Colleen McCullough Pasarea Spin

617
_ ------------------------- • ------ •! - - ^ --------------------------- PASĂREA SPIN

Transcript of Colleen McCullough Pasarea Spin

Page 1: Colleen McCullough Pasarea Spin

_ ------------------------- • • ------ • • • ! - - ^ ---------------------------

PASĂREA SPIN

Page 2: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 3: Colleen McCullough Pasarea Spin

l-

Jlle&ullougfa

PflSÂREA SPIN

Traducere: Georgeta Nistor

\

vJ .

Editura LIDER - Bucureşti -

Page 4: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 5: Colleen McCullough Pasarea Spin

UNU

1915 -1917 Meggie

Page 6: Colleen McCullough Pasarea Spin

sale vizite în oraş, şi Fiona nu uitase. Cînd Frank i-a cerat amănunte, Fiona a murmurat ceva cum că o fată are nevoie de păpuşi şi schimbat repede subiectul.

Jack şi Hughie trăgeau amîndoi de păpuşă, pe poteca din faţă] răsucindu-i cu răutate încheieturile. Frank o văzu pe Meggie de la spate, privindu-i disperată pe fraţii săi. Ciorăpeii albi, curaţi, î| căzuseră peste ghetuţele negre, lăsînd să i se vadă picioruşele de sub rochiţa de catifea maro, pe care o îmbrăca numai duminica. Pe spate i se revărsa în valuri părul cu bucle îngrijite, strălucind în razele soarelui; nu era roşu, nici auriu, ci mai degrabă arămiu. Funda albă de tafta care-i ţinuse buclele să nu-i cadă în ochi, atîrna neglijent; rochiţa i se murdărise de praf; într-una din mîini ţinea hainele păpuşii şi cu cealaltă îl împingea pe Hughie.

- Ticăloşi mici ce sînteţi! Jack şi Hughie săriră imediat în picioare şi o rupseră la fugă,

uitînd de păpuşă. Cînd înjura Frank era mai înţelept să dispari. - Dacă vă prind că vă mai atingeţi de păpuşă, e vai şi-amar de

fundul vostru, strigă Frank după ei. Se aplecă şi o luă pe Meggie în braţe, mîngîind-o cu blîndeţe. - Lasă, nu mai plînge! Haide! Uite, au plecat şi n-or să se mai

atingă de păpuşă, îţi promit. Hai, dă-mi un zîmbet de ziua ta, vrei? Fetiţa avea faţa umflată de plîns şi ochii roşii, îl fix ă pe Frank

cu ochii verzi atît de îndureraţi, încît lui i se strînse inima. Scoase o cîrpă murdară din buzunarul pantalonilor şi-i şterse faţa cu stîngă-cie, apoi îi prinse nasul între degete.

-Suflă! Meggie suflă, sughiţînd zgomotos, în timp ce lacrimile i se uscau. - Oh, Fr-Fr-Frank, mi-au 1-lu-luat-o pe Agnes! se smiorcăi ea.

I-au s-sm-sm-srnuls tot pă-pă-părul şi toate mă-mă-măgelele! S-au rostogolit în iarbă şi nu le mai pot găsi!

Lacrimile se revărsară din nou, şiroind pe mîna lui Frank. O secundă, el îşi privi mîna udă, apoi o duse la gură...

- Ei, lasă, o să le căutăm şi o să le găsim. Da? Dar dacă plîngi n-o să mai vezi nimic din cauza lacrimilor. Şi ce înseamnă bîlbîiala asta de popii mic? De şase luni nu te-am mai auzit spunînd „măgele" în loc de „mărgele". Haide, siiflă nasul din nou şi ridic-o pe bia ta. . .Agnes! Dacă nu o îmbraci, o să facă insolaţie.

14

Page 7: Colleen McCullough Pasarea Spin

O aşeză pe Meggie pe marginea potecii, îi dădu păpuşa în braţe, • aplecă să caute în iarbă, pînă cînd, cu un strigăt de bucurie,

iescoperi o perlă. TJite! Prima! O să le găsim pe toate, ai răbdare şi ai să vezi!

M 2gie îl pnvea cu dragoste pe fratele său mai mare, în timp ce " ta printre firele de iarbă şi îi arăta cîte-o nouă perlă. Apoi,

"' t°ta păru sâ-şi amintească ce delicată era pielea lui Agnes şi ce r putea face insolaţie şi se aplecă s-o îmbrace cu mare atenţie.

sj1 narea deteriorată. Părul îi era desfăcut şi încîlcit, avea braţele .j .picioarele murdare, dar toate se aflau la locul lor. Meggie îşi scoase din păr un pieptene de baga şi începu să o pieptene pe Agnes, care avea păr adevărat galben ca spicul de grîu, prins cu grijă în clame în timp ce încerca să descîlcească un nod, se întîmplă un lucru îngrozitor. Părul păpuşii se dezlipi şi căzu. Tot. Căzu atîrnînd de un dinte al pieptenului, într-o grămadă ciufulită. Deasupra sprîn-cenei delicate a lui Agnes nu se mai vedea nimic - nici măcar un cap chel. Era numai o gaură îngrozitoare. Tremurînd de groază, Meggie se aplecă să vadă ce se afla înăuntru. Contururile inverse ale obrajilor şi bărbia se distingeau vag, printre buze pătrundea puţină lumină, iar dinţii erau negri - contururi animalice - şi, pe lîngă toate acestea, ochii lui Agnes arătau ca două sfere mobile prinse pe o sîrmă care se împlînta cu cruzime în craniu. Ţipătul lui Meggie, ascuţit şi sfîşietor, nu semăna cu un strigăt

de copil. O aruncă pe Agnes şi continuă să ţipe acoperindu-şi faţa cu mîinile. Simţi apoi cum Frank îi prinde mîinile şi o ia în braţe, punîndu-i capul pe umărul lui. îl îmbrăţişa şi ea, simţindu-i apro-pierea, pînă cînd, încet, încet, prezenţa lui o calmă suficient şi atunci îşi dădu seama ce frumos mirosea el, a cai, a sudoare şi fier.

Cînd fetiţa se linişti, Frank o convinse să-i povestească ce se intîmplase; ridică păpuşa şi privi mirat, încercînd să-şi amintească dacă universul copilăriei sale fusese vreodată tulburat de spaime atit de ciudate. Dar singurele fantome care-1 bîntuiseră în acei ani aparţineau oamenilor, cu şoaptele şi privirile lor îngheţate, îşi amin-tea faţa palidă şi trasă a maniei sale, mîna ei tremurîndă şi umerii ei aplecaţi.

Ce văzuse Meggie ca s-o tulbure atît de tare? Probabil că nu s-ar speriat în halul acesta nici dacă ar fi văzut-o pe Agnes sîngerînd

15

Page 8: Colleen McCullough Pasarea Spin

Meggie se prăbuşi în genunchi şi începu să caute cu înfrigurare hăinuţele păpuşii, înainte ca fraţii ei să le distrugă complet; cu mînuţele prin iarbă, în locurile unde ar fi putut să cadă perlele Nici nu mai vedea din cauza lacrimilor, iar durerea din inimă era pentru ea ceva cu totul nou, fiindcă pînă atunci nu mai avusese nic o jucărie atît de preţioasă, care să-i provoace atîta suferinţă.

Frank îşi aruncă gîfîind cizmele în apă rece şi se îndreptă de spate. Nu-1 mai duruse în ultimele ziie. ceea ce însemna că începuse să se deprindă cu munca de fierar.

Nu se poate vorbi de obişnuinţă înainte de a se fi scurs şase luni, spunea adesea tatăl său, dar Frank ştia prea bine cît trecuse de cînd făcuse cunoştinţă cu ciocanul şi nicovala. Măsurase timpul în ură şi resentimente. Aruncînd ciocanul în cutia lui, îşi netezi cu mîna tremurîndă sprinceana neagră, netedă, apoi smulse soitul vechi din piele din jurul gîtului. Cămaşa zăcea pe o grămadă de paie, într-un colţ. îşi tîrî picioarele pînă la ea şi rămase o clipă privind în gol peretele crăpat al hambarului, ca şi cînd acesta n-ar fi existat.

Frank nu avea mai mult de un metru cincizeci şi cinci şi era uscăţiv, ca toţi adolescenţii; dar muşchii umerilor şi ai braţelor i se dezvoltaseră de la munca grea cu barosul, iar pielea palidă şi lipsită de supleţe strălucea de sudoare. Părul şi ochii săi întunecaţi îi dădeau un aer distant, iar gura marc, eu buzele cărnoase şi nasul drept le moştenise de la mama sa în venele căreia curgea sînge de maur. Frank avea aproape şaisprezece ani, Bob unsprezece, Hughie nouă, Stuart cinci, iar micuţa Meggie trei. Atunci Frank îşi aminti că în ziua aceea Meggie împlinise patru ani - era opt decembrie, îmbrăcă iute cămaşa şi ieşi din hambar.

Casa se afla pe un deal, cu vreo sută de picioare mai sus decît hambarul şi grajdurile. Ca majoritatea locuinţelor neozeelandeze, era construită din lemn şi se întindea pe o suprafaţă de mulţi metri pătraţi, pe un singur nivel pentru ca, în eventualitatea unui cutremur, să nu fie distrusă în întregime.

în jurul casei se găseau pilcuri de arbuşti, care la vremea aceea din an erau împodobiţi cu flori galbene, bogate. Ca în toate regiunii6

din Noua Zeelandă, şi aici iarba avea o nuanţă de verde intens

12

Page 9: Colleen McCullough Pasarea Spin

. faar ţn mijlocul iernii, cînd gerul nu se domolea zile întregi, h nu se ofilea, în -schimb, vara căpăta o tentă mai vie, de un 13 A strălucitor. Ploile cădeau blînd, iar soarele încălzea doar atît Vf gă ^a putere, să înveselească natura. C Calamităţile Noii Zeelande veneau mai degrabă din măruntaiele

întului decit din cer. Exista întotdeauna un apăsător sentiment i steotării, un fior imperceptibil, însoţit de vibraţii ale pămîntului

e se transmiteau pînă în picioarele oamenilor. Pentru că în pămînt ălăşluia o forţă ascunsă, o putere de o magnitudine uriaşă, care, "n urmă cu treizeci de ani făcuse să dispară un munte întreg în dineuri. Şuvoaiele de apă ţîşneau prin crăpăturile inofensive ale dealurilor, vulcanii spumegau aruncîndu-şi fumul spre cer şi izvoarele alpine se încălzeau. Lacurile uriaşe de magmă clocoteau, mările învăluiau nesigure stîncile, care puteau oricînd să dispară şi să nu mai întîmpine fluxul; din loc în loc, crusta pămîntului se subtia, atingînd o grosime de numai nouă sute de picioare. Şi totuşi, acesta era'un pămînt blînd şi milostiv. în spatele casei se întindea o cîmpie unduitoare, la fel de verde

ca smaraldul inelului de logodnă al Fionei Cleary, presărată cu mii de puncte albe, care nu erau altceva decît oile ţinutului.

Acolo unde dealurile mlădioase crestau orizontul albastru, mun-tele Egmont se avînta semeţ zece mii de picioare, pierzîndu-se în nori, cu crestele încă albe de zăpadă, cu simetria atît de perfectă, încît, chiar şi cei care asemenea lui Frank îl vedeau în fiecare zi a vieţii lor, nu conteneau să se minuneze de frumuseţea lui.

Era o bucată bună de mers de la şopron pînă la casă, dar Frank nu se grăbea pentru că ştia că nu ar fi trebuit să plece - erau ordinele clare ale tatălui său. Abia cînd dădu colţul casei văzu grupul copiilor de lîngă tufiş.

Frank o însoţise pe mama lui la Wahine să-i cumpere păpuşa lui Meggie şi rămăsese foarte nedumerit de gestul ei. Mama lui era un om practic atunci cînd făcea cadouri, fiindcă nu dispuneau de ani suficienţi - niciodată pînă atunci nu mai cumpărase vreo jucărie

unuia^din copii. Cu toţii primiseră în dar haine. Zilele de naştere şi e Crăciun reprezentau unicul prilej de completare a modestei lor erobe. Dar se pare că Meggie văzuse păpuşa în timpul singurei

13

Page 10: Colleen McCullough Pasarea Spin

r

l

UNU

1915 -1917 Meggie

Page 11: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 12: Colleen McCullough Pasarea Spin

de Agnes, însă fără speranţă; Meggie nu avusese niciodată o păpu§

şi nici nu-i Jrecuse prin minte că păpuşile şi fetiţele trăiesc împreunj Se jucase fericită cu fluiere, praştii şi soldaţi de plumb, uitaţi (j fraţii ei, îşi murdărise mîinile şi ghetele la fel ca ei.

Nu s-ar fi gîndit nici o clipă că Agnes era făcută ca să te joci c ea. Acum, mîngîind faldurile lucioase ale rochiţei roz, mai frumoas decît văzuse ea vreodată chiar la o femeie, Meggie o ridică pe Agne

cu duioşie. Păpuşa avea mîinile şi picioarele articulate, pe care l putea mişca oricum; chiar şi gîtul, şi talia atît de frumos cambrat erau mobile. Avea părul auriu frumos pieptănat într-un coc Pompa dour, împodobit cu perle. Pieptul fragil abia se zărea dintr-un şa de dantelă spumoasă, prins într-o agrafă cu perle. Faţa frurno pictată ca un porţelan chinezesc fusese lăsată nelustruită, astfel ci imita perfect un ten natural, delicat. Ochii albaştri, uluitori, cu irişi încercuiţi de un albastru mai închis, străluceau printre genele lungi

Fascinată, Meggie descoperi că atunci cînd o lăsa pe Agnes ps spate, ochii i se închideau. Sus, pe obrăjorul rumen, păpuşa avea aluniţă, iar gura melancolică era uşor deschisă, atît cît să se vădi dinţii mici şi albi. Meggie îşi încrucişa picioarele sub ea, se aşezi comod, puse cu blîndeţe păpuşa în poală şi o privi pierdută încîntare.

încă mai stătea în spatele tufişului cînd Jack şi Hughie veniri pe furiş prin iarba înaltă, care era prea aproape de gard ca să poati fi cosită. Meggie avea părul caracteristic familiei Cleary; toţi copii Cleary, în afară de Frank, fuseseră înzestraţi de natură cu o coami de păr în nuanţe roşii-arămii. Jack îl înghionti pe fratele său arătă spre Meggie. Apoi, băieţii se despărţiră zîmbindu-şi răutăcios şi se prefăcură că se joacă de-a soldaţii care caută mauri trădători Oricum, Meggie nu i-ar fi auzit, atît era de captivată de Agnes căreia îi fredona un cîntec abia şoptit.

- Ce ai acolo, Meggie? strigă Jack năpustindu-se spre ea. Ara tă-ne şi nouă!

- Da, să vedem şi noi, chicoti Hughie, apropiindu-se din parte; cealaltă.

Meggie strînse la piept păpuşa, clătinînd din cap. - Nu! E a mea! Am primit-o de ziua mea!

10

Page 13: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Haide, arată-ne-o şi nouă! Nu vrem decît să ne uităm puţin. Mîndria şi bucuria învinseră. Meggie ridică păpuşa ca să poată

f, văzută de fraţii ei. - ţjitaţi-vă, nu-i aşa că-i frumoasă? O cheamă Agnes! - Agnes? Agnes? silabisi Jack. Ce nume pretenţios! De ce nu-i

spui Margaret sau Betty? _ Pentru că o cheamă Agnes! Huehie observă articulaţia de la încheietura mîinii şi fluieră. - Hei, Jack, ia priveşte! îşi poate mişca mîna! - Unde? Stai să văd! - Nu! şi Maggie îşi îmbrăţişa păpuşa, izbucnind în lacrimi. Nu,

o s-o stricaţi! O, Jack, te rog nu mi-o lua! O s-o stricaţi! - Pfiu! şi rnîinile murdare ale băiatului o prinseră de încheietură

strîngînd cu putere. - Şi nu te mai smiorcăi, că te spun lui Bob! O strînse mai tare, pînă se albi, în timp ce Hughie apucă rochia

păpuşii şi începu să tragă de ea. -Dă-i drumul! -Nu! Te rog, Jack! O s-o strici, ştiu eu că o strici! Nu mi-o lua,

te rog! în ciuda strînsorii sălbatice, fetiţa se agăţa de păpuşă, suspinînd

şi dînd din picioare. - Gata, am pus mîna pe ea! strigă Hughie cînd păpuşa alunecă

din braţele lui Meggie. Jack şi Hughie o găsiră la fel de fascinantă ca şi Meggie; îi

smulseră juponul, rochiţa, dantela, pînă cînd Agnes rămase complet dezbrăcată. Băieţii îi răsuciră un picior în spate pînă la cap, apoi îi întoarseră capul la spate, o răsuciră în toate direcţiile posibile, cum le trecea prin minte. Nici n-o mai băgau în seamă pe Meggie, care -plîngea cu suspine. Biata Meggie! Nici nu i-ar fi trecut prin minte sa meargă după ajutor, pentru că în familia Cleary cei ce nu se descurcau singuri nu se bucurau de un tratament prea bun. Şi lucrul acesta era valabil şi pentru fete.

"arul auriu al păpuşii se desprinse din coafură, perlele se rosto-goliră licărind şi se pierdură în iarba înaltă. O gheată murdară calcă neglijent rochia părăsită şi murdări de noroi satinul imaculat.

11

Page 14: Colleen McCullough Pasarea Spin

Meggie se prăbuşi în genunchi şi începu să caute cu înfrigurări hăinuţele păpuşii, înainte ca fraţii ei să le distrugă complet; pipa cu mînuţele prin iarbă, în locurile unde ar fi putut să cadă perlelj Nici nu mai vedea din cauza lacrimilor, iar durerea din inimă i pentru ea ceva cu totul nou, fiindcă pînă atunci nu mai avusese nil o jucărie atît de preţioasă, care să-i provoace atîta suferinţă.

Frank îşi aruncă gîfîind cizmele în apă rece şi se îndreptă,! spate. Nu-1 mai duruse în ultimele zile. ceea ce însemna că începi să se deprindă cu munca de fierar.

Nu se poate vorbi de obişnuinţă înainte de a se fi scurs ş luni, spunea adesea tatăl său, dar Frank ştia prea bine cît trec de cînd făcuse cunoştinţă cu ciocanul şi nicovala. Măsurase timj în ură şi resentimente. Aruncînd ciocanul în cutia lui, îşi netezi mîna tremurîndă sprinceana neagră, netedă, apoi smulse soitul v din piele din jurul girului. Cămaşa zăcea pe o grămadă de p; într-un colţ. îşi tîrî picioarele pînă la ea şi rămase o clipă privind! gol peretele crăpat al hambarului, ca şi cînd acesta n-ar fi exişti

Frank nu avea mai mult de un metru cincizeci şi cinci şi uscăţiv, ca toţi adolescenţii; dar muşchii umerilor şi ai braţelor i dezvoltaseră de la munca grea cu barosul, iai pielea palidă şi lipsi de supleţe strălucea de sudoare. Părul şi ochii săi întunecaţi îi dădi un aer distant, iar gura mare, cu buzele cărnoase şi nasul drept moştenise de la mama sa în venele căreia curgea sînge de maur. Frank avea aproape şaisprezece ani, Bob unsprezece, Hughie nouă, Stuart cinci, iar micuţa Meggie trei. Atunci Frank îşi aminti că în ziua aceea Meggie împlinise patru ani - era opt decembrie, îmbrăcă iute cămaşa şi ieşi din hambar.

Casa se afla pe un deal, cu vreo sută de picioare mai sus decîl hambarul şi grajdurile. Ca majoritatea locuinţelor neozeelandeze, era construită din lemn şi se întindea pe o suprafaţă de mulţi metfl pătraţi, pe un singur nivel pentru ca, în eventualitatea unui cutremur, să nu fie distrusă în întregime.

în jurul casei se găseau pilcuri de arbuşti, care la vremea aceea din an erau împodobiţi cu flori galbene, bogate. Ca în toate regiuni'e

din Noua Zeelandă, şi aici iarba avea o nuanţă de verde interi

12

Page 15: Colleen McCullough Pasarea Spin

• hiar în mijlocul iernii, cînd gerul nu se domolea zile întregi, nu se ofilea, în 'schimb, vara căpăta o tentă mai vie, de un 13 A

strălucitor. Ploile cădeau blînd, iar soarele încălzea doar atît cîTsă dea putere, să înveselească natura.

ralaniităţile Noii Zeelande veneau mai degrabă din măruntaiele - întului decît din cer. Exista întotdeauna un apăsător

sentiment i «teptării, un fior imperceptibil, însoţit de vibraţii ale pămîntului re se transmiteau pînă în picioarele oamenilor. Pentru că în pămînt "lăsluia o forţă ascunsă, o putere de o magnitudine uriaşă, care, "n urmă cu treizeci de ani făcuse să dispară un munte întreg în adîncuri. Şuvoaiele de apă ţîşneau prin crăpăturile inofensive ale dealurilor, vulcanii spumegau aruncîndu-şi fumul spre cer şi izvoarele alpine se încălzeau. Lacurile uriaşe de magmă clocoteau, mările învăluiau nesigure stîncile, care puteau oricînd să dispară şi să nu mai întîmpine fluxul; din loc în loc, crusta pămîntului se subţia, atingînd o grosime de numai nouă sute de picioare. Şi totuşi, acesta era "un pămînt blînd şi milostiv. în spatele casei se întindea o cîmpie unduitoare, la fel de verde

ca smaraldul inelului de logodnă al Fionei Cleary, presărată cu mii de puncte albe, care nu erau altceva decît oile ţinutului.

Acolo unde dealurile mlădioase crestau orizontul albastru, mun-tele Egmont se avînta semeţ zece mii de picioare, pierzîndu-se în nori, cu crestele încă albe de zăpadă, cu simetria atît de perfectă, încît, chiar şi cei care asemenea lui Frank îl vedeau în fiecare zi a vieţii lor, nu conteneau să se minuneze de frumuseţea lui.

Era o bucată bună de mers de la şopron pînă la casă, dar Frank nu se grăbea pentru că ştia că nu ar fi trebuit să plece - erau ordinele clare ale tatălui său. Abia cînd dădu colţul casei văzu grupul copiilor de lîngă tufiş.

Frank o însoţise pe mama lui la Waliine să-i cumpere păpuşa lui Meggie şi rămăsese foarte nedumerit de gestul ei. Mama lui era un om practic atunci cînd făcea cadouri, fiindcă nu dispuneau de

am suficienţi - niciodată pînă atunci nu mai cumpărase vreo jucărie "num din copii. Cu toţii primiseră în dar haine. Zilele de naştere şi

e Crăciun reprezentau unicul prilej de completare a modestei lor erobe. Dar se pare că Meggie văzuse păpuşa în timpul singurei

13

Page 16: Colleen McCullough Pasarea Spin

sale vizite în oraş, şi Fiona nu uitase. Cînd Frank i-a cerut amănunte Fiona a murmurat ceva cum că o fată are nevoie de păpuşi şj a

schimbat repede subiectul. Jack şi Hughie trăgeau amîndoi de păpuşă, pe poteca din faţă

răsucindu-i cu răutate încheieturile. Frank o văzu pe Meggie de la spate, privindu-i disperată pe fraţii săi. Ciorăpeii albi, curaţi, îj căzuseră peste ghetuţele negre, lăsînd să i se vadă picioruşele de sub rochiţa de catifea maro, pe care o îmbrăca numai duminica. Pe spate i se revărsa în valuri părul cu bucle îngrijite, strălucind în razele soarelui; nu era roşu, nici auriu, ci mai degrabă arămiu. Funda albă de tafta care-i ţinuse buclele să nu-i cadă în ochi, atîrna neglijent; rochiţa i se murdărise de praf; într-unâ din mîini ţinea hainele păpuşii şi cu cealaltă îl împingea pe Hughie.

- Ticăloşi mici ce sînteţi! Jack şi Hughie săriră imediat în picioare şi o mpseră la fugă,

uitînd de păpuşă. Cînd înjura Frank era mai înţelept să dispari. - Dacă vă prind că vă mai atingeţi de păpuşă, e vai şi-amar de

fundul vostru, strigă Frank după ei. Se aplecă şi o luă pe Meggie în braţe, mîngîind-o cu blîndeţe. - Lasă, nu mai plînge! Haide! Uite, au plecat şi n-or să se mai

atingă de păpuşă, îţi promit. Hai, dă-mi un zîmbet de ziua ta, vrei? Fetiţa avea faţa umflată de plîns şi ochii roşii, îl fix ă pe Frank

cu ochii verzi atît de îndureraţi, încît lui i se strînse inima. Scoase o cîrpă murdară din buzunarul pantalonilor şi-i şterse faţa cu stîngă-cie, apoi îi prinse nasul între degete.

-Suflă! Meggie suflă, sughiţînd zgomotos, în timp ce lacrimile i se uscau. - Oh, Fr-Fr-Frank, mi-au 1-lu-luat-o pe Agnes! se smiorcăi ea.

I-au s-sm-sm-smuls tot pă-pă-părul şi toat.e mă-mă-măgelele! S-au rostogolit în iarbă şi nu le mai pot găsi!

Lacrimile se revărsară din nou, şiroind pe mîna lui Frank. O secundă, el îşi privi mîna udă, apoi o duse la gură...

- Ei, lasă, o să le căutăm şi o să le găsim. Da? Dar dacă plîngi n-o să mai vezi nimic din cauza lacrimilor. Şi ce înseamnă bîlbîiala asta de copil mic? De şase luni nu te-am mai auzit spunînd „măgele" în loc de „mărgele". Haide, siiflă nasul din nou şi ridic-o pe bia ta. . .Agnes! Dacă nu o îmbraci, o să facă insolaţie.

ă pe Meggie pe marginea potecii, îi dădu păpuşa în braţe, aplecă să caute în iarbă, pînă cînd, cu un strigăt de bucurie,

ICSUite! Prima! O să le găsim pe toate, ai răbdare şi ai să vezi! Me ie jţ privea cu dragoste pe fratele său mai mare, în timp ce

- ta printre firele de iarbă şi îi arăta cîte-o nouă perlă. Apoi, N C{ păru sâ-şi amintească ce delicată era pielea lui Agnes şi ce utea

face insolaţie şi se aplecă s-o îmbrace cu mare atenţie. * ărea deteriorată. Părul îi era desfăcut şi încîlcit, avea braţele j

.picioarele murdare, dar toate se aflau la locul lor. Meggie îşi scoase din păr un pieptene de baga şi începu să o pieptene pe Agnes, care avea păr adevărat galben ca spicul de grîu, prins cu grijă în clame în timp ce încerca să descîlcească un nod, se întîmplă un lucru îngrozitor. Părul păpuşii se dezlipi şi căzu. Tot. Căzu atîrnînd ele un dinte al pieptenului, într-o grămadă ciufulită. Deasupra sprîn-ccnei delicate a lui Agnes nu se mai vedea nimic - nici măcar un cap chel. Era numai o gaură îngrozitoare. Tremurînd de groază, Meggie se aplecă să vadă ce se afla înăuntru. Contururile inverse ale obrajilor şi bărbia se distingeau vag, printre buze pătrundea puţină lumină, iar dinţii erau negri - contururi animalice - şi, pe lîngă toate acestea, ochii lui Agnes arătau ca două sfere mobile prinse pe o sîrmă care se împlînta cu cruzime în craniu. Ţipătul lui Meggie, ascuţit şi sfîşietor, nu semăna cu un strigăt

de copil. O aruncă pe Agnes şi continuă să ţipe acoperindu-şi faţa cu mîinile. Simţi apoi cum Frank îi prinde mîinile şi o ia în braţe, punîndu-i capul pe umărul lui. îl îmbrăţişa şi ea, simţindu-i apro-pierea, pînă cînd, încet, încet, prezenţa lui o calmă suficient şi atunci îşi dădu seama ce frumos mirosea el, a cai, a sudoare şi fler.

Cînd fetiţa se linişti, Frank o convinse să-i povestească ce se mtîmplase; ridică păpuşa şi privi mirat, încercînd să-şi amintească dacă universul copilăriei sale fusese vreodată tulburat de spaime atît de ciudate. Dar singurele fantome care-1 bîntuiseră în acei ani aparţineau oamenilor, cu şoaptele şi privirile lor îngheţate, îşi amin-ea iată palidă şi trasă a mamei sale, mîna ei tremurîndă şi umerii ei aplecaţi.

f Ce Vă2use Meggie ca s-o tulbure atît de tare? Probabil că nu s-ar 1

sPenat în halul acesta nici dacă ar fi văzut-o pe Agnes sîngerînd

Inso

Page 17: Colleen McCullough Pasarea Spin

15

Page 18: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 19: Colleen McCullough Pasarea Spin

r

atunci cînd i-a căzut părul. Sîngeratul era un fapt; fiecare membt

al familiei Cleary sîngera cel puţin o dată pe săptămînă. - Ochii, ochii! şopti Meggie, refuzîiid să privească păpuşa. - Meggie, eşti o minune de copil, murmură el afundîndu-şi faj

în pârul ei bogat. Ii trebui o jumătate de oră s-o convingă să se uite din nou |

Agnes şi încă o jumătate de oră să-i privească gaura capului, j arătă cum funcţionează ochii, cît de atent fuseseră prinşi şi cît <] uşor se mişcau atunci cînd se deschideau sau se închideau.

- Acum haide, e timpul să intri în casă. O s-o rugăm pe maiu s-o aranjeze, da? O să-i spălăm hainele, o să le călcăm şi o să- lipim părul. Eu o să-ţi fac nişte clame frumoase din periuţe ca si nu le mai pierzi şi s-o poţi pieptăna cum vrei tu.

Fiona Cleary curăţa cartofi în bucătărie. Era o femeie foartt frumoasă şi foarte blondă, ceva mai scundă în raport cu înălţime medie, în schimb, avea o siluetă suplă cu talia subţire, în ciud; celor şase copii pe care îi născuse. Purta o rochie gri dintr-o stambi simplă, cu fusta lungă pînă la podeaua lustaiită, protejată în fa] de un şorţ enorm, alb, apretat, atîmat în jurul gîtului şi legat îr talie cu o fundă perfectă. Din zori pînă seara, cînd se ducea li culcare, Fiona pendula între bucătărie şi grădina din spatele casei ghetele ei bătuseră o cărare circulară între sobă, spălătorie, grădini de legume, frînghia de rufe şi înapoi la sobă.

Văzîndu-i pe cei doi, puse cuţitul pe masă şi-i privi cu asprime - Meggie. te-am lăsat să îmbraci rochia de duminică azi-dimi

neaţă numai cu condiţia să nu te murdăreşti. Uite în ce hal ai venit Neglij entă mică ce eşti!

- Mamă, nu e vina ei, protestă Frank. Jack şi Hughie i-ati lua' păpuşa ca să vadă cum îşi mişcă mîinile şi picioarele. I-am prorni' că o s-o reparăm. Putem, nu-i aşa?

- Ia să văd. Fee întinse mîna după păpuşă. Fiona era o femeie tăcută de felul său. Nimeni nu ştia ce ea,

nici chiar soţul său. Lăsase în seama lui supravegherea copii'01 şi făcea tot ce spunea el, fără să comenteze, sau să se plîngă,cli

excepţia situaţiilor deosebite. Meggie îi auzise pe băieţi şuşotind? se temea de tatăl său la fel de mult ca şi ei, dar ascundea cu gr'J"

16

Page 20: Colleen McCullough Pasarea Spin

devăr sub o mască de nepătruns. Nu i se întîmpia niciodată S* piardă răbdarea.

n îndată ce termină examinarea, Fee o aşeză pe Agnes pe bufetul de lîngă sobă şi o privi pe Meggie.

_ O să-i spăl hainele mîine dimineaţă şi o să-i aranjez părul, r- d că Frank poate să-1 lipească diseară, după ceai.

A rostit aceste cuvinte simplu, fără intenţia de a o consola. \A eeie dădu din cap, zîmbînd nesigur; cîteodată i-ar fi plăcut s-o

dă pe mama sa rîzînd, dar asta nu se întîmpia niciodată. Fetiţa 'mtea că ele două aveau ceva în comun, dar nu putea străpunge carapacea aceasta rigidă. Mama dădu absentă din cap şi începu să-si plimbe cu îndemînare fustele de la masă la sobă, muncind, muncind, muncind.

Ceea ce nu vedea nici un copil Cleary, cu excepţia lui Frank, era incurabila stare de oboseală a lui Fee. Trebuiau făcute atîtea treburi în casă, banii şi timpul nu-i ajungeau niciodată, iar ean-avea decît două mîini. Tînjea după ziua cînd Meggie va fi destul de mare ca să-i dea o mînă de ajutor; deja, fetiţa făcea unele treburi uşoare, dar, la numai patru anişori, nu-i putea cere prea mult. Şase copii, dintre care doar cel mic era fată. Toate cunoştinţele ei o înconjurau cu compasiunea lor, dar nici asta nu-i uşura munca, în coşul de cusut era un munte de şosete încă necîrpite. Hughie, care creştea văzînd cu ochii, nu mai avea flanele, iar Jack nu crescuse destul ca să i le cedeze pe ale sale.

Padraic Cleary a ajuns acasă în săptămîna aniversării lui Meggie, pur şi simplu din întîmplare. Era prea devreme pentru tunsul oilor, dar găsise de lucru prin apropiere, la arat şi semănat. Se specializase m tunderea oilor, o ocupaţie de sezon, între mijlocul verii şi sfîrşitul iernii, după care urma fătatul oilor. De obicei avea grijă să-şi găseas-că de lucru, ca să-şi ocupe timpul din primăvară pînă în prima lună de vară; dădea o mînă de ajutor la fătatul mieilor, la arat, sau a mulsul oilor de două ori pe zi. Se ducea oriunde era de lucru,

sindu-şi familia în casa mare şi veche, să se descurce singură; nu e părea că asta ar fi prea greu. Dacă nu erai destul de norocos să ai

pamîntul tău, nu-ţi rămînea de făcut altceva.

17

Page 21: Colleen McCullough Pasarea Spin

Cînd intră în casă, la scurt timp după apusul soarelui, lămpUe

erau aprinse şi umbrele dansau pe tavan. Toţi băieţii, în afară de Frank, stăteau grămadă pe veranda din spate, jucîndu-se cu o broas-că. Padraic ştia unde se afla Frank, pentru că auzea loviturile regu-late de topor din direcţia şopronului de lemne. Se opri puţin să-j dea un ghiont lui Jack şi îl trase de urechi pe Bob.

- Duceţi-vă să-1 ajutaţi pe Frank la tăiatul lemnelor, leneşilor Şi ar fi bine să terminaţi înainte ca mama să aducă ceaiul la masă că altfel e vai de pielea voastră.

O salută scurt pe Fiona, care era ocupată la sobă. Nu o sărută şi nu o îmbrăţişa, pentru că, gîndea el, gesturile de afecţiune între soţi erau potrivite numai în dormitor, în timp ce-şi scotea cizmele pline de noroi, Meggie se apropie tiptil cu papucii de casă şi el îi zîmbi fetiţei cu un sentiment curios de uimire, pe care-1 încerca ori de cîte ori o vedea. Era atît de dulce şi avea un păr aşa de frumos! Prinse în mînâ o şuviţă, o întinse, apoi îi dădu drumul şi văzu cum bucla jucăuşă revine la forma iniţială. Luînd copilul în braţe, se aşeză pe singurul scaun confortabil din bucătărie, un scaun „Wind-sor" cu pernă, situat în apropierea focului. Oftînd uşor îşi scoase pipa, împrăştiind neglijent, pe jos, fire de tutun. Meggie se ghemui în braţele lui şi începu jocul obişnuit de-a privitul luminii printre firele aurii ale bărbii lui.

- Ce mai faci? o întrebă Padraic Cleary pe soţia sa. - Bine, Paddy. Ai reparat padocul din vale? - Reparat. Mîine dimineaţă o să mă ocup de cel din deal.

Doamne, ce obosit mă simt! - Cred şi eu! Iar ţi-a dat MacPherson iapa aia bătrînă şi nărăvaşă? - Mda! Doar nu era să ia el iapa şi să-mi lase mie mînzul. Mă

dor mîinile de parcă mi le-ar fi smuls cineva din încheieturi. Pot sa jur că iapa asta are cel mai afurist bot din En Zed.

- Lasă! Toţi caii bătrînului Robertson sînt blînzi şi nu mai ai mult pînă să te duci la el.

- Mi se pare o veşnicie. După ce-şi umplu pipa cu tutun, luă vătraiul de lîngă soba,

răscoli puţin jarul şi focul se aprinse. Se rezemă de spătar şi trase adînc din pipă.

18

Page 22: Colleen McCullough Pasarea Spin

Cum e cînd ai patru ani, Meggie? îşi întrebă fiica. I Destul de bine, tăticule. _ Ti-a dat mama cadoul?

nh taţi cum aţi ghicit tu şi mama că mi-o doream atît de

mult pe Agncs? Aanes? Priv' >ut<? sPre ^ee' ridicînd zîmbitor din sprîncene.

Aşa'o cheamă? Agnes? _ Da e frumoasă, taţi! Nu mă mai satur s-o privesc. _ F norocoasă dacă o să mai aibă la ce privi, spuse Fee, supărată.

. k j Hughie au pus mîna pe păpuşă, înainte ca biata Meggie să se bucure de ea după pofta inimii.

- Aşa-s băieţii. Mai poate fi reparată? - Din fericire, Frank i-a prins înainte de a o strica de tot. - Frank? Ce căuta el aici? Trebuie să stea la fierărie toată ziua.

Hunter i-a cerut să-i termine cît mai repede porţile. - A fost la fierărie toată ziua. Venise numai după o unealtă,

răspunse Fee repede. Avea impresia că Padraic era prea aspru cu Frank.

- Oh, taţi, Frank este cel mai bun frate din lume! A salvat-o pe Agnes de la moarte si o să-i lipească şi părul, după ceai.

- Asta-i bine, răspunse tatăl somnoros, rezemîndu-şi capul de spătar şi închizînd ochii.

Era prea cald lîngă sobă, dar Padraic nu părea să observe, îşi puse braţele sub cap şi aţipi.

De la Padraic moşteniseră copiii diversele nuanţe de păr roşu, bogat, deşi nici unul nu avea un cap atît de agresiv ca al lui. Era un om mic de statură, tot numai muşchi, cu picioarele curbate din cauza călâritului, cu mîinile alungite de atîţia ani de tuns oi. Pieptul Şi braţele îi erau acoperite de un strat de păr auriu, care ar fi stîmit repulsie dacă ar fi fost închis la culoare. Avea ochii albaştri, luminoşi ca ai unui marinar care s-a uitat prea mult în zare; şi o faţă plăcută, zimbitoare, care-i făcea pe ceilalţi să-1 îndrăgească la prima vedere.

c_asu " Paddy era magnific, un adevărat nas roman, care probabil au

fo nedumerit pe confraţii săi irlandezi - de fapt, pe coasta Irlandei r>ro °S rnereu naufra§ii- încă mai vorbea,repezit, cu accent galic,

nunîmd „ţ"-ui f mai ca ^^ dar cei aproape douăzeci ani trăiţi

19

Page 23: Colleen McCullough Pasarea Spin

la antipozi i-au transformat în mod ciudat vorbirea, aşa încît „ ieşea ca „L", iar debitul verbal scăzuse încet, încet, amintind d ceas care aştepta să fie întors. Era un om fericit, căci reuşise să ori ncze corvoada existenţei sale mai bine decît alţii şi, deşi pretinj o disciplină desăvîrşită, ieşindu-şi repede din sărite, toţi copiii sâj adorau, cu excepţia unuia. Dacă în casă nu era destulă pîine, renunţa la mîncare; dacă trebuia să aleagă între haine noi pentru J şi haine noi pentru copii, ceda în favoarea lor. într-un anume fJ aceasta era o dovadă de dragoste mai mare decît un milion de sănj. ţări. Iute din fire, a ajuns pînă acolo încît a făcut moarte de însă a avut şi noroc; individul era englez şi în portul Dun Laoghair(

un vapor se pregătea să plece în Noua Zeelandă, o dată cu refiuxu Fiona se duse la uşa din spate. -Ceaiul! strigă ea. Băieţii se strecurară în casă unul cîte unul. Frank aduse şi

braţ de lemne, pe care-1 aruncă în cutia de lîngă sobă. Padraic o lăsă pe Meggie din braţe şi ocupă locul din capu

mesei din bucătărie, băieţii se aşezară în jurul ei, iar Meggie s caţără pe cutia de lemn pusă de tatăl ei pe scaunul cel mai apropia de el.

Fee servi mîncarea direct în farfurii cu o dexteritate mai mar: decît a unui chelner; le lua cîte două, întîi Paddy, apoi Frank şi to aşa pînă la Meggie, lăsîndu-se pe sine la urmă.

- Na! Iar tocană! exclamă Stuart, strîmbîndu-se în timp ce-; lua cuţitul şi furculiţa. De ce a trebuit să-mi daţi numele acestui fc de mîncare1?

- Taci şi mănîncă! mormăi tatăl. Farfuriile erau mari şi pline ochi eu mîncare; cartofi fierţi, carne

de miel şi mazăre proaspătă culeasă din grădină, în ciuda protestele mute, toată lumea, inclusiv Stu, şi-a curăţat farfuria. După acee au mîncat mai multe felii de pîine unse cu un strat gros de unt ţ gem de agrişe, făcut în casă.

Fee s-a aşezat, a mîncat în grabă, apoi s-a ridicat repede ş'' pus în farfurii mari de supă biscuiţi de casă cu mult zahăr, pes(t

1 Joc de cuvinte: Stew - diminutiv al numelui Stuart (variantă - Stu) -de legume şi came fiartă înăbuşit.

20

Page 24: Colleen McCullough Pasarea Spin

at sos de budincă. Şi din nou s-a îndreptat spre masă cu calC ? " farfurii în mînă. în cele din urmă s-a aşezat cu un oftat; turn putea mînca în linişte.

_Mmm! Bun, bun! Budincuţă! exclama Meggie, phmbindu-şi • TUra pnn farfurie, pînă se înmuiară biscuiţii.

F' bine Meggie, fctiţo, este ziua ta şi mama ţi-a pregătit budin-

ca ta preferată, spuse tata, zîmbind. De astă dată nu s-a plîns nimeni. Toată familia Cleary se dădea

în vînt după dulciuri. Nimeni nu se îngraşă, în ciuda cantităţilor

j de mîncare pe care le consumau zilnic. Fiecare calorie se ardea la muncă sau la joacă. Legumele şi fructele se mîncau pentru că aveau vitamine şi erau bune la gust, dar pîinea, cartofii, carnea şi budincile se consumau pentru că le dădeau putere. După ce Fee i-a turnat fiecăruia o ceaşcă de ceai dintr-un ceainic imens au mai stat de vorbă, au mai băut ceai sau au citit preţ de-o oră; Paddy a pufăit din pipă absorbit de subiectul unei cărţi. Fee a continuat să umple ceşti; Bob s-a cufundat în lectură, în timp ce copiii mai mici îşi făceau planuri pentru a doua zi. Şcoala se termi-nase şi începuse vacanţa mare de vară; băieţii ardeau de nerăbdare să se joace prin grădină şi în jurul casei. Bob trebuia să-vămiască exteriorul casei, acolo unde era necesar, Jack şi Hughie se ocupau de lemne, şopron şi muls, Stuart îngrijea grădina de legume, ceea ce reprezenta o joacă în comparaţie cu ororile şcolii. Din cînd în cînd, Paddy ridica încet capul din carte, să mai adauge vreo sarcină pe listă. Fee continua să tacă, în vreme ce Frank stătea pe scaun trint de oboseală, sorbind din ceaşca cu ceai. în cele din urmă, Fee a aşezat-o pe Meggie pe un scaun înalt şi i-a împletit părul, înainte de^a o trimite la culcare, cu Stu şi Hughie; Jack şi Bob au ieşit să Hrănească cîinii, în vreme ce Frank a luat păpuşa lui Meggie şi a început să-i lipească părul, întinzîndu-se, Padraic a închis,cartea,

?'-a pus pipa într-o farfurioară de sticlă, care-i servea de scrumieră, anunţat retragerea.

- Mamă, mă duc şi eu la culcare. - Noapte bună, Paddy.

* SC VaSCle de pe masă şi luă un Ii8hean din tablă galvani-mtr-un cui de pe perete, îl aşeză la celălalt capăt al mesei şi

21

?' i-

Page 25: Colleen McCullough Pasarea Spin

îl umplu cu apă fierbinte, din ceainicul de pe sobă. Puse şi . rece, apoi adăugă puţin săpun dintr-un coş de sîrmă şi începi spele şi să clătească vasele, lăsîndu-le la scurs rezemate de o <

Frank migălea la păpuşă, fără să-şi ridice capul, dar cînd grai da de vase crescu, el se ridică calm, luă un prosop şi începu si şteargă. Se mişca între masă şi dulap cu uşurinţa căpătată dup îndelungată exersare. Era un joc secret între el şi mama lui, ( regulile de pe domeniul lui Paddy erau foarte stricte în privit îndatoririlor fiecăruia. Casa era exclusiv treaba femeii. Nici bărbat din familie nu se pricepea să facă treburi de femeie. Dar fiecare seară, după ce Paddy pleca la culcare, Frank îşi ajuta mam Fee participa şi ea la joc amînînd spălatul vaselor pînă cînd auzi zgomotul papucilor lui Paddy aruncaţi pe duşumeaua de sus. Dai apuca să-şi scoată papucii, Paddy nu se mai întorcea în bucătari

Fee îl privi cu blîndeţe pe Frank. - Nu ştiu ce m-aş face fără tine, Frank. Dar n-ar trebui să rn

zăboveşti; o să fii obosit mîine dimineaţă. - Nu-i nimic, mamă. Nu mă doboară nişte farfurii. Şi fac pij

puţin ca să-ţi uşurez viaţa. - Asta-i treaba mea. Nu mă deranjează că trebuie s-o duc

bun sfîrşit. - Tare mi-aş dori să fim odată bogaţi, să-ţi poţi lua o menajei - Astea-s poveşti de adormit copiii! îşi şterse cu un oftat mîinile înroşite de cîrpa de vase. Oct

care-1 priveau pe fiul ei exprimau o amărăciune ce se transfonr în cazul lui Frank, în ceva mai mult decît revolta unui muncii împotriva propriei condiţii sociale.

- Frank, nu-ţi face iluzii. Noi sîntem muncitori, ceea ce însearni că n-avem cum să ne îmbogăţim şi să ne luăm menajere. Fii mulf mit cu ceea ce eşti şi ceea ce ai. Cînd spui astfel de lucruri îl jis pe tata şi el nu merită asta. Ştii doar. Nu bea, nu joacă jocuri noroc şi se speteşte pentru noi toţi. Un bănuţ din ce cîştigâ f rămîne în buzunarul lui. Totul e pentru noi.

Umerii largi ai tînărului se înălţară într-un gest de revoltă,1

faţa brunetă i se întunecă şi mai tare. - Ce e atît de rău în faptul că-mi doresc mai mult de la via&

loc să mă tîrîi aşa? Nu văd de ce n-ar trebui să ai o menajeră.

22

Page 26: Colleen McCullough Pasarea Spin

ceva nu e posibil! Ştii căn-avem destui bani să te ţinem r • şi dacă nu mergi la şcoală, cum ai să-ţi depăşeşti condiţia

^C •'t™-'? Accentul, hainele, mîinile, toate dovedesc că munceşti Ac muncitor. •<* ' f ^ â - t' îstigi existenţa. Dar nu-i o aişine sa ai mumie asprite de

C3 Sa : Tata obişnuieşte să spună: „Cînd un om are mîinile bătătorite asta înseamnă că e cinstit".

Frank ridică din umeri şi nu mai rosti nici un cuvînt. Vasele au acum la locul lor. Fee îşi luă coşul de lucru şi se aşeză pe scau-1 lui Paddy, lîngă foc, în timp ce Frank continua să meşterească

la păpuşă. - Biata Meggie! spuse el deodată. _ De ce? _ Astăzi cînd obrăznicăturile alea mici îi schilodeau păpuşa,

stătea şi plîngea de parcă toată lumea s-ar fi năruit în junii ei. Privi păpuşa care avea din nou păr. Agnes! Unde Dumnezeu o fi auzit ea numele ăsta?

- Cred că m-a auzit pe mine vorbind despre Agnes Fortescue- Sinythe.

- Cînd i-am dat păpuşa înapoi, s-a uitat în interiorul capului şi s-a speriat îngrozitor. Ochii au îngrozit-o cel mai mult, nu ştiu de ce...

- Meggie vede întotdeauna lucruri care nu există. - Păcat că n-avem destui bani să-i ţinem la şcoală pe cei mici.

Sîntatît de deştepţi! - Oh, Frank, dacă dorinţele ar fi cai, cerşetorii ar putea călări,

spuse mama obosită, îşi trecu mîna tremurîndă peste ochi şi înfipse acul într-un ghem de lînă gri. Nu mai pot. Sînt atît de obosită că nici nu mai văd.

- Du-te la culcare, mamă. Sting eu lămpile. - Numai să pun lemne pe foc. - Am eu grijă. Se ridică de la masă şi aşeză păpuşa delicată pe un raft unde

n-aveau cum să ajungă băieţii. Nu credea că vor mai încerca s-o re, căci se temeau mai tare de Frank decît de tata, din cauza "nu lui grele. Nimeni n-ar fi bănuit cît de mult îi plăcea să stea

cu mama şi cu sora lui.

23

Page 27: Colleen McCullough Pasarea Spin

Fee îl privi cu durere în suflet. Frank avea ceva sălbatic disperat în el, o aură a nenorocului. Numai de-ar ajunge la înţeleg», cu Paddy! Dar ei nu se puteau suporta şi se certau mereu. Poate o iubea exagerat de mult pe ea, poate că era întrucîtva „băiat. mamei". Dacă aşa stăteau lucrurile, numai ea purta întreaga Şi totuşi, ea vedea că Frank are un suflet bun şi iubitor. Din nou îi dori ca Meggie să crească mai repede, să preia o parte din ce atîma pe umerii lui Frank.

Luă lampa de pe masă, apoi o lăsă şi se apropie de Frank, cai stătea ghemuit în faţa sobei - aşeza lemne şi înteţea focul, îi braţul alb străbătut de vene proeminente, cu mîinile frumos model care erau prea murdare ca să mai poată fi vreodată curate. Mî lui Fee se ridică timid şi foarte uşor ca să-i mîngîie părul negru

- Noapte bună, Frank, şi îţi mulţumesc.

Umbrele dansau în lumina lămpii, în timp ce Fee se îndrept tăcută spre partea din faţă a casei.

Frank şi Bob împărţeau acelaşi dormitor, împinse uşa fără zgt moţ. Ridică lampa şi lumina inundă camera. Bob dormea cu fal în sus, cu gura deschisă şi sforăia. Se apropie de pat şi îl întoarse] o parte, ca să nu aibă vreun coşmar, apoi îl privi cîteva clipe. C de mult semăna cu Paddy!

Jack şi Hughie dormeau îmbrăţişaţi în camera următoare. EK

teribil de obraznici! Mereu puşi pe şotii, deşi nu le făceau cu răutat încercă să-i despartă şi să le aşeze uşor pijamalele, dar nu reuş Cum izbuteau ei să se refacă după un somn atît de agitat, erapesi puterea ei de înţelegere, dar vitalitatea lor rămînea intactă.

Camera unde dormeau Meggie şi Stuart era îngustă şi destul t mohorîtă pentru cei doi copilaşi; vopsită în maro închis, cu duşontf ua acoperită cu linoleum maro şi fără nici o poză pe pereţi. Lat ca celelalte.

Stuart se răsucise şi devenise aproape invizibil, cu excepţia fr; duleţului care-i ieşea din pătură, acolo unde ar fi trebuit sa capul. Fee îi găsi capul, pipăindu-i genunchii şi se minună, ca obicei, cum de nu se sufocase, îşi strecură mîna sub cearşaf Ş';

enervă cînd constată că era ud. Va trebui să aştepte pînă

24

Page 28: Colleen McCullough Pasarea Spin

- - doială perna avea să fie complet îmbibată. Mereu cînd, iară .cea şi apoi se scăpa pe el. Ei, unul din cinci, nu făcea aşa, se ,rn chiar atît de râu!

M -epic era toată o grămăjoara, cu degetul mare m gura şi aco- - d bucle rebele. Singura fată! Fee îi aruncă doar o privire

PC"âtoare înainte de a pleca. Pentru Meggie nu vor exista secrete, UCCa f ncie Fee ştia ce o aşteaptă, n-o invidia şi nici n-o compă-

°a C Cu băieţii era altceva; ei reprezentau adevărate miracole,

(".-"baţi ivi ţi din trupul ei de femeie. Era greu fără un ajutor în casă, f"- merita. Printre altele, fiii lui Paddy constituiau cea mai grăitoare ,' jg a caracterului său. Numai un bărbat adevărat e în stare

să.şj crească fiii. închise încet uşa propriului dormitor şi puse lampa pe birou.

Degetele ei bîjbîiră peste zecile de năsturei între gulerul şi talia rochiei, înainte de a se dezbrăca. Scoase combinezonul şi, ţinîndu-1 pe lîngă ea, îmbrăcă cămaşa de noapte lungă, din flanel. Numai după ce fu complet acoperită îşi scoase şi restul lenjeriei. Pe umeri i se revărsă părul auriu, care era întotdeauna strîns sever, în clamele pe care acum le aşeză într-o scoică, pe birou. Dar nici măcar acum părul frumos, drept şi strălucitor nu fu lăsat liber. Fee ridică mîinile deasupra capului şi începu să-1 împletească repede. Se întoarse apoi spre pat, cu respiraţia tăiată, dar Paddy dormea, aşa că-^i permise un suspin de uşurare. Nu putea spune că-i displăcea Paddy, pentru că era timid, blînd şi foarte tandru. Dar pînă va creşte Meg-gie, doi, trei ani, ar fi fost tare greu să mai aibă afli copii.

25

Page 29: Colleen McCullough Pasarea Spin

2

înd familia Cleary mergea la biserică, duminica, Mei trebuia să stea acasă cu unul din băieţi, tînjind d ziua cînd avea să fie destul de mare ca să-i poată îns Padraic Cleary susţinea că locul copiilor mici e la ei acasă, şi reg aceasta trebuia respectată chiar şi atunci cînd era vorba de Iaca Domnului, în ziua în care Meggie va începe şcoala şi va putea locului, va avea voie să meargă la biserică. Aşa că, în fiecare du nică dimineaţa, ea stătea cu un aer abătut lîngă tufişul de lin poartă, în timp ce familia îşi ocupa locurile în căruţă, iar frat delegat să aibă grijă de ea se prefăcea să-i tare bucuros să scape slujbă. Singurul Cleary care binecuvînta despărţirea de ceilalţi Frank.

Credinţa lui Padraic făcea parte intrinsecă din viaţa lui. Cîn< căsătorise cu Fee, primise cu greu aprobarea bisericii catolice,^ tru că Fee aparţinea bisericii anglicane. Deşi ea renunţase laprop religie pentru Paddy, refuza totuşi s-o adopte pe a lui. Era greu ghiceşti motivul; poate pentru că vechea familie Armstrong şase de mult credinţa anglicană, în timp ce Paddy era un fără un ban, provenind din dubiosul Pale. Armstrongi existase^ Noua Zeelandă cu mult înainte de venirea primilor imigranţi,? ciali", şi acesta era paşaportul aristocraţiei coloniale. Din puj" de vedere al familiei Armstrong, Fee contractase o mezalianţă' prinzătoare.

26

Page 30: Colleen McCullough Pasarea Spin

•• k Annstrong fondase clanul neozeelandez într-un mod

foarte cu t cu un eveniment memorabil pentru repercusiunile

' ăzute asupra Angliei secolului al XVIII-lea- Războiul sale nep jndependenţă. Pînă în 1776, peste o mie de criminali

fuseseră debarcaţi în Virginia şi Carolina şi vînduţi pe baza tracte de muncă ce aminteau de relaţiile sclavagiste. Justiţia

un°r • a pn în acele timpuri dură şi inflexibil ă, condamnînd la UrifflfllC" CI*- 1 Lli L

nrin spînzurătoare crima, incendierea premeditată, furtul, "r i al unui şiling. Delictele mai mici se sancţionau cu deportarea f Amcrjca, ceea ce semăna cu o condamnare pe viaţă.

Dar în 1776 America şi-a închis porţile, şi Anglia s-a trezit cu o populaţie de delincvenţi în creştere, de care nu mai ştia cum să scape închisorile fuseseră umplute' pînă la refuz şi surplusul de delincvenţi era înghesuit în vapoare degradate, dezafectate, ancorate la gurile de estuar ale fluviilor. Trebuia să se facă ceva, şi pînă la urmă s-a găsit o soluţie. Cu multă reticenţă, pentru că asta însemna cheltuirea cîtorva mii de lire, i s-a ordonat căpitanului Arthur Phillip să navigheze spre întinsele pămînturi din sud. Era în 1787. Flota de unsprezece vapoare avea la bord peste o mie de deţinuţi, plus marinarii, ofiţerii şi un contingent de soldaţi de infanterie marină. Nu era o odisee glorioasă în numele libertăţii. La sfîrşitul lui ianuarie 1788, la opt luni după ce ridicase pînzele în Anglia, flota a ajuns la Botany Bay. Majestatea sa George al III-lea găsise un nou loc des-tinat condamnaţilor, colonia Galia de Sud.

In 1808, cînd avea doar douăzeci de ani, Roderick Armstrong a fost condamnat la deportare pe viaţă. Generaţiile următoare au susţinut că el provenea din Somerset şi şi-a pierdut averea în Revolu-ţia Americană, dar nici unul dintre descendenţi nu a încercat să scoată la lumină mai multe amănunte referitoare la ilustra lor genea-logie.

Independent de originea şi statutul pe care-1 avea în societatea eng eza, tînărul Roderick Armstrong era un om tare arţăgos. Deşi

el g"1 H"' Călăt°riei spre Galiade Sud>care a fost extrem de Srea> , îndr «edlt Un prizonier dificil. Şi încăpăţînat, s-a făcut şi mai răgit de ofiţeri, refuzînd să moară. Cînd a ajuns în Sydney, în

27

Page 31: Colleen McCullough Pasarea Spin

1803 compartamentul lui a devenit şi mai recalcitrant, aşa fost trimis mai departe la închisoarea din Insula Norfolk. i-a îmblînzit firea. L-au înfometat, 1-au închis într-o celulă mică încît nu putea nici să stea jos, nici în picioare, nici întins l biciuit pînă la sînge, 1-au prins în lanţuri de o stîncă în mare şj i scos pe jumătate înecat. Iar el îşi batjocorea torţionarii. Nu maj decît o adunătură de oase în haine murdare, fără un dinte în m, fără un centimetru de piele netăiată, susţinut în viaţă doar de flacj de mîndrie, pe care nimeni nu i-o putea stinge. La începutul fiecăi zile se autoîmbărbăta, încăpăţînîndu-se să nu moară, iar seara rîd triumfător fiindcă supravieţuise.

în 1810 a fost trimis la VanDieman, pus în lanţuri şi obligat sape în piatră un drum în ţinutul acela stîncos de lîngă Hobai Cînd i s-a ivit prima ocazie, i-a găurit pieptul comandantului exp; diţiei, el şi alţi zece ocnaşi au masacrat încă cinci soldaţi, tăindu-carnea de pe oase, centimetru cu centimetru pînă cînd au murit chinuri - pentru că ei, ca şi paznicii lor, erau nişte fiinţe primitive căror sensibilitate se atrofiase pînă la limita subumanului. Roderic Armstrong nu putea să fugă lăsîndu-şi călăii teferi, sau să-i omoa repede, fiindcă acest lucru contravenea statutului său de ocnaş.

Cu romul, pîinea şi mîncarea luate de la soldaţi, cei unsprezec oameni au fugit prin ploi îngheţate, prin păduri, au ajuns \a Hobar de unde au furat o barcă şi s-au aventurat în traversarea Mar Tasmaniei, fără hrană şi apă. Cînd barca a fost aruncată pe ţărnu sălbatic al insulei din sudul Noii Zeelande, nu mai erau în via decît Roderick Armstrong şi alţi doi tovarăşi. Niciodată nu a povest despre această călătorie incredibilă, dar lumea şoptea că cei supravieţuitori îi omorîseră şi îi mîncaseră pe ceilalţi care fusesef mai slabi. Trecuseră nouă ani de la plecarea lui din Anglia. E(

încă tînăr, dar arăta de şaizeci de ani. Pînă să se stabilească prim emigranţi oficiali în Noua Zeelandă, în 1840, el îşi liiase deja pan* în bogatul ţinut Canterbury, se „căsătorise" cu o maură şi fi cu>

treisprezece copii, jumătate polinezieni. Peste douăzeci de $ urmaşii lui Armstrong erau aristocraţi coloniali, îşi trimiteau i"1

şcoli înalte în Anglia şi demonstrau prin şiretenia lor că se trăge" din teribilul Roderick. Nepotul acestuia, James, era tatăl

28

Page 32: Colleen McCullough Pasarea Spin

1880 singura fată din optsprezece copii. Nu se ştie dacă născuta i atg după ritualurile protestante austere din copilăria Fee a tinJ «lins niciodată. Ea tolera convingerile religioase ale sa;

cac'r"1 mergea cu el la slujbă, avea grijă ca şi copiii să aibă o lui Pa ^ >' cjusjy catolică, dar, fiindcă ea nu se convertise, lipseau crcduv nte _ rugăciunea la masă, rugăciunea dinainte de cul-

care..-

tractie făcînd de unica ei călătorie la Wahine, cu optsprezece - urmă, Meggie nu fusese mai departe de casă, fierărie şi h r în dimineaţa primei zile de şcoală era atît de emoţionată,

- ' " t a vomitat peste frumosul costum albastru cu guler de marinar, tfel că a trebuit să îmbrace nesuferita rochie maro, încheiată

pînă sus, care o sufoca. ( _ Pentru numele lui Dumnezeu, Meggie, dacă ţi se mai face rău, wiine-mUNu sta aşa pînă în ultimul moment. Uite cît am de curăţat în urma ta! Acum trebuie să te grăbeşti. Dacă întîrzii, Maica Agatha o să-ţi tragă cîteva vergi la palmă. Fii cuminte şi ascultă de fraţii tăi. Bob, Jack, Hughie şi Stuart stăteau în faţa porţii cînd Fee a reuşit s-o scoată pe Meggie afară.

- Hai, Meggie, o să întîrziem! strigă Bob plecînd. Meggie fugi să-i ajungă din urmă. Abia trecuse de ora şapte dimineaţa şi soarele strălucea deja în

înaltul cerului; rouă se uscase, dar mai persista prin locurile umbroa-se. Drumul spre Wahine era bătătorit de urmele căruţelor, două panglici colorate în roşu închis, separate de o bandă de iarbă verde strălucitor. Flori de crin albe şi călţunaşi portocalii se iveau din 'arba înaltă, de ambele părţi ale dramului, pe lîngă gardurile de 'emn, îngrij iţe, care delimitau proprietăţile particulare. Bob mergea întotdeauna la şcoală pe bîrnele late ale gardurilor m partea dreaptă, echilibrîndu-şi geanta pe cap, în loc s-o ducă în ' °ardul de pe partea stingă îi aparţinea lui Jack, ceea ce na că restul drumului rămînea la dispoziţia celor trei fraţi - trebuit să urce Panta abruptă a dealului spre răscrucea nt'!neau drumurile

dinspre Robertson şi Wahine; s-au odih-cele cinci capete strălucitoare proiectîndu-se pe

29

nit put ''

Page 33: Colleen McCullough Pasarea Spin

cerul acoperit de nori pufoşi. Urma cea mai frumoasă parte a A

mului - coborîrea dealului. S-au prins de mîini şi au luat-o la f, prin iarbă şi flori, nerăbdători să se strecoare pe sub gardul do: Chapman şi să se rostogolească aşa, ca un tăvălug.

De la casa familiei Cleary pînă la Wahine erau cinci mile clipa în care Meggie zări stîlpii de telegraf în zare, îi tremurau do! genunchii şi îi cădeau şosetele. Se auzi clopoţelul de adunare însă abia se tîra, trăgînd de şosete şi gîfîind disperată. Sub pj dezordonat faţa îi era îmbujorată, totuşi palidă, neobişnuit de paij Oftînd, Bob îi dădu ghiozdanul său lui Jack şi îşi şterse mîinile j pantaloni.

- Hai, Meggie, te duc în spate pînă la şcoală, spuse el, privindu-fraţii parcă pentru a-i asigura că nu va merge mai încet.

Meggie se urcă în spatele lui, îi cuprinse talia cu picioarele şir sprijini capul de umărul lui. Acum putea admira în voie oraş* Wahine. Dar nu prea erau multe de văzut. Puţin mai mare decîtt; sat, Wahine se întindea de-o parte şi de alta a unei străzi pietruit Cele mai mari clădiri erau hotelul, cu o copertină sprijinită pe d stîlpi şi magazinul universal, care avea, la rîndul său, o copertir: sprijinită pe stîlpi şi două bănci lungi de lemn, pentru odik trecătorilor. In faţa primăriei se afla un catarg pe care fluturai steag britanic. Oraşul nu avea garaj, deoarece existau foarte puţir maşini, în schimb funcţiona o fierărie, lîngă primărie, care avea un grajd pentru cai, dar şi o pompă de benzină, în imediata apropiere. Singura clădire din întreaga aşezare care atrăgea imedi atenţia era un magazin vopsit în albastru închis, care contrastat toate celelalte clădiri vopsite în maro. Şcoala publică şi bisericasj aflau una lîngă alta, în imediata apropiere a mănăstirii şi a şcoi parohiale, în clipa în care copiii Cleary trecură în fugă pe lî"-magazin, clopotul bisericii catolice sună, fiind urmat apoi de[ dangăt mai sonor al clopotului instalat pe stîlpul din fata Bob o rupse la fugă şi intrară în curte chiar în momentul în & vreo cincisprezece copii se aliniau în faţa unei călugăriţe se* care agita în mînă un băţ mai mare decît ea. Fără să aştepte com da, Bob îşi alinie fraţii mai departe de ceilalţi copii şi rărrwsc' ochii aţintiţi asupra băţului.

Sacred Heart avea două etaje, dar pentru că era ^ânaS gard, lucrul acesta nu se putea observa de pe drum.

să mare, unde funcţiona şcoala. De jur-împrejurul clădirii

,cj came ^^_ ^. umj jroasăj un(je jj se permitea copiilor să :ra °-VC

zile!e ploioase, cînd se jucau, sau mîncau, nu însă şi pe s'Ca - rită Mai mulţi stejari străjuiau curtea spaţioasă, iar în olii exista un teren de formă circulară, botezat eufemistic l d crichet", după principala activitate care se desfăşura aici. - - să se sinchisească de chicotelile înfundate ale copiilor aliniaţi, tob şi fraţ'i săi stăteau drepţi, în timp ce elevii intrau în clase în Bordurile pianului Maicii Catherine, „Credinţa Domnului Nostru". Numai după ce dispăru pe uşă şi ultimul copil, Maica Agatha re-nunţă la atitudinea sa rigidă, îşi orienta pe direcţie fustele grele de •Miri şi se îndreptă cu un aer ameninţător spre grupul copiilor Cleary. Meggie o privea cu gura căscată, pentru că nu mai văzuse pînă atunci o călugăriţă. Priveliştea era într-adevăr extraordinară; se /ăreau numai faţa şi mîinile Maicii Agatha, în rest doar marama albă. apretată, ce strălucea în contrast cu negrul veşmîntului şi un >irag de mătănii din lemn prinse într-un inel de metal care unea capetele unei centuri din piele ce înconjura talia robustă. Pielea Maicii Agatha era mereu roşie din pricina marginii prea apretate a basmalei ce-i acoperea capul, lăsînd să se vadă ceva prea distor-sionat ca să se poată numi faţă; cîteva fire de păr îi ieşeau din bărbie, care, tot din pricina basmalei, părea dublă. Buzele erau aproape invizibile, unite într-o singură linie, hotărîtă. Maica Agatha "Şi propusese să fie Mireasa Domnului într-o colonie uitată de lume, j-u anotimpuri ciudate, faţă de blînda abaţie Killarney, unde se iro onisise ea în urmă cu cincizeci de ani. Avea săpate două cute

' d~°

30 31

Ascunsă ^ ^ ordinului Surorile Milei locuiau la etaj împre- i ca 'a maicuţă, care făcea menajul. La parter existau

â °U °

cle trei

Şi dC alta a nasului' de la ochelarii prea mici din a P"Veau susPici°Şi o pereche de ochi de-un albastru

t? ' L • Aeatha 'ne' Robert Cleary, de ce ai întîrziat? se stropşi Maica cu

vocea ei aspră, cu urme de accent irlandez.

Page 34: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 35: Colleen McCullough Pasarea Spin

- îmi pare rău, Maică, spuse Bob împietrit, cu ochjj „i, verzi aţintiţi la vîrful nuielei ce se clătina în faţă şi-n spatc *

- De ce ai întîrziat? repetă ea. - îmi pare rău, Maică. - Este prima zi a noului an şcolar, Robert Cleary. si r*

^ M ţ)f : măcar astăzi ar fi trebuit să faci un efort să vii la timp.

Meggie tremura din tot corpul, dar îşi adună curajul ne pentru a spune:

- Vă rog, Maică, este vina mea! Ochii albaştri trecură de Ia Bob la Meggie şi parcă îi sâse

întreaga fiinţă, aşa cum stătea ea şi privea inocentă, neînteW

că a încălcat prima regulă de conduită în războiul crunt car desfăşura între profesori şi elevi. Ad infinitum: „Să nu dai

- De ce a fost vina ta? întrebă călugăriţa pe un ton aspru, neo! nuit pentru urechea lui Meggie.

- Păi, mi-a fost rău la masă, am vomitat şi mi-am murd: toate hainele. Mama a trebuit să mă spele şi să-mi schimbe rod aşa că am întîrziat cu toţii, explică Meggie.

Trăsăturile Maicii Agatha rămaseră inexpresive, dar gura; strînse într-un arc, iar vîrful nuielei se lăsă cîţiva centimetri.

- Cine este asta? se răsti ea la Bob, ca şi cum obiectul întreba ar fi fost o specie necunoscută de insectă.

- Este sora mea, Maică. Sora mea, Meghann. - Te rog să-i explici că există anumite subiecte de care nici

trebuie să amintim într-o conversaţie, dacă sîntem bine cresa Să ştie pe viitor. Să nu mai pomenească niciodată de hainele care le poartă pe dedesubt. Copiii care provin din familii respectat ştiu asta. întindeţi palmele, toţi!

- Dar, Maică, a fost numai vina mea, se smiorcăi Megg|e' timp ce întindea palma, aşa cum îi văzuse pe fraţii ei făcînd tt* cînd se jucau.

- Linişte! şuieră Maica Agatha, întorcîndu-se spre ea. NU|

interesează cine este vinovat. Toţi aţi întîrziat şi trebuie să fiţi siţi. Şase lovituri.

si nici cai cu trăsuri pentru maici. De '%; îmi amintesc că într-o zi Maica

&^ striga întrona: „Plîngi, pentru *i o rancis Cleary! Dacă mi-ai "' ^

'cu\i bate atît de des şi atît şte:

sîntem mai buni Cleary să ' l O g

% & ^ i lorce i -aş l> C. in i^nr-j cîlld

<U £5 O* O ' t/3 O 'S ^ o

afnţii în şi prea mîndră ca să plîngă, uca furioasă şi prea indignată de nedreptatea situaţiei ca să deschidă .'

diii şi să o privească pe Maica Agatha. învăţase lecţia, deşi scopul , i nu era cel dorit de călugăriţă.

Abia spre prînz i-a trecut durerea din palme. Meggie percepuse dimineaţa aceea într-o stare de frică şi stupoare, neînţelegînd nimic din ce se spunea, sau se făcea în clasă. Fusese aşezată într-o bancă Jublă, în ultimul rînd, în clasa celor mici şi nici nu văzuse măcar .ine stătea alături de ea pînă la ora prînzului, cînd s-a dat pauza -pauză mizerabilă, pe care o petrecu înghesuită între Jack şi Bob, intr-un colţ al terenului dejoacă. Numai tonul imperios şi sever al !ui Bob o convinse să mănînce sandvişul cu agrişe pus de Fee.

Cînd a sunat clopoţelul pentru orele de după-amiază şi Meggie s-a aliniat în rînd cu ceilalţi copii, au început să i se limpezească i)chii şi să observe ce se petrece în jurul ei. Ruşinea pedepsei mai Căruia, dar ea ţinea capul sus şi se prefăcea că nu dă atenţie şuşo-^•l'lor fetiţelor de lîngă ea.

Maica Agatha stătea în faţa lor cu nuiaua, Maica Declan se printre rînduri, iar Maica Catherine stătea la pian şi cînta ' S°ldai °reştini"' Punînd accentul pe pătrimi. La drept acesta era un imn protestant, dar cunoscuse o largă

32 33

W V/D J-M. y Vt-1 l». li.! LI. W L71 \J*.V^L»' /i J. 1JJ. V iW V l . yj.« jT llllllllli/llll, ţ.,kJCl, HU Urtl H (-•• odată explicaţii". Bob o calcă repede pe picior şi Meggie se uit r "•'•ca?'cum 1~ar

A , el surprinsă. ' larcreasăserăspindeasca,

* _ . _ . . . . i .:„ „ Hiii-pp mina oină la

jnSpăimîntată,Mi nd în jos, aproape n

wi„d tăios mijlocul j , înroşi imediat. Urm, >

in loc şi «wi dureros, K

rasepcom cuce .laica Agatha lovea peri inoi îşi îndreptă atenfia i ., faţă dar nu scoase mc .- fraţii săi, cînd le veniri Urmări nuiaua cum se nchisc ochii; măcar să n-o

<D C

£> 'In-

,cja o durea mina pma niza de jos şi muşcă, prea

•orbind '

Page 36: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 37: Colleen McCullough Pasarea Spin

răspîndire în anii războiului. Dragii de copii, mărşăluiesc §' l soldaţii, îşi spunea cu mîndrie Catherine. l

Dintre cele trei călugăriţe, Maica Declan era copia fidelă ai cii Agatha, mai mică cu cincisprezece ani, în schimb, Maica r! rine părea mai umană. Avea vreo treizeci de ani, era, bineîJ irlandeză, şi flacăra vocaţiei ei încă nu se stinsese; ea încă s bucura să-i înveţe pe cei mici, încă mai vedea imaginea luj n nezeu reflectată în micuţele feţe îndreptate spre ea cu adoraţie ea preda la cei mai mari, pe care Maica Agatha îi bătuse deşi să fie cuminţi, chiar dacă aveau o învăţătoare tînără. Maica Ai lua copiii cei mai mici, ca să formeze mintea şi inima din al fraged, lăsîndu-i pe cei mijlocii Maicii Declan.

Aflată în siguranţă, în ultimul rînd de bănci, Meggic îndr să se uite la fetiţa care stătea lingă ea. Un zîmbet ştirb îi întîm-privirea speriată, nişte ochi mari o priveau de pe o faţă strălucit? uşor închisă la culoare. Fetiţa o fascina pe Meggie, care se obişr numai cu chipuri blonde, pentru că, pînă şi Frank, în pofida oct, săi negri, avea tenul alb. Meggie ajunse ia concluzia că feti lîngă ea era cea mai frumoasă fiinţă pe care o întîlnise vreod

- Cum te cheamă? şopti bmneţica în colţul gurii, rozînd cat creionului şi amncînd bucăţica de lemn în locul pentru călini

- Meggie Cleary, şopti ea. - Voi de acolo! bubui o voce răguşită în faţa clasei. Meggie tresări violent. Privi în jur, uimită. Se auzi un zg:

de creioane puse pe bănci, un foşnet de hîrtie, şi, înspăimîr Meggie îşi dădu seama că toţi copiii se uitau la ea. Maica At venea iute printre bănci; groaza lui Meggie fu atît de mare, ÎK

dori să se fi evaporat o dată pentru totdeauna. Dar în spatele afla clasa mijlocie, de o parte şi de alta erau bănci, iar în Maica Agatha. Nu i se mai vedeau decît ochii, cum o priveai călugăriţă, cu o spaimă ce-i tăia respiraţia.

- Ai vorbit, Meghann Cleary! - Da, Maică. - Şi ce ai spus? - Numele meu, Maică. - Numele tău! Maica Agatha privi în jur. Ei bine,

simţim foarte onoraţi. Un alt Cleary în şcoala noastră,

34

Page 38: Colleen McCullough Pasarea Spin

ăbdare să-şi trîmbiţeze numele. Se întoarse spre i arde de _ e tind vorbesc cu tine! Sălbatică ignorantă

ce eşti- v ridică în picioare şi buclele lungi îi acoperiră faţă; mîinilc şi le frîngea disperată, dar Maica Agatha era ^^ ^^ aş t e p t a A tunc i , Megg ie găs i to tuş i ncc1" jntjnde mîinile. Cînd nuiaua căzu, le trase repede, oftînd Iar'a °r Maica Agatha îşi înfipse mîinile în părul fetiţei şi-i trase SmaiVoaP6 de ochelarii săi îngrozitori.

_ Ridică palmele, Meghann Cleary! spuse calm, implacabil. Meggie deschise gura şi în secunda următoare vomită pe

veş-.nîntul Maicii Agatha. Se auzi un icnet de groază dinspre copiii din -lasă în timp ce Maica Agatha rămase încremenită cu resturile dezgustătoare picurîndu-i de pe fustă pe duşumea, cu faţa vînătă de furie. Şi atunci intră în acţiune nuiaua! Lovea pe unde apuca, în vreme ce Meggie, cu braţele ridicate, încerca să-şi ferească faţa. Cînd Maica Agatha o obosit şi n-a mai putut ridica nuiaua, i-a arătat uşa.

- Pleacă acasă, creatură infectă! spuse ea, întorcîndu-se spre clasa Maicii Declan.

Privirea înspăimîntată a lui Meggie o întîlni pe aceea a lui Stu; ci dădu din cap, ca şi cum ar fi îndemnat-o să facă ce i se cerea şi o mîngîie cu privirea-i albastră-verde, plină de milă şi înţelegere. Ştergîndu-şi gura cu batista, Meggie ieşi împiedicîndu-se de prag şi se opri pe terenul dejoacă. Mai erau două ore pînă se terminau orele; se tîrî pe stradă apatică, prea înspăimîntată ca să găsească -m loc unde să-i aştepte pe băieţi. Nu-i rămînea decît să se ducă >mgurâ acasă şi să-i mărturisească totul mamei. n

Fee_aProaPe că se împiedică de ea, în vreme ce căra un cos cu ™ c spălate, pentru că Meggie intrase pe uşa din spate. Fetiţa stătea

* treaptă a scărilor' cu caPul în P^P^ cu buclele stălucitoare PCSte r°chia murdară- Punînd coşul jos, Fee îşi ridică o Părdinochi. e S"3 întîmPIat? o întrebă ea, obosită. -m

vomitat pe fusta Maicii Agatha. mnezeule! exclamă Fee cu mîinile în şolduri.

35

Page 39: Colleen McCullough Pasarea Spin

i cai cu trăsuri pentru maici. De • . „orrisue, ?»"*,

- M-a şi bătut la palmă! şopti Meggie cu ochii în lacr - Frumoasă treabă! Fee ridică coşul. Meggie, nu ştiu Ce's

fac cu tine. O să aşteptăm să vedem ce spune tata, mai ?ise

plecă spre curtea din spate unde era întinsă frînghia de 04 Frecîndu-si faţa cu mîinile, Meggie mai privi o clipă dupâ| ei,

apoi se îndreptă spre fierărie. Frank tocmai terminase de potcovit iapa domnului R0(, şi o

lega de un staul, cînd apăru Meggie. Cînd o văzu îi minte întîmplări triste, de pe vremea cînd fusese şi el elev. ]

de mică, un copil pufos, inocent şi dulce, dar expresia întunec; . tare te D»"» • — lec ochilor ei trezi în el porniri criminale împotriva Maicii Agatt " C

NU, Frank, căscă ea, cu p venea s-o omoare, da, s-o omoare, să ia un lanţ şi să strîngâ. ~ctui mare la ™m cmtec aruncă uneltele şi şorţul şi se apropie repede de ea. ^ zîmbind ş i f^ 1" ' dnd a op_. .. ._

- Ce s-a întîmplat, iubito? o întrebă, aplecîndu-se spre 6 Meggie încă mai QO ^ ^ după ce vemse de ia lapran* izbi mirosul de vomă, dar îşi înfrînse impulsul de a se întoarc; n l i r dare căci nu mai apu^ ^^ ^^ un topor pe nicovala

- Oh Fr-Fr-Frank! strigă fetiţa izbucnind în lacrimi. îi înco llomnului Jarman. UDS {ochii i Se opriră pe gramaoa a gîtuUu braţele şi se lipi de el cu disperare, plîngînd într-ut L-u faţa lucind^de ^^ ^ şi vazu ca iapa domnului Robertso curios de tăcut, ca toţi copiii Cleary după ce treceau pragul copilă f,n. unde se &^m^ c -un plîns dureros. Era groaznic să-i priveşti şi să nu găseşti cuv stătea aPlccat^ gu c_a venit aici, „ r... de alinare ca să-i ajuţi să treacă peste momentele acelea grele : Am ja ^ ^^ ^ &] staululul> la o iesle.

Cînd Meggie se calmă, Frank o ridică în braţe şi o aşeză f duc'n^k dădu aprobat0r din cap, uitîn<

, grămadădefmînmiresmat,lîngăiapadomnuluiRobeits0n.Stâi; d e ^ ^ ş i n e s i g u r a nţ ă u ^ j - ^

unul lîngă altul şi priveau absent, calul care mînca dm pairi '.^^ pe Paddy, apo! se întoarse la treaba lui, cu paie. Capul lui Meggie se legăna pe pieptul lui şi firi şoare de: ^ transpiraţie. _ în rebel zburau încoace şi încolo, puse în mişcare de respiraţia c paddy d-du şaua jos de pe cal, intra in sfâu^p

- De ce ne-a bătut pe toţi, Frank? I-am spus că a fost vin Frank se obişnuise cu mirosul fetei şi nu-1 mai lua în se>. Animalul se mişca recunoscător pe misa...»~-,, -- ^ a fâl.a să

întinse mîna şi mîngîie absent botul calului, împingîndu-1 cmdţ m } ţn iesle> apo kşind din fierărie, işi^sco _ . apropia prea mult. . .1 scape calul dm ochi. Se spălă pe fată, pe mum, pe sp ^ *

P P F ............................ '

>-t::^^?

sîntem mai bum Cleary să

nuiaua :^:—1 l să-şi ducă

; întoarse la treaba

.. .. mle

. ', spuse Paddy lasind hăţurile şi

. - Sîntem săraci, Meggie, ăsta-i adevăratul motiv. Călugă

i-au urît întotdeauna pe copiii săraci. După cîteva zile pe !tref*l cercetător fiul. . 0. - -

^Maîc^t^^^zi^unumaifraţn - Mama mi-a spus că Meggie a fost trimisă acasă. Ştii

ei de bătaie, dar şi Marshall, şi MacDonald. Dacă am fi bog^| s-a întîmplat? am merge la şcoală cu trăsura, ca O'Brien, s-ar purta fruffl ^ noi. Dar noi n-avem posibilitatea să donăm orgi bisericii, sa

..... r ••"•-• Frank lăsă toporul să se răcească.

37

Page 40: Colleen McCullough Pasarea Spin

-1"" 3H pantalonii ş, părul, în timp ce se ştergea de un sac vecm, ^ F

36

Page 41: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 42: Colleen McCullough Pasarea Spin

, - A vomitat pe fustele Maicii Agatha. Ştergîndu-şi faţa, ca să-şi ascundă zîmbetul, Paddy prjv:, colţ al încăperii, apoi se întoarse spre Meggie.

- Din cauza emoţiei, nu-i aşa? - Nu ştiu. I-a fost rău şi înainte de a pleca la şcoală azi-dim

de asta au întîrziat. Toţi au primit cîteva lovituri la paW Meggie s-a revoltat, fiindcă socotea că numai ea trebuia - pedepsită. După pauza de prînz, Maica Agatha s-a luat din n

curat. - Pe urmă ce s-a întîmplat? - Maica Ag s-a înfuriat atît de tare, încît a snopit-o în bâta

apoi a trimis-o acasă. - Aş zice că a fost pedepsită destul. Am cel mai mare respţlntr

pentru călugăriţe şi ştiu că nu e cazul să ne amestecăm în treburfecri lor, dar aş dori să fie mai puţin darnice cu nuiaua. E drept de-a face cu irlandezi încăpăţînaţi, care trebuie disciplinaţi, dar, lin pauze, Tereza o mise u^ ^ ^ ^ ^ ^ încîntaţi de părul urma urmei, era prim'a zi de şcoală a fetiţei. raţilor săi mai mau. ^^ chipurije ior brunete. Moştenise de la

Frank îl privi uluit pe tatăl său. Pînă atunci Paddy nu mai vorbi -«Ş" al fetl* e1'pe " ^ ete .pe care ţ\ sesizară cu toţii din primul niciodată ca de la bărbat la bărbat cu fiul său mai mare. Debar. mama el un *"* ^ ^mici 'să-i fie pe plac, i-au dat cartofi prăji ţi, sîndu-se de vechile resentimente, Frank îşi dădu seama că, deşn moment. La te e o^^ ^ ^ ^^ plăcut mirositor. Meggie lăuda cu severitatea sa, Paddy o iubea pe Meggie mai mult decît carncdemie,o uca, ^ ------- ^ ^ l i r i n a să s i a r f i fiii săi. în clipa aceea simţi o undă de simpatie pentru tatăl sâu,a> că zîmbi, renuntînd la veşnicul său aer de neîncredere.

- Este dulce, nu-i aşa? Paddy dădu absent din cap, foarte preocupat să o studieze. Cat

sforăi uşor, Meggie se întoarse şi deschise ochii. Cînd îl văzu f tatăl său lîngă Frank, sări în picioare, palidă de frică.

- Ei bine, Meggie, fetiţo, ai avut o zi grea, nu-i aşa? Paddy duse la ea, o ridică din fin, dar i se tăie respiraţia cînd o apropie,* pieptul său. Strînse din umeri şi o îmbrăţişa.

- Mi-a dat la palmă, mărturisi ea. . - Ei, din cîte o cunosc pe Maica Agatha, n-o să fie ultima da&

rîse Paddy şi o apropie de pieptul său. Hai să vedem dacă are nişte apă caldă pe sobă, să te spele. Miroşi mai rău decît lui Jarman.

38

• "nuşă, urmai m«J cu privirea cele două capete roş-c se opn ^ j ge mtoarse.ţ văzu ochii blînzi ai calului

lSupra„ V tp duc acasă, spuse el, dezlegîndu-i hăţurile. -

hainele maicii se dovedi o adevă-Matha continua s-o bată, dar se ţinea „ , „ inccuv.—;^^eventual i tate, ş i lucrul acesta atenua -.li de ^Part^pen

anlh,lînd, totodată, scopul în sine al bătăii.

ea şi Meggie a vărsat tot gemul şi pîmea pe veşmîntul ei negnr .,,tca loviturilor, ai banca, era fiica cea mai M a n i a t . _5 r a r e s tă t e a U n g ^ ^ ^ . ^ ^

Maicii Agatha, dar în scurt

-P Cînd îi crescură dinţii se transforma încîntarea lui Meggie. In timpul de talie, ceea ce însemna ca eşti ^ Q ^ p r i e t e n i e. M r .una

c insignă* c a s a dCVCm o adevărata eaţiilor

FrX^r™"^*^

-şi închipuise că poate exista o mîncare atît de de _____ vrut să vină mai des la cafenea. Acasă, conversaţia lui Meggie se

— ~" *-s _î„,4 vru s rcdueea la: „Tereza spune" şi „Ştiţi ce-a zis Tereza? p na Paddy i-a spus că s-a plictisit s-o audă vorbind numai despre ea. - Nu ştiu dacă e bine să te împrieteneşti cu ţiganii ăştia spuse ci. împărtăşind neîncrederea instinctivă a comunităţii engleze m toate popoarele creole din Mediterana. Meggie, fetiţa mea, ţiganii sint murdari, nu se spală prea des, adăugă el, evitînd privirea plina de reproş a copilului.

Gelos din cale-afară, Frank îi dădu dreptate tatălui său. Dar faptul că cei de-acasă nu vedeau cu ochi buni prietenia ei nu schimba cu nimic relaţiile dintre ele, care, din cauza distanţei, se rezumau doar la timpul petrecut împreună la şcoală. Bob şi băieţii erau foar-lc mulţumiţi s-o vadă preocupată, căci nu-i mai deranja de la joacă.

39

Page 43: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 44: Colleen McCullough Pasarea Spin

Lucrurile fără nici o noimă pe care Maica Agatha le . tablă începură să capete sens, şi Meggie învăţă că semnul , +« ^ lf

na adăugarea de numere la un total, iar „-" eliminarea unor n ^ din altele şi obţinerea unui rezultat mai mic faţă de cel i un copil isteţ şi ar fi fost o elevă excepţională dacă ar fi înfrîngă teama pe care i-o inspira Maica Agatha. însă în so în care ochii aceia împietriţi se întorceau în direcţia ei «;

' v' uscată rostea o întrebare, Meggie înmărmurea şi nu mai c stare să gîndească. Aritmetica i se părea uşoară, dar dacă i se ' să-şi demonstreze verbal isteţimea, nu mai ştia cît fac doi n]u, Citirea însemna intrarea într-o lume atît de fascinantă, încîtn

mai sătura de ea. Dar dacă Maica Agatha o punea să citeasc:

pasaj, nu mai putea să spună nici „pisică", ca să nu mai vorbiir „miau". Şi asta, fiindcă Maica Agatha se răstea numai la ea, d caietele ei erau date drept exemplu de neglijenţă. Copiii bogai puteau socoti norocoşi şi pentru că aveau radiere, dar radiera Meggie era vîrful degetului, pe care îl umezea ca să şteargă ner greşelile, frecînd hîrtia pînă cînd se transforma în cocoloaşe.! cauza asta făcea şi găuri, ceea ce era strict interzis; şi totuşi, c; fi fost în stare de orice numai să evite ironiile Maicii AgathaJ la venirea ei, Stuart fusese calul ei de bătaie. Meggie se dovedi; ţintă mai bună, pentru că blîndeţea şi calmul lui Stuart reprezer; pentru Maica Agatha o nucă greu de spart. Pe de o parte, M«. tremura şi se înroşea, pe de alta îşi dădea toată silinţa să K

abată de la comportamentul familiei Cleary, al cărei temperau fusese atît de bine definit de Frank. Stuart o compătimea proi pe Meggie şi încerca să-i facă viaţa mai uşoară atrăgînd în n deliberat asupra lui mînia călugăriţei. Ea termina repede cu n» Stu, înfuriindu-se şi mai tare cînd constata unitatea familiei Cit în jurul fetiţei, pe care o protejau aşa cum făcuseră şi ceilalţi ba cu fraţii mai mici. Dar dacă ar fi întrebat-o cineva de ce îi ^ astfel pe copiii Cleary n-ar fi ştiut să răspundă. Pentru o călug3' bătrînă şi înăcrită de viaţă, o familie mîndră ca aceea a lui C'1

era greu de suportat. Cel mai mare păcat al lui Meggie îl constituia faptul că se •

stînga. Cînd a luat prima oară creionul în mînă, Maica Agat)1 şi năpustit asupra ei, ca Cezar asupra galilor.

40

Page 45: Colleen McCullough Pasarea Spin

.. ă scrie; Meggie încerca din răsputeri să comande ionului şi °° ^înatice să facă ceea ce Maica Agatha spunea că iniinii ncin Mental, deveni surdă, mută şi oarbă. Mîna cea poate, dar n ^. a ^ conectată la gînduri, la fel ca degetele de iielolosi o ^ ^.^ dreaptă, pentru că nu reuşi să o îndoaie,

la PlC10,a' crcionul djn mînă, ca şi cum ar fi fost paralizată. Oricît ap0'f

Ttrăduit Maica Agatha, nu reuşea să o facă să scrie un A cu S'-Vdrcaptâ. în clipa următoare, Meggie îşi transfera creionul în '"îna stingă şi cu braţul îndoit curios pe trei sferturi de pagină, seda un rînd de A-uri frumos caligrafiate. ^

Totuşi, Maica Agatha a cîştigat bătălia. Intr-o dimineaţă i-a legat mîna stingă de corp cu o sfoară şi nu i-a dezlegat-o pînă la ora trei, la plecare. Chiar şi în pauza de prînz, Meggie a trebuit să mănînce şi să se joace cu mîna stingă legată de corp. A durat trei luni, dar a învăţat să scrie corect, după canoanele Maicii Agatha, deşi forma literelor nu era niciodată bună.. .Ca să fie sigură că nu revine la vechea deprindere, călugăriţa i-a ţinut mîna legată încă două luni; apoi, Maica Agatha a obligat toată clasă să spună rugă-ciuni de mulţumire Atotputernicului pentru că o ajutase pe Meggie să-şi vadă greşeala. Copiii lui Dumnezeu erau dreptaci; stîngacii aparţineau Diavolului, mai ales cînd aveau şi părul roşu.

In acel prim an de şcoală, Meggie a slăbit foarte tare, deşi nu a crescut prea mult în înălţime. A început să-şi roadă unghiile pînă la smge şi a trebuit să se supună pedepsei Maicii Agatha, de a trece pe la fiecare bancă să le arate copiilor ce urîte erau unghiile mîncate. u toţii ştiau însă că jumătate din copiii între cinci şi cincisprezece anus, rodeau unghiile la fel de rău ca şi Meggie.

Toţi m f'erSe ° Zeamă amarâ de al°e Ş" muie în ea VÎrM de§etelor-snel ' •ni tamihei fură somaţi s-o urmărească, ca să nu şi le

fu pusă îCmd Celelalte feţite văzură la Sc0ală Petele maronii, Meggie înfiorat -H'

m^am^ei- Dacă ducea degetele la gură, gustul era Pata se°r' • ^perată>'?' înmuie batista în gură şi se frecă pînă cînd

' mai dec°loră. Paddy o pedepsi, la rîndul lui, dar

Cleary! tună ea. Pune creionul jos! fvjcgh31111 hataiia. Meggie era o stîngace incurabilă. Cînd

început cre- a a ha îi aşeza cu forţa degetele mîinii drepte în jurul

Aa

cu un

41

Page 46: Colleen McCullough Pasarea Spin

instrument mult mai blînd decît nuiaua Maicii Agatha; o n

sară într-un picior prin bucătărie. El nu credea în bătaia co ' peste faţă sau la fund, optînd pentru picioare. Acestea dureau l" de mult ca şi celelalte părţi ale corpului. Totuşi, în ciuda h pedepselor, a gustului amar al aloei şi a ruşinii, Maggie C0m-' să-şi roadă unghiile. "

Unica ei bucurie o constituia prietenia cu Tereza Annnn

graţie căreia şcoala devenea cît de cît suportabilă. Suporta cu cism lecţiile, nerăbdătoare să vină recreaţia ca să poată sta bradul cel bătrîn cu mîinile petrecute în jurul taliei Terezei / vorbească, să vorbească. Asculta poveşti despre familia extraor nară a Terezei, despre numeroasele ei păpuşi şi despre serviciu] ceai pentru păpuşi.

Cînd Meggie a văzut serviciul de ceai, a înmărmurit de uirnir Avea 108 piese - ceşcuţe şi farfurioare miniaturale, o linguriţă un borcănaş pentru zahăr, o cănită pentru lapte şi una pentru fe cuţite, linguri şi furculiţe, destinate păpuşilor. Tereza avea nenumi rate jucării. In afară de faptul că era mult mai mică decît sora ca mai apropiată ca vîrstă, aparţinea unei familii de italieni, în sk căreai domneau dragostea şi generozitatea. Fiecare o privea p cealaltă cu invidie, deşi Tereza nu înţelegea sensul educaţiei caii: nişte atît de severe pe care o primea Meggie. într-un fel, o compi timea. Să nu ţi se permită să-ţi îmbrăţişezi mama şi să o şanţ Biata fată!

Cît despre Meggie, îi era imposibil să o compare pe mama bot, doacă şi exuberantă a Terezei cu mama ei suplă, dar care nu zîrfli*| niciodată, aşa că încerca să nu se gîndească la asta. Nu-şi spune niciodată: „A ş dori ca mama să mă îmbrăţişeze şi să mă sărute în schimb aştepta acest lucru de la mama Terezei. Imaginile desjfj sărutări şi îmbrăţişări îi stăruiau însă mai puţin timp în minte <\$> serviciul de ceai. Era atît de delicat, de fin şi de frumos! Oh, avea şi ea unul, i-ar putea servi ceaiul lui Agnes într-o albastră, într-o farfurioară albastră...

în Vinerea Mare, în biserica cu sculpturi maure, groteşti tavanul acoperit de fresce maure, Meggie îngenunche şi se nig aibă şi ea un serviciu de ceai, numai al ei. Cînd părintele Ha;

42

-• • binecuvîntarea Domnului se strecură ca o rază îniprâŞt'e tal"'^ { Q simţi ră deasupra capetelor aplecate.

— f» TQl \s&d*'L ) * iic soare i^ ^. jy[eggje; pentru că ea era mult prea preocupată foţi.cu eXCCfl'â cîte farfurii avea serviciul Terezei. Iar cînd membrii „j. şj arninte^u

Ccnit într.un cîntec glorios, capul lui Meggie se învîrtea corului

au' * z uitramarin, tare, tare departe de catolicism sau de

l'olinezia.

sfirşitul anului şcolar, Meggie a avut ocazia să descopere - /scump se plătesc dorinţele şi plăcerile. Stătea pe un scaun

C" -C obâ în timp ce Fee îi pieptăna părul pentru şcoală, ca de '"8

cj Era' o treabă complicată. Părul ei avea o tendinţă naturală - se cîrlionţeze, pe care numai mama ei o considera un mare noroc.

Noaptea, Meggie dormea cu părul care-i ajungea pînă la genunchi, împletit cu şuviţe de cîrpă rupte din cearşafuri vechi, în fiecare dimineaţă trebuia să urce pe scaunul cel înalt pentru ca Fee să-i despletească cozile şi să-i perie părul.

înarmată cu o perie veche, Fee îi lua cîte o buclă între degete si o peria cu îndemînare pînă cînd aceasta se răsucea; apoi îşi trăgea incct degetul, făcînd o bucla demnă de invidiat. După ce repeta operaţia de vreo douăsprezece ori, strîngea buclele din faţă pe vîrful capului şi Ie lega cu o panglică de tafta albă, proaspăt spălată şi călcată. Toate fetiţele purtau codiţe la şcoală, pieptănîndu-se cu bucle numai cu ocazii speciale, dar în această privinţă Fee era de neînduplecat; Meggie trebuia să poarte bucle în permanenţă, chiar dacă pierdea o mulţime de timp în fiecare dimineaţă. Munca lui F ce îşi dăduse roadele, pentru că părul "fiicei sale era de departe cel mai frumos din toată şcoala. Faptul că i-1 peria zilnic îi atrăgea tctiţci invidia colegelor.

dureroasă, dar Maggie se obişnuise prea mult cu m seamă, pentru că nu-şi amintea să fi existat suportat. Braţele vînjoase ale lui Fee treceau arul încîlcit, pînă cînd ochii lui Meggie se sa se prindă de scaun cu amîndouă mîinile, să

1 cadă.

43

Page 47: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 48: Colleen McCullough Pasarea Spin

instrument mult mai blînd decît nuiaua Maicii Agatha; o pt

sară într-un picior prin bucătărie. El nu credea în bătaia con peste faţă sau la fund, optînd pentru picioare. Acestea dureau l' de mult ca şi celelalte părţi ale corpului. Totuşi, în ciuda tut ' pedepselor, a gustului amar al aloei şi a ruşinii, Maggie să-şi roadă unghiile.

Unica ei bucurie o constituia prietenia cu Tereza graţie căreia şcoala devenea cît de cît suportabilă. Suporta cu cism lecţiile, nerăbdătoare să vină recreaţia ca să poată sta bradul cel bătrîn cu mîinile petrecute în jurul taliei Terezei, şi (

vorbească, să vorbească. Asculta poveşti despre familia extraont nară a Terezei, despre numeroasele ei păpuşi şi despre serviciul d ceai pentru păpuşi.

Cînd Meggie a văzut serviciul de ceai, a înmărmurit de uimire Avea 108 piese - ceşcuţe şi farfurioare miniaturale, o linguritâs un borcănaş pentru zahăr, o cănită pentru lapte şi una pentru frişc-cuţite, linguri şi furculiţe, destinate păpuşilor. Tereza avea nenuni!-rate jucării. In afară de faptul că era mult mai mică decît sora ce mai apropiată ca vîrstă, aparţinea unei familii de italieni, în sin căreai domneau dragostea şi generozitatea. Fiecare o privea p: cealaltă cu invidie, deşi Tereza nu înţelegea sensul educaţiei calviniste atît de severe pe care o primea Meggie. într-un fel, o compătimea. Să nu ţi se permită să-ţi îmbrăţişezi mama şi să o sărut Biata fată!

Cît despre Meggie, îi era imposibil să o compare pe mama bor? doacă şi exuberantă a Terezei cu mama ei suplă, dar care nu zîmbe; niciodată, aşa că încerca să nu se gîndească la asta. Nu-şi spune; niciodată: „A ş dori ca mama să mă îmbrăţişeze şi să mă sărute în schimb aştepta acest lucru de la mama Terezei. Imaginile despr-sărutări şi îmbrăţişări îi stăruiau însă mai puţin timp în minte deci serviciul de ceai. Era atît de delicat, de fin şi de frumos! Oh, avea şi ea unul, i-ar putea servi ceaiul lui Agnes într-o c albastră, într-o farfurioară albastră...

în Vinerea Mare, în biserica cu sculpturi maure, groteşti j tavanul acoperit de fresce maure, Meggie îngenunche şi se ruga-aibă şi ea un serviciu de ceai, numai al ei. Cînd părintele Ha)

„. • bjnecuvîntarea Domnului se strecură ca o rază ta"!" eastră> toţi o simţiră deasupra capetelor aplecate. de soare pe ^. Meggje; pentru că ea era mult prea preocupată Toţi. cu e*c " "' __ farfurii avea serviciul Terezei. Iar cînd membrii să.şi

arnin' Sucnit într-un cîntec

glorios, capul lui Meggie se învîrtea corului ^stnj mtramarin, tare, tare departe de catolicism sau.de

polinczia.

S re sfirşitul anului şcolar, Meggie a avut ocazia să descopere - (/scump se plătesc dorinţele şi plăcerile. Stătea pe un scaun

r" Ta sobă, în timp ce Fee îi pieptăna părul pentru şcoală, ca de '"S

cj Era o treabă complicată. Părul ei avea o tendinţă naturală - cîrlionteze, pe care numai mama ei o considera un mare noroc.

Noaptea, Meggie dormea cu părul care-i ajungea pînă la genunchi, împletit cu şuviţe de cîrpă rupte din cearşafuri vechi, în fiecare dimineaţă trebuia să urce pe scaunul cel înalt pentru ca Fee să-i despletească cozile şi să-i perie părul.

înarmată cu o perie veche, Fee îi lua cîte o buclă între degete şi o peria cu îndemînare pînă cînd aceasta se răsucea; apoi îşi trăgea încet degetul, făcînd o buclă demnă de invidiat. După ce repeta operaţia de vreo douăsprezece ori, strîngea buclele din faţă pe vîrful capului şi le lega cu o panglică de tafta albă, proaspăt spălată şi călcată. Toate fetiţele purtau codiţe la şcoală, pieptănîndu-se cu bucle numai cu ocazii speciale, dar în această privinţă Fee era de neînduplecat; Meggie trebuia să poarte bucle în permanenţă, chiar dacă pierdea o mulţime de timp în fiecare dimineaţă. Munca lui Fee îşi dăduse roadele, pentru că părul fiicei sale era de departe cel mai frumos din toată şcoala. Faptul .că i-1 peria zilnic îi atrăgea fetiţei invidia colegelor. *

Operaţia era dureroasă, dar Maggie se obişnuise prea mult cu 3 °-ma' ba§e 'n seamă> P^tru că nu-şi amintea să fi existat m Care Să n"° fl suP°rtat- Braţele vînjoase ale lui Fee treceau Păml încîlcit>

Pînă cînd ochii lui Meggie se cadă"Ş'frebuia să se Prindă de scaun cu amîndouă mîinile, să

42 43

cu

Page 49: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 50: Colleen McCullough Pasarea Spin

Era în lunea ultimei săptămîni de şcoală, iar ziua ei urm două zile; se prinse de scaun şi visă la serviciul de ceai, şti' ^ dorinţa ei nu putea fi îndeplinită. Mai exista unul în magazjn

Wahine, dar ea aflase preţul şi îşi dădea seama că era mult C

mare pentru posibilităţile tatălui său. Deodată, Fee scoase un sunet atît de ciudat, încît o srnul

Meggie din visare, iar băieţii încremeniră la masă, apoi întoa

curioşi capul. - Sfinte Dumnezeule! exclamă Fee. Uluit, Paddy sări în picioare. N-o auzise niciodată pe Fee in

cînd numele Domnului fără un motiv bine întemeiat. Fee rămas cu o buclă în mînă şi trăsăturile feţei îi erau contorsionate îni, expresie de oroare şi repulsie. Paddy şi băieţii se apropiară; Me& încercă să se ridice ca să vadă ce se petrece, dar dinţii perjei

loviră atît de tare, încît o podidiră lacrimile. - Priveşte! şopti Fee, ridicînd bucla în soare ca să vadă şi Padc în soare, părul semăna cu o aură strălucitoare şi, la încep;

Paddy nu văzu nimic. Apoi observă insecta mişcindu^se pe mi: lui Fee. Luă şi el o şuviţă în mînă şi, în razele soarelui, observau multe insecte văzîndu-şi lini ştite de treabă. Mici puncte albe er; prinse ciorchine pe firele de păr, iar insectele păreau preocupate producă altele.

-Are păduchi! exclamă Paddy. Bob, Jack, Hughie şi Stu priviră şi ei, apoi, ca şi tatăl lor,

traseră deoparte; numai Frank şi Fee priveau încremeniţi părul L Meggie în timp ce ea stătea ghemuită pe scaun, nenorocită, înte bîhdu-se ce mai făcuse de data asta. Paddy se aşeză neputincios? scaunul său, privind fix focul şi clipind din ochi.

- De la nenorocita aia de ţigancă, spuse în cele din urmă, ii* :

cîndu-se spre Fee. Nişte ţigani împuţiţi care trăiesc ca porcii- - Paddy! exclamă Fee, scandalizată. - îmi pare rău că vorbesc aşa, mamă, dar cînd mă gîndes •

ţiganca i-a dat păduchi lui Meggie, îmi vine să plec la Wahinc? • dărîm nenorocita aia de cafenea, spuse, lovindu-şi genune pumnul, nervos.

- Ce s-a întîmplat, mămico? reuşi să întrebe şi ea, într-un

44

Page 51: Colleen McCullough Pasarea Spin

micuţă murdară ce eşti! Şi Fee întinse mîna sub Priveşte, ^ ^ ^ ^^ vietăţi din astea! Le-ai luat

ochii lui Nlcg^a'cu care te-ai împrietenit. Ce mă fac cu tine? de la brun6 ,-esoiratia tăiată la vietatea de pe mîna lui Fee,

Mcggie privi cu v , a spate, luă din cui pălăria şi biciul: _ plec Ia Wahine,

Fee. Mă duc să-i spun nenorocitului de ţigan nde să-şi bage peştele şi cartofii lui prăji ţi! Pe urmă am să-i fac o U" 'ta Maicii Agatha să-i zic vreo două vorbe fiindcă acceptă copii murdari în şcoală!

- Paddy, ai grijă, îl rugă Fee. Poate că nu i-a luat de la brunetă. N-ai cum să fii sigur.

- prostii ! spuse Paddy încăpăţînat. Plecă pe uşa din spate şi după cîteva minute auziră calul alergînd.

Fee oftă, privindu-1 deznădăjduită pe Frank. - Mare noroc dacă nu ajunge la închisoare, Frank. Mai bine

adu băieţii în casă. Astăzi nu le dau voie la şcoală. Unul cîte unul Fee îi controla cu atenţie, inclusiv pe Frank, pe

care-1 rugă să se uite în capul ei. Nu era nici un semn că s-ar fi contaminat vreunul, dar Fee nu avea de gînd să rişte. Cînd apa din cazan a dat în clocot, Frank a luat albia din cui şi a umplut-o pe jumătate cu apă fiartă, jumătate cu apă rece. Apoi s-a dus în cameră şi^ a adus un bidon de cinci kilograme cu gaz, a luat un calup de săpun făcut cu leşie şi a început să-1 frece pe Bob. Gazul şi leşia ardeau pielea; băieţii ţipau şi-şi frecau ochii înroşiţi, jurîndu-le răzbunare tuturor ţiganilor. !

îm Fee se duse la c°Şul ei de cusut şi luă foarfecă cea mare. Se ma°arSC

h Me§gie, care nu se mişcase de pe scaun, deşi trecuse in mînU ' °

°ră' P"Vi frumuseţea de Păr o secundă, cu foarfecă

adunară } CCPU S ^ ~ fl ş" fîş ~ Pînă cînd toate buclele se

a lui Mc'" r"°- grămadă Pe duşumeaua din bucătărie şi pielea albă

e lnCe

45

• -nrcou să plînga-ap°' - să scoată o vorbă, Frank aprinse focul şi puse apă la

Fără f^ ce pa(jdy măsura bucătăria cu paşi mari, dînd frîu încălzit," ^ ^ la Meggie |n cele din umiă se duse

mîn '

Să Se vadă Printre smocurile neregulate. Cu Pnvire, Fee se întoarse spre Frank.

Page 52: Colleen McCullough Pasarea Spin

- N-ar fi mai bine să-1 rad? întrebă cu buzele strînse - Ah, mamă, bineînţeles că nu! Dacă o spăl bine cu

trebui să fie suficient! Te rog, nu-1 rade. ' *

O aşezară deasupra albiei şi îi turnară cană după cană c apoi îi frecară cu săpun ce-i mai rămăsese din păr. Cînd cei H declarară, în sfîrşit, mulţumiţi, Meggie aproape că nici n ' vedea de usturime, iar faţa şi capul i se înroşiseră de atîta f Frank strînse buclele pe o foaie de hîrtie şi le aruncă în foc A

el şi Fee îşi spălară părul şi la urmă Frank aduse o perie şj f duşumeaua bucătăriei cu seu de oaie.

După ce au terminat cu bucătăria, au trecut la dormitoare scos fiecare cearşaf şi pătură de pe fiecare pat şi au petrecut re* zilei spălînd şi fierbînd lenjerie. Toţi copiii au fost puşi Ia cu excepţia lui Meggie, pentru că ea căzuse într-o dizgraţie tota Fetiţa se tîrî în spatele hambarului şi plînse amar. Capul îi ardea durere şi se simţea atît de ruşinată, încît nici nu îndrăzni să-1 prive că pe Frank atunci cînd veni s-o roage să intre în casă.

în cele din urmă o trase cu forţa înăuntru, şi Meggie se ascur într-un colţ pînă cînd veni Paddy din Wahine, tîrziu, după-amia: El îi privi capul sluţit şi izbucni în lacrimi, acoperindu-şi faţa mîinile, în timp ce familia îl privea preferind să se afle oriunde altă parte, numai acolo nu. Fee făcu un ceainic cu ceai şi-i tuirj ceaşcă lui Paddy, în timp ce el îşi revenea încet, încet.

- Ce s-a întîmplat la Wahine? Ai stat tare mult. - Mai întîi, i-am ars vreo cîteva cu cravaşa blestematului;

ţigan. Pe urmă, 1-am văzut pe MacLeod privindu-ne din faţa prâ;

îiei lui, aşa că i-am spus şi lui ce s-a întîmplat. MacLeod a adu cîţiva oameni din circiumă şi i-am scos în stradă pe ţigani, cu;

cu femei şi le-am dat cu seu de oaie prin toată prăvălia. m-am dus la Maica Agatha, care s-a jurat că nu ştia scos-o pe ţigancă din bancă şi i-a controlat părul - era plină de păduchi. A trimis-o acasă şi i-a spus să nu pînă cînd nu se deparazitează, Le-am lăsat pe călugăriţ copiii, şi, crede-mă, erau destui cu probleme. Să fi văzut ^ scăipinau călugăriţele ca nebunele cînd credeau că nu se uita" ^ la ele. Zîmbi strîmb, apoi văzu din nou capul lui Megg'e $

46

Page 53: Colleen McCullough Pasarea Spin

Cit despre

rieten, 'n

domnişoară, să nu mai aud de ţigani, de nici un alt ie fraţii tăi. Bob, să ai grijă ca Meggie să nu mai nimeni, cu excepţia fraţilor ei, cît timp se află la

uu£ confirmă Bob, dînd din cap. T dimjne'aţa următoare Meggie fu îngrozită să constate că hl să meargă la şcoală, ca de obicei. _Nu nu, nu pot! Nu pot să merg! plmgea ea, ţinîndu-se cu "•i A* rîn Mămico, nu pot să merg la şcoală în halul ăsta. inimile ot L«P.

Cc-o să zică Maica Agatha? - Ba poţi! răspunse Fee, ignorînd privirile imploratoare ale lui

Frank. O să-ţi fie de învăţătură. 'în cele din urmă, Meggie plecă la şcoală, tîrîndu-şi picioarele,

cu capul îmbrobodit într-o basma maro. Maica Agatha o ignoră cu dcsăvîrşire, dar în timpul pauzei fetele i-au smuls basmaua de pe cap să vadă cum arată. Furios, Bob o duse pe sora sa într-un colţ sigur, pe terenul de crichet.

- Nu le mai lua în seamă, Meggie, spuse el legîndu-i neîndemîna- tic basmaua şi mîngîind-o. Mîţe afurisite! Tare mi-ar fi plăcut să păstreze nişte chestii din alea din părul tău. Cînd toată lumea ar fi uitat de întîmplare, aş fi împodobit cîteva capete.

Ceilalţi băieţi Cleary au înconjurat-o pe Meggie şi au păzit-o pină cînd a sunat clopoţelul.

Tereza Annunzio a venit la şcoală puţin după ora prînzului, cu capul ras; A încercat s-o bată pe Meggie, iar băieţii au ţinut-o departe, în timp ce se îndepărta, Tereze flutură în aer braţul cu nimnul strîns, apoi îşi lovi coapsele cu palma stingă, într-un gest ^ care nimeni nu 1-a înţeles, dar pe care băieţii 1-au înregistrat 'rompt, pentru mai tîrziu. ' '

~ ^C Uyăsc! urlă Tereza- Tata trebuie să se mute din oraş din

reuşi să-şi ţină capul sus şi să nu plîngă. Nu conta ce

- T^' ^ C°" to/ N" C°" ta! Celelalte fetiîe ° evitau> fie - °ra tCamă de B°b şi Jack' fie Pentru că Părinfii le a să mai aibă de-a face cu ea. Să fii prea aproape de un na' de obicei, să ai necazuri. Aşa că Meggie îşi petrecea

47

Page 54: Colleen McCullough Pasarea Spin

Frank muncea la un buştean de eucalipt cu un diametru rl picioare, încercînd să-1 micşoreze ca să-1 poată mărunţi Fe -se mişca atît de repede, că fluiera, iar minerul scîrţîia cînj i r< în palma transpirată. De sub lama lui strălucitoare săreau K din lemnul tare, lăsînd impresia că Frank se juca cu un trun L ' brad. Transpiraţia curgea şuvoaie pe pieptul lui Frank, care-sj i batista pe frunte să nu-1 orbească sudoarea. Era o muncă n ^ loasă, căci la o mişcare greşită el ar fi putut rămîne fără un n Şi încheieturile erau legate, ca să absoarbă transpiraţia, iar mî deşi delicate, ţineau ferăstrăul uşor, cu multă îndemînare

Meggie se opri lîngă cămaşa aruncată şi îl privi cu uimjre j trei ferăstraie aşteptau pregătite, pentru că lemnul de eucalipi tare şi tocea lamele. Apucă unul din mînere şi îl trase pe genune dornică să poată şi ea tăia lemne, ca Frank. Era atît de greu căa^ reuşi să-1 ridice. Ferăstrăul colonial avea o singură lamă fe,-ascuţită, şi un mîner lucrat cu mare atenţie, ca să fixeze bine lan

Frank tăia aproape instinctiv în lumina difuză; Meggie şef de aşchii cu uşurinţa dobîndită după o îndelungată exersare şi aste: ca Frank s-o observe. Trunchiul era pe jumătate tăiat şi Frank întoarse să-1 înceapă din partea opusă. Disecarea lemnului reprezr ta un proces complicat, în timp ce înainta spre centrul butucii ferăstrăul aproape că dispărea în tăietură, iar aşchiile săreau mai aproape de el. Frank le ignoră şi mări viteza. Butucul se desfc cu zgomot şi Frank sări în acelaşi moment, presimţind mişca; înainte de ultima tăietură, în timp ce lemnul cădea, se lăsă 5: într-p parte, zîmbind. Dar chipul lui nu exprima bucuria. Se întoa. să ia un alt ferăstrău şi-şi văzu sora, aşteptînd răbdătoare, ghetnu> în cămaşa de noapte cu năsturei pînă la gît. încă i se părea cur să-i vadă părul scurt, cîrlionţat, în locul frumoaselor bucle pnr

pe vîrful capului, dar îşi spuse că aerul acesta băieţesc i se pot"' mult mai bine. Apropiindu-se de ea, se aplecă lăsînd sprijinit pe genunchi.

