consilierii şi orientării. Evaluarea în cadrul acestui curs cuprinde rezultatele la lucrările de verificare care are o proporţie de 30% din nota finală, examenul care are o proporţie de 30% şi rezultatele activităţilor directe a căror proporţie este de 40% din nota finală.

Page 6: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

4 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Unitatea de învăţare 1

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

Cuprins :

Obiectivele Unităţii de învăţare 1 .........................................................................................4 1.1. Delimitări conceptuale...................................................................................................5

1.1.1. Tipuri de consiliere ............................................................................................5 1.1.2. Consilierea şi orientarea şcolară şi profesională ...............................................6 1.1.3. Educaţia pentru carieră......................................................................................8

1.2. Atitudini şi abilităţi în consilierea şcolară şi consilierea în carieră ...............................10 1.2.1. Atitudinile consilierului ....................................................................................10 1.2.2. Abilităţile consilierului.......................................................................................13

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare ...................................20

Lucrarea de verificare nr. 1 ...............................................................................................21

Bibliografie ........................................................................................................................21

În acest capitol vă sunt prezentate conceptele principale ale consilierii din domeniu şcolar, cum e cel de consiliere şi orientare, consilierea psihologică şi consilierea şi educaţia pentru carieră. Vor fi analizate diferenţele dintre aceste concepte şi rolul profesorului în desfăşurarea activităţilor de consiliere şi orientare. Capitolul vă mai prezintă şi atitudinile şi abilităţile de bază ale profesionistului care oferă servicii de consiliere şi orientare.

Obiectivele Unităţii de învăţare 1:

După studiul capitolului 1, vei fi capabil să: Analizezi diferenţele teoretice şi practice ale conceptelor de

consiliere şcolară de tip psihopedagogic, consiliere în carieră şi consiliere psihologică.

Enumeri tipurile de activităţi specifice consilierii psihopedagogice la nivelul şcolii, clasei şi al beneficiarului (elev, cadru didactic, părinte).

Identifice principalele obiective şi activităţi specifice educaţiei în carieră.

Demonstrezi atitudini şi abilităţi specifice activităţii de consiliere de tip psihopedagogic sau consilierii şi orientării.

În situaţiile în care se discută despre aceste subiecte vei fi capabil să îţi expui şi să argumentezi propriile opinii.

Page 7: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

Proiectul pentru Învăţământul Rural 5

1.1. Delimitări conceptuale

Consilierea este un proces complex ce cuprinde o arie foarte largă de intervenţii care impun o pregătire profesională de specialitate. Mai specific, termenul de consiliere descrie relaţia interumană de ajutor dintre o persoană specializată, consilierul, şi o altă persoană care solicită asistenţă de specialitate, clientul. Relaţia dintre consilier şi persoana consiliată este una de alianţă, de participare şi colaborare reciprocă (Băban, 2003 apud. Ivey, 1994).

1.1.1. Tipuri de consiliere

⇒ Informaţională: oferirea de informaţii pe domenii/ teme specifice. ⇒ Educaţională: repere psihoeducaţionale pentru sănătatea

mentală, emoţională, fizică, socială şi spirituală a copiilor şi adolescenţilor.

⇒ De dezvoltare personală: formarea de abilităţi şi atitudini care permit o funcţionare personală şi socială flexibilă şi eficientă în scopul atingerii stării de bine.

⇒ Suportivă: oferirea de suport emoţional, apreciativ şi material. ⇒ Carieră: dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei. ⇒ Psihologică: asistarea psihologică a persoanelor în dificultate. ⇒ Pastorală: consiliere din perspectivă religioasă.

Ce este consilierea psihologică

Consilierea este un proces de învăţare de abilităţi cognitive, sociale, emoţionale prin care clientul, copil sau adult, se adaptează optim dificultăţilor cu care se confruntă sau îşi optimizează calitatea vieţii personale, academice sau profesionale.

Consilierea nu implică oferirea de sfaturi sau orientarea clientului spre adoptarea unui anumite soluţii. În cadrul procesului de consiliere clientul are prilejul de a explora diferite aspecte ale vieţii sale, emoţiile asociate acestora, comportamentele şi situaţiile problematice, de a evalua alternative şi de a decide care este modalitatea optimă de soluţionare. Consilierul oferă informaţii şi explorează alternative împreună cu clientul. În mod frecvent lipsa informaţiilor despre sine, despre mediu şi despre modul în care oamenii interacţionează cu mediul reprezintă o cauză a problemei. Consilierul furnizează clientului informaţii şi îi dezvoltă abilităţi pentru a facilita acestuia rezolvarea problemei pentru care a solicitat consiliere. În cazul în care consilierul oferă sfaturi, în mod frecvent clientul devine dependent de consilier, se conformează imediat oricărei sugestii, nu reuşeşte să mai soluţioneze singur situaţiile curente de viaţă, iar încheierea şedinţelor de consiliere devine foarte dificilă. Oferirea de sfaturi deteriorează relaţia dintre consilier şi client. De exemplu, soluţiile sugerate prin sfaturi poate au fost deja încercate

Consilierea este un proces de învăţare.

Consilierea nu înseamnă să oferi soluţii sau „sfaturi” elevilor.

Page 8: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

6 Proiectul pentru Învăţământul Rural

sau poate clientul doreşte să găsească singur o rezolvare şi se simte jignit. De aceea, se recomandă evitarea oricărui tip de sfat.

1.1.2. Consilierea şi orientarea şcolară

Consilierea şi orientarea au ca obiective generale dezvoltarea de către elevi a unui set de abilităţi şi competenţe de : autocunoaştere şi dezvoltare personală, comunicare şi abilităţi sociale şi emoţionale, managementul învăţării, planificarea carierei şi managementul stilului de viaţă. Consilierea şcolară poate fi definită ca o relaţie interumană de asistenţă şi suport dintre persoana specializată în psihologia şi consilierea educaţională şi grupul de elevi în scopul dezvoltării personale şi prevenţiei situaţiilor problematice şi de criză. Principala sarcină a consilierului este de a ajuta elevii să parcurgă paşii unui demers de conştientizare, clarificare, evaluare şi actualizare a sistemului personal de valori. Deşi profesorul-consilier nu poate să substituie consilierul-psiholog, între cei doi profesionişti trebuie să existe relaţii de colaborare. Profesorul poate facilita, prin activitatea sa, reducerea riscului apariţiei şi dezvoltării de probleme care solicită în mod obligatoriu expertiza psihologului specialist. În acelaşi timp, psihologul şcolar are competenţa de a favoriza procesul educativ prin conturarea unor strategii de intervenţie cognitivă, emoţională, socială şi comportamentală, atât la nivel individual cât şi de grup.

Test de autoevaluare:

1. Explicaţi care este diferenţa dintre „sfat” şi consiliere.

Consilierea are la bază o relaţie de asistenţă şi suport.

Studiu individual: Vă recomand să studiaţi capitolul Consilierea psihologică şi consilierea educaţională, din „Consiliere educaţională”, Adriana Băban (coord.), paginile 15-17.

Page 9: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

Proiectul pentru Învăţământul Rural 7

Diferenţe între consiliere şi orientare şi consilierea şcolară

Consiliere şi orientare Consiliere şcolară

CINE? Profesorul abilitat pentru activităţile

de consiliere şi orientare

Consilierul şcolar abilitat să susţină

activităţi de consiliere şcolară

UNDE? În cadrul orelor de consiliere şi

orientare, dirigenţie, alte activităţi cu

elevii sau cu adulţii (părinţi şi cadre

didactice)

În cabinetul de consiliere sau în clasă/ la

şedinţa cu părinţii, în funcţie de solicitarea

profesorului, a părinţilor sau a elevilor.

GRUP ŢINTĂ Elevii Elevii, părinţii, cadrele didactice.

OBIECTIVE Planificarea carierei.

Dezvoltare personală

Promovarea sănătăţii fizice,

emoţionale, sociale şi a stării de bine

Prevenţia comportamentelor de risc

(consum de alcool, droguri, fumat,

comportamente sexuale de risc).

Promovarea şi menţinerea sănătăţii fizice,

emoţionale, sociale şi a stării de bine.

Prevenţia problemelor emoţionale şi

comportamentale ale copiilor şi

adolescenţilor.

Intervenţie pentru persoane cu dificultăţi.

Dezvoltarea carierei.

TEMATICĂ Cunoaştere şi imagine de sine

Dezvoltarea de abilităţi

emoţionale, sociale,

comportamentale, cognitive

Dezvoltarea stimei de sine şi a

autoeficacităţii

Dezvoltarea unui stil de viaţă

sănătos

Managementul stresului

Managementul timpului

Responsabilitate socială

Tehnici de învăţare eficientă

Consiliere în carieră

Informare privind resurse de

consiliere cabinete şcolare,

organizaţii nonguvernamentale,

cabinete de consiliere în carieră

Oferire de sprijin şi informare

părinţilor privind abilităţilor de

educare a copiilor, colaborarea cu

şcoala, planificarea carierei etc.

Evaluare psihologică

Consilierea în probleme:

o Emoţionale (anxietate, depresie)

o Comportamentale (agresivitate,

hiperactivitate)

o De învăţare (eşec şcolar,

abandon şcolar)

Dezvoltarea de programe de

prezenţa şi de promovare a sănătăţii

emoţionale şi mentale

Consiliere individuală şi de grup

Informare şi formare pentru profesori

şi cadre didactice pe teme de psihologie

educaţională, a dezvoltării, psihologia

sănătăţii

Realizează materiale informative

pentru părinţi şi profesori

Formează elevi-consilieri pentru

programe de peer-counseling

Intervenţie în situaţii de criză (divorţ,

decesul unui părinte, boală)

Cercetare în domeniul consilierii

şcolare

Page 10: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

8 Proiectul pentru Învăţământul Rural

1.1.3. Educaţia pentru carieră

În literatura de specialitate se vehiculează trei termeni în legătură cu intervenţiile de consiliere şi orientare în carieră: a. Orientarea în carieră sau orientare şcolară şi profesională; b. Consilierea în carieră şi c. Educaţia pentru carieră. Deşi aceşti termeni sunt utilizaţi de multe ori pentru a desemna acelaşi lucru, ei nu sunt de fapt sinonimi. Conceptul de orientare în carieră este termenul care acoperă gama cea mai largă de activităţi, de la informare şi evaluare, la consiliere şi educaţie pentru carieră şi devine astfel conceptul umbrelă pentru activităţile din acest domeniu. Consilierea în carieră vizează dezvoltarea abilităţilor unei persoane sau grup de persoane pentru rezolvarea unei probleme specifice legate de carieră – indecizie, anxietate legată de carieră, insatisfacţie academică, plan de carieră – şi este în esenţă o activitate psihologică. Spre deosebire de consiliere, educaţia pentru carieră reprezintă o intervenţie educaţională de dezvoltare a deprinderilor şi abilităţilor necesare tinerilor pentru dezvoltarea şi managementul propriei cariere. În ciuda diferenţelor specifice, activităţile de orientare prezintă o serie de suprapuneri printre care:

• Expunerea la informaţii ocupaţionale • Clarificarea aspiraţiilor vocaţionale • Furnizarea unei structuri care integrează informaţiile

despre sine, despre ocupaţii şi relaţia dintre ele • Suport social în explorarea propriei persoane şi a

traseelor educaţionale şi profesionale

Educaţia pentru carieră vizează dezvoltarea personală şi înzestrarea elevilor cu cunoştinţe şi abilităţi necesare pentru managementul propriului traseu educaţional şi profesional. Prin programele de educaţie pentru carieră elevii îşi formează competenţe în următoarele domenii:

Test de autoevaluare: 2. Daţi exemple de 3 teme care sunt abordate în cadrul orelor de consiliere şi orientare şi 3 teme care sunt abordate de consilierul şcolar în cadrul sesiunilor de consiliere şcolară.

Educaţia pentru carieră domeniu esenţial de dezvoltare al elevilor.

Page 11: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

Proiectul pentru Învăţământul Rural 9

• Autocunoaştere şi dezvoltare personală – abilităţi de autoevaluare realistă a propriilor caracteristici şi de autoreglare emoţională şi comportamentală în situaţii diverse legate de viaţă şi carieră.

• Comunicare şi relaţionare interpersonală – capacitatea de ascultare activă şi exprimare asertivă în vederea creşterii eficienţei comunicării în cadrul relaţiilor interumane.

• Managementul informaţiei şi al învăţării – abilităţi de informare necesare în optimizarea performanţei în învăţare, a procesului de luare a deciziilor şi rezolvarea de probleme.

• Planificarea carierei – cunoştinţe şi abilităţi necesare pentru realizarea unor planuri de carieră realiste şi adaptarea la cerinţele pieţei muncii.

• Educaţie antreprenorială – stimularea interesului faţă de domeniul antreprenorial şi dezvoltarea unor competenţe de analiză şi valorificare a oportunităţilor de afaceri.

• Managementul stilului de viaţă – pentru creşterea calităţii vieţii fizice, psihice, sociale şi ocupaţionale.

Educaţia pentru carieră reprezintă o intervenţie educaţională sistematică şi continuă, focalizată pe dezvoltarea de competenţe necesare elevilor pentru managementul propriei cariere. În acelaşi timp, educaţia pentru carieră vizează formarea unei atitudini active orientate, pe de o parte spre autocunoaştere şi dezvoltare personală şi pe de altă parte spre explorarea oportunităţilor educaţionale şi profesionale.

Test de autoevaluare: 3. Enumeraţi care sunt principalele competenţe pe care şi le dezvoltă un elev care participă într-un program de educaţie pentru carieră:

Autocunoaşterea este abilitatea de bază a elevilor în dezvoltarea carierei.

Studiu individual: Vă recomand să studiaţi capitolul Educaţia pentru carieră. Conţinut şi metode, din „Consiliere şi Orientare. Ghid de Educaţie pentru carieră”, Lemeni, G., Miclea, M., (coord.), paginile 10 -24.

Page 12: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

10 Proiectul pentru Învăţământul Rural

1.2. Atitudini şi abilităţi în consiliere şi orientare şi consilierea în carieră Deşi consilierea este considerată cea mai mare “invenţie” din ultima jumătate a secolului XX, este încă dificilă identificarea factorilor care contribuie la expertiză în contextul abilităţilor consilierului. Consilierea implică dezvoltarea unor atitudini şi abilităţi fundamentale, fără de care procesul de consiliere nu poate duce la efectele conturate de înseşi obiectivele consilierii (Băban, 2001).

1.2.1. Atitudinile consilierului Procesul de consiliere implică o relaţie specială între consilier şi client, relaţie bazată pe responsabilitate, confidenţialitate, încredere şi respect. Consilierul are obligaţia de a proteja interesele clientului. Orice proces de consiliere trebuie să înceapă prin asumarea de către consilier a responsabilităţii respectării unui sistem de valori şi coduri stabilite de asociaţiile de specialitate. Atitudinile fundamentale ale consilierului, în absenţa cărora procesul de consiliere nu îşi atinge scopul formativ, sau chiar mai mult, poate avea consecinţe contrare, sunt:

• Acceptarea necondiţionată • Empatia • Congruenţa • Colaborarea • Responsabilitatea • Respectul

Acceptarea necondiţionată

Acceptarea necondiţionată este premisa fundamentală a procesului de dezvoltare personală şi de optimizare a funcţionării persoanei. Valorizarea clientului nu trebuie să fie condiţionată de grupul social de apartenenţă, de rasă, sex, religie, nivelul performanţelor profesionale, valori şi atitudini personale, comportamente.

Acceptarea este atitudinea care are la bază următoarele principii: fiinţa umană este valoroasă şi pozitivă prin esenţa sa, are capacitatea sau potenţialul de a face alegeri responsabile, are dreptul să ia decizii asupra vieţii personale şi de a-şi asuma propria viaţă. Acceptarea este atitudinea de recunoaştere a demnităţii şi valorii personale ale clientului, cu punctele lor tari sau slabe, calităţi sau defecte, atitudini pozitive sau negative, interese constructive sau sterile, gânduri, trăiri sau comportamente, fără a critica, judeca, controla şi mai ales fără a condiţiona aprecierea ”Te voi aprecia, dacă …”. Acceptarea necondiţionată nu este echivalentă cu aprobarea oricărei atitudini sau a oricărui comportament, cu neutralitate sau ignorare, cu simpatie şi toleranţă. Acceptarea unei persoane nu presupune nici aprobarea nici dezaprobarea a ceea ce spune sau simte persoana. Este acceptarea modului în care persoana simte sau crede în mod diferit de ceilalţi. Nu este indicată utilizarea evaluărilor de genul: “nu ar trebui să simţi aşa”, “băieţii nu trebuie să plângă”, “un domn nu se poartă niciodată aşa”. Riscul aprobării sau dezaprobării este că persoana îşi percepe valoarea numai prin interpretările şi evaluările pe

Consilierul trebuie să îşi dezvolte o serie de atitudini şi abilităţi de bază.

