comunicarea interpersonala

26
Una dintre asumpţiile fundametale ale comunicării sună în felul următor: Nu poţi să nu comunici sau, alfel spus, comunicarea e inevitabilă [Răducan şi Răducan, 2007, p.13]. Şi, într-adevăr, felul în care funcţionează socialul demonstrează în fiecare secundă acest lucru: nu trăim singuri, izolaţi, ci în colectivităţi umane, prin urmare interrelaţionăm neîncetat, în fiecare moment al vieţii noastre, începând cu cadrul securizant al familiei şi continuând cu spaţiul social, în care pătrundem imediat ce am pus piciorul afară din casă (aici includem comunitatea, locul de muncă etc).Şi la baza interacţiunilor sociale nu stă altceva, decât comunicarea. Ce este comunicarea? Unii spun că e un proces, cu o dinamică bine pusă la punct, cu o schemă exactă (emiţător, canal de comunicare, mesaj, cod, receptor, conexiune inversă), alţii că e un produs, un rezultat al interacţiunii umane, e ceea ce ia naştere în urma contactului social. Indiferent de forma sa, fundamentală în procesul comunicării este relaţia, respectiv interacţiunea informaţională între cei doi termeni, sursa şi receptorul, producându-se un transfer între aceste două componente. În spaţiul larg al comunicării sunt incluse: limbajul (verbal, oral sau scris, nonverbal, mimica, gestica, poziţia corporală, intern, adică limbajul cu sine însuşi, paraverbal, tonul, volumul, accentul, intonaţia, ritmul vocii), relaţia şi conţinutul informaţional, afectiv- emoţional şi motivaţional al celor comunicate. Cea mai mare parte a informaţiilor le obţinem din comunicarea nonverbală [Băban, 2001, p.84]: modul în care sunt încrucişate braţele, felul în care se mişcă gura, direcţia privirii ne dau o multitudine de informaţii despre interlocutorul nostru. Comunicarea nu este un atribut doar al omului, ci, servindu- se de diferite semnale, electrice, grafice, vizuale, sonore, tactile, chimice, aceasta se regăseşte atât la plante, cât şi la animale: plantele comunică între ele şi transmit