- Cum ai ieşit din casă, hoţoaică mică? - Pe fereastră, după ce a adormit Stu. - Ai eriiă să nu te transformi într-un băietoi.

' **

-Nu-mi pasă. Tot e mai bine să mă joc cu băieţii decu

52

Page 55: Colleen McCullough Pasarea Spin

Se aşeză sprijinindu-se de butuc şi o privi

<'.'°r knu-iaşacănupleci? r"ran -• jie cu unghiile roase pe şoldurile fratelui său şi îl : ?] Pus.e _*^ cu gura deschisă, luptîndu-se cu lacrimile, leggie, răspunse el blînd.

nu poţi face asta' Mama şi cu mine avem nevoie .„iNu^.j'cene-am face tară tine! liC' k îmbi în ciuda durerii care-1 copleşea. Zîmbi înduioşat " ătia cu care Meggie repeta în mod inconştient cuvintele

mamei sale. . .

_ Citcodată lucrurile nu merg aşa cum am vrea noi. Ar trebui - vetj asta. Noi, Cleary, am fost învăţaţi să muncim cu toţii tru binele familiei, să nu ne gîndim niciodată la noi. Dar eu nu

mit să fiu de acord cu asta. Vreau să plec pentru că am şaptesprezece ani şi a venit vremea să-mi croiesc un drum în viaţă. Dar tata susţine că e nevoie de mine aici, pentru binele familiei. Şi fiindcă n-am imn' nit douăzeci şi unu de ani, trebuie să fac aşa cum spune tata. N jggic dădea din cap, străduindu-se din răsputeri să dezlege firele complicate ale explicaţiei lui Frank.

- Ştii, Meggie, m-am gîndit mult la asta. Plec şi gata. Ştiu că ţie şi mamei o să vă fie dor de mine, o să-mi simţiţi lipsa, dar Bob creşte repede, iar tata şi băieţii n-or să-mi simtă deloc lipsa. Pe tata ii interesează numai banii pe care-i aduc în casă.

- Nu ne mai «iubeşti, Frank? ^ Se întoarse spre ea şi o luă în braţe. O strînse la piept şi o

mingîie cu un amestec de durere şi plăcere. lo ~ Ail ' Me§§le> Pe tine şi pe mama vă iubesc mai mult decît pe °!" ceilalţi la un loc! Doamne, de ce nu eşti mai mare să pot sta de -orba cu tine? Dar poate că-i mai bine aşa.

jsa dm braţe brusc, încercînd să se stăpînească. Apoi o privi. ' eggie, cînd o să fii mare ai să înţelegi mai bine. A^M™Pleca> Frank, repetă ea.'

insă să nu C8gle' °!"ar n~ai înţeles nimic? Nu contează. Te rog Mu vreau sl^ "'mănui că am stat de vorbă în seara asta. Auzi? creadă că ai vreun amestec.

53

Page 56: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Am înţeles, Frank, am înţeles tot. N-am să suflu un cu - promit! Dar, Doamne, tare-aş vrea să nu fii nevoit să plec;i *' :

Era prea mică ca să-i poată explica ce dorea ea. De fa

n-ar fi găsit cuvintele potrivite să-i descrie acel ceva, pe '"' purta în inimă; dacă Frank pleda, nu mai rămînea nimeni »[' singurul care o înconjura cu dragoste, singurul care o îmbrac ''' o mîngîia. Cînd era mai mică, o mai lua şi tata în braţe, dar de a început şcoala nu o mai lăsa să stea pe genunchii lui, nicj • mai petreacă braţele pe după gîtul lui. îi spunea: „Ai ere Meggie". Iar mama era întotdeauna atît de ocupată, atît de obo > atît de preocupată de băieţi şi de casă. Numai pe Frank îl sin,. aproape de sufletul ei. Doar lui îi plăcea să stea de vorbă cu ea tot el îi explica lucrurile în aşa fel ca să înţeleagă şi ea. încă d ziua în care Agnes şi-a pierdut părul, Frank a fost aproape de ea i-a alinat amarul. Nimic nu a doborît-o, nici bătăile la palmă a Maicii Agatha, nici păduchii, pentru că 1-a avut întotdeauna t. Frank alături de ea, ca s-o mîngîie, s-o consoleze.

Se ridică şi reuşi să zîmbească. - Dacă trebuie să pleci, Frank, asta este. - Meggie, ar fi trebuit să fii în pat, întoarce-te înainte să viii

mama în control. Hai, fugi! Gîndul acesta i le alungă pe toate celelalte. Se aplecă, îşi pese

poalele cămăşii de noapte, le trase printre picioare şi le ţinu ca pe coadă, în faţă, în timp ce fugea cu picioarele goale printre aşchii; ascuţite de lemn.

Dimineaţa, Frank n-a mai apărut. Cînd Fee veni s-o scoale f Meggie, era supărată şi încordată. Meggie sări din pat ca o pisicu!-se îmbrăcă singură, fără să ceară ajutor, deşi avea o mulţime i> butonaşi.

în bucătărie, băieţii stăteau întunecaţi în jurul mesei. Scaufl-lui Paddy era gol. Şi al lui Frank. Meggie se strecură la locul ei' stătu cuminte, cu dinţii clănţănind de frică. După micul dejun, • îi trimise pe toţi afară şi, cînd ajunseră în spatele hambarului, îi şopti:

- Frank a fugit. - Poate că a plecat numai pînă la Wahine, îşi dădu ea cu p

54

Page 57: Colleen McCullough Pasarea Spin

i c a Hus să se înroleze. Of, ce păcat că nu sînt rtP°otpîecacue.!Norocosul! •- Humi-aş fi dorUsărămînă acasă.

l îob ridica^ i ^^ ^ fefâ ş. g normal să gîndeşti aşa.

păi- tu n ^^ ^ părut aj tădată ofensatoare, rămase fără Demarca _^_ ^ ^_ s_ va(j. dacă pQate g g vreun ajutor. plinS,'dc-^ta? întrebă după ce i se ceru să calce batistele.

Aplecat la Wahine. Să-l aducă pe Frank înapoi? _ Fslc imposibil să ţii un secret m casa asta! Nu, n-o sa-1 prindă

Frank la Wahine, ştie foarte bine. S-a dus să trimită o telegramă fa^oTitia şi armata din Wanganui.

_ Ah, mami, sper să-1 găsească! Nu vreau ca Frank să plece! Fee răsturnă pe masă putina cu unt şi începu să bată conţinutul

cu două lopăţele de lemn. - Nimeni nu doreşte ca Frank să plece. De aceea încearcă tata

să-1 aducă înapoi. Gura îi tremură o secundă. Bietul Frank! Bietul Frank! Oftă, îndurerată. Nu ştiu de ce copiii trebuie să plătească pentru păcatele părinţilor. Sărmanul meu Frank nu-şi găseşte locul aici..

Apoi, observînd că Meggie se oprise din călcat, strînse din buze şi nu mai scoase nici un cuvînt.

Trei zile mai tîrziu poliţia 1-a adus pe Frank înapoi. Sergentul din Wanganui, care 1-a escortat pe Frank, i-a spus lui Paddy că acesta se împotrivise din răsputeri.

- Aveţi un luptător pe cinste! La un moment dat a profitat de neatenţia soldaţilor şi a ţîşnit ca fulgerul, pe scări, cu doi paznici F* urmele lui. Dacă n-ar fi avut ghinionul să dea peste o patrulă, ere ca ar fi reuşit să fugă. S-a împotrivit din toate puterile; cinci

dsaţl abla au reuşit să-i pună cătuşele.

bruta?"'11'1 aSta' " SC°aSe ^frile §rele lui Frank Ş1'1 împinse trase rcPC

H°artă' Dezechilibrîndu-se, Frank se lovi de Paddy şi se Copiii Ş1 °Um atin§erea lui !-ar fl urzicat- vind încorda"813"1^86™ C°lţul Casd'în Spatele adul?ilor' Pri' a . Bob, Jack şi Hughie stăteau nemişcaţi, sperînd

55

Page 58: Colleen McCullough Pasarea Spin

ca Frank să se mai bată puţin. Stu privea liniştit, compătj • din adîncurile sufletului lui mifos, Meggie îşi ţinea obrajii m ^ înspăimîntată la gîndul că cineva ar mai intenţiona să-i fac* rău lui Frank. r'

Frank se întoarse şi îşi privi mai întîi mama. Ochii n pierdură în privirea albastră, într-o comuniune amară, care n să fie exprimată niciodată în cuvinte. Privirea albastră, mî lui Paddy îl doborî. Pleoapele lăsate ale lui Frank îi recunn dreptul de a fi furios. Din ziua aceea, Paddy şi Frank nu au vorbit mai mult decît impunea buna creştere. Lui Frank i-a mai greu să dea ochii cu copiii, să-i privească în faţă, rusin» stînjenit, ca o pasăre călătoare adusă acasă cu aripile frînte

cîntecul redus la tăcere. Meggie aşteptă pînă Fee îşi făcu rondul de noapte, apoi sesi

cură pe fereastră şi se duse în curtea din spate. Ştia unde-1 găst pe Frank, în podul cu fin, departe de ochii iscoditori ai tatălui s

- Frank, Frank, unde eşti? Vorbea în şoaptă, învăluită.în tace: întunecată, explorînd cu picioarele terenul necunoscut, cu simţur ascuţite ca un animal.

- Aici, Meggie, se auzi vocea lui obosită, greu de recunosc. Se îndreptă în direcţia de unde venea glasul şi se ghemui lir:

el, în fin, cuprinzîndu-1 cu braţele mici. - Oh, Frank, sînt atît de bucuroasă că te-ai întors! El mormăi ceva, se întinse pînă cînd ajuitse mai jos decît e

îşi sprijini capul de trupul micuţ. Meggie începu să-i mîngîiefâ' des şi negru. Era prea întuneric ca s-o poată vedea, dar perceput simpatia reuşi să se elibereze de încordare, începu să plînga-hohote, cu trupul contorsionat de durere. Lacrimile lui înmui-cămaşa de noapte a fetiţei. Meggie nu plînse. Ceva în micu!111 suflet era destul de matur şi destul de feminin ca să simtă buoi' irezistibilă de a fi de folos. Stătea legănîndu-i capul, î«cet'' ' pînă cînd durerea lui se transformă într-un imens gol suflete*

Page 59: Colleen McCullough Pasarea Spin

DOI

1921 - 1928 Ralph

Page 60: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 61: Colleen McCullough Pasarea Spin

nunul spre Drogheda nu mi-a răscolit nici o amintire din tinereţe, îşi spuse părintele Ralph de Bricassart, tinîndu-şi ochii pe jumătate închişi, ca să nu fie orbit de reflexele lucioase ale noului său Daimler ce se legăna pe urmele lăsate de căruţe în iarba argintie. Ţinutul acesta n-avea nimic comun cu frumoasa şi înverzită Irlandă. Dar Drogheda? Nu semăna cu un cimp de luptă, nu-ţi dădea putere. Oare acesta să fie adevărul? Mai stăpîn pe sine în ultimele zile, dar cu simţurile mai treze ca oricînd. revăzu cu ochii minţii imaginea cromwelliană a lui Maiy Garson, scoţîndu-i în evidenţă o trăsătură de caracter definitorie -imperiala ei răutate. Ei, nici chiar aşa; doamna în cauză avea cu siguranţă la fel de multă putere şi controla tot atîţia oameni, ca un lord pe moşia sa în vreme de război. n dreptul ultimei porţi închise cu o bucată de sîrmă răsucită, "ia

se opri. Trăgîndu-şi pe ochi pălăria cu boruri largi care-1 ( a dc.soare' Părintele Ralph coborî, ridică sîrma prinsă de stîlp Ş" eschise nerăbdător poarta. Erau douăzeci şi şapte de

asemenea ce insc'^0 Ca-- parohiala din Gillanbone şi ferma Drogheda, ceea din maT- ^'" fiecărcia trebuia sa se oprească, că coboare ultima bar''"-" ""ov""Lm>sa urce din nou la volan şi tot aşa pînă la d'n acest rin?! -mUltC Oli Ş'~a dorit sa scape macar de jumătate

•»-; 'Să treacă ?i să lase porţile deschise, ca nişte guri a U1; dar nici aura sfîntă pe care i-o conferea veşmîntul

59

°

Page 62: Colleen McCullough Pasarea Spin

preoţesc nu 1-ar fi scytit de comentariile proprietarilor A ca viteza cailor s-o egaleze pe cea a maşinilor, pentru că ' deschide şi închide porţile fără să coboare din şa. '

- Nu există nici un lucru hărăzit nouă care să nu prezj mic dezavantaj, spuse lovind uşor botul noului Dairnler C a parcurge ultima milă de pămînt bogat, cunoscut sub nu Padocul Fermei, convins fiind că a legat bine poarta din ^

Chiar şi unui irlandez obişnuit cu castele şi conace i impunătoare această fermă. Drogheda era cea mai veche întinsă proprietate din district şi fusese împodobită de ultii stăpîn cu o reşedinţă pe măsură. Construită din blocuri de galbenă, aduse de la o distanţă de cinci sute de mile, casa se disc prin stilul său arhitectonic georgian, cu multe ferestre mari < verandă spaţioasă, sprijinită pe stîlpi metalici, de jur-îrrtpreiu-clădirii. Ferestrele erau acoperite cu frumoase jaluzele din leu menite să păstreze răcoarea încăperilor în zilele toride de vară

Primăvara, frumuseţea casei era accentuată de glicina, c fusese plantată în ziua în care se terminase casa, în urmă cu cincii de ani. Ea se întindea ca o masă compactă de pene liliachii, a; perind tot peretele exterior şi copertina verandei. De jur-împreji;: casei se aflau mai mulţi acri de pajişte bine îngrijită, presărată. Straturi de flori, care, chiar şi acum, în prag de toamnă, erau pi:: de trandafiri, dalii şi gălbenele. Un şir de eucalipţi cu truncli:-albe îşi întindeau frunzele palide şi firave la şaptezeci de picior deasupra casei şi o apărau de soarele nemilos. Pînă şi monstruoas rezervoare de apă erau acoperite cu viţă de vie, trandafiri şi glicr-reuşind să pară mai mult decorative decît practice. Datorită pasic răposatului Michael Garson pentru ferma Drogheda, aceasta rus* dotată cu suficiente rezervoare ca să nu ducă lipsa apei. Se spit că Drogheda ar fi avut resurse să-şi ude pajiştile şi florile, c -dacă n-ar fi plouat timp de zece ani.

De îndată ce ajungeai la padocuri, casa şi eucalipţii fanton

îţi tăiau respiraţia. Abia după aceea remarcai o mulţime decv

cu un etaj, care erau legate de casa mare prin acoperişuri sus^ pe stîlpi. Un drum mare, pietruit, care lua locul drumeagului de urme de căruţe, se arcuia într-o parcare circulară, ' r

60

Page 63: Colleen McCullough Pasarea Spin

continua dincolo de ea, ducînd spre adevăratul . ,ralâ a ca!C1,'Droghcdei - grajdurile vitelor, şura oilor, hambarele,

jc m«ncâ al J -j^^ prefera arborii de piper care umbreau „mea sa. P31"1" ^^ CQpazeau casa Canişte stafii neînduple-

: , r i l c anexe cuc ^^ ^ frunzele de culoare verde- Arborii c p zetuj a)binelor, sugerînd atmosfera tipică

i Jar fonotcau u i-,rmc australiene.

ce părintele Ralph parcă maşina şi traversă pajiştea, " "mP - ;,>ci în întîmpinare pe verandă, cu faţa-i bucălată numai itoarca n "-"î1"' *

tună dimineaţa, Minnie, o salută el. - Oh părinte, îmi pare bine să vă văd în dimineaţa asta atît de asă răspunse fata, cu un puternic accent irlandez, ţinînd cu ÎS'uşa deschisă şi întinzînd-o pe cealaltă după pălăria lui neobişnuită pentru un cleric.

în holul întunecos, pavat cu dale din marmură, de unde pornea scara interioară cu balustrada lustruită, preotul se opri pînă cînd Minnie îi făcu semn cu capul să intre în salon. Mary Garson stătea în balansoarul ei, lîngă o fereastră deschisă, care măsura cincisprezece picioare de la tavan la duşumea, fără să se sinchisească de curentul de aer rece ce pătrundea în încăpere. Părul ei roşu, neobişnuit, părea la fel de strălucitor ca în anii tinereţii şi. deşi pielea fină se pătase din cauza vîrstei, pentru o femeie de şaizeci şi cinci de ani, avea puţine riduri, mai degrabă o reţea fină de pernuţe în formă de diamant, ca o cuvertură matlasată de pat. Singurul indiciu al firii ei refractare erau cele două cute adînci, Săpate de o parte şi de alta a nasului roman, care se continuau pînă a Citurile gurii şi privirea îngheţată a ochilor ei albaştri deschis, annţele Ralph traversă covorul Aubusson şi îi săruta mîna. d părea foarte firesc din partea unui om atît de înalt şi graţios

fot j • ma'alCS °ă SUtana neagră conferea un aer distins întregii _'Şan.Ochli ei inexpresivi îşi recăpătară brusc strălucirea şi ^arson U întrebă fîstîcită: I l l a ceai, părinte?

ascu1''slujba' răsPunse el> fa*a ei> Picior peste picior, cu sutana destul de

Page 64: Colleen McCullough Pasarea Spin

ridicată pentru a lăsa să se vadă că pe dedesubt purta n cizme de călărie, concesie făcută specificului local al f Ţi-am adus sfînta împărtăşanie, dar dacă vrei să auzi f ^ sînt gata s-o spun în cîteva cuvinte. r£

- Eşti prea bun cu mine, părinte, răspunse femeia n glacial, ştiind foarte bine că el. la fel ca toţi ceilalţi din inn " omagia pe ea, ci banii pe care-i poseda. Te rog bea-ţi ceaiul ' nuă ea, eu o să mă mulţumesc cu împărtăşania. >C(|

Preotul se abţinu să-şi manifeste făţiş resentimentul. Pa

servise drept şcoală pentru a-şi educa voinţa. Dacă vreodată mai oferi ocazia de a se desprinde de acest mediu obscur în aruncase temperamentul său, n-ar mai repeta aceeaşi greşeai1' dacă va şti să-şi joace bine cartea, această bătrînă ar putea f punsul la rugile lui.

- Crede-mă, părinte, că acest ultim an mi-a adus multe bir Eşti un păstor incomparabil mai bun decît bătrînul părinte K; putrezi-i-ar sufletul. La ultima frază, vocea ei deveni deodată a şi vindicativă.

Ochii lui strălucitori se opriră asupra chipului femeii. - Draga mea, doamnă Garson! Acesta nu este un sentir

prea catblic. - Dar exprimă o realitate. Era un bătrîn beţiv şi sînt conv

că Dumnezeu îi va arde sufletul în focul Gheenei, aşa cumbâî i-a distrus trupul. Se aplecă spre el. Am reuşit să te cunosc <k de bine. Cred că am dreptul să-ţi pun cîteva întrebări, ce zici urma urmei, ai ajuns să foloseşti Drogheda ca pe propriul tere joacă, unde înveţi să creşti animale, sau faci exerciţii de căiâi" să alungi monotonia vieţii din Gilly. Şi toate, bineînţeles, lain*" mea. Nu crezi că aş fi îndreptăţită să pretind nişte răspuns^ j

Nu-i plăceau apelurile la recunoştinţa pe care i-o datora- J aştepta ziua cînd ea va crede că-i oferise destule, pentru a-, mula pretenţiile. ,

- într-adevăr, doamnă Garson. Nu am cuvinte să-ţi wu. fiindcă mi-ai permis să vin la Drogheda, ca şi pentru toa făcute - caii, maşina.

- Cîţi ani ai? întrebă ea, fără altă introducere.

62

Page 65: Colleen McCullough Pasarea Spin

„ pouâzeci ş ^ ^^ ^ crezut. Oricum, nu se trimit preoţi

_ Eş" !lial l în iocuri ca Gilly. Ce ai făcut de au ajuns să „ ncri ca dun^u prestanţa dumitale aici, la capătul lumii? exileze un 01T1 ^^ episcop, răspunse el cu un zîmbet senin. _

L-am l"]s(lNu_mi pot imagina că un preot atît de talentat poate

,, "rial în GiHanbone. 1 'A fost voinţa Domnului.

" p ostii! Te afli aici din pricina greşelilor umane - ale tale şi " copului- Numai Papa este deasupra oricărei greşeli. Se vede

a'CHPcolo că nu eşti în elementul tău în Gilly, am observat cu toţii Cl' °i - f, _ nu că n-am fi recunoscători că avem un om ca tine în lucrul aşi» ii1-1 ^ t locul caricaturilor de preoţi pe care m-i trimiteau de obicei. Dar cu f Iul tău de a fi ar trebui să te învîrţi în sferele puterii ecleziastice, nu să stai aici, printre cai şi oi. Ai arăta magnific într-o mantie roşie de cardinal.

- Mi-e teamă că n-am nici o şansă. E drept că GiHanbone nu este tocmai epicentrul hărţii Legatului Papal Arhiepiscopal. Dar se putea întîmpla şi mai rău. Aici te afli dumneata şi mai e şi Dro-gheda.

Mary acceptă flatarea făcută în mod deliberat, bucurîndu-se că ci este frumos, politicos, are o minte subtilă şi ascuţită, într-adevăr, ar fi fost un cardinal magnific. Nu-şi amintea să mai fi întîlnit vreodată un bărbat mai frumos, sau un om care să-şi etaleze frumu-seţea aşa cum făcea el. Sigur era conştient de faptul că arăta bine; înălţimea se armoniza perfect cu greutatea corpului, avea trăsături «ne, aristocratice, toate detaliile fizice fiind combinate, cu grija cu care Dumnezeu înconjoară prea puţine dintre creaţiile sale. Totul era perfect la acest bărbat, începînd cu părul negru ondulat, ochii

on de albaştri, şi terminînd cu mîinile şi picioarele sale suple. re uie.sâ fi fost conştient de frumuseţea sa, deşi în jurul lui

^ niciodUmită răCCală' parcă Pentru a'î da de înîeles că eî nu 'osi^far ^ S°lavul Pr°Priei frumuseţi şi nici n-avea să fie. O

••draeost't _,CrUP ' ca sa obţină ceea ce dorea, dar nu ca im ^ aceia care 'îl ^pr°pna imagine. Lăsa impresia că-i dispreţuieşte

admirau pentru calităţile lui fizice. Iar ea, Mary, ar

63

Page 66: Colleen McCullough Pasarea Spin

fi dat orice ca să afle ce se ascundea în trecutul lui de îl tra

astfel. '" nsf% Ciudat, oare cîţi preoţi erau frumoşi ca Adonis şi avea

tismul sexual al lui Don Juan? Nu cumva acceptau celib ^ o fugă de eventualele consecinţe? u ' <<

- De ce te mulţumeşti cu Gillanbone? întrebă ea n renunţi la preoţie? Ai putea fi bogat şi puternic în orice H graţie talentelor pe care ţi le-a hărăzit Cel de Sus. Şi să nu C

că nu te atrage deloc ideea de putere! '' Sprinceana stîngă se arcui ironic. - Dragă doamnă Garson, eşti catolică. Ştii că am de

legămînt sfint. Pînă la moarte voi rămîne preot. Nu pot să-m » vocaţia.

Mary Garson rîse răutăcios. - Haida de! Chiar crezi că dacă ai renunţa la jurămînu

hăituit cu ogari şi cu puşti? - Bineînţeles că nu. Şi nu-mi închipui că eşti atît de naivă i&

să crezi că teama de pedeapsă mă împiedică să renunţ la b preoţească.

- Ah, ce prostie, părinte de Bricassart! Totuşi, ce te ţine Ier. Ce anume te determină să înduri praful, căldura şi muştele; Gilly? Am impresia că ispăşeşti o condamnare pe viaţă.

Timp de o clipă ochii lui fură întunecaţi de o umbră trecător apoi faţa \ se lumină de un zîmbet compătimitor.

- Vrei să mă consolezi, nu-i aşa? Depărta buzele, privi în îs şi oftă. Din leagăn am fost menit să fiu preot, dar nu e vorba nr de asta. Cum să explic unei femei? Sînt un fel de vasal, Garson, şi din cînd în cînd încerc senzaţia de comunicare cu zeu. Dacă aş fi un preot bun, n-aş cunoaşte perioadele d Iar comuniunea cu Dumnezeu n-are nici o. legătură cu Io mă aflu. Fie că sînt la Gillanbone, sau într-un palat epis< are loc. Dar mi-e greu să găsesc o explicaţie, deoarece, chtf tru preoţi este un mister. O posesie divină, pe care alţi oai vor cunoaşte niciodată. Cam asta ar fi. S-o abandonez? N-Jj

- Deci e ca o putere, nu-i aşa? Şi atunci de ce să ţie data ^ preoţilor? De ce simpla miruire pe parcursul unei cereffl° lungate nu e de-ajuns să-i dea har unui om oarecare:

64

Page 67: Colleen McCullough Pasarea Spin

r. l clăti" 5 din cap- ^ ^^ ^^ chjar înainte de a fî hjroto.

J pe nniltă VT& mjnuţioasă a Unei stări de spirit care deschide „isit. Este o Prcgajeu E obţinută cu trudă! Acesta este scopul hiro- calcasprcPull1"c. seaffla? Nimic pămîntesc nu se interpune între tonisi"'- n11"* 1^ dc spirit- nici dragostea unei femei, nici pasiunea preot şi starea sa nefea în faţa ordinelor altor oameni. Sărăcia pentru bani, m^ ^ mjne; eu nu provin dintr-o familie bogată. nu este ceva ^_ ^_ m_ deranjeze ideea că va trebui s-o

<"'asulatcj1 °syC

puncrCa? Pentru mine este lucrul cel mai greu de păstrez, ar^ ^^ împăcat cu el fiindcă, dacă mă consider mai '"^"dccît menirea de a intra în comuniune cu Dumnezeu, t Mă supun. Şi la nevoie, sînt hotărît să îndur Gillanbone o condamnare pe viaţă.

- Trebuie să fii nebun, interveni ea. Şi eu cred ca smt lucruri ,,,ai importante decît amanţii, dar să fii un receptacul al lui Dumne- /cu mi se pare un nonsens. Ciudat. Niciodată nu mi-am dat seama că eşti atît de credincios. M-am gîndit că poate faci parte dintre aceia care se îndoiesc.

- Am şi cu îndoielile mele. Dar ce om care gîndeşte nu se îndo ieşte? De aceea mă simt uneori gol - privi dincolo de ea, la ceva ce ca nu putea să vadă. Ştii, mă gîndesc să renunţ la orice ambiţie de dragul şansei de a deveni un preot perfect.

- Perfecţiunea este îngrozitor de plictisitoare, în ce mă priveşte, prefer puţină imperfecţiune.

El rîse şi o privi admirativ, cu o urmă de invidie. Era o femeie remarcabila.

Rămăsese văduvă de treizeci şi trei de ani şi unicul ei copil 'rStă fragedă' Din cauza statutului pe care-1 avea în U PUtUSC

contracta ° căsătorie cu vreunul din bărbaţii anturajul său; ca văduvă a lui Michael Carson,

nevoită să ' H' ° regină' daf Ca S0ţie a unui oarecare ar fl fost Ca*on nu ' ^i C°ntrolul asuPra tuturor bunurilor sale. Lui Mary

ea- a renunţ T Să.trăiască în acest fel> sa fie vioara a doua! De fl fost im"'3' aplăcerea flzică» preferind să mînuiască puterea;

să-şi ia un amant, pentru că la capitolul bîrfă,

65

mai h ţ1

Page 68: Colleen McCullough Pasarea Spin

Gillanbone era receptiv ca un cablu la sursa de curent A ajunsese la o vîrstă destul de înaintată pentru a nu mai fi Sl] ^ că s-ar lăsa înrobită de dorinţele trupului. Dacă noul preot

îndeplinea conştiincios îndatoririle, iar ea găsea de cuviinţă sg tească cu mici daruri, cum ar fi o maşină, asta nu era de] trivit. Ea fusese toată viaţa un stîlp al Bisericii, îşi ajutase ^ şi pe liderul ei spiritual în diverse feluri, chiar arunci cînd tr ' Kelly îşi rostea predica printre sughiţuri. Nu numai ea dădea d de generozitate faţă de succesorul părintelui Kelly. Părintele & de Bricassart era iubit de fiecare membru al comunităţii, boo sărac, fără nici o excepţie. Dacă unii locuitori care stătea departe nu puteau ajunge la Gillysă-1 vadă, se ducea el la ei si • să îi dea Mary Garson maşina, a mers cu calul. Răbdarea şi h tatea lui i-au atras simpatia unora şi dragostea sinceră a alton semn de preţuire faţă de noul părinte, Martin King din Buna' remobilat casa parohială cu mobilă scumpă; iar Dominic O'Roir din Dibban-Dibban s-a îngrijit să plătească salariul unei menaj? De la înălţimea piedestalului reprezentat de vîrstă şi poziţia Mary Garson se putea bucura din plin de prezenţa părintelui Raţ îi plăcea să-şi exerseze isteţimea în duelurile verbale cu unor fel de inteligent sau să-i ghicească adevărata natură, deşi nu. niciodată sigură că 1-a intuit bine.

- Revenind la ce spuneam despre Gilly, cum că n-ar fi epicer; hărţii Legatului Papal Arhiepiscopal, zise ea, cufundîndu-scr tare în fotoliu, ce crezi că 1-ar determina pe venerabilul doini facă din Gilly pivotul acelei lumi?

Preotul zîmbi trist. - Imposibil de spus. O lovitură? Salvarea a vreo mie desul-

deodată, capacitatea de a vindeca ologii şi orbii... Dar epoca colelor a trecut.

- Ei na! Nu-mi vine să cred! Cred că El şi-a schimbat tehn- în zilele noastre, şi El recurge la bani.

- Eşti o cinică! Poate de aceea îmi placi atît de mu» Garson.

- Numele meu este Mary. Te rog să-mi spui Mary-

66

n cărucior de ceai, tocmai cînd părintele de 'l l t ia CU mulţumesc, Mary". în timp ce se înfrupta cu ^ ^gssai'JP1"10 '.jl j^ary Carson oftă.

!M joa Ş' P"110 ^j aş dori să te rogi în mod special pentru mine! părinte, as c -> răspunse e]^ apoi continuă maliţios: Nu cred Spune-m1 '^ ^ ^ ^^ maj Specjajă decît în mod obiş-

mut. ^ ,n(-tor j ^m (acut cumva o remarcă nepotrivită? îmi

controlez cuvintele, dar cu tine nu ştiu niciodată de aparenţe nu se ascunde ceva mult mai profund. ^^ ^ adevărat despre mine, părinte de Bricassart? ştiu

niciodată, pentru că nu ai să fii atît de lipsit de tact, • • ă mi-o spui, nu-i aşa? Fascinant, fascinant. . .Dar trebuie să t" rogi pentru mine. Sînt bătrînă şi am multe păcate pe conştiinţă.

- Bătrineţea se strecoară în noi toţi; şi eu ain păcătuit. Un hohot uscat îi scăpă de pe buze. - Aş da foarte mult să ştiu cum ai păcătuit! Crede-mă, sînt tare

curioasă. Tăcu un moment, apoi schimbă subiectul. Iar am rămas tară un îngrijitor de vite.

- Cum aşa? - Anul trecut m-au părăsit cinci. E din ce în ce mai greu să

găseşti un om cumsecade. - Ştii, lumea spune că n-ai fi o stăpînă prea generoasă. - Oh, neruşinatule, oftă ea rîzînd. Cine ţi-a cumpărat un Daimler

nou. ultimul model, ca să nu te mai chinui călărind? - Ei, dar nu vezi ce mult mă rog eu pentru tine! - Dacă Michael ar fi fost măcar pe jumătate cît eşti tu de spiri-

cxwP°at!|Că '"aŞ fi 1Ubit' SpUSC ea brusc' ChiPul femeii î?1 schimbă ar trebui' "'^ dispre^itor- Crezi că sînt singură pe lume şi că

- N„ .T"1' t0ţl banii şi Păm'ntul Mamei Biserici, nu-i aşa?

Hniştlt ' ^«mdu-ş, alt ceai. frate °u ° §rămadă de C°P» - băieţi. lne'răsP^eel visător.

st/^* °" «'sta nici o s n-aveam un sfanţ. Mi-am dat seama că

^ provjnâ dintr-T? PCntm minC în Wanda' Unde ° femeie trebuia amilie bună ca să poată pune mîna pe un soţ

67

a^

'" ~C

j.ică

N„ . - De f '"t' - E

Page 69: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 70: Colleen McCullough Pasarea Spin

bogat. Aşa că am muncit de m-am spetit ca să-mj ago . necesari pentru un drum într-o ţară unde oamenii bo CSc

atît de pretenţioşi. Tot ce aveam cînd am ajuns aici erau -' plăcută şi o minte mai bună decît li se atribuie ferneil0r" Acestea au fost atuurile cu care I-am ademenit pe Micii I°MI:

care era un om tare naiv. * - Şi fratele tău? o îmboldi el, gîndindu-se că ea ah

tangenţial subiectul. a - Fratele meu este cu unsprezece ani mai tînăr decît m

în curînd va împlini cincizeci şi patru de ani. Sîntem singur vieţuitori din familie. Abia dacă-1 mai ţin minte; era un co am plecat eu din Galway. Acum locuieşte în Noua Zeeland"' a emigrat ca să facă avere, nu a reuşit. Dar noaptea trecută • mi s-a spus că Arthur Tevoit şi-a făcut bagajele şi a plecat m' gîndit la Padraic. lartă-mă, nu mai sînt tînără, nu am pe m lîngă mine, M-am gîndit că Paddy este un om cu expericr munca pămîntului, dar nu are mijloace să şi-1 cumpere. De c mi-am zis; de ce nu i-aş scrie, să-1 rog să vină aici cu toţi fii: La moartea mea, el ar moşteni Drogheda şi Michar Limited, p; că este singura mea rudă apropiată. Zîmbi. Mi se pare lip; logică să mai aştept, nu-i aşa? Ar avea timp să se obişnuias; felul nostru de a creşte oi, cu cîmpiile noastre cu sol negru.. sînt sigură, nu seamănă cu cele din Noua Zeelandă. Apoi.; moartea mea, poate prelua din mers conducerea fermei. Cu a plecat îl privea totuşi atentă pe părintele Ralph.

- Mă întreb, de ce nu te-ai gîndit la asta mai devreme? - Oh, m-am gîndit, însă pînă nu de mult credeam că nu r.

dori să văd vulturii aşteptînd să-mi dau ultima suflare. Niun- în ultima vreme, îmi simt sfîrşitul tot mai aproape şi cred.. ° ştiu! Mi se pare că ar fi frumos să-i aduc în preajma mea f plămădiţi din carnea şi sîngele meu.

- Ce s-a întîmplat, eşti cumva bolnavă? Ochii lui expf * îngrijorare reală.

- Mă simt foarte bine. Şi totuşi este ceva de rău aug^ împlineşti şaizeci şi cinci de ani. Brusc, bătrîneţea încete fie un fenomen care trebuie să vină, devine o realitate.

68

Page 71: Colleen McCullough Pasarea Spin

ei să spui şi îţi Aau dreptate. Va fi foarte plăcut i şi voci tinere în jur.

• '-;. Or să stea în casa îngrijitorului şef, , o ^ ^.^ ^ p a c c o p ş n y o c i l e j Q r

lingâ izvor. depaireschinărie din partea ta să-ţi tratezi astfel fratele,

' Nu este o ^ djferenţa de vîrstă dintre voi este mare? Mary? chiar !Lq<5câ Drogheda! Să merite acest lucru! răspunse

,a cu cruzime.

lcary născu un băieţel, cu şase zile înainte ca Meggie să nască

nouă ani, considerîndu-se norocoasă că între timp nu dccît cîtcva avorturi. La nouă ani, Meggie era destul de să fie de ajutor în casă. Fee avea patruzeci de ani, o vîrstă la ""rcnu mai putea face copii fără să-şi asume un risc considerabil. Copilul pe nume Harold, era foarte fragil; pentru prima dată, din ciic îşi aminteau ei, doctoral venea regulat să-1 vadă. Şi cum o nenorocire nu vine niciodată singură, şi problemele lor s-au înmulţit. Urmarea războiului nu a fost prosperitatea, ci o criză economică rurală. Era din ce în ce mai greu să găseşti de lucru.

Bătrînul Angus MacWhirter le aduse telegrama într-o zi cînd tocmai terminaseră de băut ceaiul, şi Paddy o deschise cu mîinile tremurînde; telegramele nu conţineau niciodată veşti bune. Băieţii se strinseră în jurul său, toţi în afară de Frank,' care-şi luă ceaşca şi se ridică de la masă. Ochii lui Fee îl urmăriră, apoi se întoarseră spre Paddy care scoase un oftat.

- Ce este?

Paddy privea fix foaia de Mrtie, de parcă-i anunţa propria moarte. - Archibald se opune venirii noastre. "capabil să se stăpînească, Bob bătu cu pumnul în masă; aştep-cu atita nerăbdare să plece împreună cu tatăl său, ca ucenic, şi Căldării fost prima lui şansă. c ° C° face un lucru atît de josnic, tată? Trebuia să începem

O PaHH i6 r6' B°b' Cred că m-a încondeiat vreun ticălos. '<raddy! oftă Fee.

lîn§ă sobă' dar înainte mi?care, Meggie se apropie de el; Frank intrase

69

, I"nlclcg

tine sa ! Dar nu v

cntru t

Page 72: Colleen McCullough Pasarea Spin

din nou în cameră şi stătea în picioare, cu cana de ce privindu-şi fix tatăl. '"

- Ei bine, o să mă duc să vorbesc cu Archibald ' pllSp h

într-un tîrziu. Acum e prea tîrziu să căutăm alt loc de m cred că-mi datorează o explicaţie. Va trebui să găsim H ^ muls, pînă să înceapă tunsul oilor la Willoughby, în j U Meggie trase un scutec pătrat, din grămada de încălzi, îl puse pe masă şi luă apoi copilul în braţe şi îi ° scutec. Părul specific familiei Cleary licări pe capul miCm timp ce Meggie îi schimba scutecul, cu mişcări la fel de înde •'" ca şi mama sa.

- Mica mama Meggie, o necăji Frank. - Vorbeşti prostii, spuse ea indignată. O ajut numai pe n - Ştiu, răspunse Frank cu blîndeţe. Eşti o fetiţă bună, mic

Meggie. Se juca cu fundiţa de tafta care-i ţinea părul, pîngc

desfăcu. Ochii fetiţei se ridicară spre el, exprimînd o iubire nemârf

peste capul copilaşului, ea părea să fie de vîrsta lui Frank, da; chiar mai bătrînă. îl fulgeră o durere răscolitoare în piept; a; pe umerii ei totul, cînd la vîrsta asta ar fi trebuit să se joac. Agnes, uitată în dormitor de o bună bucată de vreme. Dacă c fost ea şi mama, el ar fi plecat de mult. îşi privi tatăl plin der<s. mente; din cauza lui domnea haosul în casă. Aşa-i trebuie, că: mai satură.

într-un fel, ceilalţi băieţi şi Meggie nu-i tulburaseră gint aşa cum o făcea acum micul Hal; dar cînd talia lui Fee începi; îngroaşe, era destul de matur el însuşi pentru a se căsători şi P- a avea copii. Toată lumea, cu excepţia lui Meggie, se simţea se rită în prezenţa ei. Cum putea suporta o femeie să treacă p^ de o mie de ori, se întrebă Frank, amintindu-şi de strigat^ veneau din camera ei, în ziua cînd s-a născut Harold. Tata iŞ1 •• soarta. Un om cu bun-simţ ar fi lăsat-o în pace. .

Capul mamei sale, în lumina electrică, era auriu, iaf Pf în timp ce-1 privea pe Paddy, i se păru extraordinar ^ Cum de-a putut o femeie atît de rafinată ca ea să se m oier nomad, ieşit din mocirlele din Gallway? S-a uzat c

70

Page 73: Colleen McCullough Pasarea Spin

ca splendida faţă de masă din damasc, ca pre-rviciu chinezeS

an toate ascunse cu grijă în salonaş, pentru că ar ,su| c°v°'

pejSnt'că nu se potrivesc deloc cu obîrşia lui Paddy. fost prea c^' e conştienţi de vulgaritatea vocilor lor puternice, , j.,, (acut să ie_^ ului(.ea de pe feţe cmd \c.a aşezat la masă mai , le~a „ jtă

• i i ' j l |d i : H^diîrn'inica, mama se ducea în salonaş, se aşeza la Cîieoda ^^ ş j cînta; deşi îşi pierduse antrenamentul şi sp'nclă nSjecît piesele cele mai simple. El, Frank, stătea sub nu mai _şt'arin(rc jj]j eci şj crini, închidea ochii şi asculta. Atunci, l" crcaStraP

n ^ ^ vizjune; mama sa îmbrăcată într-o rochie roz, ctă într-o uriaşă cameră roz, încadrată de-o parte şi de • sfeşnice cu multe braţe. De cîte ori îi apărea în faţa Siîor această imagine îi venea să plîngă, dar n-a mai vărsat o bcrimă din noaptea cînd 1-a adus poliţia acasă.

Meggic I-a pus pe Hal în coşul lui, apoi s-a aşezat lîngă mama sa încă o femeie care se irosea. Profilul sensibil şi mîndru, mîinile delicate, trupul firav prefigurau o asemănare perfectă cu mama sa la virsta maturităţii. Şi ea, cu cine o să se mărite? Cu un alt oier irlandez, sau cu vreun ţărănoi de la fermele de lapte? Merita mai mult, dar mediul în care trăia îi reteza price aspiraţie. Nu exista nici o ieşire, aşa spuneau toţi, şi cu fiecare an care trecea devenea şi el conştient de acest lucru.

Simţindu-i privirea aţintită asupra lor, Fee şi Meggie se întoar-seră spre el şi îi zîmbiră, cu acea tandreţe specială pe care femeile o păstrează numai pentru cel mai drag om al lor. Frank puse cana PC masă şi ieşi să hrănească cîinii. Ar fi vrut să poată plînge sau să "•floare pe cineva, ca să se elibereze de durere.

^ ra zile mai tîrziu după pierderea locului de muncă de la Archi-• en, scrisoarea de la Mary Garson. Paddy o deschise chiar în

- Menf -ŞI ajUnSC aCasă sărind de bucurie ca un c°Pil ub oohCm !nAustralia! stngă el, fluturînd foile de hîrtie scumpă 1^ familiei sale.

U Pnvirile asuPra lui- Ocm'i fiecărui bărbat e- Ai lui Frank, pur şi simplu ardeau.

71

luccau

Page 74: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Dar, Paddy, de ce s-ar gîndi la tine după toţi aceşti a • Fee, în clipa în care terminară de citit scrisoarea. Nu-nv ""' să se fi oferit vreodată să ne ajute. "

- Poate că-i e frică să moară singură, continuă el în se îmbărbăteze şi pe sine, şi pe Fee. Ai văzut ce scrie K

vîrstă apreciabilă, iar tu şi băieţii sînteţi moştenitorii mei' r ^ ar trebui să ne vedem înainte de moartea mea, ca să înv~, '^ să vă administraţi moştenirea. Am de gînd să te numesca'd''' trator şef- este o ucenicie bună, iar pe băieţii tăi, care sîm/ de mari ca să muncească, o să-i angajăm ca îngrijitori d ° Drogheda va deveni o afacere de familie..., condusă din im fără ajutor din afară."

-Pomeneşte ceva despre banii de drum pînă în Australia?im,, Fee.

Paddy se răsti la ea. - Nici nu mă gîndesc să-i cer vreun ban. Putem ajunge în A

tralia fără să cerşim de la ea. Am destui bani puşi deoparte. - Eu, totuşi, cred că ar fi trebuit să ne plătească drumul

încăpăţînă Fee, spre surprinderea tuturor; de obicei, nu prea 2 păreri. De ce să renunţi la viaţa de aici şi să pleci la capătul pfc tului, numai în baza unei promisiuni date într-o scrisoare? Nicioi nu a mişcat un deget să ne ajute şi n-am nici un pic de încreder: ea. îmi amintesc că o considerai cea mai zgîrcită persoană &. faţa pămîntului. La urma urmei, Paddy, nici n-o cunoşti prea h între voi era o mare diferenţă de vîrstă, iar ea a plecat în Aust înainte de a începe tu şcoala.

- Ce importanţă are asta? Nu-i nimic dacă e zgîrcită. •• moştenim mai mult. Nu, Fee, plecăm în Australia şi-o să rn singuri drumul pînă acolo.

Fee nu mai spuse nimic. Pe chipul ei nu se citea nici un ment fiindcă fusese astfel expediată.

- Ura!!! strigă Bob, îmbrăţişîndu-şi tatăl. Mergem m lia. Jack, Hughie şi Stu chicoteau şi săreau prin casă, iar mulţumea să zîmbească, dar'ochii lui vedeau mult ma

Numai Fee şi Meggie se temeau de schimbare, pentru ca ^ n-aveau cum să fie mai uşoare în Australia.

- Unde este Gillanbone? întrebă Stu.

un atlas vechi; în ciuda sărăciei, familia Cleary M.-O;I-SL'|CpC. fturj cu cărţi în bucătărie. Băieţii răsfoiră paginile mai inul c ^ ^ _ ^^ găsiră Noua Galie de Sud. Obişnuiţi ibcnitedl- ^ Noua Zeelandă, nu se gîndiră să consulte Dantele m . ^ presupuS; aşadar, că Noua Galie de Sud d'n J°H de mare ca şi Insula de nord a Noii Zeelande. Gillan-"" ^daîn partea de nord, spre stînga, cam la aceeaşi distanţă SC'' a si Wanganui, deşi densitatea punctelor care indicau .ifcra mult mai mică decît pe insula lor. ?V atlas foarte vechi, spuse Paddy. Australia e ca America •„"continuă dezvoltare. Sînt sigur că există mai multe oraşe. "Trebuiau să călătorească cu vaporul, la clasa a IV-a, dar în l nd n-avcau de mers dccît trei zile. Nu-şi puteau permite să ia cu ci prea multe haine, nici porţelanuri, tacîmuri, lenjeria şi acele preţioase rafturi cu cărţi; mobila urma să fie vîndută pentru a acoperi costul vaporului, la fel ca şi cele cîteva amintiri ale lui Fee din salonaş - spineta, covoraşele, scaunele.

- Nici să nu te gîndeşti, Paddy, spuse Fee hotărîtă. - Crezi că ne putem descurca altfel? - Sigur. Cît despre mobilă, Mary spune că ne-a pregătit casa

administratorului şef şi că are tot ce ne trebuie. Mă buour că nu va trebui să stăm împreună cu ea sub acelaşi acoperiş.

-Şi eu. Paddy se duse la Wanganui să cumpere bilete pentru vaporul wahine; ciudat că vaporul şi oraşul din imediata lor apropiere pur-£" acelaşi nume. Trebuiau să plece la sfîrşitul lunii august; pe la «*P«u lunii, toţi deveniseră conştienţi de dimensiunile aventurii .. as epta. Aveau de făcut o mulţume de lucruri; să vîndă cîinii, sa încarce mobila şi s-o ducă la Wanganui la licitaţie,

P f*f>l/r» /-.?*«.,,_ ! _ _ • . . . *

Ai

;!a< voarele n luc™nle atunci cînd m-am căsătorit. 1 Nu e'rau muV'T'-anapeaUa'scaunde Ludovic al XV-lea,

72 73

Iucrurile atu™ cînd m-am căsătorit. e'rau n i l , u ' a P e a u a' scau Jte' dar îmi aparţineau.

Page 75: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 76: Colleen McCullough Pasarea Spin

Ochii verzi priviră peste umărul lui, la vechiul tab] pe peretele din spatele său, care reprezenta o femeie U ' îmbrăcată într-o rochie cu crinolină roz deschis, cu ^ volane. ll

- Cine a fost? întrebă el curios, întotdeauna mi-am j r\ J UI(JO]j<

- O mare doamna. - Dar trebuie să-ţi fie rudă; semănaţi puţin. - Ea? Rudă cu mine? Privirea mamei părăsi tabloul

ironică asupra chipului lui Frank. Cu înfăţişarea mea • avea o astfel de rudă?

- D a . -" r -Ai gărgăuni în cap- alungă-i! -- - De ce nu vrei să-mi spui, mamă?

Ea oftă, lăsă capacul spinetei şi-şi şterse praful de pe H -"Nu-i nimic de spus. Absolut nimic. Vino, ajută-măsj toate astea în mijlocul camerei, ca să le poată împacheta lab

Călătoria a fost un coşmar, înainte ca Wahine să plece din', lington, întreaga familie a resimţit răul de mare şi nu şi-a mai r? pe tot parcursul celor o mie două sute de mile străbătute prr învolburate. Paddy a luat băieţii pe punte şi i-a ţinut acolo, in: vîntului tăios şi a apei care năvălea pe punte; cobora nuim; vadă pe fete şi pe copil ori de cîte ori vreun suflet milos se ofer. aibă grijă de cei patru băieţi bolnavi. Deşi tînjea după o gură;: proaspăt, Frank a preferat să rămîiiă jos cu mama şi cu Nte Cabina minusculă, îmbibată cu ulei, se afla sub linia de piu: spre prora, unde mişcarea vaporului era mai violentă.

Plecaseră numai'de cîteva ore din Wellington, iar Frank ţ se temeau că mama lor nu va supravieţui călătoriei; un şti foarte îngrijorat a chemat doctorul de la clasa întîi, care» cap cu scepticism.

- Să sperăm că voiajul nu va fi prea lung, spuse el ş1

asistentei să găsească lapte pentru copil. __ y.

între crize, Frank şi Meggie reuşiră să-1 hrănească P biberonul, dar acesta nu părea prea mulţumit. Fee ei a' de prostraţie totală. Cu ajutorul stewardului, Frank ° patul de sus, unde avea ceva mai mult aer şi, cu un p'°st

74

Page 77: Colleen McCullough Pasarea Spin

ă. Ore în cîte ori a

s alalul!s"tV preajma mamai sale, mîngîindu-i părul, în >;lddy'l"3

îlegăna pe Hal, tinînd şi ea un prosop la gură. c Mcgg'c '

dney apeie s-au liniştit şi vaporul a fost învăluit rC ° i-a revenit puţin închipuind'u-şi că furtuna se -a strecurat prin ceaţă ca o stafie, semnalîndu-şi sunet monoton, dezolant. Apoi, pe neaşteptate, lor se schimbă, în timp ce intrau în apele portului perdea de fum. Meggie n-avea să uite niciodată sirenele, „l'eUontact cu Australia.

P-idd ' o scoase pe Fee în braţe de pe vapor, apoi veniră Frank ilul în braţe, Meggie cu o valiză şi băieţii, fiecare clătinîndu-se "puTza'ţi sub povara unui bagaj. Ajunseseră la Pyrmont, un

nume care nu Ic spunea nimic, într-o dimineaţă ceţoasă de sfîrşit de august 1921 Un şir enorm de taxiuri aşteptau pe chei; Meggie privea uimită, pentru că nu văzuse niciodată atît de multe maşini întru-un singur loc. Paddy reuşi să-i bage pe toţi într-un taxi, al cărui şofer oferise să-i ducă într-un loc numit Palatul Săracilor. - Este un hotel al Armatei Salvării tocmai bun pentru voi, omule. Străzile erau înţesate de maşini care păreau să meargă în toate rccţiile. Toţi priveau pierduţi pe geamul taxiului, la clădirile înalte • cărămidă, la străzile înguste unduitoare, la rapiditatea cu care .ilţimca de oameni se dizolva într-un ciudat vîrtej urban, îi uluise ellington, dar prin comparaţie cu Sydney, nu era decît un orăşel provincie.

In timp ce Fee se odihnea într-una din sutele de camere din "»•"' Săracilor, Paddy plecă la Gara Centrală să vadă la ce oră _sprc Gillanbone. Refăcuţi în bună parte, băieţii insis-ă cu el, dornici să cutreiere ataşul. Invidiindu-le tine--urnc n' y mdeplini mgămintea, mai ales că nu se simţea prea

rămas'cuTe ^^^^Că l ă t°r ieP6"^ FfankŞ i 'Meggie '^cccoborî^H1 C0pllu1' PreocuPaţi de sănătatea mamei lor. Castron cu ^ -° P£

Vap°r'Fce îşi mai revenise - inîncase chiar ?ncn"i de

la h^ ^ ° ^'e ^e p"ne PrăJită» aduse de unul din

75

îind-o şi îndepărtîndu-i părul de pe faţă. ( lingă ea nling'de ca> deşi se simţea la fel de rău; de cît<

„ lias alătuii . mainai sale, mîngîindu-i pa

.j o

Page 78: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Dacă nu plecăm în noaptea asta, Fee, nu mai ave peste o săptămînă, îi spuse Paddy la întoarcere. Crezi c ^ unei călătorii atît de obositoare? '3°!'

Fee se ridică tremurînd. - Rezist. - Te-aş sfătui să mai aşteptăm, spuse Frank pe un to

Nu cred că mama are destulă putere să facă faţă unei c"^ - Ceea ce nu pricepi tu, Frank, este că dacă nu plecăm"

asta trebuie să aşteptăm o săptămînă, iar eu nu am sufle ca să mai stăm atîtea zile la Sydney. Am putea merge m! tren pînă la Dubbo, dar va trebui să aşteptăm după aceea o l ^ locală. La gară mi s-a spus că e preferabil să luăm tren l noapte.

- Mă descurc, Paddy, repetă Fee. îi am pe Frank şi pe M O să-mi revin, mai adăugă ea aruncîndu-i o privire implorai lui Frank pentru a-1 reduce la tăcere.

- Atunci o să-i trimit o telegramă lui Mary, şi-o să-i spun ;• aştepte mîine noapte.

Gara Centrală era cea mai mare clădire pe care o văzuse vreo: familia Cleary; acel vast cilindru din sticlă părea să absoarbă acelaşi timp să împrăştie zgomotul produs d; mii de oameni.: aşteptau răbdători lîngă valizele lor, privind fix la un tablou er pe care-1 schimbau din cînd în cînd nişte oameni înarmaţi cu: lungi.

După ce reperă trenul de Gillanbone, Paddy găsi un comf-ment gol de clasa a doua, aşeză băieţii la fereastră, iar pe' Meggie şi copilul lîngă uşa care dădea spre coridor. Se n cîte un cap, în căutarea unui loc liber, dar dispărea sper vedea atîţia copii. Cîteodată era avantajos să ai o familie i

întrucît noaptea era răcoroasă, scoaseră toate pledurile le aveau legate pe dinafară valizelor.

- Cît de departe mergem, tăticule? întrebă Meggie, cfo< se puse în mişcare.

- Mult mai departe decît am văzut noi pe atlas, Meg£ sute zece mile. Vom ajunge mîine după-amiază tîrziu.

Băieţilor nu le venea să-şi creadă urechilor. In scurt » -, le fu atrasă de încîntătoarele lumini de afară; toţi se m„

76

Page 79: Colleen McCullough Pasarea Spin

. priveliştea şi, deşi mergeau de cîteva mile, tot Viteza trenului se mări, luminile se răriră şi, în cas -• ' "nlocuite de rafale regulate de vînt.

. •••l"" " - coase pe oaieji afară, pentru ca Fee să-1 poată hrăni V';,,; p.iddv >'sc rjv. după ei cu invidie, încă de cînd se născuse, , ,1,1. !vicgg'^b

Pase viaţa, legînd-o de casă ca pe mama ei.

Nu că .,; ; j l ii scnim t^ .^j gpunea djn cînd în cînd fM ranchiună.

-• ' l'' păSat Cre drăgălaş şi pe urmă îi făcea plăcere faptul că ,, , ,1 era ^ ^ t. mare De ce dorea ea să crească atîţia

• :; : ° J.^" să înţeleagă, dar rezultatul era remarcabil. 1-1 puse IU'cHal luiFee; nu mult după aceea, trenul se opri, scrîşnind " ' - PH de parcă-şi trăgea sufletul. Ardea de nerăbdare să des-i

il-reastra, dar în compartiment se făcuse răcoare, în ciuda msii fierbinţi râspîndite prin tot trenul. Paddy intră cu o ceaşcă de ceai fierbinte, pentru Fee, care-1 lăsă micuţul adormit pe canapea. - Ce s-a întîmplat? - Sîntcm Ia Valley Heights. Fata de la bar ne-a spus că aici se imbă locomotiva ca să poată urca la Lithgow. - Cit timp stăm aici? - Un sfert de oră. Frank o să-ţi aducă nişte sandvişuri, iar eu

am să le dau băieţilor de mîncare. Următoarea oprire o să fie noaptea lirziu. într-o localitate care se numeşte Blayney. Mcggie împărţi cu mama sa ceaşca de ceai şi înfulecă la iuţeală sandvişul pe care i-1 aduse Frank, simţindu-se brusc foarte emoţio-" ' 3 El o aşeză pe canapea, lîngă copil, o înfăşură cu un pled, făcu •^ Şi cu Fee şi îi întinse picioarele pe scaunul opus. Stuart şi ;. '^j!11 fost culcaîi Pe duşumea, între scaune, iar Paddy, Bob, ^5i rank s-au dus într-un alt compartiment, să mai stea de « nişte crescători de animale. Era mult mai plăcut decît pe

T - lorni««*;,,_i- ~. " " ritmic, vîntul cînta printre stîlpii de

din . Griul

" Uimiîi ' dar dezam*&& peisajul acela ^ealuri> dar nu semănau absolut deloc cu

-ă' ÎOtUl Cra în nUan'C de maro şi §"' Pînă şi 'ama dăduse în pîrg, sub soarele strălucitor, pe

77

«&*•

ă. dis;

C°mot lv

Page 80: Colleen McCullough Pasarea Spin

r

mile întregi. Marea de spice se legăna în bătaia vîntuluj peisajului fiind întreruptă doar de vreun şir de copaci si'H ^ de boscheţi ofili ţi şi plini de praf. Ochii resemnaţi ai \u[ţ Sl"'': peisajul, fără să-şi schimbe expresia, dar ai lui Meggje ^r''1;

de lacrimi. Era oribil. O vastitate de pămînt, fără earf) "^ verdeaţă. '':

După noaptea rece urmă o zi călduroasă ce devenea pe măsură ce soarele se ridica pe cer la zenit, iar trenul '

^* SC (QO' oprind din cînd în cînd în cîte un orăşel, plin de biciclete şi v h' trase de cai; se părea că maşinile erau rare prin aceste pârtj p' deschise ambele ferestre, în ciuda prafului care se aşeza pe h Simţeau că se sufocă din cauza căldurii, iar hainele groase de -cu care plecaseră din Noua Zeelandă, le provocau mîncărim ' era posibil ca undeva, în afară de Iad, să fie atît de cald iarna

Ajunseră la Gillanbone la asfinţitul soarelui; curioasă adună' de clădiri din lemn şi metal, de o parte şi de alta a unei străzi li-prăfuite, fără copaci, obosită. Soarele dogoritor părea să fi aşter, o pastă aurie peste tot, ceea ce-i dădea oraşului o oarecare demne, alunecoasă, ce se evaporă sub ochii lor de îndată ce coboriri-; peron. Aveau senzaţia că se aflau într-o aşezare situată la mărar, Ţinutului Uitat de Lume, o ultimă haltă în calea ploilor; nu depr, spre vest, începeau două mii de mile de pămînt -pămîntul lui/;.-odată - deşertul unde nu cădeau ploi.

în faţa gării staţiona o frumosă maşină neagră din care c un preot îndreptîndu-se cu paşi mari spre ei. Sutana lungă să-1 transforme într-un personaj ireal; nu mergea ca toţi oan ci plutea; în urma lui, praful se ridica şi-1 învăluia într-o aurai ca o ultimă rază de soare înainte de asfinţit.

- Bună ziua. Sînt părintele de Bricassart, spuse el, înt» mîna lui Paddy. Dumneata trebuie să fii fratele lui Mary, eşti PŞ-ei. Se întoarse spre Fee, îi luă mîna moale şi i-o sărută- z'1 sincer uimit; nimeni nu intuia mai repede ca părintele Ra'P11 educată. Doamne! Sînteţi frumoasă, spuse el ca şi cînd ar ^ cea mai naturală remarcă în lumea preoţilor. Apoi oclu^1 ^ tară spre băieţii care stăteau laolaltă, îl privi o secun"3 P

78

Page 81: Colleen McCullough Pasarea Spin

e nedisimulată (Frank ţinea în braţe copilaşul). „înd o u"11 ^ f,ecare copil în parte, pe măsură ce ei creşteau

nrâ pe IlCuaiK ~«j --------- 1 .* , l"'s(r °F atele )or? singură, Meggie îl privea cu gura căscată, '- ut pe Dumnezeu. Fără să-i pese că sutana i se rcă ' af ' u dincolo de băieţi şi o luă în braţele lui puternice, .^srru cine eş t i?o întrebăzîmbind.

\1egg' • _ M _,.„„^ se răsti Frank, simţind că-1 urăşte pe

urncie meu preferat, Meghann. îşi îndreptă ţinuta, dar TsTtină de mînă pe fetiţă. V-aş sfătui să petreceţi noaptea "'as'â parohială, zise ci îndrcptîndu-se spre maşină. Mîine vă \ maşina la Drogheda; ar fi un efort prea mare, după drumul

nu| de la Sydney. i fără de hotelul Imperial, biserica catolică, şcoala, mănăstirea i parohială erau singurele clădiri din cărămidă din Gillanbone, >i marca şcoală publică fiind construită din lemn. O dată cu \\ întunericului, aerul se răcise incredibil de tare; în casa paro-irdca un foc bun, iar mirosul de mîncare era foarte apetisant. icra, o scoţianca uscată, avea o energie extraordinară şi se k colo-colo, arătîndu-le camerele, vorbind toUimpul cu un iic accent scoţian. işnuită cu atitudinea rezervată a preoţilor din Wahine, familiei ii venea greu să se acomodeze cu bonomia părintelui Ralph. i Paddy fu mai cordial, amintindu-şi de firea prietenoasă a or din ţinutul său natal, care manifestau multă înţelegere Antele necăjite. Ceilalţi mîncară într-o tăcere ostilă şi fugiră

icre de îndată ce terminară; Paddy îi urmă cu regret. Pentru mţa '"semna căldură şi consolare; pentru restul familiei se pufnea, cu o obligaţie de felul „de nu te vei supune, o să fii

„ r^aSC, S'ngllr> Părintele Ralph se întinse pe fotoliul său

d-Cuodr atimiţi 3SUpra fl ăcărilor> fumînd o ţigară şi ^a cum " mi"ÎU "trCCea în revistă pe to*i membrii familiei

1 vazuse pe peronul gării. Bărbatul semăna leit cu

Page 82: Colleen McCullough Pasarea Spin

< * •

aşa administratorului era ridicată pe piloni, cam la trc de picioare deasupra unei văi înguste, străjuită de arh de cauciuc înalţi, răzleţi şi de multe sălcii plîngăto---N-avea nimic comun cu splendoarea Droghedei, dar era pracir iar în interior nu semăna deloc cu casa pe care o părăsiseră Noua Zeelandă. Mobila solidă, victoriană, acoperită cu praf re. umplea toate camerete pînă la refuz.

- Din fericire, există şi baie, spuse părintele Ralph, conducinc. pe scări spre verandă; era destul de urcat pentru că stîlpii pe c; se sprijinea casa aveau o înălţime de cincisprezece picioare, în;. că se umflă apele, aici sînteţi în siguranţă, le explică el.

într-adevăr, exista o baie; o cadă veche şi un încălzitor r apă erau fixate într-un ungher la capătul verandei din spăl ceea ce femeilor li se păru dezgustător era closetul - nimic i decît o gaură săpată în pămînt, la două sute de iarzi de caş mai şi mirosea. Părea primitiv după cel din Noua Zeelandă

- Cine a stat aici nu prea s-a îngrijit de curăţenia casei, re Fee, plimbîndu-şi degetul prin praful de pe dulap.

Părintele Ralph rîse. - Vei duce o bătălie care este de la început pierdută, mc

să scapi de praf. în stepa asta sînt trei lucruri de care nu vt - căldura, praful şi muştele.

Fee îl privi cu luare-aminte.

82

Page 83: Colleen McCullough Pasarea Spin

-cnii -•n"scu:" "objşnuită cu o atitudine atît de pnetcno

v: prea si'1' °^ ^^ Zeelandă erau foarte rezervaţi. mii prc°'-

cat°llCcţ."tc catolic. Bineînţeles, copiii toţi au fost botezaţi

\ dacă asta te îngrijorează. ri„ cap nu mi-a trecut. Ai resentimente? Pur'Şi simplu nu-mi pasă. M,i tc-ai convertit? M sînt o ipocrită, părinte de Bricassart. Mi-am pierdut credm-Sria religie, dar asta nu înseamnă că trebuie să mă logodesc î, la fel de lipsită de sens. î privi spre Mcggie, care stătea pe veranda din faţă uitîndu-se sa impunătoare de la Drogheda. B tare drăgălaşă fetiţa ta. Ştii, eu am o adevărată slăbiciune ni părul tiţian. Dacă ar vedea-o un artist, ar fugi imediat după jlc. N-am văzut niciodată o astfel de culoare. Este singura fetiţă? Da. Familia lui Paddy şi a mea au avut întotdeauna băieţi, i-sint o curiozitate. Sărmana micuţă, murmură el enigmatic.

'upă ce au venit pachetele de la Sydney şi casa a început să io un aspect mai familiar, cu cărţile, obiectele de porţelan şi obila de salon a lui Fee, lucrurile au intrat încet, încet pe un ; normal. Paddy şi băieţii mai mari ca Stu erau plecaţi în cea iare parte a timpului. Ajutoarele pe care le avea Mary'Garson ••Kară numeroasele diferenţe dintre oieritul din Noua Zeelandă lului -UStral'a'Fce' Meggie Şi Stu descoperiră particularităţile exista" °aSa administratorului î" comparaţie cu cel neozeelan->„ ,. °

ln<cle§ere tacită între ei de a nu o deranja pe Mary ;i şi fetele din casă erau tot atît de dornice tu. Drogheda reprezenta un stat în stat, fiind

•anbon rl"' 'Umii ' de civilizaţie> încît, după o vreme, 6 veni doar un nume şi nimic mai mult.

83

h,,n cu noi, părinte. foarte " cin(Turele rude ale prietenei mele Mary Garson. '?sînte'

Q atitudinc atît de prietenoasă din ui

n dar Ju',e. e

Page 84: Colleen McCullough Pasarea Spin

în interiorul padocului se aflau grajdurile, o fje - • nenumărate şoproane şi hambare, care adăposteau or' C' $ care pînă la tot felul de unelte, cuştile cîinilor, un tare H

labirint, o şură uriaşă cu douăzeci şi şase de încăperi ' V''C;

interioare, la fel de întortocheate. Mai erau coteţe H >''C

porci, staule pentru vite şi o lăptărie, camere pentru i şase de oieri, alte două case mai mici, barăci, un m magazia de lemne.

Toate acestea stăteau în mijlocul unui cerc cu un d trei mile - padocul fermei. Spre punctul unde se afla caş tratorului şef, conglomeratul de clădiri aproape atinge Totuşi, înjurai şoproanelor existau cîţiva copaci, mai de piper uriaşi, denşi şi somnoroşi, care împrospătau ai

Valea care se afla sub casa administratorului avea pi un pîrîu cu apă murdară. Nimeni nu 1-a crezut pe părin cînd a spus că se poate ridica pînă la şaizeci de picioare, noapte; părea imposibil. Apa din acest pîrîu era pompat pentru a fi folosită la baie şi bucătărie, iar femeilor le-a tre vreme pînă s-au obişnuit să folosească la spălat apa acec; Şase rezervoare de metal masiv, sprijinite pe stîlpi din leir apa de ploaie de pe acoperiş, dar toţi au învăţat repede s-o economisească şi s-o folosească numai pentru băut, t' se ştia niciodată cînd vor veni ploile ca să umple rezerve

Oile şi vitele beau apă din izvoare arteziene, de fapt. gheizere care ţîşneau de la trei mii de picioare de sub p;' suprafaţă, apa care ajungea clocotită, era adunată prin. înguste şi împrăştiată în toate colţurile proprietăţii. Acesi nu secau niciodată, dar apa, puternic sulfurată, nu putea

mată de oameni. La început, distanţele i-au uluit; Drogheda se întin

suprafaţă de două sute cincizeci de mile. Casa şi anexe-' patruzeci de mile, iar pînă la Gillanbone, singura aşeza i o distanţă mai mică de o sută şaizeci de mile, existau şapte de porţi. Hotarul de est cel mai îngust era repreze Barwon, un afluent nordic al rîului-Drag, cu curs nu

84

Page 85: Colleen McCullough Pasarea Spin

ironiu fremăta de viaţă. Sute de canguri ţopăiau prin-'" -rcau peste garduri, încîntînd privirea cu mişcările lor '''"sările Emu îşi făceau cuiburile în mijlocul cîmpiei '' ffugeau mai iute dccît caii la cel mai mic semnal de 'i/sîndu-şi în părăsire ouăle colorate în verde închis, de i unei mingi de fotbal; termitele construiau turnuri asemă-mor zgîrie-nori miniaturali; rîuri de furnici uriaşe, ale că-•âturi erau extrem de dureroase se scurgeau în pămînt, prin nuşuroaic. păsărilor era extrem de bogată şi de variată, căci ele nu ezcntate de exemplare izolate, ci de nenumărate specii -miniaturali verzi-gălbui, cărora Fee le spunea păsări ale i: papagali mici, coloraţi în roşu şi albastra, numiţi „ro-pagali mari, cu pene gri deschis şi roz pe piept şi sub aripi : mari, albe şi pure, cu creastă dreaptă, galbenă, cunoscute mirea de papagali ştrengari. Eleganţii cintezoi miniaturali ;i ţopăiau laolaltă cu vrăbiile şi graurii, iar puternicii pes-iro, numiţi „Kookaburras" chicoteau veseli sau se scu-i căutarea şerpilor, mîncarea lor preferată/Obişnuite cu toate aceste păsări stăteau cu sutele în copaci şi spionau 1 ager, ţipînd, rîzînd, imitînd orice sursă de zgomot. - 'nspaimîntătoare, ce atingeau o lungime de şase picioare, prin iarbă ori se căţărau în copacii înalţi, deopotrivă fami-1 ambele medii; acestea erau iguanele. Mai existau şi alte ' unele mai mici, dar nu mai puţin periculoase, ^°a™_eori cu gulere osoase.

telor specii de şerpi, familia Cleary a învăţat

' m'C| 5' insimV''"6'111 ^ ma'fioroşi erau adesea inofensivi, b inanţi aveau muşcături mortale; puteau fi văzuţi

85

celea ale rîului Murray şi după o mie cinci în ocean, în sudul Australiei. Pîrîul Gillan,

^ __ .... , . , sute . ,c uneau c"u"j^ ean> în sudul Australiei. Pîrîul Gillan, care 1,

nulese var^ ^ministratorului şef se vărsa în Barwon, două •''a'c'lSU\Cd?padocul cel mare.

• băieţii îndrăgiseră această fermă. Cîteodată petreceau ^ departe de casă, dormind noaptea sub cerul spuzit de

.••k

• iiU

Page 86: Colleen McCullough Pasarea Spin

la tot pasul şerpi înfloraţi, şerpi arămii, şerpi de co cu hurta roşie, şerpi maro, şerpi cu muşcături mort ?'

Insectele alcătuiau şi ele o lume mirifică. Cosaşi l- ° albine, muşte de toate mărimile şi de toate speciile' • U •» mare, ţînţari, libelule, molii uriaşe şi fluturi, enorm d ^' °J

Păianjenii, aceste creaturi uriaşe, păroase, cu picj0 '^ mici, negri şi urîţi, mişunau peste tot; unii trăiau în !i pînze ţesute de ei între copaci, alţii se legănau agăţat'H ' iarbă, alţii fugeau în adîncul pământului, după ce acon * ^ ca să-şi piardă urma. Erau şi animale de pradă- no ^ fioroşi, creaturi sălbatice negre, păroase, în căutare de ^ cît o vacă bine hrănită; cîini Dingo - cîini sălbatici din part < care se lipeau de pămînt şi se pierdeau în iarbă.

Oile şi vitele trebuiau protejate împotriva unora dint vietăţi mai ales în perioada cînd aveau pui. Cangurii şi ienJ cau preţioasa iarbă, porcii mistreţi şi cîinii Dingo atacau'-viţeii şi animalele bolnave, ciorile scoteau ochii leşurilor. Cuc bărbaţii din familia Cleary au învăţat să împuşte, să poarte r cu ei ori de cîte ori plecau în ţinut, fie ca să scoată din sui vreun animal, fie ca să împuşte un porc sau un cîine.

Asta, spuneau băieţii exaltaţi, zraviaţa. Nici unul nu na: după Noua Zeelandă. Cînd muştele nu mai conteneau sâ-i;

intrîndu-le în ochi, nas, gură, urechi, au recurs şi ei lavccfc australian, atîrnîndu-şi de borurile pălăriei bucăţi de pluti; de aţe. Ca să nu le intre vreo insectă prin pantalonii lor largi;

legat la glezne cu fişii din piele de cangur, numite ,,bo»^ Noua Zeelandă putea fi considerată un rai în comparaţie c-ţinut; dar aici era viaţa.

Legate de casă şi de anexele gospodăriei, femeile gâs^ mult mai puţin plăcută, pentru că ele nu aveau libertatea * şi nici stimulentul reprezentat de diversitatea activităţii** '

• - ătit ^'" deauna femeile prestau o muncă grea, de rutina: ga» • i spălat, călcat, îngrijirea copiilor mici. Lupta cu cal muştele, scările numeroase pînă la apa mîloasă, abse . permanentă a bărbaţilor care să le ajute la cărat, la ^ pompat apa, la tăiat găini, toate acestea le îngreui

86

Page 87: Colleen McCullough Pasarea Spin

tot mai insuportabilă şi abia erau la începutul

puşcaladcve"ee^nometi-ul de pe veranda umbroasă ajungea

crii: t°tuş1' • s; sase de grade, în bucătărie, cu sobele ••

' zj la patruzeci » , A a la cincizeci. :- S° | straturi de haine erau potrivite pentru Noua Zee-

„icroascie ^ domnea întotdeauna răcoarea. Mary Garson UndC '" rtă plimbare şi trecu şi pe la cumnata sa; privi cu

• n'r"° Rochia de stambă, lungă pînă la pămîrit şi cu guler

: :icntlic Ea Mary, era îmbrăcată după ultima modă, într-o

'U' m'dc mătase, pînă la genunchi, fără mîneci, largă în talie

decolteu mare. ne Fcc, eşti îngrozitor de demodată, spuse Mary studiind

['proaspăt vopsit în crem, covoarele persane şi mobila ieftină. ii am timp să fiu altfel, replică Fee tăios, în timp ce făcea • de gazdă. cum că bărbaţii sînt plecaţi, ai mai puţin de gătit. Scurtează-ţi e şi renunţă la lenjeria de corp dacă vrei să nu mori de cald

..: Temperatura o să crească cu cincisprezece-douăzeci de

„i i i i lui Mary se opriră asupra portretului ce înfăţişa frumoasa femeie blondă în rochie cu crinolină, model „împărăteasa Eugenia". -Cine este?

- Bunica mea. -Da?! Şi mobila şi covoarele? -_Sînt ale mele, de la bunica. - Intr-adevâr? Draga mea Fiona, ai cam coborît pe scara socială,

nu-iaşa? Fcc nu se enerva niciodată5 că si ră . de cum_

ei frumoase se subţiară.

' Mary' Am un bărbat bun; tu ar trebui să ştii asta. un ban. Care era numele tău de fată?

u cumva Armstrongii care se trag din Roderick

Arm-i mare cu numele ăsta. L-au botezat ca pe

87

- ui meu. 3

Page 88: Colleen McCullough Pasarea Spin

Mary Garson se ridică alungind cu pălăria înfi care nu aveau nici un respect pentru persoana ei

- Â'i -o familie mai bună decît noi, Cleary cjy, port acest nume. L-ai iubit atît de mult pe Paddy Ca < poziţia ta?

- Motivele acţiunilor mele mă privesc direct şi De

Fee, privind-o de sus. Eu nu-mi bîrfesc soţul nici nv lui. ' :

Cutele de pe linia nasului lui Mary Garson se adinei . scăpătară uşor.

-Haida-de! Mary nu i-a mai făcut o altă vizită, dar doamna Smith •

venea foarte des şi repeta de fiecare-dată sfatul lui Mary la îmbrăcăminte.

- Uite, spuse ea, am la mine o maşină de cusut pe« folosesc niciodată. O să trimit nişte fete ca s-o aducă. Da avea vreodată nevoie de ea, am să vin eu aici.

Ochii i se opriră asupra micuţului Hal, care se rostogolea pe duşumea.

- îmi place să aud larmă de copii prin casă, doamnar

O dată la şase săptămîni venea poşta, adusă cu i Gillanbone; era singurul contact cu lumea din afară avea două camioane Ford, dintre care unul fusese cons cu un rezervor de apă deasupra, un Ford model „T" ş: Rolls-Royce, dar se pare că nu le folosea nimeni si Gilly, cu excepţia lui Mary Garson, dar asta se întîmpl din cauza distanţei prea mari.

Obligaţia de a aduce poşta îi revenea lui Bluey W avea nevoie de şase săptămîni ca să acopere tot ţinutu cu roţi uriaşe, trasă de doisprezece cai iuţi, era încă soiul de obiecte comandate de fermieri, în afară de p° porta produse de băcănie, gazolină în bidoane de 4-> < bidoane de 10 litri, fin, saci cu porumb, saci din p"12' făină, cutii cu ceai, saci cu cartofi, unelte pentru ter

haine de la Anthony Hordern din Sydney, comandate |

88

Page 89: Colleen McCullough Pasarea Spin

- d cam cu 20 de mile pe zi, el era bine venit ^ ,|;k, M

crg'n veştjie în ţinut, elibera foi de hîrtie cu '* ;'. c 0Prca' e în care înfăşură restul de bani, înmîna

pe care scria îngrijit ţ5poşta Regalr

numai două ferme: Drogheda şi Bugela, s dt' - iflată ceva mai departe; dincolo de Bugela se ''" "Tcarc primea poşta numai o dată la şase luni. Căruţa inutu cai 7:„.zag ne la toate fermele din sud-vest, ftcca un arc m "& t>r H est apoi se întorcea la Gilly, după care pleca spre est,

mai uşoară pentru că oraşul Booroo deservea cam itone mai uşuai", p . . . ' djn {inutu| estic. Cîteodată era însoţit de oameni, vizitatori Hori în căutare de lucru; altădată ducea oameni, vizitatori, nemulţumiţi, servitoare, sezonieri, ori cîte o guvernantă lî Fermierii aveau maşini pentru uzul lor, dar sezonierii u de Blucy pentru transport, la fel de mult ca şi poşta şi ri.

. u sosit baloturile de pînză comandate de Fee, ea s-a aşezat de cusut şi a început să facă rochii subţiri pentru ea şi lantaloni uşori pentru bărbaţi, cămăşi, pantalonaşi pentru perii Ia ferestre. Fără îndoială era mai plăcut să porţi mai ne. 'cggie viaţa i se părea tare pustie, căci dintre toţi băieţii in preajma sa decîtpe Stu. Jack şi Hughie plecaseră şi ei ir să înveţe oieritul; tinerii ucenici erau porecliţi Jack-Stuart nu-i putea fi un tovarăş de joacă pe măsura lui Jghie. El trăia într-o lume proprie, era un copil liniştit ra să privească ore în şir un muşuroi de furnici, în loc să m copaci, în timp ce Meggie ardea de nerăbdare să-i ••jar arborii de cauciuc australieni erau numai buni pentru • ntc es nu le rămînea prea mult timp pentru căţărat sau e ?i StU3rt munceau de dimineaţa pînă aduceau în casă>

săPau g1"0?1 Pentru

vţat legUme şi aveau g"-}'3 de Păsări & de vea «* Ic fie f °Um SC °moară §erPii Şi păianjenii, dar întotdea-•nea de ei.

89

Page 90: Colleen McCullough Pasarea Spin

Sezonul ploilor a fost destul de bun în ult imi; pîrîul scăzuse, rezervoarele de apă erau pe jumăt ' '

E Dar ei aveau să cunoască potopul înainte de a

lor arşiţa secetei. Pe la jumătatea lunii ianuarie, ţinut f ^ influenţa musonului de nord-vest. Uneori, vînturilc ext '' nice, îşi făceau simţită prezenţa numai în partea nordic' tului, aducînd cu ele ploile şi inundaţiile de vară; altco şi la Sydney, cu cortegiul lor de frig şi umezeală, în aci norii negri au acoperit cerul, purtaţi de vînt în toate dirc au început ploile; nu ploi calme, ci un potop cu urlete îns • toare, care nu se mai sfîrşeau.

Fuseseră preveniţi din vreme; într-o bună zi Bluey W]| apărut cu căruţa sa trasă de mulţi cai, grăbindu-se să-si fa

înainte ca drumurile impracticabile să facă imposibilă aprov: rea fermelor.

- Vin musonii, spuse el, în vreme ce-şi răsucea o ţig; grămezile de marfă cu vîrful biciului. Fermele Cooper. Diamantina au probleme serioase, iar potopul e potop, i ensland este în întregime sub apă şi bieţii oameni caută ci un deluşor ca să-şi pună la adăpost oile.

Toată lumea încerca să-şi reprime starea de panică băieţii munceau pînă la epuizare să mute oile din padoci cît mai departe de pîrîu şi de rîul Barwon. A apărut şi Ralph, care şi-a înşeuat calul, a luat două perechi de plecat împreună cu Frank să evacueze alte două padocuri d rîului Barwon. Paddy şi alţi doi oieri au pornit fiecare în al1

Părintele Ralph se pricepea la oi. Călărea iapa murj i-o dăduse Mary Garson, îmbrăcat într-un costum as ca • cabil, cu cizme înalte cu pinteni, cu cămaşa de un al descheiată la guler, lăsînd să se vadă un piept delicat, cu l săi gri, vechi, legaţi cu franjuri din piele de cangur, Fra ca ruda cea săracă. De fapt, aşa stăteau lucrurile, îşi SI

, . „ . •~,^-"5"iari de ranchiuna m vreme ce mergea m urma imp

90

* ''Va

pă rea destul de bună , dar ceva mai mică în bogaţ i în ploi.

com Para

a!'e - Probabil că o să fie şi mai rău, îşi zise Mary Car ~)nr PI nvpîiii in nmna^rS nntnnnl înainta A~ "'i'

S!"i ţi p

Page 91: Colleen McCullough Pasarea Spin

, l! niu5cau '

i sa

ntiil sâu cal. Cîinii fugeau, lătrau neliniştiţi, c altul pînă cînd au fost despărţiţi de biciul P°i Se părea că nu există nici un lucru pe care "' face. Ştia fluierăturile ce aţîţau cîinii mai încă nu-şi însuşise«această artă exotică, spe-

"tralialducătorîl urma îndeaproape pe preot, dîndu-şi seama 1C C0" mai vioara a doua. Jumătate din Frank nu se sinchi-Cia|"cesta- dintre toţi fiii lui Paddy, numai lui nu-i plăcea

î j'dorise să plece din Noua Zeelandă, dar nu să ajungă iil c niccle ronduri pe la padocuri, ura nopţile petrecute pe /tare şi uscat, ura cîinii sălbatici atît de neprietenoşi, pe ,uia să-i împuşti dacă nu-şi făceau treaba, ngrămădirea norilor pe cer aducea un element de aventură; opacii legănaţi de vînt păreau să se bucure. Părintele Ralph ca un om obsedat de ceva; alunga cîinii după turme de oi neaşteptate, pînă cînd animalele cele proaste se adunau şi fugeau grămadă. Numai cu ajutorul clinilor putea o oameni să facă faţă treburilor de la ferma Drogheda; dresaţi i sau vite, cîinii erau uimitor de inteligenţi şi aveau nevoie ; puţine comenzi. la căderea nopţii, părintele Ralph, cîinii şi Frank, care şi-a i silinţa, au evacuat .un padoc, muncă ce s-ar fi făcut în mal în cîteva zile. Preotul îşi deşeuă iapa lîngă poarta celui ilea padoc, spunînd că ar putea să îndepărteze şi oile de ainte de începerea ploilor. Cîinii se lungiră pe iarbă, în c dulăul care-i conducea se gudura pe lîngă preot. Frank u scîrbă o bucată de carne de cangur şi o aruncă dulăilor, cpurâ să se bată între ei.

afu"site, spuse el. Parcă n-ar fi cîini, ci şacali. d j_acrCa t0tuşi

sînt mai aproape de ceea ce a vrut Dumnezeu, rcat. Iuţi, inteligenţi, agresivi şi aproape de neîmblînzit.

Ic-âi T'" P'efer dinilor de casă- Zîmbi. Şi pisicile sînt la snervat

Pe Hngă magazii? La fel de sălbatice şi de nterele; nu suP°rtă prezenta oamenilor în preajma excelent şi nu depind de stăpîn.

91

Page 92: Colleen McCullough Pasarea Spin

Părintele scoase din desagă o bucată de miel rec de pîine cu unt, tăie o bucată de carne şi îi dădu re /' C''CV;' Puse pîinea cu unt pe butucul dintre ei şi muşcă d - evidentă plăcere, îşi potoliră setea cu apă dintr-o ni ^ răsuciră cîte o ţigară. SCa>aţr

în aprop iere se a f la un copac ur iaş , s ingurat ic P i - • rreoy ji

cu m ina. "t - Ui te , acolo vom dormi, spuse el desfăcînd pâtur

şaua. u'5: Frank pomi după el spre copacul care în Australia er cel

mai frumos. Frunzele erau dese, de un verde deschis "^ formă perfect rotundă. Frunzele creşteau atît de aproape d •* înc î t o i le a jungeau cu uşur inţ ă la e le , as t fe l că par tea d toa tă mîncată . Dacă începea p loa ia , vo r avea ma i mul ia ' sub el decît sub or ice al t copac pentru că aceş t i arbori aust aveau frunzişul mai des decît cei din ţinuturile umede.

- Nu eşti fericit, Frank, nu-i aşa? întrebă părintele Ralph,a zîndu-se şi răsucind o altă ţigară.

De unde stătea, la cîteva. picioare depărtare, Frank ii jr suspicios.

- Cine este fericit? - Tatăl şi fraţii tăi, bunăoară. Tu nu, şi nici mama sau son

Nu îţi place Australia? - Nu ţinuturile astea. Mi-aş dori să pot pleacă la Sydno

s-ar oferi o şansă să fac ceva cu viaţa mea. - Sydney, eh! Este plin de nedreptăţi, îi răspunse părintele fe

zîmbind. - Nu-mi pasă! Aici sînt legat, cum eram si în Noua Zeei*-

nu pot scăpa de el. -E l? Dar lui Frank îi scăpase cuvîntul şi nu avea de gînd &'

Rămase întins, privind frunzele. - Cîţi ani ai, Frank? - Douăzeci şi doi. - Ai mai fost vreodată departe de ai tăi? -Nu.

92

Page 93: Colleen McCullough Pasarea Spin

A ns ai avut vreo prietenă?

Ai fost la oan- ' . încăpâţînîndu-se să nu-i rostească titu-Su. răspu»sc H

.' . n câte mai poată ţine mult. VU"C' Mină pînă cînd o să mă vadă mort. .'^Ralph căscă şi se pregăti de culcare.

IC^tTurmătoare norii erau foarte jos, dar ploaia nu se Cua iar ei au reuşit să evacueze şi al doilea padoc. O Z-"'c întinse peste Drogheda, de la nord-est la sud-vest; erau concentrate cele mai multe padocuri, dar tot aflau Ş' dealurile unde puteau adăposti oile, dacă apele udfoalbiarîuluiBarwon. oaia începu la lăsarea serii, pe cmd Frank şi preotul galopau

:asa lui Paddy. Nu vor ieşi acum din albie! strigă părintele Ralph. Ţine-ţi :a!ul, băiete, ca să nu se afunde în noroi! ii fost udaţi în cîteva secunde, la fel ca şi pămîntul uscat. Solul 'ir3 pori. se transformă într-o mare de mîl, în care se afundau i- Ic cailor, în locurile acoperite de iarbă mergeau uşor, dar piriu, unde pămîntul era bătătorit au trebuit să descalece. O ^liberaţi de povară, caii nu mai aveau probleme, dar lui Frank imposibil să-şi ţină echilibrul. Parcă-ar fi fost un patinoar. t irit in mîihi şi-n genunchi spre vîrful malului, alunecînd pe el Mcctilcle. Albiariului, care în mod obişnuit nu avea o adîncime larc de un picior, acum spumega, înaltă de peste patru picioare; • 'lauzi pe preot rîzînd. îndemnaţi de strigăte şi lovituri, caii W sa urce panta, dar Frank şi părintele Ralph nu au putut. •v- ori încercau, alunecau înapoi. Preotul tocmai îi propusese

Caii arâ cSlSK veni

părintele RalPh refilză ospitalitatea

sPerînd - lnaintea Personalului său, pentru că el venise usa ajungă mai uşor în camera sa.

93

° *

Page 94: Colleen McCullough Pasarea Spin

- N-ai să intri în casă în halul ăsta, strigă ea apăr" - Atunci, fii drăguţă şi adu-mi cîteva prosoape ' ' Nestînjenită, ea îl privi cum îşi scoate cămaşa, ci? '

nii, rezemîndu-se de pervazul uşii salonului pînâ cj, , noroi.

- Eşti cel mai frumos bărbat pe care 1-am văzut vr de Bricassart, spuse ea. De ce oare majoritatea preoţilor * Sînt irlandezi? In rîndul irlandezilor se în'tîlnesc exem reuşite. Sau poate că oamenii frumoşi găsesc în preoţi în faţa consecinţelor frumuseţii lor? Pariez că fetele di ( nebune după tine.

- Am învăţat cu mult timp în urmă să nu iau în seamă felul acesta. Rîse. Pentru ele orice preot sub cincizeci dea ţintă. Dar numai protestantele nu se sfiesc să-mi facă pe far suri.

- Niciodată nu-mi răspunzi direct la întrebări, îndreptr de spate îşi duse mîna la piept. Eşti un hedonist-voluptuos, R-.-.' stai la soare? Eşti bronzat la fel peste tot?

Zîmbind, el se apropie, rîse în părul ei, apoi îşi dădu jos cL. îi aruncă, rămînînd ca o statuie de Praxitele, în timp ce ea ii L roată, privindu-1 încîntată.

Ultimele două zile s-a distrat copios, la fel ca acum spunea că poate ea era mai vulnerabilă decît şi-ar fi încl dar părintele o cunoştea bine şi se simţi destul de sigur pe: întrebă:

- Vrei să fac dragoste cu tine, Mary? Ea îi privi penisul moale şi rîse în hohote. - Nici nu mă gîndesc să te pun la o încercare atît de gr&

nevoie de femeie, Ralph. El îşi ridică mîndru capul. • -Nu! -Bărbaţi?

- Sînt mai răi decît femeile. Nu, n-am nevoie de ci. - De tine? - Cel mai puţin. - Interesant! împingînd uşa, intră în salon. „Ra'P '

Bricassart!", spuse batjocoritor. Dar, cînd ajunse

94

Page 95: Colleen McCullough Pasarea Spin

j în fotoliu şi îşi strînse pumnii, într-un gest sc pr

îniPotriva,SOhr jeşi pe pajişte, ridică braţele deasupra

ca-irintclc Rap|âsă pioaia să-1 învăluie în ropotele calde,

1L-hise °c .'. jeoscbite pe pielea goală. Era foarte întuneric.

S n u ve n e a .

i „- şir si ana se revărsă din abundenţă spre casa nnscmalunit ?' "F . t"ndu-se spre grajduri, '"cadîp'înă mîine,

spu^Mâry Garson, cînd Paddy se

îngrijorat. ; . _ _ . „ . . ,b jcci ea avu dreptate; m timpul saptaminn care a urmat, lut si'în cele din urmă s-a întors în matca sa. A ieşit

mncratura a crescut la cincizeci de grade la umbră'iarba vînt şi a crescut înaltă, curată, strălucitoare de-ţi lua laţi şi şterşi de praf, copacii străluceau şi ei, iar cîrdurile li s-au întors de prin locurile unde s-au ascuns de potop, ir frumos colorate înviorînd peisajul; erau mai vorbăreţi inşi ca oricînd. Ic Ralph se întoarse la treaba sa, ajutorarea membrilor cnin şi lini ştit că nu va fi violat; sub cămaşa albă, preo-

: un cec de o mie de lire sterline. Episcopul va fi încîntat. i ic au fost aduse înapoi pe păşunile lor, iar membrii familiei y au început sa se deprindă cu obiceiul siestei. Se trezeau la dimineaţa, terminau treaba înainte de amiază, apoi cădeau ^iraţi şi zăceau pînă la cinci după-amiaza. Programul era vala- pcntru bărbaţi şi pentru femei. Muncile care nu puteau fi

c dlmmcaţa se rcluau după ora cinci, iar masa de seară se 'ia aPusul soarelui, pe verandă, afară. Şi paturile au fost

a. Pentru că zăpuşeala era de nesuportat chiar şi noaptea. Căldurii săptămînile păreau secole. Uitaseră şi gustul ^umai cîte o oaie, destul de mică, ca să nu se altereze

de la ^ f 'e °0nsumată- Şi farfuriile lor tînjeau după o ' oaic

C er?a.friptură de °aie, came de oaie fiartă, budincă Putui l J Pf dC °aie' °aie la caPac'oaie cu condimente.

UDarc bruscă'A f"3"6'în Vlaţa lui Me§§ie ?iStu intei-veni • Au fost trimişi la mănăstirea din Gillanbone,

95

Page 96: Colleen McCullough Pasarea Spin

Ia internat, pentru că nu exista o şcoală mai aproape P ca Hal să urmeze prin corespondenţă cursurile scol" din Sydney, atunci cînd va veni vremea, dar între ţii Meggie şi Stu erau obişnuiţi cu profesorii, Mary Car să le plătească internatul şi educaţia la mănăstirea Sfî plus, Fee era prea ocupată cu Hal ca să mai poată sn lecţiile prin corespondenţă ale celor doi. în mod tacit convenit ca Jack şi Hughie să nu-şi continue studii]'-. Droghedei avea nevoie de ei, iar cei doi băieţi nici n altceva.

Meggie şi Stu au descoperit o existenţă stranie şi mănăstire, după viaţa agitată pe care au dus-o la Droi mai ales după şcoala din Waliine. Subtil, părintele Ralnh de înţeles maicilor că cei doi copii se aflau sub protecţia mătuşa lor era cea mai bogată femeie din Galia de Sud i facă că timiditatea lui Meggie se transformă dintr-un vie virtute, iar firea interiorizată a lui Stu şi obiceiul lui de a -în şir depărtările îi aduseră epitetul de „sfint".

Era, într-adevăr, un loc foarte liniştit, pentru că exist şcoli cu internate; oamenii din partea locului, care erau bogaţi să-şi ţină odraslele la şcoală, preferau în mod im le trimită la Sydney. Mănăstirea mirosea a ceară şi flori, a era paşnică, iar viaţa se desfăşura în spatele unui văl neţ subţire. Nimeni nu-i bătea la palmă, iar părintele Ralph v vadă adesea. In cele din urmă, îi luă să locuiască împreun; casa parohială, îi zugrăvi camera lui Meggie într-un verd cumpără perdele la geamuri şi o plapumă nouă. Stu dorm: dormitor bej cu maro care suferise două redecorări; păruitei nici nu-i trecu prin cap să se întrebe dacă Stu era fericit întotdeauna împăcat cu sine.

De ce ţinea atît de mult la Meggie, părintele Ra'P11 r

spună, dar nici nu-şi pierdea timpul ca să afle. InceP sentiment de compasiune în prima zi, la gară, cînd o • spatele tuturor; apoi o separase de restul familiei prins •; Frank, de ce se mişca el în alt perimetru, asta nu-1in -(. nici nu-i stîrnea mila. Era ceva în Frank care omora

96

Page 97: Colleen McCullough Pasarea Spin

irit lipsit de lumină interioară. Dar Meggie? .-, neagră- u" SPJ nesuportat şi nici nu ştia de ce. îi plăcea ,ra. apro»Pe afea şj forma ochilor ei - ca ai mamei sale '-' PârU!U1.CJ mult mai luminoşi, mai expresivi; şi caracterul rUm°lSI' C sidera caracterul femeii perfecte - pasiv şi totuşi t-are-l cons ^ ^ rebelâ. Dimpotrivă, toată viaţa ei se va i\c puterni . ^ .^.^ hotarelor impuse de condiţia ei de >c f3 fl"?

era totul. Poate că, dacă ar fi explorat mai adînc l l lS l *^ ^^* • * i rilc fiin ţei sale, ar fi descoperit ca ceea ce simţea pentru uuiâ" rezultatul ciudat al timpului, locului şi persoanei. 'ni nu o considera importantă pe Meggie, ceea ce însemna u ei exista un spaţiu în care el putea intra, cî-ştigîndu-i dra--î era un copil, prin urmare nu constituia un pericol pentru iu de viaţă, sau pentru reputaţia lui de preot; ea avea un nos, iar lui îi plăcea frumuseţea; şi în ultimă instanţă, ceea recunoştea, ea umplea un spaţiu gol pe care Dumnezeu :a ocupa, pentru că. era caldă, blîndă şi inspira încredere. m-şi permitea să-i dea cadouri şi să-i supere astfel familia, „•3 compania sa cît putea de mult. Ii redecoră camera nu u a o -vedea mulţumită, cît, mai ales, pentru a crea o am-trivită bijuteriei sale.

:eputul lui mai începură să sosească oierii la Drogheda. •son ştia foarte bine cum trebuie supravegheate treburile - la păstorit pînă la folosirea biciului, îl chemă pe Paddy •iteva zile înainte de sosirea oamenilor şi, fără să seNde-" fotoliul ei, îi spuse cu lux de amănunte ce are de făcut. "Noua Zeelandă, Paddy fusese uluit de mărimea fermei, liazeci şi şasc se staule; acum, după întrevederea cu sora » cifrele i se învîrteau în cap. Nu vor tunde numai oile -•^ Ş« pe cele de la fermele Bugela, Dibban-Dibban şi _ • a însemna o muncă enormă pentru fiecare suflet de arbat sau femeie.

" S-ÎŞ1 adUCă bucătaml ]or, care va cumpăra iauZ" Dr°ghedei' dar toate acele uriaşe cantităţi asigurate; barăcile părăginite, cu bucătării şi

97

Page 98: Colleen McCullough Pasarea Spin

băi primitive urmau să fie curăţate, numărate, echirj şi pături. Nu toate fermele erau la fel de generoase CU' dar aceasta se mîndrea cu ospitalitatea şi cu reputaţia de bună". Aceasta reprezenta una din activităţile la C

' ^3ro i şi Mary Garson, prin urmare nu se uita la bani. Nu

una din cele mai mari ferme la care se tundeau oile dar- ^ de cei mai buni oameni pentru asta, oameni de calibrul \* tr

Howe; peste trei sute de mii de oi urmau să fie tunse ai ' ^ oamenii îşi vor împacheta lucrurile, se vor urca în vech' i vor pleca la următoarea fermă la care erau aşteptaţi

Frank l ipsea de acasă de două săptămîni. însoţit de bătr' barei Pete, o haită de cîini, doi cai şi un ponei pe care îşi modestele provizii, a pornit spre vest, spre cele mai îndepârJ docuri, să aducă oile din ce în ce mai aproape, sortîndu-Iedir-Era o muncă plicticoasă, care nu se putea compara cu comode rutină pe care le făcuse înainte de potop.

Fiecare padoc avea propria sa curte unde se marcau şi sesc animalele care aşteptau apoi să le vină rîndul. Şoproanele unde se tundeau oile nu adăposteau decîtzea:

de oi odată, aşa că se va produce o mare înghesuială ori dccs se vor schimba turmele de oi tunse cu cele netunse.

Cînd Frank păşi în bucătărie, mama sa stătea lîngă ui: făcînd o muncă ce părea că nu se mai termină niciodată -cartofi.

- Mamă, am sosit! spuse el plin de bucurie. Ea se întoarse şi atunci îi văzu sarcina. După doua săpu

absenţă, ochii lui erau mai pătrunzători. - Oh, Dumnezeule! Din privirea ei se risipi bucuria de a-1 vedea, iar t

de ruşine; îşi cuprinse pîntecele cu mîinile, de parca acoperi ceea ce nu reuşeau hainele. Frank tremura.

- Ţap bătrîn şi scîrbos! - Frank, nu-ţi permit să spui asemenea lucruri. A

şi ar trebui să înţelegi. Şi tu ai venit pe lume in a L

tatăl tău merită la fel de mult respect. Nu este nimic i îl insulţi pe tata, mă simt şi eu jignită.

98

Page 99: Colleen McCullough Pasarea Spin

l! Trebuia să te lase în pace! Frank vorbi printre şîu avea drept" . _ ^ .^ care { ge preii ngea <jin gură.

ţtcrgîndi'-Ş'° V repetă ea obosită _şi îl privi cu ochii

*"" îmlC ITHiiw* 1? •• f NU

cstc . ar fj hotărît să lase definitiv ruşinea la o parte.

L-zi. <k ParC^rSdar în actul propriu-zis, actul procreaţiei. „ IC nimic

m ^ ca Nemaiputînd s-o privească în ochi, se ir i,,dul uisa^ ^^cra pe care 0 împărţea cu Bob, Jack şi rsc si P cca^ ^ ^ batjocoreau, la fel şi paturile modeste, şi IIC' Cameră lipsită de personalitate, pe care nici o prezenţă

" 'V-, mistic Si fata ei! Frumoasa ei faţă obosită, lumi-x'a; erapLi»11^- y , , halou de păr auriu, învăpăiată de ruşine pentru ce a împreună cu ţapul cel bătrîn şi păros, în cumplita arşiţă

utea lua gîndul de la faptul în sine, de la ea, de la dorinţele :ntru vîrsta sa, căci şi el era bărbat, în general, reuşea să este gînduri dincolo de planul conştiinţei, dar acum cînd tluturat senină prin faţa ochilor dovada concretă a desfrînării, vă/ut cu ochii săi, a cîta oară, ce ascundea „misterul" dintre mimalul acela bătrîn şi libidinos...Ce să creadă el despre um să fie de acord cu aşa ceva, cum să suporte? îşi dorea să dească la ea ca la o fiinţă sfîntă, pură, nepătată, ca la Sfinta Universală, o făptură care se ridica deasupra acestor lucruri, .Ue femeile din lume se făceau vinovate de asta. Să descopere 1 ceea ce credea despre ea era greşit însemna să se îndrepte ir spre nebunie. Pentru sănătatea minţii sale devenise cesar să-şi imagineze că ea se culca cu bătrînul libidinos aţe totală, numai ca să aibă un loc de dormit, dar că nu

noaptea, nu se întorceau niciodată unul spre celălalt, mnezeule!

101 'l făcu să privească în jos; descoperi că răsucise un ral patului.

lu cŞti tu tatăl meu? •«'«riga mama sa,

din pragul uşii. cu ochii newi , ------- • . , . .

aţi de ploaie.

99

Page 100: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Dacă faci asta, mă omori pe mine, spuse Fee pe pat. 'a?^ir

- Nu, pe tine te eliberez, răspunse el cu sălbăticjn - Frank, eu nu pot fi niciodată liberă - şi njcj

întreb de unde-ţi vine lipsa asta de înţelegere. Nici cu -^ n-avem nici o vină. Ştiu că nu eşti fericit, dar te încăn-,-0' ^ faci răspunzători pentru asta pe mine şi pe tatăl tău D ^ tot dinadinsul să agravezi lucrurile? De ce? îşi prjvj ..CVt|

se uită fix la el. Nu voiam să-ţi spun eu, dar ar fi tj '?' găseşti o fată, să te căsătoreşti, Frank, să ai familia ta. Este l toţi la Drogheda. în privinţa celorlalţi băieţi nu mi-am fi ^ odată astfel de griji; ci par să aibă alte firi. Dar tu ai nev soţie, Frank. Dacă te-ai însura, n-ai mai avea timp să te giniJ mine.

Frank continua să stea cu spatele la ea. Timp de vreo cinj nute, Fee rămase pe pat, sperînd că el o să-i spună ceva, ap se ridică şi părăsi încăperea.

100

Page 101: Colleen McCullough Pasarea Spin

upă ce au plecat muncitorii, iar districtul a căzut într-o stare de semi-inerţie de iarnă, au venit Serbările Cîmpeneşti de la Gillanbone. Era cel mai important lent în calendarul social şi dura timp de două zile. Fee nu se in stare să meargă, aşa că Paddy plecă în oraş cu Rolls-•ul împreună cu Mary Carson, fără soţia sa care reuşea să nba lui Mary Carson în poziţia „tăcut". El observase că, n motiv misterios, numai prezenţa lui Fee o incomoda pe . o punea în dificultate. i ceilalţi mergeau în oraş. După multe ameninţări, cu bătaia că nu se comportă cum trebuie, băieţii au fost îmbarcaţi în iul marc, împreună cu Beerbarrel Pete, Jim, Tom, doamna şi fetele din casă, dar Frank a plecat mai devreme, de unul cu camioneta. Adulţii aveau să rămînă cu toţi pentru a doua r* şi concursuri; din motive numai de ea ştiute, Mary Carson

"Citaţia părintelui Ralph de a sta la casa parohială, dar 1 pe PaddY să beneficieze, împreună cu Frank, de ospi-

<*u ui. Unde îşi găsiseră adăpost cei doi oieri, Tom şi iu ştia nimeni, dar doamna Smith, Minnie şi Cat inten-

"a P.este noaPte la prietenele lor din Gilly. Seriali j lmi"ea-a cînd Paddy a instalat-o pe sora sa la

prank cî" i mai bUne camere; descoperi barul, intră şi ° ha!bă de bere în mînă.

101

ora

Page 102: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Fac cinste cu următoarea, bătrîne, spuse Paddv' s-o duc pe mătuşa Mary la curse şi simt nevoia unui î r ^r-pentru că n-o am pe mama alături ca să-mi aline suf •

Obişnuinţa şi frica sînt greu de depăşit, mai ales cînd '"k de ani de zile; Frank descoperi că nu putea să facă dorit din tot sufletul; nu era în stare să arunce conţinut în faţa tatălui său; nu cu atîta lume de faţă. Aşa că tcr înghiţitură ce mai rămăsese în pahar şi se scuză:

- îmi pare rău, tată, am promis că mă întîlnesc cu h - Ei, atunci trebuie să mergi. Uite, ia banii ăştia ţj

cum crezi de cuviinţă. Distracţie plăcută şi, dacă te îmbc să nu afle mama.

Frank simţea nevoia să rupă în bucăţele bancnota de şi să i-o arunce în faţă lui Paddy, dar obişnuinţa îl opri dată; o împături, o puse în buzunar şi îi mulţumi tatălui din bar cît putu de repede, cu paşi împleticiţi.

îmbrăcat cu cel mai bun costum albastra, cu vesta înc! care atîrna un ceas din aur, prins într-un lanţ confecţionat di metal de cel mai bun bijutier, Lawrence, Paddy se simţea de gulerul prea apretat, dar privea în jur cu speranţa că \ vreo faţă cunoscută. Nu fusese prea des la Gilly, în ultirm luni, de cînd se mutase la Drogheda, dar avînd în vedere pr ca frate al lui Maiy Garson şi moştenitor prezumtiv, trebu cu respectul cuvenit, ori de cîte ori venea în oraş.

Mai mulţi oameni îl salutară prietenos, iar cîţiva îl invi! halbă de bere. Se trezi imediat în centrul atenţiei unei mul!" tenoase. Frank fu repede dat uitării. în ultima vreme, Meggie purta părul împletit în două cot. legate cu panglici albastre, pentru că, în ciuda banilor ^ Garson, nici o călugăriţă nu-şi pierdea timpul cu bucle cată în uniforma sobră, de culoare albastră, a Ora'1 Cruci, ea traversă pajiştea mănăstirii pînă la casa pa' o întîmpină drăgăstoasă menajera părintelui Ralpn- _ - Să nu mai vorbim de păr! Parcă-ar fi viu, î

2

102

într-o zi cînd el o întrebă amuzat de ce e supărat2'

Page 103: Colleen McCullough Pasarea Spin

- nniii mai ales fetele, şi o deranja faptul că '-'f1 'f S!Sa parohială. ,

;J afla linfea . ( păruj nu are suflet. N-are rost să te superi haide, AnnlC

m] trebuje să te îndrăgosteşti de cineva din 'J :'Sla L'lm mai spuse el ca s-o necăjească. llor" cLap'ic" este pură şi frumoasă - cred că le puteţi dar „i>Kefrk

P|CP'C"C anicj n.0 întrebă ce înseamnă „Skeggie", după UU"a:

aaL,tui că rimează cu Meggie. Cîteodată era mai ir°sîi^cc c în capul lui Annie, sau s-o încurajezi, dîndu-i "î atenţie. Numai ea îşi cunoştea dialectul şi, dacă o com-Vfetită asta se datora numai viitorului ei, nicidecum

sosi, tremurînd încă după întîlnirea cu tatăl său. Meggie, vrei să te duc la bîlci? spuse el întinzînd mîna. v nu v-aş duce cu pe amîndoi? întrebă părintele Ralph t rîndul său, mîna. •ci doi oameni pe care-i adora, Meggie se simţea în al .-r.

din Gillanbone se afla pe malul rîului Barwon, Jîngă te-: curse. Deşi potopul fusese cu şase luni în urmă, mîlul ;c încă, iarpicioarele primilor sosiţi îl transformară într-o asă. Lingă staulele cu oi, vite, porci şi capre, care aveau ică pentru diverse premii erau corturi pline cu tot felul şi mîncăruri apetisante. S-au plimbat şi au admirat pră-' croşetate, haine pentru bebeluşi, feţe de masă brodate, Şi canari.

'ne era ocolul cailor, unde călăreţi şi călăreţe se mândreau re frumoase, în faţa cumpărătorilor care, chicoti Meggie lau caşi cail- Doamne îmbrăcate în elegante costume "n călăreau numai pe o parte a şeii, protejate de n Oare cum putea cineva care stătea într-o poziţie ' călărească mai rapid decît la pas, era peste este fa a 1U'Meggie' asta> Pînă cînd a văzut cu ochii irsa în m°aSe doamne sărind peste cîteva obstacole şi naceeaşi manieră impecabilă.

103

Page 104: Colleen McCullough Pasarea Spin

Apoi, doamna în cauză îşi îmboldi calul şi terenul noroios, oprindu-se în faţa lor cu intenţia \~A- " bara drumul, îşi scoase din scară piciorul cu cizmă bit ' stătea elegant pe o parte a şeii, cu mîinile întinse, înu.

Us

perativ. ^ - Părinte, eşti atît de drăguţ să mă ajuţi să descalc •> El înălţă mîinile, i le puse în jurul taliei, o ridică u$0 •

jos; în clipa următoare luă hamurile murgului şi porni " Doamna de lîngâ el îl urma, potrivindu-şi pasul cu a] iu- <-o dificultate.

- Vei cîştiga cursa, domnişoară Carmichacl? întrebă iml- Ea se îmbufna; era tînără şi foarte frumoasă şi tonul acel-

sonal o scotea din sărite. - Sper că voi cîştiga, dar nu pot fi sigură. Domnişoara H

şi doamna Anthony King concurează şi ele. Totuşi, sîntci că voi cîştiga proba de drasaj, aşa că mă declar mulţumi!;

Vorbea rotunjind frumos vocalele şi cu frazarea preţioas tinere domnişoare, atît de îngrijit educată, încît nu puteai de în spusele ei nici o urmă de idiom care să-i coloreze limh timpul conversaţiei, exprimarea părintelui Ralph deveni l îngrijită, pierzîndu-şi acea ademenitoare culoare irlandez cum ea 1-ar fi adus înapoi în timp, într-o perioadă cînd a erau egali. Meggie se încruntă surprinsă de acea frazare neob neînţelegînd în ce consta schimbarea, dar intuind că exist?. care n-o privea deloc cu ochi buni. Lăsă mîna lui Frankpc într-adevăr, devenise din ce în ce mai greu să meargă pnn

Cînd ajunseră la o baltă mai mare, Frank rămăsese în w Ochii preotului se plimbau jucăuşi peste suprafaţa apei. J un lac; se întoarse spre fetiţa a cărei mînă o ţinuse strins M

şi se aplecă spre ea cu o tandreţe care nu putea scăpa doiţi" întmcît contrasta izbitor cu felul mult prea indiferent in purtase cu ea.

-Nu am mantie, scumpă Meggie, deci nu pot să ti" Raleigh. Mă scuzaţi, domnişoară Carmichael - z's

hăţurile - dar n-aş vrea ca fetiţa mea favorită sa-şi pantofii de noroi.

104

Page 105: Colleen McCullough Pasarea Spin

^ -o pe domnişoara Cannichael să-şi pe IVfeS^' ăţ hamurile în cealaltă şi să treacă băltoaca

înt d°c'rîs al' lui Frank, în spatele lor, nu avu darul s-o c trecut balta, aceasta i-a părăsit fără V°f omorî, dacă ar putea, remarcă Frank în

timp ce că V" Mcggic jos. Frank fusese fascinat de această ;' f Ş^zimca voită a părintelui Ralph. Lui i se păruse că C să şi atît de deosebită, încît nici un bărbat n-ar fi S, nici măcar un preot; şi totuşi, părintele Ralph

esc să-i zdruncine încrederea în sine, acea feminitate "c pe care ca o folosea ca armă. De parcă preotul ar fi iru ceea ce reprezenta, îşi spuse Frank- lumea femeilor, Pc care el n-a avut niciodată prilejul să-1 dezlege. Ia realitate de cuvintele mamei sale, Frank ar fi dorit ca ra Cannichael să-1 observe, căci era cel mai mare fiu al rului lui Maiy'Carson, dar ea pur şi simplu a luat act de •* .ii. atît şi nimic mai mult. Toată atenţia ei se concentrase otului, o fiinţă asexuată, efeminată, în ciuda faptului că ironzat şi frumos. i face probleme, o să revină şi o să se poarte la fel, îi ih cinic. Este bogată, aşa că duminica viitoare va pune ientativ o hîrtie de zece lire în cutia bisericii. Rîse cînd :sia întipărită pe chipul lui Frank. Nu am prea mulţi ani ă de tine, fiule, dar în ciuda harului meu, sînt un om de mi-o lua în nume de rău. Pune -o pe seama experienţei aţă.

aşit pistele de alergări şi au intrat în parcul de distracţii. Frank se simţeau în culmea fericirii. Părintele Ralph îi «ggie cinci şilingi, iar Frank hîrtia de cinci lire. Era tare 1 ani pentru toate acele minunăţii. Lumea se înghesuia, 'au in toate părţile, privind cu uimire legendele ilustrate J- Pe corturi. Cea Mai Grasă Femeie din Lume; Prinţesa i'wnicO a CA- ^^ °mul din Cauciuc din India; Golialh, • Plătea m" LUme' Thetis Sirena' Pentru fîecare scotea ' aie h/TÎ P"Veau încîntaîi, fără să observe contururile u"hctls sau gura fără dinţi a cobrei.

