Descrierca CIP a Bibliotecii Nationale a RomaniciDEMILLE, NELSON

Fiici generalului / Nclson DeMiL ; trad.: Maria D{4" -Buqrcgti : RAO Intcroationsl Publishing Company, 2007

ISBN 978-973-r03-245-0

I. Dllta, Maria (lrad.)

821.r 11(73>3r2.4=135.1

- Locul a$a e liber? am lntrebat-o pe frumoasa tanara

care statea singurA in hol., Ea a ridicat ochii din ziar, dar nu a raspuns.

' M-am atezat de cealalta parte a mesei de cocteil $i am

RAo Inrernarionat publishing Company pus jos berca. Ea Sia cobodt privirea in ziar $i a sorbit dinGrupul Editoiial RAO bAuturA, nhisky ii cola.

stt' T!"da nr' I I ?' l 19' Bucuesti' Romgnia - vii des aici? am insisrat.wwwraobooks.com

- PleacA!

NELS'NDEMTLLE - Dcviza Prcferata?

me Calila|s Daughtd - "Ilecelea opn[a-

@ Nelson DcMlh,l992 -Te cunosc de undeva?Toat€ dr€pnrilc tezrrvate - NU.

www,nclsondcrni'e.net - Ba da- Cartierul General al NATO, de la Bruxelles.Ne-am intehit la un cocteil.

Tr-aduceE din limba engl.ze - Poate ai dreptate, a fost ea de acord. Te-ai imbatat Si aiMARIA DUTA

vomitat in castronul de purci.

@ RAO Internarional Publishing Company, 2m6 - MicA e lumea! am zis.pentnr ve8iunca ln limba rcmena

. $i a$a era" Cynthia Sunhi[, femeia care statea vizavi de

mai 200? mine, era mai mult decat o cuno$tinta intemphtoarc. De fapt,

fuseseram incurcali cum se spune. Se pal€a ca prefera sa nu-$iISBN 978-973-103-2454 arninteasca prea multe.

NELSoN DEMILLE

- Tir ai vomitat! $i 1i-am spus cN whisky-ul cu cola nu-1i

face bine la stomac.

- Tu nu-mi faci bine la stomac.Dupa adtudinea ei, ai fi crezut ca eu o parasisemi nu

invers.Stateam in holul pentru cocteiluri al Clubului Ofiterilor

de la Fortul Hadley, Georgia. Era ora dinaintea cinei si toatalumea parea fericita, h afara de noi doi. Eu purtam uncostum civil, albastru, iar ea, o rochie tricotata roz, carc-iscotea in evidenta pielea bronzata, parul castaniu, ochiicaprui 9i rotunjimile de care imi aminteam cu dng.

- Esti aici ln misiune? am lntrebat-o.

- Nu am voie sl discut despre asta.

- Unde stai?Nici un raspuns.

- Cet ai sa ramai aici?S-a intors la ziarul ei, -- Te-ai maritat cu tipul cu care te lntAlneai pe ascuns?

A lasat ziarul si s-a uitat la mine.

- Cu tine ma intalneam pe ascuns! Cu el e'. rli logdita.- Asa e. Mai esti logodita?

- Nu e treaba ta.

- Ar putea sa fie.

- Nici se nu te gandesti! m-a informat Si s-a ascuns dinnou in spatele ziarului.

N-am vizut nici un inel de logodna sau verigheta, dar, inmeseda noastra, asta nu inseamna mare lucru, dupa cumaflasem la Bruxelles.

Cynthia Sunhill avea sprc treizeci de ani, iar eu, pulinpeste patruzeci, asa ca, intre noi, nu fusese o poveste de dra-goste dintre un babalAc Ai o adolescenta sau dintre un tipcopticel si o 6nara, ci, mai curand, o relalie lntre un barbatmatur ii o 6nara,

A durat un an, in timpul cAt am fost amhndoi tn Europa,iar logodnicul ei, maior ln Fo4ele Speciale, era la post, in

Fiica geoeralului

Panama. Via1a de militar e grea pentru relaliile de orice fel, iarapararea civilizaliei vestice duce la lncomorarea birbaflor.

Cynthia gi cu rnine ne despi4iserim cu mai mult de unan lnaintea acestei i ahid intamphtoare, in tnprejurtui carcpot fi descrise mai degrabi ca fiind extrem de neplacuE. Separea ca nici eu, niti ea nu eram vindecali. Pe mine ma dueahca, iar ea era tot furioasa. Logodnicul hadat parea si elpulin suparat cend l-am vAzut ultima oara la Bruxelles, cu unpistol in mena.