Transcript of comunicarea interpersonala

Una dintreasumpiile fundametale ale comunicrii sun n felul urmtor:Nu poi s nu comunici sau, alfel spus,comunicarea e inevitabil[Rducan i Rducan, 2007, p.13]. i, ntr-adevr, felul n care funcioneaz socialul demonstreaz n fiecare secund acest lucru: nu trim singuri, izolai, ci n colectiviti umane, prin urmare interrelaionm nencetat, n fiecare moment al vieii noastre, ncepnd cu cadrul securizant al familiei i continund cu spaiul social, n care ptrundem imediat ce am pus piciorul afar din cas (aici includem comunitatea, locul de munc etc).i la baza interaciunilor sociale nu st altceva, dect comunicarea.Ce estecomunicarea? Unii spun c eun proces, cu o dinamic bine pus la punct, cu o schem exact (emitor, canal de comunicare, mesaj, cod, receptor, conexiune invers), alii c eun produs, un rezultat al interaciunii umane, e ceea ce ia natere n urma contactului social. Indiferent de forma sa, fundamental n procesul comunicrii esterelaia, respectiv interaciunea informaional ntre cei doi termeni, sursa i receptorul, producndu-se un transfer ntre aceste dou componente.n spaiul larg al comunicrii sunt incluse:limbajul(verbal, oral sau scris,nonverbal, mimica, gestica, poziia corporal,intern, adic limbajul cu sine nsui,paraverbal, tonul, volumul, accentul, intonaia, ritmul vocii),relaiaiconinutulinformaional, afectiv-emoional i motivaional al celor comunicate. Cea mai mare parte a informaiilor le obinem din comunicarea nonverbal [Bban, 2001, p.84]: modul n care sunt ncruciate braele, felul n care se mic gura, direcia privirii ne dau o multitudine de informaii despre interlocutorul nostru. Comunicarea nu este un atribut doar al omului, ci, servindu-se de diferite semnale, electrice, grafice, vizuale, sonore, tactile, chimice, aceasta se regsete att la plante, ct i la animale: plantele comunic ntre ele i transmit informaii animalelor, animalele comunic ntre ele, dar i cu omul.Exist mai multeniveluriale comunicrii umane, acestea fiind, dup cum urmeaz [Petrescu, 2001, p.149-151]:comunicarea intrapersonal(care se realizeaz la nivelul subiectului, emitorul i receptorul fiind una i aceeai persoan. Spaiul comunicrii este cel mintal, acest tip de comunicare avnd un pronunat caracter subiectiv);comunicarea interpersonal diadic(realizat ntre dou persoane i avnd ca principale caracteristici, un grad nalt de autocunoatere, stabilind relaii semnificative cu ceilali. Spaiul necesar acestui tip de comunicare este cel al distanei intime, dar i cel al distanei personale);comunicarea de grup(este o ipostaz a comunicrii interpersonale, n care comunic mai mult de doi subieci);comunicarea public(ce presupune existena unui emitor i a unei multitudini de receptori);comunicarea de mas(ce mbrac forme precum presa scis, transmisiunile radio sau tv, produciile de carte etc).Comunicarea ntre oameni este un proces viu care d culoare relaiilor. De felul n care reuim s comunicm celorlali propriile gnduri i sentimente depinde calitatea relaiilor n care ne aflm. Astfel, putem alege s rmnem o via n relaii interpersonale disfuncionale, marcate de agresivitate, abuz i, implicit nefericire, sau putem dezvolta relaii sntoase, adevrate resurse energetice pentru o via mplinit. M voi opri n continuare asupra dificultilor pe care le putem ntmpina n drumul nostru n aceast direcie, asupra barierelor din prcesul comunicrii, dar i asupra modalitilor de depire a acestora.Care suntprincipalele barieren calea unei comunicri eficiente? [Bban, 2001, p.84] n primul rnd,tendina de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de-acord cu prerile interlocutorului, convingerea unor persoane c cei din jurul lor nu i vor mbunti comportamentul, dect dac sunt criticai. n al doilea rnd,oferirea de soluiieste o alt modalitate de a bloca procesul comunicrii, fie direct, prin oferirea de sfaturi, sau indirect, prin folosirea ntrebrilor ntr-un mod agresiv, autoritar sau cu o not evaluativ. n al treilea rnd,recurgerea la ordineeste un mesaj ce are ca efecte reacii defensive, rezisten, reacii pasive sau agresive, consecinele unei astfel de conversaii fiind scderea stimei de sine a persoanei creia i sunt adresate acele ordine. n al patrulea rnd,folosirea ameninrilor, care e o modalitate prin care se transmite mesajul c dac soluiile propuse nu sunt puse n practic, persoana va suporta consecinele negative, adic pedeapsa. n al cincilea rnd,moralizarea, o alt manier neadecvat n comunicare, ce include, de cele mai multe ori, formulri de genul ar trebui sau ar fi cea mai mare greeal din parea ta s.... n aselea rnd,evitareaabordrii unor probleme importante, cea mai frecvent metod de a schimba cursul conversaiei de la preocuprile celeilalte persoane la propriile preocupri, este folosirea tacticii devierii, abaterii: mai bine s vorbim despre.... n al aptelea rnd, ncercarea de a rezolva problema comunicrii prinimpunerea unor argumente logice proprii; situaiile n care o persoan ncearc n mod repetat s gseasc soluii logice la problemele unei alte persoane conduce la frustrare prin ignorarea sentimentelor i opiniilor celeilalte persoane.Irina Holdevici, n lucrarea saAmeliorarea performanelor individuale prin tehnici de psihoterapie, expune principalelemotivecare impiedicpe oamenis comunice n mod adecvatunii cu alii. Parafrazandu-l pe Burns [1989, p. 443], aceasta enumer 10 atitudini care ne mpiedic s ne exprimm sentimentele: prima estefobia de conflicte, subiectul temndu-se de conflicte sau de sentimentele de ostilitate exprimate de alte persoane; cea de-a doua eperfecionismul emoional, persoana considernd c nu trebuie s triasc emoii negative, precum furia, gelozia, depresia i anxietatea; cea de-a treia esteteama de pasivitate i de respingere, siutaie n care individul e att de ngrozit de gndul c va fi respins i c va sfri n singurtate, nct i inhib total sentimentele, acceptnd, chiar ca ceilali s abuzeze de el. A parta atitudine esteagresivitatea pasiv, cnd subiectul i reprim sentimentele de frustrare i ostilitate, nloc s le exprime n mod deschis. Cea de-a cincea estelipsa de speran, persoana fiind convins c relaiile sale interpersonale nu se pot mbunti, indiferent ce ar face. Cea de-a asea atitudine estenivelul sczut al autostimei, caz n care subiectul consider c nu are dreptul s-i exprime sentimentele sau s le cear celorlali anumite lucruri. Cea de-a aptea espontaneitatea, cnd persoana gndete c are dreptul s spun tot ce gndete sau ce simte atunci cnd e suprat. Cea de-a opta atitudine o reprezintcitirea gndurilor, subiectul considernd c ceilali trebuie s tie ce simte i ce dorete el, fr a fi necesar s-i exprime n mod deschis sentimentele i dorinele. Cea de-a noua atitudine etendina spre martirizare(individul se teme s recunoasc