105

,cfusic|c •lolv ,c tînărâ;

Page 106: Colleen McCullough Pasarea Spin

în capătul cel mai îndepărtat se afla un con cu o la intrare şi o cortină de pînză pe care figuri fî0ro ^S ameninţau lumea.Un om cu un megafon în mînă ad C ^(r' tatorii. nicn'

- Veniţi, oameni buni să-1 vedeţi pe Jimmy Sharma sa trupă de boxeri. Au cîştigat opt dintre cele mai irnn

mondiale şi oferă un premiu oricui se încumetă să j •" învinge. '

Femeile şi fetele plecau cît puteau de repede din zotr • ce bărbaţii şi tinerii dădeau năvală. Solemni ca şi gladiat ' " Maxim, opt bărbaţi umplură scena şi rămaseră cu mîinileh pe şold şi picioarele depărtate, privind cu superioritate • care-i aclama. Erau îmbrăcaţi în pantaloni strimţi, ncer lungi pînă la şold. Pe piept, cu litere mari scria TRUPA LUI J!' SHARMAN. Aveau înălţimi diferite, dar se distingeau cu toi tr-o alură deosebit de atrăgătoare. Sporovăiau între ei şj • decontractaţi, parcă pentru a da de înţeles că făceau un lucru poate de firesc.

- Hei, băieţi, cine ia o mănuşă? Cine vrea bani? Ridicaţi mi şi veţi cîştiga! striga prezentatorul, în răpăitul tobelor.

- Eu vreau! strigă Frank. Se smulse din mîna părintelui Ralph, care încerca s;

timp ce oamenii din jurul său, văzîndu-1 atît de scund, î amuzaţi înainte.

Dar prezer* a torul îl luă în serios, iar un boxer înti şi-1 trase pe Fi "-<k în scenă.

-Nu rîdeţi, oameni buni! N-o fi el prea impunător, de: care s-a oferit. Ştiţi că nu statura contează. Haideţi, nu nimeni? încercaţi, luaţi o mănuşă şi o să cîştigaţi disputa c-din băieţii lui Jimmy Sharman.

încet, încet rîndurile voluntarilor se îngrosară; ţinem mototoleau pălăriile, privind cu respect spre profesn stăteau lîngă ei. Deşi era curios să vadă ce se întîmpl^ totuşi că e mai bine să o ducă pe Meggie de acolo, aşa braţe şi se întoarse să plece. Meggie începu să ţipe d"1 tare pe măsură ce se îndepărtau de cort, punîndu-i p situaţie penibilă.

106

Page 107: Colleen McCullough Pasarea Spin

nu putem intra înăuntru! Tatăl tău m-ar

i'c ^ " - areptate. .,- pC bi»ia u prani() vreau să stau cu Frank, continua ea reai" să stau ^ ^ picioare şi încercînd să-1 muşte. ,j( 0 ţinea &^J ffir ă să vrea părintele Ralph.

|a naiba- '• bilului, îşi scormoni buzunarul sa găsească ma- ind '"hldc si se apropie de uşa cortului, căutîndu-i cu privi-lC'llrU rleary dar ei nu se vedeau pe aproape, deci, probabil i:"C'" cursul de potcovit cai, ori se desfătau cu vreo plăcintă

'1 îtHntra cu ea înăuntra, părinte! zise portarul, privindu-1

ibator. ltu| ridică ochii spre ceruri: acă-mi spui şi cum să fac s-o duc de aici, fără să ne aresteze din Gilly pentru molestarea copilului, am să plec imediat, ei s-a oferit să ridice mănuşa azvîrlită de boxerii dumnea-profesionişti. i.irul dădu din umeri: irintc, nu mă pot certa cu dumneata. Intră, dar, pentru numele nnezeu, încearcă s-o protejezi. Nu, părinte, păstrează-ţi banii, j vrei să-1 superi pe limmy. ml era plin pînă'la refuz de bărbaţi şi tineri ce se-nghesuiau i unui ring central; părintele Ralph găsi cu greu un loc în mulţumii, lîngă peretele din pînză al cortului. Aerul era

it de fum de ţigară şi de praful aruncat peste norocea să-1 scâ. Frank, deja cu mănuşile pe mîini, era primul temerar. ntirnpla foarte rar ca oamenii din mulţime să-i învingă pe

ofesiomşti. Se ştia că nu sîrît cei mai buni din lume, antă n-aveau egal în Australia. Pus să se bată cu unul na muscă, din pricina înălţimii sale, Fraiik îl învinse la ira şi se oferi să mai lupte «u cineva. Cînd ajunse să-1

imca Profesioilist'vestea se râspîndi cu iuţeala fulge-se îndesi într-atît încît nu mai era loc să arunci,un ^rul cortului. vVa lovituri no i

'""cască furi î c_are.'e primise n-au făcut altceva decît - Ia- împrăştia pumni cu pasiune, văzîndu-1 pe

107

Page 108: Colleen McCullough Pasarea Spin

Paddy în fiecare dintre adversarii săi, iar strigăt l răsunau în urechi ca o singură voce care-1 îndemna. D ^ bale-l! Doamne! Cît îşi dorise să lupte, să se bată H "'' îi fusese mereii interzis de eînd se afla la Droghe'd F 3

bătaie ştia el să se elibereze de mînie şi durere; în tim pumn după pumn, i se păru că vocile îi şopteau la C

Ucide! Cl' Apoi se bătu cu un adevărat campion, unul de cate

care primi ordin să-1 ţină pe Frank la distanţă. Ochi' Sharman străluceau, întotdeauna căuta luptători buni si mică îi demonstrase că are rezerve inepuizabile. Luptăto formă cu greutate indicaţiile primite, căci Frank, devorat c de a ucide umbra care-i dansa prin faţa ochilor nu mai ve. altceva şi îl urmărea ca un posedat. Ascultînd de glasu păstră distanţa şi reuşi să reziste atacului profesionist d< erau umflaţi, iar arcada şi buza îi fuseseră sparte. Dar douăzeci de lire şi, mai presus de bani, respectul celor pi

Meggie se-răsuci în braţele părintelui Ralph, alunec înainte ca acesta s-o poată prinde. Cînd, în sfirşit o găsi vomitase şi încerca să-şi cureţe pantofii cu o batistă mi: I-o întinse pe a lui, în tăcere, mmgwndu-i capul scuturat Atmosfera din cort nu fusese pe plac nici stomacului s; dorit ca şi demnităţii lui să i se permită o descărcare asem

- Vrei să-1 aşteptăm pe Frank sau să plecăm acum? - Am să-1 aştept pe Frank, şopti ea, recunoscătoare pi

mul şi compasiunea lui. „Nu înţeleg cum de te agăţi tu de inima mea inexistent;

mură el, ştiind că fetei îi este prea rău ca să-1 audă. „Nu-mi de mama mea, şi nici n-am avut vreo soră. Tare mi-ar ] descopăr misterul tău şi al familiei tale ingrate... Ai avi grea, micuţa mea Meggie?"

Frank ieşi din cort cu un plasture la ochi, tampon"1 ' •spartă. Pentru prima oară de cînd îl cunoştea părintele Ka P radia de fericire; arăta ca bărbaţii care petrecuseră o neuitat cu o femeie, îşi spuse Ralph.

- Ce face Meggie aici? se răsti el, nedomolit încă (W1

din ring.

108

Page 109: Colleen McCullough Pasarea Spin

- • neam o mînă sau un picior puteam s-o smulg ,nai dacă"' ^tul cu aceeaşi duritate, deranjat de faptul că răspunse pre ^ Îngrij 0rat la gîndul că Frank ar putea ..-, Sc Justl el Nu se temea deloc de Frank, dar detesta , puni"1 Şi Pc^ ^^ frjcă pentru tine, Frank. A vrut să fie in public-^ -^ och.. ^ c- n_Q gă păţeştj nimic Nu te

^'"F'sfaşa destul de necăjit ă. "•' ca; *j cumva tatei că ai fost aici, îi zise Frank ame-

împotrivă dacă ne scurtăm plimbarea? întrebă cţl ^C\ ne.ar prinde bine puţină odihnă şi o cană cu ceai FÎohială O strînse pe Meggie de vîrfol nasului. Iar dum-.,voas.ră. domnişoară, aveţi nevoie de o baie.

Paddy petrecuse o zi îngrozitoare în compania surorii lui, care cise tot timpul, aşa cum nu o auzise niciodată pe Fee. O să-şi croiască drum prin noroiul din Gilly, cu preţioşii ei din import, în vreme ce ea zîmbea şi-i saluta pe oameni i importanţă, stătuse lîngă ea cînd a acordat Trofeul oraşului one cîştigătorului curselor- brăţara de smarald. De ce oare u ei banii pe o bijuterie, cînd ar fi putut să ofere o frumoasă n aur şi o importantă sumă de bani?! Se tot întreba şi nu â găsească un răspuns, neştiind că cei ce concurau la curse u nevoie de vulgarii bani, în schimb puteau să dăruiască ori premiul unei femei iubite. Horry Hopeton, al cărui cal, Jward, cîştigase acum brăţara, se mai afla în posesia unui unui diamant şi a unei brăţări cu safire obţinute în ceilalţi *vca o soţie şi cinci fete şi le spunea că nu se putea opri de a cîştiga şase brăţări. "«nul impecabil şi cămaşa cu guler tare îl sufocau pe Paddy, ^rea exotică adusă de la Sydney, servită cu şampanie la se Pnisedeloc stomacului său, obişnuit cu carnea de oaie.

UindU~Şi °ă arată cara§hios- în ciuda Puţului Sa" Părea demodat- Oamenii aceia nu făceau parte

1^03116 ţan'OŞe' tinere încrczute> crema a Buletin numea „fermocraţia" .Toţi îşi dădeau

109

ica

Page 110: Colleen McCullough Pasarea Spin

osteneala să uite ultimele zile ale secolului cînd jnv , simplu pămîntul acela, răpiseră mari întinderi d acceptaseră tacit, considerîndu-se proprietari. Devei invidiată comunitate de pe continent, aveau propriul l tic, îşi trimiteau copiii la cele mai scumpe şcoli dii înghesuiau să-1 invite pe Prinţul De Wales. E], pa(j(j un om din popor, un muncitor. El nu avea nimic în con aristocraţi coloniali, care îi aminteau prea mult de fa sale, şi lucrul acesta nu era de natură să-1 bine dispun

Deci, cînd ajunse la casa parohială şi-i văzu pe Fr? şi părintele Ralph relaxaţi, lîngă foc, avînd aerul că p( zi minunată, se enervă, îi lipsise încrederea în sine pe cai cu blîndeţe Fee, îi displăcuse prezenţa surorii sale la fel u în copilărie, în Irlanda.

Apoi observă plasturele de la ochiul lui Frank, fata umil- • profită imediat de ocazie ca să se descarce.

- Cum crezi că o să poţi da ochii cu mama cînd arăţi in b ăsta? O zi dacă te scap din vedere şi o iei de la capăt cu bălai agăţi de oricine ţi se pare că se uită lungă la tine! Luat prin surprindere, părintele Ralph sări în picioare, a exclamaţie menită să calmeze spiritele. Dar Frank fu mai iute.

- Am cîştigat bani cu asta! spuse el cu voce joasă, araţii plasture. Douăzeci de lire în doar cîteva minute, mult mai r decît ne plăteşte mătuşa Mary într-o lună! Astăzi am ' boxeri valoroşi şi m-am descurcat destul de bine cu un cortul lui Jimmy Sharman. Am cîştigat cinstit două; Poate că lucrul acesta contravine ideilor tale despre cec să fac eu, dar azi după-amiază am cucerit respectul fiec oamenii prezenţi la meci.

- Ai bătut vreun amărît de beţiv la bîlci şi te uni Maturizează-te, Frank, băiete! Ştiu că nu mai poţi creşte dar fă un efort, de dragul mamei tale, să-ţi dezvolţi nu

Faţa lui Frank se albi! Era cea mai groaznică insult. putea adresa cineva; şi acest cineva era chiar tatăl sa respire greu, strunindu-şi cu greu mîinile.

110

Page 111: Colleen McCullough Pasarea Spin

•v tată. Ştii la fel de bine ca şi mine cine este ,N , fost u" be; '• ej mj_a SpUS că am un viitor strălucit ca „y Shan«an- ^ jntru în trupa ]ui ca să mă antreneze. Şi vrea .,•: m'-a '^-' n-o să mai cresc în înălţime, pentru tine,

o s s . >:itr'n- hU , af ,c epitetelor nu-i scăpă lui Paddy; se făcu la fel ,lu/ia"in SP „

i vorbeşti astfel? -i adevărat? Eşti mai rău ca un berbec în călduri!

oaşrm pace? Nu te poţi ţine departe de ea? 1 ° u! ţipă Meggie. Mîinile preotului o strînseră cu pu-Ifogă ci! Nu, taţi, nu! Oh, Frank, te rog! Vă rog, vă rog! hoho-

i'ir n-o auzi decît părintele Ralph. Frank şi Paddy se priveau in faţă, cu dispreţ şi antipatie, în-sfîrşit exprimate după atîţia Blestemul dragostei pe care i-o purta fiecare lui Fee fu dat u, şi amara rivalitate dintre ei ieşi Ia iveală. Sint bărbatul ci şi nu facem decît să împlinim voinţa Domnului ; ne binccuvîntează cu copii, spuse Paddy, ceva mai calm, stră-

duindu-sc să se controleze. - Nu eşti mai bun decît un cîine în călduri, care aleargă după

orice călea în carc-şi poate băga obiectul ! Nici tu nu eşti mai breaz decît cîinele de taică-tău care te-a eput, cine-o fi fost ăla! Mulţumesc lui Dumnezeu că nu am m amestec! strigă Paddy, apoi se opri. Doamne, lisuse! Furia aşi, se cutremură şi-şi duse mîinile la gură, de parcă ar fi vrut >ulgă limba care dezvăluise acel secret. N-am vrut! N-am vrut! ivrut!

"Pa ce fora rostite acele cuvinte, părintele Ralph îi dădu diurnul

"' ~ ud mîna dreaPtă la sPate Ş*'1 - -1- Paralizat de strînsoare, Frank

ll» din c ^ ^ elibereze' aPoi' de»dată, rezistenţa lui se topi lch' mu? d SUpUnere' Me§gie căzuse pe podea şi plîngea în

' int'mpla" d"ŞI Privirea de la tatăl Ia fratele ei- Nu înţelegea ' ar Ştia că nu-i va mai avea alături pe amîndoi.

111

Page 112: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Ba ai vrut, spuse Frank, răguşit. Cred că am ştiut d' lucrul ăsta. încercă să-şi întoarcă faţa spre preot. Dă °'1' părinte! N-am să mă ating de el. Jur pe Dumnezeu '

- Cum îndrăzneşti să-i invoci numele? Blestemaţi să f • Dacă o să păţească ceva copilul, vă omor! strigă pre 8n

acces de furie. Nu vă daţi seama că a trebuit să o ţin aic' tot, de frică să nu vă ucideţi unul pe altul? Mai bine v" i- faceţi, cretini mizerabili şi egoişti ce sînteţi!

- E-n regulă, spuse Frank cu o voce ciudată, străină n cu trapa lui Sharman şi nu mă mai întorc.

- Trebuie să te întorci! şopti Paddy. Ce-o să-i spun m- însemni mai mult pentru ea, decît noi toţi la un loc. N-o si niciodată!

- Spune-i că am plecat cu trapa lui Jimmy Sharman n vreu să fiu cineva. Asta-i adevărul!

- Nu-i adevărat ce ţi-am spus, Frank. Ochii ciudat de străini ai lui Frank licăriră; ochii care îl

pe preot, prima dată cînd i-a văzut; ce legătură aveau ochi lui Fee şi ochii albaştri ai lui Paddy cu privirea întunecata Părintele Ralph cunoştea legile mendeleene şi-şi dădea s nu era posibil. Fank îşi luă haina şi pălăria.

- Oh, nu încerca să mă minţi! Cred că am ştiut-o dinto Amintiri ale mamei cîntînd la spinetă, într-o cameră pe c ai fi avut-o niciodată! Sentimentul că tu nu ai existat dinto că ai venit după mine! Ea a fost mai întîi a mea. Rîse nep Şi cînd mă gîndesc că în toţi aceşti ani eu am crezut că / înapoi; în realitate, eu eram acela! Eu!

- Nici unul dintre voi n-are vreo vină, Frank! striga încercînd să-1 oprească. A fost un plan al lui Dumnezeu- şi varianta asta!

Frank se smulse din mîna care-1 reţinea şi porni spre mers uşor şi legănat. E născut să fie boxer, gîndi pânnt". într-un colţ al minţii; mintea aceea de cardinal.

- Planul lui Dumnezeu! repetă batjocoritor vocea^ ^ uşii. Parc-ai fi un papagal, cînd o faci pe preotul, pă"n _c şart! îl rog pe Dumnezeu să te ajute şi pe tine, pentru toţi, numai tu ştii cum este d cu adevărat.

112

Page 113: Colleen McCullough Pasarea Spin

un scaun şi o privea cu ochi îndureraţi pe-Meg- stătca pc ^c. ge j-jj^ ă să se apropie de ea, dar

^nin<;fi cu brutalitate. rnp"lst' v , T • • i i • i 1 - 1 1

cut destul! la-ţi nişte whisky din dulap. ,pilul, dar mă întorc să stăm de vorbă. Să nu Mâaiizi Sâ

fiu aici, părinte.

dormitorul de culoarea mărului verde, preotul îi descheie '"- scoase cămăşuţa, apoi o aşeză pe marginea patului, ca îă scoate ciorăpeii şi pantofii. Cămaşa de noapte era pe -inatului, unde o lăsase Annie; i-o trase peste cap, înainte a'ios chiloţii, în tot acest timp îi spunea nimicuri, poveşti oase despre nasturi care nu vor să se descheie şi panglici ncăpăţîncază să rămînă în păr. Era imposibil să-ţi dai seama auzea ceva; copleşită de povara necazurilor şi a durerilor şeau limita de suportabilitate a unui copil, fetiţa privea în colo de ci. um întindc-tc,draga mea, şi închide ochii. Mă întorc curînd, Iacă ai adormit. Nu te necăji, auzi?! Vorbim mai tîrziu. m se mai simte? întrebă Paddy cînd el se întoarse în salon, ntclc Ralph se îndreptă spre sticla de whisky şi-şi umplu c de pahar. i ştiu! Sincer, nu ştiu! Dumnezeule din ceruri, Paddy, aş da >tiu care este cel mai mare blestem al unui irlandez, băutura peramentul? Ce naiba te-a apucat.tă-i spui? Nu, nu încerca spunzi! Bineînţeles că este adevărat. Am ştiut că nu e copilul momentul în care 1-am văzut. H'prea scapă nimic, nu-i aşa? - ca nu. Totuşi, n-ai nevoie de prea mult spirit de observaţie

1 un" mcmbri ai parohiei sînt tulburaţi, sau suferă. Iar '•_este de datoria mea să fac tot ce pot să-i ajut. •agit la Gilly, părinte.

Pentru care, fără îndoială, trebuie să mulţumesc chi-

:/i? N 'raspunse Preotul Pe un ton amar.' n ' ~ai drePtate, părinte. Noi te iubim pentru că eşti

113

,.lv

rinl^.o-n'pace.Ai ".„fsăculcco

Page 114: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Oricum, se pare că m-am implicat foarte ta tale, spuse Ralph stînjenit. Ce-ar fi să-ţi descarci sufl"1 '1(

gol din mîna lui Paddy tremura; părintele Ralnh ^ sticla de whisky şi-1 umplu. Paddy sorbi o înghit' n<' şterse lacrimile uitate pe obraz. ' ra-

- Nu ştiu cine este tatăl IurFrank. Asta s-a întîm l cunosc pe Fee. Familia ei avea o fermă prosperă î 3 " burton. ''nu

Din cîte am observat, tatăl lui Fee îi planifica viat r călătorie în patria mamă, un debut îa curte, soţul potrivit R

că ea nu a ridicat un pai în casă. Aveau menajere, inaj .!' trăsuri; trăiau ca lorzii.

Eu eram ajutorul la lăptărie, la muls şi cîteodată o v Fee de departe, plimbîndu-se cu un băieţel de vreo zece-oni luni. Apoi, într-o bună zi James Armstrong veni să mă vr lui, spunea el, a făcut familia de rîs; nu era căsătorită <> copil. Bineînţeles că se păstrase secretul, dar cînd ei au înc, alunge, bunica ei a făcut mare scandal şi le-a pus în vcder; clintească un fir de păr din cap. Acum bunica era pe n: nimic nu-i mai putea împiedica să scape de Fee şi de copil mi-a spus că, dacă aş accepta să mă însor cu ea şi aş gara scot din ţinut, ei îmi vor acoperi cheltuielile de călătorie, Li mai adăugau cinci sute de lire. Ştii, părinte, pentru mine asta însemna o avere şi, în

aceasta, mă săturasem de viaţa de burlac. Dar eu am fostir una foarte timid şi nu ştiam să mă port cu fetele. Mi separe bună, iar copilul, sincer vorbind, nu mă deranja. Bunic ceva şi a trimis după mine, deşi se afla pe patul de moarte ei fusese o femeie dură, dar era o adevărată doamnă. > ceva despre Fee, dar nu mi-a dezvăluit cine era tata am întrebat. Oricum, m-a făcut să-i promit că voi fi ea ştia că familia se va debarasa de Fee imediat dup<-aşa că le-a sugerat să-i găsească un soţ. Mi-a fost m o iubea foarte'mult pe Fee. Poate n-ai să mă crezi. P' făcut cunoştinţă cu Fee chiar în ziua cînd ne-am <^ •

- Oh, te cred, spuse preotul, cu respiraţia tăiata- •

din pahar, îl bău, apucă din nou sticla şi urnpw

114

Page 115: Colleen McCullough Pasarea Spin

o doamnă, situată mult peste condiţia ta :1j casa'"--- CL

'•lllciy' ia simţeam foarte intimidat în prezenţa ei. la începi^m ^ aeriană...dacă mă înţelegi. Ca şi

«'^Xnplat a l tcuiva, nu c i . - s'ar purnoasă, Paddy, zise preotul, cu blîndeţe. Văd în "ial C< c'râ ea, înainte de a începe să îmbătrînească. CCa CCartc de o viaţă uşoară, părinte, dar nu ştiu ce altceva :lVllt

cPCcl puţ"1'cu mine era în si8uranîă'Am avut nevoie "mi iau

inima-n dinţi şi să devin un soţ adevărat. A 'iTn'văţ să gătească, să şteargă duşumeaua, să spele şi să ''ti'a nimic. Dar niciodată, în toţi aceşti ani de cînd ne-am niciodată n-a protestat; nu a rîs, nu a plîns. Numai în si-a manifestat sentimentele, darnici atunci nu a vorbit Sper că o va face cîndva, totuşi nu aştept clipa aceea de lu-i aud rostit numele. Nu vreau să spun că nu mă place, iu pe copii. Dar o iubesc foarte mult şi am impresia că în este loc pcntai un astfel de sentiment. Decît pentru Frank. ^totdeauna că.îl iubeşte pe Frank mai mult decît pe noi t;î. Cred că a fost foarte îndrăgostită de tatăl lui. Dar eu inie despre acest om, nici motivul pentru care nu s-au itori. •le Ralph îşi privea mîinile, clipind des. 'addy, e un adevărat iad să trăieşti! Mul ţumesc lui Dum-•u nu am curajul decît să stau la marginea vieţii. se ridică nesigur.

ne, acum am făcuta, părinte! L-am îndepărtat pe Frank, 'să mă ierte niciodată.

^ufli un cuvînt, Paddy. Spune-i că Frank a fugit pur şi ^xcru. Ea ştie ce fire neliniştită are Frank; o să te creadă. "i c P 3Sta' răsPunse paddy îngrozit. 'ic. addy. N-a suferit destul? N-o mai împovăra cu alte gmd ,s, sn„c». rine ştie? poate ya înyăţa s. yă

; care-o păstra numai pentru Frank.

115

Page 116: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Da. Ce s-a întîmplat în noaptea asta rămîne îm - Dar Meggie? Ea a auzit tot. ll( - Nu-ţ i face probleme, o să am eu grijă de ea S"

n-a înţeles prea mult din discuţia voastră, în afară de f C<

certat. Am să-i explic că, acum, de vreme ce Frank L

i-ar pomeni mamei de ceartă, n-ar face decît să-i spore Pe urmă, nu ştiu de ce, dar am sentimentul că Mes? spune multe mamei sale. Se ridică. Mă duc la culcare P tu acelaşi lucru. Trebuie să laşi impresia să nu s-a i deosebit mîine, cînd o s-o escortezi pe Mary.

Meggie nu dormea; stătea cu ochii larg deschişi i„ lumi| a lămpii din camera ei. Preotul se,aşeză pe marginea observă că părul ei era încă prins în codiţe. Cu grijă jesf glicile albastre şi trase uşor, pînă cînd părul i se revărsă

- Frank a plecat, Meggie. - Ştiu, părinte. - Ştii de ce, iubito? - S-a certat cu tata. - Ce-ai de gînd să faci? - Am să plec cu Frank. El are nevoie de mine. - Nu poţ i, draga mea Meggie. - Ba pot. Voiam să-1 caut în noaptea asta, dar nu mă tir

rele şi nu-mi place întunericul. Dar mîine dimineaţă o să după el.

- Nu, Meggie, să nu faci asta. Vezi tu, Frank trebuie să-ş că propriul drum în viaţă şi a venit vremea ca el să plece.- vine greu să accepţi lucrul ăsta, dar el aşteaptă de multă ocazie. Nu trebuie să fii egoistă; lasă-1 să-şi trăiască viaţa Iu a lui. Monotonia repetiţiei, asemenea unui răpăit de toba. • el. Cînd omul creşte, este normal să-şi dorească o viaţa : departe de casa în care a copilărit. Acum Frank este un o firea; trebuie să aibă o soţie, copii. Tu înţelegi asta, Meg- dintre tata şi Frank s-a datorat numai faptului că Fran ^ ia viaţa în piept. Nu s-au certat pentru că nu se plac- ^ dează majoritatea tinerilor care vor să plece de ac

116

Page 117: Colleen McCullough Pasarea Spin

prank a profitat de ocazie ca să facă ceea ce etext. Şi __ gă plece înţeiegi asta; Meggie? , foarte rm^ ^. grau gtj t ^e îndureraţi, încft

păreau i ci se opnra pe ,

it să olece. A încercat şi cînd eram eu mică, * r . . « • • • -

,-T ra . ., «• • • , - , U Tata 1-a adus înapoi şi 1-a obligat sa stea cu noi.

r „.a reuşi'- ^ ^^ n_o gă_j ma| acjuca înapoi pentru că nu-1 ,Dardc ataa- pună- Frank a plecat definitiv, Meggie.

„ poate obliga sa y. '.-ai întoarce. ,să-| mai văd niciodată/

-tiu zise el onest. Mi-ar plăcea să-ţi răspund afirmativ, -ni' nu poate să prevadă viitorul, nici preoţii, Meggie. Să "i mamei că s-au certat, Meggie, mă auzi? S-ar necăji şi , tare, şi în plus nici nu se simte bine. - Pentru că o să vină un alt copilaş? - Ce ştii tu despre asta? - Mamei îi place să crească copii; a făcut atîţia copii frumoşi!

;. dacă nu s-a simţit întotdeauna bine. Şi eu am să cresc unul \ îl. tînd o să mă fac mare şi atunci n-o să-mi mai fie dor de nk. - Parienogeneză, spuse el. Noroc, Meggie! Dacă se întîmplă să ai un copil?

II am totuşi pe Hal, răspunse ea somnoroasă, cuibărindu-se în •mut. Apoi întrebă: părinte, şi dumneata o să pleci? - Poate, într-o zi, Meggie. Dar nu curînd, nu-ţi face griji. Am o ••miire că voi rămîne legat de Gilly, foarte mult timp, răspunse :ul cu amărăciune în privire.

117

pr

Page 118: Colleen McCullough Pasarea Spin

6

u era altă soluţie. Mcggie trebuia să vină; nu se descurca fără ea, iar în momentul di singur la internat, Stu refuză să mai măi că s-au văzut nevoiţi să-1 aducă şi pe el acasă, la Drogh

Era un august friguros. Se împlinea un an de cînd v Australia, dar această iama li se părea mai rece decît f ploua, iar aerul era atît de îngheţat încît abia puteau n crestele muntelui Great Divide, trei sute de mile est, zăpad o grosime mai mare decît în ceilalţi ani, dar nu căzuse vest de Burren de la inundaţiile musonice din vara treculă din Gilly vorbeau de o altă secetă; întîrziase, trebuia să v că o să fie anul acesta.

Cînd Meggie o văzu pe mama ei, simţi o greutate em sîndu-i pe umeri; poate era un rămas-bun de la copilări sentiment a ceea ce însemna să fii femeie. In exterior nu nici o schimbare; dar ritmul interior al lui Fee slăbise, su ceas bătrîn care măsoară din ce în ce mai încet timp" opreşte. Energia care nu-i lipsise niciodată mamei sa păruse, îşi ridica picioarele şi le aşeza, ca şi cum n-a

sigură cum se face această mişcare, şi nu manifesta bucurie cu gîndul la copilul care trebuia să vină, nic ţumirea controlată şi rigidă ce i se citise pe chip la naŞ

118

T

Page 119: Colleen McCullough Pasarea Spin

dădea casa peste cap, îşi băga nasul peste f" r°ŞU' cel mai mic efort să-1 disciplineze sau să-1 :Ca ârtea în cercul ei perpetuu, între sobă, masa

x, Sc înv ^^ nimic altceva n-ar mai fi existat.

Spă M '<Kic n'a mai aVUt ^C al<2S' PUr ?* SnîlP'u a iuilţ"/ tacopilului şi a devenit mama lui. Nu făcea un 1 ti'n V' -.j era drag copilul şi revărsa asupra lui toată

5să începea s-o resimtă. El plîngea după ea, îi i altor cuvinte, îşi ridica mîinile spre ea ca să j'ătît de mulţumită, încît radia de fericire, nu menţiona vreodată numele lui Frank, dar la fiecare i' "ini Fee îşi înălţa capul cînd auzea poşta venind şi se .', "Intru scurt timp. Apoi sosea doamna Smith şi le aducea •l'au colcte şi cînd descoperea că n-are nici o veste de la licul zvîcnet de interes murea. idusc pe lume doi gemeni - alţi doi băieţi Cleary, cu părul ezaţi James şi Patrick. Cele două fiinţe drăgălaşe deveniseră atea tuturor, pentru că, în afară .de faptul că-i alăpta, Fee festa nici un fel de interes pentru ele. nd, numele lor fură schimbate în Jims şi Patsy; erau princi-oriţi ai femeilor din casa cea mare, cele două servitoare, inc şi menajera care nu avea copii, fiind încîntate de drăgă-:opiilor. Lui Fee i-a venit foarte uşor să-i uite - aveau trei ihitoare - şi, încet-încet, toată lumea s-a obişnuit cu prezenţa i sa mare. Meggie, pur şi simplu nu avea timp să-i ia sub 3 sa şi să-1 îngrijească totodată şi pe Hal, care era din cale-posesiv. Iar el nu accepta dezmierdări din partea doamnei v '""ie şi Cat. Meggie era nucleul de dragoste al lumii lui 1 nu dorea Pe nimeni altcineva în afară de ea.

^ illiams îşi vîndu caii şi căruţa lui mare şi îşi cumpără o ja<ă nu

CadP°Şta VCnea săPtămmal> nu la sase săptămîni, vc csto,3 -°ea VCŞtl de la Frank- încetul cu încetul, ima-• aşa cum se întîmplă şi cu amintirea celor pe :-in ciuda h"'- ~ n.1Velul raîiunii se produce un proces de Otanni

noastre de a nu uita niciodată. Meggie

119

.,.,: ,-u l1

Page 120: Colleen McCullough Pasarea Spin

rămăsese cu o amintire tulbure a legăturii dintre ea ••• apărea în ipostaza unui sfînt care n-avea nimic comun

fanl

Frank, cu ceea ce trebuia să fie bărbatul din el p a^c

adîncurile tăcute în care-şi oprise evoluţia sufletului F ^ ' o substituire. ' ^

Totul se petrecu pe neobservate, astfel că nimeri' seama. Deoarece Fee se refugiase în oaza sa de linişte " • de ostentaţie, substituirea s-a produs lent, fără să fie ÂK ^ altcineva în afara persoanei asupra căreia se revărsase Era un lucru ascuns, ştiut numai de ei doi, ceva care l' singurătatea.

Poate că ar fi fost inevitabil, fiindcă, dintre toţi copiii St cel mai mult cu ea. La paisprezece ani el era un adevăra pentru tatăl şi fraţii săi, aşa cum fusese Frank, dar, spre de. de acesta, Stu nu manifesta niciodată ostilitate sau nerv Făcea ceea ce i se cerea, fără să se plîngă, muncea la fel de -- toţi ceilalţi şi nu tulbura cu nimic existenţa familiei Clcary jt părului său roşu, el era cel mai brunet dintre băieţii Clcar ochii de un albastru deschis, limpezi ca apa, ce păreau să i claritatea ancestrală a strămoşilor săi. Era şi singurul dintre lui Paddy care promitea să fie un bărbat frumos deşi, în s> Meggie îşi spunea că Hal al ei îl va eclipsa cînd va ajunge L ritate. Nimeni nu a ştiut vreodată ce gîndea Stu; ca şi Fee, c' puţin şi niciodată nu-şi susţinea vreun punct de vedere.! avea în ţinută o imobilitate ciudată, lăsîndu-i surorii sale i" (pentru că Meggie era mai aproape de vîrsta lui) că ajiir ochii minţii în locuri inaccesibile semenilor săi. Părinteio exprimase acelaşi lucru, cu alte cuvinte.

- Copilul ăsta pare să nu facă parte din specia umană. »>• în ziua cînd îl adusese pe Stu de la internat. A spus eU-plece acasă? A zis că-i e dor de Meggie? Nu! Pur şi sim'v

să mănînce şi a aşteptat cu răbdare să intuim ce se n O dată n-a deschis gura să se plîngă şi cînd m-a sco am urlat la el: „Vrei să mergi acasă?", mi-a zîmbit 11 aprobator din cap!

Dar, cu timpul, toată lumea a admis în mod tău merge la grajduri să munceasă cu Paddy şi băieţi''

120

Page 121: Colleen McCullough Pasarea Spin

- stea de pază acasă, să taie lemne, sa îngrijească S3â mulgă animalele - toată acea uriaşă cantitate lcgUlTie'fS meic cu trei copii nu o mai putea face. Prezenţa c cal? ° r asă era bine venită, căci de multe ori apăreau pe lînga^ ^^ străjne pe veranda din spate sau cîte o s^aU

tfs'punînd „năziua, doamnă, nu aveţi loc pentru un "SCU ţinut mişunau o sumedenie de muncitori itineranţi, l" gii de 'la o fermă la alta, de la Qucensland pînă IU cni fără noroc sau care nu dorcau ° snjJbă stabilă, U-îitreiere pe jos mii de mile, în căutarea unui loc con-narca lor majoritate erau oameni de treabă, care veneau, 'îi se punea în farfurie, împachetau puţin ceai, zahăr, li se dădea, le puneau în desagi şi dispăreau pe drum, i „sc spre Barcoola sau Narrengang, cu ploştile de apă hăţ şi cîini flămînzi şi schilozi în urma lor. ta mai apărea şi cîte un om rău, care se interesa de căror bărbaţi erau plecaţi. Nu toţi se gîndeau la viol, i voiau să fure. Fee ţinea o puşcă de vînătoare încărcată, câtărici, ca să nu ajungă copii la ea şi se asigura întotdea-:a mai aproape de puşcă decît vizitatorul, în timp ce-1 n priviri cu un ochi expert. După ce lui Stu i se dădu în l casa în grijă, Fee îi încredinţa şi puşca, oftînd uşurată. vizitatorii erau intineranţi, deşi aceştia alcătuiau marea De exemplu, omul acela, Watkins, avea de toate în ca-. de Ia harnaşamente pentru cai, pînă la săpunuri fine şi care nu semănau deloc cu acelea făcute de Fee, din seu 'tică; avea şi lavandă şi apă de colonie, pudre şi creme arse de soare. Existau anumite lucruri pe care nimeni 1Jra decît de la Watkins, cum ar fi bunăoară leacurile -'««e decît cele de la drogherie - capabile să vindece aictunle cîinilor, pînă la ulcerele oamenilor. Femeile

r ţlile unde aPărea e1' aŞteptînd

nerăbdă-amareC

i a ţi negustori, care veneau mai puţin regulai ca rau la fel de bineveniţi, căci aduceau de toate,

uneor

121

, ' P'na 'a baloturi întregi de materiale,

Page 122: Colleen McCullough Pasarea Spin

lenjerie fină, spre încîntarea femeilor. Acestea nu f sau două călătorii pe an, pînă-n oraşul cel mai apr0 • ^ magazinele din Sydney, departe de modă şi de alte ^(

Viaţa părea făcută mai ales din muşte şi praf v,rac

foarte multă vreme, nici măcar nu fusese vreun scurtU- ^ aşeze praful şi să înece muştele. ap

Fiecare tavan era tapetat cu fişii din hîrtie pentru înnegrea de insecte a doua zi după ce fusese agăţat-putea fi lăsat neacoperit, pentru că devenea într-o sec pentru muşte, iar urmele de murdărie ale acestor inscct peste tot, pe mobilă, pe pereţi, pe calendarul magazinul din Gillanbone. Şi, Doamne, mai era şi praful acela de care nu puteai

pudră fină, maronie, care se strecura în fiecare vas, chiar îmbîcşea părul proaspăt spălat, asprea pielea, rămînea hainelor şi perdelelor, o peliculă fină pe fiece masă lustr se reaşeza, imediat după ce fusese şters. Duşumeaua era în praf, din cauza uşilor şi ferestrelor deschise; Fee a fos să-şi strîngă covoarele persane din salon şi să-i ceară', bată în cuie un linoleum, pe care-1 cumpărase fără să-1 \ magazinul din GiiSy.

Bucătăria, în care se circula cel mai mult, era pardosit duri din lemn de tek, albite de atîta frecat cu peria de sîrn Fee şi Meggie aruncau pe jos rumeguşul pe care Stu îl grijă de la tăierea lemnelor, apoi îl udau cu puţină apă. totul şi scoteau gunoiul pe uşa din spate, în grădina de lăsîndu-1 să se descompună şi să se transforme în îngraş:

Dar nimic nu ţinea praful departe prea multă vren moment dat, pîrîul a secat şi au rămas numai mici ochiu insuficiente pentru bucătărie şi pentru baie. Sruart luă (v se duse la izvoarele minerale şi aduse un rezervor cu apa. goli într-unul pentru apă de ploaie, îar femeile fură ne\ obişnuiască cu altă apă oribilă pe vase, pe haine şi r mai rea decît apa miloasă din pîrîu. Sarea de sulf car vase trebuia ştearsă cu grijă, iar părul rămînea nesp Puţina apă de ploaie care le rămăsese era folosi» băut şi gătit.

122

Page 123: Colleen McCullough Pasarea Spin

f

rivea pe Meggie cu duioşie. Ea spăla părul H^'lcRalph patsy în timp ce Jims stătea cuminte şi aştepta

^nţat al 'ul ^ 'rechi de ochi aruncîndu-i priviri pline de , indul. am ^ _ ^ miniatură. Trebuie să existe ceva nativ

nr;1 ca ° "^csja aceea a femeilor pentru copii, altfel, la spUSe v'it totul mai degrabă ca pe o obligaţie, nicidecum " " pr'V1 fi fost tentată să termine treaba cît mai repede. liiCCrC ciungea în mod deliberat spălatul, răsucindu-i încîn-

"i °?liîatsy între degete. O vreme, preotul o privi amuzat, u cravaşa marginea prăfuită a cizmei şi privi îndurerat

îndă'spre casa mare, ascunsă între eucalipţi şi viţă de vie. iîot urzea ea, bătrîna aceea, ca un păianjen în mijlocul

Ic? ntc. nu te uita! îl admonesta Meggie. parc rău, Meggie, mă gîndeam. Se întoarse spre ea; toţi /caii, aşteptînd, pînă cînd el se aplecă, luă gemenii pe cîte i Ic spuse: să vedem ce face mătuşa Mary, vreţi? ic venea în urma lui pe cărare, ducînd hăţurile iepei cas-cgăna dezinvolt copiii, deşi avea de mers aproape o milă u la casa marc. La bucătărie încredinţa gemenii doamnei ire îi luă în primire cu o mină fericită şi se îndreptă spre Mcggie alături de el. Garson stătea în balansoarul pe care abia dacă-1 părăsise vreme; prezenţa ei nu mai era necesară pentru că Paddy ;a de minune. Cînd părintele Ralph intră ţinînd-o pe Meg-1ă% chlPul ei exprima o asemenea maliţiozitate încît copilul 'nyinlc; părintele Ralph simţi cum îi'creşte pulsul fetiţei "e,!r!!!. r?!0rmîna- Me§§ie » făcu mătuşii o reverenţă -J o formulă de salut abia auzită.

ie, fetiţo, şi bea-ţi ceaiul cu doamna Smith, cu răceală.

<oîu! Sn^fIZeZi? întrcbă Părintele Ralph, cufundmdu-; """"-l considera de-acum ca fiind al lui. ?le, răspunse ea.

123

se că-H ca ţ.

Page 124: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Haida-de! Pentru prima oară îl lăsase fără re i un copil, Mary. Ca

- Nu asta vezi tu în ea, şi ştii prea bine. Frumoşii lui ochi albaştri o priviră sardonic - Crezi că aş corupe o minoră? La urina urmei " - întîi de toate eşti bărbat, Ralph de Bricassart! S '

preot îţi dă oarecare siguranţă, asta-i tot. l El tresări, însă reuşi să schiţeze un zîmbet. Nu st

ziua aceea nu-i putea ţine piept; ca şi cum ea ar fi dese slab al armurii sale, s-ar fi strecurat dincolo de ea si a r împrăştie otrava-i veninoasă. Şi el se schimba. Poate î se împăca cu obscuritatea vieţii din Gillanbone. Văpâi|e

se stingeau; sau poate acum îi vibrau alte strune? - Nu sînt bărbat, spuse el. Sînt preot... Ar putea fi ce

certitudini căldura, praful, muştele... eu însă nu sînt băii ci preot.

- Oh, Ralph, cît de mult te-ai schimbat! îl ironiza ea Oare aceasta este vocea cardinalului de Bricassart? - Nu e posibil, răspunse el cu o umbră de tristeţe în r

nu cred că-mi mai doresc asta. Ea începu să rîdă, legănîndu-se uşor în balansoar. - Nu mai vrei, Ralph? Ei bine, o să te las să mai fierb

suc propriu, dar te asigur că ziua răfuielilor va veni. încă camdată; poate peste doi sau trei ani, dar va veni. Am Diavol şi am să-ţi ofer... Am vorbit destul! Dar te asigur fac să suferi îngrozitor. Eşti omul cel mai fascinant pe c cunoscut în viaţa mea. Ne arunci în faţă frumuseţea ta, di; du-ne prostia. Dar am să te pun la zid cu propria-ţi slabn. să te fac să te vinzi ca o tîrfă ordinară. Te îndoieşti cumva. ăsta?

El se relaxa şi zîmbi. - Sînt convins că o să încerci, dar nu cred că măcu

bine pe cît îţi închipui. .

- Nu te cunosc? Timpul va decide, Ralph, numai ^ bătrînă; nu mi-a mai rămas nimic altceva în ataia

- Şi eu de ce am parte, Mary? Numai de timp, Pr

124

Page 125: Colleen McCullough Pasarea Spin

d nori i î" .„ni

uscate, îi

ădiţi pe cer, Paddy începu să spere că va

Mary Garson. Nu va ploua multă

îşj închipuia că simţise pe propria piele straiian, se înşela pentru că n-avusese ocazia â uscată) care aducea seceta, în absenţa ca pămîntului şi a aerului pîrjolea totul, fricţiunea încărcarea

atmosferei. şi în final se producea antică a energiilor acumulate. Norii erau atît de încît Fec a tretmit să aPrindă 'amP»le în toată rtc caii tremurau şi se speriau la cea mai mică mişcare; "căutau cuibarele şi îşi cufundau capul în pene; cîinii lă-îeau semne de nelinişte, porcii îmblînziţi, care rimau prin , fermej îşj băgau riturile în praf şi iscodeau cu ochii străinele rebele care se acumulau în ceruri strecurau frica fiinţă, în timp ce norii care înghiţiseră soarele se pregă-iprâştie focul pe întreg pămîntul. jfse auzi din ce în. ce mai tare, fulgerele îşi descărcau i orizont, crestele albe, strălucitoare, fremătau şi se mişcau lopţii. Apoi, cu un urlet de vînt, care a stîrnit praful, bă-ochi, în urechi şi-n guri, s-a pornit cataclismul. Nu mai meni să-şi imagineze urgia biblică; o trăiau în toată gro-

lumea tresărea involuntar ori de cîte ori se auzea tunetul 1 cu un zgomot şi o furie atît de mare de parcă s-ar fi " lumca ~ dar, după o vreme, se obişnuiseră cu el şi ieşiseră a să scruteze depărtările. Ramificaţii uriaşe de fulger se ^ nişte vene de foc pe tot cerni; jerba de flăcări străpungea ^recura printre copaci, într-un fantastic joc de-a v-aţi

mci?ad-diStmŞi SC ridi°au din iarbă PîrJ°litâ> fumegînd, i 'Şi dădură cu toţii seama că muriseră aceste ultime "Domeniului.

nepămînteană> se infiltrăm aerul care llllachii sau galben sulfuroase, împrăştiind

125

i-'nlllia j j L.|miatu l

Page 126: Colleen McCullough Pasarea Spin

un miros dulceag, greu de identificat. Copacii roşu al Cleary-lor era ca un halo din limbi de foc °C; stăteau ridicaţi. Şi furtuna continuă toată după-arn' ^ spre est, pentru a-i elibera de ciudata vrajă abia l >'5'Cr erau surescitaţi la maximum şi cuprinşi de nelii' 'n'! nici o picătură de ploaie. Dar fusese ca şi cum tot i apoi ar fi renăscut din cenuşă; nu putură vorbi des ^ ' J ^ , w A w ' |-**X Jilff. de o saptamma. l - O să fie şi mai rău, spuse Mary Garson, plictisj(-Şi, într-adevăr, a fost şi mai rău. în cea de-a doua ia • s-a lăsat un ger mai aspru decît şi-ar fi putut ei jm , S

groasă de cîţiva centimetri făcea şi mai greu de surT " mai ales noaptea, şi cîinii urlau tremurînd în cuşti re? • cu carne de cangur sau cu untură de la vitele tăiate la puţin, o dată cu răcirea vremii, puteau mînca şi carne de vită în locul eternei cărni de oaie. în încăperi se fi zdravene, iar bărbaţii erau nevoiţi să vină acasă, peni rezistat o noapte la padocuri. Dar muncitorii nu-şi pj( dispoziţie; ei suportau mai uşor frigul şi transpirau n fiecare loc de muncă exista pe duşumea un cerc dcsclîi: locul unde timp de cincizeci de ani picuraseră stropii c în fiecare zi cerul era acoperit, lumina difuză, da Vîntul urla trist prin padocuri, ridicmd cortine de pr. care biciuiau imaginaţia cu obsesia ploii. Praful ridic; semăna atît de bine cu ploaia!

Copiii aveau mîinile degerate şi călcîiele sîngerinde. imposibil să te încălzeşti, din cauza vîntului acela asf mai mult cu cît casa fusese construită să ventileze flecari aer şi nu să-1 ţină afară. Să te culci în paturi îngheţate, sa aceeaşi atmosferă, să aştepţi răbdător ca mama sa-p ţ-apă fierbinte din ceainicul de pe sobă ca să nu-t'L

cînd te speli, era un adevărat chin. într-o zi, micuţul Hal începu să tuşească, şi stare.

rapid. Fee făcu o compresă cu cărbune fierbinte, i-dar nu se produse nici o ameliorare. Meggie stătea du-şi mîinile şi rostind rugăciuni. Cînd veni Pa" ^, buzele copilului erau vinete, iar respiraţia zgoffl

126

Page 127: Colleen McCullough Pasarea Spin

cc eea o t "'"""•ra anevoie. Meggic îl ţinea şi se ruga, cu inima r°S-" cînd vedea că micuţul lupta din răsputeri pentru "[c aer Dintre toţi copiii, pe Hal îl iubea cel mai mult, ' *" ă Niciodată nu-şi dorise cu atîta disperare să fie o V firea crczînd că numai o mamă adevărată ar fi •-'-l vindece. Fee nu-1 putea readuce în simţiri pentru ;iîi,a lui. Cuprinsă de disperare, ţinea micul corp la ccrcind să-I ajute pe Hal să respire. usc prin minte că micuţul ar putea muri, nici chiar i Fee îngcnuncJieară lingă pat, rugîndu-se, neştiind ce La miezul nopţii, Paddy desprinse braţele fetiţei din

uluiţii inert şi-1 aşeză cu duioşie pe perne. .ne deschise ochii; adormise pentru că Hal nu se mai zvîr-

i. este mai bine! spuse ea.

>• dădu încet din cap; în lumina lămpii care se reflecta în c din păr şi din barba lungă, nerasă de o săptămînă, părea 'ălrînit.

•Meggic, Hal nu mai este bine, dar şi-a găsit pacea. L-a nezeu Ia el, ca să nu mai sufere. vrea să spună că Hal a murit, spuse Fee neutru. lMt- nul Nu poate fi mort!

nţa mică dintre perne zăcea neînsufleţită. Meggie ştiu, ' carc"' Pnvi> deşi nu mai văzuse moartea pînă atunci. nu un copil. Se ridică şi o porni spre băieţii adunaţi focujui din bucătărie, împreună cu doamna Smitli,

-' ca părutul gemenilor să fie mutat în bucătărie, la illurit ' ^use Meggie ^ din reverie.

^te" te Că are lini şte' Se ridică în cliPa în ŞI se aPropie de ea fără s-o atingă. Mamă,

127

diat spre casa mare, să dea un telefon, dar ilccă "11C ''zecj cjc mile distanţă şi, oricum, plecase să .,ll;i la pa ' . gujf şj,] ţinură deasupra, încercînd să-1 ;icnl' '•' glsi degajeze căile respiratorii, dar micuţul nu '' suficient coşul pieptului; se învineţea tot

Page 128: Colleen McCullough Pasarea Spin

trebuie să fii obosită. Vino să te odihneşti. Am - camera ta. Hai, vino să te întinzi puţin. af

Fee se întoarse şi îl urmă, fără să scoată i ridică şi ieşi pe verandă. Restul băieţilor mai stat -^ se duseră după el. Paddy nu-şi făcu deloc aparitr p~ doamna Smith îi puse cu grijă pe Jims şi Patsy în -"

- Meggie, plec la casa mare şi-i iau pe Jjms sj n Mă întorc mîine dimineaţă, dar ar fi mai bine ra «

1 v-'a, u vrei stea cu Minnie şi Cat. Vorbeşte tu cu mama.

Meggie se aşeză pe un scaun, cu mîinile în poală f ei şi murise! Micul Hal, pe care-1 îngrijise şi-] j ubjsec

Nu, nu trebuia să plîngă; lacrimile erau pentru A<> durerile copilăriei sale, pe care o lăsase definitiv în ur reprezenta o povară pe care va trebui s-o poarte pînâ zilelor sale, fără a se lăsa însă doborîtă de durere \ supravieţui era foarte puternică la unii şi total inexistc La Meggie era puternică precum oţelul.

Aşa o găsi părintele Ralph, cînd sosi cu doctorul. Ea degetul holul, dar nu se mişcă din loc. Şi trecu mult linij preotul puse în aplicare ceea ce dorise să facă prima Mary Garson sunase la casa parohială; să meargă la Mcş cu ea, să-i dea acestei femei miniaturale ceva din ci. aparţină numai ei. Se îndoia că mai ştia cineva cît de mult i Hal pentru ea.

Dar mai trecu o vreme. Fură îndeplinite ultimele rituni ca sufletul să părăsească corpul; trebuia să vadă pe Fee 5: să le dea sfaturi. Doctorul plecase, prea obişnuit cu W; care meseria sa le făcea inevitabile. Chiar dacă ar fi ver-probabil că nu 1-ar fi putut salva. Oamenii aceştia' norocul, făcuseră faţă propriilor demoni, în certific-specifica „anghina", o boală mai frecvent întîlnita.

O vreme, părintele Ralph nu mai avu nimic d plecase la Fee, Bob şi băieţii la tîmplărie să iaca Stuart stătea pe duşumea în dormitorul mamei sa c. pur, atît de asemănător cu al ei, proiectat pe ce

dincolo de fereastră; din locul unde stătea, Fee p

128

Page 129: Colleen McCullough Pasarea Spin

rece, care-1 ţinea de mînă pe Paddy. Era 31 ocoşii începură să se foiască somnoroşi, ! 'illllilicafa să mai stăniie multă vreme. ,.L-,-.,-ul av'f 'utanâ> părintele Ralph aprinse focul la soba . j , încă '" ^mpa'de pe masă şi se aşezăpe o bancă din '•! l ']C'SMCKgic, uitîndu-se la ea. Crescuse, îşi dădea seama ' ll1 ' ' o privească, dar din întreaga sa fiinţă emana o '"''"V • civă De ceîi era frică? Ce credea că va veni şi-1 •r 11 obscsi» . . „ -

rindere? Putea fi puternic şi curajos atunci cmd era ! ' ."^'-ir în străfundul fiinţei sale aştepta acel ceva, fără '."."•j şj'să-i invadeze brusc conştiinţa. i , în Mcgm'e o sfîntă sau ceva mai mult decît un om "viînai că câ"nu se plîngea niciodată şi avea danii - dacă 3 era un blestem- să accepte totul. Indiferent de împreju-,c confrunta cu toate şi le accepta, strîngîndu-le în sine <i alimenta focul propriei existenţe. Cine o învăţase să •' Dar se putea oare învăţa aşa ceva de la alţii? Sau era mai de presupunerile lui fanteziste în ce-o priveşte? • i mai important: ceea ce reprezenta ea cu adevărat, sau indca ci că este ea? Mcggic, şopti el neajutorat.

întoarse privirea spre el şi-1 învălui într-un zîmbet trans-o dragoste nesfirşită, din care lipseau tabuurile şi inhibiţiile •i mature. Această descoperire îl cutremură, îl făcu să-şi m numele Domnului, de a cărui existenţă se îndoia uneori, această lume, numai părintele Ralph de Bricassart, oare necunoscutul de care se temea? Oh, Doamne, •a de mult? Dar, ca de obicei, nimeni nu-i dădu nici Mcggie stătea nemişcată, zîmbindu-i. na de ziuă> Fee se sculă să pregătească micul dejun, a treabă, apoi sosiră doamna Smith cu Minnie şi ^mci ramaseră lîngă sobă, vorbind încet, monoton, _rere pc care nici Meggie, nici preotul nu o înţele--! vorb^p0 S-dUSC Să îmbrace cutia racut* de b^eti-:nil din Driril 66 " dădU ° rochie de seară dintf-un satin IP1"" vremii, din care tăie fîşii potrivite pentru

129

Page 130: Colleen McCullough Pasarea Spin

interiorul sicriului, în timp ce părintele Ralph c-bumbac, ea cosea la maşină bucăţile de satin n apoi cu ace de gămălie. După aceea, Fee îmbrăcă (

mai bun costum de catifea, îi pieptănă părul şj {] a„ Jv

moale care mirosea ca ea, nu ca Meggie, care-i fus Paddy puse capacul, plîngînd; era primul copil nc c ° De ani de zile camera de recepţii de la Droghed capelă pentru rugăciuni; în capăt se ridicase un altar doabe aurii, de călugăriţele de la Sfînta Măria D'Urso' • Garson le plătise o mie de lire pentru broderii. Doamî • podobise camera şi altarul cu flori de iama, din grădinile f îmbrăcat într-un veşmînt alb şi sfită neagră, fără ornanie tele Ralph oficie slujba de înmormîntare.

Ca şi celelalte ferme, Drogheda îşi îngropa morţii n, pămînt. Cimitirul se afla dincolo de grădini, lîngă maluri) ale pîrîului, îngrădit cu un gard de fier, vopsit în alb, a cănii se menţinea verde chiar şi în timp de secetă, deoarece cr apă din rezervoarele casei. Michael Garson şi copilul său îngropaţi aici, într-un impozant monument de marmură. de statuia unui înger în mărime naturală care stătea cu şahi. să ie păzească somnul. Mai erau vreo douăsprezece momi: cate numai prin cruci de lemn albe, unele dintre ele neavîn. nume; acolo zăceau doi sau trei muncitori sezonieri al car popas pe pămînt fusese la Drogheda; bucătarul chinez al lui Garson, peste mormîntul căruia se afla o umbrelă roşie cu t minusculi care păreau să cînte întruna numele Hee Sing, ru Hal, nepotul stăpînei, avea să fie îngropat cu tot fastul. A.. sicriul micuţ pe raftul cavoului familiei, peste care au înct-bronz, lucrate cu migală.

După o vreme încetară să vorbească despre Hal, { numele doar.întîmplător. Meggie îşi păstra supărarea i ea; durerea ei avea ceva iraţional, specific numai ^ tinereţea i-o îngropa în evenimente de fiecare zi ş1 portanta. Băieţii păreau mai puţin afectaţi, cu <^ care era destul de mare să ajungă să-şi

130

Page 131: Colleen McCullough Pasarea Spin

- nimeni nu putea şti ce era în sufletul lui Fee. 11'111"' ' 'eze de soţ şi copii, incapabilă de orice trăire sc instran paddv îi era foarte recunoscător lui

„^r-nsta C3U61, i j >n - care avea grijă de mama sa, pentru tandreţea (blu! '"onjura. Numai Paddy ştia cum 1-a privit Fee în r°-° 'nC de la Gilly fară Fi"ank- î'1 ocnii ace)a blînzi şi :l 'n'°r ; n urmă de emoţie, nici acuzare, nici ură sau

-Î7LI I1IC1 u "i "•" ' ' '- -tită să primească lovitura, ca un cnne condamnat Sonţul, conştientă de propria neputinţă în faţa sortii. Vn-o să mai vină, murmură ea. io să se întoarcă, Fee, dacă-i scrii repede, îi răspunse

lâdin cap, dar pentru că ea era Fee, nu dădu nici o explica-:ra ca Frank să-şi croiască un nou drum în viaţă departe de L)rogheda. îşi cunoştea bine fiul şi ştia că un singur cuvînt -ar fi adus înapoi; dar ea nu trebuia să rostească niciodată ini. Dacă zilele'erau lungi şi pline de amărăciune, ea avea să Ic suporte în tăcere. Paddy nu fusese alegerea ei, dar om mai bun ca el. Ea făcea parte din categoria oamenilor de sentimente atît de intense, încît depăşeau limita supor-. iar lecţ ia ei de viaţă fusese una dintre cele mai dure. douăzeci şi cinci de ani strivise emoţia şi şi-o smulsese . convinsă fiind că pînă la urmă, prin perseverenţă, va alunge definitiv.

••'cţii se relua la nesfîrşit pe acele meleaguri. Vara urmă- a Ş' ploile, nu musonice, ci un fel de rezultat al musonilor, nul şi rezervoarele de apă, saturîndpămîntul uscat, alun- Aproape plîngînd de bucurie, bărbaţii şi-au început *zon, llni şti ţi la gîndul că aveau hrană pentru oi. Iarba •opa™" suf i cientă, căci făcuseră economii tăind

ic (fer CU-?3-1 m"Uă Sevă; dar situaî ia nu era aceeaşi la n sub "J83 ,

"y- In raport cu suprafaţa sa, ferma Dro-I n i i ( ă ° d e siguranţă , ceea ce însemna că iarba le

" "enZ! 1! ^upă f ă tatu l miei lor erau cele mai ar" oierilor. Fiecărui miel nou-născut i se

131

Page 132: Colleen McCullough Pasarea Spin

punea un inel pe coadă, i se însemna urechea şi e în care masculul se dovedea necorespunzător pent ^ aceea murdară presupunea o adevărată baie de sî exista decît o metodă de a verifica mii şi mii de m ^ atît de scurt. Testiculele erau prinse între degete t ' fixate în cercuri de sîrmă; nemaifiind irigate cu sî uscau şi cădeau singure.

. Aceste oi recunoscute în întreaga lume pentru c r creşteau într-un număr foarte mare graţie tenacităţii partea locului. Totul se concentra pe producerea c l lîni. O operaţie importantă o constituia spălarea; mii s turi se împleticeau în şuviţe de lină şi atunci li se făceau ca să scape de insecte. Apoi venea „înfundatul". Se medicamente prin seringi uriaşe, pe gît, pentru distra ziţilor intestinal i.

Munca la oi nu se sfîrşea niciodată; cum terminau ce să înceapă altceva. Torul era planificat: trierea masculilo tunsul, spălatul şi „înfundatul", tăierile pentru carne, aK ce urmau să fie vîndute. Drogheda mai avea şi o mic prima calitate, la fel de bune ca şi oile; dar oile crai profitabile, aşa că, la un moment dat, Drogheda ajunse: oaie Ia doi acri de pămînt, cam 125 000 în total. Fiind i nu erau niciodată vîndute pentru carne; la capătul un producţie se foloseau pieile, se făcea lanolină, sau seu c şi clei.

Aşa se face că literatura stepei devenea realitate, câţi instructive. Cititul se transformă într-una din cele mai îndeletniciri ale familiei Cleary, izolată de lume laDrogh ral său contact cu lumea se făcea prin lectură, prin mag scris. Dar aici nu mai existau biblioteci prin apropiere, i la Wahine şi nu mai erau nici călătoriile săptămînale m ' corespondenţă şi presă. Părintele Ralph umplu golul şi ra> tecile din Gilly şi pe acea a mănăstirii pentru a pu *• adevărată bibliotecă itinerantă, transportată de Blu<-> căruţa sa. Era în permanenţă plină de cărţi - volum care călătoreau de la Drogheda, la Bugcla, Dibban-

132

Page 133: Colleen McCullough Pasarea Spin

• F ch-Uisge, aducînd hrană spirituală unor miitta şi ^ mai frumoase se returnau întotdea-nfonic<atc- ^j^cle Ralph şi călugăriţele ţineau o evidenţă „ greu. dar pa^ ^ stăteau mai mult, apoi preotul comanda .trictâ a carţl_°.; agenţja de ştiri din Gilly şi nu-şi făcea pro-le olată a lui Mary Garson, în calitatea ei de

Bibliofil ă a Sfintei Cruci. "le fericite, cînd o carte primea sărutul cast al imturile încetau să

mai fie răscolite de pasaje (JIUU ->J" . . „ . f , . . . - -, estompa linia de demarcaţie intre semnificaţiile incit st- usiuM'f _

in prisma unui adult sau a unui tmar. Astfel, un om de !ddy manifesta aceleaşi preferinţe ca şi copiii săi în ărţi: Doi şi Cangurul, seria „Billabong" cu personajele h şi Wally, nemuritoarea carte a doamnei Aeneas Gunn Niciodată, în bucătărie, seara, se băteau pe poeziile lui rson şi citeau cu voce tare poemele lui C.J. Dennis, Ic Omul de pe nul îngheţat, rîzînd cu Sentimentalii u-şi pe furiş lacrimile provocate de Măria cea zîm-John O'Hara.

r la rîu, o poezie închinată unui oier australian, erau preferate, iar dintre poeţi, îl îndrăgiseră cel mai mult njo". în ciuda simplităţii acelor poezii, cei mai mulţi dintre cni Ic învăţaseră pe dinafară, fără să ştie de existenţa poe-iretenţioase ale lui Tennyson sau Wordsworth, pentru că ccstora era de inspiraţie engleză, nu australiană. Buchetele '* şi cîmpuri întregi de asfodel nu însemnau nimic pentru t Icary, fiindcă ei trăiau într-un climat unde acestea nu exis-™lia Cleary înţelegea cel mai bine poeţii stepei, pentru că a viaţa tor de zi cu zi şi transhumanta o realitate palpabilă. ' " !, Xî dC TransP°rt (R-T.F.) care şerpuia pe lîngă rîul nu apartinînd coroanei, fiind folosit pentru » din partea estică a continentului în cealaltă. Şi turmele lor flămînde nu erau bineveniţi, i bune păpuşi şi fineţe. Acum, de cînd pentru ciobani şi turmele de boi, rela-Pnctenoase între itineranţi şi locuitori.

133

iru

Page 134: Colleen McCullough Pasarea Spin

Călătorii ocazionali erau bine primiţi dacă se opreau la o bere sau să mănînce o masă caldă. Gîteodată veneau însoţiţi de femei cu feţe îmbufnate şi obosite, cu cai slăbănogi prinşi de osia căruţei laolaltă cu oale, crătiţi şi tot felul de vasele şi sticle, zdrăgănind pe margini. Acestea erau fie cele mai vesele, fie cele mai posace femei din preerii, începînd de la Kynuna pînă la Paroo, de la Goondiwindi pînă la Gundagai, de la'Katherine pînă la Curry. Aceste făpturi ciudate nu-şi aminteau să fi avut vreodată un acoperiş deasupra capului în afară de coviltirul căratei. Nici un bărbat nu se putea lua la întrecere cu ele; erau la fel de tari şi rezistente, ca şi ţinutul care li se aşternea sub picioare. Sălbatice ca păsările rătăcite printre ramurile uscate de soare ale copacilor, îşi ţineau copiii ascunşi pe după roţile mari, sau sub coviltir pentru a-i feri de soare în timp ce bărbaţii visau cu ceştile de ceai în mînă, relatau istorioare sau povesteau cărţi, promiteau să transmită mesaje lui Hoopiron Collins sau Brumby Waters, ori spuneau povestea fantastică a lui Pommy Şacalul din Gnarlunga.

Era de-ajuns să-i priveşti ca să-ţi dai seama că aceşti dezrădă-cinaţi săpaseră pe undeva un mormînt, îngropaseră vreun copil sau o soţie, un soţ sau un camarad, într-un loc care nu va fi uitat nici-odată, de-a lungul acestui drum al transhumantei, ce părea,ne-schimbat numai pentru cei care nu înţelegeau cum e posibil ca sufletele oamenilor să fie legate de un copac special, aflat în inima sălbăticiei.

Meggie era atît de ignorantă, încît nu cunoştea nici măcar înţe-lesul unei expresii atît de uzuale ca „fapte de viaţă", pentru că împrejurările vieţii ei conspiraseră parcă să-i blocheze orice cale spre învăţătură. Tatăl său făcea o distincţie foarte clară între bărbaţii şi femeile familiei, subiecte ca împerecherea oilor sau fătatul nefiind niciodată discutate în faţa femeilor. Cărţile care i-ar fi putut oferi o imagine asupra vieţii lipseau cu desăvîrşire la Drogheda, iar ea nu avea nici o prietenă de vîrsta ei, cu care să facă schimb de impresii. Viaţa ei era indisolubil legată de treburile casei, iar înjurai acesteia nu existau activităţi sexuale. Vietăţile de pe lîngă casă erau, la modul propriu, sterile. Mary Garson nu creştea cai, preferind să-i

134

l

Page 135: Colleen McCullough Pasarea Spin

cumpere de la Martin King, din Bugela. Exista totuşi un taur, fioros şi sălbatic, al cărui ţarc se afla departe de casă, dar Meggie era atît de înspăimîntată de el încît nici nu îndrăznea să se apropie. Cîinii se ţineau în cuşti şi lanţuri, iar împerecherea lor să făcea sub supravegherea lui Paddy sau Bob; prin urmare, şi aceştia ieşeau din discuţie. Nici porcii nu-i puteau da o lecţie de viaţă pentru că Meggie nii-i putea suferi şi-i venea greu chiar să-i şi hrănească. De fapt, Meggie n-avea timp să stea, să studieze viaţa, întreaga ei atenţie fiind îndreptată spre cei doi frăţiori mai mici. Iar ignoranţa naşte ignoranţă; un corp şi o minte netrezite la viaţă dorm şi trăiesc evenimentele fără să-şi pună întrebări, înregistrîndu-le doar în mod mecanic.

Chiar înainte ca Meggie să împlinească cincisprezece ani, pe cînd căldura verii se apropia de punctul culminant, ea observă nişte pete maronii pe chiloţi. După o zi sau două au dispărut, dar şase săptămîni mai tî'rziu au apărat din nou, iar ruşinea pe care a simţit-o la început s-a transformat în teroare. Prima dată a crezut că nu sînt pete de sînge, dar a doua oară n-a mai avut nici o îndoială. Nu-şi dădea seama de unde ar fi putut veni sîngele ăsta, dar îi era înşine că i se întîmplase aşa ceva. Mica hemoragie dispăru după trei zile şi nu se mai repetă timp de două luni; îşi spălase chiloţii pe ascuns, aşa că nimeni nu observă nimic; oricum, de cele mai multe ori ea spăla rufele. Următoarea criză, însă, veni cu dureri, primele de oarecare importanţă din viaţa ei. Sîngerarea a fost mult mai mare. într-o zi a furat nişte scutece de-ale gemenilor si a început să şi le lege pe dedesubt, îngrozită la gîndul că sîngele o să i se scurgă pe picioare.

Moartea care îl luase pe Hal semănase cu vizita intempestivă a unei fantome; la fel de înfiorătoare i se părea şi această deteriorare a propriei sănătăţi. Cum putea ea să meargă la Paddy sau la Fee să le spună că murea de o boală obscură, carea venea din adîncurile fiin ţei sale? Numai lui Frank ar fi putut să-şi încredinţeze grijile, dar Frank era atît de departe, nici nu ştia unde să-1 caute. Le auzise pe femei sporovăind la o ceaşcă cu ceai despre tumori şi cancere ce provocaseră moartea mamelor, surorilor sau prietenelor lor şi Meg-gie nu mai avu nici o îndoială că un rău îngrozitor o macină pe

135

Page 136: Colleen McCullough Pasarea Spin

dinăuntru, rupea cîte o bucată, pînă cînd avea să ajungă la inimă. Doamne, nu voia să moară!

Nu ştia prea multe despre cauzele morţii; nu intuia nici statutul pe care-1 avea ea în această lume de neînţeles, de dincolo de viaţă. Pentru Meggie religia era mai degrabă un set de reguli decît o experienţă spirituală, aşa că nu se aştepta la nici un ajutor din această direcţie. Felurite cuvinte şi expresii se îngrămădeau în con-ştiinţa ei îngrozită, cuvinte rostite de părinţii săi, prieteni, călugăriţe, preoţi, personaje negative din cărţi, care ameninţau cu răzbunarea. Nu, nu putea face nici un compromis cu moartea; îşi imagina că moartea era o noapte fără sfîrşit, ori un abis de flăcări peste care trebuia să treacă, dacă dorea să ajungă la cîmpiile aurii, sau o vedea ca pe o sferă gigantică, plină de corişti avîntaţi, cîntînd într-o lumină difuză.

Deveni din ce în ce mai tăcută, dar nu ca Stuart, care trăia într-o izolare visătoare; tăcerea ei sugera atitudinea pietrificată a unui animal prins în mrejele hipnotice ale unui şarpe. Dacă i se vor-bea tare, tresărea, dacă cei mici plîngeau după ea, se precipita spre ei, condamnîndu-se cu asprime pentru că-i neglijase. Şi, de cîtc ori avea vreun moment de singurătate numai al ei, fugea la cimitir şi la Hal, singura persoană ştiută de ea care trecuse în nefiinţă.

Toţi observară schimbarea din comportamentul fetei, dar se îm-păcaseră cu ideea că „Meggie creşte", fără să se întrebe vreodată ce însemna acest lucru pentru Meggie, fiindcă ea îşi ascundea foarte bine disperarea, învăţase bine lecţia copilăriei; autocontrolul ei era fenomenal, iar mîndria formidabilă. Nimeni, niciodată nu trebuie să ştie ce se ascunde în adîncul fiinţei sale, aparenţele trebuiau salvate cu orice preţ; dispunea de suficiente exemple, de la Fee la Frank şi Stuart, iar ea avea acelaşi sînge cu ei, totul făcea parte din zestrea sa genetică.

Dar cum părintele Ralph venea des la Drogheda, observă pliru de îngrijorare secarea vitalităţii lui Meggie în detrimentul unei fra-| moaşe metamorfoze spre feminitate.

Chiar sub ochii lor se producea o irosire pe plan fizic şi spiri-1 tual; Meggie le scăpa printre degete şi el nu suporta să asiste nepă- j sător la naşterea unei a doua Fee. Faţa mică era toată numai ochi,i care priveau fix spre o perspectivă îngrozitoare, pielea albă care|

136

Page 137: Colleen McCullough Pasarea Spin

nu se bronza niciodată devenise transparentă. Dacă lucrurile vor continua în acelaşi fel, îşi spuse preotul, ea va dispărea şi din proprii săi ochi, ca un şarpe care-şi înghite coada, şi se va pierde în univers ca o umbră transparentă, aproape invizibilă, ascunsă în conul de penumbră al contururilor proiectate pe pereţii albi.

Ei bine, el va afla adevărul chiar dacă va trebui să i-1 smulgă cu forţa, în ultima vreme, Maiy Garson îi făcea scene de gelozie pentru fiecare secundă petrecută în casa lui Paddy; numai răbdarea şi subtilitatea sa înnăscută îl ajutară să-şi ascundă revolta împotriva egoismului şi rapacităţii ei. Nici măcar interesul pe care i-1 purta lui Meggie nu-1 putea însă abate de la înaltele sale scopuri personale, astfel că-şi folosea farmecul pentru a modela după voinţa sa un subiect atît de refractar şi arţăgos, ca Mary Garson. In timp ce grija permanentă pentru Meggie îi bloca mintea, Ralph descoperi existenţa unei alte entităţi - o preocupare care coabita cu cealaltă; cruzimea unui joc rece, deliberat, de a obţine tot ce putea şi de a păcăli o femeie care, fără să fie proastă, era extrem de vanitoasă. Oh, cît de mult îi plăcea acest joc! Perfida femeie păianjăn nu va obţine nimic de la el.

De îndată ce reuşi să se descotorosească de Mary Garson, fugi la Meggie, pe care o găsi la cimitir, la umbra îngerului eu înfăţişarea războinică, total nepotrivită cu locul. Ea privea faţa placidă a înge-rului cu o teamă nedisimulată, un contrast subtil, îşi spuse el, între afectivitate şi absenţa oricărui sentiment. Dar ce făcea el acolo? O urmărea ca un cocoş bătrîn, cînd, de fapt, mama sau tatăl ei ar fi trebuit să fie îngrijoraţi de soarta fetei. Ei însă nu văzuseră nimic rău; pentru ei, Meggie nu însemna acelaşi lucru ca pentru el. Era preot şi trebuia să aducă alinare sufletelor disperate şi solitare. Nu suporta s-o vadă nefericită, şi totuşi se cutremura cînd îşi dădea seama cît de tare se simţea subjugat de eape măsura derulării eveni-mentelor. In ochii lui, Meggie se transforma într-un întreg arsenal de întîmplări şi amintiri, şi lucrul acesta îl înspăimînta. Dragostea lui pentru ea şi instinctul său de preot care-1 îndemna să se apropie de oricine avea nevoie de alinare spirituală, se împleteau cu oroarea resimţită la gîndul că ar putea deveni absolut necesar unei fiinţe, sau persoana respectivă 1-ar putea subjuga o dată pentru totdeauna.

137

Page 138: Colleen McCullough Pasarea Spin

Cînd îi auzi paşii, se întoarse spre .el, împreunîndu-şi mîinile în poală şi fixînd cu privirea vîrfiil pantofilor. El se aşeză alături şi-şi strînsc genunchii în mîini. Fără dulcegării, hotărî el; dacă ar fi putut, cu siguranţă că ar fi dorit să-1 evite.

- Ce s-a întîmplat, Meggie? -Nimic, părinte. -Nu te cred. - Te rog, părinte, te rog! Nu/>o^ să-ţi spun! - Oh, Meggie! Eşti lipsită de credinţă! Poţi să-mi spui totul,

orice ar fi. Sînt alesul Domnului pe pămînt, eu ascult şi pot chiar să absolv de păcat în numele Lui. Doar ştii şi tu, Meggie, nu există nimic de neiertat în universul creat de Dumnezeu. Trebuie să-mi spui ce s-a întîmplat, iubito, pentru că, dacă exista cineva care te poate ajuta, eu sînt acela. Toată viaţa mea o să încerc să fiu alături de tine, să te ajut, să te feresc de rău. Dacă vrei, pot să fiu un fel de înger păzitor pentru tine, mult mai bun decît acela de marmură de deasupra capului tău. Oftă şi se aplecă spre ea. Meggie, dacă mă iubeşti, spune-mi!

Ea îşi încleşta mîinile! - Părinte, sînt pe moarte! Am cancer! în primul moment 1-a cuprins dorinţa nebună să rîdă în hohote;

apoi a privit faţa străvezie, mîinile neliniştite şi s-a întristat brusc. Nu, Meggie n-ar fi inventat toate astea. Trebuia să existe un motiv!

- De unde ştii asta, iubito? A avut unele ezitări pînă să-i povestească, dar cînd a început să

vorbească, el a fost nevoit să se aplece mult spre ea, să-şi apropie urechea de buzele ei, adoptînd în mod inconştient o parodie de atitudine confesională.

- Sînt şase luni, părinte, de cînd a început. Am nişte dureri de burtă, îngrozitoare, dar nu seamănă cu cele obişnuite şi, Doamne, pierd foarte mult sînge!

Preotul îşi lăsă capul pe spate, ceea ce nu i se întîmplase niciodată în confesional; de necrezut, dar Meggie se simţea ruşinată, stătea cu capul plecat, în vreme ce el era copleşit de emoţiile care-1 asaltau, incapabil să-şi stăpînească nervii. Simţea o uşurare absurdă, dar delicioasă; era furios pe Fee, dar în acelaşi timp o privea cu admiraţie

138

Page 139: Colleen McCullough Pasarea Spin

ne micuţa care suportase totul atît de bine; îl mai încerca însă şiun sentiment de stînjeneală.

Era şi el prizonier al vremurilor în aceeaşi măsură ca şi ea. Fetele de duzină din orice oraş, de la Dublin la Gillanbone, veneau la confesional să-i şoptească tot felul de lucruri fanteziste de parcă ar fi fost reale, preocupate numai de o anumită faţetă a sa - virilitatea lui, pe care se vedeau singurele capabile să i-o trezească. Vorbeau despre violatori, despre jocuri nepermise cu alte fete, de lascivitate, de adulter - una sau două mergînd cu imaginaţia pînă la descrierea amănunţită a relaţiilor sexuale cu un preot. Iar el asculta, asculta total indiferent, cu dispreţ, fiindcă trecuse prin rigorile seminarului, iar acestea erau lucruri simple pentru un om de felul lui. Dar fetele n-au pomenit niciodată de acest secret care le făcea atît de deosebite.

Oricît ar fi încercat, nu-şi putea domoli flacăra care îi îmbujora obrajii; părintele Ralph de Bricassart roşise pentru prima dată în viaţa.

Dar asta nu o ajuta pe Meggie. Cînd a fost sigur că faţa sa şi-a recăpătat culoarea, s-a ridicat în picioare, a luat-o în braţe şi a aşezat-o pe un piedestal înalt de marmură, pentru ca s-o poată, privi în ochi.

- Meggie, uită-te la mine! Ea îşi ridică ochii înspăimîntaţi şi-1 văzu zîmbind; în acea clipă,

o bucurie imensă îi inundă sufletul. Dacă ar fi pe moarte, el nu ar zîmbi aşa; ştia cît de mult o îndrăgea, pentru că el nu-şi ascunsese niciodată sentimentele.

- Meggie, nu eşti pe moarte şi n-ai nici cancer. Mama ta trebuia să-ţi fi spus de mult timp, să te fi pregătit şi nu reuşesc să înţeleg de ce n-a făcut-o.

Privi îngerul de marmură de deasupra sa şi rîse forţat. - Sfinte lisuse, ce obstacole îmi pui în cale! Apoi se întoarse

spre Meggie. Cînd vor trece anii şi o să înveţi mai multe despre rosturile lumii, s-ar putea să te gîndeşti ruşinata la ziua de azi. Ţine minte, nu ai absolut nici un motiv să te simţi stingherită. Şi de astă dată, ca întotdeauna de altfel, eu nu sînt decît instrumentul Dom nului. Este singura mea menire pe acest părhînt; trebuie să admit Qă nu am alta. Tu erai foarte speriată şi aveai nevoie de ajutor, iar

139

Page 140: Colleen McCullough Pasarea Spin

r

Domnul nostru ţi 1-a trimis prin persoana mea. Să-ţi aminteşti numai de asta, Meggie. Eu sînt preotul Domnului şi vorbesc în numele Lui. Ţie ţi s-a întîmplat ce se întîmplă tuturor femeilor, Meggie. O

dată pe lună, timp de mai multe zile,'pierzi sînge. De obicei începe la doisprezece-treisprezece ani - tu cîţi ani ai?

- Cincisprezece ani, părinte. El clătină din cap, nevenindu-i să creadă. - Cincisprezece? Tu? Ei bine, dacă spui că ai atîţia ani, trebuie

să te cred pe cuvînt. în cazul acesta ai rămas în urma celorlalte fete. Dar, să ştii că ciclul va continua pînă la cincizeci de ani, în fiecare lună; la unele femei este atît de regulat, ca şi fazele lunii, la altele nu; uneori apar dureri, alteori nu. Nimeni nu ştie de ce se manifestă asemenea diferenţe de la o femeie la alta. Dar faptul acesta, petrecut în fiecare lună, consfinţeşte maturitatea ta. Tu ştii ce înseamnă „matur"?

-Bineînţeles, părinte! Şi eu citesc! înseamnă că te-ai făcut mare. - Da, e bine şi aşa. Atîta vreme cît persistă sîngerarea înseamnă

că eşti capabilă să ai copii. Sîngerarea este o parte din ciclul pro creării, în zilele dinaintea căderii îngerilor, se spune că Eva nu a avut menstruaţie. Ştii, acesta este cuvîntul potrivit. Dumnezeu a pedepsit-o mai mult pe femeie decît pe bărbat, pentru că numai din cauza ei au căzut îngerii. Ha a ademenit bărbatul, îţi aminteşti cuvintele din Biblie? „în durere vei procrea copii". Ce a vrut Dumne zeu să spună cu asta? Că tot ceea ce are legătură cu copiii presupune şi durere. Mare bucurie, dar şi mare durere. Este soarta femeilor şi a ta, Meggie, şi trebuie să te împaci cu ea.

Fata n-avea de unde să ştie, dar el ar fi adresat aceleaşi cuvinte de consolare oricărui membru al parohiei, chiar dacă ar fi fost mai puţin implicat emoţional; în ciuda blîndeţii sale nu se identifica niciodată cu persoana aflată în suferinţă. Şi poate că, dacă nu ar fi fost atît de stînjenit, ar fi reuşit să aducă o alinare mai substanţială semenilor săi. Se purta ca şi cum s-ar fi aflat dincolo de asemenea lucruri mărunte. Şi nici nu o făcea în mod conştient; nimeni din cei care veneau la el pentru ajutor nu se simţea dispreţuit sau blamat pentru slăbiciunea sa. Mulţi preoţi îi făceau pe oameni să se simtă

140

Page 141: Colleen McCullough Pasarea Spin

• 10vati, sau le dădeau de înţeles că se comportă ca nişte bestii, dar l niciodată nu proceda aşa. Pentru că părintele Ralph se purta de

arcă ar fi cunoscut şi el, la rîndul său, durerile şi zbuciumul lăun--;c Nici nu-şi dădea seama că o mare parte din atracţia pe

care o exercita nu se datora persoanei sale, ci acestui dar, aproape dumnezeiesc, de a fi foarte uman.

Părintele vorbea cu Meggie aşa cum o făcuse şi Frank, de parcă j-ar fi fost egal. Dar el era mai bătrîn, mai înţelept şi cu mult mai bine educat decît Frank. Şi ce voce frumoasă avea, cu un uşor accent irlandez şi frazare englezească, îţi îndepărta toate spaimele şi neliniştile. Totuşi, ea era prea tînără, foarte curioasă, iar acum voia să ştic'cît mai mult, netulburată de neliniştile filosofice ale gînditorilor preocupaţi nu de cine sălăşluia în ei, ci de răspunsul la întrebarea de ce?

El era prietenul ei, idolul scump al inimii ei, noul soare care o călăuzea.

- De ce nu trebuia să-mi spui dumneata, părinte? De ce crezi că mama avea obligaţia asta?

- Este un subiect foarte intim pentru femei. Pur şi simplu, nu se cade să vorbeşti despre menstruaţie în faţa bărbaţilor sau a băieţilor. E un lucru strict feminin.

- De ce? El rîse, clătinînd din cap. - Ca să fiu sincer, nu prea ştiu de ce. Chiar aş dori să nu fie aşa.

Dar tu, niciodată, să nu vorbeşti de asta decît cu mama ta, şi să nu-i pomeneşti de discuţia noastră.

- Bine, părinte, aşa o să fac. Era tare dificil să fii mamă; trebuia să ţii minte atît de multe

lucruri şi să dai o mulţime de sfaturi! - Meggie, acum du-te acasă, spune-i mamei că pierzi sînge şi

roag-o sâ-ţi arate ce trebuie să faci. - Şi mama pierde? - Toate femeile sănătoase. Dar nu atunci cînd aşteaptă un copil

- se opreşte pînă se naşte copilul. Aşa ştiu femeile cînd urmează să aibă un copil.

- Dar de ce se opreşte cînd aşteaptă un copil?

141

Page 142: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Nu ştiu, pur şi simplu, nu ştiu. îmi pare rău, Meggie. - De ce curge sîngele pe acolo, părinte? El privi din nou disperat îngerul, care se uita la el senin, netul-

burat de asemenea necazuri femeieşti. Lucrurile deveneau prea în-curcate pentru părintele Ralph. Era uimitor cît de insistentă devenise, cînd, de obicei, manifesta o reticenţă excesivă. Totuşi, conştient de faptul că devenise sursa de informaţii pentru tot ceea ce nu găsea ea în cărţi, nu dădu nici un semn că se simte stînjenit. S-ar fi retras în ea şi niciodată nu 1-ar mai fi întrebat nimic. Aşa că răspunse răbdător:

- Tu nici nu ştii pe unde curge. Există un pasaj ascuns în faţă, nu la spate, şi acesta are legătură cu naşterea copiilor.

- Ah, vrei să spui că pe acolo ies? N-am găsit niciodată răspuns la întrebarea asta.

El rîse din nou stînjenit şi o dădu jos de pe piedestal. - Acum ştii. Vrei să faci copii, Meggie? - Bineînţeles, spuse ea plină de importanţă, bucuroasă că în

sfîrşit ştia şi ea ceva. Dumneata ai să-i creşti, părinte. - Dar tu ştii de ce vin copiii pe lume? - Fiindcă îi doreşti. - Cine ţi-a spus asta? - Nimeni. Aşa cred eu. Părintele Ralph închise ochii şi îşi "spuse că nu dădea dovadă de

laşitate dacă lăsa lucrurile în stadiul acela. Putea s-o compătimeas-că, dar n-avea cum s-o ajute mai departe. Există o măsură în toate.

142

Page 143: Colleen McCullough Pasarea Spin

n preajma aniversării vîrstei de şaptezeci şi doi de ani, Mary Garson avea de gînd să organizeze cea mai mare petrecere din ultimii cincizeci de ani, de la Drogheda.

Ziua ei cădea la începutul lui noiembrie, cînd era cald, dar nu de ncsuportat- cel puţin pentru localnicii din Gilly.

- Ţine minte, doamnă Smith, ţine minte! şopti Minnie. S-a născut în noiembrie.

- Ce-ţi mai trece prin minte, Min? întrebă menajera. Celticul aer misterios al lui Minnie o călca întotdeauna pe nervii săi englezeşti.

- Ce? Păi nu vedeţi că este o femeie scorpion, nu înţelegeţi? Femeie scorpion.

- Nu ştiu ce vrei să spui, Min!

- E cel mai rău semn sub care se poate naşte o femeie, dragă doamnă Smith.

- Sînt copiii Diavolului, aşa vorbeşte lumea, spuse Cat cu ochii mari, făcîndu-şi cruce.

- Doamne, Minnie, tu şi Cat, întrecefi măsura, zise doamna Smith, deloc impresionată.

Dar emoţiile creşteau şi se acumulau. Asemenea unui păianjen ce stătea în centrul pînzei sale, bătrîna dădea un torent de ordine, care nu se mai terminau. Cele două slujnice irlandeze fugeau de colo-colo, lustruind argintăria, spălînd cele mai bune porţelanuri

' 143

Page 144: Colleen McCullough Pasarea Spin

de Haviland, tranformînd capela în sală de recepţii şi pregătind sufrageriile anexă.

Mai mult încurcaţi decît ajutaţi de copilaşii Cleary, Stu şi 0

echipă de muncitori au cosit şi au tuns iarba, au refăcut straturile cu flori, au împrăştiat rumeguş pe verande ca să scoată praful şi creta uscată de pe duşumeaua salonului de recepţie, ce urma sa servească drept sală de dans. Orchestra Clarence O'Toole venea tocmai de la Sydney, şi tot de acolo aveau să sosească şi stridiile, şj crabii, şi homarii; au fost angajate temporar mai multe femei din Gilly. Toată zona, de la Rudna Hunish, la Inishmurray, Bugela şi Narrengang era în fierbere.

în timp ce holurile din marmură răsunau de zgomotul obiectelor mutate, Mary Garson se ridică din balansoar, scoase o foaie de hîrtie din sertarul biroului şi începu să scrie. Nu avu nici o ezitare, nici măcar în privinţa poziţiei vreunei virgule, în ultimii cinci ani modelase cu grijă fiecare frază în mintea sa, pînă cînd deveniseră fără cusur. Nu-i trebui mult să termine de scris cele două pagini. După ce aşternu pe hîrtie ultima frază, rămase pe gînduri în scaunul său. Biroul de scris se afla lîngă o fereastră, astfel încît, era de-ajuns să întoarcă puţin capul ca să vadă bine pajiştea. Cineva rîse afară şi o făcu să privească, la început leneş şi indiferent, apoi încordată de mînie. Să-1 ia dracii', pe el şi pe obsesia lui!

Părintele Ralph o învăţa pe Meggie să călărească; fiica unor ţărani n-ar fi ştiut niciodată să stea bine în şa, dacă preotul n-ar fi fost alături ca să-i îndrepte greşelile. Oricît ar părea de ciudat, fiicele familiilor sărace, de la ţară, nu prea călăreau. Călăria era un ho'bby al oamenilor bogaţi, fiind practicată în egală măsură de femeile de la oraş ca şi de cele din mediul rural. Fetele din categoria socială a lui Meggie puteau călări ponei, herghelii de cai grei, erau în stare să conducă tractoare, uneori chiar maşini mici, dar foarte rar călăreau. Costa mult educaţia unei fete!

într-una din zile, părintele Ralph aduse din Gilly o pereche de cizme cu elastic la gleznă, cu pinteni şi le aruncă cu zgomot pe masa din bucătăria familiei Cleary. Paddy îşi ridică ochii din cartea pe care obişnuia s-o citească după cină.

- Ei bine, ce-ai mai adus, părinte?

144

Page 145: Colleen McCullough Pasarea Spin

_ Haine de călărie pentru Meggie. _ Ce? izbucni Paddy. - Haine de călărie pentru Meggie. Crede-mă, Paddy, eşti un

tară pereche! Moşteneşti cea mai bogată fermă din sudul A traliei şi nu ai lăsat-o niciodată pe fiica ta să stea măcar pe un

li Cum crezi să-şi va găsi locul lîngă domnişoara Carmichael, domnişoara Hopeton şi domnişoara Anthony King, care, toate, ştiu • călărească! Meggie trebuie să înveţe să călărească, mă auzi? Fiindcă tu n-ai timp, o s-o învăţ eu pe Meggie să călărească şi nu mă interesează dacă-ţi place sau nu chestia asta. Cîteva ore pe săptămînă, Fee va trebui să se descurce fără Meggie.

Unul din lucrurile pe care Paddy nu ştia să-1 facă era să se certe cu un preot; deci, Meggie începu lecţiile de călărie. De ani de zile îşi dorise asta. Odată, foarte timid, şi-a luat inima-n dinţi şi 1-a întrebat pe tata dacă are voie, dar el uitase în secunda următoare, iar ea nu 1-a mai întrebat niciodată, crezînd că acesta era felul lui de a-şi exprima dezacordul. Meggie nu-şi exterioriza bucuria de a învăţa cu părintele Ralph, pentru că, o dată cu trecerea timpului adoraţia de copil pentai părintele Ralph se transformase într-o ade-vărată dragoste de adolescentă înflăcărată. Ştiind că este imposibil, ea se hrănea cu visuri, întrebîndu-se cum ar fi dacă ar strînge-o în braţe, dacă ar săruta-o. Nu îndrăznea să facă nimic altceva decît să viseze, aşa cum nu ştia ce va urma, sau dacă va urma acel ceva. Şi chiar dacă îşi dădea seama cît de nepotrivite erau asemenea visuri inspirate de un preot, se pare că nu exista nici un mod de a se disciplina. Nu putea decît să-şi ia măsuri de precauţie pentru ca el să nu ghicească ce gînduri neortodoxe îi treceau prin minte.

In momentul în care-i văzu Maiy Garson, prin fereastra salonului, părintele Ralph şi Meggie veneau dinspre grajdurile de cai, care se aflau ceva mai departe de casa mare. Oamenii de la fermă călăreau cai obişnuiţi, care nu văzuseră în viaţa lor interiorul unui grajd, fiind minaţi doar prin curte, cînd aveau treabă, ori lăsaţi în voie să pască, atunci cînd nu era nevoie de ei. Dar la Drogheda existau şi grajduri pentru cai, pe care le folosea acum părintele a'ph. Mary Garson ţinea doi cai de rasă, în exclusivitate pentru

145

Page 146: Colleen McCullough Pasarea Spin

părintele Ralph. Cînd el a venit s-o întrebe dacă putea şi Meggie să folosească şi ea caii, ea nu prea a avut motive să refuze. Fata trebuia să înveţe să călărească potrivit rangului său.

Cu fiecare oscior din bătrînul ei corp diform, Mary Garson îşj dorise să-1 poată refuza ori, cel puţin să călărească împreună cu ei. Dar nu era posibil nici una, nici alta. Şi o agasa să-i vadă acum plimbîndu-se pe pajişte, bărbatul cu pantaloni de călărie, cu cizme lungi şi cămaşă albă, graţios ca un dansator, fata cu pantaloni strimţi, mulaţi pe corpul său frumos. Pe chipurile lor se citea plă-cerea de a fi împreună; pentru a mia oară, Mary Garson se întrebă de ce nimeni, cu excepţia ei, nu vedea cît sînt de apropiaţi, aproape intimi. Paddy îi considera minunaţi, Fee - de piatră cum era - nu spunea nimic, ca de obicei, în timp ce băieţii îl tratau ca pe-un frate. Oare, numai fi indcă ea îl iubea pe Ralph de Bricassart vedea ceea ce nimeni nu putea să observe? Sau era numai rodul imaginaţiei ei; poate că nu exista nimic între ei, în afara prieteniei unui bărbat aflat la jumătatea vieţii, la treizeci de ani, pentru o fată care nu trecuse bine pragul maturităţii. Pfui! Nici un bărbat de treizeci de ani, chiar şi Ralph de Bricassart, nu putea să nu vadă trandafirul care se deschidea. Chiar şi Ralph de Bricassart? Ha! Mai ales Ralph de Bricassart! Nimic nu-i scăpa acestui om!

Mîinile îi tremurară; tocul lăsă o pată de cerneală pe hîrtie. Apucă o altă foaie cu degetele sale noduroase, înmuie tocul şi rescrise cuvintele, la fel de sigur ca şi prima dată. Apoi se ridică cu greu şi o porni spre uşă.

-Minnie! Minnie! strigă. - Doamne-ajută, ea este! spuse slujnica din sala de recepţie,

aflată de cealaltă parte a coridorului. Faţa bucălată, fără vîrstă, se ivi de după uşă.

- Cu ce vă pot fi de folos, dragă doamnă Garson? întrebă gîn- dindu-se în acelaşi timp de ce bătrîna nu sunase clopoţelul la doamna Smith.

- Du-te şi caută-i pe lemnar şi pe Tom. Trimite-i la mine imediat. - N-ar trebui să-i spun mai întîi do'amnei Smith? - Nu! Fă ce ţi se cere, fato! Tom, grădinarul, era un bătrîn sfrijit, care cutreierase ţinutul şi

se angajase temporar la Drogheda, în urmă cu şaptesprezece ani,

146

Page 147: Colleen McCullough Pasarea Spin

-ndrăgostise de grădinile fermei şi nu-1 mai răbdase inima să - ăsească. Lemnarul, un pierde-vară, nu făcea altceva decît să

- ^^ă sîrme între stîlpi, pentru a repara gardurile. Speriaţi, cei 'n . jrg m cîteva minute şi rămaseră lîngă uşă, mototolindu-şi pălăriile în mîini. _

_ Ştiţi să scrieţi? întreba Mary Garson. Ei dădură afirmativ din cap şi înghiţiră în sec. - Bine- Vreau să mă priviţi cum semnez bucata asta de hîrtie,

noi să vă scrieţi numele şi adresa sub semnătura mea. înţelegeţi? Ei dădură aprobator din cap. _ Aveţi grijă să semnaţi aşa cum faceţi întotdeauna-şi să scrieţi

adresa clar. Cei doi o priviră în timp ce semna; pentru prima oară, mişcările

ei nu erau grăbite. Tom înainta şi mînui cu greu tocul pe hîrtie, apoi lemnarul scrise „Chas. Hawkins", cu litere mari şi o adresă din Sydney. Maiy Garson îi privi cu atenţie; după ce au terminat de scris i-ă dat fiecăruia dintre ei o bancnotă roşie de zece lire, apoi i-a concediat, nu înainte de a le pune în vedere să-şi ţină gura.

Mcggie şi preotul dispăruseră de mult. Mary Garson se aşeză din nou la birou, luă o altă foaie de hîrtie şi începu să scrie. De data aceasta, nu la fel de uşor şi fluent ca prima dată. Adesea se oprea să gîndească, apoi cu buzele strînse continua. Părea să aibă multe de spus, deoarece cuvintele erau înghesuite, iar rîndurile foarte strînse. La sfirşit citi tot, aşeză hîrtiile în ordine, le împacheta şi le puse într-un plic, pe care-1 sigila cu ceară roşie.

La petrecere mergeau numai Paddy, Fee, Bob, Jack şi Meggie; lui Hughie şi Stuart li s-a cerut să aibă grijă de cei mici, spre marea lor uşurare. Pentru prima dată în viaţa ei Mary Garson şi-a deschis baierele pungii, pentru ca toată lumea să-şi cumpere haine noi, cele mai bune care se puteau găsi în Gilly.

îmbrăcaţi în fracuri, pantaloni negri şi veste albe, Paddy, Bob Ş' Jack se simţeau imobilizaţi de gulerele apretate, albe şi de cravate. Ţmuta urma să fie obligatorie - papioane albe şi fracuri, pentru bărbaţi, rochii lungi pentru femei.

Rochia lui Fee, confecţionată din crep, într-o nuanţă de bleu-vert, care i se potrivea de minune, cădea pînă-n pămînt în falduri bogate,

147

Page 148: Colleen McCullough Pasarea Spin

iar mînecile erau strimte, după moda lansată de regina Măria. şi acea doamnă imperială, Fee îşi ridicase părul, iar magazinul din

Gilly scoase pentru ea, nu se ştie de unde, un colter imitaţie de

perle, cu cercei, care păcălea pe oricine nu-1 privea cu atenţie. Un evantai magnific, din pene de staiţ, vopsit în culoarea rochiei, coin. pleta ansamblul, nu atît de ostentativ pe cît părea la prima vedere-vremea era, ca de obicei, fierbinte, iar la şapte seara temperatura se menţinea tot atît de ridicată ca şi în cursul zilei.

Cînd Fee si Paddy ieşiră din cameră, băieţii rămaseră cu gura căscată, îmbrăcaţi în veşmintele acelea strălucitoare, părinţii lor erau atît de frumoşi, încît deveneau de nerecunoscut. Paddy îşj arăta cei şaizeci şi unu de ani, dar era foarte distins, în vreme ce Fe*c părea cu vreo zece ani mai tînără, frumoasă, vioaie, cu un zîmbet magic în colţul gurii.

Jims si Patsy izbucniră în plîns, refuzînd să-i privească pe mama şi pe tata, pînă cînd nu vor reveni la normal, astfel că părinţii renun-ţară la atitudinea lor ceremonioasă şi se purtară ca de obicei, spre încîntarea gemenilor.

Dar Meggie le stîrni în cel mai înalt grad admiraţia. Poate cu gîndul la propria copilărie, dar şi furioasă fiindcă toate domnişoarele îşi comandaseră rochiile la Sydney, croitoreasa din Gilly pusese tot sufletul în confecţionarea rochiei lui Meggie. Era fără mîneci şi cu un mic decolteu. Fee stătuse în cumpănă, dar Meggie o implorase şi croitoreasa o asigurase că toate fetele vor purta cam acelaşi model - dorea să se rîdă de fiica sa, să fie etichetată drept „fată de la ţară"? Dezarmată, Fee cedă cu graţie. Din crep georgette, sifon greu, rochia era uşor cambrată pe talie şi strînsă pe şolduri într-o eşarfa confecţionată din acelaşi material. Avea o culoare gris perle cu nuanţe de roz, ceea ce în acele zile purta denumirea de „cenuşă de trandafir"; Meggie şi croitoreasa brodaseră toată rochia cu bo-boci minusculi de trandafir roz.

Meggie îşi tăiase părul, imitînd pieptănătura fetelor din Gilly-Era mult prea cîrlionţat pentru moda acelor zile, dar îi stătea mult mai bine cu el scurt, decît lung.

Paddy deschise gura să protesteze împotriva acestei apariţii străine de micuţa lui Meggie, dar o închise fără a mai rosti vreun

148

Page 149: Colleen McCullough Pasarea Spin

Trăsese multe învăţăminte de pe urma discuţiei avute cu Cl'V1 \f'" casa parohială. Nu, nu putea s-o considere un copil; era ^ral1 tînără domnişoară, devenea femeie şi se simţea intimidată a°U • jtoarea transformare pe care i-o arătase oglinda. De ce să-i fngreuieze.şi mai mult situaţia?

întinse mîna şi zîmbi tandra. _ Qjj jyieggie, eşti atît de drăguţă! Vino, am să fiu cavalerul

tău, Bob'şi Jack o vor conduce pe mama. Meggic mai avea doar o lună pînă să împlinească şaptesprezece

ni «j pentru prima oară-n viaţă, Paddy se simţi bătrîn. Dar ea era omoară inimii lui; nimic nu-i va strica petrecerea prilejuită de trecerea pragului spre maturitate.

S-au dus la conac mult mai devreme decît invitaţii oficiali; vor cina cu Mary Garson şi vor sta alături de ea pentru a întîmpina oaspeţii. Nimeni nu voia să-şi murdărească pantofii, dar o milă prin praful Droghedei presupunea o haltă la bucătărie pentru ştersul pantofilor, perierea hainelor şi pantalonilor.

Părintele Ralph era în sutană, ca de obicei; nici o altă ţinută de seară nu i s-ar fi potrivit atît de bine ca această robă neagră, cu croială severă, cu nenumăraţii năsturei negri din faţă, cu eşarfa purpurie de monsenior.

Mary Garson arborase rochia de satin alb, dantela albă şi penele de struţ albe. Fee o privea uluită, smulsă din indiferenţa ei obişnuită. Era atît de nepotrivită - de ce Dumnezeu se amăgise singură, ca o fată bătrînă care se joacă de-a căsătoria? Se îngrăşase mult în ultima vreme, ceea ce n-o avantaja cîtuşi de puţin.

Dar Paddy păru să nu vadă nimic neobişnuit; se grăbi să ia jovial mîna surorii sale. „Ce om de treabă", îşi spuse părintele Ralph, privind scena, pe jumătate amuzat, pe jumătate detaşat.

- Mary! Ce bine arăţi! Ca o domnişoară! De fapt, semăna perfect cu renumita fotografie a reginei Victoria,

făcută cu puţin timp înainte de a muri. Cele două riduri îngroşate încadrau nasul mîndru, gura zbîrcită avea o expresie de răutate, oc 111 glaciali, dar pătrunzători o fixau fără să clipească pe Meggie.

hu frumoşi ai părintelui Ralph se plimbară de la nepoată la matuşă şi înapoi la nepoată.

149

Page 150: Colleen McCullough Pasarea Spin

Mary Garson îi zîmbi lui Paddy şi îl luă de braţ. - Poţi să mă conduci la masă, Padraic. Părintele de

o va însoţi pe Fiona, iar băieţii o vor încadra pe Meghann. O prjv. pe Meggie peste umăr. Dansezi astă-seară, Meghann?

- E prea tînără, Mary, n-a împlinit încă şaptesprezece ani, rgs

punse repede Paddy, ainintindu-şi o altă carenţă educaţională; njc- unul dintre copiii săi nu ştia să danseze.

- Ce păcat! spuse Mary Garson. Era o petrecere splendidă, somptuoasă, strălucitoare, şopteau

invitaţii. Venise Royal O'Mara, de la Inishmurray, aflat la o distantă de două sute de mile; el sosise de la cea mai mare depărtare, împre. una cu soţia, doi fii şi o fiică. Oamenii din Gilly nu se gîndeau să meargă la un meci de crichet, darămite la o petrecere, cînd era vorba de asemenea distanţe. Duncan Gordon a venit de la Each-Uisge; nimeni nu reuşise să afle de la el de ce îşi numise ferma, care era destul de departe de ocean, după numele unui vapor. Martin King a sosit împreună cu soţia, fiul său Anthony şi soţia, doamna Anthony; era cel mai în vîrstă cavaler, deoarece Mary Garson nu putea fi numită aşa datorită statutului ei de femeie. Mai onoraseră -invitaţia Evan Pugh, de la Braich y Pwll, pe care oamenii îl pronunţau Brakeypull, Dominic O'Rourke de la Diban-Diban, Horry Hopeton de la Beel-Beel şi mulţi, mulţi alţii.

Erau prezente aproape toate familiile catolice şi numai cîteva anglo-saxone, per total realizîndu-se o distribuţie aproape egală de irlandezi, scoţieni şi galezi. Nu, ei nu puteau spera să fie acceptaţi de către ţara mamă, după cum şi catolicii erau toleraţi în Scoţia sau Ţara Galilor, de către protestanţi. Dar aici, la mii de mile distanţă în juna! Gillanbonului, ei erau lorzi pînă-n vîrful unghiilor, stăpîni pe propria avere. Drogheda avea o întindere mai mare dccît mai multe principate europene. Prinţii de Monacco, ducii de Lichtensteit păleau în faţa măreţiei lui Mary Garson! Oaspeţii se roteau în acor-durile valsului cîntat de orchestra din Sydney, sau stăjteau pe mar-gine, privindu-şi cu indulgenţă copiii care dansau charleston, mîncau elegant homarii şi stridiile la gheaţă, beau şampanie franţuzească-veche de cincisprezece ani şi scotch de doisprezece ani. Dacăi-af." întrebat cineva, ar fi aflat că preferau să mănînce came de oaie 5'

150

Page 151: Colleen McCullough Pasarea Spin

.- turi nuilt mai ieftine, rom Bundaber sau bitter Grafton,

dircc sinlteau însă măguliţi la gîndul că se puteau bucurau şi ei de ••] vieţii. Da, fuseseră ani grei, pentru mulţi dintre ei. Lîna P aC.. c „ăstrată, pentru vremuri mai grele, pentru că nu se ştia cra. , tă cfnd venea ploaia. Dar acum era o perioadă bună, iar la r'11 nu prea aveai pe ce cheltui banii. Oh, dacă te năşteai pe - " iturile bogate din nord-est, nu mai plecai. Ei nu făceau călătorii

l jce ţn patria mamă; aceasta nu mişcase un deget pentru ei, excepţia faptului că îi condamnase pentru convingerile lor reli-

• ase »c cuicj Australia era o ţară prea catolică pentru a face asemenea discriminări. Şi acest Mare Nord-Vest însemna pentru ei

acasă. Şi apoi, în acea seară, Mary Garson achita nota de plată, îşi

putea permite. Se zvonea că şi-ar putea permite să-1 cumpere şi să-1 vîndă pe regele Angliei. Avea bani în oţel, argint, plumb, zinc, aramă şi aur, bani într-o mie de investiţii, în tot felul de lucruri care, în sensul propriu sau figurat al cuvîntului, înmulţeau banii. Droghcda nu mai era de mult principala sursă de venituri; devenise un hobby profitabil.

Părintele Ralph nu a stat de vorbă cu Meggie în timpul cinei, nici după aceea; toată seara a ignorat-o în mod deliberat. Rănită în sentimentele sale, îl urmărea cu privirea prin toată sala de recepţie. Conştient de lucrul acesta, el ar fi dorit să se oprească lîngă scaunul ei şi să-i explice că nu era bine, pentru reputaţia ei (sau a lui), dacă-i acorda prea multă atenţie; adică mai multă decît domnişoarei Cannichael, domnişoarei Gordon sau domnişoarei O'Mara. Ca şi Meggie, nici el nu dansa, ca şi Meggie, atrăgea privirile unui mare număr de oameni.

O jumătate din el ura înfăţişarea ei din această seară, frumoasa 'ochie, care-i venea atît de bine, părul scurt, pantofii de culoarea «-enuşn de trandafiri, cu puţin toc. Cealaltă jumătate se mîndrea cu <-a pentru că le eclipsa pe toate celelalte tinere. Domnişoara Carmi-C lael avea ° ţinută patriciană, dar îi lipsea aura de pâr tiţian; dom-| Şoara King se distingea prin buclele sale frumoase, blonde, dar a ura n-o înzestrase cu un trup de felină; domnişoara Mackail

151

Page 152: Colleen McCullough Pasarea Spin

avea un corp senzaţional, dar faţa ei te ducea cu gîndul la u care mănîncă un măr într-un grajd de sîrmă. Cu toate acest principala sa reacţie era de dezamăgire, provocată de scurge

inexorabilă a timpului. El nu ar fi vrut ca Meggie să crească * dorea să fi rămas copilul superb, pe care să-1 păstreze ca pe „co ra lui", în clipa în care descoperi pe faţa lui Paddy o expresie ca oglindea propriile lui gînduri, zîmbi vag. Cebinecuvîntare ar fi da

măcar o dată în viata lui ar putea să-şi exteriorizeze sentimente] • Dar, obişnuinţa, educaţia şi discreţia deveniseră pentru el a don-natură.

Pe măsură ce trecea timpul, dansul devenea din ce în ce mă puţin inhibat, locul şampaniei şi whiskyului îl luară romul şi berea iar petrecerea s-a încadrat încet, încet în tiparele unui bal obişnuii ca la sărbătoarea tunsului.

Paddy şi Fee continuau să fie în central atenţiei, cînd, brusc,!; miezul nopţii, Bob şi Jack au plecat împreună cu Meggie. Nk Paddy, nici Fee n-au observat, căci ei se distrau de minune. Părintelu Ralph i s-au părut mult mai apropiaţi unul de celălalt, poate ş pentru că momentele de distracţie şi relaxare erau extrem de rare Ralph nu-şi amintea să-i fi văzut vreodată decît cu cel puţin UF

copil în jur şi se gîndi cît de greu trebuie să le vină părinţilor ci familii mari să nu aibă un moment de singurătate, decît în dormitei unde era scuzabil dacă aveau altceva în cap decît conversaţia. Padd; continua să fie vesel şi jovial, iar Fee pur şi simplu radia de bucurie Şimţindu-se cu zece ani mai tînăr, imediat după plecarea l

Meggie, Ralph deveni mai volubil şi le ului pe doamnele Hopetor Mackail, Gordon şi O'Mara, dansînd - extrem de bine - Blao Bottom, cu domnişoara Carmichael. După aceea, luă la rîndtoat fetele din încăpere, chiar şi pe biata domnişoară Pugh şi, per truc: întreaga asistenţă era relaxată şi plină de bunăvoinţă, nimeni nu-condamnă pe preot. De fapt, zelul şi politeţea lui îi aduseră nu cuvinte de laudă. Nimeni nu putea să spună că fiica sa nu dansam cu părintele Ralph de Bricassart. Bineînţeles că dacă n-ar fi f" 8'1 petrecere privată, el nu ar fi făcut nici un pas spre ringul de da"! dar era totuşi plăcut să vezi un bărbat atît de frumos distrîndu-s^ el o dată cu adevărat.

152

Page 153: Colleen McCullough Pasarea Spin

fr^i Marv Garson se ridică şi îşi înăbuşi un căscat. T n Ol*^ l i ^ '7 J

' roe să nu întrerupeţi petrecerea! Dacă eu sint obosită f. adevărul - o să mă duc la culcare. Dar mai este

multă ' •' S ' băutură, orchestra a fost angajată să cînte atîta

vreme

'"'doriţi să dansaţi,iar pu'in z§omot nu va face decît să mă Ie§ene at

vis Părinte, mă ajuţi, te rog, să urc scările? 111 n oă ce ieşiră din sala de dans, ea nu se îndreptă spre scară, ca ..- urce în dormitor, ci se îndreptă spre birou, sprijinindu-se cu

Sa ta greutatea de braţul lui. Uşa era încuiată; aşteptă răbdătoare c°i el să deschidă cu cheia pe care i-o dăduse, apoi intră. U _ A fost o petrecere reuşită, Mary.

- Ultima. - Nu spune asta, draga mea. - De ce nu? Am obosit să mai trăiesc, Ralph, voi pune capăt

vieţii. Ochii ei duri îl cercetară ironic. Te îndoieşti? Timp de peste şaptezeci de ani am făcut numai ce am dorit, aşa că dacă moartea crede că va alege în locul meu momentul, se înşală amarnic. Voi muri cînd voi socoti, eu de cuviinţă, fără să mă sinucid. Numai dorinţa de a trăi ne menţine în viaţă, Ralph; nu e greu să ne oprim, dacă dorim cu adevărat acest lucru. Este foarte simplu. Şi el era obosit, nu atît de viaţă, cît de poza pe care şi-o impunea,

de climă, de lipsa de prieteni cu care să aibă interese comune, de el însuşi. Camera era slab luminată de o lampă cu gaz, care împrăştia umbre transparente pe faţa lui Mary Garson, scoţînd la suprafaţă ceva diabolic din fiecare fibră a fiinţei sale. îl dureau spatele şi picioarele: nu-şi mai amintea să fi dansat vreodată atît de mult, deşi îi plăcea să se mîndrească cum că ţine pasul cu toate noutăţile. Treizeci şi cinci de ani, paroh de ţară, iar în privinţa poziţiei sale în cadrul Bisericii, era un om terminat. Vai, visele tinereţii! Şi ascuţi-mea limbii, şi înfierbîntarea temperamentului proprii vîrstei! Nu fusese destul de puternic pentru a trece examenul. Dar nu va mai face aceeaşi greşeală din nou. Niciodată, niciodată...

