“CONSILIERE ŞI ORIENTARE”

CICLUL GIMNAZIAL

I. PREZENTARE GENERALĂ

Reacţia şcolii ca instituţie de educaţie, formare şi orientare, la mobilitatea socială şi economică trebuie să fie de adaptare rapidă a conţinutului, structurilor şi funcţiilor sale, de creare a premiselor favorabile pentru elevi care să le permită integrarea socială rapidă, flexibilitatea, iniţiativa şi rezolvarea de probleme, diminuarea imprevizibilului sau a hazardului în alegerea carierei.

Şcoala trebuie să facă tot ce îi stă în putinţă pentru valorizarea maximă a fiecărui individ prin stimularea intelectuală a elevilor, aptitudinilor, atitudinilor şi trăsăturilor de personalitate.

Aria curriculară “Consiliere şi orientare” reprezintă una din modalităţile esenţiale prin care şcoala trebuie să-şi urmeze scopul primordial: de proces formativ centrat pe elev, capabilă să valorizeze tipuri diverse de elevi şi abilităţi, să răspundă nevoilor comunităţii şi să ofere societăţii persoane competente pentru viaţa privată, profesională şi publică. constituie cadrul organizat de întâlnire între profesori şi elevi, în care profesorul poate să lucreze nu doar cu dimensiunea raţional – intelectivă a elevului, ci şi cu cea afectivă, motivaţională, atitudinală şi socială.

Importanţa ariei curriculareAria curriculară “Consiliere şi orientare” tinde să rezolve în prezent, simultan,

următoarele aspecte: dezvoltarea personală şi înzestrarea elevilor cu cunoştinţe şi abilităţi necesare pentru managementul propriei vieţi; informarea elevilor privind oportunităţile de educaţie şi formare în România; facilitarea accesului la întreaga ofertă de educaţie şi formare profesională; sprijinirea bunei inserţii socio-profesionale viitoare a tinerilor; ameliorarea continuă a procesului de utilizare a resurselor umane de care societatea dispune;

În urma parcurgerii orelor de consiliere şi orientare, elevii vor conştientiza conexiunile între ceea ce învaţă şi utilitatea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite pentru viaţa reală. Conştientizarea transferului de abilităţi şi cunoştinţe în viaţa reală sporeşte motivaţia şi interesul pentru învăţare al elevilor.

1

Beneficii ale ariei curriculare “Consiliere şi orientare”

Beneficii pe termen scurt Beneficii pe termen lung

Creşterea performanţelor şcolare ale elevilor

Conştientizarea relaţiei existente între deprinderile şi cunoştinţele dobândite în şcoală şi succesul profesional

Creşterea motivaţiei pentru învăţarea şcolară şi învăţare în general

Dezvoltarea abilităţilor de relaţionare interpersonală şi a unor deprinderi relevante pentru carieră

Dobândirea deprinderilor de planificare a învăţării

Dobândirea unor cunoştinţe specifice despre ocupaţii şi cariere şi a unei atitudini de explorare a oportunităţilor

Satisfacţie profesională

Randament academic şi profesional

Reducerea duratei şomajului şi implicit a costurilor sociale ale acestuia

Creşterea ratei de integrare socio - profesională a tinerilor

Creşterea mobilităţii pozitive a forţei de muncă

Structura curriculum-ului:

Obiective cadru – finalităţi care trebuie atinse la sfârşitul fiecărui ciclu de învăţământ; Valori şi atitudini – dezvoltate prin curriculum pe tot parcursul şcolarităţii; Obiective de referinţă – deduse din obiectivele cadru şi care sunt specifice fiecărui an de studiu; Conţinuturi – elaborate în concordanţă cu necesităţile şi specificul individual şi al clasei de elevi ce cuprind temele prin care vor fi dezvoltate obiectivele de referinţă; Exemple de activităţi de învăţare – menite să sprijine realizarea obiectivelor de referinţă; Sugestii metodologice – metode şi tehnici utilizate pentru realizarea conţinuturilor şi atingerea obiectivelor; Bibliografie şi re surse

Curriculum-ul “Consiliere şi orientare” este structurat pe următoarele module:

Autocunoaştere şi dezvoltare personală

Comunicare şi abilităţi sociale

Managementul informaţiilor şi al învăţării

Planificarea carierei

2

Calitatea stilului de viaţă

Metode de predare / Învăţare:• Exerciţii individuale, în perechi, în grup;• Dezbaterea – prezentarea argumentelor por şi contra unei idei;• Tehnici art – creative;• Căutarea de informaţii, resurse suplimentare, accesare internet;• Jocul de rol, simularea – metodă în care participanţii adoptă poziţii diferite de poziţia lor sub aspectul personalităţii, motivaţiei şi rolului; • Brainstorming-ul – metodă de soluţionare a unei probleme prin emiterea cât mai multor idei, într-o atmosferă stimulativă;• Conversaţia;• Chestionar de interese şi aptitudini;• Tehnici ale gândirii critice;• Analiza SWOT;• Studiul de caz – analiza în grup a unor scenarii reale pe anumite teme sau probleme;• Imageria mentală – exerciţiu care solicită elevii să îşi imagineze anumite situaţii şi îi ajută să se focalizeze pe propriile dorinţe, aspiraţii şi trăiri relaţionate cu situaţia imaginată;• Învăţarea prin cooperare;• Învăţarea prin descoperire; • Fişe de lucru;

Metode de evaluare:• Autoevaluarea – procesul de reflecţie asupra comportamentelor proprii şi a rezultatelor obţinute, în scopul monitorizării progresului în atingerea unui obiectiv stabilit sau ca suport al procesului de autocunoaştere.

• Portofoliul – cuprinde cele mai relevante produse ale activităţii elevului în raport cu un anumit scop. • Realizarea de proiecte individuale şi de grup – presupune analiza unei situaţii reale care poate fi îmbunătăţită, identificarea situaţiei dorite şi specificarea modalităţilor prin care se poate ajunge la situaţia dorită. Se specifică strategiile de remediere dar şi resursele necesare: timp, suport, resurse personale. Proiectul trebuie să fie aplicabil şi realist.• Realizarea de postere, afişe – utilizarea unor mijloace artistice pentru transmiterea unei idei la care aderă grupul.• Fişe individuale de (auto)evaluare

Experienţa ţărilor (Franţa, Belgia, Marea Britanie, etc.) care au inclus în curriculum această arie, “Consiliere şi orientare” sugerează importanţa acestor demersuri:• rezultate şcolare mai bune;• climat şcolar constructiv;• vehicularea unei cantităţi mai mari de informaţii despre carieră;• o relaţie mult mai bună între elevi şi profesori;• creşterea motivaţiei pentru învăţare;• creşterea satisfacţiei faţă de calitatea procesului educaţional din şcoală;• obţinerea unor scoruri mai mari la testele naţionale de cunoştinţe;

3

Realizări şi perspective româneşti în “Consiliere şi orientare”:• Reţea în învăţământul preuniversitar;• Extinderea serviciilor spre grădiniţe şi universităţi;• Integrarea disciplinei în curriculum naţional;• Programe de formare continuă;• Colaborare locală cu AJOFM, organizaţii de tineret şi nonguvernamentale din domenii înrudite;• Euroguidance România;• Cercetare specializată în consiliere şi învăţare permanentă, ISE;

Prin curriculum-ul actual al ariei curriculare “Consiliere şi orientare” se urmăreşte dezvoltarea: competenţelor interpersonale, interculturale, sociale şi civice; abilităţii de “a învăţa să înveţi”; aptitudinilor de utilizare a tehnologiilor informatice şi de comunicare TIC;

Dirigenţia preia conţinuturile ariei curriculare “Consiliere şi orientare”, ceea ce implică consiliere educaţională, desfăşurată de către cadrele didactice abilitate pentru activităţile de consiliere şi orientare, prin participarea la cursul de “Consiliere şi orientare”.

Consilierea psihologică reprezintă relaţia interumană de ajutor dintre o persoană specializată, psihologul şcolar, şi o altă persoană care solicită asistenţă de specialitate, clientul. Relaţia dintre psihologul şcolar şi persoana consiliată este una de alianţă, de participare şi colaborare reciprocă. Psihologul şcolar desfăşoară activităţi de: evaluare psihologică, consiliere în probleme emoţionale (anxietate, depresie), comportamentale (agresivitate, hiperactivitate), de învăţare (eşec şcolar, abandon şcolar), consilierea carierei, prevenţia comportamentelor de risc (suicid, consum de alcool, drog), terapie individuală şi de grup.

II. AUTOCUNOAŞTERE ŞI DEZVOLTARE PERSONALĂ

De ce autocunoaştere şi dezvoltare personală ….. Autocunoaşterea se referă la procesul de explorare şi structurare a propriilor caracteristici (abilităţi, emoţii, motivaţii, atitudini, credinţe, mecanisme de apărare şi adaptare, etc.) în urma căruia rezultă imaginea de sine a persoanei; Cunoaşterea şi acceptarea de sine sunt variabile fundamentale în funcţionarea şi adaptarea optimă la mediul social, în menţinerea sănătăţii mentale şi emoţionale; Acceptarea necondiţionată (indiferent de performanţe) şi gândirea pozitivă (convingerea că fiecare avem ceva bun) sunt atitudini care favorizează dezvoltarea personală; Fiecare persoană este valoroasă în sine, are capacitatea de a se dezvolta şi de a-şi alege propriul destin, de a-şi valida calităţile şi caracteristicile pozitive în măsura în care mediul îi crează condiţiile de actualizare a sinelui;

Aspecte relevante ale autocunoaşterii: Imaginea de sine Stima de sine

4

Aptitudinile şi abilităţile personale Motivaţia Emoţiile şi mecanismele de apărare şi adaptare Autoeficacitatea percepută

1. IMAGINEA DE SINE este modul în care o persoana îşi percepe propriile caracteristici fizice, cognitive, emoţionale, sociale şi spirituale; este o reprezentare mentală a propriei persoane, un “tablou” în care sunt incluse cunoştinţe despre sine (abilităţi, comportamente, emoţii, cunoştinţe, valori, etc.) şi care ne ajută să ne reglăm comportamentul în societate;

Consecinţe ale imagini de sine negative / pozitiveImagine de sine negativă:

• Scăderea performanţelor şcolare sau la locul de muncă, datorită subestimării resurselor, neasumării responsabilităţilor;• Relaţii nearmonioase în cadrul familiei (lipsa de respect faţă de sine favorizează lipsa respectului manifestat faţă de ceilalţi membri din familie; în timpul conflictelor se învinovăţesc excesiv sau îi critică pe ceilalţi);• Relaţii deficitare cu cei de aceeaşi vârstă (elevii vor să îşi menţină stima de sine crescută impunându-se, însa fac acest lucru nerespectând drepturile celorlalţi şi valoarea lor, ceea ce afectează relaţiile cu aceştia;

Imagine de sine pozitivă:• Creşterea performanţelor şcolare (persoana îşi estimează corect resursele, îşi asumă responsabilităţi în conformitate cu cerinţele şi resursele proprii);• Relaţii armonioase în cadrul familiei (respectul de sine determinat de o imagine de sine pozitivă favorizează manifestarea respectului din partea celorlalţi; rezolvarea conflictelor este mai simplu de realizat în condiţiile în care cei implicaţi în conflict nu se autoînvinovăţesc şi nu îi învinovăţesc pe ceilalţi);• Relaţii bune cu colegii şi prietenii de aceiaşi vârstă (elevii îşi pot pune în evidentă calităţile fără a le devaloriza pe ale celorlalţi);

Modalităţi de manifestare a imaginii de sine negative:• evitare – atitudine de genul “dacă nu încerci nu greşeşti”. Retragerea şi comportamentele timide, de evitare a confruntării cu problemele sunt indici ai imaginii de sine negative;• agresivitate defensivă – un elev cu o imagine de sine negativa compensează atacând sursa frustrării (îl ironizează pe un coleg care a luat o nota mai mare);• compensare – un elev care nu are succes la unele materii, le minimalizează importanţa şi încearcă să aibă succes la altele, pe care ajunge să le considere mai importante;• motivaţie scăzută – un elev cu o imagine de sine negativa va manifesta lipsă de încredere în forţele proprii. În consecinţă, el va fi mult mai puţin motivat să iniţieze sau să se implice în diverse activităţi, deoarece nu se va simţi în stare să le finalizeze cu succes;• rezistenţa – elevii încearcă să îşi “conserve” imaginea de sine şi manifestă rezistenţă la schimbări, chiar dacă aceste schimbări pot fi în beneficiul lor. Elevii cu o imagine de sine negativă sunt mai rezistenţi la schimbare, reducând astfel riscul unui eşec în situaţii dificile;

2. STIMA DE SINE dimensiunea evaluativă a imaginii de sine şi se referă la modul în care ne considerăm ca persoane în raport cu propriile aşteptări şi cu ceilalţi; evaluarea imaginii de sine diferă radical de evaluarea comportamentelor;

5

eşecul adulţilor în a diferenţia între comportament şi persoană au frecvent drept consecinţă formarea unei stime de sine scăzute; perceperea unui eşec ca simptom al lipsei de valoare este nu doar injustă, ci şi foarte dăunătoare persoanei. Valoarea unei persoane nu decurge din performanţele realizate de aceasta într-un anumit domeniu, ci din ansamblul tuturor comportamentelor, acţiunilor şi potenţialităţilor sale trecute, prezente şi viitoare pe toate palierele vieţii. Un elev poate avea note mici la şcoală însă să fie în acelaşi timp o persoana altruistă, respectoasă şi săritoare, trăsături pentru care merită respectul nostru; copii îşi evaluează imaginea de sine pornind de la părerile şi reacţiile adulţilor. Aprecierile sau criticile acestora sunt preluate şi interiorizate de către copil, ducând la formarea unei stime de sine scăzute sau ridicate;

Persoane cu stimă de sine ridicată:• interpretează situaţiile noi ca fiind provocatoare, nu ameninţătoare;• preferă independenţa; • îşi asumă responsabilităţi;• se implică în rezolvarea unor sarcini noi;• îşi exprimă adecvat emoţiile pozitive şi pe cele negative;• îşi asumă consecinţele acţiunilor lor;• sunt mândre de realizările lor;

Persoane cu stimă de sine scăzuta• sunt nemulţumite de persoana lor în general;• evită responsabilităţile sau sarcinile noi;• se simt lipsite de valoare;• refuză să îşi asume consecinţele faptelor lor;• manifestă toleranţa scăzută la frustrare;• manifestă rezistenţă scăzută la presiunile negative ale grupului;• îşi exprimă într-o manieră neadecvată emoţiile sau şi le neagă;• consideră manifestarea emoţiilor o dovadă de slăbiciune;

Creşterea stimei de sine este favorizată de: crearea în familie şi la şcoală a unor oportunităţi prin care elevul să obţină succes, să îşi identifice ariile în care este competent şi prin care să îşi exprime calităţile faţă de grupul de colegi şi prieteni; crearea unor situaţii în care elevul să aibă oportunitatea de a oferi ajutor celorlalte persoane (activităţi de voluntariat) identificarea surselor de suport social (este un tip de ajutor bazat pe o relaţie sau o configuraţie de relaţii care oferă individului resurse pentru a face faţă responsabilităţilor şi a depăşi obstacolele cu care se confruntă); dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, rezolvare de probleme şi a celor de a face faţă situaţiilor de criză; dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate (“Şi eu sunt bun la ceva”); stabilirea unor aşteptări rezonabile, în funcţie de vârsta şi abilităţi; identificarea unor modalităţi adecvate de exprimare a emoţiilor negative; acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi a celorlalţi;

3. APTITUDINILE reprezintă potenţialul unei persoane de a obţine performanţă într-un anumit domeniu.

Tipuri de aptitudini:a) după nivelul de generalitate: aptitudini generale – permit obţinerea de performanţe superioare în mai multe domenii.

6

Inteligenţa este aptitudinea generală care asigură o performanţă ridicată în toate domeniile, mai ales cele care presupun achiziţia de noi informaţii şi operare cu acestea. aptitudini speciale – permit obţinerea de performanţe superioare într-un număr mai restrâns de domenii.b) după domeniul în care se manifestă: aptitudini cognitive – capacităţile individului implicate în prelucrarea informaţiilor:• abilitatea generală de învăţare – capacitatea de a dobândi noi cunoştinţe şi de a opera cu ele;• aptitudinea verbală – capacitatea de a utiliza adecvat lexicul, sintaxa şi de a înţelege texte scrise;• aptitudinea numerică – capacitatea de a înţelege şi a opera cu conţinuturi numerice;• aptitudinea spaţială – capacitatea de a reţine şi a opera cu reprezentări mintale spaţiale;• aptitudinea de percepţie a formei – capacitatea de percepţie a constanţei formei şi a detaliilor obiectelor şi de discriminare figură fond;• aptitudinea decizională – abilitatea de a lua decizii corecte şi raţionale; aptitudinile sociale – capacitatea de a comunica, a stabili contacte sociale şi de a utiliza reguli sociale pentru menţinerea relaţiilor; aptitudinile artistice – se refera la aptitudinile necesare pentru reuşita în activităţi de desen, pictură, grafică; aptitudinile muzicale – sensibilitate la tonalitatea, amplitudinea, intensitatea, timbrul sunetelor şi la patern-urile muzicale aptitudinile fizice – se referă la capacităţile fizice care permit obţinerea succesului în domenii ce presupun forţă, putere, rezistenţă fizică şi flexibilitate;

Dezvoltarea aptitudinilor presupune în primul rând explorarea eficientă a potenţialului individual pentru obţinerea unor performanţe cât mai bune.

