Lucrãrile simpozionului:,,Credinþã ºi culturã, daruri divine�

SELEUª

Seleus,

EDITURACOMUNITÃÞII

CULTURAL-INSTRUCTIVESELEUª

,,BANAT 2000”

RedactorMaria Miclea

Referent:Mircea Samoilã

Aspectul grafic

Stylus line

Tiparul:

ROMARK, Panciova

Tiraj: 200 exemplare

COMUNITATEACULTURAL- INSTRUCTIVÃ

S E L E U ªLA 10 ANI DE ACTIVITATE

Un flux al unor conºtiinþe s-au unit pentru ca depe un drum întortocheat al stagnãrii în culturaseleuºeanã s-o ia pe fãgaºul creaþiei mult

dorit.3 octombrie 1991 avea sã însemne un nou înce-

put în care activitatea culturalã sã curgã neîntrerupt10 ani, al unei nobile misiuni a tinerilor, o plenitu-dine de vârstã de aur care sã dea un preþ identificãriinioastre în aceastã zonã cu semnificaþii specifice.

În urma acestui botez, Comunitatea cultural in-structivã de a lungul decadei amintite ca tânãrãgeneraþie a generat una dupã alta manifestãriseleuºene de vârf în cadrul Festivalului de Panto-mimã, Monodramã, Satirã ºi Umor, Pan-Monus, lacare ºi-au dat concursul 50 de actori amatori ºi profe-sionoºti din multe sate bãnãþene de la noi ºi dinRomânia (Bucureºti, Zalãu, Bistriþa-Nãsãud, Iaºi,Târgoviºte ºi Timiºoara).

De asemenea, a încercat sã proiecteze rãdãciniletimpului care s-a scurs în planul unei activitãþi tea-trale în sensul cã vine cu adaosul preþios de 7 piese deteatru în cadrul „Zilelor de teatru” ale românilor, fi-ind acesta o pasionatã identificare a Comunitãþii ºivalorificare a conºtinþelor culturale a predecesorilor.

Statutul de apartenenþã la culturã, l-a semnat cupropria-i conºtiinþã în 1994 când împreunã cu întregsatul organizeazã Festivalul de folclor ºi muzicãromâneascã ºi apoi un an mai târziu Festivalul copii-lor împreunã cu Societatea de Etnografie ºi folclor.

De la începutul existenþei Comunitãþii fiinþeazãperiodicul „Gazeta de Seleuº”, ajuns la numãrul 18.La fel, fiinþeazã Editura „Banat 2000”, care a pub-licat 11 titluri de carte ºi care se poate accesa peInternet.

Analogia naþiunii cu obstinanta rezistenþã dinregnul mineral a rocilor ºi metalelor ºi de ce nu a cul-turii ei, defineºte expresia filozoficã a dãinuirii ºi

3

organicitatea unei creºteri care semnificã putere, pri-cepere, voinþã ºi mari sacrificii.

Negreºit, Comunitatea cultural-instructivã adovedit cã sunt indispensabile toate acestea pentru aface culturã.

O decadã nu este o perioadã prea lungã daroricum semnificativã. Comunitatea în acest timp aþinut pasul cu toate manifestãrile noastre culturale(chiar ºi ca organizator) astfel cã pe data de 2 iunieanul curent au fost marcaþi 10 ani de existenþã a aces-tei instituþii care-l are în frunte pe Dimitrie Miclea.Festivitatea inauguralã s-a desfãºurat în incinta ºco-lii „Frãþie ºi unitate” din loc unde oaspeþii au fostîntâmpinaþi cu pâine ºi sare ºi cu dragoste ºi cãldurãsufleteascã.

Doamna Mãrioara Popa, locþiitor de director alºcolii a inaugurat festivitatea ºi a menþionat cã înurmã cu 10 ani în cancelaria ºcolii a fost înfiinþatãComunitatea cultural-instructivã, a salutat oaspeþii ºia subliniat cã colaborarea dintre aceste douã instituþiiva continua.

Pãun Baba, secretarul Comunitãþii, a vorbit de-spre realizãrile ei cu accent pe unele care nu s-audesfãºurat la Seleuº. Anume, a amintit colaborareacu Teatrul Dadov din Belgrad, pe a cãrui scenã se-leuºenii s-au prezentat cu piesa „Jocul vieþii ºi almorþii în deºertul de cenuºã” care în sala arhiplinã aavut un succes foarte mare. La fel, a amintit partici-parea timp de o sãptãmânã a tinerilor folcloriºti de pelângã Comunitate la Festivalul internaþional „NuntaZamfirei” de la Bistriþa Nãsãud, participarea cu piesa„Trei plus doi egal cu unu” de Dimitrie Miclea laNovi Sad la Emulaþia scenelor mici ºi experimentaledin Voivodina, unde a primit o menþiune pentru pro-movarea teatrului multimedial în rândul manifestãriinoastre teatrale ºi alte realizãri de vârf.

De asemenea a amintit pe scurt personalitãþi cu-noscute care ºi-au dat concursul în cadrul programe-lor Pan Monus la Seleuº precum sunt: Dan Puric, ac-tor din Bucureºti care s-a prezentat cu câteva punctede pantomimã inedite sau Nataºa ºi Liviu Berehoi dela Teatrul „Þãndãric㔺i Paul Ionescu, care au fasci-nat publicul acestui festival cu spectacole în douãseri.

A fost amintit prezentatorul Ioan Seleºi dinZalãu, personalitate cunoscutã în România, VictorMihalache din Târgoviºte, scriitor ºi redactor la

4

„Þeapa”, ziar de umor, îndrãgiþii scriitori, poeþi ºiumoriºti de la Cenaclul „Gura satului” din Timi-ºoara: Marius Munteanu, Ionel Iacob Bencei, ViorelBodureanu ºi ªtefan Pãtruþ, ansamblul „Banatul” înfrunte cu Tiberiu Ceia, Maria Petchescu, OlimpiaIacob, cântãreaþã din Iaºi ºi cel mai cunoscutnume, cantautorul Tudor Gheorghe din Bucureºti.

În acelaºi context au fost amintite ºi personalitãþicunoscute precum sunt actorul Ivan Klemenc, actordin Belgrad, Gabriela Dudkova ºi Mirijana Popoviæ,actriþe din Novi Sad, Andeljko Erdeljanin din NoviSad ºi alte nume cunoscute.

Dimitrie Miclea, secretarul Comunitãþii cultural-instructive a mulþumit pentru prezenþã onoraþiloroaspeþi ºi i-a invitat sã ia parte la slujba de vecerniecare a fost oficiatã de preotul Trifon Cãta în asistenþapreotului Ionel Mãlaimare din Alibunar.

A urmat apoi vernisajul de picturã a Mariei Babaîn holul ºcolii. Despre creaþia ei a vorbit profesorulAlexandru Pascu ºi directorul ºcolii Milan Zelèev.

Apoi oaspeþii s-au delectat cu un moment poeticmuzical sub genericul „Fiþi bineveniþi la voi acasã”,moderat de Mircea Samoilã.

ªi-a dat concursul tânãrul acordeonist MarianPopa care a fost în anul acesta proclamat drept celmai bun acordeonist junior din Serbia.

Momentul poetic a fost inaugurat de Ion Mar-covicean succedat de Mãrioara Baba.

Vasa Barbu, redactor la Editura „Libertatea”,jurnalist ºi critic literar a venit cu o dare de seamãvizând realizãrile editoriale ale Comunitãþii cultural-instructive Seleuº.

Momentul cheie al marcãrii a 10 ani de activitaterodnicã a fost axat pe teme ce au abordat contribuþiaSeleuºului în culturã ºi spiritualitate cu prezenþa per-sonalitãþilor cunoscute în viaþa românilor din Bana-tul nostru pe plan cultural, istoric, publicistic ºi ºtiin-þific în genere ºi el s-a desfãºurat printr-o Reuniuneºtiinþificã.

Aceastã Reuniune sub genericul „Credinþa ºicultura, daruri divine” a fost moderatã de inginerulMircea Samoilã.

În acest context în cele 13 comunicãri cãrora s-adat citire a fost accentuatã contibuþia Comunitãþiicultural-instructive ºi a Seleuºului în genere la dez-voltarea culturii în spaþiul nostru bãnãþean.

5

6

dr. adrian negru

pr. Ionel Mãlaimare

aurel bojin

prof. sima petrovici

vasa barbu

prof. gheorghe Lifa

7

prof. petru flora

prof. alexandru pascu

dr. Zoran cvetkoviæ

ing. Mircea samoilã

prof. mircea mãran

Ion marcovicean

dr. gligor popi

Mai precis comunicãrile au abordat teme din do-meniul artei ºi creaþiei ºi teme istorice legate de Se-leuº ºi personalitãþi de seamã din localitate care ºi-audat aportul la dezvoltarea spiritualitãþii pe aceste me-leaguri.

Dr. Adrian Negru a prezentat comunicarea„Nicolae Popescu ºi iconografia apuseanã înBiserica Ortodoxã Românã din Seleuº” iar AurelBojin „Pictorul Nicolae Popescu din nou la Seleuº”.

Prof. Sima Petrovici a venit cu o încercare de în-cadrare a literaturii seleuºene în contextul literaturiibãnãþene cu date succinte despre scriitorii seleuºenidin trecut ºi din prezent.

Dr. Gligor Popi a pus în paginã repere vizândprima ediþia a Festivalului PAN-MONUS.

Gheorghe Lifa a venit cu o variantã ineditã abaladei Mioriþa pe care împreunã cu d-na etnomuzi-colog Emilia Comiºel din Bucureºti a cules-o de laTie Minea ªciopu din Seleuº.

Profesorul Mircea Mãran a fãcut cunoscutemanifestãrile culturale de la Seleuº din perioadaanilor 1923-24, desprinse din sãptãmânalul „Graiulromânesc” din Panciova.

Profesorul Alexandru Pascu în comunicarea sas-a referit la artiºtii plastici seleuºeni de azi.

Profesorul Petru Flora a abordat prezenþele lit-erare româneºti la Vârºeþ de a lungul anilor, text carenu se încadreazã tematic în aceastã carte în care sensva fi preluat în numãrul viitor al ,,Gazetei de Seleuº”.

Vasa Barbu în lucrarea „O nouã constelaþie îngalaxia Gutemberg” a prezentat cele 11 cãrþi apãrutela Editura „Banat 2000” a C.C.I Seleuº.

Preotul Ionel Mãlaimare a vorbit despre viaþaliturgicã la Seleuº iar scriitorul Ion Marcovicean aprezentat lucrarea „Seleuºul tinereþii mele”.

Prof.dr. Zoran Cvetkoviæ a prezentat înlucrarea sa date referitoare la colaborarea sa cu trupade teatru a C.C.I. Seleuº iar inginerul MirceaSamoilã a dat citire lucrãrii „Contribuþii la o bio-grafie - Iosif Surduceanu-Geagea”.

În urma expunerii tuturor lucrãrilor au fost de-cernate diplome tuturor participanþilor din partea luiDimitrie Miclea ºi Pãun Baba. La fel, diplome auprimit toþi aceia care au ajutat activitatea Comu-nitãþii în cei 10 ani, precum ºi diplome de excelenþã ºidiplome de mulþumiri.

Maria MICLEA

8

VIAÞA LITURGICÃLA SELEUª

Atât credinþa cât ºi cultura aparþin spiritului, elese întrepãtrund ºi împreunã alcãtuiesc spiritu-alitatea ce caracterizeazã o colectivitate

umanã din punctul de vedere al vieþii sale spirituale,al specificului culturii sale. Când este vorba de cultulcreºtin ca manifestare externã a sentimentului decredinþã prin rugãciuni ºi acte rituale, trebuiemenþionat faptul, cã el este expresia celui mai înaltsentiment spiritual, duhovnicesc, ce reiese din cu-vintele Mântuitorului în convorbirea cu femeia sa-marineancã: ,,Duh este Dumnezeu, ºi cine se închinãLui, trebuie sã I se închine în duh ºi în adevãr” (Ev.Ioan 4,24). Aºadar, în credinþa creºtinã predominãaspectul intern, cel duhovnicesc, care îmbracã oformã vãzutã prin cultul divin, sãvârºit de persoanesfinþite împreunã cu obºtea credincioºilor, înlãcaºurile sfinte, dar ºi în afara acestora. Încã o do-vadã puternicã a legãturii dintre credinþã ºi culturã, oconstituie prezenþa în cultul divin a artei ca produs devalori estetice, sub forma picturii, literaturii, amuzicii.

Îmbrãcatã în veºmântul credinþei, al harului di-vin, cultura are menirea sã devinã ºi ea o rugãciunecãtre Pãrintele ceresc, o contribuþie deosebit de im-portantã în liturghia cosmicã, prin care înþelegemuniversul transfigurat ºi recapitulat în Hristos cel în-viat. Pe de altã parte, credinþa adevãratã, îmbrãcatãîn haina rugãciunii, a cultului divin, prin frumuseþeaºi varietatea sa, are darul de a influenþa puternic asu-pra sufletului omenesc, de a sporii dragostea omuluifaþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele sãu, de aîntãrii, a înãlþa duhovniceºte ºi de a conduce pecredincioºi spre scopul final, care este mântuirea.

Când este vorba despre viaþa liturgicã la Seleuº,trebuie spus cã ea este în esenþã identicã cu a tuturorromânilor ortodocºi, ca fii spirituali ai aceleaºimamã, care este Biserica Ortodoxã Românã, aceastala rândul sãu fiind dintotdeauna pe linia Bisericii ce-lei una, sfinte, soborniceºti ºi apostoleºti. Unele obi-ceiuri ºi datini locale care sunt specifice de la zonã la

9

zonã, sau chiar de la parohie la parohie, nu tulburãunitatea, ci o înfrumuseþeazã ºi o îmbogãþesc.

Când vorbim despre viaþa liturgicã, nu ne referimdoar la Liturghia Euharisticã ca slujbã centralã încultul divin public al Bisericii noastre, ci avem în ve-dere sensul pe care noþiunea de Liturghie o avea laînceput ºi se referea la cultul, pe care Biserica îladuce în comun, public, în lãcaºul de rugãciune ºi înafara acestuia, printr-un ansamblu de rituri, cuvinte,simboluri ºi gesturi rituale. În acest sens general, cul-tul liturgic este sinonim cu rugãciunea publicã, încomun organizatã sub responsabilitatea Bisericii ºise deosebeºte de cultul individual sau rugãciuneaparticularã. Însuºi cuvântul ,,Liturghie” este deorigine greceascã ºi înseamnã slujire sau acþiunepublicã, oficiu sacerdotal la templu.

Inima vieþii liturgice a fiecãrei comunitãþi decreºtini este lãcaºul sfânt. Românii ortodocºi din Se-leuº au avut lãcaºuri de închinare ºi preoþi din celemai vechi timpuri. Potrivit primelor date Seleuºul aavut bisericã din anii 1788/89, iar ca preoþi suntamintiþi Petar Mihailovici ºi Iosif Popovici, precumºi preotul Ioan Popovici. În documentul intitulat Ka-tastigul de la 1660 ºi 1666, pãstrat la Patriarhia deIpek (Peæ), este amintit preotul Trifon, iar în con-scripþia preoþilor din eparhia Caransebeºului din1707 se aminteºte numele preotului Roman Cârnu

10

Preoþii Trifon Cãta ºi Ionel Mãlaimare în aºteptareaP.S. Daniil Partoºanu, episcop de Vârºeþ

ceea ce presupune existenþa unei biserici ºi în aceletimpuri (Vezi: Aurel Bojin - B.O.R. p.16-17).

Actuala bisericã cu hramul Pogorârea SfântuluiDuh, este una dintre cele mai vechi ºi cele mai fru-moase din protopopiatul Panciovei ºi a întregii noas-tre Eparhii ºi a fost ziditã la anul 1809. Aici în casaDomnului, în casa mângîierii se adunã de aproapedouã secole fiii ºi fiicele Seleuºului, ca sã stea devorbã cu Dumnezeu, destãinuindu-I tot ceea ce lefrãmântã viaþa, toate aspiraþiile ºi nãzuinþele lor.Aceastã bisericã este situatã în centrul Seleuºului, ºi,mai cu seamã în centrul vieþii religioase a Se-leuºenilor, de unde se revarsã toate darurile lui Dum-nezeu care se înmulþesc prin rugãciune ºi prin faptadragostei frãþeºti. Când ne uitãm în urmã vedem nes-fârºite generaþii de înaintaºi, care s-au botezat aici, s-au împãrtãºit cu Sf.Taine, au întemeiat familiicreºtine ºi au primit binecuvântarea pentru cãlãtoriaspre patria cereascã, spre Biserica Triumfãtoare. Îna-inte Seleuºul avea doi sau chiar mai mulþi preoþi carese îngrijeau de creºterea ºi fromarea spiritualã a pãs-torilor încredinþaþi, dar în acelaºi timp ºi de educaþiaºi cultura lor. Se poate spune cã la Seleuº s-adesfãºurat din cele mai vechi timpuri o viaþã biseri-ceascã ºi culturalã foarte intensivã. Ca ºi în majori-tatea parohiilor noastre ºi la Seleuº începe oadevãratã înflorire a vieþii bisericeºti, în a douajumãtate a sec.XIX.

Dintre acþiunile realizate în aceastã perioadã,amintim prezenþa la Seleuº a pictorului NicolaePopescu, care în perioada martie 1869 - septembrie1872, executã pictura interiorului bisericii din Se-leuº, apreciatã de specialiºti drept capodoperã amarelui maestru. Trebuie menþionatã ca un testa-ment sfânt scena celor doi evangheliºti de pe boltabisericii, þinând cãrþi deschise, în care sunt scrise, înlocul unui text biblic, douã inscripþii de proorocienaþionalã ºi de credinþã româneascã: ,,Cu fom m-amnutrit ºi cu sudoare cruntã m-am adãpat pentru naþi-une. Viitorul Românilor va fi mare, însã trebuieluptã. Dumnezeu cu noi. N.Popescu”. ,,Doamnecautã din ceriul spre servul tãu, Nicolae Popescu,ajutã-i lui ºi naþiunei române ºi scapã-i de tirani.1870. Nicolae Popescu”. Deasemenea trebuie amin-titã prezenþa la Seleuº în aceastã perioadã, a încã

11

unui pictor bãnãþean român de renume, Filip Matei,care împreunã cu Mihai Popovici din Oraviþa ajutãmaestrului Nicoale Popescu.

Atestãrile documentare despre activitatea coralãla Seleuº existã din deceniul al optulea al sec XIX,când sunt numiþi învãþãtori la Seleuº, Ilie Bojin, fiulsatului, în anul 1881 ºi Mihai Pepenariu în anul 1884.În anul 1884 învãþãtorul Ilie Bojin înfiinþeazã primulcor ºcolar pe douã voci, format din elevi ºi tinerii dinsat. Tot de numele învãþãtorului Ilie Bojin se leagã ºiînfiinþarea corului bisericesc, organizat, în toamnaanului 1907, când au început sã activeze ºi alte secþii,înfiinþându-se astfel ºi prima societate culturalã subdenumirea de ,,Reuniunea de cântãri” (Vezi: AurelBojin, Seleuº - B.O.R. p.95,96). În anul 1912învãþãtorul Victor Bojin înfiinþeazã un cor mixt, careva fi reorganizat în anul 1919.

Dintre evenimentele cele mai importante din I-ajumãtate a sec. XX trebuie amintite vizitele canonicea episcopilor de Caransebeº, Dr. Miron Elia Cristeala 9 septembrie 1912, când sfinþeºte biserica din Se-leuº, Dr. Iosif Traian Bãdescu la 10 octombrie 1928ºi Dr Vasile Lãzãrescu în anul 1936. Este de neuitatdragostea ºi însufleþirea arãtatã de credincioºii se-leuºeni faþã de Arhipãstorii lor.

Alt eveniment care confirmã înalta conºtiinþãcreºtineascã ºi româneascã a seleuºenilor, estemonumentul eroilor cãzuþi în primul rãzboi mondial,ridicat din iniþiativa ,,Reuniunii de cântãri” din loc,sfinþit la 17 august 1930 ºi predat Sf.Biserici.

O altã confirmare puternicã a evlaviei plinã dehar a creºtinilor seleuºeni o constituie IzvorulTãmãduirii de la marginea satului, devenit din anul1936 loc de peleinaj a tuturor românilor de pe melea-gurile noastre, având Hramul sãrbãtoarea ,,Tãiereacapului Sf. Ioan Botezãtorul”. Decenii în ºir acest iz-vor a fost alãturi de biserica fostei mãnãstirii de laSrediºtea Micã cel mai important loc de pelerinaj dela noi.

