Competente informatice

36
TEMA 2. UTILIZAREA CALCULATORULUI SI PRELUCRAREA INFORMATIEI Termenul de informatică este sinonim pentru: ştiinţa calculului, ştiinţa calculatoarelor, ingineria calculatoarelor, tehnologia informaţiei şi a comunicării. Aceste definiţii pot fi extinse astfel: Informatica cuprinde totalitatea cunoştinţelor asupra calculatorului şi a calculului. Informatica se ocupă cu: - studiul proceselor algoritmice care descriu şi transformă informaţia; - proiectarea, implementarea şi aplicarea acestora. Bit-ul (binary digit- cifră binară, adică una din cifrele 0 sau 1) constituie unitatea elementară de informaţie. Byte-ul (sau octetul, adică o succesiune de opt biţi) reprezintă unitatea de măsură pentru cantitatea de informaţie. Un byte se notează cu B iar multiplii acestuia se folosesc pentru a exprima diferite cantităţi de informaţie: 1 KB (KiloByte)=1024B=210B 1 MB (MegaByte)=1024KB=220B 1 GB (GigaByte)=1024MB=230B 1 TB (TeraByte)=1024GB=240B Când vorbim de calculator, ne gândim la un ansamblu bine organizat de circute electronice şi informaţii. Componentele fizice ale calculatorului alcătuiesc hardware- ul, iar mulţimea de programe şi informaţii existente în calculator constituie software- ul. Unitatea centrală Procesorul- nucleul funcţional al calculatorului se mai numeşte şi CPU (Central Processing Unit) adică unitate centrală de prelucrare. El poate fi considerat elementul cel mai important al calculatorului deoarece este destinat coordonării tuturor operaţiilor ce se efectuează Principala caracteristică a sa, viteza de lucru, este exprimată ca frecvenţă (MHz sau GHz=1000MHz) şi reprezintă numărul de operaţii pe care le poate executa într-o secundă. Memoria internă are rolul de a stoca informaţii în timpului lucrului pe calculator. Procesorul interpretează comenzile unui program şi le execută folosind datele corespunzătoare care se află în memoria internă.

description

Competente informatice, utilizarea calculatorului

Transcript of Competente informatice

TEMA 2. UTILIZAREA CALCULATORULUI SI PRELUCRAREA INFORMATIEI

Termenul de informatică este sinonim pentru: ştiinţa calculului, ştiinţa calculatoarelor, ingineria calculatoarelor, tehnologia informaţiei şi a comunicării. Aceste definiţii pot fi extinse astfel: Informatica cuprinde totalitatea cunoştinţelor asupra calculatorului şi a calculului. Informatica se ocupă cu: - studiul proceselor algoritmice care descriu şi transformă informaţia;

- proiectarea, implementarea şi aplicarea acestora. Bit-ul (binary digit- cifră binară, adică una din cifrele 0 sau 1) constituie unitatea elementară de informaţie. Byte-ul (sau octetul, adică o succesiune de opt biţi) reprezintă unitatea de măsură pentru cantitatea de informaţie. Un byte se notează cu B iar multiplii acestuia se folosesc pentru a exprima diferite cantităţi de informaţie: 1 KB (KiloByte)=1024B=210B 1 MB (MegaByte)=1024KB=220B 1 GB (GigaByte)=1024MB=230B 1 TB (TeraByte)=1024GB=240B Când vorbim de calculator, ne gândim la un ansamblu bine organizat de circute electronice şi informaţii. Componentele fizice ale calculatorului alcătuiesc hardware- ul, iar mulţimea de programe şi informaţii existente în calculator constituie software- ul. Unitatea centrală Procesorul- nucleul funcţional al calculatorului se mai numeşte şi CPU (Central Processing Unit) adică unitate centrală de prelucrare. El poate fi considerat elementul cel mai important al calculatorului deoarece este destinat coordonării tuturor operaţiilor ce se efectuează Principala caracteristică a sa, viteza de lucru, este exprimată ca frecvenţă (MHz sau GHz=1000MHz) şi reprezintă numărul de operaţii pe care le poate executa într-o secundă. Memoria internă are rolul de a stoca informaţii în timpului lucrului pe calculator. Procesorul interpretează comenzile unui program şi le execută folosind datele corespunzătoare care se află în memoria internă. Un calculator utilizează două tipuri de memorie internă sau operativă: ROM (Read- Only Memory- memorie numai pentru citire) conţine un program BIOS (Basic Input Output System) care se execută la pornirea calculatorului şi are grijă ca toate elementele componente ale calculatorului să funcţioneze împreună la pornire; utilizatorul nu o poate modifica, acesta având accesul numai la citire. La închiderea calculatorului conţinutului ei nu se pierde.

RAM ( Random Access Memory- memorie cu acces aleatoriu) este memoria internă pentru date şi programe, folosită de utilizator pentru derularea lucrărilor sale, ce permite accesul atât la citire cât şi la scriere. Deoarece conţinutul său se pierde la oprirea calculatorului (este o memorie volatilă) se recomandă ca utilizatorul să salveze periodic datele cu care lucrează; cu cât avem mai mult RAM în calculator (măsurat în megabytes, în general fiind multipli de 8 sau 16MB) cu atât se vor îmbunătăţi performanţele calculatorului.

Datorită faptului că memoria RAM a unui calculator este limitată şi volatilă este necesară utilizarea unor dispozitive de memorare externă, destinate păstrării pe termen lung a unor cantităţi semnificative de date. Dintre dispozitivele de stocare externă menţionăm: hard disk-ul (principalul dispozitiv de stocare externă) are o capacitate de stocare de ordinul gigaocteţilor: 80, 160, 200, 250 GB sau mai mult. Principalii producători de hard-disk-uri sunt: IBM, Segate, Western Digital, Maxtor, Fujitsu, Samsung. Pentru a putea fi folosit, un hard- disk trebuie formatat pentru a se obţine o organizare informaţională a sa. Activitatea unui hard- disk este semnalizată prin aprinderea unui led, aflat pe panoul central al unităţii centrale.

discheta are dimensiunea de 3.5 inchi (1 inch=2.54 cm) şi o capacitate de 1.44MB; are dezavantajul unei capacităţi reduse şi a unei viteze de lucru mică.

CD-ul are capacitate mare de 650MB, echivalentul a 450 de dischete de 1.44MB; dimensiunea frecvent utilzată este de 4.6 inchi.

DVD-ul,

memoria stick. 4

Placa de bază este un circuit situat în unitatea centrală, care îndeplineşte funcţia: pe ea se montează procesorul, memoria internă, placa video, placa de sunet, placa de fax/ modem, placa de reţea. Plăci de extensie Placa de reţea are rolul de a intermedia comunicaţia între unitatea centrală a fiecărui calculator dintr-o reţea de calculatoare şi cablurile de reţea. Vitezele de comunicaţie sunt ridicate: 10MB, 100MB, 1GB.

