comunicarea interculturala

34
CUPRINS ARGUMENT............................................... ....................................................... ......2 CAPITOLUL I COMUNICAREA – NOŢIUNI INTRODUCTIVE 1.1. Comunicarea si princiipile acesteia............................................. ........................3 1.2. Comunicarea ca proces................................................. .......................................3 1.3. Nivelurile comunicării umane.................................................. ...........................7 CAPITOLUL II COMUNICAREA INTERNATIONALA 2.1. Caracteristici culturale.............................................. .........................................10 2.2. Posibile bariere în comunicarea internaţională......................................... ........12 1

description

comunicare

Transcript of comunicarea interculturala

Page 1: comunicarea interculturala

CUPRINS

ARGUMENT............................................................................................................2

CAPITOLUL I COMUNICAREA – NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Comunicarea si princiipile acesteia.....................................................................31.2. Comunicarea ca proces........................................................................................31.3. Nivelurile comunicării umane.............................................................................7

CAPITOLUL II COMUNICAREA INTERNATIONALA

2.1. Caracteristici culturale.......................................................................................102.2. Posibile bariere în comunicarea internaţională.................................................12

CAPITOLUL III OBICEIURI SI COMPORTAMENTE

INTERNATIONALE RELEVANTE PENTRU COMUNICAREA IN

AFACERI

Studiu de caz - Arabia Saudită................................................................................14

CONCLUZII...........................................................................................................19

BIBLIOGRAFIE....................................................................................................20

1

Page 2: comunicarea interculturala

ARGUMENT

Comunicarea umană reprezintă un proces inevitabil relaţiilor dintre oameni. Aceasta este fundamentală atât pentru viaţa personală cât şi pentru viaţa socială a individiului. Astfel, comunicarea este un cod sau un sistem care stă la baza organizării şi dezvoltării sociale, influenţând raporturile pe orizontală şi verticală dintre oameni – intervenind chiar în aspiraţiile lor intime, dar şi în cunoaşterea realităţii. Actul comunicării se realizează prin intermediul cuvintelor, ideilor, conceptelor, imaginilor, noţiunilor având un conţinut informaţional facilitând manifestarea conduitelor umane afective, neproducând consonanţa sau disonanţa, efecte de acceptare sau refuz, concordanţa sau neconcordanţa trăirilor noastre. Comunicarea este bazată pe un sistem de coduri, care se transmit către receptor şi produc o reacţie. Putem menţiona astfel comunicarea prin mijloace lingvistice, mijloace non-verbale, mijloace extralingvistice, mijloace verbale, comunicare prin imagini, comunicare prin sunete, etc. Fără îndoială, comunicarea este un proces orientat spre atingerea unor obiective: transmiterea unor informaţii, inţelegerea si prelucrarea unor informaţii, receptarea unor informaţii, etc. Mai exact, obiectivul comunicării este acela de a-l face pe interlocutor să simtă, să gândească sau să se comporte într-un fel anume.

Persoana care pătrunde intr-un alt orizont cultural se va vedea confruntată cu un alt sistem de percepţie a realului, cu un ansamblu de viziuni culturale specifice asupra timpului şi spaţiului, cu un mod diferit de relaţionare cu altul. În situatia creată, trebuie să se exploateze simbolurile comune, elementele culturale asemănătoare care fac pot facilita „trecerea" dintr-o lume (cu valorile ei) in alta, mai bogată si mai permisivă la valori eterogene. Pentru inţelegerea mutuală, este necesară o negociere a sistemului de referinţe comune între partenerii acestui schimb. Elementele comune se pot converti in suporturi pentru catalizarea procesului de integrare.rEste foarte plauzibilă necesitatea restabilirii conjuncturale a unei alte ordini de priorităţi axiologice. Dar este obligatorie acumularea si semnificarea tuturor valorilor neexperimentate încă, pentru imbogăţirea spirituală a insului, ce este nevoit să se îndrepte spre alte orizonturi culturale.

Tocmai de aceea, educarea în spiritul comunicării interculturale reprezintă un obiectiv major al formării indivizilor într-o societate dominată de globalizare şi puternic condiţionată de fenomenul migraţiei, unde diferenţele culturale sunt evidente precum abilitatea de a iniţia şi păstra un dialog bazat pe respect şi toleranţă.

2

Page 3: comunicarea interculturala

Dialogul cultural este - in acelaşi timp - o strategie de interogare intraculturală asupra propriilor fundamente ale unei culturi, asupra deschiderilor sau opacităţilor faţă de expresii inedite

CAPITOLUL I

COMUNICAREA – NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Comunicarea si princiipile acesteia

Când trebuie să definească comunicarea, majoritatea vorbitorilor se gândesc la „a aduce la cunoştinţă”, „a da de ştire” sau „a informa”. Comunicarea înţeleasă ca proces are la bază patru componente fundamentale:emiţătorul, canalul de comunicare, informaţia transmisă, receptorul.

Privită ca un act de punere în relaţie a emiţătorului cu receptorul, comunicarea poate fi înţeleasă drept ansamblul proceselor fizice şi psihologice prin care se efectuează operaţia punerii în relaţie cu una sau mai multe persoane în vederea obţinerii unor anumite obiective. Comunicarea reprezintă procesul prin care un Emiţător transmite un

mesaj sub forma unui Cod prin intermediul unui Canal către un Receptor. Comunicarea umană este procesul prin care emitem opinii, valori,

norme, percepţii către un receptor. Comunicarea umană este un proces prin care un individ transmite

stimuli cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi. Comunicarea umană reprezintă un ansamblu de principii şi norme care

traversează planul gândirii şi cel comportamental.Unele din cele mai recente principii ale comunicării au fost formulate de

reprezentanţii Şcolii de la Palo Alto, numindu-le axiome ale comunicării: comunicarea este inevitabilă; comunicarea se dezvoltă în planul conţinutului şi în cel al relaţiei; comunicarea este un proces continuu şi nu poate fi abordat în termeni de

cauză-efect sau stimul–reacţie; comunicarea are la bază vehicularea unei informaţii de tip digital şi analogic; comunicarea este un proces ireversibil; comunicarea presupune raporturi de putere între participanţi; comunicarea implică necesitatea acomodării şi ajustării comportamentelor.

1.2. Comunicarea ca procesFigura de mai jos prezintă schema de principiu a procesului de comunicare.

3

Page 4: comunicarea interculturala

Schema de principiu a procesului de comunicareMesajul elaborat de o Sursă este codificat de un emiţător sub forma unui

semnal care parcurge un Canal, pe traseul căruia poate să sufere distorsionări ca urmare a intervenţiei unei surse de zgomot, după care ajunge la Receptor, îl decodifică şi îl încredinţează destinatarului.