Page 13: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

Proiectul pentru Învăţământul Rural 11

care le face consilierul în situaţia de aprobare sau dezaprobare a comportamentelor sale. Acceptarea nu înseamnă să ai o atitudine de neutralitate sau indiferenţă faţă de modul în care gândeşte sau mai ales simte o persoană. “Nu este nici o problemă”, “lasă, nu te mai necăji” sunt forme verbale de minimalizare sau ignorare a tensiunilor clientului. Această atitudine are ca efect invalidarea modului în care fiecare persoană percepe diferit un eveniment sau o situaţie. Acceptarea este o atitudine pozitivă, de înţelegere a persoanei şi nu una neutră. Neutralitatea duce la perceperea de către client a indiferenţei din partea profesorului.

Non-acceptarea înseamnă: • A da sfaturi, soluţii: “De ce nu faci aşa…” • A evalua, a învinovăţi: “Aici greşeşti cu siguranţă…” • A interpreta, a analiza: “Ceea ce ai tu nevoie este…” • A eticheta “Eşti prost pentru că ai făcut…” • A comanda, a fi directiv: “Trebuie să…” • A fi de acord, a lăuda: “Ai dreptate 100%.” • A moraliza: ”Trebuia să faci asta şi asta…” • A pune întrebări de genul “De ce ai făcut …?” • A simpatiza, a acorda suportul la modul general: “Totul va fi bine…” • A ameninţa, a avertiza: “Dacă se mai întâmplă să….” • A evita: “Hai să uităm asta…” • A condiţiona: “Te voi aprecia numai dacă ….”

Empatia Empatia este abilitatea de a te transpune în locul unei alte persoane. Empatia nu este echivalentă cu identificarea cu o altă persoană, situaţie în care se preia modul ei de gândire, de relaţionare atitudinală, emoţională şi comportamentală. Empatia este abilitatea de a înţelege modul în care gândeşte, simte şi se comportă o altă persoană. Empatia este atitudinea de a fi “cu” persoana şi nu “ca” persoana cealaltă. Un indicator al empatiei este sentimentul clientului că este înţeles şi acceptat. Empatia se dezvoltă prin însuşirea abilităţilor de comunicare verbală şi nonverbală, urmărind câteva sugestii:

o utilizarea foarte rară a întrebărilor închise care împiedică comunicarea: ex. “De ce ai făcut… ?”;

o utilizarea întrebărilor deschise care facilitează comunicarea: “Ai putea să-mi spui mai multe despre acel eveniment…?”;

o ascultarea interlocutorul sau interlocutorilor; o evitarea moralizării interlocutorul: “Nu este bine ce ai

făcut”; o evitarea întreruperilor în timpul conversaţiei:

“Părerea mea este că…”; o etichetarea este o barieră în dezvoltarea unei relaţii

empatice, distorsionează înţelegerea: “Eşti cam neserios/distrat/superficial….”;

Page 14: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

12 Proiectul pentru Învăţământul Rural

o evitarea feed-back-urilor negative: “Rezultatul tău este nesatisfăcător”;

o utilizarea sugestiilor constructive: “Data viitoare va fi mai bine dacă vei face…”;

o evitarea criticii sarcastice: “Eşti ridicol….”

Modalităţi de îmbunătăţire a comunicării empatice:

• oferirea de răspunsuri scurte, clare şi acurate; • acordarea unui timp de gândire înainte de a da un răspuns; • focalizarea pe mesajele transmise de client; • utilizarea unei tonalităţi potrivite a vocii; un ton plictisit sau dimpotrivă, prea intens, comunică mesajul că este neimportant pentru tine sau iritant; • evitarea în răspuns a clişeelor de genul “Multora li se întâmplă să aibă dificultatea asta.”; prin această exprimare comunicăm de fapt elevilor că preocuparea lor pentru problemă nu este atât de importantă; • empatia nu este simpatie; într-o relaţie de simpatie ne place persoana şi avem tendinţa de a o favoriza, de a-i acorda o atenţie sporită; • exprimarea acordului nu reprezintă o atitudine empatică, ci o judecată evaluativă.

Congruenţa Congruenţa se referă la concordanţa dintre comportamentul consilierului şi convingerile, emoţiile şi valorile sale personale. Cu alte cuvinte, congruenţa defineşte autenticitatea comportamentului persoanei. Este indicat să nu exprimăm convingeri şi idei în care nu credem cu adevărat. Decalajul dintre ceea ce simt sau gândesc se va transpune în maniera falsă de exprimare sau de comportament, uşor sesizabilă de ceilalţi. Congruenţa este generată de acordul dintre convingere, trăirea emoţională şi exprimarea verbală şi nonverbală. Lipsa de autenticitate duce la pierderea relaţiei de încredere cu clientul.

Colaborarea

Colaborarea este abilitatea consilierului de a implica persoana sau grupul de persoane în deciziile de dezvoltare personală. Relaţia este de respect şi parteneriat, şi nu de transmitere de informaţii de la “expert” la “novice”. Rolul consilierului este să-l ajute pe elev să găsească cele mai relevante informaţii pentru ca acesta să poată lua decizii responsabile. Consilierul nu trebuie să se erijeze într-o persoană competentă care oferă soluţii de rezolvare pentru problemele clienţilor. Consilierul este un catalizator şi facilitator al procesului de dezvoltare personală a clientului, abilitându-l să găsească soluţii proprii la problemele cu care se confruntă.

Responsabilitatea

O atitudine de bază a consilierului este responsabilitatea ca efort conjugat şi asumat pentru dezvoltare personală permanentă. Teoretic, consilierul nu se poate implica în procesul consilierii dacă nu îşi asumă responsabilitatea atitudinilor şi acţiunilor sale.

Page 15: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

Proiectul pentru Învăţământul Rural 13

Responsabilitatea se traduce prin respectarea principiilor fundamentale ale consilierii, prin prevenirea utilizării greşite a cunoştinţelor şi metodelor de consiliere, prin evitarea oricărei acţiuni care interferează cu starea de bine a celor consiliaţi.

1.2.2. Care sunt abilităţile consilierului? Pe tot parcursul procesului de consiliere sunt absolut necesare anumite abilităţi fundamentale (capacităţi) care permit desfăşurarea cu succes a activităţilor şi duc la efectele pozitive scontate. Abilităţile necesare consilierului pentru desfăşurarea activităţilor de consiliere sunt:

• Ascultarea activă • Observarea • Adresarea întrebărilor • Oferirea de feed-back • Furnizarea de informaţii • Parafrazarea • Sumarizarea • Reflectarea

Ascultarea activă

Ascultarea activă este abilitatea de bază în consiliere ce oferă suportul unei bune comunicări între consilier şi client. Ascultarea activă este cea care încurajează clientul să vorbească deschis şi liber. Prin ascultare activă se comunică respect pentru ceea ce gândeşte sau simte interlocutorul şi se transmite mesajul nonverbal că este înţeles.

Factori care susţin procesul de ascultare activă:

• comunicarea nonverbală (tonul şi intensitatea vocii, mimica, gestica) este adecvată conţinutului şi stării afective a interlocutorului;

• contact vizual cu interlocutorul, fără însă a-l fixa cu privirea;

Test de autoevaluare: 4. Enumeraţi 3 modalităţi prin care exprimaţi acceptarea faţă de un elev:

Studiu individual: Vă recomand să studiaţi capitolul Principii şi metode de consiliere din „Consiliere educaţională”, Băban, A., (coord.), paginile 21-31.

Page 16: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

14 Proiectul pentru Învăţământul Rural

• asigurarea înţelegerii corecte a ceea ce a comunicat interlocutorul prin formule de genul “Ceea ce vrei tu să îmi spui este că …”;

• ascultarea interlocutorului fără a fi preocupat de răspunsurile pe care persoana doreşte să le dea;

• afirmaţii de genul “hmm”, “da”, “înţeleg”; • persoana nu vorbeşte continuu, dă interlocutorului ocazia să

vorbească şi să pună întrebări; • ascultarea este autentică – interlocutorul este sincer interesat de problema/subiectul abordat; • ascultarea nu este evaluativă – persoana nu face judecăţi de valoare în funcţie de propriile atitudini şi convingeri, în termeni de “bine” sau “rău”, “acceptabil” sau “neacceptabil”, “potrivit” sau “nepotrivit”, “interesant” sau “neinteresant”; • persoana nu filtrează informaţiile în funcţie de interesele şi convingerile personale; • persoana nu utilizează etichete din dorinţa de a integra interlocutorul într-o categorie; • ascultarea nu se centrează numai pe mesajul verbal - cele mai multe informaţii le obţinem din mesajele non-verbale pe care le transmite persoana: reacţii vegetative (paloarea sau roşeaţa feţei), tonul vocii, gestica etc.; • sunt respectate momentele de tăcere şi pauzele interlocutorului în vorbire.

Deprinderi care trebuie evitate în procesul de ascultare activă:

• a fi neatent, a nu urmări ceea ce spune interlocutorul; • ascultarea “de suprafaţă”, superficială, când persoana pare doar că

urmăreşte conversaţia, fără să fie însă atent la ceea ce se spune; • a asculta fără a înţelege mesajul şi a nu cere precizări suplimentare; • a repeta în minte care va fi următoarea întrebare; • a întrerupe interlocutorul în mijlocul frazei; • a asculta din conversaţie doar ceea ce aşteaptă persoana să audă; • a se simţi ameninţat, jignit pentru faptul că interlocutorul are valori

diferite de cele proprii; • a reacţiona la subiectele care contravin opiniei proprii.

Observarea

Abilităţile de observare permit o înţelegere mai reală a mesajului transmis, a stării afective a interlocutorului. Observarea are doi indicatori importanţi: comportamentul nonverbal (mimică, gestică, voce, modificări vegetative) şi comportamentul verbal (conţinutul mesajelor). Observarea discrepanţei dintre cele două componente oferă de multe ori informaţii suplimentare despre persoana/situaţia în cauză. Dificultăţile în procesul de observare apar atunci când se trece de la simpla observare a unor comportamente la interpretări personale ale acestora cu scopul de a face inferenţe asupra particularităţilor clientului. Efectul acestei abordări greşite este pierderea relaţiei de încredere cu clientul şi a autenticităţii ei. Obiectivul orelor de consiliere nu este o încercare din partea consilierului de a încadra şi eticheta

Page 17: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

Proiectul pentru Învăţământul Rural 15

clienţii în categorii, ci de a le oferi cadrul în care ei să se cunoască mai bine, să se dezvolte personal, să se respecte pe sine şi să îi respecte pe ceilalţi, să înveţe să ia decizii responsabile.

Adresarea întrebărilor

Interogarea este o metodă invazivă şi, ca urmare, trebuie utilizată cu precauţie în cadrul şedinţelor de consiliere. Consilierul adresează întrebări clientului pentru a-l ajuta în clarificarea sentimentelor, convingerilor, atitudinilor şi valorilor personale. Întrebările pot fi:

• Întrebările închise sunt acele întrebări care generează răspunsuri în termeni de “da” sau “nu”. Aceste întrebări duc de cele mai multe ori la întreruperea comunicării. Există însă şi circumstanţe în care putem utiliza aceste întrebări – pentru clarificarea unei informaţii concrete. Avantajul major al acestor întrebări este de a focaliza discuţia şi de a obţine informaţii exacte despre un anumit aspect. De exemplu: “Locuieşti cu familia?” sau “Care este jucăria ta preferată?”.

• Întrebările justificative (“de ce”) sunt întrebări inutile în consiliere, pentru că îndeamnă interlocutorul să identifice cauze sau motive şi nu acesta este scopul consilierii. Acest tip de întrebări sunt asociate cu sentimentul de vină. Întrebarea “De ce ai făcut aşa sau de ce ai luat decizia X?” este asociată în mintea clientului cu “De ce ai făcut un lucru aşa de prostesc?”. Întrebările “de ce?” îi fac clienţi să fie defensivi şi să nu mai comunice; în situaţiile în care suntem întrebaţi de ce am reacţionat “aşa” ne simţim obligaţi să găsim explicaţii logice sau scuze pentru comportamentul nostru. În loc de a folosi întrebarea “de ce?” se recomandă folosirea întrebărilor deschise de genul “Ai putea să-mi descrii situaţia X ?”. De cele mai multe ori e mult mai greu să afli de ce ai făcut un anumit lucru decât să răspunzi la întrebarea “Ce s-a întâmplat?”. Această întrebare se focalizează pe comportamentul prezent şi permite clientului şi consilierului să analizeze ceea ce se întâmplă în momentul de faţă.

• Întrebările ipotetice sunt utile pentru vizualizarea consecinţelor pozitive sau negative ale unor acţiuni şi pentru luarea în considerare a unor alternative diferite de acţiune (ex. în planificarea vieţii şi a carierei). Întrebări de genul “Cum ai vrea să fii peste 5 ani?”, “Dacă ai fi o floare, ce ai fi?” sunt utile în abordarea de început a unor teme ca stima de sine, conflictul, luarea deciziilor. Ele asigură clientului o stare de confort prin abordarea ipotetică a problemei şi nu prin focalizări specifice sau individuale.

• Întrebările deschise sunt acele întrebări care comunică interlocutorului că este ascultat şi consilierul este interesat de informaţiile pe care le aude. Aceste întrebări îl ajută pe interlocutor să-şi exprime atitudinile, valorile, sentimentele şi opţiunile asupra unei probleme abordate. Prin urmare, este indicat să se utilizeze în cea mai mare măsură întrebările deschise. Întrebările deschise facilitează procesul de comunicare prin invitaţia de a descriere situaţia: “Ai putea să-mi spui mai multe despre …?”, “Poţi să descrii situaţia X ?”.

Întrebările deschise sunt cele mai adecvate în activităţile de consiliere.

Page 18: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

16 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Sugestii pentru folosirea corectă a întrebărilor adresate clientului:

• Folosiţi întrebări care nu conţin fraze lungi. • Folosiţi cuvintele pe care le preferă clientul. • Nu repetaţi întrebările pe care clientul nu le-a înţeles pentru că pot induce sentimentul că a făcut o greşeală; reformulaţi întrebarea. • Nu reacţionaţi la fiecare răspuns cu o nouă întrebare.

Oferirea de feed-back Oferirea unui feed-back eficient este o abilitate care susţine comunicarea dintre două persoane.

Recomandări pentru oferirea de feed-back:

• Feed-back-ul se va focaliza pe aspectele pozitive; el trebuie să fie constructiv şi nu distructiv. Scopul este de a-l susţine şi ajuta pe client şi nu de a-l evalua sau judeca.

• Feed-back-ul trebuie să fie specific şi concret, focalizat pe un comportament specific şi nu pe unul general. Exprimările vagi sau referirile indirecte la comportamentul în general sau la persoană nu îl ajută pe client să progreseze.

• Feed-back-ul trebuie să fie descriptiv, şi nu evaluativ sau critic. Se recomandă evitarea cuvintelor “bun” sau “rău” şi a cuvintelor care derivă din ele pentru că nu spun nimic de comportamentul specific pe care trebuie să şi-l dezvolte.

• Feed-back-ul trebuie oferit pentru acele comportamente şi atitudini care pot fi schimbate.

• Feed-back-ul trebuie să ofere alternative comportamentale; dacă se oferă feed-back pentru acele aspecte care nu pot fi schimbate, consecinţa imediată va fi o stare de conflict şi tensiune emoţională trăite de client.

• Feed-back-ul trebuie oferit imediat pentru întărirea comportamentului şi nu după o perioadă de timp.

Test de autoevaluare: 5. Explicaţi motivele pentru care este mai potrivit să evitaţi utilizarea întrebărilor justificative în comunicarea cu elevii.

Page 19: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

Proiectul pentru Învăţământul Rural 17

• Feed-back-ul trebuie să se adreseze comportamentului persoanei şi nu persoanei în general.

Furnizarea de informaţii

Consilierul identifică pe parcursul sesiunilor de consiliere care sunt cunoştinţele, atitudinile şi abilităţile pe care le are clientul. În funcţie de acurateţea informaţiilor dobândite, consilierul oferă informaţii noi, corecte (de exemplu, informaţii despre oportunităţile educaţionale, riscurile consumului de droguri, metode de învăţare eficientă). Informaţiile trebuie transmise într-o manieră care duce la înţelegerea acestora. Recomandări cu privire la furnizarea informaţiilor:

o Folosiţi un limbaj comun cu cel al clientului. o Transmiteţi informaţii care sunt corecte. o Exploraţi împreună alternativele, fără a le oferi ca fiind

singurele soluţii pentru acea problemă; o Învăţaţi clientul să caute singur informaţii şi să le

evalueze critic. o Analizaţi şi modificaţi împreună cu clientul informaţiile

incorecte pe care aceştia le deţin, oferind argumente pe care le înţeleg şi le acceptă.

o Oferiţi informaţii suficiente pentru decizii responsabile. Parafrazarea

Parafrazarea este abilitatea de reformulare a ceea ce ni se pare esenţial în mesaj. Are ca obiectiv clarificarea aspectelor legate de subiectul sau tema în discuţie. Parafrazarea se realizează prin utilizarea unor fraze care comunică clientului că mesajul a fost înţeles: “Ceea ce spui tu se referă la …”, “Ceea ce vrei să îmi spui este că …”. Parafrazarea permite totodată şi consilierului să îşi clarifice dacă a înţeles corect mesajul transmis de client. Este important ca persoana care consiliază să nu utilizeze alte cuvinte sau informaţii, pe care

Test de autoevaluare: 6. Unul din elevii dumneavoastră întârzie frecvent la ore. Doriţi să-I acordaţi feedback astfel încât comportamentul lui să se schimbe. Cum formulaţi feedbackul?