Placă de modem, al cărei rol este de a adapta comunicaţia dintre calculator şi linia telefonică.

Periferice. 1. Extensiile multimedia

1.1. CD-urile(CompactDisk-urile) intră în categoria memoriilor externe. Cele mai frecvente CD-uri sunt cele numite CD- ROM( Compact Disk Read Only Memory), care permit doar citirea de informaţie, nu şi scrierea. În ultimul timp s-au răspândit unităţile destinate scrierii de CD- uri, ce pot fi: a) CD- R (CD-Recordable)- un disc ce permite scrierea de către utilizator, o singură dată.

b) CD- RW (CD-ReWritable)- un disc ce poate fi scris/ rescris de mai multe ori.

1.2. DVD-urile(Digital Video Disk-urile) sunt CD-uri cu densitate de înregistrare crescută, având capacitatea tipică de 4.7- 17.08 GB, care le permite să înregistreze ore întregi de informaţie muzicală/ video. DVD-urile se pot întâlni sub următoarele tipuri: -read-only: DVD-ROM; -write-once: DVD-R; -rewritable: DVD-RW, DWD-RW, DVD-RAM; 1.3. Memoria stick (memorie flash) este o memorie externă, de dimensiuni reduse care se conectează la portul USB (Universal Serial Bus) al calculatorului. 1.4. Placa de sunet împreună cu boxele constituie o cale de ieşire pe care calculatorul o va folosi să ne transmită informaţia sonoră. 1.5. Microfonul se conecteaza precum difuzoarele la placa de sunet si are rolul in inregistrarea si digitizarea sunetelor cu ajutorul calculatorului. 1.6. Placa video preia informaţiile ce trebuie afişate şi le adaptează pentru a fi înţelese de către monitor. 1.7. Creionul optic este un dispozitiv asemănător cu un creion, dar care are la vârf un senzor optic. 5

1.8. Ecranul tactil (touchscreen) permite introducerea comenzilor prin atingerea directă a obiectelor de pe ecran, cu degetul sau cu un creion special. 1.9. Light pen (Creionul luminos) se utilizeaza pentru selectarea obiectelor de pe ecran. 2. Imprimanta este utilizată pentru tipărirea documentelor de pe calculator. După modul în care imaginea documentului este transpusă pe hârtie, există trei tipuri clasice de imprimante: matriceală , cu jet de cerneală, cu laser.

3. Scaner-ul este un aparat folosit la introducerea în calculator a imaginilor existente pe suport extern (fotografii, hărţi planuri, desene tehnice).

Acea parte de software destinată funcţionării calculatorului se numeşte software de sistem, în timp ce programele destinate să-l ajute pe utilizator la desfăşurarea diverselor activităţi umane intră în categoria software-ului de aplicaţii. SOFTWARE DE SISTEM 1. Sistemul de operare reprezintă partea de software care asigură exploatarea şi gestionarea resurselor fizice ( hardware) şi informaţionale ( software) disponibile în sistem. Sistemul de operare Windows, în toate versiunile sale: Windows 95, Windows 98, Windows Me, Windows NT, Windows 2000, Windows XP, Windows Server 2003, Windows Vista, Windows 7, este cel mai răspândit sistem de operare.

Informaţiile de pe disc sunt organizate în fişiere şi directoare. Fişierul reprezintă un cumul finit de informaţii. Operaţiile pe care le putem face cu fişiere sunt: crearea fişierelor (se întâmplă ori de câte ori salvăm pe disc un document nou);

modificarea conţinutului fişierelor ( numită editare sau actualizare);

redenumirea fisierului;

copierea sau mutarea fişierului într-o altă locaţie a memoriei externe, adică în alt director;

ştergerea fişierului ( dispariţia informaţiilor conţinute ).

Un director poate conţine (în număr nelimitat) pe lângă fişiere şi subdirectoare, adică directoare subordonate. În acelaşi director nu pot exista două fişiere sau subdirectoare având nume identice. Operaţiile posbile cu directoare: crearea de directoare;

redenumirea directoarelor;

copierea/ mutarea directoarelor, care înseamnă copierea/ mutarea în alt director, a întregului conţinut de fişiere şi subdirectoare;

ştergerea directoarelor ( presupune pierderea conţinutului de fişiere şi subdirectoare); 6

2. Programe utilitare

a) My Computer este un program utilitar al Windows-ului, prin care vom administra resursele informaţionale (programe, fişiere, directoare). În fereastra sa, resursele informaţionale ale calculatorului apar sub formă de icon-uri. Atunci când se emite un dublu-click pe un icon de “folder”, acesta devine director curent, iar fereastra programului va afişa conţinutul său infomaţional(fişiere şi eventual, subdirectoare). În fereastra My Computer, vom putea alege unul dintre tipurile de afişare a conţinutului unui folder, punctând în meniu View una dintre opţiunile: Thumbnails, Tiles, Icons, List, Details. Lista detaliată (Details) are cea mai mare valoare informaţională, afişând numele, tipul mărimea, data şi ora ultimei actualizări, atributele pentru fiecare dintre fişiere/ subdirectoarele conţinute în directorul curent.

b) Windows Explorer este şi el un program utilitar, foarte asemănător cu My Computer, folosibil la gestionarea fişierelor şi directoarelor, numai că, datorită prezenţei panoului suplimentar din partea stângă are facilitatea copierii/mutării prin drag-and–drop între panouri: se punctează fişierul/ directorul dintr-un panou(uzual cel din dreapta şi se trage cu mouse-ul până ce se ajunge deasupra folderului spre care se face copierea/mutarea). Distincţia între copiere şi mutare se face apăsând tasta Ctrl.

Se poate lansa în execuţie în mai multe moduri: - Start->All Programs->Accessories->Windows Explorer;

- o cale rapidă de acces la Windows Explorer se poate asigura plasând o pictogramă shortcut pe desktop. c) Control Panel este aplicaţia pe care o folosim pentru a extinde sau modifica funcţionalitatea sistemului de calcul(deci a ansamblului hardware+software).

d) Programe antivirus care: - detectează şi stopează încercările viruşilor de a pătrunde în sistem,

- identifică fişierele afectate şi recuperează programele afectate.

Viruşii sunt programe care ajung în calculator fie prin fişiere provenind din surse “infestate”, fie prin mesaje e-mail. Dintre programele antivirus menţionăm: Avira AntiVir Personal, Norton Antivirus, McAfee, Bitdefender, Eset-Nod32, F-Secure Antivirus, Norton Antivirus, Kaspersky Antivirus. e) Programe de arhivare-dezarhivare. Prin arhivarea fişierelor se ajunge la un spaţiu necesar de stocare mai redus decât pentru fişierele în forma naturală. Cele mai reprezentative programe sunt ARJ, RAR, WINRAR, WINZIP (furnizează arhive în două formate: RAR şi ZIP) dezarhivarea este procesul invers, prin care se extrag dintr-o arhivă fişierele iniţiale.

Explorarea bazelor de date

În mod tipic, bazele de date şi tabelele aferente se crează o singură dată

. După aceea, utilizatorul şi programatorul exploatează datele de acolo (de fapt

pentru asta se crează baza de date). Operaţiile uzuale sunt : deschiderea bazei

de date , afişarea completă sau parţială a datelor, modificarea sau ştergerea

înregistrărilor din tabele, afişarea ordonată a lor, căutarea unor date în tabele,

etc. Pentru aceasta , SGBD pune la dispoziţie o serie de comenzi specifice pe

care le vom discuta mai departe.

1. Deschiderea bazelor de date şi a tabelelor

Bazele de date şi elementele componente, la nivelul sistemului de

operare sunt memorate în fişiere. Conform regulilor sistemului de operare,

după crearea unui fişier, acesta poate fi prelucrat dacă este deschis. Această

regulă o întâlnim şi la prelucrarea bazelor de date . Prin urmare, pentru a

putea opera cu datele din b.d. şi din tabele va trebui să le deschideţi.

Deschiderea bazei de date se poate face în mai multe moduri :

se selectează meniul File, comanda Open, apoi se selectează

categoria Database şi în final se alege directorul şi baza de date

respectivă.

se tastează ( în fereastra de comandă ) OPEN DATABASE

.Comanda poate fi urmată de numele bazei de date sau fără nume,

în acest caz se începe un dialog între utilizator şi computer pentru

selectarea bazei de date .

Observaţie: 1. Se pot deschide mai multe baze de date simultan.

2. După deschidere, constructorul de tabel nu este totdeauna afişat .

Afişarea explicită a acestuia se poate face cu MODIFY DATABASE.

După deschiderea bazei de date, trebuie deschise tabelele componente pentru

a avea acces la date. Deschiderea unui tabel se face în mod similar :

se selectează meniul File, comanda Open, apoi se selectează

categoria Table şi în final se alege directorul şi tabelul de date

respectiv.

se tastează ( în fereastra de comandă ) USE nume sau USE ?

.Comanda poate fi urmată de numele tabelului sau de ?, în acest

caz se începe un dialog între utilizator şi computer pentru

selectarea tabelelor.

Tabelele libere se pot deschide în mod similar.

De foarte multe ori utilizatorul doreşte să lucreze ( simultan ) cu mai

multe tabele. Din păcate , dacă le deschide pe rând , numai ultimul rămâne

accesibil, celelalte închizându-se automat. Pentru astfel de situaţii, există mai

multe zone de lucru identificate prin numere ( în număr de 32767) , în fiecare

zonă putându-se deschide un tabel împreună cu fişierele index asociate. Pentru

a deschide un tabel (liber sau legat de baza de date) într-o zonă de lucru se

poate tasta în fereastra de comandă :

SELECT n

USE numetabel

sau

USE numetabel IN n [ALIAS pseudonume]

unde n reprezintă numărul zonei de lucru.

Selectarea zonei de lucru se poate face după aceea prin comanda SELECT n .

De asemenea, deschiderea tabelelor în zone de lucru se mai poate face şi din

meniul Window, opţiunea Data Session, după care apare o fereastră numită

Data Session cu ajutorul căreia se selectează tabelele în zonele de lucru, ca în

figura de mai jos :

Observaţie : a. Comenzile care se tastează în fereastra de comandă se pot

folosi şi în sursele de program .

Tabela curentă deschisă în

Zona în care este

Se foloseşte pentru deschiderea unui nou tabel

Se foloseşte pentru închiderea tabelului curent

b. Se poate deschide un tabel de mai multe ori folosind comanda Use nume

In 1 AGAIN.

c. Dacă baza de date sau tabelul nu se găsesc în directorul curent ( care este

de obicei directorul în care este instalat Visual Foxpro ), se poate scrie

calea completă ce permite localizarea lor. De asemenea, se poate schimba

directorul de lucru folosind comanda SET DIRECTORY TO nume. De

exemplu, se poate tasta SET DIRECTORY TO C:\Salariati.

d. O bază de date se închide cu comanda CLOSE DATABASE , iar un tabel

deschis într-o zonă cu USE sau USE IN zonă. De asemenea, închiderea

tabelelor se poate face şi cu comanda Close Table.

e. Accesarea câmpurilor bazelor de date deschise în mai multe zone de

lucru, se poate face şi prin numele bazei de date urmat de punct şi numele

câmpului : Angajaţi.Nume sau Funcţii.Cod .

Trebuie reţinut faptul că prelucrarea datelor într-o tabelă se face la

nivel de înregistrare, în sensul că la un moment dat este prelucrată o singură

înregistrare . Din acest motiv , sistemul ţine evidenţa înregistrării curente, a

celei care se prelucrează, folosind un indicator de înregistrare . Acest

indicator care îi spune sistemului cu ce înregistrare să lucreze sau unde să

modifice date , este la poziţionat la deschiderea tabelului la început. El este

mutat de obicei pe înregistrarea următoare, după o prelucrare a înregistrării

curente. Totuşi indicatorul poate fi mutat explicit cu ajutorul comenzilor

GOTO şi SKIP astfel :

GOTO n (se poziţionează la începutul înregistrării n) sau

GOTO TOP (se poziţionează la începutul tabelului) sau

GOTO BOTTOM (se poziţionează la sfârşitul tabelului )

urmate eventual de opţiunea IN tabelă ce precizează explicit la care

tabel se aplică,

respectiv SKIP n IN tabelă care sare peste n înregistrări ( n este pozitiv

sau negativ).

Atenţie, dacă este deschisă o fereastră de editare ( cu Browse, cu Append, cu

Edit se poate face poziţionarea manuală sau cu ajutorul comenzii Goto Record

din meniul Table. există şi o funcţie , numită RecNo() , care poate fi folosită

pentru a numărul înregistrării curente .

2. Adăugarea de noi înregistrări în tabele

Deşi utilizatorul poate introduce în momentul creării tabelului

înregistrări, există o comandă dedicată pe care o poate apela în fereastra de

comandă sau în program :

APPEND

De asemenea, există două comenzii, folosite mai ales în programe , ce permit

adăugarea de înregistrări goale : APPEND BLANK şi INSERT BLANK .

3. Editarea conţinutului tabelelor . Comenzile BROWSE şi EDIT.

Utilizatorul are la dispoziţie o comandă universală, numită BROWSE, care

poate fi folosită pentru realizarea diferitelor operaţii de prelucrare asupra

datelor din tabele. Comanda poate fi pornită din meniul rapid (ce se obţine

apăsând butonul dreapta pe obiectul tabel) fie tastând comanda în fereastra de

comandă.Şablonul general de utilizare (simplificat):

BROWSE [listă câmpuri] [WIDTH laţime] [FOR condiţie ]

[NOEDIT] [NODELETE] [NOAPPEND] .

Se observă apariţia unor argumente suplimentare , care nu sunt obligatorii :

listă câmpuri permite afişarea în tabel doar a anumitor coloane, Width

precizează lăţimea maximă a coloanelor, iar celelalte opţiuni protejează

tabelul la operaţiile precizate.

Comanda permite afişarea datelor sub formă tabelară, apoi permite

modificarea valorilor din câmpuri ( cu comenzile de editare cunoscute). De

asemenea, se pot adăuga înregistrări noi tastînd CTRL +Y sau alegând

comanda APPEND NEW RECORD din meniul TABLE ( atenţie meniul

Table apare doar când deschideţi fereastra BROWSE):

Se pot şterge, de asemenea, înregistrări din tabel. Ştergerea

înregistrărilor se face în două etape : marcarea lor şi ştergerea lor fizică .

Adaugă o înregistrare

Marchează pentru ştergere o

Anulează ştergerea

Şterge fizic

Marcarea se face tastând CTRL+T (după ce am poziţionat indicatorul pe

aceea înregistrare- cu tastele cursor, PgUp, PgDown). După cum se observă

din figura de mai sus, se poate folosi şi comanda DELETE RECORDS , din

meniul TABLE. Ştergerea fizică (deci pierderea definitivă a acelei

înregistrări ) se face fie tastând comanda PACK în fereastra de comandă, fie

alegând comanda REMOVE DELETED RECORDS, din meniul TABLE.

Comanda BROWSE are o variantă similară numită EDIT, ce permite acelaşi

lucru.

4. Afişarea conţinutului unui tabel - comanda LIST.

Sistemele pentru baze de date ( inclusiv Visual Foxpro) au foarte multe

instrumente de afişarea a datelor. Am prezentat o metodă simpli , tabelară, cu

Browse . De asemenea , există o variantă , tot simplă şi rapidă , pe care

utlizatorul o poate folosi rapid pentru a afişa conţinutul tabelului, varianta

moştenită din versiunile mai vechi de FoxPro. Comanda respectivă se numeşte

LIST (sau DISPLAY) şi se poate folosi sub următoarea formă :

LIST [listă câmpuri] [grup înregistrăriri] [FOR condiţie]

[WHILE condiţie]

[TO PRINTER|TO FILE][NOCONSOLE]

În mod implicit se afişează toate câmpurile, în schimb se pot preciza

câmpurile care se vor afişa . Domeniu precizează grupul de înregistrări care se

vor afişa, domeniu putând lua următoarele valori: ALL, NEXT n, RECORD n,

REST . Opţiunile FOR şi WHILE, permit filtrarea înregistrărilor conform

condiţiei precizate. Ultimele opţiuni permit afişarea datelor şi la imprimantă

sau în fişier .

Exemple: 1. USE cursanti

LIST nume, prenume

2. USE cursanti

DISPLAY

3. USE cursanti

LIST FOR Datan >{^1968/01/01}

4. USE cursanti

LIST Nume, Prenume TO PRINTER NOCONSOLE

5. USE cursanţi

LIST Nume,Prenume,Medie To Lista.txt

Trebuie totuşi să menţionăm că există o soluţie mult mai bună, ce se foloseşte

mai ales pentru sisteme informatice (adică pentru aplicaţii). Ea constă în

folosirea rapoartelor (subiectul se va discuta mai târziu).

6. Ştergerea înregistrărilor din tabele –comanda DELETE

Alături de adăugare şi modificare, ştergerea reprezintă una din

operaţiile des întânite în lucrul cu tabelele. Ştergerea este folosită pentru a

elimina datele unei înregistrări din tabel. Ştergerea unei înregistrări se poate

face fie la nivel logic ( înregistrarea nu este propriu-zis ştearsă, ci este

marcată pentru ştergere), fie la nivel fizic (înregistrarea este ştearsă fizic din

tabelă). Am prezentat deja o soluţie cu BROWSE. Există, însă , o comandă

dedicată numită DELETE, ce se poate tasta în fereastra de comandă sau scrie

în programe:

DELETE [grup înregistrări] [FOR condiţie] [WHILE condiţie].

În mod implicit, dacă nu se foloseşte nici un parametru, se va marca pentru

ştergere înregistrarea curentă. Puteţi să precizaţi grupul de înregistrări prin

domeniu (domeniu poate lua acelaşi valori cu cele precizate anterior la

comanda LIST ) sau prin condiţii. După marcarea înregistrărilor , ele pot fi

şterse definitiv din tabel cu ajutorul comenzii PACK (tastată în fereastra de

comandă).

Exemple: 1. USE cursanti DELETE

2. USE cursantiDELETE FOR Datan >{01/12/1968}PACK.

3. USE cursantiDELETE RECORD 3 PACK.

Observaţie: O înregistrare marcată pentru ştergere, poate fi recuperată cu

ajutorul comenzii RECALL sau cu ajutorul opţiunii Recall Records din

meniul Table (vezi figura anterioară). Însă, dacă s-a aplicat comanda Pack,

înregistrările nu mai pot fi recuperate.

7. Modificarea conţinutului unei tabel.

Modificarea valorilor din câmpuri se poate face în mai multe moduri.

O soluţie , este oferită de comnezile BROWSE şi EDIT. De asemenea, şi

comanda APPEND permite modificarea valorilor din câmpuri. Totuşi există o

comandă dedicată, folosită mai ales în programe, cu ajutorul căreia se

modifică valorile din câmpuri . Comanda se numeşte REPLACE şi are

sintaxa :

REPLACE [domeniu] câmp1 WITH valoare1, …, câmpn WITH

valoaren

[FOR condiţie] [WHILE condiţie]

Comanda înlocuieşte vechea valoare din câmpurile precizate cu o valoare

nouă. Dacă nu se precizează domeniu, comanda se aplică doar la înregistrarea

curentă , altfel la grupul precizat de domeniu.Clauzele For şi WHILE permit

filtrarea grupului de înregistrări prin condiţii .

Exemple: 1. USE cursanti

REPLACE ALL MEDIE WITH (Obiect1+Obiect2)/2

2. USE salariaţi

REPLACE ALL Salariu WITH 1.5 * Salariu

REPLACE ALL Sanatate WITH 0.07 *Salariu

3. USE cursanti

REPLACE ALL Situaţie WITH ‘PROMOVAT’ FOR Ob1>=5

AND Ob2>=5

În programe, mai ales când se fac calcule , comanda este foarte utilă, deoarece

modificarea unui câmp nu se poate face direct prin atribuire ci doar cu

REPLACE.

O altă tehnică de modificare a conţinutului înregistrărilor este dată de

comenzile SCATTER şi GATHER . Prin intermediul acestor două comenzi se

poate realiza transferul între înregistrarea curentă a tabelei sau un set de

variabile.

Comanda GATHER realizează transferul de la tablou sau de la setul

de variabile la tabelă, iar SCATTER realizează transferul invers. Comanda

GATHER are sintaxa:

GATHER FROM tablou

GATHER MEMVAR

prima preia datele din tabloul specificat în înregistrarea curentă , iar cea de-a

doua formă foloseşte ca sursă de date un set special de variabile, cu acelaşi

nume ca şi câmpurile tabelei. Accesul la setul de variabile (creat cu comanda

SCATTER cu clauza MEMVAR) se face prin construcţia : m. nume

variabilă. Comanda GATHER poate conţine clauza FIELDS , urmată de o

listă de câmpuri care se vor copia în înregistrarea curentă a tabelei active .

Dacă se doreşte şi copierea câmpurilor memo, trebuie adăugată şi opţiunea

MEMO.

Comanda SCATTER, este opusă comenzii anterioare, ea copiind

câmpurile înregistrării curente din tabela activă într-un tablou sau într-un set

de variabile. Sintaxa comenzii este :

SCATTER TO tablou

sau

SCATTER MEMVAR

Şi aici se pot folosi clauzele FIELDS şi MEMO, cu acelaşi scop.

6. Căutarea datelor –comanda LOCATE

O altă operaţie utilă, mai ales în cazul tabelelor mari, este cea de

căutare a unei înregistrări care respectă o anumită condiţie. Comanda este

LOCATE şi are sintaxa :

LOCATE FOR condiţie [domeniu] [WHILE condiţie ]

Ea încearcă localizarea primei înregistrări din tabel ce verifică condiţia din

FOR . Grupul de înregistrări în care se caută , este cel dat de domeniu şi

WHILE, implicit fiind ALL. Dacă această înregistrare există, indicatorul de

acces la fişier se va poziţiona pe aceasta. Utilizatorul poate afla dacă

înregistrarea există, folosind funcţia FOUND(), funcţie care returnează TRUE

în cazul găsirii sau FALSE în caz de eşec. Se poate continua căutarea , în

ideea de găsi alte înregistrări asemănătoare, cu ajutorul comenzii

CONTINUE.

Exemplu :

USE cursanţi

LOCATE FOR Nume=’POPESCU’

IF Found()

DISP

ENDIF

8. Calcule statistice cu datele din tabele- comenzile SUM, COUNT

Pe lângă căutarea şi consultarea datelor din tabele, în aplicaţiile

practice avem nevoie şi de calcule cu valorile câmpurilor. De exemplu, ne

interesează să ştim care este totalul salariilor brute sau cât este impozitul total

ce trebuie virat. De asemenea, ne interesează câţi angajaţi nu sunt plătitori de

impozit. Toate aceste lucruri constau de fapt în operaţii statistice asupra

înregistrărilor din tabele : însumarea valorii câmpurilor din tabele,

contorizarea înregistrărilor ce îndeplinesc o anumită proprietate . Există

comenzii dedicate ce pot să dea răspuns la întrebările anterioare.

Calcularea numărului de înregistrări care respectă o anumită condiţie

se realizează cu ajutorul comenzii COUNT , cu sintaxa :

COUNT [domeniu] FOR condiţie TO variabilă

Exemplu : USE ANGAJAŢI

COUNT FOR Impozit=.T. TO Nr

?Nr

O altă operaţie utilă este aceea de însumare a valorilor unor câmpuri

numerice. Pentru aceasta folosim comanda SUM cu sintaxa :

SUM [domeniu] expresie1, expresie2,…, expresien TO v1,v2,…,vn

[FOR condiţie]

Exemplu :a. USE ANGAJAŢI

SUM VenitBrut TO TotalBrut

?TotalBrut

b. USE ANGAJAŢI

SUM Impozit TO TotalImpozit FOR Tip_Ang=’T’

?TotalImpozit

Există o variantă particulară a comenzii SUM , numită AVERAGE, ce se

poate folosi pentru a calcula media aritmetică a unor câmpuri.

Exemplu :a. USE ANGAJAŢI

AVERAGE SalBrut TO SalariuMediu

?SalariuMediu

De asemenea, pentru calcule statistice mai complexe, există o

comandă mai complexă numită CALCULATE . Aceasta poate fi urmată de o

listă de expresii care sunt calculate pe baza datelor din tabelă. În aceste

expresii pot fi incluse o serie de funcţii statistice, cu următoarele semnificaţii:

AVG(expresie )- calculează media aritmetică a valorilor expresiei

respective (pentru fiecare înregistrare ), expresie care poate conţine câmpuri

numerice ale tabelei.

CNT() – returnează numărul de înregistrări prelucrate.

MAX(expresie), respectiv MIN (expresie) – returnează expresia cea

mai mare , respectiv cea mai mică.

SUM(expresie) – calculează suma valorilor expresiilor .

Sintaxa generală a lui CALCULATE este :

CALCULATE funcţii TO VARIABILE [FOR condiţie]

Exemplu :a. USE ANGAJAŢI

CALCULATE MAX(VenitBrut) TO MAXVenitBrut

?MAXVenitBrut

8. Ordonarea datelor din tabele :

Nimeni nu se aşteaptă ca utlizatorii să introducă datele gata sortate,

gata aranjate. Din acest motiv, de multe ori avem nevoie să vedem datele într-

o anumită ordine. O altă operaţie uzuală, regăsirea informaţiilor, se poate face

mult mai comod în listele ordonate.

S.G.B.D.-ul Visual Foxpro oferă două soluţii legate de ordonarea unei

tabele :

ordonarea fizică a tabelei - constă în crearea unei noi tabele cu

datele din prima tabelă , tabelă ordonată după un criteriu precizat

indexarea unei tabele - aceasta constă în crearea unui fişier

suplimentar , numit index, care să conţină informaţii cu privire la

ordinea înregistrărilor tabelei. Tabela rămâne fizic în aceeaşi

ordine, dar este “văzută” şi accesată conform ordinii din fişierul

index .

Sortarea fizică a tabelelor :

Ordonarea fizică şi crearea unei noi tabele ordonate se face cu ajutorul

comenzii SORT. Aceasta are sintaxa :

SORT [domeniu] ON câmp1 /A sau /D , …, câmpn /A sau /D TO

TabelaNouă

FOR condiţie

Exemplu : a. USE ANGAJAŢI

SORT On Nume TO LAngajati

USE Langajaţi

BROWSE

b. USE ANGAJAŢI

SORT On DataAng/D, Nume/A TO LAngajati

USE Langajaţi

LIST NUME, DataAng

c. USE Candidaţi

SORT On Medie/D, Ob1/D To Admişi

FIELDS Nume, Prenume, Ob1, Ob2, Medie FOR

Ob1>=5 .AND. Ob2>=5 USE Admişi

BROWSE

SORT On Medie/D, Ob1/D To Respinşi

FIELDS Nume, Prenume, Ob1, Ob2, Medie FOR Ob1

<5 .OR. Ob2<5

USE Respinşi

Sortarea logică ( indexarea ) tabelelor

A doua metoda, care este mai performantă ca şi ordonarea fizică

( datorită timpului care se pierde, a spaţiului consumat, etc) şi este folosită mai

ales la realizarea legăturilor dintre tabele, constă în crearea unui fişier separat (

numit index) asociat tabelei, fişier index care să păstrează ordinea

înregistrărilor . Accesarea înregistrărilor din tabelă se face prin intermediul

indexului, în ordinea dată de fişierul index. .

De exemplu :

Prajituri.cdx Prajituri.dbf

Titlu Poziţie Nr. înreg

Titlu Ingredient specific

Amandina 2 1 Savarina DulceataSavarina 1 2 Amandina CiocolataTort diplomat 4 3 Ecler Crema vanilieEcler 3 4 Tort diplomat Frisca

Dacă se doreşte afişarea datelor, sistemul se uită în fişierul index şi de

acolo afişează mai întâi inregistrarea de pe poziţia 2 (ce o găseşte în tabelul

carti.dbf), apoi înregistrarea 1,4 şi în final 3.

Folosirii fişierelor index aduce câteva avantaje : timp redus de obţinere

a listelor ordonate, dacă se fac actualizări în tabel , fişierul index este

actualizat automat , spaţiul de memorie consumat este mai mic .

Pentru a lucra cu indecşi, trebuie parcurse mai multe etape de lucru :

a. se crează fişierul index asociat tabelei, precizând criteriile de

ordonare dorite .

b. deschiderea (activarea) indexului respectiv , adică activarea

criteriului de ordonare .

c. accesarea datelor din tabele ( conform ordinii din index).

d. închiderea indexului ( eventual închiderea tabelei de care este legat

indexul).

Crearea indexului se poate face la crearea tabelelui , cu ajutorul

constructorului de tabele sau cu ajutorul unor comenzi dedicate . De

asemenea , se poate reveni asupra structurii cu ajutorul comenzuii MODIFY

şi se pot adăuga indecşi.

Activarea indexului dorit (pot fi mai multe criterii de ordonare ) se

poate face cu ajutorul comenzii SET ORDER TO numeindex [IN tabelă].

Există o funcţie numită ORDER(tabelă) , care poate spune care este indexul

activ .

După deschiderea indexului, orice operaţie de afişare, modificare sau

ştergere se fac via index. Mai mult, orice modificare a datelor în tabela cu

date are ca efect modificarea datelor în fişierul index ( lucru neplăcut în cazul

ordonării fizice a tabelelor ).

Un alt avantaj al ordonării logice , este legat de căutarea mai rapidă a

datelor cu ajutorul unei alte comenzi numite SEEK. Aceasta se foloseşte sub

forma SEEK expresie , unde expresie este o valoare legată de cheia de căutare

.

Exemplu : USE Angajaţi

SET ORDER TO NUME

SEEK ‘POPESCU’

IF FOUND()

DISPLAY

ENDIF

9.Copierea structurii unui tabel în alt tabel . Adăugarea de date din alte

tabele.

O altă comandă , moştenită din vechiul Foxpro , este cea de

multiplicare a structurii unei tabel într-un alt tabel. Trebuie să precizăm că

Visual Foxpro, oferă şi alte soluţii mai performante legate de acest subiect

( care se vor discuta mai târziu).

Copierea structurii se face cu comanda COPY STRUCTURE, cu

sintaxa :

COPY STRUCTURE to NouTabel [FIELDS lista câmpuri ]

Exemplu : USE Angajaţi

COPY STRU TO TEMP

De asemenea , se pot adăuga înregistrări dintr-un tabel în alt tabel , folosind

comanda APPEND FROM cu sintaxa :

APPEND FROM Tabel [FOR condiţie] FIELDS listă câmpuri

Exemplu :a. USE Angajaţi

COPY STRU TO TEMP

USE TEMP

APPEND FROM ANGAJATI

BROWSE

b. USE Angajaţi

COPY STRU TO TEMP FIELDS Nume,Prenume,Salariu

USE TEMP

APPEND FROM ANGAJATI FIELDS Nume,Prenume,Salariu

BROWSE

c. USE Candidaţi

COPY STRU TO Admişi FIELDS

Nume,Prenume,Ob1,Ob2,Medie

COPY STRU TO Respinşi FIELDS

Nume,Prenume,Ob1,Ob2,Medie

USE Admişi

APPEND FROM Candidaţi FIELDS

Nume,Prenume,Ob1,Ob2,Medie

FOR Ob1>=5 .AND. Ob2>=5

USE Respinşi

APPEND FROM Candidaţi FIELDS

Nume,Prenume,Ob1,Ob2,Medie

FOR Ob1<5 .OR. Ob2<5

BROWSE

Comunicarea prin intermediul internetului

Aparitia internetului a produs schimbari importante in viata oamenilor. Este una dintre activitatile care a inceput sa ocupe din ce in ce mai mult timp liber. Cu ajutorul internetului reusim sa comunicam cu persoane aflate peste mari si tari, sa aflam tot felul de informatii diverse in doar cateva minute. Motoarele de cautare "muncesc" pentru noi dandu-ne in cateva secunde pagini intregi cu adrese unde putem gasi ceea ce cautam si, chiar, ce nu cautam sau nici nu stiam ca exista. In plus, camera web, alte accesorii si programele care permit comunicarea in direct in timp real (chat, comunicare verbala, vanzari online) au dus la transformari ale relatiilor noastre cu ceilalti. Azi ne putem vedea prietena care locuieste la 5000 km, putem sa-i auzim glasul, putem cumpara orice de oriunde, putem vorbi deoadata cu oameni aflati la mii de km distanta unii de altii. Aceste succese tehnologice au eliminate comunicarea clasica in care era nevoie sa ne intalnim pentru a ne vedea, pentru a vorbi, era nevoie sa mergem la magazin pentru a cumpara produsul de care aveam nevoie, era nevoie sa cumparam din librarie cartea de care aveam nevoie, sa mergem la cinema pentru a vedea un film.Sau chiar sa ne afirmam intr-o societate. Pe măsura dezvoltării economico-sociale a ţărilor şi grupurilor de ţări, tot mai multe organizaţii care se implică constant în comunicarea cu publicul, completează şi îmbunătăţesc formele de prezentare clasice prin folosirea unor sisteme electronice care au avantajul că sunt mai flexibile, pot avea părţi rezervate utilizatorilor interni sau deschise publicului larg, iar actualizarea este foarte facilă. Interesul publicului faţă de blog-uri dovedeşte că acestea reprezintă o formă de folosire a tehnologiei şi „produselor” sale, care au revoluţionat (sau vor revoluţiona) Interne- tul şi, mai ales, multe din activităţile care se bazează pe acesta. Avem în vedere, în principal, efectele pozitive ale blog-urilor asupra relaţiilor publice, jurnalisticii sau marketing-ului. Blogurilor li se recunosc şi merite în domeniul managementului informaţiei sau creării comunităţilor virtuale. O comunitate virtuala sau comunitate online este formata dintr-un grup de persoane care comunica sau interactioneaza mai