Cu toate cã numãrul românilor drept-mãritori dinfruntaºa parohie Seleuº, a scãzut îngrijorãtor demult, din cauza natalitãþii scãzute ºi a plecãrii lamuncã în strãinãtate, creºtinii de aici pãstreazã cuaceeaºi dragoste ºi cãldurã credinþa strãbunã, dra-gostea de neam ºi limbã ºi datinile strãmoºeºti.

12

Majoritatea îºi fac datoria faþã de bisericã prin con-tribuþia parohialã ºi prin donaþiuni însemnate, caselecredincioºilor fiind binecuvântate de preot înpreajma marilor sãrbãtori bisericeºti, precum ºi laSfântul casei.

În încheiere trebuie subliniat faptul cã parohiaSeleuº are o viaþã liturgicã vie, plinã de cãlduracredinþei. Creºtinii de aici pãstreazã ca pe un tezaurde mare preþ datinile moºtenite din strãbuni. Atât labucurii cât ºi la dureri cautã întãrirea, mângãiere ºiajutor sub aripa plinã de dragoste ºi har a Maiciispirituale, a Bisericii noastre ortodoxe române,beneficiind de toate rugãciunile, ierurgiile ºi SfinteleTaine.

Am participat cu deosebitã bucurie în aceastãsâmbãtã a Rusalilor la frumosul ºi istoricul jubileu încare sunt împletite în chip minunat cele douã daruridivine: credinþa ºi cultura. Le oferim Pãrinteluiceresc ca pe o ofrandã ºi dorim ca acest eveniment deneuitat sã fie o smeritã contribuþie pe urcuºul trans-formãrii ºi înfrumuseþãrii întregii lumi, pentru ca în-treaga creaþie sã devinã un cosmos liturgic care cele-breazã continuu în comuniunea iubirii.

Pr. Ionel MÃLAIMARE

13

Preotul Trifon Cãtaºi P.S.Daniil Partoºanu,

NICOLAE POPESCU ªIICONOGRAFIA APUSEANÃÎN BISERICA ORTODOXÃ

ROMÂNÂ DIN SELEUª

Cercetarea picturii bisericeºti în Banat din seco-lul al XIX-lea, s-a desfãºurat între extremelecare au limitat, într-o oarecare mãsurã, studi-

erea culturii poporului ortodox. Pe de o parte, ladezbateri au participat cercetãtori formaþi pe studiilemedievale tradiþionale. Ei au marcat arta primelordecenii ale secolului al XIX-lea ca o continuare a ar-tei postbizantine, fãrã încercãri studioase de a deter-mina esenþialul acestei epoci ºi realizãrile ei artistice.Concepþiile despre neschimbarea artei din cadrulcercului cultural au fost susþinute ºi de gândirea teo-logicã, care a scos în prim plan respectarea ereditãþii.Pe de altã parte, pictura bãnãþeanã a fost interpretatãprin noþiunile ºi categoriile iniþiate pentru tãlmãcireaartei Europei de apus, fiind remarcatã în cadrul che-narului artistic care, peste baroc ºi biedermeier, a dusla un neoclasicism cu elemente de romantism, even-tual la un academism întârziat. Întrucât elementelestilistice formale ale artei apusene au fost într-omãsurã mai mare prezente în operele artiºtilorbãnãþeni, cu atât mai mult opusul lor a fost mai apre-ciat, iar ei au primit un loc de frunte în evoluþia arteinaþionale. Cu astfel de acces s-a creat imagineapozitivistã despre un progres permanent în ceea cepriveºte atingerea modelelor europene, în cadrulcãrora unii artiºti au fost subapreciaþi iar alþii lãudaþinemotivat. O astfel de tãlmãcire a fost rezultatul pre-judecãþilor metodologice, care au fost o barierã pen-tru posibilitatea de a se observa în întregime artabãnãþeanã, în identitatea ei stilisticã definitã.

Posibilitatea constatãrii unor criterii precise, in-dispensabile pentru tãlmãcirea artei bisericeºti înBanatul secolului al XIX-lea, a fost împiedecatã dediferite opinii, de multe ori radical opuse. Abia în ul-timele decenii ale secolului al XX-lea, s-a cristalizato imagine mai clarã, pe baza cãreia se pot reverifica

14

presupunerile esenþiale despre aceastã epocã ca ocategorie istoricã ºi culturalã.

Privitã în întregime, pictura bãnãþeanã dinjumãtatea a doua a secolului al XIXlea, a avut cãicomplexe în evoluþia sa, care nu întotdeauna au coin-cis cu perioadele de dezvoltare ale culturilor po-poarelor apusene. Totuºi, unele individualitãþi, careprin forþa talentului au ieºit din chenarul medioc-ritãþii ºcolilor rurale efemere, au reuºit sã opreascãcalea de coborâre a artei bisericeºti în Banat, înprimul rând Nicolae Popescu, a cãrui inventar artis-tic este, din pãcate, numeric foarte modest.

Respectarea Maicii Domnului a fost una din te-mele mari în pictura ortodoxã din Banat. Ea a devenitun paladiu al tuturor reformelor bisericeºti din cadrulMitropoliei Carloviþului, primind rolul ºi în-semnãtatea pe care le-au avut în pictura catolicã re-formele post-tridentale. Un ton aparte mariologieiapusene l-au dat autorii iezuiþi, indiferent cã el esteprezent ºi în operele altor congregaþii religioase careau purtat numele ei, aºa cã în perioada barocului s-aînfinþat mariologia ca o ramurã specificã a ºtiinþeiteologice.

În pictura româneascã din Banat pentru primadatã este prezentã o temã marianã monumentalã pebolta bisericii din Seleuº, unde între anii 1869-1872,Nicolae Popescu picteazã minunatul ei ansamblu. Pebolta deasupra corului, Popescu ºi ajutoarele sale Io-sif Matei din Pesac ºi Filip Matei din Bocºa, picteazãcompoziþia muralã monumentalã Fecioara-izvoruldãtãtor de viaþã. În centrul unui peisaj cu vegetaþiesãracã este pictat tronul pe care stã Fecioara cu prun-cul. Din partea dreaptã a tronului curge apa care serevarsã într-un havuz în formã de floare. Apa se re-varsã din havuz iar în jurul ei stau ºi beau împãraþi,orbi ºi alþi bolnavi ºi slãbãnogi, toþi la un loc, indifer-ent de rangul social, cãutându-ºi vindecarea. Pe cerulîncãrcat sunt pictate cam neîndemânatic capeteleîngerilor, heruvimilor, câte trei de fiecare parte a tro-nului. Lucrãrile de pe bolta bisericii au fost terminateîn 1870, drept dovadã fiind inscripþia de pe com-poziþia muralã Sf. Ioan Botezãtorul boteazã norodul,de pe bolta centralã a bisericii: Popescu sept.1870.Aceastã variantã laicã a motivului amintit, carediferã de icoanele cãlugãrilor ºi zugravilor din seco-

15

lul al XVIII-lea, a fost creatã în momentul când înpictura bãnãþeanã punctul de reper a fost arta luiConstantin Daniel, iar cel iconografic compoziþiilelui Arsenije Teodoroviæ.

Miracolele Maicii Domnului sunt acceptate încredinþa ºi literatura popularã, însã în artabisericeascã bãnãþeanã ele nu ºi-au primit oformulaþie plasticã corespunzãtoare. Probabil cãmotivele au reieºit din tendinþele reformelorbisericeºti, care au încercat sã elimine necredinþa ºiidolatria. S-a acceptat pictarea numai acelormiracole care în cadrul chenarelor teologice au avuto semnificaþie simbolicã aprofundatã.Propovãduirile ºi poezia barocã au slãvit ca tememulte întâmplãri din evanghelii, în care MaicaDomnului a fost complice în patimile lui Iisus,preluând un rol de rãscumpãrãtor al omenirii -Salvatrix Mundi, iar din mulþimea miracolelorMaicii Domnului, un statut aparte l-a avut miracolulMaica Domnului - izvor de viaþã.

dr. Adrian NEGRU

16

PICTORUL BÃNÃÞEANNICOLAE POPESCU LA

SELEUª

Marele maestru al artei plastice româneºti,Nicolae Popescu, a lãsat în urma sa o operãbogatã pe meleagurile noastre bãnãþene.

Dupã ,,Dicþionarul enciclopedic Român” picto-rul bãnãþean Nicolae Popescu (1835-1877) este denaºtere din Zorleanþul Mare (România). El a învãþatpictura mai întâi cu tatãl sãu, care era zugrav de ico-ane, iconar de sat, precum ºi de la pictorul Mihai Vel-ceanu din Bocºa, iar dupã alþi scriitori, a mai învãþatsã picteze ºi de la pictorul Mihai Popoviciu dinOraviþa. În ,,Dicþionaru...” se mai spune cã Popescu,,s-a perfecþionat la Budapesta, Viena ºi la Roma.Opera sa cuprinde compoziþii, studii de nud ºi nu-meroase portrete: Cãlugãr capucin (Muzeul Bana-tului), Portret de bãrbat în roºu (Muzeul de artã alR.P.R.), care se remarcã prin desenul sigur, princoloritul subtil ºi nuanþat, capabil sã redea vibraþiilelumini ºi calitatea materiei, ºi mai ales prin profun-zimea analizei psihologice”.1

Marele maestru NicolaePopescu a lãsat în urma sa ooperã bogatã. În primul rând

se cuvinesã fiemenþio-nate pic-tarea inte-rioruluibisericii

din Seleuº ºipictarea unuisteag al biseri-cii din Râtiºor, precum ºiunele lucrãri care se aflã laMuzeul din Vârºeþ.

Biserica din Seleuº esteuna dintre cele mai vechibiserici din Banatul iugo-

17

slav, fiind construitã încã în anul 1809, poate ficonsideratã ca unul dintre cele mai importantemonumente istorice ºi culturale ale românilor de peaceste meleaguri bãnãþene.

În ea se mai pãstreazã, printre altele, cãrþi de rit-ual tipãrite în secolul trecut, chiriacodriomionuldatând din anul 1732 ºi un acatist slavon din anul1756.

Dupã cele scrise de Nicolae Corneanu în ,,Mono-grafia eparhiei Caransebeº”, ºi cele relatate debãtrânii seleuºeni, pictarea bisericii s-a fãcut ,,la în-demnul locotenentului grãniceresc Cãlþuni”.2 Nu-mele locotenentului amintit este J.Kalzun. Aceastaam aflat în câteva chitanþe cu semnãtura lui ºi a picto-rului Popescu care se pãstreazã la Muzeul populardin Vârºeþ.

Dispunem de opt chitanþe ºi de o declaraþie carepânã în 19 iulie 1963 s-au pãsrat în arhiva bisericiidin Seleuº.

Prima chitanþã dateazã din 20 februarie 1869.Chitanþa în valoare de 200 florinþi, fiind scrisã deînsuºi pictorul Popescu, aflãm de bine sã o repro-ducem în întregime:

,,Quitantia.Preste 200 fl. dicu’ duce sute fiorini vatuta Aus-

tri: carii iamu primitu prin Dlu Tenente superioreJ.Kalzun pentru continuarea lucrului S.Beserici aSeleusiului. Cu aceasta adeverescu, ºi întãrescu prinsubscrierea numelui meu.

Oraviþa, 20. februarie 1869.N.Popescu, pict.acad. - coram nobis J.Kalzun”(Cuvintele: dicu - cu litere, tenente - locotenent,

coram nobis - de faþã).

Despre unele lucruri mai detaliate din contractulîncheiat între Biserica din Seleuº ºi pictorul NicolaePopescu, nu putem vorbi din cauzã cã nu dispunemde acest document. Dispunem doar de un alt docu-ment care se referã la corecþiile contractului princi-pal semnat de Comanda Regimentului sârbo-bãnãþean ºi pictorul Nicolae Popescu, la 22 noiem-brie 1868.

Documentul poartã numãrul de înregistrare1024/1868, iar din conþinutul rezumatului, scris înlimba românã, care se aflã la începutul documentu-

18

lui, se observã cã ,,Comanda regim. serbo-bãnãþeansub 22 Noembre, spre numãrul 5991, transmite spreexaminarie ºi darea opiniuniei contractului pentruzugrãfirea bisericei din Seleuºiu”.3

Pictorul Popescu a început sã picteze interiorulbisericii din Seleuº în martie 1869, iar lucrãriledureazã pânã în septembrie 1872, pentru care i seplãteºte 10.000 de florinþi, despre care unii autoriapar ºi cu alte date ºi completãri, iar din ,,ProtocolulAdunãrii eparhiale din Caransebeº” se vede cã,,Pictarea care s-a efectuat în decurs de trei ani ºijumãtate, a costat 40.000 florini”.4 Credem cãadevãrata cifrã de florini plãtitã din partea bisericiidin Seleuº pictorul Popescu ar fi cea înregistratã de,,Protocolul Adunãrii eparhiale din Caransebeº”.

Revista ,,Familia” a lui Iosif Vulcan, pânã lamoartea pictorului, în anul 1877, i-a urmãrit în bunãparte ºi publicat informaþii despre cele mai impor-tante momente ale vieþii lui Popescu, facilitându-neastfel reconstruirea biografiei lui. De exemplu:,,Pentru moment soartea lui Popescu se îm-bunãtãþeºte în urma pictãrii bisericii gr.or. din Se-leuº (Jugoslavia), pentru suma de 10.000 fl. Prob-abil cã a început pictarea ei încã în 1871, terminând-o în anul urmãtor dupã cum ne informeazã tot ’F-amilia’ (No. 36, 3/15 Sept. 1872, p.430):

Pictorul nostru, dlu Popescu a terminat zu-gravirea bisericei din Seleuºiu în Banatu, pentrucare a capetatu unu onorariu de 10.000 fl. Toþi laudaacesta opu alu artistului.”5

Dupã Ion Frunzetti: ,,Pictorul lucreazã ani în ºirdeparte de familia sa, prin vreun sat, veºnic peschele. Pentru zece mii de florini, el zugrãveºte în stilnou, timp de trei ani (1870-1872), biserica din Se-leuº”,6 dupã care face trimiterea bibliograficã (deunde a luat informaþia): revista ,,Familia”.7

Deci, informaþia din ,,Familia” diferã de cea dinunele publicþii în ce priveºte anul începerii pictãrii:1870, nu 1869. Am verificat care-i anul exact. Docu-ment: chitanþele.

În ,,Familia”, dar ºi într-o lucrare a M.(irjanei)Mareº am aflat urmãtoarele: ,,ªi dr. Miloia8 ºi Frun-zetti9 citeazã anul 1870 ca an al revenirii lui Popescuîn Banat, iar anii 1871-72 sunt amintiþi ca perioadãa pictãrii bisericii din Seleuº. Însã, dupã datele cele

19

mai noi, gãsite la Seleuº, se vede cã artistul a începutlucrul aci încã la începutul anului 1869, ceea ce sepoate dovedi uºor în baza chitanþelor care s-au pãs-trat. Desigur cã în acest timp n-a lucrat numai laacele pãrþi ale iconostasului care se puteau montaulterior ºi care i-ar fi permis sã stea la Roma, ci ºi laalte lucrãri ºi la picturile de pe pereþii din altar, ceeace i-a pretins sã fie prezent la faþa locului. Plãtirea is-a fãcut în rate, dupã terminarea lucrãrilor. Rarprimea avans”.10

M.Mareº mai scriecã: ,,Ap-roape pa-tru ani lu-creazãPopescu lapictarea

bisericii din Seleuº. Decoraþiile de aici fac parte dincele mai bune realizãri ale artistului. Numaiiconostasul ºi stranele cuprind 52 de lucrãri pepânzã, montate ulterior”. Cu mici excepþii, picturilesunt foarte bine pãstrate. Unele ni se par retuºate. Daraceasta nu-i totul. Artistul a decorat ºi absida ºi bolta,împodobitã cu patru compoziþii despãrþite între ele.Sentimentul de dragoste faþã de popor mocneºte ºi pemai departe într-însul. La pictarea, de scene religioa-se el se gândeºte la poporul sãu. În poala evanghe-listului Matei, pictat pe boltã, se gãseºte o carte de-schisã spre care un înger ºi-a întins degetul ºi ce paree un text cu conþinut destul de liber, din care citãm:,,Doamne cautã din cer spre servul tãu N.Popescu,ajutã-i lui ºi naþiunii române...” etc.

E greºitã afirmarea cã starea materialã a lui Pope-scu s-a îmbunãtãþit dupã pictarea bisericii din Seleuº,

20

pentru care a primit 10.000 florini, dupã cum anunþãºi ,,Familia” din 3/15 septembrie 1872, la pagina430. Deoarece artistul n-a primit suma întreagã, lasfârºit, dupã cum se pare, ci în rate, în cursul lucrãri-lor. Majoritatea banilor au fost deja primiþi ºi chel-tuiþi, pânã a nu se sfârºi lucru.11

Adevãrul este achitarea nereglementarã a banilordin partea comunei bisericeºti din Seleuº ºi nu aºacum bãnuiau bãtrânii seleuºeni. Citãm: ,,Bãtrânii se-leuºeni mai povestesc cã pictorul Popescu a fost fi-gurã foarte interesantã, ca dealtfel toþi artiºtii. Aveamomente de inspiraþie, când lucra mult, fãrã întreru-pere, pentru ca apoi sãptãmâni întregi sã se odih-neascã. Poate cã aceasta este rãspunsul la între-barea de ce pictarea bisericii din Seleuº a durat treiani ºi jumãtate, tablourile din ea însã sunt de fapt deo certã valoare artisticã.12

Aurel BOJINNote:1. Dicþionar enciclopedic Român, vol. III, K-P,

Bucureºti, 1965, p.8222. Nicolae Cornean, Monografia eparhiei

Caransebeº, Caransebeº 1940, p. 539-540.3. Documentul se aflã în arhiva Episcopiei Ortodoxe

Române a Timiºoarei ºi Caransebeºuui sub nr.de înregistrare 1024/1868.

4. Protocolul Adunãrii eparhiale din Caransebeº seaflã în arhiva Arhiepiscopiei Ortodoxe Române aTimiºoarei ºi Caransebeºului.

5. Dr. Ioachim Miloia, Date ºi documente noireferitoare la pictorul Nicolae Popescu, ,,AnaleleBanatului�, a. II, Timiºoara, iulie-decembrie1929, p.28

6. Ion Frunzetti, Pictorii bãnãþeni din secolulal XIX-lea, Editura de stat pentru Literaturã ºiArtã, Bucureºti, 1957, p.101.

7. Familia, nr. 36, noiembrie 1872, p. 430.8. Dr. I.Miloia, Op.cit., fascicolul 3, p. 7-40.9. Ion Frunzetti, Op.cit., p.1910.M.(irjana) Mareº, Pictorul N.Popescu,

,,Lumina�, a XVIII, nr. 3, (În româneºte de I./on/B./ãlan/), Panciova, ianuarie-decembrie 1964,p.241-242.

11. Ibid.12. Aurel Bojin, Nicolae Popescu la Seleuº,

,,Lumina�, nr. 5, Panciova, 1978, p. 74-75;Acelaºi, SELEUª - Un secol de activitate

culturalã - 1884-1984, Seleuº, 1990, p.173.