faptul c este suprat deoarece nu vrea s dea nimnui satisfacia de a afla c l-a rnit). i, n sfrit, cea de-a zecea atitudine,nevoia de a rezolva problemele, concretizat n faptul c, atunci cnd avem un conflict cu cineva, facem tot felul de ncercri de a rezolva problema, nloc s ne mprtim n mod deschis sentimentele i s ascultm i ceea ce simte cealalt persoan.Tot Burns [1989, p.444 445], parafrazat de Holdevici, descria cele 10atitudini care ne mpiedic s i ascultm pe ceilali. Acestea sunt:convingerea c dreptatea este de partea noastr(subiectul fiind sigur c numai el are dreptate i c cellalt se neal),blamarea(individul e convins c problema a fost generat de greeala celeilalte persoane),nevoia de victimizare(individul plngndu-i de mil i considernd c ceilali l trateaz n mod nedrept din egoism),scoaterea din cauz(persoana nu i poate nchipui c a contribuit n vreun fel la crearea problemei survenite),defensivitatea(subiectului i e att de team de critic, nct nu suport s aud nimic negativ sau dezagreabil),hipersensibilitatea la constrngere(persoana se teme s cedeze sau s fie condus),solicitri exagerate fa de ceilali(persoana crezndu-se ndreptit s beneficieze de un tratament special din partea celorlali i se simte frustrat atunci cnd nu e tratat aa cum s-a ateptat),egoismul(subiectul dorind un anumit lucru, ntr-un moment anume, i face crize de nervi dac nu-l obine),nencrederea(individul se nconjoar de un zid, de team c, dac va asculta i va cuta s neleag ce simt i gndesc ceilali, acetia vor profita de el),nevoia compulsiv de a oferi ajutor(subiectul simind nevoia s i ajute pe ceilali, dei acetia nu doresc dect s fie ascultai).Printremodalitile de ameliorare a comunicriise numrlimbajul responsabilitii(care e o form de comunicare prin care i exprimi propriile emoii i opinii fr s ataci interlocutorul). Aceast form de comunicare este o modalitate de evitare a criticii, etichetrii, moralizrii interlocutorului, focaliznd conversaia asupra comportamentului i nu asupra persoanei. Acesta are trei componente: descrierea comportamentului, exprimarea propriilor emoii i formularea consecinelor comportamentului asupra propriei persoane. n ceea ce privetembuntirea exprimrii emoionale, e importantexprimarea emoiei printr-un limbaj adecvat(printr-un cuvnt, prin descrierea a ceea ce s-a ntmplat cu tine, prin descrierea a ceea ce i doreti s faci),exprimarea clar a ceea ce simi(sumarizarea printr-un cuvnt, evitarea evalurii emoiei, exprimarea frecvent a unor emoii fa de un comportament specific),acceptarea responsabilitii propriilor emoii(Sunt rnit, nu M-ai rnit).n procesul comunicrii interpersonale pot aprea iconflicte, n cadrul crora trebuie respectate anumite principii de management al acestora, dup cum urmeaz: meninerea unei relaii pozitive pe perioada conflictului prin:ascultare activ, utilizarea ntrebrilor deshise pentru clarificarea mesajelor;diferenierea dintre evenimente,comportament i interpretarea, evaluarea diferitelor opiuni;focalizarea pe problem, nu pe persoane, folosirea unor termeni concrei, specifici, comportamentali n descrierea situaiei i nu generali, utilizarea unui limbaj adecvat (A aprut o problem..., nu Tu ai creat problema...);utilizarea comunicrii directe, fr a reaciona cu propriile argumente, solicitarea informaiilor pentru nelegerea situaiei, evitarea nvinovirii i etichetrii interlocutorului, evaluarea impactului conflictului asupra relaiei sau grupului;identificarea barierelor n rezolvarea conflictului(acestea pot fi: judecarea persoanei i nu evaluarea mesajului, cutarea de contraargumente, reacia prematur, ascultarea interlocutorului pentru a identifica greelile i nu pentru a nelege mesajul, convingerea c numai el/ea are dreptate);utilizarea deprinderilor de rezolvare de problemen abordarea conflictului.Ca o modalitate de adaptare eficient la situaiile conflictuale interpersonale, s-a dezvoltatcomunicarea asertiv. Lipsa asertivitii este un dintre cele mai importante surse de inadecvare social. Asertivitatea este rezultatul unui set de atitudini i comportamente nvate care au ca i consecine pe termen lung mbuntirea relaiilor sociale, dezvoltarea ncrederii n sine, respectarea drepturilor personale, formarea unui stil de via sntos, mbuntirea abilitilor de luare de decizii responsabile, dezvoltarea abilitilor de management al conflictelor. Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emoiile i convingerile fr a afecta i ataca drepturile celorlali.Iat i cteva modaliti dea rspunde la criticfr a fi defensiv: solicit mai multeinformaii(cnd i se spune Eti nedrept!, ntreab Care dintre lucrurile pe care le-am fcut i se par nedrepte?), utilizeazparafrazarea(care este o metod n comunicare cu rolul de a clarific mesajul pe care vrea s l tansmit interlocutorul), analizeazconsecinele comportamentuluiasupra ta i asupra celeilalte persoane.n cardul comunicrii interpersonale, apare, inevitabil, i manipularea. n aceast situaie, trebuie aplicatetehnicile de evitare a manipulrii, printre acestea numrndu-se:tehnica discului stricat(ce const n repetarea de mai multe ori a solicitrii, pe un ton calm i direct),tehnica dezamorsrii(ce const n faptul c subiectul trebuie s fie de-acord cu anumite laturi ale criticii pe un ton calm i stpnit, fr s devin sarcastic sau s se situeze pe o poziie defensiv),metoda modificrii focalizrii discuiei de la coninut la proces(constnd n schimbarea subiectului unei discuii, focaliznd-o dinspre coninut, spre ceea ce se petrece ntre parteneri),tehnica amnrii(se utilizeaz atuni cnd cineva riposteaz la solicitarea noastr asertiv, declannd o reacie cu o puternic ncrctur emoional: Vd c eti foarte suprat acum. Vom discuta despre asta mine),ntrebrile cu coninut asertiv(atunci cnd o persoan ne atac pentru c am exprimat o solicitare cu coninut asertiv, putem contracara atacul, ntrebnd interlocutorul de ce solicitarea respectiv l-a suprat att de mult).n concluzie, pentru a comunica eficient cu ceilali este important s cunoatem i s aplicm tehnici eficiente de exprimare a gndurilor i emoiilor proprii, astfel nct s nu atacm cealalt perosoan. A comunica corect rmne o art pe care, dac o stpnim, cu siguran ne vom asigura succesul social. i acesta este important, mai ales atunci cnd lucrm cu oameni. i de asemenea, e important de tiut i de acceptat c nu vom putea evita mereu conflictele, c nu ntotdeauna acestea sunt negative i c din ele putem avea multe lucruri de nvat i de aplicat n viitor2. Comunicare nonverbalaOrice tip de comunicare se stabileste pe cel doua nivele: planul continutului (comunicare digitala) si planul relatiei (comunicare analogica). Semnalele din planul continutului ofera informatii; semnalele din planul relational ofera la randul lor informatii asupra continutului transmis.