Se foi neliniştit şi oftă; la ce-i va folosi? Şansa nu i se va mai 0 en a doua oară. Venise vremea să înfrunte cinstit acest adevăr, să nu m,ai sPcre, să nu mai viseze.

7 M1 aminteşti, Ralph, ţi-am spus odată că am să te bat cu proprii-lc-ţiarme?

153

Page 154: Colleen McCullough Pasarea Spin

Vocea aceea uscată îl smulse din visare. Privi spre Mân/ f • - u- ' ti şi zimbi. "

- Dragă Mary, niciodată nu uit ce-mi spui tu. Ce m-aş fj ^ fără tine în toţi aceşti ultimi ani, nu ştiu! Inteligenţa şi răutatea t"' spiritul de observaţie...

- Dacă eram mai tînără, alta ar fi fost relaţia noastră, Ra]n, N-ai să ştii niciodată cît mi-am dorit să arunc pe apa Sîmbet • treizeci de ani din viaţa mea. Dacă ar fi venit la mine Diavolul s-ar fi oferit să-mi cumpere sufletul, în schimbul tinereţii, m-asf vîndut într-o secundă şi n-aş fi regretat tîrgul, ca idiotul de Faus, Dar n-a fost să fie aşa. Eu nici nu ştiu dacă trebuie să cred j» Dumnezeu sau în Diavol. Niciodată n-am avut nici cea mai rn^ dovadă că ei există. Dar tu?

- Nici eu. Dar credinţa nu se bazează pe dovada materială a existenţei, Mary. Ea izvorăşte din convingere religioasă, în religie este piatra de temelie a Bisericii. Fără religie nu există nimic.

- Un principiu foarte efemer. - Poate. Cred că religia se naşte o dată cu bărbatul sau femeia

Pentru mine, este o luptă continuă, admit asta, dar nu voi renunţa niciodată.

- Mi-ar plăcea să te distrug. în ochii lui albaştri, decoloraţi de lumină se reflecta o umbrăde

zîmbet - O, draga mea Mary! Asta o ştiu. - Dar ştii de ce? O tandreţe terifiantă i se strecură în corp, aproape în suflet, dat

luptă din răsputeri împotriva ei. — Ştiu de ce, Mary, şi crede-mă că îmi pare rău. - In afară de mama ta, cîte femei te-au mai iubit? - Oare mama mea m-a iubit? A sfîrşit prin a mă urî, oricum.

Ca de altfel, toate femeile. Ar fi trebuit să mă numesc Hippolyt°s- - Ohoooo! Asta-mi spune foarte multe lucruri! - Cît despre alte femei, cred că numai Meggie... Dar ea este

foarte tînără. Poate că nu aş exagera dacă aş spune că m-au don sute de femei; dar să mă iubescă? Greu de crezut.

- Eu te-am iubit, spuse ea patetic.

154

Page 155: Colleen McCullough Pasarea Spin

m-ai iubit. Eu sînt iluzia bătrîneţilor tale, asta-i tot. -' -Veşti îţi aminteşti tot ce nu poţi face, din cauza bătrîneţii. ma" Ţe am jubit. Doamne, cît te-am iubit! Crezi că anii ' • f ' fie o garanţie? Să-ţi spun ceva, părinte de Bricassarţ, trebuie - ^^ ^^ stupid, eu sînt încă tînără - încă îmi doresc,

- ' visez, încă mi se aprind călcîiele şi mă cutremur cînd a l' ii impune restricţii. Bătrîncţea este cea mai amară răzbu-

c01'- ,. nartea unui Dumnezeu vindicativ. Se întinse în fotoliu şi ^^ e ochii. Eu voi merge în Iad, bineînţeles. Dar, înainte de a 'Tea sper să am ocazia să-i spun lui Dumnezeu ce jalnic, duşmănos Jidcmn de milă este El. " - Ai fost văduvă prea multă vreme. Dumnezeu ţi-a dat libertatea , alege, Mary. Puteai să te recăsătoreşti. Dacă ai preferat săn-o taci şi, în consecinţă, ai rămas singură, este alegerea ta, nu a lui Dumnezeu.

Timp de cîteva clipe, nu-i răspunse, ţinîndu-şi mîinile încleştate de braţele fotoliului; apoi se relaxa şi deschise ochii, îi străluceau în lumina roşie a lămpii, dar nu de lacrimi; era ceva mult mai dur, cu efect hipnotic. Lui i se tăie respiraţia. Bătrîna arăta ca un păianjen.

- Ralph, pe biroul meu este un pic. Vrei, te rog, să mi-1 aduci? înfricoşat, el se îndreptă spre birou, luă scrisoarea şi o privi

curios. Pe faţă nu era nimic scris, dar pe verso fusese sigilat cu grijă, cu ceară roşie şi cu sigiliul ei, marcat „D". 1-1 aduse şi i-1 înmînă, dar ca îi tăcu semn să se aşeze, fără să-1 ia.

- Ţie ţi-e destinat, chicoti ea. Este instrumentul propriei tale sorti, Ralph, asta ai să găseşti înăuntru. Ultimul şi cel mai semni ficativ episod din lunga noastră luptă. Păcat că nu voi mai fi, ca să văd ce se întîmplă. Dar eu ştiu ce va urma, pentru că te cunosc mult mai bine decît îţi închipui tu. Vanitos nesuferit! în plic se află soarta vieţii şi sufletului tău. Trebuie să te las lui Meggie, dar am făcut aşa fel încît nici ea să nu te aibă.

- De ce-o urăşti pe Meggie? - Ţi-am mai spus o dată. Pentru că tu o iubeşti. - Nu aşa cum îţi închipui tu! Ea este copilul pe care eu nu-1 pot

avca, trandafirul vieţii mele. Meggie este o idee, Mary, o idee! bătrîna rînji.

155

Page 156: Colleen McCullough Pasarea Spin

- N-am chef să discutăm despre preţioasa ta Meggie! î mai văd niciodată, aşa că nu vreau să pierd timpul vorbind des

ea. Te rog să juri pe legămîntul tău de preot că n-o s-o desch' decît după ce m-ai văzut moartă cu ochii tăi, dar s-o deschizi ch'?' în clipa aceea, înainte de a mă înmormînta. Jură! 3f

- Nu-i nevoie să jur, Maiy. Voi face ce-mi ceri. - Jură-mi, sau o iau înapoi! El ridică nepăsător din umeri. - Bine. Jur pe legămîntul meu de preot să nu deschid scrisoar

pînă nu te-am văzut moartă şi apoi s-o deschid imediat, înainte d a te înmormînta.

-Bine, bine! - Mary, nu-ţi face probleme. Este o aiureală de-a ta. Dimineaij

ai să rîzi singură de ea. - Nu voi mai vedea ziua de mîine. O să mor în noaptea asta; n»

sînt chiar atît de slabă de înger încît să cedez plăcerii de a te vedea şi mîine. Ce punct culminant! Acum o să mă bag în pat. Mă duc pînă-n capul scărilor?

El nu o credea, dar nu-i servea la nimic s-o contrazică. Numai Dumnezeu hotăra cînd trebuia să moară cineva, exceptînd cazul în care persoana respectivă decidea să-şi ia singură viaţa. Iar ea declarase că nu va face lucml acesta. O ajută, aşadar, să urce scările, iar cînd ajunseră în capăt, îi luă mîinile şi se aplecă să le sărute. B şi le trase.

- Nu, în noaptea asta, nu! Pe gură, Ralph. Sărută-mă ca şi cînd am fi îndrăgostiţi!

în lumina strălucitoare a candelabrului cu patru sute de luminări aprinse pentru petrecere, ea văzu oglindindu-se pe faţa lui dezgusta şi sila; îşi dori să moară pe loc, chiar în clipa aceea.

- Mary, sînt preot! Nu pot! Femeia rîse ascuţit. - Oh, Ralph, ce ipocrit eşti! Bărbat ipocrit, preot ipocrit! Şi ci""

mă gîndesc că la un moment dat te-ai oferit chiar să faci dragosK

cu mine! Erai atît de sigur că te voi refuza? Acum îmi doresc s n-o fi făcut! Mi-aş da sufletul să văd cum te-ai mai fi eschi^ Prefăcutule, ipocritule, impostorule! Asta eşti, Ralph! Un ip°c' impotent! Un bărbat şi un preot impotent! Nu cred că ţi s-ar sd1

156

Page 157: Colleen McCullough Pasarea Spin

sfintei Fecioare! Te-ai excitat vreodată, părinte

- - ă nu se luminase de ziuă. întunericul catifelat şi fîer-

A t]-nua să domnească peste Drogheda. Chefliii deveniseră tl'"tC motosi: dacă ferma ar fi avut vecini, de mult ar fi apărut toai te z= jneva vom jta pe verandă, iar lîngă un boschet două forme H finite stăteau înlănţuite. Părintele Ralph îi evită pe cel care "C C ta si pe îndrăgostiţi, traversînd fără zgomot peluza proaspăt xonl

ă al'ît de tulburat încît mergea în neştire. Nu dorea decît să se doărtczc de păianjenul acela îngrozitor, care de bună seamă îşi pînza morţii chiar atunci. La o astfel de oră, căldura nu era sufocantă; în atmosferă se simţea o încremenire dumnezeiască, proprie numai latitudinilor tropicale. Oh, Doamne, să trăieşti, să trăieşti cu adevărat! Să fii liber să îmbrăţişezi noaptea şi viaţa!

Se opri la marginea peluzei şi privi cerul, într-o încercare instinc-tivă de a-1 găsi pe Dumnezeu. Da, se afla undeva acolo sus, printre punctele acelea luminoase, atît de pure şi nepămîntene; ce era deo-sebit la cerul nopţii? Capacul albastru al zilei se ridicase oare pen-tru a-i permite unui pămîntean să întrevadă eternitatea? Era suficient să urmăreşti drumul stelelor, pentru a ajunge la convingerea că atemporalul şi Dumnezeu existau.

Bineînţeles că ea are dreptate. Este un ipocrit. Nu e nici preot, nici bărbat. E doar un individ insignifiant, dornic să ştie ce-i de făcut pentru a fi şi preot şi bărbat. Nu! Nu, aşa ceva nu era posibil. Preotul şi bărbatul nu puteau coexista - să fii bărbat însemna să renunţi la condiţia de preot. De ce m-am încurcat, oare, în pînza ei de păianjen? Otrava ei este puternică, poate mai puternică decît mi-am dat seama. Oare ce conţine scrisoarea? Cît de mult ştie şi cit de mult ghiceşte? Dar ce să ştie, ce să ghicească? Numai deşer-tăciune şi singurătate, îndoială şi durere, întotdeauna durere. Totuşi, j ary greşeşti,;*?? să mă excit. Doar că prefer să n-o fac; ani în şir '"i-am dovedit că pot să mă controlez, să mă domin. Excitabilitatea

p° Particularitate a bărbaţilor, iar eu sînt preot, 'neva plmgea în

cimitir. Meggie, desigur. Nimeni altcineva r ' gmdit la asta. îşi ridică poalele sutanei şi trecu gardul de

157

nu s-~

Page 158: Colleen McCullough Pasarea Spin

sîrmă, acceptînd inevitabilul. Dacă tocmai a înfruntat o viaţa, sa, trebuie să se ocupe şi de cealaltă, îşi recapătă detaşa obişnuită; bătrînul păianjen nu putea împrăştia venin pentru m, ? vreme. Să-i putrezească sufletul!

- Draga mea Meggie, nu plînge, spuse aşezîndu-se alături H ea, pe iarba umezită de rouă. Ia asta, precis că nu ai batistă. Aşa' întîmplă întotdeauna cu femeile. la-o pe-a mea, fii fetiţă cumintc, şterge-ţi ochii.

Ea ascultă şi făcu ce-i ceruse. - Nici nu ţi-ai schimbat rochia. Stai aici de la miezul noptjj? - Da. - Bob şi Jack ştiu unde eşti? - Le-am spus că mă duc la culcare. - Ce s-a întîmplat, Meggie? - N-ai schimbat o vorbă cu mine în seara asta. - Ah! M-am gîndit eu că asta trebuie să fie. Vino, Meggje

priveşte-mă! Departe, în est, era'o întunecime totală, însă cocoşii Droghedc

cîntau anunţînd zorile. El văzu că nici lacrimile nu-i alterai frumuseţea ochilor.

- Meggie, tu ai fost de departe cea mai frumoasă fată de L petrecere şi se ştie că eu vin mult prea des la Drogheda. Eu sk preot, deci, trebuie să fiu deasupra tuturor suspiciunilor - dar oa menii n-au întotdeauna gînduri curate. Şi, ca preot, sînt tînăr, iare spun că n-aş.fi lipsit de frumuseţe. Se opri, gîndindu-se cum ai f ripostat Mary Garson la auzul unei asemenea afirmaţii! Dacă ei ţi-aş fi acordat cea mai mică atenţie, bîrfa s-ar fi răspîndit cu iuţeafe fulgerului în Gilly. înţelegi ce vreau să-ţi spun?

Ea dădu afirmativ din cap; buclele i se luminau o dată cu răsăriţi soarelui.

- Ştii, tu eşti prea tînără să înţelegi cum gîndeşte lumea, & trebuie să înveţi şi se pare că mie îmi revine întotdeauna sarcina' a-ţi fi mentor, nu-i aşa? Vreau să spun că oamenii ar crede că eu' privesc cu ochii unui bărbat, nu ai unui preot.

-Părinte! - Groaznic, nu? Zîmbi. Dar aşa ar bîrfi lumea. Vezi,

tu ai crescut, ai devenit o tînără atrăgătoare. Dar încă n-ai înv3

158

^T

Page 159: Colleen McCullough Pasarea Spin

. afcctiunea pentru mine şi fiindcă cu nu ţi-am vorbit, să-ţi

ascu r . urmăreşti cu privirea, ceea ce ar putea da naştere

'a a"C -' se o clipă pe gînduri, apoi o înţelegere bruscă a situaţiei

•• fnlccră privirea. ' A ' d cntate. Ce proastă ara fost că nu mi-am dat seama!

"~ 7j ca ar fi timpul să te duci acasă? Fără-ndoiaiă că toţi d'ir dacă se scoală cineva, ca de obicei, o să ai probleme. Şi

C °'"oti spune că ai fost cu mine, nici chiar părinţilor tăi, Meggie. 1111 Fata se ridică şi îl privi fix.

- Plec părinte. Dar dacă lumea te-ar cunoaşte mai bine, n-ar mai >-îndi ascnicnca lucruri despre dumneata, îţi sînt străine, nu-i aşa?

Remarca îi străpunse fiinţa, rănindu-1 mai mult decît vorbele veninoase ale lui Mary CarsoiL

- Nu, Meggie, ai dreptate, îmi sînt străine. Se ridică zîmbind încordai. Ţi s-ar părea curios dacă ţi-aş spune că aş dori să-mi stea in fire? îşi duse o mînă la cap. Nu, nu doresc asta! Du-te, acasă, Vlcggic!

Faţa ci era tristă. - Noapte bună, părinte. El se aplecă, îi luă mîinile şi i le sărută. - Noapte bună, scumpa mea Meggie. O privi cum traversează cimitirul, cum păşeşte peste sîrmă; în

rochia cu boboci de trandafiri era atît de graţioasă, încît părea ireală. „Cenuşă de trandafiri!" Ce bine i se potriveşte, spuse el către înger.

Maşinile plecau de la Drogheda, în timp ce el traversa peluza; m sfîrşit, petrecerea se terminase, înăuntru, orchestra îşi împacheta instrumentele, toţi erau ameţiţi de rom şi de oboseală, iar servitoa-rele, extenuate şi ele, încercau să facă curăţenie.

- Inmite-le pe toate la culcare, draga mea, îi spuse părintele Kalph doamnei Smith. E mult mai uşor să faci lucrurile astea cînd

-. °Jnnit. O să vorbesc eu cu doamna Garson ca să nu se supere.

vreţi să mîncaţi ceva, părinte?

159

-Nu

D°amne, nu! Mă duc şi^uTa culcare.

Page 160: Colleen McCullough Pasarea Spin

Tîrziu, după-amiază, o mînă îi atinse umanii. Prea obosit deschidă ochii, bîjbîi după ea şi încercă s-o ţină lîngă obrazul

- Meggie, murmură ci. ^ - Părinte, părinte! Te rog, trezeşte-te! Auzind vocea doamnei Smith, deschise imediat ochii. - Ce s-a întîmplat, doamnă Smith? - Doamna Garson, părinte. A murit. Ceasul arăta ora şase seara; ameţit din cauza oboselii şj t0ro .

de căldură, luptă să iasă din pijama şi să intre în hainele de prcot' puse pe după gît un patrafir purpuriu, luă uleiul sfint, aghcazm crucea mare de argint şi mătăniile. Nici nu i-a trecut prin minte g se întrebe dacă doamna Smith avea dreptate; ştia că păianjeni/ murise. Nu cumva, pînă la urmă, înghiţise totuşi ceva? Ce rost ma:

avea uleiul de împărtăşanie, nu ştia. Dar trebuia respectat ritualul Dacă ar fi refuzat, ar fi generat tot felul de complicaţii post mortern Toate acestea nu aveau nici o legătură cu suspiciunea de sinucidere; pur şi simplu lui i se părea obscen să-şi îndeplinească îndatoririle sfinte pe corpul lui Maiy Garson.

Era moartă de-a binelea, trebuie să fi murit de vreo cincisprezece ore bune, imediat după ce s-a retras în dormitor. Ferestrele erau ennetic închise, iar aerul din cameră mustea de umezeală de k vasele de apă, pe care ea insistase să le pună în fiecare colţ a! încăperii, ca să-şi păstreze pielea tînără. Auzi un zgomot ciudat: după cîteva clipe constată cu stupoare că erau muşte, un roi de muşte care o bîzîiau, o infestau, îşi depuneau ouăle pe ea.

- Pentru numele lui Dumnezeu, doamnă Smith, deschide ferestrele! şopti apropiindu-se de pat, palid.

Trecuse de starea de rigor morţiş şi era din nou urîtă şi dezgustă-toare. Avea ochii împietriţi, buzele negre şi tot corpul îi fiiseSf invadat de muşte. A pus-o pe doamna Smith să le alunge, pe Par' cursul ritualului religios, spus în rime latine. Ce farsă, şi ea)Ct

blestem! Cum mirosea! Doamne! Mai rău decîtun cal înpadocun Se feri s-o atingă moartă, cu aceeaşi repulsie pe care i-o provoca* şi în timpul vieţii, în cîteva ore va fi o masă de viermi.

în sfîrşit, termină. Se îndreptă de spate.

160

Page 161: Colleen McCullough Pasarea Spin

te imediat la doamna Cleary şi roag-o să-i pună pe băieţi " ^u i ull sicriu. Nu mai avem timp să aşteptăm unul de la

să facă rejescompune sub ochii noştri. Doamne Dumnezeule! Mi-e ' sc

0 să-mi las hainele la uşă. Arde-le. Niciodată

-iiputea scoate mirosul acesta din ele. "' 11 a"S " ' i c întoarse în cameră, se îmbrăcă în hainele de călărie,

,s nu-şi adusese două sutane, apoi îşi aminti de scrisoare şi 'lCn ^ isiune. Auzea forfota servitorilor ocupaţi să înlăture urmele

', M-jj şi să transforme din nou sala de recepţii în capelă, să '1C» ricascâ totul pentru funeraliile de mîine. Nu-i putea ajuta, tre-

u •" -i plece la Gilly, să-şi ia altă sutană şi tot ce-i trebuia pentru ,L ', - ţju pleca niciodată fără să împacheteze anumite lucruri în

S" liza neaeră: pentru naştere, binecuvîntare si veşminte potrivite ocntru slujba zilnică, indiferent de anotimp. Dar era irlandez şi considera că ar fi sfidat soarta dacă ar fi luat cu sine veşmînrul negru de înmormîntare. Se auzi de departe vocea lui Paddy, dar el nu era în stare să dea ochii cu el; ştia că doamna Smith va face tot

ce sc cuvine. Se aşeză la fereastră, privi Drogheda în asfinţit, eucalipţii dese-

naţi ca nişte umbre, masa de trandafiri roşii,. roz, albi şi luă scrisoa-rea lui Mary Garson din valiză. Ea insistase ca el s-o citească înainte de a o înmormînta şi ceva îi şoptea că acum era momentul potrivit, nu mai tîrziu, după ce avea să-i vadă pe Paddy sau pe Meggie.

Scrisoarea conţinea patra foi de hîrtie; le răsfoi şi văzu imediat că ultimele două reprezentau testamentul ei. Primele două îi erau adresate lui.

Dragostea mea, Ralph,

Cred că ţi~ai dai seama că al doilea document din acest plic este testamentul meu. Mai există unul, semnat şi sigilat m biroul lui Hariy Gough, la Gilly; testamentul din această scrisoare a fost conceput mult mai tîrziu şi, bineînţeles, îl a'*tlează pe primul. ->e fapt, l-am întocmit cu o zi în urmă şl i-am luat ca tartori pe Tom şi pe tîmplat; 'pentru că ştiu că nu epremis - servească drept martor vreunul din beneficiarii Şi acesta este legal, deşi nu l-a redactat

161

lfU ' A"S

Page 162: Colleen McCullough Pasarea Spin

Harry. Nici un tribunal nu-i va putea contesta valabil j t at te asigur.

Dar de ce nu I-arn pus pe Hany să-mifacă un alt tesi

meni, dacă doream să-mi schimb dispoziţiile? Foarte sin piu, dragul meu Ralph. Am vrut ca absolut nimeni, în afar-de mine şi de tine, să nu ştie de existenţa lui. Aceasta er singura copie şi ea se află în rnîinile tale. Nimeni nu ştie ^ existenţa ei. Acesta este un punct foarte important al pla

nu/ui meu. Iţi aminteşti pasajul acela din Biblie în care Salan l-a

luat pe Domnul Nostru lisus Christos, L-a dus pe vîrfui muntelui şi L-a ademenit, oferindit-i întreaga lume? A/â bucur să ştiu că am şi eu puţin din puterea lui Satan şip0j să te tentez pe tine, singura mea dragoste (te îndoieşti că Satan l-a iubit pe lisus?) punîndu-ţi lumea la picioare. Contemplarea dilemei tale mi-a înviorat gîndurile în ultimii ani şi pe măsură ce mă apropii de moarte, sînt lot mai încîntală de viziunile pe care le am.

După ce vei cili testamentul, vei înţelege ce vreau să spun. In timp ce eu voi arde în focul Gheenei, dincolo de hotarele acestei vieţi, tu vei continua să trăieşti, dar vel arde înlr-un iad cu flăcări mult mai puternice, decît acelea pe care le-ar aprinde orice Dumnezeu. Oh, dragă Ralph, te-am prins într-o capcană frumoasă! Singurul lucru pe care am ştiut să-l fac în viaţa mea l-a constituit chinuirea celor dragi. Iar tu ai fost o partidă mult, mult mai buna decît scumpul meu răposai Michael.

Cînd te-am cunoscut prima oară, tînjeai după Drogheda şi după banii mei, nu-i aşa, Ralph? Le vedeai ca pe im mijloc de a-ţi împlini vocaţia. Dar a venit Meggie şi te-ai îndepărtat de scopul iniţial, scoţîndu-mă din mintea ta, nu-' aşa? Eu am devenit pentru tine un pretext de a v&lo Drogheda, ca să poţi fi cu Meggie. Mă întreb dacă îţi""" schimbai atitudinea devotată faţă de mine, dacă ai fi ?lnl

cu-adevărat cît de mult valorez. Ştii cît valorez, Ralph? 'w

cred că ai nici cea mai mică idee! Nu e elegant ca o db(MllH să se laude cu suma exactă a proprietăţilor sale /«"''"

162

Page 163: Colleen McCullough Pasarea Spin

aşa că o să-li scriu, ca să fiu sigură că ai la tcsia"'^"fi (oate /„formaţiile cînd va veni vremea să iei o "t -. plus, sau minus vreo cîteva sule de mii, întreaga h°ta<avere se cifrează la treisprezece milioane de lire. >>ie^â apropii de capătul celei de-a doua pagini şi n-aş ă transform scrisoarea într-o dizertaţie. Citeşte lesta-}'C> i îl Ralph, iar.după aceea hotărăşte ce vei face cu el. "n-i îl dai lui Hany Gough să-l autentifice, ori îl arzi fără ' nui nimănui că a existat. Holărîrea îţi aparţine. Ar trebui «î adaug că testamentul de la Harry a fost făcut în favoarea l ii Paddy la un an de la venirea lui la Drogheda. Acum ştii ce atîrnă în balanţă.

Ralph, te-am iubit atît de mult încîl aş fi putut să te omor fiindcă nu m-ai vrut, dar pedeapsa mea e mai grea decît moartea. Eu nu fac parte dintre oamenii generoşi; te-am iubit, dar vreau să urli în ghearele durerii. Pentru că, vezi tu, eu ştiu ce holărîre vei lua. Ştiu alît de bine, de parcă aş fi acolo şi te-aş privi. Vei urla, Ralph, vei cunoaşte agonia. Deci, citeşte mai departe, frumosul meu preot am-biţios! Citeşte-mi testamentul şi hotărăşte-ţi soarta!

Nu era semnat. Simţi transpiraţia care i se prelingea de pe cap, pe gît, pe şira spinării. Şi ar fi vrut să se ridice şi să ardă ambele hîrtii, să nu mai citească a doua foaie. Dar ea, păianjenul otrăvit, îşi pregătise cu grijă cursa. Sigur că a citit mai departe; era prea curios să reziste tentaţiei. Dumnezeule! Ce îi făcuse el, de i-a pregătit o asemenea soartă? De ce îi provoacă femeile suferinţe atît de mari? De ce nu s-a născut mic, hidos, contorsionat? Dacă ar fi fo.st urît, ar fi cunoscut fericirea.

Următoarele două pagini erau acoperite cu acelaşi scris îngrijit.

Eu, Mary Elizabelh Garson, în deplinătatea facultăţilor mele mintale, declar că acesta este ultimul meu testament f ultima mea dorinţă, prin urmare anulează orice alt testa-ment întocmii anterior.

s~i u excepţia cîtorva dorinţe, pe care le voi menţiona în

continuare, las ţoale bunurile şi banii Sfintei Biserici Calo-'Ce a Rome'. cu următoarele condiţii:

163

Page 164: Colleen McCullough Pasarea Spin

UNU: Sfînta Biserică a Romei să-1 cheme la c n „ Pe

părintele Ralph de Bricassart, avînd în vedere stima care i-am pitrtat-o acestui preot. Numai prin grija şi Sl , îndrumarea lui am hotărîl să dispun astfel de bunurile mei DOI: Moştenirea să-i revină Bisericii numai alîta cîl ea apreciază calităţile şi valoarea părintelui Ralph cj Bricassaii.

TREI: Părintele Ralph de Bricassart să fie responsabil pentru administrarea şi folosirea bunurilor mele, bani ţ; proprietăţi, ca singura persoană autorizată.

PATRU: La moartea părintelui Ralph de Bricassart testamentul său va reglementa administrarea viitoare a averii. Cu alte cuvinte, Biserica va continua să fie benefi-ciară, dar părintele Ralph va fi singurul responsabil pentru numirea succesorului său în administrare; nu este obligat să aleagă drept succesor un ecleziast sau un membru al Bisericii.

CINCI: Ferma Drogheda nu va fi niciodată vîndută sau divizată. ŞASE: Fratele meu Padraic Cleary va rămîne adminis-

tratorul fermei, cu dreptul de a locui în casă, urmînd să i se plătească un salariu stabilit de părintele Ralph de Bri-cassart. ŞAPTE: In cazul morţii fratelui meu, numitul Padraic

Cleary, văduvei şi copiilor săi H se va permite să rămînă la ferma Drogheda în calitate de administratori, conducerea fiind succesiv asigurată de fiii săi Robert, John, Hugh, Stuart, James şi Patrick, exclusiv Francis.

OPT: La moartea lui Padraic sau a fiilor săi, cu excepţia lui Francis, nepoţii lui Padraic Cleary vor beneficia de aceleaşi drepturi.

Cereri speciale:

Lui Padraic Cleary îi rămîne tot ce am în casă, la ferma Drogheda.

Pentru Eunice Smith, menajera mea: să rămînă lafoi'^ cu un salariu bun, atît cîl va dori şi în plus să i seplăteasc

164

Page 165: Colleen McCullough Pasarea Spin

, -ncl ma de lire, iar la bătrîneţe să i se asigure o corespunzătoare.

Minerva O 'Brien şi Catherine Donnely: să ră-• *l i ferind, cu salarii bune, atît cît vor dori şi în plus să n° l 'tească fiecăreia suma de o mie de lire, iar la bălrî- ', . - //' se asigure pensiile cuvenite, părintelui Ralph de Bricassarl, să i se plătească anual de zece mii de lire, atît cît va trăi, pentru a o folosi "fără sa dea socoteală de ea.

Testamentul era semnat şi autentificat cu martori. Camcra-i părea pustie. Soarele apunea. Valul de praf cu care ea fiecare vară umplea aerul tăcut, iar ultimele raze de soare se

strecurau printre particulele fine de praf, de parcă toată lumea s-ar fi transformat în aur şi purpură. Nori răzleţi începură să se adune din depărtare, deasupra mingii de foc, care atîma peste copacii Droghedei.

- Bravo! exclamă el. Admit, Mary, că m-ai înfrînt. Lovitură de maestru! Eu am fost prostul, nu tu.

Din cauza lacrimilor care-i împăienjeneau privirea nu mai vedea paginile din mînâ, aşa că le împinse la o parte ca să nu le păteze. Treisprezece milioane de lire! Treisprezece milioane de lire! în-tr-adevâr, acesta fusese raţionamentul lui înainte de a apărea Meg-gie. Insă, după aceea el a renunţat la idee, pentru că nu putea duce, cu sînge rece, o campanie care ar fi privat-o pe ea de moştenire. Dar. dacă ar fi ştiut cît valora bătrînul păianjen? Atunci? Nici nu-i trecuse prin minte c-ar fi vorba de o asemenea sumă. Treisprezece milioane de lire! Timp de şapte ani, Paddy şi familia lui au muncit pe pămînturile <•'• au trăit într-o casă modestă şi s-au spetit pentru Mary Carson. entru ce? Pentru nişte salarii de mizerie, pe care a catadicsit să le tr!l?J Dîn dte"şi amintea el> Paddy niciodată nu s-a plîns că ar fi ţ, crezînd, fară-ndoială, că va fi din plin răsplătit la surorii lui, iar fiii săi făceau munca obişnuită a sezonierilor ţi la fel ca ei. Acceptase situaţia, închipuindu-şi, pe că într-o zi Drogheda va fi a lui.

165

Page 166: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Bravo, Mary! spuse din nou, vărsînd primele lacrimi din lui, în căuşul palmelor, nu pe hîrtie. %

Treisprezece milioane de lire şi şansa de a fi cardinal de R • şart. împotriva drepturilor lui Paddy Cleary şi a fiilor săi - s- ^ potriva lui Meggie. Ce minte diabolică! Putea să ia testament i să-I ardă, fără să se gîndească, dar ea luase toate măsurile ca P A '' să nu ducă la Drogheda o viaţă mai comodă decît avusese •' atunci şi în acelaşi timp îi lăsa lui ferma. Profiturile şi titlurile / Dar nu şi pămîntul. Nu, Paddy nu va moşteni cele treisprez milioane de lire fabuloase, dar va fi respectat şi nu va duce ljpS5 A

nimic. Meggie nu va muri de foame şi nu va fi aruncată în lu„, fără o leţcaie. Dar nici nu va putea sta alături de domnişoara Carnv chael, pe picior de egalitate. Respectată, admisă în societate, dar nu în vîrful piramidei. Niciodată nu va ajunge în vîrf.

Treisprezece milioane de lire şi şansa de a evada dintr-o localitate atît de obscură ca Gillanbone, posibilitatea de a-şi ocupa locul in ierarhia Bisericii, de a-şi asigura bunăvoinţa superiorilor săi. Şi toate astea acum, cînd încă mai era tînăr pentru a recupera terenul pierdut. Mary Garson făcuse din Gillanbone centrul Hârtii Legatului Papal, din dorinţa de răzbunare; vestea va ajunge pînă la Vatican Oricît de bogată ar fi fost Biserica, treisprezece milioane de lire reprezentau treisprezece milioane.

Nu erau de lepădat, nici chiar pentru Biserică. Lui îi revenea meritul de a-i aduce, şi era atestat chiar de mîna lui Mary Garson. Fără îndoială, Paddy nu va ataca niciodată testamentul; la fel de bine ştiuse şi Mary Garson, blestemat fie-i numele! Oh, sigur, Paddy va fi furios, va refuza să-1 mai vadă sau să-i vorbească, dar nu va merge pînă la contestarea testamentului.

Luase deja o hotărîre? Nu cumva ştiuse ce decizie avea să ia încă din clipa în care citise testamentul? Lacrimile se uscaseră. Cu graţia-i obişnuită, părintele Ralph se ridică şi se îndreptă spre uşi Trebuia să ajungă la Gilly, să-şi ia sutana, dar înainte de toate m* dorea s-o vadă pe Mary Garson.

în ciuda ferestrelor deschise, duhoarea era de nesuportat; ntf urmă de briză nu mişca perdelele. Cu pas sigur înainta spre p unde rămase cu privirea aţintită asupra cadavrului devorat de vier"

166

Page 167: Colleen McCullough Pasarea Spin

--11 .parare asupra au in dcz"11 ~ -ej ccea ce tu nu aj avut niciodată! S-ar putea să nici n-a1 cu, , dar indiferenţa mea faţă de tine va persista chiar •irdal'''!VuuWm împreună... jaca o »' i^ tepta ţn holul de jos, uluit şi într-o stare de şoc.

l Virinte, spuse apropiindu-se. Este îngrozitor! Nu credeam " - nră aşa pe nepusă masă; arăta atît de bine seara trecută! c DumneKulc.ee mă fee! _Aivăzut-o? - Da, cerul să mă aibă m paza! - Atunci ştii ce-i de făcut. N-am mai văzut niciodată un cadavru

,• irc să se descompună atît de repede. Dacă nu o pui într-un fel de container, în următoarele cîteva ore va trebui să tonii petrol peste ci Trebuie îngropată mîine dimineaţă, devreme. Nu-ţi pierde vre mea să-i faci un sicriu frumos; acoperă-1 cu nişte trandafiri din "radină. Nu mai zăbovi nici o clipă! Eu trebuie să plec la Gilly după veşminte.

- Părinte, întoarce-te cît poţi de repede, îl rugă Paddy. Dar părintele Ralph nu s-a limitat doar la o scurtă haltă la casa

parohială, înainte de a trece pe acasă, a îndreptat maşina spre un cartier mai prosper al Gillanbonului, oprindu-se în dreptul unei casc pretenţioase, înconjurată de o grădină îngrijită.

Harry Gough tocmai era la masă, dar a venit în salon de îndată ce servitoarea 1-a anunţat de sosirea preotului.

- Părinte, nu rămîi la masă? Came conservată cu varză, cartofi fierţi cu sos şi pătrunjel.

- Nu, Harry, n-am timp. Am venit numai să-ţi spun că Mary Carson a murit azi-dimineaţă.

- Sfinte lisuse! Dar era în cea mai bună formă astă-noapte! - s>tm. Era perfect sănătoasă cînd am condus-o sus, pe scări, pe

* ora trei, dar cred că a murit imediat după aceea. Doamna Smith ° in„seara asta> în junii orei şase. Intrase deja în descompu-Şa °a Plobabil murise de mult; camera fusese închisă şi se-CUbat°r C&re

înma§azmase căldura zilei; Doamne, priveliştea pe care am văzut-o! De nedescris, Harry.

167

Page 168: Colleen McCullough Pasarea Spin

- O înmormîntâţi mîine? -Trebuie! - Cît e ceasul? Zece? Trebuie să pleci, aşa că n-o să mai '

să dai telefoane. Vrei să sun eu? " - Mulţumesc, ar fi foarte bine. Am venit la Gilly nilm .

să-mi iau veşmintele. Cînd am plecat acolo, nu m-am astcm va trebui să oficiez o slujbă de înmorrnîntare. Trebuie să mă î ^ cit de repede la Drogheda. Slujba va fi mîine la ora nouă dinijn °'

- Spune-i lui Paddy că o să-i aduc testamentul şi o să mă de toate imediat după funeralii. Intrucît.dumneata nu eşti unul di beneficiari, te-aş ruga să asişti la deschiderea lui.

- Cred că a intervenit o mică problemă, Harry. Ştii, M an

făcut un alt testament. Astă-noapte cînd a părăsit petrecerea mi dat implic sigilat şi m-a obligat să-i promit că-1 voi deschide num după moartea ei. Cînd 1-am desfăcut, am descoperit că întocmi' un nou testament.

- Mary a făcut un alt testament? Fără mine? - Aşa se pare. Cred că se gîndea de mai multă vreme la aste

dar nu ştiu să-ţi spun de ce a păstrat secretul cu atîta străşnicie. - îl ai la dumneata, păruite? - Da. Preotul băgă mîna în buzunar şi scoase foile împăturit

de mai multe ori. Avocatul se apucă să le citească pe loc. Cînd termină, ridic;

privirea şi în ochii lui se puteau citi multe lucruri pe care părintele Ralph ar fi preferat să nu le vadă. Admiraţie, mînie, un anumr dispreţ.

- Ei bine, părinte, felicitări! Pînă la urmă ai luat totul, îşi pu'e- permite să spună orice, fiindcă el nu era catolic.

- Crede-mă, Harry. pentru mine a fost o surpriză şi mai nw& - Este singurul exemplar? - Din cîte ştiu eu, da. - Şi ţi 1-a dat noaptea trecută? -Da. - Atunci, de ce nu 1-âi distrus, ca să-i revină lui Paddy cccai

îi aparţine de drept? Biserica n-ar trebui să dispună de averea Mary Carson!

• 168

Page 169: Colleen McCullough Pasarea Spin

- f-umoşi ai preotului rămaseră inexpresivi. Ch" u prea are sens, Harry, nu crezi? Mary putea să facă ce

;c pe Paddy să atace testamentul. M am nimic împotrivă. ' < t c cuvinte, cei doi se despărţiră. A doua zi dimineaţa, ,a ricjeze slujba de înmormîntare, tot Gillanbonul şi împre-113 S^b .,-au unde se vor duce banii lui Mary Garson. Zarurile ,'^seră aruncate, nu mai exista întoarcere.

Era patru dimineaţa cînd părintele Ralph trecu de ultima poartă . ' |a fermă. în tot acest răstimp îşi impusese să nu se mai ndcască nici la Paddy sau Fee, nici la Meggie, nici la mormanul jc carne diformă, pe care spera ca ei să-1 fi pus în sicriu, în schimb, privi cu luarc-aminte înjur, la argintul umbrelor de copaci reflectat ne luciul ierbii, la razele palide ale lunii ce trona în ceruri ca un balon translucid. Coborî din maşină şi se rezemă de un gard de sîrmă, inspirind adînc aroma eucalipţilor şi a florilor de cîmp. Pă-mîntul era atît de fmmos, de pur şi de indiferent la soarta creaturilor-care se lăudau că îl stăpînesc. Se lăudau numai, pentru că, de fapt, lucrurile stăteau invers. Atîta timp cît oameni nu vor putea dirija vremea şi comanda ploile, pămîntul va fi stăpînul.

îşi parcă maşina în spatele casei şi merse agale spre ea. Fiecare Iereastră era luminată; dinspre casa menajerei i se păru că o aude pe doamna Smith spunînd o rugăciune împreună cu cele două irlandeze. O umbră se mişcă prin viţa de vie; se opri înmărmurit, îl prinsese în pînza ei de păianjen veninos în mai multe feluri. Dar nu era dccît Meggie, aşteptînd răbdătoare ca el să se întoarcă. Purta costumul de călărie şi întruchipa însăşi viaţa.

- M-ai speriat, spuse e! brusc. - lini pare râu, părinte, n-am vrut. Dar nu vreau să stau acolo,

'un ™' cu tata şi băieţii, iar mama este acasă, cu cei mici. Pre-

âTri Că ar trebU'Să mă r°g' îmPreună cu doamna Smith, Minnie şi a - ar nu mă trage inima să mă rog pentru ea. E păcat, nu-i aşa?, >a c„

nu era dlspus să îmbunătăţească imaginea lui Mary Garson,

169

Page 170: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Nu cred că e un păcat să nu te rogi pentru ea, dar să fii JD

este. Nici eu nu pot să mă rog pentru ea. Nu a fost... un on-, J'1

Zîmbi inexpresiv. Dacă tu ai păcătuit recunoscînd asta, însca " că şi eu am păcătuit, iar în cazul meu lucrurile sînt mai grave c^ trebuie să iubesc pe toată lumea, o povară care nu apasă asunr *"

- Te simţi bine, părinte? d - Da. Privi spre casă şi oftă. Nu vreau să intru, asta-i tot. Mu

face plăcere să mă aflu în aceeaşi încăpere cu ea, pînă nn luminează de ziuă şi nu dispar demonii întunericului. Dacă î calul, vii cu mine la o plimbare nocturnă?

Fata îi atinse mîneca sutanei. - Nici eu nu vreau să intru. - Stai să-mi pun sutana în maşină. - Mă duc la grajduri. Pentru prima oară, ea încerca să-1 înfrunte pe terenul lui-a|

adultului; el simţi schimbarea survenită în comportamentul fetei cu aceeaşi precizie cu care distingea mirosul de trandafiri din grădina lui Mary Garson. Trandafirii. Cenuşă de trandafiri. Trandafiri, peste tot trandafiri. Petale de trandafiri în iarbă. Trandafiri de vară, roşii. albi şi galbeni. Parfum de trandafiri, pătranzător şi dulce în puterea nopţii. Trandafiri roz, transformaţi în cenuşă de razele de lună. Cenuşă de trandafiri, cenuşă de trandafiri. Draga mea Meggic. te-am sacrificat. Dar nu-ţi dai seama că devii un pericol? Aşadar. te-am strivit cu călcîiul ambiţiei mele; pentru mine nu ai acum mai multă consistenţă decît un trandafir rănit din această grădină. Mi-rosul lui Mary Garson. Trandafiri şi cenuşă, cenuşă şi trandafiri

- Cenuşă şl trandafiri, repetă el urcînd pe cal. Hai să fugim cil mai departe de mirosul ăsta de trandafiri. Mîine toată casa va ti inundată de trandafiri.

îmboldi iapa castanie şi porni înaintea lui Meggie pe cărare spre izvor, încercînd să-si înghită nodul din gît. Va pleca foa"1

curînd. Prea multe gînduri, prea multe emoţii, toate de nestăpm1

Nu i se va mai permite să rămînă nici o zi la Gilly, după ce vor a -termenii acelui incredibil testament; îl vor chema la Sydney imec11' imediat! Fugea de această senzaţie de durere pe care n-o

170

Page 171: Colleen McCullough Pasarea Spin

^ r batici, durerea va deveni din ce în ce mai difuză pînă cînd

U. t' oi din conştiinţă. E mult mai bine aşa decît să rămînă la 'l da s-o privească transformîndu-se într-o femeie pe care ar -huit s-o căsătorească într-o bună zi cu un necunoscut. Ochii

arc nu se văd se uită. Si atunci, de ce-o luase cu el în plimbarea asta nocturnă?

icapabil să găsească un răspuns, nu simţea decît durerea. Nu sufe--a din cauza trădării; nu mai era loc şi pentru asta. îl durea sufletul indcă trebuia s-o părăsească.

- Părinte, părinte, nu pot ţine pasul! Mergi te rog mai încet! Era glasul datoriei care-1 trezea la realitate. Cu mişcări încete, ăpîni iapa, pînă cînd aceasta îşi potoli exaltarea. Şi o aşteptă pe Icggie să-1 ajungă din urmă. Aproape de ei era un gheizer ce

mirosea a sulf, cu gura ca un entilator, prin care arunca apă clocotită din adîncuri. în jurul lui : prelingeau rîuri de apă care ardeau iarba de un verde strălucitor,

incredibil. Pe marginile lacului de un gri mîlos mişunau o mulţime de vietăţi. Părintele Ralph începu să rîdă.

- Miroase ca dracu', Meggie, nu-i aşa? Sulf şi pucioasă, chiar aici pe proprietatea ei. Cred că-i este familiar mirosul, deşi se în groapă în trandafiri? Ah, Meggie.

Caii erau dresaţi să stea liniştiţi chiar şi atunci cînd nu existau garduri sau copaci prin apropiere, ca să fie legaţi. Dar puţin mai ' ^Pprte dc 8heizer se vedea un butuc, unde şi apa era mai rece.

anntele Ralph se aşeză primul, urmat fiind de Meggie, care se imoarsecufaţaspreel.

W S"a îmîmplat' Părinte? n rebarea suna ciudat pe buzele ei. Părintele zîmbi.

171

• • Hată pînă atunci, dar se pare că ea nu voia să-1 lase. încercase n ^ ^^ va^ care ayea g- ge m^mp]e cmdva, ci \'u niai ei a ^ ^ ^^ surveni imediat. Şi aproape că vedea

c un '"CI^. pa(jdy exprimînd repulsia, dezgustul. După aceea,

icvca a,a -0(jată bine venit la Drogheda, n-o va mai putea l nu va mai m»

cdeapc pogoară asupra lui liniştea. Era mai bine Pcodata, MMI » _ _j ° ^ ?___^t-^_ _..'„. ___ -, ___

<3i Mult mai

bine! Să alerge, să fugă! Da, va sta ascuns într-o

Page 172: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Te-am vîndut, draga mea Meggie; te-am vîndut pentn sprezece milioane de lire. r<!l

- Vîndut?! - E un fel de a spune. Nu contează. Vino şi stai lîngă minc o

putea să nu mai avem ocazia să stăm de vorbă între patru odi'"* - Din cauza doliului după mătuşa Mary? Se ridică şi Se a

mai aproape. Ce poate schimba doliul? <

- Nu la asta m-am referit, Meggie! - Vrei să spui că am crescut şi oamenii ne-ar putea bîrfj? - Nici asta. M-am hotărît să plec. Suferinţa era urinată de acceptarea unei alte greutăţi. Nici n

strigăt, nici o lacrimă, nici un protest. Numai o scurtă tresărire c şi cum povara s-ar fi aşezat mai bine. Şi oprirea respiraţiei, nr mult un suspin.

-Cînd? - E o chestiune de cîteva zile. - Oh, părinte, va fi mai greu decît la plecarea lui Frank. - Şi pentru mine va fi o încercare cumplită. Tu, cel puţin, ai

familia ta. - Dumneata îl ai pe Dumnezeu. - Bine spus, Meggie! Creşti, se vede! Dar ea era înzestrată cu tenacitatea proprie femeilor; în minte ii

stăruia o întrebare pe care n-avusese cum să i-o pună în timp ce călăreau. El pleca, va fi foarte greu fără el, dar întrebarea avei propria ei însemnătate.

- Părinte, în grajd te-am auzit spunînd „cenuşă de trandafiri" Te-ai referit la culoarea rochiei mele?

- Poate, într-un anunîe fel. Dar cred că la altceva m-am gîndu cu adevărat.

- La ce? - Nu ai înţelege, draga mea Meggie. Este vorba de moarte-

unei idei, care nu avusese nici un drept să se nască, şi cu atitm puţin să fie întreţinută.

- Nu există nimic pe lume căruia să i se interzică dreptul de a •' naşte, chiar dacă e vorba de o idee.

El se întoarse şi o privi cu luare-aminte.

172

Page 173: Colleen McCullough Pasarea Spin

ştil

STttuca ce se naşte este bun, Meggie.

n • dacă s-a născut, înseamnă că trebuie să existe. Jslll. Ual u ' . ., f,^; ; „;o

un iezuit. Citi ani ai? Şaptesprezece, peste o lună. _

S' 'ii dus-o greu toţi aceşti şaptesprezece ani, ca sa ajungi la o ca înţelepciune. La ce te gîndeşti, Meggie, cînd îţi mai rămîne

i, nade răgaz? 'ni la lims şi Patsy şi la băieţi, la mama şi la tata, la Hal şi la

•misa Mary. Cîteodată mă gîndesc la copiii pe care o să-i am. Mi-ar plăcea foarte mult. Mă mai gîndesc la ploaie, la grădina de ic nune, la găini, la treburile pe care le am de făcut pe ziua de

mîinc. - Te gîndeşti că vei avea un soţ? - Nu în mod deosebit, dar cred că va trebui să mă mărit dacă

vreau să am copii. Nu este bine pentru copil să fie lipsit de tată. în ciuda durerii, el zîmbi; ce amestec ciudat de ignoranţă şi

moralitate! Apoi se.întoarse şi îi luă bărbia în mină, privind-o intens. Cum să facă, ce trebuia să facă?

- Meggie, am înţeles de curînd ceea ce trebuia să văd de mult. Nu mi-ai spus chiar totul cînd te-am întrebat la ce te gîndeşti, nu-i aşa?

-Eu... apoi tăcu. - Nu mi-ar spus că te gîndeşti la mine, nu? Dacă nu te-ai fi

simţit vinovată, ai fi enumerat şi numele meu alături de acela al tatălui tău. Eu cred că fac bine că plec. Tu ce părere ai? E cam trziu pentru o pasiune de şcolăriţă, deşi nu eşti chiar atît de bătrînă, cu ai, şaptesprezece? îmi place lipsa ta de diplomaţie, dar, în acelaşi "mp. ştiu cît de dureroase sînt pasiunile de şcolăriţă; şi eu am suferit foarte mult din cauza lor.

a păru să vrea să spună ceva, dar pleoapele îi căzură peste Och" înlăcrimaţi.

sa fi ?i o ' asta" i numai ° fază a devenirii tale- Cînd ai ai sa întîlneşti bărbatul care-ţi este sortit să-ţi fie soţ Preocupe atît de mult viaţa ta, încît n-o să mai ai timp să

173

ii ,a ce mă refer, nu-i aşa?

Vorbeşti ca

Page 174: Colleen McCullough Pasarea Spin

te gîndeşti la mine, altfel decît ca la un prieteni vechi • 1 • ^fc i

ajutat sa treci de anumite spaime şi să creşti mare. Ar t • renunţi la visurile romantice inspirate de persoana mea P *"' ;

să te pot privi niciodată aşa ca un soţ. Nu aşa mă gîndesc cu i""*' Meggie, înţelegi? Cînd spun că te iubesc, asta nu înseamnă c" 'f

mîntul meu are ceva comun cu dragostea unui bărbat. Eu sînt " nu sînt bărbat. Aşa că nu-ţi umple capul cu visuri despre &

Plec şi mă îndoiesc că voi mai avea timp să mă întorc, eh' "^ într-o vizită.

Ea stătea cu umerii încovoiaţi, de parcă povara ar fi f0st

prea grea, dar îşi ridică încet capul şi îl privi în faţă. -Nu-i face griji, nu-mi umplu capul cu vise despre tine. Ştiu

eşti preot. - Nu sînt foarte sigur dacă am greşit în alegerea vocaţiei md

In orice caz, ea umple în mine un gol, pe care nu l-a umplut niciodag vreo fiinţă omenească, nici chiar tu.

- Ştiu. Văd asta cînd spui slujba de seară. Ai un fel de putere Cred că te simţi ca Domnul Nostru.

- Simt respiraţia tuturor credincioşilor din biserică, Meggie Cu fiecare zi care trece eu mor şi cu fiecare dimineaţă cînd spur. slujba, renasc. Dar nu ştiu să-ţi spun dacă lucrul ăsta se întîmpli pentru că sînt alesul Domnului, sau fiindcă îl simt pe fiecare omit parte şi îmi cunosc puterea asupra sufletului său.

- Are o importanţă atît de mare? - Probabil că pentru tine nu va conta niciodată, dar pentru mine

da. Eu mă îndoiesc, mă îndoiesc. Ea schimbă subiectul, revenind la ceea ce o interesa. - Nu ştiu ce-o să mă fac, părinte. Mai întîi Frank, acum dum

neata. Cu Hal lucrurile sînt puţin altfel. Ştiu că este mort şi nu\'< reveni niciodată. Dar dumneata şi Frank trăiţi! întotdeauna amŞ* mă întreb ce faceţi, dacă sînteţi sănătoşi, dacă v-aş putea ajuta" vreun fel. Va trebui să mă întreb dacă mai trăiţi, nu-i aşa?

- Şi eu, ca şi Frank o să simţim acelaşi lucru. -Nu, Frank ne-ai uitat.. .Sînt sigură că şi dumneata o să

uitării.

174

Page 175: Colleen McCullough Pasarea Spin

pot uita toată viaţa, Meggic. Şi pentru a fi pedepsit . N-am sa^ ^ ^^ ^^ ^ g e ^^ ^ Q s t r î ns e l a p i e p t

sj,it sigu1' ca^Crcd că ar trebui să le luăm rămas-bun, Meggie. Nu S^aocaz,a să f im singuri . -

,.- -ai fi preot' te-ai căsători cu mine, părinte? ' DaC<ini mai spune aşa! Mă cheamă Ralph, zise el fără a-i răs-

i l-i întrebare. ' îmbrăţişase, nu avea nici o intenţie să_o sărate. Faţa care

C 'ase de a lui era aproape invizibilă, nemaifiind luminată ^'^cle lunii. Simţi sînii mici, în formare, apăsaţi pe pieptul său; 1L f' ntiment tulburător cu atît mai puternic cu cît ea se purta natu-l" l - narea s-ar fi agăţat în fiecare zi de gîtul unui bărbat. Braţele

ii înlănţuiră cu putere. El nu sărutase niciodată pe nimeni - ca iubit- şi nu dorea nici um Se gîndea la o sărutare pe obraz, o îmbrăţişare scurtă, părintească. Era sensibilă şi mîndră şi probabil că a rănit-o atunci cînd i-a spulberat visurile. Fără îndoială, şi ca era la fel de grăbită ca şi ci să pună capăt acestei scene de bun-rămas. Oare ar fi consolat-o faptul că se simţea sfişiat de o durere mult mai profundă decît a ei? Cînd el se aplecă spre obrazul ci, fata se ridică pe vîrfuri şi, mai mult din întîmplare, buzele lor se atinseră. El tresări de parcă ar fi simţit gust de otravă, apoi se lăsă în voia simţurilor, înainte de a o pierde, încercă să spună ceva aproape de gura dulce închisă, iar ea o deschise pentru a-i răspunde. Corpul ei păru să se topească, flui-dizîndu-se într-un abis întunecat şi cald; el îşi petrecu un braţ în jurul taliei, iar cu celălalt îi ţinea faţa aproape de a lui, speriat la gîndul că o va pierde în secunda următoare, înainte de a înţelege şi cataloga această fiinţă uluitoare. Era şi nu era Mcggie, prea departe pentru a-i fi familiară, pe Meggie, a lui, nu o simţea ca pe o femeie, pentru el n-avea să fie niciodată femeie. Aşa cum el nu putea fi niciodată bărbat pentru ea.

Gmdul îl readuse la realitate; îi desprinse braţele din jurul gîtului, ° lndePartâ şi încercă să-i vadă faţa în întuneric. Dar ea stătea cu caPul plecat, fără să-1 privească. ' ~ E timpul să mergem, Meggie.

175

Page 176: Colleen McCullough Pasarea Spin

Fără un cuvînt, ea se întoarse la calul ei, urcă şi îl aştenr obicei, lucrurile se petreceau invers. ' ^

Părintele Ralph avusese dreptate. La vremea acea Dr0<ji era plină de trandafiri, iar casa fusese indundată de ci. Pîng i opt nu mai rămase nici un boboc în grădină. Primii îndoliaţi s ^ la scmt timp după smulgerea ultimului trandafir din tufişul săi ••' sufrageria mică se aşezase masa la care se servea un mic H • frugal. După ce Mary Garson va fi pusă în criptă, masa mult substanţială avea să fie mutată în sufrageria cea mare, unde perso nele îndoliate urmau să ospăteze înainte de a porni spre casă. Vest se răspîndea repede, Gilly avînd un sistem foarte eficient în accasiă privinţă, în timp ce buzele rosteau cuvinte convenţionale, minţi]-f ăceau deducţii, ochii zîmbeau cu subînţeles.

- Aud că te vom pierde, părinte, spuse domnişoara Carmichacl pe un ton insinuant.

Nu fusese niciodată atît de absent, de golit de orice sentimente umane, ca în acea dimineaţă cînd venise înveşmîntat în sutana neagl'ă, împodobită doar de cmcea de argint. Parcă ar fi fost prezent doar corpul său, în timp ce spiritul călătorea departe. O privi ab-sent pe domnişoara Carmichael, păru să coboare pe pămîntşi schiţă un zîmbet.

- Dumnezeu face mutări ciudate, domnişoară Carmichacl. răspunse el înainte de a se întoarce spre altcineva.

Ce era în mintea lui nu ştia nimeni; se apropia confruntarea cu Paddy, şi părintele se gîndea cu groază la criza pe care o va face Paddy, dar în acelaşi timp simţea şi nevoia de a-1 vedea furios şi plin de dispreţ.

înainte de a începe slujba de mmormînrare se întoarse sâ-i î""1"1' te pe enoriaşii săi; camera era plină pînă la refuz, iar mirosul di trandafiri atît de puternic, încît ferestrele deschise nu reuşeau sa-împrăştie.

- Nu intenţionez să fac o introducere lungă, spuse cu dicţ'a

perfectă şi insesizabilul accent irlandez. Mary Garson vă este cunoscută. Un stîlp al

comunităţii-stîlp al Bisericii pe care a iubit-o mai mult decît orice pe K»110-

176

Page 177: Colleen McCullough Pasarea Spin

i

;,tvHin°a , gjsericii, pe care a iubit-o mai mult decît orice pe S - M m si mai mare tărie; el nu se număra printre aceia

rppctti ' "* ,, !l"1U" • -hivau. în ultimele ore ea a fost singură, dar nu părăsită. care se cs ^ ccasuj morţii noastre, Dumnezeu este cu noi, în noi, l'cllt.rl' Cl ra agonici noastre. Nici cea mai importantă, dar nici P1"1"1 • ilă fiinţă omenească nu moare în singurătate, iar moartea CCfl -' Hnă" Nc-am adunat să ne rugăm pentru sufletul ei nemuritor, CS'L 'a ca pe care noi am iubit-o în viaţă, să-şi primească binc-cuvîntata răsplată. Domnului să ne rugăm.

S'criul complet acoperit cu trandafiri fusese înălţat pe un piedes- I de lemn pe care îl încropiseră băieţii din ce găsiseră prin curte. Chiar şi aşa, în ciuda ferestrelor larg deschise şi a parfumului îm- prăştiat jg trandafiri, simţeau cu toţii mirosul. Le povestise si doc-

ion.il. - Cînd am ajuns la Drogheda, ajunsese într-un asemenea grad

de descompunere, că mi s-a întors stomacul pe dos. Niciodată nu mi-a stîrnit cineva o milă mai mare decît Paddy, nu pentru că nu a moştenit-o, ci fiindcă a trebuit să aşeze masa aceea informă în sicriu.

- Atunci n-am să duc sicriul, zise King, atît de încet, încît a trebuit să repete de trei ori ca să-1 poată auzi doctorul.

Pînă la urmă s-a adus o căruţă; nimeni nu dorea să poarte pe umeri rămăşiţele pămînteşti ale lui Mary Garson pînă la criptă. Şi nimănui nu i-a părut rău cînd uşile cavoului s-au închis şi au putut respira, în sflrşit.

Jn timp ce lumea stătea în sufragerie, mîncînd sau încercînd să mămnce, Harry Gough s-a retras în salon împreună cu Paddy şi amiha Iui. părintele Ralph, cele două servitoare şi doamna Smith.

car 'CI UnU' d'n °ei prezenî' nu intenţiona să plece, motiv pentru după 0° PrCf^CCau că mănîncă. Doreau cu toţii să-1 vadă pe Paddy 'mr-unVî Va da Citile testamentului. Minate de dorinţa de a-i face

abstra" t-e ^rcPtate. persoanele prezente la înmormîntare au făcut

•lc e statutul lor social. Generos ca întotdeauna, Paddy a

17"

stit această afirmaţie, unii enoriaşi ar fi putut jura că f ind a |0' fjocoritori, în timp ce alţii vedeau zugrăvită în ei o

j

Page 178: Colleen McCullough Pasarea Spin

plîns-o pe sora sa, iar Fee a arborat obişnuita ei mină in<j-f faţă de tot ce se întîmpla în juml ei. f^\\

- Paddy, ai tot dreptul să conteşti testamentul, îi snUs

Gough, după ce citi uluitorul document, cu voce gravă şi j,lci arr

- Căţea afurisită! exclamă doamna Smith. Deşi îl simrn<- preot, îndrăgise mai tare familia Cleary. Ei aduseseră con' a' dată cu ei, un strop de culoare în viaţa sa. ''

Dar Paddy dădu din cap. - Nu, Hany. Nu pot face asta. Proprietatea i-a aparţin

nu-i aşa? Avea dreptul să facă ce vrea cu ea. Dacă a dorit s-n| Bisericii, eu nu mă pot opune. Nu neg că sînt puţin dezamăejt A- eu fac parte din categoria oamenilor obişnuiţi şi înclin să cred tot răul e spre bine. Nu mi-ar plăcea să-mi asum responsabilităţi de a poseda Drogheda, e mult prea vastă.

- Nu înţelegi, Paddy! insistă avocatul, vorbindu-i pe un t0. apăsat, ca şi cum i-ar fi dat explicaţii unui copil. Eu nu măreţi numai la Drogheda. Drogheda reprezintă o parte infimă din veniţi. surorii tale, crede-mă. Ea era principalul acţionar la o sută d companii, are mine de aur şi fabrici de oţel, e deţinătoarea lui Mick Limited, clădire cu zece etaje din Sydney. Nu există persoană im bogată în întreaga Australie! Ciudat! Mi-a cerut să-i contactez p: directorii din Sydney, de la Michar Limited, în urmă cu vreo pair săptămîni, ca să-mi dea cifra exactă de afaceri. Cînd a murit, aceast reprezenta treisprezece milioane de lire.

- Treisprezece milioane, repetă Paddy, de parcă ar fi fost vorb. de distanţa de la Pămînt la Lună, ceva care depăşea puterea lui c înţelegere. Asta clarifică situaţia, Hany. Nu vrcu să-mi asumre> ponsabilitatea administrării unei asemenea sume de bani.

- Nu e vorba de nici o responsabilitate, Paddy! Tu chiar f înţelegi? Sînt sute de oameni angajaţi să aibă grijă de bani în !<*'• tău. Contestă testamentul, Paddy, te rog! Am să-ţi angajez cein>- buni avocaţi din ţară, am să ajung la Consiliul Suprem, daca\ nevoie. .;,

Brusc, dîndu-şi seama că familia sa era la fel de impli°a • această chestiune ca şi el, Paddy se întoarse spre Bob şi stăteau uluiţi pe o băncuţă de marmură florentină.

178

Page 179: Colleen McCullough Pasarea Spin

„,mrfi'7 Vreţi să vînăm milioanele mătuşii Mary? n" ' "*ti C C SP'J* • " '

H rinta voastră, voi contesta testamentul, altfel nu. DilCâ asta es c , ^ locui J a Drogheda, aşa spune, nu? r ori''1"11

- Dar,

intrcba Bo r ^ ^ ^^ da afaţ.ă de ja Drogheda, pe voi şi pe -oştri,

răspunse Haryy.

vom nuita aici'în casa mare' V°m av°a fetcle Ş'pe doamna

', - nr n iute si vom cîştiga salarii cinstite, spuse Paddy, copleşit Sniii'1 s" J , ti '..norocul care dăduse peste el.

S' atunci ce rost ar avea, Jack? întrebă Bob pe fratele său. Eşti de acord?

- Da, răspunse Jack. Părintele Ralph se foi neliniştit. Nu-şi schimbase veşmintele de

inmormîntarc; nici măcar nu se aşezase. Asemenea unui vrăjitor întunecat şi frumos, stătea în umbră, izolat, cu mîinile ascunse, cu ;ita împietrită şi ochii întunecaţi, exprimînd un cumplit resentiment. viei măcar nu va avea parte de dispreţul şi furia lui Paddy; Paddy să-i înmîneze averea pe o farfurie de aur, cu urări de bine! Ba,

mai mult, o să-i mulţumească că a eliberat familia Cleary de o povară pe care n-o putea duce.

- Dar pe Fee şi Meggie nu le întrebi? interveni preotul. Nu ai nici un pic de consideraţie pentru femeile casei?

- Fee? întrebă Paddy neliniştit. - Mă supun hotărîrii tale, Paddy. Pe mine nu mă interesează. - Meggie?

-Nu vreau milioanele ei, spuse Meggie, fixîndu-1 pe părintele Ralph.

Paddy se întoarse spre avocat.

- Asta c, Harry. Nu vrem banii, deci n-o să'contestăm testamen- °J • Sa-i ia Biserica şi să-i folosească cum crede de cuviinţă.

Harry îşi încleşta mîinile supărat. ' ' - S-o ia naiba de treabă! Nu-mi place să te văd înşelat!

tu n mulţumesc cerului pentru Maiy, spuse Paddy cu blîndeţe.

în "iînTr^ în°ă mal ^ăiam de pe ° Zi pe alta'în Noua Zeelandă' imn OP ,»,„— din camerăj Paddy jj opri pe părintele Ralph

văzul grupului de oameni, adunaţi în faţa uşii. îi întinse

179

Page 180: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Părinte, să ştii că nu avem resentimente. Mary nu

niciodată în viaţă supusă de vreo fiinţă umană, preot, frate s °S|

îţi garantez eu, tăcea numai ce dorea. Dumneata ai fost bun S°' şi cu noi toţi. Noi h-o să uităm asta! Ca

Vina! Pedeapsa! Greutatea! Abia dacă schiţase gestul de a strînge mîna pătată a lui P1fi

dar creierul lui de cardinal funcţiona ca un resort; o prinse cu f " voare şi o strînse zîmbind.

- Mulţumesc, Paddy, te asigur că niciodată nu vei duce Hns- H nm c .

După o săptămînă plecase, fără să mai treacă pe la Droclw Petrecu cîteva zile împachetînd puţinele lucruri, vizitînd toate fc mele unde erau familii catolice, mai puţin Drogheda.

Părintele Watkins Thomas, din Ţara Galilor, sosi şi prelua înda toririle de pastor al Gillanbonului, iar părintele Ralph de Bricassan deveni secretarul particular al arhiepiscopului Cluny Dark. Dat munca lui era uşoară, căci avea, la rîndul său, alţi doi secretari Multă vreme a fost ocupat să descopere cîţi bani avusese Mân Garson şi să tragă sforile în numele Bisericii.

180

Page 181: Colleen McCullough Pasarea Spin

TREI

1929 - 1932 Paddy

Page 182: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 183: Colleen McCullough Pasarea Spin

8

osisc noul an, în cinstea căruia Angus MacQueen dăduse obişnuita petrecere la ferma Rudna Hunish, şi ei tot nu _* reuşiseră să se mute în casa mare. Nu era un lucru care să poată fi făcut peste noapte; aveau de împachetat lucrurile care se adunaseră în cei -şapte ani şi, în acelaşi timp, trebuiau să ţină seama de holărirca lui Fee de a termina de decorat mai întîi salonul. Nimeni nu se grăbea, deşi toţi abia aşteptau evenimentul, în multe privinţe, casa marc nu se deosebea de locuinţa lor; nu avea curent electric, iar muştele o populau în aceeaşi măsură. Dar în timpul verii temperatura din interior era cu douăzeci de grade mai scăzută dccît afară, datorită eucalipţilor care ţineau umbră, ca şi pereţilor groşi de piatră cu rol tcrmoizolant. Camera de baie avea toată iarna apă fierbinte adusă prin conducte ce treceau prin cuptorul bucătăriei şi fiecare Picătură era apă curată de ploaie. Băile şi duşurile fusese împrăştiate "i zece nişe mici, la acestea adăugîndu-se'WC-urile şi toaletele interioare^ un lux ncmaiîntîlnit pentru locuitorii din Gilly, care, rial' d- '' Ctichetară drePt «snobism", în afară de hotelul Impe-din dis°Ua banin'C3Sa parollială catolică ?i mănăstire, toate casele <•' const v"'Glllanbone aveau toalete exterioare. Singura excepţie sclor re U'a m Droglieda'care 'Şi datora amenajările numeroa-Rc«ililc ^°are?i ac°Pei"işurilor depe care se colecta apa de ploaie. 013U stncte: m consum raţional de apă şi mult dezinfectant.

183

Page 184: Colleen McCullough Pasarea Spin

Dar în comparaţie cu puţurile săpate în pămînt, acestea adevărată mană cerească. ^ o

La începutul lui decembrie părintele Ralph i-a triinjs luj p un cec de cinci mii de lire, „ca să se descurce pentru în ^ după cum spunea în scrisoare; Paddy i 1-a dat lui Fee cu o de uimire, întipărită pe faţă.

- Nu cred că am reuşit să cîştig atît de mult într-o vi-r i M3 do

munca, spuse el. l - Ce să fac cu ei? întrebă Fee cu ochii strălucitori, privin l r

cînd la cec, cînd la soţul său. Bani, Paddy, în sfirşit bani îtj ^ scama? Oh, nu-mi pasă de cele treisprezece milioane ale măi •' Mary - cînd sînt atît de mulţi, încetează să fie reali. Dar ace /•' sînt bani adevăraţi! Ce să fac cu ei?

- Cheltuieşte-i, răspunse Paddy cu simplitate. Cîteva lucruri l copii şi ţie? Sau poate doreşti să faci cumpărături pentru casa? Nu cred să mai avem nevoie de ceva.

- Nici eu, nu-i caraghios? Fee se. ridică de la masă şi o striga nerăbdătoare pe Meggie. Vino, fetiţo, mergem la casa marc să vedem cum stau lucrurile.

Deşi trecuseră trei săptămîni de la moartea subită a lui Mân Carson, nici un Cleary nu se apropiase de casa mare. Dar acum. vizita lui Fee îi convinse să renunţe la orice reticenţă. Trecea dintr-c cameră în alta, urmată de Meggie, doamna Smith, Minnie şi Cal atît de veselă cum n-o văzuse niciodată Meggie. Murmura înconti-nuu: aceasta este îngrozitoare; Mary nu avea stilul culorii? Ce lipsi debungust!

Cel mai mult a zăbovit în sufragerie, pe care a studiat-o cu ocfr de expert. Ca mărime o depăşea numai camera de recepţii, avînc patruzeci de picioare lungime, treizeci lăţime şi o înălţime de cinci-sprezece picioare, în privinţa decoraţiunii interioare, era un arnes curios între frumos şi urît, fiind zugrăvită în tonuri de crem m?3' benit care nu puneau în valoare incrustaţiile de pe tavan, nici briuriîc sculptate de pe pereţi. Ferestre enorme, de la podea la ta acopereau tot peretele cu veranda, dar erau ascunse de "raP\. grele din catifea maro, ce aruncau o lumină posomorita a celor două frumoase băncuţe de malahit, alături de care şc ^ aflau alte două, la fel de preţioase, din marmură florentin8 >

184

Page 185: Colleen McCullough Pasarea Spin

i care am văzut prima oară salonul acesta, mi-am .-- l transform într-o încăpere primitoare şi confortabilă, astfel "t oricine intră aici să-şi dorească să mai rămînă. 1 | je scris al lui Mary Garson era o piesă victoriană de-o H -iic absolută; Fee se apropie de el şi de telefonul aşezat

deasupra. . _ - Aici o să-mi aranjez propriul birou. Numai după ce voi termina

de zuorâvit această cameră ne vom putea muta. Trebuie să avem măcar un loc agreabil unde să ne întrunim fără să ne pierdem buna dispoziţie.

Se aşeză şi luă în mînă receptorul, în timp ce fiica ei şi servitoa-rele o urmăreau cu priviri uluite, ea îl punea pe Harry Gough în mişcare. Aştepta mostre de materiale, vopsea şi tapet de la firmele autorizate. Alte magazine din Sydney vor trimite cataloage special alcătuite pentru ea, în care vor face cunoscută linia lor în materie de mobilier. Plin de veselie, Harry se angaja să aducă o echipă din cei mai competenţi oameni, capabili să execute munca meticuloasă pe care o cerea Fee. „Felicitări doamnei Cleary! 6 va mătura cu totul pe Mary Garson din casă."

După ce Fee încheie convorbirea telefonică, toată lumea se ocupă de scoaterea perdelelor din catifea. Toate fură îngrămădite ca o orgie a deşertăciunii, căreia Fee îi dădu foc chiar cu mîna ei.

- Nu mai avem nevoie de ele, dar nici n-aş vrea să îmbolnăvesc vrcun sărman din Gillanbone dacă i le-aş dărui.

~ Da, mami, spuse Meggie, stupefiată. -o să mai punem draperii, hotărî Fee, fără să ţină seama de

i- Veranda este suficient de largă pentru a feri ca- ;, aşa că nu mai e nevoie de draperii. Vreau ca această

sa fie văzută.

185

din marmură crem cu nervuri roz. Pe parchetul din jns şcw" ' lustruit, erau trei covoare Aubusson, aşezate cu '" 'le tC ' triră iar de tavan atîrna un candelabru Waterford,

neom6111 ' „ , j , '•*'"•' ° • „ r,- hmeime, înconjurat de un lanţ.

iilClOd' îy $ast' • -, t e- Iiiid doamnă Smith, spuse Fee într-un tîrziu.

T i l l l l l C S Î - 1 ^ ~ " Ti-ozitor de urît, dar extraordinar de curat. Am

să-ţi C • , ,V1 în erija-Băncile acestea nu sînt puse în

ÎL un

^

'

dau toi1"?

Page 186: Colleen McCullough Pasarea Spin

O dată cu materialele sosiră şi zugravii şi tapiţerul; Mc& • Cat s-au căţărat pe scări să şteargă ferestrele de sus, iar div °'' Smith şi Minnie s-au ocupat de cele de jos; Fee trecea dintr- ^ în altul, supraveghind totul cu ochi de vultur. ^

în a doua săptămînă a lunii ianuarie totul era gata şi, îni_r, sau altul, vestea se răspîndi cu iuţeala fulgerului. Doamna Q ^ făcuse un palat din sufrageria Droghedei şi poate că s-ar cuvc ' doamna Hopcton să le însoţească pe doamna King şi ,j0a a

O'Rourke într-o vizită de bun sosit în casa mare. a

Nimeni nu a contestat rezultatele muncii lui Fee; totul se rcm printr-un gust desăvîrşit. Covoarele Aubusson crem, cu buchet l de trandafiri roz şi roşii şi cu frunze verde pal, au fost aşezate l întîmplare pe parchetul care stălucea ca oglinda. Pereţii erau acone riţi cu vopsea crem proaspătă, dar fiecare ornament fusese zugrăvii într-o nuanţă aurie pentru a ieşi mai clar în evidenţă; uriaşele spatii ovale dintre lambriurile sculptate erau acoperite cu mătase neagra, brodată cu aceiaşi trandafiri ce împodobeau covoarele, după mo-delul picturilor japoneze. Candelabrul Waterford a fost coborît pjnă la şase picioare şi jumătate de duşumea, fiecare prismă fiind lus-truită, ca să reflecte lumina ca un curcubeu. Pe mesele ovale, vopsite în crem şi auriu fuseseră aşezate lămpi Waterford, scrumiere Water-ford, vaze Waterford pline cu trandafiri crem şi roz. Toate scaunele mari şi comode au fost tapiţate cu mătase crem şi aranjate în grupuri discrete, pe lîngă canapele mici; într-un colţ însorit se afla o spinelă originală, pe care era aşezată o vază enormă cu trandafiri crem şi roz. Deasupra şemineului fusese atîmat portretul bunicii lui Fee. în rochia cu crinolină roz pal, iar în colţul opus, portretul lui Mai} Garson în tinereţe, într-o rochie neagră, după moda acelor timpuri-

- Este bine, conchise Fee. Acum ne putem muta. Celelalte camere le voi amenaja pe îndelete. Oh, nu e minunat să ai bamŞ'0

casă ca lumea, pe care s-o poţi aranja fără să-ţi faci o mulţimc l

socoteli? Cu vreo trei zile înainte de a se muta, foarte devreme, dim"iea'

cînd nici nu răsărise soarele, cocoşii începură să cînte vesel. - Mizerabililor! îi admonesta Fee, în vreme ce împacheta p •

lanurile în ziare vechi. Nu ştiu ce ispravă au făcut ca să cm '-

186

Page 187: Colleen McCullough Pasarea Spin

N avem un ou pentru micul dejun, iar bărbaţii li'1-1 . ------ ; iv,*„„„;„ ,,—;fi„s *., „,,:u„.

-: niîn"' ." gă ne mutăm noi. Meggie, verifică tu cuibarele, eu toarce î|ial" esfgcu un ziar îngălbenit, Sydney Herald Tribune, „t ocujp3 3- o reciamă. Nu ştiu de ce insistă Paddy să ni se ochii 11c .areje. nimeni nu are timp să le citească. Creşte gră-' f înSeafâcefoculcuele.

3 rcut era s-o vezi pe mama veselă! îşi spuse Meggie, în C C P Cobora treptele spre curtea plină de praf. Deşi toată lumea

-cmc ce c âbdarc gă se nlute jn casa mare> mama parea să fie IC!) 3 r-âbită, ca şi cum şi-ar fi amintit ce însemna să trăieşti

'' "Asemenea ambianţă. Cît era de deşteaptă şi ce gust rafinat [r '°\ Nimeni nu observase pînă atunci lucrul acesta, pentru că

L. ' nu cxistaserâ nici bani şi nici timp ca să-şi etaleze asemenea "alităti Meggie palpita de emoţie; tata comandase la Gilly un colier cu perle adevărate şi cercei cu perle, înconjurate de mici diamante, de asemenea veritabile. O să i Ie dea la prima lor cină în casa mare. Acum, că văzuse chipul relaxat al mamei sale, abia aştepta să-i contemple expresia cînd va primi perlele. De la Bob la gemeni, copiii ardeau de nerăbdare, pentru că taţi le arătase caseta din piele, cu bobite opace pe catifeaua neagră. Fericirea mamei lor, ca o floare îmbobocită, îi înaripase pe toţi; parcă vedeau primii stropi de ploaie binecuvîntată. Pînă acum, nici unul nu înţelesese cît de nefericită fusese ea în toţi aceşti ani.

In imensa curte de păsări, existau patru cocoşi şi patruzeci de găini. Noaptea stăteau în coteţe bine îngrijite, măturate, prevăzute cu cuibare din paie, la fel de curate, pentru ouat. Dar în timpul zilei, păsările aveau la dispoziţie o curte mare, îngrădită cu sîrmă. Cînd Meggie deschise poarta şi intră, fu imediat înconjurată de pasările care se înghesuiau în jurul ei, lacome, crezînd că vor primi e mmcare, dar fata le hrănea doar seara, aşa că rîse de prostia lor ?' se strecură printre ele pentru a le lua ouăle.

Numai0 ?C Ş' Pr°aste sîntet'>le certă ea cînd aJunse la cuibare. «nite ^'ncisprezece °uă! Nu ajung nici pentru micul dejun, dară-rcvizujţl^Jt ,C1 ° PrăJitllră. Vă previn acum şi aici, că dacă nu vă ^abil şj3 e

Ca> pe toate vă aşteaptă cuţitul, şi lucrul acesta e tfhrilc detrU d°mni' a?a că nu vă înfoiaţi cozile şi nu vă lungiţi ' parcan-aţi şti că depre voi este vorba!

187

se vor

Page 188: Colleen McCullough Pasarea Spin

Cu ouăle în şorţ, Meggie fugi cîntînd în bucătărie. Fee scaunul lui Paddy, privind îngrozită un ziarSmith s Weekh, ^'^ albă şi buzele tremurînd. ' u%

- Ce s-a întâmplat, mamă? întrebă Meggie. Fee privea fix în fata ei, cu broboane de transpiraţie de

buzei, cu ochii împietriţi într-o durere disperată, de parca ' ^ adunat toate puterile ca să nu strige. at'

- Tată, tată! strigă Meggie înspăimîntată. Alarmat de tonul vocii ei, Paddy apăru imediat, trăgîndu-s- •

pe el cămaşa, cu Bob, Jack, Hughie şi Stu în spatele lui. MC C:

arătă spre mama sa, fără să scoată un cuvînt. îngrijorat, Pad<j aplecă şi-i luă încheietura mîinii.

- Ce s-a întîmplat, draga mea? o întrebă el cu o tandreţe peca

nici unul din copii n-o sesizase vreodată ia el; probabil că aşa vorbe cu ea cînd nu erau ei pe-aproape.

Ea păru să recunoască tonul acela atît de deosebit şi ieşi d,r transă, privindu-1 drept în faţă, cu ochii mari, goliţi de expresie.

- Uite, spuse arătîndu-i un mic anunţ din ziar, spre sfirşitu paginii.

Stuart se aşeză în spatele mamei sale şi-i puse o mînă pe umăr înainte de a începe să citească articolul, Paddy îşi aşeză mînape umărul băiatului, în semn de aprobare, privindu-1 în ochii care semănau atît de bine cu ai lui Fee. Gelozia stînlită de Frankm exista faţă de Stu; ca şi cum dragostea lor pentru Fee i-ar fi unit ir loc să-i despartă.

Paddy citi cu voce tare, încet, din ce în ce mai abătut. Titlu anunţa: BOXER CONDAMNAT PE VIAŢĂ.

„Francis Armstrong Cleary, în vîrstă de 26 ani, boxer profesio nist, a fost condamnat astăzi, de Curtea districtului Goulburn,pen^ uciderea lui Ronald Albert Cumming, muncitor, în vîrstă de 32 • ani, care şi-a pierdut viaţa în cursul lunii iulie. Juraţii şi-au " verdictul după numai zece minute de la deliberare, recomand'j-cea mai severă pedeapsă. A fost, ne-a spus domnul Justice FitZ"u= Cunneally, un caz cît se poate de simplu. Cumming şi Clcary5 -• certat violent în barul hotelului Harbor, la 23 iulie. Mai tîrz'i1-' aceeaşi noapte, sergentul Tom Bredsmore, de la poliţia din ' burn, împreună cu alţi doi poliţişti au fost chemaţi la hoteW

188

Page 189: Colleen McCullough Pasarea Spin

etanii acestuia, domnul James Ogilvie. Pe pa-^ poliţiştii 1-au găsit pe Cleary lovindu-1 în a^a m sţare <je inconştientă. Pumnii îi r n i i i ' k . , ~ ., - - ' - , . _ , .ap Pc

• j , sînee si mai ţinea mea m mina smocuri din parul erau niurd'11 „.^ a fost arestat, Cleary era băut, dar lucid. Acu-lui Cumm" ._• ^^ rănire de persoană, s-a preschimbat în crimă, gjţja imţ|a ' Hcccdat la spitalul districtului Goulburn, din cauza :nHC'uin|llinS

„•ave traumatisme craniene. °f~ l Arthur Whyte K.C. a susţinut în apărarea lui că e âkV°C t" invocînd drept motiv nebunia, dar patni medici ai

CV aTci au afirmat, fără echivoc, că potrivit legislaţiei M'Naghten, '"î'.03 nu putea fi declarat nebun. Adresîndu-se juraţilor, domnul

^cc FitzHugh-Cunneally le-a spus că nu se punea problema vinovăţiei sau nevinovăţiei, verdictul fiind clar „vinovat", dar le-a

rut să judece fără grabă circumstanţele faptei. Cînd a anunţat sentinţa, domnul Justice FitzHugh-Cunneally a catalogat actul săvirşit drept „sălbăticie proprie unei subspecii umane" şi a regretat natura nepremeditată a crimei, determinată de starea de ebrietate, care făcea imposibilă trimiterea lui la spînzurătoare, pentru că el considera că mîinile lui Cleary sînt o armă la fel de mortală ca şi o puşcă sau un cuţit. Cleary a fost condamnat pe viaţă la muncă silnică, sentinţă ce urma să fie executată în închisoarea din Goul-bum, cunoscută ca una din instituţiile destinate prizonierilor pre-dispuşi la violenţă, întrebat dacă are ceva de spus, Cleary a răspuns: „Numai să nu afle mama".

Paddy se uită pe prima pagină ca să vadă data: 6 decembrie 1925.

- S-a petrecut acum mai bine de trei ani, spuse el cu un aer neajutorat.

irnem nu-i răspunse şi nici nu făcu vreo mişcare pentru că mer" nu ştia ce să facă; din fata casei se auzi rîsul cristalin al -ncnilor.

Să afle mama"- murmură Fee. Şi nimeni nu mi-a ! Bletul

meu Fmnk! '

189

,._ jc către

ca din spa

>u'

Paddv v VŞ1 şterSe ° lacrimă cu dosul mîinii şi căzu în genunchi în ta

Page 190: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Fee, draga mea, împachetează cîteva lucruri. Mcro Ea se ridică pe jumătate, apoi se prăbuşi, cu ochii

pe faţa-i albă, de parcă ar fi fost moartă. - Nu pot să merg, spuse ea la capătul puterilor. Ar n

m-ar vedea. Oh, Paddy, 1-aş ucide! îl cunosc atît de bine] iu-' ^ ambiţia, hotărîrea de a ajunge cineva în viaţă! Lasă-1 să- • "C

ruşinea şi singurătatea, asta doreşte. Tu singur ai citit- \î '

' 11 Ulîlv nu afle mama"! Ce bine i-am face lui sau nouă dacă I-am Paddy încă mai plîngea, dar nu pentru Frank, ci pentru H rea care se citea pe faţa lui Fee, pentru goliciunea ochilor ' Iuda, asta fusese întotdeauna Frank; paravanul etern care lumina, obstacolul dintre Fee şi el; cauza pentru care ea s-a' de inima lui şi s-a îndepărtat de copiii lui. Parcă era un făcui de cîte ori i se oferea şi lui Fee un strop de fericire, trebuia sa a Frank şi să i-o fure. Dar dragostea lui Paddy pentru ea era la fci profundă, ca şi aceea a lui Fee pentru Frank; nu-1 va mai jud niciodată pe acest copil; nu după scena aceea de coşmar din r parohială. Aşa că spuse:

- Fee, dacă tu crezi că este mai bine să nu-1 vedem, atunci r, să mergem. Totuşi aş vrea să ştiu dacă-i sănătos şi dacă putem t; ceva pentru el. Ce-ar fi să-i scriu părintelui de Bricassart şi s: rog să se ocupe puţin de el.

Privirea ei se învioră şi o uşoară culoare i se strecură în obn - Da, Paddy, este bine, numai te rog să-i spui că Frank:

trebuie să afle. Poate că i-ar fi mai uşor lui Frank, dacă ar fi şir. că noi nu ştim.

In cîteva zile, Fee îşi recapătă vioiciunea, iar redecorareact îi capta întregul interes, însă se scufundase din nou în linişte aspră, închistîndu-se într-un calm inexpresiv. Părea mai preocup de felul cum va arăta casa, decît de familia ei. Poate că-şi nfla£ că ei îşi puteau purta singuri de grijă, iar doamna Smith şi 'tl

existau pentru a le sta la dispoziţie. Totuşi, vestea condamnării lui Frank îi afectase foa^6 ^

toţi. Băieţii mai mari-îşi făceau griji pentru mama lor şi n_u^ puteau dormi cînd îşi aminteau de chipul ei în acel rnomentl. •" zitor. Ei o iubeau şi fuseseră încîntaţi de veselia ei din u

190

Page 191: Colleen McCullough Pasarea Spin

• luise o părticică din ea, pe care vor încerca cu C V" «-o trezească din nou la viaţă. Dacă tatăl lor â pasiorr ^ JepmaatuncjJnj umlcămiascdesfăşura-Sl;sepivotLI V ' . ' „„„i moment, mama fu aşezată alături de el. O

'i j/ii* dio « i-1-1* râ vieţile iu • afecţiune, preocupaţi să-i risipească indiferenţa "aUCUta'îcIraspundeâ. De la Paddy, la Stu, bărbaţii Cleary au c.ire ca c fcricj tă pc Fee, să-i împlinească toate dorinţele „spiral s- ^. ca tuturor la atingerea acestui scop. Nimeni nu L-crcau pai^ ^ e gau s.o rănească. Cînd Paddy i-a oferit perlele in"a b"°inii ca un scurt „mulţumesc", fără să manifeste nici cea 'C'a P"nlăccre. Toţi se gîndiră cît de diferită ar fi fost reacţia ei '•a n-ar fi aflat de soarta lui Frank. 'jn cazul în care nu s-ar fi mutat în casa mare, biata Meggie ar

ulcrit şi mai mult, pentru că, fără să admită făţiş, membrii măslini din „societatea pentru protejarea mamei", tata şi băieţii mari vntau

ca Meggie să preia toate sarcinile care lui Fee îi repugnau mod evident. Mai tîrziu, doamna Smith şi fetele împărţiră povara

Vleizeie. în mod deosebit lui Fee îi repugna să le poarte de grijă lor doi gemeni, dar doamna Smith prelua în întregime această cină, astfel încît Meggie se bucură fiindcă cei doi puteau, în

sfirşit, să-i aparţină menajerei. Meggie îşi compătimea mama, dar durerea ci nu semăna deloc cu aceea a bărbaţilor; puternicele ei instincte materne erau revoltate de indiferenţa crescîndă a mamei faţă de Jims şi Patsy. Cînd o să am copii, îşi spuse ea, niciodată

n-am să iubesc mai mult pe unul decît pe celălalt. Viaţa în casa cea mare a însemnat o uşurare pentru toţi membrii familiei Cleary. La început li se para ciudat să aibă fiecare dormi-torul său, iar pentru femei să nu mai existe griji, de orice fel, în Privinţa menajului, în casă sau în afara ei. Minnie, Cat şi doamna rezolvau totul, de .la spălarea vaselor, spălat, călcat, pînă la Şi curăţenia din casă şi, pur şi simplu, făceau o scenă dacă. ferea să le ajute. In schimbul unei mese calde şi a unei de bani, o sumedenie de oameni erau înregistraţi în a zileri, la tăiat lemne, hrănirea păsărilor şi porcilor, ca ajutoare ale bătrînului Tom la îngrijirea ""' acestea flind cele mai grele munci în casă. între timp, - ntrase m legătură cu părintele Ralph.

191

Page 192: Colleen McCullough Pasarea Spin

„Venitul de pe moşia lui Mary se ridică, în mare Ja

lioane de lire pe an, datorită faptului că Michar Limit H ' companie particulară, cu cele mai mari investiţii în otel v ' mine", scria părintele Ralph. „Aşadar, ce fi-arn lăsat ţie o picătură din imensul ocean Garson şi nu se ridică nici nr zecime din profiturile fermei Drogheda pe un an. Nu maj ' să-ţi faci probleme pentru anii secetoşi. Ferma Drogheda a atitea venituri, încît, Ja nevoie, îţi pot asigura salariul pînă la r vieţii, în afara veniturilor anuale. Prin urmare, banii care îţi nu sînt mai mulţi decît ceea ce meriţi şi nu păgubeşti cu n Michar Limited. Ceea ce primeşti sînt banii fermei, nu ai conin Nu ţi se cere nimic altceva decît să ţii în ordine registrele ferm. pentru oricine ar dori să le vadă."

După ce a primit această scrisoare, Paddy a convocat consilj» de familie, într-o seară, cînd toţi erau acasă. Stătea cu ochelarii r ramă metalică pe nasul roman, într-un fotoliu crem, cu picioare' sprijinite pe o banchetă, cu pipa într-o scrumieră Waterford.

- Ce plăcut este aici, în salon. Zîmbi, privind încîntat înjur, său. Cred că ar trebui să-i mulţumim mamei pentru asta, nu-iag

Se auziră murmure de la numiţii „b ăieţi". Fee se înclină d fostul fotoliu al lui Mary Garson, acoperit acum cu mătase crcir. Meggie îşi răsuci picioarele peste bancheta pe care dorise să s aşeze, în loc de scaun, ţinîndu-şi ochii pironiţi pe şoseta pe care cîrpea.

- Ei bine, părintele Bricassart a aranjat totul şi s-a dovedit fi* generos, continuă Paddy. A depus mai multe mii de lire în b pe numele meu şi a deschis conturi în bancă pentru fiecare d voi, în valoare de două mii de lire. Mie îmi va plăti patru mii"' pe an, în calitate de administrator. Bob va primi trei mii delii' ajutor. Toţi băieţii care muncesc, Jack, Hughie şi Stu voi f fiecare două mii de lire pe an, pînă cînd vor fi destul de mân <• hotărască singuri ce doresc să facă. Cînd cei mici vor creşte, l le va asigura un venit destul de mare, egal cu cel al fiecărui m care munceşte, chiar dacă nu vor dori să rămîna la Drog" momentul în care Jims şi Patsy vor împlini doisprezece

192

an'-*

Page 193: Colleen McCullough Pasarea Spin

OC3 _____ ,i^iii.uwiiic uasei .„•inii do"a 'a'n'ia de cinci mii de lire pe an, deşi nu înţeleg de ce l)r cifra a ^ c^ avem nevoie de atîţia bani pentru întreţi- jcpărm <- ^ c_ pentra eventuale schimbări. Mi-a dat in- ilCaSC-'n Iceâtură cu salariile doamnei Smith^Cat, Minnie şi L'U'nl d că a~dat dovadă de o mare generozitate, în privinţa altor 1 ?'CrC. târî o'n"ur Dar prima mea decizie în calitate de condu- ,jjvoiliotari:>»'eui- , . • •. •

fcrnici, va fi să angajez cel puţin şase muncitori, pentru ca ^ ' fie lacuta cum se cuvine. E prea mult de lucra. Aceasta t siniiura aluzie a lui Paddy la adresa zgîrceniei surorii sale. • imu| dintre membrii familiei nu auzise vreodată de atîţia licidccum să-i aibă; stăteau tăcuţi si încercau să se obişnuiască rocul care dăduse peste ei.

Vu vom cheltui nici jumătate din ei, Paddy, comentă Fee. A •l grijă de toate. Jdy o privi cu tandreţe.

•îiiu, manii. Nu e plăcut să ştim că nu va trebui să ne mai probleme din cauza banilor? Şi acum, cred că mama şi Meg-:

: să ne scoată dintr-o încurcătură, continuă el. Eu n-am fost idodată prea bun la socoteli, dar mama poate face adunări, scăderi, mulţiri, împărţiri, ca un profesor de aritmetică. Aşadar, mama i fi contabilul Droghedei, în locul lui Harry Gough. Eu n-am «t că Harry a angajat un om special pentru a ţine socotelile firmei, -â acum are nevoie de el, aşa că ne va preda bucuros dosarele. • fapt, el a fost cel care a sugerat ca mama să se ocupe de asta. "ii, el va avea grijă să ne trimită un om din Gilly, ca să-ţi arate i ^ lucrezi, în aparenţă este destul de complicat. Sînt destule ,Un °arc să tc îină ocupată, dar sper că nu va fi mai greu decît

CM te'-ca găinilor şi toate celelalte-

ui Megg-e îi stătea pe vîrful limbii să strige „dareu? Şi eu am mult ("^

m-—"'

193

colegiul Riverview din Sydney, pe cheltuiala fermei. Mama "' " »iii de lire pe an, la fel şi Meggie. Cheltuielile casei

s stge „dar eu? Si eu am a2^

pălatlafeldemultcamama!" 1 ^-a pentru prima oară, după ce aflase vestea despre

SÎnt convinsă' ° să mă

Page 194: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Bob te va învăţa să conduci Rolls-ul, pentru că tu va mergi la Gilly, la bancă şi să discuţi cu Harry. Pe urmă est ^ rabil să poţi merge unde doreşti, fără să depinzi de unul di ^ Aici sîntem prea izolaţi, întotdeauna mi-am dorit să vă " >"1

voi, fetele, să conduceţi, dar pînă acum nu am avut timD ţ^^ aşa, Fee? • • lr'

- Foarte bine, Paddy, răspunse ea fericită. - Şi acum, Meggie, să ne ocupăm puţin şi de tine. Meggie puse deoparte şoseta pe care o cîrpea şi privi snr

său cu un amestec de îndoială şi ranchiună, crezînd că ştie din • ce-o să spună; mama va fi ocupată cu registrele fermei, deci revine îndatorirea de a supraveghea casa şi anexele.

- Nu mi-âr plăcea să te văd transformîndu-te într-o snoaba l- neşă, ca fetele vecinilor noştri, spuse Paddy cu un zîmbet care anu1

dispreţul din cuvintele lui. De aceea m-am gîndit să-ţi încredinţez, treabă serioasă, micuţă Meggie; vei avea grijă de padocurile inte rioare - Borehead, Creek, Garson, Winnemurra şi North Tank-> de padocurile casei. Vei răspunde de toţi caii, atît cei de tracţiun; cît şi cei de călărie, în perioada fătatului vom fi aici cu toţii, să t ajutăm, dar în rest va trebui să te descurci singură. Jack te va învăţ să te foloseşti de cîini şi de bici. Eşti teribil de băieţoasă şi m-ar gîndit că-ţi va face plăcere să te ocupi de cai, dar să fii şi pe linei casă, îşi termină el fraza cu un zîmbet larg.

în timp ce Paddy vorbea, resentimentele fetei zburară pe fereas-tră; era din nou taţi, cel care o iubea şi care se gîndea la ea. Citr

putuse să se îndoiască de el? îi era atît de ruşine de gîndurilet mai înainte, încît îi venea să-şi înfingă acul în picior, ca să-şi Prfl

voace durere. Faţa îi strălucea de încîntare. - Oh, taţi, te iubesc! - Dar eu, tată? întrebă Stu. ,

- Fetele nu mai au nevoie de tine în casă, deci vei roe =

padocuri. riVC*^'

- Bine, tată, răspunse Stu, mulţumindu-se doar s-o pn cu drag pe Fee.

194

Page 195: Colleen McCullough Pasarea Spin

deja să conducă Rolls-ul nou, pe care Mary ;u o săptămînă înainte de a muri; Meggie

;irSO" -" irc'scze cîinii, iar Fee să ţină registrele, ivăţă sa ° ' fost a|jscnţa pennanentă a părintelui Ralph, Meggie adevărat fericită. Asta îşi dorise întotdeauna să - •' iţit cu aacvtu"1 •"•• ------------------ -•-

;'r'' - l adocuri, la cai. Totuşi, dorul de părintele Ralph era că:Sătl^ent' amintirea sărutului îi stăruia în vis, era cu grijă Lrcu pr^cmol.ata de mii de ori. Amintirea nu se potrivea însă istrata. oricît ar fi încercat să le reînvie, senzaţiile trăite i rriilitatca, ca i w

- nu reveneau decît ca o umbra, ca un nor transparent. f l ~ °'YC! jc.a scris să le dea noutăţi despre Frank, speranţele ei că • telc va folosi acest pretext pentru a vizita ferma se năruiră.

"l descrierea călătoriei făcute la închisoarea din Goulburn a ut erija să evite tot ce ar fi putut provoca şi mai multă suferinţă •lăsînd să se înţeleagă degradarea psihică a lui Frank. El încercase -l transfere pe Frank la azilul Morisset, dar nu găsise audienţa •ccsară. Se mulţumi aşadar să îndulcească portretul lui Frank,

care se resemnase să-şi plătească păcatele faţă de societate, iar intr-un pasaj îi spuse clar lui Paddy că Frank nu bănuia că ei aflaseră ce se întîmplasc. După ce primise asigurări în acest sens, Frank se liniştise.

Paddy se gîndise să vîndă iapa murgă a părintelui Ralph de care nu se mai ocupa nimeni. Maggie prefera să călărească un mînz negru, pe care-1 îndrăgise foarte mult pentru blîndeţea sa.

- Taţi, te rog, pot să am grijă şi de iapa castanie, îi zise fata. Gmdcşte-te numai ce îngrozitor ar fi ca, după tot ce a făcut părintele pentru noi, cînd va veni în vizită la Drogheda să descopere că am vindut-o.

Paddy o privi gînditor.

ie, nu cred că părintele va mai veni pe la noi. ' s-ar putea! N-ai cum să ştii!

e semănau atît de bine cu ai lui Fee, erau o facă să sufere şi mai tare, biata micuţă: ' Meggie, vom păstra

iapa, dar ai grijă s-o alergi în egală nu vreau cai graşi la Drogheda, auzi?

195

Racân-

sură> pentru că

Page 196: Colleen McCullough Pasarea Spin

Pînă atunci evitase să încalece calul părintelui Raln] acel moment le dădu ambelor animale şansa să arate ce 3

Pentru doamna Smith, Minnie şi Cat, lucrurile luaseră fericită, căci gemenii rămăseseră doar în grija lor. Cei doi * băgau nasul peste tot, dar erau atît de veseli încît nimeni să se supere prea tare pe ei. Seara, doamna Smith, de mult

r la catolicism, îngenunchea pentru rugăciune, cu o adîncă mult în suflet. Nici dacă ar fi avut proprii copii, n-ar fi fost rnaj m "' mită, căci prea mulţi ani casa mare nu cunoscuse hărmălaia v '•' a celor mici. Dar de cînd venise familia Cleary, adusese, în «f''" copii şi acolo. Se bucura mai ales acum, de cînd Jims «j p stăteau lîngă ea, în casă mare.

Fusese o iarnă uscată, iar ploile de vară se mai lăsau astenia > înaltă pînă la genunchi, iarba se uscase complet din cauza soarelu necruţător. Să ai grijă de padocuri însemna să ai ochi buni şi, pălărie cu boruri mari, bine trasă pe frunte.

Din nou bîntuia seceta. Chiar şi copacii erau uscaţi, scoarţalo< desprinzîndu-se în fişii. Deocamdată nu exista pericolul ca oile si moară de foame, căci iarba le ajungea cel puţin încă un an, daci nu mai mult, dar nimănui nu-i plăcea să vadă totul aşa de uscai întotdeauna era posibil ca ploaia să nu vină anul viitor, sau la anul într-un an bun obţineau un venit substanţial, în anii secetoşi, acesta scădea simţitor.

în ciuda căldurii şi a muştelor, lui Meggie îi plăcea munca la padocuri; alerga iapa castanie în urma unei turme de oi, în timp K

cîinii stăteau lipiţi de pămînt, toropiţi de căldură. Numai să fi părăsi! vreo oaie turma, că ei erau deja în picioare înfigîndu-şi răzbunători colţii în grămada de lînă.

Cînd Meggie trecea în fruntea turmei, respira uşurată după pr* pe care-1 înghiţise mergînd în urma animalelor; deschidea poau

padocului şi aştepta cu răbdare să intre oile, în timp ce cîinii imp geau oile pe poartă. Era mai greu cu vitele, pentru că dădeau picioare şi de multe ori omorau cîinii: în acel moment inlerv^ omul care însoţea turma, folosindu-şi biciul; dar dinilor le P pericolul şi munceau mult mai bine la vite. Cu toate acestea, ceruse să însoţească turme de vite; Paddy se îngrijea singur

196

Page 197: Colleen McCullough Pasarea Spin

fiind înipuşcaţi. " du-şi cîinii, Meggie închise poarta padocului şi se îndrep-Fluicnn ^^ ^ iapa castanie. în apropiere era un pîlc de " coaja uscată, şi Meggie se ascunse plină de recunoştinţă lor, lăsîndu-şi privirea să se plimbe în voie.

Eucalipţii j de papagali, care-şi cîntau parodiile de cîntece, zburînd crcangă în creangă; doi papagali cu creastă o priveau cum se pronie, clipind des din ochi. Bineînţeles, peste tot zburau o mulţime de muşte; Meggie purta

n voal peste pălărie, dar mîinile-i erau o rană continuă. La fel de irc suferea şi calul, a cănii piele tremura continuu. Meggie se imuna văzînd că în ciuda pielii sale groase, acoperită cu păr, calul ia! simţea totuşi uşoara înţepătură a unei muşte. Ele se hrăneau .1 sudoare, de aceea înnebuneau oamenii şi animalele, dar numai i cazul oilor reuşeau să-şi depună ouăle pe blană, în locurile unde .ra udă şi murdară.

Aerul trepida de zgomote, de bîzîit de albine şi freamăt de insecte - fluturi frumos coloraţi şi molii de zi. Calul întoarse cu copita o bucată de butuc şi Meggie privi îngrozită puzderia de viermi albi, graşi, greţoşi, purici de copac, centipede uriaşe şi păianjeni. Din tufişuri săreau pe neaşteptate iepuri, cu puful blănii străveziu în lumina soarelui, pîndind fricoşi, cu nările fremătînd. Puţin mai departe, un arici îşi începu vînătoarea de furnici; speriat de apropîc-rca ci, se ghemui repede, dispărînd după butucul uriaş.

casă° LJdlntre C°PaC1 Şi a~'UnSe PC aleea PrinciPală' care ducea sPre " t°' dC papagali ce vînau insecte o auziră apropiindu-se

f ^ Ulară Zb0m1' °e bună Seamâ' dincol° de Dro§heda roan ^ Seccta mare' căci cangurii veneau din ce în ce mai

"-o la f a .e,car>8uri' P°ate vreo două mii, speriaţi de păsări, au U§3' ln salturi Jungi şi graţioase, înghiţind pămîntul mai

197

!teneau s-o fascineze cu inteligenţa lor excepţională. C linii nu c°^in cîmij Droghedei făceau parte din specia Kelpy,

-ci mai mult' ens|anc} ţ ]a care se adăugau nenumărate exem- j jr erau şi dm mcnacişări. în urma încrucişărilor realizate, cu

i]arc rezulta c ^^ ştjjnţjf,Ce, puii erau încercaţi mai întîi în pado- nuliâ gr'J3' P^ dovecjeau buni, fie că se păstrau, fie că se vindeau,

S

il

Page 198: Colleen McCullough Pasarea Spin

repede decît orice animal, cu excepţia păsărilor Emu. Caii nu

ţine pasul cu ei. u Intre aceste momente încîntătoare de studiu al naturii se

-invariabil la Ralph. în sinea ei, Meggie nu-şi definea njc-sentimentele faţă de el drept „dragoste de şcolăriţă", ci o s ^ pur şi simplu dragoste cu nimic diferită de aceea descrisă în - ^ Simptomele şi sentimentele nu se deosebeau prea mult de a i ale eroinei lui Ethel M. Dell. Nici nu i se părea normal ca o bn '^ artificială, cum era preoţia, să stea între ea şi Ralph în iposta * viitor soţ. Să trăiască cu el aşa, ca mama şi tata, în armonie ja i s-o adore, aşa cum făcea şi tatăl său în relaţia cu Fee. Lui Mee ' nu i se păruse niciodată că mama s-ar fi străduit prea tare pentm merita adoraţia şi dragostea lui şi totuşi el o idolatriza. Deci î curînd, Ralph va înţelege că era mult mai bine să trăiască cuca decît să rămînă singur, pentru că nici nu-i trecuse prin minte ca preoţia lui ar fi imposibil de abandonat. Da, ştia că este interzisă căsătoria cu un preot, aşa că obişnuise să facă abstracţie de misiunea lui religioasă. Educaţia ei în materie de catolicism era mult prea superficială ca să-şi dea seama de natura jurămintelor unui preot iar ea nu simţea nevoia religiei, aşa că nu-i cunoştea preceptele întrucît rugăciunile nu-i aduceau nici o alinare, Meggie se supunea regulilor impuse de Biserică, numai de teama pedepsei în viata de apoi. în visele ei cu ochii deschişi vedea cum trăieşte şi doarmecu el, la fel ca părinţii săi. Atunci, gîndul apropierii de el o făcea sas înfioarc şi să se mişte neliniştită în şa căci totul se tranforma într-ui potop de sărutări. Faptul că se ocupa de padocuri nu i-a îmbună-tăţit deloc educaţia sexuală, pentru că un simplu hîrîit de cîine.tt depărtare, le alunga animaleler orice dorinţă de împerechere, ŞM-la toate fermele, această.operaţiune se făcea în mod ştiinţific • asemena cazuri, Meggie era trimisă în altă parte, iar privem'-unui cîine sărind peste altul reprezenta pentru ea doar senina^ trebuie să folosească biciul, spre a Ic opri „joaca".

Poate nici o fiinţă umană nu ştie să spună ce e mai rău.' nedefinită, urmată de nelinişte şi iritabilitate, sau dorinţa spe<-cea care te poartă pînă la îndeplinirea ei. Biata Meggie tinj1-' nu prea ştia bine după ce, însă motivul de bază exista şi °

198

Page 199: Colleen McCullough Pasarea Spin

n o .

vu ^ rjnse în toiui acestor gîndun, în timp ce se îndrepta, j snrc casă. Zîmbindu-i, ea struni calul şi-1 aşteptă. Ca Ş' r surpriză plăcută, spuse Paddy, proptindu-şi murgul bătrîn

•inJă ca'lul de vîrstă mijlocie al lui Meggie. Da răspunse ea. Este seceta mare? E ceva mai rău decît aici. Doamne! N-am mai văzut atîţia "r

riî Martin King spunea ceva de o vînătoare în masă, dar nu td^ciim o armată de puşti ar putea reduce substanţial numărul de canguri.

Era atît de blînd şi de iubitor, şi numai rareori se întîmpla să rămînă singură cu el, fără cel puţin un băiat prin preajmă, înainte de a se răzgîndi, Meggie îi puse întrebarea care o macină, în ciuda încercărilor sale de a se autolinişti.

- Taţi, de ce nu mai vine părintele de Bricassart să ne vadă? - Este ocupat, Meggie, răspunse Paddy, dar din vocea lui răz

bătea îngrijorarea.

- Dar chiar şi preoţii au vacanţă, nu? Ii plăcea atît de mult la Drogheda. De bună seamă că ar dori să-şi petreacă vacanţa aici.

- Intr-un fel, şi preoţii au vacanţă, Meggie, dar pe de altă parte, lor le revin o mulţime de îndatoriri. De exemplu, ei trebuie să facă zilnic slujbe, chiar dacă sînt singuri. Cred că părintele de Bricassart îşi dă seama că nu mai poate reveni la un mod de viaţă trecut. Pentru el, micuţă Meggie, Drogheda este o părticică din trecutul sau. Dacă s-ar întoarce, nu ar fi la fel de plăcut, ca pe vremuri.

- Vrei să spui că ne-a uitat, spuse ea posomorită. ^ - Nu, nu chiar. Dacă ne-ar fi uitat, nu ne-ar scrie atît de des, nu

-ar cere tot timpul veşti despre fiecare dintre noi. Se întoarse în -cu un aer compătimitor. Eu cred că e mai bine să nu vină la noi

?' de aceea nu-1 invit în mod special. -Taţi! '

mod invariabil spre Ralph de Bncassart. Deci, nu-i rămînea decît sa viseze la el, să-1 dorească; şi deplîngea faptul că, deşi îşi declarase . _. -„„H-,, «• însRmna totuşi atît de puţin pentru el, de vreme idă

ce

P

eze în a?e tulburi' .Meggie' n'are rost să visezi la preoţi şi e timpul să asta. Ţi-ai păstrat destul de bine secretul, nu cred că

199

Page 200: Colleen McCullough Pasarea Spin

mai ştie cineva ce simţi pentru el, dar din cele cîteva îm-.L. care mi le-ai pus mi-am dat seama cum stau lucrurile S' ^'^ ascultă, trebuie să termini, auzi? Părintele de Bricassart a'f ^ jurămînt sfînt şi eu ştiu că nu are nici o intenţie să-l încalc U'U

ai înţeles greşit afecţiunea pe care ţi-o poartă. Cînd te- ' 3'' el era un om matur, iar tu o fetiţă. Ei bine, să ştii că si asta vede în tine.

Ea nu-i răspunse, nici nu se schimbă la faţă. Da, gîndi l fiica lui Fee. După o vreme, fata spuse cu timiditate: • '"'

- Dar ar putea renunţa la veşmintele preoţeşti. Numai că am posibilitatea să vorbesc cu c! despre asta.

Stupoarea întipărită pe faţa Iui Paddy fu pentru Megt;jc n

mai convingătoare decît cuvintele vehemente. - Meggie! Oh, Doamne, cum poţi să gîndeşti aşa? Ar fi trebuii

să mergi la şcoală, fata mea. Dacă mătuşa Mary murea mai de vreme, te împachetam şi te trimiteam la Sydney să faci măcarcîtiw ani de şcoală. Dar acum eşti prea bătrînă. N-aş vrea să rida toii de tine, biată Meggie. Continuă pe un ton mult mai blînd, cu pauze între cuvinte, pentru a le da o mai mare greutate şi a o convingesi renunţe la iluzii o dată pentru totdeauna. Părintele de Bricassan este preot, Meggie. Jurămîntul lui e sacru, prea solemn pentru a i:

încălcat, în momentul în care un om ajunge preot, pentru ci nu m. există cale de întoarcere, iar educatorii lui de la seminar se îngrijcs ca el să depună Jurămîntul în deplină cunoştinţă de cauză. Părintck de Bricassart a făcut acest jurămînt şi nu-1 va încălca niciodati Oftă. Acum ştii, Meggie. Din clipa asta nu mai ai nici un motiv» visezi cu ochii deschişi la părintele de Bricassart.

Ajunseseră în faţa casei, la grajduri; fără să scoată un cuvin Meggie duse iapa castanie la grajduri şi-1 lăsă pe tatăl său singţ" O vreme el o urmări cu privirea, dar cînd ea dispăru înăuntru, > înfipse pintenii în murgul său şi porni în galop, detcstîndu-sc pţ-cruzimea cu care îi deschisese ochii. S-o ia naiba de legătuia ^ femeie! Părea să aibă un set de reguli total diferite de la u celălalt.

200

Page 201: Colleen McCullough Pasarea Spin

l j de Bricassart era foarte tăioasă şi totuşi mai \ „cea părinte u ^ dezlipiră de pe figura tînărului preot,

i 't ncllllî C"* lld;1 , ?tîsi rosti cuvintele măsurate. ,t timP11' ° . ' .{at aşa cum le cere preoţilor săi Domnul Nostru _ Mu tc-ai I ^_ .. jucrui ăsta maj bine decît noi, cei care ,us C'hristos. trcbuje să te pedepsesc în numele arhiepiscopului judecăm. ^' presus de orice fiinţă omenească! Legămîntul u . care cs c ^ ^ ^ ^ ^ ^^ ^ ^ ce le la l te ju răminte pe 11 llC Ca'Vcut iar încălcarea lor este un păcat de moarte. N-o vei fC -dea niciodată pe femeia aceea, dar e de datoria noastră să te ;''-VL C- rezişti tentaţiei. Prin urmare, am hotărît să te trimitem edîatfa parohia Darwin, din nordul ţării. Vei pleca la Brisbane • Uoapte, cu expresul şi de acolo, din nou cu trenul pînă la Long- ich unde vei închiria un avion ca să ajungi la Darwin. în clipa a ţi se împachetează lucrurile pentru a-ţi fi aduse la gară, deci, mai este necesar să treci pe la parohie. Acum o să te duci la iclă cu părintele John şi o să te rogi în tot răstimpul care ţi-a mai nas pînâ la plecarea trenului. Părintele John va merge cu tine la Darwin pentru a-ţi întreţine rea de confort spiritual. Eşti liber. inţelcpţi şi circumspecţi, preoţii din administraţie nu-i permiteau •ătosului s-o mai vadă pe fata care i-a fost amantă. Din acest

moment şi pînă cînd va ajunge la Darwin, el va fi păzit de excelentul părinte John. care avea ordine precise; după aceea, fiecare scrisoare pe care o va trimite din Darwin va fi deschisă şi nu i se va permite nici o convorbire telefonică. Ea nu va şti niciodată unde a plecat, nr el nu va avea posibilitatea să-i spună. Nici nu i se va da vreo

vi sa-şi găsească o altă fată,Darwin era un oraş de frontieră,

•a e] j h" f°aite PUţin° fCmCi' Jurămîntul llli era absolut> nu.se - i era de el; dacă n-avea tăria necesară pentru a se struni, o )C

uC.Blscnca î" locul lui.

'hs^ridi'1-3"11 Prc0t Şl paznicul lui au ie?jt din cameră, părintele 'a' in foM \ '- b"°U Şi SC îndrePtăsPre ° camăraîâinterioară.