21

LITERATURA SELEUªEANÃÎN CONTEXTUL CELEI

BÃNÃÞENE

Mulþumesc pentru invitaþie - semn cã sunt con-siderat ºi eu prieten al Seleuºului ºi se-leuºenilor - pe motivul ,,Ai scris despre viaþa

culturalã a satului nostru, o cunoºti, ai ce spune” ...Adevãrat. Am scris despre viaþa literarã a se-leuºenilor, poate prea puþin critic, altfel n-aº fi fostchemat, cum nu mã cheamã la alte manifestaþii cã n-am prea lãudat, cã nu fac numai elogii... Cine iubeºteun critic literar ºi cine-l înþelege ºi stimeazã? Aºadar,iatã-mã între voi - din douã - trei motive, mãcar ca re-convalescent: este a treia oarã sã vãd Seleuºul, iardictonul zice: a treia oarã Dumnezeu ajutã! Primadatã am fost împreunã cu elevii Liceului MixtRomân din Vârºeþ cu o serbare culturalã (cu vole-balul ºi fotbalul) ºi am mers la familia dr. Iosif Mi-clea, peste calea feratã, a doua oarã la familia regre-tatului meu ,,ºogor” Pãun Baba, dupã ce am intrat ºieu în familia Pancaricean din Sãrcia (din care setrage ºi Pietra lui) ºi, iatã, azi într-o zi de iunie multmai frumoasã, însoritã, decât toate cele din luna maia anului 2001. Printre seleuºeni cred cã am mulþiprieteni de suflet ºi de condei. Unul este Ion-NiþãSurducean încã din armatã, de la Po&arevac, locul deeducare a pãrinþilor noºtri, chiaburi, judecaþi la 15ani de închisoare pentru ,,obavez”, care era cât p-acisã mã însoare în Satul Alb - Seleuºul lui drag. Dar nus-a fãcut cã soarta m-a dus în alt sat. M-a dus de lapoezie la criticã literarã. Vin apoi prietenii din tagmascriitoriceascã: Auricã Bojin de la Vârºeþul ºcolar-izãrii ºi tinereþii noastre, decanul de vârstã Ion Mar-coviceanu din anii studenþiei ºi colaborãrii la RadioNovi Sad, iar dupã aceea Ioan Baba ºi Mãrioara Babacu fluidul creaþiei lor (dinastia liricã a Seleuºului), cugestiunea umanã pentru a mã atrage atenþia lui Mir-cea Samoilã ºi Dimitrie Miclea. Cu ei, presimt cã nuse încheie cercul... Despre toþi aceºtia am scris ºiîndatã ce m-au invitat n-am putut sã-i resping. Maiales cã invitaþiile nu-s dese în care sens sunt onorat cãmã aflu într-un cerc de culturã a unui sat fruntaº din

22

Banatul nostru cu tot mai puþine oaze de spirituali-tate româneascã autenticã.

Meditând despre subiectul anunþat, recitind totce am la îndemânã din viaþa cultural-artisticã ºi lite-rar-ºtiinþificã a Seleuºului, mai toate referinþele de-spre aceastã viaþã, handicapat cã-n fiecare searã de laorele 20 la 24 strada mea - Strada Izvorului era-nbeznã ca-n anii ocupaþiei fasciste (1941-1945), n-amputut definitiva lucrarea mea intitulatã LITERA-TURA SELEUªEANÃ ÎN CONTEXTUL CELEIBÃNÃÞENE. Iatã, vã citesc mai puþin cursiv tezele,ideile ºi caracteristicile acestei literaturi aºa cum le-am remarcat în toiul meditaþiilor (ºi-n întuneric cândbãtrânii nu mai fac copii!) asupra subiectuluianunþat.

În literatura seleuºeanã apreciatã într-un cadrumai larg ºi-ntr-o concepþie extinsã, bãnãþeanã, amobservat trei perioade distincte:

I. PRIMA din 1764/74 pânã în 1919/20, dupãcolonizarea seleuºenilor pe aceste meleaguri, în pre-diul se zice nelocuit (!?), în cele mai grele condiþiisocial-politice sub o stãpânire austro-ungarã (apoinumai ungarã) vitregã, II. A DOUA din a. 1919/20 -1941/45 tot nefavorabilã creaþiei, sub autoritãþileStatului nou format al Sârbilor, Croaþilor ºi Slove-nilor, respectiv al Iugoslaviei Regelui Alexandru ºiIII. a TREIA dupã Eliberare, adicã terminarea celuide al II-lea rãzboi mondial din 1945 pânã la fineaanului 2000 care se caracterizeazã printr-o stimularea creaþiei tuturor popoarelor fostei Iugoslavii, dar ºi aminoritãþilor naþionale; prin urmare ºi a românilor.

PRIMA PERIOADÃ este a literaturii prepon-derent orale - folclorice ºi mai rar scrise de autori, încare se remarcã spuitorii poeziilor populare,astrigãturilor tradiþionale, unii scriitori populari semi-alfabetizaþi, însã care au o dragoste mare pentru tra-diþiile folclorice ºi un merit indubitabil pentru pãs-trarea acestor comori poetice populare ºi a identitãþiineamului periclitat ºi dezrãdãcinat, dar încã în con-tact cu spiritualitatea româneascã din þara mamã.Unii fiind înzestraþi vor încerca creaþii poetice ca sãredea unele stãri de suflet dar mai ales întâmplãriledramatice din viaþa seleuºenilor. Nu vor lipsi nici un-ele evenimente vesele ºi hazlii din viaþa satului.

23

Totuºi, se vor reda doar secvenþe din lupta se-leuºenilor cu greutãþile întâmpinate la ridicarea edi-ficiilor de care un sat nou înfiinþat are nevoie:biserica, ºcoala, primãria, un locaº de activitatecultural-artisticã. Toate pentru ca sã se menþinã tra-diþia ºi credinþa strãmoºeascã pe noile meleaguri -acea adusã de pe meleagurile mureºene, bãnãþene ºiolteneºti. Este foarte semnificativã aceastã luptãpentru o existenþã etnicã deoarece ea a aunit toatecele trei elemente amintite ºi i-a ambiþionat pe se-leuºeni sã se dovedeascã în regiune, astfel nu ar fireuºit sã-ºi ridice edificiile de bazã ca fundamentpentru o viaþã cultural-artisticã în faºã, mai puþin unaliterar-ºtiinþificã recognoscibilã ºi-n aria bãnãþeanã.Totuºi, suntem datori sã remarcãm cazul unic al fiu-lui Seleuºului - Petru Bojin, ofiþer al armatei ungare(n. la Seleuº în a. 1838), care cunoscând limbilemaghiarã, germanã ºi românã, la Braºov, se face unmare om de ºtiinþã ºi devine membru corespondental Academiei Române, datoritã abnegaþiei sale ºiiubirii neamului sãu, atunci când Ungaria iredentistãnu stimula învãþãmântul în limba maternã nu numaiîn Ardeal ci ºi în Banat! Stãpânirea amintitã a dat se-lectiv voie doar unor activitãþi culturale de rangpopular ºi oarecum folcloric: cor bisericesc(lumesc), teatru - recitãri, reuniuni de cântãri, jocuripopulare, orchestre - fanfare. ªi atât. Reþinându-ne lafenomenul literar, þinem sã evidenþiem câteva numecare s-au distins în aceastã perioadã de timp ca pro-motiri ai vieþii culturale a satului: Nicolae Selejan -Liþã, Dimitrie-Tie Minea - ªciopu, Iosif Broºtene-anþ, Sofia Baba, Ioniþã Oprea, Moise Baba, Gheor-ghe Sfera, Ion Berlovan ºi Ioaachim Popovici, venitdin România.

În concluzie - subliniem cã cel mai mare succesal seleuºenilor în aceastã perioadã este unirea lor încuget ºi simþiri ºi organizarea lor la edificarea uneivieþi cultural-artistice care s-a simþit deja în sat ºi-nregiunea nemijlocitã.

A DOUA PERIOADà este cea din 1919/20pânã-n 1941/45, mult prea scurtã ºi agitatã. Eaîncepe printr-o vitregie netã ºi nemãrginitã a auto-ritãþilor noi sârbeºti faþã de viaþa cultural-instructivãºi artisticã, dar ºi literar-ºtiinþificã a românilor de pe

24

aceste meleaguri (aceeaºi soartã o aveau ºi sârbi dinRomânia). Se ºtie cã partea mare a intelectualilorromâni din Banatul sârbesc s-au dus din þarã înRomânia. Apoi au emigrat ºi seleuºenii în America ºiEuropa. Puþini dascãli rãmaºi în sat n-au putut facefaþã necesitãþilor instructive, mai ales celor cultural-artistice ºi literar-ºtiinþifice. Încercãrile sporadice dea crea o viaþã cultural artisticã ºi liteararã la nivelbãnãþean au fost stãvilite ºi au durat foarte scurt.Doar ziarul ,,Nãdejdea” s-a menþinut în câmpulinformativ-cultural o perioadã de timp mai lungã.Abia în a. 1936, dupã zece ani de tratative, suspici-uni, s-a iscãlit ,,Convenþia ºcolarã” între Iugoslaviaºi România prin care ne-au venit învãþãtorii contrac-tuali din România care au reanimat activitateacultural-artisticã a tuturor satelor noastre. S-au înfi-inþat sau ,,reînviat” societãþile culturale sãteºti. Se-leuºul a avut norocul sã-i vinã poetul ºi scriitorul -învãþãtorul Teodor ªandru (din Seleuºul românesc -de lângã Arad), care înzestrat cu talent organizatoricºi muzical-teatral, a pus pe roate o nouã activitatecultural-instructivã ºi artisticã seleuºeanã. Pretutin-deni s-a trecut la înfiinþarea de noi secþii muzicale,teatrale, de biblioteci, la adunarea materialului fol-cloric ºi literar, la scrierea unor poezii ºi schiþe origi-nale în prozã, la scenete dramatice. Perioada de timp,este, totuºi, prea scurtã pentru rezultate mai semnifi-cative literare. Totul se va reduce la publicarea scri-erilor literare în ,,Nãdejdea” ºi ,,CalendarulNãdejdii”, în timp ce celelalte publicaþii au apãrutsporadic ºi s-au stins repede. Aceste segmente detimp ºi de activitate fac o trecere de la literatura oralãºi mai mult folcloricã, cu puþine creaþii originale devaloare ale seleuºenilor (în stil popular-folcloric dejadepãºit ºi-n Banatul Românesc cu inspiraþie anegdo-ticã ºi strict legatã de viaþa satului ºi întâmplãriletrãite) la o viitoare literaturã originalã autenticã ºiconsistentã, dupã cel de al II-lea rãzboi mondial.Simþim datoria de a aminti câteva nume care fac, cucinste puntea de trecere la literatura seleuºeanã post-belicã care atinge vârfurile literare bãnãþene (iugo-slave), dar prin unii creatori se înroleazã semnifica-tiv, cu voci autentice ºi distincte, în mozaicul literarromânesc general (de pretutindeni), dar mai ales dinþara mamã. Iatã numele celor din generaþia de tre-

25

cere, care din spuitori de poezii populare s-au trans-format în autori ºi poeþi populari: Ioan Baba, IonBerlovan, Tie Minea - ªciopu, Ion Popa, NicolaeOtonoga, Traian Broºtean, Ion Surducean, Gheor-ghe Buia, Rachila Baba, Ion Magda, Trifu Baba,Victor Nitranski (comerciant), înv. Nicolae Bagiu ºiînzestratul Viorel Broºteanu, poet mort prematur.

Odatã ce viaþa cultural-instructivã n-a fost stimu-latã de la bun început, ci stânjenitã nemotivat, niciviaþa cultural-artisticã ºi literar-ºtiinþificã n-a pututavea avânt, nici rezultate mai vizibile ºi valoroase.Toþi condeierii amintiþi (fie ºi învãþãtori), inclusivTeodor ªandru, n-au avut condiþii de creaþie, deci nuavem o literaturã semnificativã seleuºeanã pânã lacapãtul acestei perioade de timp.

A TREIA PERIOADÃ este cea venitã dupãEliberare, adicã dupã terminarea celui de al II-learãzboi mondial. Ea este rezultatul unei catarze. Esteperioada reconstruirii þãrii devastate, a unui avânt ºia aspiraþiei spre mai bine. Eliberarea a adus tuturorpopoarelor ºi minoritãþilor iugoslave o libertate decreaþie vizibilã ºi satisfãcãtoare. Se resimte unentuziasm creativ ca rezultat al unui optimism post-belic general. Înfrângerea fascismului aduce o che-mare la o viaþã nouã. Majoritatea învãþãtorilor ºi pro-fesorilor contruactuali a plecat în România, imediatdupã Eliberare, dar ei ºi-au îndeplinit misiunea ºi ne-au instruit primele generaþii de învãþãtori ºi apoi deprofesori din rândurile minoritãþii noastre. Ei au pustemeliile vieþii cultural-instructive ºi literar-artisticeºi ºtiinþifice. Toate aceste impulsuri generale s-aurãsfrânt benefic ºi asupra vieþii românilor din Seleuº.ªi aici se dezvoltã o activitate febrilã, am zice, întoate domeniile vieþii sãteºti: cor, folclor, orchestrã,fanfarã, teatru-recitaþii, bibliotecã ºi, în fine, ceea cene priveºte, literatura localã seleuºeanã cu ascen-denþã, pe parcurs, pânã la piscurile bãnãþene ºiromâneºti extinse. Dovadã publicarea unor titluri aleautorilor seleuºeni ºi-n România, dar ºi în limbasârbã în þara natalã. Este beneficã ºi organizareavieþii instructive ºi cultural-artistice a copiilor noºtripe bazã de competiþii regionale ºi festivaluri, carecultivã traiþiile tuturor popoarelor ºi minoritãþilornaþionale, unde rolul învãþãtorilor ºi profesorile din

26

rândul nostru este covârºitor. De aceea se va reanimapubliciºti care propagã toate festivalurile de muzicãºi folclor, de teatru ºi fanfare, iar dupã toate acestease pun temeliile activitãþii literare ºi ºtiinþifice. Sefondeazã LIBERTATEA, BUCURIA PIONIERILOR(COPIILOR), LUMINA, TRIBUNA TINERETULUI(TINEREÞEA); un rol însemnat îl poartã ºi SATUL,FEMEIA NOUÃ, precum ºi Calendarele LIB-ERTÃÞII, Editura LIBERTATEA, care va publicamajoritatea operelor scriitorilor noºtri. Nu trebuieuitate primele concursuri literare ale ComunitãþiiCulturale a Românilor din Iugoslavia, reluate de Lib-ertatea, Lumina. Ia naºtere, datoritã lui Radu Flora,Societatea de Limba Românã ºi se pun bazele activ-itãþii ºtiinþifice cu organizarea simpozioanelor ºisesiunilor ºtiinþifice pe domenii de activitate, se pub-licã Analele S.L.R., apoi Contribuþiile la Istoria Cul-turalã a Românilor din Iugoslavia. Activeazã ac-tivele învãþãtorilor ºi profesorilor, traducãtorilor,scriitorilor, juriºtilor, folcloriºtilor. Se deschid cate-drele de Limba ºi Literatura românã la Facultatea defilologie din Belgrad ºi cea de filozofie din Novi Sadcare promoveazã cadre noi de profesori ºi scriitori.S-au deschis toate catedrele filologice ºi literare dinRomânia ºi nu-i mirare cã au luat fiinþã alte reviste ºiziare de talie bãnãþeanã ºi româneascã, extinsã, caTRADIÞIA ºi TIBISCUS, CUVÂNTUL ROMÂNESCTORÃCEAN, GAZETA DE SELEUª, SATUL 899,FÃCLIA, FOAIA BOBOCILOR, FOAIA SÂN-MIHAULUI ºi altele. Toate acestea stimuleazã ºiapariþia unor noi editurii: TIBISCUS, C.C.I.-Seleuº,LUCEAFÃRUL, a Comunitãþii Românilor din Iugo-slavia. Un loc de cinste în toate acestea ºi-a cuceritC.C.I. - Seleuº care a contribuit, în cei zece ani de ac-tivitate, sã mãreascã simþitor cascadele de scrierioriginale cultural-artistice, literare ºi ºtiinþifice.Chiar ºi-n centrele mai mici româneºti avem o activi-tate literarã a elevilor ºi tinerilor care n-a fostprezentã, la nivel, minoritar toatã perioada interbe-licã (,,Tinerele condeie” - la Liceul Român de laVârºeþ sub conducerea prof. merituos Ion Berlovan -seleuºeanul, LITERA - la Begheiþi, sub suprave-gherea distinsului poet Olimpiu Baloº, etc). Aceastãperioadã ne-a adus, în fine, o activitate literarã palpi-tantã ºi cât se poate de abundentã. Dacã aveam

27

mijloace materiale mai mari creaþia literarã s-ar fi re-alizat ºi mai semnificativ. De aceastã creaþie se-leuºeanã în context bãnãþean, ne ocupãm cu predi-lecþie ºi putem constata cã este autenticã ºi valo-roasã. Ea, însã, va rãmâne la nivel seleuºean, re-gional (alibunãrean-comunal), dar a unor autori se varidica la cel bãnãþean ºi românesc general. Ne bucurãfaptul cã putem sã-i numim pe unii autori din Seleuº.Mai întâi pe Pãun Broºtean (cãruia la InternatulRomân ,,Valeriu Docnaru” din Vârºeþ îi ziceam,,vericu”) aventurierul care ne-a adus o prozãbãnãþeanã viguroasã (,,Dobrogea” ºi ,,Moº Jean -din Franþa”). Din pãcate dânsul - socialist, rãzvrãtit,nu s-a realizat. La internat, cu pãrul vâlvoi, îºideclamã catrenul ,,La cimitirul din Ivy / Sunt fluturialbi ca ºi speranþa / Bate-ntr-una pentru Franþa /Inima lui Gabriel Pery”... Apoi pe fiul adoptiv al Se-leuºului bãnãþean - Teodor ªandru care s-a realizat înpasteluri ºi-n poeziile pentru copii, pe Ion Mar-coviceanu - fiul satului - care, umãr la umãr cu IonBãlan a edificat proza realistã a etniei, într-o facturãmult prea dificilã - umoristicã, dar ºi-n poezia liric -meditativã ºi filozoficã. La umbra lui vine MirceaSamoilã în proza sa reportericeascã, publicisticã ºi-nactivitatea ºtiinþificã-cronicãreascã. Cu plãcere sem-nalãm douã voci distincte care au depãºit graniþelediscursului seleuºean ºi bãnãþean intrând în cel mareromânesc (parþial ºi sârbesc): Mãrioara Baba ºi IoanBaba. Ei vor puncta relaþia literarã a dinastieiartistic-literare BABA, dovedind talente variate - înziaristicã, redactare (TV - Radio, Lumina), în inter-viuri ºi-n critica literarã - ca autori ai scrierilor de în-altã tensiune valoricã. Ioan Baba este cel mai prolificscriitor al Seleuºului (volume de poezii, interviuri,antologii, literare, traduceri) cu un opus liric-filozofic ºi magistic-mitic de cea mai evidentã va-loarea. Poezia lui intimist - aforisticã (primul cuhaiku-la noi) a fost remarcat ºi antologat de criticiiromâni din România (Timiºoara, Iaºi, Bucureºti,Târgoviºte, etc), aºa cã nu mai trebuie argumentatenunþul incipient. Mãrioara Baba este autoarea a treivolume de poezii de o substanþã valoricã indubita-bilã. Are imagini originale, metafore neobiºnuite ºiatrãgãtoare, simboluri mititice ºi biblice - o poezieexistenþialã despre rostul vieþii ºi al femeii, cu toate

28

întrebãrile care reies din dublura fiinþei în genere ºi apoetei aparte, în cadrul naturii date - ca parte a uni-versului. Mãrioara Baba a atins argintul poeziei ºi-ipe cale sã urce pe cea mai înaltã scarã (de aur) apoeziei lirice de la noi. Publicarea unui volum an-tologic cu poezii ales din opusul ei - în România -dovedeºte cã ea face cinste Seleuºului ºi-l lanseazã înraza româneascã generalã.

Ioan Baba, Mãrioara Baba duc faima inspiraþieiseleuºene literare ºi cu decanul de vârstã literar - IonMarcovicean, au transpus mediul existenþial se-leuºean în creaþia lor cântându-ºi satul ºi Banatul,destul de plastic. Primii doi mai puþin - cã s-au de-spãrþit de rãdãcinã ºi îndreptat spre universalitate, iaral treilea mai mult, mai ales cã, înbãtrânind, în ulti-mii ani se reîntoarce la meleagurile natale ºi în aniicopilãriei - nu cu amintiri din copilãrie, cum s-araºtepta de la un povestitor de talie, cum a fãcut-oCreagã, iar la noi omul de ºtiinþã - Radu Flora ºi mul-tilateralul Miodrag Miloº, ci ca poet cu poemul NOS-TALGIA... Anii urmãtori vor însera ºi-n poezia au-tenticã a M.Baba ºi I.Baba reverberaþiile mediuluinatal ºi ale copilãriei ºi vor deveni tributarii tradiþieiseleuºene conºtienþi cã eternitatea, pe care o cautã, s-a nãscut la sat ºi-n mitul daco-român, în legendeleromâneºti ºi biblice!