Clubul Of4erilor de la Hadley arc o arhitectura vag spa-niola, poate maua, probabil de aceea mi-am amintit deCasablanca si am mirdit printre dinli: ,,Dintre toate cdr-ciumile din lume, inti tocmai ln a mea".

Fie ca nu a priceput, fie ca nu era bine dispusa. cert esteca a continuat sa-$i citeasca ziarul, Stars atd Strips, pe cuenu-l cile$te nimeni, cel pulin nu in public. Dar Cynthia e unsoldat virtuos, devotat, loial $i entuziast, cu nici un pic dincinismul 9i plictiseala pe care o afiieaza majoritatea btuba-lilor dupi c61iva ani in aceasti slujba.

- Inini pline de pasiune, gelozie qi uri, am rostit.

- Pleaca, Paul!

- irni pare riu ci 1i-am distrus viata, arn spus sincer.

- N-ai fi putut sa-mi strici nici rnicar ziua.

- Mi-ai frant inim4 am reluat, cu mai multi sinceritate.

- Mlar plicea sa-!i frang gatul, a rtrspuns cu unentuziasm neprcfAcui

Vedeam ca-i trezesc sentimente, dar nu crcd cA era vorbade pasiune.

Mi-am amintit un poem pe care i-l spunean in soapta hclipele noastre mai intirne, aia cA m-am aplecat spre eagoptindu-i:

- ,,Ochilor mei nu le-a placut decat Cynthi4 nimic nu rni-aincantat uechea prccum vocea Cynthiei, nimeni nu mi-a r6pitinim4 afara de Cynthia- Am parasit totul pentru a o urma peCynthia $i, iata-mi, gata sA mor ca sA-i fiu ei pe plac '.

- Bun. Las-o moartal

S-a ridicat in picioare $i a plecat.

- Mai canra-l o data, Sam.Mi-am terminat berca $i m-am ridicat.M-am strecurat sprc barul la care stateau barbatri care

vazus€ra multe in viala; bArbati cu piepturile ptine de medalii9i insigne ale Infanteriei de Lup$, barbati cu distinctii pri-mite in Coreea, Vietnam, Granada, Panama 9i in Golf. Tipuldin dreapta mea" un colonel plin, cu parul cirunt, a spus:

- Fiule, razboiul e un iad, dar nici iadul nu se compara cuo femeie sarcastica!

-Aminl- Am vazut totul in oglinda de la bar, m-a informal el.

- Interesante chestii.sunt oglinzile astea, am risprins._ Da.

De fapt, acum ma studia tn oglinda de la bar.

- Lasat la yatra? m-a inEebat, yazandu-ma in civil.- Da.

De fapt, nu eram,Mi-a impartatit parcrea lui desprc femeile din annata.

- Trebuie sa stea pe vine ca sa factr pipi. incearca sa faciasta cu treizeci de kilograme de echipament de razboi inspate. Apoi m-a anunlat: Ma duc sa-mi ugurcz balaurul.

S-a dus incet la toaleta barbafilor, unde cred ca s-a postatin faP pisoarului.

Am iesit din club in noaptea fierbinte de august !i amurcat in mafina mea, un Chevy Blazer. Am luat-o prin mij-locul gamizoanei, care e un fel de centru de oras, fara zoneinterzise, 5i care cuprinde totul, incepand de la cantina $imagazie de efecte, si terminand cu cazarmi 9i o hala pustiepentru lntretinerea tancurilor.

Fortul Hadley e o gamizoana mica din Georgia de Sud,infiintata in 1917, pentru anhenamentul trupelor ce urmausa fie trimise 1n ma$ina de tocat came, care era frontul devest. Suprafala rezervatiei este totu$i destul de marc, peste osuta de mii de pogoane de teren, in mare parte tnpadurit,

Fiica generalului

foarte potivit pentru jocuri razboinice, probe desupraviefuirc, lupte de gheri.la Si a$a mai departe.

