Comerţul internaţional contemporan

1. Specializarea internaţională

2. Comerţul exterior şi creşterea economică

3. Caracterizarea schimburilor mondiale

4. Comerţul exterior al României; aderarea la UE avantaje şi limite

Comerţul mondial contemporan

• Economia mondială contemporană este caracterizată printr-o intensitate ridicată a specializării internaţionale.

• Toate statele lumii sunt- economic- legate între ele, economiile naţionale fiind puternic interdependente, iar schimburile economice externe indispensabile

AVANTAJUL RELATIV (SAU COMPARATIV)

• se obţine atunci când, pe calea schimburilor externe, exporturile( pentru producerea cărora se consumă mai mult timp de muncă naţional decât în alte ţări sau în ţările partenere) servesc la obţinerea din import a unor mărfuri pentru producerea cărora s-ar consuma un de timp de muncă naţional şi mai mare decât pentru mărfurile exportate [1] .

•[1] avantajul comparativ este, spre deosebire de avantajul absolut, un termen relativ: într-un model 2x2 (două ţări, două produse) după ce se determină avantajul comparativ al unei ţări într-o ramură, se concluzionează în mod automat că cealaltă ţară deţine avantaj relativ în cea de a doua ramură

Paradoxul ţărilor mici

• “paradoxul ţărilor mici”, care se pot specializa practic complet, în timp ce în cazul ţărilor mari specializarea completă nu este nici posibilă nici eficientă. Astfel (pentru că ţara mai mare este nevoită să producă şi în ramurile în care nu deţine nici măcar avantaj comparativ) ţara mică va beneficia de o diferenţă favorabilă între preţul intern (fundamentat pe costul de producţie) şi preţul internaţional şi va fi în poziţia de a obţine o parte mai mare a câştigurilor din comerţ.

Specializarea internaţională

• Strategia specializării internaţionale se fundamentează în raport cu punctul de întâlnire a costului de oportunitate (numit şi rată marginală de transformare) cu rata marginală de substituţie (sau raportul de schimb)

• În schimburile internaţionale se formează un lanţ al intensităţii factoriale pentru diferite bunuri, iar specializarea fiecărei ţări trebuie să ţină cont în mod obligatoriu de poziţia fiecărui produs “pe acest lanţ” şi de înzestrarea proprie cu factori de producţie şir de inegalităţi

Costul de oportunitate

• Costul de oportunitate al produsului “i” este dat de o sumă de bunuri “j” a căror producţie trebuie abandonată pentru a se disponibiliza resursele necesare fabricării unei unităţi din primul produs (“i”)

Rata marginală de substituţie

• rata marginală de substituţie (sau raportul de schimb), exprimă importurile ce se pot realiza prin exportul unei cantităţi determinate de produse

SCHIMBURILE INTRARAMURA

• Un domeniu care s-a bucurat, de asemenea, de cercetări intense în ultimele decenii îl constituie SCHIMBURILE INTRARAMURA definite ca schimburi încrucişate de produse aparţinând aceleiaşi ramuri industriale. În raport cu teoria ricardiană sau modelul HOS schimburile intraramură sunt incompatibile, deoarece ambele ţări ar trebui să aibă avantaj comparativ în aceeaşi ramură. Dacă se procedează însă la o ierarhizare a avantajelor comparative se obţine un “şir” de ţări la fiecare produs, de tipul :

• a, b, c, ..., i, j, ..., x, y, z• Ţările i,j vor importa mărfurile de la a,b,c care deţin avantaje comparative

mai substanţiale, exportând în acelaşi timp (bunuri similare) către ţările din coada listei (x,y,z). Explicarea schimburilor încrucişate nu se bazează numai pe nuanţarea avantajelor comparative între state. În acest scop se mai ţine cont şi de faptul că bunurile nu sunt absolut identice, diferitele particularităţi calitative având o influenţă reală, importantă asupra cererii (consumatorului). Importurile se explică astfel prin nevoia de a obţine produse cu caracteristice care lipsesc produselor indigene.