În arta teatralã (ºi-n prozã puþin) un loc distinsare Dimitrie Miclea. Imediat dupã M.Avramescu,N.Polverejan, R.Flora ºi Miodrag Miloº. În pieseledespre ºcolarii cursului superior este azi cel maiiniþiat. Acest gen literar al scriitorilor noºtri nu s-alansat ºi n-a pãtruns mai substanþial ºi-n literaturaromânã din afara Banatului nostru, ceea ce nu-i nu-mai pãcatul autorilor amintiþi. Scrisul dramatic nu afost deloc stimulat. Unele piese (ale lui P.Dimcea ºiT.Creþu, ale lui L.Lãpãdat) n-au vãzut lumina tiparu-lui. Chiar ºi desfinþarea Teatrului Popular Românesca influenþat negativ asupra creaþiei (eventuale) dra-matice. Unii actori (N.Polverejan, S.Bunda) ºi uniiscriitori animaþi de teatru, ca M.Avramescu, R.Floraºi M.Miloº, au scris câteva piese. Activitatea ama-toriceascã, care a urmat dupã aceea, în cadrul Zilelorde Teatru ale Românilor din Iugoslavia a lansat nu-mele lui P.Dimcea, T.Creþu, L.Lãpãdat ºi al luiDimitrie Miclea ºi va cristaliza, desigur, un nume

29

mai înzestrat: Livius Lãpãdat aducânt, poate, vreooperã mai valoroasã. Fapt este cã nu-i uºor sã intri înmarea literaturã dramaticã a lui Caragiale!

Îndemnat de fratele mai mare, înv. Ion Bojin, unpublicist nerealizat, datoritã morþii premature, AurelBojin este cronicarul satului natal, mai mult om deºtiinþã care s-a ridicat din tagma zeþarilor - muncito-rilor grafici de la LIBERTATEA (apoi BORBA, PO-LITICA) unde a învãþat de la mai marii înaintaºi sã fieun bun culegãtor de piese folclorice, dar ºi un zeloscercetãtor ºi om de ºtiinþã al Seleuºului, BanatuluiIugoslav ºi Românesc, cu lucrãri de referinþã com-parativã la simpozioanele ºi sesiunile ºtiinþifice dinþarã ºi România. Cu cele douã cãrþi monografice: SE-LEUª - un secol de activitate culturalã ºi SELEUª -Biserica Ortodoxã Românã, Aurel Bojin intrã în rân-dul marilor noºtri autori: Radu Flora, Gligor Popi,Ion Dejan, Trãilã Spãriosu, Costa Roºu, Florin Ur-sulescu ºi Mircea Mãran când este vorba de ºtiinþelemonografice. Deci ºi el face onoarea Seleuºului ºi l-aîndatorat cu abnegaþia ºi slujit cu cinste.

În câmpul literar seleuºean ºi bãnãþean, trebuiesã mai remarcãm un nume-feminin. Maria Balmez-Miclea. Ea se impune, dupã cele scrise pânã acum,neincluse în volum, în domeniul aprecierilor literare,care nu-i deloc ºagã. Prezentãrile ºi aprecierile unoropere poetice publicate la noi ºi de Editura C.C.I. -Seleuº vãdesc un critic literar cu spirit bun de obser-vaþie ºi discernãmânt, în cunoºtinþã de cauzã, careatinge ºi nivelul bãnãþean nu numai pe cel seleuºean(local).

În fine, cinste deosebit face creaþiei instructive ºicultural-artistice ºi literar-ºtiinþifice un alt fiu al Se-leuºlui, prof. Ion Berlovan de la Liceul Român dinVârºeþ, care de la un culegãtor merituos de folclorliterar s-a ridicat pe cea mai înaltã treaptã instructivã,literarã ºi ºtiinþificã, la catedra pepinierei de talenteliterare liceiste româneºti (Valetin Mic, IonelaMengher) ºi care prin TINERELE CONDEIE ºi AL-FABETUL LITERAR din TINEREÞEA noastrã în-drumã primii ºi decisivii pe ºi în câmpia largã acreaþiei literare bãnãþene vreme de aproape trei dece-nii, cu cele mai frumoase roade.

Încheiem aceastã lucrare scrisã mai mult rezu-mativ ºi mai puþin argumentat, datoritã propoziþiilor

30

Sesiunii, cu o singurã propoziþie de caracterizare aliteraturii seleuºene. Într-un sat de proporþie medie,literatura seleuºeanã este localã ºi bãnãþeanã, iar cuunele vârfuri - la nivel românesc general pe care l-auatins doar unele sate mari româneºti ori unii scriitoriaparte din sate mai puþin signifiante cultural-artisticºi literar-ºtiinþific; ea este viguroasã datoritã unuiimpuls creativ mai viu la seleuºeni - care nu-i rezul-tatul mediului, ci al unui har divin, al unei structurispirituale nobile (inspirate de o credinþã în rostulcreaþiei) a sufletului seleuºenilor.

În mediul lor cultural-artistic, literar ºi ºtiinþific,iatã mã simt onorat ºi excelent. Este, cred, sentimen-tul omului faber-creativ. Nu-n tainã ºi Buia - cova-ciul seleuºean - avea nevoie de arta literarã pentru cãea înalþã, ea înnobileazã!

Vã mulþumesc, dragi seleuºeni, pentru clipele dedestindere româneascã în Satul Alb - al vostru ºi allui Ion Marcovicean, care l-a lansat în literaturaromânã cu dragoste, umor ºi niþicã satirã, dar l-a cân-tat ºi-l mai cântã cu nostalgie în poezie...

La Belgrad, Seleuº - 2. 06. 2001.Sima PETROVICI

NOTE:Dãm selectiv doar cãrþile istoriografice, mono-

grafice cu sinteze ºi aprecieri despre literatura se-

leuºeanã (oralã, folcloricã, de autor ºi originalã),

bãnãeanã ºi încadratã în marele circuit românesc. Dãm

ºi titlurile operelor scriitorilor analizaþi cu accentul pe

cele reprezentative ºi cu rezonanþã româneascã generalã

nu numai bãnãþean. (sub I. ºi II.)

I. 1. Radu Flora: LITERATURA ROMÂNÃ DIN

VOIVODINA (Panorama unui sfert de veac 1946-1970),Libertatea, Panciova - 1971, 175 pagini;

2. Radu Flora: FOLCLOR LITERAR BÃNÃÞEAN -premise ºi sinteze, Libertatea, Panciova, 1975, 364 pag-ini;

3. Radu Flora (redactor responsabil), Costa Roºu (re-dactor adjunct) FOAIE VERDE SPIC DE GRÂU -

Colecþie de folclor literar bãnãþean, I, Poezia liricã, Zren-janin, 1979, 702 pagini;

2. Gligor Popi: ROMÂNII DIN BANATUL SÂR-

BESC, În secolele XVIII-XX, Libertatea, - Ed. - Fun-daþiei Culturale Române, Panciova, Bucureºti, 1993, 272pagini;

31

2. Gligor Popi: ROMÂNII DIN BANATUL IUGO-

SLAV între cele douã rãzboaie (1918-1914), Editura deVest, Timiºoara, 1996, 284 pagini;

3. Gligor Popi: ROMÂNII DIN BANATUL SÂRBESC

(1941-1996), vol. II, Libertatea, 1998, 521 pag.3. Ion Deaconescu: POEZIE ªI EPOCÃ, Libertatea,

Novi Sad, 94 pagini, cu referinþe despre PRELUDIUIMAGINAR al lui Ioan Baba intitulate: ,,Inscripþie pe aersau preludiul meditaþiei tulburate�;

4. Ioan Baba: Compendiu biobibliografic SCRII-TORI, Col. revistei LUMINA, (1)15, Novi Sad, 1997, 96pagini

5. Cãtãlin Bordeianu ºi Ioan Baba: ANTOLOGIALITERATURII ªI ARTEI DIN COMUNITÃÞILE

ROMÂNEªTI, vol. I. BANATUL IUGOSLAV, Editura In-stitutului Naþional pentru Societate ºi Culturã Românã,ediþie bibliofilã, Iaºi, 1998, 693 pagini (Ioan Babaprezentat critic ºi ilustrativ cu peste 60 de poeme,Mãrioara Baba, cu 40 poeme, Ion Marcoviceanu, prezen-tat ca prozator cu VOLUNTARUL, iar ca poet cu 8 po-eme, Dimitrie Miclea prezentat critic ºi ilustrativ cuZBOR DE ZI (încercare de a scrie teatru) ºi fragmentedin TREI PLUS DOI EGAL CU UNU, CLAUNUL ºiCUVÂNTUL (sau Carnavalul nebunilor), MirceaSamoilã, prezentat cu proza TRENUL ªI JAPONEZUL ºiNENEA GAZETARUL ºi Teodor ªandru prezentat doarcu 2 poeme.

6. ªtefan N.Popa: O ISTORIE A LITERATURII

ROMÂNE DIN VOIVODINA, Libertatea, Panciova,1997, 337 pagini, cu aprecieri critice despre MãrioaraBaba: ,,O poezie heterotrofã scrie Mãrioara Baba Vo-

jnovic nutrindu-se direct sau imediat din Kierkegard sau

J.P.Sartre în abordarea existenþialismului poetic, deci,

un mãnunchi de idei într-o retoricã rafinatã�, iar despreIoan Baba: ,,Poet modernist cu o largã paletã de expri-

mare poematicã�... ºi ,,Regeneratã într-un concret -moral - expresiv copilãriei poetului ne introduce în satul

bãnãþean (e vorba despre NÃZBÂTII CANDIDE - S.P.)

lume hodonistã, agreabilã pentru a fi poetizatã�. IonMarcoviceanu a fost trecut la capitolul TRADIÞIONA-LIªTII - cu ,,Rãmân viabile ºi dau culoare locale tra-diþiile ºi obiceiurile din satul bãnãþean (subliniem - este

Seleuºul, poetizat Satul Alb, - S.P.), deºi înserarea aces-

tora ca ºi unele fragmente de creaþie oralã - apar hi-

bride, creând o structurã narativã de tip colaj�. ªtefanN. Popa mai scrie ºi despre Viorel Broºtean ºi Teodorªandru - dar în cadrul precursorilor ,,Miºcãrii literare

din Voivodina� - în perioada FOII POPORULUI,NÃDEJDII ºi JUNIMII BÃNÃÞENE, ca sã încheie cuCenaclul ,,TINERELE CONDEIE� sau ªCOALA POEÞI-

LOR DE LA VÂRªEÞ CU ANA NICULINA - SÂRBU-

URSULESCU, MÃRIOARA ÞERA - SFERA, VALENTIN

32

MIC ºi IONELA MENGHER sub conducerea merituoasãa prof. Ion Berlovan din Seleuº.

7. Miodrag Miloº: FASCINAÞIA SCENEI, Liber-tatea, Panciova, 1992, 202 pgini;

8. Costa Roºu: LEXICONUL JURNALISTICII

ROMÂNEªTI DIN IUGOSLAVIA, Libertatea, Panciova,1998, 358 pagini;

9. Volumul omagial ION MARCOVICEAN - la 75 de

ani PROBITATE ªI HEDONISM, Colecþia LUMINII, se-ria 1996, a.1998, nr.4(18), 142 pagini.

II. 1. IOAN BABA: 1. Popas în timp, 1984, 2. Prelu-diu imaginar, 1983, 3. În cuibul ochiului - U gnezdu oka,ed.bilingvã româno-sârbã de micropoeme haiku, 4.Oglinda triunghiularã, 5. Poeme incisive, 6. Nãzbâtiicandide, 7. Inscripþie pe aer, 8. Cãmaºa de rigoare, Edi-tura I.N.S.C.R., Iaºi, 1998 în Colecþia Poezia românea-scã, 9. Revers-avers, Editura Augusta, Timiºoara, 1999,cu un lung itinerar ciritic - autorii: Dragomir Brajkoviæ,George Popescu, Radu Flora, Maria Miclea, Ion Deacon-escu, Mariana Dan, Romanþa Iovanovici, Traian T.Coºovei, Mãrioara Baba Vojnoviæ, Ion Cristofor, Mirceaªerbãnescu, Ion Marin Almãjan, Alexandru Pintecu, Va-leriu P. Stancu, Robert ªerban, Vasile Barbu, Ion PachiaTatomirescu, Cãtãlin Bordeianu, Diana Petroºor, FlorinCopcea, Vasile Tãrâþeanu, Gabrieala Mocãnaºu, MarcelaGafton, Catinca Agache ºi Adrian Dinu Rachieru ºi 10.Mãrturisiri - Confluenþe (interviuri), Ed. Ando Tours,Timiºoara (România) - Tibiscus, Uzdin, Iugoslavia;

2. MÃRIOARA BABA: Ape cristaline, Ploaiaeternã ºi Dubla fiinþã a naturii, iar în România un volumde poeme alese care nu ne-a parvenit ºi nu avem apreci-erile critice recente;

3. AUREL BOJIN: Seleuº - un secol de activitate

culturalã (1884-1994) ºi Seleuº - monografia BisericaOrtodoxã Românã;

4. ION MARCOVICEAN: Aºa le-a fost ursita,Frunze uitate de vânt ºi Defileul arborilor;

5. DIMITRIE MICLEA: Zbor de zi (încercarea de ascrie teatru);

6. MIRCEA SAMOILÃ: Domnia sa omul;7. TEODOR ªANDRU: Poemele Anului, Zâmbete ºi

Dãltuiri.

33

BALADA ,,MIORIÞA”CULEASÃ DE LA

DIMITRIE-TIE MINEA -ªCIOPU DIN SELEUª

Nu ºtiu dacã l-a amintit cineva, în vreo scriere asa, pe Dimitrie-Tie Minea, dar ºtiu cã într-oscriere a mea ,,Un bãtrân rapsod popular din

Seleuº” am zis: ,,Cine nu-l cunoaºte în Seleuº peDimitrie Minea, zis Tie ªciopu”.

Eu am scris despre uica Tie, c-aºa i-am zis, cândl-am cunoscut, în casa lui, ºi m-am bucuratdescoperindu-l cã e un cuscru al meu fiindu-i norã decopil o colegã de ani ºi de ºcoalã a mea. Am scris deel în ,,Libertatea”, în ziarul local al Uzdinului, în zia-rul local al Seleuºului ºi va mai apare în curând încartea ce se pregãteºte pentru tipar ,,Cia Ghiþã alnostru”.

Eu am poposit în casa lui uica Tie de trei ori pen-tru a culege din gura lui folclor. Era în casã numai elcu soþia lui, la marginea satului, casã îndreptatã spresoare rãsare ºi de fapt când soarele rãsãrea mai întâicasa lui uica Tie o lumina. Acum când trec pe lângãcasa lui uica Tie, nu mai e casa, nu mai e uica Tie, numai e comoara din sufletul lui, care aºteaptã viaþã,dar s-a îngropat odatã cu uica Tie.

Cântecele care ieºeau din gura lui uica Tie eraucalde ca razele de soare ce-i lumina casa. Le ºtia toatedin auzite ºi pe alocurea crea. Pe lângã vocea-i dulce,uica Tie avea ºi o minte agerã. Cânta cu mult senti-ment. Ochii îi strãluceau când cânta. Cânta: cântece,doine, strigãturi, balade, cântece cu caracter local,dar toate sunt întrecute de balada ,,Mioriþa”, lungã de507 de versuri. ,,Mioriþa” lui uica Tie se deosebeºtede celelalte variante ale ,,Mioriþei”. O cânta pe omelodie tãrãgãnatã, o melodie mult apropiatã deaceea a bocetelor. Acea melodie am mai auzit-o înanul 1950 cântatã la vioarã de tatãl meu. Vorbe din,,Mioriþa” n-am mai gãsit în Uzdin, dar precis au cir-culat, dacã a circulat melodia. În Seleuº ultimul ascos vorbe urmate de melodie, uica Tie. În Iugosla-via, dacã precizez exact, s-au tipãrit 7 variante ale

34

,,Mioriþei”, iar în total, tot dacã precizez exact s-autipãrit peste 2.000 de variante. Dealtfel ,,Mioriþa” ecea mai frumoasã baladã în literatura popularãromânã.

La culegerea ,,Mioriþei” lui uica Tie am fost îm-preunã cu Emilia Comiºel, etnomuzicolog din Bu-cureºti. Pe mine mã interesau vorbele, pe dânsa ºimelodia. Cu doamna Emilia Comiºel am colindat ºipe la colibele din vii ale oamenilor, cã ºi acolo s-aunãscut cântecele noastre autentice româneºti. UicaTie, la el acasã, nu ne-a spus, a cântat ce a avut îninimã ºi în gând. Ne-a mãrturisit cã a cântat de la vâr-sta de 14 ani: pe la botezuri, nunþi, în urma carului cuboi, la joc ºi pretutindeni. Doamna Emilia Comiºelmi s-a exprimat de ,,Mioriþa” cântatã de uica Tie, cã ecea mai frumoasã din câte le-a auzit. Eu am tipãrit-oîn ,,Cumpãna”, primul buletin al cenaclului literar,,Ion Bãlan” din Uzdin. E foarte interesantã ºi dinpunct de vedere tematic. Moldoveanul, la el, stã devorbã ºi cu câinele ºi-l cheamã în apãrare, cã vreauungureanul ºi vrânceanul sã-l omoare. Moldoveanulîi zice câinelui: ,,Az ori niciodatã ,/ Az îþ mãi aratã, /Bãrbãþâia tea, / Prântru viaþa mea.” Câinele îi rãs-punde: ,,Az ori niciodatã, / Viaþa mea toatã, / Eu m-oiarãta,/ Prântru viaþa tea”.

În ,,Mioriþa” lui uica Tie întâlnim minunate me-tafore, ca figuri de stil: ,,munþ-ai cãrunþ”, ,,Tri turmedân munþ,/ Dân munþ-ai cãrunþ”, iarbã dã mãtasã”,,,Tot cobiesc zbierând,/ Dupã frunzã ghiasã,/ Iarbãdã mãtasã”.

Ungureanul ºi vrânceanul vin sã-l omoarã pemoldovean cãlari pe cai ºi cu ceata de câini. Se duceluptã între câini. Ungureanu trage cu pistolul încâinele moldoveanului ºi-l omoarã. Îl ameninþã apoipe moldovean cã le calcã dumbrãvile cu oile ºi lepaºte ierburile, iar câinii lor au fost omorâþi de-aimoldoveanului: ,,Iar cu câinii tei, / Tari ca niºte lei, /Ne-ai omorât câinii, / Pãzitorii stânii”. Îl cheamãapoi pe moldovean în codru sã-l omoarã, sã-l în-groape ºi sã scape de el. Moldoveanu le rãspunde:,,Fraþilor de stânã, / Cã io toatã iarna, / Noapcea n-am dormit / Nici n-am d-oginit, / Ci-ngrijeam dã oi, /Nu fãceam ca voi”. Aceste vorbe ale moldoveanuluinu le plãcea ungureanului ºi vrânceanului ºi-lcheama în codru ,,Ai cu noi la codru, / Sufleþãl de

35

lotru, / Viaþa sã-þ stângem, / Zâlele sã-þ frângem”.Moldovanul le zice: ,,Face dã tri ori, / Cruce cãtrãzori, / ªî dân ceacã scoace, / Cu prãsãle lace, / Unarger tãios, / Cu mâneu dã os / ªâ cu el în mânã, / Dãtri ori sã-nchinã / ª-apoi le vorbeºce / Prãmoldoveneºce // Alei cioban / Cioban ungurean, /Neam de hoþoman / Aida sã luptãm / ªâ sã ne vigem, /Care o sã-nvingã / Deci care-o sã plângã”.

Se dau lupte de o parte moldoveanul cu câinii luicredincioºi ºi de cealaltã parte ungureanul ºivrânceanul. Toþi trei pier în luptã. Moldoveanul rãnitîºi adunã cu ajutorul câinilor turma ºi le vorbeºte pemoldoveneºte: ,,Cãþãi ºi cãþãle, / Ce lãtraþ la stãle, /Cãþei voinicei, / Ai mei ortãcei, / astãz vã împarce, /Cu limbã dã moarce, / Al vostru stãpân, / Moldoveanromân”.

Dã apoi poruncã la câini sã-i sape groapa, iarmioriþei sã-i punã la cap fluieraº de os, fag, cos.

Întreabã apoi oile: ,,Mândrã surioarã, / Unge-ibaciu oare, / Cãci prin þâþiºoare / Arge ºâ ne doare, /Lapcile dã ieri, / ªî d-alaltã ieri, / Unge ni s-o dus / ªânimic n-o spus”.