' cu un o° Său,obi?nuit' arhiepiscopul ClunyDarkse între- m lmbrăcat în veşminte puipurii, cu bonetă pe cap.

201

Page 202: Colleen McCullough Pasarea Spin

Arhiepiscopul era un om solid, cu un păr alb frumos si albastru intens, care deborda de energie şi se remarc '" acut simţ al umorului. Vizitatorul său se situa la antipod i " şi subţire, cu cîteva şuviţe de păr negru, o faţă triun l ascent, pielea uscată, barbă stufoasă şi ochii mari, nea ' î' da orice vîrstă între treizeci şi cincizeci de ani, dar de r-treizeci şi nouă, cu trei ani mai mult decît părintele de R

- Ia loc, părinte, şi bea un ceai, îl îmbie arhiepiscop, • Stătem pe gînduri dacă nu cumva e cazul să trimit după un l pat. L-ai admonestat cum se cuvine pe tînărul acela? L-ai dei * să-şi revizuiască atitudinea?

- Da, Eminenţă, răspunse părintele de Bricassart scurt a du-se pe un al treilea scaun liber din junii mesei, care era încă cu sandvişuri cu castraveţi şi prăjituri, pîine prăjită cu unt oerr un serviciu de ceai din argint, cu ceşcuţe Aynsley din portelanc nezesc, împodobite cu frunze aurii.

- Incidentele de felul acesta sînt regretabile, dragul meu ar episcop, dar chiar şi noi, în calitatea noastră de preoţi ai Domnii. dăm dovadă de slăbiciune omenescă. îl compătimesc din tot suik şi am să mă rog la noapte să găsească mai multă putere în vin: spuse vizitatorul.

Avea un accent străin, vocea moale, uşor sîsîită. Italian, de? gine, purta titlul de Excelenţa Sa Arhiepiscop al Legatului Pş. pentru Biserica Catolică din Australia, şi se numea VittorioSa banza di Contini-Verchese. Lui îi revenea delicata misiune t face legătura între ierarhia australiană şi centnil nervos al VaW2 lui; cu alte cuvinte, era cel mai important preot din acea p1"" lumii.

înainte de a i se încredinţa această misiune, sperase b;; să plece în Statele Unite; dar după aceea, gîndindu-se hotărî că Australia reprezenta soluţia ideală. Deşi ca pol ca întindere, era o ţară mult mai mică, catolicismul cui • mai largă răspîndire. Spre deosebire de ţările anglofob •' nu înălţa oprelişti în calea realizării profesionale a ca politicieni, oameni de afaceri, ori judecători. Şi era o,

202

Page 203: Colleen McCullough Pasarea Spin

. . .a ]yfu trebuia să se teamă că va fi uitat

de --ajUt" TÎmcît va rămîne în Australia. ;K at'W i Legatului Papal era şi un om foarte subtil;

pe uhicpiscop» cca-^ nu.| urmărea cu privirea pe arhiepiscopul

,pra ccş ' ,sr;ntele de Bricassart, care în curînd avea să i .-.i pQ piii ii jLv-'i y pai K. ^ gra unanim cunoscut faptul ca arhiepiscopul

'•'SL%crC a .m |a acest preot, dar arhiepiscopul Legatului Papal !II1C'' *•( de mult o să-i placă lui un astfel de om. Aceşti preoţi

' stralicni îl depăşeau cu toţii în înăl ţime. Manierele 'T' de Bricassart faţă de actualul stăpîn erau-perfectc; avea duit'ă degajată, respectuoasă şi, în acelaşi timp, plină de umor. " "vaobişnui să lucreze cu un stăpîn înzestrat cu un tempera- mtal diferit? De regulă, secretarul arhiepiscopului Legatului era numit din rîndul Bisericii Italiene, dar părintele Ralph de ssart prezenta un deosebit interes pentru Vatican. Nu numai distingea prin particularitatea de a fi foarte bogat (contrar ii generale, superiorii săi nu aveau dreptuLsă-i ia banii, iar el

: oferise să-i dea), dar el singur adusese Bisericii o avere extra-

ară. Prin urmare, Vaticanul hotărîse să-1 numească secretarul liscopului Legatului Papal pe părintele Ralph de Bricassart.

i . timp, tînărul urma să fie studiat, pentru a se afla ce fel de

caracter avea. Intr-o zi. Sfîrftul Părinte va trebui să răsplătească Biserica Aus-iraliană cu o beretă de cardinal, dar nu foarte curînd. Prin urmare, lui n revenea sarcina de a studia preoţii de vîrsta părintelui de F> ^sart, iar acest preot anume îi depăşea cu mult pe toţi ceilalţi, n fruntea candidaţilor. Aşa să fie. O vreme, părintele de Bricas-a trebui sâ-şi ascută spiritul în disputa cu un italian. S-ar chiar să fie interesant. Dar de ce nu este omul acesta o idee

'und°!

se

i laPtc

e-şi sorbea pe îndelete ceaiul, părintele Ralph era ne-cut Arhiepiscopul Legatului Papal observase că nu S3ndviş cu castravete, fără să manifeste interes ''' bău Cli sete patru ceşti de ceai, fără zahăr ' asta confirma raportul său: în viaţa personală,

203

Page 204: Colleen McCullough Pasarea Spin

preotul avea deprinderi cumpătate, singura slăbiciune fii bună (şi foarte rapidă). °%.

- Porţi un nume franţuzesc, părinte? întrebă arhiepk tului Papal, dar pe de altă parte eşti irlandez. Cum s '^^ fenomenul? Familia dumitale era de origine franceză?

Părintele Ralph încuviinţă cu un zîmbet. - Este un nume normand, Excelenţă, un nume foan

foarte nobil. Eu sînt descendent direct al lui Ranulf de R • ' care era baron la curtea lui Wilhclm Cuceritorul, în anul ir venit să invadeze Anglia, împreună cu Wilhehn, iar unul d' s-a stabilit în Anglia. Familia lui a prosperat în timpul regii manzi ai Angliei, iar mai tîrziu, pe vremea lui Henric al l unii dintre ei au traversat Marca Irlandei şi s-au aşezat acolo Henric al VlII-lea a scos Biserica Engleză de sub autoritat, sericii Romei, noi am păstrat religia lui Wilhelm, ceea ce a îm că noi ne datorăm primele filiaţii Romei, şi nu Londrei. Da Cromwell a realizat Commonwelth-ul, noi ne-am pierdut păr rile şi titlurile, care nu ne-eu mai fost înapoiate. Charles avea f; englezi, pe care a vrut să-i răsplătească cu păinînt irlandez nu este chiar neîntemeiată ura dintre irlandezi şi englezi. > trezit într-un con de umbră, însă am rămas loiiili Bisericii şi R Fratele meu mai mare are o fermă prosperă în County Mc speră să crească cel puţin un cal cîştigător la derby sau să c un premiu naţional. EU sînt al doilea fiu, şi în familia noastră o tradiţie ca al doilea născut să îmbrăţişeze cariera ecleziast; măsura în care se simţea atras de ea. Sînt foarte mîndnidem de Bricassart şi de ascendenţa mea. Timp de o mie cinci sute i au existat de Bricassart.

Ah, asta era foarte bine! Un nume de aristocrat şi un perfect, ce consfinţea păstrarea credinţei în pofida numere* emigrări şi persecuţii.

- Şi Ralph? - Este o prescurtare de la Ranulf, Eminenţă, -înţeleg! .p - O să-mi lipseşti, părinte, spuse arhiepiscopul Clu )\

punînd un strat gros de gem şi fri şca pe o felie de pîine' ™ mîncă cu lăcomie.

204

Page 205: Colleen McCullough Pasarea Spin

i nalohrîsedinnou. pârintcle » încurcătură, Excelenţă! lată-mă aşezat intre [via pu'l£.' stăpîn şi dacă încerc să-i fac plăcere unuia, îl •lii ul şi n°!! l" V ă asigur însă că-i voi simţi lipsa Excelenţei ur Pc c a ' t cu nerăbdare să fiu de folos Eminenţei Voastre, ^irc. deşi aş ^p|oiriatic. Arhiepiscopul di Contini-Verchcse j.;ra un rasp -n(je ^ine lin astfel de secretar. Dar era prea >PUSC vea trăsături fine şi un corp statuar. "0> l- Ralph alunecă din nou în tăcere, privind dincolo de l'jirintc t ^ ^ ve(jea în faţa ochilor pe tînărul preot pe care ' ^l" cdcpsisc, şi nu-i putea uita expresia de suferinţă în clipa •'iTîlas'c că nu i se va mai da voie să-i ia rămas-bun de la fată. "ne'Dumnezeule, dar dacă în locul celor doi ar fi fost el şi Mttîaic'' Uneori puteai să-i păcăleşti, dacă erai discret; şi reuşeai ' deplin in cazul în care aveai de-a face cu femeile numai în timpul intei anuale, petrecute departe de parohie. Dar dacă te lăsai rms de o pasiune serioasă pentru o singură femeie, ei aflau itabil.

\u fost momente cînd numai statul în genunchi pe marmura . a capelei, pînă cînd nu se mai putea mişca de durere, 1-a oprit

sa ia trenul spre Gilly şi spre Drogheda. îşi spunea că era pur şi simplu victima singurătăţii, că-i lipsea afecţiunea şi căldura umană de care se bucurase la Drogheda. îşi repeta că nu se schimbase nimic, de cînd cedase slăbiciunii şi îi răspunsese lui Meggie la sărut; că dragostea Iui pentru ea era încă localizată în planul fanteziei şi *I imaginaţiei, că nu depăşise graniţa şi nu trecuse într-un alt tărîm, «i care avea o consistenţă tulburătoare, diferită de aceea din vis. El nu putea admite că s-a schimbat ceva şi o păstra pe Meggie în ™nte,ca P^ fetiţa pe care o crescuse, alungind orice imagine care

PUh« să o contrazică pe aceasta. Greşise. Durerea nu se estom- arca sa fîe din ce în ce mai chinuitoare, mai greu de suportat.

' 3163 II1' foSeSe Un 1UCm imPersonal; n'ar fi Putut ta °a prezenîa cuiva ar fi un remediu în acest sens. Dar

205

\iu' avea un nume: Meggie, Meggie, Meggie... ldu-' fi* ~cu o h~]aZUPCarhiePisc°PuldiContini-Verchese, c »

lui mari, negri, mult mai periculoşi decît

Page 206: Colleen McCullough Pasarea Spin

och i i v io i a i ac tualulu i său s tăpîn . Mul t prea intel ige n t

preface că nu exista nici o problemă, părintele Ralph r privire la fel de pătrunzătoare viitorului său stăpîn, an ridică din umeri, de parc-ar fi spus: fiecare om are o oare ' în el şi nu e un păcat să-ţi aminteşti o supărare.

- Spune-mi, părinte, recesiunea economică a afectat pe care le ai în grijă? întrebă prelatul italian.

- Pînă în prezent nu avem de ce să ne temem, Eminent" n Limited nu se lasă uşor afectată de fluctuaţiile pieţei. îmj • ^ că cei care şi-au investit banii cu mai puţin grijă decît i\ ^' Garson riscă să piardă mai mult. Bineînţeles că la ferma D ^ lucrurile nu stau prea bine; preţul la lînă scade. Totuşi d * Garson a fos t p rea deş teap tă sâ -ş i inves tească ban i i rurale; ea a preferat soliditatea metalelor. Deşi, după n§ mea, acum este un moment favorabil să cumperi pămînt, nu nu/ pentru cei de la ţară, ci şi pentru cei de la oraşe. Preţurile » ridicol de mici, dar nu vor rămîne aşa. Nu văd cum am putea piua dacă am cumpăra acum. Depresiunea economică va lua sfirşitii bună zi.

- Ai dreptate, recunoscu arhiepiscopul Legatului Papal. Aşad: părintele de Bricassart nu era numai un excelent diplomat, c. gîndea şi ca un om de afaceri. Iată un motiv în plus pentry, Roma să nu-1 piardă din vedere.

206

;ru:.

afs acer.

n nr r

Page 207: Colleen McCullough Pasarea Spin

9

fi g) ra însă anul de graţie 1930 şi Drogheda avea să cunoască

J totul despre depresiune. Bărbaţii cutreierau întreaga

\J Australie în căutare de lucru. Unii dintre ei au renunţat . .1 uta rentelor, care îi ţineau legaţi de un loc unde nu găseau de :, ni. Lăsate să se descurce singure, femeile cu copii se înghesuiau

:.: ,,)/.i ori de cîte ori se dădeau pomeni, în vreme ce taţii şi soţii Sondau, îşi puneau strictul necesar într-o pătură şi porneau in spate la drum, sperînd măcar într-o lingură de mîncare de nclc pe care le întîlneau în cale dacă nu li se oferea ceva de

:ţu! hranei era scăzut, astfel că Paddy a umplut hambarele şi iile pînă la refuz. Oricine putea fi sigur că va pleca cu desaga >

Jacă ajungea de Drogheda. Lucrul cel mai ciudat era permanenta fluctuaţie a sezonierilor ce alcătuiau aceste procesiuni. După ce

primeau o masă caldă şi îşi umpleau desaga cu provizii, încercau să rămînă, ci plecau mai departe, neştiind nici ei ce

Eh d1** 16 t0t °amenii erau atît de osPital ieri si primitori, ca ca°

3-°?eaCe ridica 5'mai mul te semne de întrebare: de ce ,: p "5* ramînă? Poate că această permanentă fluctuaţie se

Mulţi" °ă n"3Veau nici ° motivaţie de a merge într-un loc ' c|e a fi I°UŞeau să trăiască, alţii mureau şi erau îngropaţi,

''"^ ^ întinH eSCOperi?i de ciori şi porcii sălbatici. Stepa austru-' 63 pe suPrafeţe uriaşe, slab populate.

207

Page 208: Colleen McCullough Pasarea Spin

In această situaţie, S tu se întoarse aca'să pentru a nv Ca şi în casa veche, îşi ţinea puşca întotdeauna la j,1fj C|

bucătărie. Oamenii pentru munci erau uşor de păeit '" Siblt, | gr p

avea acum nouă angajaţi, cazaţi in barăci, deci se nm Stuart la padocuri. Stu făcuse un ascunziş secret, în spatcl '^ din capelă, pentru depozitarea banilor. Prea puţini va&ah ' oameni răi. Aceştia preferau să stea în oraşele mari, căc' *' nomad era prea singuratică şi plină de privaţiuni pentru i ' Totuşi, nimeni nu-1 condamna pe Paddy pentru că îşi lua suplimentare de precauţie. Drogheda era un nume cunos putea atrage pe puţinii vagabonzi ncdoriţi. }'

Iarna aceea a fost însoţită de furtuni mari, unele uscate umede, iar primăvara şi vara următoare au adus ploi atît de boea, încît iarba Droghedei a crescut mai grasă şi mai înaită ca oricîv

De voie, de nevoie, Jims şi Patsy îşi făceau temele prin coresn» denţă, la masa din bucătărie, a doamnei Smith şi sporovăiau dcsnrt iminenta lorplecare la Riverview, la şcoală. Dar doamna Smiilii; supăra atît de tare cînd auzea astfel de discuţii, încît ei se deprinse: să le evite în prezenţa ei.

Vremea secetoasă se instaura din nou, şi iarba înaltă pini şold se usca complet şi căpătă din nou o culoare argintie.

Obişnuiţi de zece ani de zile cu viaţa în cîmpiile negre -urcăm oile, hei^ho coborîm oile - cu oscilaţii între secetă bărbaţii îşi continuau munca de fiecare zi, ca şi cum ace; fost singurul lucru care conta. In mare măsură aveau di esenţial era să supravieţuieşti între un an bun si următorul. •• nu putea prezice ploaia. La Brisbane trăia un oarecare Imgc care reuşea destul de bine să facă prognoze pe (ermcn lung, j du-se după evoluţia soarelui, dar aici, în singurătatea cin negre nimeni nu punea prea mare preţ pe spusese lui. Oanu-partea locului aveau mai multă încredere în semnalele trai. de propriile oase.

în iarna lui 1932 au revenit furtunile uscate şi reci înaltă măcar reţinea praful, iar muştele se mai împuţi'13

aceasta nu ameliora prea mult situaţia oilor proaspăt

208

dar

Page 209: Colleen McCullough Pasarea Spin

- mădularele. Doamna Dominic O'Rourke, care d'n Wa destă casă din lemn, era foarte bucuroasă să ""° '"fri de la Sydney; unul din punctele de mare atracţie """' ''""j • j îl constituia vizita la Drogheda, menită să le p'lltTra"nl Ujtatorj|01-că şi în sălbăticie oamenii puteau trăi con-jjL-asca ^ conversaţiei aluneca în mod inevitabil asupra l! ' -S M re trebuiau să înfrunte frigul iernii fără cei cîtiva ' ' l"'S de lînă Dar, aşa cum spusese Paddy unui vizitator curios, ""< lina mai bună. în primul rînd conta lîna, nicidecum oaia. ' ni'limp după aceea în Sydney Mor ning Herald z apărut o .•"'in care se

cerca parlamentului o lege urgentă pentru aşa-•|-i cruzime a oierilor faţă de oi". Biata doamnă O'Rourke a .'îngrozită, însă Paddy a rîs cu lacrimi.

Tarc-i prost, bietul, de el, n-a văzut niciodată un oier tăind ia unei oi şi cosînd-o la loc, o consolă el pe doamna O'Rourke. merită să vă faceţi probleme. Orăşenii habar n-au cum trăieşte .iltă jumătate a ţării, aşa că-şi pot permite luxul de a se purta nimalclc de parcă ar fi copii. Aici, la noi, n-ai să vezi niciodată ărhat, un copil sau o femeie lăsată în voia sorţii, în schimb, la oamenii au grijă de animalele lor de casă, dar sînt surzi la fitul de ajutor la unei fiinţe umane. ce ridică capul şi privi spre el.

Arc dreptate, doamnă Dominic, excesul, de orice natură, ne :şte dispreţul. Aici oile, în oraş oamenii.

Jmai Paddy era plecat departe pe cîmp, cînd sosi furtuna, în "de august. El coborî de pe cal, legă bine animalul de un Ş> se aşeză aşteptînd să treacă. Tremurînd de frică, cei cinci •arc îl însoţeau se strînseră unul în altul, în timp ce oile se ',ra carc-ncot''o. §c stîrnise o furtună teribilă, care-şi revărsa «ar deasupra capului său. Paddy îşi astupă urechile cu de-^chisc ochii şi începu să se roage. Aparte de locul unde stătea el era o grămadă de butuci şi

'iipt'desf™0 dC 'arbă înaltă' *" miJIocul grămezii se afla s runzit, ce-şi proiecta silueta golaşă pe cerni înnorat.

209

•| "

Page 210: Colleen McCullough Pasarea Spin

O flacără albastră, strălucitoare, îi arse ochii prjn

închise şi Paddy sări în picioare, dar fu aruncat la ng, - ^t jucărie, de o explozie îngrozitoare. Ridică faţa şi.văzu f]~ -

albastru purpuriu ridicîndu-se deasupra eucaliptului- a •. /•«tiiTM^» f\r* c"/a/"*i i n H n f/~\i-iil 111 o rV\o T T l f i m o i-v«/-«X *--.,— i ' 'UN

fracţiune de secundă totul luă foc. Ultima picătură de evaporase de mult, iar iarba din jur era înaltă şi uscată Sugerînd un fel de sfidare a pămîntului la adresa cerului ""^ gigant se transformă într-o uriaşă torţă de flăcări şi-n aceea ^ butucii şi iarba se aprinseră în cerc. Focul îşi continuă îna" '^ de jur-împrejur, împrăştiat de vîrtcjul de vînt. Paddy nici n "* timp să ajungă la cal. Totul se aprindea în jurul său cu o ' uluitoare, în toate direcţiile se întindea o perdea groasă de f * Auzi nechezatul calului, şi inima îi tresări; nu putea să lase bi animal să moară legat, fără ajutor. Un cîine scoase un urlet car- ' transformă într-un strigăt de agonie aproape omenesc. Pentmt. clipă, animalul se ridică şi dansă, ca o flacără vie, apoi căzui iarba pîrjolită. Se auziră şi urletele celorlalţi cîini, apoi şi acesta fură învăluite de focul care se întindea cu repeziciune. Un metec aprins îi trecu prin păr şi timp de o fracţiune de secundă, chibzu care drum era cel mai sigur pentru a ajunge la cal; privi în jur • văzu un papagal prăjindu-se la picioarele sale.

Deodată, Paddy îşi dădu seama că acesta era sfîrşitul său. N exista nici o ieşire din infern, nici pentru el, nici pentru cal. In tiu: ce devenea conştient de acest lucru, aşchii arzînd se împrăştiau? toate direcţiile din eucaliptul care exploda în flăcări. I se încrs pielea pe braţe, iar părul i se aprinse. O asemenea moarte e2

cumplită, pentru că focul înaintează dinspre exterior spre înteţi* Ultimele care cedează sînt creierul şi inima. Cu hainele în tiac-Paddy începu să strige în agonie numele soţiei sale.

Toţi ceilalţi bărbaţi reuşiră să ajungă la furtunii, îşi .duseră caii la adăpost în grajd şi se îndreptar; ^ ^ casa mare, fie spre barăci, în sufrageria puternic ^un:1"a^rrtl.. Fee, încălzită de focul ce ardea în şemineul de marm roz, băieţii Cleary ascultau furtuna, neîndrăznind nici s

210

Ploaje.

Page 211: Colleen McCullough Pasarea Spin

nul îmbietor al lemnului de eucalipt ars, sandvişu-Pal u ^ măsuţă erau prea îmbietoare. Nimeni nu-1 şj P

rri-'ltUr!dC să

ajungă acasă. Cam pe la ora patra, norii s-au .pta Pc Pa ^ ^ •

toţj ţ aproape inconştient, respirară uşuraţi. „•ahtiat sp jj^i sg fjj rclaxat în timpul unei furtuni uscate, n ^_ ^ ^ Droglieda era prevăzută cu un para-

VBob ieşiră afară Să 'a ° SUfă dC aC1 CUrat c! arătă Bob spre vest. •

copacilor care mcercuiau padocurile casei, o picla um se ridica spre cer, împrăştiată de vîntul puternic. f te lisuse! strigă Jack, fugind în casă la'telefon. Foc, foc! • - .j în receptor, în timp ce toţi din cameră nu înţelegeau ce se 50183 ^ anoi dădură cu toţii buzna afară. Foc la Drogheda, foc

t, op

închise. Era tot ceea ce trebuia să spună pe linia Gilly, pentru că, de rcmilă, operatorul ridica receptorul la primul „clic". Deşi nu fiisese nici un foc de amploare în districtul Gilly, de cînd veniseră Clcary-ii, toată lumea cunoştea regulile.

Băieţii fugiră după cai şi ceilalţi oameni ieşiră din barăci, în limp ce doamna Smith deschise o cămară şi începu să care provizii cu sacii. Focul izbucnise în vest, iar vîntul bătea din aceeaşi direcţie, ceea ce însemna că se apropia vertiginos de casă. Fee îşi scoase fustele lungi şi îşi puse o pereche de pantaloni de-ai lui Paddy, apoi fugi cu Mcggie la grajduri; era nevoie de fiecare pereche de mîini care puteau ţine ceva.

In bucătărie, doamna Smith aprinse focul la soba mare şi fetele aduseră vase uriaşe.

~ ° 3m tă'3t tăura?ul ieri' spuse menajera. Minnie, uite băuturi- Du"te îmPreună cu Cat Şi aduceţi P° Care"1 găsi''' apoi *ncePe$ să fră,mînţati

> e furtimă' simţiseră fumul şi erau greu de înşe-°§81e

SCOaseră din grajd doi cai de rasă, ca să-i poată j06 MegS'e se chinuia cu iapa castanie, doi oameni dePe drumul spre Gilly.

211

ual; FCC

a.în ă fiu

Page 212: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Foc, Don'şoară, foc! Daţi-ne nişte cai şi cîţiva de -Acolo, la staule. Doamne Dumnezeule, sper că nic' voştri n-a păţit ceva, spuse Meggie, care nu ştia unde se afl ^

Cei doi oameni luară în fugă desagii cu hrană si r» ^

* *j 3n5 j doamna Smith: Bob şi ceilalţi plecaseră de cinci minute K/i '• Fee părăsiră ultimele ferma. ^'c;

In urma lor. Tom grădinarul umplu pompa de apă şi <j~ mul la motor. Nu se punea problema stingerii unui foc atît d ^dar trebuia să ţină sacii cu nisip uzi pentru oamenii care-i c" timp ce îndrepta pompa spre maiul pîrîului, privi pentru spre casa administratorului şi celelalte două case mavrnici n pate. Acolo era singurul loc pe unde se puteau apropia fls>-prin copacii de pe malul pîrîului. Bătrînul Tom îşi îndrepta nr spre vest şi dădu din cap cu un aer hotărît. N-aveau nici o sân* oprească focul acolo. Se vor întoarce. De pe malul apei îndr furtunul spre casa administratorului şi începu s-o ude. îmbibă ca.; de apă, apoi trecu la cele două mai mici. Numai atît se putea far ca să nu ia foc casele.

în timp ce Meggie călărea lîngă Fee, norul deveni din ce in u mai gros. Creaturi zburătoare dinspre vest se îndreptau sprcca^ în grupuri numeroase; canguri şi porci mistreţi, oi şi vite înspăimir.-tate, păsări Emu şi mii de iepuri. Bob lăsase porţile deschis; observase ea în timp ce mergea de la Borehead la Billa-Billa. O erau însă atît de proaste încît se izbeau de garduri şi se oprea trei picioare de o poartă deschisă, fără s-o vadă.

Cînd au zărit limbile de foc, s-au cutremurat, căci acesia s întindea pe zece mile şi se răspîndea lateral şi în faţă, cu fie* secundă, în timp ce iarba înaltă şi copacii întreţineau focul, ajuk-de vînt, ele priveau neputincioase spre vest, de pe caii speriaţi • • avea rost să încerce să-1 oprească acolo; nici o armată de oa nu ar fi reuşit. Trebuiau să se întoarcă la fermă şi să încerc^-protejeze, în măsura în care va fi posibil. Fftcul înaintase (-.-cinci mile, aşa că riscau să fie prinse la mijloc şi arse de v» plecau imediat.

Bătrînul Tom încă mai uda casa, cînd s-au întors ei.

212

Page 213: Colleen McCullough Pasarea Spin

- ait bătrîne Tom! strigă Bob. Ţine-o aşa pînă cînd g jne g'n | a fierbinte, apoi ieşi cit mai repede, auzi? Erois- ,crul n" deV"1rOStul; eşti mai important decît lemnele. "clc OU'Ş1 fam6' erau pline de căruţe şi cai şi încă se mai vedea lc ^ Gilly; Bob se îndreptă spre grupul de oameni

c arC"rt c de mare, Bob? întrebă Martin King. " H -ă c prea

mare ca să ne putem lupta cu el, răspunse JC rât A mai înghiţit cinci mile şi, cu vîntul ăsta, o să se

i.ili disper*"- " i • TT - • -• -•

r repede spre casă. Ar trebui ca Horry sa ia masuri ca sa-şi ltllK f ia La el va ajunge după aceea, pentru că eu nu văd cum

pulem opri- - Ei bine, de mult n-am mai avut un foc mare. Ultimul a izbucnit 1 9 1 9 O să organizez un grup care să meargă la Beel-Beel, sîntem

estul de mulţi şi încă mai vin. Gilly poate aduce cinci sute de imeni să lupte cu focul. O parte vom rămîne aici să dăm o mînă L- ajutor. Mulţumesc lui Dumnezeu că stau la vest de Drogheda, ua-i tot ce pot să spun. - Mâ linişteşti al naibii, rînji Bob. - Unde-i taică-tu? întrebă Martin privind în jur.

- La vest de foc, ca şi Bugela. A plecat la Wilga să aducă nişte . iar Wilga se află ia cel puţin cinci mile vest de locul unde a bucnit incendiul. - Nu mai sînt oameni în pericol? - Deocamdată nu, mulţumesc cerului.

Intr-un fel era ca la război, îşi spuse Meggie, în timp ce intra în •> . o^grabă controlată, grija pentru mîncare şi băutură, ca să «Urnă puterea şi curajul. Şi ameninţarea dezastrului iminent. De na'cVd ajUngeaU la fermă' oamenii se apucau de treabă, tăiau 'egeie,- PC malUl pîlîului şi iarba Prea lun& ă din Jum] caseiy getaţjaj' ammt! ^ ^ 8°laŞă 'l Se Pamse femia' în comparaţie cu re i,ri, UXUnanta dln jurul ei. Acum înţelegea importanta acelui ^ă oprească focul . '

c 6 3 V°rbea de incendiile Pe care le cunoscuse Gilly, în 1 ?' ceva de ani de existenţă. Destul de ciudat era faptul

213

Page 214: Colleen McCullough Pasarea Spin

că focul nu constituia o ameninţare în timpul secete' pentru că atunci nu exista suficientă iarbă să menţ in' un an sau doi după ce ploile au făcut iarba să crească" ' ' a cunoscut cele mai mari incendii, iar cîteva dintre ele ^'' sub control şi s-au întins pe sute de mile. 'Cal);

Martin King se ocupa de cei trei sute de oameni care •" să apere Droghcda. El era cel mai bătrîn.fermier din H1^ luptase cu focul timp de peste cincizeci de ani. '''

- Am 150 000 de acri în Bugcla, spunea el, şi în 1995 a, toate oile şi am rămas fără nici un copac la fermă. Mi-a "" cincisprezece ani să recuperez paguba şi o vreme am crezi voi reuşi niciodată, pentru că în acele timpuri, lina şi carnea H nu aduceau un venit prea mare.

Vîntul încă mai urla şi peste tot se simţea mirosul pîrjoluli înnoptase, dar cerul spre vest era roşu aprins, de o lumină sini-iar fumul îi sufoca şi-i f ăcea să tuşească. La scurt timp au văzi primele flăcări, limbi uriaşe care se strecurau prin perdeaua fum, însoţite de un zgomot infernal care le spărgea timpanele.! păcii din partea de-vest luaseră foc şi ridicau o perdea masivă a flăcări; Meggie privea îngrozită de pe verandă şi desluşea siluclc'-. de pigmei ale oamenilor proiectate pe flăcări, sărind şi atingîndu-s ca nişte suflete în agonia iadului.

- Meggie, intră înăuntru şi pune farfuriile pe dulap, fetiţe1 V sîntem la picnic! auzi vocea mamei sale.

Două ore mai tîrziu, primii oameni extenuaţi intrară clătinînâ pe picioare să mănînce şi să bea ceva, pentru a prinde puteri înar de a pleca înapoi. De aceea munciseră femeile de la fermă, per a avea cantităţi suficiente de carne, pîine, ceai, rom, bere, cnu pentru trei sute de oameni. In caz de incendiu, fiecare făcea cei ştia mai bine, ceea ce însemna că femeile găteau pentru a mer puterea bărbaţilor. Ladă după ladă de lichior se golea şi er? de alta plină; înnegriţi de funingine şi extenuaţi, bărbaţi sete halbe de bere, înghiţeau ceva de mîncare, beau cel pahar cu rom ş i apoi se întorceau din nou la lupta c u drumurile ei înăuntru şi afară din bucătărie, Meggie privea -incendiul, în felul său avea o frumuseţe nepămînteana' V

214

Page 215: Colleen McCullough Pasarea Spin

- ri de Dumnezeu sau de Diavol. Oamenii se miş-., trimis din cc|"ra'u acum cornplet înconjuraţi de flăcări; Meggie KcrâsP1'008^ ne(jefinite ale sinistrului. Acum era totul negru,

,|iişca dcta ' u anj şi galben; un copac înalt cu siluetă neagră al'u ?' ' o crustg portocalie; tăciuni aprinşi f ăceau ca,

acopt^ tomcje; măcjuva puisa din inimile extenuate ru '" ac/o p|oaie mărunta de steluţe se împrăştia de fiecare L. copaci o -^ ^ eucaiipt; limbi de flăcări albe şi roşii izbucneau i)ă cîn cx|j_ ^ î]c de vegetaţic ce rezistase şi în cele din urmă se lK)-aU!| ittt de flăcări. Oh, da, focul era frumos în noapte; o să-1 ^'cfn memoria ei toată viaţa. O creştere bruscă a intensităţii vîntului trimise toate femeile la

fdcV glicină şi sus pe acoperişul de tablă, unde transportară -° dMiisip uzi, pentru că toţi bărbaţii erau plecaţi, încărcate cu ci tîrîndu-se în genunchi, aruncau apă pe acoperiş, îngrozite la idul că metalul ar putea să cedeze sub ploaia de flăcări, lăsînd Acoperit lemnul de dedesubt. Dar cele mai mari stricăciuni s-au jdus la o distanţă de zece mile spre est, la ferma Beel-Beel. Fcnna Drogheda se afla Ia doar trei mile de hotarul estic, ca nd cea mai apropiată de Gilly. Beel-Beel se învecina cu ea, iar ii departe se întindea ferma Narrengang. Cînd vîntul ajunse de la patruzeci la şaizeci de mile pe oră, toţi ştiut că numai ploaia putea să împiedice focul să ardă săptămîni ?irşi să pustiască sute de mile de pămînt de cea mai bună calitate. Casele de lîngă pîrîu rezistaseră graţie luptei înverşunate a lui m care umpluse tot timpul rezervorul pompei şi împroşcase cu i casele. Dar cînd vîntul se înteţi, acestea se aprinseră şi Tom se rase cu lacrimi în ochi. ~ Mai blne; ai îngenunchea şi i-ai mulţumi lui Dumnezeu că

" a înte'Jt cînd focul era la vest de noi> spuse Martin m-Se-întîm?Ia aSt&' "U numai că ardea întrcaSa fermă' J <d n"3! ? ' Tlmea nici unul din noi în viată- Iisuse, sper numai ca 'Sine teferi la Beel-Beel!

răsputen"56 "" P3haf mafe CU r°m; nu mai era tînăr' dar luPtase -stru. n °U f°Cul Şl~* îndrumase pe ceilalţi ca un adevărat

215

irtoc

Page 216: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Ce caraghios, îi spuse ea, cînd părea că totul e mi-au trecut prin minte cele mai ciudate lucruri. Mu '

l! la moarte, la copii sau la ruinele acestei case frumo 1

PC ju ani(

farfuriile în formă de inimă, pe care mi Ic-a făcut Frânt urină. Cum aş fi supravieţuit fără ele? Toate aceste luctiir' ştii, lucruri care nu pot înlocui sau cumpăra.

- Aşa gîndesc toate femeile. Ciudat, nu-i aşa, cc-i omului prin minte! In 19,05 îmi amintesc că soţia mea -i casă, în timp ce eu ţipam la ca ca disperatul, numai ca să < un gherghef. Zîmbi. A ieşit la timp, chiar dacă ain pierdi Puse jos paharul şi clătină din cap gîndindu-se la ciudăţenia fc Trebuie să plec. Garreth Davies o să aibă nevoie de noi la }• gang şi, sper să mă înşel, dar cred că şi Angus la Rudna }'•• Fee se albi.

- Oh, Martin, s-a întins atît de mult? -Ni s-a dat de ştire, Fee. Booroo şi Bourke au cerut ajutor

Timp de trei zile focul făcu ravagii spre est şi se întinse di: ce mai mult, pînă cînd se porni brusc ploaia, care ţinu api patm zile, stingînd chiar şi ultimul tăciune. Dar focul pîrjoliscpcs o sută de mile şi înnegrise totul dincolo de Drogheda pînă la hotar, ultimei proprietăţii din Gillanbone, spre est, Rudna Hunish.

înainte de începerea ploii, nimeni nu se aşteptase să audăvcs de la Paddy, pentru că toţi îl credeau departe de zona pî: despărţit de ei prin căldură şi prin copacii în flăcări. Dace fi stricat telefonul, probabil că i-ar fi sunat de la Marti pentru că era logic ca Paddy să meargă spre vest şi să se tească la ferma Bugela. însă văzînd că ploaia cădea deja ore şi el tot nu dădea nici un semn de viaţă, ei începură să s<-tească. Timp de aproape pătai zile se încurajaseră unu presupunînd că se refugiase la Bugela.

— Trebuia să fi ajuns pînă acum, spuse Bob, măsun de la un capăt la altul, în timp ce ceilalţi îl urmăreau

216

părea rău dccît de coşul meu de cusut, împletitura făcută, cutia cu tot felul de nasturi, pe carc-i păstrez d

Page 217: Colleen McCullough Pasarea Spin

loaia să fi adus un curent de aer rece, astfel

,oia s°r! '' '^t aprindă focul în căminul de marmură. roS"lC

e'ai. Bob? întrebă Jack. u ce Pare' ' -'c să mergem după el. Poate este rănit, poate |td Ca '^ c de străbătut un drum lung. Poate i s-a speriat pe jos ş"<• ^ ^ ^ ?. p0ate că stă pe undeva neputînd să

i l"a.a^1"arlc Avea hrană pentru o noapte, nu pentru patru ii miii cp aţe muri de foame. E mai bine să nu ne •ClflU^-' ' * 1 1 X T

. camdată, n-am să anunţ oamenii de la Nerrengang. ° u°U'âsim p'înă la căderea nopţii, am să merg la Dominic

- l" rtcz tot districtul pentru mîine. Doamne, cît mai durează 'd cei de la PMG or să repare liniile telefonice? "tremura, cu ochii strălucitori de parcă ar fi avut febră. , să-mi pun o pereche de pantaloni, zise ea. Nu suport să

ci să aştept. Mamă, te rog să rămîi acasă, interveni Bob. >acâ c rănit, poate fi oriunde, Bob, şi în orice stare. Ai trimis • ii la Narrengang, aşa că am rămas mai puţini. Dacă eu fac : cu Meggie, noi două sîntem destul de puternice să înfruntăm icricol, dar dacă Meggie pleacă singură, asta înseamnă că

: in voi trebuie s-o însoţească şi astfel vei avea un om mai

:a să nu mai vorbim de faptul că eu voi sta degeaba. i se lăsă convins. mc. O să iei mînzul lui Meggie; ai mai călărit pe el. Toată sa aibă asupra sa o puşcă şi suficiente cartuşe. .'ară cu toţii, pe lîngă rîu şi se afundară în inima acelui peisaj u mai rămăsese nimic verde. Totul era cenuşă şi cărbune.

| bil, dar încă mai fumegau, după atîtea ore de ploaie. Fiecare

era carbonizată ş.ipe unde fusese iarbă, ici şi colo se vedeau

,. nnse de foc'sai1 cîte un cal ori porc sălbatic. Lacrimile li se ca" cu ploaia pe obraji.

'a'miiuf'e deschideau mica procesiune, Jack şi Hughie nr 'ai Fee şi Stu o încheiau, într-un tandem paşnic, ulţumit de compania celuilalt. Din cînd în cînd Sc cutremurau la vederea vreunei orori, dar asta

217

Page 218: Colleen McCullough Pasarea Spin

părea să nu afecteze starea de spirit a ultimei pere Din cauza noroiului înaintau cu greutate, dar iarba -pentru cai un petic de pămînt solid. La fiecare cîtiva i - fC' să-1 vadă la orizont pe Paddy, dar timpul trecea şi ei

Cuinimile tresărind de spaimă, îşi dădură seama - ' • puse de mult mai departe decît crezuseră ei. Norii de i ° să fie ascuns focul destul de multă vreme pînă cînd M '•' cu repeziciune. Marginea de hotar avea un aspect ulu parte era o linie clară, distinctă, neagră, strălucind d de cealaltă parte se vedea pămîntul, aşa cum îl stinseră di r îmbibat cu apă, dar viu. Bob se opri şi aşteptă să vorb ceilalţi.

- Aici ne despărţim. Eu o s-o iau spre vest, în direcţi mai mari şanse de probabilitate. O să merg singur, căci sîir " puternic. Aveţi cu toţii destulă muniţie? Bine. Dacă <fo ceva, trageţi trei focuri în aer, iar cei care aud trebuie să r cu cîte o împuşcătură. Apoi aşteptăm. Cine a semnalizai continuă să tragă cîte o-salvă de trei focuri din cinci în cinci Cei care aud, răspund de fiecare dată cu un foc. Jack, tu o spre sud, pe linia focului, Hughie, tu o iei spre sud-esi îndrept spre vest. Mama şi Meggie, voi o s-o luaţi spre ne Stu va urma linia focului spre nord. Vă rog să fiţi atenţi. D ploii, vizibilitatea e scăzută. Strigaţi des; chiar dacă nu vă poate auzi. Ţineţi minte, nu trageţi nici un foc pînă nu gas pentru că el nu avea puşcă şi ar fi groaznic să audă impuşi să nu poată striga. Noroc şi Dumnezeu să ne ajute!

Ca pelerinii la răspîntii pe drum, se despărţiră pentru a s ta fiecare în altă direcţie, înaintînd prin ploaia deasă şi n îndepărtînd-se din ce în ce mai mult unul de celălalt, deu ce în ce mai mici, pînă cînd fiecare dispăru pe drumul s.--

Stuart străbătuse cam o jumătate de milă cînd observa P • carbonizată, foarte aproape de linia de demarcaţie a^ <"• neagră şi creaţă, ca un cap de african şi se afla ^n^a

apropierea hotarului carbonizat. Avea în faţă calul lui de foc în trunchiul unui arbore de cauciuc şi doi din

218

Page 219: Colleen McCullough Pasarea Spin

-' are înţepenite cu picioarele în sus. Coborî , doiiâ gial ' - cjzmele i se scufundară pîiiă la glezne

icpi 11 n i u > 011' • mişcau într-o mgăcuine, m timp ce înainta B

U/C -" nr fi fost calul şi cîinii, ar mai fi putut spera

- rViCU ll*~tU il 'Unl i' d sau vreun călător prins în capcana focului. 1 V! 'Sa ° călare şi avea cu el cinci cîini; nici un călător f'V P C<|u!e un cîinc la drum. Şi aici, în interiorul Droghcdei, 131 "h" bil să se fi rătăcit vreun muncitor de la Bugela. [Tarte găsi

şi alţi cîini incineraţi; cinci la număr, cinci - hnomcnt avu certitudinea că nu va găsi un al şaselea „ ,dcvăr. nu mai văzu nici unul.

', ,, H,- cal ascuns de un butuc, descoperi resturile a su dcparu. ">- v > . _ , Cc fusese un om. Nu putea greşi. Strălucind m ploaie, grămada Ionizată stătea pe spate, încovoiat ca un arc, atingînd pămîntul -ti cu umerii şi picioarele. Braţele erau ridicate de la cot, ca 'ii riic ăciune înăl ţată spre ceruri, iar oasele degetelor se

;cră parcă pentru a prinde ceva nevăzut. Ceea ce fusese i cap privea lipsit de vedere spre cer.

de o secundă, Stu îşi pironi ochii săi limpezi şi profunzi ira tatălui său, dar nu văzu ruina carbonizată, ci omul, aşa rusesc ci în viaţă, îndreptă puşca în sus şi trase succesiv trei ri. Vag, în depărtare, auzi un răsunet, apoi şi mai departe, un ailea răspuns. Atunci îşi dădu seama că cele mai apropiate ri veneau de la mama şi sora sa. Ele erau la nord-vest, iar el la . Fără să aştepte cele cinci minute, încarcă puşca, o îndreptă sud şi trase de trei ori. Puse arma pe pămînt şi privi spre sud, •jind încordat. De data aceasta, răspunsul veni dinspre vest, de 't>. al doilea de la Jack sau Hughie şi al treilea de la mama sa. ircn'h "~ar-f' Vmt °a femeile să aJu°gaPrimele, între timp, mirosiT'0 ÎŞ'mCU apa"tia dintre copaci; nu-1 observă, dar- îi ra mare

cît un taur, corpul masiv tremura şi înainta " insă puternice, scormonind cu rîtul pămîntul „ ; i_ AI , *

deranjaseră, dar era şi rănit. Din părul )şii de sînge; ceea ce mirosi Stuart aroma de carne de porc proaspăt scoasă din

219

1l ICC

mioarei i ud

Page 220: Colleen McCullough Pasarea Spin

cuptor. Smuls din tristeţea paşnică, care îi era c întoarse capul şi avu senzaţia că mai fusese în acest ^ funingine şi îmbibat de ploaie, ce i,se întipărise în °C'' i- • « i ~ 'llClv din ziua cînd se născuse. '

Apucă puşca şi în clipa aceea îşi aminti ca nu Mistreţul stătea neclintit, cu ochii mici, roşii, nebm H ' colţii galbeni, pe jumătate arcuiţi în sus. Calul lui St ° simţind fiara; capul masiv al porcului se întoarse şi-l aplecă, pregătindu-se pentru atac. în timp ce atenţia era îndreptată spre cal, Stu scoase încărcătorul, căutînH mînă cartuşe în buzunar, înjur ploaia cădea estompînd to sunete. Dar mistreţul auzi zgomotul şi în ultimul moment \ atenţia de la cal la Stu. Era deja peste el cînd îl împuşcă piept, dar glonţul nu-i stăvili atacul. Colţii se mişcară lateral, înfigîndu-se în abdomen. Stu simţi sîngele îmbibîn nele şi împrăştiindu-se pe pămînt. întorcîndu-se greoi d rănii provocate de glonţ, porcul vru să-1 apuce din nou, s şi căzu. întreaga lui greutate de trei sute de kilograme se peste el şi-i strivi faţa în noroi. O secundă, mîinile lui se i cu disperare în pămînt, într-o luptă surdă pentru a se elibc asta ştiuse el dintotdeauna, de aceea nu sperase, nu visase făcuse niciodată planuri; sorbise numai cu nesaţ din viat; profund încît nu mai avusese timp să-şi plîngă soarta. M; doar să şoptească: „Mamă, mamă!" înainte de a-şi da şut

- De ce n-o mai fi retars Stu? o întrebă Meggie pe mân timp ce se îndreptau în direcţia de unde veniseră primele ti armă, disperate şi îngrijorate.

- Şi-a dat seama că am auzit, răspunse Fee. Dar cu ocb revăzu faţa lui Stu, atunci cînd se despărţiseră, felul în car" şese mîinile şi-i zîmbise. Nu sîntem prea departe, adăuga H du-şi calul.

Dar Jack şi Hughie ajunseră primii, la fel şi Bob şi to, în întîmpinare.

- Nu te duce, mamă, spuse Bob, în timp ce ea > Jack se îndreptă spre Meggie şi îi prinse mîinil£-

220

Page 221: Colleen McCullough Pasarea Spin

• Joii» Pcrec ' .

ochi verzi îi priviră, nu cu teamă sau uimire, n.ar fi fost nevoie să li se spună ceva.

ŞiHin băieţi nu fu în stare, s-o privească. "U c i 'adică? Oh, Doamne, ce s-a întîmplat? Nu

Nl' rit în timpul incendiului. S tu probabil că a deranjat ' 3 '"ct care i-a atacat. L-a împuşcat, dar porcul a căzut '"l'_S

a strjvit. Sînt morţi amîndoi. -' nu să tine, zbătîndu-se ca să se elibereze de mîinile

iar Fcc rămase nemişcată în mîinile murdare de sînge ale irivind în jur cu ochii sticloşi.

• prea mult, spuse în cele din urmă şi-1 privi pe Bob, cu oindu-i pe faţă şi părul adunat şuviţe pe gît, ca nişte inele fi-mă să merg la ei, Bob. Sînt soţia unuia şi mama celuilalt. i un drept să mă opreşti. Lasă-mă să-i văd! e se liniştise, stătea în braţele lui Jack, cu capul sprijinit l lui. Fee se îndreptă spre locul sinistrului, susţinută de . care îi înconjurase talia cu un gest protector. Meggie privi i ei. dar nu avu puterea să-i urmeze. Hughie apăru de undeva, doaic; Jack îi făcu semn cu capul să-i urmeze. Du-te cu ei, Hughie. Eu împreună cu Meggie o să ne întoarcem Tighcda să aducem o căruţă, îi dădu drumul surorii sale şi o * urce pe iapa castanie. Vino, Meggie; este aproape întuneric. n lăsa aşa toată noaptea, iar ei n-o să plece de aici pînă arcem noi.

• *><* Sj K- ^ T'8' °U °ămţa Prin n°roiul acela'în cele din

'ă< o foaie de?K, aU P"nS în ^î""' în urm a doi cai de

* me<?ea în ft rUgmită' T°m C°nducea ec&P^ ™ «mp ' ,. -a' cu cea mai mare lampă care exista la Dro- :2gie rămăsese la f - l<în-în l'mp ce H ŞI Stătea nemi?cată în faţa focului

aoamna Smith, plîngînd, o îmbia să mănînce,

221

Page 222: Colleen McCullough Pasarea Spin

îndurerată de împietrirea fetei, de şocul ei atît de niit împiedica să dea frîu liber lacrimilor. Auzind o bat -C' întoarse şi plecă să răspundă, uimită ca de obicei de i t '" circulau veştile în pustiul dintre ferme. ' a'

Părintele Ralph stătea pe verandă, ud şi plin de nor ' - în haine de călărie şi o pelerină de ploaie. '"'

- Pot să intru, doamnă Smith? - Oh, părinte! părinte! strigă ea şi se aruncă în bratcl

aţi aflat? ' ui

- Mi-a telegrafiat doamna Clcary. E un gest de nol't.. proprietar şi arendaş, pe care îl apreciez foarte mult Du obţinut aprobarea de la arhiepiscopul di Contini-Vcrchcsc i într-un suflet! Am luat un avion, în timp ce ateriza, s-a i botul în pistă şi atunci am simţit imediat glasul pâmînlului Dragul şi frumosul Gilly! Mi-am lăsat valiza la părintele Y casa parohială şi am închiriat un cal de la hotelul Imperiu spus că sînt nebun şi au pariat pe o sticlă cu Johnnie Walk Labei, că n-am să răzbat prin noroi. Oh, doamnă Smith, n; draga mea, lumea nu se sfirşeşte din cauza unui foc, indii de mare şi de distrugător ar fi fost! spuse zîmbind şi raîr umerii. Uite, am venit să uşurez lucrurile, iar dumneata r.. nici un efort să mă încurajezi. Nu mai plînge aşa, te rog!

- Aşadar, nu ştiţi? suspină ea. - Ce? Ce să ştiu? Ce este, ce s-a întîmplat? - Domnul Cleary şi Stuart au murit. Faţa lui deveni lividă. Involuntar, mîinile lui o împinsai

menajeră. - Unde este Meggie? întrebă răstit. - în salon. Doamna Cleary este încă pe cîmp, cu corpi

sufleţite ale celor doi. Jack şi Tom au plecat să-i aducă. 01 deşi sînt credincioasă, cîteodată nu mă pot abţine să nu ^ Dumnezeu este prea crud! De ce a trebuit să-i ia la£< Pfc

Dar părintele Ralph se şi îndreptase spre salon, dez i din mers pelerina, din care picura apa.

- Meggie! exclamă el îngenunchind la picioaie'e

care stătea şi luîndu-i mîmile reci în palmele sale, ude.

222

Page 223: Colleen McCullough Pasarea Spin

e scaun în braţele lui, îşi afundă adînc capul în fa ali''iccă F• e ochii, atît de fericită, în ciuda durerii, încît ,,.na uda Ş1 in ' . acesta să se termine. Venise, era dovada Jorca ^ Tcao avea asupra lui, nu greşise. "••ril p° '"î" Arwi mea Meggie; te uzi şi tu, şopti cu obrazul -s î n t U c f

. Nu . m_ conving că eşti în sigurâYiţă,

proprii mei ochi. Oh, Meggie, tatăl tău şi Stu!

} întîmpla'? ,, fost surprins de foc, iar Stu i -a descoperit cadavrul. A

. ^cis je un porc mistreţ, care a căzut peste el după ce 1-a ,t Jack şi Tom au plecat să-i aducă. i mai spuse nimic, dar o ţinu în braţe şi o legănă ca pe un pînă cînd o simţi mai puţin împietrită de durere. Apoi îi lârbia în mînă şi, fără să se gîndească, o sărută. A fost un •onfuz, care nu izvora din dorinţă, ci răspundea îndemnului it de ochii ei verzi. Ceva cu totul deosebit, un jurămînt total \liinilc ci se strecurară pe sub braţele lui şi cînd se împreu-<patc, ci nu-şi putu reprima o exclamaţie de durere. Meggie

s-a întîmplat? :d că m-am lovit în timpul aterizării. Am intrat cu avionul ml noroi din Gilly, o aterizare cam forţată. Mi-am pierdut ui şi m-am izbit de scaunul din faţă. văd.

cgetc sigure, îi deschise cămaşa udă, o scoase de pe braţe 'ntaloni. Sub pielea bronzată şi fină, o vînătaic neagră şi '"imdca dintr-o parte în alta, sub coaste; se sperie. • *W Ai călărit atîta drum de la Gilly cu durerea asta? c vorba de o fractură!

^â nu ti m-' Eram atît de nerăbdător să ajung aici, să mă "ldcca. D a ^ mt'mplat nimic' încît cred că Pur şi simplu am

- M

223

hcmora§ie internă, ştiam de mult. Dum-

eggie

Page 224: Colleen McCullough Pasarea Spin

Ea se aplecă şi-i sărută delicat rana, în vreme mîngîiau pieptul cu o senzualitate deliberată, care-1 ci ^ cinat, îngrozit, încercînd să se elibereze cu orice nr ^ capul, dar nu reuşi decît s-o îmbrăţişeze; un şarpe îj stra " ' i-o anihila. Durerea fu uiată, Biserica fu uitată, Dumn "" ' îi întîlni buzele şi i le sărută nerăbdător să-şi potole care creştea în el din ce în ce mai mult. îi găsi gîtul xn •-' piele'a fină, ca un satin; era ca o scufundare, mai adînc fără putinţă de întoarcere. O mare greutate îi zdrobea s n berîndu-i simţurile din întunericul în care se zbătuseră t; de vreme. Ar fi vrut să poată plînge; ultima dorinţă se est povara ghidului că este muritor, în clipa aceea îi smulse m' pe corpul lui păcătos şi rămase cu capul în piept, părînd -îl de studierea mîinilor care-i tremurau pe genunchi. Mesaie c făcut, ce ini-ai putea face dacă te-aş lăsa?!

- Meggie, te iubesc, întotdeauna te voi iubi. Dar eu şira nu pot... Pur şi simplu, nu pot!

Ea se ridică repede în picioare, îşi aranja bluza şi îl prhj cu un zîmbet crispat, care îi scotea şi mai mult în evidenţă d din ochi.

- Nu-i nimic, Ralph* O să mă duc. să văd dacă doamna îţi poate pregăti ceva de mîncare, apoi am să-ţi aduc o alifie cai. Cred că alină durerile mult mai bine decît sărutările.

-Telefonul funcţionează? reuşi el să întrebe. - Da, au tras un fir provizoriu prin copaci şi ne-au coi

acum cîteva ore. După plecarea ci, au mai trecut cîteva minute biu

părintele reuşi să se reculeagă şi să se aşeze la biroul - Alo, centrala, sînt părintele Ralph de Bricassart d

da. Oh, bună, Doreen! îmi place să te aud din nou. L; cunoşti niciodată numele telefonistei. Aş vrea o convoi cu Eminenţa Sa, arhiepiscopul Legatului Papal din S. timp, dă-mi, te rog, Bxigela, Doreen. . _

Abia avu timp s'ă-i spună lui Martin King ce se întin P se dădu legătura cu Sydney, dar un singur cuvînt la

224

Page 225: Colleen McCullough Pasarea Spin

vor încumeta să treacă prin noroiul din Toţi cci.carC,jj

r veni Ia lun^teje Ra[ph de Bricassart... Da, mulţumesc, menta'-' f'al"onl]| s.a împotmolit în noroi, aşa că va trebui bine. «ai a Noroi, Eminenţă, n-o-r-o-i, noroi! Nu, l0fC CU uîTse împotmoleşte Cînd încep ploile. A trebuit să '•0l.C!.t0G

ljllanbonc la Drogheda; este singurul mijloc de " t'C • -cea' vă telefonez, Eminenţă. Am făcut bine că am H^râni avut un fel de premoniţie... Da, c o situaţie

Uj rlrirv si fiul său Stuart au murit, unul carbo- i Padrait- \ i <* iy •? . -,ialt strivit de un mistreţ... Un m-i-s-t-r-e-ţ, un mistreţ, ,'' ull porc sălbatic... Da, aveţi dreptate, este cam bizară orbită în părţile astea. te liniile se auzeau şoapte ale ascultătorilor şi părintele •iuda stării în care se afla. Nu puteai să vorbeşti la telefon aţă lumea să fie pe fir - era singura distracţie pe care o i Gilly, ţinînd seama de foamea de informaţii a cetăţenilor Iacă ci ar fi lăsat linia liberă, Eminenţa Sa ar fi auzit

.-miisiunca Voastră, Eminenţă, voi rămîne să oficiez slujba liniare şi să fac aranjamentele necesare pentru ca văduva i nu ducă lipsă de nimic. . . Da, Eminenţă, mulţumesc. O ic la Sydney cît voi putea de repede. ratoarea asculta convorbirea. Preotul închise şi ridică ^cptorul.

-en. dă-mi te rog Bugela. >rbi cîtcva minute cu Martin King şi hotărîră de comun acord »w in vedere vremea rece de iarnă, puteau amîna funeraliile •a- 'n ciuda noroaielor, mulţi oameni ar fi dorit să vină la ™'ntare, dar existau probleme de transport.

se întoarse cu alifia pentru cai, dar nu se oferi să-1 ungă;

3"1 %ă n'Ci Un °UVÎnt !"J informă aPoi că doam-rtiasa în sufrageria mică peste o oră, aşadar

N'u i ° ba'6' ^'P11 avea senzaţia că o dezamăgise - drc de a f °8ea '"Să cu ce drePt î] Judeca ea pe el? Şti ace'de ce era furioasă?

225

tiuse

Page 226: Colleen McCullough Pasarea Spin

în lumina cenuşie a zorilor, mica procesiune două corpuri ajunse la pîrîu şi se opri. Deşi pîrruj p-iCSc' din matcă, apele lui se umflaseră, ajungînd la o ad* ^l treizeci de picioare. Părintele Ralph înotă pe iapa sa" lor, cu toate instrumentele pentru ritual în desaga d n'" ce Fee, Bob, Jack, Hughie şi Tom îl înconjurară, el îi H ^ care acoperea corpurile şi se pregăti să le dea binecuv' Maiy Garson, nimic nu-1 mai putea impresiona, totuşi ' respingător la Paddy sau la Stu. Erau amîndoi ncgr' n cauza focului, Stu în urma sufocării, dar preotul îi sărută şi respect.

Pe o distanţă de cincisprezece mile, bucata de metal fu şi îngropată în pămînt, în urma cailor, lăsînd urme car rămînă şi peste ani, chiar şi după ce iarba va creşte dir părea totuşi că nu vor reuşi să meargă mai departe; pîrîul • va ţine pe malul său, la numai o milă depărtare de Drosl

- Am o idee, spuse Bob, întorcîndu-se spre părinte! Părinte, numai dumneata ne poţi ajuta, fiindcă eşti singur un cal odihnit. Caii noştri nu au putere decît să treacă o apă. întoarce-te şi caută nişte bidoane goale, ermetic înch încît să nu intre apa în ele. La nevoie, smoleşte-le. N douăsprezece, chiar zece, dacă nu găseşti mai multe. L adu-le la apă. O să le punem sub targa şi o să improvizai

Părintele Ralph făcu ce i se spuse, fără alte întrebări: nici el altă soluţie. Dominic O'Rourke, de la Dibban-Dibb la fermă împreună cu doi dintre fiii săi; era vecinul cel mai Cînd părintele Ralph le explică despre ce este vorba, încep imediat, răscolind toate magaziile să găsească capace, sigilindu-le. Ploaia cădea în continuare şi i prească timp de două zile.

- Dominic, iartă-mă că-ţi spun, dar cînd vor se

vor fi pe jumătate morţi. Va trebui să facem înmoffliin'" şi chiar dacă sicriile vor fi gata la Gilly, n-o să le putem •• noroiul ăsta. N-ar putea unul dintre voi să facă doua si nevoie numai de un om să mă ajute să-i trec apa.

226

care,

Page 227: Colleen McCullough Pasarea Spin

lătinarâ din cap; voiau să vadă ce mai rămă-

^PaddyŞlf tata, spuse Lian, . facem n°_' jdoancie, părintele Ralph şi Dommic O'Rourke pnd'h'P^1 ?u şj ţ) trecură înot. •piară spi } ' jntC( strjgă Dominic. Nu trebuie să săpăm 1 lucrt!C. !'fela afurisit! La un moment dat mi-am zis că Maiy noroiu a < ^ ^^ cavoul din marmură, dar în ntrcciit masuici.

.n dac-ar fi aici, aş saruta-o! d| opinie, strigă Ia rîndul său părintele Ralph. ,niră targa din metal pe bidoane, cîte şase pe fiecare parte, 'ara caii epuizaţi de frînghia carea avea să tragă pluta. c şi Tom porniră înainte, pe malul dinspre Drogheda, apoi l şi priviră în urmă, în timp ce ceilalţi trăgeau pluta de pe ictatâ de cai, pluta începu să alunece. Ca să cîştige timp, Im frunte îşi orientară caii pe drumul spre fermă, bucata de nd transportată mult mai uşor pe bidoane. La capătul ham-sc afla o rampă, aşa că aşezară targa în clădirea imensă, iltc acareturi, înfăşurate în fulgarine de ploaie, Minni şi iră primele din casă, îngenuncheară de o parte şi de alta a metal şi începură să se roage. se umpluse. Duncan Gordon sosise de la Each-Uisge,

)avies de Ia Narrengang, Horry Hopcton de la Becl-Beel, :rmichael de la Bracoola. Bătrînul Angus MacQueen luase ren local pînă la Gilly, de unde împrumutase un cal de la ough şi venise împreună cu el. Călătorise aproape două nilc prin noroi.

' terminat, părinte, spuse Horry, mai tîrziu, în timp ce toţi '!au'"salonul mic, mîncînd friptură şi budincă de rinichi. 'acut rava8'i Pnn fermă; abia dacă mai am vreo oaie şi >pac verde. Slavă Domnului că ultimii cîţiva ani au fost aV a Să"m' reconstruiesc ferma; şi dacă ploaia KpCd&' °ar Să ne ferească Dumnezeu de ' nirrT '" UnTlător'' zece ani, părinte, pentra că nu voi Ic PUS deoparte ca s-o iau de la capăt.

227

Page 228: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Tu eşti mai tînăr decît mine, Horry, spuse r delectîndu-se cu bucatele doamnei Smith. Nici o cal ^ putut să taie pofta de mîncare a unui om din cîmni'i " nevoie de hrană ca să le înfrunte. °-

- Eu cred că am pierdut cam jumătate din părrr două treimi din ou Părinte, avem nevoie de rugâcin -i '

- Ai! exclamă şi bătrînul Angus. Eu n-ani foct J năpăstuit ca voi, Horry şi Garry, deşi am pierdut şai?> acri şi jumătate din oi. în asemenea momente mă gî, mai bine dacă nu plecam din Skye în tinereţe.

Părintele Ralph zîmbi. - Sînt gînduri trecătoare, Angus, ştii doar. Ai plecaţ

din acelaşi motiv pentru care am părăsit şi eu Clunamara mic pentru tine.

- Ai! M-ai prins. Iarba rea nu piere, nu-i aşa, părinte Va fi o înmormîntare ciudată, îşi spuse părintele Raln

în jurul său; în afara femeilor de la Drogheda, restul asis alcătuit numai din bărbaţi, îi dăduse o doză mare de laud Fee, după ce doamna Smith reuşise s-o dezbrace, s-o uşi aşeze în patul mare, pe care-1 împărţise cu Paddy; iar cînd să înghită, plîngînd isteric, o prinse de nas şi i-1 turnă pe menajamente. Ciudat, nu se gîndise că Fee va claca. Călii făcuse repede efectul, pentru că ea nu mîncase de douăzcc de ore. Ştiind că Fee doarme, se simţi oarecum uşurat. M la bucătărie, unde o ajuta pe doamna Smith să pregăteasc rea. Băieţii se culcaseră cu toţii, atît de epuizaţi, încît abia să-şi dezbrace hainele ude, înainte de a cădea într-un somn c Cînd Minnie şi Cat terminară veghea la căpătîiul lui Pad> aceasta fu preluată de Gareth Davies şi fiul său Enoch, c petrecură timpul vorbind şi mîncînd.

Nici un tînăr nu veni în salonaş să se alăture celor ba]

erau în bucătărie, ca s-o ajute pe doamna Smith, dar de -să fie în preajma lui Meggie. Cînd îşi dădu seama de as • Ralph se simţi şi neliniştit, dar şi eliberat de grijă. Ei b' • va trebui Meggie să-şi aleagă un soţ, şi o va face m

228

mod11'

Page 229: Colleen McCullough Pasarea Spin

- - ta de douăzeci şi nouă de ani, era un chipeş pavies- î" ^ Qchii foarte negri; Liam O'Rourke avea -unct". cu PalV părui auriu şi ochii albaştri, ca şi fratele

•ci ?' $asc c*ncj de ani, Rory; Connor Carmichael, la cei douăzeci şi c ^ ^^ oglinda surorii sale mai mari, tot

atît , jj doi de ani < ^ Arogant; partida ideală părea să fie nepotul

^labil. "tţ1 P^j maj apropjat de vîrsta lui Meggje, douăzeci ,lis-

Al'stal'"'.iat chjpeş ce moştenise ochii albaştri de scoţian

'"'.l" j \s.0 să se îndrăgostească de unul din ei, să se „bă copiii pe care şi-i dorea cu disperare. Oh, Doamne, să taci asta pentru mine, aş suporta mai uşor chinul de l bucuros...

dată, nici o floare nu împodobi sicriele, iar vazele din imascră goale. Bobocii care rezistaseră aerului înfierbîntat rii infernale, fuseseră apoi striviţi de ploaie şi îngropaţi de i nişte fluturi în agonie. Şi toată lumea cădea din picioare. osiţi şi cei care străbătuseră mile întregi pentru a-şi arăta a faţă de Paddy^ şi cei care transportaseră corpurile neînsu-;i femeile care pregătiseră mîucarea şi se îngrijiseră de c. Părintele Ralph se simţea atît de extenuat, încît părea că i în vis; ochii săi îi evitau pe-ai lui Fee, încercau să nu vadă de tristeţe amestecată cu furie întipărită pe faţa lui Meggie, colectivă din grupul Bob, Jack, Hughie. . . icu nici un elogiu; Martin King vorbi scurt şi emoţionat, în celor prezenţi, şi preotul începu imediat Requiemul. îşi din obişnuinţă cele necesare, pentru că nici un preot nu a ele, cînd dorea să aducă pacea, sau binecuvîntarea, dar ^şmmte potrivite pentru înmormîntare şi nici în casă nu 1 atrmul Angus reuşise însă să treacă pe la casa parohială •ac unde sosi cu veşmintele.

' ' 3 fa & înnegrită de foc, şi se înconjurat dc &' ad alb- De data aceasta P°arte sicriele' de?i

alunecau în noroi, orbiţi de pe mormîntul bucătarului

229

- '" °chl-

Page 230: Colleen McCullough Pasarea Spin

Apoi se termină totul. Vizitatorii plecară pe c. • fulgarine de ploaie, unii dintre ei privind trişti la •'•"1^ alţii mulţumind lui Dumnezeu că au scăpat de m Părintele Ralph îşi strînsc cele cîteva lucruri, const' ° ?' să plece, înaiijte de a fi prea tîrziu.

Se duse să-şi ia rămas-bun de la Fee; ca seden l privindu-şi cu un aer absent mîinile.

-Fee, te simţi bine? întrebă stînd în aşa fel încîls-n Ea se întoarse spre el şi îl privi cu o figură atîi cb •

. încît preotul se înspăimîntă şi închise ochii. '

- Da, părinte, o să-mi revin. Trebuie să ţin registre] cinci fii de îngrijit - şase, dacă-1 număr şi pe Frank d- că-1 putem include şi pe el, nu-i aşa? îţi mulţumesc în nui Nici nu găsesc cuvinte să-mi exprim recunoştinţa pentru t făcut. Mă simt mult mai liniştită la gîndul că oamenii Bisci ghează pentru el, îi fac viaţa puţin mai uşoară. Oh, daca 1- vcdea, numai o dată!

Este ca un far, îşi spuse el; străluceşte de durere, ori de mintea ei atinge acea culme a emoţiilor care e prea înaltă ] fi ascunsă vederii. O flacără uriaşă, urmată de prăbuşirea ii

- Fee, vreau să te gîndeşti la ceva. - Da, la ce? Chipul i se întunecase din nou. - Mă asculţi? întrebă ei cu asprime, îngrijorat şi pai

înspăimîntat ca înainte. Un moment a crezut că ea se închisese atît de tare în sii

nici măcar duritatea tonului nu pătrunsese pînă la ea. dar reveni şi buzele ei murmurară:

- Paddy, bietul meu Paddy! Bietul meu Stuart! Bici Frank! Se retrase apoi în armura de fier, de parcă s-ar ti«(

prelungească perioadele de întuneric, pînă cînd lumina n străluci niciodată în viaţa ei.

îşi plimbă ochii prin cameră, fără să pară că o recum1- - Da, părinte, te aud. - Fee, îţi aduci vreodată aminte că ai o fiică? Ochii verzi îl studiară o clipă aproape compătimi

230

Page 231: Colleen McCullough Pasarea Spin

liejle? Ce este o fiică? Nu e decît o amintire n1intesc°aie ^. tjnal.g a propriului eu, care va reedita

131 l"1"'" r" i , aceleaşi lacrimi. Nu, părinte. Eu

încerc jrrcşeli- ^ dacă djn întîmplare mă gîndesc la ea, o fac ani ° 'a f ,. băiat. O mamă îşi aminteşte întotdeauna jju-rni ca ar

'"'C' H i" cu lacrimi, Fee? Te-am văzut numai o dată. ^vr. • vezj niciodată, pentru că mi-a secat izvorul

* ă Mior îi străbătu corpul. Ştii ceva, părinte? Acum f ' -un dat scama ce mult îl iubesc pe Paddy, dar, ca T'n'e parcursul întregii mele vieţi, am descoperit prea

.Ttirziu pentru el, prea tîrziu pentru mine. Dac-ai şti cît ii-am dorit să-1 îmbrăţişez şi să-i spun că 1-am iubit! Oh, sper să nu mai existe o fiinţă pe lumea asta care să fie atît

iccrcată! întoarse să nu-i mai vadă faţa răvăşită, să-i dea răgazul a să-şi recapete calmul. eni nu va simţi niciodată durerea ta. Ii al gurii i se ridică într-un zîmbet aspru.

\sta este o consolare, nu-i aşa? Poate nu sînt de invidiat, -; :a mea este numai a mea. îmi promiţi ceva, Fee? Ce anume?

Ai grijă de Meggie, n-o neglija! Trimite-o la petrecerile de la '• incuraJcaz-o să se gîndească la măritiş, la o casă a ei. Am ' cum o privesc tinerii. Dă-i ocazia să-i întîlnească din nou, în Aurari mai fericite.

J>acă spui dumneata, părinte, aşa o să fac. '" ,ir°tU! °Iăsă contemplîndu-şi mîinile fine şi albe.

fusese adăpostit calul închişi se aplecă să strîngă

§8ie, sprijinită de o grămadă de paie, îl pri-

1 tinca un °înd cl îşi îndrePtă Poziţia, în r de cu]oare roz-gri. Este singurul. L-am

231

< k hote Iun U Ja- in timp c nal

Page 232: Colleen McCullough Pasarea Spin

găsit într-un tufiş, lîngă rezervorul de apă din sn că acolo nu a ajuns nici căldura focului, nici ni . • C pentru dumneata. Să-ţi aducă aminte de mine. ' 'a

Luă bobocul pe jumătate deschis, cu mîna-i t - - rămase privindu-1 îndelung. l

- Meggie, nu am nevoie de un lucru anume ca • tească de tine. Te port în mine şi tu ştii prea bine ăst \ mai ascund, nu?

- Dar uneori, un obiect concret are darul să-ti" memoria, insistă ea. Poţi să-1 primeşti şi să-ţi anijni crurile pe care altminteri le-ai fi dat uitării. Te rog j-

-Numele meu este Ralph. Deschise valijoara cu obiecte bisericeşti şi scoase cai

ciuni, legată în piele scumpă. I-o dăruise tatăl său cînd a nisit, de mult, în urmă cu treisprezece ani. Cartea se dese la o panglică albă; mai întoarse cîteva pagini, aşeză tranuui închise. .

- Vrei şi tu o amintire de la mine, Meggie? -Da. - N-o să-ţi dau. E mai bine să mă uiţi, să-ţi deschizi och:

lumea ta şi să găseşti un om bun, să te căsătoreşti cu el, să a; pe care-i doreşti atît de mult. Tu eşti o mamă înnăscută. Nu t-. să te agăţj de mine. Eu n-o să pot părăsi Biserica niciodată fi cinstit cu tine pînă la capăt, de dragul tău. Nu vreau sapi Biserica, pentru că nu te iubesc aşa cum îşi iubeşte ur înţelegi asta? Uită-mă, Meggie.

- Nu mă săruţi de adio? Drept răspuns, el sări în şa şi îşi mînă calul spre pe

de a-şi pune pălăria de fetru. Ochii lui albaştri se aprim apoi calul ieşi în ploaie şi o porni fără chef pe drum sp nu încercă să-1 urmeze, rămase în grajdul întunecat şi '!

rînd mirosul de cal şi fin; în clipa aceea îşi aminti de n> Noua Zeelandă şi de Frank.

Treizeci de ore mai tîrziu, părintele Ralph intră m <-episcopului Legatului Papal, traversă încăperea, săru •

232

Page 233: Colleen McCullough Pasarea Spin

- hosit pe un scaun. Numai cînd simţi acei si se allin .• studiindu-l, îşi dădu seama că trebuie să clii atotŞ ll ^ ^ ce jj urmăriseră cu privirea atîţia 1C ciuda ' ' , care Coborîse din tren. Uitase de valiza 1(1 Ill0ir"". .. |g ia părintele Watty Thomas; plecase la .-jsa Pa ostai cu numai două minute înainte de plecare e mile într-un tren îngheţat, în cămaşă, pan-

e ud leoarcă, fără să simtă frigul, îşi exa--1"' - înfăţişarea, cu un zîmbet vinovat, apoi îl privi pe

' t' Eminenţă. S-au întîmplat atîtea, că nici nu mi-am

cc ciudat arăt. scuza, Ralph. Spre deosebire de predecesorul său, obiş-• adreseze secretarului său pe numele mic. Arăţi roman-. şj jnlpetuQs! îţi stă bine în costum de călărie. Numai că .•am monden, nu crezi?

LUiranţă, mult prea monden. Cît despre calificativele „ro- „impctuos", Eminenţă, nu vi s-ar mai părea potrivite noaste obiceiurile din districtul Gillanbone. 1 1 meu Ralph, chiar dacă ţi -ai pune în minte să te îmbraci ,, j sac şi să-ţi presari cenuşă pe veşminte, ai arăta la fel de mic şi impetuos. Costumul de călărie îţi vine aproape la fel de :a o sutană; şi nu-ţi pierde vremea să-mi explici că nu-ţi dai '• fc asta, ştii prea bine că te avantajează mai mult decît sutana. oarte deosebit de a te mişca, mai ales atrăgător, şi ţi-ai ilucta; probabil că nu ţi-o vei pierde niciodată. Am de "ici cînd voi fi rechemat la Roma, să te iau cu mine. O cz de minune văzînd ce reacţii provoci asupra prelaţilor jm, mici şi graşi, o felină printre porumbei rotofei! ' anntele Ralph îşi îndreptă ţinuta: 1 foarte rău> dragă Ralph? continuă arhiepiscopul mina ^ de spatele mătăsos al pisicii sale

' Eminenţă l-°anienii ««ia, u iubeşti

mult, nu?

233

Page 234: Colleen McCullough Pasarea Spin

-Da. - Şi îi iubeşti pe toţi la fel, sau faci unele diferent

Părintele Ralph era cel puţin la fel de isteţ ca si r petrecuse destul de mult timp în compania lui ca - •' raţionamentele. Aşadar, pară întrebarea insinuantă cu ' •"" dezarmantă; un şiretlic, care îi potolea imediat susn' • '"^ nenţei Sale. Niciodată nu-i trecuse prin cap acestui o ^ minte ascuţită, că sinceritatea poate ascunde mai mult/^ ezitare. ''

- îi iubesc pe toţi, dar, după cum spuneaţi, pe unii mă' fetiţă, Meggie, pe ea o iubesc cel mai tare. întotdcaun asumat anumite responsabilităţi faţă de ea, pentru că fam ' atît de preocupată de băieţi, încît uită de existenţa fetei

- Şi cîţi ani are această Meggie? - - Nu ştiu exact. Presupun că în jur de douăzeci.

I-am mamei sale promisiunea că o va scoate în lume, ca să poată: . tineri de vîrsta ei. Altfel îşi va irosi viaţa şi va rămîne izt>' Drogheda, ceea ce ar fi regretabil.

Nu spusese decît adevărul; nasul infailibil al Arhiepiscop simţi imediat. Deşi era cu trei ani mai bătrîn decît secretari: în cariera lui în sînul Bisericii nu fusese supus aceloraşi ver riguroase ca aceea a lui Ralph şi din această cauză se sirr.i mult mai bătrîn decît va fi vreodată Ralph; Vaticanul se hrâr esenţa vitalităţii oamenilor săi, dacă aceştia îi erau dăruit; devreme, iar Ralph avea resurse inepuizabile la capitolul vivr\

Ceva mai relaxat, continuă să-şi privească secretarul cur descopere pentru cine sau pentru ce clocotea părintele Ra-Bricassart.

La început fusese sigur că era vorba de o slăbiciune c~ Frumuseţea lui uluitoare trebuie să-1 fi făcut ţinta multor P-prea multe ca să poată păstra inocenţa sau nepăsarea."*• ce trecea timpul, descoperea că avea dreptate numai PeJ îngrijorarea exista, dar în afara ei sesizase şi o inocenţa lată. Dacă părintele Ralph de Bricassart ardea pentru cev ^ un caz nu era vorba de o plăcere carnală, îl obligase Pc

234

Page 235: Colleen McCullough Pasarea Spin

nosexualilor irezistibili şi* dacă 1-ar fi tentat . , jn comPal1ia

nl"1UI "e o "înţelegea foarte bine pentru că şi el se distingea " PC rn'culari'tâţi. Ca toate celelalte instituţii, şi Biserica '• 'cciale pentru oameni ambiţioşi, perpetuate în timp. •omîi că părintele Ralph îi înşelase pe acei Cleary, pe idea că îi iubeşte atît de mult, şi le furase moştenirea, adevăr o făcuse, merita spînzurat. Şi cum îi străluciseră '•"'Va pomenit de Roma! Poate că trebuia să încerce şi alt k-'schimbă vorba cu dezinvoltură, dar ochii ascunşi de pleoape nircau cu atenţie. .\m primit veşti de la Vatican în absenţa ta, Ralph, spuse pisica in braţe. Dragă Sheba, eşti egoistă; mi-au amorţit pi-ele. Da? Părintele Ralph se scufundă în fotoliu, ţinînd cu greu deschişi. Da, poţi să te duci la culcare, dar nu înainte de a afla noutăţile. ilin timp în urmă am trimis o informare particulară Sfîntului

ic şi astăzi mi-a parvenit răspunsul prin intermediul prietenului

' ''naiul Monteverdi. Oare este descendent din familia re- i de muzicieni? De ce uit întotdeauna să-1 întreb? Oh, :c scoţi gheruţele cînd eşti fericită?

'' Eminenţă, încă n-am adormit, spuse părintele Ralph •u mă miră că vă plac atît de mult pisicile. Şi dumnea- le?> la fel; vă jucaţi cu prada, ca să vă distraţi. Pocni din

'•Shcba, vino la mine!

"iiediat dln Poala purpurie, traversă covorul, sari iiiM,;: _r • • w i i j ?

şi ramase acolo adulmecînd ciudatul miros 0 întjmpină. Ochii albaştri ei părintelui Ralph Rochii negri ai arhiepiscopului, ambii pe

235

anifesta însă nici o formă de interes, ca este spionat. Pentru că

' ' ' clliar,Ş -'.copul îşi supraveghea singur oamenii, iar cînd 1:111 - •' curea la canalele secretarului său.

I1U recurgea tCr'1K ' dă că slăbiciunea părintelui Ralph o constituiau sCV' ' de a fi preot; amîndouă erau faţete ale unei

Page 236: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Cum reuşeşti asta? întrebă arhiepiscopul. pj„- braţele nimănui, dar la tine vine, de parcă i-ai Ha

as'aii; ingrat! V'a'

-Aştept, Eminenţă! - Şi mă pedepseşti, luîndu-mi pisica. Bine, ai c"

Pierzi vreodată? Asta este o întrebare interesanta M dragul meu Ralph. într-un viitor foarte apropiat vei ni mitră, iar lumea ti se va adresa cu „My Lord" cpiscon d

Asta i-a deschis ochii mari de tot! remarcă arhicpi făcut. Era prima oară cînd părintele Ralph nu încerca s" sau să-şi ascundă adevăratele sentimente. Pur şi simni *"' fericire.

236

Page 237: Colleen McCullough Pasarea Spin

PflTRU

1933 -1938 Luke

Page 238: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 239: Colleen McCullough Pasarea Spin

10

ra uimifor cît de rapid se regenera vegetaţia; în decurs de o sâptămînă smocuri de iarbă se iviră din niîzga întunecată şi peste alte două luni copacii arşi înfrunziră. Dacă i erau rezistenţi şi energici, asta se întîmpla numai datorită i că pămîntul nu le dădea voie să fie altfel; cei care erau .: înger, sau nu se înarmau cu o răbdare supraomenească nu mult în nord-vestul Australiei. Dar aveau să treacă ani buni se vindece rănile. Multe rînduri de învelişuri trebuiau să şi să se schimbe, înainte ca trunchiurile de eucalipt să devină albe, verzi sau roşii, iar un anumit procent de vegetaţie nu ai regenera niciodată. Şi încă mulţi ani scheletele aveau să cîmpiile frămîntate de copitele animalelor, intrînd în ciclul l naturii. Şi pe drumul spre Drogheda, venind dinspre vest, adinei lăsate de targa în care fuseseră aduşi Paddy şi Stu >era cao mărturie a istoriei transmisă de nomazi celor care ™. pmă cînd totul deveni o legendă a cîmpiilor cu pămîntul

?hcda pierduse probabil o cincime din suprafaţă şi circa ^01, o agatelă faţă de producţia pe care o realizase această

r<w să6' ma- bUn1' dC 125 00° de Capete' Nu avea absolut Domnul^ ^'"^ CinGVa d° nedrePtatea SOT^, sau de cru-

I0adc capcter' ngurul lucru care le rămînea de făcut era să ° ?1 să mceapă iar munca, în nici un caz aşa ceva

239

Page 240: Colleen McCullough Pasarea Spin

nu se întîmpla pentru prima oară şi nu putea nime • fi fost şi ultima. "' 8ar;)

Dar era dezolant să vezi grădinile Droghedei aride ' vara. împotriva secetei puteai lupta cu ajutorul re S' apă, construite de Michael Garson, dar după incenH' ° supravieţuise. Glicina nu înflorise, trandafirii eraimsc c ' moarte, cerceluşii se uscaseră şi ei, viţa de vie se vest -' ' ^ se consumase din rezervoarele de apă se recuperase di a urmat tocului şi toată lumea de la Drogheda îşi rc

fărîmă de timp pentru a-1 ajuta pe Tom să refacă grădin- Bob hotărî să ducă mai departe politica lui Paddy Hc

mai multe mîini de lucra la Drogheda, aşa că mai tocm meni; Mary Garson se limitase doar la bărbaţii Clearv r să facă angajări numai în timpul împerecherii, al fatali tunsului. Paddy însă îşi dăduse seama că oamenii mum bine dacă ştiu că au un loc stabil. Majoritatea oierilor acut de dorul de ducă, aşa că, oricum, nu stăteau prea nu

Casele noi, înălţate lîngă pîrîu, erau locuite de oameni c; Bătrînul Tom avea o căsuţă curată, cu trei camere, nou co sub un arbore de piper, în spatele curţii pentru cai şi ci mîndru de statutul său de proprietar. Meggie continuă să < gheze padocurile apropiate, iar mama ei se ocupa mai de registrele fermei.

Fee prelua îndatorirea de a comunica cu părintele de Br dar, spre deosebire de Paddy? ea nu transmitea nici o altă in f. în afara celor referitoare la fermă. Meggie ardea de nerâl pună mîna pe scrisori şi să le devoreze, dar-Fee nu-i dade; pentru că le încuia într-o cutie din metal, de îndată ce Acum, în lipsa lui Paddy şi a lui Stu, nimeni nu se mai putea de Fee. Cît despre Meggie, imediat după plecarea părintclu Fee a şi uitat de promisiunile făcute. Meggie răspundea la n la dans şi la petreceri cu un refuz politicos; ştiind acest i nu a insistat niciodată să-i schimbe hoiărîroa. Liani profita de orice ocazie să meargă la Drogheda; Enoch u fona tot timpul, la fel şi Connor Carmichael şi Alistair M*

240

Page 241: Colleen McCullough Pasarea Spin

,„,.-,.„i~ era atît de distantă că-i aducea în ,carc dintre ei,

-pcrărn' de umedă pentru a menţine pămîntul clisos şi •sul'01 , . „ : • „ ; /-igt ătnare de snerante. La venirea

dînci'şi dătătoare de speranţe. La venirea "-"ă'cadă ploi sporadice; de astă

dată, perdelele ne-"niara, • nu de praf. Din această cauză, exodul celor ' l'L 'csiiinca economică luă sfîrşit; pe vreme rece, pneu-ni printre cei care nu dormeau sub un acoperiş. V 'c în ce mai îngrijorat din pricina timpului rece; u rezistau multă vreme la umezeală fără să facă boli 'Vunsul fusese un calvar, datorită lînii ude, iar dacă •otul pînă la vremea fătatului, mulţi miei aveau să piară

ui dădu semnalele bine ştiute - două lungi şi unul scurt, • ehcda; Fee ridică receptorul, apoi se întoarse, fob. AML-F, este pentru tine. \lo. Jimmy, sînt Bob...da, bine...oh, bine! Are referinţe . î n ordine, trimite-1 aici să stăm de vorbă... dacă este bun, i-i spui că slujba e a lui, vreau totuşi să-1 văd mai întîi; n-am crc în referinţe... Bun, mulţumesc! Ura! Bob se aşeză. Vine i muncitor, bun, zice Jimmy. A lucrat în vest, în Queensland, :â Longrcach şi Charleville. A fost şi cioban şi păstor de vite. fcrmţe grozave. Poate călări orice are patru picioare şi o

spune despre el că poate ridica un cal. înainte a tuns şi oi; un ' alta. Jimmy spune că tundea peste cincizeci pe zi. Asta mă •Jicios. De ce ar vrea un om atît de îndemînatic să se angajeze P u muncitor la fermă, cu un salariu mult mai mic? Nu se ' cs ca un specialist în tuns să lase foarfecele, pentru un ^ ne fie de folos, ştie de toate.

anilor'.accen{uî lui Bob devenise din ce în ce mai

" le di" CC în ce mai scurte' Se aPr°Pia de dezamăSirea lui Meggie, nu dădea vreun lnsoare cu vreuna din fetele de măritat, pe

241

Barvvon

•«ar

Page 242: Colleen McCullough Pasarea Spin

care le cunoscuse la puţinele petreceri unde se di politeţe. Era teribil de timid, dar mai ales păre f6'11

pămînt. Jack şi Hughie începură să-i semene din -°ar Preferau să doarmă pe cîmp, iar atunci cînd în '" ° culcau pe duşumea, temîndu-se să nu se moleşeas -^ tului. Soarele, vîntul şi seceta le brăzdaseră fetele Hi " străluceau ochii albaştri liniştiţi, cu priviri mclano r" oglindeau parcă depărtările şi cîmpiile întinse. Era a bilsă-ţi dai seama de diferenţa de vîrsta dintre ei Fie nasul roman al lui Paddy şi o expresie de blîndete fam T pe faţă, dar erau mai bine făcuţi la corp decît Paddy a -se micşorase după ani întregi de tuns oi şi de stat aplec taseră în schimb frumuseţea călăreţului. Cu toate aceste-interesaţi de femei, nici de confort sau alte plăceri

- Omul acesta nou este căsătorit? întrebă Fee, în ţin nişte linii cu cerneală roşie.

- Nu ştiu, n-am întrebat. O să aflăm mîine cînd sos - Cu ce vine aici? - 11 aduce Jimmy cu maşina; trebuie să meargă pi

stand. - Să sperăm că va rămîne ceva mai mult. Dacă n

s-ar putea să plece după cîteva săptămîni. Răi oamc ăştia, mai spuse Fee.

Jims şi Patsy plecaseră la şcoală, la Riverview, hc stea acolo nici o zi peste vîrsta de paisprezece ani, cît era Aşteptau cu nerăbdare ziua cînd vor merge în padoci Jack şi Hughie, cînd Drogheda va fi din nou îngrijită de străinilor li se va permite să vină şi să plece cîn> împărtăşind pasiunea familiei pentru lectură, nu îndrag view-ul din cale-afară; o carte putea fi purtată la şaua în buzunarul hainei şi se citea cu mult mai multă plact

unui copac, în miezul zilei, decît într-o clasă iezuită. r grea trecerea de la Drogheda la internat. Ferestre^ ^ sălilor de clasă, spaţioasele terenuri dejoacă, boga,1 • confortul n-aveau nici o importanţă pentru ei şinl " le spunea nimic, cu toate muzeele, galeriile şi săli

242

Page 243: Colleen McCullough Pasarea Spin

flgura <jeja în registre, la fel ca toate l. şi deja se vorbea despre el în casa mare, lke,ccît se obişnuia despre angajaţii fermei, încă de la I'.t fC-

stea într-o baracă obişnuită şi se instala într-o c luza ^ ^^. ^ prczentase doamnei Smith şi-i

' ° ' 'T na deşi pe ea, de obicei, n-o interesau muncitorii "nPT'cra curioasă să-1 vadă cu mult înainte de a-1 întîlni. ^C^ înerijea în continuare de iapa murgă şi de calul " ° o ,ml rir la staulul oilor, şi nici n-avea ocazia să- i iiinK " ni«' * A că pe angajaţi, întrucît îşi începea treaba mai tirzm decit C[n cele din urmă îl Văzu pe Luke O'Neill într-o după-

tirziu, cînd soarele strălucea roşu deasupra copacilor şi ircle întunericului anunţau noaptea. Ea venea de la Borehead şi ca pîriul, ci sosea dinspre sud-est şi intenţiona să facă acelaşi u. ui îi bătea soarele în ochi, aşa că Meggie îl văzu înaintea lui.

llărca un cal mare, dar rău, negru, cu coadă stufoasă; ea bine animalul, căci ei îi revenea sarcina de a roti caii şi se chiar unde o fi dispărut calul în ultima vreme. Nici un lorca şi, pe cît puteau, toţi îl refuzau. Se părea că pe noul .i-l deranja, ceea ce spunea multe despre priceperea lui la u că era un cal afurisit, care obişnuia să muşte călăreţul momentul cînd acesta descăleca. să apreciezi înălţimea unui om, cînd acesta este călare, australienii folosesc şei mici englezeşti şi călăresc cu îndoiţi, stînd foarte drepf în şa. Noul venit părea înalt, ' se mtîmPla să fie disproporţionat, aşa că Meggie lăsă 1 asta pentru mai tîrziu. Totuşi, faţă de ceilalţi muncitori, :aniaşi|c albe şi flanelele de corp gri; parcă era un dandy, a amuzaţi.

pe ' aproaPe' ridicînd Pălăria

nr' VeSCll> ° priviră Pe Meggie cu o admiraţie vădită, aProP,au unul de celălalt '

243

. inJ,te săptămîni pînă cînd Meggie 1-a întîlnit pe liscrâ mal "

•• Lllke 1 IlUI'

Page 244: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Ei bine, cu siguranţă că nu eşti Doamna, deci fiica, spuse el. Eu sînt Luke O'Neill. 'ebl)H

Meggie murmură ceva, dar nu-1 mai privi; era art A şi de furioasă, că nu-i trecu prin minte nici un subiect d C "^ Oh, cum îndrăznea cineva să aibă faţa şi ochii părintcl • deosebea doar prin felul în care se uita la ea; privirea l • ' aparte, dar în ea nu ardea dragostea; din primul m părintele Ralph îngenunchease în gara prăfuită din Gin v văzuse dragostea în ochii lui. Să te uiţi în ochii lui şi Să n el! Era un joc crud, o pedeapsă.

Străin de gîndurile care-i treceau prin minte tovarăş drum, Luke O'Neill îşi strunea calul să meargă lingă m Meggie, împroşcînd apa rîului în toate părţile, pentru că se i destul de mult după atîtea ploi. Era frumoasă, da, da! Ce n;

ce pe capul băieţilor era pur şi simplu culoarea morco\ micuţa asta arăta cu totul altfel. Dacă s-ar uita puţin în putea vedea şi faţa! Tocmai atunci fata s-a întors spre aruncat o asemenea privire, încît sprîncenele lui s-au împr uimire; nu exprima ură, dar parcă încerca să desluşeasd nu reuşea, sau lăsa impresia că ar fi văzut un lucru nedo ce se întîmpla? Oricum, prezenţa lui părea s-o deranjeze era obişnuit să fie cîntărit în balanţe feminine şi să fie ga? respunzător". Prins aproape total în capcana părului roşi a ochilor ei blînzi, Luke nu făcea decît să-i sporească fetei c şi dezamăgirea. Şi totuşi, ea îl privea, cu gura întredesd broboană de transpiraţie deasupra buzei de sus şi pe tr cauza căldurii, cu sprîncenele aurii ridicate, exprimînd o care încă mai căuta un răspuns.

El zîmbi şi dădu la iveală dinţii albi ai părintelui Ralp'1

nu era zîmbetul lui Ralph. - Ştii, arăţi exact ca un bebeluş. Eşti numai întrebări

de exclamare.

Ea îşi întoarse privirea. - îmi pare rău, n-am vrut să te examinez, îmi amin <-\

asta-i tot.

244

Page 245: Colleen McCullough Pasarea Spin

- cît vrei. Este mai bine decît să mă priveşti de uta ai «• De cine-ţi amintesc? .' ~. ^portantă. Atîta doar că este ciudat să vezi pe I ° 1 lotuşi necunoscut.

ă- micuţă domnişoară Cleary?

'° Nu arc destulă demnitate, nu ţi se potriveşte deloc. IL''"- |- ut mai mult să te cheme Belinda sau Madeline, i'jd'cc^t'numclc de Meggie, îl accept şi pe ăsta. De unde 'c, de la Margarct? - |a Mcuhann. ăsta c mai potrivit! Am să-ti spun Meghann. ;,cj

să nu te gîndeşti. E un nume pe care-1 detest.

r ci risc. mscscră în curte; Luke sări de pe cal, prinzîndu-i capul să-1 ticească şi aşteptă, evident, ca ea să-i întindă mîna ca s-o ă coboare de pe cal. Dar ea îmboldi iapa si se îndreptă spre

,u Ic porţi ca o doamnă cu muncitorul de rînd? strigă după ea. •incînţclcs că nu! răspunse Meggie, fără să se întoarcă. . nu era cinstit! Chiar şi cînd stătea în picioare semăna cu :lc Ralph; la fel de înalt şi lat în umeri şi cu aproape aceeaşi deşi altfel folosită. Părintele Ralph se mişca ca un dansator, VNcill ca un atlet, în rest, totul era la fel - paiul negru, des ™ţat, ochii albaştri, nasul drept, gura frumos modelată. Şi HI semăna cu părintele Ralph, aşa cum nu semănau eucalipţii •deşi toţi erau înalţi şi frumoşi.

^această întîlnire întîmplătoare, Meggie deschise bine c-dornică să afle orice bîrfă legată de Luke O'Neill. Bob şi ^u mulţumiţi de munca lui şi păreau să se înţeleagă bine ' '- ^Pă cum spunea Bob, nu pregeta la treabă. Chiar şi "numele într-0 seară, spunînd că este un bărbat frumos.

.jŞtede cineva? 'ntrebă leneş Meggie. stînd cu fata-n ^citind o carte.

245

Page 246: Colleen McCullough Pasarea Spin

prea diferiţi unul de altul. Meggie, te-aş ruga să stai " C' S'1:; cînd citeşti, ca o fată bine educată. Numai pentru ci de călărie, nu înseamnă că trebuie să uiţi bunele mă ^ "lu

- Of! exclamă Meggie. Ca şi cum m-ar vedea cin • Si aşa rămase. Exista o asemănare între ei H., '' lr oam .

dincolo de aspectul exterior erau atît de diferiţi, încîio î K ^ pe Meggie, pentru că ea îl iubea pe unul, dar descopere ° resentimente că-i plăcea şi celălalt. La bucătărie corist- v -favoritul principal şi mai află cum de-şi permitea luxul ••" cămăşi albe în padocuri; doamna Smith i le spăla şi călca ' de farmecul lui irezistibil.

- Ah, frumos irlandez, oftă Minnie extaziată. - E australian, răspunse Meggie, provocator. - Poate-i născut aici, dragă domnişoară Meggie, dar un

ca ăsta O'Neill este irlandez ca porcii lui Paddy; aşa vine . domnişoară, nu vreau să întinez memoria tatălui dumncav odihnească-se în pace între îngeri. Domnul Lukc, să nu fie ir! cu părul ăla negru şi ochi albaştri! Pe vremuri O'Neill erau ; Irlandei.

- Eu ştiam că O'Connor, spuse Meggie înciudată. Ochii albaştri ai lui Minnie clipiră. - Păi bine, domnişoară, asta a tbst o ţară mare.

- Zi mai departe! Este cît Drogheda de mare! Şi, oricum. O este un nume de protestant; nu mă prosteşti.

- Este. Dar e un nume irlandez şi a existat cu mult înainte c membri să treacă la protestanţi. Este de prin partea Ulstcr-m logic să fi existat cîţiva protestanţi printre ei, înţelegi au mai fost O'Neill şi în Clandeboy, şi în Mor, dragă i

Meggie renunţă; Minnie nu mai avea firea belicoa.% şi putea spune „protestant" fără cea mai mică ezitau.

Cam după o săptămînă, ea dădu din nou cu ochii de I tot lîngă pîrîu. După toate probabilităţile, el o aştept»

- Bună ziua, Meghann.

246

- Ei bine, aş zice să seamănă cu părintele de constituţie, acelaşi ten. Dar nu este o asemănare izbi t

i " C' "

Page 247: Colleen McCullough Pasarea Spin

.nl ziua. nrivind într-un punct fix, între urechile »'

.- un

Braich y Pwl1' sîmbăta viitoare. Vii cu mine? a ' jtatie, dar nu ştiu să dansez. N-are rost

crezi că Bob îmi , :.,\.cchi, ori poate, pe cel nou? " scănunWscrîşmea. _

• Că nu ştii să dansezi, iar eu ţi-am răspuns ca te învăţ ''-'S- nu vii cu mine chiar dac-ai şti să dansezi, aşa că am ';!" ceva împotriva dansului, nu a mea. Ai chef de ceartă? •ierâtă, îl privea cu aroganţă, dar ci o persifla. al naibii de alintată, tînără Meghann; e timpul să nu mai ce vrei tu! *int alintată! spui lui mu t u '! Singura fată între atîţia fraţi care te ţin pe iot pămîntul ăsta, şi bani, şi casa asta mare şi servitori? :rma aparţine Bisericii Catolice, dar nici Cleary nu sînt iţi.

ra mare diferenţă dintre ei! îşi zise ea triumfătoare; o de la bun început. Părintele Ralph nu s-ar fi lăsat înşelat :c, dar omul acesta e total insensibil; n-are antene interioare pună ce se află dincolo de aparenţe. Trece prin viaţă fără te habar cit e de complexă şi dureroasă.

'""• Bob îi întinse cheile de la Rolls-ul cel nou, îl privi fix o •° Lukc, apoi zîmbi. n-am gîndit niciodată că Meggie trebuie să meargă la

•scT l Ul<e' Ş' f" binevenit! Cred că ° să-f Placă' mititica. "° '" ume- Trebuia s-o scoatem, dar nu ştiu cum se face ;I11 gmdit.

vn şi tu Şi j ack şi Hughie? întrebă Luke lăsînd

247

t>al la . v

- dansezi, în doi timp şi trei mişcări, dacă asta-i nvă! cu sa < _

cj daca o p

Page 248: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Nu, mulţumim, nu ne dăm în vînt după dans Meggie se îmbrăcă în rochiţa de culoarea „cenu "

căci alta nu avea. Nu-i trecuse prin cap să folosea -l>' bani pe care părintele Ralph o depozitase în bancă n să-şi facă rochii de bal şi petreceri. Pînă acum re - l" invitaţiile, pentru că tineri ca Enoch Davies şi A.lj st ° se descurajau foarte repede dacă le spuneai unnu hor •' tupeul lui Luke.

Privindu-se în oglindă, îi trecu prin minte că ar put >• la Gilly cu mama, săptămîna viitoare, s-o viziteze ne l •• şi să-i comande nişte rochii noi. Pentru că detesta rochi ar fi avut alta, chiar demodată, ar fi zvîrlit-o cît colo n1 dată a îmbrăcat-o pentru un om total diferit; era legr dragoste şi de atîtea vise, lacrimi şi singurătate, încît s-acum pentru un om ca Luke O'Neill părea o blasfem obişnuită să-şi ascundă sentimentele, să pară întotdeaui fericită. Autocontrolul era pentru ea mai mare decît coi copac şi cîteodată, noaptea, gîndindu-se la mama ei o tra

Oare o să sfîrşească aşa, ca mama, fără să fi cunoscut ca unui sentiment?

Oare tot aşa începuse totul şi pentru mama, demult, cind< tatăl lui Frank? Şi ce-ar face mama, ce-ar spune, dacă ar: Meggie aflase de mult adevărul despre Frank? Oh, scenn parohială. Parcă a fost ieri, taţi şi Frank se înfruntau ţinea să nu se bată. Şi-au aruncat în faţă lucrurile cele m toare. Totul se lega. Meggie se gîndi că, probabil, a bănuit una. Crescuse destul ca să-şi dea seama că a face un copii mult mai multe lucruri decît îşi imaginase ea; trebuia s fel de contact fizic, care era permis doar cuplurilor casa ce dizgraţie şi umilinţă trebuie să fi trecut biata mama Nu-i de mirare că ajunsese aşa. Dacă i s-ar fi întâmpla >• Meggie, nu şi-ar fi dorit decît să moară, în cărţi num-cea mai joasă speţă făceau copii în afara căsătoriei. nu era aşa, nu fusese niciodată aşa. Meggie ar ti ^ inima ca mama să-i vorbească despre asta, sau ca ea s

248

Page 249: Colleen McCullough Pasarea Spin

""•'dorea sentimente, emoţ i i care s-o cuprindă ca un Nu voia sa l -r ' ic Ş i dragoste. Dragoste, un soţ ş i copi i. Ce rost

" CIK ,,.lr de un bărbat care nu putea fi al ei niciodată? cranipoi'L^" _ . b tC ) (j ar nu aşa cum ar mbi-o un soţ. Pentru ca el 1

° Biserica. Oare toţ i bărbaţ i i semănau cu el? Iubeau • mult decît o femeie? Poate bărbaţ i i dificili, poate cei

'^are navigau în apele tulburi ale îndoieli i . Dar trebuie si bărbaţ i necomplicaţ i , bărbaţ i capabi l i să iubească o care s-o aşeze deasupra celor lal te lucrur i . Bărbaţ i ca

cili, de exemplu. că eş t i cea mai frumoasă fată pe care am cunoscut-o

spuse Luke, pornind Rolls-ul. : nu era obişnuită cu complimentele; îi aruncă o privire lu-i spuse nimic. frumos? continuă Luke, care nu părea deranjat de l ipsa :iasm. întorci o cheie, apeşi o pedală ş i maşina porneşte. :re. nici hăţuri, nici hurducături care extenuează un om. să mă laş i singură, nu? întrebă ea brusc. • orbă! Doar a* venit cu mine! Asta înseamnă că o să stai aţă noaptea ş i nu intenţ ionez să dau nici o şansă altora, ni ai, Luke? ccei. dar tu? ;'pe douăzeci şi trei. mult? Arăţ i ca un copil ni copii; Al fost vreodată îndrăgostită?

îdraso.^ od°Uăzeci şi trei de ani? Doamne! La anii tăi i

vindecat de sute de ori.

l

249

acest subiect. Poate ar f i reuş i t să- i ă. Dar mama nu era genul de om de care oftă , pr iv indu-se în ogl indă ş i speră că

, v°

CCI

ducă 11 nare

aşa ceva. U" - ' -â Acum, admirînd rochia de culoarea cenuşei

cra t"13' . . . . - .L - _ __ :.. j, lirl ' • 5ă trudească ca un robot toată viaţa, dorea o

Page 250: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Să ştii că şi eu aş fi putut, dar la Drogheda înn oameni de care să te îndrăgosteşti. Din cîtc-mi ai ' nC

primul muncitor care mi-a spus mai mult decît CS

timid. "bl - Ei, dacă n-ai fost la dans, fiindcă nu te-a învăţ

rămas pe dinafară, nu? Nu-i nimic, rezolv eu asta cît • La sfirşitul serii ai să ştii să dansezi şi în cîteva sănr campioană. O privi pe furiş. Dar să nu-mi spui că băieţi' f. din împrejurimi n-au încercat să te scoată la baluri K/ înţeleg, le eşti mult superioară, dar odraslele fermieri să-ţi fi f ăcut ochi dulci.

- Dncă sînt net superioară oierilor, de ce m-ai invitat' - OL n ai băgat în sperieţi! rînji el. Nu schimba s

Trebuie să te fi invitat vreunul din Gilly. - Cîţiva, recunoscu ea. Dar n-am vrut să merg. Tu an

m-ai obligat. - înseamnă că toţi sînt nişte proşti. Eu ştiu să recunosc un l

de calitate. Nu era sigură dacă-i plăcea cum vorbeşte Luke, dar, din pat

nu prea putea fi contrazis. Toată lumea venea la dans, de la fiii şi fiicele fermierilor, la r

citorii de fermă, cu sau fără neveste, pînă la servitoare, guverr,. orăşeni de toate vîrstele şi sexele, în aceste împrejurări toţi frai. zău unii cu alţii - profesorii cu ucenicii, agenţii bancari cu ferm

Bunele maniere, rezervate pentru viaţa de zi cu zi, nu se intiir aici. Bătrînul Mikey O'Brien a venit din Gilly să cînte la vior era întotdeauna acompaniat de cineva la pian ori la tobă. Ştir. un butoi de bere, sau pe un balot de lînă, Mikey cînta fără oo: cu buza de jos atîrnînd, pentru'că nu avea nici timpul, nici ra să înghită de teamă să nu strice ritmul.

Dar aceasta nu semăna deloc cu petrecerea dată de MaO singura la care participase Meggie. Era un dans de han cific, cu polci, mazurci şi cadriluri, cu atingeri fugare in partenerilor, sau cu răsuciri sălbatice în braţele ferme a Nu exista nici un sentiment de intimitate, de visare.

250

Page 251: Colleen McCullough Pasarea Spin

. intrigile romantice erau lăsate acasă, c or' distracţia generală.

„ faimosul ei însoţitor atrăgea privirile ^ părintele Ralph. Tot atît de s c L' . c | ' Ralph- Cum adică era? E groaznic să se Par'la o părticică din trecutul îndepărtat. 11C' Ca cuvîntul, Lukc o lăsă singură numai atunci cînd lindl'~ŞEnoch Davies şi Liam O'Rourke erau şi ei prezenţi >3'Cta l cui lui Lukc. Dar acesta nu le dădu nici cea mai '"',\\ctita Meggie nu părea să-şi dea seama că avea T isczc şi cu alţi băieţi. Ea nu auzise comentariile, însă •inscsc din zbor şi se distra în sinea lui. Ce tupeu din i muncitor obişnuit s-o fure de sub nasul lor! Dispreţul -ce Ei au avut fiecare o şansă; dacă au irosit-o, îi priveşte. l dans a fost un vals. Luke luă mîna lui Meggie şi îi ^ia trâgînd-o aproape de el. Dansa excelent. Spre sur-,a, fata descoperi că nu trebuia decît să-1 urmeze. Şi era extraordinară să stai atît de aproape de un bărbat, să-i :hii. coapsele, să-i absorbi căldura trupului. Scurtele ei i părintele Ralph fuseseră atît de intense, încît nu avusese rccapă şi lucruri mai discrete, drept care crezuse sincer mai simţi niciodată atît de fericită în braţele unui bărbat, im era cu totul altceva; îi crescu pulsul şi îşi dădu seama cisc, după felul în care o răsuci şi o strînse si mai tare, -i părul şi obrazul. <-ul care-i ducea acasă nu-şi vorbiră prea mult. Breach fia la o distanţă de şaptezeci de mile de Drogheda, peste 'de nu exista nici o casă, nici o lumină, nici o comunitate iza dealului care ducea spre Drogheda nu avea mai mult •c picioare înălţime, dar din cîmpiile negre acesta părea Accesibil ca vîrful Alpilor elveţieni. Luke opri maşina, «•J» sa deschidă portiera lui Meggie. Păşi lîngă el tremu- arc va strica totul încercînd să o sărute? înjur domnea 'solută. lartceraun

arăginit şi Luke o sprijini de umeri, ca mea

251

^'mpiedic f Faiasulu91J-UKe o sprijini de umeri, ajutmd-o să treacă peste terenul accidentat. Apu

Page 252: Colleen McCullough Pasarea Spin

strîns gardul şi nu scoase un cuvînt, paralizată de f • văzu că el nu face nici o încercare să o aţinea n '• °a; aP<

«L O ' r^îllCS In lumina razelor lunii, iarba strălucea şi foşne ° Păi

scos un oftat neliniştit. Frunzele copacilor luceau ' ^^ foc în adierea vîntului şi umbre misterioase se deşi • "'^'

fisuri, asemenea unor fantome de pe lumea cealaltă R- -^ Meggie încercă să numere stelele, dar nu reuşi. Delic '

C'n

de rouă pe o pînză de păianjen, stelele străluceau, se st' ^ ritm atemporal. Păreau suspendate deasupra capul iscoditoare de suflete sau ca ochii de diamant ai in« strălucesc într-o rază de lumină, cu o forţă infinită Se adierea vîntului fierbinte, care învolbura iarba, şi frunzei sau fîşîitul unei păsări somnoroase, supărată că fusese A singurul miros era cel nedefinit al tufişurilor.

Luke întoarse spatele nopţii, scoase punga cu tutun si î<. o ţigară.

- Te-ai născut aici, Meghann? o întrebă el în timp c, frunzele de tutun în palme.

- Nu, m-ain născut în Noua Zeelandă. Am venit la Dn acum treisprezece ani.

Luke presără firele de tutun pe hîrtie, o răsuci cu înde: între degetul mare şi arătător, umezi cu limba marginea foiţe:. capetele cu un băţ de chibrit, apoi îşi aprinse ţigara.

- Te-ai distrat astă-seară, nu? - Oh, da! - N-aş vrea să lipsim de la nici un bal. - Eşti drăguţ. El tăcu din nou, fumînd liniştit şi privind peste capota n

o pasăre supărată, pusă pe ceartă. Cînd în mînă îi mai ri doar un chiştoc, îl aruncă şi-1 strivi cu cizma pînă wsl--' stinse. Nimeni nu stinge ţigara ca un australian, om al stepe

Meggie se întoarse, iar el o conduse pînă la maşină. LU

prea înţelept ca să încerce să o sărute acum, pentru c gînd să se însoare cu ea, dacă putea. Va aştepta pma cl ea să fie sărutată.

252

Page 253: Colleen McCullough Pasarea Spin

• la alte baluri în acea vară care se tîra încet, mai f°st şl ^. răfujtă. Treptat, cei de la fermă se obişnui-ricndoarcau^e ^. găgisc un prieten. Fraţii ei nu o mai :i|lllll | ^^eaiu dar îi îndrăgiseră şi pe el. Luke O'Neill pentru ca ^^.^ pe care_] avuseseră vreodată la fermă;

''" 'uinllt i"C '""'

c - o balanţă selectivă, era indiferentă şi nu o făcu. c' insinuase că se deosebeşte de un oier obişnuit, şi tig de cauză; era tratat ca unul de-al.lor.

°so obiceiul să vină seara la fermă, cînd nu era pe cîmp; rome Bob îi spuse că n-avea rost să mănînce singur, de , maj' cra ioc la masa familiei Cleary, aşa că începu să cu ei. Mai tîrziu li se păru lipsit de sens să-1 trimită să singur, la o milă depărtare, cînd el ar fi dorit să stea de Vlcggie pînă tîrziu, aşa că îl invitară să se mute într-una iele de oaspeţi, care era foarte aproape de casa mare. timp, Meggie începu să se gîndească tot mai mult la el, a la început, cînd îl compara mereu cu părintele Ralph. ană se vindeca. După o vreme a uitat că părintele Ralph /.va, iar Luke zîmbea aşa, că ochii părintelui Ralph aveau :!ancolie împietrită, iar ochii lui Luke luceau de neliniştea Era tînără şi nu cunoscuse dragostea, o intuia doar din

Dar ea dorea să o savureze, să o respire, să se abandoneze i ci. Părintele Ralph era acum episcopul Ralph; el nu va fi °data, niciodată. O vînduse pentru treisprezece milioane 1 Daca el "-ar fi folosit expresia în .noaptea aceea, ea nu ^ astfel problema, dar o auzise rostită de el, şi în nenumă-J^a se întreba ce-a fost în capul lui, ce-a vrut să spună. 1 e M ardeau cînd atingea spatele lui Luke, ori de cîte ori i lichid"?111 dansului; ° răscolea virilitatea lui. Da, cu el cî d

aC?la de foc invadîndu-i corpul şi nici nu s-a aCa m~l VCdea' SC Va t0pi' SC Va °flli ' Dar ca Enoch Davies, Liam O'Rourke, Alistair

253

, ia- dccît asta nu exista. Se născuse într-o familie

' ' "°r' după avere. Fee, singura care ar fi putut cîntări

dcparvcniţi, iar bărbaţilor Cleary nu le trecu prin

Page 254: Colleen McCullough Pasarea Spin

MacQueen mai bine decît pe Luke şi nici unul H' s-o tulbure în aceeaşi măsură ca Luke O'Neill D înalţi, nu aveau ochii sau părul lui Luke. întotd^ ceva, deşi nu putea să definească exact ce avea L L-ei. Mai era şi faptul că-i amintea de părintele Ral admită că numai din acest motiv se simţea atrasă H Vorbeau mult, dar întotdeauna despre lucruri i>c pămînt, scopul lui în viaţă, locuri pe care le văzu politice. El citea cîteodată, dar nu era un pasionat oricît ar fi încercat ea, nu putea să-1 convingă să citc carte, numai pentru că ea o găsise interesantă, în afar H nu purta conversaţii cu profunzimi intelectuale; dar cel m "" era faptul că niciodată nu manifestase vreun interes n ' ocupările ei, nu o întrebase ce aştepta de la viaţă. Cîteod plăcut să vorbească despre lucruri mai aproape de sufletui oile şi ploaia, dar ori de cîte ori încerca, el era expert în a o d conducînd-o spre subiecte impersonale.

Luke O'Neill era isteţ, plin de sine, extrem de muncitor > să se îmbogăţească. Se născuse într-o cocioabă îngrădită de nuiele, exact la Tropicul Capricornului, în afară oraşuii: reach din Queensland-ul de vest. Tatăl său fusese oaia r unei familii irlandeze prospere, dar neiertătoare, mama;: unui măcelar neamţ din Winton; cînd ea a ţinut morţiş să s cu Luke cel bătrîn, a fost, la rîndul său, dezmoştenită. S-a zece copii în acel bordei, şi nici unul nu avea o pereche d: - deşi nu aceştia contau în primul rînd în toridul Longre<^ cel bătrîn a murit într-un incendiu, la cîrciuma Blackall. -său abia împlinise doisprezece ani. Fără să stea prea mu Luke cel mic începu să muncească pe la ferme, etern rănile oilor cu catran, dacă cei care le tundeau ciupea

De un singur lucru nu-i fusese niciodată frică lui U se agăţase de muncă cu disperare, fie pentru că -1

un nepricopsit, fie pentru că moştenise tenacita e> mamei sale.