Teoria ciclului de viaţă al produsului

Avantajul competitiv

• Michael Porter -The Competitive Advantage of Nations(1990)

– Inovaţiile au rolul de forţă motrice - creşterea ponderii produselor intensive tehnologic

– Mai mult decât dotarea naturală cu factori de producţie contează capacitatea de a crea şi pune în valoare factori noi( şi creşterea eficienţei în folosirea celor existenţi)

Argumente

• schimburile economice internaţionale trebuie să asigure înzestrarea economiei naţionale cu factorii de producţie: avem în vedere resurse naturale, mijloace tehnice şi tehnologice, resurse financiare şi resurse de muncă de o calificare corespunzătoare noilor cerinţe ale progresului tehnic.

• resursele interne nu sunt suficiente, nu sunt eficient folosite (problema avantajului comparativ), sau nu sunt utilizate din considerente strategice (pentru economisirea ori conservarea lor “pentru mai târziu”);

Argumente

• participarea la schimburile economice internaţionale trebuie să permită valorificarea (eficientă a) resurselor interne excedentare, sau specializarea pentru export în ramurile în care ţara respectivă deţine avantajul comparativ;

Argumente

• participarea la circuitul economic mondial permite diversificarea ofertei interne de bunuri şi servicii;

• rezultă consecinţe benefice pentru – gradul de satisfacere a nevoilor de consum– nivelul calitativ al producţiei interne (ca

urmare a competiţiei ce se crează între aceasta şi oferta externă ;

Argumente

• racordarea economiei naţionale la fluxurile economice internaţionale permite lărgirea seriilor de fabricaţie (ale producţiei interne) peste limitele pe care le impun dimensiunile pieţei interne;

Argumente

• participarea la circuitul economice mondial creează de asemenea un climat favorabil în plan politic, militar, etnic, religios, cultural, etc., care poate fi, la rândul său, în mod indirect, un catalizator al creşterii economice.

Argumente

• schimbul internaţional este “o cerere de diferenţă( acolo unde totul este identic schimbul devine inutil)..

Comerţul exterior factor al creşterii economice

• Y = C + S Y = C + I

• Venitul

• Consumul

• Investiţiile(Economiile)

• Absenţa comerţului exterior

• ( economie autarhică)

Echilibrul extern – variante:

• Economie închisă (autarhie) Y= C + I

• Influenţa externă este ( pe termen scurt nulă, pe termen lung este negativă !!)

Echilibrul extern – variante:

• Economie deschisă Y= C+I –(Exp – Imp)

a)Dacă Imp > Exp (deficit comercial)

Y*(venitul utilizat)>Y(venitul creat)

Potenţial poate rezulta o creştere economică suplimentară

Eficenţa se exprima prin raportul

Costul datoriei/ Sporul de venit

realizat pe seama resurselor externe

Deficitul comercial generează datorie externă

Echilibrul extern – variante:

• b) Dacă Exp > Imp rezultă că Y* < Y• excedent comercial= excedent valutar

Sporesc rezervele valutare• Se rambursează datoria scadentă• Se acumulează resurse(financiare) pentru

proiecte( interne sau externe) de investiţiiConcluzie: economiile receptoare (de ISD)

sunt puţin competitive, cele generatoare sunt mai competitive

Echilibrul extern – variante:

• c) echilibru comercial

• Se pot obţine avantaje pe sema comerţului intraramură, pe seama costurilor de oportunitate şi a ratei de substituţie

Comerţul exterior factor al creşterii economice

Rezultă că :

exporturile – diminuează resursele materiale utilizabile pentru consum şi/sau investiţii( contează structura excedentului)

importurile – sporesc resursele materiale utilizabile pentru consum şi/sau investiţii (contează structura deficitului)

Comerţul exterior factor al creşterii economic

corelaţia esenţiala :

raportul dintre sporul creşterii economice realizat pe seama deficitului comercial şi costul datoriei externe cauzate de acesta