Acum, $coala de Infanterie s-a restrans 9i majoritateacazirmilor par parasite. Dar, aici, se afla o Scoala de Ope-raliuni Speciale, al carei scop nu e prea limpede sau, ca sa fiuingaduitor, pare sa.he experimental. Din cate pot sa-mi dauseama, qcoala e un amestec de rizboi psihologic, studii depsihologie a trupelor, studii asupra izolarii li lipsurilor,cursuri de management al stresului 9i alte jocud ale mintii.Pare ceva cam sinistru, dar, in armata, orice idee stralucita $ioriginala a devenit insaucfie, parada si cizme lustruite luna.

La nord de Fortul Hadley, se ridica oragul de marimemijlocie, Midland, ln unele privintre orag militar tipic,populat cu soldad lasaii la vatra, angajati civili ai b^zei,oameni care vind fel de fel de lucruri militadlor si, de ase-

menea, cu oameni care nu au nici o legatura cu armata, darcarora le place sa locuiasca aici.

Midland a fost un punct comercial al englezilor incadin 1710, iar inainte fusese avanpostul coloniei spaniole dinSt. Augustine, Florida. Mai lnainte, fusese un orag indian,centrul civilizaliei Upatoi. Spaniolii au ars oragul indian,englezii au dat foc avanpostului spaniol, francezii au arspunctul comercial englez, iar armata engleza i-a dat foc gi si-aabandonat propriul fort in timpul revolutiei. in cele din urma,yankeii l-au ars in 1864. Astazi, cand privegti locul, te intrebide ce gi-au dat cu tolii atata osteneab. Oricum, azi, in ora$

exista o formatie buna de pompieri voluntari.Am luat-o spre nord pe $oseaua care ocolegte Fortul

Hadley 9i Midland, si m-am indreptat catre o parcaxe pustie,pentru rulote, aflata in camp deschis. Acolo stateam tem-porar, iar pustietatea imi convenea, din cauza muncii mele.

Munca mea. Sunt ofiter in Amata Statelor Unite. Nu amun grad important, dar, in branga mea, e secrel Lucrez laDivizia de Investigatii si Criminalistica - DIC, iar in annata,unde gradele sunt foarte importante, cel mai bine e sa nu leai. De fapt, ca majoritatea celor de la DIC, sunt ofiler

l0 NELSON DEMILLE

specialist, inferior ofilerilor inaintati in grad prin ordinprezidenlial. E un grad destul de bun, pentru ci ai cele maimulte dintre privilegiile unui ofi1er, dar nu prea multe dinneraspunderile celui care comanda sau dintre obligaliileacestuia. Ofiterilor speciali5ti li se spune ,,I\,fistef' gi adesea

anchetatorii DIC poarta haine civile, asa cum purtam ti eu inseara aceea. Uneori, chiar am iluzia ca sunt civil.

Totugi, cateodata port uniforma. in aceste ocazii, mi se

remit ordine pe un nume nou, un grad potrivit cu cazul $iuniforma respectiva. Raponez de indeplinire la unitatea undeimi fac ancheta $i-mi vad de neburile ce-mi revin, in timp ceadun probe pentru procurorul general al Cu4ii Ma4iale.

C6nd lucrezi sub acoperire, trebuie sa te pricepi ta toate.Am fost chiar gi bucatar, gi specialist in arme chimice - degi,in armata, nu-i mare diferenta inEe ele. Uneori, e destul degreu s-o scoli la capat cu unele dinhe roluri, dar mizez pe

farmecul meu. Oricum, totul e o iluzie. Ca gi farmecul meu.Sunt patru grade de ofi1eri specialigti, iar eu am ajuns la

gradul patru. Toli cei care avem gradul patru ne tinemrasuflarea a$teptand Congresul care sa aprobe gradele cincigi gase. Unii dintre noi au murit de asfixie de cand asteapta.

Oricum, fac parte dinh-o echipa speciala a DIC, un soide unitate de elita, desi parca nu-mi vine sa folosesc acest

cuvant. Ceea ce ne face mai deosebid e faptul ca suntem cutotii veterani, avdnd palmaresuri bogate de arestari qi

condamnari. De asemenea, avem extraordinara autoritate de

a razbi prin birocrafia din armata" lucru care echivaleaze cuun as in maneca. Aceasta ne confera dreptul de a putea aresta

orice militar, oriunde in lume, indiferent de grad. Nu a9

impinge lucrurile pana acolo, incat sa arestez unul dinhegtabii din Comitetul intrunit al $efilor de State-Majorepentru exces de viteza, dar intotdeauna mi-am dorit sa vadpana unde pot sa merg. Eram pe drumul cel bun,

Baza mea permanenta se afla la Cartierul General aI DIC,la Falls Church, Vuginia, dar cazurile pe care le anchetez mapoarta prin toata lumea. Calatorii, aventuri, timp liber,

competitii sponive, intelectuale si Wfi care ma lasa in Pace.