254

Page 255: Colleen McCullough Pasarea Spin

avansa de la ucenic la fermă, la muncitor; oilor. Indiferent de domeniu, un om nu

spccial'za m manifestă interes pentm meseria sa, dacă îi „t-f ţa daca n

. vocaţia- ^^. gă mmujască presa sau să tundă oile

c nu se da Avea suficientă forţă să preseze lîna în -a vorba c ^ tunsul oilor, întrucît se ofereau mai i uriaşe, dan

an' e îşi cîştigă faima de muncitor bun în districtul '* °HVa nu mai avu probleme să-şi găsească de lucru. Cu >la" autocontrol, putere şi răbdare - calităţi care nu-i lipseau 0 ' - • om putea stăpîni meseria de a tunde oile. Foarte °Luke reuşi să tundă două sute de oi într-un timp record; şi 1 un foarfece numit „şopîrla". Foarfecele mari, din Noua dă fuseseră acceptate în Australia, deşi, dacă le-ar fi folosit, u şi-ar fi dublat eficienţa. Era o muncă istovitoare; stătea cu o oaie între picioare, tundea în lung şi în adîncime pentru c lina dintr-o bucată şi pentm a evita pe cît posibil să treacă rtccclc a doua oară. Nu-1 supărau căldura, sudoarea sau ta pînă la trei galoane de apă pe zi; nu-1 supărau nici muştele, au îngrozitoare, pentm că el se născuse în patria muştelor. :ranjau nici oile, acest adevărat coşmar pentm oieri în peri- nsului; nenumăratele varietăţi de merinos se remarcau prin- iindcnţă de lînă pînă-n copite şi pînă la bot, dar mai ales 1 piele foarte sensibilă care'aluneca în toate direcţiile în timpul ii .

nu de muncă se temea Luke, cu cît trudea mai mult cu atît Ca mai bine; ceea ce îl deranja erau zgomotul şi mirosul greu. <ta n'mic mai îngrozitor pe faţa pămîntului ca un staul unde ••"in ^: i _ T T ^ - -

n, aşadar, să fie el şef, să devină proprietarul Pnntre muncitori şi priveşte cum alţii îi tund oile.

av ^ga visase să poată munci în aer liber şi să-şi spo-.; ]a

tuj's. Umai Perspectiva de a deveni celebru 1-ar fi ţinut c dc oi pc

2j' arC°ri se întllnea vreun oier capabil să tundă trei ' C0nform

regulilor, cu foarfeci mici. Uneori, făceai

255

: niai

°C

Page 256: Colleen McCullough Pasarea Spin

în acelaşi timp descoperi că avea trecere la fenici p încercare la o fermă a cărei moştenitoare era o fată de ' °' destul de drăguţă - la Gnarlunea. A avut phinl^^

„' . ._ ." .. . . fo",""°n, căcj

urmă fata a preferat un neisprăvit a cărui viaţă ajunse prin partea locului. De la Gnarlunga plecă atunci la B j ^ se ocupă de cai, dar nu scăpa din ochi casa, moslen'i urîţică şi tatăl care era văduv. Din nou îl urmări ghinion l-că o cucerise, dar pînă la urmă faţa cedă dorinţei tatălui s'' cu un sexagenar care avea pămîntul din vecinătate

Aceste două încercări 1-au costat trei ani din viaţă dre < hotărî că douăzeci de luni pentru fiecare moştenitoare e nrc, şi plictisitor. I-ar fi plăcut să călătorească o vreme, să plece un departe, poate între timp s-ar fi ivit o altă ocazie. L-a încînfct spectiva de a străbate drumurile Queensland-ului, spre rîurilc B; şi Bulloo, îndreptîndu-se spre sudul Noii Galii. Avea treizeci J şi venise vremea să găsească o gîscă în stare să-i aducă ouid,

Toată lumea auzise de Drogbeda, dar Luke ciuli urechile află că este numai o fată acolo. Nu credea că va moşteni fc: dar poate că-i vor da zestre o modestă suprafaţă de 100 (MM la Kynuna sau Winton. Era pămînt bun înjurai districtului (• dar prea uscat şi cu prea mulţi copaci. Luke prefera vastitate vestul îndepărtat, unde iarba creştea la infinit, iar copacii dar doar în amintire. Un imens ocean de iarbă, fără început şi sfîrşit, unde un om era fericit să crească o oaie la zece pămînt. Iarba, soarele, căldura şi muştele puteau fi un parai un om ca Luke O'Neill.

Auzise povestea Droghedei de la Jimmy Strong. AML&F, care 1-a adus acolo şi se întrista cînd află ca aparţinea de fapt Bisericii Catolice, între timp însă, des^ moştenitoarele erau puţine şi rare; cînd Jimmy Strong fata avea o frumoasă sumă de bani, ca şi fraţii el> n° nue, conform planului.

256

avere cu pariurile. Din păcate, era puţin prea înalt cînd se apleca pierdea cîteva secunde preţioase s ' M'tri1; lui r- \ti I-\ -ŢII i a r-f* \-Y\(*tr\r\r\ nr rviif^o rroct T^ocif^-n „ _ • 'Ci r lui chibzuia ce metodă ar putea găsi pentru a-şj rear

în acelaşi timp descoperi că avea trecere la fenici F" V'Sli

încercare la o fermă a cărei moştenitoare era o fată de

Page 257: Colleen McCullough Pasarea Spin

ukc hotărîsc de mult că scopul vieţii sale erau 100 000 tlCŞ' îînt la Kynuna sau Winton şi muncise cu ardoare JC *!-câ acestui ţel de fapt, banii gheaţă îi făceau inima '"""^î'ndindu-se ce ar putea cumpăra cu ei; nu voia neapărat

ltl" ^ • ,i, sau să moştenească puterea dată de acesta, ci îl

;iOS bancă pe ..... „ - - > --

erarc, ci valoarea lor m bani gheaţă.Un bărbat care ic mai marc peste muncitori la

tunsul oilor nu ar fi optat i pentru Mcggic Cleaiy, moştenitoare fără pămînt. Şi nici 'iubit actul fizic de a munci din greu, cum făcea Luke

de la Holy Cross, la Gilly, era al treisprezecelea dans la c o scotea pe Mcggie, în tot atîtea săptămîni. Cum des-] unde sînt organizate şi cum reuşea să facă rost de invitaţii, n naivitatea sa, n-ar fi putut ghici. Oricum, cu regularitate, .ukc îi cerca lui Bob cheile Rolls-ului şi o ducea undeva, de circa 150 de mile. în seara aceea rece, ea se zgribuli, ce stătea rezemată de gard şi privea peisajul fără lună, jceala pămîntului sub picioare. Venea iarna. Braţul Iui iprinse pe după umeri şi o trase mai aproape. . .•-• Irig, spuse el, hai să ne întoarcem acasă. Nu. acum fni-e bine, m-am încălzit, răspunse ea cu respiraţia ă.

•^c-nu schimbarea din el, contracţia braţului care o ţinea lejer 'nai. Dar era plăcut să se sprijine de el, să simtă căldura a dm corp, din toate fibrele corpului. Chiar şi prin pulo-dc lină ea simţi cum mîna lui se mişca într-un cerc mic, • un masaj curios şi foarte aţîţător. Dacă i-ar spune că-i s-ar opri; dacă nu rosteşte nici un cuvînt, el s-ar simţi •j continue. Şi ea era tînără şi dornică să savureze dra-sc cuvine. In el vedea singurul bărbat interesant în •PMi atunci, de ce nu s-ar lăsa sărutată?

î>t ° accePtare tacită> Luke ° Prinse Ş1 cu ' ° întoarse cu faţa spre el şi se aplecă. Simţea

257

ănin, , ',L sibilitatca de a înşira cifre frumoase şi îngrijite mconlul

numele său. Nu Gnarlunga sau Bingelly şi le

dispcrarc,

Page 258: Colleen McCullough Pasarea Spin

doar un fel de apăsare a gurii lui. Oare ce trebuie - că-ţi place? îşi muşcă buzele şi imediat regretă A ^c" el deschise mai tare gura, o forţă s-o deschidă si ^^;

limba o introduse în gura ei. Revoltător! De ce e -' ''°:

decît atunci cînd o sărutase Ralph? Atunci nu i s U''"

greţos; atunci nici nu gîndise, se deschisese num ' "^ ' casetă în momentul în care apeşi pe un buton secret r De ce i se înfiora corpul, de ce se lipea de el cînd mi ?!

se smulgă din braţele lui? '' Luke îi descoperise punctul sensibil şi-şj ţjnca j s-o

excite; pînă acum nu păruse prea entuziasmată S sărută pe gît. înfiorată de plăcere, se agăţă de el şi [ cînd buzele lui coborîră de pe gît şi mîna lui încercă să-j de-umărul, ea îl împinse brusc şi sări într-o parte.

-Destul, Luke! Episodul o dezamăgise şi aproape îi repugnase. Luke c-

conştient de lucrul ăsta în momentul în care o ajută să maşină şi îşi răsuci mult rîvnita ţigară, îşi imaginase mere, un amant bun, nici o fată nu s-a plîns vreodată de asta-d.;. nu erau domnişoare educate, ca Meggie. Chiar Dot MacP moştenitoarea de la Bingclly, cu mult mai bogată decit'. era o ţărancă, nu tu şcoală la Sydney şi toate celelalte... i aiurii sale, în materie de experienţă sexuală, Luke se ridica b unui ţăran mediu; ştia puţin dincolo de ceea ce-i plăcea lui >• nici un fel de noţiuni teoretice. Numeroasele fete cu car. dragoste nu îşi dăduseră osteneala să-i spună că le plac asta însemna că el trebuia să se bazeze pe o anumită dozai., maţie subiectivă, nu totdeauna corectă. O fată accepta o <• de acest fel sperînd în căsătorie, mai ales cînd bărbatu a- şi muncitor ca Luke, deci s-ar putea ca ea să mintă nu facă lui plăcere. Şi nimic nu zgîndărea mai tare orgoliu ca declaraţia că este cel mai bun iubit. Habar n-avea baţi au fost păcăli ţi astfel. .

Gîndindu-se încă labătrîna şi urîta Dot, care cedase;i tatălui, după ce stătuse închisă o săptămînă într-o

258

Page 259: Colleen McCullough Pasarea Spin

T je avea să fie o nucă greu de spart şi nu-şi - ^C^" • -. sau să o dezguste. Jocul erotic trebuia

j|c să o sp cum vedea ca-i face plăcere-flori, , o va cu: ta a^ '.in din celelalte.

- asină domni o tăcere apăsătoare, apoi Meggie

' : jn scaun, -m, Luke. ,nl vrut să te supăr. m-ai supărat. Cred că nu prea sînt obişnuită cu

, , i frică, în nici un caz nu m-ai supărat. n! Luă mîna de pe volan şi-i strînsc palmele care-i

Ccunatc în poală. Nu-ţi face probleme. Eşti prea tînără ai cam repede. Să uităm totul.

\ uităm. 3 sărutat vreodată? întrebă Luke curios.

simţise teama din vocea ei? Dar ce motiv ar avea să se

spus că ai fost o dată îndrăgostită şi am presupus că ştii îmi pare rău, Meghann. Avînd în vedere familia în care trebuia să-mi dau seama că de fapt, ai vrut să-mi spui n pasiune de adolescentă pentru vreun tip care nici nu n scamă. da! Lasă-1 să creadă asta!" ptatc, Luke. A fost numai o pasiune trecătoare, «ci o strînse din nou lîngă el şi o sărută uşor şi tandru, 'cn.se şi alte treburi cu limba. Nu-i răspunse tocmai ' °nt'dar era clar că de astă dată îi plăcuse; plecă spre °Va ":ai mulţumit la gîndul că nu.şi-a irosit toate

1 Lukc n !ouă

ori tasc

rivind umbrele lăsate ' Un lucm fusese foarte clar; un CU cele ale lui RaIPh- Ş[ °

' CÎnd ° mî"gîiase Pc

-avea rost să-1 compare pe Luke cu Ralph

259

Page 260: Colleen McCullough Pasarea Spin

şi nici nu mai era sigură dacă dorea să încerce pe Ralph; el nu putea să-i fie soţ. Cu Luke era )'1

A doua oară cînd Luke o sărută pe Meggie sj. °tu' Fuseseră la o petrecere minunată la Rudna Hunish ^ S să facă plimbarea şi seara se anunţa reuşită înc" Luke era în cea mai bună dispoziţie, a glumit mult ° distrat-o la culme pe Meggie, apoi a fost afectuos s • ' cursul petrecerii. Şi domnişoara Charmichael era ' r să i-1 fure! încercînd ceea ce Enoch Davies şi Alist nu îndrăzniseră, ea flirta cu Luke pe faţă, fortîndu l dans. După ce-i oferi un vals lent, Luke se întoarse rene i şi s-a mulţumit doar să ridice ochii-n tavan, ceea c> înţeles cît se poate de clar că domnişoara Carmichael i Şi îl iubi pentru asta; încă de cînd se amestecase şi-i Su dispoziţie la bîlciul din Gilly, Meggie nu o putea suferi felul în care părintele Ralph o ignorase, numai pentru copil peste o baltă; acum, în această seară, Luke îi apăruse c aceeaşi ipostază. Oh, bravo! Luke, eşti minunat!

Drumul spre casă era lung şi vremea deosebit de rece. luase un pachet cu sandvişuri şi o sticlă de şampanie de la te Angus MacQueen şi după ce parcurseră vreo două treimi :

opri maşina, în vremea aceea, caloriferele pentru maşini rare în Australia, dar Rolls-ul avea încălzire.

- Oh, nu-i plăcut să stai fără haină, pe o noapte ca Meggie luînd sticla de şampanie şi muşcînd dintr-unsa

- într-adevăr. Eşti tare drăguţă în seara asta, Megh Ce anume dădea strălucire ochilor ei? Verdele nu er

după care să se dea în vînt, i se părea anemică, dar priv n ar fi jurat că avea toate nuanţele din spectrul albăstruii violete, un verde profund cu o uşoară tentă de galben, s nişte bijuterii, încadraţi de acele bucle ondulate, care străluceau de parcă ar fi fost înmuiate în aur. întinse m îi mîngîie pleoapa unui ochi, apoi cu un aer serios îs degetelor.

- Luke, ce s-a întîmplat?

260

')'1

Page 261: Colleen McCullough Pasarea Spin

Am vrut să mă conving că nu ai o pudrieră lltut rcz'31" „ . j cg n.am maj cunoscut o altă fată de toait-ia- v

, ea mînă la pleoape, le atinse, apoi îşi privi •'[^S ştii că am! Dar nu se ia! risc' s - -|e jar în stomac avea o senzaţie de căldură, r, care au forma unor turle de biserică, şi - mn «iii- întotdeauna m-am gîndit că trebuie

r)OS P**f ' ' ' d r este moale şi delicat, ca al unui copil. Cred că

°s'. -c aur şj pe piele, străluceşte... Şi cea mai frumoasă || bună pentru sărutat...

u buzele întredeschise, la fel ca la prima lor întîlnire; oa de şampanie din mînă. . mai ai nevoie de puţină şampanie, spuse umplînd-o.

•bartc bine că ne-am oprit să facem o pauză după atîta tunicsc că te-ai gîndit să-i ceri doamnei MacQueen

şi vin. .1 Rolls-ului torcea uşor în tăcerea nopţii, aerul cald intra

pe neauzit prin ventilatoare: Luke îşi desfăcu cravata şi o e, apoi îşi deschise cămaşa la guler. Hainele erau pe scaunul

~>h, c mult mai bine! Nu ştiu cine a inventat cravatele pentru ţi, dar dacă-1 întîlnesc îl strîng de gît cu propria-i invenţie, întoarse brusc, îşi apropie faţa de a ei şi îi prinse buzele ie sale; deşi nu o atinse altfel, ea se lăsă purtată de impulsuri, P ce el se întindea în scaun şi o trăgea pe pieptul său. îi prinse m mîini, şi-0 acoperi de sărutări. Era mulţumit, în sfîrşit, că -Acestea de copil îi răspundeau. O mînă de-a ei se strecură g'tul, mr degetele înfrigurate se plimbau prin păr, în , Dc d

3 celeilalte m»ni se odihnea pe pielea fină de la baza

^im^d a<?Ca! ta' el nu se 8răbi> de?i se excitase numai e cmd îi dăduse a doua cupă de şampanie, îi sărută

1I?1' sprâncenele, reveni la obraji, pentru că semănau ' a gură, care îl înnebunea cu forma ei infantilă.

Nu avea" ""''UmCrii °U ° piele atît de delicată Ş1 reconfor-Putcrea să se oprească, tremura la gîndul că ea ar

261

Page 262: Colleen McCullough Pasarea Spin

putea face acest lucru, cu o mînă desfăcu pe spatele rochiei, o scoase de pe braţele ascultat bretelele furoului din satin. Cu faţa îngropată und ' ^ a^ umeri, mîngîie cu vîrful degetelor spatele gol, simtin l r ^ 'n'r Coborî faţa mînat de un impuls orb, de necontrolat - ^ c cu buzele desfăcute sfîrcul înf ierbîntat SP n,«x ' l r i ( l cu buzele desfăcute sfîrcul înfierbîntat. Se juca cu i se păru o veşnicie ameţitoare, apoi palmele i se încord -'" ei, înainte de a-i muşca uşor sînul... Bătrînul şi ct ^ jocul lui preferat nu dădea niciodată greş. Era atît de h' biiiine! Nu strigă, tresări numai violent şi îşi înohjf plăcere.

Ca un sugar sătul, dădu drumul sfircului, sărută sînu nemărginită, recunoscător, apoi rămase împietrit, rcs îi simţi gura şi părul şi mîna mîngîindu-1 sub cămaşă păru să se reculeagă, deschizînd ochii. Se ridică iute trase furoul, apoi rochia"şi-i încheie nasturii.

- Mai bine te-ai mărita cu mine, Meghann, spuse el cu b Nu cred că fraţilor tăi le-ar plăcea să ştie ce-am făcut noi

- Da, cred că-i mai bine, fu Meggie de acord, cu pi; lăsate şi cu obrajii îmbujoraţi.

- Hai să le spunem mîine dimineaţă. - De ce nu? Cu cît mai repede, cu atît mai bine. - Sîmbăta viitoare mergem la Gilly. O să vorbim cu pv

Thomas - bănuiesc că vrei o cununie religioasă. 3 - Mulţumesc, Luke.

Asta era. Se legase, nu mai exista cale de întoarcere, săptămîni, sau cît vor dura strigările, se va mărita cu Luke< Va deveni doamna Luke O'Neill! Ce ciudat! De ce a sj Pentru că aşa a zis el. Dar de ce? Să-1 scot pe eldin ^j; Să-1 apăr pe el, sau pe mine? Ralph de Bricassart, citeod că te urăsc...

Incidentul din maşină o tulburase în cel mai înalt gr naşe cu cel de prima oară. Atît de multe senzaţii p a' litoare! Oh, mîngîierile! Jocul acela electrizant cu >^_ paralizase fiin ţa, stîrnindu-i emoţii atît de violente. ?

262

•nas!

Page 263: Colleen McCullough Pasarea Spin

-e ea îşi pierduse capul, devenise o jucărie în 111 hainele, iar ea ar fi trebuit să ţipe, să-1 pălmu-lui;i'aSCOS

în(j Dispăruse ameţeala provocată de senzaţii, } fuga- AC

onerirea că era minunat să fii sărutată cum se â-ti simţi sînii electrizaţi şi bunul-simţ blocat, ea că ar fi trebuit să-i reziste. Umerii i se lipiseră "S' Idurile i se abandonaseră coapselor şi regiunea 11(1 'U'' S niimea fusese străbătută de o plăcere imensă cînd 'rC ""tubcranţâ a corpului lui, tare ca piatra; ar fi vrut să " i tot restul vieţii, zguduită, golită, dorind... Dorind ce? ''h momentul în care el o îndepărtase, ea nu-şi dorea asta, •o că «.e aeate de el ca o sălbatică. Dar numai acest ncVOM sa a^ "o . ccetluise căsătoria cu Luke O'Neill. Ca să nu mai spunem

ota convinsă că ci îi făcuse acel ceva, care dădea naştere copiilor.

Mimcni nu se arătă surprins de vestea căsătoriei şi nici nu formulă :ccţic. Singurul lucra care le stîrnise uimirea a fost refuzul nat al lui Meggie de a-i da de veste şi episcopului Ralph; Jcvărată criză de isterie cînd Bob avansa ideea de a-1 invita rea căsătoriei, la Drogheda. Nu, nu, nu! strigase ea la toţi; care niciodată în viaţa ei nu ţipase la nimeni. Toţi crezuseră upârată pe episcop, pentru că nu mai venise la Drogheda i. ea însă susţinea morţiş că măritişul nu era treaba nimănui, ci. iar dacă el nu a avut bunul-simţ să vină la Drogheda, !nal, nu intenţiona să-i impună o obligaţie pe care el n-ar fi 1 refuze.

Fee promise solemn că nu va pomeni nici un cuvînt în '5alc-lasînd impresia că nu-i păsa de nimic, după cumn-o ™=" alegerea pe care o făcuse Meggie. Menţinerea la zi a

IMF fcrme mari cum era Dr°gheda îj ocuPa tot timPul

erua CC PUt°au servi ca material documentar unui istoric, ^au viaţa la fermă cu lux de amănunte, fără a se rezuma

Jrmc 'd^ ^ EraU descrise cu minuţiozitate mişcarea n*.,;..-.. 01> schlmbarea anotimpurilor, vremea în fiecare ''te la cină de doamna Smith. Iată ce cuprindea

263

Page 264: Colleen McCullough Pasarea Spin

extrasul din jurnalul fermei pentru ziua de 22 i senin, nici un nor, temperatura în zori ] grad. A"-" slujbă. Bob e acasă, Jack a plecat la Murrombah '' meni, Hughie s-a dus la West Dam cu un alt om Ţ °' ani de la Beerbarrel au fost trimise la berbecii de l Winemurra. La ora trei, temperatura ridicată, 3() <y ' metrul constant, 777 milimetri. Vînt dinspre vest M •" carne de vită, cartofi fierţi, morcovi şi varză, apoi h d ghann Cleaty se va căsători cu domnul Luke O 'Neill ' de animale, sîmbătă 25 august, Ia biserica Holly Cn>-bone. Scrise la ora nouă seara, temperatura 7 ultimul pătrar. "

264

Page 265: Colleen McCullough Pasarea Spin

11

ukc îi cumpără lui Meggie un inel de logodnă cu diamant, modest, dar de efect, cu un set de două pietre de un sfert de carat, montate în două inimioare de "^irigările s-au făcut pentru sîmbătă, 25 august, la amiază, nea Holly Cross. Ceremonia avea să fie urmată de o masă iiic. Ia hotelul Imperial, la care, bineînţeles, au fost invitate i na Smith, Minnie şi Cat, nu însă şi Jims şi Patsy căci Meggie .- categoric că nu înţelege ce rost ar avea să străbată şase mile ca să vadă o ceremonie pe care nici măcar nu o înţele-rimisc de la ei scrisori de felicitare; a lui Jims, lungă, dezor-ji copilăroasă, a lui Patsy compusă doar din două cuvinte: înroc". Şi ei îl cunoşteau pe Luke din timpul vacanţei la h.

una Smith era supărată, pentru că Meggie insistase să se 'nai puţină zarvă în jurul evenimentului; ea sperase ca ^ de nuntă a singurei fete de la Drogheda să dureze mai c_Şi_sâ fie organizată cu tot fastul. Dar Meggie fusese atît wa, mcit refuză chiar şi coroniţa de mireasă; se va căsători " " 0 r°Chie °arecare' va Purta Pe cap o pălărie obişnuită, SerV' f°arte bine drept costumaîie pentru

i LukT am,hotărît unde să te duc în luna de miere, îi

(acut «îŞeZI"du~Se pe un scaun în fata ei' în duminica în tacut Planurile de nuntă.

265

Page 266: Colleen McCullough Pasarea Spin

-Unde? - în nordul Queensland-ului. în timp ce erai l

stat de vorbă cu nişte ţipi, la barul Imperial şj m; °"(' • • pot face bani grei în ţara trestiei de zahăr, dacă eşti H ^ şi rezistent şi nu ţi-e frică de muncă. c P

- Dar, Luke, ai deja o slujbă aici! - Un bărbat nu se simte în apele sale dacă stă I

Eu vreau să avem destui bani, să ne cumpărăm na -^ Queensland-ului şi mai vreau să-1 muncesc, înaint H

ln

bătrîn. Un om neinstruit găseşte cu greu o muncă h timpul depresiunii economice, dar la nord de Qucensln de mînă de lucru şi se cîştigă de cel puţin zece ori ma aici, la Drogheda, ca îngrijitor de animale.

- Şi ce ai să faci acolo? - O să tai trestie de zahăr. - Să tai trestie de zahăr? Este o muncă de salahor! - N-ai dreptate. Negrii, salahorii, cum le spui tu, nu şir

de înalţi, ca noi, albii; şi pe urmă, cunoşti legile tot atit de şi mine. Australienii interzic importul de negri sau asiatici p. face o muncă de sclavi plătită, cu un salariu mai mic dccii alb, ca să nu ia pîinea de la gura propriilor oameni. Sînt prc: care rezistă la tăiatul trestiei. Dar eu nu mă dau bătut cu ir două.

- Asta înseamnă că vrei să ne stabilim la nord de Q\K-" -Da . Privi dincolo de el, prin ferestrele enorme ale

eucalipţii, padocurile, copacii din depărtare. Să nu rm Drogheda! Să ajungă undeva unde episcopul Ralph n-găsi, să nu-1 mai vadă niciodată, să depindă de el i măsură încît să nu mai existe cale de întoarcere.. • încărcaţi de tristeţe, se opriră asupra chipului însutle.1 El îi văzu pleoapele plecate şi colţurile gurii lăsate. mai făcea atîtea probleme pentru stările ei de tris > putea accepta să-i tot dea bătăi de cap. Sigur, Me-c facere pentru un bărbat, mai ales dacă acesta încerca

266

Page 267: Colleen McCullough Pasarea Spin

, ja f3ingelly, dar atracţia fizică pe care o \4acPlierS

h°"ujtoare nu făcură decîtsă sporească vigilenţa ^ firea-' ba bjiie jnjnîa în frîu. Nici o femeie, oricît de . care-Ş' •"_ ^^ era jyfeggie Cleary, nu avea atîta putere ^^'nă-Tdictcze ce trebuie să facă. "' '* ămase fidel principiilor lui, anahzînd pe toate ar. Lukc j frăniînta. în anumite momente era mai bine lt)lcnlj C -,, areastă chestiune se impunea o atitudine bru-Ican, dar in <

Snn.cusîntunomdemodăveche.

,rjvi uimită. _ întrebă cu un ton care lasă sa se înţeleagă: „Contează? Fu cred că, după căsătorie toată averea femeii trebuie l bărbatului. Aşa cum se întîmpla pe vremuri cu zestrea, ceva bani şi de aceea îţi spun de pe acum că, după căsă-trcbui să-i treci pe numele meu. Este corect să ştii ce Kiinte de a-ţi lega soarta de a mea. i?egic nici nu-i trecuse prin minte că-şi va păstra banii; piu crezuse că după căsătorie vor trece de la ea la Luke, "i alte probleme. Toate femeile australiene, cu excepţia :atc, erau crescute pentru a deveni, mai mult sau mai ;c ale bărbaţilor, şi lucrul acesta rămînea valabil şi pentru aţi hotărise întotdeauna pentru Fee şi pentru copii, iar lea lui, Fee îi încredinţase lui Bob rolul de şef al familiei. vea şi banii şi casa şi soţia şi copii. Meggie nu pusese jb semnul întrebării dreptul bărbatului de a poseda totul. Aclamă ea, nu m-am gîndit că este necesar să semnez Eu am crezut că după căsătorie tot ce am eu devine în •it al tău.

a- dar proştii aceia de la Canberra au stricat totul cînd ° Vot femeJlor. Eu vreau ca lucrurile să fie clare între accea îţi spui! toate acestea de la bun început

***** nevastă de modă veche- Dot n'ar

267

nnC '

Page 268: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Cîţi bani ai? o întrebă. - în clipa de faţă, paisprezece mii de lire în f

primesc două mii. eca El fluieră. - Paisprezece mii de lire! Pfm! Sînt o groază de b

E mai bine să am eu grijă de ei. Săptămîna viitoare directorul băncii, ca să mă asigur că ce va veni du -' pus pe numele meu. N-o să mă ating de un penny sl' ' vom folosi să cumpărăm ferma mal tîrziu. în urmat munci amîndoi mult, vom economisi fiecare bănm

r. ,0 " " ciştiga. De acord?

Ea dădu aprobator din cap. - Da, Luke.

A fost de-ajuns o simplă scăpare din partea lui Luke ne nunta să fie în pericol de a nu se putea oficia. Nu era catolic a aflat, părintele Watty şi-a ridicat îngrozit mîinile spre cer

- Doamne Sfinte! Luke, de ce nu mi-ai spus mai devreme avem nevoie de timp şi energie ca să te convertim şi să te bot. înainte de căsătorie.

Luke îl privi mirat pe părintele Watty. / - Cine-a spus că vreau să mă convertesc? Mă simt for în afara religiei, dar dacă asta te îngrijorează, scrie ce vrei c dar să ştii că nu sînt de acord să trec la catolicism.

Degeaba îl rugară; Luke refuză pînă şi ideea de a s - N-am nimic împotriva catolicismului, dar eu sin

şi aşa am de gînd să rămîn. Dacă aş fi catolic şi mi-ai devin metodist, aş reacţiona la fel. Aşadar, părinte, va obişnuieşti cu ideea că nu fac parte din turma.

- Atunci nu te pot cununa! - De ce naiba? Nu înţeleg de ce te opui, după cum >

ce obiecţie ar avea reverendul Bisericii Anglicane. Fee zîmbi acru, amintindu-şi disputele pe care le-'

Paddy cu un preot oarecare; atunci, ea obţinuse ciş = - Dar, Luke, trebuie să facem cununia relig'03

Meggie. îri caz contrar o să trăim în păcat.

268

Page 269: Colleen McCullough Pasarea Spin

tul meu de vedere, să trăieşti în păcat este hine. di» P1111!? fij u|1 taiger cu două feţe, spuse Luke, care i bine- dcclt^njşte idei ciudate; oricît ar fi dorit banii lui : cra'"P Y* ar

Cc oarbă îl îndemna să nu dea înapoi.

(, încapă.11 ^^ spuse pee nu ]uj Luj,e> cj preonjl ui.

.-taţi cu Pro^st în aceeaşi situaţie, dar n-am ajuns la ceartă. l'addy ai" ^ cununa ]a casa parohială, dacă nu vrea . riiomas va poo - ,.isc

ri biserica! • • uimiţi, dar compromisul fu acceptat; părintele

' '"^'tTsă-i cunune la casa parohială, deşi refuză să sfin-

M de pedeapsă din partea bisericii o lăsă pe Meggie cu că păcătuieşte, dar nu atît de tare încît să ajungă în iad, •^ menajera de la casa parohială, îşi dădu toată silinţa să -c birou! părintelui Watty, astfel încît să semene cît mai un altar, împodobindu-1 cu mari vaze de flori şi multe Dar pe parcursul ceremoniei preotul cel nemulţumit le nţcles tuturor că acceptase numai de teamă ca ei să nu se I ţă parte. Nu tu slujbă nupţială, nu tu binecuvîntare! , nunta se făcu. Meggie deveni doamna Luke O'Neill, să plece spre Queensland, într-o lună de miere oarecum i din cauza drumului pe care-1 aveau de străbătut. Luke petreacă acea noapte de sîmbătă la „Imperial", pentru că .. c Goondiwindi pleca numai o dată pe săptămînă, adică îcea seară, pentru a face legătura cu trenul de poştă indi-Brisbane, a doua zi, duminică. Numai în felul acesta ">ge la Bris luni ca să prindă legătura cu expresul Cairns. de Goondiwindi era foarte aglomerat. Nu s-au putut :1'pa pentru că nu existau vagoane de dormit. Orele se

' no^ 3lta< marcate de îăcănitul trenului care-şi urma a"°r ~est'

0Pnnd de fiecare dată cînd mecanicul avea ' d^"!' .fierbinte>să cedeze trecerea peste calea ferată ^oba°nratacite'să dea vreun telefon, sau să stea de vorbă

,Mă 'ntreb de ce ««,„„-« • „ ,. . ,. . nunta ei Gundnvmdi, atîta vreme cit nu Meggie plictisită,

aşteptînd plecarea tre-

269

â.

Page 270: Colleen McCullough Pasarea Spin

nului în singura circiumă deschisă din GoondrwinH' o încăpere îngrozitor de verde, cu bănci înnegrite A- ^c Meggie, era nervoasă şi neliniştită. ' Cr>i

- De unde vrei să şt iu eu? oftă Lukc care nu av vorbă ş i era mort de foame, în zilele de duminică nu °C măcar o ceaşcă cu ceai; nimic pînă la oprirea de l - ^

•_ ţ __________ = ____ A _ „_: __ i j • __ i - ' special programată pentru micul dejun; abia atunci

* umple stomacul şi să-şi potolească setea. Urina Brisba în staţia Bris-sud, traversarea oraşului ca să ajuneă l' strada Roma şi, în sfirşit, îmbarcarea în trenul de Cai " descoperi că Luke cumpărase două bilete la clasa a do

- Lukc, avem bani destui! spuse obosită şi exasperata uitat să treci pe la bancă, mai am eu o sută de lire pe care Bob. De ce nu ai luat bilete la vagonul de dormit?

El o privi trăsnit. - Dar nu sînt decît trei nopţi şi trei zile pînă la Dunuloc

să cheltuim banii pentru vagon de dormit, cînd amîndoi tineri, sănătoşi şi rezistenţi? N-ai să mori, Meghann, dac-a pe un scaun în tren! A cam venit vremea să-ţi dai seama măritat cu un muncitor, nu cu un fecior de bani gata!

Meggie se aşeză pe scaunul de la geam, pe care îl opri-pentru ea, îşi puse bărbia tremurîndă în palmă şi privi pe f. ca să-şi ascundă lacrimile, îi vorbise pe tonul cu care te ;. unui copil iresponsabil şi se întrebă dacă nu cumva aşao'. pe ea. Se simţea revoltată, dar mîndria o împiedica să ; pînă acolo încît să se ia la ceartă. Pentru a se calma îşi N este soţia acestui bărbat şi trebuia să-i dea răgazul necesar obişnuiască cu noul său statut. Vor trăi împreună, îi va gât' îi va cîrpi hainele, îl va îngriji, va avea copii, va fi o soţie uite ce mult o stimase tata pe mamă, cît de tare o iubise

Mergeau spre un oraş numit Dungloe, situat la num de mile de Caims, care era extremitatea nord-estica ş C minus al căii ferate pentru coasta Queensland. Peste . p de cale ferată, în vagoane arhipline, legănaţi şi scutu . . bilitatea să se întindă puţin. Deşi era un ţinut mai boga

270

'" VQr niii

Page 271: Colleen McCullough Pasarea Spin

It mai ademenitor, ca nu reuşi să-şi menţină treaz

11 ceea ce vedea. " „l nu pi'tea mînca nimic şi căldura era cu rault mai T [t la Gilly- Frumoasa rochie de cununie din mătase 'c de la funinginea care venea pe ferestrele deschise, \c lipicioasă din cauza transpiraţiei care nu se evapora c părea cu mult mai tragic decît oboseala fizică era i putea stăvili puternicele resentimente faţă de Luke'. ircsia că ar II fost deranjat de disconfortul călătoriei, )iivcrsaţia cu doi oameni care mergeau la CardweJl. •ind privi în direcţia ei, se şi ridică, se aplecă peste ea lijeiil care i se para incalificabil, şi aruncă un pachet c de ziar în direcţia oamenilor răsfiraţi de-a lungul ne de fier în mînă, strigînd: Sint muncitori care verifică linia, explică ci în timp

;imâ. Luke îşi închipuia că şi ea e la fel de mulţumită . ; . , mitul verde al cîmpiilorde coastă o fascinează, între -rivea (ară să vadă, detestînd locul spre care se îndreptau •a pune piciorul acolo.

•Jwcll, cei doi coborîră, iar Luke se îndreptă spre ghereta J cartoH nrăj.fi din faţa gării şi se întoarse cu un pachet nirtiedeziar. •-

a Z or anelor.

* deosebit> Megfaann, nghiîltU1'ă de mî"^re n că

nu există pe lume un loc mă, frumos

° aştepta

batlsta la

PUţi" mai tîrzi^albă la faţă şi

scama

Plecat de la Goondiwindi

271

Page 272: Colleen McCullough Pasarea Spin

— Cît mai avem? întrebă ea sfîrşită. - Trei, şase ore, cam aşa ceva. Prin părţile

respectă programul de mers. Acum, că au pic St°a r

destul loc; întinde-te şi pune-ţi căpşoru] în p0a] '^'' - Oh, nu mă mai dădăci ca pe-un copil! se r- °a

mult mai bine dacă indivizii ăia ar fî cohnrît „ °a " " 'H dCUm H

Bundabcrg! d("

' - Ei, hai, Meghann, fii fată bună! Aproape am

a-doar trei staţii - Tully, Innisfail şi apoi Dungloc "^

Era după-amiaza tîrziu cînd au coborît din tren M sprijinindu-sc anevoie de braţul lui Lukc, prea mînd-noască cum că nu putea merge. El îl întrebă pe şeful H. puteau găsi un hotel mai ieftin, luă valizele şi porni, urm--gie, care abia se mai ţinea pe picioare.

- La capătul străzii, o consolă el. Clădirea aia albă etaje.

Deşi camera lor era mică şi ticsită cu mobilă victor Meggie i se păru un paradis cînd se prăbuşi pe margine;:

- întinde-te puţin înainte de cină, dragostea mea. M dau o raită pe afară, spuse el, ieşind din cameră la fel de j ca în ziua nunţii. Dar asta fusese sîmbătă, iar acum eraj. amiază; să mergi cinci zile în trenurile aglomerate, sud fum de ţigară şi de funingine!

Patul se legăna monoton în zgomotul roţilor de tren, :: ce Meggie îşi afundă recunoscătoare capul în pernă ^ dormi...

Cineva îi scosese pantofii, ciorapii şi o acoperise cu ur.-Meggie se mişcă, deschise ochii şi privi înjur. Luke sta i zul ferestrei, cu un picior ridicat şi fuma. Cînd o auzi iw întoarse capul şi o privi zîmbind.

- Grozavă mireasă, n-am ce spune! In vreme ci nerăbdare luna de miere, soţia mea doarme fără 1]

aproape două zile! Am fost puţin îngrijorat, cînd ain pot trezi, dar cîrciumarul mi-a zis că şi alte e'

272

Page 273: Colleen McCullough Pasarea Spin

- d lungă. M-a sfătuit să te las să dormi cît

•••s imî i'L întinse mîinile şi căscă. "* !cap'^ne,

mulţumesc. Oh, Luke! Oi fie eu tînără şi lU|i mai ' . , ^ru „of suporta oboseala fizică la irSiMt totuşi l emu .v

.,- ~ PC marginea patului, masîndu-i braţele, un i se ;iş^a P , pâri. încîntător acum. _

- j parc rău, sincer îmi pare râu. Nu ini-am dat '-" îl c că nu prea sînt obişnuit cu o soţie. Ţi-e foame,

itî de foame, îţi dai seama că a trecut o săptămînă lineal ultima oară?

Ia o baie şi pune-ţi o rochie înainte de a ieşi în oraş. re se afla o cafenea chinezească, unde Luke o duse pe ;ic pentru prima oară-n viaţa ei mîncarea chinezească, foame că orice ar fi mîncat i s-ar fi părut bun, dar :eslea aveau un gust extraordinar, chiar dacă ar fi . uin carne de şobolan sau rechin, aşa cum se vorbea la

ne. Luke luase cu el două sticle de bere de la hotel şi insistă ea. deşi ei nu-i plăcea berea.

nccput nu trebuie să bei prea multă apă, îi spuse. Berea e i.

o luă de mînă şi se plimbă cu ea prin Dungloe, atît de le parcă şi-ar fi etalat averea personală. Dar, să nu uităm, uscase în Queensland. Dungloe avea aspectul vechilor "ce. Ca mărime putea fi comparat cu Gilly, dar în loc de -'radă principală, Dungloe avea cvartaluri de blocuri şi •zugrăvite în alb, nu în maro. Ferestrele erau din lemn,

Sfii Pentm 3 prinde briza mării ' iar acoperişurile ind" latC 3tît ?n CaZU' locuinîe]or particulare, cît şi al

din^n^8" d°-ar ^ CClan PCntm filme'pCKţl Şi rîndufi -. « *• «i cască.

:ilor. dacă U'' dm 10° '" 10° SC vedeau case construite în 3 "U Cumva ace?tia crescuseră în preajma locuin-

273

Page 274: Colleen McCullough Pasarea Spin

ţelor.'Era imposibil să spui care din ele existaseră sau casele oamenilor, pentru că pretutindeni avea' ^ ''1l'' _ i_i.:_ _________ i _ «„i~ ____ i ____ /-* ___ j • . • • . ' getaţia crescuse laîntîmplare. Cocotierii, palmier" eucalipţii de la Drogheda, se ridicau spre cerul az' '"^ 'n

fi privit, Meggie vedea o pată de culoare. Părnîi M '^" maro sau mohorît. Toţi copacii păreau să fie în n nu' portocaliu, roşu, roz, albastm, alb. 'C' P'J

In oraş puteau fi văzuţi mulţi chinezi, îmbrăcit' • negri din mătase, pantofi albi cu negru, şosete alh ^ gulere albe, apretate şi haine negre ca fracul. Bărbaţii r'" păreau să se deosebească între ei. Oricum, Megoic n distingă pe unii de alţii. La prima vedere, aproape t oraşului se afla în mîinile chinezilor; un mare maeaz' mai impunător decît cel din Gilly, purta nume chinezesc'/!;

Toate casele erau construite pe stîlpi foarte înalţi ci reşedinţă a administratorului de la Drogheda. Aici, se urm'' gurarea unei maxime ventilaţii a aerului şi preîntîmpinarca gerii lor de către termite la un an după ce au fost consi explică Luke. La marginea fiecărui stîlp era o bandă dir curbată; termitele nu puteau trece de parapetul de tablă şi r geau la lemn. Bineînţeles că distrugeau stîlpii, dar de înd,i subţiau, aceştia erau imediat schimbaţi, în felul acesta sci ieftin, nemaifiind nevoit să-ţi construieşti o casă nouă. C multe grădini erau mici jungle, pline de bambuşi şi paln parcă toţi locuitorii ar fi abandonat ideea de ordine în k horticulturii.

Bărbaţii şi femeile sfidau orice regulă în materie de vestir. Pentru cină şi pentru o plimbare cu Luke, ea se îmbrăcas în pantofi cu toc, ciorapi din mătase, furou din satin, o ri mătase, uşoară, cu centură şi mîneci scurte. Pe cap aveai mare de pai, iar pe mîini îşi trăsese o pereche de mânuşi-^ irit ă cel mai mult fu senzaţia neplăcută resimţită Iavt* menilor care se zgîiau la ea, de parcă ea ar fi 'ot' potrivit.

ntalom Bărbaţii mergeau în picioarele goale, în pa

cele mai multe ori fără cămaşă; nu purtau mm'c

274

Page 275: Colleen McCullough Pasarea Spin

pemeile arătau şi mai rău. Cîteva umblau , ^•urţi-'ca.1' ,e jj n bumbac, evident fără nimic pe " roch" Snumai în sandale, dar marea majoritate pur- rap1' -

1' crgeau în picioarele goale şi-şi acopereau :l";''e™ă f^ă mîneci. Dungloe era un oraş civilizat, " -a -^locuitorii săi se plimbau de colo-colo surprin-'"^chinezii erau mult mai bine îmbrăcaţi. -dcau biciclete, sute de biciclete, cîteva maşini şi nici'o asemănare cu Gilly. Şi era cald, cald, cald. "termometru, care, incredibil, arăta 32 de grade; â 36 de grade părea mai răcoare decît aici. Meggie i se mişca printr-o atmosferă solidă pe care trebuia corpul' ca pe unt, iar cînd respira, plămînii parcă i se

u apă. nu mai suport! Te rog, hai să ne întoarcem, respiră ea

) jumătate de milă. Nu suporţi umiditatea. Rar e sub 90%, fie vară, fie Arătura nu prea coboară sub 29 grade, dar nici nu c 35 grade. Nu există diferenţe semnificative între ano-ir în timpul verii musonul face ca umiditatea să crească

plouă, nu iarna? iul. Mereu suflă musonul, iar în absenţa lui se fac simţite in sud-cst. Aduc multă ploaie, tot anul. Dungloe are o nuală de apă, rezultată din ploi, între 2 500 şi 7 500 de tru pătrat.

^ litri pe metru pătrat de precipitaţii, pe an! Bietul nontat dacă ar avea 500, iar aici, la două mii de mile de c "u par să înceteze.

tiîTf 'T 0 "°aptea? întrebă Meggie cînd ajunseră la

' suPortabile

intre" l' a' Să tC obi?nuieŞti. Deschise uşa camerei şi îi ' dar

mă înt°rc într"° Jumatate de

275

Page 276: Colleen McCullough Pasarea Spin

Ochii ei îl priviră speriaţi. - Da, Luke. Dungloe se afla la 17 grade sud de Eeuatn lăsa

brusc; într-un minut apunea soarele, iar $,, \ a

întunericul devenea dens, dar era cald ca-n seră f ' se, Meggie stătea pe întuneric, întinsă în pat aco pînă la ochi. Rîzînd, el trase cearşaful şi-1 arun -

- E destul de cald, iubito! Nu avem nevoie de îl auzi mişcîndu-se prin cameră şi-i văzu umbra - Ţi-am pus pijamaua pe măsuţa de toaletă - Pijamaua? Pe vremea asta? Ştiu că la Gillv t

dacă aud că cineva nu poartă pijama, dar aici ne al? Ţi-ai pus cămaşa de noapte? - -Da.

- Atunci scoate-o. Oricum o să ne încurce. Cu chiu, cu vai, Meggie reuşi să-şi dezbrace cămaşa

care doamna Smith o brodase pentru prima ei noapte cerului că era întuneric şi el n-o putea vedea. Avea < se simţea mult mai bine în patul răcoros, în adier pătrundea prin ferestrele larg deschise. Dar simplul gi unui corp fierbinte lîngă ca în pat o deprima.

Arcurile scîrţîiră; Meggie simţi pielea umedă pe' sări. El se întoarse pe-o parte, o trase lîngă el şi o sân moment, rămase pasivă, alungîndu-şi din minte gu cu o limbă atît de indecentă, apoi începu să se zbat; se elibereze; nu suporta să fie aproape de el în căldu nală, nu mai voia să fie sărutată, nu-1 mai dorea pe Lui deloc cu ceea ce fusese în Rolls, pe drumul de m Rudna Hunish. O parte din el împingea insistent în i timp ce mîna lui cu unghii ascuţite o trăgea de ic transformă în groază; se simţea copleşită nu atît d<-tărîrea lui, cît de faptul că el nici nu era conştient d Deodată îi dădu drumul, se ridică şi bîjbîi ceva PL parcă ar fi tras de ceva.

- Mai bine să fim siguri, mormăi el. Gata, stai p aşa! Desfă picioarele, of, pentru numele lui nimic?

276

Page 277: Colleen McCullough Pasarea Spin

. . nu> nll Ltike, nu ştiu! Totul este atît de n, să-> strlge

mi faci tu mie acum nu poate fi tolerat de L.cn: ceet| ce.je oaraenilor! Practic, el stătea peste ea cu { nici de leg^ ^ ^ cu Q mîn m vreme ce cealaltă era licate Ş' l;a^. nu întjrâznca să se mişte. Contorsionîn-l>llcl '"f ectul acela ciudat între coapsele lui, o obligă "J CU.t ca se supuse, dar simţindu-i greutatea, muşchii k '°al C °s tara. Chiar prin pîcla aceea de frică şi epuizare, „jsccrM ^ cne,.gie puternică se acumula; cînd el o SC,inăU?cuţit îi scăpă de pe buze. ' ,ni ci luînd mîna din păr şi punmdu-i-o la gură. iioni'"* ' • , - - t - - , - lumea din taverna asta nenorocita sa creadă ca te -uniinte, n-o să te doară mai mult decît trebuie! Stai

„ cuminte! L-u ci ca o apucată, în dorinţa de a se elibera de obiectul !s dar greutatea lui o ţintuia şi mîna îi acoperea strigă--o'xcitată, pentru că el nu se gîndise la asta, simţea cum x-!a, care era şi mai uscat decît ea, îi rupea ţesuturile, se mişca înăuntru, în afară, din ce în ce mai repede, cu icrâtoare. Apoi ea percepu schimbarea produsă înlăun-i; după cîteva mişcări spasmodice, el se linişti. Durerea :ăzu, şi Luke se rostogoli pe spate gîfiind. line o să fie mai bine data viitoare, reuşi el să îngaime. doare prima dată. i de ce n-ai avut bunul-simţ să-mi spui?", ar fi dorit ea dar nu mai avea puterea să rostească nici un cuvînt, dorinţa de a muri. Nu numai din cauza durerii, dar şi Acoperise că nu-1 cunoştea deloc; în ochii lui ea nu ltc' era doar un instrument. •a treia oară o duru la fel de tare; aştepta exasperată urerea (pentru că aşa îi spusese, nu?), în vreme ce el -' încercînd să se elibereze din îmbrăţişa-' 'ntarse spatele S1 adornii. Lacrimile i se r' Meg§ie nu'?i dorea decît să moară,

'Donase ă - * de acel Pă"ntele Ralph, cu ani în urmă,

Pasaj ascuns, care are legătură cu naşterea

277

Page 278: Colleen McCullough Pasarea Spin

copiilor? Plăcut mod de a descoperi! Nu-i de mai explicit. Totuşi, lui Luke îi plăcuse. Era lin '^ nici o durere. Şi numai pentru acest motiv îl u °

C;

cum detesta actul în sine. alc

Extenuată, mişcîndu-se anevoie din cauza H spatele lui Luke şi plînse în pernă. Luke dorm ^ fie cîtuşi de puţin deranjat de suspinele ei. Era - ° somn, dormea liniştit, nici nu sforăia, nici nu sc -părţile, remarcă ea în timp ce aştepta zorile; dacă să stea întinşi unul lîngă altul, poate că nu i-ar f de tare.

Se lumină de ziuă la fel de brusc precum se \^ părea ciudat să nu auzi cocoşii cîntînd, nici toate cele] care acompaniau dimineţile Droghcdei - oi, cai, por

Luke se trezi, se întoarse spre ea, şi îi simţi sări fusese atît de obosită, încît uitase de buna creştere şi nu

- Hai, Meghann, ia să te vedem puţin, îi comand: în şold. întoarce-te ca o fetiţă bună ce eşti.

Nimic nu mai conta în această dimineaţă; Meggie îl privi morocănoasă.

-Nu-mi place să-mi spui Meghann, zise ea, neavîn altă formă de protest. Numele meu este Meggie.

- Nu-mi place Meggie. Dar dacă te deranjează; să-ţi spun Meg. O studie melancolic. Ce forme fn atinse un sîn, un sfîrc roz, plat şi neexcitat. Mai ale? pernele şi b privi zîmbind. Hai, Meg, sărută-mă. E faci dragoste; poate o să-ţi placă mai mult.

„N-o să-mi doresc să te sărut tot restul vieţii mei' în timp ce-i privea corpul bine făcut, părul moale dt cobora spre abdomen într-o dungă subţire, din care u în aparenţă inocent şi inofensiv, dar care-i cauzase a ce picioare păroase! Meggie crescuse printre a scoseseră niciodată hainele de pe ei în prezen, cămăşile descheiate la gît în timpul verii le desc^ păros. Ei erau cu toţii blonzi, nu i se păruseră

278

Page 279: Colleen McCullough Pasarea Spin

. j h era brunet, dar îşi aminti că pe piept .-pag"3; ?I casta'11"- ^ SărLlt ă.mă! ,j sc spt"1 '_ t,_ e] jj prinse sînii în palme şi o sili să iiinsf Ş'" sa .' CODOrî pe abdomenul său. Brusc, se ' *' in'i rflif*** y* l10" si orivi îngrozită obiectul acela care-şi iinbrăţişare V v

„cnsiunile- "V nu! Te rog, te rog! '.'-sirio scrutară îndelung.

j „^9 Rine o să facem ceva cu totul diferit, dar, trc uO«' • ,- - ,,c l„i Dumnezeu, fii şi tu mai activa. L ,slc cl îi desfăcu picioarele, o ridică de umeri şi îi Tîn gură, aşa cum făcuse în maşină în noaptea cînd ea "cea căsătoriei. Numai cu corpul, i se părea suportabil; nai rănea cu obiectul acela oribil. Ce creaturi ciudate să considere asta cel mai plăcut lucm din lume! I se istător, o parodic de dragoste. Dacă n-ar fi sperat că încheia cu naşterea unui copil, Meggie ar fi refuzat ne orice apropiere fizică.

i-am găsit o slujbă, o anunţă Luke în sufrageria hotelului, la kjun.

c? înainte de a ne aranja propria casă, Luke? înainte chiar fa o casă?

-arc rost să închidem o locuinţă, Meg. Eu o să mă duc să tai te zahăr. Cea mai bună echipă de tăietori din zonă este al- dmtr-un grup de suedezi, polonezi, irlandezi, condusă de un Arne Swenson; în timp ce tu dormeai după călătorie, "_Şi am stat de vorbă cu el. Are nevoie de un om, pe 1 Int" să-1 testeze. Asta înseamnă că voi locui cu ei în sase zile pe săptămînă, de la răsăritul soarelui la răstimp ne vom deplasa de-a lungul coastei, în nune" C°ntract CÎŞt'8u] va depinde în mare măsură lard fi destul de bun să lucrez în echipa

d° douăzeci de lire Pe săptămînă.

279

Page 280: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Asta înseamnă că nu vom locui împrei - - Nu se poate, Meg! Oamenii nu acceptă f ' "^

condiţiile astea, ce rost are să stai sinourg :. C| 'n l munci; o să strîngem mai repede bani pentm viji Cas;|

- Dar unde o să locuiesc? Ce fel de mun '.Can°

sînt oi! Casăfi - Ştiu că nu sînt oi. De aceea ţi-am căutat o

Meg. Ai să fii găzduită gratuit, fiindcă nu sînt de acorlT •' bani pe locuinţa ta. O să lucrezi ca menajeră la H' *" casa lui Ludwig Mueller. E cel mai mare propriei H' zahăr "din district şi are o soţie invalidă, care nu no darie. Te duc la ei mîine dimineaţă.

- Şi cînd o să te văd, Luke? - Duminica. Luddie înţelege că eşti căsătorită, aşa

învoiască duminica. - Ei bine, văd că ai aranjat lucrurile după bunul tău - - Aşa e. Oh, Meg, vom fi bogaţi. O să muncim din j

economisim fiecare bănuţ şi în scurt timp vom cumpăr,: bună fermă din Queensland. în afara celor paisprezece mi: am la banca din Gilly, mai vin în fiecare an două mii, iar no vom cîştiga înjur de o mie trei sute pe an. Nu va dura mu îţi promit. Strînge din dinţi şi suportă de dragul mcn să ne mulţumim cu o casă închiriată, cînd am putea timp propria noastră locuinţă?

- Cum vrei tu. Luke, de ce mi-ai luat cele o sută de ea după ce-şi examina conţinutul poşetei.

- I-am dus la bancă. Nu trebuie să ai la tine atîţia - Dar mi-ai luat toţi bănuţii! Nu mai am un peni. D

nevoie pentm ceva? - De ce naiba să ai nevoie? Mîine dimineafă o să pl^

hoch şi acolo nu-ţi trebuie nici un ban. Nota de p • plătesc eu. Obişnuieşte-te cu ideea că te-ai măritat c Meg, că nu mai eşti fiica alintată a unui fermier. Mueller o să-ţi depună salariul direct în contul n ^

unde se va adăuga cîştigului realizat de;

280

cu bai'

Page 281: Colleen McCullough Pasarea Spin

Ca au o destinaţie precisă- viitoarea

. r(c rezonabil, Luke. Dar dacă voi avea un

c| fu tentat să-i spună adevărul, că nu vor " va exista ferma, dar văzînd expresia întipă-

- i

|!,Stodul cînd vom ajunge în dreptul lui. Eu aş prefera '," cînd vom avea şi fenna. ici bani, nici copii. De fapt, nici soţ. Meggie începu 'se alătură, ridicînd ceaşca de ceai pentru un toast. /ervative!

ilccară spre Himmelhoch, cu autobuzul local, un «cărnuri, cu o capacitate de aproximativ douăspre-.dt de mult şi-ar fi dorit copii, Meggie se simţea tot rjjatâ. Hotărî ca în prima duminică, dacă nu va mai i. sa încerce din nou. Poate că deja primul copil era pe va trebui să se chinuiască decît dacă va mai dori altul. •ălucitori privea înjur plină de interes, în timp ce auto-ncnca pe un drum prăfuit.

:nut uluitor, total diferit de Gilly; recunoscu că avea o arc-i lipsea Gillanbonului. Solul era roşiatic, iar trestia PC

cîmp contrasta izbitor cu culoarea parafatului; lame fi. fluturînd Ia cincisprezece sau douăzeci de picioare iiîntului, cu tulpina groasă cît braţul lui Luke. Nicăieri lauda Luke, nu creştea trestia atît de înaltă şi atît de w: avea cea mai mare concentraţie cunoscută în lume. '' ucltor atlr>gea o adîncime de peste o sută de picioare ^'croclcmentele necesare trestiei. a parte a lumii nu se mai angajau la tăierea trestiei bi'av^i

i. i reclamă la săpun,

Luke, remarcă Meggie

se o3 ^ 6 abfinu de la c o r i i , pentru că auto-° -

281

Page 282: Colleen McCullough Pasarea Spin

Himmelhoch era o casă albă, pe vîrful u cocotieri, bananieri şi palmieri mai mici al - Ca'' ' ceau în evantai precum cozile de păun n -î"01"^ proteja casa de vînturile musonice, din nord 'c

struită pe deal, casa era ridicată pe piloni în r '^ picioare. '' e l

Meggie mergea greu pe drumul prăfuit, în pantor şi cu pălăria care-i proteja faţa. Proprietarul de t °> ' '

era acasă, dar soţia lui îi întîmpină pe verandă l -' două cîrje. Privindu-i fata blîndă, Megeip ,,1

as"- !>e sirni mai bine.

- Intraţi, intraţi! spuse femeia cu un puternic ace Luke lăsă valiza jos şi strînse mîna doamnei, cîn

desprinse de pe cîrjă, apoi fugi înapoi pe scări, grăbind autobuzul la întoarcere. Arne Swenson venea să-1 ia < la ora zece.

- Care ţi-e numele mic, doamnă O'Neill? - Meggie.

- Oh, e drăguţ. Pe mine mă cheamă Annc şi aş spui pe nume. Am rămas singuri de cînd mi-a plec; acum o lună; mi-a fost tare greu să întreţin casa de Nu sîntem decît eu şi Luddie; nu avem copii. Sper că gesti şi o să-ţi facă plăcere să locuieşti cu noi, Megs

- Cu siguranţă, doamnă Mueller. . . Anne. - Hai să-ţi arăt camera ta. Te descurci cu valiza'

te ajut. Camera era mobilată auster, ca de altfel toată

ca-privelişte minunată şi dădea în veranda comună cu geriei.

Această ultimă încăpere i se păru foarte goală Im rită mobilierului său din trestie.

- Din cauza căldurii am renunţat la perdelele ' bumbac, explică Anne. Toate piesele de mobili^ iar îmbrăcămintea noastră e cît mai lejeră, în li1111

Cu toate hainele astea pe tine o să mori de calo-

282

Page 283: Colleen McCullough Pasarea Spin

o vestă fără mîneci şi pantaloni scurţi, cl ^^^ ^ picioare contorsionate, într-un ,c vadă sa'"^râcată ca Annc, cu haine împumutate [C sc trez'J1^ ^^^ bar[. să_; cumpere ajte ]iajne

cind Lu ^ 'valoare pantalonii mult mai bine decît '' ''"' rU1ntinuă s-o informeze: Luddie o să-ţi aducă

"rcbui să le tai sau să le cari pînă aici sus. cm j noj electricitate, ca unele localităţi din "-burilc avansează foarte încet. Poate la anul viitor

'^"Hjmmelhocli, dar pînă atunci o să ne chinuim cu " încă puţină răbdare, Meggie, şi cînd ne vor conecta ivem şi sobă electrică, şi lumină electrică, şi frigider. (hişnuită fără ele. i n 'zona de unde vii tu căldura este uscată. Aici este n rău. Mi-e teamă să nu te îmbolnăveşti. Zîmbi. Li se ca femeilor care nu s-au născut aici. Este o boală a ne aflăm pe aceeaşi latitudine cu Bombay şi Rangoon. ne decît dacă te-ai născut aici. Oh, tare mă bucur că ne distrăm bine noi două! îţi place să citeşti? Eu şi i dc-a dreptul pasionaţi de lectură. eggiese lumină.

l! O să suporţi mai uşor absenţa frumosului tău soţ. i răspunse. Să-i simtă lipsa lui Luke? Era el frumos? ică nu 1-ar mai vedea niciodată, ar fi foarte fericită. t-'ra soţul ei, iar legea le impunea să-şi trăiască viaţa 'gură a ales; nu putea învinovăţi pe nimeni de acest upa ce vor avea suficienţi bani ca să cumpere ferma 11 ' vremca ca ea şi Luke să-şi facă o viată comună, să iai bine.

°m rau sau antipatic, însă trăise singur multă vreme mai gieu la viaţa în doi. Şi n-avea decît un singur a ^ laSC tulburat de ProWemde de conştiinţă. ° daCă pe moment era un vis; cu siguranţă ' ca rezultat al muncii sale exemplare, pline de

283

I1U

Page 284: Colleen McCullough Pasarea Spin

sacrificii. Fie numai şi pentru acest motiv me • prin minte nu-i trecea că Lukc va folosi bani' °' rcsl personal; crezuse cu-adevărat ceea ce-i snno nlrUco f Buşesc. R,„ banca. Qaii

Din nefericire, Luke nu avea sensibilit-un „ A , ,, . . - • , "ait-a ncccs-j înţelege o remeie, nu parca sa-şi dea seama că fc de bărbaţi, simţeau nevoia unor lucruri neintcrcs ' °CI

vedere al bărbaţilor, după cum şi preocupările a "' beau de acelea ale femeii. Ei bine, s-ar fi putut «j m °r

s-o oblige să muncească la o familie mult mai n .• U

decît aceea a Annei Mueller. Acolo, în vîrful dealul ^ întîmpla nimic rău. Oh, Doamne, dar era atît de de ghcda!

Acest ultim gînd în trecu prin minte în clipa în care t de inspectat casa şi stăteau pe veranda salonului, admir liştea Himmelhochului. întinsele cîmpuri de trestie de semănau deloc cu cîmpurile de acasă, pentru că leputej cu privirea. Trestiile, de un verde proaspăt, lustruit de legănau leneşe în bătaia vîntului, ajungînd pînă la mân' mal de rîu foarte abrupt, mult mai mare decît Barwon. D rîu se întindeau alte cîmpuri de trestie de zahăr, cu si: iarbă otrăvitoare printre ele, pînă la poalele unui munte ir se opreau culturile, iar jungla îşi intra în drepturile sale. C perit de nori pufoşi era de un albastru mai intens decît h în general, coloritul local era foarte puternic.

- Acela este Muntele Bartle Frere, zise Anne arătînd vir Şase mii de picioare deasupra nivelului mării. Se spur. foarte bogat în minereu, dar jungla face imposibilă e*:

minieră. Pe aripile vîntului venea un miros puternic şi'

Meggie îl păstra în nări încă de cînd coborîse dm parcă a ceva putred, insuportabil de dulce, foarte prezenţă palpabilă, resimţită acut, oricît de puternic3

- Mirosul acesta este de melasă, spuse Anne. fremătător al lui Meggie; îşi aprinse o ţigar

284

Page 285: Colleen McCullough Pasarea Spin

^ apucat de fumat. Dar într-o oarecare

' accca • *; «i cu el, deşi, spre deosebire de alte Ie obiŞ'uUCŞ \ rc niciodată, -t-jle acelea cu coşuri negre, de pe rîu?

Io se prelucrează trestia de zahăr. Ceea ce răraîne '•'Cuifo conţinutul de zahăr, se numeşte bagasă. Za-" nsa sînt trimise în sud, la Sydney, pentru rafinare. ^sc obţin melasa, glucoza, siropul auriu, zahărul '•i'lb şi glucoza lichidă. Bagasă conţine mai multe • la trestie, care se folosesc în construcţii. Nimic nu absoiuî nimic. De aceea, chiar şi pe timp de depresiune ' trestia de zahăr continuă să fie o afacere rentabilă.

Swenson avea şase picioare înălţime, exact înălţimea lui m chip la fel de atrăgător. Corpul îi era acoperit de un iu, din cauza expunerii îndelungate la soare, iar claia de se cîrlionţa pe tot capul; trăsăturile lui frumoase, suedeze, nit de bine cu acelea ale lui Luke, încît automat te duceau Ia singcle nordic ce curgea în venele scoţienilor şi irlan-

:mmţase ia maiouri şi cămăşi albe, în favoarea pantalo-i împreună cu Arne urcă într-o camionetă veche, model repiară spre Goondi, plantaţia unde lucra acum echipa. <•* ocazie, pe care o cumpărase, stătea în lada camionetei :u valiza. Ardea de nerăbdare să înceapă munca. oamcni tăiau încă din zori şi nu ridicară capul cînd l "nprcunâ cu Luke, din direcţia barăcilor. Tăietorii pur-

tindSCUrt'' C1Zme CU Ş°Sete S™380 de lînă si Pălării de ' "-Şi ochn, Luke îi privi cu luare-aminte pe muncitori.

" aC°Perea din cap Pînă-n Picioare, iar transpiraţia Piept, braţe şi spate.

a o tâiase'3 "^ " CXpliCă Ame' Trebuie s'° ardem 4 Pentru Luke ^ aplecă şi luă două unelte, una pentru el şi

285

Page 286: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Acesta este un cuţit de trestie, spuse ridi - el se taie trestia. Merge foarte uşor dacă ştii C U ' Zîmbi răutăcios si începu demonstraţia, făc; ? ''l

mult mai uşor decît era în realitate. Ca Luke privi obiectul din mînă. Nu semăna t

indiană. Se lărgea formînd un triunghi şi avea u ^ unul din capetele lamei, ce era ascuţită pe anibcl T

- O seceră indiană este prea mică pentru trcsti îi spuse Arne, terminînd demonstraţia. Ai să dcsco o unealtă foarte eficientă. Ascute-o în perniancni--treabă!

Arne plecă la lotul lui, lăsîndu-1 pe Lukc ncliotă fracţiune de secundă. Ridicînd din umeri, el începu ni după cîteva minute înţelese de ce o lăsau pe seama raselor inferioare, ai cărei reprezentanţi acceptau ori schiinbul-unui ban. Oieritul era floare la ureche, îşi crispat. Te apleci, tai, te îndrepţi, apuci vîrfurile, le tret să scoţi frunzele, le arunci la grămadă, pleci mai dcpai tai, te îndrepţi, tai frunze, pui la grămadă...

Lanurile de trestie mişunau de vieţuitoare; şobolani gîndaci, broaşte, păianjeni, şeipi, viespi, muşte şi al muşca şi tot ce înţepa se afla acolo. De aceea, tăietorii dea mai întîi foc trestiei. Chiar şi aşa, arse, gîngăniile. Dacă nu ar fi avut cizmele, picioarele lui Luke ar 11 mai rău decît mîinile, dar nici un tăietor nu purta mâni încetineau ritmul de muncă, determinînd diminuarea c pe urmă, mănuşile erau pentru domnişoare.

La apusul soarelui, Arne dădu semnalul de opnr vadă cum a muncit Luke.

- Hei, amice, nu-i rău deloc! strigă el bătîndu-l Pn

umăr. Cinci tone! E foarte bine pentru prima zi de mu Nu aveau mult de mers pînă la baracă, dar noap'

venea atît de repede, încît se făcuse deja întuneric înainte de a intra, făcură un duş colectiv, apoi, c

Şobolani australieni (n. tr.).

286

Page 287: Colleen McCullough Pasarea Spin

- ' baracă, unde tăietorul care era de serviciu iirunsera in_ ' . cje mmcare din specialitatea sa. în

_.-, ţiinsâ '' ' • i i- w * v lisc pi- " ^ f,-iptură, pîine, gem şi budinca; hămesiţi, :aUCart°ofîâ pî'lă la ultima firimitură-•••'rfl CU P(ur) din metal, aşezate faţă-n faţă, se găseau lir j de pa ' oftîmj şi înjurînd trestia de zahăr într-un ii traseră plasele de ţînţari din inele şi

n"dc adormiră. mupcLukc. m .

. (melc. Inspecta tăieturile care smgerau şi muşca-•P|c dai cu albastru, apoi foloseşti unguentul ăsta. Şi freci cu ulei de nucă de cocos în fiecare seară. Ai - dacă-ti rezistă spatele, ai să fii un bun tăietor, într-o obişnuieşti, n-o să te mai doară aşa. schi din splendidul corp al lui Luke tresaltă de durere. uşurate, se întinse în pat, trase plasa pentru ţînţari şi mei lumi pline de găuri sufocante. Dacă ar fi bănuit : înhamă nu şi-ar fi cheltuit energia cu Meggie; ea je ncsuportat, pe care şi-o alungă din minte. Ştiu că uiţi atras de ea atîta timp cît va rămîne la tăiat trestie. . după o săptămînâ, Luke se obişnui şi îndeplini norma ipusă de Arne lucrătorilor din echipa sa. Apoi îşi devină mai bun decît Arne. Rîvnea la cea mai mare in ideea unei posibile asocieri. Dar cel mai mult îşi acele priviri admirative aţintite asupra lui Arne să se ci: Arne părea un zeu, pentru că era cel mai bun •ensland şi probabil din întreaga lume. Cînd plecară 'a scara, localnicii nu mai pridideau să-i ofere lui :rc' lar fcmeile îi dădeau tîrcoale, dar se rezumau admirative pentru că Arne şi ceilalţi nu mai aveau "ncilor, consumîndu-şi întreaga energie la tăierea manăn între Luke şi Arne. Amîndoi erau vanitoşi , mu

anScCa-admiraţia femeil°r,

dar atît. 1 a"eptat d* 'nmănunchea frumuseţea şi bucuria, pe care multă vreme. Să te apleci, să te îndrepţi şi

287

Page 288: Colleen McCullough Pasarea Spin

iar să te apleci, însemna parcă un fel de parf • n-avea nimic comun cu scopurile vieţii oh' C' cum îl învăţase Arne, înfăptuirea acestui IuS "C'' propulsarea în vîrful piramidei printre cei m • '^ lume. Se mîndrea foarte tare la gîndul că nici '"' o zi la trestie. Chiar şi regele Angliei 1-ar fj ari

cunoscut, îi putea privi cu dispreţ şi milă pe do ton. Tăierea trestiei era apanajul omului însetai "' reprezenta cea mai mare realizare.

Stătea pe marginea patului, îşi pipăia muşchii co cum i se întăreşte musculatura braţelor, privea palm zul picioarelor sale frumoase şi zîmbea. Un bărbat asta nu numai că supravieţuia, dar era cu adevăratbărh dacă regele Angliei ar fi îndreptăţit să spună despre lucru.

Abia după o lună, Meggie se întîlni din nou cu Lukc duminică îşi pudra nasul cîm, se îmbrăca într-o rock de mătase - deşi renunţase la desuuri şi ciorapi - şi soţul, care nu mai venea. Sub ochii Annei şi ai Iui Ludil: volubilitatea ei dispărea, pentru că în fiecare duminică:! se lăsa dramatic, ca o cortină pe o scenă goală, puternic Nu fiindcă 1-ar fi dorit, ci pur şi simplu pentru că ci crac era a lui, ori, mă rog, ceva de genul ăsta. Se simţea o1: furie, umilinţă şi tristeţe văzînd că el nici nu se gîndef. timp ce ea îşi petrecea zilele şi săptămînile aşteptîndu-l. < detestat cele două nopţi petrecute în circiuma aceea Dunny, cel puţin atunci ea fusese în centrul atenţie degrabă şi-ar fi muşcat limba decît săplîngă de dure acesta era motivul. Suferinţa ei îl plictisise, îi strica; la furie împotriva lui şi a indiferenţei pe care o mă»1

durerea ci, Meggie trecu acum la remuşcarc şi si'r'' învinovăţi.

în cea de-a patra duminică nu se mai deranj trebăluia prin bucătărie în picioarele goale, panfa

288

Page 289: Colleen McCullough Pasarea Spin

)d pentru Luddie şi Anne, care se bucurau 1 m'C dCJ'Udoar o dată pe săptămînă. La sunetul paşilor " lilllila "lV{eggie se întoarse de la şunca de pe foc; o 1 !îpalC •> individul păros care stătea în cadrul uşii. '' '^X ^\ 9 Parcă ar fi tost o stîncă, părea inuman. ''' ^ bucătăria, o sărută pe obraz şi se aşeză la masă. ^Laic şi mai puse cîteva bucăţele de şuncă. 111 "~'tră' zîinbind politicos, deşi în sinea ei îl privea "i! de nimic, cum dc-şi neglijase nevasta atîta timp? Urcă ţi-ai amintit că ai şi o soţie, spuse ea. Vino pe "[icul 'dejun cu noi, Luke. Ajvit-o pe Meggie să aducă . cu am să mă ocup de pîinea prăjită. uellerse născuse în Australia, dar ereditatea germană •cică asupra înfăţişării lui. Faţa pufoasă şi rozalie : să se împace cu soarele şi berea, capul pătrat, marc, altici. El şi soţia sa o îndrăgiseră foarte tare pe Meggie au norocoşi că o angajaseră. Luddie, mai ales, se :dca cîl este de mulţumită Anne de cînd apăruse în ua cu păr auriu.

. „i tăiat, Luke? întrebă el luînd o portic de ouă cu şuncă. i aş spune că-mi place, m-aţi crede? rîse Luke umplîndu-şi u virf.

iscoditori ai lui Luddie îi examinară cu atenţie chipul

a, ai exact temperamentul şi constituţia necesară. Munca ' *a te simţi mai bine printre alţi oameni, îţi lasă impresia 'upenor. Blocat în Queensland de plantaţia de trestie ™ moştenire, departe de Academie şi fără vreo perspec-

Tnl Una PCntrU cealaltă' Luddie ajunsese un profund • naturii umane; citise tomuri întregi despre acest •d ' J u "

d o M- j '° Să mai vii s"° vezi Pe Megg'e' sPuse

eam! edepî inecumiereş iunt. i 3ui notării d !1iinicil^ x*- comun acord cu Arne să muncim o 1ClIc-Mnnepiecăm]aIngham

289

su-

Page 290: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Asta înseamnă că biata Meggie nu 0 ss - Meg e înţelegătoare. N-o să dureze mai i ^^

apoi avem o „vacanţă" de vară. Arne spune - , lucru la CSR la Sydney şi arunci o s-o pot lua ^ '

- De ce trebuie să munceşti.atît de mult L i - *' - Trebuie să strîngem bani ca să ne cumpără "

pe lîngă Kynuna. Nu v-a spus Mcg?' ° - Mi-e teamă că Meggie a noastră nu vorbest

problemele ci personale. Povesteşte-nc tu, Lukc - ° Cei trei ascultători urmăreau alternanţa cxnr pe

faţa Iui bronzată, lumina din ochii aceia albaştri cînd venise, înainte de micul dejun, Meggie nu sco Dar el vorbea, vorbea şi vorbea despre splendoare uitat de lume - iarba, păsările, mii şi mii de canguri, soar şi uscat din Kynuna.

- Intr-o bună zi, una din aceste ferme va fi a mea- s ceva bani deoparte, aşa că nu va dura mai muli de pali ani, ţinînd seama de ritmul în care muncim. Dacă m-, cu o fermă mai modestă, am putea cumpăra mai reped cît se cîştigă la tăierea trestiei de zahăr, sînt tentat să mă timp şi să-mi cumpăr o fermă ca lumea. Se întinse puii prinse în mîinile tăiate ceaşca de ceai. Ştiţi, aproape că 1-; pe Arne, acum cîtcva zile! Unsprezece tone într-o.v/n£<

Luddie fluieră admirativ, apoi se lăsă antrenat înlr despre norma zilnică. Meggie sorbea din ceaşca de ceai zahăr. Oh, Luke! La început ai pomenit de doi, trei an: patra, cinci şi cine ştie cît vei spune altă dată cînd ţi se dai o cifră exactă? Luke îndrăgise munca asta, nu înc^ îndoială. Va renunţa oare la ea atunci cînd va veni l mai doreşte să aştepte? Muellerii erau foarte dragi în brînci cu munca, dar, dacă va trebui să trăiască bine pleca la Drogheda. în luna care trecuse de Himmelhoch, nu se simţise bine nici măcar o sing"1-avea crize de diaree, părea copleşită de apatie ş ^ depăşească această stare. Nu avea rost să se i sănătatea sa.

290

Page 291: Colleen McCullough Pasarea Spin

uke o ajută să spele vasele,.apoi ieşiră la o i|Cl,|cicji'n' ^ trestie, pe parcursul căreia vorbi tot „in ri l"Pur jncîntat de viaţa în aer liber, de oamenii ;,rc nume''1 ^ ^_ e ^. de cjştjgU] substanţial pe care-1

. ,, casa din deal; Luke o duse în magazia f""î "îOOl î 1*P*

1 .- între stîlpi. Anne depozitase destul de multe L SU cnajase şi un fel de seră. în vase de teracotă ' - a*nt plantase orhidee de toate soiurile şi culorile, ''' t' ^ Coşuri mari din nuiele atîrnau de bîrnele din L-Ksc revărsau ferigile, orhideele sau tuberozele. Alte iiiătoare coamelor de cerb, se răsuceau în junii pilonilor, oaza de linişte unde se refugia Meggie şi singurul loc •fcra Droghedei. Acolo ar fi fost imposibil să cultive la un loc din cauza uscăciunii aerului, umos aici, Lukc? Crezi că în* doi, trei ani ai putea în-mţă pentru mine? Mi-ar plăcea să am propria casă. laiba ai nevoie de 6 casă, să locuieşti singură acolo? (îilly, Meg; o femeie nu este în siguranţă fără ocrotirea .'u le simţi fericită aici? i de fericit poţi fi în casa altcuiva?

te ce c, Mcg, va trebui să te împaci cu situaţia, pînă cînd ne na in vest. Nu putem cheltui bani închiriind case în care tu eşti şi în acelaşi timp să facem economii. Auzi? . Luke.

'"'dc ncrvos că n-o mai sărută, aşa cum intenţionase să •u cînd o dusese acolo, în schimb, o lovi absent pe fund, o

i' JT dUrU Cai" tarC' °a Să fi f°St întîmPlătoare' Ş1 P°mi ' de", ţ!' lăSaS° bicicleta rezemată de un copac. Pedalase 1L m ca s"° vadă, economisind banii de autobuz, ceea

•icum avea cincisprezece mile de parcurs înapoi.

'Uţa' " sPuse Anne lui Luddie. îmi vine să-l omor.

•; j de' t"Uane'una d'n cele mai neproductive perioade restie,

dar Luke nu dădu nici un semn de viaţă.

291

Page 292: Colleen McCullough Pasarea Spin

La un moment dat spusese că o va duce pe M pînă la urmă plecase împreună cu Ame. Ace t '' o mătuşă care stătea la Rozelle, foarte aproape d ^ ^ coloniale de zahăr, între pereţii aceia gigantici d' cu relaţii putea găsi de lucru. Luke şi Arne lin . - cl

l ^1.1 Si f\ cu zahăr, iar în timpul liber înotau şi făceau

Lăsată la Dungloe cu familia Mueller, pira suportînd cu greu umezeala din perioada dură din martie pînă-n noiembrie, deşi în această tului nu se putea vorbi de o secetă propriu-zisă î '"' siderală un rai în comparaţie cu musonii. în timpul se deschidea pur şi simplu şi revărsa asupra pămînti apă, nu toată ziua, dar în cantităţi apreciabile; între dilu fierbea, aburi groşi se ridicau din cîmpul de trestie din ' pe munte.

Pe măsură ce trecea timpul, Meggie tînj ca din ce în ce după Drogheda. Acum ştia că nordul Quecnslandului nu niciodată „casa ei". Un lucru era sigur, climatul nu-i prii pentru că-şi petrecuse cea mai mare parte din viaţă intr arid. Dar, mai ales, suferea din cauza singurătăţii şi a naturii. Ura insectele acelea prolifice, reptilele care fi coşmar din fiecare noapte, păianjenii, tarantulele, şobolat cii. Erau atît de mari, agresivi şi flămînzi. Cel mai tar; „dunny", cuvînt care nu reprezenta numai regionalisit. toaletă, ci şi diminutivul oraşului Dungloe, spre hazul r locale, care îl folosea exasperant de des. Dar „dunny"(tf -Dunny (Dungloe) îţi întorcea stomacul pe dos, pentru că ac, făcea imposibilă săparea gropilor în pămînt, din ca îmbolnăvirilor de tifoidă sau enterită. în locul accsi la dunny, o cutie din metal, cu un miros pestilenţial. ce se umplea, adăpostea tot felul de lighioane. O da cutia era dusă şi înlocuită cu alta goală, dar intcn trebuit scurtat.

Toată fiinţa lui Meggie se revolta împotriva I' acceptau cu atîta pasivitate situaţia; nici într-o trecută în Queensland nu s-ar fi împăcat cu o asd

292

su f

Page 293: Colleen McCullough Pasarea Spin

i disperare că avea în faţa ei aproape o indca Ulie0ţ' ke va deveni prea bătrîn ca să mai poată , pinâ ci"d " r t- tînj it jupă Drogheda, era prea mîndră Dric'tde 3 .,• j cg Soţul ei o neglija; decît să recunoască in faţa fatnl^a condainnarea pe viaţă, îşi spunea încă-

na după alta, apoi se scurse un an şi timpul se ! CCaU frsitul celui de-al doilea. Numai bunătatea IIKJ1' "S linca pe Mcggic la Himmelhoch, împiedicînd-o "Ţâre a situaţiei. Dacă i-ar fi scris lui Bob să-i ceară /0 acesta i-ar fi trimis imediat, dar biata Meggie nu ,'to inima în dinţi şi să recunoască în faţa familiei că e şi ultimul ban din buzunar, în ziua în care le va spune i! va părăsi definitiv pe Luke şi încă nu se hotărîse să iucaţia primită de Meggie o împiedica să ia o asemenea vorba de sfinţenia jurământului marital, de speranţa că :opil într-o bună zi, de poziţia lui Luke ca soţ şi cap de n'n şi pe destinul ei. Apoi mai exista o motivaţie izvorîtă .•i natură - încăpăţînare, mîndrie şi convingerea că şi ei hună parte din vină. Dacă n-ar fi fost ceva în regulă cu ir fi comportat cu totul diferit. ; pe Luke de şase ori în cele optsprezece luni de exil i. neştiind că există un viciu numit homosexualitate, indea că, de fapt, Luke ar fi trebuit să se însoare cu i că, evident, prefera compania lui. între timp, deveniri egali şi cutreierau ţinuturile de pe coastă, urmărind 1 'ar, trăind, se pare, numai pentru a munci. Cînd Luke ^ " ° yadă, stătea numai o oră, două, sporovăind cu

'"i" 0' 'ş' ducea s°ţia la o plimbare scurtă, o săruta '"*' vedea de drum.

h av*' A""e şi Me8gie, îşi petreceau timpul citind.

293

v

.

^niultma J-0'605 ime'1Să' ^ de Cde °îteVa raftUri î'me de1! 31 rsificată ucruri

Page 294: Colleen McCullough Pasarea Spin

într-o duminică a lunii iunie 1936 Luke si A la Himnielhoch pentru a o invita pe Meggje ]n

Spre deosebire de tendinţa grupurilor etnic !r ' se risipi, contppindu-se cu masa australieniior 'n

ţionalităţi din peninsula nordică a Queenslandul ' **'

puteri să-şi păstreze tradiţiile, chinezii, italienii 'l " constituind populaţia majoritară din zonă. Şi eh -^ nizau un ceilidh, participau toţi conaţionalii lor d ^ multe mile.

Spre surprinderea lui Meggie, Luke şi Arne erau kilturi scoţiene, care le veneau excelent. Nimic nu mai mare măsură masculinitatea decît un kilt pe u

pentru că flutură într-o mulţime de pliuri în spate v drept în faţă, scoţînd la iveală gambele frumos model prea cald ca să poarte jachetele, aşa că rămăseseră în deschise pînă la jumătatea pieptului, cu mînccile st la cot.

- Lămuriţi-mă, ce-i un ceilidh? - Cuvîntul vine din engleză; înseamnă întîlnire, ba - Şi de ce naiba aţi îmbrăcat kilturi? - Nu ţi se dă voie înăuntru dacă nu porţi kilt, iar noi

cunoscuţi de la toate ceilidh-urilc dintre Bris şi Cairns - Sînteţi cunoscuţi? Probabil că aţi mers la mult.

altfel nu-1 văd pe Luke cheltuind banii pentru un kiii Arne?

- Ei, omul trebuie să se relaxeze, interveni Luke in; Petrecerea avea loc într-un fel de hambar, aproape tu:;

mlaştinile de pe malul rîului Dungloe. Oh, ce mirosur ţinutul ăsta! îşi spunea Meggie disperată. Melasa, do-mangrovele. Toate putreziciunile mării combinate i> miasmă.

Era clar, toţi bărbaţii care soseau la petrecere [•• intrară şi privi înjurai ei, Meggie înţelese cit oe se simtă în compania unui însoţitor atît de chip

Doi cimpoieri aşezaţi pe un podium la capa vioi într-p sincronic perfectă, uzi de transpir3-1 •

294

Page 295: Colleen McCullough Pasarea Spin

dar cea mai zgomotoasă activitate părea ^pluri dansa j unu- grup de bărbaţi, care treceau de la "rtZC '" line cu whisky scoţian. Meggie să trezi aban-Pah'irCu laolaltă cu majoritatea femeilor, însă fu ""n C° .- colo şi sa privească înjur fascinată. Toate -, mniina ^

rocnjji e de bumbac care o uimiseră atît 'mbr^ care acum păleau în faţa kilturilor purtate de Tîncîntau privirea: roşu şi alb pentru clanul Menzies, " C cntru clanul MacLeod din Lewis, albastru şi roşu Itonc, o combinaţie veselă pentru clanul Ogilvy, un >ri şi negru pentru clanul MacPherson. Luke purta fui MacNcill, Arne cele ale clanului Sassenach. Extra-•dc cît de colo că Luke şi Ame erau bine cunoscuţi la ceri. Oare . cît de des veniseră fără ea? Dar ce-i apu-ă în seara asta? Oftă şi se rezemă de zid. Celelalte nau curioase; Luke şi Arne erau ţinta admiraţiei femi-Mcctul invidiei lor. Ce-ar crede oare dacă le-aş spune ml acela înalt, care era soţul meu, m-a văzut numai de in ultimele opt luni şi în tot acest răstimp nu s-a culcat cj mine? Ce pereche! Scoţieni îngîmfaţi! Şi cînd te gîndeşti ui dintre ei nu este scoţian. Umblă travestiţi numai pentru ie stă bine îmbrăcaţi în kilturi şi le place să fie în centrul i;, magnifică pereche de făţarnici ! Sînteţi prea îndrăgostiţi persoană ca să mai aveţi nevoie şi de iubirea altcuiva! <"J| nopţii, femeile continuau să stea pe lîngă pereţi; cim--Pură să cînte „Ceber Feidh", în acordurile căruia pere-••sesciă într-un dans îndrăcit. Tot restul vieţii ei, cînd va •Poicr. Meggie îşi va aminti de acea noapte din hambar. S

3glc' dc sunet ?' imagine, vitalitate şi energie copleşi-^ sa dăinuie de-a pururi în memoria sa.

°StUmele danullli MacDonald scoaseră săbiile ra ,Capului' de Parcă s-ar fi pregătit să le încru-.„ s"r

dans ^îios printre lamele de oţel.

0 aeml Ş' cimP°ierii începură să cînte întării"; dueliştii fură înconjuraţi şi

295

Page 296: Colleen McCullough Pasarea Spin

- -" în dans; mumie se prinih toţi bărbaţii se prinsa J. ^ Dansau cu tol

V i i t u r i l e t n u t a c o t o ^ ^ . ^ ^ ^ 1 şl de fiecare data ^ dav unduvtor, un,

spate, Jote^ le Aberante, în tot acest Ump

ieşite dm g tle^0nate pe lingă pereţi. spectacolul, aD dimineaţa cînd se tcrmmăpcirct

Era aproape p ^ Q Kmă enotmă sc t-„ a prin r

binţeala nopţ» ' ' °f omina mirosul de mangro\ cerului, dar peste _ ^ prăpădit, ultimul lucru A rne u ducea u^ r ^ ^ ^^ ^ţ o n a k p ă d u

Meggie fu un CJ" visaton spre casă. Care e eascap

- Ei, ţi-a P ; • U dacă dansam, rspu _ Mt-ar fi PlaC^fLaS.0 baltă, Megl Numai b... __ Ce? La un celll"ţntcm destul de drăguţi cu voi că şi sa ştii cMe ţap,

rbărbatilor U se permit o mult™

o

Luke. condu-o

296

Page 297: Colleen McCullough Pasarea Spin

t Uite iubito, ti-am spus ca H"- .„„cvinovat. unt-, _ r,..j„«, 1-0, iau cu

*= con-

297

Page 298: Colleen McCullough Pasarea Spin

dată pe lună Meggie scria o scrisoare lui F băieţi, plină de descrieri ale Queenslanduh să cuprindă nici un fel de referiri la deosch ea şi Luke. Din nou îşi spunea cuvîntul inîndria. Cei de i; ştiau că Muellerii erau prietenii lui Luke, cu care locuia că soţul său călătorea foarte mult. Afecţiunea pe care transpărea din fiecare cuvînt despre ei, aşa că nimeni la nu-şi făcea probleme. Singurul lor motiv de supărare ci nu venea niciodată acasă. Dar cum putea ea să le spună bani de drum, fără să le dezvăluie eşecul căsniciei sal O'Neill?

Cîteodată îşi lua inima-n dinţi şi strecura cîte o întrcv

episcopul Ralph de Bricassart, iar Bob, la rîndul său. ii r cîte o informaţie auzită de la Fee. Apoi sosi o scrisoare exclusiv episcopului: „A venit din senin într-o bună . părut puţin neliniştit şi descurajat. Trebuie sâ-ţi spun > trăsnit că nu te-a găsit aici. Clocotea de furie că nu 1-a* căsătoria ta, dar cînd mama i-a spus că ne-ai interzis ' amuţit. Cred că i-a fost dor de tine, cum ne-a fost Ş1 n^; ăsta mi se pare normal pentru că tu ai petrecut m decît cu noi toţi la un loc. Bietul om mergea nu-i venea să creadă că nu apari de undeva. să-i arătăm, iar lui i s-a părut curios că n-ai

298

de co

N ^

Page 299: Colleen McCullough Pasarea Spin

ltă M-a întrebat dacă ai copii şi i-am spus că nu "Taşa. Mcggie? Cît timP a trecut de cînd te-ai căsă-oîinit aproape doi ani. Zboară timpul! Sper să ai în '^

i...„„ria nniscooului. M-am oferit să-i dau adresa

p u ^

lpUiSniit. Imaginează-ţi, Meggie, pleacă cu avionul! 1 flat că nu eşti la Drogheda, să-şi petreacă timpul f a 3. stat mujt, a călărit de vreo două ori, a oficiat

irc'^ ş' a PIccat dUpă ° săPtămînă>" '.. scrjsoarea din mînă. El ştia, ştia! In sfîrşit, ştia. La nunei, cît de tare 1-a durut? De ce o obligase să facă u era nici o schimbare în bine. Nu-1 iubea pe Luke şi iciodată. '

ra decît un substitut, un bărbat care-i va da copii cu cei pe care i-ar fi putut avea de la Ralph de rt. Oh, Doamne, ce încurcătură!

piscopul di Contini-Verchese preferă să locuiască într-un hi. dccît în camerele puse la dispoziţie de Palatul Bisericii : din Atena. Avea de îndeplinit o misiune foarte delicată, le o anumită conjunctură; erau probleme amînate de prea . ce trebuiau discutate cu prelaţii Bisericii Ortodoxe Elene, •mul manifesta o anume slăbiciune faţă de ortodoxia grea-iu insă şi pentru protestanţi. La urma urmei, ortodoxia l|nede Ia catolicism, nu o erezie; episcopii ei, la fel ca şi •tindeau din stiipea Sfîntului Petru. ul Ştia că încredinţarea acestei misiuni era un test 111 mic obstacol de trecut înainte de atingerea unor ™iţ,oasc la Roma. Din nou, talentul său pentru '_lvcdi o bmecuvîntare, pentru că numai cunoaşterea nc me balanţa în favoarea sa. Trimiseseră după el ;idctsPUSeSeră ^ disP°ziîic un avion-' Vremc se obPleCe ^^ episc°Pul de Bricassart, pentru 'Ş"uise să se sprijine tot mai mult pe acest

299

III

>P arc rost pentru că pleacă la Atena, în Grecia, pus ca nii

Are un nume de |igan foarte

Page 300: Colleen McCullough Pasarea Spin

om uimitor. Era un Mazarin, un adevărat Mă? admira pe cardinalul Mazarin mult mai rnujf ^ "'.^'r

Richelieu, deci comparaţia îi făcea onoare R "^ putea dori Biserica de la înalţii săi prelaţi. Teol » ^ '' conservatoare ca şi etica; se remarca prin intel' "' iar chipul nu-i trăda gîndurile. în afară de accast a '' ordinar de a se face agreat de către cei din jur f\ -C.'1( *•* l ' J ' 1 * v . •*• * ^3 Jl l n dispreţuia, le împărtăşea sau nu punctul de vede • mat înnăscut. Dacă se va remarca în ochii cclo i r putea fi sigur de avansarea sa pe scară ierarhica S' plăcere arhiepiscopului di Contini-Verchese, pcntri menţină legătura cu prelatul de Bricassart.

Era foarte cald, dar episcopului Ralph nu-i păsa de aerului atenian, după insuportabila umiditate a(nv Sydney. Mergînd repede, îmbrăcat ca de obicei în cu strimţi şi sutană, ei urca drumul pietros spre Acropod Propylon şi Erectheum, înainte de a ajunge la Parthc

•Acolo, cu pletele negre, răvăşite de vînt, puţin 3 urechilor, se opri şi privi oraşul alb, dealurile străluciţi trul uluitor al Mării Egee. Chiar dedesubt era Plaka. pe acoperişurile clădirilor, frecventate de boema atenian, ridicat p'e panta unei stînci. în depărtare se vedeau co; mane, forturi ale cruciaţilor şi castelele veneţiene, dar n al trecerii turcilor.

Ce popor uimitor erau grecii! Să urască atît de tar? i-a dominat şapte sute de ani, încît după eliberare să derr< fără să mai lase în picioare nici o moschee sau mmar-poporul acesta vechi avea bogate tradiţii. Normanzii gloată de barbari. Pe vremea cînd Pericle a îmbrăcat vi în marmură, Roma nu reprezenta decît un simp'u s

Numai aici, la unsprezece mii de mile departf gîndeascâ la Meggie, fără să mai simtă nevoia sa p şi în locul acesta văzu colinele printr-o perdea de ^ reuşi să-şi controleze emoţiile. Cum ar fi putut s-el îi spusese să procedeze aşa? înţelese imedia

300

Page 301: Colleen McCullough Pasarea Spin

„ voia CM ci sa-, mtilnească soţul, şi nici să_, ,(5. Bineînţeles, el şi-a închipuit că Megmc n , f m

du sof Ia Gillanbonc, dacă nu la Droglleda - C „ască acolo unde o ştia în siguranţă, Ta adă' ^ ^ C°"~ acum, chibzuind mai bine, înţelese că nu aPaSt. ,-a promis că va rămîne si a'tîta vreme &* **'• II vor fi împreună, ea nu se va întoarce B h™ Ş' •mi ca să cumpere o fermă în Oueens/p, H " du; rece pentru el. Meggie nu avea de " ;, Jatâ. Probab,! că din punctul ei de v2 ^ S° " lai

vedere,el încetase

" Enoch

""'«ai

un muncitor oarecare

în '' lsta"-

MacQUcen9

- , t

t n

( , Ra)D, intră, înt0arse

301

pe"

Page 302: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Credeam că s-a rezolvat totul. Au apăr < văzute, Eminenţă? ' c°n

- Altele faţă de cele pe care le presupui scrisoare de la cardinalul Monteverdi în care îm Sfîntului Părinte. 'trar

Episcopul Ralph simţi o curioasă mîncărirn - Despre ce e vorba? - Imediat după încheierea discuţiilor de ai '

s-au terminat - trebuie să plec la Roma. Acolo cu bereta de cardinal şi îmi voi continua munca la R supraveghere a Sfîntului Părinte.

- Iar eu? . - Tu vei deveni arhiepiscop de Bricassart şi vei plc lia

pe postul meu, ca Legat Papal.

Mîncărimea din jurul urechilor se transformă în rose • că-1 cuprinde ameţeala. El, care nu era italian, s Legat Papal! Nu se mai întîmplase aşa ceva! Oh. Va deveni şi cardinal de Bricassart! . - în prealabil, vei primi instrucţiuni la Roma. V luni, timp în care eu voi fi alături de tine şi te voi pro mei. Vreau ca ei să te cunoască, Ralph, pentru că n mai tîrziu voi trimite după tine, să mă ajuţi în mum

- Eminenţă, nu am cuvinte să vă mulţumesc! dumneavoastră mi se face această mare cinste.

- Sînt suficient de perspicace să recunosc un nu trebuie lăsat să se irosească, Ralph! Acum, să să ne rugăm. Domnul este foarte milostiv.

Mătăniile stăteau pe măsuţa alăturată. Cu mu episcopul Ralph luă mătăniile şi, din greşeală, dăd rugăciuni care căzu pe podea şi se deschise la mu pul, care era mai aproape de ea, o ridică şi privi ci mătase, care fusese cîndva de culoare roz.

- Ce extraordinar! De ce păstrezi asta? Este <- de acasă, sau poate de la mama ta? _ ,ct

Ochii care vedeau dincolo de prefăcătorie, i aminte; nu mai avea timp sâ-şi ascundă erno.' •

302

ic în

Page 303: Colleen McCullough Pasarea Spin

s îrnbătură. N-am nevoie de amintiri de la

•a. - -hă o importanţă deosebită pentru tine, din trebui sa a'cu gtîta grijă între paginile celei mai

dragi

?

l'dc pură ca şi cea pe care i-o port Domnului,

-: rice onoare.

i că te cunosc. Dar nu cumva acest

simţămînt "oştea pentru Biserică? ~ l Bisericii am abandonat-o şi o voi sacrifica

în ''gl1' depărtai atît de mult de ea, încît nu mai pot

să .-, asupra acestei hotărîri. tîrşit îţi înţeleg tristeţea! Dragă Ralph, lucrurile nu le rău î'Vei trăi şi vei face mult bine oamenilor, vei fi i tăi, iar ca nu te va chema, mulţumindu-se cu dragos-;primă această amintire. Pentru că ai păstrat iubirea _ u trandafirul.

•rcd că înţelege lucrurile acestea. .U. Dacă aşa ai iubit-o, este o femeie deosebită şi va înţe-cl. ai fi uilat-o şi ai fi aruncat de mult aceste relicve, trocul prin momente grele, cînd numai stînd ore-n şir în mi-am stăvilit pornirea de a mă întoarce la ca. uscopul se ridică din scaun şi îngenunche lîngă prietenul om frumos, pe care-1 iubea mai presus de orice în viaţă, .' Dumnezeu şi de Biserică, pentru el indivizibile. 3 pleci la ea şi ştii bine lucrai ăsta. Tu aparţii Bisericii 'arţmc ci întotdeauna. Ai o adevărată vocaţie. Acum ne -'u voi adăuga trandafirul în rugăciunile mele, tot cum înainte. Domnul Nostru ne trimite multe dureri '! noastre spre viaţa eternă. Trebuie să învăţăm să Clnd sPun luc'"ul ăsta mă refer în egală măsură şi la

iui T gglC Primi de Ia Luke ° unsoare Pericol „

l°wnsville P"» care o anunţa că este în °''unnind să fie externat în eurînd.

303

ce o P

Page 304: Colleen McCullough Pasarea Spin

„Se pare că nu mai e nevoie să aşteptăm sf vacanţă, Meg. Nu mă pot întoarce la trestie nti ~ toşesc complet, iar o vacanţă este cel mai bu ni1

ximativ o săptămînă am să trec să te iau. Mere ^^ la Atherton Tableland, unde vom sta cîteva si * refac înainte de a relua lucrul." lln'

Luată prin surprindere, Meggie nici nu ştia d^- . • j • • • udui don

sau nu, acum cind se ivise ocazia. Deşi suf • vindecase mai greu decît durerea fizică, amintirea luna de miere la Dunny fusese alungată din amint' 'i vreme, încît n-o mai teroriza, iar numeroasele ci Wt timp o ajutaseră să pună totul pe seama ignoranţei aţii' lui Luke. Oh, Doamne! Fă ca această vacanţă să-i adu-Dacă ar avea un copil asupra căruia să-şi reverse drar mult mai uşor. Nici pe Anne, nici pe Luddic nu i-arderan unui copil. Le-ar plăcea chiar. I-o spuseseră de o mic de t că Luke îşi va îndrepta greşeala pe care o făcea cu soi damnînd-o la o viaţă stearpă şi lipsită de dragoste.

Cînd le-a împărtăşit vestea, ei au părut încîntaţi, d, lor au rămas sceptici.

- Mai mult ca sigur că nenorocitul va găsi o scuză ţ fără ea, îi spuse Anne lui Luddie.

Luke împrumutase de undeva o maşină şi o luă pe Mc dimineaţă, foarte devreme. Părea slăbit şi avea chipul [ prinsă, Meggie îi dădu valiza şi urcă lîngă el.

- Ce boală ai avut, Luke? Mi-ai scris că eşti în afar pericol, dar, după cum arăţi, cred că ai fost foarte bolru

- Oh, un fel de icter pe care-1 fac aproape toţi tăietor;: mai devreme sau mai tîrziu. O boală transmisă de ? trestie, care se ia prin tăieturi şi răni. Eu sînt rezis refăcut repede faţă de alţii. . %,.

în drumul lor, străbătură o trecătoare cu vegeta?"-apoi o luară spre interiorul ţinutului; la vale curg1 cade mici, care la un moment dat se uneau^1 mare, ce oferea o privelişte încîntătoare

304

Irşitl«lan,

într Străjuit-

Page 305: Colleen McCullough Pasarea Spin

- tr-un joc fantastic de umbre şi lumini. Pe ard» raref,a5 devenind din ce în ce mai curat; "'c:iU' -°n

tase de existenţa unor astfel de locuri, în faţa .-(iapccal ' jt ^ impenetrabilă că nimeni nu s-ar fi L)caJlin- ' Ochiurile de lumină erau aproape invizi-° ^frunzele uriaşe ale copacilor, ca o perdea enormă "'°i. aruncată peste pădure. Din cînd în cînd, Meggie Cr' "licăre minunată, cîte un fluture, pînze de păianjen |i cu cozi roşi. şi galbene.

sc afla în vîrful unui platou, înconjurat de un "înainte de căderea nopţii erau deja pe terasa camerei d neclintirea apei. Meggie urmărea cu privirea liliecii uniiţi aici vulpi zburătoare, care îşi căutau hrana în . pădurii. în ciuda aspectului lor respingător, erau foarte l inofensivi. Meggie îi privea întotdeauna şi la Himmel-I pe cerul întunecat, ca nişte zmei de hîrtie. desfătare să te scufunzi într-un pat răcoros, să nu fii ii nemişcat pînă ţi se usucă sudoarea, pentru ca să te : pe o parte pe alta, deşi ştiai că niciodată transpiraţia a. Luke scoase un mic pachet maroniu din valiză, care :e obiecte mici, rotunde şi îl puse pe noptiera de lîngă intinse mîna, luă unul şi-1 examina îndelung. ta-i ăsta? întrebă curioasă. wrvativ. Uitase de hotărîrea luată în urmă cu doi ani, ii de contraceptive. Mi-1 pun înainte de a face dragoste, •ămîi gravidă şi nu ne putem permite să avem un copil ie muta la casa noastră.

'e marginea patului şi întinse mîna să o prindă pe-a ei». a m palmă prezervativul

M°8' foarte aProaPe! Mai avern nevoie putem cumpăra o proprietate nu

" &ef detaşat" ° să" i scriu

împrumut- N-° să ne refuzc nici

305

,.c sc

"'c:iU'

mii ian

Page 306: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Să nu faci asta! se răsti el. La naiba iu„ *-ClJ l Mi/-)

Vom munci! Vom agonisi avere prin forte nro' ••• ''"' de pomană! în viaţa mea n-am împrumutat un ' n"av' mă îndatorez nici acum. ' ?' n

Abia dacă-1 auzea, în timp ce-1 privea nan' furie roşie. Mincinos, pungaş şi egoist! Cum a '< una ca asta, s-o înşele în aşteptările ei. Ştia cît d ^"vn" copil. Şi-a găsit scăparea, Arnc Swenson şi trcsti d ''''

Ascunzîndu-şi furia, atît de bine că rămase ca î •- *' îşi concentra atenţia asupra rotiţei din cauciuc pe care o i?''

- Spune-mi, chestiile astea, prezervativele, cum să am un copil?

Se aşeză lîngă ea. Atingerea trupurilor o înfiora. De cu-, el. De dezgust, îşi spuse ea.

- Chiar nu ştii nimic?

-Nu, minţi ea. Oricum, în privinţa prezervativelor spr vămi; nu-şi amintea să fi citit undeva despre ele. Luke se juca cu sînii ei.

- Uite, cînd mă apropii de tine, sînt atît de excita-. un lichid şi, dacă pătrund neprotejat în interiorul tău.; acolo. In cazul în care se prelungeşte durata şederii Iu un copil.

Asta era! îşi punea obiectul acela, ca pieliţa pe ui de nimic! Om de nimic!

După ce stinse lumina, el o trase în pat, apoi înec după anticoncepţional; auzi acelaşi fîşîit care îi reaminti; aceea, la Dunny, şi abia acum înţelese de unde proveni, prezervativul. Om de nimic!

încercînd să-şi reprime durerea, îl suportă. De ce -asemenea suferinţă, dacă torul era ceva natural.

- Te doare, Meg? întrebă el mai tîrziu. Trebuie sal" de vreme ce continuă să te doară. Nu te superi daca o

- Ce contează? răspunse ea absentă. Dacă-rni sp mai doară, e bine.

- Ai putea să fii mai entuziastă, Meg!

306

Page 307: Colleen McCullough Pasarea Spin

i se excită din nou; trecuseră doi ani de cînd mpul, nici energia să o facă. Oh, ce plăcut era

u vedea în Meggie dccît femeia, nicidecum ^n nimic de fata aceea întîlnită în spatele

/icf*r)C(î t/LI * i* * ' sau de încrezuta de domnişoară

Cannichael, "^tfngă zidul şopronului. Meggie avea sînii frumoşi, "'-T' ic aşa cum îi plăceau lui, astfel că prefera senza-7 rovoca penisul neacoperit prins între sînii ci. Pre-educcau mult din plăcere, dar dacă nu le puneai cînd ^ u o femeie, însemna să cauţi necazul cu luminarea. Atrase deasupra lui, apucă un sîn şi simţi cum i se •ui Meggie se simţi cuprinsă de un dispreţ nemăsurat creaturi ridicole erau bărbaţii, mormăia, o sugea, se )btinâ ce dorea. Devenea din ce în ce mai excitat, de ii fost un pisoi înţărcat de mult care se întorcea la sînul Boldurile lui începură să se mişte ritmic, deşi nu participa lei, căci detesta prea mult actul pentru a încerca să-1 ajute; idatâ vîrful penisului neprotejat strecurîndu-i-se între pi-

:omplct detaşată, îşi păstrase luciditatea. Şi atunci îi veni d. dar sigur îl dirija înăuntru, exact acolo unde o durea Deşi simţi o uşoară jenă, nu era nici pe departe ca prima acel înveliş protector, membru era alunecos, mai uşor "ai şi mult mai suportabil.

cschise ochii, încercă să o împingă, dar, oh, Doamne! 'extraordinară! Nu intrase niciodată într-o femeie, fără '^u ştia că există o deosebire atît de mare. Era atît de ejaculare, atît de excitat că nu reuşi să o îndepărteze şi a O Sfrîno~ - • r • j - - *

lir\C"tt- ** -~ -

o sărută cu blîndeţe.

de fiecare dată? Să nu mai fie

307

d

Page 308: Colleen McCullough Pasarea Spin

Se aplecă peste el şi-1 mîngîie pe piept - Dar nu vezi, acum stau dreaptă! Nu ram" curge tot. Oh, Luke, te rog! Este mult mai p^J n'ni|c i aproape deloc. Sînt sigură că nu vom avea ni- ki ^'nu n Ce fiinţă umană a rezistat vreodată tentaţie' plăcere perfectă? Ca un veritabil Adam, Luke d "H că la acest capitol era mult mai puţin informat r! - ^^'

- Cred că spui adevărul, iar mie îmi face plâ ' * puţin încordată. Bine, Meg, aşa o să facem dc-acu ^ ^

în întuneric, ea zîmbi dispreţuitor. Pentru că n "^ în momentul cînd Luke ejaculase, ea îşi contractase tCU' cu toată hotărîrea de care era în stare. Oho, frumos l îşi arăt eu ţie! Aşteaptă numai şi-ai să vezi, Luke O'N î obţin copilul chiar cu preţul vieţii!

Departe de căldură şi umiditate, Luke se refăcea ren-, încet, încet revenea la greutatea normală, iar pielea i

tenta gălbuie, bolnăvicioasă, recăpătîndu-şi strălucirea Ademenit de o Meggie drăgăstoasă şi receptivă, prck

două săptămîni iniţiale, la trei, apoi la patru. Dar după c răzvrăti.

- Nu mai avem nici o scuză, Meg. Sînt sănătos tun. S deasupra lumii, ca regele şi regina şi cheltuim bani. Arnea; de mine,

- Nu vrei să te mai gîndeşti, Luke? Am putea cumpă acum.

- Să mai rezistăm puţin, Meg. Nu voia să recunoască faţă de ea, dar morbul trestie1.

în sînge. Cît timp îl vor ţine puterile, Luke va rămîne dc<. tiei de zahăr. Meggie nu mai putea decît să spere câ-I • se schimbe dacă îi va dărui un copil, un moştenitor pentru proprietate amplasată în apropiere de Kynuna.

Meggie se întoarse, aşadar, la Himmelhoch şia^ speranţelor sale. Te rog, te rog, Doamne, binecuvin copil! Şi ruga i-a fost auzită. Cînd i-a anunţat Pe; . au sărit în sus de bucurie. Mai ales Luddie s-

308

Page 309: Colleen McCullough Pasarea Spin

te broderii pe cămăşuţele pe care Meggie nu -vii dc''f a , |n timp ce el împungea răbdător acul >ă lc fl"2ui mari, dar magice, Meggie o ajuta pe l ă< '" IU copi lul - 1 -i îl nu era bine poziţionat, poate din cauza •«-'• ^Op'a"ăsătoare de spirit prin care trecea Meggie. ' S'a-'dura toată ziua şi persista mult timp după ce ar lCa|? • în ciuda faptului că se îngrăşase foarte puţin, CCttZ ' 11 lichid în ţesuturi, iar tensiunea îi crescu ^'1-cput, doctorul Smith le spuse că ar fi mai bine Stalul din Cairns, pentru restul perioadei de sarcină, - mă că nu avea soţ, nici prieteni, decise să rămînă \nne, care ţineau foarte mult la ea. Categoric, însă, , (rci săptămîni de sarcină trebuia să meargă la Caims. ;iţi sâ-i aduceţi soţul acasă, strigă el la Luddie. scrise imediat lui Luke, convinsă fiind că ceea ce el cum un fapt împlinit, care-1 va face fericit. Scrisoarea îi alungă orice iluzie. Luke spumega de furie. Din vedere, paternitatea însemna o gură în plus de hrănit. : asta a fost o pilulă amară, greu de digerat, dar a .vea de ales. Acum, copilul care venea o lega de el la şi mîndria.

iu şi se simţea neajutorată; nici copilaşul nu o iubea, :-ar fi dorit să se nască. Percepea protestul slab al ripotriva ideii de a deveni o fiinţă. Dacă ar fi suportat ie de mile, ar fi plecat acasă, dar doctorul Smith a 'cea. O călătorie cu trenul pentru o săptămînă, sau r_cu Pauze, ar fi însemnat sacrificarea copilului, "agită şi nefericită era, Meggie nu i-ar fi pus viaţa IŞ1' f e măsură ce trecea timpul, simţea din ce în ce a sa fie cu cineva care să o iubească; copilul care v enca tot mai greu, de parcă ar fi avut resentimente ^urma să-, dea naştere. :5 Mc Jje rec°mandă să PJece mai repede la Cairns; nu va

supravieţui naşterii în Dungloe, unde nu

309

Page 310: Colleen McCullough Pasarea Spin

aveau decît o infirmerie. Presiunea arterial" doctorul vorbea de toxicitate şi folosea o s ntlnu;i medicali, astfel că Anne şi Luddie, înspâii-nînt

Cn'e

gestia, oricît de mult şi-ar fi dorit să vadă co V ''at:

Himmelhoch. P ul nâs< La sfîrşitul lunii mai, Mcggie mai avea patru -se

elibereze de această povară insuportabil' nerecunoscător, începuse să urască fiinţa aceasta ' C U

atît de mult, fără să bănuiască cîtă suferinţă av ^ De ce crezuse că Luke se va bucura la auzul acest ' ' cînd se căsătoriseră, nimic din atitudinea sau eoni ^ n-o îndreptăţise să creadă aşa ceva. în cele din urm' timpul a lucrat în defavoarea ei, abandonă mîndria " analiză cu luciditate situaţia. Toate motivele căsătorie' l false; el pentru banii ei, ea ca să fugă de Ralph de Bri acelaşi timp să-1 vadă în persoana lui Luke. Nu cxisn mai mic semn de dragoste şi numai dragostea i-ar fi put ea şi pe Luke să depăşească dificultăţile generate de se diferite.

Era ciudat, dar se dovedea incapabilă să-1 deteste p timp ce pe Ralph îl ura din tot sufletul. Totuşi, in adevărului, Ralph fusese mult mai cinstit şi mai bun c Luke. Niciodată nu o încurajase să viseze la el, să-i iuk decît ca preot şi prieten, şi chiar în cele două ocazii cînd nu el avusese iniţiativa.