O comunicare eficienta insa, nu se realizeaza doar prin intermediul comunicarii verbale. O multitudinede semnale analogice sunt transmise prin intermediul atitudinilor, a gesturilor, mimicii, prin imbracaminte, distante, prin tonalitate, sau chiar prin tacere, adica prin intermediul comunicarii nonverbale si paraverbale.

CaracteristiciCodul nonverbal are urmatoarele caracteristici:-analogie (reprezinta un sistem continuu)-iconicitate (semnele nonverbale se aseamana cu lucrurile pe care le simbolizeaza)-caracter universal pentru unele mesaje (multe dintre aceste semne sunt recunoscute de indivizii apartinand diverselor culturi; cu toate acestea, ele sunt folosite in mod diferit, de la o cultura la alta)-unele mesaje sunt supuse diferentelor culturale (variaza in functie de cultura)-exista diferenta in modul in care femeile si barbatii utilizeaza acest tip de comunicare-transmitere simultana (mai multe semne nonverbale pot fi transmise in acelasi timp, prin intermediul mai multor canale: vizual, olfactiv, tactil, termic, acustic)-spontaneitate (cea mai mare parte a mesajelor nonverbale sunt transmise in mod inconstient; spre deosebire de acestea, mesaele verbale sunt transmise in mod constient)-exprima emotiiIn acelasi timp, mesajele nonverbale au o putere mare (mai mare decat a celor verbale) si, de multe ori, au un caracter ambiguu(necesita oarecare efort din partea receptorului pentru a le decoda corect si a le intelege in mod constient).[3]Comunicarea nonverbala este organizata in relatie cu frazele verbale; ea este folosita pentru diverse scopuri, intr-o stransa legatura cu situatia in care are loc comunicarea, cu participantii sau relatiile stabilite intre acestia. Mimica si gestica reprezinta vehicul pentru implicit si nespus; sunt indici ai dispozitiilor psihologice profunde ale locutorului precum si ai intentiilor sale latente. Ele contribuie la gestionarea intregului proces de enuntare. Gesturile mentin interactiunea creata intre participanti, distribuirea randului la cuvant sau stabilirea acestuia. Privirea, a randul ei are un rol deosebit de important intrucat asigura functiafatica a comunicarii.

Comunicarea nonverbala are o serie de functii, printre care amintim: functia sincronizatoare (permite ajustarea reciprocacomportamentelor participantilor la interactiune) precum si cea regulatorie (regleaza procesul enuntiativ pe plan cognitiv si emotional)

Kinetica reprezinta activitatea corpului (body language), studiata pentru prima data de Ray Birdwhistell (Kinetics in Context, 1970).

Birdwhistell sintetizeaza caracteristicile miscarilor corpului:

1)toate miscarile corpului au potential sens in contexte comunicative2)comportamentul corporal poate fi analizat pentru ca este bazat pe tipare si repetitii3)utilizarea miscarilor corpului in interactiune este parte a sistemului social4)activitatea corporala a individului poate influenta pe ceilalti5)functiile comunicative ale activitatii corporale pot fi studiate6)utilizarea activitatii corporale de catre un individ va avea aspecte unice, in timp ce este parte a unui sistem social mai larg, impartasit cu altiiMiscarile corpului pot uneori exprima mai mult decat cuvintele; inlantuirea lor alcatuieste silabe si cuvinte. Ele pot stabili relatiile cu ceilalti, contribuind la definirea rolurilor sociale si a situatiilor.Exista mai multe tipuri de astfel de miscari[4]1.miscari rotunjite (ample) exprima deschidere spre exterior; sunt o expresie a bucuriei, dispozitiei spre cooperare si conciliere2.miscarile nervoase, confuze si reflexe indica o viteza de reactie spontana, tensiune3.miscari indreptate spre exterior exprima vointa de a te intoarce spre mediul exterior; o miscare tensionata spre exterior indica indrazneala, predispozitia de a comunica cu cei din jur, curajsau, in functie de situatie, comportament agresiv4.miscari orientate spre propriul corp indica, in functie de gradul de tensiune exprimat, fie tendinta de aparare (miscarea este tensionata), fie o intrerupere pasiva a legaturilor cu mediul inconjurator (miscarea este lenta)5.miscarea ritmica serveste la deschiderea sufletului, la generarea starii de bine/confort (cand ne miscam agit prin camera sau ne frecam mainile, executa in mod constient sau inconstient miscari prin care ne calmam)Ruckle mentioneaza de asemeni faptul ca miscarile se pot deosebi si in functie de viteza (repede/incet) si sens (spre interior/spre exterior):1. repede, spre exterior - dorinta de lupta, agresiune2. viteza medie, spre exterior oferta, demonstrarea unui fapt3. incet, spre exterior testare cu precautie, cautare de contacte, nesiguranta4. incet, spre interior retragere mirata sau ofensata5. viteza medie, spre interior acceptare, preluare6. rapid, spre interior aparare, fricaMiscarile largi, cuprinzatoare indica de regula siguranta, pe cand cele mici, ascunsecomunica timiditate, calcul prevazator, retinere. Un ritm stapanit se traduce prin concentrare, stapanire; un ritm vioi este expresia spontaneitatii, a bucuriei, insufletirii, dar si a unor stari emotionale ce se pot manifesta prin impulsivitate, pe cand ritmul alert corespunde unui temperament vioi, chiar agitat uneori.