Page 20: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

18 Proiectul pentru Învăţământul Rural

clientul nu le-a transmis în mesaj, pentru a nu da o interpretare personală a mesajului şi pentru a nu influenţa direcţia comunicării.

Recomandări pentru utilizarea parafrazării:

• Evitaţi să definiţi problemele în locul clientului. • Nu judecaţi şi nu minimalizaţi ceea ce vă comunică clientul. • Nu utilizaţi sarcasmul sau ironia în feed-back-ul pe care îl oferiţi. • Nu evaluaţi sau interpretaţi ceea ce au spus clientul. • Fiţi sinceri şi nu pretindeţi că aţi înţeles ceva, dacă de fapt nu

aţi înţeles sau nu sunteţi sigur că ceea ce aţi înţeles este ceea ce vroia clientul să vă comunice.

• Utilizaţi şi comportamentul nonverbal pentru a comunica acceptarea.

Sumarizarea

Sumarizarea este o modalitate de a concentra într-o manieră organizată cele mai importante aspecte ale discursului interlocutorului. Scopurile sumarizării sunt de a recapitula conţinutul unui discurs sau de încheiere a discuţiei. Sumarizarea se utilizează şi pentru stabilirea priorităţilor şi alternativelor de abordare a unei teme sau subiect sau pentru clarificarea perspectivelor clientului asupra alternativelor de abordare a acelui subiect. Sumarizarea este utilă şi ca formă de deschidere a unei noi etape a discuţiei pe tema stabilită, reamintind astfel concluziile etapelor anterioare. Sumarizarea se realizează împreună cu clientul şi se clarifică în această fază subiectele care necesită o abordare ulterioară şi cele care au fost deja identificate şi clarificate.

Reflectarea Reflectarea este exprimarea înţelegerii de către consilier atât a conţinutului informaţional cât şi a stării emoţionale transmise de client. Uneori este mai relevantă reflectarea emoţiilor decât a conţinutului.

Test de autoevaluare: 7. Daţi un exemplu de modul cum formulaţi parafrazarea în comunicarea cu un elev care are un conflict cu un alt elev.

Page 21: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

Proiectul pentru Învăţământul Rural 19

Reflectarea dă clientului sentimentul că este ascultat şi că ceea ce exprimă sau trăieşte este important. Scopul fundamental al reflectării este mai ales cel de validare a trăirilor emoţionale ale clientului. Scopurile reflectării:

• să verifice înţelegerea celor relatate de interlocutor; • să îi comunice interlocutorului înţelegerea şi acceptarea

necondiţionată; • să stabilească o relaţie bazată pe încredere.

Reflectarea emoţiilor îl face pe client să devină conştient de ceea ce simte şi îl încurajează să se confrunte cu problemele emoţionale şi nu să le evite. În mod frecvent, unii clienţi evită să-şi exploreze sentimentele deoarece vor să evite durerea asociată cu emoţiile puternice cum ar fi tristeţea, dezamăgirea, furia sau anxietatea. Confruntarea cu sentimentele lor le permite clienţilor abordarea problemelor şi soluţionarea lor.

Page 22: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

20 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare: Întrebarea 1: Consilierea este un proces de învăţare a unor abilităţi. Sfatul este oferirea unei soluţii la o problemă. Scopul consilierii este dezvoltarea acelor abilităţi prin care elevul să facă faţă singur problemelor cu care se confruntă. Întrebarea 2: În cadrul orelor de consiliere şi orientare pot fi abordate temele:

planificarea carierei rezolvarea de probleme şi luarea unei decizii responsabile managementul unei situaţii de conflict

În cadrul sesiunilor de consiliere şcolară pot fi abordate teme cum ar fi :

dificultăţile de învăţare pregătirea pentru examene problemele emoţionale

Întrebarea 3:

autocunoaştere şi dezvoltare personală explorarea propriilor interese şi valori deciziile de carieră marketing-ul personal

Întrebarea 4: Foarte important este ca elevul să simtă că îşi poate exprima gândurile şi emoţiile fără să fie judecat sau criticat de către adult.

„Apreciez modul în care îţi exprimi opiniile.” “Înţeleg că te nemulţumeşte situaţia asta.” “Ceea ce vrei să îmi spui este că ai dori să te ajut la teme?”

Întrebarea 5: Întrebările de tip justificativ nu fac decât să scadă probabilitatea comunicării autentice cu elevul datorită faptului că îi transmite mesajul că nu este acceptat şi este criticat de ceea ce a făcut sau a spus. Întrebările justificative îi transmit elevului sentimentul că ceea ce a făcut este greşit şi nu îl ajută să îşi rezolve problema cu care se confruntă. Întrebarea 6: Feedback-ul se adresează întotdeauna comportamentului şi nu persoanei. Modificarea unui comportament se poate realiza doar dacă elevul ştie care este comportamentul pe care trebuie să şi-l schimbe.

„Comportamentul tău de întârziere la ore încalcă regulamentul pe care împreună l-am stabilit. În acest sens vei fi nevoit să suporţi consecinţele comportamentului tău.„

Întrebarea 7:

“Înţeleg că aţi avut o dispută pe care aţi dori să o rezolvaţi dar amândoi vă simţiţi furioşi şi supăraţi acum. Putem să găsim o soluţie împreună la problema sau disputa pe care aţi avut-o”

Page 23: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea şcolară ca domeniu interdisciplinar de activitate

Proiectul pentru Învăţământul Rural 21

Lucrarea de verificare nr. 1 1. Explicaţi care este diferenţa dintre consiliere şi orientare şi consiliere

psihologică. (20 puncte)

2. Care este rolul profesorului în consilierea elevilor? (20 puncte)

3. Daţi 3 exemple de mesaje care comunica elevului acceptarea (30 puncte)

4. Argumentaţi de ce consilierea este un proces de învăţare (30 puncte)

Bibliografie:

Băban A (coord), 2003. Consiliere Educaţională. SC Psinet SRL, Cluj Napoca, paginile 15-

17, paginile 21-26.

Jigău, M. (2005). Aria Consiliere şi Orientare. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Institutul

de Ştiinţe ale Educaţiei. www.ise.ro (accesibil electronic).

Miclea M., Lemeni, G., (coord), 2004. Consiliere şi Orientare. Ghid de educaţie pentru

carieră, Ed. ASCR Cluj Napoca, paginile 10-24.

Page 24: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

22 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Unitatea de învăţare 2

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

Cuprins:

2.1. Domenii de activitate în consilierea şi orientarea elevilor............................................23 2.1.1. Autocunoaştere şi dezvoltare personală........................................................24 2.1.2. Comunicarea şi abilităţile sociale...................................................................27 2.1.3. Managementul informaţiilor şi al învăţării ......................................................29 2.1.4. Planificarea carierei .......................................................................................30 2.1.5. Calitatea stilului de viaţă ................................................................................32

2.2. Dificultăţile de învăţare................................................................................................35 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare ...................................40

Lucrarea de verificare nr. 2 ................................................................................................41

Bibliografie .........................................................................................................................42

Capitolul 1 v-a prezentat conceptul de consiliere şi orientare în context şcolar, în acest capitol vă sunt prezentate domeniile consilierii şi orientării, competenţele generale care sunt dezvoltate elevului în cadrul activităţilor de consiliere şi orientare. La finalul capitolului vă sunt prezentate principalele dificultăţi de învăţare ale elevilor.

Obiectivele capitolului 2

După studiul capitolului 1, vei fi capabil să: Explici rolul consilierii şi orientării în dezvoltarea

personalităţii elevului. Identifice activităţi specifice adresate elevilor în cadrul

consilierii şi orientării. Analizezi beneficiile consilierii şi orientării în dezvoltarea

cognitivă, socială şi emoţională a elevilor. Identifice principalele dificultăţi de învăţare ale elevilor.

În situaţiile în care se discută despre aceste subiecte vei fi capabil să îţi expui şi să argumentezi propriile opinii.

Page 25: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

Proiectul pentru Învăţământul Rural 23

2.1. Domenii de activitate în consilierea şi orientarea elevilor

Scopul fundamental al consilierii şcolare este funcţionarea psihosocială optimă a persoanei/ grupului. Acest scop poate fi atins prin urmărirea realizării obiectivelor procesului de consiliere:

1. promovarea sănătăţii şi a stării de bine: funcţionare optimă din punct de vedere somatic, mental, emoţional, social şi spiritual

2. dezvoltare personală: cunoaştere de sine, imagine de sine, capacitatea de decizie responsabilă, relaţionare interpersonală armonioasă, controlul stresului, tehnici de învăţare eficiente, atitudini creative, opţiuni vocaţionale realiste

3. prevenţie: a dispoziţiei afective negative, a neîncrederii în sine, a comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultăţilor de învăţare, a dezadaptării sociale, a disfuncţiilor psihosomatice, a situaţiilor de criză

Pentru fiecare din aceste trei obiective se poate lucra direct cu elevii sau indirect cu adulţii – părinţi sau cadre didactice. De exemplu, pentru promovarea sănătăţii şi a stării de bine este foarte important să existe un sistem consecvent de mesaje adresate copilului. Abilităţile emoţionale şi sociale, stima de sine şi autoeficacitatea se formează de asemenea în timp prin mesajele transmise copilului în familie şi la şcoală, de aceea este importantă formarea abilităţilor părinţilor de a disciplina copilul sau a abilităţilor de management al clasei la profesori. Programele de prevenţie sunt mult mai eficiente dacă se adresează concomitent şi copiilor dar şi părinţilor lor. Domeniile principale ale consilierii şi orientării elevilor sunt :

Autocunoaştere şi dezvoltare personală Comunicare şi abilităţi sociale Managementul informaţiilor şi al învăţării

Planificarea carierei Calitatea stilului de viaţă

Starea de bine a elevilor este obiectivul principal al consilierii şi orientării.

Studiu individual: Vă recomand să consultaţi din Aria curriculară „Consiliere şi Orientare”, Jigău, M. (coord.) nota de prezentare care prezintă rolul consilierii şi orientării în contextul educaţional din România.

Page 26: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

24 Proiectul pentru Învăţământul Rural

2.1.1. Autocunoaştere şi dezvoltare personală

Conceptul de autocunoaştere şi dezvoltare personală se referă la procesul de explorare şi structurare a propriilor caracteristici (abilităţi, emoţii, motivaţii, atitudini, credinţe, mecanisme de apărare şi adaptare etc.) în urma căruia rezultă imaginea de sine a persoanei. Imaginea de sine este reperul esenţial al autoreglării comportamentale şi emoţionale. Funcţionarea eficientă în mediul social şi profesional este facilitată de capacitatea de autocunoaştere şi autoreglare eficientă a persoanei. Dificultăţile pe care le întâmpină unii elevi de a face faţă solicitărilor ţin în mare măsură şi de lipsa unor instrumente de autocunoaştere şi dezvoltare personală. Autocunoaşterea şi dezvoltarea personală are la bază trei concepte de bază:

stima de sine a elevului abilităţile personale ale acestuia autoeficacitatea

Stima de sine Stima de sine este abilitatea de a te simţi şi de a gândi în mod pozitiv despre tine. O stimă de sine pozitivă, realistă dezvoltă capacitatea de a lua decizii responsabile şi abilitatea de a face faţă presiunii grupului. Imaginea de sine se dezvoltă pe parcursul vieţii din experienţele pe care le are copilul şi din acţiunile pe care le realizează şi la care participă. Experienţele din timpul copilăriei au un rol esenţial în dezvoltarea imaginii de sine. Astfel, succesele şi eşecurile din copilărie precum şi modalităţile de reacţie a copilului la acestea definesc imaginea pe care o are copilul despre el. Atitudinile părinţilor, profesorilor, ale colegilor sau prietenilor contribuie la crearea imaginii de sine a copilului. Copiii cu o stimă de sine pozitivă …

• îşi asumă responsabilităţi (“Pot să fac acest lucru.”) • se comportă independent (“Mă descurc singur.”) • sunt mândri de realizările lor (“Sunt mândru pentru că …”,

“Sunt important.”)

1. Test de autoevaluare : Cum putem descrie starea de bine a unui elev? Prin ce componente? ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ........................................................................................... ...........................................................................................

Autocunoaşterea este principala abilitate în dezvoltarea abilităţii de planificare a carierei elevilor.

O stimă de sine pozitivă este predictorul unei adaptări şcolare optime a elevilor.

Page 27: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

Proiectul pentru Învăţământul Rural 25

• realizează fără probleme sarcini noi (“Sunt convins că pot să fac acest lucru.”)

• îşi exprimă atât emoţiile pozitive cât şi pe cele negative (“Îmi place de mine aşa cum sunt.”, “Sunt supărat când vorbeşti aşa cu mine.”)

• oferă ajutor şi sprijin celorlalţi colegi (“Am nevoie de ajutorul tău.”)

Experienţele care dezvoltă o imagine de sine sănătoasă:

• este încurajat, lăudat • este ascultat • i se vorbeşte cu respect • i se acordă atenţie şi este îmbrăţişat • are performanţe bune în activităţile extraşcolare (sport,

desen, pictură, teatru) sau şcoală • are prieteni de încredere

Copiii cu o stimă de sine scăzută …

• sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi ( “Nu sunt bun de nimic.”, “Nu sunt în stare să fac asta.”, “Nu am nici o calitate.”)

• evită să realizeze sau să se implice în sarcini noi (“Nu voi fi în stare să iau examenul.”)

• se simt neiubiţi şi nevaloroşi (“Sunt antipatic.”. “Nu mă place nimeni.”, “Sunt plictisitor.” )

• îi blamează pe ceilalţi pentru nerealizările lor (“Adultul a fost nedrept cu mine.”)

• pretind că sunt indiferenţi emoţional (“Nu mă interesează că am luat nota 4 la ….”)

• nu pot tolera un nivel mediu de frustrare (“Nu ştiu cum să rezolv problema.”, “Nu pot să învăţ.”)

• sunt uşor influenţabili (“Prietenii mei cred că este bine să fumezi.”)

• nu îşi asumă responsabilităţi, este prea “cuminte” • pare rebel, nepăsător.

Experienţele care formează o imagine de sine scăzută:

• este des criticat (“Dacă cineva mă critică, înseamnă că sunt prost şi ridicol.”)

• i se vorbeşte pe un ton ridicat (se ţipă) • este ignorat, ridiculizat (“Nu trebuie să faci greşeli.”) • ceilalţi (părinţi, adulţi) aşteaptă să fie întotdeauna “perfect”

(“Trebuie să fiu competent, să am note mari pentru ca părinţii mei să mă iubească.”)

• are eşecuri în activităţile extraşcolare sau şcolare ( “Dacă prietenii sau colegii mei nu mă plac nu am nici o valoare.”)

• comparaţii frecvente între fraţi • standarde exagerate a părinţilor privind performanţele sale

şcolare

Page 28: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

26 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Dezvoltarea încrederii în sine a copilului este baza oricărui proces de învăţare şi mai ales a învăţării de comportamente. Cum puteţi face acest lucru : • prin focalizarea pe aspectele pozitive ale copilului. « Bravo ! Ai

reuşit !» • prin atenţia acordată progreselor făcute de copil şi a aspectelor

pozitive ale situaţiei. “Apreciez modul în care ai rezolvat …” • prin acceptarea diferenţelor individuale – fiecare copil învaţă

diferit un comportament şi reacţionează diferit într-o situaţie. “Mă bucur când tu …”

• prin încrederea zilnică pe care i-o acordaţi. • prin aşteptări realiste faţă de copil, aşteptări adaptate nevoilor şi

potenţialului lui de dezvoltare. “Sunt mândru/ă când …” • prin evitarea comparaţiilor şi a competiţiei dintre copii. “Pentru

mine eşti special!”

Autoeficacitatea este definită prin convingerile oamenilor despre propriile abilităţi necesare pentru atingerea obiectivelor şi îndeplinirea sarcinilor propuse.

Influenţele autoeficacităţii pot fi observate la nivelul: • Alegerilor pe care oamenii le fac – ne implicăm mai mult în

sarcini unde ne simţim competenţi şi încrezători în reuşită şi evităm situaţiile în care am putea eşua

• Cantităţii efortului depus – autoeficacitatea percepută determină perseverenţa şi rezistenţa în faţa obstacolelor

• Nivelul stresului şi al anxietăţii resimţite – persoanele cu autoeficacitate redusă percep sarcinile ca mai complicate decât sunt în realitate şi această percepţie eronată reduce

2. Test de autoevaluare : Daţi 3 exemple de mesaje prin care încurajaţi dezvoltarea unei stime de sine sănătoase, pozitive a elevului.

Autoeficacitatea este un bun predictor al performanţei şcolare.

Studiu individual: Vă recomand să studiaţi capitolul „Autocunoaştere şi dezvoltare personală” din „Consiliere educaţională”, Băban, A.(coord.), paginile 65-72. O atenţie specială vă rog să acordaţi subcapitolului de metode de dezvoltare a stimei de sine a elevilor.

Page 29: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

Proiectul pentru Învăţământul Rural 27

mult alternativele de rezolvare a problemelor, ulterior ducând la stări de anxietate şi depresie

• Ca rezultat al acestor influenţe, autoeficacitatea devine un determinant şi predictor puternic al nivelului performanţei individului.

2.1.2. Comunicarea şi abilităţile sociale

Principalul predictor privind adaptarea la viaţa adultă nu sunt notele şcolare ci abilitatea copiilor de a stabili relaţii cu ceilalţi copii. Copiii care nu au dezvoltate abilităţile sociale sunt respinşi de ceilalţi, au performanţe scăzute, dificultăţi la şcoală (Schaffer, R. 2005). Resursele şi abilităţile personale reprezintă un mijloc de autocontrol şi de a face faţă evenimentelor externe. Principalii factori protectori ai sănătăţii mentale sunt dezvoltarea abilităţilor de gestiune a stresului şi dezvoltarea unui mod adaptativ de gândire şi exprimare emoţională (Petrovai, 2004). Comunicarea eficientă şi abilităţile de negociere se dezvoltă pornind de la abilităţile de comunicare asertivă. Comunicarea asertivă presupune abilitatea de a exprima emoţiile şi convingerile personale fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi. Asertivitatea reprezintă o abilitate importantă în rezolvarea situaţiilor conflictuale şi în rezistenţa la presiunea grupului. Regula comunicării asertive:

1. eu mă simt (« Sunt nemulţumit …)»; 2. comportamentul celuilalt (pentru că ai întârziat …); 3. consecinţa comportamentului asupra noastră (….şi o să avem mai puţin timp să petrecem împreună »)

Abilităţile sociale şi emoţionale se învaţă printr-un proces voluntar.

Studiu individual: Vă recomand să studiaţi din Consiliere şi Orientare. Ghid de Educaţie pentru carieră”, Lemeni, G., Miclea, M., (coord.) conceptual de autoeficacitate, diferenţa dintre autoeficacitate şi stima de sine, paginile 62-66.

Studiu individual: Vă recomand să studiaţi conceptul de comunicare asertivă, modalităţile de îmbunătăţire a comunicării asertive descrise în capitolul Comunicare şi conflict, din „Consiliere educaţională”, Băban, A. (coord.), paginile 92-96. Puteţi utiliza chestionarul de asertivitate de la pagina 97 în activităţile d-voastră cu elevii pentru a le identifica stilul de comunicare.

Page 30: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

28 Proiectul pentru Învăţământul Rural

În tabelul de mai jos vă sunt prezentate cele mai relevante abilităţi personale esenţiale în

dezvoltarea armonioasă a personalităţii elevilor.

abilităţi sociale abilităţi de comunicare interpersonală comunicare verbală/ nonverbală ascultarea activă oferirea/ solicitarea feedback-ului comunicare asertivă empatia – înţelegerea nevoilor celuilalt şi exprimarea acestei înţelegeri

iniţierea relaţiilor adaptative – cu prietenii, de colaborare, echipă, familie gestionarea (menţinerea / încetarea) relaţiilor lucrul în echipă / evaluarea propriului rol în echipă acceptarea diferenţelor de opinii/ contribuţii/ stil căutarea/ oferirea suportului social gestionarea conflictelor

abilităţi emoţionale

• autoreglare emoţională • identificarea propriilor emoţii • recunoaşterea emoţiilor celorlalţi • autoeficacitate emoţională • înţelegerea cauzelor emoţiilor • comunicarea asertivă a emoţiilor negative • managementul furiei • abilităţile de coping - folosirea mecanismelor de coping prosociale în

locul mecanismelor antisociale (agresive) sau asociale (izolare, evitare) • managementul stresului

abilităţi cognitive evaluarea propriilor abilităţi rezolvare de probleme luarea deciziilor abilităţi de influenţare şi persuasiune abilităţi de negociere flexibilitatea cognitivă căutarea suportului informaţional / selectarea informaţiei abilităţi de estimare corectă a riscului

abilităţi comportamentale

abilităţi privind siguranţa personală stil de viaţă sănătos managementul timpului, abilităţi de petrecere a timpului liber managementul bugetului

3. Test de autoevaluare : Formulaţi un mesaj de comunicare asertivă faţă de un coleg care fumează în şcoală într-un spaţiu nepermis.

Page 31: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

Proiectul pentru Învăţământul Rural 29

2.1.3. Managementul informaţiilor şi al învăţării

Managementul informaţiilor se referă la identificarea, evaluarea şi utilizarea adecvată a informaţiilor pe care le avem la dispoziţie la un moment dat, pentru a rezolva probleme şi a lua decizii optime. Cunoştinţele şi abilităţile de managementul informaţiilor le dezvoltăm în cadrul unor ore cu tematici de tipul: surse de informare pentru activitatea şcolară, persoane resursă, criterii de selecţie a informaţiilor utilizarea TIC în colectarea de informaţii, tehnici de prezentare a informaţiilor. Managementul învăţării implică dezvoltarea abilităţilor elevilor de autoreglare a procesului de învăţare. Autoreglarea învăţării cuprinde aspecte motivaţionale – cogniţii, emoţii şi comportamente de iniţiere, direcţionare şi menţinere a motivaţiei pentru învăţare şi valorificare a oportunităţilor de învăţare şi dezvoltare şi aspecte strategice – tehnici şi strategii utilizate pentru creşterea eficienţei învăţării (Lemeni, 2004). Elevii au nevoie de un cadru în care să înveţe aceste abilităţi: cum învăţăm, cum ne planificăm învăţarea, motivaţia pentru învăţare, deprinderi eficiente de studiu, pregătirea pentru examene, stiluri şi strategii de învăţare.

4. Test de autoevaluare : Enumeraţi 5 abilităţi sociale pe care le puteţi dezvolta elevilor dumneavoastră în cadrul orelor de dirigenţie sau a orelor de consiliere şi orientare?

Identificarea stilurilor de învăţare a elevilor este primul pas în creştea performanţelor şcolare ale acestora.

Studiu individual: Vă recomand să studiaţi capitolul de „Comunicare şi conflict” din „Consiliere educaţională”, Băban, A. (coord.), paginile 83-91. Identificaţi în urma lecturii abilităţile sociale şi emoţionale pe care le puteţi dezvolta în cadrul activităţilor cu elevii.

Page 32: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

30 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Autoreglarea învăţării presupune existenţa a şase dimensiuni (Lemeni, 2004):

• motivaţia persoanelor de a-şi regla propriul proces de învăţare, • metodele, tehnicile, strategiile folosite în autoreglarea învăţării, • organizarea timpului de studiu, • automonitorizarea studiului în vederea obţinerii unor

performanţe ridicate, • controlul mediului de studiu • dimensiunea socială a autoreglării (ex. solicitarea la nevoie a

ajutorului colegilor, părinţilor sau profesorilor, orientarea spre modele).

2.1.4. Planificarea carierei

Unul dintre conceptele principale relaţionate cu planificarea carierei este cel de identitate vocaţională care combină aspecte legate de cunoaşterea propriilor interese, valori, abilităţi şi competenţe, preferinţa pentru un anumit tip de activitate, stiluri de interacţiune şi medii de muncă şi un anumit stil de viaţă personală şi profesională. Planificarea carierei reprezintă procesul de dezvoltare a abilităţilor de a realiza o planificare coerentă, flexibilă a traseului educaţional şi profesional. Aspecte specifice:

o formularea de opţiuni de dezvoltare profesională şi de carieră;

o formularea de planuri individuale de carieră – descrierea specifică a etapelor de parcurs şi a paşilor necesari în realizarea cu succes a fiecărei etape;

o identificarea factorilor facilitatori şi a barierelor în implementarea planului individual de carieră;

o adecvarea continuă a planului de carieră la schimbările personale şi de mediu.

Marketing-ul personal este o abilitate necesară în dezvoltarea unei carierei ce implică atingerea unor obiective specifice:

1. dezvoltarea competenţelor de autoprezentare şi comunicare; 2. dezvoltarea competenţelor de realizarea a portofoliului personal de realizări, a CV-ului şi scrisorii de intenţie ca prerechizite ale intrării cu succes pe piaţa muncii; 3. dezvoltarea abilităţilor de prezentare la un interviu; 4. abilităţi de iniţiere a dialogului cu angajatorul şi dezvoltarea abilităţilor de negociere.

Identitatea vocaţională începe să se dezvolte de la vârsta de 3-4 ani.

Studiu individual: Vă recomand să studiaţi capitolul „Managementul informaţiilor şi al învăţării” din „Consiliere şi Orientare. Ghid de educaţie pentru carieră pentru profesori”, Lemeni, G., Miclea, M. (coord.). Focalizaţi-vă în studiul d-voastră asupra stilurilor şi strategiilor de învăţare pe care le puteţi identifica şi dezvolta elevilor d-voastră.

Page 33: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

Proiectul pentru Învăţământul Rural 31

Activităţile de informare, consiliere şi orientare în carieră presupun 3 tipuri de servicii importante (Moraru, 2005): a) în domeniul informării:

o informaţii despre modul în care fiecare individ poate primi suport şi asistenţă în conturarea profilului psihologic, a intereselor profesionale, identificarea punctelor tari ca elemente de bază în stabilirea traseului profesional;

o informaţii despre procesul de planificare individuală a carierei, despre paşii necesari planificării carierei, marketing personal, informaţii privind piaţa muncii: despre ocupaţii, meserii şi profesii, condiţii de exercitare, de salarizare şi promovare, condiţii impuse de angajatori, dinamica ocupaţiilor, oportunităţi de formare profesională (informaţii despre cursurile de formare profesională organizate de furnizorii de formare) etc.;

b) în domeniul orientării în carieră: o prezentarea alternativelor posibile care pot conduce la

atingerea scopurilor avute în vedere de copil: continuarea studiilor, identificarea unui loc de muncă, schimbarea actualului loc de muncă, reorientarea profesională etc.;

o sprijin acordat în luarea deciziilor, pe baza informaţiilor furnizate în fazele anterioare: despre abilităţile, aptitudinile şi competenţele copilului, despre interesele profesionale ale acestuia şi despre oportunităţile reale de formare şi/sau ocupare existente pe piaţa muncii;

c) în domeniul consilierii în carieră (realizată de specialistul în consilierea în carieră):

o întocmirea bilanţului profesional, al bilanţului de competenţe a persoanei consiliate;

o întocmirea planului individual de intervenţie pe baza rezultatelor discuţiilor individuale şi a testărilor efectuate;

o stabilirea, împreună cu persoanele consiliate, a paşilor ce trebuie parcurşi pentru alegerea ocupaţiei/meseriei, pentru încadrarea în muncă sau continuarea studiilor pentru creşterea şanselor de ocupare;

o organizarea de aplicaţii practice pentru însuşirea tehnicilor de căutare a unui loc de muncă: întocmirea unui C.V, a scrisorilor de intenţie şi mulţumire, prezentarea la interviu.

Studiu individual: Vă recomand să studiaţi capitolul „Planificarea carierei” din „Consiliere şi Orientare. Ghid de educaţie pentru carieră pentru profesori”, Lemeni, G., Miclea, M. (coord.). Sesizaţi diferenţa dintre educaţia pentru carieră şi consilierea în carieră.

Page 34: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

32 Proiectul pentru Învăţământul Rural

2.1.5. Calitatea stilului de viaţă

Dezvoltarea unui stil de viaţă de calitate a elevilor implică dezvoltarea unor abilităţi de management al stresului, de formare a unor comportamente sănătoase şi reducerea comportamentelor de risc, de luare de decizii şi rezolvare de probleme responsabile. Sănătatea este definită ca starea de bine fizică, mentală şi socială a unei persoane. Sănătatea nu presupune doar absenţa bolii sau a infirmităţii (Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 2000). Sănătatea se întreţine printr-o serie de comportamente, denumite comportamente sănătoase. Formarea şi dezvoltarea acestor comportamente sunt buni predictori ai stării de bine fizice şi psihice.

Comportamente sănătoase Comportamente de risc exerciţiu fizic (practicat de minim 3 ori pe

săptămână);

alimentaţie sănătoasă;

echilibru somn-veghe;

comportament sexual protejat;

comportamente preventive (vizite medicale

regulate, utilizarea centurii de siguranţă,

utilizarea cremelor de protecţie solară,

utilizarea echipamentelor de protecţie).

sedentarism;

alimentaţie nesănătoasă

fumat, consum de alcool, droguri;

comportament sexual neprotejat;

neutilizarea centurii de siguranţă, a

echipamentelor de protecţie, a cremelor de

protecţie solară;

nerespectarea unui program de controale

medicale periodice.

5. Test de autoevaluare : Precizaţi care sunt diferenţele dintre planificarea carierei şi marketing-ul personal.

Un stil de viaţă de calitate se dezvoltă prin diversele experienţe de învăţare ale elevilor în cadrul orelor de consiliere şi orientare.

Studiu individual: Vă recomand să consultaţi şi studiaţi din capitolul „Dimensiunea de gen în educaţia pentru sănătate” din „Cum să ne dezvoltăm un stil de viaţă sănătos.”, Petrovai, D., conceptele de sănătate, comportamente sănătoase şi comportamente de risc. Ghidul este accesibil electronic la adresa www.cpe.ro.

Page 35: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

Proiectul pentru Învăţământul Rural 33

Rezolvarea de probleme este definită ca abilitatea de a recunoaşte probleme, de a formula scopuri şi de a aplica strategii pentru a reduce gravitatea situaţiei problematice sau pentru a atinge ţelul propus. Rolul consilierului este de a-i învăţa pe elevi să îşi definească problema în termeni operaţionali, să identifice multiple modalităţi de soluţionare şi să aplice acele alternative, care în urma unei analizei sunt considerate ca cele mai viabile. Elevul, profesorul sau părintele sunt învăţaţi să îşi asume responsabilitatea propriilor probleme sau dificultăţi şi să le rezolve. Adesea, profesorul, părintele sau elevul percep consilierul ca persoana care îi va rezolva şi da o soluţie la propria problemă. Consilierea însă înseamnă altceva. Consilierea oferă acestora acele abilităţi prin care îşi vor putea rezolva siguri, cu succes problemele.

Etapele rezolvării de probleme 1. Definirea problemei

• Obţinerea unor opinii sau perspective diferite despre natura problemei.

• Definirea problemei şi a scopului în termeni specifici, comportamentali, operaţionali.

• Dacă problema este împărtăşită de mai multe persoane, trebuie să ne asigurăm că ceilalţi sunt de acord

cu modul de definire a problemei.

2. Generarea soluţiilor alternative la problemă

• Listarea a cât mai multe soluţii diferite prin brainstorming.

• La acest moment nu se evaluează soluţiile, ci doar se listează.

• Creativitatea este foarte importantă, se acceptă orice soluţie oricât de inedită ar fi.

3. Evaluarea soluţiilor

• Aprecierea avantajelor şi dezavantajelor pentru fiecare soluţie.

• Evaluarea soluţiilor se face sistematic, pe rând una câte una.

• Se recomandă evitarea stabilirii celei mai bune soluţii înainte ca toate soluţiile să fi fost evaluate.

4. Selectarea celei mai bune soluţii

• Selectarea soluţiei care pare a fi cea mai eficientă.

• Evaluarea dificultăţii de implementare a soluţiei.

• Se recomandă alegerea mai multor soluţii în situaţiile în care acestea pot fi uşor de combinat.

5. Planificarea modului de implementare a soluţiei / soluţiilor

• Considerarea resurselor care sunt necesare pentru implementarea soluţiei: timp, bani, abilităţi, informaţii

etc.

• Anticiparea posibilelor obstacole în implementarea soluţiei.

• Stabilirea calendarului de implementare a soluţiei.

• Stabilirea sarcinilor care vor fi realizate de fiecare persoană (dacă sunt implicate mai multe persoane).

6. Evaluarea şi revizuirea planului de rezolvare de probleme, după ce acesta a fost implementat

• Planificarea unui moment pentru follow-up cu scopul de a evalua eficienţa rezolvării de probleme.

• Modificarea planului de rezolvare de probleme dacă rezultatele dorite nu sunt obţinute.

• Valorizarea tuturor acţiunilor de rezolvare de probleme, chiar dacă problema nu a fost rezolvată în

întregime.

Page 36: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

34 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Stresul este un concept care descrie o reacţie de disconfort a organismului (nervozitate, nelinişte, tensiune), determinată de un eveniment negativ. Termenul de stres este folosit în literatura de specialitate pentru a desemna atât agenţii stresori, cât şi reacţiile pe care aceştia le declanşează la nivelul organismului. Agenţii stresori sunt reprezentaţi de orice factor (fizic, psihic, social) care este perceput de individ ca suprasolicitant. Ca urmare, stresul este definit ca fiind percepţia unui dezechilibru între solicitările din mediul intern sau extern şi resursele personale necesare pentru a răspunde solicitărilor. Copiii şi adolescenţii se confruntă cu o varietate de factori de stres. Fiecare copil răspunde în modul lui propriu la o situaţie de stres: unii prin izolare sau retragere, alţii prin comportamente agresive sau reacţii emoţionale de tipul anxietăţii (teamă, frică exagerată) sau depresiei. Cunoaşterea surselor de stres este foarte importantă pentru a şti în ce mod trebuie intervenit. Sursele de stres la copii şi adolescenţi pot fi:

relaţia cu colegii: conflicte cu prietenii, dificultăţi de luare de decizii;

familia: probleme de comunicare în familie, violenţă domestică, divorţul sau decesul unui părinte, pierderea locului de muncă al unui părinte, schimbarea şcolii, situaţie financiară precară;

relaţii de tip abuziv: abuz emoţional, fizic sau sexual; utilizarea pedepselor ca metodă de modificare comportamentală din partea adulţilor din viaţa copilului (părinţi, profesori);

presiunile părinţilor asupra copiilor prin impunerea unor standarde nerealiste asupra copilului, a unei anumite cariere sau profesii;

starea de boală fizică sau psihică; dezastre naturale – cutremur, inundaţii; neîncrederea în sine, nemulţumirea faţă de aspectul fizic,

convingeri nesănătoase faţă de propria persoană. Reacţii la stres:

a) fiziologice: modificarea comportamentului alimentar, dificultăţi de somn, indigestii, crampe musculare, transpiraţii excesive, ameţeli, stare generală de rău, oboseală cronică, modificarea pattern-ului menstrual la fete, viroze frecvente;

b) cognitive: scăderea capacităţii de concentrare, deficit de atenţie, blocaje ale gândirii, dificultăţi de reamintire a unei informaţii, dificultăţi de luare a deciziilor, gânduri negative despre sine („Nu

Elevii se confruntă cu multe surse de stres care sunt o barieră în atingerea performanţelor şcolare ale elevilor.

Studiu individual: Vă recomand să studiaţi capitolul „Rezolvarea de probleme” din „Consiliere şi Orientare”, Băban, Petrovai, Lemeni, paginile 33-36.

Page 37: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

Proiectul pentru Învăţământul Rural 35

sunt bun/ă de nimic!”, „Nu sunt în stare să învăţ!”), lume sau viitor („Nu am nici o şansă, nu voi realiza nimic!”);

c) emoţionale: stare de teamă, frică sau tristeţe, teama de singurătate, neîncredere în viitor, instabilitate emoţională;

d) comportamentale: pierderea interesului pentru activităţi plăcute sau activităţi sociale, performanţe şcolare scăzute, fumat, consum de alcool sau droguri, comportamente agresive.

Managementul stresului reprezintă procesul de reducere a efectelor negative ale stresului asupra sănătăţii. Modalităţile cele mai eficiente de management al stresului sunt:

- dezvoltarea abilităţilor de comunicare asertivă şi relaţionare pozitivă;

- dezvoltarea suportului social; - dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos; - un management adecvat al timpului.

2.2. Dificultăţile de învăţare

Termenul de dificultăţi de învăţare este un termen general care se referă la un grup de tulburări ce se manifestă prin dificultăţi semnificative în ascultare, vorbire, citit, scris, raţionament şi abilităţi matematice. Aceste disfuncţionalităţi sunt intrinseci individului, se datorează disfuncţiilor sistemului nervos central şi pot să apară pe tot parcursul vieţii. Problemele legate de autoreglarea comportamentului, percepţia socială şi interacţiunile sociale pot coexista cu dificultăţile de învăţare, dar ele în sine nu constituie dificultăţi de învăţare. Deşi dificultăţile de învăţare poate să apară concomitent cu alte condiţii (ex.: retard mental, tulburări emoţionale) sau cu alte influenţe extrinseci (ex.: diferenţe culturale, instrucţie insuficientă sau inadecvată), nu este rezultatul acestor condiţii.

În definirea dificultăţilor de învăţare întâlnim următoarele elemente: a) Disfuncţiile neurologice – dificultăţile de învăţare sunt

relaţionate cu o funcţionare cerebrală atipică. b) Tiparul inegal de dezvoltare – se referă la dezvoltarea inegală a

diferitelor componente ale abilităţilor mentale. Unele componente se maturizează repede, altele mai târziu, apărând astfel probleme de învăţare.

c) Dificultăţi în sarcinile academice– persoanele cu dificultăţi de învăţare au dificultăţi în achiziţia şi/sau exersarea limbajului oral

Studiu individual: Vă recomand să studiaţi capitolul „Stresul şi controlul stresului” din „Consiliere educaţională”, Băban, A. (coord.), paginile 169-173. Analizaţi strategiile de management al stresului prezentate în acest capitol.

Page 38: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

36 Proiectul pentru Învăţământul Rural

sau scris, a citirii, a calcului matematic, a scrierii, a raţionamentului

d) Discrepanţa dintre potenţial (ceea ce pot) şi realizare (performanţă) – există o discrepanţă severă între performanţa în unul sau mai multe domenii şi abilităţile lui intelectuale.

e) Excluderea altor cauze –dificultăţile de învăţare nu înseamnă retard mental, tulburări emoţionale, deficienţă vizuală, auditivă sau motorie, dezavantaje culturale, sociale sau economice.

Cauzele dificultăţilor de învăţare

Literatura de specialitate indică o serie de cauze organice şi neurologice pentru dificultăţile de învăţare, dintre care sunt luaţi în considerare factorii genetici, factori prenatali şi postnatali şi factorii chimici (Schaffer, 2005). a. Factorii genetici –Majoritatea studiilor asupra familiilor şi

gemenilor sugerează o bază genetică pentru dificultăţile de citit, scris şi ortografie la populaţia cu dificultăţi de învăţare; ex.: 88% din indivizii cu dificultăţi de învăţare au avut în familie alţi membri cu tulburări similare.

b. Factorii prenatali şi postnatali se referă la cauzele dificultăţilor de învăţare care nu sunt moştenite genetic, dar care se datorează unor factori de mediu din perioada prenatală şi postnatală. În timpul perioadei prenatale, factorii care pot contribui la apariţia dificultăţilor de învăţare sunt: incompatibilitatea Rh mamă-făt, tulburări endocrine materne (hipotiroidism, diabet), boli infecţioase, abuz de substanţe. Factorii perinatali menţionaţi frecvent sunt: complicaţii la naştere, probleme respiratorii. Factorii postnatali prezenţi în anumite studii despre dificultăţi de învăţare sunt: malnutriţie, boli infecţioase, tulburări metabolice.

c. Factorii biochimici cel mai frecvent întâlniţi sunt: hipoglicemia, hipotiroidism, deficite nutriţionale.

Caracteristicile persoanelor cu dificultăţi de învăţare a. Caracteristicile primare sunt asociate cu factorii neuropsihologici implicaţi în dificultăţile de învăţare ce influenţează capacitatea persoanei de a interacţiona cu mediul. Aceşti factori sunt: • Dificultăţi în procesarea sunetelor şi silabelor din vorbire; • Dificultăţi de discriminare vizuală şi auditivă (de diferenţiere a

literelor şi a sunetelor); • Dificultăţi la nivelul proceselor de memorare; • Probleme în funcţionarea limbajului; • Deficite cognitive; • Dificultăţi perceptiv-motorii; • Procesare ineficientă a informaţiilor; • Dificultăţi în procesele atenţionale (atenţie), inclusiv

distractibilitate, incapacitate de concentrare, impulsivitate.

b. Caracteristicile secundare pot fi atribuite interacţiunii dintre elementele dificultăţilor de învăţare şi mediul în care trăieşte individul şi apar ca rezultat al eşecurilor repetate. Problemele socio-emoţionale apar concomitent cu eşecul repetat şi duc la o stimă de sine scăzută

Page 39: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

Proiectul pentru Învăţământul Rural 37

şi la imaturitate socială. Această clasă de caracteristici secundare poate fi divizată în următoarele subcategorii:

reacţii de adaptare (socializare dificilă, raţionament social

slab, fluctuaţii de comportament, autocontrol slab dezvoltat, etc.)

caracteristici asociate cu interacţiunea dintre copil şi mediul şcolar (orientare greşită în sarcină, utilizare ineficientă a strategiilor de procesare a informaţiei, dificultăţi în formarea deprinderilor, anxietate crescută, etc.)

caracteristici asociate cu interacţiunea dintre copil şi mediul de viaţă (stimă de sine scăzută, toleranţă scăzută la frustrare, pasivitate, autoreglare deficitară a comportamentului, etc.)

Caracteristicile primare ale persoanelor cu dificultăţi de învăţare:

• Discrepanţa dintre aptitudini şi performanţă Factorul discrepanţă rămâne o caracteristică proeminentă în

definirea dificultăţilor de învăţare şi este utilizat pentru identificarea elevilor cu astfel de dificultăţi. Există o discrepanţă dacă performanţa elevului la testele date la diferite materii diferă semnificativ de nivelul său de inteligenţă. • Dificultăţi academice Problemele academice sunt o caracteristică majoră a dificultăţilor de învăţare. Se remarcă probleme în citire, limbaj oral, limbaj scris şi calcul matematic. Problemele de citire par să predomine. Dintre

6. Test de autoevaluare : Enumeraţi care sunt cauzele dificultăţilor de învăţare.

Studiu individual: Vă recomand să studiaţi conceptul de învăţare şi dificultăţi de învăţare prezentat de Schaffer în „Introducere în psihologia copilului”, paginile 201-213.

Page 40: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

38 Proiectul pentru Învăţământul Rural

problemele academice semnalate în literatura de specialitate amintim: (a) la citire: dificultăţi de recunoaştere a cuvintelor, de înţelegere, de fluenţă; (b) în limbajul oral: probleme de discurs, sintaxă, semantică, morfologie, fonologie, articulare, vocabular, ascultare; (c) în limbajul scris: probleme de ortografie, scris, punctuaţie, compoziţie, lipsă de coerenţă; (d) la matematică: lentoare în operaţii, probleme de calcul, dificultăţi de generalizare, etc. • Memorie Copiilor cu dificultăţi de învăţare le lipsesc strategiile eficiente (ex: repetarea sau organizarea) care să-i ajute în memorarea informaţiilor (Byrne, 1979), precum şi abilităţile cognitive care să faciliteze reactualizarea. De asemenea aceşti copii prezintă capacităţi limitate ale memoriei, au probleme la nivelul memoriei de lucru, adică obţin performanţe slabe în sarcini ce necesită simultan procesare şi stocare de informaţii. • Aspecte sociale Copiii cu dificultăţi de învăţare se consideră mai puţin capabili în domeniile academice. Totuşi, această idee nu se regăseşte şi în arii non-academice (ex.: înfăţişare, sport). De asemenea ei fac atribuiri interne pentru eşec (ex. „sunt incapabil”) şi atribuiri externe pentru succes (ex. „am avut noroc”), au probleme de interpretare a indicilor non-verbali în interacţiunea socială, au probleme de comunicare şi îşi asumă foarte greu diferite roluri în contextul social.

• Abilităţi perceptive şi motorii Copiii cu dificultăţi de învăţare prezintă probleme în discriminarea (diferenţierea) stimulilor vizuali/auditivi, au greutăţi în includerea/secvenţierea auditivă şi vizuală, prezintă dificultăţi în coordonarea activităţii motorii fine (apare neîndemânarea) şi au probleme de orientare în spaţiu.

• Abilităţi cognitive Literatura de specialitate caracterizează copiii cu dificultăţi de învăţare ca fiind persoane ce învaţă în mod pasiv, adică ei nu se angajează activ în învăţare deoarece le lipseşte motivaţia, au o autoeficacitate scăzută şi expectanţe crescute de eşec. De asemenea, aceşti copii nu sunt capabili să realizeze predicţia, automonitorizarea şi controlul performanţei. • Atenţia şi hiperactivitatea Copiii cu dificultăţi de învăţare au probleme cu atenţia selectivă (ex.: în selectarea aspectelor relevante ale sarcinii) şi cu menţinerea atenţiei (ex.: focalizarea pe sarcină, menţinerea comportamentului). De asemenea la aceşti copii apare hiperactivitatea şi distractibilitatea, dar trebuie să avem în vedere că dificultăţile de învăţare sunt diferite de ADHD.

Tipurile dificultăţilor de învăţare

1. tulburări de citire (dislexia); 2. tulburări de matematică (discalculia); 3. tulburări ale exprimării scrise (disgrafia); 4. tulburări mixte.

Page 41: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

Proiectul pentru Învăţământul Rural 39

1. În tulburările de citire, performanţa la citit (acurateţe, viteză, înţelegere) este substanţial sub nivelul aşteptat ca urmare a vârstei, inteligenţei şi a nivelului de şcolarizare. La copiii cu aceste tulburări, citirea se caracterizează prin distorsiuni, substituiri sau omisiuni; citirea cu voce tare sau în gând este lentă şi apar probleme de înţelegere. 2. În tulburările din domeniul matematic, abilităţile matematice (calcul sau raţionament matematic) se află sub nivelul vârstei, inteligenţei sau a nivelului de şcolarizare. Pot fi afectate diferite abilităţi: abilităţi lingvistice (ex.: înţelegerea sau numirea termenilor matematici, a operaţiilor sau conceptelor; decodarea problemelor scrise cu simboluri matematice); abilităţi „perceptuale” (ex.: recunoaşterea sau citirea simbolurilor matematice şi a semnelor aritmetice); abilităţi „atenţionale” (ex.: copierea corectă a cifrelor şi a numerelor, realizarea unor calcule cu multe cifre); abilităţi „matematice” (ex.: urmărirea secvenţelor de rezolvare, numărarea obiectelor, învăţarea înmulţirii). 3. Tulburările de exprimare scrisă apar atunci când abilităţile de scriere sunt sub nivelul de vârstă, inteligenţă sau grad de şcolarizare. Erorile cele mai des semnalate sunt: erori gramaticale, de punctuaţie, de ortografie, scris dezordonat, organizare proastă a paragrafelor. 4. Tulburările mixte presupun probleme în toate domeniile (citire, matematică, exprimare scrisă) şi care influenţează negativ performanţa academică, chiar dacă performanţa la teste de abilităţi măsurate individual nu este substanţial sub nivelul aşteptat.

Page 42: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

40 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare: Întrebarea 1 : Starea de bine este dată de abilităţile protectoare pe care un elev şi le-a dezvoltat şi comportamentele sănătoase pe care acesta le are formate.

- abilitatea de luare de decizii responsabile - comportamente sănătoase : practicarea exerciţiului fizic, alimentaţie sănătoasă - un bun management al stresului

Întrebarea 2: Stima de sine a unui elev este întărită/încurajată şi prin modul în care profesorul sau părintele comunică cu copilul. Pentru acesta este foarte important să i se ofere întăriri pozitive ori de câte ori face un progres comportamental sau în termeni de sarcini realizate:

- „Apreciez modul în care ai rezolvat sarcina la matematică.” - „E grozav modul în care ai rezolvat conflictul cu colegul tău.” - „Bravo! Ai făcut o treabă foarte bună când ai organizat activitatea X.”

Întrebarea 3: Comunicarea asertivă ne permite exprimarea a ceea ce cred şi simt fără să atac sau să critic. Probabilitatea ca interlocutorul meu să îşi schimbe comportamentul este altfel mult mai mare.

„Mă deranjează când fumezi în prezenţa mea şi în şcoală. Pentru mine este important să respectăm regulile şcolii şi mi-e dificil să respir un aer cu fum.”

Întrebarea 4: Orele de consiliere şi orientare creează un context favorabil dezvoltării acelor abilităţi ale elevilor care le va determina o calitate crescută a vieţii şi o adaptare mai bună la schimbările din societatea în care trăiesc.

- Cum iau decizii în legătură cu oportunităţile educaţionale pe care le am? - Cum rezolv o situaţie de conflict cu un coleg sau un grup de colegi? - Cum pot să fac faţă presiunii unui coleg care mă încurajează să fumez? - Sunt furios. Cum pot să îmi exprim furia fără să fiu agresiv? - Cum pot să învăţ mai eficient pentru examene?

Întrebarea 5: Marketing-ul personal este o abilitatea necesară în cadrul procesului mai larg de planificare a carierei. Planificarea carierei implică să îţi cunoşti interesele, valorile, preferinţele, să cunoşti alternativele educaţionale sau de pe piaţa muncii, să iei o decizie. Marketing-ul personal implică modul în care te prezinţi într-o anumită situaţie, fie că este un interviu sau un examen. Implică să ştii să îţi faci un CV, o scrisoare de intenţie. Întrebarea 6: Cauzele dificultăţilor de învăţare: Cauze biologice: factorii genetici, factori prenatali şi postnatali şi factorii chimici.

Page 43: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

Proiectul pentru Învăţământul Rural 41

Lucrare de verificare nr. 2

1. Care sunt domeniile de bază ale consilierii şi orientării? (20 puncte)

2. Daţi exemple de cel puţin 3 abilităţi ale elevilor care pot dezvoltate în

cadrul fiecărui domeniu al consilierii şi orientării (20 puncte)

3. Inseraţi răspunsul la testul de autoevaluare 3. Argumentaţi avantajele

comunicării asertive (30 puncte)

4. Argumentaţi importanta planificării carierei în activităţile educaţionale

oferite elevilor. (30 puncte)

Page 44: consiliere si orientare

Dimensiunile consilierii şi orientării în şcoală ca activitate specifică de intervenţie socio-educaţională

42 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Bibliografie:

Băban, A. Petrovai, D., 2003. Autocunoaştere şi dezvoltare personală. În Consiliere

Educaţională. SC Psinet SRL, Cluj Napoca, paginile 65-72.