mult prin intermediul internetului decat fata in fata. Comunitatile online au devenit si o forma de comunicare suplimentara pentru persoanele care se cunosc in viata de zi cu zi. Nivelul de interactiune si participare al membrilor variaza in functie de comunitate, de la adaugarea de comentarii la un mesaj dintr-un blog sau forum pana la a concura unul impotriva altuia intr-un joc video online. In prezent comunitatile virtuale sau online pot fi folosite de o varietate mare de grupuri sociale pentru a interactiona prin intermediul internetului.

Aceasta nu inseamna neaparat ca exista o apropriere mare intre membrii. O lista de e-mail poate avea sute de membrii, iar comunicarea intre acestia poate fi doar de tip informational, membrii ramanand straini unii de altii. Abilitatea de a interactiona cu alte persoane cu un mod de gandire asemanator aflate oriunde pe glob are beneficii considerabile, dar comunitatile virtuale au dat nastere la frica si critici. Comunitatile virtuale pot servii ca mediu de actiune pentru criminalii online, cum sunt hotii de identitate si urmaritorii, punand în special in pericol copiii.  Altii se tem ca daca petrec prea mult timp in comunitati virtual ar putea avea un impact negativ asupra interactiunilor din lumea reala. S-au realizat numeroase studii care au investigat motivatia si dorinta utilizatorilor de a face parte din comunităţi virtuale. Ele au aratat ca dupa perioade indelungate de timp membrii capata multe cunostinte referitoare la subiectele discutate şi de asemenea un sens de conexiune cu lumea intreaga. Mai exista insa si o alta motivatie, aceea de a simti ca apartinem unei comunitati. Membrii pot sa participe la comunitatile online in unul din modurile: fie ca ei insisi, fie jucand un rol. In unele comunitati nu este greu de aflat identitatea reala a membrilor, in altele insa este imposibil de descoperit. Membrii pot juca un anumit rol pretinzand ca sunt altcineva, in special in comunitatile dedicate jocurilor. Comunitatile orientate pe jocuri afecteaza emotional membrii, dar nu se integreaza ca parte a vietii reale. Comunitatile fantastice au ca scop evadarea din cotidian si posibilitatea de a pretinde ca suntem altcineva. Nu trebuie uitat faptul ca in multe cazuri comunitatile online sunt un alt canal de comunicare, asa cum este telefonul pentru viata reala. Aceste tendinte vor continua sa existe in viitor devenind mai mult integrate in viata oamenilor, un alt mijloc de comunicare si intalnire a oamenilor cu interese comune. Foarte multe persoane au inceput sa caute compania altor persoane pe internet pentru ca aici au gasit mai mult comfort decat in viata reala. Pe internet toate persoanele seama unele cu altele, toate intra on line cu aceeasi dorinta de comunicare sau vor sa afle raspunsuri pe care se tem sa le caute printre oamenii din realitate pentru a nu fi judecati gresit. Si cu toate astea viata oamenilor isi urmeaza cursul normal sau anormal, si mai este influentata din cand in cand de interactiunile virtuale. Extinderea folosirii blog-urilor se observă si în cadrul relaţiilor publice. Astfel, prin intermediul comunicării on-line la nivel de organizaţie, se urmăreşte interacţiunea directă cu publicul extern sau chiar intern. O mare parte din conţinutul transmis prin blog-urile de relaţii cu clienţii sau prin cele de marketing este deja inclusă, în diverse modalităţi, în informaţiile distribuite de organizaţie însă, prin intermediul blog-ului,

comunicarea devine directă, imediată, se adaugă o anumită personalitate celor transmise.

O altă posibilă utilizare a blog-urilor se regăseşte în comunicarea internă cu angajaţii, pentru ca aceştia să fie tot timpul la curent nu numai cu deciziile, ci şi cu procesele decizionale, cu motivaţiile care au dus la luarea anumitor hotărâri ale conducerii.  Se considera că extinderea importanţei blog-urilor în domeniul relaţiilor publice este încurajată şi de faptul că prin acest mod de comunicare se amplifică forţa de informare şi persuasiune a mass-media tradiţionale. Cu toate acestea, mass-media tradiţională diferă, însă, de blog-uri pentru că se află în căutarea obiectivităţii. Blog-urile sunt subiective prin natura lor, ceea ce înseamnă că abordarea personală a informaţiei nu o va putea substitui, vreodată, pe cea obiectivă şi nici nu va fi preferată celei din urmă. De asemenea, blog-urile vor deveni un interlocutor pentru mass-media, care va căuta aici subiecte şi reflecţii ale temelor tratate. Pentru multe subiecte blog-urile vor oferi un alt punct de vedere, adeverind sau infirmând informaţii. 

FENOMENUL “MESSENGER” ŞI COMUNICAREA

INTERPERSONALĂ

Sfera comunicării prin acest mijloc de transmitere a informaţiilor şi receptare concomitentă a acestora este mult prea vastă, motiv pentru care ne vom rezuma doar la un aspect al acestei tipologii de comunicare: comunicarea interpersonală online între indivizii conectaţi la Internet, prin diverse metode (cablu de reţea, cablu de telefon – modem, sau wireless – satelit), precum şi efectele acestei interacţiuni. Comunicarea online (sau directă, în timp real) şi cea offline (sau indirectă, prin intermediul mesajelor sau email-urilor) aparţin de un cadru real, însă facilitat de mijloacele de comunicare modernă. În această manieră, comunicarea prin Internet nu se îndepărtează sub nici o formă de schema clasică a primului model de comunicare, propus de către cercetătorii americani Claude Shannon şi Waren Weaver. Acest model, numit şi Teoria informaţiei porneşte de la premiza că rezolvarea problemelor de comunicare se află în raport de proporţionalitate directă cu reducerea pierderii de informaţie. Datorită unui concept clasic, folosit în analiza oricărui fel de comunicare, anume, cel de bariere de comunicare, ce pot fi de mai multe feluri (de limbaj, de interferenţe sau zgomot pe canalul de comunicare ori cauzate de alţi factori: atenţia, interesul pentru mesaj etc.), sigur că nici comunicarea prin canalul comunicaţional Messenger nu este lipsită de acest fenomen. Ce este totuşi Messenger-ul? Yahoo! Messenger este un software(denumirea populară este cunoscută prin abrevierea la soft) de chat oferit de serverul Yahoo. Prin