Mioriþa le spune cã s-o însurat ºi descrie în modtradiþional cum a fost la nuntã. Oile însã se tânguiesccã-s fãrã stãpân, vine toamna ºi le va bate ploile.Vine ºi iarna ºi lupii le va prãpãdi.

Apare apoi ,,O maicã bãtrânã / Cu cârpã delânã”. Ea vede stâna pustiitã, pãrãsitã, buciume us-cat, lapce nã-nchegat, caº nãstrãcurat. Plânge ºîîntreabã: ,,Cine mi-a vãzut / Cine-a cunoscut”.Plânge cã nimeni nu-i spune. Mioriþa o vede ºi îispune cã s-o însurat. Mãicuþa nu crede cã nu ºi-ar filãsat turma pãrãsitã ºi insistã la mioriþã cu vorbele:,,Spune-mi drept sã vãd / Cã d-o fi sã zacã, / Prãcâmpia latã, / Leacuri îi voi face, / ªî-l voi vingeca, /ªî mi l-oi scula, / Dar d-o fi sã fie, / Murit prã câmpie,/ Hai sã-m arãþ mormânþu, / Sã-i sãrut pãmântul, /Hai sã-m arãþ groapa, / Ca sã-m stâmpãr inima, / Sîcând merg acasã, / O vãcuþã grasã, / O vacãplãvanã, / Sã-i dau dã pomanã // la lume sãrmanã, /ªî un mieluºãl gras, / Fãtat la Ispas, / Sã-i dau ca sãtaie, / Sfânta liturghie, / La casa cea sfântã, / Ungepopi cãntã”.

Gheorghe LIFA

36

Pr-un pic’ior de plai,Pr-o gurã de rai,Iatã vin în cal’e,se scobor în val’e,Tri turm’e din munþi,Dîn munþi-ai cãrunþi,ªi tri dzâl’e-n rândTot cob’esc zbierândDupã frundzã geasã,Iarbã de mãtasã,Apã rãcoroasãDoin’e drãgãstoase.Iar c’ei ciobãnaºiMândriºori ºi graºiIei tot mânã-n ºir:- Bâr, oiþã, bâr!Dar dintre ciobani,Tin’er’ei de ani,Nim’e nu mâna,Nim’e nu-mi d-av’ea,Turmã mai frumoasãªi mãi numãroasã,Albã ºî lânoasã,Grasã ºi lãptoasãªî cai învãþaþiªî câni mãi bãrbaþi,,Ca cioban-mocanBaciu moldovan.Iar cel vrânceanCu cel ungurean -Mari îs hoþomani.Ei mi se vorbirãºi se sfãtuirãCum sã-l împrinsoareªî sã mi-l omoarãPrã cel moldovan,Cã-i mai ortomanª-are oi mãi mulce,Mulc’e ºi cornut’e,Alb’e ºî lânoase,Grase ºî lãptoase.Iar cea mioriþã,

Cu lânã plãviþã,Mioriþã, laie,Laie, bucãlaie,De tri dzâl’e-ncoac’e,Gura nu-i mãi tac’eNic’i nu ar’e-alinã,Nic’i nu are-oginã,Tot cob’eºt’e-a rãuLângã baciu sãu.- Mioriþã, laie,Laie, bucãlaie,De tri dzâle-ncoace,Gura nu-þi mãi tac’e,Nic’i nu ai alinã,Nici nu-mi dai oginã.- Drãguþul’e bace,Iarba mie-mi plac’eªi nu-i bolnãvioarã,Draga ta mioarã,Dar gura nu-mi tac’e,Cã semn mi se fac’eCã baciu vrâncean,Cu cel ungurean,Vreau sã te’nprinsoareªi sã mi te-omoare,Oi când aromesc,Cân’i când aþâp’esc.Baciul’e stãpâne,Cãpitan de stân’e,Cheamã lângã t’in’e,Cheamã ºi un cân’e,Dântre cânii tãitari ca n’iºt’e l’ei,Al mãi bãrbãt’eor,D-al mãi voin’ic’orªi pun’eþi la stânãArgeriul, pãgâne,ªi pun’eþi la capMãc’iuca de fag,Baciu moldovanMândru ºi icl’ean,Turma º-o rot’eºt’e,

37

MIORIÞA

Iut’e se porn’eºt’e,Spre negru zãvoi,Mult plãcut de oi,Iar pre lângã sineκi cheamã º-un cân’e,Dintre cân’i sãi,Tari ca n’iºt’e l’eiAl mãi bãrbãtos,Al mãi voin’ic’iosªi mi-l nãtejeºt’eªi aºa-i vorb’eºt’e:- Cãþãluº, cãþãl,Cãþãl voinic’el,C’e-n timp de n’evoi,Prân frutun’i ºâ ploi,Stâna m-o f’er’eºtiTurma m-o pãzãºti,De lupi ºi de furi,Ce ies din pãduri,Ca sã-mi fure caºii,ªi mieluþi d-ai graºi,’Azi ori nic’iodatã,Azi îþ mãi aratãBãrbãþia ta,Prântru viaþa mea,Cã baciu vrâncean,cu cel ungureanVreau sã mã-nprin-

soar’eªi sã mã doboare.Baciul’e stãpân’e,Cãpitan de stân’e,C’e m-ai cr’escut mar’e,M-ai fãcut mãi tar’eDintre cân’ii tãi,frãþiorii mei,Azi ori nic’iodatã,Viaþa mea toatã,Ieu m-oi arãtaPrântru viaþa tea.Iatã, mãri, iatã,Cã s-aratã-ndatãBaciu ungureanªâ cu cel vrânceanCu mãciuci de spini,

C-o ceatã de câni,C’e vineau cãlãri,Pre cai de neferiPrã cai ieul’eºti,Pre cai ungur’eºtiªi vãrsând din gurãPatimã ºi urãCãþãlandru sareLatrã cu turbar’eNapoi se izbeau,Cãtre cân’i s-avântauªi mi þi-i frãmântã,Pre toþi îi doboar’ePre toþi îi omoar’e,La stãpân soseºt’eUrlã ºi schinceºt’eContra lu vrânceanª-a lu ungureanHâtru ºi viclean.Pre oblângi s-apleacã,Bagã mâna-n t’eacãªi trag’e-un piºciolDe-i împlut c-omor.Trage ºi Þânteºc’e,Cãþãlu lov’eºt’e,Cãþãlandru plâng’eºi se scaldã-n sâng’eCad’e cu iuþalãªi nu se mãi scoalã.Ei se d-avânteazãªi înaint’eazã,La cioban soseºt’eºâ d-aºa grãieºt’e:- Cioban, ciobãn’el’e,Fecior’el de lele,C’e ai oi mãi mult’e,Mult’e ºi cornut’e,Lab’e lângoase,Grase ºi lãptoase,ªi cai învãþat’oªi cân’i mãi bãrbaþ-oTu þ-al’eg’i ºi-þi laºi-oCâmpii cei mai graºi-oCã prin al’e tal’eIgnele din val’e

38

Calc’i dumbrãvileªâ paºt’i ierburil’eIar cu cânii tãi-oTari ca n’iºt’e l’ei-oN’e-ai omorât cânii,Pãzâtorii stânii.Hai cu noi la codruSufleþel de lotru,Viaþa sã-þi stâng’em,Dzâl’il’e sã-þ frâng’em,Groapa sã-þ sãpãmªî sã t’e-ngropãm,Sã t’e pun’em bin’eSã scãpãm de tine.- Frãþiori de stânã,C’e mi’s eu de vinãDacã-s mãi bogatDumn’edzãu m-o dat;Cã eu toatã toamna,Cã ieu toatã iarna,Noapt’ea n-am dormit,Nic’i n-am d-oginit,Ci-ngrijam de oi,Nu fãc’eam ca voi.- Moldovan’e bac’e,C’e dzâc’i nu ne plac’e,Ai cu noi la codru,Sufl’eþãl de lotru,Viaþa sã-þi stâng’em,Dzâl’il’e sã-þ frâng’emªi dacã voieºt’iSã ce-mpotriveºci,Atunci cot la cot,T’e legãm cu tot,Goapa þ-om sãpaViu t’e-om îngropaDe t’in-e om scãpa.D-atunci moldovan,Mândru ºi icl’ean,Fac’e de tri oriCruce cãtre zoriªâ din t’eacã scoat’e,Cu prãsãl’e lat’e,Un arger tãios,Cu mân’eu de os,

ªi cu el în mânã,De tri ori de-nchinãª-apoi le vorb’eºt’e,Pre moldovãn’eºt’e:- Alelei, cioban,Cioban ungurean,Neam dã oþoman,Aida sã luptãmªi sã ne vid’em,Car’e o sã-nvingã,Deci care-o sã plângã.Iar cel ungurean,Baci mãi oþoman,,Pre oblingi s-apleacã,Bagã mâna-n teacã,Doauã flint’e scoat’e,Se suce ºi trag’e,Trag’e ºi þânt’eºt’e,ªi mãi trage-odatãªâ-l loveºt’e-n coastã.Baciu mi se-nging’e,Cu brâu sã-nveleºt’e,Sâng’el’e opr’eºt’eSpre ungurenaº,Fce câþiva paºiªâ-l lov’eºt’e drept,Cu angeru-n piept,Dar el dã prã cal,cad’e ºi nãval,În sâng’ se’n’eacã,Puc’eril’e-i sacã,Viaþa i se gatã.Iar cel moldovanDzâc’e lui vrânc’ean:- Stãi vrânc’ean’e,

copil’e,Sã t’e stâng de dzâl’e,Eu mi te-oi gir’eg’e,Neam fãrã dã lege,Ca sã-nv’eþi-odatãÞara a ta toatã,C’e poat’e-un cioban,Cioban moldovan.Vrânceanu se-ncearcã,Piºciolu-ºi dãscarcã,

39

trage miºeleºt’e,Dar nu nimer’eºt’e.Atunc’i moldovanBoata îºi ia-n mânãªâ strigã sã-i vinãCânii de la stânã.Câini audzând,Glasul cunoscând,Prã câmpia largãRepede al’eargã,Ca pasãrea-n zbor,Cãtre baciul lor.ªi cum iei sosescªi cum îl zãresc,Pe baciu vrânceanNeam de hoþoman,Dau pe el nãvalã,ªâ-l trag de pre cal,Sãr pre iel s-acaþãªi-l sfârticã-n faþãªi-l dãrãpuiesc,ªi-l crâmpoþesc,La stãpân sosesc.Iar cel moldovan,Baci mai ortoman,Cu câini-mpreunã,Turma º-o adunãªâ pl’eacã pre lunãDin gurã vãitând,Anger zdrâncãnind.La stânã soseºt’eªi mi ce opreºt’e,Dar vai cã nu-i glumã,Rãu durerea-l curmã!Brâu dãzvãl’eºt’e,Sângel’e porn’eºt’e,Sâng’e închegatCu plumbi mestecat.La pãmânt se-nc’ing’eJunghiul mi-l cuprind’eDin ce în c’e rãc’eºt’eªi învânãþãºc’e.Iar el vorbeºt’e,Pre molovãn’eºc’e;- Cãþãi ºi cãþãl’e,

C’e lãtraþi la stãl’e,Cãþãi voiniceiAi miei ortãc’ei,Astãzi vã împarc’eCu limba de moart’eAl vostru sãpân,Moldovan românªi vã duceþi voiÎn strunga de oi,Groapa sã-mi sãpaþiªi sã mã-ngropaþi,Cam în dos de stânã,Ca sã am oginã,Sã fiu tot cu voiªi cu-a mele oiªi din când în cândSã v-aud lãtrând.Iar câinii se gatã,Groapa lui de-i sapãªi-l aºaz-apoiÎn strunga de oi,Dup-a lui dorinþã,Dup-a lui voinþã.Iar cea mioriþã,Cu lângã plãviþã,În a ei durer’eFãrã mângãiere.Fluieraº de os,C’e zic’e duios,Fluieraº de fagC’e ziceea cu drag,Fluieraº de socC’e zic’a cu foc,Ea li le lua,La cap le punea:Vântu când o bat’ePrân iel’e-o strã bat’e,Oile se strâng,Lacrãmã ºi plâng,Murmurã prin iarbã,ªi sã tot întreabã:- Mândrã sorioarã,Unde-i baciu, oare,Cãci prin þâþiºoareArde ºi ne doare

40

Laptele de ieriªi d-alaltãieri?Und’e ni s-o dusªâ nimic n-o spus?Iar cea mioriþã,Cu lâna plãviþã,În a iei dur’er’e,Fãrã mângâier’e,Aºa le vorbeaª-aºa le dzâc’ea:- Oil’e scârbit’e,De baci pãrãsit’e,Nu vã întristaþi,Nu vã supãraþi,Cã ieu vã spun curatCum cã s-o-nsurat,Pe-o gurã de rai,C-o fatã de craiªi la nunta saO picat o stea,Soarele ºi lunaI-or þinut cununa,Brazi, pãltinaºi,I-o avut nuntaºi,Pãsãrile miiªi stele fãclii,Iar biecil’e oi,Bãtut’e de ploi:- C’e sã ne ºtim fac’e,Fãrã a nostru bac’e,ªi prin dumbrav’el’ePlâng ca vai de iel’e,Iar lãcrãm’el’e,Cr’esc prin

dumbrav’el’eMii ºi mii de flori,Pânã-n albe zoriCe le zic bujori.O, amar de noi,De biet’il’e oi,Cãci toamna-o veni,Iarna va sosi,Lupii vor ieºiªi ne-or nãvãliªi ne-o prãpãd’i!

O, amar de noi,De biet’ile oi!Iar cea mioriþã,cu lângã plãviþãAºa se vorbea,Aºa le dzâc’ea:- Nu vã întristaþi,Nu vã supãraþi,Cã vã spun curat,Cum cã s-o-nsuratPr-o gurã de rai,C-o fatã de crai.Dar iatã, Mãri, iatã,Iatã cã s-aratã,Într-o zi cu soare,Zi de sãrbãtoare,O maicã bãtrânã,Cu cârpã de lânã,Suind cãtre stânã,Tremurând pãºeºt’eªi se ostãn’eºt’e,ª-apoi odin’eºt’eª-apoi iar porn’eºt’e.La stânã soseºteªi mi se opreºt’e,Stâna când zãr’eºt’e,De tot pustiitã,De tot pãrãsitã,Buc’ium’e uscat,Lapt’ ne’nchegat,Caº nestrecurat,Plâng’e se boieºt’e,Pãru-ºi desplit’eºt’e,Pre câmpia largã,Pleacã ºi întreabã;C’in’e mi-o vãdzut,C’ine-o cunoscut,Mândru ciobãn’el,Tras ca prin in’elTrupuºorul lui,Naltu bradului,Fãþiºoara lui,Spuma lapt’elui,Sprâncenele lui,Pana corbului.

41

Mustãcioara lui,Spicu grâului.Nim’e nu ºtia,C’e se întâmplaªi nic’i nu-i spun’ea.Dar ea cum merg’ea,Iatã cã zãrea,Turma cum vinea;Dar tot pãrãsâtã,Neagrã ºi cernitã,Tristã º-ofilitã.Iar cea mioriþã,Cu lânã plãviþã,Ea cum o vid’ea,Nainte-i pãºea,La ea ajungea,ªi-i vorb’eºt’e-aºa:- Mãicuþã bãtrânã,Cu cârpã de lânã,Nu t’e întrista,Nu t’e mai vãita,Despre fiul tãu,Îþi voi spune eu:Cum cã s-o-nsurat,C-o fatã de crai,Pr-o gurã de rai.- Dacã-mi spui curat,Cum cã s-o-nsurat,Cum de v-o lãsatPre voi singurel’e,Oiþãl’e m’el’e?Sângur’e sã fiþi,Sã vã cârmuiþi,Sã vã prãpãdiþi?- Mãicuþã bãtrânã,Eu îþi spun curatCã el s-o-nsurat.- Spun’e-mi drept

sã vãd,Sã vãd ºi sã cred,Dupã cum aflai,Ieri când dãscântai.Spun’e-mi drept sã vãd;Cã d-o fi sã dzac’ã,Pro câmpie latã,

Leacuri îi voi faceªi-l voi vindecaªi mi l-oi scula.Dar d-o fi sã fie,Murit pre câmpieHai sã-mi arãþimormântu,Sã-i sãrut pãmântu,Hai sã-mi arãþi groapa,Ca sã-mi stâmpãr inimaªi când merg acasã,O vãcuþã grasã,O vacã plãvanãSã-i iau de pomanã,La lume sãrmanãªi un mieluºãl gras,Fãtat la Ispas,Sã-i dau ca sã þâieSfânta liturghieLa casa cea sfântãUnd’e popii cântã.

Gheorghe Lifa

(1973)

Cules de la Minia

Dimitrie - Sciocu

69 de ani din Seleuº

42

O NOUÃ CONSTELAÞIE ÎNGALAXIA GUTEMBERG

Dacã în urmã cu 3-4 ani se afla încã în faºe,astãzi Editura Comunitãþii Cultural-Instructive din Seleuº se legitimeazã drept o

nouã constelaþie în galaxia Gutemberg, reuºind ãscoatã de sub teascurile tiparului, din aprilie 1998(când a fost fondatã) ºi pânã în prezent, unsprezececãrþi aparþinând diferitor genuri literare. Poate cã ac-tuala orbitã a acestei edituri, aflatã în ascensiune, afost determinatã odatã cu startul revistei ,,Gazeta deSeleuº” (în luna aprilie 1992, la scurt timp dupã în-registrarea Comunitãþii Cultural-Instructive din Se-leuº - în decembrie 1991) pe paginile cãreia au fostpublicate numeroase creaþii literare, astfel cã sesimþea, încã de pe atunci, nevoia fondãrii unei edituricare sã publice cãrþi in diferite domenii.

ªi, fiindcã în Seleuº trãieºte ºi creeazã un om deseama lui Dimitrie Miclea, de al cãrui nume suntlegate activitatea teatrului de amatori, Festivalul,,Pan-monus”, apariþia ,,Gazetei de Seleuº”, precumºi pregãtirea computerizatã a multor publicaþii, peri-odice ºi cãrþi din Banatul iugoslav, era un lucru abso-lut normal ca Domnia Sa sã se afle ºi în fruntea C.C.I.ºi la cârma Editurii C.C.I. Cãrþile care au vãzut lu-mina tiparului pânã în prezent sunt o mãrturisire ºi odovadã cã ºi-ntr-un mediu rural relativ mic cartea ºipublicistica pot sã fie la ele acasã.

În primul an de afirmare - 1998 - cãrþile cu siglaEditurii Comunitãþii Cultural-Intructive din Seleuºau atins frumoasa cifrã de ºase realizãri editoriale.Este vorba despre urmãtoarele titluri: 1. ,,Zbor de zi /Încercarea de a scrie teatru/” de Dimitrie Miclea, 2.,,Domnia Sa Omul” de Mircea Samoilã, 3. ,,Sacouldomnului Maniu” de Pavel Gãtãianþu, 4. ,,Mijloculcentrului” de Panta Ciobanu, 5. ,,Epigrame” deTeodor Munteanu ºi 6. ,,Însemnãri în treacãt” deDimitrie Miclea.

,,Zbor de zi sau -Încercarea de a scrie teatru”este o interesantã carte în care sunt cuprinse texteledramatice ale lui Dimitrie Miclea scrise pentru ne-cesitãþile Teatrului de amatori al C.C.I. din Seleuº

43

(pentru ,,Zilele de teatru”sau programele culturaledin localitate). Carteacuprinde patru texte dra-matice (,,Trei plus doi egalunu”, tragicomedie a ado-lescenþilor în ºapte tab-louri; ,,Pardon, scuzaþi...camera filmeazã” mono-dramã; ,,Visul unui clovn”,joc dramatic; ºi ,,Cuvântul”(sau ,,Carnavalul nebu-

nilor”, piesã de teatru) aparþinând pieselor într-unsingur act, scrise, dupã afirmaþia autorului însuºi,,,ca un suiº gnoseologic”, provocat de frumoasa vâr-stã a tinereþii, ca un ºirag de permanente cãutãri ºiamãnunþite analize ale realului, dar ºi ca un avertis-ment, o modalitate de constatare cã totul este relativ,cã ceea ce învaþã omul în procesul sãu de educare, laºcoalã, este doar o jumãtate din ceea ce se numeºteformarea individului, fiindcã ºcoala este doar otreaptã - informativã, iar viaþa - facultatea supremã -este aceea care îl formeazã definitiv.