Ce gi-ar putea dori mai mult un baftat? A, da' femei. Mai

sunt $i din astea. Bruxelles nu a fost ultimul loc ln care am

avut o femeie, dar a fost ultima data cand a contat.

Din nefericle, sunt barbati care-9i gasesc in alt fel

distractiile. Atac scxual. Crirna' Exact ceea ce s-a htamPlat

in noaptea aceea calda de august la Fortul Hadley, Georgia.

Victima era capitanul Ann Campbell, fiica generalului-lo-

cotenent Joseph, ,,LuPtatorul Joseph" Campbell. $i' ca si

cum nu ar fi fost de ajuns, era tanar4 frumoasa' talentata'

inteligentl qi absolvise West Point. Era mandria Fortului

Hadley, favorita celor de la serviciul de relalii cu publicul,

fata de pe afisele birourilor de rccrutare, rePrezentanta noii

amate, lipsite de prcjudecad in ce€a ce prive$te femeile, ve-

t€rana a Razboiului din Golf si multe altele. De aceea, nu am

fost deosebit de surprins cdnd am auzit ca a violat'o cineva 9i

a ucis-o. O cautase cu lumalarea. Am dreptate? N-am!

Dar nu stiam nimic din toate acestea in timp ce stateam la

Clubul Of4erilor. De faPt, in vrcme ce vorbeam cu Cynthi4

apoi discutam, ca intre barbati, cu colonelul de la bar,

capitanul Ann Campbell era inca 1n viala la aproximativ

cincisprezece meri de mine, in restaurantul Clubului

Ofilerilor, unde isi termina cin4 alcatuita din salata' Pui' vin

alb 9i cafea, dupa cum am aflat ulterior, in cursul anchetei.

Am ajuns la parcarea Pentru rulote, aflata printre Pini' fimi-am lasat magina la oarecare distanF de casa mea

mobila. Prin intuneric, am pasit pe o carare podita cu

scenduri putrede. Citeva rulote neocupate erau amplasate

ln jurul luminiqului, dar majoritatea spaliilor erau goale -suprafele de ciment Pe care se aflau cindva cam o suta de

case mobile.Existau hca electricitate ti telefon, precum 5i o fantana

care furniza apa curenta, pe carc o faceam Potabila indoind-o

cu whisky scolian.

l2 NELSON DEMILLE

Am descuiat ula rulotei, am intrat 9i am aprins lumin4care a dezvaluit o combinalie de bucatarie, sufragerie 9icarnera de zi.

Ma gandeam la rulota ca la o capsula a timpului, in carenimic nu se schimbase din 1970. Mobila era din plastic, de unverde avocado, iar accesoriile din bucatarie erau de culoareamu$tarului si cred cl fuseserl candva galben-pai. Pereliierau acoperili cu placaj de culoare lnchisa, iar podeaua eraln caroud ro$u cu negru. Unei persoane sensibile la culori,locul putea sa-i inspire gAnduri sinucigase.

Mi-am scos haina qi cravata" am deschis radioul, am luato bere din frigider si m-am a$ezat in fotoliul care era Sxat depodea. De pereti erau prinse trei gravuri inrama:te - untoreador, un peisaj marin 9i o reproducerc dupa tabloul luiRembrandt/ r'stotel givind bustul lui Homer. Am sorbit dinbere gi l-am contemplat pe Aristotel care se uita la Homer.

Aceasta parcare neobisnuitA, numita Pinii $optitori, dacaintereseaza pe cineya, fusese infiintata de c61iva sergenliintreprinzatori, ln ultimii ani ai deceniului gapte, cand se

parea ca razboiul din Asia va dura vegnic. Fortul Hadley,centru de antrenament pentru infantcristi, era pe atuncilnlesat de militari 9i familiile lor, $i tuni amintesc ca, lapaxcare, erau mulli soldali proaspat casatoriti care erauautorizali, de fapt incurajagi, sa locuiasca in afara fornrlui.Piscina gemea de copii gi de soliile tinere ale militarilor, carebeau prea mult, se plictiseau prca tare Si aveau prea pulinibad, iar viitorul era intunecat de fumul razboiului.