Atunci, de ce să fie furioasă pe el? De ce să-1 urască f nu pe Luke? Să-şi condamne eşecul şi cumplita senzaţie i pentru că el îi respinsese dragostea! Să se învinovăţi stupidul impuls de a se căsători cu Luke O' Nem-(

trădare şi faţă de ea şi faţă de Ralph. Nu conta că nu >-mărita niciodată cu el, nu conta că nu s-ar fi culca ci fi avut un copil de la el. N-avea importanţă că el im ^'

să se împace cu ideea că ea îl iubea fără sa exigentei.

i' 'A SC Ştiind că greşelile nu puteau schimba situaţia. cu

Luke O'Neill. Cum mai putea fi fericită la g"1 u

310

Page 311: Colleen McCullough Pasarea Spin

, Q'Neill, cînd el nici nu-1 dorea? Bietul uluilui U : va da viaţă, va tî o mică identitate şi va

_ ___ j„ „s „:L= _______ :i j- ll(in. O l , p a i că... Ce n-ar da să aibă un copil de ca <ltal'c( A ceva era imposibil. El servea o instituţie iricassart'întreaga fiinţă, chiar şi acea parte din el care

caparezc barrjăţja .Această Mamă Biserică îi cerea iOSB'SCutcâ puterii sale instituţionalizate şi astfel îi '" V' U- 'imnunîndu-i anumite interdicţii o dată pen- ,.«iirnunflt'' ' ,„ . _ _ • bună zi va plăti pentru lăcomia sa. Va veni o

' 'marxista Ralphi de Bricassart, pentru că vor fi ^•âîoarca bărbăţiei lor şi nu vor mai accepta acest re oricum se dovedea zadarnic... ridică în picioare şi ajunse cu greu în salon, unde n roman de Normau Lindsay Grămada Roşie. • rcd câ-ţi vei realiza dorinţa. ivi absenta. nis. draga mea? ic doctorul Smith! Sînt pe punctul să nasc afurisitul aici şi acum! :culc! Intră în dormitorul nostru şi stai întinsă. du-şi soarta, doctorul Smith plecă în fugă din Dungloe, veche, aducînd cu sine moaşa locală şi cjt mai multe .in spitalul său dărăpănat. N-avea rost s-o ducă acolo; l putea face şi la Himmelhoch. Dar ea, ea ar fi trebuit atlaCairns. mţat pe soţul ei? întrebă el urcînd treptele cu moaşa

nis o telegramă. Am mutat-o în dormitorul nostru; a c mai mult spaţiu.

^ greu, Anne intră în încăpere. Meggie stătea întinsă •* 'Şi, fără să dea nici un semn de durere, cu excepţia care o făcea să-şi încleşteze pumnii, întoarse capul

' că nu m ^ VCdea °lar °ă C Speriată' "â la u"1"31" dUS Ia Cairns» sPuse ea. Mama mea nu n sPHal, iar tata mi-a spus mai demult că 1-a

311

Page 312: Colleen McCullough Pasarea Spin

născut tare greu pe Hal. Dar a supravieţuit si • să mă las mai prejos. Noi, femeile Cleary, Sînt CU Cîteva ore mai tîrziu, doctoral i se alătură l •

- Este o treabă lungă şi grea pentru fetiţa a "' prima naştere apar tot soiul de complicaţii. Con'l ? corectă, şi ea se epuizează, dar nu reuşeşte s" " interna la Caims i s-ar fi făcut cezariană, înss .-" mîini şi de picioare. Va trebui să se chinuic de

-Este conştientă? - Are o fire altruistă. Nu ţipă, nu se vaită D>

bune la suflet se chinuie cel mai mult. Mă tot între-1 Ralph, iar eu trebuie să-i spun ceva, să o mint par

soţul ei îl cheamă Luke? -«a. - Hmm! Ei bine, poate de aceea întreabă de acest

fi el. Luke nu se poartă prea frumos cu ea, nu-i aşa ~ Luke e un ticălos. Anne privi în zare, sprijinindu-se de balustrad;

drumul dinspre Dunny văzu venind un taxi care K, Himmelhoch. Ochii ei excelenţi văzură în maşină silueta ur brunet.

- De necrezut, dar se pare că, în sfîrşit, a venit Lm. Domnului, şi-a amintit că are o soţie!

- Eu am să plec, te las pe tine să-i vorbeşti, Anne. D. tr-adevăr Luke, dă-i o ceaşcă cu ceai şi lasă morala pe" tîrziu. Cred că are nevoie de un întăritor.

Taxiul se apropie. Spre surpriza lui Anne, şoferul i şi deschise uşa pasagerului din spate. Joe Castigliono metrist din Dunny, nu prea făcea astfel de gesturi &

- Himmelhoch, Eminenţă, spuse făcînd o plccac Un bărbat în sutană neagră ieşi din maşină şi atu

eşarfa purpurie prinsă în talie. Cînd bărbatul se i Anne crezu pentru o clipă că Luke O'Neill n J0<

observă că acest om este foarte diferit de Lul<e ?' . mai bătrîn. Dumnezeule! exclamă ea, în timp

312

Page 313: Colleen McCullough Pasarea Spin

îte două. Este cel mai frumos bărbat pe „d trepte ^ ^ arhiepiscop, în came şi oase! 1 '" V'a ' catolic într-o casă modestă de luterani? rlliCP!S9 întreba ci zîmbitor, privind-o cu nişte ochi |l'c .' .• Lăsa impresia că pe parcursul întregii *'% l;>a -niri pe care ar fi preferat să nu le remarce. • fiui'te

l Ralph de Bricassart, Legatul Papal al Sfîn-" Australia. Am înţeles că la dumneavoastră

nnăO'Ncill? U|C Ralph. Ralph! Acesta era Ralph? chi prieten al ei. Pot să-i vorbesc? nilt ca sigur că ar fi încîntată, domnule arhiepiscop xprimat corect? Formula de adresare este Eminenţă; HIS Joc Castiglione. Da, Meggie ar fi fost încîntată ă s-ar fi aflat în altă stare, dar în acest moment i şi suferă foarte mult. observă că el nu-şi pierduse sentimentele, şi le dis- oartc bine. Avea ochii atît de albaştri, încît simţi că •\mzimea lor, dar ceea ce văzu în ei o puse pe gînduri iei dintre cei doi. :ă ceva nu e în regulă! Am simţit lucrul acesta de x dar în ultima vreme grija mea a devenit obsesivă. să mă conving. Vă rog, lăsaţi-mă s-o văd! Fie şi motiv că sînt preot. u-i trecu prin minte să-1 oprească. '.'icnţă, pe aici. Pomi înaintea lui legănîndu-se între 'n tot acest timp îşi bătea capul cu o sumedenie de casa curată? Am şters praful? Am aruncat resturile lllent şi-a ales şi omul acesta să-i viziteze! Luddie, a cu tractorul? Vino mai repede acasă! Băiatul ar «cască de mult!

c doctorul Smith ?i P ioim "^ f! ex'stat §' cazu în genunchi lîngă pat.

313

Page 314: Colleen McCullough Pasarea Spin

-Meggie! Ea se smulse din coşmarul pe care-1 avea

iubea atît de mult, aproape de ea, frumosul ngr 32u ^

chipul lui aristocratic uşor slăbit, poate mai (>

luminoşi care o priveau cu dragoste. Cum putuse

pe Luke cu el? Ralph n-avea asemănare, iar n ^ exista nimeni, niciodată; ea trădase sentimentul °' faţă de el. Luke reprezenta partea întunecată a OM °' ca soarele, dar şi tot atît de îndepărtat ca astrul zii i " de tare se bucura că-1 vedea! ' '

- Oh, Ralph, ajută-mă! El îi sărută îndelung mîna, apoi o lipi de obraz - întotdeauna, scumpa mea Meggie, ştii asta! - Roagă-te pentru mine şi copil. Dacă ne poate şah

numai tu eşti acela. Tu te afli mai aproape de Dumnezeu < Pe noi nu ne vrea nimeni, nu ne-a vrut nimeni niciodată

- Unde este Luke? - Nu ştiu şi nici nu-mi pasă. Ea închise ochii şi-şj Icgj

pe pernă, dar continua să-şi ţină mîna cu degetele inci. palma lui.

într-un tîrziu, doctorul Smith îl bătu pe umăr. - Eminenţă, cred că ar trebui să plecaţi! - Dacă-i este viaţa în pericol, vă rog să mă chemaţi - Bineînţeles, Eminenţă. în sfîrşit, Luddie reuşise să ajungă acasă şi se ]

pentru că nu vedea pe nimeni şi nu îndrăznea să intri - Anne, cum se simte? îşi întrebă soţia, cînd aci

dormitor cu arhiepiscopul. - E în aceeaşi stare. Doctorul nu vrea să se pronu

că e optimist. Luddie, avem un musafir. Dumnealui es pul Ralph de Bricassart, un vechi prieten de-al lui N i

Mult mai stăpîn pe sine decît soţia sa, Luddie s<-genunchi şi sărată inelul de pe mîna care i se intin

- Luaţi loc, Eminenţă. Staţi puţin de vorbă cu An"1 un ceai.

314

Page 315: Colleen McCullough Pasarea Spin

tj Ralpb, sPuse Anne' rezemîndu-?i cîrJeIe ata CŞ în timp cc P<"eotul lua loc în fafa ei' Iăsînd

sub sutană. Cînd îşi încrucişa picioarele, ^ fjjnd vorba de un preot, nu conta prea v clcn1'^rbat avea un aer foarte viril. Probabil că nu ''- '1CC im crezuse la început; să tot aibă vreo patruzeci

'"' i au început durerile a tot întrebat de dumneata. c'" căci nu-mj amintesc să fi pomenit vreodată de

•acut-o. o cunoaşteţi pe Meggie, Eminenţă? De cît timp? nbi şi-şi împreună mîinile frumoase, ca o turlă de

pe Meggie de cînd avea zece ani, din ziua în care a Zcclandă. Pot să spun, fără să greşesc, că am trecut :;i prin foc şi apă, prin viaţă şi moarte, prin toate Ic sînt hărăzite oamenilor pe acest pămînt. Meggie , care sînt obligat să-mi văd mortalitatea. hcşti! Tonul lui Anne era surprins. dcauna am iubit-o. <> tragedie pentru amîndoi.

ă vreme am sperat să fie numai pentru mine. Povesteş->-a intîmplat cu ea de cînd s-a căsătorit. Nu am văzut-o m, dar n-am fost bucuros cînd am auzit de căsătorie. H' spun, dar numai după ce-o să-mi vorbeşti dumneata Sgic. Nu vreau să aflu chestiuni de ordin intim; mă inte-y v'aţa pe care a dus-o înainte de a veni la Dunny. Nu ™nic despre ea, decît că locuia undeva lîngă Gillanbone. .' am mai multe lucruri pentru că o iubim. Dar nu ne-a "C ; cred că mîndria a împiedicat-o. ta icu o de ea Ş1 ^^^ §' se a?eză> î r i t imP ce i la cu Lu^"^ generală a vieţii dusă de Meggie, înainte

315

Page 316: Colleen McCullough Pasarea Spin

De necrezut! Cînd te gîndeşti că Luke O' s-o ia de acolo şi s-o oblige să lucreze ca vorbim de faptul că a cerut să se stipuleze în co ' ( trivit căreia tot salariul ei urma să fie depus la K -' ° ^ Ştii că micuţa n-a avut niciodată un peni pcntr 3 'n c<" noi? I-am spus lui Luddie să-i dea bani înaint t' ci" avea nevoie de atît de multe lucruri, că i-a chel t ' • mai vrut să ia alţii de la noi. m<

- N-o compătimi ţi pe Meggie, spuse arhiepisco

credcăeaîşiplîngedemilă, maialesdinpricinadifir t " ciare. Banii i-au adus puţine satisfacţii, la urma un *• ' se adreseze dacă are nevoie de ei. Aş spune că, mai d n ' renta lui Luke a rănit-o, nicidecum lipsa banilor. Biata m'

Anne şi Luddie încercau să-şi imagineze viata lui M timp ce arhiepiscopul de Bricassart încă mai stătea cu n ;

premiate, cu privirea aţintită pe un palmier. Nu i-a tresar muşchi pe faţa-i frumoasă, iar ochii albaştri nu şi-au sclv o clipă expresia, învăţase foarte multe în serviciul lui Vitu banza, cardinal di Contini-Verchese.

Cînd povestea se termină, el oftă şi îşi îndreptă prr, chipurile lor neliniştite.

- Ei bine, se pare că trebuie s-o ajutăm noi, dacă LuL Dacă nu înseamnă nimic pentru Luke, e preferabil să se \- Drogheda. Ştiu că nu vreţi s-o pierdeţi, dar, spre binele c;. s-o convingeţi să plece acasă. O să vă trimit un cec de ' • ca să nu fie nevoită să-i ceară fratelui ei bani. Cînd o > acasă, le poate spune ce doreşte. Privi uşa dormitorului > neliniştit. Doamne, veghează asupra mamei şi copilului

Dar copilul se născu abia după douăzeci şi patru de Meggie era aproape moartă de epuizare. Doctorul Snn doze puternice de laudanum, pentru că la momentul resF-era cel mai bun sedativ; ea aluneca dintr-un coşmar doar crîmpeie de imagini şi avea senzaţia că, mju . Din cînd în cînd distingea faţa lui Ralph, apoi se seu ^ într-un ocean de durere; dar imaginea lui persis şi, în timp ce el o veghea, ea ştia că nici ea, nici cop

316

mena' -'

Page 317: Colleen McCullough Pasarea Spin

- nauze, Pe parcursul căreia moaşa o asista nil linci SC!" • j un pacient de-al lui nu murea, doctorul :. * liind C"âpc toată povestea. "KC a^ " , SDUSC el, s-ar putea ca din cauza călărie!

c" " A „vri Cînd au renunţat la şaua pe o parte, ifnca oiii^"- t'mp îndelungat au avut multe necazuri. S-au

l-Şasta-i o poveste pentru copii, interveni arhiepis-

., -[ prjvi cu un zîmbet maliţios. Nu-i plăceau nl\ "căci i se părea că nu sînt în toate minţile. 10 C' ' Dar spunc-ini, Eminenţă, dacă ar fi să alegem J şÎMeggie, ce ne-ar statui conştiinţa ta? nea interzice o asemenea opţiune. Nu trebuie să condamni ca să salvăm mama, darnici mama, în schimbul vieţii j, zîmbi doctorului la fel de maliţios. Dar dacă s-ar ajunge cu nu voi ezita să-ţi cer s-o salvezi pe Meggie, şi la naiba !

i din cauza surprizei, doctorul rîse şi-1 bătu pe spate. nos din partea ta. Stai liniştit, nu voi transmite nimănui .. Dar dacă copilul scapă cu viaţă, nu văd de ce ne-am

nne îşi spuse în sinea sa: mă întreb ce-ai fi răspuns dacă orba de copilul tău, arhiepiscopule? e se Ura spre muntele Bartle Frere, cînd doctorul Smith >rmitor.

• spuse cu o oarecare satisfacţie în glas. Meggie mai are Ji un drum lung, dar, cu voia Domnului, va fi bine. Copilul

lab- o fetiţă de două kilograme şi jumătate, cu un 11 ce' mai imposibil păr roşu pe care 1-am văzut în ' nou-născut. Nu puteam s-o omor pe micuţă, deşi

aCU Sticla ^e Şampanie pe care o păstrase ten CVCniment ?' tofi cinci ridicară paharele: preot,

r Şi invalidă, toţi toastară pentru sănătatea şi

317

1U/I

Page 318: Colleen McCullough Pasarea Spin

binele mamei şi copilului. Era întîi iunie, prjm

liană. ' a2'deia

A fost chemată o doică s-o înlocuiască r să stea cu Meggie pînă cînd avea să se restabile - ° torul şi moaşa au plecat, iar Anne, Luddie si -rC

dus s-o vadă pe Meggie.

Părea atît de slăbită şi mică în patul dublu î -resimţi un alt tip de durere pe care mintea sa av> mai tîrziu. Meggie, Meggie a mea, sfişiată şi înfrîn'ti întotdeauna, dar nu-ţi voi putea face ce ţi-a facut j oricît m-ai urî.

Bucata de om răspunzătoare pentru toate aceste în coş, lîngă perete, neluată în seamă de nimeni. Uri parcă pentru a-şi exprima protestul, în cele din urmă do în camera special pregătită pentru ea.

- Are plămînii sănătoşi, zise arhiepiscopul surîzătoni pe marginea patului, strîngînd mîna lipsită de vlagă

- Nu prea cred că-i place viaţa, remarcă Meggu zîmbet.

Părea îmbătrînit! Suplu ca întotdeauna, dar mu întoarse capul spre Anne şi Luddie şi le întinse ceak

- Dragii şi bunii mei prieteni! Ce m-aş fi făcut fi veşti de la Luke?

- A trimis o telegramă prin care se scuză că ni pentru că e prea ocupat, dar îţi doreşte mult noroc.

- Drăguţ din partea lui, comentă Meggie. Anne se aplecă şi o sărută pe obraz. - O să te lăsăm în compania arhiepiscopului, dr<

sigură că aveţi multe să vă spuneţi. Sprijinindu-s*. Luddie, îi făcu semn doicii, care nu-şi mai dezlip1- chipul prelatului.

- Vino, Nettie, hai să bem un ceai. Excelenţa Sa' dacă Meggie are nevoie de ceva. _

- Ce nume o să-i dai gălăgioasei talc fiice-in

se închise şi rămaseră singuri.

318

Page 319: Colleen McCullough Pasarea Spin

c' A cum de ţi-a venit ideea s-o botezi aşa? n°5' a t„ interesantă cu o eroină cu acest nume. itjt o carte HH<- Lente ai faţă de ea?

«r si rămase numai ochi; erau blînzi, plini de ;,«aprii'-'1' •! . . _ . . ,

.- carc nu exprima nici ura, nici dragoste. '.^doresc. Da, o doresc. Am recurs la un vicleşug ca - -'nalâ Dar în timpul sarcinii n-am avut nici un fel

entru ca, am simţit doar că ea nu mă vrea. Nu cred ' va aparţine vreodată, mie sau lui Luke, ori altcuiva.

ja că va fi întotdeauna preocupată numai de propria

ie să plec, Meggie, îi spuse el blînd. se înceţoşară, iar gura i se crispa într-un zîmbet chinuit, tain la asta.

Ciudat cum bărbaţii din viaţa mea dispar tul. vorbi aşa, Meggie. Nu suport să te las

pradă unor i Juri. Indiferent prin ce-ai trecut, ţi-ai păstrat blîndeţea, ic lucrul la care ţin cel mai mult. Nu te aspri numai din Ştiu că te face să

suferi nepăsarea lui Luke, dar te rog :ha. N-ai mai fi Meggie a mea. ca îi aruncă o privire înveninată. na, Ralph! Nu sînt Meggie a ta şi n-am fost niciodată! s Şi m-ai împins în braţele lui Luke. Ce-ţi imaginezi că nartiră sau vreo călugăriţă? Ei bine, te înşeli! Sînt un 'ar tu mi-ai ruinat viaţa! Toţi aceşti ani în care te-am 3nt sa tc uit< apoi m-am măritat cu un bărbat care îţi ln< dar nici el n-are nevoie de mine! Cer atît de mult de dacă n pretind puţină afecţiune?

Stăpîni; Pe faîă [ se desenau linil fme Care nu 'e mai văzuse pînă atunci şi ştiu că

ău' e chiar simpatic, continuă ea. Un om aţi fi njşte molji

319

o

Rptain tul. sări. .. _ —k

Page 320: Colleen McCullough Pasarea Spin

aripile la f lacăra unei lămpi cu sticlă JjmD . voştri nu o disting. Şi dacă reuşi ţi, orbecăind ^-^ ' mijlocul flăcării, muriţi pîrjoli ţi. Şj în tot a ' Sa aJUi neric, există dragoste şi copii. Dar îi vedeţi1? '"'''' ;" Nu! Porniţi înapoi atraş i de flacără, luptaţ i r . la ea şi iar vă ardeţi !• ' n°'")i

Descoperea o nouă faţetă a personalităţii ci o deauna? Sau apăruse d in cauza necazur i lor • ^^ trăia? Ce gînduri îi treceau prin minte! Era atu d - 'Z°'' ştia ce să-i răspundă si astfel nu înţelese că totul ratate şi din sentimentul ei de vinovăţie.

- I ţi aminteşti trandafirul pe care mi 1-ai dat în am părăsit Drogheda? întrebă el tandru. Jj

- Da, îmi amintesc, şopti Meggic. Ochii cj î! de sticloşi ca şi ai mamei sale.

- II mai port încă în cartea mea de rugăciuni. De fr- cînd văd un trandafir de culoarea aceea, îmi ami Meggie, te iubesc. Tu eşti trandafirul meu, cea mai i gine omenească, o imagine care mi-a înseninat viat;

Dar gura ei se schimonosi, iar ochii îi scăpărării - O imagine, un gînd! O imagine omenească! Di

ce reprezint eu pentru tine! Eşti un nebun romantic şi \ de Bricassart! Habar n-ai ce înseamnă viaţa, nu eşti r o molie, aşa cum ţi-am spus! Nu-i de mirare că ai ale- Tu n-ai putea să trăieşti printre oameni normali; chiar om obişnuit, nu ai fi mai bun ca Luke! Ai zis că mă M tu oare ce înseamnă dragostea? Spui cuvinte invâţai pentru că ţi se pare că sună bine! Mă întreb de ce voi. v-aţi gîndit să renunţaţi cu totul la femei, pentru câa&- nu-i aşa? Ar trebui să găsiţi o soluţie să vă însuraţi in> mult mai fericiţi !

- Meggie, te rog, nu! Nu vorbi aşa! .( - Pleacă! Nici nu vreau să te mai privesc! Ai ":!

privinţa preţiosului tău trandafir, Ralph - are spur care înţeapă foarte tare!

Ralph ieşi din cameră fără să se mai uite înaP1

320

Page 321: Colleen McCullough Pasarea Spin

g răspundă la telegrama care îl informa fetiţe de două kilograme şi jumătate, pe j. se refacea încet-încet, în vreme ce copilul '(Cgpoate că dacă ar fi putut s-o alăpteze, s-ar fi 'IC ta cu un temperament atît de rebel, dar nu avea • ron ic a sorţi i! îşi spunea ea. Schimba cu grijă bibe- niru micuţa cu faţa şi capul roşu, aşa cum îi dicta • d cu răbdare să simtă acea emoţie binefăcătoare rimelor. Dar timpul trecea şi ea nu manifesta nici rintă să mîngîic faţa aceea micuţă, s-o acopere de i muşte degeţelele, să facă toate acele mici gesturi copile |C văzuse

ia alte mame. Nu o simţea ca pe copilul ei, L o tolera prea mult prin preajmă. ucldic nici nu-şi puteau închipui că Meggie nu o adoră li are pentru Justine mai puţine sentimente decît avusese mamei sale. De cîte ori plîngea Justine, Meggie sărea ,au s-o ia în braţe şi niciodată nu a fost un copil mai şi cu scutecele mereu primenite. Ciudat era însă că rea

dornică să fie luată în braţe, legănată; se liniştea :dc dacă lumea o lăsa în pace. i ce trecea timpul, se făcea tot mai frumoasă. Pielea insparenţă care se potrivea foarte bine cu părul roşu, icioarele deveniră dolofane. Pârul, cîrlionţat treptat, i\" nuanţa de roşu pe care o avusese Paddy. •ni nerăbdători să vadă ce culoare vor avea ochii. "npârţite; Luddie înclina în favoarea albăstruiul, -'aţa. Anne desluşea în ei nuanţa de verde a mamei. i

inci _sc dovediră fără putinţă'de tăgadă ochii lui |NC SaPtă»iîni începură să se schimbe şi la nouă l!ara forma şi culoarea definitivă. Nu mai văzuse ^mănător. In jurul irisului avea un inel cenuşiu mai °ra foarte deschis la culoare, greu de spus dacă •ă ar" fi"/03116 deSChis" Privindu-i>aveai ° senzaţie Just' ' °St °rbl' pe măsură ce trecea timpul se "e nu avea probleme cu vederea.

321

l U

f

Iraai

Page 322: Colleen McCullough Pasarea Spin

Deşi nu le-o spusese, doctorul Smith flises ~ capului ei şi o supraveghease atent în primei "^"^ întreba, mai ales după ce văzuse ochii aceia 'S ^ 'll

avea ceea ce el numea „apă la creier" sau h 'H '"'''d

spunea în noile cărţi. Dar se pare că Justi'nc ^ boală, de nici o disfuncţie cerebrală sau vreo " ^ simplu avea un cap marc, însă pe măsură ce crc.st'? f°'

începea să se armonizeze cu capul. ' ''Ic

Luke nu dădu nici un semn de viată Mea»; - i, • , , • • _ . ' £>&'<-H ser

multeori, dar el nici nu răspunsese, nici nu venise -într-un fel, ea era bucuroasă; n-ar fi ştiut ce să-j spera că va fi prins de drag la vederea ciudatei creai fiica sa. Dacă în locul Justinei s-ar fi născut un fiu m poate că Luke ar fi cedat, dar Meggie se bucura că nu se aşa. Nici că se putea dovadă mai grăitoare a imperii Luke, pentru că, în caz contrar, nu ar fi avut decît băici Copilul se întrema mult mai repede decît Meggie F luni încetase să mai plîngă şi se distra de una şinei'-' trăgînd de jucăriile colorate din jur. Dar nu zîmbcar:. nui, oricît se străduiau cu toţii s-o înveselească.

Sezonul ploilor a început mai devreme, în octorr zi ploua cîte patru ore la Himmelhoch, înmm'nd p.'... udînd trestia, umplînd albia rîului Dungloe, dar apa nu inu: rile, pentru că ei se găseau foarte aproape de vărsarea Justine stătea în leagăn, contemplînd lumea din jur, in • Meggie privea mohorîtă cum dispare Muntele BartleFrc.; deaua deasă a ploii.

Soarele va răsări curînd, din pămînt vor ieşi aburi / pe frunzele trestiei vor străluci boabe de diamant, l deasupra lor, apăra un curcubeu dublu, perfect în ce ale sale, atît de bogat în culori care contrastau pui<-cenuşiu încît peisajul înconjurător deveni insign"ian land continua să-şi păstreze lumina eterică şi MegS lege de ce ţinutul Gillanbone avea un peisaj atît de ccn land îi răpise toată paleta de culori.

322

Page 323: Colleen McCullough Pasarea Spin

'inbrie, Anne veni pe verandă lîngă ea şi îl era atît de slabă şi lipsită de vioiciune!

.n1r îşi pierduse strălucirea.

'' ^rî am făcut bine sau rău, dar faptul e ctill Q'"- a . ,

• "" T să mă asculţi înainte de a spune nu. • ' ^ s p r c c a z î mb i n d .

""Se solemn, Anne. Despre ce-i vorba? " minc sîntem îngrijoraţi în privinţa ta. Nu te-ai '' CU- după naşterea copilului. Acum au venit musonii fca oricînd. Slăbeşti pe zi ce trece. Nu mi-am făcut "^obişnuieşti vreodată cu climatul de aici, darpînă 'eşti ai reuşit cumva să te menţii pe linia de plutire. \e s-ati agravat şi dacă nu facem ceva, rişti să te i, mai rău. în urmă cu cîteva săptămîni, i-am scris e Ia un birou de turism şi am rugat-o să-ţi rezerve un une. Să nu te aud că îţi faci probleme în privinţa u o să afecteze nici veniturile lui Luke, nici pe ale ^scopul ne-a trimis un cec substanţial pentru tine, :-a expediat un alt cec pentru tine şi fetiţă - cred că de înţeles că ar fi timpul să le faci o vizită; cecul a k toţi locuitorii Droghedei. După ce ne-am sfătuit, ne am hotărît că cel mai bun lucru pe care îl putem este să te trimitem undeva în vacanţă. Nu te-as mai întîi Ia Drogheda. Noi credem că acum ai avea "'mp de reflecţie. Ai fost vreodată plecată singură, i a venit vremea. Ţi-am rezervat o cabană pe insula ntru două luni, de la începutul lui ianuarie pînă la începe. Luddie şi cu mine vom avea grijă de Iustine. Ştii <*ic mtimpla nimic, dar dacă se va ivi cea mai mică uiv'ntul nostru că te vom anunţa imediat. Este telefon ,:

a n_cvo'e:vei putea veni foarte repede. ''Păruseră, dispăruse şi soarele; se pregătea iar

vo'j ta şi Luddie, în aceşti ultimi ani, cred ta> noaptea, mă trezesc şi mă întreb ce

323

c l l l "

Page 324: Colleen McCullough Pasarea Spin

s-ar fi întîmplat cu mine dacă Luke m-ar f H

puţin generoşi? Voi aţi avut mai multa erija d - Prostii! Dacă ai fi .nimerit într-un loc ma

fi întors la Drogheda şi cine ştie ce s-ar fi înr 'ÎU''n p" fi fost mai bine. ' ntlmP'at. P0s

- Nu, povestea asta cu Luke îmi stă pe ininv-, s-o rezolv singură.

Ploaia se porni, ducînd spre rîu tot ce întîl, imens aspirator. '' ln

- Ai dreptate, nu mă simt bine, admise Mes>i>jc w bilit complet după naştere. Am încercat să-mi ad "" cred că în anumite momente omul ajuniţe la limjr energie să facă nimic. Oh, Anne, sînt atît de obosita sj d Nici pentru Justine nu sînt o mamă bună, deşi asta c datorie a mea. Ea nu a cerut să vină pe lume; exişti cauza mea. Dar cel mai tare mă descurajează purtare pentru că nici măcar nu-mi dă şansa să-1 fac fericit ' trăiască cu mine, nu mă lasă să-mi încropesc un cămin copii. Nu-1 iubesc - niciodată nu 1-am iubit aşa cum o fcir bărbatul cu care s-a căsătorit şi poate că a simţit asta de Probabil că dacă ar fi existat dragoste din partea mea. i fi mers cu totul altfel. De ce să-1 învinovăţesc pe el? Nui întreaga vină.

- îl iubeşti pe arhiepiscop, nu-i aşa? - De cînd eram copil ! Cînd a venit aici să mă vadă, rn

urît cu el. Bietul Ralph! Nu aveam nici un drept sâ-i t; pentru că el nu m-a încurajat niciodată. Sper că între In seama că eram epuizată şi foarte nefericită. Tot timpul n < că, de fapt, trebuia să fie copilul lui, deşi ştiam ca n

exista un astfel de copil. Dar nu-i cinstit! Preot" voie să se însoare; de ce nu li se permite şi ce L

nu-mi spui că misionarii nu au grijă de credinci bine ca preoţii catolici, pentru, că nu te cred. • lipsiţi de inimă şi misionari minunaţi . Din cauza a trebuit să mă îndepărtez de Ralph, să-mi fac vl •

324

Page 325: Colleen McCullough Pasarea Spin

,( j i ceva, Anne? Acesta este un păcat Ia fel "3 >\a pe care 1-ar face Ralph încălcîndu-şi (ljl ca acc j jar niai mare. Detest implicarea

ttltC U"^ "a mea pentru Ralph şi nu pot accepta că ea, Jg"'tC greşeală iubirea lui pentru mine. IC '1C ° \^av\e Odihneste-tc, mănîncă bine şi nu te . rclllC. Iviegfc' • . . . T ,

A mă ce te întorci, o sa-1 convingi pe Luke sa Poate. (W ^ _ . . .

- nu-1 iubeşti, dar daca ţi-ar da cea mai mica ,',] fericită cu el.

vcau aceeaşi culoare ca şi ploaia care curgea ca o casei, râpâind asurzitor pe acoperiş. •j'c buba, Anne! Cînd am fost cu Luke la Atherton,

•ia că nu va renunţa la tăiatul trestiei atîta vreme cît /ică necesară. Felul ăsta de viaţă i se potriveşte ca o caiina caută compania oamenilor puternici şi inde-cl: îi place să umble dintr-un loc într-altul. Toată un nomad - abia acum încep să-mi dau seama. Cît :. fie şi numai pentru plăcere dacă nu pentru altceva, c fiindcă este prea epuizat de muncă. Şi-apoi, cum ikc nu face parte din categoria acelora care se sin-:lt dacă mănîncă direct din cutii de conserve şi dorm iţelcgi ce vreau să spun? Nu e un om căruia să-i inimoase. Cred că le dispreţuieşte, socotind că i-ar iţa. Pur şi simplu nu am argumente cu care să-l mţc la felul ăsta de viaţă. Privi spre acoperişul de r fi obosit să strige ca să acopere zgomotul ploii. 1 destul de puternică pentru a mă consola cu singu-'Ptul că nu voi avea un cămin al meu în următorii

" sfu c'î' vor frece pînă cînd Luke nu va mai putea "ui trestiei.

caş'C1> ^ Wi' Să "U °rezi Că SÎnt nerecunoscatoare-

îcpe d ^ °°Pii' VrCaU Să Şterg prafbl de pe atul m 6le PCntrU ferestrele mele, să gătesc la soba eu- Ah, Anne! Nu sînt decît o femeie obiş-n'Cl Inteligentă ori bine educată, ştii prea

325

Page 326: Colleen McCullough Pasarea Spin

bine. Nu-mi doresc decît să am un soţ puţină dragoste de la cineva! ° " ?1 o Ca,,

Anne îşi scoase batista, îşi şterse ochii şi" - Uită-te Ia noi ce pereche facem! Una '"^

cealaltă! Dar eu te înţeleg, Meggie. Sîm câSl *' zece ani, singurii cu adevărat fericiţi din viata °r" lizie infantilă la cinci ani şi aşa am ajuns îi, JJ7' convinsă că nimeni, niciodată nu se va uita l-3" întîlnit pe Luddie aveam treizeci de ani şi Pr ','"' să-mi cîştig existenţa. Eram cu zece ani mai mă"' 1-am luat în serios cînd mi-a spus că mă iubeşte sj cu mine. Mi s-a parat îngrozitor, Meggie, să rujncz \t tînăr! Timp de cinci ani 1-am tratat cu ce] mai ni dar el se întorcea de fiecare dată la mine. Pînâ | căsătorit şi am fost foarte fericită. Luddie susţine că si dar eu mă îndoiesc. A trebuit să renunţe la multe eh' bietul de el, ca să nu mai vorbim de faptul că arata mai mine.

- Cred că din cauza climei, Anne. Ploaia s-a oprit la fel de brusc cum a început; a ic

curcubeiele au apărut glorioase pe cerul fumegîndparv, Bartle Frere s-a desprins şi el, liliachiu, din perdeaua de n. vorbi din nou:

- Am să plec. Vă sînt recunoscătoare că v-aţi r poate că am nevoie într-adevăr de o vacanţă. Dar Iustine nu o să vă facă necazuri?

- Dumnezeule, nu! Luddie s-a gîndit la toate. Sor fata care a lucrat la noi înaintea ta, vrea să se ducă la îngrijească copii. Va împlini şaisprezece ani abia termină şcoala peste cîteva zile. Oricum, în absent stea la noi. Şi are experienţă cu copiii, în familia foarte mulţi copii.

- Matlock, insula Matlock... Unde vine asta. - în trecătoarea Whitsunday, la Marea

un loc liniştit şi retras, mai curînd o staţiune pefl

326

Page 327: Colleen McCullough Pasarea Spin

v în joc de hote); nu va trebui să mănînci într-un ,L,crat sau să fii politicoasă cu alţii dacă nu vrei. Pe iroapc pustie din cauza periculoaselor cicloane de u sînt o problemă, dar se pare că nimeni nu vrea să . onitn «i nentru că maiorifnfpa wi^;f„t„ -i.

327

Page 328: Colleen McCullough Pasarea Spin

n ultima zi a anului 1937, Meggie luă trenul v viile. Deşi abia îşi începuse vacanţa, se simte! mai bine pentru că lăsase în urmă mirosul din Dunny. Cea mai mare aşezare din nordul Quecn Townsville, număra mai multe zeci de mii de locuitori v în case albe de lemn construite pe piloni. Trecerea de vapor nu-i lăsă răgazul să exploreze oraşul, dar intr-.: păru rău fiindcă nu-i prea lăsa timp de gîndire; dup] înfiorătoare pe Marea Tasmaniei, cu şaisprezece ani ir cam temea de cele treizeci şi şase de ore care o aşteptai: unui vas mult mai mic decît Wahine.

Dar lucrurile se petrecură cu totul altfel - o alunecar. pe o apă limpede, iar ea avea acum douăzeci şi şase >•• zece. Atmosfera se liniştise între cicloane, marea r deşi nu era decît amiază, Meggie lăsă capul pe perna somn fără vise, pînă cînd o trezi stewardul, a doua. neaţa, cu ceai şi biscuiţi.

Sus, pe punte, descoperi o altfel de Australie. P-limpede, fără culoare, o lumină blîndă, roz, Pc

dinspre est, pînă cînd soarele apăru deasupra orizo^ de zi se instaura deplin. Vaporul înainta fără aproape incoloră de transparentă ce era, pătrundea în adîncuri pînă la grotele purpurii)

328

, l

Page 329: Colleen McCullough Pasarea Spin

loraţi. în depărtare, apa mării era de un Cete întunecate ici şi colo, indicînd prezenţa Ppe pretutindeni apăreau insule de nisip alb,

alinieri, ieşite parcă spontan din cristale de iogatc J11 P tatje ^g jimglă, altele muntoase sau plate, lC- Cl'-Vjnsiile care abia străpungeau suprafaţa apei. 't'$url'. cluJ apC{ sînt adevărate recifuri de corali, îi X '"in echipaj- Dacă fonnează un inel şi au lagune, se '"C" dacă sc ,-idică mai mult deasupra apei, acestea 'le corali. Insulele care au dealuri reprezintă, de fapt, |,nlj dar şi ele sînt înconjurate de recifuri de corali şi rfndul lor, lagune. <tc insula Matlock? întrebă Mcggie. I o privi curios; era cel puţin neobişnuit ca o femeie ducă în vacanţă pe o insulă ca Matlock, destinată, în L-ccrii lunii de miere. •ravcrsăm strîmtoarea Whitsunday, apoi ne vom în-trista din Pacific a recifurilor. Ţărmul oceanic al insulei : măturat de marile curente ieşite din măruntaiele II viteza unor trenuri expres, urlînd de nu-ţi mai auzi :. Vă imaginaţi ce-ar fi să călătorim o sută de mile pe ^ al? Oftă. Vom ajunge la Matlock înainte de apusul

.doamnă.

oră înainte de apusul soarelui, vaporaşul îşi croia drum :ntul a cărui coamă înspumată se vedea pînă la linia estică tului. O barcă cu motor se legăna cam la un kilometru de "i spatele lui se zărea ţărmul arid, care nu se potrivea 'jnagmca Pe care şi-o făcuse Meggie despre splendorile '" om în vîrstă o aştepta; o ajută să coboare de pe vapor 'ailza & la un marinar

-* i»;,

. c u „arin

snf , , -J' ° întîmpină el. Sînt Rob Walter.

ace,' dUmneavoastra în curînd. Nu e prea multă notimp; e mai degrabă o staţiune de iarnă.

Jc soare "c1'5'13' ^^ C3reieşeau di" apă Prindeau lc°periH /'e aCUm 3punea lăsînd în urmă o marc ienta de o spumă purpurie.

329

nsuă

Page 330: Colleen McCullough Pasarea Spin

bin • Nu- mi doresc decit ,-

să pJec V" "

că am nevoie d * 1 6 Că V'a » nu o să vă faca n "^ de ° vacanţă. Dar sfmeţ,

Dumnezeule ^ r r e;,aZUn'? fata care a lucrat la n • S"3 gîndit Ia toate- s°ra ' wgnjească copii Va "^^ **' VKa Să se ducă /a Tl tennină şcoala nesf 3 "r'p]jini Şaisprezece ani abia in stea la noi. Şi are

ClteVa Zile" Oricum. '"" absente u foarte mulţi copii eXpenc"'ă cu coP»'i. în familia Te.*

326

niştit şi retră ' ? «ras, mai curînd

Marea o staţiune pentru fi

Page 331: Colleen McCullough Pasarea Spin

,1(c fn loc de hotel; nu va trebui să mănînci într un ,omcrat sau sa fi, politicoasa cu alţii dacă nu vrc P

;,proapepUst.ed,n cauza periculoaselor c . V / r , „u smf o problemă, dar se pare că nim

de

,0,o vara. Poate şi pentru că majoritatea vizL"" •?* ** „ din Sydncy sau Melbourne, unde verile silf K~ simt nevoia să plece în altă parte Pent

n'moase. r,s,. ce, din sud rezervă locuri cu

ani

327

Page 332: Colleen McCullough Pasarea Spin

ăr ffill ' 9ga2U] Să ""

, tre/Zeci ?«' Şase de PrC2CCe «" "

douăzeci s, ,

să capulpepcn] , , a dl 7^

2I «e fnstaurâ apăru deasupra ori» P°ni1 îna" lte ^râ z.

3 Ce

«nu,

era

Vlse>

ceai şi

Page 333: Colleen McCullough Pasarea Spin

lorati. în depărtare, apa mării era de un VlU ^tc întunecate ici şi colo, indicînd prezenţa ' Ul De pretutindeni apăreau insule de nisip alb, ;jCC,iii'' ° • jnljcrj; jeşite parcă spontan din cristale de „,u,itc»VJ''-

(je junglă, altele muntoase sau plate, isiile care abia străpungeau suprafaţa apei. ,juj apci sînt

adevărate recifuri de corali, îi "!• "l'rhinai Dacă fonnează un inel şi au lagune, se

l 0111 t-t-ni 1 j . i , t dacă se ridică mai mult deasupra apei, acestea

corali. Insulele care au dealuri reprezintă, de fapt, ti dar şi ele sînt înconjurate de recifuri de corali si /grindul lor, lagune. ', «te insula Matlock? întrebă Meggie. ' ui o privi curios; era cel puţin neobişnuit ca o femeie s-ducă în vacanţă pe o insulă ca Matlock, destinată, în trecerii lunii de miere.

traversăm strîmtoarea Whitsunday, apoi ne vom în- :oasta din Pacific a recifurilor. Ţărmul oceanic al insulei c măturat de marile curente ieşite din măruntaiele u viteza unor trenuri expres, uriînd de nu-fi mai auzi

j j. Vă imaginaţi ce-ar fi să călătorim o sută de mile pe unui val? Oftă. Vom ajunge Ja Matlock înainte de apusul . doamnă. oră înainte de apusul soarelui, vaporaşul îşi croia dram ntol a cănii coamă înspumată se vedea pînă Ja linia estică J/ui. O barcă cu motor se legăna cam la un kilometru de "i spatele lui se zărea ţărmul arid, care nu se potrivea •naginea pe care şi-o făcuse Meggie despre splendorile

" om'" vfrstă o aştepta; o ajută să coboare de pe vapor lza de la un marinar.

^cmt, doamnă O'Neill, o întîmpină el. Sînt Rob Walter. * ?' soţul dumneavoastră în curînd. Nu e prea multă cest anotimp; e mai degrabă o staţiune de iarnă. ...,,, dc SQ

na pe n)s'P>' coralii care ieşeau din apă prindeau °axâ. amn»,.^' ?a'e acum apunea lăsînd în urmă o marc

329

. cu

Page 334: Colleen McCullough Pasarea Spin

.

d r a ' * *

° teşiră într-un alt dn,m 0&'^

Cont

c opusă Pl um a a

imeni. Doamna n ? Să ^^ ?'' &oajă ** " aveţi nevoie de ce"v **"!* S°ape din ochl cît ^P5'1' sens sâ vă dera '. ndlcaf j' receptorul şi eu via:: d°amnei, eu tot 0 ** , ^'l Să bate^' atîta drum. Cu Ca să ^ sigur că totuleT" 1 ^ ° dafâ pe ZI ' /a 3/1' m ^1,!,

°rdzne' Ar fi ^ ca spre , azu]lncaredoamnaosăvreasâv

330

"depărtată că ?.*£* ales după ce v-am repartr Ufl om; singu ^ C3rf° avem. In directa aceea n

a exact opusă Plf/"Care se a^ acum /a Ma^J

eni. D Să ^ '

Page 335: Colleen McCullough Pasarea Spin

irci camere Ia parter, avea propria n/ - - „•e/ungeau în mare. Interiorul era mod ^ '"^ d°Uâ

.-„/n insula îşi producea propria enerei' ^ darspa^'°s

L.r, /amină electrică, telefon şi chiar un ^ ^^ 3Vea Un

stâlucca de curăţenie, iar în baie exisf ^ * radia

/r con/b/l decît avusese vreodată Ia D 3Pa CUre«fă- Jc H/nmic/hoch, îşi spuse Me -e ^°g]leda' « să nu j patroni;, veniţi din Sydney ori Melh 3' Se Vedea

ifortul tară de care nu puteau trăi "^ aduseseră .ngură, în timp ce Rob se grăbea _ ,.sa Iu, sope.Megg.e despacheta Ş J , - n " ! s e ^toarcă fe Jub/u n,c, nu se putea compara cu ce/7 n °mcniul- Ma~ era conceput spre a alcătu, un adov ""^ Da' <fer /ere. aşa că singurul lucru Ia car,7 paradj's Pentru ™P« "un; de obicei, S^^P^/ S

331

Page 336: Colleen McCullough Pasarea Spin

. ' - pT'5ia™- «oprabare''-* :'r*'5 r

bro aşte

332

- * * > *

Page 337: Colleen McCullough Pasarea Spin

...ţie sc bucura că acceptase plimbarea D •u dorea să sc împrietenească cu cei rin,'V ^ " * - i * i />_. «L I I [J/ ] f *i " i , , liii'una, sc plimba, /acea plajă. Curio r, pentru că se găsea întotdeauna ceva i

sfeud lui Rob şi nu mai umbla fmbr-un /epure care adulmecă în aer mim,, yă ceva pe ea cînd se auzea căzînrf ° ,-o rămurică. Dar după maj mu/te ^ ° .sct-onvmgă într-adevărcănu va veni „• - urase Rob, era un dome„JU ab 1?"

"/ 0 P° teci' sf^ P *. -ncepu să

» Jorea f lagună , pentn

căsătoriţi, nici t de

început P' sărind de cocos

Page 338: Colleen McCullough Pasarea Spin

o stare de trîndăvie benefică din punct de veri întindă pe nisip şi să încerce să-şi rezolve dilem °i '2'C' P"

Ei bine, mai întîi Ralph. Un zîmbet crispat să nu înceapă cu el, dar, într-un anume fel Raj .S')era'- V Dumnezeu: Totul începea şi se sfîrşea cu el R .^'^i ziua în care îngenunchease în praful gării din C'iî' C*''S|

braţe; şi chiar dacă nu 1-ar mai fi văzut pînă la sfî • • ^' °3 s' ultimul ei gînd, pe marginea mormîntului, ar fi fosl

2''el' mîntător cum de o persoană putea însemna alît de ^ '

Ce-i spusese Annei? Că avea dorinţele unei femc-soţul său, copiii săi, căminul său. Un bărbat pe care • Nu părea prea mult; la urma urinelor, majoritatea fem o asemenea existenţă. Dar cîte dintre ele erau c mulţumite? Ei bine, pentru Meggie ar fi fost de-ajum erau greu de realizat.

Recunoaşte odată, Meggie Cleary! Meggie O'Ncill! 4 pe care-1 doreşti este Ralph de Bricassart, dar pe el nu-! Totuşi, ca bărbat, pare să te fi distrus, aruncîndu-te în braj Aşa! Atunci presupune că bărbatul tău şi acela pe care îl i există, urmează, deci, să-ţi iubeşti copiii, iar dragoslca j aştepţi va veni de la aceşti copii, logic. Ceea ce, în ultimă însemna Luke şi copiii lui Luke.

„Oh, Doamne, dragă Doamne! Nu, nu dragă Doamn făcut El pentru mine? Atît, mi 1-a luat pe Ralph! Nu prea r noi, Dumnezeu şi cu mine. Şi să mai ştii ceva, Doamne mai înfricoşezi ca altădată. Cît m-am temut de Tine şi dep^ Ta! Toată viaţa am urmat calea cea dreaptă şi îngustă de ir Şi ce mi-ai adus bun? Eşti o minciună, Doamne, i spaimei. Ne tratezi ca pe nişte copii care trebuie Dar eu nu mă mai tem de Tine, deloc! Nu pe urăsc, ci pe Tine! Este numai vina Ta, nu a lui continuare cu frica Ta, aşa cum am trăit şi eu-iubi, asta nu înţeleg. Nu văd pentru ce motive Te-a

Pe de altă parte, cum'să încetez să iubesc un om pe Dumnezeu? Oricît aş încerca, se pare că nu reuş

334

Page 339: Colleen McCullough Pasarea Spin

• CU vreau luna! Ei bine, Meggie O'Neill, va i 'l" ia ?\ • să nu mai ceri luna de pe cer, n-ai de ales. ,;ijpling cuLUke şi cu copiii lui Luke. Prin orice nnl''L" l smulg' pe Luke de la afurisita aia de trestie Ch"' V cu el într-un ţinut unde nu cresc nici măcar ira'. directorului băncii din Gilly că în viitor veniturile 1im("c ristrate într-un cont separat şi le vei folosi ca . ,oarăsimai comodă, în căminul tău din ţinutul i're Luke nici măcar nu se gîndeşte. Le vei folosi i aşa cum trebuie pe copiii lui Luke şi pentru a fi va lipsi niciodată nimic.

mai mult, Meggie O'Neill. Eu sînt Meggie O'Neill, de Bricassart. Sună şi caraghios, Meggie de Bricassart! - (-jc jvfcghann de Bricassart, dar am urît întotdeauna i Doamne, oare am să încetez vreodată să regret că nu 'ui Ralph? Asta-i întrebarea, nu? Spune-ţi şi repetă-ţi ia la cslc numai a ta şi nu o vei risipi visînd la un bărbat ie care nu-i poţi avea.

'.u are rost să te gîndeşti la trecut, trebuie să-1 îngropi. icază, iar el îi aparţine lui Luke şi copiilor lui. Nu are ră cu Ralph de Bricassart! El este trecutul. : întoarse cu faţa în jos şi plînse cum nu mai plînsese roi ani; cu sughiţuri şi gemete şi numai crabii şi păsările nartorii disperării ei.

lător alesese Anne Mueller insula Matlock; plănuise °'o pe Luke cu prima ocazie. Nici nu plecase bine jnmisese o telegramă lui Luke, spunîndu-i că Meggie Aerată de el şi rugîndu-1 să vină. De felul ei, nu se i,6 h™'dar °iubea Ş* ° compătimea din tot sufletul ^ra bucaî'ca de om capricioasă şi dificil ă căreia îi 4'ne avea nev°ie de un cămin şi de ambii părinţi, un/ ' dar va fi mai bine decît acum.

le. Era în drum spre Sydney, aşa că nu )rea mult- Venise vremea să-şi vadă copilul;

335

"lsăseab

Page 340: Colleen McCullough Pasarea Spin

, dar

tatăl

de Joc cu e bine? decît ai acum fn •

^ 'BCesi'une ?' fn vest a b nici o picătură de n) , Este al do'Jea a" dc CI' Probleme. Arunci cu A°Um' pun pariu că ?' r Trebuie să mai a* t "* CKZl Că P°ate fi ^ Winfon s;

' 336

Sâ a t e/ Acui/este9 °reaSCâ P1"6^'1 PămîntuJui după pk>i

i pică anual deT?/"1 Să cumperi' Cu cc/e do"" Ja Meggie, poţi face fată urici -*'•

Page 341: Colleen McCullough Pasarea Spin

;/cn( dacă nu cumperi animale. Trăif j- â vin ploile, apoi investeşti în oi '* Venit^ile /Ul- i sint pregătit să plec de la trestie K • ă privească ochii ciudaţl ai fficd

P 'Ca e]' «căpăfînat

f, I3tâadevănf //Decenuvrejsăr ,.< /i/ căsătorit, prefer/ să fr3,-M* : '..

Ccuno?ti, j

C er să convieţuia,"" f

un cămm şi să trăiască cu sotj , aJfl'

-. /a vjara de b u r i a c > ^ .£ cop/ i i ,O f ?

«™*siatmmai laD ^ s e m a i f sa-ş/ crească copnf car_ , Ja «Ş^&idu-ş/ ejf ,- . *tl;

337

Page 342: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Recunosc că banii au contat dar ? "M-i '

mi-a plăcut mai mult decît femeile pe car- 'c

atunci. C ° CU')<K

- Ţi-aplăciitf Nici un cuvînt despre dra; - Dragoste? Ce este dragostea? Nimic

alt femeie! . CV;i cli-

întoarse privirea de Ia leagăn şi de la oclr

tocmai convins că cineva cu asemenea ochi nu se discută. . - Şi-acum, dacă ai terminat cu predica, undc-i \ • -Nu se simţea bine. Am obligat-o să-şi ja 0 vaca pace. Nu pe banii tăi! Speram să te pot convinge să dărâm înţeles că e imposibil.

— Sînt legat de mîini şi de picioare, în noaptea ăst mine plecăm la Sydney.

- Ce să-i spun lui Meggie cînd se va întoarce? Bărbatul ridică din umeri, ârzînd de nerăbdare s-o - Ce vrei tu. Oh, spune-i să mai reziste o vreme. A,

pornit să facă copii, nu m-aş supăra dacă mi-ar da si u Sprijinindu-se de perete, Anne se aplecă peste leagănu îl

luă în braţe si reuşi să ajungă la pat. Lulce nu schilâ n: să ia el copilul sau să o ajute; parcă se temea de fiica k

- Pleacă, Luke! Nu meriţi ce ai. Mi-e silă de tine afurisitul tău de Anie., la afurisita aia de trestie şi la '• idioată!

In uşă, Luke se opri. - Cum o cheamă? I-am uitat numele. - Justine, Justine, Justinel - Ce nume stupid, mai spuse el şi plecă. Anne puse fetiţa pe pat şi izbucni în plîns. Să-) 'a

bărbaţii, în afară de Luddie, dracu' să-i ia! Avea oarc^ efeminat, ceva care-1 făcea să fie receptiv Ia <fra£_ Luke dreptate? Dragostea nu însemna decît n> c

sentiment de care erau capabile numai feinei'e

sensibilitate feminină? Nici o femeie nu-1va Pu L

338

„ j^

;o.stc?

Page 343: Colleen McCullough Pasarea Spin

in încercarea ei. m dimineaţa ; ,, ic. care îi desena entuziasmată pe,sajul din ,„su|fl

usc ceva bun pînâ la urmă. Megglc sc aim

*

ce la s/îrşitul sezonului de musoni, pregăti'tă să J Dar Annc sc horărîse <i^ ,s „.. & Uldsa-?'

__. , opună nimic

. .mcy - de la Annunziata - o duse pe Justine pe 'iar Anne încercă să-i aducă tot felul de lucruri v care îl căra în gură: scutece, pudră, jucării. Se scaun de pai, luă copilul de la Nancy şi începu să-1 [iir-un biberon pe care îl încălzise fata. Era foarte plă-artc plăcută; încercase din răsputeri să-1'facăpe Luke ucrurile, dar, dacă nu reuşise, cel puţin asta însemna 'ustinc vor mai sta la ei. Nu se îndoia că în momentul • va înţelege că nu sînt speranţe să-şi salveze căsnicia cea la Drogheda. Dar se temea de ziua aceea, osie, sport, de. fabricaţie englezească se angaja în nul în pantă; era nouă şi scumpă, cu capota lăsată, jaspătă strălucea. La început nu-1 recunoscu pe cel casă, pentru că purta „uniforma" din Queensland, imic altceva. Dumnezeule, ce frumuseţe de bărbat, 'u-1 cum urcă treptele două cîte două., Mi-ar plăcea nănmce atît de mult; ar putea să semene ca siluetă uită, nu-i deloc tînăr, are tîmplele argintii! N-am 'a un tăietor de trestie într-o formă mai bună. "'ş> dlsta"P' o priviră direct, înţelese cine era. exclamă şi scăpă biberonul ~~:1~' ' •l înari^-'-

339

reuşisc încă. Ceea ce dorea el nu-i putea dărui

, /(reuşise să se calmeze şi nu mai avea sentimentul , m fnccrcarea ei. In dimineaţa aceea sosi n

,u,c ,a-c

Page 344: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Ei bine, Eminenţă, asta este o surpriză! fi Trebuie să vă spun că nu arătaţi deloc a arh' °Xani"i arătat vreodată, chiar îmbrăcat în sutană F - P-' episcopii, indiferent de confesiune, graşi si f 'ln>a

- în clipa de faţă nici nu sînt arhiepiscop 'A ° 'J''n'l

binemeritată vacanţă, aşa că poţi să-mi spui R 1°^ care i-a făcut atîtea necazuri lui Meggie cînd dată? Mi-o dai puţin? Cred că am să fiu în stare să t'

Se aşeză într-un fotoliu, lîngă Anne, luă copi"u| continuă să-1 hrănească, şezînd relaxat, cu picioar

- Pînă la urmă Meggie i-a dat numele Justine^ ^ '"l - Da. - îmi place. Dumnezeule, ce culoare de pâr arc' ^

cu bunicul ei. - Aşa spune şi Meggie. Eu sper să nu se umple dt

va creşte, dar mă tem că-i inevitabil. - Şi Meggie este la fel de roşcată, dar nu are nici i

schimb, tenul ei e mai mat. Puse biberonul jos şi ridică fetiţa pe genunchi, n

bătu uşor pe spate. - Printre multele mele îndatoriri, trebuie să vizitez y <

catolice, aşa că sînt destul de obişnuit cu copiii. Maia de la orfelinatul la care mă duc cel mai des, spune că a copiii după ce au mîncat. Dacă îi ţii numai sprijiniţi de U.T nu este destul de aplecat şi aerul nu iese uşor, iar la o amestecă cu laptele. Dacă copilul este aplecat de miji* reţinut în stomac, în schimb se elimină gazele.

Ca şi cum ar fi vrut să-i ilustreze spusele, Justin să-i apară nici o picătură de lapte pe buze. El rîse, o t>< şi cînd fu sigur că nu mai are aer în stomac, o culca i •

- Ce ochi exotici, fabuloşi! Magnifici, nu-i aşa. în Meggie... copiii ei vor fi ieşiţi din comun.

- în aceeaşi ordine de idei, ştiţi ce tătic bun aţi - îmi sînt dragi bebeluşii şi copiii, înt^

Mi-e mult mai uşor să-i îndrăgesc pentru ca îndatoririle neplăcute ale taţilor.

340

Page 345: Colleen McCullough Pasarea Spin

semănaţi cu Luddie, aveţi ceva feminin s

' Hui ci era o singuratică, îşi manifestă simpatia 10 ind în braţele lui. EI o aşeză comod, apoi scoase .!ichct de ţigări. ,jc Am să vă aprind una. ,c ,gie? întrebă el, luînd ţigara aprinsă de Ia ea. îi-mâ. luaţi şi dumneavoastră una. Nu si-a re'fcnit deloc după naşterea lui Justine, iar 'r parcă i-a dat lovitura de graţie. Luddie şi cu mine ^r-o vacanţă de două luni. Se întoarce pe la începutul mai rămas vreo sase săptămîni. ntul în care începuse să vorbească, Anne îşi dădu tibarca lui; ca şi cum tot ce gîndise se evapora iute, rea pe care şi-o promisese. c.

iară cînd vin să-mi iau rămas-bun şi nu o găsesc... ilccat la Atena. Atunci am lipsit un an, însă s-ar fi • mai mult. Nu mai fusesem la Drogheda de la jy şi a lui Stu, totuşi, cînd a venit vremea să plec, i că nu pot părăsi Australia fără s-o văd pe Meggie. :îc şi fugise. Am vrut atunci s-o pornesc pe urmele i că nu este cinstit nici faţă de ea, nici faţă de Luke. De T venit pentru că m-am convins că nu pot strica ceva locali?

a' 'a Vatlcan- Cardinalul di Contini-Verchese a preluat ^inalulu, Monteverdi, care a murit nu de mult. Şi, l' !S'Un" sale> m'a chemat să lucrăm împreună. Este ;ps,

aor "U numai a«t. Nu pot refuza să plec.

^oartc mult , în Europa se zvoneşte că va fi război,

1 are nev"3 atUnC1' iSr Austra]ia este atît de deParte ! ''"aiului d'rde fiecare diPlomat de care dispune şi,

1 Contini-Verchese, eu sînt considerat un

341

Page 346: Colleen McCullough Pasarea Spin

^<r-u„aaBt™w«w -

? Ridic ă

, desP™d5oc/, » în tăcere.

se află? e] c u o v o ^

e să se gînd hotârîrea pe care o > un drum ca s

sca- Avea cineva dreptul să /mf: se Ştia unde şi spre ce

anume <• • - ' * • * (

care

Page 347: Colleen McCullough Pasarea Spin

Mcggie; sincer, nu-i păsa cftuşi jn Mul lui, nici el nu era mai bun ca I T"' °e S°arta

.,,,. prin cxce/cnţă bărbătească %~ Pfe°cupat •ntilni o femeie, obsedat cu disperare H * ^ tll77pul ?' hi/, dccîf in mintea sa. Nu avea m • "'" • pe coş care se împrăştia 3/

a dorea e/ şi îs

se bunu/-s;mt, raţiunea

sP'Wec3

343

f v« care n u

substa,

va

Page 348: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Meggie îl aşteaptă pe Luke? - Oh, Doamne, nu, zîmbi Anne încordar - N-am să-i fac nici un rău, insistă el jv

atîta tot. ' U Vrc;|n d,

- Sînt convinsă, Eminenţă. Un lucru incomparabil mai puţin rău dacă aţi dori m ° S'w"Uf

Cînd maşina lui Rob se ivi pe drum, Mei;,' căsuţei, cu mina ridicată în semn că totul este î ° ^r

nevoie de nimic. El frînă la locul obişnuit dar " maşina, un bărbat în şort, cămaşă şi sandale sări'j -mînă.

- Salut, domnule O'Neill! strigă Rob pornind m«. Dar Meggie nu avea să-i mai conftinde niciodată pe I

cu Ralph de Bricassart. Ăsta nu era Luke; chiar de la tanţă şi în lumina crepusculară, nu se lăsă înşelată. R;i; menită în aşteptare în timp ce Ralph cobora poteca spn de Bricassart! Alesese în cele din urmă. Nu putea c\. motiv pentru ca el să vină după ea într-un asemenea loc. drept Luke O'Neill.

Părea că nimic nu o mai ascultă - picioarele. ir;- Omul acesta era Ralph şi venea s-o ia. De ce nu emoţie? De ce nu fugea spre el, în braţele lui, beată c vede şi că nimic altceva nu contează? Acesta era Ral) şi-1 dorise mai mult în viaţă. Nu asta încercase ca s;i mai bine de o săptămînă? Nu se străduise sa şi-'SCl

Naiba să-J ia, naiba să-1 ia! De ce o fi venit acum. reuşise să şi-1 scoată din minte, dacă nu şi din inima; împietrită, transpirată de furie, aştepta privind si >"• care se apropia. .

- Bună, Ralph, spuse printre dinţi, fără să-lpnv

- Bună, Meggie. ,7 - Du-ţi valiza înăuntru. Vrei un ceai fierbinte-^ In timp ce vorbea, îl conduse în camera

' privească.

344

Page 349: Colleen McCullough Pasarea Spin

..ăsnunse d, făcînd ceea ce i se cerea, la fel .j(,cl,bine,rasPun,

1 ?'ta'. •_ n nrivea în timp ce ea punea în priză iiucâtai'0- ^ . , „ , t- • r r •• • mp'ea ceainicul cu apa, scotea ceşti şi farfurii cîrlCntirISC cutia cu biscuiţi, el luă cîfiva şi-i puse pe " l fierbea. Mcggie scoase o lingură cu ceai şi o b'nte Luă farfuria cu biscuiţi şi ceainicul, iar el cu ccşcuţcle şi farfurioarele. .

i ajc căsuţei dădeau una într-alta, salonul aflîn-n'iitorşi bucătărie. Asta însemna că aveau două ve-i"sprc drum, cealaltă spre plajă. Şi mai

însemna că - • ci avea motiv să se uite în altă parte, evitînd să se iiuncricul se lăsă cu obişnuita repeziciune tropicală, e pătrundea prin uşile deschise era plin de foşnetul : se spărgeau pe plajă, de mugetul înfundat al mării apele dincolo de bariera de corali. iul /ară să scoată o vorbă, deşi nici unul nu putu să un biscuit; tăcerea continuă si după ce terminară . .,iidu-sc la ea, iar ea privind insistent un palmier de pe dnimului.

.-a întîmplat, Meggie? întrebă atît de tandru încît ei îi na de emoţie şi simţi că moare de durere la auzul vechii use cu blîndeţe de omul matur fetiţei de odinioară. Nu •fatlock să vadă femeia. Nu, venise să vadă fetiţa. Pe 'a îl iubea el, nu femeia. Pe femeie o urîse chiar din - aceasta trecuse pragul copilăriei, farse privirea spre el, uimită, ultragiată, furioasă chiar sa f p"'"' TiniPul rămase parcă suspendat, iar ea se rjj .C î t Sâ fie obl'gat să vadă femeia de dincolo de .'. ^'ton şi limpezi ca oglinda. Ochii lui Meggie. Oh,

nu o" A""e:"" d°nSe decît s"° vadă'nimic mai mult '•ipc dr'Vea °a U" amant Voia doar să vorbească cu l ca' să doarmă în salon, pe sofa, să încerce e unde venea fascinaţia pe care o exercita

345

. " "

Page 350: Colleen McCullough Pasarea Spin

a să carnală nu.

gosteape care i-

nebunii. 346

*e într-un n,

C femeie a*vărată .° dorise de la primul săn,( '

Se' era doar un accesoriu

p K "â lucniri dl'stincte> "u dl1 fca'

biata creatură neînfe/casâ. ce.

In acest mornenf H - "ti, ar fi &e,t , '

daca ar fi avut vreun mijloc şip ^ d e J

Page 351: Colleen McCullough Pasarea Spin

Itfc/, era preferabil să-şi adune curajul si - - V pot face, cum aş mai putea repara ceva?n ^ *"

csc. trebuie s-o iubesc cum e ea aciu ' esc/ „! copilărie, de la fermă. Mi-au piăc "- ""

Să °a"( capacitatea de apurta această povara" A '"^ scoatc-fi ochelarii de cal şi Pn'

a Ca''

ra atunci, demult. Şaisprezece arf^"0 3?a CUm e Klb)7i... Ampah-uzecişipatn(de

naf .?a.ISPre^ce ani

ndoi am depăşit vîrsta copilăriei H ?ieaaredo"ă- ccl mai imatur. ' r se Pare că eu

.igură că e aşa din momentul ,"„ cart> M^i:;^t:^.fets'^"obon''din

'-ai înşelat..

gura. Gura

347

Page 352: Colleen McCullough Pasarea Spin

ei, care acum nu mai era o amintire nedorită ci ei petrecute în jurul lui îl strîngeau ca şi cum scape; i se părea că-şi pierde cunoştinţa; era î SUP" pătruns, ca noaptea, învăluită în amintiri şi dorin t neca'â s

şi dorinţe care nu erau niciodată binevenite A t V a/r""' lr!' cărora o dorise şi îi negase puterea asupra lui, mtc • ^ ^ să se gîndească la ea ca la o femeie! Jc"!i'

Ralph a condus-o spre pat sau au mers împreună9, el trebuie s-o fi dus în braţe, dar nu putea fi sigur- A ea era întinsă acolo, că el se afla acolo, îi simţea ' l' palme, pielea lui mîngîiată de degetele ei. Oh, Doam'n ^ mea, Meggie a mea! Cum m-au putut educa de mic să c'r este o profanare?

Timpul se opri, îl învălui, trecu peste el pînă nu mai a\ sens, nu era decît o dimensiune adîncă, o profunzime r-decît timpul însuşi. O simţea şi totuşi nu o simţea ca pe o distinctă, dorea ca ea să devină pentra totdeauna o par? grefeze în sinea lui, de-a pururi. Niciodată nu se v minţi că nu doreşte sînii, pînteceîe şi tot ceea ce a/căi De fapt, ea era făcută pentra el; timp de şaisprczcc modelase, rară să ştie şi fără să înţeleagă de ce o face., părăsise, că un alt bărbat îi arătase capătul drumulu începuse el, pe care o îndreptase numai pentra el, pe, însemna pentra el căderea şi trandafirul, şi creaţia lui. / din care nu se va trezi niciodată, cel puţin nu atîfn' un om cu trap de bărbat. Oh, Dumnezeule! Ştiu, f am păstrat în minte imaginea unui copil timp de i cfnd ea a crescut, dar de ce a trebuit să aflu în felul

Pentru că, în cele din urmă, înţelegea ceea ce-ţi dorise să nu fie om. Să nu fie om, să nu fie nicioda simplu, ci ceva cu mult mai mult, dincolo de soarta unui Şi totuşi, destinul lui era aici, în mîinile lui, împreună cu el, prin omul ei. Un om! Pentru > om obişnuit! Doamne, oare nu puteam să fiu cru.< ^ ^ Sînt un om, nu voi putea niciodată să fiu Dunineze-^ această viată în căutarea lui Dumnezeu. Oare to,i

348

"ai,

Page 353: Colleen McCullough Pasarea Spin

• Renunţăm la singurul lucru car -Â- -î sfnfem oameni C

s'nbr* ţe?ioprivicill . .m,/"af;/;pnvi gura ca un boboc d/ „•• uimit de plăcere, îl fnlăntuise i bărbia de umărul ei, cu

orma/ care ,ŞI ZâKştc J-i

'erate a]e JncePu să

• -<• se întreba M \ ,,.-. °a suorn,^. a °

nesnin„_ Crn> cuvine ^„..

349

Page 354: Colleen McCullough Pasarea Spin

poem al trupului, în care se amestecau braţe supremă. Eu am fost făcută pentru el, nurna'' ^' n-am simţit aproape nimic cu Luke! Purtată acu '"^ îndurării, Meggie nu se gîndea decît cum să-j" d'n

putea da ea, ceea ce-i era mai de preţ decît ° ^'(" trebuia să regrete niciodată momentul ăsta • '^ 'n^ suferise! în anumite clipe îi simţise durerea ca ,,• C,'°datri

Dar şi asta contribuise la fericirea ei; într-un f Umaf(

sufere şi el. 'Crat<.

Se trezi şi Ralph. în albastrul ochilor lui văzu a care o încălzise încă din copilărie, dar mai între - -^ oboseală. Nu o oboseală a trapului, ci a sufletului 'Şl°l

El se gîndea că niciodată în viaţa Iui nu se trezi femeie; într-un fel, era ceva mult mai intim decît actul"' marcare voită a legăturilor emoţionale, identificarea t tv Uşor ca şi aerul încărcat de parfumuri marine şi vegetale i voie, pluti pe aripile unui alt fel de libertate; uşurarea dea ^ dona după ce trebuise să lupte atît, pacea de la capătu1

incredibil război care 1-a ajutat să descopere că înt mult mai dulce ca victoria. Ah, la ce luptă te-am sup Şi totuşi, la sfîrşit, nu rămăşiţele tale trebuie să le si recompun, ci resturile mele dezmembrate.

Mi-ai fost scoasă în cale ca să-rni arăţi cît de falsă ţ mîndria unui preot ca mine; ca Lucifer, am aspirat la j care este numai a lui Dumnezeu; şi tot ca Lucifer, an-ele Mary Garson mă puteam prevala de jurămînrul > obedienţă, chiar şi de sărăcie. Dar pînă în diminea!-cunoscut umilinţa. Doamne, dacă ea nu ar însemna n mine, mi-ar fi mai uşor s-o suport, dar uneori mă p iubesc mult mai mult decît pe Tine şi cred că şi asta fa pedeapsa Ta. De ea nu mă îndoiesc; Tu? Eşti un artifcw-un simbol. Cum să iubesc un simbol? Şi totuşi ^i i

- Dacă mi-aş aduna curajul, m-aş duce să înot F-pregăti micul dejun, zise el, căutînd cu disperai" simţi zîmbetul pe piept.

350

Page 355: Colleen McCullough Pasarea Spin

-vârât paraua: ^^ j^ un, p iu ţ visă! Mă întreb dacă e de bun augur.

j'c'ja durerea despărţirii; numai pentru că plecase de rivi ajungînd la uşa care dădea spre plajă şi îl văzu

..; înrinzîndu-i mîna: ___ .„ lwm uyjuii uupa aceea.

, nivelul mării, recifurile erau acoperite de apă, hr vîntul neliniştit al verii împrospăta atmosfera; ' 'aţă se rostogoleau pe nisipul ireal, unde crabii şi iu intr-o veritabilă sarabandă, vsia ca descopăr lumea, zise el privind înjur. „ică de mînă; se simţea vinovată şi găsea că această ntă era mai de neînţeles decît realitatea visurilor i se opriră asupra lui cu durere. Parcă trăiau într-un »r-o lume diferită.

văzut lumea asta. Cum s-o fi văzut? Asta este lumea mai a noastră atît timp cît va dura. •ac Luke? o întrebă el la micul dejun, înclină capul.

iu seamănă prea mult cu tine, aşa cum mi s-a părut la pe-atunci îmi era foarte dor de tine, nu mă obişnuisem nu mai eşti prin preajma mea. Cred că m-am măritat că îmi amintea de tine. Oricum, atunci eram hotărîtă 'ar ci mi s-a părut net superior celorlalţi. Nu vorbesc

de frumuseţea lui, ori de alte calităţi ce fac dintr-un a). Avea un fel de a fi pe care nu-i pot defini prea eamănă cu tine.

Nici el nu are nevoie de o femeie. • «•'Ijimonosi.

r f î »•-

n 351

,,,, H1.6„.sc eu micul dejun. Şi să şt ii că ^ •ci costumul. Nu vine nimeni aici. vârat paradis.' Se dădu jos din pat şi se întinse. Ce ! Mă întreb dacă e de bun augur.

SI înoţi, pregăte,

«jjfntinzîndu-imîna:

•nc? Pregătim împreună micul dejun după aceea lase nivelul mării, recifurile erau aconpri^ ^„ '

inc

f

, g e t? Aşa cred. Nu am înţeles

niciodată de ce, dar

^'"6 ŞJ în Ll 'ke Care consideră nevoia de iciune. Nu ă refer la actul sexual pro-

Page 356: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Şi, ştiind toate astea, nu te dezgustăm? Meggie ridică din umeri şi zîmbi cu un fel d - Oh, Ralph! Nu spun că nu este important °

i i • • • lau[ şi p, mi-a adus cele mai mari necazuri şi nefericii- H lucrurile aşa cum sînt. Ce pot face eu mai bi ' ^'' slăbiciunea, nu să-i ignor existenţa. Pentru c' ^ mele, şi exigenţele mele. Se parc că acestea mă îj'-C' ca tine şi ca Luke, altfel nu m-aş fi irosit între voi 'r făcut-o. M-aş fi măritat cu un om bun, simplu, ca tan care ar fi avut nevoie de mine. Dar pesemne că fi f există un Samson. Atîta doar că, în cazul unor bărbat' Luke, acest Samson se manifestă mai pregnant Nu părea jignit; zîmbea.

- înţeleaptă mea Meggie! - Asta nu-i înţelepciune, Ralph. Nu-i decît bun-sin

deloc o persoană înţeleaptă, ştii asta. Dar uită-te Ia Craii îndoiesc că cei mari se vor însura vreodată sau vor avea \ prietenă. Sînt îngrozitor de timizi şi înspăimîntaţi de n care ar putea s-o aibă o femeie asupra lor, iar acum sîm -••'• mamei.

Ziua urma zilei şi noaptea urma nopţii. Chiar ploi de vară erau frumoase, căci te puteai plimba c dacă nu preferai să asculţi picăturile căzînd pe acopc calde şi mîngîietoare ca şi razele de soare. Şi cînd so apariţia, se plimbau leneş pe plajă, făceau baie şi < înoate.

Cîteodată, cînd el nu se ştia privit, Meggie se uit. încercînd cu disperare să-şi imprime în memone o. lui, amintindu-şi că, deşi îl iubise enorm pe Franx, cu. lui se estompase, nu mai ştia cum arăta. Da, ochii, minatele tîmple argintii, corpul viguros, bine iacu. o alură tinerească, deşi pierduse puţin din elas' / întorcea spre ea, îi arunca o privire de o tristeţe s unui om condamnat. Meggie înţelegea mesaju n

352

Page 357: Colleen McCullough Pasarea Spin

e: trebuia sa plece, să se întoarcă Ia Biserică si h „ Poate nu în aceeaş, stare de spirit, dar cu-atît Li „•i. aci numai ce, care au alunecat ş, au căzut cunosc Ţiului- and soarele se cufunda în mare şi înroşea apele acn ,albon cu pete purpurii, Ralph se întoarse ' ' .jm fos. mc/odată atît de fericit sau alît de ncfcridt •li.

ii. Oare de aceea te iubesc? Nu ai „jmjc deoscbi ;i nil semeni cu nimeni altcineva Oare am i ,'

" " " ™

Vaporul meu pleacă spre Genova în mai puţin

huic să ajung la Roma. Pentru multă vreme, poate tul vieţii. Nu ştiu.

re griji, Ralph, nu o să încerc să te reţin. Şi vacanţa iţe. îl părăsesc pe Luke. Plec acasă, la Drogheda. :a, nu o faci din cauza mea, nu? • " că nu, minţi ea. Mă botărîsem înainte să vii aici. ca, nu are nevoie âe mine şi nu-mi va duce dorul. ă am un cămin al meu şi începînd de acum cred că pentni totdeauna casa mea. Nu-i drept ca biata -ă într-o casă unde eu fac oficiul de menajeră, deşi l.uddie nu mă privesc ca pe o servitoare. Eu însă ! c mine şi aceeaşi părere va avea şi .Iustine cînd va îre sj" înţeleagă şi să vadă că nu trăieşte în casa ei. c să fac tot ce pot. Aşadar, am să mă întorc la 'u, Meggie.

1 E l f* i f**

vr'o -feZ' °ă ^Upă ce^c Petrecute aici am nevoie sa-ţi asumi nici un risc, iar scrisorile ar putea

353

leci? Trebuie, i na.

Page 358: Colleen McCullough Pasarea Spin

oate că nu d*

Se

"

îră să se uite nicf n! ""* în ma?Ină' aP°' P™ * Poate face aşa Cpva «T ° dată înap01' Nuniai un l' ru]at în tăcere pnn n H

ă R°b' ^ să fi auz" * PemaJuJceS P, eaUadeP]° Robl -aS 'U 0 d e a^ vapora: ^ ^ ^ C ^ ™ ™ arhifn;—

354

Page 359: Colleen McCullough Pasarea Spin

..,,-, se întoarce te Himmelhoch, Anne ştiu ^ ;.., era aceeaş; Mcggic, ş, totuşi altfel diferit A ./„episcopul Ralph înainte de a se duce n irile decurseseră cum dorise MeepiV Insi»a, la , ggle'nuc"m dorise

™uă pe Justinc în braţe de parcă abia ;i că o avea; o legănă privii»* -"—' • •Uniră pe ai Annei, vii bucuria ascunsă.

că mi l-ai trimis pe Ralph Cred PC Luke, aşa că trebuie să-ti .•»cftdcb,„emi.a] racut s,

d"pă asta' o da(ă.

)/afă că P'eci, mai ales că n • „j ci_

355

Page 360: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Ai intrat într-o frumoasă încurcătură - Oh, Anne, nu fi absurdă! Nu înţelegi

voi putea avea niciodată pe Ralph, am ştiut~" "'SCai

putea avea. Dar acum îl am, îl am...! Rîsc • °'^ea atît de tare, că Anne se temu să nu ţipe. Ciud °S'" am de la Ralph acea parte pe care Biserica n' ' US'' partea aceea din el care se va transmite din > 3''' Prin mine, el va continua să trăiască, pentru -^ băiat! Şi acest fiu va avea fii şi ei vor avea f ^-" Dumnezeu pe teren propriu! îl iubesc pe Ralnli d • ani şi îl voi iubi chiar dacă voi ajunge la o sufă n meu, în schimb copilul lui va fi. Al meu, Anne al, *

- Oh, Meggie, răspunse Anne neajutorată. Pasiunea şi emoţia se topiră treptat; Meggie re

cunoscută, cu care se obişnuise, liniştită şi dulce, dar, de fier şi cu puterea de a îndura multe. Numai câacun îngrijorată cu gîndul la consecinţele gestului său. Se puie cineva pînă într-atît? Anne nu credea. Sentimentul ta: existat acolo, atît de bine ascuns încît abia dacă i-ar fi putu prezenţa. Meggie avea ceva mai mult decît o voinţă de i" era toată din oţel de cea mai bună calitate.

- Meggie, te rog să-ţi aminteşti ceva dacă mă iubeai Ochii tinerei abia licăriră la colţuri. - Am să încerc. - De-a lungul anilor, am citit cam toate volumele c

lui Luddie. M-au fascinat mai ales cele cu privire la C Se spune că grecii au un cuvînt pentru orice şi că nu c. umană pe care să nu o fi descris.

• r A '* ' - Ştiu. Şi eu am citit cîteva din cărţile lui Lua - Şi nu-ţi aminteşti? Grecii spun că este contra

pe cineva dincolo de orice raţiune. Şi îţi ainint' cineva este iubit astfel? Zeii devin geloşi şi îl 'ov'c^ Ei consideră profanatoare o asemenea iubire fa

-Profanare, Anne, ăsta-i cuvîntul! Dar nu va^ ^ în iubirea mea pentru copilul lui Ralph, ci o Fecioare.

356

Page 361: Colleen McCullough Pasarea Spin

• l 'l" •

a ei

o priveau cu tristeţe. itpură? Obiectul iubirii ei a avut de

/â Tot avea pe Ralph, mă voi mulţumi cu copilul M' - un scop în viaţă, în sfîrsit! Ăsta a fost cel i>ii. iî;iru

.. (rej anj care s-au scurs, Anne. începusem are nici un rost. Zîmbi dur şi cu un aer M!'1' ',-ncf ropil în orice chip, indiferent

de preţul pe irolCIfl accsi ' . . . .

„. j n primul rînd, e important ca nimeni, inclusiv 'tî opune vreodată numelui, pe care doar eu am

jau Numai gîndul de a mă culca cu Luke mă îmbol- voi face. M-aş culca şi cu diavolul dacă de asta ar

•ui copilului. Apoi voi pleca acasă, la Drogheda, şi i văd pe Luke niciodată. Se întoarse la părutul fetiţei. ne vedeţi, tu şi Luddie? Drogheda are întotdeauna

•cm. ,in, cî( timp vom mai trăi, Luddie şi cu mine vom nc/ustinecrescînd.

îl la copilul lui Ralph îi dădu curaj lui Meggie în c legăna şi pufăia pe dramul spre Ingham. Dacă nu • iată nouă care creştea în ea, ar fî considerat întrevederea pt ultimul păcat săvîrşit împotriva propriei sale fiinţe; pilul lui Ralph ar fi încheiat un pact şi cu diavolul, unei de vedere practic nu avea să fie uşor, ştia bine. nurile cu grija şi, deşi părea ciudat, Luddie o să se ascundă prea mult timp de el; era prea ' foarte apropiat de Anne pentru ca ea să nu-i fi e «nstpe Meggie, dăduse din cap, după care începuse ^Un foarte utile. Nu menţionase, desigur, scopul ' ar uddie cunoştea prea bine viata, citise prea ,ntu'ască adevărul. » v

Sl IU) Luke că"J Părăseşti, epuizat cum va fi "ncâ, zise Luddie plin de tact. Ar fi bine să

357

„du. u""»"

Page 362: Colleen McCullough Pasarea Spin

profiţi de o zi în care va fi în toane bune e\ sau duminică, după săptămîna de tură la l că Luke este ceJ mai bun bucătar din echipă A '" pe cînd umbla de coJo-colo cu cei care tund pretenţioşi la mîncare decît tăietorii de trestii Luke găseşte gătitul plăcut, ca o odihnă.

să faci, Meggie; îi dai vestea cînd se simte în for'1"'-' '**'' mînă petrecută în bucătăria taberei. a> P

Meggie avea sentimentul că trecuse o veşnicie d roşise: îl privea fix pe Luddie, fără urmă de ruşine °C"

- Ai putea afla în ce săptămîna este Luke d bucătărie? Iar dacă nu poţi tu, voi încerca eu

- Oh, nu fi îngrijorată, replică el vesel. Am ante să aflu.

Era sîmbătă după-amiază cînd Meggie ajunse la cir din Jngham, despre care se spunea că este cea mai rcsn zonă; în toată regiunea Queensland, oraşele se mîndre.i mile existente la fiecare intersecţie, îşi duse valiza în t.:

se întoarse în hol, sperînd să găsească un teJefon. în or, echipă de rugby pentru un meci de antrenament înainte, sezonului şi coridoarele erau pline de oameni pe jumătate.: beţi, care o întîmpinară cu strigăte vesele şi lovituri ?.\ peste fund. Pînă ajunse la teJefon, tremura de frică; totu, coşmar în această aventură, în sfîrşit, în ciuda tevatur gălăgioşi, reuşi să cheme ferma Braun, unde lucra ec şi să ceară să i se transmită un mesaj; sofia lui se afl; dorea să-1 întîlnească. Văzînd-o atît de speriată, pan pînă în camera ei şi aşteptă pînă cînd auzi cJieia ră> două ori în broască.

Meggie se sprijini de uşă cu un oftat de uşurare, <• mai mînca deloc pînă la întoarcerea la Dunny, nu se v dincolo de uşa camerei sale. Din fericire, camera CM

lîngă toaleta doamnelor, ceea ce-i permitea sa J : prea multe riscuri. Cînd socoti că o finpicioarele^ pat şi se prăbuşi acolo, privindu-şi mîinile car

358

Page 363: Colleen McCullough Pasarea Spin

_ R e pe de / R e p e de / P î n l să ' ^ ^ . ^ b i n c ? i cluu,..lă ceva despre o scenă de seducţie mdhoch> t,ra mai edificată, nu era prea convinsă ^ "^ Chiar

H, asemenea situaţie. Dar trebuia să ^ Ştl Să Se

a că în momentul în care va începe ^^ ^ fapte' : va tcimina. O mînca limba să-i son ^ V°rbească cu re ci Dar dorinJa de a reveni la Dro 7 !f gî"deşfe c" mai puternică decît orice g' ' cu copilul

in aerul călduţ, se dezbrăcă şi se a,p . ..otârîtă să nu se gîndească la altcev !. PC Paf' cu

care (rebuia pus Ia adăpost U ia copiluj

^u-lînfncoşarădelocpeLulcec^, . iuma; ce, mă, mult, erau inconştient? , "°Uă Sea«,

Bc,oare, nu vedeau decît propr i l "£ ^ c^ s avuscscperfectă dreptate!• Ia c„. pahaK c" bere. mrSf3r;„ r ..i_ "' "" "

, Se de uşă

359

pul călătoriei se gîndise cum să proce< ci ii striga: Repede! Repede! Pînă să vină ciodată ceva despre o scenă de sednn*

care (r

R, nu-1 mă; •oare uscs

Page 364: Colleen McCullough Pasarea Spin

c'ne e? întrebă. c, n auzi vocea

«io.*,

noapte! * P « » d e .

ca nu glumea. - De ce?

aP°J o privi mai a(c,

- oferit o vacantă' pal!

a.MtnîlPlat acum optsprezece fw..

mi'ne ripostă

Doamne

' continuă ea

care, de drept, sînt ai i

Page 365: Colleen McCullough Pasarea Spin

cheltuit dacă mă luai la Sydney. Tu şi " -" ' n i ai văd!

' ' spuse ci abia auzit. Sînt acolo, Ia bancă, j^bTcMar mai mult. _ _

'' - unde au stat totdeauna. Nu ai nici cea '•"'Jicltui, nu? Vrei să-i adori, ca pe viţelul de kc că eşti un zgîrcit şi pe deasupra un idiot! iiul ca pe nişte cîini, să nu-fi pese de existenţa (iese de nevoile lor! Te complaci în mizerie, (şiceoistceeşti!

tremurînd din tot corpul, Luke îşi căuta cuvintele; ,,dicc împotriva lui, mai ales după aşa o noapte, i , ncfi resc de parcă 1-ar fi muşcat mortal un fluture. Mliilor îl uluia, dar nu părea să existe o calc de a j puritatea motivelor sale. Ca toate femeile, şi ea i Ic numai la suprafaţă, incapabilă să aprecieze măreţia

;.' spuse cu o voce din care răzbăteau uimirea, dispera-irca. Niciodată nu m-am purtat urît cu tine. Nu, catc-cni nu poate spune că am fost crud cu tine. Nimeni! ica. un acoperiş deasupra capului, căldură... vrupse ea. Asta e adevărat. Niciodată în viaţa mea ai cald. Dădu din cap şi izbucni în rîs. Ce rost are? a pereţi!

'tea spune acelaşi lucru!

<<! ripostă Meggie, ridicîndu-se şi începînd să se ••> divorţez, fiindcă nu am de gînd să mă mai mărit. ?t" undc să mă găseşti. Tehnic vorbind, eu sînt '!: Eu te Părăsesc - cel puţin aşa va vedea lucrurile ?'Judecătorul veţi putea plînge unul pe umărul "ndperfidia Şi ingratitudinea femeilor. 7"!lăsat niciodată baltă, insistă el. ouăzeci d<- ••"•'•• -' "

Pentru a o noroc.

36l

Page 366: Colleen McCullough Pasarea Spin

-Asta este! se ambala el

am exi

gă^ o altă

"u Şti'' « săruji. Des

'"

gUra'

â plecarea ei

Nu <*a o Umeri

i băiete (e omul! Sexul «n

unuArne, dragul lui ,- totul altceva

m"ă CCVa' daf Prietenii de

362

sfat c D Este bună s, s

Page 367: Colleen McCullough Pasarea Spin

C/NCI

1938 -Fee

Page 368: Colleen McCullough Pasarea Spin

ia-P dau un sfat ^' o altă ifem * Putea fi de

plecarea e,

"m

e

d ?''

i baie,. (e omul/ Sexul ?n

unuAme.draguHuipricf totul alteeva "^ CCV3' daf Prietenii de o „

362

Nu «ia o

c !" ă

»l

Page 369: Colleen McCullough Pasarea Spin

CIWCI

1938 -Fee

Page 370: Colleen McCullough Pasarea Spin

*T iindcâ nu voia să se afle despre întoarcerea ei, Meggie •r a călătorit spre Drogheda cu maşina de poştă a bă-/ tnnului Bluey Williams, cu Justine comod instalată ituri de ea. Bluey era încîntat să o revadă şi curios să ase în ultimii patru ani; dar pe măsură ce se apropiau nul (acu, inruindu-i dorinţa de a reveni acasă în linişte. •rea la vegetaţia cenuşiu-argintie, la praf, la minunata jritate care lipseau atît de mult în Queenslandul de c nu se grăbea să prolifereze sau să se descompună v altor plante; avea loc doar o rotire înceată şi inevi-:ceca a constelaţiilor. Iar cangurii păreau mai numeroşi Minunatele fufe de glicină se întindeau cît vedeai cu !du-şi aproape timid florile simetrice. Papagalii zburau • pe deasupra camionetei, păsările Emu alergau, iepurii 'rum ca nişte mingi de puf alb. Se vedeau scheletele dc c°Pac' morţi zăcînd în iarbă. Şi mai era mirajul ' lima or'zontuJui pe măsură ce străbăteau cîmpia '"' c" S))uetcJe lor îndepărtate, albăstrui, care anunţau ,',« fC.a?tca se adăugau zgomotele de care nu-şi ima-ca " ya fi dor - croncănitul dezolant al ciorilor. de coj°-coj°> ca pe o ploaie

murdară, rba' laFba cre-

365

le °r r ' '•^w^*1*0»*»-^

cr ca o bmecuvîntare.

Page 371: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 372: Colleen McCullough Pasarea Spin

Drogheda, Drogheda! Eucalipţii fant de piper, adormiţi, forfotind de albine 7""'° clădirile de culoarea untului, întinsele pa/i 'f^ florile de toamnă în grădină, iederă şi dalii, crizanteme şi trandafiri, şi iar r,

, . - . . ,. , * ""iiuariri pardosită cu pietriş fin, doamna Smith aştept,", Minnie şi Cat alergînd spre ea cu braţele care îi încorsetau inima pentru vecie. ... ""

Fee ieşi să vadă motivul unei asemenea ai>j> - Bună ziua, mamă. Am venit acasă. " '' Ochii cenuşii nu-şi schimbară expresia, dar

din suflet, Meggie înţelese. Mama era bucuroasă' cum s-o arate.

- L-ai părăsit pe Luke? întrebă Fee, considcrind r Smith şi fetele erau la fel de îndreptăţite ca si ca să w l ^UIJO»

varul. - Da. Nu mă mai întorc niciodată la el. El nu şi'-adorr

un cămin, nu-şi doreşte copiii şi nici pe mine. -Copiii?! - Da. O să mai am un copil. Un concert de ohuri şi ahuri a izbucnit imediat din

(oarelor, iar Fee îşi exprimă gîndurile cu o voce măsw de care răzbătea însă bucuria.

- Dacă el nu te vrea, ai făcut foarte bine că te-ai ir Noi putem să avem grijă de tine.

Camera ei, cu ferestrele care dădeau spre curtea; Alături, o altă încăpere pentru Justine şi copilaşii; Ah, ce bine era acasă! Şi Bob se bucură s-o vadă. Semăna din ce în c

Paddy, parcă se mai încovoiase puţin, ca şi cum so pielea şi oasele. Avea aceeaşi blîndeţe şi tărie de carat că el nu întemeiase o familie numeroasă, îi 'ipsea a lui Paddy. In acelaşi timp semăna şi cu Fee. Seni -nu-şi exprima niciodată sentimentele sau opm • vreo treizeci şi cinci de ani, gîndi Meggie> SUTP ••, încă însurat. Apoi veniră Jack şi Hughie, a°ua

366

C;i

^ ' ° Unia

Page 373: Colleen McCullough Pasarea Spin

, ,n,ă de autoritatea Iu,, urîndu-i bun venit cu * , ;, ia,bu/c să fie, gînd, ea, sînt tot, atît de fe ri .

ambete

,v,iiru câpămîntul nu are nevoie de vorbe «; "~ .' .„:Je numai dragoste nerostită şi d ----- '

jcec-a. toţi bărbaţii Cleary erau ara u gnu adus f1" r; : " '

f;,.sece(ă, Mcggie, spuse Bob. Nu a caz, mi. Iar icpuni sînt un blestem mă, maro H "" Str°P de •nu/tf iarba decît o/Ie şi cangur,, Ja un ^ C?"«; :m /irana in ocoale, dar ştii cum . f' U Sa 'ncer- i foarte bine cum sînt oile. Proaste ,V °

unde se găseau cele necesar '

--• Haiuajoni

=ra Putea ;asăj 'oasă.

367

- o s z e s t r a t e F/n numeroasele selecţii la rar r ra

ocrateproducătoaredelînâ OiJem, SCSe -. la nevoie, mărăcmi prov^ ^ ^C3U "»»* altceva ^ Drogheda nu erau " '

nezeu

Page 374: Colleen McCullough Pasarea Spin

^ l a M a r « „ coa'"a şi coadg

ie mă

» cu cumpăra doi c c <ra

Prafu' ridicat în întul.

o secetă

-,: arses»nicar r '"* calarea^ . at'(cH„

,

din

"că de c?nd fus

australian care să J ! ™ se adaptaseră Ş

J' de exista nici un ; pUn]°r' 'ar Vu

răm&iea sinura/ fe

368 ri " lgadui să călărească,

topul acasă, cu doamna Sini*, Minmc ,«

Page 375: Colleen McCullough Pasarea Spin

sc s parte din fhW „plase cu Just/ne: nu se simţea rău m, e T "•' C°e

narată plăcere să-1 poarte în trupul ei P" pnjnată.

ştcJustinecra răspunzătoare pentru st - °ate că> 'n- ,i de cu/oarc a/basfru-cenusiu se tn ^ & de acum- ,,- fnlr-o fetiţă extrem de ime]ieemă 7* d'ntr-Ut]

oluţia ci. Indiferenţa faţă de Jlr ' . aSBie era ;,r fi dorit să-şi reverse toată dra^n T dlSpăn'Se ^e fi «n braţe, să o sărute să Se io aSUpra fi 'cc' dreptul şocată cînd Justme o r •' ^ ^ cu ea-

ct.ţa reacţiona identic în fata orirăr ^f8^ pojjt'cos. ' CaiCI de'"oiistraţii de

s şi Patsy se întorseseră de la Ri

*« va avea din nou sub anpa ag'J» ca e, ÎŞ1 petreceau ma] tot - Sm,th îs, îndreptase toată d -P-nsă ,a fel de cateo *pre

s-a „ascut cu ajutoru]

369

.pentru /nicufu/ care se agita în pînteceje ei p, ' sc sipiră că va fi băiat - făcea parte din fhW ~

" '

-JUJU"W<aori antrenată U

a- ,^ ' A^ron s s, ' n.S"f^°^ amest ec i l ) l 7!

Page 376: Colleen McCullough Pasarea Spin

»-

'a<uj

.

"

sa-i spun Dane

rji c; n

-o aJtă , mi n

acejaşi

e]'

' !ar

este nu.elc transm'"°

am boteza<-

- p -Mai b ine ^7 ' I I e r a«P«a P l in i . Poate că Bluey n o

PU'ln' Jnamă. Ah, sper să-i /:•' nu' va trebui să fP H ^ "lte să'm' aducă pompa pentru <: fl era

foame Tr "C Umneata /a ^'y- lnclliŞi, conturaţi c ^ de fare ca ° durea' Pr"

' °U gene de un auriu închis, snrîncen 370

Page 377: Colleen McCullough Pasarea Spin

jam, cra aşa uc uuupaca, Meggle ÎJ iubi fitf , daKrc mă, mare decit cea pe care i-o provoc, ° '"

U f nplc v/aia; trcbu.e să-mi umple viaia.^^^1: nlic altceva. Dar, pe Dumnezeu, Ral ? R " V°' ,,, pc care-J iubeşti mai mult decît n L;n

Bncassa^ li-am furat - ţie şi Lui. N-am să ti ^ VC' ?ti Oh, copilaşul meu! ' pun nic'odată

w/c ca să-1 aşeze mai bine în bntf. - . conturată. Copilul meu! Eşti al n ' ^ Vadă fata

.ănui. Cu atît mai puţin tatălui tău c!r' "" * VO/ da

ii: recunoaşte. Nu-i minunat? ' Preof Şi

,lacostălaGe„ovaIaînceputullUlapriIie '. . Jncassart debarcă în Itafia fo „,:_« f !' ArhlePiscopul ^ 'renul spre Roma. Dacă ^**J^ ^ «edi ten, . -canulu,, cu şofer, dar se teme. î!± î.a?tcPfa^ - * el. Dorea să amine cît ocvar, asta era, îşi răjuite de turle şi •fîntîni arteziene,,

wca

ssart

trave

rsă

371

SCnCa 3tît «omentul. OraşuJ

Page 378: Colleen McCullough Pasarea Spin

Iemporar3

Cardinalul Viitori

° "

Curtad „„v a Um3n„ s

simbo| aocs

„„„,

* e

. "*». ci arg„„ ««i,, U

J c aţ i i mi pare

ar.slavâD Te r% sta, >, R,

sfatu]ui (ău «'- '' £galeze măcarPc M

" ţie de Hneriocnfnr e ' -----------

departe, exact în făt 3ŞeZă aşadar "*-"" foto// roşu ce reflect * u CardlnaJuW învăluit în nuanţele ÎL

Inor," U0blecteledinjur 'ngnjorarea disnerafn n

Părea să se aţe pecare°Purtaînsufîetdea

temuse atît de nS UŞUrîndu-1 pu?in Povara: se '"fl muJt de această înfflnire, cînd, în adine

372

n,re Puse

Page 379: Colleen McCullough Pasarea Spin

((,d,„e că va fi înţeles şi iertat. Dar nu „ca sentimentul de vinovăţie. Greşi ClaP'°~ •H ar fi vrut sâ-si îngăduie, dezamă ' ^ d°vcdjsc

M vinovat în faţa acestei pre?™ U" °m Care-I i "—cL-urc DIIIY» «l

ir. ' J " c ' e < , carenu j statut de preoţi, dar înainte de ™a - fost înainte de a deveni preot/i .Slntefl l aj(ceva; ;j i ; .i setei noastre de absolut. Sînt .PUtemscăpa „oprii tuturor bărbaţ ilor. Nimic din ^ 1rba'7' avem va schimba părerea pe care mi am f ^ mi" a j putea

olanilor petrecut, alături şi nici n„ ^ d e sPr c

•f». Ş t iu de multă vreme ca nu' ^ V a f t ce ^ te aslră intrinsecă, condiţia nn.c," reu?Jt să

jnte> care este

373

, «ţc d,n urmă vei i e dmtre noi; chiar "«' "mân dintre noi

••"•1'catJurăminteIe,Eminpnf, A '" «cri/egiu. " ^^ Acest lu c n, n u S e

''"t jurămîntul

Page 380: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Mîndria, RaJph, mîndria.'Nu stă în putere

ai înţeles lucrul ăsta? Numai Dumnezeu Cai

Dumnezeu! Iar EI va ierta doar dacă există c/ icrta păcate mult mai mari, atît ale unor sfinţi cît '"^ S'ncef3. Crezi că Lucifer nu a cunoscut îndurarea? A f n°r* momentul în care s-a răzvrătit. Soarta lui de °St 'Cr)" reprezentat opera sa, nu a lui Dumnezeu Nf '"' ^ „Mai bine să domneşti în infern decît să fii sin,,* -SpUs

, . . , . . „ , . '"sainrai'1 nu şi-a putut mfnnge mmdria, nu a suportat să voinţa vo/w/ev altcuiva, chiar dacă acel cineva era / ?' f" Nu vreau să te văd facînd aceeaşi greşeală, draguT'" Umilinţa a fost singura calitate care îţi lipsea şi m "^ măreţie unui sfînt - sau unui om. Pînă cînd nu vei |-Domnului problema iertării, nu vei ajunge să afli Cc îns ' vârâta umilinţă.

Faţa energică a arhiepiscopului se crispa. - Da, ştiu că ai dreptate. Trebuie să accept ceea ce

umbră de îndoială, să mă străduiesc să devin mai bun fiu mîndresc cu ceea ce voi deveni. Mă căiesc prin urmare. spovedi şi voi aştepta iertarea. Mă căiesc amarnic!

Oftă. Ochii Jui trădau conflictul interior mai multdecîtcu măsurate, cel puţin în această încăpere.

- Şi totuşi, Vittorio, într-un fel, nu puteam face altfel. O distrus-o pe ea, ori mă ruinam pe mine. In momentul ar' că nu am de ales, pentru că o iubesc din tot sufletul. Ni ei că eu nu am dorit niciodată ca această dragoste să s< pe plan fizic. Vedeţi, -soarta ei devenea mai importantă t Pînâ în clipa aceea, mă situam întotdeauna deasupra eram preot, iar ea o fiinţă mai puţin importantă. Dar seama că sînt răspunzător de soarta ei... Ar fi trebuit sa r. mai era încă un copil, dar nu am facut-o. Am păstrat-o i ea a ştiut acest lucru. Dacă aş fi renunţat cu adevărat^ a^ dat seama şi aş fi pierdut orice influenţă asupra ei. ' '^ am multe motive pentru care trebuie să mă căiesc. mică creaţie personală.

- Ea este Trandafirul? *

374

Page 381: Colleen McCullough Pasarea Spin

nil Pc Adn'eoiscopul Ralph de Bncassart privi spate. Aruic-F r . . .., . , ainente aurite, cu intarsii baroce şi cande-

;U1° 7 Ea este experimentul meu creaţionist. :i'|C'n feri vreau să spun Trandafirul? Nu cumva C* M râu dccît dacă ai fi respins-o? "Ul 'o în momentul acela părea singurul lucru de ' l lui Prometeu de a vedea în viitor, iar implicarea judecata. Şi-apoi... s-aîntîmplatpur şi simplu!

tnr'tt ceea ce-i trebuia ei mai mult - recunoaşterea . . - i u u _ __ femeie. Nu vreau sa spun ca ea nu ştia ca e femeie,

u . pacă aş fi întîlnit-o la maturitate, ar fi fost cu °/dar eu o cunosc de cînd era copil. •estul de infatuat, Ralph, nu pari pregătit pentru iertare. j a?a9 Suferi fiindcă ai dat dovadă de slăbiciune Chiar ai făcut totul minat doar de un spirit de sacrificiu

i? J. Ralph privi în ochii întunecaţi şi se văzu reflectat în jfefi gemeni de proporţii nesemnificative. unoscu el. Sînt bărbat şi ca bărbat am descoperit o -c nici măcar n-o bănuiam. Nu ştiam că legătura fizică i poate oferi o satisfacţie atît de profundă, îmi doream ..răsese niciodată, nu numai pentru trupul ei, ci pur şi undea îmi plăcea să fiu cu ea, să vorbesc cu ea - nu, nu să '•u ea -, să mănînc mîncarea pe care o gătea, să-i zîmbesc, rtăsesc gîndurile. O să-mi fie dor de ea tot restul vieţii. 'trîn şi ascetic exprima ceva ce-i amintea, fără putinţă e Meggie în momentul despărţirii - asumarea unei Jale, hotărîrea unui om de caracter de a merge mai Sllferinţei şi a durerii. Ce experienţe trăise cardinalul 'atase PurPurie, a cănii unică slăbiciune omenească

pisică abisiniană? W cai pentru ceea ce am simţit alături de ea, continuă

^fintc d Ine"ta Sa ta°e' Mă căiescPentru a fl încălcat "Pleca C °are e-iarn Iegat pe via'ă' Niciodată nu mă voi asupra îndatoririlor mele de preot cu acelaşi

375

Page 382: Colleen McCullough Pasarea Spin

card»'a] să

61

a bărbaţi perceP^bil n t,

, J Sa "

Slnccr"a fa^ ca o

de ceai sfi "' '

am

76

văzî"d că arfî" să fac ceainic. Ah, m,/ Am ri-K-

. J "staPWa casei"

se

Page 383: Colleen McCullough Pasarea Spin

, multe uniforme negre pe străzi l c arhiepiscopul privindu-şigazdil'' Uen°va şi ja

,|C Ducelui. Ne aşteaptă vremuri fo rt Ceafu]-

•fintul Părinte ţine morţiş să nu se prod - ^^ dragul

ţi guvernul italian, şi are dreptate c^r^ mptura

:c va infimpla, noi trebuie să rămîn i 'e datâ- •i supuşii, chiar dacă un război îi v ^ ' Ca să "e

/u-i să se lupte unii contra ceJor/^""^*''" tabe''e •u. Indiferent de înc/inafiile s, om •" nunje/c ace-s-Wduin, să ţmem Biserica denT/"? "°astre' noi H-lele internaţionale. Am tiJ^ •• fdeofog«fe M ^ nu trădează ceea ce gînd" ^ V" Pe ^gă m,ne

/c/"', sipentn, căşt lu că esriufd T^1' " ldlfe<^ nbiamar. ?fl l« diploniaf în ' ocroti cariera ^ • -

377

Page 384: Colleen McCullough Pasarea Spin

textilă. Se foloseşte la fabricarea muniţiei o mulţime de alte lucruri despre care s'mt avem habar, în plus, avem animalele pentru C°nv'ns că berbecii şi oile bătrîne care sînt bune pcntr '"^ ^t;i toate produse de primă necesitate în vreme 1"°-'SC" putem lăsa Drogheda să se descurce singu " raz')0' plăcea nouă să facem. Acum, că a început ră'h'" '' greu să înlocuim muncitorii care vor pleca s~ ' V'' de secetă, ne descurcăm greu cu nutreţul, jar '^ 'n Pentru moment, locul nostru este aici, la Drocl l^"' nu e prea glorioasă în comparaţie cu luptele d>' ^ bătălie, darpoate fi socotită la fel de necesară Ne C" cît mai bine aici.

Feţele bărbaţilor se alungiră, ale femeilor se lumi - Şi dacă ţine mai mult decît crede Bob-ccl-de-F •

Hughie, numindu-1 pe primul ministru cu porecla natior Bob rămase pe gînduri. Faţa bătută de vînturi şi j r

riduri deveni gravă. - Dacă situaţia se înrăutăţeşte şi durează mai muh

atîta vreme cît vom avea la fermă doi muncitori, ne \< dispensa de doi Cleary, dar asta numai dacă Meggie întoarce la munca din padocuri. Va fi foarte greu şi, în alia n-am avea nici o şansă, dar acum, cu seceta asta, cred bărbaţi şi Meggie, muncind şapte zile pe săptămînă, .• ţine Drogheda pe linia de plutire. Totuşi, asta însean foarte mult lui Meggie, care mai are şi doi copii mic

- Fii lini ştit, Bob, dacă trebuie, aşa voi face, inter Doamna Smith nu se va supăra dacă am s-o rog .< Iustine, şi de Dane. Cînd o să-mi spui că ai nevoie c menţinem ferma la cota de producţie maximă, am ş docuri.

- înseamnă că noi doi sîntem cei care putem pleca. >P >•

zîmbind. - Nu, Hughie şi cu mine! se repezi lack. - De drept, ar trebui să fie Jims şi Patsy,

Sînt cei mai tineri, cel mai puţin deprinşi cu mu

380

Page 385: Colleen McCullough Pasarea Spin

i lipsiţi de experienţă. Dar uitaţi că abia i.jij. io!' •

••''^^grava situaţia vom face şi noi şaptesprezece |!tl !iC ^A^tăm mai mari decît sîntem, aşa că nu vom '

•"'7lS - ' K înrolăm, mai ales dacă ne dai o scrisoare , Gough.

ient nu pleacă nimeni. Să vedem dacă nu oL'heda o producţie mai mare, cu toată seceta ^mii ăŞtia de iepuri. nesimţite din camera şi urca in camera copiilor. "'

dormeau, fiecare în părutul lui alb. Trecu pe lîngă "ori lîngă Dane, privindu-l îndelung. J¥ă Domnului că nu eşti decît un copil! murmură ea.

u aproape un an pînă cînd războiul pătrunse în micul univers hcdei un an în care, unul cîte unul, muncitorii plecaseră, •ontinuascră să se înmulţească, iar Bob se luptase din răs-eruru ca registrele fermei să reflecte eforturile făcute pe -jzboi. Dar la începutul lui iunie 1940 ajunse şi la ei vestea k Expediţionare Britanice fuseseră înfrînte în Europa, la ue; voluntari pentru al doilea Corp Imperial Australian se cu miile pe la centrele de recrutare. Printre ei se aflau şi atsy.

ani de muncă în padocuri, pe vînt, pe ploaie sau pe arşiţă -•râ pecetea pe chipurile şi pe trupurile gemenilor. Dobîn- aer stăpînit, cu riduri la colţurile ochilor şi ale gurii.

i prezentaseră scrisorile de recomandare şi fuseseră ac-ra comentarii. Oamenii stepei se bucurau de o apreciere ln armată. Erau buni ţintaşi, ştiau să execute un ordin şi au Pnn rezistenţa lor.

a ^ s"au înrolat la Dubbo, dar au fost repartizaţi în "g churn, lîngă Sydney, aşa că toată lumea i-a condus ^Pica în care au plecat.

c!caT'Chael' fiUl mi mic al M Eden' se afla şi e! în «â fa "^p'y0 ?i u'tei'i°r avea să stea în aceeaşi tabără cu

011 " î?' instalară băieţii confortabil, la clasa întîi,

roblcni

ă de

381

Page 386: Colleen McCullough Pasarea Spin

TsJ O ° 05 •^«• / ""*

*T-" Ty-i ( ^ B j f o- r-j w_

. £ -£ #,£• / -i- s 5 • £ o o5 -® <o g f *• i

£•?! ssf f gj

§ ^ » S. i- re

r t»

?I^9 ^ f t Q€ | &5>£

"02.-03 M - g 3 O t*> «

O SJ C* OS a, fu, 03 /-, s ' ^

= ' I E - 2. § s. <• e? S.

.. re ' â i, t» «• s. f §• g-

" c, 3 O S1 ^ S &

re* O3 K 03,

•§ e 3 o  2

' S ^ g o ' S !lt- â* l-Sfif

£*•£'*

l^^§

' ^ ^ , ^ I

l'l>r-tl

t o^. S 03 0 S

3 3'

i? ra~ 3

«?-

?

S" o •00

g

g- " o 3-

K ^ £•• S S -o S

.5 , § s § g j'. S' $ R- Z §• 3 *?• CU i ^ fTi

, , ??, :

i- ••- S 03 .- £ --

s o

Page 387: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 388: Colleen McCullough Pasarea Spin

zeilor £7

'^±S^r^^$

î"1

avea " a

384

la efortul d

. - de br°5a- Pnmw

Page 389: Colleen McCullough Pasarea Spin

v o informa că ci continua să taie tresf ,, să ştie, în caz că ar fi fost îDgrij ^

; fe Sădise ca nici un scm/7 că ş/-ar aminti ce i s °

3 S"a fnr°Jat land forţat şi clătinînd din can M** ^ cîrc™ma f ui de hirtii al ku Fee, întrebîod' ^ an'ncase ,-nrn, fcoorii săi aflat/ sub 'S* d*<* mama ei

/Dar Fee nu spunea niciodaa ^ C° «*** ;nn ticcarczi. "Wj/o ^„„:

>ca cîte o scrisoare din T f* 1 C* r-nn-7y-n-," l „ ,. . w .

^s^^^T^L^ r1

385

Page 390: Colleen McCullough Pasarea Spin

şi nu aveau nici o şansă să-i înlocuiască n dusese întotdeauna lipsă de forţă de mun<T h- C dacă Bob nu observa cit este de obosită şi j rj

3 şapte zile pe săptămînă. Dar dacă Bob îi dâ mai mult, aşa că Meggie se străduia să-şi ascund-' trecuse niciodată prin minte că ar putea rcfuza - r °' oier, invocîndu-i ca scuză pe copii. Ştia că ei sîm Bob avea mai multă nevoie de ea decît copiii N "' că şi copiii i-ar putea simţi lipsa; socotea propria d alături de ei o dovadă de egoism, atîta vreme cît n ' -bine îngrijiţi şi atît de iubiţi. Nici nu avea suficientă'' sine pentru a-şi închipui că cei mici o considerau la Ici precum îi socotea ea pe ei. Călărea prin padocuri sj . şir nu ajungea să-şi vadă copiii decît noaptea, mult tiu' adormeau.

De cîte ori îl privea pe Dane i se topea inima. Ce col Chiar si persoane necunoscute din Gilly îl remarcau cin cu ea în oraş. Expresia lui obişnuită era zîmbitoarc, fire zentînd un amestec curios de linişte profundă şi feric-'-copilul părea să-şi fi găsit propria identitate şi cunoaşte fără chinurile prin care trec de obicei copiii; rareori aprecierea oamenilor sau a situaţiilor şi niciodată nu-.1 exaspera ceva. Pentru mama lui, asemănarea cu Ralph c înfricoşătoare, dar aparent nimeni nu o-sesizase. Ralphf ; Giliy de foarte multă vreme şi, deşi Dane moştenim săruri, aceeaşi conformaţie, exista totuşi o mare difere să le estompeze pe celelalte. Nu avea părul negru c ci auriu deschis - nu culoarea spicelor, nici a apusu culoarea ierbii de la Drogheda, auriu cu argintiu şi r<

Din clipa în care 1-a văzut prima oară pe fratele*, adorat. Nimic nu i se părea suficient de bun pe>ltru ^ un efort nu era prea mare pentru a-i aduce ceea c -.

ăpat i ce începuse să meargă, ea nu 1-a mai se care Meggie îi purta o vie recunoştinţă, îngnjoraw'^ şi fetele îmbătrîniseră şi nu mai erau destul

386

Page 391: Colleen McCullough Pasarea Spin

)ijnl,nic) libere, Meggie îşi luă fiica în braţe şi-i vorbi

jcsprc gnja pe care trebuia să i-o poarte lui Dane i()( sla acasă să am gnjă de el, spuse ea, dec, totul c> justinc. Este frăţiorul tău mai mic, iar tu trebuie să , i se întîmple nimic rău.

Jişi a, fetiţei străluceau de inteligenţă, nu aveau mmir .„•butivă a unu, copiJ obişnuit de patru ani. Justine :ap.

V01 avea

o pot face eu, oftă Meggie. •a replică fetiţa,

evident nemulţumită. Mie îmi ,ic numai al meu.