intermediul acestui soft este facilitată comunicarea cu întregul mapamond; indivizii pot comunica între ei chiar dacă se află în colţuri opuse pe glob, direct, de la tastatură, sau prin serviciul voice chat. Se pare că popularitatea acestui soft a crescut concomitent cu imaginea de marcă a server-ului Yahoo datorită faptului că este oferit gratuit şi, implicit, nu are nici un fel de restricţii în ceea ce priveşte opţiunile. Soft-ul se poate descărca în variantă full chiar de pe site-ul celor de la Yahoo şi nu prezintă opţiuni limitate, precum alte soft-uri din aceeaşi familie. Yahoo! Messenger nu este singurul program de chat existent, însă este cel mai popular în România. Alte programe de chat sunt: Google Talk, MSN Messenger, Skype, AOL Messenger etc. Revenind la modelul liniar comunicaţional, cei doi cercetători analizează elementele acestuia: sursă – emiţător – mesaj – canal – receptor – destinaţie. În această analiză, vom aminti şi noi câteva elemente de referinţă ale modelului liniar de comunicare, pentru a putea stabili un traseu în descrierea comunicării online. Aşadar, elementul de bază prezent aici şi în orice model comunicaţional este informaţia, concept ce constă în posibilitatea de a reduce incertitudinea. Acest din urmă termen, reprezintă cantitatea de entropie dintr-un sistem, unde entropia (termen preluat din termodinamică) este o variabilă ce măsoară gradul de haos sau dezorganizare dintr-un sistem. Al doilea element al modelului liniar de comunicare este zgomotul. Acesta reprezintă „acel orice” care se adaugă semnalului transmis iniţial, fără ca sursa să intenţioneze aceasta. Zgomotul reprezintă o barieră comunicaţională, care, împreună cu informaţia, formează ceea ce se numeşte capacitatea canalului de comunicare. Pentru cazul particular Messenger, capacitatea canalului este determinată de intenţia tastată ori comunicarea verbală prin voice chat, ce reprezintă cumulul de informaţie transmisă şi interferenţele sub formă de zgomote ce intervin în comunicarea verbală telefonică sub formă de bruiaje, întreruperi ale convorbirii online sau oprirea bruscă a comunicării prin intervenţia altor factori (resetarea calculatorului, pene de curent etc.). O posibilă soluţie în rezolvarea dificultăţii de comunicare provocată de zgomot esteredundanţa – acest concept desemnează sporul de repetabilitate al unui mesaj, spor care nu trebuie exagerat în mod voit, pentru a nu altera intenţia iniţială. Precizăm însă că în comunicarea online prin intermediul Messenger-ului se poate interfera şi cu un alt tip de comunicare: cea imagistică prin mesaje iconice. Aceasta este caracterizată prin „iconiţele emotive – emoticons”, spre

exemplu. Rolul acestora este de a spori interactivitatea serviciului de chat. Un alt cercetător, Norbert Wiener, aduce o îmbunătăţire substanţială teoriei informaţiei sub forma conceptului de feedback. Acest element al modelului liniar este poate cel mai reprezentativ pentru orice tip de comunicare. În măsura în care acesta caracterizează posibilitatea sursei de a primi răspuns de la destinaţie şi de a-şi ajusta comunicarea ulterioară în funcţie de acesta, interacţiunea între indivizi prin intermediul canalului Messenger este facilitată şi avantajată totodată prin confirmarea reală şi directă necondiţionată a feedback-ului. Nu există interlocutor, iar comunicarea este rapidă. Nu putem spune că acesta este neapărat un avantaj, deoarece scopul oricărei comunicări eficiente este, nu doar transmiterea de informaţii şi receptarea altora spontan, ci şi cunoaşterea celui poziţionat la capătul opus al canalului de comunicare, un feedback rapid poate reajusta de nenumărate ori comunicarea sursei. Pentru că în comunicarea prin fereastra de chat avem de-a face cu text, nu trebuie neglijate aceste sensuri abstracte ale cuvintelor. Richards aminteşte şi el de barierele de comunicare, însă nu le atribuie canalului de comunicare, ci susţine că pierderile de informaţie provin din caracterul limbajului uman. Analistul distinge semnele de simboluri şi defineşte relaţiile dintre acestea. Emoticoanele, printre altele, prin caracterul lor interactiv-subiectiv deplasează uşor traiectoria informaţiilor în interpretare. În acest fel, sursa se poate folosi de acest mijloc pentru a masca o parte din personalitatea sa reală, sau, dimpotrivă, de a încerca să demascheze din firea voluntar ascunsă a interlocutorului din spatele ferestrei de Messenger.

Aşadar, comunicarea online se dezvoltă în două direcţii. Prima, transmiterea de informaţii este accentuată prin simpla trimitere a unei fotografii (de exemplu) prin comanda send file către interlocutor. A doua direcţie comunicaţională ne transpune în imaginar, în sfera abstractă a simbolurilor şi semnelor. Aici vorbim de interpretare, iar comunicarea intermediată de Messenger devine o sursă de cunoaştere a celuilalt, însă din spatele unui paravan – calculatorul. În această etapă, canalul Messenger ia forma acelui clivaj de care aminteam la începutul analizei. Teama de a ne arăta aşa cum suntem în realitate este estompată prin acest tip de comunicare online. Iar acesta reprezintă, probabil, avantajul esenţial al chat-ului pe Internet. Aparent, Yahoo! Messenger rezolvă o parte dintre problemele comunicării verbale –codarea/decodarea devine un exerciţiu interactiv şi amuzant, constrângerile interpersonale sunt diminuate; substituie dialogul clasic oral – prin interferarea cu textul; permite

comunicarea în timp real cu interlocutori aflaţi oriunde pe glob; este un serviciu gratuit şi uşor de utilizat şi înglobează mai multe modele comunicaţionale. Toate aceste avantaje sunt exploatate la maximum de către utilizatorii de comunicare prin chat, micşorând considerabil dezavantajele exprimate prin barierele de comunicare, care devin aproape insesizabile. Dar este oare această formă de comunicare modernă

sursa unei eficienţe majore survenite în cunoaşterea altora?

Să nu cădem în iluzia că o cunoaştere printr-un chat din

spatele unui paravan este eficientă sau corectă. Dimpotriva,

desi prin intermediul scrisului exprimarea este mai elaborata

in care o persoana isi dezvaluie o parte din

sentimente,adevaratele legaturi se formeaza prin

interactionare reala, nemijlocita, intr-o viata reala,palpabila.