Băban, A., Petrovai, D., 2003. Comunicare şi conflict. În Consiliere Educaţională. SC

Psinet SRL, Cluj Napoca, paginile 83-96.

Băban, A., Petrovai, D., 2003. Stresul şi controlul stresului. În Consiliere Educaţională. SC

Psinet SRL, Cluj Napoca, paginile 169-173.

Lemeni, G., Miclea, M., 2004. Consiliere şi Orientare. Ghid de educaţie pentru carieră, Ed.

ASCR Cluj Napoca, paginile 62-66.

Lemeni, G. 2003. Orientarea pentru carieră. În Consiliere Educaţională. SC Psinet SRL,

Cluj Napoca, paginile 205-220.

Jigău, M. (2005). Aria Consiliere şi Orientare. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Institutul

de Ştiinţe ale Educaţiei. www.ise.ro (accesibil electronic)

Petrovai, D., 2003. Rezolvarea de probleme. În Consiliere Educaţională. SC Psinet SRL,

Cluj Napoca, paginile 83-91.

Petrovai, D., Bursuc, B., (2006). Rezolvarea de probleme. În Metode de Consiliere

Şcolară. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei.

Petrovai, D., Bursuc, B., Tătaru, R., Nistor, M., (2004). Cum să ne dezvoltăm un stil de

viaţă sănătos. CPE. www.cpe.ro (accesibil electronic), paginile 84-95.

Schaffer, R.H., (2005). Introducere în psihologia copilului. Ed. ASCR, paginile 201-213

Szentgyorgy, Z., Subţirică, A., Lemeni, G., (2004). Managementul informaţiilor şi al

învăţării. Consiliere şi Orientare. Ghid de educaţie pentru carieră, Ed. ASCR

Cluj Napoca, paginile 97-134.

Page 45: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea ca instrument de dezvoltare a parteneriatului cu familia

Proiectul pentru Învăţământul Rural 43

Unitatea de învăţare 3

Consilierea şi orientarea ca instrument de dezvoltare a parteneriatului cu familia

Cuprins:

3.1. Consilierea părinţilor şi a cadrelor didactice ............................................................... 44 3.1.1. Servicii de consiliere a părinţilor .......................................................................... 44 3.1.2. Consilierea cadrelor didactice ............................................................................. 45 3.1.3. Colaborarea între specialişti ................................................................................ 45

3.2. Forme de parteneriat educaţional cu familia............................................................... 48 Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare................................... 50 Lucrarea de verificare nr. 3 ............................................................................................... 51 Bibliografie ........................................................................................................................ 51

Capitolul vă prezintă şi aspectele legate de consilierea părinţilor şi cadrelor didactice după ce în capitolul 2 au fost prezentate domeniile de consiliere ale elevilor. Consilierea părinţilor este esenţială în atingerea obiectivelor consilierii şi orientării şi anume a dezvoltării optime a elevilor din punct de vedere cognitiv, social, emoţional şi al carierei. În acelaşi context, cadrele didactice trebuie să îşi dezvolte o serie de competenţe pentru a putea susţine activităţile de consiliere atât cu elevii cât şi cu părinţii.

Obiectivele unităţii de învăţare 3:

După studiul unităţii de învăţare 3, vei fi capabil să: Exemplifici cum consilierea şi orientarea îmbunătăţeşte

prin activităţile sale calitatea serviciilor educaţionale oferite de şcoală.

Identifici tipuri de activităţi specifice de consiliere a părinţilor şi cadrelor didactice.

Descrii activităţile Centrelor de Resurse pentru Părinţi. În situaţiile în care se discută despre aceste subiecte vei fi capabil să îţi expui şi să argumentezi propriile opinii.

Page 46: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea ca instrument de dezvoltare a parteneriatului cu familia

44 Proiectul pentru Învăţământul Rural

3.1. Consilierea părinţilor şi a cadrelor didactice 3.1.1. Servicii de consiliere a părinţilor

Consilierea părinţilor susţine şi menţine atingerea obiectivelor consilierii şi orientării elevilor. Exersarea abilităţilor pe care elevii le învaţă la şcoală şi în alte contexte cum ar fi casa sau mediul social în care îşi petrece timpul liber este esenţială. Pentru acest lucru părinţii trebuie să fie şi ei pregătiţi pentru a susţine dezvoltarea cognitivă, socială, emoţională şi a carierei copilului lor prin cunoştinţele şi abilităţile pe care şcoala i le poate oferi. Cele mai eficiente modalităţi de dezvoltare a abilităţilor copilului sunt intervenţiile atât din partea şcolii dar şi a familiei. Consilierul şcolar împreună cu profesorul care susţine orele de consiliere şi orientare pot oferi părinţilor seminarii interactive cu scopul dezvoltării acelor abilităţi necesare oferirii de către părinţi a unui sprijin copilului lor. Serviciile de consiliere sau asistenţă oferite părinţilor de către şcoală se pot încadra în mai multe categorii: - consultanţă educaţională pe teme cum ar fi pregătirea temelor de

casă, monitorizarea progresului în învăţare, pregătirea pentru examene;

- consilierea individuală a părinţilor oferită de către un specialist al şcolii cu scopul dezvoltării abilităţilor de interacţiune pozitivă cu copilul sau în situaţia în care copilul are nevoie de asistenţă specială cum ar fi un elev cu ADHD (tulburare de atenţie cu hiperactivitate, vezi pentru informaţii suplimentare www.adhd.ro)

- seminarii interactive oferite părinţilor cu teme de interes cum ar fi: psihologia copilului, strategii de învăţare, disciplinarea sau managementul comportamentelor problematice ale copilului, pregătirea pentru examene, opţiunile de carieră etc.; aceste seminarii pot fi organizate de profesori în colaborare cu consilierul şcolar sau alţi specialişti din şcoală;

- participarea părinţilor la activităţile şcolii: dezvoltarea unor proiecte comune profesori-părinţi, activităţi de strângere de fonduri, activităţi de tutoriat pentru elevi.

Implicarea părinţilor în activităţile educaţionale adresate elevilor creşte probabilitatea dezvoltării optime a acestora.

Studiu individual: Vă recomandăm să consultaţi ghidurile pentru părinţi „Cum să dezvoltăm copiilor comportamente „pozitive””, Petrovai, 2006 (accesibilă pe site-ul www.salvaticopiii.ro) şi „Disciplinarea pozitivă”, Botiş, A., ca modele de informaţii pe care le puteţi oferii părinţilor în cadrul sesiunilor cu părinţii.

Page 47: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea ca instrument de dezvoltare a parteneriatului cu familia

Proiectul pentru Învăţământul Rural 45

3.1.2. Consilierea cadrelor didactice Cadrele didactice au şi ele nevoie de suportul specialiştilor în activitatea directă cu elevii. Problemele şi dificultăţile cu care se confruntă un elev sunt diverse şi este nevoie de un specialist pentru a le identifica corect şi a interveni atât educaţional cât şi psihologic când este necesar. Serviciile pe care un specialist, consilier şcolar, pedagog sau psiholog le poate oferii profesorilor pot fi: - training pe tematica psihologiei copilului, managementului comportamental, identificarea timpurie a unor profile atipice de dezvoltare (cum este ADHD-ul) sau a unor probleme specifice cum ar fi cele de agresivitate sau anxietate ale elevilor, strategii eficiente de învăţare; - consultanţă cu scopul optimizării interacţiunii cu elevii: management comportamental, rezolvarea conflictelor, managementul situaţiilor de stres, pregătirea pentru examene; - consiliere individuală pentru creşterea calităţii vieţii profesionale şi a vieţii personale şi reducerea stresului de la locul de muncă.

3.1.3. Colaborarea între specialişti

Există cazuri în care ameliorarea problemei elevului necesită intervenţia concomitentă a mai multor specialişti. De exemplu, în cazul unui elev care prezintă probleme de dislexie, disgrafie şi nu au fost identificate la timp, iar datorită acestui fapt elevul a dezvoltat acum probleme emoţionale (se simte inferior celorlalţi copii) este necesară atât intervenţia consilierului şcolar cât şi cea a logopedului. O colaborare între specialişti însă nu înseamnă doar a trimite elevul la persoane competente pentru diferite faze ale evaluării sau ale intervenţiei, ci implică şi solicitarea consultanţei sau a informaţiilor precise de la astfel de persoane. Dacă decizia de a apela la un alt specialist determină o asistare mai eficientă a elevului, consilierul este obligat să recurgă la această colaborare. Chiar şi contactul minim dintre specialişti poate fi folositor în procesul de consiliere. De exemplu, o conversaţie telefonică între specialiştii implicaţi în rezolvarea problemei clientului poate schimba viziunea pe care aceştia o au în ceea ce priveşte strategia cea mai adecvată.

Test de autoevaluare: 1. Care sunt serviciile de consiliere pe care şcoala le poate oferii părinţilor?

Profesorii sunt alături de părinţi resursele principale ale elevilor de a se dezvolta cognitiv, social şi emoţional.

Page 48: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea ca instrument de dezvoltare a parteneriatului cu familia

46 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Implicarea specialiştilor se face în funcţie de relevanţa competenţei lor faţă de problema clientului. Fiecare specialist are propriile responsabilităţi după cum urmează: Psihologul – acesta poate fi sistemul sanitar (ambulator sau clinic), din şcoală sau alte centre de consiliere. Psihologul realizează evaluarea problemei clientului propune planul de intervenţie cel mai potrivit şi evaluează eficacitatea intervenţiei. În funcţie de specificul fiecărui caz, psihologul poate beneficia de ajutorul celorlalţi specialişti.

Medicul de familie, conform legii, este cadrul medical căruia i se adresează, prima dată o persoană bolnavă, indiferent de boală. Acesta, atunci când îşi dă seama că problemele depăşesc competenţele sale, direcţionează persoana spre profesionistul cel mai potrivit pentru client şi ulterior va urmări evoluţia bolii. Medicul specialist poate fi medic internist, cardiolog, psihiatru, pediatru, din ambulator sau spital/clinică care realizează investigaţiile medicale, de la cele de rutină până la cele de fineţe, şi care ajutat de alţi medici specialişti, stabileşte diagnosticul şi decide tipul de tratament ce trebuie urmat, iar dacă este nevoie spitalizarea persoanei. Alţi profesori şi educatori trebuie informaţi despre problemele copilului pentru a-l ajuta să se adapteze la mediul şcolar, să facă faţă sarcinilor şcolare fără a-l forţa sau pentru a favoriza şi uşura integrarea în grupul de colegi. De asemenea colaborarea între cadrele didactice este importantă pentru transmiterea unui mesaj unitar către copil. Este important ca profesorii să îşi formeze competenţe de:

Management comportamental, disciplinare pozitivă Managementul clasei Abordare în mod individualizat a copiilor Asistenţă individualizată pentru copii care au nevoi speciale

( de exemplu copii hiperactivi sau cu probleme de agresivitate)

Dezvoltare de abilităţi emoţionale, sociale cognitive şi comportamentale

Educaţie pentru carieră Consilierea părinţilor

Asistentul social, de la Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Serviciul de Asistenţă Socială din Primărie evaluează şi soluţionează unele probleme sociale (dacă este cazul). Acesta va menţine legătura dintre persoana în nevoie şi instituţiile publice, între persoană şi comunitate.

Figura de mai jos redă schematic posibilele relaţii de colaborare dintre diverşi specialişti în beneficiul clientului şi familiei sale. Din variantele existente se vor alege, desigur, colaborările cele mai importante,

Page 49: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea ca instrument de dezvoltare a parteneriatului cu familia

Proiectul pentru Învăţământul Rural 47

întrucât este ineficient şi inconfortabil pentru client să apeleze la prea mulţi specialişti.

Familia are un rol major în oferirea suportului afectiv şi chiar material dacă este cazul. Este importantă educarea părinţilor pentru a-şi asuma rolul de partener educaţional. De la început este important ca părintele să afle care este impactul aşteptărilor lui, mesajelor pe care le transmite, abilităţilor lui de management comportamental sau de educare în general, propriilor lui comportamente (părintele este un model pentru copil) în funcţionarea socială, emoţională, academică a copilului. Principiul de bază al parteneriatului educaţional dintre profesor şi părinte este consecvenţa mesajelor transmise. Este rolul şcolii să se asigure că acest principiu este îndeplinit, iar acest lucru presupune contactul permanent cu părinţii.

Elevul şi familia lui

Medicul de familie

Medicul specialist

Consilierul şcolar

Profesor Învătător

Asistentul social

Test de autoevaluare 2. Care sunt principalele competenţe pe care un profesor şi le dezvoltă pentru a sprijini elevul să se adapteze optim la mediul şcolar?

Page 50: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea ca instrument de dezvoltare a parteneriatului cu familia

48 Proiectul pentru Învăţământul Rural

3.2. Forme de parteneriat educaţional cu familia

Implicarea părinţilor Rolul părinţilor este de a-i ajuta pe copii acasă la teme sau pentru activităţile educaţionale, de a participa la evenimentele şcolare sau prin implicarea părinţilor în viaţa şcolii ca voluntari. Rolul de voluntar al părintelui în şcoală implică participarea la activităţi de strângere de fonduri, organizarea de evenimente în şcoală sau a unor programe de tutoriat sau de prevenţie pentru elevi. Implicarea părinţilor are mai multe avantaje pentru elevi şi şcoală:

- cresc progresele elevilor la învăţare prin monitorizarea acestora de către părinţi;

- scad frecvenţa comportamentelor de risc ale elevilor (fumat, consum de alcool, droguri);

- scad frecvenţa problemelor de comportament ale elevilor de tipul agresivităţii sau violenţei;

- formarea unor atitudini şi comportamente sănătoase ale elevilor faţă de şcoală şi creşterea motivaţiei şcolare;

Parteneriatele cu familia sunt un element foarte important în atingerea obiectivelor de dezvoltare a elevilor. Există o serie de modalităţi prin care acest parteneriat poate fi dezvoltat. Mai jos sunt prezentate cele mai frecvente din ele. Centre de resurse pentru părinţi – care funcţionează permanent şi oferă servicii de informare şi formare a părinţilor privind:

Abilităţi de părinte Abilităţi personale şi cum pot fi dezvoltate la copii Disciplinare pozitivă Planificarea carierei Managementul relaţiilor familiale

Evenimente speciale cu participarea părinţilor:

Ziua părinţilor – sărbătorirea acestei zile în cadrul şcolii Ziua porţilor deschise – vizitarea unei instituţii de învăţământ şi

prezentarea ofertei educaţionale Ziua şcolii

Evenimente ocazionale: în cadrul şedinţelor cu părinţii, prezentări pe diferite teme la care pot fi invitaţi şi alţi specialişti (consilier şcolar, medic etc.) activităţi extraşcolare la care se pot invita şi părinţi Practici curente – rapoarte periodice despre evoluţia copilului din punct de vedere academic dar şi al dezvoltării personale; întâlniri periodice părinte – profesor, vizite etc.

Este important ca şi profesorul şi părintele să înţeleagă sistemul de învăţământ ca o ofertă de servicii adresată comunităţii, care trebuie să răspundă şi să se adapteze la nevoile acesteia. Reglarea permanentă a ofertei educaţionale în funcţie de cerere face obligatoriu parteneriatul profesor- familie.

Page 51: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea ca instrument de dezvoltare a parteneriatului cu familia

Proiectul pentru Învăţământul Rural 49

Test de autoevaluare: 3. Descrieţi o formă de parteneriat a şcolii cu părinţii. 4. Care sunt beneficiile implicării părinţilor în activităţile de consiliere şi orientare ale elevilor.

Studiu individual: Vă recomand să studiaţi capitolul „Resurse pentru informarea părinţilor despre parteneriatul şcoală – familie” prezentate în ghidul pentru profesori „Fii European: Promovează şi susţine egalitatea de gen », paginile 83-86. Capitolul vă prezintă formele de implicare a părinţilor, modalităţile de motivarea părinţilor de a participa la activităţile organizate de şcoli şi modul de organizare a unui centru de resurse pentru părinţi.

Page 52: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea ca instrument de dezvoltare a parteneriatului cu familia

50 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Întrebarea 1 Serviciile de consiliere pe care şcoala le poate oferi părinţilor au un rol esenţial în dezvoltarea optimă a elevului. Aceste servicii pot fi dezvoltate în funcţie de resursele de care dispune şcoala, existenţa unui consilier şcolar sau a unui alt specialist.