Procesul comunicăriiIndiferent de formă, orice proces de comunicare are câteva elemente

structurale caracteristice: existenţa a cel puţin doi parteneri (Sursă/Emiţător şi Receptor/Destinatar),

între care se stabileşte o anumită relaţie; capacitatea partenerilor de a emite şi recepta semnale într-un anumit cod,

cunoscut de ambii parteneri, astfel încât mesajul este codificat la Sursă şi decodificat la Destinatar;

existenţa unui canal de transmitere a mesajului.Procesul de comunicare ia astfel naştere ca urmare a relaţiei de

interdependenţă ce există între elementele structurale enumerate mai sus. Altfel spus, această relaţie de interdependenţă ce se stabileşte între elementele structurale face ca orice proces de comunicare să se desfăşoare astfel: Emiţătorul iniţiază comunicarea, transmiţând un mesaj destinat Receptorului. Mesajul este o componentă complexă a procesului de comunicare, datorită faptului că el presupune codificarea şi decodificarea, existenţa unui canal de transmitere şi este influenţat de modul de recepţionare, de deprinderile de comunicare ale Emiţătorului şi Receptorului, de contextul fizic şi psihosocial în care are loc comunicarea.

Alte elemente componente ale procesului de comunicare sunt: feed-back-ul, canalele de comunicare, mediul comunicării, barierele comunicaţionale. feed-back-ul este un mesaj specific, prin care Emiţătorul primeşte de la

Receptor un anumit răspuns cu privire la mesajul comunicat; canalul de comunicare reprezintă calea urmată de mesaj; există două tipuri

de canale de comunicare:1. canale formale, prestabilite (de exemplu, canalele ierarhice dintr-o

organizaţie);2. canale informale stabilite pe relaţii de prietenie, preferinţe, interes

personal. mediul comunicării este influenţat de modalităţile de comunicare; există

mediu oral sau mediu scris.

4

Page 5: comunicarea interculturala

Prin procesul de comunicare, emiţătorul încearcă să convingă, să explice, să influenţeze, să educe, să informeze sau să îndeplinească orice alt obiectiv.

Scopurile principale ale procesului de comunicare:- mesajul să fie receptat- mesajul să fie înţeles- mesajul să fie acceptat- mesajul să provoace o reacţie

Când niciunul dintre aceste obiective nu este atins, înseamnă că procesul de comunicare nu s-a realizat. Acest lucru se poate întâmpla din cauza mai multor factori care apar în proces.

Cei mai importanţi factori sunt:A. înţelesul cuvintelor; individualitatea umană este principala barieră în calea

unei bune comunicări. În cursul procesului de învăţare a limbii materne, toţi au atribuit acelaşi înţeles cuvintelor, dar singura legătură dintre un cuvânt şi lucrul, obiectul, pe care îl reprezintă este asocierea pe care un grup de oameni a decis să o facă.

B. contextul, sau situaţia reprezintă un alt factor care influenţează comunicarea. O persoană poate atribui înţelesuri diferite aceloraşi cuvinte la momente şi în contexte diferite. Esenţial este să adaptăm sensul cuvintelor fiecărei situaţii şi să stăpânim bine aceste sensuri pentru a nu crea confuzii.

C. barierele în calea comunicării reprezintă perturbaţiile ce pot interveni în procesul de comunicare şi care pot fi de natură internă (factori fiziologici, perceptivi, semantici, interpersonali sau intrapersonali) sau de natură externă (care apar în mediul fizic în care are loc comunicarea: poluare fonică puternică, întreruperi succesive ale procesului de comunicare); barierele în calea comunicării sunt determinate de diferenţa de percepţie, concluziile grăbite, stereotipiile, lipsa de cunoaştere, lipsa de interes, dificultăţile de exprimare, emoţiile şi personalitatea. Diferenţele de percepţie reprezintă modul în care oamenii privesc lumea.

Acest mod este influenţat de experienţele anterioare, astfel că persoane de diferite vârste, naţionalităţi, culturi, educaţie, ocupaţie, sex, temperamente vor avea alte percepţii şi vor interpreta situaţiile în mod diferit.

Concluziile grăbite intervin în situaţiile în care un individ vede ceea ce doreşte să vadă şi aude ceea ce doreşte să audă, evitând recunoaşterea realităţii.

Stereotipiile reprezintă situaţiile în care diferite persoane sunt tratate ca şi când ar fi una singură.

Lipsa de cunoaştere –întotdeauna se întâmpină dificultăţi în a comunica eficient cu cineva, atunci când respectivul are o educaţie diferită, sau ale cărui cunoştinţe în legătură cu un anumit subiect de discuţie sunt mult mai reduse.

5

Page 6: comunicarea interculturala

Lipsa de interes – una din cele mai mari bariere în calea comunicării este lipsa de interes a interlocutorului faţă de mesajul emis. În astfel de situaţii, se acţionează cu abilitate pentru a direcţiona mesajul astfel încât să corespundă intereselor celui ce primeşte mesajul.

Dificultăţile de exprimare apar atunci când emiţătorul are probleme în a găsi cuvintele potrivite pentru a-şi exprima ideile. Lipsa de încredere, vocabularul sărac, emoţiile pot duce la devierea sensului mesajului.

Personalităţile celor doi factori, Emiţătorul şi Receptorul, care intervin în procesul comunicării joacă un rol extrem de important. Ei trebuie să-şi adapteze propria persoană, să-şi controleze temperamentul şi limbajul în funcţie de personalitatea şi de starea de spirit a interlocutorului, aşa încât mesajul să fie receptat în forma dorită.Consecinţele manifestării acestor bariere în comunicare sunt:- apariţia conflictului;- diminuarea stimei de sine a interlocutorului;- apariţia resentimentelor, a dificultăţilor de relaţionare;- adoptarea atitudinilor defensive, retractile/agresive;- inhibarea capacităţilor rezolutive ale individului, scăderea implicării în

activitate.Conflictul este o parte firească, inevitabilă a procesului de comunicare şi

presupune prezenţa concomitentă a intereselor/nevoilor/valorilor diferite, contradictorii, împiedicând comunicarea adecvată între persoanele aflate în situaţia respectivă. Conflictul constituie o oportunitate în autocunoaştere şi dezvoltare personală, în măsura în care persoanele implicate în conflict acceptă să-şi recunoască vulnerabilitatea, să-şi asume răspunderea şi consecinţele acţiunilor personale, precum şi propria contribuţie la apariţia problemei.