Performanţa în orice domeniu este dependentă de: volumul cunoştinţelor din domeniul respectiv; baza de strategii de rezolvare a problemelor specifice domeniului; metacogniţia sau cunoştinţele care permit utilizarea adaptată şi contextualizată a strategiilor şi abilităţilor de rezolvare a problemelor domeniului;

4. MOTIVAŢIA Se referă la acele stări şi procese emoţionale şi cognitive care pot declanşa, orienta şi susţine diferite comportamente şi activităţi. Motivaţia este un factor important / esenţial al performanţei în activitate. Motivaţia determină iniţierea unei activităţi şi persistenţa în realizarea unei sarcini sau abandonarea ei, fiind unul dintre factorii principali care influenţează performanţa.

Relaţia motivaţie - performanţă Emoţiile sunt componente motivaţionale care au rolul de a media între intenţia de acţiune

şi implicarea în acţiune, respectiv nivelul de performanţă la care se ajunge. Ele pot amplifica, diminua sau bloca accesul la resursele cognitive şi energetice: - emoţii pozitive – favorizează concentrarea, creativitatea, capacitatea de memorare şi de calcul, rezistenţa la frustrare, efort îndelungat şi ambiguitate conducând la implicarea în activitate şi obţinerea unor performanţe superioare; - emoţii negative – blochează capacitatea de concentrare, de memorare şi de rezolvare a problemelor conducând la comportamente de evitare, neimplicare în activităţi, performanţe scăzute;

Intensitatea emoţiilor: - intensitatea scăzută determină o stare de relaxare, nefavorabilă implicării şi susţinerii energetice a activităţilor, conducând la performanţe scăzute;

7

- intensitatea ridicată determină de cele mai multe ori o mobilizare energetică excesivă cu efect de dezorganizare a comportamentului şi a capacităţii de concentrare, poate conduce de asemenea la obţinerea unor performanţe scăzute; - intensitatea moderată este cea mai adecvată pentru mobilizarea energetică şi utilizarea eficientă a cunoştinţelor şi abilităţilor;

Strategii de optimizare cu rol în declanşarea activităţii• conştientizarea consecinţelor neimplicării în sarcină (ex. pentru activităţi de învăţare – incultura, şomajul, izolarea, dezamăgirea celor dragi, etc.);• manipularea consecinţelor – oferirea de recompense pentru angajarea în activitate, respectiv de penalizări pentru evitarea lor (recompensa se va realiza imediat după efectuarea comportamentului aşteptat, nu va viza persoana, ci comportamentul);• activarea sau crearea unui context favorabil specific activităţii aşteptate;• modelarea – motivaţiile pozitive pentru anumite conduite se declanşează prin motivarea comportamentală (daca membrii de prestigiu ai grupului se angajează intr-o activitate, există şanse mari să se declanşeze motivaţii pozitive pentru acea activitate la toţi membrii grupului);• explorarea preferinţelor şi intereselor elevilor;

Exemple de tehnici ce pot fi utilizate în optimizarea motivaţiei pentru declanşarea activităţii:

• imageria dirijată – elevii trebuie să îşi imagineze ce le-ar plăcea să devină în viitor si de ce ar avea nevoie pentru a urma traseul profesional ales, astfel aceştia vor fi capabili să se focalizeze pe propriile dorinţe / aspiraţii şi să devină mai specifici cu ceea ce-şi doresc;

• alegerea unui obiect – simbol al aspiraţiilor sale (ex. un elev poartă mereu cu sine un con de brad pentru a-i aminti de dorinţa lui de a deveni biolog);

• aplicarea subiectelor predate la situaţii personale – identificarea acelor aspecte predate care se pot aplica la situaţii curente sau de interes pentru a creşte atractivitatea informaţiei;

• crearea unei imagini mentale motivaţionale (ex. “mă văd în faţa clasei de elevi, predând copiilor”, “mă văd în halat alb, examinând pacienţi”);Strategii de susţinere motivaţională

• asigurarea confortului fizic şi psihic bazal;• creşterea sentimentului eficacităţii personale şi al stimei de sine – reamintirea repetată a situaţiilor în care elevul a experimentat sentimente de eficacitate;• formarea unor atribuiri realiste ale succesului şi eşecului – persoanele care atribuie predominant succesul unor factori externi stabili, iar eşecul unor factori interni stabili vor avea un sentiment al eficacităţii scăzut şi aşteptări de nereuşită în sarcină, astfel încât există şanse mari de neimplicare în sarcină “Oricum nu o să reuşesc”; persoanele care fac atribuiri inverse vor avea un sentiment al autoeficacităţii foarte crescut, aşteptări crescute de reuşită, indiferent de complexitatea sarcinii şi obstacolele apărute, ceea ce uneori poate duce la lipsa persistenţei motivaţionale “Oricum o să reuşesc”;

Exemple de tehnici ce pot fi utilizate în optimizarea motivaţiei pentru susţinerea activităţii

• dezvoltarea unor convingeri adaptative prin dialog intern pozitiv (“Ştiu că pot să obţin mai mult dacă muncesc mai mult”;

• formularea unor scopuri specifice – stabilirea unui scop realist în raport cu sarcina propusă;

• crearea unei reţele de suport în vederea sprijinirii realizării scopurilor;• evitarea suprasolicitării printr-un management eficient al timpului;

5. EMOTIILE SI MECANISMELE DE APARARE / ADAPTARE

8

Emoţiile sunt trăiri subiective ce rezultă din acordul sau discrepanţa dintre trebuinţele sau expectanţele unei persoane şi realitate. Sunt stări interne caracterizate prin: reacţii fiziologice, gânduri specifice şi expresii comportamentale.

Mecanismele de apărare şi adaptare sunt strategii ale psihicului uman de a reduce, controla, tolera sau înlătura stresul, disconfortul, tensiunea generată de solicitările interne sau externe care depăşesc resursele persoanei.

Mecanismele de apărare sunt strategii prin care oamenii se apăra de o durere psihică (anxietate, tristeţe, etc.). Ele se declanşează automat şi inconştient şi sunt îndreptate asupra reducerii tensiunii.

Mecanismele de adaptare sunt modalităţi conştiente, raţionale de control, şi vizează sursa stresului.

Principalele mecanisme de adaptare şi apărare:• anticiparea – anticiparea consecinţelor posibile şi găsirea unor soluţii adecvate la problema data;• auto-observarea – monitorizarea propriilor gânduri, sentimente, motivaţii, comportamente, şi selectarea reacţiilor celor mai potrivite;• sublimarea – canalizarea emoţiilor şi impulsurilor negative în activităţi şi comportamente acceptabile din punct de vedere social;• represia – înlăturarea gândurilor negative, a dorinţelor indezirabile, ori amintirilor neplăcute din câmpul conştiinţei;• intelectualizarea – implicarea într-o formă de gândire abstractă şi generală, producându-se distanţarea şi evitarea emoţiilor negative;• negarea – refuzul de a recunoaşte existenta unei probleme, a unui eveniment neplăcut, stânjenitor;• regresia – revenirea la comportamente specifice unei vârste mai mici;• proiecţia – persoana atribuie altcuiva sursa răului pe care îl trăieşte;• raţionalizarea – persoana produce justificări nerealiste ale comportamentelor sale indezirabile;• umorul – accentuarea aspectelor ironice şi amuzante ale evenimentului, situaţiei;• compensarea – deficienţe de natură fizică sau psihică sunt contrabalansate prin dezvoltarea altor abilităţi;

6. AUTOEFICACITATEA PERCEPUTA reprezintă convingerile oamenilor despre propriile abilităţi necesare pentru atingerea

obiectivelor şi îndeplinirea sarcinilor propuse.Autoeficacitatea influenţează:

• capacitatea individului de a-şi stabili scopuri este influenţată şi de autoevaluarea capacităţilor proprii. • credinţele pe care oamenii le au despre propria lor eficacitate determină tipul scenariilor despre derularea activităţilor (cei care au un nivel ridicat de autoeficacitate vizualizează scenarii cu rezultate pozitive, pe când cei care nu au încredere în eficacitatea lor crează de obicei scenarii reprezentând eşecuri).• atribuiri cauzale – persoanele cu un nivel ridicat de autoeficacitate atribuie eşecurile unor eforturi reduse, pe când persoanele cu autoeficacitate redusă susţin că eşecurile lor se datorează lipsei unor abilităţi.• cei care consideră că deţin controlul în situaţii ameninţătoare, nu au gânduri care le-ar putea perturba prea mult activităţile; pe când cei care cred că nu sunt în stare să controleze situaţiile stresante, se caracterizează printr-un nivel crescut de anxietate, percepând multe aspecte ale mediului ca fiind ameninţătoare şi periculoase.

9

• din cauza convingerilor despre propriile abilităţi, indivizi pot evita sau nu situaţiile şi activităţile pe care le consideră incontrolabile (ex: metodele de selecţie şi planificare pentru carieră – cu cât nivelul autoeficacităţi este mai crescut, cu atât creşte şi numărul posibilelor direcţii de orientare privind cariera).

REGULI, ROLURI, RESPONSABILITĂŢIREGULILE sunt prescripţii recunoscute şi acceptate de un anumit grup de persoane legat de “ce se poate face” şi “ce nu se poate face” în cadrul acelui grup. Regulile asigură: - funcţionarea eficientă în cadrul grupului; - evitarea conflictelor; - evitarea neînţelegerilor; - crearea unui cadru care să încurajeze respectul reciproc;ROLURILE sunt modele de comportament asociate unei poziţii şi reprezintă drepturile şi responsabilităţile aflate în acţiune şi asigură buna funcţionare a unui sistem social. Rolurile definesc ceea ce trebuie să facă persoana.RESPONSABILITĂŢILE sunt sarcinile concrete care revin persoanei conform cerinţelor şi aşteptărilor faţă de rolul pe care îl ocupă.

Clasa a V-a – se vor organiza întâlnirii între elevi de clasa a IV-a şi profesori, elevi de gimnaziu.

OBIECTIV CADRU Dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de sine ca persoană unică şi valoroasă

VALORI ŞI ATITUDINI Respect şi încredere în sine şi în ceilalţi;

Aprecierea unicităţii fiecăruia;

10

Obiectiv de referinţă Teme / conţinuturi Clasa a V-a

Clasa a VI-a

Clasa a VII-a

Clasa a VIII-a

1. să exemplifice resurse ale formării stimei de sine2. să analizeze caracteristicile specifice grupei de dezvoltare - preadolescenţa

Autocunoaştere: - stima de sine: ce este stima de sine, resursele formării stimei de sine. Atitudinea pozitivă faţă de propria persoană. Acceptarea necondiţionată, auto-valorizarea.

X

Schimbare, creştere, dezvoltare:- caracteristicile preadolescenţei: schimbările fizice, dezvoltarea personalităţii, relaţiile cu colegii, aşteptări.

X

1. să exerseze prezentarea caracteristicilor pozitive despre sine2. să analizeze varietatea schimbărilor specifice dezvoltării umane

Autocunoaştere: - stima de sine: persoanele cu stimă de sine scăzută / ridicată, pozitivă / negativă. Consecinţe ale unei stime de sine scăzute / negative. Etichetările. Cum poate fi îmbunătăţită stima de sine.

X

Schimbare, creştere, dezvoltare:- etapele dezvoltării umane: copilărie, pubertate, adolescenţă, tinereţe, maturitate, bătrâneţe. Etape dificile ale dezvoltării şi modalităţi de depăşire a acestora.

X

1. să aprecieze importanţa încrederii în sine şi a imaginii de sine optime în obţinerea succesului2. să argumenteze impactul diversităţii la nivelul individului şi social

Autocunoaştere:- imagine de sine, încredere în sine: importanţă, demonstrarea respectului de sine, relaţia cu succesul

X

- diversitatea culturală, etnică şi individuală: consecinţele şi beneficiile diversităţii X

1. să evalueze punctele tari şi slabe, interesele, abilităţile personale2. să demonstreze respect de sine

Autocunoaştere:- autoevaluare: interese, abilităţi, puncte tari, puncte slabe, caracteristici personale X- respect pentru sine. Atitudini negative şi pozitive faţă de sine. Auto-eficienţă. X

11

Exemple de activităţi de învăţare:Puncte tari – puncte slabe – se trece pe tablă sub forma unui tabel “puncte tari / puncte

slabe” şi se explică elevilor conţinutul acestor componente. Puncte tari în personalitatea, convingerile, atitudini şi comportamente (ex.: sunt vesel, optimist, am mulţi prieteni, iubesc animalele, am simţul umorului, mă simt iubit de părinţi, etc.) şi puncte slabe pe care ar dori să le diminueze sau chiar să le elimine (ex.: mă enervez uşor, sunt dezordonat, de obicei întârzii la întâlniri, etc.). Se accentuează importanţa cunoaşterii punctelor tari şi slabe pentru a face faţă problemelor cu care se confruntă, fiecare persoană are puncte tari şi slabe în raport cu o anumită sarcină sau problemă, iar soluţionarea acesteia diferă de la o persoană la alta. Elevii vor nota pe fişa de lucru puncte tari şi puncte slabe ale propriei persoane în raport cu o situaţie aleasă prin care au trecut, după care vor discuta şi analiza cu colegul de bancă fişa de lucru completată.

Eu sunt – fiecare elev va răspunde pe un bileţel la întrebarea Cine sunt eu?, se adună bileţelele şi se notează pe tablă răspunsurile elevilor, încercând o grupare a acestora (ex. aspecte legate de gen, roluri sociale, caracteristici de personalitate – vesel, bun, conştiincios, optimist, etc.). Elevi sunt solicitaţi să completeze fişa de lucru “Eu sunt” cu cât mai multe caracteristici care definesc propria lor identitate. Analizarea răspunsurilor elevilor.

Linia vieţii – se împarte elevilor fişa de lucru “linia vieţii”, sunt rugaţi să noteze în capătul din dreapta a liniei vieţii vârsta actuală, iar, de-a lungul liniei, la intervale egale, vârstele intermediare (de la O la vârsta actuală), notând în dreptul acestora un eveniment pozitiv/succes obţinut în anul respectiv. Se discută cu elevii importanţa reamintirii evenimentelor pozitive şi a succeselor obţinute. Se analizează relaţia dintre acestea şi stima de sine. Spaţiile rămase libere, pentru care nu au putut identifica evenimente pozitive, sunt rugaţi să le completeze împreună cu părinţi, urmând ca ora viitoare să fie discutate. Exemple de activităţi de învăţare:

Eu şi oglinda mea – fiecare elev va nota pe o hârtie titlul “Ce-mi place la mine?” şi cinci atribute/calităţi personale, foile sunt puse deoparte. Fiecare elev îşi va prinde o altă foaie de hârtie pe spate, cerând pe urmă colegilor să noteze pe foia de hârtie prinsă la spate câte un lucru/calitate pentru care îl apreciază. În final fiecare elev trebuie să aibă cel puţin 4 calităţi scrise pe foia de pe spatele lor, dar nu mai mult de 5. Elevii se vor aşeza pe urmă în bancă şi vor compara foia de pe spate cu cea completată de ei. Discutaţi în ce măsură se suprapun caracteristicile/calităţile personale identificate de ei cu ceea ce apreciază alţii la persoana lor.

Dacă – atunci – dar… - se face pe tablă un tabel cu două rubrici: comportamente recompensate / comportamente penalizate. Se explică elevilor ce înseamnă a recompensa şi a penaliza un comportament, după care se va trece în tabel exemple de comportamente ale elevilor care au fost recompensate sau penalizate. Se împarte elevilor fişa de lucru “Dacă – atunci – dar…” şi se discută exemplul prezentat în fişă, elevii completează fişa. Se cere elevilor să dea exemple de moduri în care au completat fişa de lucru, se discută modul în care au completat rubricile “atunci” şi “dar”, se identifică diferenţele care apar între răspunsuri, cerându-le să explice de ce apar aceste diferenţe.

Calităţile mele – aşezaţi în cerc, cereţi elevilor să se gândească la o calitate pe care o apreciază la colegul din stânga. Fiecare va transmite colegului din stânga ceea ce apreciază la el, cel care primeşte complimentul va răspunde cu “mulţumesc”. Discutaţi cu elevii importanţa formulării şi acceptării complimentelor, precum şi relaţia dintre acestea şi stima de sine.

Diploma mea – fiecare elev va primi spre completare fişa de lucru “Diploma mea”, se va prezenta în faţa clasei şi se vor purta discuţii care să evidenţieze importanţa recunoaşterii realizărilor proprii în creşterea încrederii în propria persoană. Fiecare elev îşi va realiza un certificat de competenţe “Pentru cel/cea mai ……”.

Emoţiile şi stima de sine – fiecare elev va primi fişa de lucru “emoţiile şi stima de sine”, după completarea acesteia se va evidenţia relaţia dintre emoţie şi gând, efectul acesteia asupra formării stimei de sine. Se vor purta discuţii despre peroane cu stimă de sine scăzută / ridicată, se va accentua relaţia dintre stima de sine ridicată şi succesul personal.

12

Festivalul naţiunilor – elevii vor fi organizaţi pe grupe, fiecare grupă având ca temă să se documenteze asupra unei etnii conlocuitoare şi pentru ora următoare fiecare grupă să prezinte timp de 15 minute un minispectacol cu cântece, poezii, dansuri.

III. COMUNICAREA ŞI ABILITĂŢILE SOCIALE

TEME: Managementul emoţiilor Comunicare: vorbire, ascultare, comportamente non-verbale Abilităţile sociale (cooperare, cum să-ţi faci prieteni, relaţionare în grup) Familie

BENEFICIILE ELEVILOR: Îşi dezvoltă abilităţi de management al emoţiilor; Exersează şi dezvoltă atitudini şi abilităţi prosociale; Exersează şi aplică abilităţi de comunicare; Analizează roluri asumate în familie şi promovează un stil partenerial pentru viaţa de familie;

MANAGEMENTUL EMOŢIILOR Sondajele efectuate asupra unui număr mare de părinţi şi profesori indică tendinţa mondială a generaţiei actuale de copii de a avea mai multe probleme emoţionale decât în trecut: sunt mai singuri şi mai deprimaţi, mai furioşi şi mai nestăpâniţi, mai emotivi şi mai înclinaţi să se îngrijoreze din orice, mai impulsivi şi mai agresivi. Remediul constă în felul în care îi pregătim pe tineri pentru viaţă. Copilăria şi adolescenţa sunt ferestre de oportunitate pentru a forma obiceiurile emoţionale esenţiale care ne vor domina întreaga existenţă. Emoţiile sunt puse astfel în centrul aptitudinilor necesare pentru viaţă.

Emoţiile sunt impulsuri ce te determină să acţionezi, planuri imediate de abordare a vieţii, planuri pe care le avem înnăscute Emoţiile ne călăuzesc în înfruntarea situaţiilor dificile – primejdia, o pierdere dureroasă, perseverarea în atingerea unui scop în ciuda frustrărilor, legătura cu un partener de viaţă, clădirea unei familii. Fiecare emoţie în parte oferă o dorinţă distinctă de a acţiona şi ne arată direcţia cea bună în abordarea provocărilor inerente ale vieţii.

EMOŢIILEDimensiunile emoţiilor:Emoţia este combinaţia mai multor modificări survenite la următoarele nivele:

subiectiv - trăirea emoţiei diferit de la o persoană la alta; cognitiv – tipul emoţiei resimţite (fericire, teamă, furie, indignare, etc.) este dată de modul în care gândim despre situaţie. Felul în care interpretăm un eveniment determină ceea ce simţim (frică sau furie, bucurie sau tristeţe, etc.); biologic / fiziologic – schimbări apărute în durata, ritmul şi amplitudinea respiraţiei, modificări în tabloul EEG, în tensiunea musculară, în compoziţia chimică a sângelui, precum şi la nivelul secreţiei salivare. Intensitatea trăirilor emoţionale pe care le trăim este dată de prezenţa acestor modificări; comportamental

13

– mişcări grosiere ale corpului – pot fi îndreptate sau nu spre un scop precis;– expresiile emoţionale – manifestări comportamentale ca gestul, mimica,expresia facială, tonul vocii, intensitatea vocii, coloritul epidermic, etc.;

Există şase emoţii de bază, universale: mânia, dezgustul, tristeţea, bucuria, teama şi surpriza.

TIPURI DE EMOŢIIa) După polaritatea lor, emoţiile se împart în:

emoţii pozitive – apar atunci când există congruenţă motivaţională, adică evenimentele concrete sunt în concordanţă cu scopurile persoanei; emoţii negative – apar atunci când situaţia concretă este în contradicţie cu scopurile persoanei, blocându-le sau îngreunând atingerea acestora;

b) După funcţionalitatea lor, emoţiile se împart în: emoţii funcţionale – facilitează adaptarea persoanei la situaţia concretă în care aceasta se găseşte. O emoţie funcţională pozitivă (satisfacţia în urma susţinerii cu succes a unui examen) poate motiva elevul să îşi dezvolte cunoştinţele în respectivul domeniu (mulţumire, bucurie). O emoţie funcţională negativă (nemulţumirea în urma ratării unui examen) poate motiva elevul să identifice şi să completeze lacunele din cunoştinţele sale (îngrijorare, tristeţe, părere de rău, dezamăgire, regret) emoţii disfuncţionale – acele trăiri subiective care împiedică adaptarea persoanei la situaţia concretă în care aceasta se găseşte. O emoţie disfuncţională pozitivă (fericirea trăită în urma luării unei note mari) îl poate determina pe un elev să nu mai înveţe pentru lecţia următoare. O emoţie disfuncţională negativă (frica puternică în momentul scoaterii la tablă) îl poate “paraliza” pe elev, reducându-i foarte mult capacitatea de concentrare (deprimare, furie, vinovăţie, sentimente de rănire, ruşine).

c) După stabilitatea în timp a emoţiei: emoţia ca stare generată de un stimul sau o situaţie emoţia ca trăsătură – se referă la tendinţa generală de a ne simţi într-un anumit mod sau la uşurinţa cu care stimulii ne activează emoţia.

Inteligenţa emoţională – capacitatea de control şi autocontrol al stresului şi emoţiilor negative, abilitatea care determină şi influenţează modul şi eficienţa cu care ne putem folosi celelalte capacităţi şi aptitudini pe care le posedăm.

Autoreglare emoţională = procesul prin care persoana îşi autoreglează şi controlează atât reacţiile interne la emoţii, cât şi expresia comportamentală a emoţiilor.Autoreglarea emoţională se dezvoltă prin încercarea de a modifica:- situaţia negativă (învăţând mai mult şi mai eficient pentru următorul examen)- trăirea emoţională şi comportamentele, modificând gândurile - atât evenimentele externe cât şi cele interne

ABILITĂŢI UTILE ÎN AUTOREGLAREA EMOŢIONALĂ acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi a celor din jur- acceptarea propriei persoane presupune asumarea propriei imperfecţiuni şi conştientizarea faptului că nimeni nu este perfect;- acceptarea necondiţionată a celorlalţi oameni se referă la faptul că trebuie să manifestăm grijă şi înţelegere pentru cei din jur, acceptarea lor ca fiinţe umane valoroase; îi putem accepta pe cei din jur, fără însă a le aproba comportamentele sau gândurile negative. responsabilitate şi respect- respectul faţă de sine vizează acceptarea propriei persoane, precum şi conştientizarea şi acceptarea imperfecţiunii propriei persoane;

14

- respectul faţă de celălalt se referă la acceptarea celuilalt, precum şi conştientizarea şi acceptarea imperfecţiunii celuilalt;- responsabilitatea implică asumarea consecinţelor propriilor comportamente. Existenţa în societate presupune reguli de conduită şi interacţiune care fac posibilă şi facilitează viaţa tuturor membrilor grupului. Respectarea acestor reguli este controlată prin atribuirea de recompense şi pedepse înţelegerea emoţiilor celorlalţi – empatia - se referă la capacitatea de a adopta perspectiva celuilalt, în sensul de a înţelege de ce anume trăieşte acesta o anumită emoţie şi de a-i comunica în mod inteligibil acest lucru; este transpunerea cu uşurinţă a persoanei în postura celuilalt, pentru a vedea lucrurile din punctul de vedere al acestuia. comunicarea emoţiilor şi autodezvăluirea - nevoia de comunicare afectivă este susţinută şi de trebuinţa de a obtine aprobare, înţelegere, simpatie din partea semenilor;- autodezvăluirea se referă la împărtăşirea unor informaţii despre sine pe care ceilalţi nu le-ar obţine sau descoperi singuri;

ABILITĂŢILE SOCIALE• Abilitatea socială – capacitatea de a iniţia şi întreţine relaţii personale, de a fi acceptaţi şi de a ne integra în grupuri, de a acţiona eficient ca membri ai unei echipe, de a influenţa atitudinea, părerile şi comportamentul altor oameni, de a conduce oameni, în unele cazuri organizaţii întregi şi de a preveni apariţia conflictelor, sau, în cazul în care au loc, de a le dirija corespunzător. Cuprinde trei elemente principale:

1. dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor interumane2. comunicarea cu alte persoane3. munca împreună cu alte persoane.

Exemple de abilităţi sociale: cooperarea, negocierea, aservitatea, leadership-ul, oferirea de suport social, abilitatea de a dezvolta o reţea de suport social.

Prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare interpersonală putem preveni scăderea performanţelor şcolare, problemele emoţionale şi de comportament, dificultăţile de adaptare socială.

Grupul de prieteniExistă în fiecare tânăr o nevoie puternică de a face parte dintr-un grup. Grupul de

prieteni îl ajută pe copil să-şi contureze propria-i identitate şi modul de relaţionare socială.Caracteristici definitorii ale grupului mic: Membrii grupului

• se angajează în interacţiuni frecvente, adică se cunosc şi interacţionează unul cu celălalt;• se definesc, se percep şi sunt percepuţi de ceilalţi ca membri ai grupului;• sunt parte a unui sistem de roluri aflate în interacţiune (ex. liderul, antiliderul, inovatorul, executantul, împăciuitorul)• împărtăşesc o percepţie colectivă a unităţii (se comportă ca un întreg)• se supun unui set de norme (formale şi informale) care le ghidează comportamentul.

De ce se formează grupurile?• satisfac nevoia de apartenenţă şi afiliere a membrilor;• satisfac nevoia de comparaţie socială;• permite atingerea unor scopuri mai complexe şi rezolvarea unor sarcini mai dificile, decât cele pe care le poate rezolva un singur individ, având un scop comun vizat;• datorită atracţiei interpersonale, pe baza similarităţii între membrii grupului.

Aspecte ale dinamicii de grup1. coeziunea grupului - dorinţa membrilor grupului de a fi împreună şi de a desfăşura

activităţi împreună. Cooperarea este o activitate orientată social în cadrul căreia individul 15

colaborează cu ceilalţi pentru atingerea unui ţel comun, care nu poate fi atins decât prin concentrarea eforturilor tuturor membrilor grupului. Există două categorii de factori care cresc coeziunea grupului:a) Factori interni: • Sistemul de norme – cu cât normele sunt mai clar stabilite şi rolurile mai lipsite de ambiguitate, cu atât este mai probabil ca grupul să aibă o coeziune ridicată;• Mărimea grupului – cu cât grupul este mai mare cu atât gradul de coeziune scade;• Similaritatea dintre membrii grupului - cu cât membrii unui grup sunt mai similari, (în interese, preocupări şi scopuri) cu atât grupul va avea un grad de coeziune mai ridicat;b) Factori externi:• Sistemul de recompense – dacă recompensele pentru performanţa grupului vizează grupul în ansamblul său, performanţa sa globală, coeziunea grupului creşte;

2. fenomenul conducerii (leadership) – conceptul de “lider” se referă la orice persoană care îndeplineşte oficial sau îşi asumă spontan – în cadrul unui grup – funcţii de conducere. Liderul grupului este centralizatorul comunicărilor de grup. Lui îi sunt adresate cele mai multe mesaje şi el este cel care transmite mesajele cu impactul cel mai mare.

Factori ce influenţează abilitatea de lider:• Factori de personalitate: autoeficacitate percepută, locus de control intern ( se consideră responsabil pentru ceea ce I se întâmplă, nu crede că e la “mâna destinului”), dominanţă, empatie şi sensibilitate la nevoile celorlalţi, propensiunea pentru risc, nonconformismul social.• Factori de dezvoltare: mediu familial suportiv, antecedente personale în activităţi de conducere (cineva din familie a avut funcţii de conducere).• Factori cognitivi: inteligenţa generală, creativitate, perspicacitate, inteligenţa verbală, performanţa şcolară ridicată.

3. influenţa socială – modul în care individul îşi modifică comportamentul, opiniile, în prezenţa reală sau percepută a celorlalţi.

Există trei dimensiuni bipolare ale influenţei sociale:• Conformism / independenţă socială (individul fie se lasă influenţat de normele implicite ale grupului, fie acţionează independent de ele);• Complianţă / asertivitate (fie individul acceptă să satisfacă cerinţele directe ale grupului, fie decide să răspundă acestora asertiv); • Obedienţă, supunere / sfidare (fie individul se supune ordinelor. Solicitărilor imperative ale unei autorităţi, fie le sfidează);

Principii pentru comunicarea eficientă în grup, la şcoală:1. Criterii dinainte stabilite pentru formarea grupurilor – trebuie să fie clare: fie

asigurarea unor grupe eterogene, care să cuprindă diferite tipuri de elevi, fie realizarea unor grupuri pe nivele diferite, între care vor diferi sarcinile şi modalităţile de interacţiune promovate;

2. Continuitatea interacţiunilor în grup – este util ca grupurile să nu interacţioneze doar în cadrul unei sarcini, ci în mod repetat, în situaţii şi sarcini diverse, pentru a forma adevărate reţele de comunicare;

3. Interdependenţa membrilor grupului – sarcina este de dorit să implice realizarea unui produs finit comun, iar realizarea rolului fiecăruia să depindă într-o oarecare măsură de realizarea sarcinilor altor membri ai grupului. Este încurajată astfel responsabilitatea fiecărui membru în parte faţă de rezultatele în urma comunicării întregului grup;

4. Responsabilitatea fiecăruia pentru activitatea proprie – pentru a nu favoriza procesul delegării responsabilităţii faţă de ceilalţi membri ai grupului, ar trebui ca în produsul finit să poată fi identificată contribuţia fiecărui elev şi membrii grupului să poată fi notaţi diferenţiat, în funcţie de contribuţia fiecăruia;

16

5. Atenţie explicit acordată formării de abilităţi sociale – elevii vor fi instruiţi pentru a-şi forma abilităţile de comunicare în grup, utilizând atât elemente de limbaj verbal cât şi nonverbal;

6. Profesorul este un facilitator al interacţiunii – oferă sugestii şi nu soluţii;

COMUNICAREAComunicarea – proces de transmiterea informaţiilor (opinii, credinţe, impresii,

sentimente, emoţii, idei) prin mijloace (cuvinte, gesturi, semne, simboluri) şi canale restrânse (discuţii directe, în grupuri mici, prin scrisori, telefon, internet) sau lărgite (radio, TV, mijloace artistice) de la o persoană la alta (E-R) şi care se presupune a fi capabile să perceapă acest proces şi să-l interpreteze.

Procesul comunicării presupune două etape:• Receptarea mesajului celuilalt – implică – stabilirea contactului vizual cu persoana cu care vorbim, folosirea răspunsului minimal şi a încurajării, concentrarea atenţiei pe ceea ce spune vorbitorul, evitarea judecării sau a interpretării a ceea ce spune celălalt, reflectarea sentimentelor celuilalt, adresarea întrebărilor închise şi deschise, concentrarea atenţiei pe aspectele importante din discuţie, evitarea sfaturilor, evitarea întreruperii persoanei care vorbeşte;• Transmiterea mesajului: a comunica eficient înseamnă a transmite un mesaj clar şi concis astfel încât să fie evitate confuziile;

Eficienţa procesului de comunicare este asigurată de manifestarea următoarelor abilităţi: - ascultarea activă – capacitatea de a surprinde atât conţinutul mesajului cât şi emoţiile interlocutorului, pentru a asigura înţelegerea cât mai acurată a mesajului;- transmiterea asertivă a mesajului;- identificarea surselor de conflict şi utilizarea strategiilor specifice de rezolvare a a conflictelor;- utilizarea acestor abilităţi în diferite contexte de comunicare (dialog, comunicare de grup, comunicare directă sau mediată);

Reguli minimale ale unei comunicări eficiente• orientarea pozitivă a comunicării (pe fapte plăcute, stimulatoare, afirmative);• comunicarea să fie bilaterală, să permită schimbul de mesaje, punerea de întrebări;• să permită intervenţia tuturor cu mesaje, să stimuleze emiterea de alternative;• să faciliteze verificarea înţelegerii mesajului;• să fie securizantă şi nu prilej de abuz afectiv, emoţional al unuia asupra celorlalţi;• concordanţa comunicării verbale cu cea mimico-gestuală;• evitarea ambiguităţilor, subînţelesurilor, incertitudinilor, aluziilor maximal vagi;• evitarea suprapunerii, interferenţelor în emiterea de mesaje (a intervenţiei peste cuvântul celuilalt);• comunicarea eficientă presupune construirea de mesaje clare, concise şi exprimate cu expresii şi cuvinte uzuale;

Bariere în comunicarea eficientă• Tendinţa de a judeca, convingerea unei persoane că cei din jurul lor nu îşi vor îmbunătăţi comportamentul decât dacă sunt criticaţi;• Folosirea etichetelor de genul “eşti un naiv că ai făcut….”;• Oferirea de soluţii, fie direct prin sfaturi, fie indirect, prun folosirea întrebărilor în mod agresiv, autoritar sau cu o notă evaluativă;• Recurgerea la ordine – are ca efecte reacţii de rezistenţă, pasive sau agresive, cu consecinţe asupra scăderii stimei de sine a persoanei căreia îi sunt adresate ordinele;• Folosirea ameninţărilor este o modalitate prin care se transmite mesajul că dacă soluţiile propuse nu sunt puse în practică, persoana va suporta consecinţele negative;

17

• Moralizarea include formulări de genul “ ar trebui” sau “ar fi cea mai mare greşeală din partea ta să”;• Evitarea abordării unei probleme importante;• Încercarea de a rezolva problema comunicării prin impunerea unor argumente logice proprii; situaţiile în care o persoană încearcă în mod repetat să găsească soluţii logice la problemele unei alte persoane conduce la frustrare prin ignorarea sentimentelor şi opiniilor celeilalte persoane;

Comunicarea non-verbalăModul în care este exprimat un mesaj poate să modifice înţelesurile acestuia şi să aibă o

importanţă mai mare decât cuvintele propriu-zise. Cercetările arată că în comunicare limbajul non-verbal are o pondere de aproximativ 85%.

Forme de comunicare non-verbală:• Spaţiul personal – distanţa inter-personală acceptabilă;• Contactul vizual – poate exprima o gamă variată de emoţii: dezaprobare, încântare, dispreţ, prietenie;• Postura corporală (ex: stă cu capul în barbă – îngândurare, oboseală, tristeţe);• Paralimbajul: inflexiuni verbale(ridicare a vocii, coborâre, monotonie), ritm verbal (rapid, lent, variat), intensitate (voce puternică, slabă, cu respiraţie întretăiată), ton (nazal, plângăcios, teatral, linguşitor), pauze (cu subînţeles, dezorganizate, de timiditate, ezitare);• Expresivitatea facială• Gesturile

Comunicarea asertivă, pasivă şi agresivăAsertivitatea – comunicare deschisă, directă şi onestă, care ne permite să avem încredere

în noi şi să câştigăm respectul prietenilor şi colegilor; abilitatea de exprimare a emoţiilor şi a gândurilor într-un mod în care ne satisfacem nevoile şi dorinţele şi le respectăm pe cele ale interlocutorului. Ea facilitează rezolvarea situaţiilor interpersonale tensionate.

Pasivitatea –răspunsul unei persoane care încarcă să evite confruntările, conflictele şi doreşte ca toată lumea să fie mulţumită, fără a ţine cont de drepturile sau dorinţele personale; manifestarea unei persoane care nu face cereri, nu solicită ceva anume, nu se implică în câştigarea unor drepturi personale sau în apărarea unor opinii.

Agresivitatea – o reacţie comportamentală prin care îl blamezi şi îl acuzi pe celălalt, încalci regulile impuse de autorităţi, eşti insensibil la sentimentele celorlalţi, nu-ţi respecţi colegii, consideri că tu ai întotdeauna dreptate, rezolvi problemele prin violenţă, consideri că cei din jurul tău sunt nedrepţi cu tine.

Asertivitatea, agresivitatea şi pasivitatea sunt trei modalităţi calitativ diferite de abordare a relaţiilor interpersonale.

  Comunicarea pasivă Comunicarea asertivă Comunicarea agresivă

Caracteristici Se evită abordarea problemelor care apar în procesul de promovare personală (critici, conflicte)

Sunt ignorate drepturile personale în comunicare (dreptul de a fi ascultat, de a –ţi exprima părerea)

Drepturile celorlalţi sunt

Se discută şi se clarifică problemele care apar în procesul de promovare personală (critici, conflicte)

Sunt respectate şi susţinute activ drepturile personale în comunicare (dreptul de a fi ascultat, dreptul de a-ţi exprima părerea)

Sunt abordate într-o manieră agresivă şi ineficientă dificultăţile de promovare personală

Drepturile personale în comunicare sunt susţinute fără a ţine seama de drepturile celorlalţi

18

considerate ca fiind mai importante decât drepturile proprii

Apare neîncredere în propriile forţe şi în eficienţa promovării personale

Este recunoscută atât importanţa drepturilor proprii cât şi a celorlalţi

Se dezvoltă încredere în forţele proprii şi în eficienţa promovării personale

Drepturile personale sunt considerate mai importante decât drepturile celorlalţi

Se dezvoltă comportamente de ostilitate, blamare şi acuzare a celorlalţi

Efecte Pe termen scurt scade anxietatea evită sentimentul de vinovăţie suferinţă sacrificiu

Pe termen lung stimă de sine scăzută tensiuni interioare care duc la

stres, furie, depresie afectarea stării de sănătate iritarea celorlalţi lipsa de respect din partea

celorlalţi

Asertivitatea este o atitudine faţă de tine şi ceilalţi onestă şi utilă. O persoană asertivă cere ceva ce doreşte: direct şi deschis adecvat, respectând propriile

opinii şi drepturi şi aşteptând ca şi ceilalţi să facă acelaşi lucru.

cu încredere, fără anxietate

O persoană asertivă: nu încalcă drepturile celorlalţi nu va aştepta ca ceilalţi să

ghicească ceea ce doreşte nu va fi anxioasă şi nu va evita

situaţiile dificileBeneficiul major este creşterea încrederii în sine şi respectul faţă de ceilalţi, îmbunătăţirea abilităţilor de luare a deciziilor responsabile, dezvoltarea abilităţilor de management a conflictelor

Pe termen scurt eliberarea tensiunii sentimentul de putere

Pe termen lung sentimentul de vinovăţie şi

ruşine ceilalţi sunt responsabili

pentru propriul comportament scade stima de sine resentimente în jurul

persoanei agresive.

Consecinţe ale eşuării comunicării: conflictulConflictul este o parte firească a procesului de comunicare şi apare constant în relaţia cu

prietenii, familia sau colegii de serviciu. Apare atunci când:– două sau mai multe persoane au interese diferite într-o situaţie– aceste interese sunt contradictorii şi împiedică comunicarea adecvată între acele persoane

Rezolvarea eficientă a conflictului are o serie de aspecte pozitive:– creşte motivaţia pentru schimbare– îmbunătăţeşte identificarea problemelor şi a soluţiilor– creşte coeziunea grupului după soluţionarea lui– oferă posibilitatea dezvoltării unor noi deprinderi

Dacă situaţia conflictuală nu este rezolvată şi persistă în timp, pot apărea efecte negative:

19

– scade implicarea în activitate– scade sentimentul de încredere în sine– duce la dificultăţi de relaţionare

Obstacole în procesul rezolvării conflictului:• Tendinţa naturală de a explica mai întâi care este punctul nostru de vedere• Ineficienţa noastră ca şi ascultători• Teama că lucrurile nu vor ieşi aşa cum vrem noi, de a pierde ceva, de a recunoaşte că am greşit• Presupoziţia că vom pierde iar celălalt va câştiga

Strategii de abordare constructivă a conflictului:• Utilizarea mesajelor la persoana I pentru a descrie problema• Ascultarea activă a descrierii problemei din punctul de vedere al celeilalte persoane• Reflectarea sentimentelor pentru a înţelege şi a clarifica ceea ce simte cealaltă persoană• Generarea a cât mai multe soluţii posibile împreună• Analiza alternativelor şi alegerea variantei potrivite• Obţinerea unui angajament• Planificarea datei la care se face evaluarea

FAMILIAUnitatea biosocială şi psihologică, de bază a societăţii, ce se caracterizează prin raporturi

de rudenie între persoanele care o alcătuiesc. Familia oferă identitate socială ca şi tutelă, dispune de un anumit buget comun şi un sistem de convieţuire, este constituită în şi prin afecţiune mutuală, împărtăşită.TIPOLOGIA FAMILIEI• Familia nucleară (părinţi, copii)• Familia monoparentală• Familia extinsă (bunici, fraţi, alte rude apropiate)• Familia adoptivă (unul sau mai mulţi dintre copii sunt abandonaţi)• Familia foster (unul sau mai mulţi dintre copii sunt primiţi în familie pentru o anumită perioadă de timp)• Familia mixtă (părinţii sunt recăsătoriţi)

Roluri şi responsabilităţi în familie• Rolurile din familie sunt tipare de comportament prin care membrii familiei îndeplinesc anumite funcţii şi prin care sunt îndeplinite anumite nevoi ale acestora

Roluri în cadrul familiei• Părinte (mamă, tată) – facilitarea însuşirii de către copil a unor cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi asigurarea unor condiţii de trai satisfăcătoare care să permită dezvoltarea copilului în conformitate cu potenţialul său, disciplinarea copilului.• Bunic / bunică• soră / frate• Copil – cooperare, respect faţă de părinţi• Nepot / nepoatăRolurile se modifică în timp, în funcţie de vârstă şi de stadiul în care se află familia.

Roluri instrumentale – comportamente care vizează asigurarea resurselor fizice (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă), a celor care permit luarea de decizii, şi managementul familiei precum şi facilitatea însuşirii unor abilităţi emoţionale, fizice, educaţionale şi sociale.

Roluri afective – permit asigurarea suportului emoţional şi încurajarea membrilor familiei.

OBIECTIV CADRU

20

Formarea atitudinilor, achiziţionarea cunoştinţelor şi abilităţilor interpersonale.

VALORI ŞI ATITUDINI

Receptivitate la emoţiile celorlalţi. Valorizarea relaţiilor interpersonale.

21

Obiective de referinţă Teme / Conţinuturi clasa a V-a

clasa a VI-a

clasa a VII-a

clasa a VIII-a

1. Să dezvolte strategii pentru exprimarea adecvată şi în siguranţă a emoţiilor2. Să evalueze comportamentele de cooperare în grup

Managementul emoţiilorRelaţia dintre evenimente, gânduri şi emoţiile generate. Cum facem faţă emoţiilor dificile?Abilităţile socialeImportanţa contribuţiei fiecărui membru al unui grup. Avantajele cooperării în grup.

X

X

3. Să aplice tehnici de autocontrol4. Să distingă între comportamentul pasiv, asertiv şi agresiv

Managementul emoţiilorImportanţa auto-controlului. Responsabilitate pentru consecinţele propriilor acţiuni. Tehnici de auto-control.Comunicarea Comunicarea asertivă. Comportamentul asertiv, pasiv şi agresiv.

X

X5. Să analizeze caracteristicile comportamentului de lider6. Să demonstreze abilităţi de comunicare eficientă7. Să explice beneficiile relaţiilor familiale pozitive

Abilităţi socialeExersarea abilităţilor de conducere. Cum recunoaştem un lider?ComunicareaCe înseamnă comunicare eficientă? Abilităţi de comunicare: ascultare, feedback pozitiv, adresarea întrebărilor; tehnici de prezentare în public.Familia Cum s-a schimbat familia de-a lungul timpului? Grijă şi sprijin în familie. Respectarea diferitelor tipuri de familii.

X

X

X

8. Să explice importanţa responsabilităţii sociale în diferite context9. Să manifeste respect pentru exprimarea punctelor diferite de vedere10. Să anticipeze schimbarea rolurilor în familie de-a lungul vieţii.

Abilităţi socialeResponsabilitatea socială în diferite contexte: şcoală, familie, comunitate.ComunicareaRespectarea diferitelor puncte de vedere. Prejudecăţi şi stereotipuri: surse de apariţie şi consecinţe.Familia Schimbarea rolurilor în familie pe parcursul vieţii. Impactul stereotipurilor de rol pentru fete / femei şi băieţi / bărbaţi.

X

X

X

22

Exemple de activităţi de învăţare:“Spun ceea ce tu asculţi”- se solicită 4 voluntari şi se distribuie unuia un cartonaş cu

scenariu şi celorlalţi trei cartonaşe cu indicii. Fiecare elev care are un cartonaş cu scenariu, va studia scenariul şi va interpreta rolul respectiv pentru fiecare din ceilalţi trei voluntari care au cartonaşe cu indicii; aceştia răspund după indiciile de pe cartonaşele primite. Se identifică modalitatea de adresare a întrebărilor, ascultarea, feedbakc-ul pozitiv, tehnici de prezentare în public. Se discută fiecare rol jucat pe măsură ce este prezentat, identificând comportamentele interactive. Se repetă procesul cu alţi voluntari. Se dă fiecărei perechi de elevi câte 4 cartonaşe goale şi se cere să compună un cartonaş cu scenariu şi cartonaşele cu indicii necesare, dar care să stipuleze doar răspunsuri pozitive. După completare elevii schimbă între ei cartonaşele realizate şi joacă pe roluri interacţiunile scrise de ceilalţi. În final se iniţiază o discuţie scurtă identificând interacţiunile comportamentale pozitive demonstrate.

“Reacţii în lanţ” – elevii primesc o hârtie pliată sub forma unui evantai, pe care să scrie cuvintele rău, inferior şi vinovat pe primele trei părţi. Hârtia trebuie să aibă cel puţin 9 astfel de părţi. Se discută conceptul de reacţie în lanţ, în care un eveniment declanşează un alt eveniment, sau o situaţie declanşează un lanţ de emoţii. Se precizează că gândurile controlează emoţiile şi se cere elevilor să-şi imagineze că nu au fost invitaţi la o petrecere. Sunt întrebaţi ce gânduri ar avea dacă s-ar simţi rău (cuvântul scris pe prima parte a hârtiei). Se prezintă aceste gânduri sub forma: “este groaznic că nu am fost invitat”. Elevilor li se cere să-şi imagineze că după ce s-au simţit rău au avut următorul gând: “Dacă aş fi fost mai popular…” care contribuie la sentimentul de inferioritate (cuvântul următor de pe listă). În continuare li se cere să-şi imagineze că gândul de inferioritate determină apariţia unui alt gând “Dacă aş fi spus…”. Acest gând contribuie la sentimentul de vinovăţie (ultimul cuvânt de pe listă). Se evidenţiază legătura dintre eveniment – gând şi emoţie.

“Triunghiul comunicării” – se aleg împreună cu elevii, 2 voluntari care vor interpreta rolul A – povestitor, B – ascultător, dându-li-se instrucţiunile: A – va trebui să povestească celuilalt coleg o întâmplare recentă timp de 2-3 minute, B – va asculta ceea ce îi povesteşte colegul lui şi va folosi toate mijloacele pe care le cunoaşte pentru a-I transmite că înţelege mesajul său. Observatorii – restul clasei vor urmări dialogul dintre colegii lor şi vor identifica acele comportamente pe care le-a folosit ascultătorul pentru a transmite că înţelege ceea ce doreşte să-I transmită povestitorul. Se analizează situaţiile trăite şi se descoperă care sunt elementele cele mai eficiente în comunicarea interpersonală.

“Comportamentul asertiv, pasiv şi agresiv” – elevii îşi vor imagina următoarea situaţie: “un prieten apropiat îşi înşeală încrederea spunând lucruri neadevărate despre tine într-un cerc de cunoscuţi” şi vor spune care ar fi reacţiile lor într-o astfel de situaţie. Se prezintă succint caracteristicile comportamentelor pasiv, agresiv, asertiv şi se cere elevilor să clasifice reacţiile precizate anterior în cele trei categorii folosind fişa de lucru. Elevii pot lucra în perechi. În faţa clasei vor prezenta clasificările realizate, justificând includerea fiecărei reacţii în una din cele trei categorii. Se vor sublinia caracteristicile verbale şi nonverbale ale celor trei tipuri de comportamente, asemănările şi deosebirile dintre ele

“Responsabilităţi în familie” – pe o foaie de hârtie se realizează o listă cu sarcini existente în familie şi care asigură bunul mers al acesteia. Elevii sunt întrebaţi cum pot fi distribuite responsabilităţile în familie pentru ca aceasta să funcţioneze cât mai eficient şi cine ar putea contribui la realizarea lor. Se acordă atenţie diferenţelor care apar între responsabilităţile “specifice femeii” şi cele “specifice bărbatului” arătând importanţa unei reprezentări echitabile a acestora între părinţi şi între părinţi şi copii. Se cere elevilor să specifice care dintre aceste sarcini ar putea fi realizate de ei.

“Postul de părinte” – li se precizează elevilor că următoarea activitate va simula scoaterea la concurs a unui post. Postul “vacant” este cel de părinte. Elevii se împart în grupuri

23

de 3-5, completează fişa de lucru şi li se cere să realizeze o descriere a postului ce va fi scos la concurs, după schema din fişă. Se oferă elevilor un model de descriere a postului. Se cere elevilor să prezinte descrierile realizate. Se discută în grupul mare ce presupune rolul de părinte.

“Roluri, drepturi şi responsabilităţi” – se cere să dea exemple de roluri pe care le poate avea o persoană în decursul vieţii, obţinându-se astfel o listă cât mai lungă de roluri. Se pun în evidenţă roluri trecute, prezente şi viitoare. Sunt confecţionate bileţele cu 5 dintre cele mai importante roluri alese de comun acord cu elevii. Aceştia sunt împărţiţi în 5 grupuri şi se cere unui elev din fiecare grupă să extragă unul din bileţelele confecţionate. În cadrul grupului mic se cere elevilor să facă o listă cât mai completă cu drepturile şi responsabilităţile specifice rolului menţionat în bileţelul ales. Elevii prezintă listele realizate şi analizează conţinutul lor împreună cu întreaga clasă. Se scot în evidenţă asemănările şi deosebirile dintre rolurile persoanei în termeni de drepturi şi responsabilităţi.

IV. MANAGEMENTUL INFORMAŢIILOR ŞI AL ÎNVĂŢĂRII

Managementul informaţiilor se referă la identificarea, evaluarea şi utilizarea adecvată a informaţiilor pe care le avem la dispoziţie la un moment dat, pentru a rezolva probleme şi a lua decizii optime.

Principalele abilităţi care permit explorarea eficientă a informaţiilor vizează:1. identificarea surselor utile de informaţie şi descoperirea în cadrul acestora a informaţiilor relevante pentru o sarcină dată – abilităţi de identificare / căutare a informaţiilor;2. evaluarea calităţii informaţiilor şi identificarea surselor de distorsiune – abilităţi de evaluare şi prelucrare a informaţiei;3. utilizarea informaţiei în rezolvarea de probleme şi în luarea de decizii – abilităţi de utilizare eficientă a informaţiei;

1. Căutarea informaţiilor presupune identificarea surselor utile de informaţie şi descoperirea în cadrul acestora a informaţiilor relevante pentru o sarcină dată. Strategiile de căutare a informaţiilor sunt cu atât mai importante cu cât sursele de informaţie disponibile se diversifică, iar deciziile implică în general combinarea informaţiilor provenind din aceste surse. Tipuri de informaţie (în funcţie de suportul comunicării): - informaţie pe suport scris (cărţi, reviste, broşuri, culegeri de texte şi exerciţii, pliante); - informaţia orală (participare la prelegeri, cursuri, întâlniri pentru discuţii); - în format electronic (accesată prin intermediul computerului: pe suport magnetic – CD, dischete, DVD, fie prin internet); Surse de informare:- surse formale: manualele şcolare, bibliotecile (reale sau virtuale), programele mass-media educative;- surse informale: emisiunile de divertisment, experienţa directă, reţeaua socială (prieteni, rude, specialişti într-un domeniu); Strategii de căutare a informaţiei

Cea mai eficientă este tehnica celor 6 paşi:1. definirea sarcinii (care este sarcina mea propriu zisă?, ce tip de informaţie îmi este utilă pentru realizarea sarcinii?)2. identificarea surselor (ce surse posibile mi-ar fi de ajutor în rezolvarea sarcinii?, care surse sunt disponibile/potrivite pentru a le folosi?, care este cea mai utilă?)3. localizarea surselor şi accesarea lor (unde găsesc sursele şi cum le folosesc?, sursele sunt prea multa sau prea puţine?, găsirea informaţiei în cadrul fiecărei surse identificate?)4. utilizarea informaţiei (ce pot folosi din aceste surse?, cum mă asigur că valorific din plin ceea ce utilizez?)

24

5. sintetizarea informaţiilor 6. evaluarea (am îndeplinit toate cerinţele sarcinii? Cum aş putea îmbunătăţii procesul de căutare pe viitor a informaţiilor?)

2. Evaluarea şi prelucrarea informaţiilor.- când oamenii au abilităţile şi motivaţia necesară pentru a prelucra informaţia primită (ex. sunt interesaţi să înţeleagă un fenomen, trebuie să ia o decizie pe termen lung, etc.) se vor gândi critic la mesaj, îl vor evalua raţional şi se vor lăsa convinşi de puterea argumentelor;- când oamenii nu au abilităţile necesare sau motivaţia de a prelucra informaţia primită (ex. nu realizează o sarcină interesantă pentru ei, problema nu îi afectează în mod direct sau sunt grăbiţi, etc.) nu se vor gândi cu grijă la cele recepţionate şi se vor lăsa convinşi de alte elemente decât puterea argumentelor;

Aspectele care influenţează prelucrarea informaţiei ţin de:- sursa din care provine informaţia:

credibilitatea sursei atractivitatea sursei

- forma mesajului lungimea mesajului discrepanţa faţă de părerea iniţială a auditorului ameninţările trăirile pozitive asociate

- caracteristicile persoanei tipul de argumente preferate valorile persoanei

3. Utilizarea informaţiilorInformaţiile pot fi utilizate în măsura în care ele sunt transformate în cunoştinţe.

Informaţiile pot deveni cunoştinţe atunci când sunt interpretate într-un anumit context. Una şi aceeaşi informaţie poate furniza cunoştinţe diferite în contexte diferite. Existenţa cunoştinţelor este condiţionată de operarea cu nişte unităţi inferioare cu care operează orice sistem cognitiv.

context

- datele sunt simboluri care există pur şi simplu şi nu au o semnificaţie în sine, ele reprezintă un fapt sau o stare a unui eveniment. Datele sunt informaţii potenţiale.- informaţiile sunt date prelucrate, înzestrate cu o anumită semnificaţie şi sens prin raportarea lor la alte date sau cunoştinţe.- cunoştinţele sunt conţinuturi informaţionale cărora li se poate adăuga o valoare de adevăr.

Tehnologia informatică şi de comunicare (TIC) Produsele societăţii informaţionale (internet, e-mail, web site-uri, calculatoare)au devenit

obiecte de largă utilizare deoarece asigură o comunicare mai rapidă şi asigură accesul la un volum mare de informaţii.

Funcţiile TIC:

cunoştinţe

informaţii

date

25

- susţinerea proceselor de informare- facilitarea comunicării interumane

avantaje dezavantaje

- facilitarea comunicării la distanţă (e-mail, chat-room)- stocarea şi organizarea informaţiilor- acces la surse variate de informaţii- biblioteci virtuale, site-uri, soft-uri educaţionale- e-learning

- dependenţă de tehnologie- confidenţialitatea informaţiilor nu poate fi pe deplin asigurată- securitatea informaţiilor – pirateria- acces contracost la informaţiile valoroase- pierderea caracterului personal al relaţiilor umane

Rezolvarea de probleme- este una dintre cele mai importante abilităţi necesare în dezvoltarea personalăa copiilor şi adolescenţilor, permiţându-le să facă faţă într-un mod eficientunor situaţii problemă cum ar fi: susţinerea unui examen, indecizia în alegereaunei specializări la terminarea liceului, respingerea de către colegi, izolarea înclasă, evitarea implicării în comportamente de risc.

Problema este definită ca diferenţa între starea curentă şi o stare dorită,diferenţă care nu este depăşită spontan datorită existenţei unor obstacole:obiective (condiţii fizice, sociale) sau subiective (expectanţe nerealiste, absenţainformaţiilor).

Etapele rezolvării de probleme: recunoaşterea problemei definirea problemei căutarea unor soluţii alternative luarea deciziei aplicarea soluţiei alese evaluarea consecinţelor

Luarea de decizii - reprezintă procesul de selectare a unei alternative dintr-o mulţime de variante disponibile la un moment dat.

Modul în care luăm decizii ne defineşte stilul decizional. Acesta poate fi:- raţional – analizarea logică a alternativilor;- intuitiv – utilizarea unor strategii personale (intuiţie, bănuieli, superstiţii);- dependent – căutarea de sprijin din partea altor persoane;- evitant – evitarea situaţiilor decizionale, chiar şi atunci când alternativelesunt clar specificate;

Decizia nu este altceva decât reducerea căutării de informaţii la o mulţime finită de alternative dintre care, pe baza evaluării, se alege pe cea care asigură o potrivire maximă între cele două componente.

Managementul învăţării presupune autoreglarea de către elev a propriei învăţării.

Autoreglarea învăţării cuprinde aspecte motivaţionale (cogniţii, emoţii şi comportamente de iniţiere, direcţionare şi menţinere a motivaţiei pentru învăţare) şi aspecte strategice (tehnici şi strategii utilizate pentru creşterea eficienţei învăţării).

Motivaţia pentru învăţare este rezultanta unui complex de factori culturali,

26

contextuali şi individuali.Factori culturali – norme şi valori referitoare la învăţare, care adesea

influenţează implicit atitudinea şi comportamentul elevului. Diferenţele dintre culturi se găsesc la nivelul: - valorii acordate învăţării de tip şcolar; - tipurilor de interacţiune pe care le încurajează în activitatea de învăţare(cooperare sau competiţie); - concepţiilor despre competenţă; - experienţelor de învăţare asigurate (posibilitatea de a folosi cunoştinţele încadrul unor activităţi practice);

Factori contextuali (legaţi în special de mediul educaţional) - tipul de sarcini şcolare (cu cât sarcina este mai aproape de interesele sau preocupările cotidiene ale elevilor, cu atât este mai antrenantă); - autonomia (oportunităţile oferite elevilor de a lua iniţiative sau pentru a deveni responsabili în procesul de învăţare); - recunoaşterea (vizează utilizarea formală şi informală a recompenselor, care au consecinţe pozitive asupra interesului pentru învăţare, asupra sentimentelor de satisfacţie şi autovalorizare); - munca în grup (cooperarea generează o interacţiune pozitivă şi o motivaţie de învăţare pe termen lung); - evaluarea (modul în care profesorul notează elevii influenţează modul în care aceştia învaţă şi ce anume învaţă. Dacă profesorul evaluează cantitatea de informaţie reţinută de elev, atunci acesta va utiliza tehnici de memorare a informaţiei, dar dacă profesorul evaluează în ce măsură elevul poate utiliza informaţia pentru rezolvarea de probleme, atunci acesta va prelucra în adâncime informaţia);

Factori individuali - valoarea acordată sarcinii de învăţare de către elev – este în strânsă legătură cu scopurile de învăţare ale elevilor. Valoarea sarcinii va fi mare dacă sarcina de învăţare este în concordanţă cu scopurile elevului şi va fi mică dacă ele sunt divergente; - expectanţele legate de rezultatele învăţării: convingerile despre autoeficacitate, convingerile despre controlul asupra învăţării (adică măsura în care rezultatul obţinut depinde de ei), atribuirile pe care elevii le dau cauzelor succeselor şi insucceselor (elevii atribuie succesul şi eşecul în învăţare abilităţilor de care dispun, efortului depus, dificultăţii sarcinii sau norocului/şansei); - reacţiile emoţionale legate de sarcinile de învăţare;

Strategii de învăţare1. strategii de elaborare asupra materialului.Elaborarea – utilizarea cunoştinţelor anterioare pentru interpretarea şi îmbogăţirea

materialului ce trebuie învăţat, cu scopul de a-l înţelege.Strategii de elaborare a materialului:

• Gândirea critică – a interacţiona cu materialul de învăţat în mod activ, a obţine, interpreta şi evalua informaţia conţinută în material, presupune formularea de întrebări la adresa textului.• Monitorizarea învăţării – a verifica sistematic gradul de înţelegere şi integrare a ideilor conţinute în text.• Mnemotehnicile (strategii de memorare) – sprijină fixarea informaţiilor şi accesul la cunoştinţe.

2. strategii de organizare a materialului.Organizarea materialului – gruparea informaţiilor în categorii şi structuri pentru a

asigura o mai bună memorare a materialului.Tehnici de organizare a materialului:• Sublinierea

27

• Luarea de notiţe• Reprezentările grafice prin hărţi conceptuale, diagrame şi tabele

3. stiluri de învăţare - preferinţa constantă pentru anumite tehnici şi strategii de învăţare.- cunoaşterea stilului propriu de învăţare permite adaptarea sarcinilor şcolare la preferinţele individuale şi asigură creşterea eficienţei învăţării. - în funcţie de modalitatea senzorială în care persoanele preferă să li se ofere informaţia şi să opereze asupra ei, distingem trei stiluri de învăţare: vizual, auditiv, kinestezic. O persoană poate opera cu toate cele trei modalităţi senzoriale, dar de regulă preferă una sau două dintre aceste modalităţi.- tipurile de inteligenţă oferă de asemenea o modalitate de identificare şi explorare a stilului propriu de învăţare. Au fost identificate şapte tipuri de inteligenţă: inteligenţă muzicală, kinestezică, lingvistică, logico-matematică, spaţială, interpersonală, intrapersonală.

4. abilităţi generale de valorificare a sesiunilor de învăţare – organizarea şi planificarea timpului de studiu. - organizarea şi planificarea timpului de studiu, prin:• Stabilirea scopurilor• Identificarea priorităţilor• Identificarea modalităţilor actuale de utilizare a timpului• Planificarea studiului• Identificarea dificultăţilor care pot apărea în aplicarea planului/programului• Punerea în practică a programului. Automonitorizarea - creativitatea – capacitatea de a identifica probleme şi de a găsi soluţii cât mai diferite de cele existente

OBIECTIV CADRU Dobândirea abilităţilor de utilizare a informaţiilor în procesul de învăţare

VALORI ŞI ATITUDINI

Valorizarea critică şi selectivă a informaţiilor; Adaptare şi deschidere la noi tipuri de învăţare;

28

Obiectiv de referinţă Teme / conţinuturi Clasa a V-a

Clasa a VI-a

Clasa a VII-a

Clasa a VIII-a

1. să acceseze diferite surse de informaţii privind activitatea de învăţare – acomodare în clasa a V-a2. să analizeze factorii favorizanţi ai învăţării

Managementul informaţiilor- modalităţi de găsire a informaţiilor. Importanţa informaţiilor în procesul de cunoaştere, învăţare – acomodare

X

Învăţare eficientă- factorii favorizanţi / frenatori ai învăţării: clasificare şi analiză (interni – externi, sociali, culturali, personali, contextuali)

X

1. să exerseze abilităţi de prezentare a informaţiilor2. să identifice stilul propriu de învăţare

Managementul informaţiilor- tehnici de prezentare a informaţiilor: oral, scris, cu utilizarea mijloacelor audio – video (retroproiector, video - proiector, video – conferinţă), cu sprijinul limbajului non-verbal şi para-verbal. Avantaje şi limite ale fiecărei tehnici. Prezentarea informaţiilor pentru diferite grupuri de audienţă.

X

Învăţare eficientă- stiluri de învăţare: vizual, auditiv, kinestezic – caracteristici. Criterii de identificare a stilului propriu de învăţare

X

1. să analizeze sursele de informare cu privire la ofertele educaţionale după finalizarea clasei a VIII-a2. să aplice elemente de management al timpului pentru succesul în învăţarea şcolară3. să aplice tehnici creative în învăţare

Managementul informaţiilor- surse de informare cu privire la tipurile de liceu / şcoli de arte şi meserii care pot fi alese după finalizarea clasei a VIII-a: publicaţii, site-uri web, baze de date, târguri de oferte educaţionale. Avantaje şi dezavantaje ale acestora

X

Învăţare eficientă- elemente de management al timpului. Strategii eficiente de management al timpului. Adaptarea la presiunea timpului

X

- succes în învăţarea şcolară. Motivaţia pentru obţinerea succesului în învăţarea şcolară.

X

- creativitatea: factorii facilitatori / frenatori ai creativităţii. Tehnici de stimulare a creativităţii

X

1. să utilizeze TIC (tehnologii informatice şi de comunicare) pentru documentarea privind opţiunile pentru clasa a IX-a2. să aplice tehnici ale gândirii critice

Managementul informaţiilor- cum mă ajută calculatorul / internet-ul în găsirea şcolii pe care vreau să o urmez. Avantaje şi limite ale utilizării TIC pentru informarea cu privire la opţiunile pentru clasa a IX-a. evaluarea rezultatelor activităţii de căutare de informaţii cu ajutorul TIC

X

Învăţare eficientă- gândirea critică şi auto-control asupra propriei învăţării

X

29

Exemple de activităţi de învăţare:Colţul de documentare – iniţiaţi o discuţie cu elevii referitor la informaţii / teme noi de

interes pe care le-au descoperit din diverse surse: reviste, emisiuni radio sau TV. Propuneţi realizarea a trei colţuri de informare pe teme alese de ei, selectaţi 3 teme pe care ar dori să le aprofundeze şi împărţiţi clasa în 3 grupe, în funcţie de tema de interes. Rugaţi elevii ca pe perioada a 2 săptămâni să adune cât mai multe informaţii pe temele respective, din cât mai multe surse posibile. Cereţi elevilor să dea exemple de surse de informare şi sugeraţi-le să noteze pe fişa de lucru “Colţul de documentare” toate sursele pe care le-au utilizat pentru a aduna informaţiile. Fiecare grupă îşi va desemna un reprezentant care va prezenta colţul de documentare realizat cu cele mai relevante informaţii pe care le-au obţinut şi sursa de informare. Încuraja-ţi elevii din celelalte grupe să pună întrebări. Discutaţi utilitatea surselor pentru tema de informare selectată. Puneţi accentul pe avantajele şi dezavantajele utilizării diferitelor surse de informare, care sunt cele mai noi / rapide surse de informare, care dintre sursele de informare sunt mai importante / credibile.

Internetul: avantaje şi dezavantaje – cereţi elevilor să dea exemple de utilizări ale internetului. Notaţi pe tablă funcţiile principale identificate. Cereţi fiecărui elev să aleagă una din funcţiile notate, şi grupaţi-i, pe baza alegerii făcute, pe grupe. Fiecare grupă va primi fişa de lucru “Internetul: avantaje şi dezavantaje” şi vor încerca să găsească câteva avantaje şi dezavantaje ale utilizării internetului pentru realizarea sarcinilor şcolare, prin prisma funcţiei alese. Fiecare grupă va prezenta avantajele şi dezavantajele identificate. Discutaţi despre tipurile de activităţi şcolare în care internetul este util, cereţi elevilor să dea exemple de sarcini realizate cu ajutorul internetului, respectiv sarcini realizate fără implicarea internetului. Exemple de activităţi de învăţare:

Cum învăţ? – cereţi elevilor să realizeze o listă cu sarcini de învăţare pe care le au la: limba română, matematică, geografie şi istorie. Se împarte clasa în 4 grupe, fiecare grupă extrage un bileţel pe care e notat una dintre cele 4 discipline. Cereţi elevilor să găsească sarcini specifice şi strategii de învăţare pentru disciplina menţionată pe bileţelul extras şi să le noteze pe fişa de lucru. Oferiţi exemple de strategii de învăţare pentru a fi siguri că elevii au înţeles ce au de făcut. Discutaţi cu elevii răspunsurile date şi notaţi pe tablă strategiile identificate de aceştia. Analizaţi metodele utilizate, discutaţi cum îşi pot îmbunătăţi strategiile de învăţare.

Soluţii creative – elevii vor avea sarcina de a găsi modalităţi de îmbunătăţire a unui produs (ex. telefon mobil). Se împart elevii în grupuri de 3-5 şi li se cere să dea soluţii luând în considerare următoarele întrebări: Ce s-ar putea adăuga? Ce s-ar putea elimina? Ce materiale pot fi înlocuite? Ce altă întrebuinţare i-am putea găsi? Cum s-ar putea mări/micşora? Cereţi elevilor să grupeze soluţiile în funcţie de: soluţii estetice, economice, tehnice. Discutaţi despre rolul întrebărilor în dezvoltarea creativităţii şi despre ce înseamnă o soluţie creativă.

Revista noastră – comunicaţi elevilor că vor avea sarcina să elaboreze o revistă şi să o promoveze prin diferite mijloace. Se împart elevii în patru grupe, fiecare având sarcina de a rezolva următoarele probleme: prima grupă - să găsească cât mai multe rubrici prin care să crească interesul cititorilor, grupa a doua – să conceapă o rubrică pentru adolescenţi, a treia grupă – să construiască o reclamă pentru promovarea revistei, grupa a patra – să găsească cât mai multe titluri senzaţionale care să atragă atenţia cititorilor. Analizaţi împreună cu elevii soluţiile propuse şi realizaţi un top al celor mai creative soluţii.Exemple de activităţi de învăţare:

Ce stil de învăţare am – se împarte elevilor fişa de lucru “Inventarul stilurilor de învăţare” şi se cere să noteze cu “X” în căsuţa corespunzătoare descrierii stilului propriu de învăţare. După completare , elevii îşi vor calcula scorurile obţinute astfel: se încercuieşte, în fiecare domeniu, numărul întrebărilor la care răspunsul a fost DA, se calculează totalul întrebărilor încercuite în fiecare domeniu, se identifică stilul de învăţare preferat (punctajul cel mai ridicat). Întrebările care corespund stilurilor de învăţare: vizual – 3, 4, 6, 7, 9, 13, 16, 20, 22, 32, 39, 43, 44, 48, 49, 51, 52, 54; auditiv – 1, 2, 8, 10, 11, 12, 14, 24, 26, 28, 34, 35, 36, 40, 41,

30

45, 47, 50; kinestezic: 5, 15, 17, 18, 19, 21, 23, 25, 27, 29, 30, 31, 33, 37, 38, 42, 46, 53. Analizaţi împreună cu elevii rezultatele obţinute, discutaţi importanţa identificării stilului de învăţare.

Strategiile mele de învăţare – se împart elevii în 3 grupe în funcţie de stilul de învăţare dominant (vizual, auditiv, kinestezic) şi se cere să realizeze o listă cât mai cuprinzătoare cu strategii concrete pe care le folosesc în învăţare. Fiecare grupă prezintă lista cu strategiile de învăţare utilizate. Comparaţi strategiile utilizate în cadrul stilurilor de învăţare şi discutaţi eficienţa lor. Evidenţiaţi rolul strategiilor de învăţare şi importanţa utilizării unor strategii de învăţare adecvate stilului de învăţare.

De ce învăţ? – identificaţi împreună cu elevii motive care îi determină să înveţe şi notaţi-le pe tablă. Explicaţi că motivaţia pentru învăţare este determinată de mai mulţi factori. Cereţi elevilor să evalueze importanţa pentru ei a motivelor notate pe tablă, să realizeze o ierarhie proprie a motivelor şi să o discute cu colegul de bancă. Analizaţi împreună cu elevii ierarhiile de motive, discutaţi despre importanţa identificării motivelor care determină elevii să înveţe, din ce cauză diferă motivele de la un elev la altul.

V. PLANIFICAREA CARIEREI

Planificarea carierei la elevi reprezintă procesul prin care aceştia îşi conturează o direcţie de carieră, îşi stabilesc scopuri în legătură cu propria carieră şi iniţiază acţiuni în vederea atingerii acestor scopuri.

Este un proces continuu de ajustare a scopurilor de carieră la caracteristicilepersonale şi oferta educaţională şi ocupaţională aflate în permanentă dezvoltare

Abilităţi de planificarea carierei:• Autocunoaştere – explorarea şi structurarea informaţiilor despre sine în vederea dezvoltării conceptului de sine;• Explorarea educaţională şi ocupaţională – colectarea informaţiilor despre oportunităţile educaţionale şi ocupaţionale;• Decizie de carieră – alegerea unei opţiuni din mulţimea variantelor disponibile la un moment dat;• Marketing / Promovare personală – sistematizarea şi prezentarea informaţiilor despre abilităţile, interesele şi experienţele educaţionale şi profesionale proprii în vederea atingerii scopurilor de carieră.

1. AUTOCUNOAŞTEREAReprezintă primul pas în planificarea carierei şi constă în explorarea şi structurarea

informaţiilor despre propria persoană în vederea conturării concepţiei despre sine a persoanei.Informaţiile despre sine sunt: interesele, valorile, aptitudinile şi personalitatea, acestea

reflectând cel mai bine expectanţele legate de carieră şi atitudinea pe care persoana o are faţă de sine şi carieră în general.

Interesele• Reprezintă preferinţele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de cunoştinţe sau de activitate, factorii motivaţionali esenţiali în alegerea carierei, care determină gradul de satisfacţie şi performanţă pe care le realizează persoana în activităţile pe care le desfăşoară.• Sunt determinate de factori genetici (potenţialul aptitudinal), pe de o parte, şi oportunităţi de învăţare (activităţile şi jocurile în care sunt angrenaţi copiii, mijloacele materiale şi instrumentele pe care le au la dispoziţie), pe de altă parte,

31

Tipuri de interese (Holland):Holland consideră că oamenii manifestă interese diferite pentru lucrul cu oameni sau

obiecte şi preferinţa pentru lucrul cu idei sau fapte în funcţie de tipul lor de personalitate.• Interese realiste (R) – tendinţa de a se îndrepta spre activităţi care presupun manipularea obiectelor, maşinilor, instrumentelor• Interese investigative (I) – atracţie spre cercetare, investigare sub diverse forme şi în cele mai diverse domenii (biologic, fizic, social, cultural)• Interese artistice (A) – atracţie spre activităţile mai puţin structurate, care presupun o rezolvare creativă şi oferă posibilitatea de auto-expresie (poezie, pictură, muzică, design);• Interese sociale (S) – orientarea spre activităţi care necesită relaţionare interpersonală (preferinţa pentru predare sau pentru a ajuta oamenii să-şi rezolve diverse probleme);• Interese antreprenoriale (E) – preferinţa pentru activităţi care permit iniţiativă şi posibilitate de coordonare a propriei activităţi sau a activităţii unui grup;• Interese de tip convenţional (C) – preferinţa pentru activităţi care necesită manipularea sistematică şi ordonată a unor date sau obiecte într-un cadru bune organizat şi definit;

Indicatori calitativi şi cantitativi ai intereselorIndicatori calitativi Indicatori cantitativi

• atenţie focalizată pe activitate (concentrare în timpul realizării activităţii)

• afectivitate pozitivă ce însoţeşte realizarea activităţii (plăcerea de a realiza o anumită activitate)

• menţinerea unei tendinţe de apropiere faţă de activitate (dorinţa de a se reîntoarce la activitatea respectivă)

• implicare în realizarea activităţii (atitudine activă în realizarea activităţii)

• frecvenţă crescută a activităţilor specifice domeniului de interes (realizarea activităţii chiar şi în timpul liber)

• persistenţă în timp a preferinţei pentru anumite activităţi (manifestarea preferinţei pentru cel puţin 6 luni în ultima perioadă de timp)

• intensitatea de manifestare (nivelul minim de stimulare necesar pentru declanşarea activităţii)

• persistenţa în activitate (cât timp continuă să facă activitatea respectivă)

Valorile• Reprezintă convingerile bazale ale unei persoane referitor la ceea ce este important în viaţă, în relaţiile interpersonale şi în muncă.• Exemple de valori: responsabilitate, iniţiativă, timpul liber, confortul, mediul familial, banii, puterea, recunoaştereaValori legate de muncăa) Valori generale – exemple:mediul muncii relaţiile de muncă conţinutul muncii muncă în general

flexibilitate muncă în echipă provocare integritatecâştiguri mari amabilitate orientare spre detalii respectritm relaxat autonomie creativitate apreciere

b) Valori intrinseci / extrinseci

32

• Valorile intrinseci – convingerile care motivează comportamentul persoanei, independent de o recompensă externă. Ex.: autonomia, competenţa profesională;• Valorile extrinseci – motivează comportamentul prin recompensele externe care pot fi obţinute în urma realizării unei activităţi. Ex.: prestigiu, statut, avantaje financiare, securitate, relaţii de muncă satisfăcătoare

c) Dezvoltarea valorilor legate de muncăSe dezvoltă în cadrul experienţelor individuale din familie, şcoală, comunitate sauloc de muncă.• Factori parentali – prin verbalizarea valorilor personale şi îndrumarea copiilor spre acceptarea acestora şi prin oferirea de modele de gândire şi comportament în relaţie cu activităţile de muncă• Factori şcolari – prin cerinţele legate de performanţă, prin metodele de predare (încurajând valorizarea colaborării sau competiţiei în realizarea sarcinilor şcolare) şi prin atitudinea profesorilor (autoritară sau democratică) faţă de elevi• Grupul de prieteni – format pe baza similarităţii de atitudini şi comportamente, influenţează de exemplu, valoarea acordată performanţei şcolare şi angajării în activităţile şcolare de zi cu zi: timpul acordat studiului, nivelul de performanţă aşteptat, implicarea la clasă • Experienţele concrete de muncă – prin confruntarea directă cu sarcinile de muncă, tinerii îşi testează propriile valori legate de diverse aspecte ale muncii şi îşi redefinesc sistemul propriu de valori.

Relaţia dintre valori şi planificarea cariereiValori Cerinţe faţă de mediile de activitate

Valorificarea abilităţilor Sarcini care permit exersarea abilităţilor şi deprinderilor

Autorealizare Ocupaţii care conferă prestigiu

Independenţă Medii de muncă în care se lucrează individual

Securitate Medii de muncă ce garantează continuitatea

Avansare Medii de muncă în care există posibilitatea de a promova pe baza performanţelor

Colaborare Medii de muncă în care sunt apreciate interacţiunile sociale

Structură Medii de muncă în care strategiile de lucru sunt clar explicate şi sistematic organizate

Activitate Ocupaţii care conferă prestigiu

Aptitudini şi deprinderi• Aptitudinea – potenţialul unei persoane de a învăţa şi obţine performanţă într-un anumit domeniu• Abilitatea – cunoştinţe declarative şi procedurale deja dobândite, se dezvoltă prin învăţarea şi exersarea aptitudinii• Abilitatea transferabilă – deşi dobândită în cadrul unor activităţi specifice, poate fi utilizată şi în realizarea altor sarcini şi activităţi• Deprinderea – operarea eficientă cu cunoştinţele, se dezvoltă prin aplicarea în practică şi automonitorizarea abilităţii

Relaţia dintre aptitudine şi carieră33

• aceeaşi aptitudine poate fi implicată în mai multe activităţi. Acest fapt este important în alegerea alternativelor ocupaţionale, pentru a nu se îngusta artificial sfera de ocupaţii luate în considerarea în alegerea carierei• performanţa într-o ocupaţie e dată nu de o aptitudine singulară, ci de un set de aptitudini• aptitudinea se dezvoltă prin învăţare şi exersare • între abilităţile percepute şi cele obiective nu există întotdeauna o suprapunere perfectă, ceea ce poate conduce la luarea unor decizii de carieră nepotrivite• calităţi pe care le evaluează angajatorii: cooperare, toleranţă, adaptare la schimbare, loialitate, sinceritate, perspicacitate, diplomaţie, entuziasm în muncă, exprimare clară, responsabilitate pentru munca realizată, respect faţă de colegi

Caracteristicile de personalitate• Reprezintă modalităţi tipice de gândire, comportament, afectivitate şi relaţionare pe care le manifestă o persoană• Mediile de muncă acceptă o diversitate de tipuri de personalitate. Persoane cu caracteristici de personalitate similare pot să obţină performanţe şi să fie mulţumite în ocupaţii diferite, aşa cum persoane cu caracteristici diferite pot să prefere aceeaşi ocupaţie şi să obţină performanţe similare Relaţia dintre caracteristicile de personalitate şi carieră• Caracteristicile de personalitate sunt criterii importante în selectarea mediului de muncă şi circumscrierea sarcinilor în cadrul unei ocupaţii, dar nu în alegerea profesiei.• Comportamentul unei persoane, ca manifestare a caracteristicilor de personalitate, este dependent de context• Caracteristicile de personalitate sunt doar unul din aspectele importante în deciziile de carieră, ce trebuie coroborate cu informaţii despre celelalte aspecte personale, relevante pentru carieră

Integrarea informaţiilor despre sine – identitatea vocaţionalăÎmbină cunoştinţe legate de propriile interese, valori, abilităţi şi competenţe cu preferinţa

pentru un anumit tip de activităţi, stiluri de interacţiune şi medii demuncă.

2. EXPLORAREA EDUCAŢIONALĂ ŞI OCUPAŢIONALĂ• Comportamentul sistematic de colectare de informaţii referitoare la oportunităţile educaţionale şi la ocupaţii• Aceste informaţii vizează:- natura muncii ce urmează a fi efectuată - cerinţe educaţionale pentru a accede la un post - perspective de angajare - mediul muncii - câştiguri

34

Surse de explorareSurse formale Surse informale

• materiale tipărite: broşuri, pliante, nomenclatoare, profile ocupaţionale, monografii, reviste de specialitate

• sisteme computerizate de informare: site-uri de internet,

• materiale audiovizuale: casete audio-video, CD-uri, emisiuni radio şi TV

• interviuri informaţionale – conversaţie focalizată pe obţinerea de informaţii necesare iniţiatorului pentru clarificarea opţiunilor sale de carieră

• experienţa directă: activităţi de voluntariat, asistenţă la cursuri şi proiecte, observarea persoanei în timpul realizării sarcinii, muncă pe perioada vacanţei

• reţeaua socială: persoane cunoscute(membri ai familiei, vecini, profesori), de legătură(prieteni, angajatori ai membrilor reţelei), de contact (persoane din instituţii)

Utilizarea surselor de explorare a traseelor educaţionale şi ocupaţionale1. Explorarea ofertelor educaţionale şi de formare continuă

• Oferta educaţională cuprinde descrieri ale modalităţilor de organizare a sistemului de învăţământ şi componentelor acestuia (şcoli generale, licee, facultăţi), cu toate facilităţile oferite: specializări, cursuri, şcoli de vară, burse, formare continuă.• Formarea continuă reprezintă una din cerinţele actuale ale pieţii muncii, contribuind la: stabilizarea locurilor de muncă existente, actualizarea competenţelor profesionale, promovarea unor noi posturi de muncă şi profesii, dezvoltarea economică şi ocuparea forţei de muncă.

Modalităţi de explorare a ofertelor educaţionale- consultarea materialelor elaborate de MEC, Inspectoratele Şcolare Judeţene, Instituţii educaţionale de stat şi private;- participarea la cursuri sau activităţi realizate în cadrul instituţiilor respective;- discuţii cu elevi, studenţi, profesori din cadrul instituţiei.

Informaţii pe care elevii le solicită despre instituţiile educaţionale• profiluri oferite şi diversitatea materiilor, certificarea studiilor• facilităţi oferite (bibliotecă, sală de sport, laboratoare, asistenţă medicală şi psihologică)• resurse materiale (calculatoare, aparatură audio-video, internet, materiale didactice)• calitatea predării şi a relaţiei profesor-elev• standardele de performanţă şi cerinţele de învăţare, organizarea orarului• numărul claselor şi al elevilor în clasă• securitatea în şcoală, accesul la mijloace de transport

2. Explorarea ocupaţiilor şi profesiilorprofesia – specialitatea (calificarea pe care o persoană o dobândeşte prin studiuocupaţia – activitatea pe care o desfăşoară efectiv o persoană, într-o unitate economico-socială şi care reprezintă pentru aceasta sursa de existenţă

Modalităţi de explorare a unei ocupaţii sau profesii• informarea generală asupra ocupaţiilor prin consultarea clasificărilor ocupaţionale, monografii profesionale, profile ocupaţionale• iniţierea unui interviu informaţional• voluntariat sau muncă pe perioada vacanţei în domeniul de interes

Informaţii de interes despre ocupaţii şi profesii: cerinţele educaţionale pe care le impun, competenţele cerute, sarcinile şi atribuţiile specifice, natura şi mediul muncii, programul de lucru, salarizarea, statutul oferit, stilul de viaţă permis, posibilităţi de promovare, cererea actuală

35

pe piaţa muncii, relaţia cu alte profesii şi ocupaţii, deprinderile pe care le dezvoltă, aspecte legate de etica profesională

3. Explorarea pieţei muncii Piaţa muncii – configuraţia specifică a cererii şi ofertei de locuri de muncă existente la un

moment dat. Se află într-o dinamică permanentă.Modalităţi de explorare a pieţei muncii în vederea identificării unui loc de muncă:

• apelarea la o agenţie de plasare a forţei de muncă care oferă servicii de mediere a muncii: oferă informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora prin publicarea, afişarea şi organizarea de burse a locurilor de muncă sau prin mediere electronică• consultarea reţelei sociale• identificarea şi consultarea cu regularitate a anunţurilor cu oferte de locuri de muncă• publicarea unui anunţ într-o publicaţie specializată• participarea la târgurile de locuri de muncă organizate periodic de agenţiile de ocupare a forţei de muncă• iniţierea unor interviuri informaţionale• consultarea site-urilor electronice specializate

4. Explorarea aspectelor juridice legate de muncă legislaţia muncii – actele normative ce reglementează relaţiile sociale ce apar în legătură

cu folosirea dreptului de muncă, condiţiile muncii, angajării şi salarizării, drepturile şi obligaţiile angajaţilor şi ale angajatorilor. contractul individual de muncă – actul ce reglementează raporturile de muncă dintre angajat şi angajatori.

Modalităţi de explorare a legislaţiei muncii• consultarea documentelor legislative• iniţierea interviurilor informaţionale care să aibă ca obiect obţinerea de informaţii legate de aspecte legislative ale muncii

3. DECIZIA DE CARIERĂReprezintă procesul care duce la selecţia unei alternative de carieră din mulţimea de

variante disponibile la un moment dat.1. Conţinutul deciziei de carieră

• Problema efectivă care necesită luarea unei decizii. • Exemple de probleme de carieră: alegerea şcolii şi a profilului de studiu, alegerea unei profesii, alegerea unui alt traseu educaţional, alegerea unor modalităţi de formare a competenţelor profesionale

2. Procesul decizionalEtape:• Definirea deciziei şi identificarea alternativelor• Explorarea şi evaluarea alternativelor existente pe baza unor criterii: suprapunerea peste caracteristicile personale, concordanţa cu aşteptările persoanei, susţinerea de care ar beneficia din partea persoanelor semnificative, costurile şi beneficiile implicate de alegerea variantei respective.• Planul de carieră – “harta” care ghidează persoana spre succes în implementarea deciziei. Se referă la modul în care se vor dobândi cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru practicarea domeniului ales, se vor explora ofertele educaţionale sau ocupaţiile, se va face promovarea personală. Acesta cuprinde: scopul, obiectivele şi strategiile care se vor utiliza pentru atingerea obiectivelor.• Implementarea deciziei• Reevaluarea deciziei

36

Stiluri decizionaleStilul decizional Caracteristici Exemplu

Stilul raţional Utilizează o abordare logică şi organizată în luarea deciziilor, elaborează planuri minuţioase pentru punerea în practică a deciziei luate

“Am luat decizia după ce am cântărit bine toate alternativele”

Stilul dependent Se bazează pe sfaturile, sprijinul şi îndrumarea din partea altora în luarea deciziilor, consideră că ajutorul celor apropiaţi este indispensabil atunci când cântăresc şi aleg alternativele

“Ceilalţi ştiu cel mai bine ce e potrivit pentru mine”

Stilul evitativ amână şi / sau evită luarea unei decizii “Acum nu e momentul potrivit să iau această decizie”

Stilul intuitiv Se concentrează pe intuiţii şi impresii în luarea unei decizii, nu caută dovezi pentru argumentarea ei

“Am făcut aşa pentru că am simţit eu că e mai bine”

Stilul spontan Iau decizii sub impulsul momentului, rapid şi fără prea multe deliberări

“Am luat decizia rapid şi fără să mă gândesc prea mult”

3. Contextul deciziei de carierăFactori interni Factori externi

• Condiţiile şi caracteristicile interne ale persoanei care îi influenţează alegerea traseului educaţional şi ocupaţional

• Cunoştinţele despre sine – rezultat al procesului de autocunoaştere

• Cunoştinţele despre alternativele educaţionale şi ocupaţionale – rezultat al comportamentului explorator manifestat de elevi în vederea obţinerii informaţiilor despre alternativele educaţionale şi profesiile de interes. Cunoştinţe ce pot constitui bariere în alegerea carierei: miturile – credinţe eronate despre carieră, procesul de alegere a carierei şi strategiile care asigură succesul în lumea muncii; stereotipurile ocupaţionale – atitudini preconcepute despre o anumită ocupaţie, persoanele care prestează acea ocupaţie, potrivirea cuiva cu ocupaţia respectivă

• Abilităţile decizionale – strategii şi proceduri de acţiune implicate în rezolvarea problemelor de carieră şi în selectarea alternativei optime

• Totalitatea evenimentelor şi influenţelor care acţionează din exterior asupra alegerii carierei

• Părinţii – prin oferirea unor modele pozitive de comportament legate de alegerea şi dezvoltarea carierei, disponibilitatea de a acorda suport, oferirea de feedback, acordarea autonomiei în alegerea carierei

• Modelele de carieră – persoane semnificative din anturajul copiilor, din mediul familial sau promovate prin intermediul mass-media care oferă suport informaţional şi psihologic, orientare şi modelarea comportamentului decizional

• Grupul de prieteni – prin expunerea adolescentului la valorile grupului

• Structura oportunităţilor – posibilităţile materiale şi financiare, resursele informaţionale şi de formare existente, situaţiile şi activităţile de învăţare care constituie mediul de creştere şi dezvoltare al copiilor

37

4. MARKETING SAU PROMOVARE PERSONALĂPromovarea personală – cuprinde modalităţile prin care o persoană îşi sistematizează şi

prezintă informaţiile despre abilităţile, interesele, experienţele educaţionale şi profesionale proprii, în vederea atingerii unor scopuri de carieră.

a. Componenta instrumentală: tehnicile şi instrumentele utilizate pentru atingerea obiectivelor de carieră

Curriculum Vitae – o prezentare detaliată şi structurală a experienţei educaţionale şi profesionale a persoanei, precum şi a competenţelor, deprinderilor şi calificărilor dobândite

Scrisoarea de intenţie – un instrument de promovare personală în care candidatul îşi argumentează interesul şi îşi justifică candidatura pentru un post/funcţie, personalizat pentru fiecare post în parte.

Cartea de vizită – o formă succintă de prezentare grafică a informaţiilor şi datelor de contact ale unei persoane. Reflectă statutul social şi nivelul de dezvoltare profesională al unei persoane şi facilitează contactul şi întreţinerea relaţiilor sociale şi profesionale cu alte persoane, oferind informaţiile relevante.

Portofoliul personal – cele mai relevante produse ale activităţii unei persoane în raport cu un anumit scop

Mapa de angajare – cuprinde toate documentele pe care un candidat le prezintă angajatorului, în vederea susţinerii concursului pentru un post

b. Componenta atitudinală: comportamentele şi atitudinile pe care le manifestă o persoană în cadrul relaţiilor interpersonale în vederea promovării personale

Comunicarea asertivă – exprimarea convingerilor şi emoţiilor personale într-o manieră directă şi deschisă, fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi. Este cea mai eficientă modalitate de prezentare a caracteristicilor personale şi de susţinere a valorilor şi principiilor personale

Dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor în cadrul reţelei sociale – ansamblul relaţiilor sociale şi profesionale care pot facilita obţinerea unor informaţii legate de oportunităţile de dezvoltare a carierei

Pregătirea pentru interviul de angajare presupune:• Clarificarea informaţiilor despre sine şi a aşteptărilor faţă de postul vizat• Colectarea informaţiilor despre organizaţie şi postul avut în vedere• Elaborarea sau actualizarea instrumentelor de promovare personală• Pregătirea pentru interviu ce vizează: pregătirea motivaţională şi controlul emoţiilor, anticiparea unor posibile întrebări şi pregătirea unor răspunsuri asertive, optimizarea comunicării non-verbale în situaţia de interviu

38

OBIECTIV CADRU

Dobândirea abilităţilor de explorare şi planificare a carierei

VALORI ŞI ATITUDINI

Motivaţie şi flexibilitate în elaborarea traseului educaţional şi profesional Responsabilitate şi ambiţie pentru decizii şi acţiuni privind cariera Interes pentru învăţare permanentă într-o lume în schimbare

39

Obiective de referinţă Teme / Conţinuturi clasa a V-a

clasa a VI-a

clasa a VII-a

clasa a VIII-a

1. Să prezinte sarcinile şi responsabilităţile asumate în meseria preferată2. Să compare ocupaţii tradiţionale şi non-tradiţionale

Explorarea carierei• Caracteristicile unei meserii – sarcini simple, responsabilităţi, mediu de

lucru, vestimentaţie, instrumente de lucru, orar• Ocupaţii tradiţionale şi non-tradiţionale

X

X

3. Să se familiarizeze cu termenii de muncă, ocupaţie şi carieră4. Să analizeze criterii simple de alegerea a unei meserii

Explorarea carierei• Muncă, ocupaţie, carieră: definiţie, distincţii şi caracteristici• Criterii de alegere a unei meserii: satisfacţia muncii, prestigiul

domeniului, tradiţia familială, cererea de forţă de muncă, pregătire educaţională, remuneraţia. Decizie personală, informată şi responsabilă cu privire la alegerea meseriei

X

X

5. Să analizeze sistemul educaţional din România6. Să compare diferite locuri de muncă şi cerinţele educaţionale şi profesionale solicitate de acestea7. Să exerseze elemente simple de marketing personal (cartea de vizită)

Explorarea carierei• Pregătirea educaţională şi profesională necesare dobândirii unei

ocupaţii:- sistemul educaţional din România: ciclul primar, gimnazial, liceal /SAM, postliceal, universitar, postuniversitar. Caracteristici, posibilităţi de acces;- distincţia învăţământ obligatoriu-învăţământ post-obligatoriu;- pregătirea profesională în vederea angajării: abilităţi, experienţă, stagii practice, voluntariat

Marketing personal• Cartea de vizită – elemente de conţinut: numele, prenumele, date de

contact personale, ocupaţia, instituţia şi datele de contact ale acesteia

X

X

8. Să argumenteze importanţa elementelor de marketing personal (CV- ul, scrisoarea de intenţie) pentru găsirea unui loc de muncă9. Să demonstreze importanţa portofoliului personal pentru conturarea unui traseu educaţional şi profesional10. Să dezvolte un plan educaţional şi de carieră

Planificarea carierei• Portofoliul personal pentru clasele V-VIII: desene, rezultate ale aplicării

chestionarelor de interese şi abilităţi, diplome şi certificate obţinute, rezultatele diferite concursuri, activităţi de voluntariat şi rezultate, explicaţii, sugestii, recomandări

• Planul educaţional şi de carieră: alternative educaţionale privind clasele IX - X, obiectivele de lungă durată

• Formularele de opţiune pentru clasa a IX-a – caracteristici, modalităţi de completare

X

X

X

40

Exemple de activităţi de învăţare:“Jocurile mele” – fiecare elev trebuie să facă o listă cu cele mai frecvente 5 jocuri pe

care le-a jucat în copilărie. Conducătorul orei va cere copiilor să citească câte un joc de pe listă (la alegere). Apoi elevii vor fi împărţiţi pe două grupe, fiecare grupă va trebui să găsească cât mai multe elemente comune între jocurile lor şi în final să găsească pe baza acestor jocuri un domeniu de interes comun al grupului (de ex. dacă majoritatea jocurilor menţionate în grupul respectiv implicau relaţionarea cu alţi copii – elementul comun ar putea fi munca cu oamenii) – corelarea acestuia cu profesiile actuale.

“CV-ul personal” – din discuţii de grup se vor identifica documentele care pot servi pentru promovarea personală: CV, scrisoare de intenţie, carte de vizită. Se cere elevilor să dea exemplu de situaţii în care este necesar CV-ul. Activitatea presupune realizarea unui CV. Se discută componentele principale pe care le are un CV. Se prezintă rolul CV-ului în promovarea personală. Se cere elevilor să-şi imagineze că vor concura pentru un post şi să realizeze CV-ul pe baza discuţiilor anterioare pe care îl vor prezenta în faţa clasei. Se discută relaţia dintre informaţiile cuprinse în CV şi cerinţele formulate de un post.

“O reclamă pentru mine” – activitatea se poate desfăşura pe parcursul unui întreg semestru şcolar. Elevii sunt întrebaţi cum ar face o reclamă despre sine. Se culeg cât mai multe idei şi se arată importanţa prezentării unor produse concrete realizate de ei pentru a face o reclamă cât mai convingătoare. Se introduce conceptul de portofoliu personal şi se explică utilitatea acestuia. Se precizează că “portofoliul personal este o oglindă a lucrurilor pe care le-ai făcut şi de care eşti mândru. Se cere elevilor să se gândească la materiale sau produse pe care le-ar include într-un portofoliu personal şi la structura acestuia: pagina de introducere (numele şi datele de identificare a elevului), o scurtă descriere a caracteristicilor personale, cuprinsul portofoliului (care conţine o sumarizare a conţinutului acestuia), produsele activităţilor desfăşurate. Pe parcursul unei săptămâni elevul poate avea sarcina de a selecta lucrurile pe care le-au făcut la şcoală (compuneri, desene), sau în afara şcolii (participări la concursuri, activităţi de voluntariat). Aceste lucruri trebuie să fie realizate de ei şi importante pentru ei

“Planul meu de carieră” – se solicită elevii să se gândească la un scop. Elevii vor găsi exemple de scopuri şi se va discuta relaţia dintre scopurile pe termen scurt şi pe termen lung. Se identifică împreună cu elevii modalităţile prin care pot atinge scopurile propuse. Se va evidenţia necesitatea planificării acţiunilor şi a ordonării lor. Se cere elevilor să construiască propriul plan de realizare a scopului.

“Cum aflu ce îmi oferă un liceu?” – elevii vor identifica modalităţile de explorare a ofertei educaţionale a liceelor (paginile de internet ale liceelor, broşurile informative, participarea la cursuri, discuţii cu profesori sau elevi ai liceelor vizate). Se analizează împreună cu elevii rolul ofertelor educaţionale în alegerea unei direcţii de carieră. Elevii vor da exemple de materiale informative şi de alte modalităţi de explorare. Vor avea ca temă să se documenteze în legătură cu oferta educaţională a liceelor de interes. În continuare elevii vor fi grupaţi pe echipe în funcţie de profilul liceelor pe care l-au explorat şi vor preciza avantajele şi dezavantajele pe care le oferă acestea.

“Ziua părinţilor” – cu această ocazie, elevii află mai multe despre profesii direct de la părinţii lor. Împreună cu elevii se pregăteşte o listă cu întrebări pe care doresc să le adreseze părinţilor, în legătură cu profesia acestora. Se stabileşte împreună cu elevii o zi dedicată părinţilor şi se formulează o invitaţie scrisă pentru părinţi de a participa la această activitate. Părinţii sunt invitaţi să vorbească elevilor despre profesiile lor: ce pregătire a fost necesară pentru a reuşi în domeniul profesional respectiv, ce cunoştinţe şi deprinderi sunt necesare pentru a practica acea profesie. Elevii au posibilitatea de a adresa părinţilor întrebări şi de a nota răspunsurile primite.

41

VI. CALITATEA STILULUI DE VIAŢĂ

Conceptul de stil de viaţă se referă la totalitatea comportamentelor şi deciziilor care au relevanţă pentru calitatea vieţii individului în următoarele domenii: Calitatea vieţii individuale care cuprinde următoarele dimensiuni:- fizică (sănătate fizică, igienă personală, alimentaţie, exerciţiu);- psihologică (sănătate şi adaptare psihologică, cogniţii);- spirituală (valori personale, standarde de conduită, convingeri spirituale); Calitatea vieţii sociale, cu următoarele dimensiuni:- apartenenţă fizică (cămin, şcoală/loc de muncă, vecini, comunitate);- apartenenţă socială (partener, familie, prieteni, colegi, vecini şi membrii comunităţii);- apartenenţa comunitară (servicii sociale şi de sănătate, loc de muncă, programeeducaţionale şi recreaţionale, activităţii comunitare); Dezvoltarea carierei şi calitatea vieţii profesionale, cu dimensiunile:- dezvoltarea carierei (activităţi şcolare şi de voluntariat, muncă remunerată);- organizarea timpului liber (activităţi care promovează relaxarea şi reducerea stresului)- dezvoltare personală (activităţi care promovează menţinerea sau îmbunătăţireacunoştinţelor şi abilităţilor, adaptarea la schimbare);

Comportamente care promovează starea de sănătate:- a dormi între 7 şi 9 ore- a lua micul dejun regulat- a nu consuma alimente între mese- menţinerea greutăţii în limite normale- a nu fuma- a nu consuma alcool decât ocazional- a face exerciţii fizice regulat

Comportamente care predispun la risc:- fumat- sedentarism- alimentaţie neechilibrată- expunerea neprotejată la soare- consum crescut de alcool- consum de droguri- dezechilibru între muncă şi odihnă- relaţii sexuale neprotejate

Elemente ale stilului de viaţă cu impact asupra calităţii vieţii.1. FUMATUL

- grupul de apartenenţă joacă un rol important în formarea unor norme pozitive faţă de fumat la adolescenţi şi tineri. Studiile din domeniu au identificat la membri grupului de apartenenţă similaritatea comportamentului de fumat.

Convingeri ale adolescenţilor despre fumat:- “fumatul te face atractiv”- “fumatul te face independent şi mai matur”- “fumatul te face să te simţi bine”- “tutunul nu este un drog, nu-ţi face nici un rău”

42

2. ALCOOLUL ŞI DEPENDENŢA DE ALCOOLConcepţii ale adolescenţilor faţă de consumul de alcool care întăresc şi menţin consumul:

- beau fiindcă şi prietenii mei o fac- beau fiindcă altfel ceilalţi vor râde de mine- beau fiindcă asta fac bărbaţii- beau fiindcă asta mă face mai interesant- beau fiindcă am probleme pe care nu ştiu cum să le rezolv

3. DROGURILE ŞI DEPENDENŢA DE DROGURIFactorii care conduc la formarea unor atitudini pozitive faţă de droguri sunt:

- curiozitatea- rezolvarea problemelor- formarea unei imagini sociale (credinţa că pot câştiga aprecierea şi respectulcelorlalţi)- presiunea grupului (prietenii lor consumă şi ei droguri)- o stimă de sine scăzută (pentru a se simţi mai curajos, valoros, interesant)- un răspuns la singurătate

Convingeri ale adolescenţilor faţă de droguri:- consumul de droguri o singură dată nu are efecte negative- adolescenţii, tineri nu pot deveni dependenţi- este uşor să te opreşti dacă doreşti- consumul de alcool sau droguri îţi rezolvă problemele- drogul te face să comunici mai uşor- numai indivizii slabi ajung dependenţi de droguri- drogurile sunt oferite numai de străini

4. SEXUALITATEA- în procesul de dezvoltare rolul sexualităţii este pregnant, contribuind la formareaidentităţii de sine şi a celei sociale. - în dezvoltarea unei sexualităţi armonioase contează modul în care individul sedefineşte pe sine ca persoană în raport cu ceilalţi, modul în care înţelege sentimentelede iubire, afecţiune, prietenie, intimitate, modul în care ia decizii şi îşi asumăresponsabilitatea pentru ele.- educaţia pentru sănătate sexuală trebuie realizată pe parcursul întregii dezvoltări,ţinând cont de elementele specifice fiecărei vârste şi niveluri de dezvoltare intelectualăşi emoţională.

Programele de educaţie ale sexualităţii ar trebui să vizeze 6 componente de bază: - dezvoltarea umană (ex. acceptarea şi aprecierea propriului corp, interacţiunea cuambele sexe într-un mod potrivit şi respectuos, acceptarea diferenţelor de gen)- relaţiile interpersonale (ex. exprimarea dragostei şi intimităţii în moduri diferite şiresponsabile, evitarea relaţiilor de exploatare şi de manifestare, formarea unor atitudinipozitive faţă de relaţiile de prietenie) - deprinderi personale (ex. asumarea responsabilităţi pentru propriul corp, abilitatea de a face faţăpresiunii grupului)- comportament sexual (ex. implicarea în relaţii sexuale caracterizate prin responsabilitate,onestitate şi încredere, exprimarea propriei sexualităţi respectând drepturile altora)- sănătate sexuală (ex. cunoaşterea şi utilizarea metodelor de contracepţie, evitarea contactării sau transmiteriibolilor cu transmitere sexuală, informare privind SIDA, prevenirea abuzului sexual)

43

- societate şi cultură (respingerea abordării vulgare şi de tip pornografic a sexualităţii şi valorilor sexuale,atitudine critică faţă de percepţia socială a femeii ca “obiect sexual”, demonstrarea toleranţei faţă de cei custiluri de viaţă şi valori sexuale diferite)

Stereotipuri de gen – un set de prescripţii sociale sau culturale privindrolul de gen.

În orientarea pentru carieră acestea se manifestă prin:- convingerea că anumite ocupaţii (asistent medical, profesor, secretară) sunt“feminine”, iar altele (mecanic, inginer, medic) sunt “masculine”;- considerarea femeii ca fiind orientată spre activităţile bazate pe relaţionareacu ceilalţi, în timp ce cariera bărbatului este definită social în termeniiactivităţilor de producţie, desfăşurate în afara spaţiului domestic;

Ca urmare a stereotipurilor de gen, dezvoltarea potenţialului individual alfiecărui copil, fată sau băiat, este limitată la explorarea domeniilor tipicfeminine sau a celor tipic masculine.

Stresul şi managementul stresului.Stresul este un răspuns al organismului la confruntarea persoanei cu situaţii

şi sarcini pe care le percepe ca fiind dificile sau ameninţătoare. Stresorii sau sursele de stres sunt evenimente/situaţii externe sau interne,sau condiţii ale mediului, suficient de intense sau frecvente care solicită reacţiide adaptare din partea individului.

Categorii de surse de stres:- şcoala- familia (probleme de comunicare în familie, divorţ, deces, conflicte, violenţă)- propria persoană (nemulţumire faţă de aspectul fizic, de anumite caracteristicide personalitate)- decizia pentru carieră- starea de boală fizică sau psihică- situaţia financiară precară- lipsa de prieteni, singurătatea, conflicte- pierderea locului de muncă- dezastre naturale: inundaţii, cutremur

Reacţiile la stres:Reacţii fizice/fiziologice:

- dureri de cap sau migrene- oboseală- dureri musculare- dureri de inimă, palpitaţii- apetit alimentar scăzut sau crescut- insomnii- transpiraţii excesive, ameţeli, stare generală de rău

Reacţii cognitive:- blocaje ale gândirii- scăderea capacităţii de concentrare- dificultăţi de reactualizare- diminuarea creativităţii- dificultăţi în luarea deciziilor- gânduri negative despre sine, lume şi viitor

44

- cogniţii pesimiste- ideaţie suicidară

Reacţii emoţionale:- iritabilitate crescută- proastă dispoziţie- pierderea interesului pentru prieteni şi activităţi preferate- instabilitate emoţională- anxietate - depresie- neîncrederea în viitor

Reacţii comportamentale:- performanţe scăzute la locul de muncă sau şcoală- lipsa entuziasmului- fumat excesiv şi consum exagerat de alcool- tulburări de somn, dificultăţi în adormire- un management ineficient al timpului- izolarea de prieteni- comportament impulsiv- comportamente agresive

Modalităţi de management al stresului:Conştientizarea reacţiilor la stres

- identificarea şi exprimarea emoţiilor faţă de anticiparea evenimentului;- identificarea reacţiilor emoţionale imediate (ex. iritabilitate) şi de lungă durată (ex. neajutorare, apatie) faţă de eveniment;- identificarea reacţiilor comportamentale şi fiziologice privind evenimentul (ex.evitare, izolare, stare fizică de rău);- identificarea reacţiilor cognitive faţă de eveniment;- evitarea autoblamării sau a blamării altora pentru eveniment;- identificarea tendinţelor dezadaptative ale gândirii faţă de eveniment şi faţă de sine;- reevaluarea evenimentului interpretat ca fiind stresant prin prisma gândirii pozitive;

Dezvoltarea unor abilităţi de gândire şi comportamente de management al stresului.- dezvoltarea gândirii pozitive;- dezvoltarea comunicării pozitive cu ceilalţi;- învăţarea tehnicii de a spune NU şi de a spune DA;- identificarea şi rezolvarea conflictelor atunci când apar;- învăţarea metodelor de rezolvare a problemelor şi de luare a deciziilor;- învăţarea unor metode de relaxare;

Stabilirea şi menţinerea unui suport social adecvat- solicitarea suportului direct şi receptivitate faţă de acesta;- dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor de prietenie;

Dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos- practicarea regulată a exerciţiilor fizice;- renunţarea la consumul de alcool şi la fumat;- practicarea unor comportamente alimentare sănătoase;- practicarea unor exerciţii de relaxare;

Dezvoltarea stimei de sine- stabilirea priorităţilor şi limitelor personale;- participarea la activităţi care dezvoltă stima de sine;- stabilirea unor scopuri realiste;

Managementul timpului

45

Stresul ocupaţional este un fenomen inevitabil în societatea actuală şi sereferă la răspunsurile dezadaptative de natură fizică, emoţională şi comportamentală ca urmare a unor cerinţe care nu corespund capacităţilor,resurselor sau nevoilor profesionale ale persoanei.

Cumularea acestor răspunsuri favorizează apariţia unor perturbări în funcţionarea organismului uman care pot fi regăsite la nivel:- fiziologic şi somatic – stresul profesional este considerat un element de risc cardio – vascular, modificări ale unor parametrii bio-chimici şi cu manifestări digestive, boli cerebrovasculare, alterarea funcţionării sistemului imunitar;- psihologic - tensiune nervoasă, iritabilitate, perturbarea funcţiilor cognitive (atenţia, memoria), stare de insatisfacţie personală şi/sau profesională;- comportamental – scăderea productivităţii şi calităţii munci, absenteism, demisii, relaţii inadecvate cu colegi/familia, consum de substanţe (alcool, tutun), etc.

Studii realizate în ţări europene indică faptul că: - cel puţin 1/3 dintre angajaţi percep un nivel ridicat de stres cauzat de conflictul dintre muncă şi viaţa personală / viaţa de familie. - stresul influenţează modul de realizare a responsabilităţilor la locul de muncă, atât la femei, cât şi la bărbaţi. - 40% dintre mamele care muncesc şi 25% din taţii care muncesc percep un nivel ridicat de stres cauzat de conflictul dintre muncă şi familie. - 50% dintre părinţii consideră că au o problemă cu managementul timpului, mai ales balanţa între timpul petrecut la locul de muncă şi timpul petrecut cu familia. - 2/3 dintre părinţi manifestă un stres moderat – ridicat zilnic datorat dificultăţilor şi conflictelor de rol muncă – familie. - 2/3 dintre persoane dezvoltă un stres cronic la locul de muncă.

Studii recente arată că:- 15% dintre adulţi prezintă tulburări de anxietate;- 18% dintre adulţi manifestă tulburări depresive;- 78% dintre adulţi se confruntă cu o problemă emoţională sau mentală;

OBIECTIV CADRU

Exersarea abilităţilor de management al unui stil de viaţă de calitate.

VALORI ŞI ATITUDINI

Interes pentru învăţare permanentă într-o lume în schimbare; Orientare spre o viaţă de calitate în prezent şi în viitor;

46

Obiectiv de referinţă Teme / conţinuturi Clasa a V-a

Clasaa VI-a

Clasaa VII-a

Clasaa VIII-a

1. să analizeze diferite modalităţi de a face faţă presiunii grupului în situaţii de opţiuni educaţionale şi de carieră2. să analizeze consecinţele pe termen scurt şi pe termen lung ale unei decizii

Calitatea relaţiilor sociale- consecinţele presiunii grupului în alegerea unor activităţi educaţionale sau în explorarea şi dezvoltarea unor aptitudini şi abilităţi personale. Modalităţi de a face faţă presiunii grupului.

X

Calitatea vieţii personale- alternative ale unor probleme. Alegerea alternativei optime. Consecinţe pe termen scurt şi lung ale unei decizii.

X

1. să aplice metode eficiente de rezolvare a problemelor şi luare a deciziilor în diverse situaţii2. să identifice sursele de stres şi modalităţile de adaptare eficientă la stres

Calitatea vieţii personale- situaţii de decizie. Consecinţe pe termen scurt şi pe termen lung ale deciziilor. Planul de acţiune în rezolvarea unor probleme. Acţiuni de rezolvare a unei probleme cu potenţial de risc (ex. relaţii abuzive de exploatare) şi/sau de criză (accidente, catastrofe naturale)

X

- stresul: surse de stres pentru tineri şi adulţi, metode de recunoaştere, identificare a reacţiilor la stres.

X

- metode de adaptare eficientă la stres: un stil de viaţă sănătos, învăţarea unor modalităţi de relaxare, comunicarea asertivă, dezvoltarea personală, un mod de gândire raţional, de percepţie sau interpretare aunor sizuaţii.

X

1. să evalueze impactul factorilor sociali, culturali, economici şi de mediu asupra stilului de viaţă şi a dezvoltării carierei2. să analizeze mecanismele eficiente de adaptare în situaţii de stres sau criză

Calitatea relaţiilor sociale şi a mediului de muncă- factorii sociali, culturali, economici în planificarea carierei şi formarea unui stil de viaţă. Influenţa stilului de viaţă asupra opţiunilor educaţionale

X

- stereotipurile de gen şi planificarea carierei. Tratamentul egal şi promovarea egalităţii de gen

X

- implicarea în activităţi de promovare a unui stil de viaţă sănătos. Beneficiile asupra dezvoltării şi lărgirii opţiunilor de viaţă şi a celor ocupaţionale

X

Calitatea vieţii personale- mecanisme de adaptare eficientă la stres. Surse de suport în situaţii de stres: suport social, sjutor de specialitate

X

- situaţii de criză: modalităţi de recunoaştere a crizei şi de a face faţă crizei. Reacţii emoţionale şi comportamentale în situaţii de criză (catastrofe naturale, violenţă, accidente) şi modalităţi de reacţie/adaptare în aceste situaţii

X

1. să evalueze convingerile, atitudinile şi comportamentele definitorii ale stilului de viaţă în planificarea carierei2. să demonstreze abilităţile

Calitatea mediului de muncă- convingeri, atitudini şi comportamente ale stilului de viaţă. Impactul acestora asupra planificării carierei

X

Calitatea vieţii personale- managementul stresului. Managementul stresului în situaţii de criză sau în urma unor stresori majori (catastrofe naturale, violenţă, accidente)

X

47

de management al stresului - modalităţi de optimizare a pregătirii pentru examene. Stresul şi examenele. Managementul stresului în situaţii de examinare

X

48

Exemple de activităţi de învăţare:Alcoolul, drogurile şi calitatea vieţii – împărţiţi elevii în grupe de câte 3-5, daţi

fiecărei grupe să construiască o casă sau structură de orice fel (ex, din cărţi, cuburi). Cereţi-le să-şi imagineze că această structură reprezintă calitatea vieţii şi că fiecare cărămidă reprezintă un aspect al acesteia. Rugaţi-i să scoată o cărămidă din structură, observaţi împreună ce se întâmplă. Discutaţi cu elevi despre efectele pe care le au comportamente nesănătoase (consum de alcool, droguri) asupra calităţii vieţi personale. Definiţi calitatea vieţii personale şi exemplificaţi situaţii care denotă acest aspect. Identificaţi aspecte ale vieţii personale care sunt afectate de consumul de alcool, drog. Realizaţi o planşă care să ilustreze efectele consumului de alcool şi drog asupra vieţii personale.

Ştii adevărul despre tutun – se împarte elevilor fişa de lucru, rugându-i să completeze spaţiile libere din afirmaţiile cuprinse în aceasta. Rugaţi elevii să discute cu colegul de bancă soluţiile oferite. Discutaţi cu întreaga clasă afirmaţiile din fişa de lucru.

Puterea anturajului – se împarte clasa în două grupe, alegeţi un elev care să joace rolul unui tânăr aflat în postura de a decide dacă acceptă să fumeze sau nu. Rugaţi-l să iasă din clasă şi oferiţi-i următoarea instrucţiune: când intri din nou în clasă vei juca rolul unui elev care a ieşit împreună cu prietenii în curte, primind de la aceştia o ţigară. Celelalte două grupe ăşi va desemna, fiecare 3 reprezentanţi care va trebui să-şi folosească puterea de convingere pentru a-l determina pe prietenul lor să fumeze / să nu fumeze. Se împarte tabla în două coloane pentru a trece argumentele utilizate de cele două echipe. Identificaţi modalităţile utilizate de elev pentru a face faţă presiunii grupului. Discutaţi pe baza listei argumente pro / contra fumat.Exemple de activităţi de învăţare:

Surse de stres din viaţa mea – împreună cu elevii construiţi o definiţie pentru stres, căutaţi situaţii stresante cu care se confruntă la şcoală, în familie, în relaţiile cu prietenii. Rugaţi elevii să treacă aceste situaţii în fişa de lucru şi să o completeze cu alte situaţii specifice. Analizaţi rezultatele obţinute şi discutaţi cu elevii modul în care poate fi redus impactul stresului asupra calităţii vieţi. Încercaţi să găsiţi exemple de acţiuni imediate şi acţiuni viitoare pe care le pot face elevii pentru a reduce impactul stresului asupra calităţii vieţii lor.

Ce pot face atunci când mă simt stresat – cereţi elevilor exemple de situaţii concrete în care s-au simţit stresaţi şi rugaţi-i să se gândească la cât mai multe modalităţi prin care ar fi putut / sau au reuşit să reducă nivelul strasului. Împărţi-ţi elevii în grupe de 3-5, daţi-le fişa de lucru şi cereţi-le să selecteze 2-3 sizuaţii concrete în care s-au simţit stresaţi şi să completeze metodele de management al stresului cu cât mai multe modalităţi concrete cunoscute de ei. Realizaţi o listă comună cu metode de management al stresului. Discutaţi în ce situaţii se pot aplica strategiile de management al stresului.

Cauzele violenţei – cereţi elevilor să dea exemple de comportamente care exprimă violenţă. Încercaţi să construiţi, împreună cu elevii o definiţie a violenţei, evidenţiaţi următoarele aspecte: formele pe care le ia violenţa, violenţa poate să vizeze copii, persoanele în vârstă, femeile, contextele în care se manifestă violenţa. Împărţiţi elevii în două grupuri şi rugaţi-i să identifice cât mai multe cauze ale violenţei în rândul tinerilor. Se trec pe tablă răspunsurile elevilor, fiind încurajaţi să discute despre ele.

Să planificăm o acţiune de voluntariat – întrebaţi elevii dacă au auzit despre voluntariat şi cereţi-le să definească şi să dea exemple de acţiuni de voluntariat. Alegeţi o activitate de voluntariat în care ar dori să se implica cu toţi şi realizaţi în clasă un plan de acţiunii după modelul oferit în fişa de lucru. Identificaţi împreună cu elevii modalităţile de a pune în practică planul de voluntariat creat.