- consiliere individuală - seminarii interactive - training - consultanţă educaţională

Întrebarea 2 Competenţele pe care un profesor trebuie să şi le dezvolte pentru a putea oferi sprijin de calitate elevilor sunt:

- Management comportamental, disciplinare pozitivă - Managementul clasei - Abordare în mod individualizat a copiilor - Asistenţă individualizată pentru copii care au nevoi speciale ( de exemplu copii

hiperactivi sau cu probleme de agresivitate) - Dezvoltare de abilităţi emoţionale, sociale cognitive şi comportamentale - Educaţie pentru carieră - Consilierea părinţilor

Aceste abilităţi permit profesorului să îşi atingă obiectivele educaţionale focalizate pe dezvoltarea de abilităţi şi competenţe care îi permit acestuia formarea unei personalităţi sănătoase şi armonioase. Întrebarea 3 Formele de parteneriat cu şcoala sunt diverse în funcţie de nevoile elevilor şi ale şcolii. Una dintre ele ar fi Centrele de Resurse pentru Părinţi. Acest serviciu oferă părinţilor accesul la informaţia educaţională de care au nevoie pentru a oferi sprijin copilului lor în dezvoltarea lui şi pentru a sprijini şcoala. Întrebarea 4 Beneficiile implicării părinţilor în activităţile şcolii au mai multe beneficii pentru dezvoltarea optimă a elevului. Părintele trebuie să fie un partener al şcolii în procesul de dezvoltare cognitivă, socială, emoţională şi a carierei acestuia. Rezultatele cercetărilor ne indică o serie de beneficii directe: - cresc progresele elevilor la învăţare prin monitorizarea acestora de către părinţi; - scad frecvenţa comportamentelor de risc ale elevilor (fumat, consum de alcool,

droguri); - scad frecvenţa problemelor de comportament ale elevilor de tipul agresivităţii sau

violenţei; - formarea unor atitudini şi comportamente sănătoase ale elevilor faţă de şcoală şi

creşterea motivaţiei şcolare;

Page 53: consiliere si orientare

Consilierea şi orientarea ca instrument de dezvoltare a parteneriatului cu familia

Proiectul pentru Învăţământul Rural 51

Lucrarea de verificare nr. 3 1. Inseraţi răspunsul la testul de autoevaluare nr. 4. Explicaţi modul în care motivaţi părinţii sa participe la activităţile educaţionale ale şcolii (30 puncte) 2. Daţi exemple de activităţi care ar putea fi desfăşurate în cadrul Centrului de Resurse pentru Părinţi (30 puncte) 3. Prezentaţi desfăşurarea unei întâlniri cu părinţii în care le prezentaţi rolul şi obiectivele activităţii de consiliere şi orientare ale elevilor. (40 puncte)

Bibliografie: Botiş, A., Tărău, A. (2004). Disciplinarea pozitivă. Editura ASCR Cluj-Napoca. Bursuc, B., Petrovai, D., Salomia, E., Tătaru, R., Anca, R., (2004). „Fii European:

Promovează şi susţine egalitatea de gen », paginile 83-86, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, www.cpe.ro, accesibil electronic.

Petrovai, D., 2006. Cum să dezvoltăm copiilor comportamente „pozitive (accesibilă pe site-ul www.salvaticopiii.ro)

Page 54: consiliere si orientare

Aspecte practice de consiliere a elevilor

52 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Unitatea de învăţare 4 Aspecte practice de consiliere a elevilor Cuprins : 4.1. Proiectarea activităţilor de consiliere şi orientare ........................................................53

4.2. Intervenţie educaţională adresată unui grup specific de elevi .....................................56

4.3. Activităţi practice de consiliere şi orientare .................................................................60

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare ...................................64

Lucrarea de verificare nr. 4 ...............................................................................................65

Bibliografie ........................................................................................................................65

Capitolul 4 vă prezintă exemple de activităţi practice ale consilierii şi

orientării : un model de intervenţie educaţională adresată elevilor

hiperactivi cu deficit atenţional (ADHD) şi un program de dezvoltare a

abilităţilor sociale şi emoţionale adresat elevilor.

Obiectivele unităţii de învăţare 4:

După studiul unităţii de învăţare 3, vei fi capabil să:

Descrii etapele proiectării activităţilor de consiliere şi

orientare.

Explici rolul unei intervenţii educaţionale adresată unui

grup ţintă specific.

Aplici activităţi de consiliere şi orientare adresate elevilor.

În situaţiile în care se discută despre aceste subiecte vei fi capabil să îţi expui şi să argumentezi propriile opinii.

Page 55: consiliere si orientare

Aspecte practice de consiliere a elevilor

Proiectul pentru Învăţământul Rural 53

4.1. Proiectarea activităţilor de consiliere şi orientare

Pentru dezvoltarea competenţelor necesare consilierii profesorul trebuie să cunoască reperele proiectării unor activităţi de consiliere. Proiectarea este baza planului de intervenţie şi se realizează pe o problemă a clasei identificată de profesor şi elevi, pentru care există motivaţia de diminuare, îmbunătăţire sau dezvoltare din partea elevilor. De exemplu se poate proiecta un modul de activităţi care să vizeze abilităţile de comunicare şi rezolvare de conflicte pentru un grup de elevi. Activităţile de consiliere şi orientare se adresează cu predilecţie grupurilor. Abordarea individuală se realizează numai de către consilierul şcolar. În proiectarea activităţilor de consiliere şi orientare profesorul poate primi sprijinul consilierului şcolar sau a altui specialist (psiholog, pedagog, sociolog).

Etapele proiectării:

Definirea problemei pentru care este necesară dezvoltarea unor activităţi de consiliere şi orientare. De exemplu, înainte de un examen profesorul poate să ia decizia de a realiza o activitate cu elevii de pregătire pentru examene.

Descrierea problemelor se realizează prin descrierea

comportamentală, cognitivă şi emoţională. In cazul pregătirii pentru examen elevii vor avea nevoie probabil de dezvoltare a unor abilităţi de învăţare, abilităţi de identificare şi management al situaţiilor de stres asociate cu examenul şi analiza şi decizia unor opţiuni educaţionale.

Identificarea posibililor factori de formare şi dezvoltare a

problemei. Elevii pot să aibă dificultăţi în pregătirea pentru examen datorită mai multor factori cum ar fi lipsa unor abilităţi eficiente de învăţare, o motivaţie scăzută pentru învăţare sau un nivel de stres ridicat asociat cu examenul. Toţi aceşti factori duc la formarea şi dezvoltarea problemei cu care se confruntă elevii pentru care proiectaţi activitatea de consiliere.

Identificarea factorilor de menţinere şi de activare a

problemei. Factorii de menţinere a problemei (exces/ deficit comportamental) împiedică formarea unor atitudini adecvate sau abilităţi eficiente. De exemplu, utilizarea etichetelor şi a criticii în comunicarea cu elevii reduc posibilitatea de autocunoaştere, încredere în sine şi exprimare asertivă.

Planul de intervenţie este etapa cea mai importantă în

proiectarea şi desfăşurarea procesului de consiliere. Planul cuprinde totalitatea modalităţilor de realizare a obiectivelor de intervenţie. Etapele formulării planului de intervenţie sunt:

Formularea obiectivului de lungă durată – de exemplu: formarea unei stime de sine pozitive, dezvoltarea abilităţilor de management al stresului, dezvoltarea abilităţilor de pregătire pentru examene.

Activităţile de consiliere şi orientare se realizează în urma proiectării unui plan de intervenţie.

Page 56: consiliere si orientare

Aspecte practice de consiliere a elevilor

54 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Formularea obiectivelor specifice – în funcţie de natura

problemei şi obiectivul de lungă durată; obiectivele specifice se formulează în funcţie de componentele comportamentale, cognitive sau emoţionale ale descrierii problemei.

Strategiile de intervenţie sunt formulate pentru fiecare obiectiv

specific şi sunt realizate prin mai multe activităţi specifice (de exemplu vezi tabelul de mai jos pentru descrierea paşilor formării unei abilităţi).

Studiu individual: Vă recomand să studiaţi capitolul „Principii de consiliere şi orientare” din „Consiliere educaţională”, Băban, A, (coord.) paginile 31-35.

Page 57: consiliere si orientare

Aspecte practice de consiliere a elevilor

Proiectul pentru Învăţământul Rural 55

Evaluarea intervenţiei vizează modificarea cunoştinţelor, atitudinilor şi abilităţilor. Se realizează prin chestionare de cunoştinţe, atitudini şi abilităţi, grile de observare comportamentală completate de profesor, grile de autoevaluare comportamentală sau alte modalităţi (de exemplu realizarea de către elevi a unor activităţi de voluntariat).

1. Stabilirea importanţei abilităţii – de ce dorim s-o dezvoltăm găsirea motivelor pentru care dorim să dezvoltăm abilitatea împreună cu participanţii întărirea participării adăugarea de idei adiţionale celor propuse de grup

2. Discutarea paşilor abilităţii

prezentarea abilităţii pe paşi explicarea şi justificarea importanţei fiecărui pas verificarea înţelegerii

3. Modelarea abilităţii prin joc de rol

explicarea metodei planificarea jocului de rol jocul de rol trebuie să fie unul simplu

4. Discuţie împreună cu participanţii cu privire la jocul de rol

trecerea în revistă a paşilor abilităţii – dacă au apărut în jocul de rol evaluarea eficienţei modelului – de către participanţi

5. Implicarea participanţilor într-un joc de rol pentru aceeaşi situaţie

eventual un participant împreună cu un trainer instruirea participanţilor să observe întrebări care să arate dacă elevul a înţeles scopul jocului de rol e recomandabil să se înceapă cu un participant mai compliant, despre care presupunem că are

abilitatea respectivă

6. Feedback pozitiv Din partea grupului referitor la abilităţile celor care au realizat jocul de rol Încurajarea feedbackului specific Reformularea feedbackului negativ Oferirea de sugestii despre ce înseamnă o performanţă ridicată în demonstrarea abilităţii

7. Feedback constructiv

Cum ar putea îmbunătăţi performanţa Comunicarea sugestiilor trebuie făcută în manieră pozitivă

8. Implicarea în alte jocuri de rol, pe aceeaşi situaţie

Sugestii privind schimbarea unui comportament Observarea modului cum decurge jocul de rol

9. Feedback adiţional

Focalizare iniţial pe comportamentul care a fost schimbat Folosirea metodelor de shaping comportamental pentru modificarea comportamentului respectiv Feedback specific

10. Prescripţie comportamentală

Recomandare specifică pentru exersarea abilităţii acasă Explicarea rolului exersării abilităţilor în contexte reale Participanţii identifică situaţii în care ar putea aplica/ exersa abilitatea respectivă Dacă este posibil, adaptarea prescripţiei la nivelul de dezvoltare a respectivei abilităţi al fiecărui

participant

Page 58: consiliere si orientare

Aspecte practice de consiliere a elevilor

56 Proiectul pentru Învăţământul Rural

4.2. Intervenţie educaţională adresată unui grup specific de elevi

Pentru anumite profile atipice de dezvoltare sau pentru anumite dificultăţi ale elevilor alături de consilierea şcolară sau psihologică sunt esenţiale şi intervenţiile educaţionale. Rolul profesorului este de a identifica elevii care au nevoie de sprijin suplimentar sau diferit de cel al celorlalţi elevi şi de a colabora cu specialiştii pentru a oferii elevului un plan individualizat de intervenţie care să cuprindă şi intervenţia educaţională. Formarea profesorilor pentru toate aceste tipuri de dificultăţi sau probleme ale elevilor este responsabilitatea psihologului şi a celorlalţi specialişti. Mai jos vă vom prezenta un model de intervenţie educaţională adresată copiilor hiperactivi cu deficit de atenţie. Copiii cu ADHD au dificultăţi şcolare datorate atât problemelor de susţinere a atenţiei într-o sarcină cât şi datorită dificultăţilor de inhibiţie a răspunsurilor comportamentale la stimulii distractori din mediu (Dobrescu, 2004).

Rolul părinţilor şi al profesorilor este esenţial în aplicarea intervenţiilor adresate copilului cu ADHD. Cea mai mare parte din tehnicile comportamentale sunt aplicate de părinte în mediul de acasă şi de către profesor în mediul şcolar (Dopfner, 2004). Elevul are nevoie de sprijinul consecvent şi constant al părinţilor şi profesorilor.

Test de autoevaluare: 1. Care sunt etapele proiectării unei activităţi de consiliere şi orientare?

Intervenţiile educaţionale se realizează cu sprijinul direct al cadrelor didactice.

Studiu individual: Vă recomand să consultaţi site-ul www.adhd.ro sau din „Copilul Hiperactiv şi Încăpăţânat. Ghid de intervenţie pentru copiii cu tulburări hiperchinetice şi opoziţionale”, Dopfner, paginile 11-28 unde sunt descrise comportamentele problematice specifice copiilor cu ADHD. Notaţi şi care este frecvenţa acestor dificultăţi în rândul elevilor.

Page 59: consiliere si orientare

Aspecte practice de consiliere a elevilor

Proiectul pentru Învăţământul Rural 57

Pentru a se putea adapta la mediul şcolar este necesară intervenţia constantă a profesorului în timpul orelor şi pe tot parcursul procesului de învăţare. Tehnicile au ca scop optimizarea performanţelor academice şi reducerea impactului negativ al unor comportamente problematice cum ar fi impulsivitatea sau hiperactivitatea.

Modificările la nivel educaţional implică adaptarea mediului clasei, adaptarea instrumentelor şi a sarcinilor de lucru, adaptarea curriculei şi a modalităţii de predare. 1. Modificarea şi adaptarea ambianţei sălii de clasă. Crearea şi menţinerea unui mediu şcolar stabil, predictibil, structurat poate fi realizată prin alcătuirea unui orar (desfăşurător de activităţi) zilnic care să fie afişat la vedere. În cazul în care intervenţia vizează doar copilul cu ADHD este util să-i oferiţi acestuia o planşă pe care copilul să o poată consulta. Regulile clasei sunt stabilite de cadrul didactic împreună cu elevii. Regulamentul clasei cuprinde atât regulile cât şi penalizările care sunt consecinţa nerespectării regulilor. Puteţi alcătui un regulament al clasei specific pentru copilul cu ADHD. Acesta va cuprinde regulile clasei şi alte reguli suplimentare şi poate fi lipit pe banca elevului. Formulaţi regulile într-o manieră simplă, clară, concretă şi uşor de înţeles. Regulile trebuie formulate într-o manieră pozitivă, adică să prescrie ce are de făcut elevul şi nu ce nu trebuie sau nu are voie să facă. Pentru a avea impactul dorit copilul trebuie să primească feedback imediat şi de fiecare dată după ce a respectat sau nu o anumită regulă. 2. Organizarea tranziţiei de la un tip de activitate la altul sau de la o sarcină la alta. Organizarea tranziţiei de la un tip de activitate la altul sau de la o sarcină la alta este deosebit de importantă în cazul copiilor cu ADHD care frecvent au probleme, fie întârziind trecerea la o altă activitate, fie abandonând sarcinile noi. Această problemă apare mai ales la trecerea de la pauză la ore. De aceea este important ca tranziţiile rapide de la o activitate la alta să fie recompensate. De exemplu, dacă copilul cu ADHD îşi întârzie activitatea după pauză deoarece nu are pregătite cărţile şi

Test de autoevaluare: 2. Listaţi comportamentele care descriu tulburarea de hiperactiv cu deficit atenţional.

Elevii cu ADHD au nevoie de sprijinul direct şi consecvent al profesorului la clasă.

Page 60: consiliere si orientare

Aspecte practice de consiliere a elevilor

58 Proiectul pentru Învăţământul Rural

caietele pentru ora viitoare, înainte de începerea pauzei puteţi spune elevului că dacă atunci când sună de intrare are deja instrumentele necesare orei viitoare pe bancă, primeşte 5 minute de joc la calculator la sfârşitul orei. Recompensele trebuie să fie importante pentru copil să fie acordate la scurt timp după efectuarea comportamentului dorit. 3. Aranjarea clasei (a băncilor şi a altor materiale). Amenajarea sălii de clasă este poate una din cele mai importante cerinţe în lucrul cu copiii cu ADHD şi are ca obiectiv principal eliminarea posibililor distractori ai atenţiei. Pentru a reduce mişcările copilului prin clasă, acestuia i se pot da două bănci aşezate în faţa clasei. 4. Poziţia copilului cu ADHD în clasa (locul în bancă). Poziţia elevului în clasă este de asemenea extrem de importantă. Copiii cu ADHD trebuie aşezaţi în primele bănci, aproape de învăţător. De asemenea, copilul trebuie să stea singur în bancă sau cu un coleg care să-l supravegheze. Încercaţi să-l înconjuraţi pe copilul cu ADHD cu elevi pe care dumneavoastră îi consideraţi model de comportament şi care să nu-i distragă atenţia. 5. Adaptarea sarcinilor şcolare pentru lucru cu copii cu ADHD. Particularităţile copiilor cu ADHD impun cadrelor didactive modificări şi la nivelul sarcinilor şcolare. Aceste modificări survin la nivelul dificultăţii sarcinilor, al lungimii sarcinilor, al feedbck-ului legat de desfăşurarea sarcinii pe care învăţătorul/profesorul îl dă elevului. Lungimea sarcinii îi afectează pe copiii cu ADHD mai ales în munca independentă (teme de casă, compuneri, etc.). Sarcinile pe care le daţi elevilor trebuie să fie scurte, să combine activităţi alternative şi să conţină pauze. De exemplu, în cadrul unei ore, un elev poate rezolva 5 exerciţii de matematică, iar apoi să coloreze două figuri geometrice. Alternarea tipului de activitate şi lungimea redusă a sarcinii împiedică distragerea atenţiei. În ceea ce priveşte sarcinile scrise lăsaţi elevului cu ADHD, dacă e posibil, oportunitatea de a utiliza computerul pentru a-şi redacta compunerile. Lucrul la computer menţine atenţia copilului şi în acelaşi timp se evită redactarea de ciorne şi se economiseşte timp deoarece corectarea textului este uşor de realizat. Temele pentru acasă trebuie să fie scurte. Evitaţi să daţi ca şi temă de casă sarcinile neterminate în clasă de către copil! Aceleaşi motive care au împiedicat realizarea sarcinii în clasă pot împiedica realizarea temei acasă. 6. Modificarea curriculei şi modalităţilor de predare. Adaptarea curriculei şcolare este un factor important în creşterea performanţelor copiilor cu ADHD. Este adevărat că de multe ori conţinutul curriculei este reglementat oficial şi învăţătorii au puţină libertate de mişcare. Este bine însă ca în condiţiile în care este posibil, curricula să fie adaptată. Acest lucru ar duce la creşterea performanţei tuturor elevilor din clasă şi ar eficientiza procesul de transmitere al cunoştinţelor.