Gesturilereprezinta o practica sociala si se supun variatiilor culturalePotrivit lui Birdwhistell, gesturile au o functie dubla: ele reprezinta marcatori gramaticali (se aseamana elementelor verbale care apartin anumitor clase gramaticale; ele sunt marcatori pentru pronume sau pentru verbe, de exemplu) si marcatori de accent (strict legati de intonatia utilizata).In acelasi timp, gesturile au o valoare sociala (sunt marcatori ai statutului social si ai rolului pe care indivizii il joaca); ele exprima sentimente, arata apartenenta la un grup, dau forta actului si ajuta la dezvoltarea relatiilor sociale. In acelasi timp, gesturile exprimao valoare psihologica (bucurie, durere) sau morala (este bine/rau).Ekman si Friesen[5]analizeaza:1)emblemele miscari care auo semnificatie precisa si sunt, din punct de vedere functional, echivalente ale cuvintelor; in general sunt invatate prin imitatie (de exemplu, degetul aratator ridicat spre buze pentru a semnifica tacere, sau acelasi deget indreptat spre tample, pentru a semnifica sinucidere)2)ilustratorii au rolul de a ritma sau accentua discursul; ajuta interlocutorul sa decodeze mai usor mesajul transmis datorita faptului ca scot in evidenta, ilustreaza relatii spatiale sau indica obiecte (gestul de a arata catre cineva in timp ce-i strigi numele; gestul de a indica marimea sau forma unui obiect in timp ce vorbesti despre el)3)expresiile afective indica bucurie, enervare, frica; au sens transcultural identic (privire taioasa, maini tremurande)4)regulatorii gesturi care demonstreaza functia fatica (asigura controlul interactiunii dintre participanti (miscarea capului indicand consimtamant; sprancenele incruntate pentru a semnifica dubiul, incertitudinea)5)body manipulators gesturi care gestioneaza emotiile (miscari de atingere a propriului corp saua obiectelor din jur, atunci cand suntem emotionati sau ne aflam intr-o situatie speciala)Multe dintre gesturiau un caracter universal, fiind intelese de diferite culturi. Unele dintre astfel de gesturi sunt strans legate de activitatile de zi cu zi . De exemplu[6]

-a presa/ strivi/zdrobi/taia//bate/impinge/izbi/infigecer miscari directe si puternice ale mainii;

- a rasuci/rupe/smulge/intinde cer o miscare flexibila dar ferma;-a flutura/pluti/mangaia/dezmierda cer o miscare flexibila, usoara;- a biciui/lansa/azvarli/arunca/naviga cer o miscare flexibila si puternica;- a bate usor cu palma/intepa/pisca/scutura cer o miscare directa si lejera;-da o palma/a da un bobarnac cer o miscare flexibila si lejera.Alte asemenea gesturi sunt strans legate de modalitati de a transmite idei (palmele pot desena linii drepte, circulare sau frante; pumnii stransi sugereaza obiectele mici; miscarile verticale sau orizontale ale mainii pot sugera inaltimea, includerea, totalitatea).

Alte gesturi sunt caracteristice doar pentru un tip de cultura si pot crea confuzii, neintelegerisau chiar conflicte atunci cand sunt folosite de persoane care nu le cunosc semnificatia.Gesturile angajeaza intreaga persoana,fiind expresia sentimentelor acesteia, a apartenentei sale la un anumit grupGesturile pot fi ample (arata increderea si faptul ca individul nu are nimic de ascuns; sunt adesea asociate cu indivizii autoritari si dominanti) sau cu o amplitudine redusa (indica faptul ca individul nu vrea sa atraga atentia, sau faptul ca acesta este timid; adeseori sunt asociate cu slabiciunea, disconfortul sau lipsa de autoritate)Este important de luat in calcul ritmul si directia miscarii. Acestea sunt marcatori ai caracterului individului, intentiilor sale sau strategiilor alese intr-o anumita situatie.Sugeram o tipologie a expresiilor corporale (folosind terminologia lui Goffman)[7], luand in considerare gesturi, mimica si atitudini corporale. Incerca sa extindem aria investigatiei (mai mult decat a facut-o Goffman), mentionand faptul ca aceasta problema nu poate fi tratata fara a lua in considerare comunicarea paraverbala. Identifica astfel:

a)expresii corporale menite sa initieze interactiunea/contactul cu interlocutorul

-de orientare (pozitionarea fata de celalalt: pozitia capului, directia privirii, minimalizarea distantei)

-de recunoastere (zambetul, fluturarea mainii in semn de salut, imbratisarea)b)expresii corporale menite sa ilustreze contactul/interactiunea-gesturi care exprima precautie[8](arata interlocutorului faptul ca intentia locutorului poate fi gresit interpretata in situatia respectiva)-gesturi discursive (subliniaza contextul verbal)actioneaza independent de continutul verbal (semnul V ce indica victorie)amplifica/accentueaza cuvintele rostite (a ridica din umeri, a face cu ochiul)ilustreaza, clarifica sau repeta semnificatia expresiei verbale (zambetul, volumul vocii, accentul)contrazic expresia verbala (intonatia care intareste raspunsul ironic, miscarea bratelor sau picioarelor in semn de plictiseala)modifica expresia verbala )declinarea unei invitatii, cu zambetul pe buze)substituie expresia verbala (situatia in care vorbitorul nu-si gaseste cuvintele sau intarzie sa raspunda la o intrebare; gesturile care substituie cuvintele in conditii de zgomot)c)expresii corporale strategice (arata in mod clar faptul ca individul incearca sa - si adapteze intreg comportamentul nonverbal la comportamentul interlocutorului; indica de asemeni dorinta acestuia de cooperare sau dimpotriva, lipsa de interes pentru o anume activitate):-marirea distantei (ochi pe jumatate inchisi; p si inapoi; miscare a capului, indicand dezacord)-evitare (capul intors, privirea in lateral, evitarea contactului ocular)-dorinta de a intrerupe dialogul (semnale rare de confirmare; privirea ce exprima plictiseala; suspin)In cadrul miscarilor corpului putem include si dansul In cadrul sau, prin actiunile corporale, dansatorul transmite gandurile, sentimentele si experientele sale. In cadrul dansului, un loc aparte il ocupa ritmul (rezultat al miscarilor organizate, inlantuite).Exista un ritm spatial (produc configuratii spatiale) precum si un ritm temporal (vorbim de parti ale ritmului cu dimensiuni egale, sau parti cu dimensiuni inegale; unele parti sunt relativ lente, pe cand altele sunt rapide). Se vorbestede asemeni de un ritm ponderal[9],alcatuit din parti accentuate sau neaccentuate: troheu (gratios, calm); iamb (mai agresiv, vesel, energic), dactil (grav, serios), anapest (solemn; ritm de mars, utilizat in dansurile de temperament moderat), peon (apare in dansurile razboinice; este un ritm al excitarii, al nebuniei), ionian (exprima agitatia, dar si depresia/apatia). Exista de asemeni stiluri de dans. Se vorbeste astfel despre a) tipul inalt (dansatorul are tendinta naturala de a se inalta si ridica; el prefera miscarile care accentueaza intinderea verticala a corpului; indica o anumita tensiune) si b) tipul inferior/de jos (dansatorul prefera accentuarea activitatii centrului de greutate, atitudinea/pozitia corpului sau fiind curbata).

