coloana vertebrala

COLOANA VERTEBRALĂCOLOANA VERTEBRALĂ(COLUMNA (COLUMNA

VERTEBRALIS)VERTEBRALIS)

Coloana vertebralăColoana vertebrală

Reprezintă scheletul axial al Reprezintă scheletul axial al trunchiuluitrunchiului

Formează o tijă verticală rezistentă și Formează o tijă verticală rezistentă și elastică, având rol static de protecție elastică, având rol static de protecție și biodinamic. Are de asemenea rol și biodinamic. Are de asemenea rol de legătură cu craniul și contribuie la de legătură cu craniul și contribuie la formarea cutiei toracice și bazinului formarea cutiei toracice și bazinului osososos

Dezvoltarea coloanei Dezvoltarea coloanei vertebralevertebrale

Embriologie Embriologie În S4, mezenchimul paraaxial este dispus nesegmentat sub În S4, mezenchimul paraaxial este dispus nesegmentat sub

formă de două coloane simetrice în jurul notocordului și formă de două coloane simetrice în jurul notocordului și tubului neuraltubului neural

Arterele intersegmentare fragmentează coloana Arterele intersegmentare fragmentează coloana mezenchimală în segmente sclerotomiale, așezate de o parte mezenchimală în segmente sclerotomiale, așezate de o parte și alta a notocordului, acestea având o parte caudală și alta a notocordului, acestea având o parte caudală condensată, jumătatea lor superioară fiind mai laxăcondensată, jumătatea lor superioară fiind mai laxă

Jumătatea caudală a sclerotoamelor supraiacente fuzionează Jumătatea caudală a sclerotoamelor supraiacente fuzionează cu jumătatea cranială a sclerotoamelor subiacente , din cu jumătatea cranială a sclerotoamelor subiacente , din reorganizarea segmentară rezultând vertebrele reorganizarea segmentară rezultând vertebrele blastemale(vertebra blastemalis) mezenchimatoase sau blastemale(vertebra blastemalis) mezenchimatoase sau precartilaginoase, formate din patru jumătăți de sclerotoame. precartilaginoase, formate din patru jumătăți de sclerotoame.

Acestea prezintă : Acestea prezintă : - corp(centrum)- corp(centrum) - arc neural(processus neuralis), orientat posterior în jurul - arc neural(processus neuralis), orientat posterior în jurul

tubului neuraltubului neural - arc costal(processus costalis) aflat ventral, blastemul - arc costal(processus costalis) aflat ventral, blastemul

viitoarelor coasteviitoarelor coaste

Embriologie Embriologie Între vertebrele mezenchimatoase se vor Între vertebrele mezenchimatoase se vor

intercala spațiile intervertebrale, formându-se intercala spațiile intervertebrale, formându-se din celulele mezenchimale aflate aici, inelul din celulele mezenchimale aflate aici, inelul fibros al discului intervertebral, din segmentul fibros al discului intervertebral, din segmentul notocordal persistent, nucleul notocordal persistent, nucleul pulpos(notocordul cuprins în corpul vertebral pulpos(notocordul cuprins în corpul vertebral regresează).regresează).

Vertebra mezenchimatoasă se condrifică în Vertebra mezenchimatoasă se condrifică în S7 prin centrii de condrificare în număr de trei S7 prin centrii de condrificare în număr de trei pentru o hemivertebră(corp, arc neural, arc pentru o hemivertebră(corp, arc neural, arc costal) formându-se vertebra cartilaginoasăcostal) formându-se vertebra cartilaginoasă

Vertebra osoasă se formează începând din S9 Vertebra osoasă se formează începând din S9 și se extinde pe o perioadă lungă postnatal.și se extinde pe o perioadă lungă postnatal.

Embriologie Embriologie

Apar : Apar :

- centrii primari (în corpul și arcurile - centrii primari (în corpul și arcurile vertebrale)vertebrale)

- centrii secundari (după naștere) - centrii secundari (după naștere) formând apofizele spinoasă, formând apofizele spinoasă, transversale și articulare(zigapofize)transversale și articulare(zigapofize)

- fuzionarea părților osificate și - fuzionarea părților osificate și închiderea inelului verbral, are loc închiderea inelului verbral, are loc postnatalpostnatal

Embriologie Embriologie

Procesul de osificare începe în corpul Procesul de osificare începe în corpul verbrei T6 și se extinde concomitent verbrei T6 și se extinde concomitent cranio-caudal. Se vor dezvolta cranio-caudal. Se vor dezvolta particular unele vertebre ca : particular unele vertebre ca : atlasul(dezvoltat numai din arcuri), atlasul(dezvoltat numai din arcuri), axisul(dintele dezvoltat din corpul axisul(dintele dezvoltat din corpul atlasului), sacrul și coccigele(din atlasului), sacrul și coccigele(din multiple puncte de osificare, începe multiple puncte de osificare, începe la 15 ani)la 15 ani)

Articulațiile coloanei Articulațiile coloanei vertebralevertebrale

Articulațiile cranio-Articulațiile cranio-vertebralevertebrale

(Juncturae columnae (Juncturae columnae vertebralis et cranii)vertebralis et cranii)


Mijloacele de unire ale coloanei vertebrale cu craniul Mijloacele de unire ale coloanei vertebrale cu craniul sunt reprezentate de un complex articular solid, sunt reprezentate de un complex articular solid, format de osul occipital şi atlas, respectiv de aceasta format de osul occipital şi atlas, respectiv de aceasta din urmă şi axis, care împreună conferă extremităţii din urmă şi axis, care împreună conferă extremităţii cefalice o mobilitate deosebită.cefalice o mobilitate deosebită.

Articulaţia occipito-atlantoidiană (Articulatio atlanto-Articulaţia occipito-atlantoidiană (Articulatio atlanto-occipitalis) este formată de condilii occipitali şi faţeta occipitalis) este formată de condilii occipitali şi faţeta articulară superioară de pe atlas. Capsula articulară articulară superioară de pe atlas. Capsula articulară subţire şi laxă (lateral îngroşată) se fixează de-alungul subţire şi laxă (lateral îngroşată) se fixează de-alungul marginilor suprafeţelor articulare care vin în contact. marginilor suprafeţelor articulare care vin în contact. Cele două membrane ce reprezintă ligamnetele Cele două membrane ce reprezintă ligamnetele articualre (Membrana atlanto-occipitalis anterior et articualre (Membrana atlanto-occipitalis anterior et posterior) după poziţia lor se inseră pe marginile posterior) după poziţia lor se inseră pe marginile respective ale găurii occipitale, de unde coboară la respective ale găurii occipitale, de unde coboară la arcul anterior şi posterior al atlasului. Ultima este arcul anterior şi posterior al atlasului. Ultima este perforată simetric de artera vertebrală.perforată simetric de artera vertebrală.


Articulaţiile atlasului cu axisul au o structură mai complicată, Articulaţiile atlasului cu axisul au o structură mai complicată, fiind alcătuite dintr-o componentă atlanto-odontoidiană fiind alcătuite dintr-o componentă atlanto-odontoidiană (mediană) şi atlanto-axoidiană propriu-zisă (laterală).(mediană) şi atlanto-axoidiană propriu-zisă (laterală).

Articulaţia atlanto-odontoidiană (Articulatio atlanto-axilais Articulaţia atlanto-odontoidiană (Articulatio atlanto-axilais mediana) se formează între faţeta eliptică de pe arcul mediana) se formează între faţeta eliptică de pe arcul anterior al atlasului şi cea ovalară, convexă de pe apofiza anterior al atlasului şi cea ovalară, convexă de pe apofiza odontoidă a axisului. Este întărită de următoarele ligamente:odontoidă a axisului. Este întărită de următoarele ligamente:

Ligamentul transvers al atlasului (Ligamentum transversum Ligamentul transvers al atlasului (Ligamentum transversum atlantis)-ce se întinde între masele laterale ale atlasului, atlantis)-ce se întinde între masele laterale ale atlasului, formând cu arcul anterior al acestuia “inelul atlantoidian”, formând cu arcul anterior al acestuia “inelul atlantoidian”, care cuprinde apofiza odontoidă. Emite expansiuni fibroase care cuprinde apofiza odontoidă. Emite expansiuni fibroase (bandelete) spre occipital şi corpul axisului, realizând astfel (bandelete) spre occipital şi corpul axisului, realizând astfel ligamentul cruciform (Ligamentum cruciforme atlantis) ce ligamentul cruciform (Ligamentum cruciforme atlantis) ce separă dintele axisului de canalul rahidian.separă dintele axisului de canalul rahidian.

Ligamentul suspensor al dintelui (Ligamentum apicis dentis)-Ligamentul suspensor al dintelui (Ligamentum apicis dentis)-uneşte vârful apofizei odontoide cu marginea anterioară a uneşte vârful apofizei odontoide cu marginea anterioară a găurii occipitale.găurii occipitale.


Ligamentele alare ale dintelui (Liggamentia alaria) diverg de la Ligamentele alare ale dintelui (Liggamentia alaria) diverg de la marginile apofizei odontoide spre condilii occipitalului.marginile apofizei odontoide spre condilii occipitalului.

Membrana tectoria (Membrana tectoria)-pare ca o lamă fibroasă Membrana tectoria (Membrana tectoria)-pare ca o lamă fibroasă patrulateră, întinsă între marginea anterioară a găurii occipitale patrulateră, întinsă între marginea anterioară a găurii occipitale şi faţa posterioară a corpului axisului. Acoperă toate ligamentele şi faţa posterioară a corpului axisului. Acoperă toate ligamentele precedente, separându-le de canalul rahidian. Corespunde precedente, separându-le de canalul rahidian. Corespunde porţiunii superioare a ligamentului vertebral comun posterior.porţiunii superioare a ligamentului vertebral comun posterior.

Articulaţia atlanto-axoidiană propriu-zisă (Articulatio atlanto-Articulaţia atlanto-axoidiană propriu-zisă (Articulatio atlanto-axialis lateralis) se formează prin participarea faţetelor axialis lateralis) se formează prin participarea faţetelor articulare ovalare inferioare de pe masele laterale ale atlasului articulare ovalare inferioare de pe masele laterale ale atlasului şi faţetele articulare superioare, situate lateral de apofiza şi faţetele articulare superioare, situate lateral de apofiza odontoidă a axisului. Capsula articulară laxă urmăreşte fidel odontoidă a axisului. Capsula articulară laxă urmăreşte fidel perimetrul suprafeţelor articulare ce vin în contact. Este întărită perimetrul suprafeţelor articulare ce vin în contact. Este întărită de două membrane: de două membrane:

Membrana atlanto-axoidiană anterioară – între arcul anterior al Membrana atlanto-axoidiană anterioară – între arcul anterior al atlasului şi corpul axisului;atlasului şi corpul axisului;

Membrana atlanto-axoidiană posterioară – între arcul posterior Membrana atlanto-axoidiană posterioară – între arcul posterior al atlasului şi al axisului. al atlasului şi al axisului.

ARTICULAŢIILE ARTICULAŢIILE INTERVERTEBRALEINTERVERTEBRALE

(Juncturae (Juncturae intervertebrales)intervertebrales)

Articulațiile intervertebraleArticulațiile intervertebrale Se realizează prin discurile (sau meniscurile) intervertebrale şi prin Se realizează prin discurile (sau meniscurile) intervertebrale şi prin

două benzi fibroase (ligamentele vertebrale comune) care străbat două benzi fibroase (ligamentele vertebrale comune) care străbat în lungime toată coloana vertebrală.în lungime toată coloana vertebrală.

Discurile intervertebrale (Discus intervertebralis) în număr de 23, Discurile intervertebrale (Discus intervertebralis) în număr de 23, au formă de lentilă biconvexă şi completează spaţiile eliptice au formă de lentilă biconvexă şi completează spaţiile eliptice mărginite de suprafeţele articulare, uşor scobite, ale corpurilor mărginite de suprafeţele articulare, uşor scobite, ale corpurilor vertebrale învecinate. Înălţimea lor creşte în sens cranio-caudal vertebrale învecinate. Înălţimea lor creşte în sens cranio-caudal (circa 3 mm în porţiunea cervicală, 5 mm în regiunea toracală şi 9 (circa 3 mm în porţiunea cervicală, 5 mm în regiunea toracală şi 9 mm în cea lombară). Forma şi mărimea lor variază de la o regiune mm în cea lombară). Forma şi mărimea lor variază de la o regiune la alta, fiind mai dezvoltată înainte sau înapoi, în raport cu curbura la alta, fiind mai dezvoltată înainte sau înapoi, în raport cu curbura fiziologică a segmentului vertebral respectiv. Sunt formate dintr-o fiziologică a segmentului vertebral respectiv. Sunt formate dintr-o porţiune periferică şi alta centrală:porţiune periferică şi alta centrală:

Porţiunea periferică, denumită şi “inelul fibros” (Anulus fibrosus) Porţiunea periferică, denumită şi “inelul fibros” (Anulus fibrosus) este alcătuită din lamele fibrocartilaginoase dispuse concentric, este alcătuită din lamele fibrocartilaginoase dispuse concentric, întreţesute de fibre orientate oblic, de sus în jos şi invers, întreţesute de fibre orientate oblic, de sus în jos şi invers, realizând împreună un puternic sistem de unire între corpurile realizând împreună un puternic sistem de unire între corpurile vertebrale. Întregul sistem de fibre se fixează de substanţa osoasă vertebrale. Întregul sistem de fibre se fixează de substanţa osoasă compactă a vertebrelor, mai solid în partea anterioară decât în compactă a vertebrelor, mai solid în partea anterioară decât în cea posterioară, fapt ce explică frecvenţa herniilor discale în cea posterioară, fapt ce explică frecvenţa herniilor discale în această zonă.această zonă.

Articulațiile intervertebraleArticulațiile intervertebrale Porţiunea centrală sau “nucleul pulpos” Porţiunea centrală sau “nucleul pulpos”

(Nucleus pulposus) este vestigiul coardei (Nucleus pulposus) este vestigiul coardei dorsale. Apare ca o formaţiune lenticulară, dorsale. Apare ca o formaţiune lenticulară, albicioasă, de consistenţă gelatinoasă, ce albicioasă, de consistenţă gelatinoasă, ce se densifică paralel cu înaintarea în vârstă. se densifică paralel cu înaintarea în vârstă. În raport cu discul intervertebral este plasat În raport cu discul intervertebral este plasat excentric. Fiind mobil, deformabil, dar excentric. Fiind mobil, deformabil, dar necomprimabil, acţionează ca un rulment necomprimabil, acţionează ca un rulment cu ocazia mişcărilor coloanei vertebrale. cu ocazia mişcărilor coloanei vertebrale. Participă la menţinerea curburilor Participă la menţinerea curburilor fiziologice şi funcţionează ca un element de fiziologice şi funcţionează ca un element de amortizare şi distribuire a presiunilor, ce se amortizare şi distribuire a presiunilor, ce se transmit fiecărui segment vertebral.transmit fiecărui segment vertebral.

Articulațiile intervertebraleArticulațiile intervertebrale

Ligamentele vertebrale comune Ligamentele vertebrale comune (anterior şi posterior) sunt două (anterior şi posterior) sunt două benzi fibroase, întinse pe toată benzi fibroase, întinse pe toată lungimea coloanei, solidarizând lungimea coloanei, solidarizând corpurile vertebrale şi discurile corpurile vertebrale şi discurile intervertebrale într-un organ unic. În intervertebrale într-un organ unic. În general se lărgesc în dreptul general se lărgesc în dreptul discurilor şi se îngustează la nivelul discurilor şi se îngustează la nivelul corpurilor vertebrale.corpurilor vertebrale.

Articulațiile intervertebraleArticulațiile intervertebrale Ligamentul vertebral comun anterior (Lig.longitudinale Ligamentul vertebral comun anterior (Lig.longitudinale

anterius) se aşterne pe faţa anterioară a vertebrelor, de la anterius) se aşterne pe faţa anterioară a vertebrelor, de la tuberculul faringian al occipitalului până la a doua vertebră tuberculul faringian al occipitalului până la a doua vertebră sacrală. Aderă mai strâns de corpurile vertebrelor, decât de sacrală. Aderă mai strâns de corpurile vertebrelor, decât de discurile intervertebrale. Forma şi dimensiunile acestui discurile intervertebrale. Forma şi dimensiunile acestui ligament variază de la o regiune vertebrală la alta: în ligament variază de la o regiune vertebrală la alta: în dreptul atlasului este îngust, apoi se lărgeşte treptat, în dreptul atlasului este îngust, apoi se lărgeşte treptat, în regiunea toracală se împarte în trei benzi separate, pentru regiunea toracală se împarte în trei benzi separate, pentru ca apoi să se îngusteze din nou, iar la nivelul sacrului să se ca apoi să se îngusteze din nou, iar la nivelul sacrului să se răsfire în evantai.răsfire în evantai.

Ligamentul vertebral comun posterior (Lig.longitudinale Ligamentul vertebral comun posterior (Lig.longitudinale posterius) este aşezat pe faţa posterioară a corpurilor posterius) este aşezat pe faţa posterioară a corpurilor vertebrale, în interiorul canalului rahidian, începând de la vertebrale, în interiorul canalului rahidian, începând de la marginea anterioară a găurii occipitale, până la canalul marginea anterioară a găurii occipitale, până la canalul sacral. Aderă mai puternic de discurile intervertebrale, sacral. Aderă mai puternic de discurile intervertebrale, decât de corpurile vertebrelor, situaţie care favorizează decât de corpurile vertebrelor, situaţie care favorizează producerea herniilor discale.producerea herniilor discale.

Articulațiile intervertebraleArticulațiile intervertebrale Articulaţiile apofizelor articulare. Iau naştere între Articulaţiile apofizelor articulare. Iau naştere între

suprafeţele articulare care acoperă apofizele articulare ale suprafeţele articulare care acoperă apofizele articulare ale vertebrelor vecine, prezentând formă şi orientare diferită vertebrelor vecine, prezentând formă şi orientare diferită după regiunile coloanei (sunt plane în regiunea cervicală şi după regiunile coloanei (sunt plane în regiunea cervicală şi toracală, încurbate în regiunea lombară). Capsula se inseră toracală, încurbate în regiunea lombară). Capsula se inseră la periferia suprafeţelor articulare, este mai groasă şi la periferia suprafeţelor articulare, este mai groasă şi rezistentă în porţiunea lombară a coloanei vertebrale.rezistentă în porţiunea lombară a coloanei vertebrale.

Unirea lamelor vertebrale se realizează prin ligamente Unirea lamelor vertebrale se realizează prin ligamente scurte şi rezistente, formate mai ales din fibre elastice (de scurte şi rezistente, formate mai ales din fibre elastice (de culoare gălbuie). Aceste ligamente galbene (lig.flavum) culoare gălbuie). Aceste ligamente galbene (lig.flavum) câte două pentru fiecare spaţiu interlamelar, se întind ca câte două pentru fiecare spaţiu interlamelar, se întind ca nişte lame patrulatere între marginile arcurilor vertebrale nişte lame patrulatere între marginile arcurilor vertebrale învecinate, de la apofiza articulară până la baza apofizei învecinate, de la apofiza articulară până la baza apofizei spinoase, unde se unesc pe linia mediană. Obturează spinoase, unde se unesc pe linia mediană. Obturează spaţiile interlamelare şi completează canalul rahidian. spaţiile interlamelare şi completează canalul rahidian. Graţie elasticităţii lor, contribuie la redresarea coloanei Graţie elasticităţii lor, contribuie la redresarea coloanei vertebrale în poziţia de repausvertebrale în poziţia de repaus


– Unirea apofizelor spinoase şi transversale se Unirea apofizelor spinoase şi transversale se realizează printr-o serie de ligamente scurte şi realizează printr-o serie de ligamente scurte şi lungi care fie ocupă spaţiile dintre apofizele lungi care fie ocupă spaţiile dintre apofizele respective învecinate (Lig. Interspinale et lig. respective învecinate (Lig. Interspinale et lig. intertransversarium) fie că se întind ca un intertransversarium) fie că se întind ca un ligament unic pe toată lungimea coloanei ligament unic pe toată lungimea coloanei vertebrale, deasupra apofizelor spinoase vertebrale, deasupra apofizelor spinoase (Lig.supraspinale). Acesta din urmă în regiunea (Lig.supraspinale). Acesta din urmă în regiunea cervicală apare ca un sept fibros triunghiular, cervicală apare ca un sept fibros triunghiular, cu baza la protuberanţa occipitală externă şi cu cu baza la protuberanţa occipitală externă şi cu vârful la apofiza spinoasă a vertebrei C7 vârful la apofiza spinoasă a vertebrei C7 (ligamentul cervical posterior sau nuchal).(ligamentul cervical posterior sau nuchal).


– Articulaţia sacrovertebrală şi Articulaţia sacrovertebrală şi sacrococcigiană. Se mai numesc sacrococcigiană. Se mai numesc articulaţiile vertebrelor false. Prima este articulaţiile vertebrelor false. Prima este construită după tipul articulaţiilor construită după tipul articulaţiilor intervertebrale obişnuite. Diferă prin intervertebrale obişnuite. Diferă prin înclinarea mai pronunţată, faţă de înclinarea mai pronunţată, faţă de orizontală a suprafeţei articulare sacrale orizontală a suprafeţei articulare sacrale şi prin orientarea apofizelor articulare şi prin orientarea apofizelor articulare ale sacrului.ale sacrului.

Articulațiile intervertebraleArticulațiile intervertebrale– Articulaţia sacrococcigiană (Juncturae sacrococcygeae) Articulaţia sacrococcigiană (Juncturae sacrococcygeae)

rezultă între ariile eliptice de pe vârful osului sacral şi rezultă între ariile eliptice de pe vârful osului sacral şi feţişoara eliptică de la baza coccisului. Mijloacele de feţişoara eliptică de la baza coccisului. Mijloacele de întărire ale acestei articulaţii sunt reprezentate prin:întărire ale acestei articulaţii sunt reprezentate prin:

– Ligamentul sacrococcigian anterior (Lig.sacrococcygeum Ligamentul sacrococcigian anterior (Lig.sacrococcygeum ventrale) care vine în continuarea ligamentului vertebral ventrale) care vine în continuarea ligamentului vertebral anterior.anterior.

– Fasciculul superficial al ligamentului sacrococcigian Fasciculul superficial al ligamentului sacrococcigian posterior (Lig.sacrococcygeum dorsale superficiale), întins posterior (Lig.sacrococcygeum dorsale superficiale), întins între coarnele sacrului şi obturând hiatul delimitat de între coarnele sacrului şi obturând hiatul delimitat de acestea.acestea.

– Fasciculul profund al ligamentului sacrococcigian posterior Fasciculul profund al ligamentului sacrococcigian posterior (Lig. sacrococcygeum dorsale profundum) corespunzând (Lig. sacrococcygeum dorsale profundum) corespunzând prelungirii inferioare a ligamentului vertebral comun prelungirii inferioare a ligamentului vertebral comun posterior.posterior.

– Ligamentele sacrococcigiene laterale (Lig. Ligamentele sacrococcigiene laterale (Lig. sacrococcygeum laterale) intern şi extern ce se situează sacrococcygeum laterale) intern şi extern ce se situează pe părţile laterale ale joncţiunii sacrococcigiene.pe părţile laterale ale joncţiunii sacrococcigiene.

BIOMECANICA BIOMECANICA COLOANEI COLOANEI

VERTEBRALEVERTEBRALE

Lungimea totală a coloanei vertebrale Lungimea totală a coloanei vertebrale reprezintă 40% din lungimea corpului. reprezintă 40% din lungimea corpului. Lărgimea coloanei creşte în sens Lărgimea coloanei creşte în sens superoinferior în raport cu împovărarea sa superoinferior în raport cu împovărarea sa până la baza sacrului (11 cm), apoi până la baza sacrului (11 cm), apoi diminuă treptat în partea sacro-coccigiană. diminuă treptat în partea sacro-coccigiană.

Discurile intervertebrale reprezintă o Discurile intervertebrale reprezintă o proporţie de 25% din lungimea coloanei, proporţie de 25% din lungimea coloanei, având o înălţime şi o formă diferită în având o înălţime şi o formă diferită în funcţie de regiunea vertebrală. În număr funcţie de regiunea vertebrală. În număr de 23 (lipsesc la C1-2) ultimul disc aflat în de 23 (lipsesc la C1-2) ultimul disc aflat în unghiul lombo-sacral este anterior cel mai unghiul lombo-sacral este anterior cel mai înalt (7 mm) şi cel mai împovărat.înalt (7 mm) şi cel mai împovărat.

Constituția coloanei Constituția coloanei vertebralevertebrale

Componenta osoasă este alcătuită de vertebre, ale căror părţi au Componenta osoasă este alcătuită de vertebre, ale căror părţi au roluri diferiteroluri diferite::

Stâlpul corpurilor vertebrale are rol de sprijin, având arhitectura Stâlpul corpurilor vertebrale are rol de sprijin, având arhitectura adaptată acestei funcţii, sistemul trabecular al ţesutului spongios adaptată acestei funcţii, sistemul trabecular al ţesutului spongios fiind orientat în direcţia presiunilor ce se exercită asupra vertebrei.fiind orientat în direcţia presiunilor ce se exercită asupra vertebrei.

Arcurile vertebrale sau neurale au spaţiile interlaminare obturate Arcurile vertebrale sau neurale au spaţiile interlaminare obturate de ligamentele galbene, având rol de protecţie prin delimitarea de ligamentele galbene, având rol de protecţie prin delimitarea canalului vertebral.canalului vertebral.

Apofizele articulare realizează diartrozele dintre vertebre (articulaţii Apofizele articulare realizează diartrozele dintre vertebre (articulaţii zigapofizeale), permit mişcări limitate intervertebrale şi dirijează zigapofizeale), permit mişcări limitate intervertebrale şi dirijează sensul acestora.sensul acestora.

Apofizele nearticulare au rol de pârghii prin inserţiile pe suprafaţa Apofizele nearticulare au rol de pârghii prin inserţiile pe suprafaţa lor a muşchilor vertebro-motori. Totodată apofiza transversă este şi lor a muşchilor vertebro-motori. Totodată apofiza transversă este şi articulară, pentru articulaţiile costovertebrale.articulară, pentru articulaţiile costovertebrale.

Sistemul ligamentar solidarizează vertebrele între ele, într-un Sistemul ligamentar solidarizează vertebrele între ele, într-un sistem unitar morfofuncţional, joncţiunile fiind dispuse între toate sistem unitar morfofuncţional, joncţiunile fiind dispuse între toate părţile vertebrelor sub formă de sindesmoze, sincondroze, părţile vertebrelor sub formă de sindesmoze, sincondroze, sinostoze şi articulaţii. Aparatul fibros se compune din ligamente sinostoze şi articulaţii. Aparatul fibros se compune din ligamente comune lungi şi fibre scurte, acestea fiind denumite comune lungi şi fibre scurte, acestea fiind denumite “perirachis“perirachis

Curburile coloanei Curburile coloanei vertebralevertebrale

. Coloana vertebrală nu este un pilon rectiliniu, ci . Coloana vertebrală nu este un pilon rectiliniu, ci prezintă o orientare spiralată datorită curburilor sale prezintă o orientare spiralată datorită curburilor sale în plan sagital şi frontal. Aceste curburi funcţionează în plan sagital şi frontal. Aceste curburi funcţionează ca resorturi şi măresc rezistenţa şi elasticitatea ca resorturi şi măresc rezistenţa şi elasticitatea coloanei de 17 ori faţă de un stâlp vertical. La coloanei de 17 ori faţă de un stâlp vertical. La încărcare suportă 2/3 din greutatea corpului, încărcare suportă 2/3 din greutatea corpului, solicitarea crescând în funcţie de acceleraţia solicitarea crescând în funcţie de acceleraţia gravitaţională (g = 9.81 m / s2) de 6-10 ori.gravitaţională (g = 9.81 m / s2) de 6-10 ori.

Termenul de curbură are un sens dublu şi anume: în Termenul de curbură are un sens dublu şi anume: în anatomie defineşte o curbură fiziologică, iar în clinică anatomie defineşte o curbură fiziologică, iar în clinică defineşte o deformitate patologică. În plan sagital defineşte o deformitate patologică. În plan sagital deosebim curburi dirijate cu convexitatea înainte deosebim curburi dirijate cu convexitatea înainte (lordoze) şi curburi orientate cu convexitatea înapoi (lordoze) şi curburi orientate cu convexitatea înapoi (cifoze). Curburile din plan frontal se numesc scolioze.(cifoze). Curburile din plan frontal se numesc scolioze.


Curburile antero-posterioare ale rahisului sunt:Curburile antero-posterioare ale rahisului sunt:– Lordoza cervicală, cu convexitatea maximă la vertebrele Lordoza cervicală, cu convexitatea maximă la vertebrele

C3-4C3-4– Cifoza toracică, cu convexitatea maximă la vertebrele Th5-Cifoza toracică, cu convexitatea maximă la vertebrele Th5-

6 6 – Lordoza lombară cu proeminenţa cea mai evidentă la Lordoza lombară cu proeminenţa cea mai evidentă la

nivelul vertebrelor L3-4. Rolul său este acela de a reaxa nivelul vertebrelor L3-4. Rolul său este acela de a reaxa verticalitatea rahisului faţă de înclinaţia bazinului. Datorită verticalitatea rahisului faţă de înclinaţia bazinului. Datorită ortoscheliei pe faţa anterioară a joncţiunii lombo-sacrale ortoscheliei pe faţa anterioară a joncţiunii lombo-sacrale se formează un unghi obtuz deschis înapoi denumit “unghi se formează un unghi obtuz deschis înapoi denumit “unghi lombo-sacral sau Promontorium” descris la osteopelvis.lombo-sacral sau Promontorium” descris la osteopelvis.

Curburile frontale sunt următoarele:Curburile frontale sunt următoarele:– Curbura principală cu convexitatea la dreapta (scolioză Curbura principală cu convexitatea la dreapta (scolioză

dextroconvexă) situată în partea superioară a coloanei dextroconvexă) situată în partea superioară a coloanei toracale, cu arcuirea maximă la vertebrele Th3-5.toracale, cu arcuirea maximă la vertebrele Th3-5.

– Curburile de compensare cervicală şi lombară orientate Curburile de compensare cervicală şi lombară orientate amândouă cu convexitatea spre stânga.amândouă cu convexitatea spre stânga.


Orientarea în spaţiu a curburilor (forma de Orientarea în spaţiu a curburilor (forma de “S”) se compensează reciproc şi restabilesc “S”) se compensează reciproc şi restabilesc împreună axul static vertical al coloanei împreună axul static vertical al coloanei vertebrale. Curburile sunt determinate de vertebrale. Curburile sunt determinate de sprijinul şi locomoţia bipedă. La nou-născut sprijinul şi locomoţia bipedă. La nou-născut există doar cifoză toracală, dobândită în există doar cifoză toracală, dobândită în viaţa intrauterină. După naştere când viaţa intrauterină. După naştere când copilul începe să-şi ridice capul (lunile 3-5) copilul începe să-şi ridice capul (lunile 3-5) apare lordoza cervicală, iar odată cu mersul apare lordoza cervicală, iar odată cu mersul apare lordoza lombară. Curburile în plan apare lordoza lombară. Curburile în plan frontal se formează în jurul vârstei de 7 ani frontal se formează în jurul vârstei de 7 ani şi se datorează monodextriei şi asimetriei şi se datorează monodextriei şi asimetriei fiziologice a corpului.fiziologice a corpului.

MIȘCĂRILE CAPULUI MIȘCĂRILE CAPULUI ȘI COLOANEI ȘI COLOANEI VERTEBRALEVERTEBRALE

Mișcările coloanei Mișcările coloanei vertebralevertebrale

Complexul articular format de condilii occipitali, atlas şi axis Complexul articular format de condilii occipitali, atlas şi axis acţionează împreună ca lanţ articular. Biomecanic articulaţia acţionează împreună ca lanţ articular. Biomecanic articulaţia occipito-atlantoidiană este de tip elipsoidal (condilar), occipito-atlantoidiană este de tip elipsoidal (condilar), biaxială şi permite mişcări de flexie-extensie şi înclinare biaxială şi permite mişcări de flexie-extensie şi înclinare laterală a capului. Articulaţia atlanto-odontoidiană este o laterală a capului. Articulaţia atlanto-odontoidiană este o trohoidă uniaxială, în care se produc mişcări de rotaţie ale trohoidă uniaxială, în care se produc mişcări de rotaţie ale capului însă numai prin asociere cu mici mişcări de capului însă numai prin asociere cu mici mişcări de alunecare în articulaţiile planiforme atlanto-axoidiene alunecare în articulaţiile planiforme atlanto-axoidiene laterale.laterale.

Flexia şi extensia (retroflexia) capului se desfăşoară în Flexia şi extensia (retroflexia) capului se desfăşoară în articulaţia occipito-atlantoidiană în lungul unui ax transversal articulaţia occipito-atlantoidiană în lungul unui ax transversal ce trece prin condilii occipitali (flexia capului faţă de atlas ce trece prin condilii occipitali (flexia capului faţă de atlas este de 20° iar retreoflexia de 30°. Aceste mişcări se măresc este de 20° iar retreoflexia de 30°. Aceste mişcări se măresc până la 60° cu participarea coloanei vertebrale).până la 60° cu participarea coloanei vertebrale).

Înclinarea laterală are loc tot în articulaţia occipito-Înclinarea laterală are loc tot în articulaţia occipito-atlantoidiană, în jurul unui ax sagital. Aceste mişcări limitate atlantoidiană, în jurul unui ax sagital. Aceste mişcări limitate (15°) pot atinge însă o amploare considerabilă (70-80°) dacă (15°) pot atinge însă o amploare considerabilă (70-80°) dacă şi coloana vertebrală se deplasează simultan în acelaşi sens.şi coloana vertebrală se deplasează simultan în acelaşi sens.


Rotaţia atlasului se produce în jurul apofizei odontoide a axisului, Rotaţia atlasului se produce în jurul apofizei odontoide a axisului, care serveşte ca punct fix în această mişcare. Concomitent faţetele care serveşte ca punct fix în această mişcare. Concomitent faţetele articulare ale atlasului alunecă pe cele ale axisului în articulaţia articulare ale atlasului alunecă pe cele ale axisului în articulaţia atlantoaxoidiană propriu-zisă. Datorită poziţiei oblice a suprafeţelor atlantoaxoidiană propriu-zisă. Datorită poziţiei oblice a suprafeţelor articulare, răsucirea atlasului pe axis este urmată de o uşoară articulare, răsucirea atlasului pe axis este urmată de o uşoară coborâre a capului. Mişcările de rotaţie (circa 30°) sunt limitate de coborâre a capului. Mişcările de rotaţie (circa 30°) sunt limitate de ligamentele alare ale axisului. Prin contribuţia coloanei cervicale, ligamentele alare ale axisului. Prin contribuţia coloanei cervicale, amplitudinea lor poate să crească până la 70-80°.amplitudinea lor poate să crească până la 70-80°.

Mişcările coloanei vertebrale rezultă din suma deplasărilor mici ce Mişcările coloanei vertebrale rezultă din suma deplasărilor mici ce se produc între mai multe vertebre. Din punct de vedere se produc între mai multe vertebre. Din punct de vedere biomecanic articulaţiile corpurilor vertebrale sunt amfiartroze, iar biomecanic articulaţiile corpurilor vertebrale sunt amfiartroze, iar cele dintre apofizele articulare diartroze planiforme. În executarea cele dintre apofizele articulare diartroze planiforme. În executarea mişcărilor discul intervertebral joacă un rol esenţial, graţie mişcărilor discul intervertebral joacă un rol esenţial, graţie posibilităţii de comprimare a ţesutului fibrocartilaginos din care este posibilităţii de comprimare a ţesutului fibrocartilaginos din care este format. Cu cât discul este mai înalt, cu atât este mai accentuată şi format. Cu cât discul este mai înalt, cu atât este mai accentuată şi mobilitatea vertebrelor respective. Elementul primar în mecanica mobilitatea vertebrelor respective. Elementul primar în mecanica coloanei vertebrale este nucleul pulpos, care acţionează ca un coloanei vertebrale este nucleul pulpos, care acţionează ca un adevărat rulment, micşorând rezistenţa la frecare. Fiind mobil, adevărat rulment, micşorând rezistenţa la frecare. Fiind mobil, elastic, dar totodată şi incomprimabil, se deplasează în sensul opus elastic, dar totodată şi incomprimabil, se deplasează în sensul opus mişcării, uşurând astfel deplasarea vertebrelor între ele. mişcării, uşurând astfel deplasarea vertebrelor între ele.


Înclinarea înainte (anteflexia) se execută în jurul unui Înclinarea înainte (anteflexia) se execută în jurul unui ax transversal, discurile intervertebrale comprimându-ax transversal, discurile intervertebrale comprimându-se anterior, prin apropierea corpurilor vertebrale. În se anterior, prin apropierea corpurilor vertebrale. În acelaţi timp nucleul pulpos se deplasează puţin înapoi, acelaţi timp nucleul pulpos se deplasează puţin înapoi, adică în sens contrar mişcării vertebrelor. Anteflexia adică în sens contrar mişcării vertebrelor. Anteflexia este limitată de ligamentul vertebral comun posterior, este limitată de ligamentul vertebral comun posterior, ligamentele galbene, interspinoase, supraspinoase şi de ligamentele galbene, interspinoase, supraspinoase şi de muşchii spatelui. muşchii spatelui.

Extensia (retroflexia) se desfăşoară în jurul unui ax Extensia (retroflexia) se desfăşoară în jurul unui ax transversal, coloana fiind înclinată posterior. Discurile transversal, coloana fiind înclinată posterior. Discurile intervertebrale se comprimă unul de altul, iar nucleul intervertebrale se comprimă unul de altul, iar nucleul pulpos este împins înainte. Mişcarea este limitată de pulpos este împins înainte. Mişcarea este limitată de întinderea ligamentului vertebral comun anterior şi de întinderea ligamentului vertebral comun anterior şi de apofizele spinoase, care se apropie reciproc şi vin în apofizele spinoase, care se apropie reciproc şi vin în contact. Prezintă o amplitudine mai redusă ca contact. Prezintă o amplitudine mai redusă ca anteflexia, atingând în regiunea lombară circa 30° iar în anteflexia, atingând în regiunea lombară circa 30° iar în cea toracală 45-50°.cea toracală 45-50°.


Înclinarea laterală (lateroflexia) se execută în Înclinarea laterală (lateroflexia) se execută în jurul unui ax sagital, la dreapta sau la stânga. jurul unui ax sagital, la dreapta sau la stânga. Discurile intervertebrale sunt comprimate în Discurile intervertebrale sunt comprimate în partea corespunzătoare înclinaţiei, iar nucleul partea corespunzătoare înclinaţiei, iar nucleul pulpos se deplasează în direcţia opusă mişcării. pulpos se deplasează în direcţia opusă mişcării. Amplitudinea maximă este de 30-40°.Amplitudinea maximă este de 30-40°.

Rotaţia are loc în jurul unui ax vertical care Rotaţia are loc în jurul unui ax vertical care străbate centrul geometric al dicurilor străbate centrul geometric al dicurilor intervertebrale, răsucina coloanei spre dreapta intervertebrale, răsucina coloanei spre dreapta sau stânga (până la 50-70°) fiind rezultatul sau stânga (până la 50-70°) fiind rezultatul torsiunii vertebrelor pe discurile intercalate.torsiunii vertebrelor pe discurile intercalate.

Circumducţia coloanei rezultă din succesiunea Circumducţia coloanei rezultă din succesiunea mişcărilor precedente, rahisul înscriind în acest mişcărilor precedente, rahisul înscriind în acest caz aria unui con cu vârful la articulaţia caz aria unui con cu vârful la articulaţia sacrovertebrală.sacrovertebrală.


Amploarea şi caracterul mişcărilor de ansamblu ale Amploarea şi caracterul mişcărilor de ansamblu ale coloanei vertebrale diferă de la o regiune la alta.coloanei vertebrale diferă de la o regiune la alta.

Partea cervicală este segmentul cel mai mobil al Partea cervicală este segmentul cel mai mobil al coloanei. Datorită înălţimii relativ mari a discurilor coloanei. Datorită înălţimii relativ mari a discurilor intervertebrale şi orientării în jos şi înapoi a intervertebrale şi orientării în jos şi înapoi a feţişoarelor de pe apofizele articulare. Colona feţişoarelor de pe apofizele articulare. Colona cervicală amplifică considerabil în toate direcţiile cervicală amplifică considerabil în toate direcţiile mişcările capului.mişcările capului.

În porţiunea toracală mişcările coloanei vertebrale În porţiunea toracală mişcările coloanei vertebrale sunt mai reduse. Apofizele articulare, orientate în sunt mai reduse. Apofizele articulare, orientate în plan frontal, limitează flexia şi extensia, în schimb plan frontal, limitează flexia şi extensia, în schimb favorizând mişcările de lateralitate. Rotaţia este favorizând mişcările de lateralitate. Rotaţia este destul de amplă şi contribuie la mărirea gradului de destul de amplă şi contribuie la mărirea gradului de înclinare laterală.înclinare laterală.


În porţiunea lombară mişcările sunt relativ ample În porţiunea lombară mişcările sunt relativ ample (flexie-extensie) datorită aşezării în plan sagital a (flexie-extensie) datorită aşezării în plan sagital a apofizelor articulare. Mişcările de lateralitate şi de apofizelor articulare. Mişcările de lateralitate şi de rotaţie sunt însă mai reduse.rotaţie sunt însă mai reduse.

Articulaţia sacrovertebrală este sediul unor mişcări Articulaţia sacrovertebrală este sediul unor mişcări relativ mari, în toate direcţiile, permiţând relativ mari, în toate direcţiile, permiţând mobilitatea întregii coloane lombare faţă de sacru. mobilitatea întregii coloane lombare faţă de sacru. Acest fapt se explică prin dimensiunile mari ale Acest fapt se explică prin dimensiunile mari ale ultimului disc şi prin orientarea în plan frontal a ultimului disc şi prin orientarea în plan frontal a apofizelor articulare aparţinând ultimei vertebre apofizelor articulare aparţinând ultimei vertebre lombare.lombare.

Articulaţia sacrococcigiană permite mişcări de Articulaţia sacrococcigiană permite mişcări de înclinare a coccigelui în toate direcţiile. Mai înclinare a coccigelui în toate direcţiile. Mai importantă este însă deplasarea vârfului coccigian importantă este însă deplasarea vârfului coccigian înapoi (cu circa 2 cm) în timpul naşterii, ceea ce înapoi (cu circa 2 cm) în timpul naşterii, ceea ce determină creşterea strâmtorii inferioare a bazinuluidetermină creşterea strâmtorii inferioare a bazinului

coloana vertebrala

Documents

Transcript of coloana vertebrala