Tot ca un aport la dez-voltarea literaturii dra-matice originale la noi seconsiderã cu certitudine ºicartea lui PavelGãtãianþu, scriitor de multafirmat, intitulatã ,,Sacouldomnului Maniu”. Eacuprinde scurte piese deteatru ,,Cursa de skaateboard” ºi ,,Concurs dedezlegare sau trãiascã hi-

popotamul Hugo”, situate în buzunarele stâng re-spectiv drept ale misteriosului domn Maniu, pe carelocvenii le-au prezentat la ,,Zile...” (1986) respectiv,ultima piesã, ca premierã a Teatrului de Stradã dinLocve (1991); apoi bodyart-ul ,,Ereticul scãpat de laînec sau obsesia zilei - fãrã sacou”, precum ºiperformance-urile (din buzunarul interior al sacou-lui) ,,Întrezãrirea navei”, ,,Cercul iubirii” ºi ,,Re-cepþie de dupã rãzboi”, urmate de ,,Comicsul depus

44

în librãria din fundul curþii” (un mic scenariu de de-scoperit identitatea domnului Maniu) ºi de desenelelui Emil Sfera în care se elucideazã enigma domnuluiManiu (descoperit a fi un vânzãtor de cartofi),spãlându-se la tipologii de seral cum ar fi sacourilelui personale din dulapul familial ºi o bicicletã.

Una din cãrþile care in-trã în categoria prozeiscurte este volumul ,,Dom-nia Sa Omul” al lui MirceaSamoilã, o carte de debuteditorial în care autorul, se-lectând 26 din cele maivaloroase schiþe ºi reportajepublicate de el despreoamenii pe care i-a cu-noscut, dã viabilitatea unuinumãr mare de întâmplãri,

fapte ºi date preþioase despre oamenii simpli ºi unelepersonalitãþi de seamã din viaþa noastrã culturalã,oameni pe care el îi redã aºa cum îi vede el însuºi, aºacum i-au rãmas în memorie ºi cum i-a înþeles ºi apre-ciat cu ochii ºi mintea sa de om.

Cealaltã carte de prozãscurtã, ,,Însemnãri în tre-acãt” de Dimitrie Miclea,este un volum de notiþe,schiþe ºi povestiri satirice ºiumoristice inspirate din an-turajul imediat al autoruluiºi din reflexele vremurilorde tranziþie pe care le trã-ieºte el însuºi ºi semenii sãi,subiectele ºi temele redate

în carte fiind uºor descifrabile fiecãrui cititor. Cartealui Dimitrie Miclea este ºi un gen de îndreptar sau ocãlãuzã de descurcat pentru aceia care vor avea noro-cul sã cadã în capca- nele vremurilor sau ale unorprotagoniºti ale acestora, asemenea personajelor dinschiþele ºi povestirile sale.

Un debut editorial în poezie l-a semnat PantaCiobanu care, prin pla- cheta sa de versuri ,,Mijlocul

45

centrului, dovedeºte cã îninteriorul sãu zace cuadevãrat un poet. Cartea saeste una întru totul origi-nalã, scrisã într-un limbajaparent simplu, dar încãrcatde semnificaþii, fiecare poe-zie prezentând o individu-alitate aparte, iar toate îm-preunã un ansamblufuncþional care porneºte de

la o esenþã, de la un mijloc - un mijloc de plecare - alunui centru, iar acesta - centrul! - presupuneînºiruirea unui numãr nedeterminat de cercuri sauorbite pe care merg cãrãrile poetice ale tânãrului poetlocvean.

Teodor Munteanu apublicat la Editura C.C.I.din Seleuº o frumoasãplachetã de epigrame (143,incluse în 13 cicluri) intitu-latã ,,Epigrame”, în care nedivulgã marele sãu secret(cum i se intituleazã ºi ro-manul publicat la Editura,,Libertatea” din Panciovaîn anul 1986) cã este ºi unbun epigramist, nu numai

ziarist, romancier ºi publicist. Epigramele sale stâr-nesc haz ºi râs încã la prima lecturã, ele supunând fil-trului sãu critic, dotat cu satirã ºi umor, o serie deslãbiciuni, deprinderi, vicii ºi moravuri ale unoroameni, ale unor persoane sau instituþii culturale, so-ciale ori politice, ale unor artiºti, ziariºti, dar ºi peseama sfârºitului de secol ºi pe seama lui TeodorMunteanu însuºi.

Anul 1999 a adus, în pofida vicisitudinilor dinprimãvara sa, noi surprize editoriale la EdituraComunitãþii Cultural-Instructive din Seleuº, astfelcã în acest an am avut plãcuta ocazie sã cunoaºtemtrei titluri de carte: 1. ,,Un buchet de cuvântãribisericeºti pentru duminici ºi sãrbãtori de Pr.Iconom Konstantin Suru, 2. volumul de poezie

46

,,Eclipsa poeziei” de Panta Ciobanu ºi 3. volumulde aforisme ºi epigrame ,,Strâmbe în poºmândre” dePetru Onciu.

,,Un buchet decuvântãri bisericeºti pen-tru duminici ºi sãrbãtori”de Pr. Iconom KonstantinSuru este ineditã carte ºi bi-nevenitã la noi, atât de ne-cesarã acum, la sfârºit demileniu, care este atât de in-cert ºi imprevizibil ºi unrãstimp în care oamenii re-vin tot mai mult la esenþavieþii lor, la credinþã, la

Dumnezeu. Dintotdeauna, ºi mai ales în ultimul timpºi acum cuvintele cu care preoþii, în calitate de pãs-tori duhovniceºti ai poporului, ne învaþã, ne sfãtuiescºi ne ajutã sã ne înþelegem mai bine ºi sã-i înþelegemmai bine pe apropiaþii noºtri ºi totodatã sã-i iubim,sunt binevenite ºi folositoare fiecãrui om care ºi-adeschis larg inima ºi sufletul credinþei ºi valorilorsale morale ºi de altã naturã, credinþã ºi valori pe carele propovãduieºte de mai mult de douã deceniiPr. Iconom Konstantin Suru, în prezent preot labiserica din Vladimirovaþ.

Dacã a ºocat încã la debutulsãu editorial cu volumul ,,Mijlo-cul centrului”, atunci, fãrã doarºi poate, tânãrul poet PantaCiobanu ºocheazã ºi acum,odatã cu publicarea celui de-aldoilea volum de poezii, intitulat,,Eclipsa poeziei”, o eclipsã po-eticã produsã în anul adevãrateieclipse de soare (din august).Versurile lui Panta Ciobanutrezesc noi emoþii ºi tentaþii de a

descoperi adevãrurile, nedumeririle ºi misterele pecare el le ambaleazã într-un limbaj aparent simplu,dar care nu este deloc dezgolit de sensuri ºi semnifi-caþii, care se vor descoperi în adevãrata lor luminã

47

dacã le citim cu atenþie ºi mai revenim de câteva oriîn meditaþiile noastre

Petru Onciu seînfãþiºeazã în volumul de afo-risme ºi epigrame intitulat,,Strâmbe în poºmândre” caun dibaci artizan al genuluisatiric ºi ca un umorist cãruianu-i scapã nici un detaliu de-spre ceea ce este imperfecþi-une ºi pe care unii ar vrea sã leascundã prefãcându-se cã

sunt altceva decât ceea ce sunt în realitate. Iar su-biectele ºi detaliile abordate sunt în majoritate culesedin vremurile ºi locurile contemporane nouã ori þinde defectele sau slãbiciunile general-umane.

Anul 2000 în pofida situaþiei grele economicene-a adus douã titluri la editura Comunitãþii cultural-instructive Seleuº. Astfel cã în acest an am avutplãcuta ocazie sã rãsfoim: 1. Seleuº - Biserica Orto-doxã Românã - monografie scrisã de Aurel Bojin ºi2. Pelerinaj în Þara Sfântã Israel de Roman Sfera.

Monografia ,,Seleuº -Biserica Ortodoxã Ro-mânã”, semnatã de publi-cistul Aurel Bojin, estededicatã jubileului de 200de ani de la punerea pietreide temelie a bisericii ºi esteconceputã cu prilejulreperaþiei capitale a exterio-rului ei, efectuatã în pe-rioada mai 1998 - mai 1999.

Fiind un bun ºi zelos cercetãtor al trecutului satului,ne prilejuieºte în aceastã utilã monografie a bisericiiseleuºene o cãlãtorie în timp din Seleuºul de azi în-spre Seleuºul de ieri. Ea este un document istoric, bo-gat în date ºi amãnunte istorice reale, pe care autorulînsuºi îl explicã cu urmãtoarele cuvinte: ,,Am scrisaceastã carte cu intenþia ºi dorinþa de a scoate la lu-minã fapte încã neºtiute despre Seleuºul de ieri,

48

acela de demult, pânã în zilele noastre ºi despre Se-leuºul copilãriei, pentru a le face cunoscute aceloracare astãzi sunt oameni maturi”.

Într-adevãr, de la o paginã la alta, Aurel Bojin nefascineazã prin datele ºi cunoºtinþele sale (ilustreazãºi cu fotografii ºi documente) despre trecutul Se-leuºului (colonizãrile, vechea vatrã a satului), apoidespre primele începuturi bisericeºti, primul lãcaºsfânt ºi primul matricol al nou-nãscuþilor din anii1779-1792, precum ºi despre prima carte funduarãdin anul 1786, dar ºi despre Biserica OrtodoxãRomânã din sat ºi ce au scris preoþii Teodorovici ºiOtonoga, despre satul lor ºi despre pictorul bãnãþeanNicolae Popescu care a pictat interiorul bisericii dinSeleuº. Cartea lui Aurel Bojin cuprinde ºi amãnuntedespre monumentul seleuºenilor cãzuþi în primulrãzboi mondial, pelerinajele la Izvorul Tãmãduirii,corul bisericesc, vizitele canonice efectuate de nu-meroase feþe bisericeºti de odinioarã la Seleuº,preoþii care au servit în parohia Seleuº, precum ºi de-spre reparaþia din anii 1998-1999 a Bisericii Orto-doxe Române din Seleuº (în cuvinte, cifre ºiimagini).

Aceastã monografie este o realizare editorialã demare preþ, având în vedere valoarea ei culturalã ºi is-toricã ºi importanþa pãstrãrii nealterate a trecutuluipentru prezent ºi pentru viitor.

Cartea lui RomanSfera ,,Pelerinaj în ÞaraSfântã Israel”, definitã dre-pt o carte de note de drum,nu este numai aceasta. Dacão citim cu atenþie, vom ob-serva cã ea este o împleti-turã fericitã de date ºiamãnunte ce þin de istorie,civilizaþie, religia ºi culturalocurilor vizitate de autor întimpul cãlãtoriei sale în

Þara Sfântã Israel, efectuatã la sfârºitul lui septem-brie 1995, astfel cã participãm imaginar la popasur-ile foarte interesante, ilustrate cu fotografii, iar auto-rul ne descrie ºi întâmplãrile pe care le-a trãit în tim-pul pelerinajului sãu ºi sentimentele care l-au

49

cuprins pãºind prin oraºe strãzi ºi edificii atât de cu-noscute în istoria civilizaþiei umane.

Se vede foarte clar cã Roman Sfera cunoaºte isto-ria biblicã a Noului Testament, precum ºi însãºi,,Sfânta Scripturã” (sã-l citim pe pr. Iconom Kon-stantin Suru), cãci reuºeºte cu foarte mare uºurinþã sãne apropie de locurile vizitate de el ºi sã ne facã sãînþelegem încãrcãtura lor istorico-religioasã. Cartealui Roman Sfera este, totodatã, ºi un îndrumãtor utiltuturor acelora care intenþioneazã sã viziteze locurilesfinte din Þara Sfântã, Israel. Amãnuntele pe care leoferã Roman Sfera sunt binevenite potenþialuluicãlãtor spre locurile sfinte ºi îl vor prepara,stârnindu-i curiozitatea pentru pelerinaj.

Nu am dori sã trecem cu vederea peste un faptsemnificativ, pe care îl menþioneazã autorul însuºi lasfârºitul cãrþii: ,,Acest pelerinaj s-a încadrat înSãrbãtoarea Înãlþãrii Sfintei Cruci pe ziua de 27septembrie a vechiului calendar. Tuturor care au vi-zitat locurile sfinte li s-a dat dreptul de Hagi din par-tea Patriarului Ierusalimului, numitã Granata. Laacest titlu de Hagi au dreptul ºi toþi membrii familiei,copiii ºi nepoþii”. Acest drept i-a revenit ºi autoruluicãrþii ,,Pelerinaj în Þara Sfântã Israel”, Hagi RomanSfera din Alibunar.

Ce am mai putea spune despre realizãrile edito-riale fructificate la Editura Comunitãþii Cultural-Instructive din Seleuº sub îngrijirea harniculuiDimitrie Miclea? Multe ºi încã multe, dar esenþialeste cã ele deja au intrat în bibiotecile instituþiilor dinþarã, România ºi strãinãtate ori în bibliotecile par-ticulare ale marilor iubitori de carte, apoi cã suntatractive, accesibile ºi interesante (atât prin conþinut,cât ºi din aspect grafic) ºi cã de acum înainte vor trãiîn mintea ºi sufletul multora.

Vasa BARBU

50

Contribuþii la o biografie

IOSIF SURDUCEANU -GEAGEA

De la bun început, fãrã nici o umbrã de îndoialã,relatãm, cã acela care a fost Iosif Surducean,se enumerã printre personalitãþile remarca-

bile ale vieþii culturale din Seleuº, dar ºi din Banatulnostru.

A vãzut lumina zilei pe data de 17 august 1931, laSeleuº într-o familie de þãrani cinstiþi ºi foarte har-nici. Pãrinþii, Dimitrie-Tie ºi Siminica, au avut in-tuiþia clarã sã depisteze înclinaþia faþã de carte a fiu-lui lor mai mare Iosif, care, creºtea împreunã cu soralui mai micã Anuica (cãsãtoritã cu seleuºeanul PãunBaba - Babici).

Iosif, s-a cãsãtorit în anul 1957 cu Laurenþia -Loli, fiica preotului Ion Jumanca. Din aceastã viaþãconjugalã, în anul 1958 s-a nãscut fiul lor Dimitrie-Titi, iar în anul 1962 fiica, Pompeia.

Iosif Surduceanu a frecventat primele clase pri-mare în satul natal. ªi-a continuat ºcolarizarea laVârºeþ, unde terminã liceul inferior (progimnaziu),dupã aceea ªcoala Normalã de Învãþãtori.

Devenind învãþãtor, se angajeazã în anul 1952 laªcoala primarã din Coºtei, apoi la Voivodinþ ca înperioada dintre anii 1955-1957 sã funcþioneze caînvãþãtor la Locve. Din anul 1958 se stabileºte de-finitiv la Seleuº, prima datã ca învãþãtor, iar din anul1968 ºi pânã a decedat a fost directorul Cãminuluicultural, care aparþinea Centrului de culturã dincomuna Alibunar.

Fãurirea unei vieþi spirituale

Pãrinþii lui Iosif, dar mai cu seamã buniculIosif-Moisã Surduceanu, care a fost mulþi anicantor sau cântãreþ la bisericã, i-a insuflat,

bãieþelului ager, dragostea faþã de tradiþiile ºicredinþa strãbunã dar ºi sentimentul colectivitãþii. Deaceea, mai cu seamã în perioada adolescentinã Iosif-junior nu se împãca cu unele interziceri impuse deautoritãþile vremii. Din cauza aceasta în timpul ºco-

51

larizãrii se confruntã cu probleme serioase, fiindcãera interzis elevilor sã frecventeze slujbelebisericeºti. Voluntar din fire, Iosif nu putea sã se îm-pace cu astfel de hotãrâri ºi s-a dus la bisericã. Dinperioada aceasta este cunoscutã anegdotã; Un profe-sor, care l-a urmãrit ºi hãrþuit, într-o duminicã a intratîn bisericã. Dar profesorul devotat partidului nu ºi-adat jos pãlãria de pe cap. Iosif, care s-a ascuns pe bal-con, vãzându-l jos în pronaos pe profesor, i-a zis:,,Boule, oare nu ºti cã ai intrat în sfânta bisericã, dãþijos pãlãria de pe capul acela gol”. Dupã aceastã, darºi altã implicare consecinþele au fost serioase, dar l-au susþinut unii oameni de bunã credinþã ºi rezonabilcum ne-a povestit ºi dirigintele lui, prof.dr.GligorPopi.

În perioada când frecventaªcoala Normalã a cântat cuorchestra ºcolii la violinã, instrument la care a

fost instruit de profesorul Ion Matei. Activeazã ºi lasecþia de teatru ºi de dansatori. A cântat ºi cu vocea lasãrbãrile ºcolare ºi cu grupul de cântãreþi. Mai târziu,nu mai cânta cu vocea, fiind afectat la corzile vocale,dificultate care nu l-a deranjat, doar cã vorbea cu ovoce specificã, rãguºitã, de parcã încontinuu a fostsuferind de laringitã.

Dupã cum am arãtat în rândurile precedente, Io-sif Surduceanu, prima datã s-a angajat la ªcoala pri-marã din Coºtei. În aceastã ,,capitalã” a culturiibãnãþene din acea perioadã, devine membrul secþieide teatru sau cum l-au numit mai târziu teatru deamatori, condus cu succes de legendarul actor ºi re-gizor coºteianul Chirilã Pãuþa - Neica, comerciant,

52

cu care Iosif era prieten excelent. Nu dispunem dedate corespunzãtoare, dar presupunem cã lui Iosif i-afost încredinþat un rol din piesa ,,Doctorul” deBranislav Nuºici, pregãtitã de coºteieni în anul 1954,spectacol care, pe lângã alte sate, a fost prezentat ºi laSeleuº.

Promotorul vieþii culturale

Mai sus am arãtat, cã Iosif Surduceanu, în anul1958 s-a stabilit la Seleuº, localitate debaºtinã ºi cum spune dictonul: ,,Este greu sã

fi proroc în satul tãu”. Totuºi în cazul lui Iosif avemde a face cu excepþia regulei, fiindcã individul la carene referim, într-o perioadã de timp, a reuºit sã devinã,,omul care sfinþeºte locul”, figurã proeminentã, ºimediator cultural. A fost un mare entuziast, dar toto-datã ºi adevãrat boem, sau cum îi zice în grai ,,ompopular”. Iosif, a fost sufletist dedicându-ºi o bunãparte din viaþã, prietenilor ºi iubitorilor culturii.

În ultimele trei decenii ale vieþii, nu s-a mai de-spãrþait de locul de unde-i provine sorgintea. În lo-calitatea de sub ,,dol” era ales la numeroase funcþii.A fost primarul satului, vînãtor, pompier voluntardar cert este cã cea mai mare contribuþie ºi-a dat-o înperioada când era directorul Cãminului cultural(timp de douãzeci de ani, consecutiv). Din domeniulculturii, mai cu seamã a îndrãgit teatrul, probabil in-fluenþat de coºteianul Neica, de la care descoperãtainele regiei ºi metoda de colaboare cu amatorii tea-trali.

Adevãrata, s-o numim aºa, ,,odiseie teatralã” alui Iosif Surduceanu, dupã cum am vãzut, începeîncã pe bãncile ºcolii, dar putem relata cã din anul1958, când trece la Seleuº, se ocupã sistematic, per-fecþionându-ºi cunoºtinþele referitoare la arta Thal-iei. În perioada aceasta (dar ºi mai înainte, prin anul1955) a fost montatã piesa ,,Ovidiu ºicanã” la care,pe lângã Iosif Surduceanu, au colaborat ºi jucat înpiesa învãþãtorul Ion-Ioniþã Bojin, pe atunci studen-tul Pãun Ghina, elevii Pãun Popa, Mãrioara Mãrgan,Mircea Samoilã ºi alþii (piesa a fost prezentatã ºi laBegheiþi-Torac).