Nu asa ar fi trebuit sa arate yisul american $i, atuncicand barbatii plecau la razboi, deseori alli barbali veneau,

noaptea, in dornitoarele de la spatele rulotelor lungi si ln-guste. De fapt, 9i eu locuisem aici, plecasem la razboi $ialtcineva imi luase locul in pat si-mi fi[ase tanara sogie. Dar,de atunci, au mai fost ceteva razboaie $i s-au intemplatatite4 inc6t singura mea amaraciune este faptul ca ticAlosulmi-a luat si ceinele.

Am citit cateva reviste, aln baut caFva beri' m-am gandit

la Cynthia 9i nu m-am gandit la Cynthia-

ln mod obisnuit, ma disrez ceva mai bine decdt acum'

dar trebuia sa fiu la depozitul de arme la ora 05.00' aldel

sPus, la ora 5 ln zori.

Depozitul de arme. Un corn al abundentei "u

*rbor"militare de inalta tebnicitate - chestii care fac bum noaptea.

Lucram, sub acoperire, la depozit, in primele ore alezilei, cam in tirnpul cAnd Ann Campbell a fost omorata, deaceea eu am inregistrat apelul, cum ar zice omologii meicivili. Cu cateva saptamani inainte, imi asumasem sarcinile$i infalifarea unui sergent de intendenfi cam jegos, numitFranklin White si, impreuna cu un sergent adevarat deintendenF, numit Dalbert Elkins, urma sa incheiem o afacercpentru vanzarea catorva sute fle pu$ti M-16, aruncatoare degrenade gi diferite alte materiale periculoase, din depozit,unui gnrp de lupatori cubanezi pentru libertate, care voiausa-l rastoame pe domnul Fidel Castro - Anticbristul. De fapt,domnii hispanici erau traficanli columbieni de droguri, dardoreau sa ne faca sA nu avem remu$cAri in legaturA cutranzacda. Deci, la ora 06.00, stateam in depozit si discutamcu tovara$ul meu de conspiralie, sergentul Elkins. planuiarnce o sa facem cu cei 200 000 de dolari pe care aveain sa_iimparu-. Sergentul Elkins urma, de fapt, sa infunde pus_caria pentru tot restul vietii, dar nu Stia asta, iar oameniitrebuie lasa$ sa viseze. Mie imi rcvine neplacuta datorie sadevin cogmarul vielii lor.

Fi.ica generalului

A sunat telefonul ti l-am ridicat inainte ca noul meuprieten sal apuce. Am zis:

- Depozitul de arme, la telefon sergentul White.

- in sf6r9it, a spus colonelul William Kent, geful polilieimilitare din Fort. imi pare bine ca te-am gisit.

- Nu $tiam ca m-am pierdut, am raspuns.inainte de lntilnirea mea intamphtoare cu Cynthia,

numai colonelul Kent Stia cine sunt Si ar fi putut sa ma cautedoar ca sa-mi spuna ca eram in pericol sA fiu deconspirat.Cu un ochi ll supravegheam pe sergentul Elkins, cu celilalt,usa.

Dar, din nefericire, nu era chiar aga simplu. ColonelulKent m-a informat:

- A avut loc o crima. O femeie-capitan. Poate ca a fost iiviolata. Poii sa Yorbesti?

- Nu.

- Poli sA te inHlnesti cu mine?

- Poate.Kent era un tip cumsecade, dar, ca majoritatea celor din

politia militara, nu era peste masura de de$tept, iar DIC ilfacea nervos.

- Lucrcz, evident, i-am spus.

- Afacerea asta va avea prioritate, domnule Brenner.E ceva irnponant.

- Ca gi asta" Am aruncat o privire spre sergentul Elkinscarc se uita ingrijorat la mine.

- E fiica generalului Campbell, a spus Kent.

- Dumnezeule!M-am gAndit o clipA" Toate instinctele mele ma avertizu

sA evit orice caz carc irnplica violul 9i asasinarea fricei unuigeneral. Nu aveam nici o $ansa. Simpl datoriei, al onoarei Si'dragostea mea pentru dreptate mi asigurau ca acest caz va filuat de vrcun alt frai€r din unitatea speciall a DIC. Cineva acarui cariera er4 oricum, la parnanl M-am gdndit la cdgiva

candid4i. Dar, lasind datoria gi onoarea la o pafte, curiozitateamea nan[ala era stamita. L-am intrebat pe colonelul Kent: