CONSILIERE PSIHOLOGICA

Click here to load reader

download CONSILIERE PSIHOLOGICA

of 71

  • date post

    13-Apr-2016
  • Category

    Documents

  • view

    137
  • download

    15

Embed Size (px)

Transcript of CONSILIERE PSIHOLOGICA

CONSILIERE PSIHOLOGICA

CONSILIERE PSIHOLOGICA

Cursul 1

C scolara, vocationala, de orientare profesionala, centre exterioare scolii; salariatiilor (= vocationala, probleme personale).

C recuperatorie (handicap fizic- psihic- cu familia subiectului- C sistemica).

C geriatrica- matrimoniala- relatia de cuplu, sexualitatea familiei.

C cu privire la problemele afective (atitudini si relatii interpersonale, a adaptarii, intervine C terapeutica) problema adecvarii discursului terapeutului la complexitatea problematicii conflictuale existente la consiliat; imp. caracteristicile de dinamica a personalitatii, procedurile de consiliere, dobandite in practica, trasaturi caracteristice in structura de personalitate, se modeleaza tehnicile pe linia directivitate- nondirectivitate, activism al consilierului de orientare pe simptom, personalitate, situatia actuala, istoria biografica.

C terapeutica se situeaza (restructurarea zonei afectiv- motorie) = psihoterapie.

Scop = rezolvarea problemelor afective si sociale prin utilizarea unor metode ce asigura suportul necesar pentru ca persoana sa- si rezolve singur problemele; C de criza/ in criza (in psihoigiena si psihoprofilaxiei)= in centrele de prevenire a sinuciderii cu interviu telefonic = tehnici de persuasiune.

Centre de consiliere de interventie in crizele familiale consilierea in situatiile de doliu in razboaie;

Kaplan si distinctie facuta de Erikson, exista crize:

de dezvoltare- parte integranta in procesul de evolutie a personalitatii = pot fi prevenite;

imprevizibile- reactii la situatii critice, grave (accidente, boli)

Kaplan = principiile psihiatriei preventive ale situatiei de urgenta, elab. metodele C anticipative si criza care permit clientului sa depaseasca fara consecinte psihopatologice situatia respectiva.

Anastasy era de parerea unei consiliere permanente.

Acceptiunile C:

tehnica educativa care consta in furnizarea de informatii necesare unui client pentru a depasi o problema deficitara (in scoala, institutie). Psihologul la solicitarea unei persoane care are de infruntat probleme, ajuta la depasirea situatiei prin:- experienta consilierului, rezultatele psihodiagnozei, informatii pe care le detine clientul (anamneza, diagnoza, abilitati profesionale)

forma de psihoterapie daca Pterapia are un sens larg de ordin psihopedagogic C apeleaza la tehnici terapeutice cognitiv- comportamental- psihoterapie. In orientare scolara si vocationala, probleme personale de ordin adaptativ. Functiile consilierului se largesc- intelegerea persoanei in totalitatea sa. Psihologul consilier = psiholog clinician (tehnici educativ- terapeutice). La granita dintre educatie si psihoterapie ca tip, nu sfaturi directe ci proces de dirijare discreta a subiectului pentru ca acesta folosind propriile resurse sa depaseasca dificultatile ca si blocajele, gasind solutia problemelor de ordin afectiv si adaptativ;

psihoterapie = consiliere; Nondirectivitatea procesului, terapeutul nu intervine si nu dirijeaza pe cel consiliat, nu intreaba, interpreteaza, doar refolmureaza afirmatiile clientului pentru a le clarifica.

Atitudine deschisa si comprehensiva, fata de a fi aprobatoare sau nu.

Empatia trasaturilor ce simplifica relatiile cu clientul.

Psiholog = catalizator a evolutiilor psihice ale clientului, permisa atitudinii sale, incredere in posibilitatile clientului de a- si rezolva problemele afective si comportamentale, ajutorul terapeutului doar a clarifica, a evidentia o serie de sentimente, trairi pe care clientul singur nu le poate constientiza.

Pozitia C. P. in Pterapie

Asemanarile si deosebirile:

a. a finaliatatii- scopurile/ rezultatele pe care vor sa le obtina: ambele sustin o persoana in rezolvarea unei probleme; diferentele de dificultate impun alegerea uneia dintre cele 2; inlaturarea simptomelor, de la cele minore la cele majore- Pterapia isi propune sa obtina o serie de modificari mai profunde in sfera afectiv- motivationala, modificarea profunda reduce sansa aparitiei situatiilor de criza.

Sustinerea intelegerii si autointelegerii, cresterea informatiei despre sine, increderii, modificerii perceptiei si a imaginii de sine.

Tendinte sanogenetice, utilizarii trasaturilor de personalitate pentru a compensa pe cele slab dezvoltate, sau a echilibra tendintele negative.

C. rezolva problemele neincadrabile in nosografie.

Pterapia = probl. profunde urmarind intarirea fondului personalitatii, la bolnavii anxiosi, intarirea constiintei prin dezvoltarea sentimentelor de sine, intensificarea fortei si dezvoltarii afective (cu predilectie in bolile somato cronice, in elaborarea si dezvoltarea de noi motive si directionarea conduitei (G. Ionescu).

Diferenta- Pterapia clinica urmareste o schimbare a structurii de personalitate, C a pune persoana in a- si utiliza cel mai eficient aptitudinile, caracteristicile personale.

Terapia- C (sustinere)

Taylor = schimbare minima = o serie de modificari induse fara a cauta cauzele profunde a tulburarilor.

Eliberarea energiei psihice utilizata dezavantajos in incercarile pacientului de a depasi starile conflictuale pentru a folosi in alte scopuri- depasirea situatiei.

Scopul: marirea controlului constient si sa- l micsoreze inconstient.

Extinderea controlului elementelor constiente.

b. adresabilitatiiC. si Psihoterapia se adreseaza amandoua zonelor constiintei si se ocupa de situatia prezenta, de problemele actuale ale clientului dar unele Pterapii (ex. Panaliza) merg mai in profunzime, ele adresandu- se si In. persoanei. Asemanarea e doar intr- un punct de pornire- ambele pornesc de la situtia prezenta = disconfortul semnalat de client dar in Pterapia interventiei psi. se adreseaza unui nivel mai profund a structurii de personalitate, consilierea ocupandu- se doar de problemele constiente, conditionate doar de anumite situatii prezente, potentiale crescute de stres, situatii in care clientul sustinut de psiholog invata sa le rezolve.

Deci C. se adreseaza unor structuri de suprafata ale personalitatii mai usor constientizabile si implicit mai usor controlabile la nivelul constiintei, iar Pterapia vizeaza structurile de profunzime ea ocupandu- se de persoane cu tulburari de personalitate mai puternice si invalidante.

C se ocupa de problemele psihice neclasificate (care nu fac parte din categoria bolilor psihice) care pot fi sechele sau corolare unei boli fizice. Deci, C se aplica, se utilizeaza in cazul unor persoane sanatoase dar care datorita unor dificultati de ordin psihic- adaptativ aparute in procesul de formare si dezvoltare a personalitatii (ex. la adolescenti sau ca efecte ale unor deficiente educative prezinta un risc mai crescut de imbolnavire psihica.

Spunem deci ca se adreseaza persoanelor al caror nivel de anxietate provoaca interferente si conflicte mai curand decat incapacitate de adaptare/ dezintegrare.

C. poate preveni dezintegrarile negative, deci o evolutie patologica si stimula dezintegrarile pozitive specifice procesului de dezvoltare care permit integrari si restructurari de nivel superior.

c. metodologic- asemanari si deosebiri:

In alegerea metodei si a tipului de C sau de Pterapie psihologul trebuie sa tina seama de o serie de particularitati de structura si dinamica a personalitatii, de specificul tulburarilor, de nivelul din structura personalitati care le antreneaza si de gradul de structurare a acestor tulburari.

Prof. Ionescu sp. ca psihologul trebuie sa aibe in vedere tipul afectiunii ca si momentul evolutiv, caracterul acut/ cronic al acesteia. Sub aspect metodologic, C si unele forme de Pterapie utilizeaza metoda interviului comprehensiv, nestructurat, calitativ asociat cu observatia si cu empatie.

Empatie: Kelly..............-preponderena afectiva, o rezonanta intre 2 persoane

In cazul terapiilor accentul cade pe al doilea inteles al empatiei.

Ca distinctie sp.ca:

In C.- predomina tehnicile educative in special cele care urmarind modificari ale comportamentului prin interventii la nivel cognitiv si intr-o mai mica masura tehnici care urmaresc modificarile de comportament prin facilitarea evolutiei afectivitatii. Ac. tip de tehnici de urmarire a modificarii afectivitatii sunt specifice Pterapiei analitice sau celor nondirective.

O deosebire intre C si Pterapie privind gradul de directivitate si activism, pozitiile extreme sunt ocupate de C directiva si C nondirectiva (Carl Rogers a introdus ac. concepte).

Experienta a demonstrat ca directivismul exagerat si nondirectivismul absolut conduc la rezultate slabe. Rogers adoptand principiul interv. moderate admite folosirea in relatia terap. a met. intrebarilor intercalate care tind sa favorizeze constientizarea. Tot el considera ca Pterapia directiva are sarcina de a evolua in mod sistematic si daca e necesar de a modifica orice trasatura importanta a personalitatii prin utilizarea eclectica a tuturor tehnicilor pe care stiu sa le foloseasca bine (sau le avem la dispozitie) tinand seama de indicatiile, contraindicatiile metodei si de modalitatile prin care metoda utilizata se potriveste cu celelalte.

Dpdv al indicatiilor terapeutice, fiecare dintre metode are calitati si lipsuri. Se considera ca indicatiile principale ale C sunt dificultatile de adaptare si conflictele actuale. Met. este nepotrivita pt nevrozele grave/ de gravitate medie. In privinta psihosomatizarilor lucrurile au evoluat = azi se admite ca pentru psihosomatizari mai putin grave C este eficienta.

C. P. este eficienta in preventia tulburarilor psihice, in C si sustinerea familiilor cu boli psihice, in reinsertia sociala a pacientilor care termina o cura psihiatrica, in general in toate situatiile care solicita