Iosif, împreunã cu Stevan-Manu Glanda, joacãcu succes în sceneta umoristicã ,,Tache ºi Mache”. În

53

anul 1958, la Seleuº a fost pusã în scenã drama,,Nãpasta” de I.L.Caragiale, iar în anul 1961 ,,Lu-mea” de Branislav Nuºici. În aceastã perioadã a jucatteatru ºi semnat regia Iosif Surduceanu, care mai târ-ziu a pus în scenã ºi piesa ,,Haplea la stãpân” (în unadintre montãri, rolul principal foarte bine, l-a inter-pretat Petru Almãjan, mecandic din Seleuº). În anul1963, datoritã actorilor iscusiþi, ºi mai cu seamãînvãþãtorului Iosif Surduceanu, seleuºenii cu piesa,Lumea” de Branislav Nuºici se plaseazã în fazafinalã, la Trecerea în revistã a trupelor de teatru dincomuna Alibunar.2

În cele ce urmeazã, în ordin cronologic,prezentãm piesele regizate de Iosif Surduceanu, saula a cãror montare a colaborat, piese de teatru carecorespund perioadei de vârf a vieþei teatrale se-leuºene. Este vorba de urmãtoarele spectacole: 1.Anul 1968 - ,,Lumea” de B.Nuºici (piesa a avut maresucces la public, fiind prezentatã pe scenele din To-rac, Locve, Sân-Mihai, Satu Nou ºi bineînþeles Se-leuº), 2. Anul 1971- ,,Nãpasta” de I.L.Caragiale(premiul întâi la Trecerea în revistã a trupelor de tea-tru româneºti din Banat - au participat doar patru lo-calitãþi - lui Iosif Surduceanu, i-a revenit premiulpentru regie), 3. Anul 1973 - ,,O noapte furtunoasã”de I.L.Caragiale (premiul doi la ,,Zilele de Teatru aleRomânilor din Voivodina” - organizate pentru primadatã cu aceastã denumire, pe teriotriul comunei Ali-bunar), 4. Anul 1974 - ,,Lumea” (premiul trei laZile...), 5. Anul 1975 - ,,Jocul de-a vacanþa” (loculºase la Zile..., piesã regizatã de Iosif Surduceanu afost prezentatã de amatorii din Locve - Sân-Mihai),6. Anul 1976 ,,Elixirul tinereþii” de A.P. Cehov (pre-miul întâi la Zile..., împreunã cu Uzdinul - piesa afost montatã împreunã cu prietenul seleuºenilor Mi-hailo Vasiljeviæ din Novi Sad. Cu aceastã piesã exce-lentã seleuºenii viziteazã localitãþile Coºtei, Nico-linþ, Uzdin, Bariþe, Alibunar, Straja ºi în România -Ineu, ªiria ºi Seleuºul din judeþul Arad. Bineînþeles,piesa aceasta care a avut mare succes la public, dar ºila critica de specialitate, a fost prezentatã de douã oriºi la Seleuº), dar ºi odatã la Cuvin la BAPS, emulaþiateatralã din Banatul de sud), 7. Anul 1977 -,,Nãpasta” (premiul trei la Zile...), 8. Anul 1978 -,,Comandantul Seiler” de Borislav Mihailoviæ - Mi-

54

hiz (împarte locul doi ºi trei cu Satu Nou), 9. Anul1979 - ,,Locuinþa comunã” de Dragutin Dobrièanin”(piesa se plaseazã pe locul al ºaselea, dar are succesremarcabil, locul doi pentru actorie, obþine AnuicaBojin pentru rolul Tanti Pola), 10. Anul 1980 -,,Carambol” de Ion ªerban (cea mai nereuºitãprezentare la Zile...), 11. Anul 1981 - ,,Moartea ul-timului golan” de Virgil Stoenescu (piesa a fost pla-satã pe locul cinci - menþiune pentru debut a obþinutPompeia Surduceanu, fiica regizorului. Cu aceastspectacol seleuºenii participã la Trecerea în revistã ateatrelor de amatori din Banatul de sud BAPS, la Cu-vin), 12. Anul 1982 - ,,Dr” sau ,,Doctorul” deBranislav Nuºici (premiul întâi la Zile..., piesa a fostregizatã de Milorad-Miæa Stojanoviæ din Belgrad caºi piesele care urmeazã de la numãrul 12-14, dar lapregãtirea acestor piese a contribuit ºi Iosif Su-ruceanu care searã de searã era la repetiþii realizândideile regizorului Micia. Cu aceastã piesã seleuºeniiparticipã la BAPS.), Anul 1983 - ,,Rãposatul” deB.Nuºici (locul patru la Zile...), 14. Anul 1984 -,,Omul care a vãzut moartea” de V.Eftimiu (un maresucces, premiul întâi la Zile...), 15. Anul 1985 -,,Omul cu patru picioare” de Radivoje Lola Ðukiæ(piesa a fost regizatã de Miæa Stojanoviæ. În aceastãpiesã au participat, pe lângã artiºtii din Seleuº ºi alþiidin comuna Alibunar), 16. Anul 1985 - ,,Concurs”de Miodrag Mitroviæ (piesã regizatã de Iosif Sur-duceanu, premiul doi la Zile...) 17. Anul 1987 -,,Hoþul de stat” piesa a fost regizatã de Miæa Stojano-viæ - trupa de teatru din Seleuº, în fruntea cãreia segãseºte, ani în ºir neobositul Iosif Surduceanu, cuaceastã piesã se plaseazã pe locul 3 la Zile..., dincinci ansamburi).

Trebuie amintit cã Iosif Surduceanu a colaboratcu reputatul regizor Miæa Vasiljeviæ (pe care se-leuºenii l-au numit din respect ºi simpatie ,,moºu”)din Novi Sad o adevãratã ºcoalã de actorie cu amato-rii din Seleuº.

La capitolul teatru, menþionãm cã Iosif Sur-duceanu a fost unul dintre înflãcãraþii susþinãtori aiideii de organizare a ZILELOR DE TEATRU ALEROMÂNILOR (împreunã cu iniþiatorul Trãian ªtefandin Novi Sad, secretarul Comunitãþii cultural-instructive provinciale, Vjekoslav Cvetkoviæ, direc-

55

torul Centrului de culturã al comunei Alibunar ºiPãun Ghina originar din Seleuº, secretarul Comu-nitãþii cultural-instructive a comunei Alibunar). Pen-tru acest merit ºi activitate cu trupa de teatru din Se-leuº, la modestul jubileu, ,,5 ani de la înfiinþareaZilelor...” în anul 1977, Consiliul Zilelor îi acordã luiIosif Surduceanu o diplomã de merit. Dealtfel, camare amator ºi propagator al artei teatrale Iosif, întreanii 1973-1976 ºi în anii 1977-1980 a fost membru înComitetul de organizare al Zilelor de Teatru aleRomânilor din Voivodina.

Nu dispunem de date precise, dar din cele ºtiutede noi, Iosif Surduceanu, în perioada dintre anii1980-1982 a fost reprezentantul comunei Alibunar(delegat) în instituþiile culturale de rang provincial.Astfel, datoritã influenþei lui Iosif (în aceastã pe-rioadã a fost ºi directorul Cãminului cultural) ºi a luiNicolae Buia (primarul satului) ºi Gheorghe Ruian(preºedintele Consiliului executiv al comunei Alibu-nar) s-a realizat marele proiect ºi dorinþã a se-leuºenilor de a poseda o salã de spectacole splendidã,care a fost inauguratã pe data de 3 iunie 1982. Astfel,seleuºenii benificiazã de un excepþional edificiu alculturii, care din pãcate actualmente (a.2001) dinmotive subiective (este vorba de starea care dureazãde o veºnicie - slãbiciunile omului, invidia ºi intole-ranþa) nu se foloseºte în scopul activitãþilor culturale,care lasã de dorit. Sã sperãm cã lucrurile se vor re-zolva cât de curând pentru binele seleuºenilor ºiamintirea regretatului Iosif Surduceanu care, cândera în fruntea Cãminului cultural, pe lângã teatru or-ganiza ºi alte activitãþi culturale. Amintim: secþia dedansuri populare româneºti ºi sârbeºti, cu cunoscutaformaþie de ,,cãluºari”, fanfara (nu s-a reuºit pedeplin, dar trebuia sã fie reîmprospãtatã cu cadretinere, în acest sens, în anul 1977 terminã ºcoala diri-jorul Pãun Popa Turcu, 16 tineri fanfariºti, care dinpãcate, nu se includ în formaþia de suflãtori din di-verse motive), corul ºi grupul de cântãreþi (este vorbade corul bisericesc care interpreteazã ºi cântecelaice, ocazional participând la manifestãri culturale),ºcoala de muzicã (o frecventeazã 11 tineri acorde-oniºti în anul 1977, instruiþi de Jezdimir Popoviæ dinAlibunar) secþia foto, condusã de Dimitrie Miclea,etc.

56

Datoritã acestor activitãþi, membrii Cãminuluicultural, unde au fost deopotrivã incluºi sârbi ºiromâni din localitate, prezentând programe în am-bele limbi, coordonaþi de Iosif Surduceanu participãla diverse ample manifestãri culturale organizate peteritoriul comunei Alibunar ºi în alte pãrþi. Astfel cumare succes se încadreazã la manifestarea denumitã,,Întâlnirile satelor” cu programe cultural-distractive, la care seleuºenii ocupã locuri de frunte,în trei ani consecutiv - 1982, 1983 ºi 1984, dar ºi înalte rânduri.

Altã manifestare de amploare organizatã deCãminul cultural din Seleuº, a fost ºi Festivalul deMuzicã ºi Folclor a formaþiilor din comuna Alibu-nar, organizat în anul 1983. Tot în anul 1983, la Se-leuº a fost organizatã ºi emisiunea publicã, realizatãde Radio Novi Sad, redacþia în limba românã.Aceeaºi redacþie, în anul 1987 realizeazã la Seleuºemisiunea publicã ,,Panorama culturalã”. În pro-gram a participat ºi legendara violonistã DrãguþaPãunescu - Ciripoaica. În aceastã perioadã în cadrulCãminului cultural, a funcþionat ºi biblioteca cu circa2.000 de cãrþi, iar funcþia de bibliotecar a realizat-odirectorul Cãminului, Iosif Surducean.

În rândurile precedente, am amintit doar o partedin activitãþile culturale, realizate de Iosif Sur-duceanu. Trebuie menþionat cã Iosif a organizat ºialte programe culturale cu seleuºenii sau la care auparticipat profesioniºti, ori amatori, culturali din di-verse loclitãþii de la noi, dar ºi din strãinãtate(România) Dupã cum am spus, programele au fostprezentate în limba românã ºi limba sârbã, aºa cumau activat laolaltã membrii Cãminului cultural dinSeleuº români ºi sârbi, într-o perioadã îndemnaþi deIosif Surduceanu.

Din cele menþionate putem deduce cã drumulvieþii, lung de numai 57 de ani, al aceluia care a fostIosif Surducean supranumit Geagea, a fost extremde semnificativ. Dealtfel porecla ,,Geagea”, ca um-bra proprie l-a urmat pânã la sfârºitul vieþii. Astfel l-au numit prietenii ºi cunoscuþii, iar partea mare din-tre seleuºeni i-au zis ,,dascãlu”.

Este interesantã explicaþia cum ºi-a primit supra-numele. Anume, la locuinþa din Vârºeþ, când IosifSurduceanu ºi-a pregãtit lecþiile (era la Vârºeþ la li-

57

ceul inferior) prietenul lui Iosif Guþu îl sâcãia. Ener-vat Surduceanu i-a zis ,,Sã ºti, eºti plictisitor ca Gea-gea” ( probabil astfel îl numea pe vreun consãtean).De atunci Iosif Guþu l-a supranumit ,,Geagea” ºiastfel a rãmas porecla (întâmplarea ne-a povestit-oPau Guþu, veriºorul primar al lui Iosif Surduceanu,iar el a auzit-o de la purtãtorul supranumelui).

Am tins ca într-o formã succintã sã descriemcariera în domeniul culturii, al aceluia care a fost Io-sif Surduceanu - Geagea, cu intenþia sã menþionãmcontribuþia-i enormã la propãºirea vieþii culturale laSeleuº, dar ºi în Banatul nostru. Stimând memoriafaþã de marele entuziast trupa de teatru a Comunitãþiicultural-instructive Seleuº, din anul 1998 poartã nu-mele lui Iosif Surduceanu Geagea.

Înainte de a încheia aceste rânduri, amintim cãIosif, ºi-a trãit viaþa din plin, câteodatã risipind-o fãrãmilã. Totuºi, împreunã cu soþia Loli, care i-a fostconsoartã idealã, ºi-a îndrumat copiii pe cãi mãreþe.A avut mai multe dorinþe, dar ,,visa” sã-ºi clãdeascão casã nouã, spaþioasã, unde sã celebreze nunta cop-iilor, mai cu seamã a fiului Titi, cãruia i-a prilejuit onuntã tradiþionalã româneascã cu obiceiurile se-leuºene. Astfel ºi-a împlinit nãzuinþele, despre caredes discutam. Dar cum se zice adevãrat este ,,viaþascrie romane”, cãci totul s-a întâmplat ca ºi în des-crierile literare tragice. Anume, numai la câteva oredupã ce s-a terminat nunta fiului Titi, în jurul oreidouã dupã masã, într-o luni, pe data de 18 iulie 1988,în somnul liniºtit de om obosit, a decedat Iosif Sur-duceanu.

A înlocuit aceastã lume zbuciumatã cu cea atãcerii veºnice.

Mircea SAMOILÃ

Note:1.Marius Bizerea ºi Viorel Selejan, ,,Corul din

Coºtei�, monografie, Editura S.C. ,,M.Eminescu� Coºtei,a.1969, pag. 114

2. Aurel Bojin, ,,Seleuº - Un secol de activitate cul-

turalã� Editura Comunitãþii Locale Seleuº, pag. 993.Miodrag Miloº, ,,Fascinaþia scenei�, Editura Lib-

ertatea, Panciova, a.1999

58

Pe marginea primei ediþii a FestivaluluiPAN-MONUS la Seleuº

MANIFESTARE ACREAÞILOR INDIVIDUALE

La iniþiativa Comunitãþii de instrucþie ºi culturãdin Seleuº, în ziua de 12 septembrie 1992, aavut loc prima ediþie a Festivalului de panto-

mimã, monodramã, umor ºi satirã (prescurtat PAN-MONUS) Seleuº ’92. Iniþiativa a fost îmbrãþiºatã deun grup de entuziaºti culturali din loc ºi sprijinitã deunele instituþii. Ideea de organizare a unei asemeneamanifestãri se explicã prin dorinþa de îmbogãþire avieþii culturale a românilor de pe aceste plaiuri. Tre-buie salutatã aceastã iniþiativã, cu toate cã este reali-zatã într-o atmosferã apãsãtoare ºi condiþii nefavo-rabile din cauza crizei iugoslave. Organizatoriiaveau ºi intenþia sã uitãm, mãcar pentru un moment,grijile zilnice care ne apasã pe toþi. Sã credem cã înbunã parte s-a reuºit, cu toate cã prima ediþie nu puteafi fãrã unele scãpãri de ordin organizatoric.

Programul Festivalului s-a desfãºurat în douãpãrþi. În sala festivã a Cãminului cultural se prezintãmai întâi formaþiunea de dansatori din loc ºi orche-stra condusã de Todor Petrovici din Alibunar. Apoipreºedintele Consiliului Festivalului, Dimitrie Mi-clea, adreseazã cuvânt de salut, accentuând cã acestFestival va intra în sfera manifestãrilor culturale aromânilor de pe aceste meleaguri (alãturi de Festi-valul de folclor ºi muzicã româneascã ºi ,,Zilele deTeatru...”). Încercãri similare spontane au fost laUzdin ºi Torac, însã fãrã rezultate trainice. Sãsperãm cã Festivalul de la Seleuº nu va rãmâne laprima ediþie.

Desfãºurarea programului

În partea întâia a programului s-a prezentat oaspe-tele Festivalului Dan Puric, actor din Bucureºti,care a dat dovadã de talent în domeniul pantomi-

mei. Tot în partea întâia a programului - o searã demonodramã - Trãian Cãcina din Nicolinþ, interpre-

59

teazã o monodramã alcãtuitã de un colaj de texte deI.L.Caragiale, obþinând premiul I. Monodrama,,Pardon, scuzaþi, camera filmeazã” de Dimitrie Mi-clea a fost interpretatã de Silvia Bosioc. Poeta Fe-licia Marina - Munteanu din Novi Sad a interpretatmonodrama ,,Zece efigii cu chipul tãu”, fiind ºiautoarea textului.

În pauza dintre cele douã pãrþi ale programului afost inauguratã expoziþia pictorului academic PetruMarina, originar din Seleuº, care a doua oarã ex-pune în satul natal. Despre creaþia acestui pictorbãnãþean a vorbit Dimitrie Miclea. S-a prezentat ºivolumul de aforisme a publicistului Florin Þãrandin Uzdin.

De regretat cã nu s-au realizat toate manifestãrileadiacente prevãzute în program (expoziþia de lucruride mânã, expoziþia de torturi).

Partea doua a programului ,,Searã de umor, sa-tirã ºi muzicã” a fost foarte bogatã în conþinut, cuparticiparea unui numãr mare de interpreþi de texteumoristice ºi satirice. Amintim doar numele lor: Va-sile Barbu, Gheorghe Lifa, Florin Þãran (dinUzdin), Vichentie Petrovici, Pavel P. Filip (Torac),Ionel Lazãr (Ovcea), Florin Ursulescu, IonelStoiþ, Silvia Bosioc (Novi Sad), Nicoale Cãlãcean(Iancov Most) Petru Iancovici (Bor), Ion Berlovan,Trãian Gãtãianþu, Zâniºor Magda (Seleuº), PauVoinea (Râtiºor).

În cadrul programului ,,Gala oaspeþilor” s-auprezentat Ioþa Vinca din Uzdin, Anðelko Erde-ljanin din Novi Sad, Victor Mihalache, oaspete dinTârgoviºte, România. Programul a fost îmbogãþit decântece ale soliºtilor vocali ºi instrumentiºti: AnaBasalici, prof. din Vârºeþ, Ion Berlovan, Alexan-dar Petrovici, Ionel Magda din Seleuº, acom-paniaþi de orchestra popularã.

În general se poate constata cã spectacolul dinSeleuº a reuºit, cu toate cã programul a fost preaîncãrcat ºi nu s-a procedat la o selecþie a textelorprezentate la Festival. Juriul Festivalului a acordatpremii celor mai buni participanþi la aceastã mani-festare, sã zicem unicã, la românii din Voivodina.

Gligor POPI

60

JOCUL VIETII LA SELEUª

Astãzi, când trãim într-o perioadã când timpul,,fulgerã”, nouã pãmântenilor ne rãmâne sãrecunoaºtem realitatea ºi la un nivel superior

de conºtinþã sã o petrecem!Omenirea, dintotdeauna a reflectat asupra trecu-

tului, a apelat la vechile cãrþi pentru a cunoaºte maibine viitorul ºi prezentul. Acest rol cel mai bine l-aurealizat artiºti de diferite profile. Un astfel de proiecta fost realizat ºi de trupa de teatru din Seleuº. În anul1996 la Seleuº s-a apelat la piesa de teatru ,,Joculvieþii ºi al morþii în deºertul de cenuºã” de HoriaLovinescu, spectacol care indica era post-acopalipticã, era unui nou concept global, cu care se-leuºenii s-au prezentat la ,,Zilele de teatru...” precumºi pe scena din Belgrad.

În scenã se pune o poveste biblicã întârziatã undetema era chinul personajelor tradiþionale în deºert:Tata (Dimitrie Miclea), Abel (Eugen Marcovicean),Cain (Nicolae Manciu) ºi Ana (Virginia Guþu).

Fiecare din acestepersonaje au mai multe,,firi”. Ele, cu toate cãsunt împrumutate dintrecut, prezintã viitorulcare deja a devenit re-alitate. Personajele luiHoria Lovinescu prez-intã povara pe care opoartã omenirea în

procesul de culegere a fructelor din pomulcunoºtinþelor.

61

Personajul ,,tatãlui” cuprins de frica pentru ceeace a fãcut, încearcã în orice formã sã primeascã ,,ier-tarea”. Este vorba de stãri omeneºti foarte diferitecare culmineazã de la tãcere, nebunie, dorinþa de pre-lungire a speciei, purtarea ,,crucii” pe care sunt in-scripþionate centrele puterii pentru ca la sfârºit sã seimpunã procesul dumnezeiesc de ,,a fi” care ne facesã pierdem aureolul de apostolat. Într-un astfel deproces de cunoaºtere, personajul ,,tatãlui” obosit ºila capãtul puterilor, nu poate rezista adevãrateiispãºiri a pãcatelor ºi îºi vede sfârºitul sub un copacal cunoaºterii oferindu-ºi sufletul unui înger ,,fugit”.

Abel pe de altã parte iritã pe celãlalte personajeprin puterea spiritualã. Ei vãd în el pe cineva careeste ,,în voia” creatorului ºi din aceastã cauzã începconflictele dramaturgice.