Ritmurile si formele dansului au propria lor viata. Dansul are semnificatie; miscarile sale sunt pline de sens. Miscarile sunt utilizate intocmai ca o limba poetica. Este destinat a amuza si a instrui, in acelasi timp se impleteste strans cu elementele de cultura.

Miscarile capuluiPotrivit lui Rckle,[10]capul poate fi-ridicat (denota atentie sau aroganta)-aplecat (coborat) (indica supunere atunci cand contactul vizual este intrerupt- sau incapatanare atunci cand contactul vizual este mentinut)-inclinat spre stanga (denota ascultare atenta sau critica, sau scepticism)-inclinat spre dreapta (indica dorinta de a realiza contacte sau ascultare atenta)-ridicat oblic stanga (indica indoiala sau incercarea de a obtine date suplimentare precum si tendinta de dominare)-ridicat oblic spre dreapta (semn de atentie sporita acordata vorbitorului, dar de regula, de pe o pozitie dominatoare)-coborat oblicspre stanga (indica indoiala)-coborat oblic spre dreapta (atentie sporita, dar de pe pozitie inferioara)-capul intors si evitarea privirii interlocutorului (manifestare a dezinteresului sau ignorantei)-intors spre stanga/dreapta (privire spre persoana sau directia dorita)-intors alternativ dreapta/stanga (semn al refuzului, indoielii sau mirarii)De obicei, miscarile capului spre inainte denota interes pentru obiectul/persoana tinta, dorinta de cooperare (atunci cand miscarea este insotit de contact vizual direct si mentinut) in timp ce miscarile spre inapoi sugereaza tendinta de marire a distantei, aparare sau refuz. Miscarile laterale sugereaza, de obicei,tendinta de evitare. Miscarile in sus sunt un semn clar al dorintei de impunere asupra celuilalt, lipsa de teama fata de acesta sau, de multe ori, ignoranta. Capul plecat este de regula o manifestare a supunerii fata de celalalt, iar atunci cand est insotit si lipsa contactului vizual, devine un semn al lipsei de elan sau vointa.

Expresia fetiiIntreaga expresie a fetei poate comunica multe despre indivizii aflati in interactiune precum si despre problemele ivite in timpul comunicarii dintre ei. Ea semnifica si este interpretata corect atunci cand este pusa in legatura cu alte semne nonverbale (pozitia corpului, gesturi) cu situatia data, dispozitia vorbitorului si temperamentului sau.Cutele verticale de pe frunte sunt indiciu al unui efort spiritual, al unei atitudini de critica sau nemultumire, pe cand cutele incretite denota mahnire sau neputinta.Sprancenele ridicate sunt o expresie a mirarii sau nevinovatiei (atunci cand sunt insotite de ridicarea umerilor) sau iau valoarea unui semnal de salut in momentul intalnirii cu alta persoana. Coborarea acestora este dovada sesizarii unui pericol sau manifestarea unui sentiment de dezamagire sau intristare.

MimicaZambetul poate fi, in principal, de doua feluri: natural/adevarat sau artificial/construit pentru o anume situatie. Din punct de vedere social, rolul sau este acela de a linisti.[11]Zambim dulceag , pe sub mustata (in caz de atentie sporita sau de stapanire de sine), depreciativ , relaxat, condescendent, resemnat sau uneori, de frica

PrivireaContactul ocular joaca un rol deosebit de important in initierea/stabilirea interactiunii si mentinerea comunicarii/ relatiei (de dominare sau supunere) stabilite cu celalalt. In stabilirea semnificatiei sale, orientarea, durata precum si intensitatea au un rol deosebit de important.Evitarea contactului ocular poate fi un semnde formalitate, nervozitate, lipsa de respect, dar si de timiditate.