Page 61: consiliere si orientare

Aspecte practice de consiliere a elevilor

Proiectul pentru Învăţământul Rural 59

Adaptarea curriculei trebuie să aibă în vedere două obiective importante: stimularea elevilor, menţinerea laturii aplicative a cunoştinţelor stimulează atenţia elevilor, implicarea elevilor în activităţi.

Studiu individual: Vă recomand să studiaţi din capitolul „Intervenţii comportamentale în ADHD” din „Copilul neascultător, agitat şi neatent”, Dobrescu (coord.), intervenţiile educaţionale adresate elevilor cu ADHD pe care profesorii le pot aplica la clasă dacă au un elev cu ADHD.

Test de autoevaluare: 2. Explicaţi de ce e mai eficient ca un copil cu ADHD să stea în pbancă în clasă

Page 62: consiliere si orientare

Aspecte practice de consiliere a elevilor

60 Proiectul pentru Învăţământul Rural

4.3. Activităţi practice de consiliere şi orientare

Vă prezentăm un exemplu de program de dezvoltare a abilităţilor emoţionale şi sociale, abilităţi care sunt dezvoltate în cadrul orelor de consiliere şi orientare. Abilitatea de a exprima emoţii pozitive şi negative în context interpersonal într-un mod adaptativ. Aceste abilităţi se demonstrează într-o varietate largă de contexte interpersonale şi implică formularea de răspunsuri verbale şi nonverbale potrivite acestora. Mai mult decât atât individul cu abilităţi sociale este adaptat la situaţiile specifice în care se află şi ştie când eforturile sale vor fi întărite. Abilităţile emoţionale şi sociale pot deveni factori protectori pentru diverse probleme (sănătate mentală, funcţionare socială etc.).

Scopul programelor de dezvoltare a abilităţilor emoţionale şi sociale este dezvoltarea competenţelor de:

autocunoaştere management personal funcţionare socială eficientă luare de decizii în mod responsabil managementul relaţiilor interpersonale

Încă din copilărie, interacţiunea de succes cu persoane de aceeaşi vârstă este un predictor crucial al sănătăţii mentale şi a stării de bine ulterioare, a succesului academic şi învăţării, a performanţei de succes în situaţii sociale şi în funcţionarea adaptativă în situaţii adverse. Obiectivele programului:

Conştientizarea relaţiei gând – emoţie - comportament Dezvoltarea abilităţilor de autoreglare emoţională Identificarea şi exprimarea emoţiilor proprii Recunoaşterea şi identificarea emoţiilor altor persoane; Identificarea diferenţelor de gen în autoreglarea emoţională Dezvoltarea abilităţilor de relaţionare socială Comunicarea asertivă, oferirea/ solicitarea feedback-ului

constructiv Definirea rolului abilităţilor emoţionale şi sociale Identificarea situaţiilor de risc şi a abilităţilor emoţionale şi

sociale care pot fi folosite

Studiu individual: Vă recomand studiul ghidului pentru profesori de Vernon, A., „Dezvoltarea Inteligenţei Emoţionale prin Educaţia Raţional-Emotivă şi Comportamentală”. În introducerea acestui ghid (paginile 1-6) vă este prezentată motivaţia acestor exerciţii pentru dezvoltarea optimă a personalităţii elevilor.

Page 63: consiliere si orientare

Aspecte practice de consiliere a elevilor

Proiectul pentru Învăţământul Rural 61

Exemple de activităţi: Inventarul abilităţilor Se recomandă pentru copii de 10-14 ani Scop: Să conştientizeze abilităţile de a face faţă la situaţii dificile. Materiale: foi de flipchart markere Desfăşurare: Copiii pot face o listă de comportamente care exprimă abilităţile lor emoţionale, sociale şi cognitive pe care le folosesc în viaţa de zi cu zi. Se lucrează pe echipe de fete şi echipe de băieţi. Apoi ideile copiilor se pot centraliza într-un inventar pe care aceştia îl pot aplica altor colegi (din alte clase). Se explică faptul că nu e vorba de un test, ci de o ocazie ca fiecare să se gândească la resursele pe care le are pentru a face faţă.

Cer ajutorul când am nevoie. Am cel puţin un hobby. În general mă plac şi mă accept pe mine însumi. Pot accepta ca cineva să mă critice constructiv. Mă simt mulţumit când ştiu că am dus ceva la bun sfârşit. Am cel puţin unul sau doi prieteni buni. Pot spune “nu” prietenilor. Evit să bârfesc. Iau hotărâri cu grijă, fără a mă pripi. Nu abuzez alte persoane şi nu-i las pe alţii să mă abuzeze.

Puncte de discuţie: Ce diferenţe au apărut între listele fetelor şi cele ale băieţilor? Putem spune că aceste diferenţe se reflectă şi în comportamente diferite ale fetelor/ băieţilor? Ce răspunsuri au dat ceilalţi copii când au completat inventarul? Cum explicăm rezultatele? « Podul » Se recomandă pentru copii de 10-14 ani Scop: Să explice ce este stresul. Să descrie abilităţile prin care se poate face faţă stresului Materiale: Paste făinoase de diferite forme Carton Plastilină, pastă de modelat Carton Sârmă Alte materiale Desfăşurare: copiii analizează mai întâi imagini cu poduri şi discută despre părţile unui pod. În echipe, copiii construiesc din materialele pe

Page 64: consiliere si orientare

Aspecte practice de consiliere a elevilor

62 Proiectul pentru Învăţământul Rural

care le au la dispoziţie câte un pod. După ce podul a fost realizat, se discută despre factorii stresori cu care s-au confruntat până în acel moment. Se realizează liste separate pentru fete/ băieţi. Apoi pentru fiecare factor stresor se realizează câte o etichetă cu numele lui şi se stabileşte un gramaj, prin discuţii cu echipa. Se pot găsi obiecte care să simbolizeze fiecare factor stresor (de exemplu creioane, mere, radieră, caiet etc., cele mai uşoare reprezentând factorii mai puţin stresanţi, iar cele mai grele factorii mai importanţi). Când podurile sunt gata, copiii pun diferite greutăţi şi observă ce se întâmplă cu podul. Puncte de discuţie: Ce putem face ca să nu se dărâme podul? Cum aţi stabilit care factori sunt mai importanţi, mai « grei » decât alţii? Pe cine afectează mai mult factorii enumeraţi ? Pe fete sau pe băieţi? Cum reacţionează de obicei fetele, respectiv băieţii pentru a face faţă acestor situaţii? De ce fetele îşi exprimă mai des emoţiile verbal? Aşa cum podurile sunt construite să suporte traficul greu, şi organismul uman este construit ca să facă faţă stresului. Pentru a păstra podul, poţi controla/ reduce traficul greu. Cu problemele care apar la oameni nu putem face asta de multe ori. De aceea e important să învăţăm mai degrabă cum sa consolidăm podul, să-l facem mai puternic. Emoţii Se recomandă pentru 6-10 ani Scop: Să numească trăiri emoţionale cât mai variate. În cadrul acestei activităţi copiii vor identifica variate trăiri emoţionale care sunt în mod uzual cuprinse sub eticheta “mă simt bine” sau “mă simt rău” şi vor exersa numirea lor corespunzătoare. Materiale: Planşe cu principalele trăiri emoţionale Scenarii (secvenţe de texte literare în care personajul are o anumită trăire emoţională; aceste scenarii pot fi alese astfel încât să fie adecvate intereselor şi vârstei participanţilor) Ziare, reviste Foarfeci Lipici Cartoane Desfăşurare: Copiii sunt invitaţi să spună pe rând cum se simt. Fiecare copil va numi o emoţie (se poate remarca faptul că cel mai frecvent mod de exprimare a emoţiilor este “bine” sau “rău”). Este prezentată planşa cu principalele trăiri emoţionale. Fiecare copil trebuie să descrie ultima situaţie în care s-a simţit: Vesel Furios Speriat Trist. Copiii sunt împărţiţi în grupe de câte 4-5 persoane. Fiecare grup primeşte un scenariu în care este prezentată o situaţie. Sarcina lor

Page 65: consiliere si orientare

Aspecte practice de consiliere a elevilor

Proiectul pentru Învăţământul Rural 63

este aceea de a identifica şi de a numi trăirea emoţională a personajului. Fiecare grup primeşte sarcina de a realiza un colaj de imagini care prezintă trăirea emoţională a personajului din scenariu. „Ghid de utilizare a prietenilor” Se recomandǎ pentru 14-18 ani Scop: operaţionalizarea conceptului de prietenie Materiale necesare: nu sunt necesare materiale speciale Desfăşurare: Tinerii sunt rugaţi să scrie, în echipe de 3-5 persoane, sfaturile pe care i le-ar da unui extraterestru adolescent/ unei extraterestre adolescente, care sunt începători în iniţierea şi menţinerea relaţiilor de prietenie pe Pământ. Ideile echipelor se centralizează şi se realizează un ghid de utilizare a prietenilor. Puncte de discuţie: Ce înseamnă să fii prieten/ prietenă cu cineva? Cum ne alegem prietenii? Cum iniţiem o relaţie de prietenie? Cum menţinem o relaţie de prietenie? Putem avea prieteni de sex opus? Cum ne comportăm într-o astfel de relaţie? Ce aşteptăm de la un prieten? Dar de la o prietenă? Cum ne poate ajuta un prieten într-o situaţie – problemă?

Test de autoevaluare: 3. Daţi exemple de abilităţi pe care le puteţi dezvolta în cadrul unui program de abilităţi sociale şi emoţionale.

Page 66: consiliere si orientare

Aspecte practice de consiliere a elevilor

64 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare Întrebarea 1: Etapele proiectării unei activităţi de consiliere şi orientare sunt:

- definirea problemei - descrierea problemei - identificarea factorilor de formare şi dezvoltare a problemei - identificarea factorilor de menţinere şi de activare - planul de intervenţie

Întrebarea 2: Un copil poate fi diagnosticat cu ADHD după evaluările obligatorii ale unui medic psihiatru, un psiholog, observaţiile profesorului la clasă şi observaţiile părinţilor.

Inatenţia

(a) Eşuează adesea în a da atenţia cuvenită detaliilor ori face erori prin neglijenţă în efectuarea temelor şcolare, la serviciu, sau în alte activităţi;

(b) Adesea are dificultăţi în menţinerea atenţiei asupra sarcinilor sau activităţilor de joc, adesea pare a nu asculta când i se vorbeşte direct;

(c) Adesea nu se conformează instrucţiunilor şi este incapabil să-şi termine temele pentru acasă, sarcinile casnice ori obligaţiile la locul de muncă (nu datorită comportamentului opoziţionist sau incapacităţii de a înţelege instrucţiunile);

(d) Adesea are dificultăţi în organizarea sarcinilor şi activităţilor; (e) Adesea evită, are aversiune faţă de / nu este dispus să se angajeze în sarcini care

necesită un efort mental susţinut (cum ar fi efectuarea temelor în clasă sau acasă); (f) Adesea pierde lucruri necesare pentru diverse sarcini sau activităţi (de exemplu, jucării,

teme pentru acasă, creioane, cărţi, instrumente); (g) Adesea este uşor de distras de stimulii irelevanţi; (h) Adesea este uituc referitor la activităţile cotidiene;

Hiperactivitatea (a) Adesea se joacă mişcându-şi în permanenţă mâinile sau cu picioarele sau se foieşte pe

scaun; (b) Adesea se ridică de pe scaun în clasă sau în alte situaţii în care este de dorit să rămână

aşezat; (c) Adesea aleargă sau se caţără excesiv de mult, în situaţii în care acest lucru este

inadecvat (la adolescenţi sau la adulţi poate fi limitat la senzaţia subiectivă de nelinişte); (d) Adesea are dificultăţi în a se juca sau a se angaja în activităţi care se desfăşoară în

linişte; (e) Adesea este “în continuă mişcare” sau acţionează ca şi cum “ar fi împins de un motor”; (f) Adesea vorbeşte excesiv de mult;

Impulsivitatea (g) Adesea “trânteşte” răspunsuri înainte ca întrebările să fi fost complet formulate; (h) Adesea are dificultăţi în a-şi aştepta rândul; (i) Adesea întrerupe sau deranjează pe alţii (de exemplu, intervine în conversaţiile sau în

jocurile altora); Întrebarea 3:

Gestionarea relaţiilor (menţinerea şi terminarea relaţiilor sociale) Ascultarea activă Lucrul în echipă Comunicarea asertivă, oferirea/ solicitarea feedback-ului constructiv Abilităţi de negociere Managementul conflictelor Căutarea suportului social Acceptarea diferenţelor de opinii/ contribuţii/ stil

Page 67: consiliere si orientare

Aspecte practice de consiliere a elevilor

Proiectul pentru Învăţământul Rural 65

Lucrare de verificare nr.4 1. Daţi 3 exemple de nevoi ale elevilor pentru care ar fi necesare

implementarea unor activităţi de consiliere si orientare? (30 puncte) 2. Argumentaţi importanta unui program de dezvoltare a abilităţilor

sociale şi emoţionale ale elevilor? (30 puncte) 3. Descrieţi o activitate de consiliere şi orientare care sa aibă ca şi

obiectiv planificarea carierei (40 puncte)

Bibliografie: Băban A (coord), 2003. Consiliere Educaţională. SC Psinet SRL, Cluj Napoca, paginile 31-

35. Dobrescu, I. (coord.)(2004). Copilul neascultător, agitat şi neatent. Ed. Medicală. Capitolul

„Intervenţii comportamentale în ADHD”. Ed. Medicală. Bucureşti. Dopfner, Schurman, Lehmkul, (2004). Copilul Hiperactiv şi Încăpăţânat. Ghid de

intervenţie pentru copiii cu tulburări hiperchinetice şi opoziţionale, paginile 11-28.

Vernon, A., (2004). Consilierea şcolară. Dezvoltarea inteligenţei emoţionale prin educaţia raţional-emotivă şi comportamentală, paginile 1-6. Ed. ASCR.

Page 68: consiliere si orientare

Aspecte practice de consiliere a elevilor

66 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Bibliografie:

Băban A (coord), 2003. Consiliere Educaţională. SC Psinet SRL, Cluj Napoca. Băban, A, Petrovai, D., Lemeni, G., (2002). Consiliere şi Orientare. Ghidul profesorului.

Colecţia Educaţia 2000+ , Humanitas Educaţional. Bursuc, B., Petrovai, D., Salomia, E., Tătaru, R., Anca, R., (2004). „Fii European:

Promovează şi susţine egalitatea de gen », Centrul Parteneriat pentru Egalitate, www.cpe.ro, accesibil electronic.

Botiş, A., Tărău, A. (2004). Disciplinarea pozitivă. Editura ASCR Cluj-Napoca. Dobrescu, I. (coord.)(2004). Copilul neascultător, agitat şi neatent. Ed. Medicală. Capitolul

„Intervenţii comportamentale în ADHD”. Ed. Medicală. Bucureşti. Dopfner, Schurman, Lehmkul, (2004). Copilul Hiperactiv şi Încăpăţânat. Ghid de

intervenţie pentru copiii cu tulburări hiperchinetice şi opoziţionale. Editura ASCR Cluj-Napoca.

Lemeni, G. 2003. Orientarea pentru carieră. În Consiliere Educaţională. SC Psinet SRL, Cluj Napoca.

Jigău, M. (2005). Aria Consiliere şi Orientare. Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. www.ise.ro (accesibil electronic).

Miclea M., Lemeni, G., (coord), 2004. Consiliere şi Orientare. Ghid de educaţie pentru carieră, Ed. ASCR Cluj Napoca.

Petrovai, D., Bursuc, B., (2006). Rezolvarea de probleme. În Metode de Consiliere Şcolară. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei.

Petrovai, D., Bursuc, B., Tătaru, R., Nistor M., (2004). Cum să ne dezvoltăm un stil de viaţă sănătos. CPE. www.cpe.ro (accesibil electronic.

Petrovai, D., (2006). Cum să dezvoltăm copiilor comportamente „pozitive”, www.salvaticopiii.ro.

Szentgyorgy, Z., Subţirică, A., Lemeni, G., (2004). Managementul informaţiilor şi al învăţării. Consiliere şi Orientare. Ghid de educaţie pentru carieră, Ed. ASCR Cluj Napoca.

Vernon, A., (2004). Consilierea şcolară. Dezvoltarea inteligenţei emoţionale prin educaţia raţional-emotivă şi comportamentală. Ed. ASCR. (exemple de activităţi de consiliere şi orientare).