Abel este conºtient de puterile sale riscã,,ispãºirea sa” implicându-se în procesul de ,,a fi”într-o altã dimensiune. Prin jertfirea sa el încearcã sãispãºeascã pãcatele fãcute de alþii - lui Cain de-aispãºi crima sãvârºitã ºi Anei de-a naºte singurã pe,,noul om”.

Cain reprezintã un personaj obscur venit de pefronturile mondiale, murdar de sânge ºi de oroare.Prin venirea lui, se conturbã atmosfera lentã al ereipost-apocaliptice, infiltrându-se o agresiune acutãcare duce la moartea lui Abel. Învingãtor înghilimele dar învins în realitate Cain o pãrãseºte peAna pentru a cãuta liniºtea într-o altã dimensiune.

Pe de altã parte Ana este un personaj care în ast-fel de atmosferã ,,se grãbeºte” sã îºi realizeze scopulexistenþei sale. Din aceastã cauzã întreaga povarã acreãrii, spiritualitãþii ºi distrugerii, cade pe umeri ei.În aceastã ipostazã, acest ultim strigãt la cer aratã cãva naºte pe noul om, un ,,fenix” din cenuºa jocului.

Timp de trei luni am ,,creat” aceste personaje pescena din Seleuº, în condiþii când tot timpul cevalipsea, dar satisfacþia mea a fost premiera ºiaplauzele numerosului public. Cred cã am reuºit caacest ,,Joc...” ce poate sã fie ºi realitate sã-l explic ac-torilor ºi ei la rândul lor sã-l ,,arate” publicului!

A fost o plãcere a pune în scenã ºi a face teatru laSeleuº cu tinerii actori ºi avându-l lângã mine ca ac-tor ºi ca animator pe prietenul meu Dimitrie Miclea.

dr. Zoran CVETKOVIÆ

62

ARTIªTI PLASTICISELEUªENI

Viaþa culturalã a acestui sat care cunoaºte un re-nume de prestigiu prezentând o adevãratãpepinierã a frãmântãrilor ºi activitãþilor cul-

tural artistice, a fost înnobilatã cu o nouã dimensiuneprin însuºi apariþie în acest sat de pustã, a mareluimaestru Nicolae Popescu.

Prin prezenþa sa ºi activitatea sa, aceastã person-alitate artisticã de o valoare inestimabilã, a scris culitere majuscule file frumoase în monogrfia acestuisat de renume pe meridianele culturale bãnãþene. De-spre Nicolae Popescu care a decorat ºi pictat catape-teasma Bisericii Ortodoxe Române din Seleuº, un re-numit om de condei din timpurile acelea, domnulMiloia, susþine cã acest maestru este una dintre celemai marcante figuri artistice de sub bolta bãnãþenãdin perioada sec. al XIX-lea.

În continuare pe paginile vieþii plastice din Se-leuº, în perioada postbelicã când s-au format condiþiimai favorabile de desfãºurare a studiilor din acestdomeniu, apar ºi primele vlãstare ale creaþiei plasticesub bolta noastrã bãnãþeanã, printre care se gãseºte ºiPetru Marina, originar din acest sat.

Maestrul Petru Marina, înzestrat cu darul creaþieiplastice, dupã terminarea ºcolii normale din Vârºeþ,îºi desfãºoarã frãmântãrile sale artistice în ateliereleAcademiei de picturã din Belgrad. Absolvind acestestudii, se angajeazã ca profesor de culturã plasticã ºitentat de mirificul peisajului nostru bãnãþean, îºigãseºte refugiul în plener, devenind un adevãrat rap-sod al atmosferei rurale cu toatã plenitutidinea ei, dela peisajul rustic ºi pânã la nestematele folclorice aleetniei noastre, rezultatele din mâna þãranului nostruºi rãmase azi, doar ca relicve.

Prin munca sa în acest domeniu depusã cu senti-ment ºi abnegaþie, a luat naºtere un adevãrat pal-mares de lucrãri plastice, ca drept mãrturie a unuifior creativ, a unei expresii artistice bine conturate.

Ca student în clasa renumitului maestru ZoranPetrovici, a pãtruns cu predilecþie în farmeculcreaþiei plastice, savurând cu spiritul sãu creativ,

63

paradigma aspiraþiilor artistice a profesorului sãu,declarându-se pentru un exil de la formele bizare ºienigmatice ale curentelor moderne, în favoarea arteifigurative, în special fiind captivat de peisajul plaiu-rilor noastre cu tot farmecul lor. Astfel ,,Priveliºteaverde”, ,,Dealul”, ,,Panorama” ºi ,,Peisajul rural”prezintã o adevãratã relaxare sufleteascã, prin expre-sionismul paletei ºi polivalenþa coloristicã, prinpaleta sa artisticã, pãtrunsã de vibraþii sonorice deculori de la roºu pârguit ºi cruzimea verdelui pânã laalbastru ºi albul grisat al grundului, tentat de o flores-cenþã diafanã de cãrbune diamantin.

Constructiv ºi pe alocuri sugestiv în expresie,maestrul Petru Marina, pãtrunde predilect cu penelulsãu în miracolul atmosferei rurale de odinioarã(casoba mare cu chilimuri ºi cãpãtâile aranjate pe pat, cuscaunul lung pe care bunicul ºi-a încrustat pe lângãornamentele folclorice ºi numele sãu, apoi bunica delângã cuptor cu caierul de lânã torcând, etc.), dorindca toate acestea printr-un opus epic sã le eternizezepe pânzele sale.

Prin ambiþia sa de artist plastic, Petru Marina estepromovat în rândurile Asociaþiei artiºtilor plastici aiVoivodinei, fiind invitat sã participe la Coloniileartistic-plastice din Ecica, Ruma, Bacica Topola,etc., fãcându-ºi prezenþa la diverse expoziþii colec-tive în þarã ºi peste hotare, ca ºi expoziþii personale laVârºeþ, Panciova, Novi Sad, Pola, în urma cãrora, fi-ind foarte bine apreciat de critici, unele lucrãri alesale, se gãsesc în galeria Coloniei din Ecica, în pose-sia Comunitãþii de culturã din Bacica Topola ºiRuma, precum ºi în mai multe colecþii personale aleunor colecþionari particulari.

Prin munca sa bogatã ºi rezultatele obþinute, Pe-tru Marina s-a ridicat la un grad înalt de magistru, iarcu valoarea sa artisticã ºi-a gãsit un loc onorabil pepiedestalul culturii noastre naþionale, fiind oadevãratã chezãºie pentru posteritate.

Printre alte vlãstare ale acestui arbore plastic dinsatul de pustã de la noi - din Seleuº, aº menþiona peMãria Baba, care pe lângã îndeletnicirile zilnice,gãseºte un moment de refugiu în farmecul creaþieiplastice, aºternând cu trup ºi suflet o pulsaþie spiritu-alã pe pânzele ei de o frumuseþe incontestabilã.

64

Maria Baba cu o în-demânare subtilã, recurgela diverse acorãri în spaþiua unui gen de creaþie neo-expresionist, fiind preocu-patã de natura staticã, depeisajul nostru atât de fru-mos, de oamenii noºtri îndiverse ipostaze (în spe-cial femeia), aspirând spremarcarea distinctã a for-mei, printr-o respectareconcretã a proporþiei, vo-

lumului ºi a perspectivei, penetrând în felul acestapredilect în mirificul ºi misterul creaþiei plastice.Astfel Maria Baba, de la armonia culorilor ºi dia-logul plurivalent cu atmosfera cotidianã, pânã la aus-teritatea nuanþatã a cromaticii ºi eleganþa liniilorutilizate cu pretext grafic, îºi formeazã constante stil-istice originale ale expresiei plastice ºi o iconografieplasticã de toatã valoarea artisticã.

Ambiþia sa creativã,ºi munca ei în domeniulartei plastice, suntpromisiune care neîncântã ºi ne captiveazã

curiozitatea,sugerându-nealte vernisajeºi surprize pecare cu toþii leaºteptãm.

Despre ceilalþi artiºti plastici profesioniºti ºiamatori din acest sat, am rezervat alte prezentãri, darsimt nevoia de a-i cunoaºte mai bine, atât pe ei per-sonal, cât ºi lucrãrile lor artistice.

Alexandru PASCUpictor - prof.

65

Maria Baba

Draga KokotoviæDraga Kokotoviæ

Tomislav GuþuTomislav Guþu

VIAÞA CULTURALÃ LASELEUª ÎN ANII 1923-1924

În urma unei perioade de pasivitate în viaþa cul-turalã a românilor din Banatul iugoslav, caracte-risticã pentru perioada primului rãzboi mondial ºi

pentru primii ani interbelici, în urma înfiinþãrii Parti-dului român din Regatul S.C.S. în anul 1923, activi-tatea culturalã ia din nou avânt.

Despre activitatea culturalã în localitatea Seleuºîn anii 1923-1924 ne informeazã sãptãmânalul,,Graiul românesc” din Panciova. Ca ºi în celelaltelocalitãþii româneºti de pe aceste meleaguri, ºi la Se-leuº activa aºa-numita ,,Reuniune de cântãri ºi ci-tire”, care de multe ori prezintã programe cultural-artistice, în primul rând cu ocazia sãrbãtorilor reli-gioase. Astfel, pe data de 15/28 mai 1923, în a douazi de Rusalii, Reuniunea de cântãri din Seleuº prez-intã un concert împreunat cu teatru, în sala ospãtãrieilui Trãian Manciu, cu urmãtorul program1: 1. ,,ªte-fan-ªtefan”, cor bãrbãtesc de I.Vidu, 2. Poezie, reci-tatã de Livia Bojin, 3. Grânele vara se coc, corbãrbãtesc de I.Vidu, 4. Þiganul cãpitan, monologcomic prezentat de ªtefan Guþu, 5. Cântece, poeziide O.Goga, 6. Bobocele ºi inele, cor bãrbãtesc deI.Vidu, 7. ,,Norocu-n casã” comedie într-un act, cuurmãtoarele personaje: Mitru, econom (ªtefanGuþu), Petru, fiul lui (Victor Bojin), Maria, fatã or-fanã (Lidia Bojin). Dupã terminarea programului aurmat dansul. Venitul de la acest concert a fost desti-nat pentru plãtirea binei care a fost construitã. Aufost fãcute donaþii în bani din partea seleuºenilor, darîn special s-a evidenþiat ªtefan Guþu, care s-a angajatmai mult la ridicarea binei, împreunã cu meºterii IonBãlan, Trãian ªnaider ºi Trãian Manciu2. Preºedin-tele reuniunii George ªdicu ºi secretarul Victor Bo-jin transmit mulþumiri prin intermediul ,,Graiuluiromânesc” tuturor celor care au ajutat Reuniunea cuaceastã ocazie.

La 12 august 1923 a avut loc încã o seratã la Se-leuº, de data aceasta organizatã de Societateapompierilor din aceastã localitate.3

66

În anul 1924, activitatea culturalã la Seleuº de-vine parcã ºi mai intensivã. La 2 martie 1924, în Du-minica lãsatului de carne, în aceeaºi ospãtãrie a luiTrãian Manciu, Reuniunea de cântãri din Seleuºprezintã încã un concert, cu urmãtorul program4: 1.,,Domnitorii români”, cor bãrbãtesc, 2. Baba Hâr-bara, monolog, 3. Puradelul bolnav, dialog prezentatde coriºtii Nicola Duchin ºi I.Marcoviceanu, 4. Lun-traºul, cor bãrbãtesc, 5. ,,Cutita ciupilitul”, dialogprezentat de Nic. Sãmãilã ºi Petru Laza. 6. Piesa deteatru ,,Aºa a fost sã fie” de Alexandru Þinþariu, cuparticiparea urmãtorilor actori amatori: Badea Ion(V.Bojin, învãþãtor), Maria, soþia lui (D.Guþu), Ile-ana, fiica lor (L.Bojin), Ghiþã, fiul lor (Petru Laza),Sandu, fecior sãrac (T.Manciu), moº Gheorghe (ªte-fan Guþu), Niþã, servitor (Nicolae Sãmãilã).

Aceastã societate culturalã din Seleuº a avutstatutele aprobate de autoritãþile Regatului S.C.S.prin decizia nr. 19604 din 30 aprilie 19235. În ciudafaptului cã a fost înregistratã, Reuniunea nu a primitpermisiunea de la primpretorele Alibunarului de aprezenta concert în a doua zi de Rusalii a anului19246. Totuºi, prin intervenþia ministrului de interne,concertul în cauzã a fost þinut7. În aceeaºi zi, la Se-leuº a avut loc încã o petrecere, organizatã de Reuni-unea pompierilor. Cauza prezentãrii a douã concerteîn aceeaºi zi la Seleuº, conform relatãrii corespon-dentului ,,Graiului românesc”8, ar fi ,,cã între fraþiidin Seleuº existã neînþelegere, pe tema unor chesti-uni mãrunte, care în decursul vremurilor a dus pânãla duºmãnie”. La petrecerea pompierilor a cântatfanfara din Alibunar, iar la petrecerea ,,Reuniunii de

67

Emil Nitranschi ºi Petru Laza - Cionvicã

cântãri”, unde a participat un numãr mare de sãteni,a ieºti în evidenþã ,,talentul artistic al seleuºenilor”.Cele mai mari merite pentru activitatea reuºitã aReuniunii a avut-o învãþãtorul Victor Bojin, ,,un altvlãstar din familia Bojineºtilor”, cât ºi preotulGheorghe ªdicu. Dintre activiºtii culturali, prin tal-entul lor artistic s-au evidenþiat Livia Bojin ºi ªtefanGuþu. Despre cor, se spune cã ,,deºi nu prea nume-ros, ocupã unul din primele locuri dintre corurilenoastre de aici.”

Ultimul concert organizat de Reuniune în anul1924 a avut loc în a doua zi de Crãciun, în ospãtãrialui Trãian Manciu.9

Aceasta este ultima informaþie despre viaþa cul-turalã la Seleuº pe care ne-o furnizeazã ,,Graiulromânesc” în anul 1924. Sperãm cã cercetãrile vii-toare ale documentelor, presei ºi ale altor izvoare is-torice vor scoate la lumina zilei noi informaþii maipuþin cunoscute referitoare la trecutul cultural al Se-leuºului, dar ºi a altor localitãþi de la noi.

Mircea MÃRAN

Note:1. ,,Graiul românesc�, Panciova, nr. 12 din 30 mai

1923, p.3.2. idem, nr. 18 din 1 iulie 1923, p.2.3. idem, nr. 25 din 19 august 1923, p.2.4. idem, nr. 9 din 9 martie 1924, p.4.5. idem, nr. 19 din 8 iulie 1923, p.3.6. idem, nr. 23 din 15 iunie 1924, p.3.7. idem, nr. 24 din 22 iunie 1924, p.3.8. ibidem9. idem, nr. 51 din 25 decembrie 1924, p.4.

68

SELEUªULTINEREÞII MELE

Ziua, luna, anul, unde, cine, de ce - sunt pãrþi in-tegrante ale unei lucrãri ºtiinþifice cu valoare is-toricã. De multe ori mi-au lipsit ºi mie în activi-

tatea mea dar n-am avut încotro. Nu sunt fire meticu-loasã ºi nici nu am însuºirea sistematizãrii. Ceea ceam scris s-a bizuit mai mult pe emotive aduceriaminte, ceea ce fac ºi acum. Cred cã merg ºi acesterânduri într-o sesiune cu caracter ºtiinþific.

Aº începe cu Irozii. Oameni bine mascaþi, îm-brãcaþi în garderobã corespunzãtoare colindau prinsat anunþând marea bucurie cã s-a nãscut Iisus. Ma-chiajul reuºit, felul cum au fost primiþi de sat a con-tribuit, presupun eu, la punerea în scenã a unor sce-nete ºi piese de teatru a dramaturgilor ºi comedio-grafilor din þarã.

Desigurcã oameniimai în vârstãpãstreazã în

amintire rolurile jucate de Emil Nitranscki, Petru,Laza, Stevan Guþu. N-au fãcut nici o ºcoalã de acto-rie, n-au frecventat nici o catedrã de dramaturgie darcu talentul lor înãscut amuzau publicul pe sceneleimprovizate în cafenelele de peste drum de Stica oriVreciu. ªi acolo se organizau de sãrbãtori mai mari,petreceri cu participarea corului, fanfarei, grupuluide dansatori ºi a vreunui recitator. Cunoscuþi instruc-tori ºi conducãtori de cor ºi fanfarã au fost dascãlii:

69

Copiii seleuºuluimascaþi în preajma

sãrbãtorilor deiarnã

Samoilã a lu’Aga, Teodor ªandru, apoi þãranul alu’Turcu. Cãluºarii au avut în frunte de regulã pe celmai pregãtit interpret. A rãmas în amintirea sãtenilorpompa cu care a fost primit deputatul Alexandru Bu-toarcã în Seleuº: cãlãreþi în port naþional, cei maifrumoºi cai înhãmaþi la birja împodobitã.

În continuare aº aminti ca instituþie culturalã -biblioteca. Stabilitã în casa parohialã nu a avut preanumeroase volume, care însã au dispãrut atunci cândne-au cotropit hitleriºtii þara.

În aceastã sumarã trecere în revistã pe caredesigur cã o are mult mai documentat Aurel Bojin,aº mai aminti poeþii þãrani: Trifu Baba ºi Niþã Sur-ducean ºi aparte pe Pãun Broºtean (a lui Vrocia) carea scris destule ºi fiind fire de aventurier a ajuns ºi înrândurile franctirorilor.

Prin aceastã aducere aminte am încercat sã arãt,cel puþin parþial, cã aici s-a desfãºurat, în condiþiimult mai primitive, o importantã activitate pe tãrâmcultural. Au existat actori, douã tarafuri de toatãlauda - a lui Aron ºi a lui Ciripa, soliºti vocali ºi in-strumentiºti. Sãtenii în vârstã ºtiau pe de rost poeziipopulare cum sunt: Iovan Iorgovan, Gruia lui Novac,Voichiþa, Iancu Sãbiancu, Mporiþa ºi basme cu zmeiºi Feþi-frumoºi - existã deci o bazã pentru îm-bogãþirea acestei tradiþii, mai ales cã acum existãcondiþii mult mai favorabile ºi cãmin cultural binedotat, oameni cu pregãtire, oameni de seamã.

Ion MARCOVICEAN

70

Mãºti ale trecutului!

CUPRINS

COMUNITATEACULTURAL- INSTRUCTIVÃ SELEUªLA 10 ANI DE ACTIVITATE 3

VIAÞA LITURGICÃ LA SELEUª 9

NICOLAE POPESCU ªI ICONOGRAFIAAPUSEANÃ ÎN BISERICA ORTODOXÃROMÂNÂ DIN SELEUª 14

PICTORUL BÃNÃÞEAN NICOLAE POPESCULA SELEUª 17

LITERATURA SELEUªEANÃ ÎN CONTEXTULCELEI BÃNÃÞENE 22

BALADA ,,MIORIÞA” CULEASÃ DE LADIMITRIE-TIE MINEA - ªCIOPUDIN SELEUª 34

O NOUÃ CONSTELAÞIE ÎNGALAXIA GUTEMBERG 43

IOSIF SURDUCEANU - GEAGEA 51

MANIFESTARE A CREAÞILORINDIVIDUALE 59

JOCUL VIETII LA SELEUª 61

ARTIªTI PLASTICI SELEUªENI 63

VIAÞA CULTURALà LA SELEUªÎN ANII 1923-1924 66

SELEUªUL TINEREÞII MELE 69

MEMBRII FONDATORI

Iosif TrifuDimitrie MicleaPãun BabaIon BugilanTrãian MarinaTrãian BugilanIon-Doru RujanDorina RujanMãrioara PopaMircea Samoilã

Bun de tipar: 1. 11. 2001.

CIP - Katalogizacija u publikacijiBiblioteka Matice srpske, Novi Sad

061.22(497.113 Seleuº)008(497.113 Seleuº) "1991/2001"

SIMPOZIONUL "Credinþã ºi culturã, daruri divine(2001; Seleuº)

Comunitatea cultural-instructivã Seleuº; zece anide culturã: (lucrãrile simpozionului "Credinþã ºi cul-turã, daruri divine). - Seleuº : Comunitatea cultural-instructivã, 2001 (Panciova : Romark). - 70 p. :ilustr. ; 21 cm

Tira& 200.

a) Dom kulture (Seleuš) b) Kultura - Seleuš -1991-2001

1991-2001