O privire scurta aruncata celuilalt indica contact rapid generator de impresie; este expresia dorintei de afirmare a pozitiei; serveste pentru a ameninta sau a-l supune pe celalalt. Aceeasi valoare o poate capata si o privire lunga si insistenta.Contactul ocular intens caracterizeaza persoanele care se cunosc, relatia simetrica si comunicarea bazata pe teme de interes comun. Exprima interesul manifestat fata de persoana respectiva precum si recunoasterea valorii sale.Contactul ocular direct (privirea drept in ochii celuilalt) indica interes, dorinta de cooperare si stimuleaza pe celalalt, comunicandu-i faptul ca este ascultat.Privirea de sus in jos este marca a dominarii, mandriei, arogantei, orgoliului sau dispretului, pe cand cea de jos in sus este marca a supunerii, dar uneori si a dorintei de agresiune fata de celalalt.Ochii larg deschisi sunt marcatori pentru o persoana sincera si deschisa spre cei din jur.Ochii intredeschisi semnifica oboseala, resemnare, indiferenta- cu alte cuvinte, participarea redusa la interactiune, in timp ce ochii inchisi semnifica o depreciere a argumentelor celuilalt.Inchiderea unui singur ochi poate fi semn al unei comunicari amicale, al intelegerii secrete sau al cochetariei.Ochii strans inchisi semnifica concentrare maxima, pe cand inchiderea relaxata a acestora indica dorinta de meditatie sau ascultare in liniste a interlocutorului.Privirea oblica are multiple semnificatii: dezinteres, invidie, rea-vointa; atunci cand e pornita de sus, se asociaza capului ridicat oblic si poate fi interpretata drept tendinta de minimalizare a interlocutorului; atunci cand este pornita de jos si este asociata capului coborat oblic, poate fi semn de servilism si slugarnicie, iar uneori a dorintei de a-l observa pe celalalt, fara ca acesta din urma sa-si dea seama de acest lucru.Se face de asemeni diferenta intre privirea blanda si cea dura, intre privirea jucausa si cea severa, intre privirea patrunzatoare si cea golita de semnificatie. Se identifica usor o privire blazata, absenta, indragostita, prietenoasa sau fulgeratoare.ProxemicaProxemica reprezinta studiul modului in care individul isi organizeaza si gestioneaza distanta fata de celalalt/ceilalti in cadrul interactiunii sociale. Parintele acestei discipline a fost Edward Hall care, Dimensiunea ascunsa (The Hidden Dimension/ La dimension cache, 1966) face referinta la sistemul de comunicare prin intermediul spatiului precum si la urmatoarele 4 tipuri de distante intalnite in comunicarea interpersonala[12]a)distanta intima intalnita intre prieteni, membrii familiei sau indragostiti. Este distanta imbratisarii, a mangaierii, sarutului, protejarii celuilalt, dar si distanta luptei corp la corp. Comunicarea prin intermediul cuvintelor nu este intotdeauna necesara, sau nu reprezinta singura posibilitate de comunicare: atingerea, mirosul, temperatura corpului comunica sentimente si atitudini. Daca cineva nedorit incearca sa patrunda in acest spatiu, actul in sine este considerat nedorit/amenintator, ceea ce declanseaza o reactie imediata care poate lua diverse forme: pasi inapoi, utilizarea diverselor strategii nonverbale care sa mareasca distanta (evitarea contactului ocular, intoarcerea spatelui, incrucisarea bratelor) sau chiar amenintari.

b)distanta personala preferata depersoanele implicate intr-o comunicare interpersonala (in cadrul interactiunilor sociale de zi cu zi, in dialog, conversatie). Indivizii au posibilitatea sa se salute, sa se adreseze unul celuilalt, sa-si stranga mana sau sa vorbeascac)distanta sociala preferata de cei implicati in intalniri de afaceri, relatii formale (in care statutul si rolul celor implicati joaca un rol important). Contactul ocular devine elementul cheie al acestui tip de distanta.

d)distanta publica este distanta stabilita in cadrul unei conferinte, al unui concert sau adresarii publice. Un rol important il joaca vocea, prin inaltime, debit si ritm.PozitiaEste important sa facem distinctia dintre o persoana care sta in picioare si o persoana care sta jos, pe de o parte si distanta pe care o luam fata de celalalt, pe de alta parte. O persoana care sta in picioare pare sa aiba o libertate mai mare de actiune: se poate misca (uneori agitat) dintr-o parte in alta, se poate legana pe varfuri sau calcaie, sau, dimpotriva poate sa stea intr-un loc fix, sprijinindu-se solid pe ambele picioare, aceasta ultima pozitie indicand siguranta si dorinta de sustinere a punctului de vedere. . Toate aceste pozitii, in functie de situatie pot exprima neliniste, nepasare, nervozitate, indoiala sau, dimpotriva, stapanire de sine, calm, siguranta.Cu cat starea de neliniste este mai mare, cu atat pozitia picioarelor este schimbata mai des si mai nervos, uneori sesizandu-se chiar o usoara ridicare pe varfuri.Ridicarea pe varfurile ambelor picioare denota un gest cu un caracter amenintator; persoana in cauza simte nevoia de a se situa pe o pozitie mai inalta decat interlocutorul sau.O data cu modificarea starii sufletesti se modifica atat mersul catsi pozitia picioarelor in pozitie de repaus.[13]Maniera in care o persoana sta pe scaun ofera indicii asupra dispozitiei sale sau preferintelor fata de cei din jur. Astfel, pozitia sezand a unei persoane linistite, lipsite de griji, este o pozitie relaxata, lipsita de orice urma de tensiune; picioarele sunt intinse sau departate.

Trunchiul drept sau putin aplecat este o manifestare a unei nelinisti interioare, a neincrederii sau a dorintei de fuga din fata unei situatii ce pare a fi amenintatoare.Aceeasi dorinta de fugaeste semnificata de picioarele trase inapoi.Picioarele lipite unul de altul denota o stare de frica si de supunere, in timp ce picioarele indepartate semnifica un grad de indiferenta, lipsa de disciplina si, uneori, lipsa deeducatie.[14]. Pozitia picior peste picior este si ea incarcata de semnificatii. De regula, directia piciorului acoperit de catre celalalt indica persoana cu care dorim sa comunicam.

MersulModalitatea in care o persoana se deplaseaza poate cu usurinta sa dea informatii asupra varstei, anumitor probleme de sanatatea, a temperamentului, a ceea ce simte aceasta in momentul respectiv sau a ceea ce el doreste sa faca (scopul sau).