Obstacole în calea rezolvării conflictului:- tendinţa naturală de a explica mai întâi care este punctul personal de vedere;- ineficienţa ca ascultător;- teama de a pierde stima, aprecierea celorlalţi dacă se recunoaşte greşeala;- presupunerea unuia că va pierde, iar interlocutorul va câştiga.

În funcţie de caracteristicile pe care le au, barierele pot fi clasificate în: bariere de limbaj

- aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;- cel ce vorbeşte şi cel ce ascultă se pot deosebi ca pregătire şi

experienţă;- starea emoţională a receptorului poate deforma ceea ce acesta aude;- ideile preconcepute şi rutina influenţează receptivitatea;- dificultăţi de exprimare;- utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.

bariere de mediu- climat necorespunzător (de exemplu, poluare fonică ridicată);

6

Page 7: comunicarea interculturala

- folosirea de suporturi informaţionale necorespunzătoare;- climat nefavorabil (de exemplu, la locul de muncă, un climat

nefavorabil poate determina angajaţii să-şi ascundă gândurile adevărate pentru că le este frică să spună ceea ce gândesc).

bariere datorate poziţiei emiţătorului şi receptorului, - imaginea pe care o are emiţătorul sau receptorul despre sine şi despre

interlocutor;- caracterizarea diferită de către emiţător şi receptor a situaţiei în care

are loc comunicarea- sentimente şi intenţii cu care interlocutorii participă la comunicare

bariere de concepţie- existenţa presupunerilor;- exprimarea cu stângăcie a mesajului de către emiţător;- lipsa de atenţie în receptarea mesajului;- concluzii grăbite asupra mesajului;- lipsa de interes a receptorului faţă de mesaj;- rutina în procesul de comunicare.

Deşi îmbracă forme diferite, constituind reale probleme în realizarea procesului de comunicare, barierele nu sunt de neevitat, existând câteva aspecte ce trebuie luate în considerare pentru înlăturarea lor:

- planificarea comunicării;- determinarea precisă a scopului fiecărei comunicări;- alegerea momentului potrivit pentru efectuarea comunicării;- clarificarea ideilor înaintea comunicării;- folosirea unui limbaj adecvat.

1.3. Nivelurile comunicării umaneComunicarea umană se poate desfăşura pe cinci niveluri relativ distincte, aşa

cum sunt ele prezentate în continuare.Comunicarea intrapersonală

Comunicarea intrapersonală este comunicarea în şi către sine. Fiecare fiinţă umană se cunoaşte şi se judecă pe sine, îşi pune întrebări şi îşi răspunde, astfel că această comunicare cu propriul forum interior devine o sursă de echilibru psihic şi emoţional. Deşi nu presupune existenţa unor comunicatori distincţi, dialogul interior pe care îl purtăm cu noi înşine reprezintă un autentic proces de comunicare, în care îşi află locul chiar şi falsificarea informaţiei în vederea inducerii în eroare a interlocutorului (de exemplu situaţia, destul de frecventă, a oamenilor care se mint sau amăgesc ei înşişi).

Comunicarea interpersonalăComunicarea interpersonală presupune strict doi participanţi şi are calitatea

de a influenţa opiniile, atitudinile sau credinţele oamenilor. Obiectivele acestei comunicări sunt extrem de multiple şi complexe: cunoaşterea celor de lângă noi,

7

Page 8: comunicarea interculturala

crearea şi întreţinerea legăturilor umane, persuadarea interlocutorului, recunoaşterea valorii personale, satisfacerea nevoilor afective, de control şi dominaţie etc. Comunicarea interpresonală directă presupune iniţierea de contacte personale nemijlocite şi interactive între oameni, pe când cea interpersonală indirectă are nevoie de mijloace şi tehnici secundare de punere în contact uman (scrierea, înregistrările magnetice sau telecomunicaţiile).

Comunicarea de grupComunicarea de grup se derulează în colectivităţi umane restrânse: echipe,

familii, cercuri de prieteni, colegii de redacţii etc. Ea este o altă ipostază a comunicării interpersonale ce presupune însă mai mult de doi participanţi. Limita superioară variază de la caz la caz, dar, în general, sunt considerate tipice pentru această formă de comunicare grupurile mici, cu cel mult 10-15 participanţi (de exemplu, brainstorming-ul). La acest nivel se asigură schimburi de idei şi emoţii, se împărtăşesc experienţe şi se caută soluţii de rezolvare a problemelor, se iau decizii şi se aplanează conflicte.

Comunicarea de grup este influenţată de caracteristici ale dinamicii de grup: a) coeziunea grupului

Coeziunea grupului se defineşte ca dorinţa membrilor grupului de a fi împreună, de a desfăşura activităţi împreună. Ea se referă la unitatea membrilor grupului, la atmosfera pozitivă existentă sau nu în grup. Între coeziune şi comunicare este o relaţie direct proporţională şi de influenţă reciprocă.

Factorii care cresc coeziunea grupului pot fi:- Interni sistemul de norme (nevoia de reguli clare, lipsite de ambiguitate), mărimea grupului (când grupul este mai mic, interacţiunile şi comunicarea

sunt mai frecvente), similaritatea între membrii grupului (interesele, preocupările, scopurile

comune cresc coeziunea).- Externi sistemul de recompense pentru performanţa grupului (vizează grupul în

ansamblul său, pentru a spori coeziunea), ameninţările pe care le primeşte grupul (care cresc coeziunea), fenomenul conducerii (leadership),

Liderul - în sens larg - este orice persoană care îndeplineşte oficial sau îşi asumă spontan (lider formal/informal) funcţii de conducere. Liderul grupului este centralizatorul comunicărilor de grup (lui îi sunt adresate cele mai multe mesaje şi el este cel care transmite mesajele cu impactul cel mai mare)

Caracteristici de personalitate ale liderului: - autoeficienţă percepută,- control intern (se consideră responsabil pentru ceea ce i se întâmplă, nu crede

că se află „la mâna destinului”),- dominanţă, empatie, sensibilitate la nevoile celorlalţi,

8

Page 9: comunicarea interculturala

- nonconformism social, inteligenţă, creativitate, perspicacitateb) influenţa socială

Influenţa socială reprezintă modul în care o persoană îşi modifică comportamentul, opiniile, în prezenţa reală sau percepută a celorlalţi. Există trei dimensiuni bipolare ale influenţei sociale:

- conformism/independenţă socială;- complianţă (elasticitate)/asertivitate1;- obedienţă sau supunere/sfidare;

Principiile pentru o comunicare eficientă în grup sunt:- criterii dinainte stabilite pentru formarea grupurilor (să fie diversificate, dar

echivalente ca abilităţi, sau ca tip de persoană, sau să existe niveluri diferite, cu sarcini specifice);

- continuitatea interacţiunilor de grup (în situaţii şi sarcini diferite, pentru a forma reţele de comunicare);

- interdependenţa membrilor grupului (stimularea colaborării astfel încât realizarea rolului fiecăruia să depindă de realizarea sarcinilor altor membri ai grupului);

- asumarea responsabilităţii personale pentru activitatea proprie;- atenţie acordată formării de abilităţi sociale ( abilităţi de comunicare,

relaţionare);Comunicarea publică

Comunicarea publică implică prezenţa unui Emiţător unic şi a unei multitudini de Receptori (este cazul prelegerilor, discursurilor). Discursul public nu vizează doar transmiterea de informaţii, ci mai ales schimbarea opiniilor şi acţiunilor publicului, influenţarea sentimentelor acestora. Eficienţa unei astfel de comunicări se afla deopotrivă în mâinile oratorului şi ale publicului său. Orice gen de cuvântare, expunere sau prezentare susţinută de către o persoană direct în prezenţa unui auditoriu, mai mult sau mai puţin numeros, dar nu mai mic de 3 persoane, este o formă de discurs public sau comunicare publică (de exemplu, conferinţa, pledoaria, prelegerea, comunicarea ştiinţifică, luarea de cuvânt, prezentarea unui raport sau a unei dări de seamă, expunerea în faţa unei comisii de examinare, prezentarea unui spectacol etc.).

Comunicarea de masăComunicarea de masă se referă la producerea şi difuzarea mesajelor scrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale de către un sistem mediatic instituţionalizat către un public variat şi numeros şi presupune prezenţa obligatorie a unui „gate-keeper”, care se prezintă ca un producător instituţionalizat de mesaje adresate unor destinatari necunoscuţi. Acest tip de comunicare se caracterizează printr-o slabă

1 Asertivitatea este abilitatea unei persoane de a-şi exprima emoţiile şi convingerile fără a afecta şi ataca drepturile

celorlalţi.9

Page 10: comunicarea interculturala

prezenţă a feed-back-ului. Mesajele îmbracă cele mai variate forme (carte, presă scrisă, transmisii radio sau TV).

CAPITOLUL II

COMUNICAREA INTERNATIONALA

2.1. Caracteristici culturale.

În Webster, cultura este definită ca fiind "modelul integrat al comportamentului uman care include gânduri, vorbe, acţiuni şi vestigii şi care depinde de capacitatea oamenilor de a învăţa şi transmite cunoştinţe generaţiilor următoare." Aceste modele ale comportamentului uman sunt responsabile pentrudeterminarea identităţii rasiale, religioase sau sociale şi asigură crearea seturilor devalori, gânduri şi sentimente ale fiecărei persoane din grupul respectiv.

Limba Engleza este considerată ca fiind limba de afaceri, ştiinţifică şi diplomatică utilizată în comunicarea internaţională. Acest fapt este uşor de observat şi de explicat dacă ţinem cont de faptul că afacerile internaţionale sunt dominate sau au fost dominate de ţări în care engleza este limbă maternă. În realitate, orice limbă de circulaţie internaţională reprezintă un plus pentru cel care o cunoaşte. Cazurile în care o astfel de limbă poate fi folosită sunt numeroase şi bine cunoscute încât nu mai merită menţionate în lucrarea de faţă. Se poate pune la fel de bine problema angajării unui interpret pentru traducerea mesajelor transmise. Dar atât necunoaşterea limbii în care se desfăşoară comunicarea cât şi încredinţarea traducerii unei persoane care nu are o experienţă semnificativă în domeniu pot crea probleme deosebite în înţelegerea mesajelor. Un alt aspect care ar trebui luat în calcul este acela că mulţi dintre cei care participă în afaceri internaţionale pot refuza să îşi conducă afacerile în altă limbă decât cea maternă. Acesta este cazul Franţei, Italiei etc, considerându-se că franceza se situează pe locul doi în clasamentul limbilor utilizate pentru derularea afacerilor. Francezii sunt mândri de limba lor, iar reprezentanţii firmelor franceze insistă să comunice în limba lor. Filozofia lor este lesne de înţeles: "Când eşti în Roma, fă ce fac romanii". Religia În multe ţări din lume problemele religioase sunt separate de cele politice sau de cele ale statului, garantându-se libertatea religioasă cetăţenilor acestor ţări. Astfel, în aceste ţări, politicile şi procedurile de afaceri sunt stabilite fără a se lua în considerare credinţa religioasă, respectându-se în maniere diferite credinţele indivizilor. coincide. În cazul în care se iniţiază o comunicare cu o persoană din

10

Page 11: comunicarea interculturala

altă ţară, trebuie luat în considerare şi impactul credinţelor religioase asupra afacerilor. De exemplu, în ţările islamice, nu este tocmai indicată oferirea băuturilor alcoolice cetăţenilor musulmani, ştiut fiind faptul că alcoolul este interzis de către legile religioase. Ar trebui de asemenea ţinut cont de sărbătorile religioase şi practicile care le însoţesc în cadrul comunicării internaţionale. O firmă producătoare de frigidere a greşit enorm făcându-şi reclamă la produsele sale în India printr-o imagine în care se găsea o pulpă de vacă în interiorul unui frigider. Din moment ce foarte mulţi indieni nu mănâncă această carne, vaca fiind animal sfânt, reclama a fost considerată drept de prost-gust, ea neinfluenţând nici măcar o persoană.

Timpul Din ce în ce mai multe ţări au început să fie de acord cu sloganul american "Time is money". Foarte multe seminarii şi sesiuni de instruire asupra managementului timpului subliniază valoarea acestei resurse pe cât de mari, pe atât de limitate. De exemplu, americanii sunt dispuşi să lase la o parte tactul şi diplomaţia şi chiar vor tolera cu mare uşurinţă comportamentele nepotrivite în discutarea afacerilor, numai pentru a respecta termenele-limită sau programările. Într-un mediu internaţional, astfel de atitudini despre timp se pot dovedi ca total inadecvate. Deşi americanii doresc întotdeauna să treacă direct la subiect, profesioniştii din alte ţări sunt de obicei cu mult mai sensibili în ceea ce priveşte protocolul şi alte aspecte sociale. Mulţi indivizi apreciază mai mult formalităţile decât timpul. Astfel, americanii sunt catalogaţi de multe ori ca fiind prea grăbiţi şi nepoliticoşi; aceştia consideră că ceea ce este lipsit de necesitate reprezintă o pierdere de timp.

Comportamentul uman În general, atitudinile oamenilor faţă de ceilalţi indivizi sunt influenţate de comportamentele acestora din urmă, iar comportamentul reflectă atitudinile indivizilor. Această afirmaţie este valabilă în majoritatea culturilor, numai că atitudinile sunt diferite faţă de unele comportamente care în alte culturi ar putea părea exagerate sau lipsite de sens. Limbajul nonverbal, o gestică inadecvată, un limbaj nepotrivit al corpului, toate acestea pot strica într-o singură clipă toate eforturile depuse până în acel moment pentru stabilirea unui acord. Chiar şi lucrurile considerate ca fiind foarte simple, cum ar fi utilizarea culorilor, numerelor sau expunerea anumitor părţi ale corpului trebuie luate în considerare în comunicarea interculturală sau internaţională. Neluarea în calcul a semnificaţiei cifrelor poate cauza de asemenea confuzii comunicaţionale. În multe ţări, cifra 7 sau 3 este considerată ca fiind sfântă, norocoasă, în timp ce 13 este ghinionistă. Fiecare ţară are astfel de numere aducătoare de noroc sau ghinion. Spre exemplu, există o legătură între limba engleză şi japoneză: cifra patru (four) este indezirabilă în Japonia întrucât modul în care se pronunţă în limba engleză este foarte similar celui în care se pronunţă cuvântul care semnifică moartea în limba japoneză.

11

Page 12: comunicarea interculturala

Situaţiile stânjenitoare pot fi evitate prin studierea semnificaţiilor mesajelor nonverbale de forma gesturilor şi semnelor într-o anumită cultură, înainte de demararea comunicării cu membrii acesteia. Spre exemplu, semnul clasic pentru exprimarea acordului în unele culturi (degetul mare şi arătătorul unite într-un cerc) semnifică nulitatea în Franţa, bani în Japonia şi o anumită vulgaritate în America de Sud. O firmă americană producătoare de pantofi a trebuit să reia o întreagă campanie publicitară desfăşurată în unele ţări arabe, întrucât a utilizat fotografii în care erau expuse picioare neacoperite, iar acest lucru este considerat drept o insultă în aceste ţări. Iar exemplele pot continua.

Stilul de comunicareDin păcate, foarte multe ţări au adoptat stilul american de comunicare scrisă în afaceri, în parte datorită utilizării răspândite a cărţilor şi textelor americane în multe dintre universităţile şi bibliotecile din întreaga lume şi, de asemenea, datorită utilizării pe scară largă a practicilor de afaceri americane. Lipsa alineatelor la începutul rândului, utilizarea stilului american de scriere a datei (lună/zi/an), utilizarea celor "două puncte" la sfârşitul formulei de adresare (Stimate Domnule…: ), stilul informal şi uneori prea-personal utilizat în majoritatea comunicărilor. Cu toate acestea, fiecare ţară îşi păstrează încă anumite caracteristici legate de stilul şi de tonul de comunicare, iar acest lucru trebuie apreciat şi respectat pentru că aparţin culturii lor.

2.2. Posibile bariere în comunicarea internaţională

În mod normal, barierele comunicaţionale apar atunci când indivizii înţeleg greşit sensul intenţionat într-un mesaj transmis de cineva provenind dintr-o altă cultură. Scopul studierii comunicării interculturale este de a reduce acele diferenţe care pot cauza neînţelegeri şi, întrucât mesajele sunt construite de indivizi, folosind cuvinte, un prim pas l-ar constitui identificarea factorilor care conduc la apariţia neînţelegerilor amintite mai devreme. Deşi nu există o listă completă a acestor factori, pot fi totuşi sugerate următoarele domenii care influenţează acurateţea comunicării internaţionale:

Neînţelegerile datorate limbii utilizate - incapacitatea de a interpreta cu acurateţe mesajul. Aceasta este considerată ca fiind una dintre barierele principale într-o comunicare defectuoasă. Erorile de traducere, vocabularul, punctuaţia, pronunţia plus incapacitatea de a comunica în limba respectivă adâncesc diferenţele interculturale.

Şocul cultural - incapacitatea de a înţelege sau accepta oamenii cu seturi diferite de valori, standarde şi stiluri de viaţă diferite de cele ale noastre. Acesta este la fel de important ca şi primul factor, mai mult, acesta acţionând chiar în interiorul aceleiaşi culturi. Este vorba despre lipsa de recunoaştere a ceea ce alţi indivizi consideră ca fiind important pentru ei.

12

Page 13: comunicarea interculturala

Capacitatea redusă de ascultare - lipsa de concentrare necesară ascultării critice. Rezultatul îl reprezintă neînţelegerea mesajului sau mesajelor recepţionate. Oamenii care vorbesc limba engleză ca limbă străina au tendinţa de cele mai multe ori de a ignora cuvintele pe care nu le înţeleg în cazul în care ascultă pe cineva care vorbeşte în limba engleză. Ar mai putea fi amintită şi influenţa pe care o are accentul în cazul utilizării unei limbi străine.

Etnocentrismul - credinţa că propria cultură este superioară celorlalte. Această barieră apare atunci când comunicarea orală sau scrisă conduce către o atitudine de superioritate. De obicei, oamenilor nu le place să fie umiliţi sau să simtă că ideile lor sunt interesante, dar greşite.

Insensibilitatea - lipsa de interes faţă de nevoile şi sentimentele celorlalţi. Pentru mulţi dintre receptori, emiţătorii apar ca insensibili atunci când comunicarea este abruptă şi exprimă o atitudine agresiva sau egoistă a emiţătorului.

Lipsa de deschidere sau sinceritate - sentimentul existent atunci când climatul este prea formal iar oamenii nu se simt liberi să îşi exprime deschis opiniile. Acest tip de comunicare determină apariţia neîncrederii, oamenii putând să creadă chiar că informaţia le este ascunsă. Pentru evitarea sau depăşirea acestei bariere este necesară crearea unui sentiment de acceptare reciproca prin asigurarea unui mediu relaxat pentru schimburi interculturale.

13

Page 14: comunicarea interculturala

CAPITOLUL III

OBICEIURI SI COMPORTAMENTE INTERNATIONALE RELEVANTE PENTRU COMUNICAREA IN AFACERI

Zeci şi sute de factori pot determina o înţelegere sau un dezacord în afaceri, iar "reţeaua de influenţe" este cu mult mai importantă decât ne-am putea imagina.Diferenţele culturale pot influenţa semnificativ negocierile de afaceri în maniere considerabile şi imprevizibile, iar rezultatele pot fi de multe ori dezastruoase. În unele cazuri este vorba despre ignoranţă, în altele despre o lipsă flagrantă de respect. În afara acestor diferenţe mai există şi un alt aspect, de cele mai multe ori ignorat, dar cu o importanţă similară în afacerile internaţionale: modurile în care oamenii din diferite regiuni ale lumii ajung la un acord sau, altfel spus, procesele care intervin în desfăşurarea afacerilor. Procesul decizional şi cel de conducere, care determină un acord sau o negaţie, pot diferi substanţial de la o cultură la alta, şi nu numai din punct de vedere juridic, ci şi comportamental. Numeroase potenţiale acorduri, aflate în faza de finalizare, au eşuat tocmai din cauza faptului că participanţii au ignorat sau subestimat influenţele pe care cele două procese le au în diferite culturi. Pe scurt, orice persoană care lucrează în străinătate sau intră în contact cu persoane aparţinând altor culturi, trebuie să abandoneze prezumţiile făcute în ţară din care provine şi să îşi dezvolte un plan de cunoaştere a potenţialilor actori care pot influenţa oficial sau neoficial procesele decizionale. Numai în momentul în care îşi cunoaşte cu exactitate partenerii se poate dezvolta o strategie realistă de desfăşurare a întâlnirilor, de stabilire a acordurilor şi, în final, de atingere a obiectivelor.

Studiu de caz Arabia Saudită

Informaţii generaleCei care nu sunt musulmani nu pot intra în Arabia Saudită fără o invitaţie,

ceea ce înseamnă de obicei a fi sponsorizat de un saudit mai înstărit. Sponsorul dumneavoastră va acţiona ca intermediar, el fiind cel care va stabili întâlniri cu pesoanele adecvate;

Sponsorul-contact saudit pe care l-aţi ales poate fi cheia care să asigure reuşita în afaceri în această ţară. Trebuie să identificaţi o persoană cu un temperament normal şi care are prieteni sau rude influente. Dacă nu aveţi încă o

14

Page 15: comunicarea interculturala

persoană de contact, o puteţi căuta prin intermediul băncilor care au sedii în Arabia Saudită sau prin intermediul misiunilor diplomatice;

Odată ales un sponsor, nu vi se va mai permite să îl schimbaţi; Cărţile de vizită ar trebui să fie tipărite în limba engleză pe o parte şi în

arabă pe celalaltă;În această cultură, individul este subordonat grupului. În plus, se consideră

că familia este unitatea cea mai importantă a societăţii; Bărbatul conducător este decidentul principal, dar nu va urma decizia decât după obţinerea permisiunii din partea grupului. Autoritatea şi identitatea vin de la înaintaşi şi cresc prin capacitatea conducătorului de a proteja onoarea întregii familii;

În Arabia Saudită, ritmul desfăşurării afacerilor este foarte lent, astfel că răbdarea este esenţială;

Un comportament distant, rezervat, tăcut sau ruşinos poate constitui un obstacol major în obţinerea succesului în această cultură. Cu toate acestea, indiferent de personalitatea celor care merg în Arabia Saudită, ar trebui depus un efort şi laudată cultura arabă în loc să fie criticată, ar trebui învăţate cât mai multe lucruri despre religia islamică, să se adopte o îmbrăcăminte adecvată, să se primească şi să se facă favoruri fără nici o ezitare, să se respecte bătrânii şi să existe un sentiment continuu de bunăvoinţă şi relaxare;

Menţinerea contactului vizual este foarte importantă în momentul în care vorbiţi cu un saudit. Scoateţi-vă ochelarii de soare şi priviţi-l direct în ochi;

Rareori întâlnirile de afaceri se desfăşoară în particular. Întreruperile de forma telefoanelor sau vizitelor din partea prietenilor sau rudelor sunt foarte obişnuite.

În această cultură vă este permis să vorbiţi foarte mult şi într-o manieră agresivă pentru a demonstra un lucru. În această cultură nu numai că trebuie să vorbiţi mai mult, ci şi mai tare. Tăria şi tonul vocii - chiar ţipetele - sunt percepute ca un semn de sinceritate;

Saudiţii aşteaptă laude în momentul în care au facut un lucru bun şi pot fi foarte sensibili atunci când sunt criticaţi;

Flatarea unei persoane este foarte importantă în cultura de afaceri din Arabia Saudită. Nu ezitaţi să laudaţi orice aspect care merită acest lucru. Evitaţi totuşi să lăudaţi femeile saudite;

Limba arabă este o limbă a metaforelor. De exemplu, când un saudit spune "da", el vrea să spună "posibil". Deşi ar trebui să vă consideraţi încurajat de astfel de răspunsuri, ar fi greşit totuşi să credeţi că negocierile s-au încheiat;

Momentul în care se serveşte cafeaua anunţă apropierea sfârşitului întâlnirii. Invitaţia la masă şi desfăşurarea meselor de afaceri

Oamenii de afaceri saudiţi sunt obişnuiţi să facă afaceri cu străini şi de aceea iartă cu uşurinţă multe dintre gafele sociale ale acestor străini. Cu toate acestea este important să evitaţi să spuneţi sau să faceţi ceva ce ar putea fi preceput ca o insultă sau ca o defăimare. Dintre greşelile majore fac parte consumul de alcool,

15

Page 16: comunicarea interculturala

îmbrăcămintea inadecvată, comportamentul prea familiar cu femeile cu care vi se permite să faceţi cunoştinţă şi combaterea conceptelor islamice;

Afacerile sunt derulate într-o manieră extrem de personală şi de aceea este foarte bine să fiţi foarte atent la toţi membrii familiei cu care intraţi în contact. O modalitate de întărire a relaţiilor cu un partener saudit este aceea de a vă interesa în mod constant despre sănătatea şi fericirea fraţilor săi, a verilor, unchilor şi fiilor. Sub nici o formă nu trebuie să vă interesaţi despre femeile din familia sa;

Fiţi pregătiăi să vă descălţaţi înainte de a intra într-o casă sau în orice altă clădire. Urmaţi modul în care se comportă gazda dumneavoastră;

La masă, nu mâncaţi decât cu mâna dreaptă (chiar dacă sunteţi stângaci) şi mâncaţi numai din ceea ce vi se oferă;

Gazdele vă vor oferi numai ceea ce este mai bun, iar acest gest trebuie acceptat cu multă apreciere de către dumneavoastră;

Chiar dacă vi se oferă prea multă mâncare, acceptaţi această generozitate şi mâncaţi cât se poate de mult. În această cultură, a mânca cât mai mult este considerată a fi modalitatea cea mai bună de a exprima aprecierea pentru mâncarea oferită;

În timp ce este foarte indicat să lăudaţi mâncarea, comentariile nu ar trebui să includă soţiile, pe mama sau pe surorile care au pregătit-o. Mai mult, nu cereţi să întâlniţi aceste rude. Femeile saudite pot fi foarte rar întâlnite în casă;

Carnea de porc şi alcoolul sunt tabuuri pentru arabi, deţinerea acestora fiind ilegală;

În mod obişnuit, se vorbeşte foarte puţin în timpul mesei. Saudiţii preferă să se concentreze asupra mâncării; de aceea, tăcerea din timpul mesei nu ar trebui să vă îngrijoreze;

Nu este necesar să daţi bacşiş , din moment ce serviciul este inclus în notă;Întâlnirea de afaceri

În mod tradiţional, oficialii saudiţi nu lucrează mai mult de şase ore pe zi. Este indicat să stabiliţi întâlnirile fie dimineaţa, fie seara, datorită căldurii din timpul zilei. Nu ar trebui să vă surprindă dacă vi se propune o întâlnire seara târziu, în jurul miezului nopţii. În orice situaţie, trebuie să fiţi flexibili;

Atitudinea saudiţilor despre timp este foarte relativă. Evenimentele de socializare sau întâlnirile de afaceri nu au un început şi un sfârşit fix;

În cultura de afaceri din Arabia Saudită, punctualitatea nu reprezintă o prioritate. Deşi invitaţii trebuie să încerce să sosească la timp, partenerul saudit poate întârzia destul de mult sau să nu mai vină deloc. În plus, există un obicei în a-i face pe oamenii de afaceri străini să aştepte. În mod realist, nu veţi putea avea mai mult de o întâlnire pe zi;

Săptămâna de lucru începe sâmbăta şi se termină miercurea. Cei mai mulţi oameni nu lucrează joia; nimeni nu lucrează vinerea, care este ziua sfântă a musulmanilor;

16

Page 17: comunicarea interculturala

Este bine ca sponsorul saudit să vă comunice sărbătorile intenţionate a fi celebrate de către persoanele pe care doriţi să le întâlniţi, pentru a evita pierderea timpului;

Există două sărbători importante şi care sunt respectate de toată lumea, totul fiind închis cu aceste ocazii. Prima este "Aid-al-Fir", o sărbătoare de trei zile prin care se celebrează sfârşitul lunii Ramadanului. Cea de-a doua este sărbătoarea sacrificiului "Aid-al-Adha" - un festival de trei zile care începe în cea de-a zecea zi a lunii Zul-Hijah.Cadourile

Deşi saudiţii sunt consideraţi a fi gazde foarte generoase, în general nu se aşteaptă din partea dumneavoastră să le oferiţi cadouri în schimbul acestei găzduiri.

Dacă oferiţi un cadou, acesta va fi deschis în particular;Unele persoane consideră că o busolă ar fi un cadou perfect, întrucât sauditul

va şti în orice moment încotro se află Mecca. Este un cadou care va indica faptul că vă gândiţi şi respectaţi cultura arabă. Cadouri nerecomandate pentru musulmani

Alcoolul;Parfumurile care conţin alcool; Carnea de porc; Produsele din piele de porc;Obiecte personale de genul lenjeriei;Căţei de jucărie sau cadouri care ilustrează un câine;

Comportamentul în publicTrebuie să ştiţi că, odată intrat în Arabia Saudită, nu mai sunteţi protejaţi de

către guvernul ţării dumneavoastră, trebuind să vă supuneţi legii islamice saudite. De aceea este foarte important să cunoaşteţi regulile corespunzătoare unui comportament acceptabil. În plus trebuie să ştiţi că nu puteţi părăsi Arabia Saudită fără un permis de ieşire, indiferent de cât de grăbit aţi fi;

Datorită faptului că există numeroase modalităţi de salut folosite în Arabia Saudită, cel mai indicat ar fi să aşteptaţi ca partenerul să iniţieze salutul, mai ales la prima întâlnire;

Saudiţii occidentalizaţi îşi strâng mâna de obicei cu ceilalţi bărbaţi. Unii bărbaţi saudiţi vor strânge mâna femeilor din Occident;

Nu se obişnuieşte ca o femeie saudită cu voal care însoţeşte un bărbat să fie prezentată;

Femeile saudite care apar în public (spaţiile publice aparţin bărbaţilor) trebuie să poarte în mod obligatoriu un voal, pentru a se face "invizibilă";

Femeile străine pot face cumpărături sau călători singure în Arabia Saudită. Cu toate acestea, ar trebui să evite cafenelele (acestea sunt destinate în majoritate bărbaţilor);

Femeilor nu li se permite să conducă în Arabia Saudită;17

Page 18: comunicarea interculturala

Distanţa folosită de saudiţi pentru a vorbi faţă în faţă cu altcineva este cu mult mai mică decât în orice altă cultură.

Bărbaţii saudiţi merg adesea ţinându-se de braţ. Dacă un saudit vă ţine de braţ, acceptaţi acest gest de prietenie;

Mâna stângă este considerată murdară în lumea arabă. Cu excepţia cazurilor în care ţineţi ceva ce poate fi considerat murdar, utilizaţi numai mâna dreaptă. Evitaţi să gesticulaţi cu mâna stângă;

Când sunteţi aşezaţi, ţineţi-vă picioarele pe pământ, întrucât arabii nu stau picior peste picior;

Deşi arabii gesticulează adesea în timp ce vorbesc, a arăta cu degetul este considerat un gest extrem de nepoliticos;

Gestul clasic "cu degetul mare ridicat" este considerat drept ofensă în lumea arabă;

Cereţi permisiunea înainte de a fotografia o persoană sau anumite peisaje;Cum ne îmbrăcăm?

Se aşteaptă din partea străinilor ca aceştia să poarte o îmbrăcăminte occidentală conservatoare şi modestă. Atât bărbaţii cât şi femeile trebuie să îşi ţină corpul în întregime acoperit, indiferent de cât de cald ar fi. Poliţia religioasă "Matawain" are autoritatea de a menţine decenţa ţinutei în public, putând chiar să îi aresteze pe cei care încalcă aceste obiceiuri;

Pentru bărbaţi, sunt perfect acceptabile un sacou şi o cravată la întâlnirile de afaceri. Pe lângă acestea, trebuie să aveţi pantaloni lungi şi o cămaşă, cu mânecă lunga şi încheiată până sus;

Legea saudită interzice bărbaţilor să poarte lanţuri la gât, existând numeroase cazuri în care occidentalii au fost arestaţi pentru nerespectarea acestei norme;

Nu se recomandă femeilor să poarte pantaloni;Se aşteaptă din partea femeilor ca acestea să se îmbrace modest în toate

situaţiile. Femeile trebuie să poarte fuste, bluze sau cămăşi fără decolteu şi cu mânecă lungă. Fustele trebuie să fie lungi până la glezne sau cu mult sub genunchi;

Nu se recomandă străinilor să poarte haine tradiţionale arabe. Saudiţii pot considera acest lucru ca pe o ofensă la adresa tradiţiei lor;Subiecte recomandate pentru conversaţii

Familie;Sporturi, mai ales fotbal, curse de cai şi cămile, vânătoare şi şoimi;Aprecierea aspectelor plăcute din Arabia Saudită.

Subiecte nerecomandatePolitica din Orientul Mijlociu;Politica internaţională în domeniul petrolului;Israelul;Criticarea sau îndoielile în ceea ce priveşte Islamul; Boli, accidente, moarte sau orice alt aspect neplăcut;

18

Page 19: comunicarea interculturala

CONCLUZII

Încercarea de a găsi o definiţie universal valabilă pentru comunicare este aproape imposibilă. Foarte mulţi autori au sugerat definiţii, mai mult sau mai puţin exhaustive pentru acest termen. Orice dicţionar explicativ vorbeşte despre înştiinţare, informare, aducere la cunoştinţă etc. Un sens comun este acela de a informa, a înştiinţa, a face cunoscut sau a fi în legătură cu..., a avea legătură cu…, a duce la….

Din punct de vedere sociologic, comunicarea reprezintă un mod fundamental de interacţiune psiho-social a persoanelor, realizat în limbaj articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei informaţii, a obţinerii stabilităţii sau a unor modificări de comportament individual sau de grup.

Creşterea importanţei afacerilor internaţionale este reflectată de sutele de firme multi-naţionale existente în majoritatea ţărilor. Aceste firme sunt în căutarea unui nou tip de manager - acela care posedă capacitatea şi abilitatea de a "orchestra combinarea productivă a indivizilor cultural distincţi şi de a funcţiona eficient în diferite culturi."Chiar şi în cele mai fericite cazuri, comunicarea nu mai reprezintă doar un simplu proces şi cu atât mai mult într-un mediu internaţional, în care comunicarea este cu mult mai complexă decât ne-am putea imagina. Înţelegerea unor elemente ca rasă, naţionalism, istorie, teritoriu, religie, limbă şi a altor caracteristici culturale distincte este necesară pentru o comunicare corectă şi eficientă în mediile internaţionale.

Se poate pune pe bună dreptate întrebarea dacă nu cumva aceste diferenţe interculturale evidente nu ar reprezenta decât un simplu moft, utilizarea lor fiind arbitrară, în funcţie cei care intră în contact cu populaţiile celorlalte culturi.

Adevărul este că nici unuia dintre noi nu i-ar conveni poate să se întâlnească cu un străin, iar acesta din urmă să utilizeze unele norme de conduită care să contravină anumitor principii pe care le respectăm sau suntem hotărâţi să nu le depăşim.

"Globalizarea afacerilor a determinat pătrunderea a zeci de mii de noi veniţi pe scena internaţională, mulţi dintre ei nepregătiţi sau slab pregătiţi pentru provocările şi stresul cu care vor trebui să se confrunte.

19

Page 20: comunicarea interculturala

BIBLIOGRAFIE

1. Bougnoux, Daniel, Introducere în ştiinţele comunicării, Ed. Polirom, Bucureşti, 2000

2. Burt Shelley, Fii pregătit pentru interviu, Editura Tehnică, Bucureşti, 1999

3. Chiriacescu, Adriana, Laura Mureşean, Virginia Barghiel, Alexander Hollinger, Corespondenta de afaceri în limbile română şi engleză, Ed. Teora, Bucureşti, 1999

4. DeFleur, Melvin L., Sandra Ball-Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, Ed. Polirom, Bucureşti, 1999

5. Dâncu, Vasile Sebastian, Comunicarea simbolică. Arhitectura discursului publicitar, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999

6. Dospinescu, Vasile, Semne şi cunoaştere în discursul didactic, Editura Junimea, Iaşi, 1998

7. Dragoş, Elena, Introducere în pragmatică, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2000

8. Drăgan, Ioan, Paradigme ale comunicării de masă. Orizontul societăţii mediatice, p. I, Casa de Editură şi Presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, 1996

9. Flichy, Patrice, O istorie a comunicării moderne. Spaţiu public şi viaţă privată, Ed. Polirom, Bucureşti, 1999

10. Hartley, John, Discursul ştirilor, Ed. Polirom, Bucureşti, 199911. Pease, Allan, Limbajul trupului, Editura Polimark, Bucureşti,

199512. Prutianu Ştefan, Manual de comunicare şi negociere în

afaceri. Comunicarea, Ed. Polirom, Bucureşti, 200013. Rata, Georgeta, Contribuţii la teoria comunicării, Editura

Mirton, Timişoara, 200114. Rückle, Horst, Limbajul corpului pentru manageri, Editura

Tehnica, Bucureşti, 2000.15. Siewert, Horst H., …totul despre INTERVIU în 100 de

întrebări şi răspunsuri, Editura Tehnică, Bucureşti,199916. Van Cuilenburg, J.J., O.Scholten, G.W. Noomen, Ştiinţa

comunicării, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000. 17. Vlad, Carmen, Textul aisberg, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj,

2000.

Surse on-line

20

Page 21: comunicarea interculturala

1. Boone, Kevin, “How to Write a Technical Report”, www.kevinboone.com/howto_report.html

2. Chandler, Daniel, “Signs”, Semiotics for Beginners,http://www.aber.ac.uk/media/Documents/S4B/

3. Sîrbu, Mircea, “E-MAIL: mesaje în eter”

21