Extrovertitul merge de regula cu capul sus si privind inainte, cu pasi de urias. Acest lucru tradeaza dorinta sa de a ajunge cat mai repede la destinatie, caracterul sau neobosit si activ, pe cand introvertitul merge cu capul plecat, ganditor, cu pasi mici, calculati.

Se poate vorbi de mers alert (expresie a bucuriei, nerabdarii ) mers sacadat, teapan/intepat (semn de mandrie, orgoliu, aroganta), mers impiedecat (semn de nesiguranta, timiditate sau sfiala), mers relaxat (al omului linistit, tihnit, care uneori colinda fara o tinta anume), sau mers leganat (care, uneori, datorita ritmului ales poate fi interpretat drept mers afectat)

AtingereaDe foarte multe ori, miscarile executate de maini pot semnifica diverse atitudini sau sentimente. Astfel,-mainile si bratele lasate in jos, pe langa corp si strans lipite de acesta - atitudine de supunere/cumintenie-bratele incrucisate la piept pot exprima dorinta de protectie, contemplatie/relaxare (cand palmele acopera bratele opuse, intr-o atitudine relaxata), sfidare/provocarea celuilalt (incrucisarea bratelor se face mai tensionat iar capul este dat spre spate),dorinta de izolare sau intrerupere a negocierilor-o manacare atinge gatul sau o parte din obraz- amenintare simtita de persoana respectiva-palma acopera gura (semnificatia variaza conform situatiei): mirare, surprindere, spaima, neputinta sau cochetarie-mana sprijinita in sold cu cotul scos in afara- dorinta de a arata puterea/forta-palmele acopera fata - de jena, rusine-palmele cuprind capul dorinta de liniste sau concentrare maxima-atingere parului gest de linistire-atingerea gurii cu degetul aratator dorinta de liniste-mana pusa lateral pe frunte efort de concentrare-palma aluneca peste frunte usurare sau dorinta de indepartare a gandurilor-degetele stranse care ating buzele - afectiuneUnele gesturi tradeaza :-o persoana timida se scarpina pe ceafa, se freaca de-a lungul nasului, strange narile cu degetele sau se trage de lobul urechii-cel care minte atinge frecvent varful nasului, isi freaca obrazul, mangaie parul, atinge/se trage delobul urechii-o persoana nesigurasau stresata atinge des nasul3. Codul paraverbalVocea apartine codului paraverbal si se caracterizeaza prin cateva coordonate specifice: debit verbal (rapid, lent), inaltime, ritm (utilizarea pauzelor care sunt creatoare de ritm), tonalitate (vocea suna vesela, trista, nervoasa, emotionata), volum (tare/incet), calitate (voce melodioasa, ragusita, stridenta).Intonatia este cea care ofera numeroase informatii venite de pe cele doua planuri ale comunicarii (continut si relatie).Intensitatea sonora este marcaa impunerii in fata celorlalti,energiei de care da dovada persoana respectiva.Claritatea in exprimare este o dovada clara a sigurantei de care da dovada vorbitorul in expunerea subiectului.Exista si manifestari sonore fara continut verbal. In categoria acestora pot fi incluse plescaitul, oftatul, gemutul, dresul vocii au tusitul Semnificatia acestora difera in functie de contextul in care sunt produse. De cele mai multe ori ele nici nu sunt constientizate de persoana respectiva.

Rasul

Analiza moduluiin care oamenii rad a dus la concluzia ca acesta capata diferite semnificati strans legate de tipul de vocala pe care se bazeaza precum si de intensitatea sunetului produs. Astfel[15][16]e)rasul in a suna deschis si eliberator; indica forta vitala, energie; este tipic pentru persoanele care se bucura fara retinere; e pornit din inima si exprima descarcarea tensiuni nervoase; este de cele mai multe ori contagios, antrenandu-i si pe ceilaltif)rasul in e nu are o sonoritate placuta; suna provocator, smecher sau chiar batjocoritor; uneori, cand vocala este accentuata, poate sa exprime rautate sau dispret; se observa uneori si la cei care nu rad din toata inimag)rasul in i este in special, caracteristic persoanelor tineresi suna oarecum naiv; sugereaza un chicotit, o bucurie rautacioasa sau retinutah)rasul in o exprima surpriza sau o relatie tensionata; uneori este dovada supararii, protestului sau urii (cand sunetul este foarte intens); alteori, este o expresie aindoielii fata de ceea ce afirma sau face celalalti)rasul in u exprima spaima/groaza pe care individul o traieste in momentul respectiv (sau simularea acesteia)TacereaO comunicare eficienta depinde intr- o mare masura de tacere, deoarece s-a dovedit ca uneori tacerea poate sune mai multe decat cuvintele. Se pot identifica diverse tipuri de tacere, fiecare avand o anumita semnificatie precum si anumite consecinte. O clasificare detaliata a fost oferita de Myers, G.& Myers, TM[17]:- tacerea persoanei suparate, nervoase, frustrate- tacerea persoanei fascinate deceea ce vede sau aude- tacereacauzata de plictiseala (poate implica o atitudine de superioritate care la randul ei, poate fi jignitoare)- tacerea persoanei care nu mai are nimic de spus (de completat la ceea ce a spus deja);( tacerea dogmatica)- tacerea in timpul careia persoana isi pregateste/structureaza o noua interventie- tacerea persoanei care nu a inteles ceea ce i s-a comunicat- tacerea celor care se iubesc si care nu mai au nevoie de cuvinte- tacerea indusa de durere, frica, neputinta- tacerea celui incapatanat, care refuza sa raspunda