Aşa că nu-ţi face griji. Nu o sa i

saşi lini ştea în spusele fiicei sale. Mititica asta fure pe Dane, iar ea nu avea cum să împiedice n'a să se întoarcă la padocuri, în timp ce Justine îl iepe Dane. Se simţea eliminată de propria-i fetiţă, onstru. Cu cine naiba semăna? Nu cu Luke, nici

uinnia vreme Justine rîdea şi ea. Avusese nevoie să i ani ca să descopere şi ea ceva nostim în viaţă şi sta i se datora lui Dane, care fusese vesel de cum nii. Copiii lui Meggie învăţau mereu cîte ceva unul de lentru ea era dureros să constate că se puteau lipsi - mama lor. Pînă cînd se va termina războiul ăsta >e Meggie, Dane va fi prea mare ca să mai simtă _le; oricum, va fi din ce în ce mai apropiat de Justine. '"timplă ca, atunci cînd simt că devin stăpînă pe wâ ceva neprevăzut? Nu eu am vrut afurisitul ăsta CCcta asta cumplită, dar le am pe cap pe amîndouă.

|(.U" ' era b'»e că lucrurile mergeau greu la Dro-i s °st

mai uşor, Jack şi Hughie s-ar fi înrolat şi ' a!a' nU aVCaU de ales şi trebuiau să salveze e pe urma secetei care va ajunge să fie

387

el în

salv

Page 392: Colleen McCullough Pasarea Spin

numită Seceta Cea Marc. Mai multe mii j0a * agricole şi de păşuni erau afectate, din /H

C'1eci;ii- Mitchell din Ţinutul Nordic. ' 'Udu|Vi t,,.,

Dar războiul rivaliza ca importanţă ci gemeni în Africa de Nord, oamenii de la Dr ^^ nimentele cu o curiozitate dureroasă, aflînd \ retragerile din Libia. Ei aparţineau clasei im ° -° susţinători ardenţi ai Partidului Laburist si ' guvern care, după nume era liberal, dar prjn n '! tor. Cînd în august 1941, Cordon Robert Mcnzics îs' recunoscînd că nu mai poate guverna ţara, cu toţii' iar pe 3 octombrie, cînd liderul Partidului Laburis John Curtin, fu rugat să formeze un nou guvern, ace mai bună veste la Drogheda.

De-a lungul anilor 1940 şi 1941, ameninţarea Jap din ce în ce mai reală, mai ales că Roosevelt şi Churc aprovizionarea cu petrol. Europa era foarte departe. trebuit să mârşăluiască douăzeci de mii de kilometri p, Australia. Japonia, însă, era în Asia, „pericolul galbc ca o sabie a lui Damocles deasupra bogatelor, dar puţi pămînturi australiene. Aşadar, nimeni din Australia prins cînd japonezii au atacat Pearl Harbour: se aştcj astfel de incident să se producă pe undeva. Dintr-o d se mutase foarte aproape de ei, putea să le intre în ci existau oceane care să separe Japonia de Australia, doar arhipelaguri mari şi mări mici.

în ziua de Crăciun din 1941 a căzut Hong Kongul, i nu reuşiră să ocupe Singapore, spunea toată lumea mism de comandă. Apoi au primit vestea că japonezii în Malaysia şi Filipine. Marea bază militară dm extrci laysiei ţinea tunurile îndreptate spre mare şi flota 'n s '| Cu toate astea, la 8 februarie 1942 japonezii au traversa^ Johore, au debarcat în nordul insulei Sin tăvălugul peste oraş şi peste tunurile lui neput a căzut fără luptă.

388

Page 393: Colleen McCullough Pasarea Spin

niare! Toate trupele australiene din ves c'

Primul ministru Curtin o ţinuse ^a^u'

• rhurchill că Australia avea dreptul să fie

• "le australiene a 6-a şi a 7-a s-au îmbarcat 'r-1 andria; a 9-a îşi mai lingea încă rănile la

11) H*- la Tobruk. Urma să se repatrieze de îndată 1tC'C Msoonibilc. Fee zîmbea, Meggie delira de ;1poart u'aK n,,t.sy reveneau acasă.

' la nimic, în timp ce Divizia a 9-a aştepta vasele ""'trupei0'"' situaţia s-a schimbat. Armata a 8-a a -tragă din Benghazi. Primul ministru Churchill ^primul ministru Curtin. Divizia a 9-a australiană n nordul Africii în schimbul unui coip expediţionar -••buia să apere coastele australiene. Bieţii soldaţi aflarea unor hotărîri care nici măcar nu se luau în a lor. Mai ia puţin de iei, mai dă puţin dincolo. lovitură grea pentru australieni să descopere că ; alunga din cuib toţi puii din Extremul Orient, orba de un pui mare şi promiţător ca Australia.

23 octombrie 1942, în deşert era linişte. Patsy se pipăi fratele în întuneric şi se cuibări ca un copil îs îl cuprinse cu braţul şi rămaseră aşa într-o tăcere îl Bob Malloy îl înghionti pe'Col Stuart, rînjind: cpifani. 'u'! replică Jims. zi şi tu ceva, murmură Col. ^ un zîmbet angelic, abia zărit în întuneric, des- ă excelent personajul Fraţilor Max. Mai mulţi îl tacă; în aer plutea o tensiune palpabilă parcă. 'area

asta mă omoară, oftă Bob. 3moară liniştea! urlă Patsy. icu , prostule, te omor eu! se răsti Col răguşit, "onetă. -

Umnezeu! se auzi vocea şoptită a căpitanului. -a ţipat?

389

,nit

SL" " f"a'a

; i i ' '

Page 394: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Patsy, răspunseră mai multe voci în c Hohotul de rîs pluti ca un sentiment de '

cîmpurilor de mine şi se stinse într-un torent d^1"'"1'" nului. Sergentul Malloy îşi privi ceasul; acul "-1'"

Opt sute optzeci şi două de tunuri şi obuziere c'" deodată. Văzduhul urla, pămîntul se ridica ^ clipă locului, pentru că barajul de foc conţinu ° zgomotul nu se reducea nici o secundă. Nu a '* ' bagi degetele în urechi; vacarmul se ridica din na " îrt toate fibrele coipului, în oase şi în creier. Ef^ 9-a nu puteau decît să-şi imagineze ce efect ave de sacrificiu ale lui Rommel. De obicei puteai di. r' libral gurilor de foc la un astfel de atac, dar în noapte cor într-o armonie perfectă şi continuau să tune pe mas minutele.

Deşertul fu inundat de lumina unui soare de infern imens nor de praf, dîre de fum se încolăceau pe su luminate de exploziile minelor şi ale bombelor, de (Iii graţiilor. Tot disponibilul lui Montgomery fusese aţintii purilor de mine - obuziere, tunuri, mortierc. Şi toată care o avea Montgomery era aruncată într-o cadenţă rjj puteau de repede braţele artileriştiJor, sclavi cc-şi hrăcc ca nişte păsări ce se agitau în jurul unui pui de cuc una? înroşiseră, timpul între recul şi încărcare se reduce mai mult, artileriştii erau din ce în ce mai impetuo executau un dans mecanic, slujindu-se de armele d>

Era frumos, minunat - punctul culminant al vieţii pe care îl va retrăi în toate visele, în stare de veghe ţi la sfîrşitul zilelor sale cenuşii. Şi îşi vor dori din sufc acele minute din preajma tunurilor lui MontgonieO

Tăcere împietrită, tăcere absolută, spărguidu-scr-în urechile lor; tăcere de nesuportat. Ora 9:55 nx. ^ ridică şi ieşi din tranşee pe acest no mân 's /ana, un p^ nui, fixînd baionetele la arme, pipăind încărca o trăgaciul, vcriftcînd apa, muniţia, căştile de inc •

390

Page 395: Colleen McCullough Pasarea Spin

.. locai izcze cuiburile de mitraliere. Era uşor H -

lin,or şi a nisipului înroşit, topit şi transform^^ rsis(a nonil depraf care-i ascundea de du " '" St'Clă;

Pentru moment. Chiar la marg)nea cfeS ?° 3flau

,,-tcptară. impujl» de mine

v. Sergentul Malloy îşi duse fluieruj , .

M/u/ui strident peste rînduriie corn Ş3 dădu

(|e atac. Pe un front de trei kilometri Q6''' Căpftanuj „ne, iar în urna lor se auzi din nou h, k lna'ntă în le merg ca ş, cum ar fi fost îr) n" m'' ^^or. un unghi foarte strîns, aşa că îc; j'"3 Z'' Obll2Ierele

--;;:^~™- nlu-tc ca minele antitanc şi celo n / aCeastă su« urtilcna /ni IUn„f„ ________ T

CCJePentru

"mp să te

13 C ' T' ^ce 2;]e f? Păl-"J

Sasapaici'sP"-c„,sn

391

^ ••=

spnj„„„.

Page 396: Colleen McCullough Pasarea Spin

csd decît ca T - ?' dar ^en, nu a d'

înverşunate a elitei unei ari,?, P3Strau cu «Kntii în acun a u n r e f i l z ^^ » Pent ru e i , ( o l u -a i, mea P

in mai ............. „._. Deşertului m?.,

l a EI A lame i "£ °T *^d m t mPe s ca f l a" ?c Africii

de Nord fu j" m3K ?i mai decisivă ^fâ/ Alarnein era învi ^ 'iar Maresallij Viconfc Mo

A î ,4 -i o"'-Ol"U|. *-' Q01JC3 A I "

Div^ii Aust,-,/ a fost cîntec^ ^ lebădă al ce Ausnaliene din Africa de Nord. în sfîrs.t, pi

392

nevoit să d°'Jea AIamcin

tancun' tunun * a s e -

Operaţiunea Torta îşi n, ^ mU't ria> în mai UteawcePe înaintarea spre .

Page 397: Colleen McCullough Pasarea Spin

• fn Noua Guinee. Din martie 1 941, aceşti •np°ne. j prima linie, a frontului; veniseră slab "Ufn ti >af~ acum P^cau acasă cu o reputaţie CC iz'ia a 4-a Indiană. Şi împreună cu a 9-a se :C. n'tsy teferi şi nevătămaţi. "

„a dat o permisie să meargă acasă, la Drogheda. SCr'llv şi i~a aşteptat la trenul care venea din Go-â Divizia a 9-a avea baza la Brisbane şi era

Vce în Noua Guinee abia după o instrucţie specială fată condiţiilor de viaţă din junglă. Cînd Rolls-ul

toate femeile se aflau deja pe peluză, aşteptîndu-i. stăteau puţin mai retraşi, dar şi ei ardeau de nerăb-fratii mai mici. N-aveau decît să moară toate oile cu viaţă la Drogheda, astăzi era sărbătoare. ici cînd maşina se opri şi gemenii coborîră, ceilalţi .3 să se mişte. Păreau atît de schimbaţi! Uniformele m cei doi ani petrecuţi în deşert; acum purtau o uă, verde, potrivită junglei, şi arătau ca doi străini. inişor în înălţime; ultimii doi ani de dezvoltare îi petre-tc de Drogheda şi acum ei îi depăşeau cu jumătate de i lor mai mari. Nu mai erau adolescenţi, deveniseră •iată firea, deşi nu în genul lui Bob, Jack şi Hughie; jforia luptei, violenţa morţii scoseseră la iveală ceva nu reuşise cu ceilalţi. Soarele nord-african îi uscase . îndepărtînd orice urmă de copilărie. Da, privindu-i, i doi oameni, îmbrăcaţi în uniformele lor simple, cu nrun largi aplecate pe urechea stingă, cu însemnele omorî alţi oameni. Li se citea în ochii albaştri ca ai ma' trişti şi lipsiţi de blîndeţe. ei; băie?ii '"ei ! strigă doamna Smith, fugind spre ei 'oindu-i pe obraji.

a ce făcuseră, cît de mult se schimbaseră, pentru ea doi copilaşi pe care-i spălase, îi hrănise, le uscase Ji'Se rănile' Dar rămle Pe care k purtau ei acum 'or de vindecare.

[

393

Page 398: Colleen McCullough Pasarea Spin

^ ' ' ' ° > '

* «co,

« c„n(rac ;

Nu Je stătea

or nu se vor «ser.

MacQueen face* "T ° petrecere în onoarea geme a Ş1 el Darfe din Djvjz]a a 9_a ?. acw

), R feJes' urmă o altă sindrofie l.i Aurice îi avea pe cei doi fii mai m 394

f . ce stom,l dc

aşa că

Page 399: Colleen McCullough Pasarea Spin

^, dar, deşi ei nu erau prezenţi ,., ftnna Dibban-Dibban. Frecare fermier ^T^ * , fn

unj-formă dorea să sărbătorească înto-,,-, 'WUtCare

i r r ,9-a.Fcme^eş,fetelero!auinJ i;ult"ea< .;iu să

scape de toate acestea, fiind L- duşmanul de pe cîmpul de luptă DIS şi Patsy nu doreau să aibă de-a fn :diat pe lingă Bob, Jack sau H hj ** cu fe^l se Ic se culcau, stăteau de vorbă cu f P tfrzi'u' •,ă acasăşi-şi deschideau inimi,e ^ °C fuses^ -i. Şi hoinăreau călarepnn toate n'I Sm^n^de

; a/la în al şaptelea an de secetă b i au lăsat deoparte haina militară. ni cum era acum, crăpat •

^ -onfortante /«rea dumnezeiesc. Cumva -- sa-I absoarbăp,,

.tfen din pătrundă

.caca. De dat

: c au cit se

cu

395

Speriafi

S'nt 9casă>

Page 400: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Da, e o mică minune, nu-i aşa? zîmbj să-J poată vedea bine pe fratele mai inie. Ochi? • "^ ' Şi ei doi fuseseră copiii ei. 'P1

- Ce s-a întîmpiat, Jims? Nu poţi să-mi spui'» Ochii lui exprimau o durere profundă - Nu, Meggie. Este ceva despre care nu aş putea v

- Nici cînd totul o să se termine şi 0 să te Inso''?' soţiei tale?

- Noi să ne însurăm? Nu cred. Războiul disiru într-un bărbat. Ardeam de nerăbdare să plecăm H-°"' venit mai înţelepţi. Dacă ne însura n, vom avea f" <:' Să-i vedem obligaţi să facă ceea ce am făcut noi să' văzut noi?

- Nu vorbr aşa, Jims, te rog! Ochii lui îi urmăriră privirea îndreptată spre Dane

în hohote pentru că Patsy îl ţinea cu capul în jos - Să nu-1 laşi niciodată să plece de la Drosheda, V

Drogheda nu i se poate întîmpla nimic rău, murmură Ji

Arliiepiscopul Ralph de Bricassart alerga pe frumoasele lungi, fără să se sinchisească de chipurile surprinse ale t se opreau brusc să-1 privească. Dădu buzna în camera cai şi se opri brusc. Eminenţa Sa stătea de vorbă cu domnul P basadoml în exil al guvernului polonez pe lîngă Sfîntulv

- Doamne, Ralph, ce s-a întîmpiat? - Gata, Vittorio. Mussolini a fost alungat. -Dumnezeule! Sfîntul Părinte ştie? - Eu însumi i-am telefonat la castelul Gandolfo. <

se anunţe şi la radio din clipă-n clipă. M-a sunat ui Cartierul General german.

- Sper din tot sufletul ca Sfîntul Părinte să-şi " |!

zise domnul Papee cu un abia sesizabil aer de mu .' - Dacă-1 deghizăm în călugăr franciscan, ar pu

altfel nu, spuse tăios arhiepiscopul Ralph de controlează fiecare centimetru de oraş.

396

Page 401: Colleen McCullough Pasarea Spin

u va pleca nicăieri, interveni cardinalul di Contini-

„;c sc ridică. ,jUnca să mă retrag, Eminenţă. Reprezint un guvern nu| Germaniei. Dacă SfîntuJ Părinte nu este în si-nu sînt. în apartamentele mele există documente ;ă am grija. iâvîrşit. c! îi lăsă singuri pe cei doi prelaţi, itcrvinâ în favoarea poporului său persecutat? „n c atîf de preocupat de soarta semenilor săi

intern si noi interesaţi de sărmana Polonie? des. Ralph, dar situaţia este cu mult mai gravă decît

îîcste că nimănui nu-i vine să creadă.

Nu-i ăsta adevărul? Sfintul Părinte şi-a petrecut 'iinchen şi i-a îndrăgit pe nemţi; îi mai iubeşte şi acum, • fotîmplate. Chiar dacă i s-araduce dovada cruzimii i prin acele corpuri mutilate, el tot ar spune că au iu dragii săi

nemţi, nu un popor atît de civilizat şi de

.1 eşti membru al Societăţii lui lisus, dar te afli aici pus un jurămînt personal de credinţă faţă de Sfîntul igele iute al strămoşilor tăi irlandezi şi normanzi, rezonabil! încă din septembrie trecut aşteptăm să ugăm ca Ducele să rămînă să ne apere de represaliile f Hitler manifestă o curioasă contradicţie în com-i pentru că ştie că are doi duşmani neînduplecaţi -'c şi Sfinta Biserică Catolică de la Roma, pe care a Meri să-i menajeze. Totuşi, cînd s-a aflat în faţa Posibilul ca să strivească Imperiul Britanic. Crezi 'Ş1 Blscnca dacă i-am forţa mîna? E de-ajuns un Protest împotriva celor ce se întîmplă în Polonia ^ N k'3 pamîntului- Şi ce am realiza cu asta, "r

nSP U avem nici

arme, nici soldaţi. Reprimarea ntuf părinte ar fi trimis la Berlin, lucru de

397

Ia. l

Page 402: Colleen McCullough Pasarea Spin

care se teme cel mai mult. Nu-ţi mai papă de la Avignon de acum cîteva secole?"v Părinte să fie o marionetă la Berlin? Ic'ca8|

- îmi pare rău, Vittorio, dar eu nu văd i, lucrun'lp <> ar

trebui sa-1 denunţăm pe Hitler, să-i con l barbariile! Dacă ne împuşcă, vom muri martiri s"1"3"1 C

-De obicei eşti mai circumspect, Ralph i ^ 0(arl i să fim împuşcaţi. Hitler înţelege impactul IŢIT r SC'n"H ca şi noi. Sfîntul Părinte ar fi expediat imediat foBc"^' fi trimişi discret în Polonia. Ralph, Polonia! Vn - * • /w ^ w r" i • • , ' « L i Sa f|1|i lonia iară sa fim de nici un ajutor?

Arhiepiscopul Ralph de Bricassart se aşeză îsj încleştate între genunchi şi privi pe fereastră Ia zbor aurii în apusul de soare. La patruzeci şi nouă de ani ca oricînd şi îmbătrînea splendid, aşa cum făcea toi

- Ralph, sîntem ceea ce sîntem. Oameni, dar nun rînd. Mai întîi sîntem preoţi.

- Nu asta era ordinea priorităţilor pe care ai sta cînd m-am întors din Australia, Vittorio.

- Atunci mă situam în alt plan şi tu ştii asta. Ai spi dicţie. Acum vreau să spun că nu putem gîndi ca i Trebuie să analizăm situaţia din punctul de vedere .1 pentru că acesta este cel mai important aspect al M Orice am crede sau am dori să facem ca oameni, noi t facem în primul rînd datoria faţă de Biserică şi nu fain temporară! Noi avem obligaţia să fim loiali num Părinte! Ai jurat supunere, Ralpli. Vrei să încâlci tul? Sfîntul Părinte este infailibil în toate problen Biserica.

- Greşeşte! Raţionamentul său este subiectiv, lui sînt dirijate spre lupta contra comunismului. \' cel mai mare duşman al comunismului, singu

putea împiedica răspîndirea acestuia în Occiau • ^ rămînă la cîrma Germaniei, aşa cum s-â m"', conducă Italia.

398

de,

Page 403: Colleen McCullough Pasarea Spin

..-, Ralpli-sînt Iucruri pe care tu nu le cunoşti. El este '' - jibil. Dacă negi asta, îţi abjuri credinţa. ; discret, dar în grabă.

^ Contranetatea dispăru de pe chipurile

a-

vi-p să vă vedem, Excelenţă. Vă rog să luaţi -u

•a oiirta î" germană, căci multe fete bisericeşti de u această limbă, în mod deosebit, Sfmtului Pă-ccrc s-o vorbească şi s-o asculte.

Eminenţă. Nicăieri în Roma nu se prepară un :îtdcbun. :ttoriozînibi discret.

:ei pe care 1-am deprins de pe vremea cînd eram Beatului Papal în Australia şi la care, în ciuda ascen-, ne, n-am putut renunţa.

. .. , oastră. Prea Sfinţia Voastră?

irlandez, Herr General. Şi irlandezii se dau în vînt

Albert Kesselring vorbea întotdeauna cu Ralph de e la egal la egal; spre deosebire de toţi prelaţii aceştia (alunecoşi, el reprezenta o prezenţă agreabilă datorită usc. lipsite de viclenie. •* dată sînt uimit, Prea Sfinţia Voastră, de puritatea ian cu care vorbiţi, îl lăudă el.

«n pentru limbile străine, Herr General, ceea ce fd ca alte talente, nu trebuie lăudat.

'ace pentru Excelenţa Voastră? întrebă cardinalul

auzit P'nă acum de soarta Ducelui. 1!3- ani auzit.

399

"L'aU

-s J! '6 ^ Ve n i t" Să văas igurcă totul

^ ^ ^ a C C S i m e S a ] h C a S^ >ncitm,-eimposibi]'săfacperso-

Page 404: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Mesajul va fi transmis. Sînteţi chiar a ' - Bineînţeles. Cu siguranţă vă daţi s- * " d° °C|

Italia este pentru noi, germanii, o ţară i - Aici? Herr General, acesta nu este

om nu e considerat inamic, cu excepţia c '^'"'i11 "''' - îmi cer scuze, Eminenţă. Sigur,'cu nr~ rră-U 'n'1

italian, nu la Vatican, în problema Italiei însă 'c ^^ aşa cum îmi comandă Fiihrerul. Italia va f " mele, care pînă acum erau aliate, vor trece la r

CUp''">:

Arhiepiscopul Ralph de Bricassart stătea comod*' cum în viaţa lui nu fusese descumpănit de vreo l *' examinîndu-şi cu atenţie interlocutorul. Oare ştia c| rul lui în Polonia? Cum se putea să nu ştie?

Cardinalul di Contini-Verchese îşi compuse o mini - Dragul meu general, desigur, nu este vorba de Roi

Roma, cu istoria ei, cu preţioasele comori de artă! Dacj trupe între cele şapte coline, cu siguranţă vor avea loc î; produce distrugeri. Vă implor, nu faceţi asta!

Generalul Kesselringse foi stînjenit. - Sper că nu vom ajunge aici, Eminenţă. Dar şi cu an

jurămînt, şi eu sînt dator să ascult de ordine. Trcbu dorinţei Fiihremlui.

- Dar veţi încerca de dragul nostru, Herr Gen Eram la Atena, acum cîţiva ani, interveni arhicpisc Bricassart, aplecîndu-se înainte şi o şuviţă de pâr arg peste sprîncene. Era foarte conştient de impresia p asupra generalului şi profita din plin de acest luciu. A! la Atena, Herr General?

- Da, am fost, răspunse acesta, sec. - Atunci ştiţi cu siguranţă povestea. Cît timp c"a

nilor din timpurile moderne să distingă clădirile constr polci Herr General, Roma s-a păstrat aşa cum a fosj un monument vechi de două mii de ani, înţreţi"11 şi devotament. Vă rog, vă implor, nu primejdui. ^ Generalul îl privi cu o admiraţie nedls,IlllU n^arii militară îl prindea de minune, dar şi mai bine îi vcn

400

Â

Page 405: Colleen McCullough Pasarea Spin

tana în nuanţe de purpură imperială. Şi el S jpui fi-umos şi zvelt al unui soldat, dar un ' jrţ'a buie să fi arătat Arhanghelul Mihail. Nu un *3 - /t ca în timpul Renaşterii, ci un om matur, '= \ Lucifer, luptase cu el, îi alungase pe Adam • iar acum şedea de-a dreapta lui Dumnezeu.

M rr reprezenta? Era într-adevăr un om care uj acesta ce i H

-sirezi în amintire. 'Ytot ce-mi va sta în putinţă, Prea

Sfinţia Voastră, vă ^ rccare măsură, hotărîrea îmi aparţine, trebuie să ,'sînt, aşa cum ştiţi, un om civilizat, însă îmi cereţi Dacă declar Roma oraş deschis, asta înseamnă că n-o runca în aer poduri şi nici să transform clădirile în asta ar putea dezavantaja Germania. Ce garanţie am mi va răsplăti bunătatea prin trădare? l di Contini-Verchese îşi ţuguie buzele şi-şi chemă n o siameză elegantă. Zîmbi blînd, privindu-1 pe

j va răsplăti niciodată bunătatea cu trădare, Herr sigur că dacă veţi găsi timp să-i vizitaţi pe cei de la )lfo, veţi primi aceleaşi asigurări. Aici, Cheng, aşa, i. ce fetiţă frumoasă eşti! Mîinile o apăsară uşor în şi începură să o mîngîie. l neobişnuit, Eminenţă.

aţă, Herr General. Şi arhiepiscopul, şi eu avem nerabile, dar pe lingă arborele ei genealogic, ale !'nnă nimic. Vă place numele ei? Este chinezesc şi " - de Mătase. I se potriveşte, nu?

•'l, toţi trei tăcură pînă cînd sora de serviciu părăsi

401

- e 3 declara Roma ora? deschis,' Ex- olSC°pul adresîndu-se noului stăpîn al Italiei cu ° 'm°arse apoi sPre cardinal şi zîmbetul dispăru fade' nefi'nd necesaF faţă de acest om iubit şi ^ ^ ^umneavoastră „stăpîna casei"

Page 406: Colleen McCullough Pasarea Spin

î„ f f lîn ă Jlcăn; .^ e sunetul, nu atit

spcna,. 3păra fâră să se feami lanterne/ ' ° PUt6a 3păra fâră să se feami

niaj frumoasă scu/nf, .°Pn JlCărind Pe ceea « e/ cons. dieJangeJo. Sub J, ?? ltre toate ^afiile artistice: W CJ dl'n carne, cu o e C 3ncremeni'te zări o figură, nu din r,: 4 ' xPresie hăituită şi speriata de moarte-

era JUmea

Page 407: Colleen McCullough Pasarea Spin

,,â Preasfinţia Sa zîmbind. ,-puns, dar observă uniforma de jnfanf •

I)C; omul M de rînd de care avea nevoM ^'

,-nlrcbă e] continuînd să zîmbeasră i • _i l • cl'jC'CI

re dm partea Im provocă broboane r) , •tua/ care se profila brusc din oh SUdoarePe rf . " f / întrebă l ar , crez ?„d că 1^^'

•op;/. °ajatu/ este bolnav. .11171 vocea:

nu/de Brrcassart puse buton,, n H ia bărbia soldalulu, şi „ ri(J. ^ ""Sumea, î„3ioB

n încă din cauza întunericu " Pn'Vi'"" W - " ™ 1

„•

•"" uejOS

::f?i"sS«--*=' *.îSS'i:=-~.r:

, cu

403

Page 408: Colleen McCullough Pasarea Spin

faţa frumoasă şi ochi albaştri pătrunzâto i de Bricassart se afla un copil îmbrăcat îm - " ' temea toată Europa. Un copil. Cu siguranr~° sprezece ani. De înălţime medie şi foarte slab'111 '' ce promitea să se modeleze mai tîrziu înt- U''avx' mîini lungi. Faţa lui semăna mai degrabă serioasă şi nobilă, foarte atrăgătoare; ochii lungi la fel de negre, un cap magnific şi 0 Nimic din tînărul acesta nu sugera un om obis juca un rol obişnuit, în ciuda faptului că doris'c sa ^ un om de rînd. Sfinţia Sa se arătă interesat '

- Stai jos, îi spuse tînărului, apoi se îndreptă unde'scoase o sticlă cu vin de Marsala Turn i'; ^ , . . „ _ . . . ' "ld 'n cu întinse unul tinarului, apoi se aşeză pe un scaun d privi figura fascinantă a oaspetelui său.

- Au ajuns să înroleze copiii pentru a continua rî tebă, aşezîndu-se picior peste picior.

- Nu ştiu, răspunse băiatul. Eu eram într-o casi care, oricum, urma s-o părăsesc.

- Cum te cheamă, tinere? - Rainer Moerling Hartheim, răspunse el, rostim

cu mîndrie. - Un nume magnific, comentă preotul, grav. - Nu-i aşa? Mi 1-am ales singur. La casa de copii i

Rainer Schmidt, dar cînd am plecat în annată 1-am numele pe care mi 1-am dorit întotdeauna.

- Eşti orfan? - Surorile îmi spuneau „copil din flori". Arhiepiscopul se strădui să nu zîmbească. Acum, cind r

era frică, băiatul avea demnitate şi o siguranţă liniştită. 0; înspăimîntase atît de tare? Să nu fie descoperit sau faptul c-încuiat în bazilică?

- De ce ţi-a fost frică, Rainer? Băiatul sorbi o gură de vin, apoi îl privi încîntat. - Bun, e duîce. Se aşeză mai comod. Am vrut sa

Sfîntului Petru pentru că surorile de la casa de copn

404

Page 409: Colleen McCullough Pasarea Spin

poze. Cînd ne-au spus că mergem la „espus. Am ajuns aici azi-dimincaţă. Cu • se încruntă. Dar sînt decepţionat. Eu ere venit- î> ape de Domnul Nostru dacă vin îi

' s'nlt iria' am descoperit că biserica este uriaşă şi

Dar biserica asta nu este ca toate celelalte, U1 V,irentă. Ea este biserica, îmi amintesc că lllCtl Cl* ! u ,

uită vreme să mă obişnuiesc cu ea. " , 2 pentru două lucruri, zise băiatul, dînd din să-i dea de înţeles că nu asta dorise să audă. t-ete sperie? ,ut că dacă vin la „Sfintul Petru", m-ar putea ajuta. pe tine, Rainer? asidcrat evreu şi regimentul nostru să nu plece m

mă mir că eşti speriat. Există vreo posibilitate ca

...^ti evreu? vă la mine! îl îndemnă băiatul cu simplitate. Cîndm-au i -au făcut fişa, ini-au zis că trebuie să verifice. Nu-mi iacă au sau nu posibilitatea asta, dar bănuiesc că surorile Itc dccît ini-au spus mie. işa stau lucrurile, ele nu vor spune nimic, îl încuraja :.lc cunosc substratul acestei întrebări. :rcdcţi? Ah, sper să fie aşa! uiră ideea că ai avea sînge evreiesc? nicază cum este sîngele meu. M-am născut german şi mi se pare cel mai important. i că ci nu văd lucrurile aşa, nu?

Priveşte Rusia, nu trebuie să-ţi mai faci griji. Eşti la irec!ia opusă.

"iincaţă 1-am auzit pe comandantul nostru spunînd că >a nc tr'mită totuşi în Rusia. Acolo treburile nu prea

405

în

'AS

Page 410: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Eşti un copil, spuse brusc arhieni* şcoală. - °PuUril

- Oricum, acum nu se mai poate. Băiatul ani şi trebuie să muncesc. Oftă. Mi-ar fi i-2lrn^'- Ai E important să înveţi. acut sâ c<>.

Arhiepiscopul de Bricassart izbucni în rîs din nou paharele. '"Poiser

- Nu mă lua în seamă, Rainer. Nu sini i , doar frînturi de gînduri. Asta este ora mea d"^ C° sînt o gazdă bună, nu? I11C('"

- E-n regulă, replică băiatul. - Aşadar, reluă Ralph aşezîndu-sc din nou, vorb.

tine, Rainer Moerling Hartheim. *" Pe chipul tînărului se citea mîndria. - Sînt german, sînt catolic. Vreau să fac din Ger

unde rasa şi religia să nu fie subiect de persecuţie şi i, toată viaţa acestui scop dacă voi supravieţui războiu

- Mă voi ruga pentru tine sâ supravieţuieşti şi să - Chiar o să vă rugaţi? întrebă băiatul sfios. (

rugaţi pentru mine, adică o să-mi rostiţi numele? - Bineînţeles. De fapt, tu m-ai învăţat ceva. Că in

nu dispun decît de o armă - rugăciunea. -^ Cine sînteţi? întrebă Rainer, clipind amorţit, s<

începea să-şi facă efectul. - Sînt arhiepiscopul Ralph de Bricassart. - Oh, am crezut că sînteţi un preot obişnuit! - Sînt un preot obişnuit. Nimic mai mult. - Vă propun un tîrg, părinte! spuse băiatul cu och

Dumneavoastră să vă rugaţi pentru mine, iar eu. daca \ de mult ca să fac ceea ce doresc, o să mă mtoi vedeţi rezultatul rugăciunilor dumneavoastră.

în ochii albaştri sclipi o luminiţă. -- E în ordine. Şi cînd vei veni, eu o să-ţi spu;1;

-ales deragăciunile mele. Se ridică. Stai pe loc, mic P duc să caut ceva de mîncare.

Vorbiră pînă în zori, cînd aurora înroşi d0111

Apoi arhiepiscopul îşi conduse oaspetele prin

406

Page 411: Colleen McCullough Pasarea Spin

• lua rămas-bun în aerul rece şi proaspăt al nitcdca"„ hăiatul cu nume magnific avea să plece

ctia iflC»>ua . . 1 n si i'11 •> „ j u el o amintire încurajatoare: la Roma, in

iduS°msei

Divizia a 9-a să fie îmbarcată pentru Noua se terminase. Dezamăgită, cea mai vestită •'"'"tralienc nu spera decît că va mai putea cuceri îrieSfugărindu-i pe japonezi prin Indonezia. La ^ scserâ spulberate toate speranţele japonezilor

de a Ta Şi totuşi, ca şi nemţii, ei acceptaseră înfrîngerca 'luptaseră cu dinţii pentru fiecare palmă de pămînt. Ie li se subţiaseră, deşi armata ducea lipsă de întăriri, australieni şi pe americani să plătească pentru •nctru de teritoriu cucerit, în retragere, japonezii au .mă, Gona, Salamaua, repliindu-se pe coasta nordică,

ichafcn. :mbric 1943, Divizia a 9-a a fost debarcată la est de ozitor de cald, umiditate sută la sută şi ploua în fiecare . deşi sezonul musonilor începea abia peste două luni. eni riscul îmbolnăvirii de malarie, înghiţeau cu toţii micile tablete galbene le făceau la fel de rău, dacă nu decît boala propriu-zisă. Din cauza umezelii, pi cioa-că puhave, carnea dintre degete sîngera. înţepăturile "ţari provocau infecţii. loresby, soldaţii au văzut în ce hal erau localnicii din ' î' au înţeles că, dacă nu rezistau climatului fără să se că de malarie, pneumonie, boli de piele, inflamarea plinei, albii nu prea aveau şanse de scăpare. La Port ^Zura Ş' Pe supravieţuitorii de la Kokoda, victime nu ;Z1 or, cit ale Noii Guinee, emaciaţi, infectaţi, delirînd omorîseră numeroşi oameni, dar de zece 1 oe pneumonie pentru că stătuseră la o altitu-•ri< m geruri cumplite, îmbrăcaţi în hainele lor r°' uleios, păduri spectrale care sclipeau cu o

- 407

se ruga în fiecare zi pentru el, rostindu-i

a

Page 412: Colleen McCullough Pasarea Spin

l lumină rece după lăsarea întunericul! '

fosforescente, stînci prăpăstioase, iar d /"' pr'c'i rădăcini ieşite din pămînt, ceea ce înscmn

CSUbl °'" ridice ochii nici măcar o secundă, rcpre ^f1"1"1

pentru orice trăgător. Era o diferenţă ca dcT^ ° Africa de Nord, şi Divizia a 9-a nu regreta eh 'a p la El Alamcin în loc să fi fost trimişf |a K î,"5' ^P" Lae era un oraş de coastă, aflat în mijlocu^' şi cu

vegetaţie bogată, unde iarba se !upta cu """'|in de

bătălie fiind mult mai salubra decîl cel d^ ' doar cîteva case europene, o staţie de benzină", cocioabe ale localnicilor. Mai puţin numeroşi j de luptă, însă la fel de epuizaţi după luptele din N adversarii lor australieni; acum se luptau şi ei cu b concentraţie de artilerie şi blindate din nordul Afr foarte curios că nu vedeai nici măcar un mortier s-puşti Owen, cu baioneta montată permanent. Lui le plăcea lupta corp la corp, rămînînd tot timpul în păzească unul pe altul. Fără îndoială, era o cruntă di Afrika Korp. Omuleţii aceia galbeni păreau să poa toţii şi să aibă dinţii stricaţi.

La două săptămîni după ce Divizia a 9-a debarc mai erau japonezi în zonă. Era o zi de primăvară Io pentru Noua Guinee. Umiditatea scăzuse cu douăza soarele strălucea pe cerul devenit deodată albastru ir lăptos, iarba înverzea, iar spre oraş şi dincolo de el 5< purpurii şi mov. Disciplina mai slăbise, se părea că te luase liber să joace crichet, să se plimbe, să stea de vr nicii şi să-i facă să rîdă doar ca să le vadă gingiile n1; dinţi, pentru că mestecau prea mult betel. Jinis şi "afco prin iarba înaltă de la marginea oraşului pentru că Drogheda: avea aceeaşi nuanţă galben decolorai deasă ca şi iarba Droghedei după ploaie.

- Nu mai durează mult şi ne întoarcem acasă pe fugă pe japonezi. Acasă, Patsy, acasă la Drog "

- Da, murmură Patsy.

408

Page 413: Colleen McCullough Pasarea Spin

- tr-o intimitate mult mai strînsă decît 'n ull!a''c atjngeau uneori, nu conştient, ci aşa 'i'''"1'1''' -j COJm ca să se scaipine sau să se irc Pf , £C bine era să simţi pe obraji căldura 'n.°r| ui aburului fierbinte ce amintea de o ' "î - „înH ridicau nasurile cu nările fremătînd intiinci ||U' j i r - , i 'j , •• rirc semăna cu aceea de la Drogheda, •roi i C""-1 , . „ . . . .

- rn se asază sub o salcie m arşi ţa amiezii, ;icasa, ui •'" •, _ _

. , c zăpuşeala sau sa citească o carte, ca se f'"'1 jsa(ji)c din adîncul pămîntului, la unison cu

-te! Un papagal inseparabil ca la Drogheda! cx-iresionat. papagali, numiţi inseparabili, trăiau şi la Lae, dar •i zile care le amintea de căminul lor îl emoţionase ie Patsy că-1 scosese din muţenia lui obişnuită, desculţ prin iarbă, se luă după pasăre, îşi smulse pe cap şi o întinse spre ca, convins că o putea vcazîmbind. ţa de vreo treizeci de metri cînd o rafală de mitra-)ăic, smulgînd smocuri de iarbă în jurul lui. Jims raţele, trupul i se răsuci, dar braţele rămaseră jgâ fierbinte. Din talie pînă la genunchi, Patsy

-arc se scurgea. -urlă Jims.

fibră a trupului său simţi impactul gloanţelor, moment vru să fugă spre fratele său, dar prudenţa spuse cuvîntul şi Jims se întinse pe pămînt, în iarbă, "cntul în care se auzi din nou lătratul mitralierei. "y- trăieşti? strigă el prosteşte, deşi văzuse sîngeie

™ -da" se auzi slab din apropiere. Centimetru cu * sc tirî Prin iarba înaltă şi, cu urechile ciulite, ascultă ne'ul Propriilor mişcări. Cînd ajunse în dreptul fra-

aP"l Pe umărul lui şi începu să plîngă. L-'lauz'Pc Patsy. N-am murit încă.

409

Page 414: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Cît e de rău? întrebă Jims, dînd la 0 sînge ca să vadă carnea sfîrtecată. le cătlias;

- Oricum, nu cred c-o să inor. De peste tot în jurul lor apărură bărbat

mai aveau încă mănuşile în mîini; cincv ''' •'Ucăl"'

ceilalţi înaintau ca să anihileze mitraliera d ^' poieniţei. O distruseră cu mai multă duritat^ * ^ că toţi îl iubeau pe Harpo. Dacă i se întîmptocT d° ° fi niciodată acelaşi om. ' Va> J''

Papagalul zburase, dar alte păsări cîntau di impusă de scurta luptă. n°u

- Patsy a avut un noroc chior! îi spuse medicul tîrziu. Trebuie să aibă vreo douăsprezece gloant • mai multe 1-au nimerit în coapse. Două sau trei ceva mai sus, s-au oprit în osul iliac sau în muşchiul cîte-mi dau seama, intestinele-i sînt întregi, ca si v Singurul lucru...

- Ce anume? întrebă Jims nerăbdător. Mai trcmm vînăt în jurul gurii.

- Mi-e greu să spun cu certitudine acum, în stadii sînt un chirurg de geniu, ca cei de la Moresby. Ei vo dea mai multe amănunte. Dar cred că uretra este atins, nervi secundari din perineu. Sînt sigur că îl vor coase fa numai că nervii nu prea pot fi cusuţi şi, din nefericire, se refac. Tuşi stînjenit. Ce încerc eu să-ţi spun este i regiunea genitală nu va mai fi inervată.

Jims lăsă capul în jos şi privi în pămînt printr-o pere1: - Măcar să trăiască! I se îngădui -să plece cu avionul la Port MOR

-fratele său, şi să rămînă alături de el pînă cînd P-în afară de orice pericol. Tînărul scăpase ca prin r se răspîndiseră aproape peste tot în jurul a penetraseră, însă medicul Diviziei a 9-a avusese ou^ pelviană era distrusă, în ce măsură se va pu e nimeni nu putea spune.

410

Page 415: Colleen McCullough Pasarea Spin

s Patşy de pe targa pe care avea să 1 c°ntC Sv'dney- Oricum nu ţineam să mă însor. Tu, "' S|7'C • e auzi? Nu-mi place că trebuie să te las

• - i c mine, Patsy. lisuse! zîmbi Jims ţinîndu-şi '"/'"• a,rjncază-ţi: sa fiu nevoit să termin războiul "a v,nmd al meu! Am să-ţi scriu, să-ti povestesc. ittn cai'"11 ii

<3mjth. pe Meggic, mama şi pe fraţi din partea ''' r>| ai noroc că te întorci acasă, la Drogheda. -i Smith au luat avionul spre Sydney pentru a aş-acronavei americane care-1 aducea pe Patsy de la \ , Cinase doar cîteva zile, dar doamna Smith se instala jwick, aproape de spitalul militar „Prinţul de Wales". «voit să stea în spital trei luni. Contribuţia lui la firşit. Mufte lacrimi a vărsat doamna Smith, dar avea fie recunoscătoare. Intr-un fel, el nu va putea niciodată 5 normală, dar trăia şi putea face orice altceva - să 'limbe, să călărească. Căsătoria nu prea stătea în Cleary. Cînd a fost externat, Meggie a venit cu ly şi cele două femei 1-au aşezat comod pe bancheta pături, punîndu-şi în gînd o altă dorinţă fierbinte -: întoarcă cu bine acasă.

411

Page 416: Colleen McCullough Pasarea Spin

16

illanbonul nu a crezut că, în sfirşii, râ, nat, pînă cînd reprezentantul împăr nu a semnat actul de capitulare o/ici Vestea a ajuns la Sydney într-o duminică, pe 2 sen adică la exact şase ani de la începerea ostilităliJoi calvar. Atît de multe locuri rămase goale pentru tofd Domin ic O'Rourke, Rory; fiul lui Horry Hopeton, Eden Carmichael, Cormac; fiul mai mic al lui Rose Angus nu va mai merge niciodată pe propriile picii Anthony King, David, va putea umbla, dar nu va mai odată pe unde; fiul lui Paddy Cleary, Patsy, nu va a\c copii. Şi lista putea fi completată cu cei ale căror râm. vedeau, erau la fel de profunde; cei care plecaseră n>. întorseseră taciturni şi nu mai zîmbeau decît arareori, f; imaginat, atunci cînd începuse, că va dura atît de mult,.« pretinde tuturor un asemenea sacrificiu?

Gillanbone nu era o comunitate foarte superstiţie; duminică de 2 septembrie chiar şi cel mai cinic loc mură. Pentru că, exact în ziua în care se termina ră/r cea mai lungă secetă din istoria Australiei. Timp ani nu căzuse nici o picătură de ploaie, dar m z)U acoperit de nori negri şi groşi de cîteva sute de nit şi se revărsară asupra pămîntului însetat.

412

Page 417: Colleen McCullough Pasarea Spin

Hughie şi Patsy stăteau pe veranda ''aCirînd dulcele parfum al ploii. Caii, oile, c' picioarele pe pămîntul care se înmuia 'f upunlc deshidratate. Multe dintre animale • " .' cunoscuseră ploile. In cimitir, ploaia ''V-" (inse ale îngerului alb, inspirat din Bot- • '-•'vuiclul apelor lui învolburate se amesteca .' * , jcj ploaie. Binecuvîntata, Sfînta, minu-'''"'-""loaia însemna iarbă, şi iarba era echivalentul

scoase capul spre cer, se ramifică, deveni rl • crescu, se făcu verde intens, apoi se decolora

, iarbă bcj-argintic, iarba Droghedei, înaltă pînă c-urilc arătau ca lanurile de grîu, iarba se legăna •icre de vînt, iar grădinile fermei încîntau ochiul

, de culori. Mugurii mari se desfăcură, eucalipţii reve- ir imaculat, cu frunze verde palid, după ce fuseseră

i ani de praful necruţător. Deşi rezervoarele de apă l Carson ajutaseră grădina să se menţină, praful se (.TOS pe fiecare frunză şi petală luîndu-i strălucirea. jă deveni realitate - într-adevăr, ferma Drogheda ficientă apă pentru a supravieţui unei secete de

jgliie şi Patsy trecură din nou în padocuri, să încerce clor de animale; Fee desfăcu o sticluţă nouă-nouţă -Ta si o închise cu ciudă pe cea cu cerneală roşie; i sfîrşitul vieţii ei în şa, pentru că nu va mai trece i întoarce acasă, iar oamenii vor veni să caute de

>• mai rămăseseră doar puţine vite şi oi, numai 3. care erau întotdeauna închise în ţarcuri speciale Pentru a păstra intact nucleul înmulţirii, elita 'Ies berbeci şi tauri. Bob plecă în est să cumpere ^'" regiunile mai puţin afectate de secetă. Jims ' "! mur)citori fură adăugaţi în registrele Dro-

413

Page 418: Colleen McCullough Pasarea Spin

La scurt timp după aceea, Meggje Prj • a doua de cînd îl părăsise.

N-a mai rămas mult, spunea ci u la trestie şi scap de greutăţi. în uf/j,,,"'.'"' a mai îmbătrînit si mă cam doare l '-'"*'

- • pol măsura cu cei mai buni tăietori- Arne şi cu mine aveiţi alte douăspre->c ', """ lucrează pentru noi, toţi băieţi buni B '

T~T ' U'*ll $(> mă! u.ş'o r. Luropa are mare nevoie J agonisesc peste cinci mii ele lire pe an ,v/>,^/'' aproape lot. fu scurtă vreme o sa plec la /;,.,',', cumpăr ferma. Poale după ce vor intra l • •" făgaş, o să te întorci Ia mine. Ţi-am dat care-1 doreai? Ce ţi-e si cu femei/e! Vor cu t sul copii. Cred că asta ne-a despărţit, nu'' ştiu cum te descurci şi cum a supravieţuit L>m în timpuksecelei.

Al tău, Lukt

Fee ieşi pe verandă, unde Meggie stătea cu scrisoaa privind absentă dincolo de pajiştile strălucitoare ale Dri

- Ce mai face Luke? - Ca de obicei, mamă. Nu s-a schimbat deloc. Tot s<

„mai stau puţin", de afurisitul ăla de zahăr şi de ferma pe cumpăra în Kynuna.

- Crezi că o va cumpăra vreodată? -.Presupun că da, într-o bună zi. - Şi ai să te duci la el, Meggie? -Niciodată! Fee se aşeză pe un scaun de pai, iîngă fiica sa.

vadă cît mai bine. Nu departe se auzeau oamenii stru bătînd. în sfîrşit, veranda şi ferestrele casei fuscser plase fine din sîrmă, pentru a-i feri de muşte, împotrivise cu încăpăţînare. Indiferent cîte muŞ'e a linia casei nu va fi urîtită cu nesuferitele alea

414

ci,

Page 419: Colleen McCullough Pasarea Spin

,,a cu atît mai rele deveniseră muştele, pînă cînd, ''ni înainte de venirea ploii, Fee cedase şi angajase " d ă cu plase nu numai casa, ci şi toate anexele

t nu dorea cu nici un chip, deşi din 1915 se > ' m îi spuneau oierii, care producea curent. )Uf l lumina difuză a lămpilor cu petrol? Nici nu '." sc 0pLisc instalării unei sobe moderne cu gaz '!'.-, cu kcrosen; industria australiană nu

atinsese u. ,(1-cj jj n timp de pace, dar noutăţile ajunseseră

• ce nu divorţezi de Luke, să te măriţi din nou? htă Enoch Davies te-ar lua fără să stea o clipă pe i ţă nu 1-a interesat altă fată. ;j ai lui Mcggie o priviră uimiţi pe mama sa. Ic, mamă. cred că tocmai te-ai hotărît să vorbeşti o femeie la alta! Nu-i stătea în fire.

că nu eşti femeie.pînă la vîrsta asta, n-o să fii aş spune că îndeplineşti toate condiţiile. Cred că :hcf de vorbă.

.';icîntată de brusca schimbare de atitudine a mamei claşi timp dornică să prelungească momentul, uza ploii, mamă. Cred că asta este. Ah, nu-i aşa că-i •czi din nou iarbă la Drogheda şi casa înconjurată de

Dar nu mi-ai răspuns la întrebare. De ce nu divorţezi, !in nou? r|va preceptelor bisericeşti. • «clamă Fee, dar cu blîndeţe. Jumătate din tine ţine cu nu smt catolică. Nu-mi spune poveşti, Meggie.

l c'ă,H^^^Să tC măriti ' ai divorîa de Luke' a da. Dar nu vreau să mă mai mărit. Sînt foarte

:^aiei, la Drogheda. . ale - 3na arte mu't cu al ei se auzi din apropiere 1 "ori cilindrice mascau prezenţa cuiva.

415

ti i

Page 420: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Ascultă! El este. Dane! Ştii că la vîrsta h • fel de bine ca şi mine? Se aplecă înainte n "' P°ates|; cale? Ieşi de acolo imediat! C' c-ai r

Copilul se tîrî afară, cu mîinile pline Hp - i P'lITlîn-

jurul gurii. "'

- Mâini, ştiai că pămîntul are gust bun? Rămase în picioare în faţa ei. La şapte

puternic, dar graţios şi avea o faţă fină ca o st- U'' Imediat apăru şi Justine, aşezîndu-se lîngă c| V dar mai degrabă slabă decît suplă şi plină de pjstrilj tători rămăseseră la fel de deschişi la culoare ca ' genele şi sprîncenele mătăsoase, de culoarea nisini blonde ca să iasă în evidenţă pe tenul pistruiat S roşii, moştenite de la Paddy se răzvrăteau într-o ni; cîrlionţi, care îi încadrau faţa de spiriduş. Nimeni n este un copil frumos, dar nimeni nu putea să n-o reni, din cauza ochilor, ci şi pentru că avea o cxtraoni caracter. Acidă, severă, directă, de o inteligenţă ce nu promisuri, Justine, Ia opt ani era la fel de indiferentă I; lalţi despre ea, pe cît fusese şi în fragedă pnmcie. O sin îi era foarte apropiată - Dane. încă îl adora, încă ii propria-i avere.

Luciul acesta generase o stare conflictuală între c Justine a avut un'adevărat şoc în ziua cînd Maggie a < şi a redevenit mamă, Pe de o parte, pentru că Justin aibă nevoie de o mamă, din moment ce era convinşi deauna dreptate. Pe de altă parte, nici nu-i stătea în nevoia unei confidente, sau de aprobarea faptelor s. vedea o intrusă care se amesteca între ea şi Dane. mai bine cu bunica ei, care era întocmai genul e aprecia. Fee păstra distanţa şi pornea de la premi să aibă un minimum de bun-simţ. ^ j,

1 - Eu i-am spus să.nu mănînce pămînt, m e - Ei, n-o să moară din asta, Justine, dar nici

întoarse spre fiul ei. Dane, de ce?

416

Page 421: Colleen McCullough Pasarea Spin

,cintârig«v " ° mîncat Dacă mi-ar fi făcut rău n-ar fi fost ,,, si am n»»*'" •

|C(i|0 Ş'

"l întrerupse Justine, cu aere de superioritate. •'' i Se întîmplă adesea ca unele dintre cele mai -rjc şi cele mai otrăvitoare. jr'"'exemplu, o provocă băiatul.

"' T răspunse fetiţa, triumfătoare. t>za.'. rusese tare rău după ce mîncase toată glucoza pe PC- -o cutie în cămara doamnei Smith. Admise proba., iiacă. ',ai trăiesc, deci nu a fost chiar aşa de otrăvitoare, i, pentru că ai vomitat. Dacă nu vomitai, mureai, băiatul nu mai avu argumente. El şi sora lui erau aproape înălţime. O luă de talie şi plecară sărind într-un picior, •iţa de lemn, pe care le-o făcuseră unchii, la comanda iunie unui arbore de piper. Din cauza albinelor, adulţii j ţii împotrivă, dar se dovedi că micuţii avuseseră drep-«cau bine cu albinele, iar arborii de piper se numărau lai frumoşi copaci. Aveau un parfum uscat, pătrunzător. de fructe roz minuscule se transformau în fulgi roz cu ind erau sfărâmate între degete, de diferiţi unul de altul. Dane şi Justine, spuse Meggie, nipacă atît de bine. Tot timpul or să mă uimească. Nu «t vreodată certîndu-se, deşi n-am să înţeleg niciodată ' Dane să evite cearta cu o fetiţă atît de hotărâtă si de -ca Justine. vea altceva în minte.

-«le, este oglinda vie a tatălui său, zise ca, privind 'Pare aib crengi le arborelui de piper. ^ °-d' aceasta fiind reacţia ei de fiecare dată cînd . t"

asemănarea dintre tată şi fiu. Bineînţeles, provo-""entul ei de vinovăţie. Lumea se gîndea întot-j- ce nu? Erau asemănări importante între-Luke ncassart. Dar, oricît s-a'r fi străduit, nu reuşea

417

întrebarea.

Page 422: Colleen McCullough Pasarea Spin

să se poarte natural atunci cînd se Dane cu tatăl său.

Inspiră adînc şi răspunse precaut- - Crezi, mamă? întrebă, Jegănîndu-şj c

Eu nu prea o văd. Dane nu pare să semene '" nici ca atitudine faţă de viaţă. cu u^

Fee rîse. Se auzise ca un sforăit, dar f adevărat. Mai deschişi la culoare din cauza vh^ "" ractă, ochii ei priveau faţa neliniştită a lui ironie.

- Mă crezi proastă, Mcggie? Nu mă gîndcam la

Am spus că Dane este oglinda vie a lui Ralph dc fi r Plumb. Piciorul pe care-1 legănase deveni ca pb

inert pe dalele spaniole; trupul i se clătină, inima de ph, cu propria-i greutate, ca să bată. Să baţi! Să baţi t Trebuie să continui să baţi pentru fiul meu!

- Doamne, mamă! Şi vocea îi era de plumb. Ce gn dumneata acolo? Cu părintele Ralph de Bricassart?

- Cîţi oameni cu numele ăsta cunoşti? Lukc O'Neill m acest copil; Dane este fiul lui Ralph de Bricassart. An încă din clipa cînd s-a născut. -Atunci... de ce nu ai spus nimic? De ce ai aştepta!' să faci o acuzaţie atît de absurdă şi de nebunească Fee îşi întinse picioarele şi încrucişa gleznele ci

- îmbătrînesc, Meggie. Şi nu mă mai deranjea anumite lucruri. Ce binecuvântare poate să fie bătri plăcut să văd cum revine Drogheda la viaţă. Probah simt mai bine. Pentru prima dată, după atîţia am, am

- Da. Trebuie să-ţi spun că atunci cînd te hotăra: ştii să-ţi alegi subiectul! Mamă, nu ai absolut nici u asemenea afirmaţii. Nu este adevărat! strigă Mcggk

nefiind sigură dacă mama sa dorea să o tortureze, s- timească.

Brusc, Fee întinse mîna şi o aşeză Pe S culmea, zîmbi - nu amar, nu cu dispreţ, ci

418

vorb a dcsr

Page 423: Colleen McCullough Pasarea Spin

. jyleggie. Minte pe cine vrei tu, dar nu convinge că Luke O'Neill a avut vreo • ea acestui băiat. Nu sînt proastă, am

şi eu , c 0 i M ,u]U]j Uită-te lamîinile Iui, la modul cum '"''M ' fetei, sprîncenele, gura. Chiar şi felul în care '• '"^Bncassart, Meggie, Ralph de Bricassart!

- c jnitca o imensă eliberare ce transpărea şi din tca pe scaun, evident relaxată.

', ' se citeşte în privire. Eu asta am remarcat în '• -uit de evidentă asemănarea? Crezi că ştie toată

j

că nu spuse Fee convinsă. Oamenii nu văd mai iarca ochilor, forma nasului, alura generală. Care ii mari cu acelea ale lui Luke. Eu am ştiut pentru că pe line şi pe Ralph de Bricassart, v-am studiat mulţi dccît să ridice un deget şi te-ai fi aruncat imediat în ai şi tupeul să-ini spui că un divorţ „este împotriva şti". Asta după ce încălcaseşi o lege mult mai aspră i ,:iă ruşine, Meggie, aşa eşti! Fără ruşine! O undă de se strecură în glas. Dar şi el a fost un încăpăţînat. Şi-a d să fie preot perfect; tu erai pe planul al doilea. Ce idio-i-a folosit la nimic. A fost doar o problemă de timp pînă abilul să se producă.

!ul verandei cineva scăpă un ciocan, şi furios, se lop de înjurături. Fee se cutremură. Ie s-ar termina odată cu plasele astea! Reveni la i m-ai prostit cînd ai refuzat să-1 chemi la nuntă? Doreai mire, nu preot care să oficieze căsătoria ta •ind el a venit la Drogheda, înainte de a pleca la 1 erai, iar eu am ştiut că, mai devreme sau mai căutarea ta. A cutreierat locurile ca un suflet pier-"' u*0 a fost cea mai deşteaptă mutare pe care ' C'tă

inm u c tnJeStj duPă el> RalPh nu

nnsn0n:entul în care ai fost a altuia, a dat toate seirmele Capcană.

Bineînţeles că se auto-convinsese că

419

„ic nu mâ va

ai

Page 424: Colleen McCullough Pasarea Spin

ataşamentul lui faţă de tine este pur c_ nega că are nevoie de tine. îi erai necesara14"' ^ interesaseră alte femei şi nici nu-1 va mai '"'^''^ continuă Fee, sincer uimită, întotdeauna la tine, dar cred că mamele sînt puţin oarb de fiicele lor, pînă cînd ajung prea bătrîne c

tinereţea lor. Tu o tratezi pe .Iustine exact cui cu tine. IT1 a"

Se rezemă de spătar şi începu să se lcgcnc

jumătate închişi, dar examinînd-o cu atenţie n-1* un om de ştiinţă îşi studiază cobaiul.

- Orice o fi văzut el Ia tine, cert este că a sesiza prima clipă cînd te-a întîlnit. Cel mai greu lucru c_ să-i facă faţă a fost creşterea ta, dar 1-a înfruntaţi atunci cînd a venit aici şi a descoperit că te-ai măritaţi Nu avea de ales, trebuia să plece în căutarea ta Si i Am ştiut din momentul în care ai venit acasă, înaintT Dane. După ce 1-ai avut pe Ralph de Bricassart, nu ni: să stai cu Luke.

- Da, oftă Meggie. Ralph m-a găsit. Dar asta nu nimic situaţia. Ştiam că nu va renunţa niciodată la Di De aceea am fost hotărîtă să fur din el singura parte la spera: copilul său, fiul său, Dane.

- Parcă aud un ecou, rîse Fee, în felul ei răguşit. F spus şi eu. •

- Frank? Scaunul scîrtîi. Fee se ridică, făcu cîţiva paşi, se;

privi intens pe fiica sa. -Ia te uită! Dinte pentru dinte, nu-i aşa, Meggie? DC

-Din copilărie. De cînd a fugit Frank de acasă. - Tatăl lui, mult mai în vîrstâ decît mine, avea deja

era un politician important. Dacă ţi-aş spune sigur. Sînt străzi cu numele lui în toată Noua Zc şi unul, două oraşe. Dar acum am să-i spun maori are înseamnă „om alb". Acum e m01

420

numele, l

Page 425: Colleen McCullough Pasarea Spin

l • prank era metis. Ah, cum l-am iubit pe rta a - a fost chemarea sîngelui nostra, nu ştiu. , l id cu pai"111 negru, bogat şi cei mai frumoşi 0111 *' veseli. Era tot

ce nu a fost bietul Paddy -,aill iubit la nebunie. Şi am crezut că ii altcineva; am

întreţinut această iluzie '."Vtîrziu. Vocea i se pierdu. Se întoarse şi privi în dat'socoteală pentru multe, Meggie, crede-mă. < • |L,bJt pe Frank mai mult decît pe noi toţi? -T jubesc pentru că era fiul lui Pakeha, iar ceilalţi ' l u i Paddy. Se opri şi suspină a plîns. Deci, istoria se

risfo s'nca mea dnd 1"am VăZUt PC Dam' cşti o femeie extraordinară! Scaunul scîrţîi. Se aplecă înainte. Să-ţi spun un mic • Extraordinară, sau foarte obişnuită, eu sînt o femeie

Kroc. Dintr-un motiv sau altul, am fost nefericită din l-am întîlnit pe Pakeha. Totul s-a întîmplat numai din lam iubit, dar ceea ce mi-a făcut el mie nu trebuia să se lunci femei. Şi a venit Frank... M-am agăţat de Frank, ipc voi, restul. L-am neglijat pe Paddy, care a fost cel

adou oferit mie de soartă. Numai că atunci nu vedeam, upată să-1 compar cu Pakeha. Ah, îi eram recunoscă-»m că este un om bun... Ridică din umeri. Ei, totul a )t, am vrut să-ţi spun că ai făcut o greşeală. Ştii, nu? tiu. Aşa cum văd eu lucrurile, Biserica este cea care ndu-i pe preoţi de această bucurie, adcnţă că „Biserica" este de genul feminin. Tu ai a'tei feinei, aşa cum l-am furat şi eu. T ayca vreo obligaţie faţă de nici o altă femeie, în l Biserica nu este femeie, mamă. Este o instituţie, jeni să te justifici faţă de mine. Ştiu dinainte toate Jj3 vremea aceea şi eu am gîndit la fel ca tine. Pentru a ln Discuţie. Se număra printre primii din rasa

• ° Poziţie politică atît de importantă; trebuia să c ?' Poporul lui. Ce om ar fi rezistat unui destin atît

421

. negri,

Page 426: Colleen McCullough Pasarea Spin

Ii ciudă pe ei

vata. Spuse P *'

un

, e r

acomoda-cu un tată care să-, * M

la

ai" 'uat /

cu nnlrica de ,

%,- lucni s-a fe f, Pe Dane aici, dacă el va d

^ P"tea rine leg r^e fi f, " ^^ Ş' dacă crez' ^ "!C- Pare loglc n^

Pe fiuj ]uj «alph de Bneassart, ,c taP'i Joi; cum ere* "^ dmtre "oi nu am rcu5'( «--

S i n g u n r f m o d n c l T " W e° ^ ^ ^ vorbeşti, mamă Si t, ? PUtea pierde Pe D'

-Nu-ti fie ' J previn' maJ întîi te omor. v°i Păstra secret' "" ^ Vei legăna în ?trea"Sd" - Ah mamă ^ "" SÎm decît un sPccfatorc" de rece DP . ' °Uni de"ai aJuns '" haJuJ asia? Aţi ^. De ce „u vrei să o 422

Page 427: Colleen McCullough Pasarea Spin

cu mult înainte de a te naşte tu,

,- din cap cu vehemenţă. ''"1U ij-ai spus? Nu te mai Jas să redevii indi-10 C prostii! Mă auzi, mamă? Te-ai complăcut asta, ca o muscă ce se bălăceşte în sirop!

• fiică nu este nici pe departe la fel de importantă ercşit. îmi place de tine, Meggie, aşa cum nu mă

^niciodată de fiii mei. O fiică este o egală, în schimb, nistc pap"?1' lipsite de apărare, pe care le manevrăm

vca uimită, nevenindu-i să creadă. iloasă! Alunei, spune-mi, unde am greşit noi două? ţii fiindcă am adus copii pe lume, răspunse Fee.

Isc întorceau acasă cu miile, schimbînd uniformele şi, Iboruri largi kaki pe haine civile. Guvernul laburist, , îşi întoarse faţa spre marile proprietăţi din cîmpiile e uncie ferme situate ceva mai aproape. Nu era corect ttpâmînt să aparţină unei singure famiJii, cînd bărbaţii f pentru Australia duceau lipsă de case, iar ţara avea andament superior al agriculturii şi creşterii vitelor. de oameni, pe o suprafaţă mare cît America, dar f o mică parte deţinea marile proprietăţi. Latifundiile fite. dezmembrate în favoarea veteranilor de război. "î;u.de la 60 000 de hectare la 28 000; doi soldaţi *. /lccare cîte J 6 000 de hectare de la Martin King. •J Rudna Hunish era de 50 000 de hectare, iar Rose r"

i5 °00' Pentru ca alţi doi veterani să fie împro-'neînţeles că guvernul recompensa fermierii, W w bani decîtar fi oferit piaţa. Şi asta provoca Yr ' P"

ea' Dar n'ci un argument nu stătea în ropnetăţile mari, de dimensiunile Bugelei

423

Page 428: Colleen McCullough Pasarea Spin

şi Rudnei Hunish trebuiau să fie parceJat familie nu avea nevoie de atît de inuJt d GiJly existau numeroase ferme prosn^ro V'CI11c c * • * i C(J l >i o.'

de hectare. '"a'pu

Mai supărător de astă dată era faptul că front doreau să păstreze părnîntul obţinut Ş^d^-" mondial, majoritatea fennelor trecuseră prin (r- - "^ ''' ' dar împărţirea se făcuse mai superficial, iar noiif?" experienţă, aşa că treptat proprietarii iniţiali râs mai nimic pămîntuJ de la veteranii descurajaţi D"' însă, guvernul era pregătit să-i educe pe noii fermieri statului. '*''

Aproape toţi marii proprietari se numărau printre mc dului conservator şi, din principiu, nu-i puteau .suferi i identificîndu-i cu „gulerele albastre", muncitorii din i industriale, uniunile sindicale, intelectualii marxişti. Ccî însă, le-a fost să admită că familia Cleary, cunoscută ca su înfocată a laburiştilor, nu a pierdut nici un hectar de i imensa suprafaţă a Droghedei. Fiind proprietate a Bisi bineînţeles, ferma era de neatins. Protestele au ajun: dar fără nici un rezultat. Le venea greu fermierilor, c întotdeauna despre ei că sînt un grup unit şi puterniţ că acela care pleca acum capul la biciul Canberrei, j doreşte. Australia era un stat federal, dar guvernele Io practic, nici o putere.

Astfel, un uriaş într-o lume liliputană, Drogheria j existenţa cu cele o sută de mii de hectare intacte.

Ploile veneau şi plecau, uneori suficiente, altcon pr alteori în cantităţi mai mici, dar, slavă Domnului, n^ mai fost o secetă mare. încet, încet, numărul de i « - calitatea lînii se îmbunătăţi faţă de perioada precc c cete, ceea ce nu era puţin lucru. - ,jnca .

Creşterea animalelor de rasă era problema '« <* .^ menii vorbeau despre Haddon Rig, de lîngă intre în concurenţă cu proprietarul său

424

°V;

Page 429: Colleen McCullough Pasarea Spin

. ne , ^ceau lînă mai aspră, folosită în industria vuri, dar numai din .firele lungi şi mătăsoase ' ^ ^ Australia se puteau confecţiona tricotaje atît de '•"Iccau printre degete ca o mîngîiere. Şi o astfel de ""- dc cea mai bună calitate, era produsă pe pămîn-. „tunai în Noua Galie de Sud şi în sud-vestul u- , după atîţia ani dc greutăţi venise în sfîrşit şi recom--, profiturile Droghedei depăşiră orice închipuire, în fiecare an. Fee stătea la birou, radiind de încînta-•ăugâdoi muncitori pe statele de plată. Dacă n-ar fi Jitiile de păstorit ar fi fost ideale, dar aceste animale it flagel.

: viaţa deveni deodată foarte plăcută. Plasele eli-Ic din viaţa zilnică a Droghedei. Acum, cînd toţi se irezcnta lor, se întrebau cum de putuseră trăi fără :istau multe compensaţii pentru faptul că alterau Dc exemplu, se putea mînca la răcoare pe verandă, >.. i de glicină, cînd afară era foarte cald. îlor le plăceau plasele. Animăluţele verzi, cu o delicată iriu, se strecurau din pajişte printre spaliere, privind «le solemn şi demn, la cei care stăteau la masă. Brusc, Ş' prindea un fluture mai mare decît ea, dar devenea tată, în timp ce jumătate din insectă se zbătea nebu-IJaconiâ.

Nustine îi amuza să cronometreze cît timp îi trebuia r. '"Shită complet un fluture, în timp ce privea cu l1 înghiţea o insectă la fiecare zece minute. Insectele f. ° I71u'f Ş'> uneori, încă se mai zbăteau înainte de a

1 cap de aripioară.

^chicotea Dane. Imaginează-ţi, jumătate din m timP ce cealaltă jumătate este digerată.

425

ozitia regală de Paşti din Sydney. Preţul 'a - sor, !apoi urcă brusc. Lîna produsă de Aus-ilS recicrc deosebită în Europa. Statele Unite u ^ceau lînă mai asră folo

Page 430: Colleen McCullough Pasarea Spin

însetaţi de citit - pasiunea Droghedei vocabular foarte bogat pentru vîrsta ]0r dornici să ştie cît mai mult. Viaţa li se n" în căsuţa dintre ramurile arborelui de n' * ° 'nc'n^ căţei, chiar şi o căpriţă care mergea elegant* ^ nume cînd o strigau. Totuşi, preferinţele lorsc'i'1H^ celuş rozaliu, inteligent ca un căţel, căruia îi.'" a

Fiind atît de departe de aglomerările urban niciodată nu făcuseră gripe şi nu răciseră s-ar putea contamina de paralizie infantilă necunoscută, Meggie le făcea toate vaccinurile existenţă ideală, bogată în activităţi fizice si;

intelectual. Cînd Dane împlini zece ani şi Justine unsprezece

-amîndoi la un internat din Sydney; Dane la Riverv" tradiţiei familiei, iar Justine la Kincoppal. Cînd îi cond Meggie le cercetă feţele mici, curioase şi puţin cam pa priveau prin hublou; nu mai plecaseră niciodată sing din tot sufletul să meargă cu ei, să-i instaleze, dar loa considerat că nu este necesar, aşa că a renunţat. De la l Jims şi Patsy, toţi fuseseră de acord că aceşti copii trcb să-şi ia singuri zborul.

- Nu-i dădăci, se încăpăţîna Fee să-i repete. Meggie avu impresia că în ea se aflau două persoan

eînd aparatul DC-3 îşi luă zborul într-un nor de praf. l inima la gîndul că-J pierde pe Dane, dar nu-şi (acea nici griji în privinţa Justinei. Nu existau ambivalenţe în dw pentru Dane; cu firea sa optimistă temperată, oferea .<: dragostea într-un mod cît se poate de firesc. Dar Justine i. monstru adorabil şi oribil. Merita să fie iubită dmtr-o nu tive: era puternică, integră, avea autocontrol şi m" L

Singura problemă o constituia faptul că ea nu acce cuiva aşa cum o făcea Dane şi nu-i dăduse nicio m sentimentul plăcut că are nevoie de ea. Nu era nic^ şotii şi avea obiceiul exasperant de a pune oam ^ ^ ales pe mama sa. Meggie descoperise la ca mu

426 .

Page 431: Colleen McCullough Pasarea Spin

- • la Luke, în schimb Iustine n-avea mes-" c'rnăcar pentm asta, Meggie îi era recunos-

ulată le dădea copiilor posibilitatea să-şi 83vacanţele, chiar şi cele mai scurte. Totuşi, ""''da de acomodare, copiii îndrăgiră şcoala. Dane Cn°' ' lic la întoarcerea de la Drogheda, dar Justine nt' ' fi născut la Sydncy şi cînd se afla la fermă - revină în oraş. Iezuiţii de la Riverview aveau ""'• f e încîntaţi - Dane era un elev minunat, atît în i'ie'renul de sport. Pe de altă parte, călugăriţele de la ii semne de nemulţumire. O fetiţă cu o limbă atît i Justinei nu putea spera să se bucure de apreciere, an decît Dane, ea era probabil cea mai bună elevă, asă!

i 4 august 1952 al ziarului Sydney Herald Morn-ntercsant. Prima pagină rareori avea mai mult de o lijloc, ilustrînd articolul editorial. Iar în ziua aceea, zenta un frumos portret al lui Ralph de Bricassart. i Sa, arhiepiscopul Ralph de Bricassart, în prezent t de stat al Sfintului Scaun din Roma, a fost numit cassart, de către Sfinţia Sa Papa Pius al Xll-lea. |1, cardinal de Bricassart, s-a aflat timp îndelungat pricii Romano-Catolicc din Australia, începînd cu i a sosit în Australia ca preot proaspăt hirotonisit, 938. cînd a plecat la Vatican, septembrie \ 893 în Republica Irlanda, cardinalul te al doilea fiu al unei familii care-şi are rădăcinile baronului Ranulf de Bricassart, stabilit în Anglia, dată cu Wilhelm Cuceritorul. Potrivit tradiţiei de " e Br'cassart urma să îmbrăţişeze cariera bise-^a seminar la vîrsta de şaptesprezece ani, imediat !"a fost tnmis în Australia. A petrecut primii ani 'SCOpuI Michael Clabby, dioceza Winnemurfa.

427

Page 432: Colleen McCullough Pasarea Spin

în iunie 1920 a fost transferat în Da_ , . estul Noii Galii de Sud. A devenit Monsc Gi" bone pînă în decembrie 1928. Apoi a d n'°r'râ|

Sfinţiei Sale arhiepiscopul Clunny Dark0""^ Legatului Papal, ia vremea aceea cardinalul T' între timp a fost numit episcop, în moment l (

lului di Contini-Verchese la Roma, undo a f> ^ rieră la Vatican, episcopul de Bricassart a f0' t°

Ut' a revenit în Australia ca Legat Papal pentru Au' această importantă funcţie pentru Vatican pînă'l la Roma, în 1938. Din acest moment, evoluţia s-bisericească a fost spectaculoasă. Acum, la vîrs! opt de ani, trece drept unul dintre puţinii oameni politica pontificală.

Un trimis special al ziarului Sydney Momin» • vorbă cu cîţiva dintre enoriaşii fostei sale paro Gillanbone. Oamenii îşi amintesc de el cu multă district important în creşterea oilor predomină K tolică.

«Părintele de Bricassart a fondat biblioteca Sfir domnul Harry Gough, primar la Gillanbone. «Aş înfiinţat de Mary Garson, apoi după moartea ci. t tinuată de cardinal, care nu a uitat niciodată de prol

«Părintele de Bricassart era unul dintre cei n pe care i-am întîlnit vreodată», spune doamna Fior de vîrstă de la Drogheda, una dintre cele mai mar ferme din Noua Galie de Sud.

«în timpul cît a stat în Gilly a fost sprijin n pentru oamenii din parohia sa, dar mai ales peni gheda, care, după cum ştiţi, acum aparţine BISOI

perioada inundaţiilor ne-a ajutat să salvăm oile. izbucnit incendiul, a fost alături de noi, chiar daca altceva de făcut decît să ne îngroape morţii. _ extraordinar, în toate privinţele şi avea mai mu1 < bărbat am întîlnit eu vreodată, îi păstrăm ojvK-trecut peste douăzeci de ani de cînd ne-a p

428

Page 433: Colleen McCullough Pasarea Spin

există cîţ iva oameni în distr ictul Gi l ly

1|1C • i Pc atunci arhiepiscop de Bricassart; 1-a : iZb°'ronstanţă pe Sfintul Părinte; se ştie că a depus - l inf luenţa pe feldmareşalul Albert Kes-oraş

deschis, după ce Italia a întors armele ' •"" Florenţa, care a cerut cu disperare acelaş i \ monumente de ar tă , o parte din ele f i indu-i - tru că Germania a pierdut războiul, în perioada 41 - războiului, cardinalul de Bricassart a ajutat multe ? -

primească azil în alte ţări ş i a contribuit simţ itor uistraliei prin programul de imigrare, iaş tere este ir landez ş i , deş i se pare că el nu-ş i va nta de cardinal de Bricassart în Australia, avem sen-uişi, într-o mare măsură, Australia îl poate considera marcabil drept unul din fiii să i." nmînă ziarul mamei sale ş i îi zîmbi mîhnită. ismis fel ici tări pr in intermediul reporterului de la i au menţ ionat lucrul acesta. Se pare însă că au tran-i cuvînt micul tău discurs. Ce limbă ascuţ it ă ai! Cel u pe cine moşteneşte Iustine. Mă întreb cîţ i oameni c isteţ i să citească printre rînduri ce ai vrut să spui? el va pricepe dacă va vedea ziarul. x oare-ş i mai aduce aminte de noi? oftă Meggie. iată. La urma urmei, încă îşi găseşte timp să adminis-rogheda. Sigur că-ş i aduce aminte de noi, Meggie. să uite?

Uitasem de Drogheria. Merităm felicitări. Noi sîritem ca mai rentabilă. Trebuie să f ie foarte mulţumit. Cu ' pr(Hunle pe care le-am primit la licitaţii, câştigurile r face concurenţ ă ş i unei mine de aur. Chiar că e ^ numai din tunsul miei lor am obţ inut anul acesta

lire.

°ggie, nu ţ i se potriveşte, spuse Fee; în ultimul e i raţă de Meggie, deş i adesea distantă, era îm-

429

ia'C

K c Rom lanici- nniltc

____ ,.ntni

Page 434: Colleen McCullough Pasarea Spin

blînzitâ de respect şi afecţiune. Am fac nu? Nu uita că şi noi ne luăm banii în f, i-a plătit lui Bob o primă de o sută de mii j mii? Dacă ne alungă de la Drogheda mi cumpărăm BugeJa, chiar la aceste preţuri flaţiei. Şi cît de mult le-a dat copiilor tăi! M recunoscătoare! UI

- Dar copiii mei nu ştiu asta şi nici nu vor afl-, trebuie să-şi croiască singuri un drum în viată f - nostru Ralph Raoul, cardinal de Bricassart Cji H ' că are acest al doilea prenume Raoul' Fnarf^ „ 'll

r . . . - . _ „ , , ' e norman(i Fee se ridica şi arunca m foc prima pagină a ziarul

Ralph RaouJ, cardinal de Bricassart, tremură, îi ftcu

apoi se mistui în flăcări. - Ce faci dacă se întoarce, Meggie? - Nici un pericol! pufni Meggie. - Ar fi foarte posibil să se întoarcă, o asigură Foc, er Şi el veni în decembrie. Foarte discret, tară să ştie nin:

ducînd singur de la Sydney o maşină sport Aston Mari: n-a pomenit nici un cuvînt despre prezenţa sa în A; • urmare, nimeni de la Drogheda nu a avut nici cea mai i Cînd maşina s-a oprit în parcarea cu pietriş de lîngj lui a trecut complet neobservată, pentru că n-a ieşit nii să-1 întîmpine.

Simţise drumul parcurs din Gilly în toate fibrele ce rase cu nesaţ parfumul arbuştilor, oile, aroma plăcută n foşnind în soare. Iubea cangurii şi păsările Emu, papatT

de insecte care bîzîiau, furnicile care traversau drum ' disciplinate, oile durdulii pe care Je vedea pretutindeni atît de mult, pentru că, într-un fel foarte curios, ele obiectul iubirii sale; anii care trecuseră nu reuşiseră sa-.

Numai plasele de muşte stăteau mărturie scurge^ a timpului, însă dădu din cap amuzat cînd constata ca ^ tase să fie acoperită şi veranda dinspre Gilly- A

V înţeles; dacă ar fi extins-o, ar fi stricat minunata ar u

430

('C<ll:)

Page 435: Colleen McCullough Pasarea Spin

iii

.- -esc eucalipţii? Aceştia trebuie să fi fost trans-°Cl itzeci de ani. Coroana lor imensă era o masă

PurP . cu două săptămîni înainte de Crăciun, iar tran-S° • *, u în plină floare. Oriunde întorceai capul vedeai K L lh ^rii a'0'' r°Şu ap™5 ca sîngele, roşii ca mantia X'~ trc tufele de glicină, care acum erau

înverzite, nînă la acoperişul verandei, pe plasa de sîrmă, se Ic obloanele ferestrelor de la etajul întîi şi întindeau i dincolo de ele, spre cer. Turnurile de apă aproape , -dcau. Iar printre trandafiri predomina o culoare gri <e roz. Cenuşă de trandafiri? Da, asta era culoarea, uic să-i fi plantat. Nu putea fi decît Meggie. l lui Meggie şi rămase împietrit, cuprins de un soi de ;rcu Ic comandă picioarelor să se îndrepte în direcţia k se auzeau veselele chicoteli de copil. Exact aşa rîdea

nea. ;patcle unei tufe de trandafiri roz-cenuşii, între ramurile le piper. Dădu la o parte ghirlandele de flori, ameţit de rîsul acela. ui lui Meggie văzu un băieţel care se tăvălea în iarbă. orcuşor rozaliu ce accepta joaca fugind încolo şi-ncoa- :ă este privit, băieţelul lăsă capul pe spate şi începu să c. Rîsul lui Meggie, la copilaşul acesta necunoscut. pe gînduri, cardinalul Ralph de Bricassard lăsă să 2 cu trandafiri şi trecu printre ele, neluînd în seamă u' aflat în preajma adolescenţei, trebuia să aibă paisprezece ani, privi în sus, mirat; purceluşul guiţă, 'îa în sus şi fugi. .

"tr-o pereche de-pantaloni scurţi kaki, cu picioarele aune mătăsoasă, corpul acum' suplu al copilului tlnar> Puternic, lat în spate, musculos şi cu

şolduri o c 8 Ş' °ndulat avea exact culoarea ierbii de la Dro-xtrcm !' Un albastru profund, abia se zăreau

printre ese- Arăta ca un înger plecat în aventură.

431

K'

ea

ar

Page 436: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Bună ziua, salută băiatul zîmbind

- Bună, răspunse cardinalul, descoperind reziste acelui zîmbet încîntător. Cine eşti t ">

- Dane O'Neill, răspunse băiatul. Duninc

- Ralph de Bricassart. a

Dane O'Neill. Aşadar, acesta era copilul Juj M

sise pe Luke, se întorsese la el şi concepuse acest ^ ar fi putut fi al lui, dacă el nu s-ar fi dedicat B' •

se însurase el cu Biserica? Nu fusese mai mare d ^ ' K-nici mai matur. Dacă ar fi aşteptat, băiatul ar fi n t ' nonsens, cardinal de Bricassart! Dacă nu te consa • fi rămas în Irlanda să creşti cai, nu ai fi ajuns ce eşti n cut Drogheda, ori pe Meggie Cleary.

- Vă pot fi de folos cu ceva? întrebă băiatul politicos n în picioare cu o graţie care îi era cunoscută cardinalui care i-o atribui lui Meggie.

- Tatăl tău este aici, Dane? - Tatăl meu? Spnncenele negre, frumos arcuite, se im

Nu, nu este aici. Nu a fost niciodată aici. - înţeleg! Atunci, mama ta e acasă? - Este la Gilly, dar se întoarce repede. Nana, bunica;

acasă. Vreţi să o vedeţi? Vă pot conduce la ea. Ochii.: fixară, deodată mărindu-se şi îngustîndu-se. Ralpli de Br Am auzit despre dumneavoastră. Ah! Cardinalul de Bnc.: minenţă,, vă rog să mă scuzaţi! N-am vrut să fiu nepoliiK

Deşi renunţase la hainele clericale în favoarea cizmelor Ionilor strimţi de călărie şi a cămăşii albe, inelul cu i pe deget, nu trebuia să-1 scoată niciodată. Dane O Nci luă mîria suplă a cardinalului si sărută inelul cu pioj

- E-n regulă, Dane. Nu mă aflu aici în calitate < Bricassart. Am venit ca prieten al mamei şi bunic" •

- îmi pare rău, Eminenţă, trebuia să vă recunos^ clipa în care 1-am auzit, îl pomenim destul de des a ^ Numai că dumneavoastră îl pronunţaţi puţi n a

432

l că 11 CStc

Page 437: Colleen McCullough Pasarea Spin

în încurcătură. Sînt convins că mama va fi

P«fi^ sc auzi o voce nerăbdătoare, profundă unde e?

. j jc pjper se dădură la o parte şi o tînără de j apăru de după ele. O recunoscu imediat, ' s i după flacăra părului uluitor. Fiica lui Meggie. J'( ii cu o faţa ascuţită şi trăsături viguros conturate r'dcloc

cu Meggie, spre dezamăgirea lui'. îmi pare rău, nu mi-am dat seama că avem un

isiineO'Ncill. Cardinalul de Bricassart, îi şopti Dane. Sărută-i repede

•Iiii fetei scîntciară dispreţuitor, icvărată pacoste, tu, cu religia ta, Dane! spuse ea, : vocea. Să săruţi un inel nu este igienic. Şi pe urmă, i că este'chiar cardinalul de Bricassart? Mie mi se ia! degrabă ca un fermier de modă veche. Ştii, sea-ul Gordon.

isistă Dane. Te rog, Jussy, fii amabilă cu el! Fă asta

inabilă, dar să ştii că numai de dragul tău. Dar-nu i măcar pentru tine. Dezgustător! De unde ştiu eu ultima dată? Dacă era răcit? să-mi săruţi inelul, Iustine. Am venit aici în vacanţă; <u sînt cardinal. ;> pentru că, de fapt, eu sînt atee, spuse calm fiica '7- După patru ani petrecuţi la Kincoppal, am ajuns -'«Jmţa este o naivitate greu de înghiţit. 1 'au să crezi ce vrei, spuse cardinalul Ralph,-stră- nerarc să afişeze aceeaşi seriozitate ca şi ea. Pot să oastră? C*

a v'â conducem? întrebă Iustine, esc, sti„ dmmu,

433

f

Page 438: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Bine. Se întoarse spre fratele ei admiraţie pe oaspete. Hai, Dane, a j u t - » Dar, deşi Justine încerca să-i traeă di m - '

o1* uup<j Qft r\ îndelung în urma siluetei drepte şi înalte a ca r după tufele de trandafiri. Ina'1

- Chiar că eş t i groaznic, Dane Ce PI la el? bs cş t l a

- Este cardinal. Iţi dai seama? Un cardinal ad > - Cardinalii sînt Prinţi ai Bisericii, cred c^'

extraordinar. Dar mie nu-mi place. '"

Unde putea să fie Fee decît în biroul ei? Ra)p|, • în salon, dar trebui să deschidă o uşă cu plasă D auzise, dar continua să lucreze, cu spatele aplecai păr blond acum argintat de vîrstă. După toate probaf acum vreo şaptezeci şi doi de ani.

- Bună ziua, Fee, i se adresă cardinalul. Cînd îşi ridică fruntea, el remarcă o schimbare in fi, dar nu-şi dădea seama în ce anume consta. Rccuno-indiferenţă, dar şi multe alte trăsături. Fee lăsa impiv muiase şi se întărise simultan; în acelaşi timp devenise totuşi, umană în genul lui Mary Garson. Doamne, d matriarhatul ăsta ce domneşte la Drogheda! La fel se v,; cu Meggie cînd îi va veni rîndul?

- Bună ziua, Ralph, răspunse ea, de parcă el ar fi ven , vizită. Mă bucur că te văd.

- Şi eu, Fee.

- N-am ştiut că eşti în Australia. - Nu ştie nimeni. Am cîteva săptămîni de văcar, - Sper că vei sta la noi. - Unde altundeva? Ochii lui se plimbară prin canv

pe portretul lui Mary Carson. Ştii, Fee, gustul făuc> Camera asta poate rivaliza cu oricare încăpere e lioanele astea negre, cu buchete de trandafin. sin vitură de maestru.

- Oo, mulţumesc! Ne dăm şi noi silinţa, dup-Eu, personal, prefer sufrageria; am refâcut-o

434 .

Page 439: Colleen McCullough Pasarea Spin

|h şi verde. Sună groaznic, dar aşteaptă şi ai să vezi ,

cc îmi bat atîta capul. Este casa ta, nu-i aşa? ' rcnic cft mai este un Cleary în viaţă, Fee, spuse el

.„fortant. Ei bine, ai parcurs un drum lung de cînd •Iv. nu-i aşa? Ai citit articolul din Herald <

iră. : :t limba, Fee. roi să ştii, mă şi

distrez. Toţi anii a

ebmc sa se întoarcă dintr-ocJipă în alta islinc intrară în cameră, tot de pe verandă ' itcm călări pînă la pîrîu?

.«Ic. nu călăriţi pînă cînd mama, personal n„ v- Â- rău. dar astea sînt ordinele a da

nul llâJusti

' f°'milla ta * adres

' simp,u. a2nica a'

sînt «nseamnă că el trebuie să

435

d

sare.

br să

Page 440: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Lasă, Fee, e în regulă. Să ştii.câ aş fi să-mi spună simplu, Ralph, spuse repede UCl

nu-1 simpatiza pisicuţa asta? Cardiii;(; - Eu n-as putea! exclamă Dane, cu n

putea să vă spun Ralph pur şi simplu Sp'ra!'a t;i Cardinalul traversă camera, prinse cu mîinj|c zîmbi

cu ochii săi albaştri, blîiizi, strălucind î ° - Bineînţeles că poţi, Dane. Nu este Un

- Hai, Dane, hai să mergem la căsuţa noastră! Cardinalul de Bricassart şi fiul său se '

pe Fee. ' - Dumnezeu să ne ajute ! murmură Fee. Du-tc rj

la joacă, îşi împreună mînilc: Huşi! în timp ce băiatul fugi mîncînd pămîntul, Fcc se îm

gistrele sale. După ce-i aruncă o privire compătimitoare o anunţă că va da o raită prin bucătărie. Cît de puţin s • totul! încă mai foloseau iluminatul cu lămpi! încănv ceara de albine şi vaza cea mare pentru trandafiri!

Stătu multă vreme de vorbă cu doamna Smith şi Jmbătrîniseră şi ele, dar, într-un fel, le stătea mai bine t decît lui Fee. Fericite. Aşa păreau, spre deosebire de i Ardea de nerăbdare să vadă dacă Meggieera fericită.

Dar cînd ieşi din bucătărie, Meggie încă nu se înto să-şi umple timpul, plecă la plimbare pînă la pîrîu. r Iută domnea în cimitir. Erau şase plăci de bronz pe leului, exact cum le lăsase cînd plecase ultima oară îngrijească să fie şi el înmormîntat aici; de n-aruit; ziţiile necesare cînd se va întoarce la Roma. Lingă nw două morminte proaspete - bătrînul Tom, grădinari muncitor care lucra la ei din 1946. Aproape un n* Smith credea că omul rămăsese la Drogheda pentru -găsise aici odihna. Umbrela ancestrală a bucat^j' decolorată de atîţia ani de stat la soare; roşul impen ^ prin diferite nuanţe, pe care el şi le amintea >"^. acum la acest roz-albicios, aproape „cenuşă de Meggie". Te-ai întors la el şi i-ai născut un »u-

436

înf °arscr;1

Page 441: Colleen McCullough Pasarea Spin

. • 0 ac|iere de vînt ce învolbură sălciile de pe ;:-l lc ' , -.iscare clopoţeii de pe umbrela bucătarului V'nise cîntecul trist: Hee Sing, Hee Sing, Hee L rlic a fost un om de treabă". Şi a.ceastă in-•tearsâ, practic indescifrabilă. Ei bine, i se jiitelc trebuiau să se scufunde la sinul Mamei li încărcătura umană, pînă cînd nu mai rămînea itului care-şi mai amintea de toate, oftînd. Nu ,'' ormîntat Ia Vatican printre oameni ca el, ci aici, ,cnjj săi care trăiseră cu adevărat.

prinse privirea inexpresivă a îngerului de mar- îna „j ţ] salută, apoi se uită în direcţia casei mari.

•cic. Suplă, aurie, într-o pereche de pantaloni strimţi i exact ca a lui, cu o pălărie bărbătească aruncată ne în picioare. Semăna cu un băiat, cu fiul ei care ar copilul Iui. Şi el era bărbat, dar cînd se va odihni

mur, nu va râmîne nimic în urma lui care să-i consfinţească

anropie, sări gardul alb şi veni atît de aproape de el că : :cît ochii, acei ochi verzi plini de lumină, ochii care î frumuseţea şi nici puterea asupra inimii lui. îi :u braţele. Avea senzaţia că nu părăsise niciodată

gura ei era vie, nu un vis; atîta timp o dorise, atîta timp! i un alt fel de jurămînt, negru ca pămîntul, nu avea nimic "cn.il,

'c, Meggie, şopti îngropîndu-şi faţa în părul ei.

' • ''mc nu mai contează, nu-i aşa? Totul e nesch imbat, închişi. 1 mă el cu toată convingerea.

''•ogheda, Ralph. Te-am prevenit. La Drogheda lui Dumnezeu. Am venit- O trase spre covorul de iarbă. De ce,

lna ci îi mîngîia părul, acum mai alb decît al lui lnca frumos.

437

Page 442: Colleen McCullough Pasarea Spin

„ , "'•"»«—. , „ „

, cî„d se va mai «n ceai m]minat fn

bunătăţi. . ' ° sa ne servească

omenesc Meggie. Rîsul Jui a

' cînd şim că C5'c de d' ™" mai numă Place

deJoc. !Ste-C°piJuI m^> dar e o răutate. Acu,

438

. Şj a războiului. Ciudat cum 5

fnp(urâ d

simţit La

Page 443: Colleen McCullough Pasarea Spin

. hat mult, ale şi frumoasă se deschise într-un zîmbet. Eu

"^-"ivfarele Nord- vest mă distruge încetul cu încetul,

" ^ îte puţ"1' ca-ce'e ?aPte vah|r' a^e Salomeii. Sau "'" ă- aşa ar spune Justine. Nu are pic de sensibilitate *" r-,nias aceeaşi bătrînă Meggic, Ralph, numai că

: dreptate. ., n, tc-ai schimbat, Ralph.

t), draga mea? piedestalul se clatină la fiecare adiere de vînt, ca şi

C3 văzută de sus te-ar dezamăgi. rfsc el sec. Şi cînd mă gîndesc că odată am avut în-irciind că nu eşti nimic mai mult decît un om obişnuit/ iinfc/e. Eşti o femeie unică, Meggie. Unică! 'limplat?

?oatc am descoperit că şi idolii Bisericii au picioare indut oare zadarnic? Caut ceva ce nu există? Sprîn-. j.npreunară, exprimînd o durere covîrşitoare. Gîndul c ca o nucă ce refuză să se spargă. Sînt făcut numai din icanul e o lume veche, acră, pietrificată. am o prezenţă palpabilă, dar nu ai vrut să vezi. neam face altfel, crede-mă/ Ştiam încotro ar fi trebuit r /ară să mă pot hotărî. Cu tine aş fi devenit un om mai "ai pufm impunător, dar mai bun. Dar, pur şi simplu, bi/. Meggie. O, cît aş vrea să te fac să înţelegi asta/ e s(recură cu tandreţe pe sub braţul lui. "'" Ra)PJl' în?eleg. Ştiu, ştiu... Fiecare purtăm în noi ^11 înăbuşi, chiar de-ar fi să murim. Sîntem ceea ce

d at a I001163 Jegendă ceîtică desPre Pasărea cu spinul

csted dUlCC UltimUj Său CtoteC' Pentru Că trebuie J(e °

esf)nu'- Ştim dinainte că o să facem o greşeală,

Scă7"mba rezuftatul, nu-i aşa? Fiecare îşi cîntă

irea ^ & CC3 mai mimuîafâ melodie pe care a auzit-o n?ejegi? Noi singuri ne producem spinii şi

439

Page 444: Colleen McCullough Pasarea Spin

nu ne gîndim nici o clipă cît ne va costa asta N decît să suportăm durerea şi să ne convi Pl"Cl

- Eu asta nu înţeleg. Suferinţa. Pr j vj braţul lui şi îşi simţi sufletul sfîşiat de diire'r '' existe suferinţă, Meggie? °' ^c

- întreabă-] pe Dumnezeu, Ralph. El est > în materie de durere, nu-i aşa? El a făcut di 'lulor'l; a creat lumea şi, implicit, suferinţa.

Bob, Jack, Hughie, Jims şi Patsy veniseră |a c' • shnbătă seara. A doua zi trebuia să sosească n" ' **' oficieze slujba, dar Bob îl sună şi-i spuse că nu va fi „"' O mică minciună nevinovată, pentru a păstra secretul \ naiului. Cei cinci băieţi Cleary semănau mai bine c-i Paddy, erau acum mai în vîrstă, mai cumpăniţi la vor! îndurători ca pămîntul. Şi cum îl mai iubeau pe Dane! N o secundă din ochi. Nu era greu de ghicit că abia aştepta el va fi destul de mare pentru a li se alătura la conducerea l

Cardinalul descoperi între timp şi motivul ostilităţii A de el. Dane se ataşase de el, îi sorbea cuvintele, îi stata preajmă; iar ea era nebună de gelozie.

După ce copiii plecară la culcare, Ralph îi privi pe K

cameră: fraţii, Meggie, Fee. - Fee, poţi, te rog, să laşi puţin hîrtiile? Vino

vreau să vorbesc cu voi toţi. Fee încă se ţinea bine, nu-şi pierduse supleţea şi j

erau puţin lăsaţi, talia uşor îngroşată; o transformam degrabă bătrîneţii decît acumulării de kilograme. aşeză pe un scaun în faţa cardinalului, cu Meggie m si».; fiii aşezaţi pe băncuţele de marmură din jur.

- Este vorba de Frank, spuse Ralph. . _ Numele rămase suspendat în aer, reverberînd parc^

- Ce anume vrei să spui în legătură cu Fran'.

calm. oip Meggie lăsă andrelele, o privi pe mama sa, ap

440

Jin "oi ceea,

Page 445: Colleen McCullough Pasarea Spin

• rveni ea repede, nefiind în stare să

mai •••• K;I'phnt al mamei sale.

ial • H de treizeci de ani în închisoare. Ştiu că 1131 (a curent aşa cum ne-am înţeles, dar eu ' -' Ibure prea des. Sincer să fiu, nu vedeam ce ^ detaliile despre singurătatea şi disperarea lui L. . U|UI| dintre voi n-avea ce să facă. Cred că \liberat de cîţiva ani buni, dacă nu şi-ar fi creat lent şj instabil, în primii ani petrecuţi în închi-Chiar şi mai tîrziu, în timpul războiului, alţi 1lll-l bcrati pentru a intra sub drapel, dar bietului Frank i şansa asta. ică privirea din poală, rea lui, zise cu o voce inexpresivă. • cardinalul părea să-şi găsească cu greu cuvintele, •ea cu un amestec de teamă şi speranţă, deşi nu la . ik se gîndeau ci atunci, v-aţi mirat, văzînd că m-am întors în Australia după

se în cele din urmă cardinalul, nefiind în stare să o leggie. Nu m-a preocupat întotdeauna soarta voastră u de lucrul acesta. Din prima zi în care v-am întîlnit, itîi la mine, m-am pus pe mine înaintea tuturor. Şi rinte ini-a aşezat pe umeri mantia de cardinal, m-am Ic-aş putea face un serviciu celor din familia Cleary, "tfundă recunoştinţă faţă de ei. Inspiră adînc şi o privi "d-o pe Meggie. M-am întors în Australia să mă >arta lui Frank. îţi aminteşti, Fee, de ziua cînd am ^upă moartea lui Paddy şi Stu? Acum douăzeci de •ut uita niciodată privirea aceea din ochii tăi. M-a ă văd spulberîndu-se toate rezervele tale de energic

a Bob Deodată, uitîndu-se fix la mama sa. 3 ' ehbcrat pe cuvînt, spuse cardinalul. A fost singurul lm

putut fece, pentru a vă arăta că îmi pasă de voi. 3?teptat Ia o iluminare bruscă venită din adîncurile 11 etului hi Fee, ar fi fost complet dezamăgit; nu a

441

Page 446: Colleen McCullough Pasarea Spin

or 'U: plinirea acelei datorii, aşa cum i se întlmpias""11 fcriti

războiului, cînd vorbise cu acel tînăr soldaf00^"'0''1 de răsunător.

- Mul ţumesc, spuse Fee. - Va fi binevenit la Drogheda? îi întrebă ci Pc h- - Aici este casa lui, aici trebuie să stea, râspu Toţi încuviinţară din cap, cu excepţia lui Fee car*"' P'

de o anume viziune. ' L era

-Nu este acelaşi Frankpe care-I ştiţi, continuă blînd L-am vizitat la închisoarea Goulburn să-i dau vestea ' veni aici. A trebuit să-i spun că la Drogheda aţi şti început ce i se înrîmplase. Faptul că nu s-a simţit afeci, de la sine despre schimbarea pe care a suferit-o. A fost r şi atît. Şi nerăbdător să-şi vadă familia, mai ales pe ţin,

- Cînd i se dă drumul? întrebă Bob, dregîndu-şi glasul l pentru mama sa se amesteca evident cu preocupări implicaţiile pe care le-ar putea avea întoarcerea lui Fran

- Intr-o săptămînă sau două. Va veni cu trenul de noar sfătuit să ia avionul, dar el a preferat trenul.

- Patsy şi cu mine o să-1 aşteptăm la gară, se oferi Jin: apoi se dezumflă. O, dar noi nici nu-1 cunoaştem!

- Nu, spuse Fee, am să mă duc eu. Singură, încă n senilizat; mai pot conduce maşina pînâ la Gilly.

- Mama are dreptate, spuse şi Meggie, ferm. prciiti" corni de proteste ale fraţilor ei. S-o lăsăm pe marw sa • singură. Pe ea trebuie s-o vadă prima.

- Eu mai am puţină treabă, zise Fee, mutîndu-sc Cei cinci fraţi se ridicară ca la comandă. - Şi eu zic că ar trebui să mergem la culcare, spu*-

ostentativ. Zîmbi timid cardinalului. Va fi ca pe vrt, să oficiaţi dumneavoastră slujba. • •,

Meggie îşi strînse împletitura, o dădu deopar c, - Şi eu îţi urez noapte bună, Ralph-

442

sesizat decît o scurtă licărire în ochii a w pe măsura înaintării în vîrstă. însă în privirii" -adevărata proporţie a bucuriei, şi ~ - e<"

Page 447: Colleen McCullough Pasarea Spin

- "'u' u p

' nînâ ieşi din cameră, apoi se întoarse F

;ceva? bună.

l noapte

imediat după Meggie: plimbare înainte de

culcare. Ştii ceva, Fee? ,sc ca, absentă. , m.ai păcălit nici o secundă. i sunet ciudat, care ar fi trebuit să semene cu un

/it de stele. Stelele sudului se roteau pe bolta cereas-itru totdeauna legătura cu ele, deşi astrele se aflau epartc pentru a-1 mai reconforta. Mai apropiate de iu a I le putea fura. Stătu multă vreme şi ascultă itul printre copaci, zîmbind. > mai întîlncască pe Fee, folosi scara din celălalt mpa de la biroul ei încă mai ardea. Biata Fee! Nu iucă la culcare, deşi, poate, după ce va veni Frank, Poate. arilor îl întîmpină o tăcere profundă; o lampă de iţa din hol, împrăştia o lumină difuză, pentru even- ili; flacăra tremura în briza nopţii, care se strecura

mtă în linişte pe covoarele groase. era lui Meggie era larg deschisă, aruncînd în culoar a> el intră, închise uşa în urma lui şi o încuie. Ea

J Un caPot subţire şi stătea pe un scaun în faţa eparte, dincolo de curtea interioară, dar întoarse

'.eptîndu-se sPre Pat şi aşezîndu-se pe marginea :a Ş' se apropie de el.

e aJut să-ţi scoţi cizmele. Eu de aceea nu port că nu le pot scoate decît cu un trăgător, iar

443

Page 448: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Te-ai îmbrăcat special în culoarea ăst- - Cenuşă de trandafiri? Zîmbi. A fost înt'"' ^'

preferată, deşi nu se armonizează cu păru| ° °aun;!

Ea îi puse piciorul în spate şi împinse nînă • făcu la fel şi cu celălalt. c"1(l n/;

- Ai fost atît de sigură că o să vin la tine? - Ţi-am spus. La Drogheda eşti al meu o ••

te-ai fi trezit cu mine în camera ta, poţi sg fjj . ^ "" îi trase cămaşa peste cap, apoi mîna ci sc opri pe

pieptul lui gol. în timp ce ea stingea lumina c pe un scaun. O auzi mişcîndu-se prin cameră' brăca. Şi cînd te gîndeşti că mîine dimincată'vo, nnc asta o să fie mîine dimineaţă, cînd vraja va fi disn- ° noapte şi o am pe Meggie. Am dorit-o. Şi ea c un fc™

Dane era dezamăgit. - Am crezut că o să purtaţi o sutană roşie, spuse, - Numai în interiorul palatului, Dane. în afara Ju

îmbrăcat în sutană neagră, cu eşarfa roşie ca asta.

- Chiar locuiţi într-un palat? -Da. - Este plin de candelabre? - Da, darnu-i la fel şi la Drogheda? - O, Drogheda! spuse Dane cu dispreţ. Pariez că

sînt mult mai mici. Mi-ar plăcea să vizitez palatul şi s sutană roşie.

Cardinalul zîmbi. - Cine ştie, Dane. Poate într-o bună zi ţi sc va împlu Băiatul avea o privire ciudat de distantă. Cînd se w

timpul slujbei, cardinalului i se păru familiară aceasta dar n-o recunoscu. Nici un bărbat nu se vede în og »*• este. Şi nici o femeie.

Ca în fiecare an, Luddie şi Anne Mueller erau a? de Crăciun la Drogheda. Casa fermei se umpluse^ dispuşi, care aşteptau cu nerăbdare să petrea

444

Page 449: Colleen McCullough Pasarea Spin

munceau pline de voioşie, v'a'''- H - bucurie. Meggie îl încredinţa pe

Dane cardi-''' ,nmf ntariu, iar Fee părea mult mai fericită,

. : ii f] CO> U^1 <cca mai puţin timp la biroul ei. Băieţii profitau

''^-C ' ă acasă în fiecare seară, fiindcă după cină nu <C Sa ciul conversaţiei din sufragerie, şi doamna Smith

/ul ~ cg o gustare rapidă cu brînză topită şi crochete 'L • ic de culcare. Cardinalul protesta, susţinînd că

- l îngraşe peste măsură, dar după trei zile de aer meni de Drogheda, mîncare de Drogheda, îşi pier-

hăituită şi obosită, pe care o avea cînd venise. • câldura devenise toridă. Cardinalul plecase cu

ia o turmă de oi, Justine se ascunsese îmbufnată în irfjorclc de piper, iar Meggie stătea întinsă într-un şezlong Se simţea foarte fericită. O femeie putea trăi în absti- i vreme, dar era aşa bine să revezi omul dorit. Cînd era irezeala viaţă fiecare fibră din ea, cu excepţia acelora iiieau lui Dane; din păcate, atunci cînd se afla cu Dane, :xact invers. Numai cînd erau amîndoi prezenţi în uni- acum, ea se simţea efectiv împlinită. Ei bine, exista o ane era fiul ei, iar Ralph bărbatul vieţii ei. in singur lucru îi adumbrea fericirea; Ralph nu înţele- mre, gura ei rămase pecetluită. Dacă el nu descoperise de ce să-i spună ea? Faptul că se putuse gîndi, fie şi ment, că ea s-a întors la Luke de bună voie, a fost i revărsat paharul. Nu merita să-i spună, dacă putea despre ea. Cîteodată simţea ochii ironici ai lui Fee e> şi-i întorcea privirea fără urmă de nelinişte. Fee 3devăr, înţelegea, înţelegea ura îmblînzită, resenti- dc a se răzbuna pentru anii de singurătate. Vînător

la e^ra Ra;pJi de Bricassart; atunci,, de ce i-ar dărui 3asă '"meră din toate, pe fiul său? Lasă-1 să sufere,

'c"t de acest lucru.

_ '^Meggie ascultă distrată, apoi, fiindcă mama sa • se ridică leneş şi merse să răspundă.

445

••

Page 450: Colleen McCullough Pasarea Spin

Cu doam na

r 3l ' da'' Pe

e 0 C

''

CJ" c^a ş i do*™* lmed^ P^enta fiu/u,. Fn"

PKgul tinereţii snrP m l?I~" răsfimP^ cît Jjpsi.se «f, Să™ dm GilJv L ntete' Ol"«'care stătea în/:i

ha'"e diforme, croL01'^' PICJe Ş'' °S' foartc ^a'iJ odinioară frumos " ape un corP mult mai bine

modelate, acum strîngeau boruri/ 446

r -

Page 451: Colleen McCullough Pasarea Spin

iniie că ar fi bolnav, dar mototolea pălăria, MI 'i:Uif că fi va aştepta cineva la sosire. -^taîflttmpiDarealui.

nk -ii ta scoteau scintci, acum exprimau resemnare

3 Dar cînd se opriră asupra lui Fee, în privire i se '-''ce sugera apelul unui muribund. •'-netă ea şi-1 îmbrăţişa, plecîndu-şi capul pe u-

,j rămase tăcut în maşină, dar cînd ieşiră din oraş, ,'iarce peisajul înconjurător.

,ct cum J-am lăsat, şopti Frank. ;e scurge greu aici.

dul de lemn peste firul subţire de apă miloasă, străjuită eucalipţii care creşteau chiar şi pe pămînt pietros. •\von. spuse el. Nu credeam că o să-1 niai văd vreo-

in unnă un enorm nor de praf, în vreme ce înainta [care traversa cîmpialipsită de copaci, drumul, mamă?

i disperare un subiect de conversaţie, pentru'ca situaţia nai normală.

u /acut ca să lege direct Gilly de Milparinka, imediat •> 'să-1 şi pietruiască. 'intern obişnuiţi să înghiţim praf şi gîndeşte-te cît ar fi :nca lllcrare în condiţiile unui sol atît de milos. Drumul "''!'blne "rtrefinut, iar treisprezece din cele douăzeci ""!' au fost îndepărtate. Spre ferma noastră an mai lsPrezece porţi, dar ai să vezi ce am făcut cu ele. S-a joada închisului şi deschisului lor. 0 rampă, apropiindu-se de o poartă metalică ce se a 'ecu pe sub ea şi după ce parcurse cîtiva metri seinctose singură.

447

Page 452: Colleen McCullough Pasarea Spin

că cej care

u î„ tăcere

f 0 r t e z e s

~ Şi eu cred că ar

n Priv,

, nipreu"ă C1 * ** ***** rePedc '--^ntrebă FranJc.

vom bea un ceai r 7 Juăl" masa pesle ft praf pe drum ' 5uie săne clătim gura după

mătas» crpi ^ Stlngh-erit Pe marginea unei canapc

448

cu cainera-altfel decît pe vremea mătuşii May-

sa

Page 453: Colleen McCullough Pasarea Spin

, Meggie. LUI vrank ii veni mai greu să o '•' '". ^. aceas(ă femeie matură, decît să o vadă pe

"''•'- în timp ce sora sa ^ săruta şi îl îmbrăţişa, •'"haina ponosită şi o privi disperat pe mama sa, 111 •' lâru să-i spună: Nu contează, în curînd totul '' ') ai puţină răbdare. Un minut mai tîrziu, cînd 1 !• disperare cuvinte potrivite pentru a i se adresa ă (îica lui Meggie; o tînărâ slabă, care se aşeză

fndu-şi mîinile în poala rochiei. Fiul lui Meggie cu cardinalul şi se aşeză pe duşumea, lîngă sora niştit, faimos, cu o privire distantă. nunat! spuse cardinalul, strîngîndu-i mîna. Apoi c, cu o sprinceană ridicată. O ceaşcă de ceai?

„.,; *• intrară toţi odată şi asta fu cu atît mai greu, cu •.eră deloc. Frank ştia de ce: pentru răul pe care el îl pr. Dar nu ştia ce să spună pentru a-i face să înţeleagă pufca vorbi despre durerea şi singurătatea lui, nici jsă-şi ceară iertare. Singura persoană importantă, ?a să creadă că există ceva ce trebuie iertat, laccla

care încercă să învioreze atmosfera, întreţinu kă şi apoi în salon, sporovăind cu uşurinţă diploma--I antreneze şi pe Frank în discuţie, î să te întreb încă de cînd am venit, unde sînt iepu-'alul. Am văzut mii de vizuine, darnici un iepure. U'U răspunse Bob.

•â numită mixomatoză. Din cauza iepurilor şi a ajunsese pe marginea prăpastiei, prin patruzeci Jcraţi, spuse Bob, recunoscător că poate discuta ""biect ce ÎI excludea pe Frank. . frank, lipsit de tact, comentă: niagmat că a fost cjiiar atît de rău.

449

Page 454: Colleen McCullough Pasarea Spin

Apoi se retrase în sine, sperînd că I-a muk

intervenţia sa în conversaţie. ' 1Tl'f Pt (

- Eu nu exagerez, credeţi-mă! spuse Bob D

- Ce s-a întîmplat? interveni iute cardinalul ""^ - Acum doi ani, Organizaţia pentru Cerc '

ţifică, din Commonwealth, a început un ; Victoria, infectînd iepurii cu virusul ăsta'dcT decît că se numeşte virus de mixomatoză La "' se răspîndeas'că prea repede, deşi iepurii care i după un an de contaminare continuă, rezultatei'""" loase. Ei cred că virusul este transmis prin ţintar,' iepurii au murit cu milioanele, pur şi simplu au f0s

Cîteodată, mai vezi cîte ceva ce seamănă a iepure , treabă minunată, Ralph, să ştii. Nici un alt animal nu t îmbolnăvi de mixomatoză, nici speciile înrudite; datoria cercetători am scăpat de pacostea cu iepurii.

Cardinalul îl privi pe Frank. - îţi dai seama ce înseamnă asta, Frank? Bietul Frank dădu din cap, dorindu-şi din tot sufle

lăsat în pace. - Distrugerea biologică în masă. Mă întreb dac;"

ştie că aici, în Australia, între 1949-1952 s-a dispu biologic împotriva unei populaţii de miliarde de ani: cele din urmă a fost exterminată. Ei bine, aşa stau l este un mic reportaj de senzaţie, ci un fapt ştiinţific. ] o astfel de armă ar putea la fel de bine să-şi îngror atomice şi cu hidrogen. Ştiu că trebuia făcut ceva, ştiu c şi probabil că reprezintă una dintre cele mai importării' ştiinţifice. Dar, în acelaşi timp, este îngrozitor.

Dane urmărise conversaţia cu foarte mare atenţie

- Exterminare biologică? N-am auzit niciodată ^

să-mi explici ce înseamnă, Ralph? ^ - Cuvintele au o rezonanţă neobişnuită, Dane.

de diplomat la Vatican şi, din nefericire lor. Pe scurt, este echivalent cu mixomatoză

450

Page 455: Colleen McCullough Pasarea Spin

abil să distnigă numai un anumit fel de

l III""

Dane făcu semnul crucii, rezemîndu-se de 'ipfdcBricassart. .:„c să ne rugăm, nu?

• înibind capul auriu al băiatului.

isit oarecum, să se acomodeze cu viaţa la s-a datorat în marc măsură mamei sale. Fără să i/itie făţişă, manifestată de toţi bărbaţii Cleary, ţarcă fiul ei ar fi fost plecat doar de puţin timp şi orat niciodată familia, nu şi-ar fi rănit niciodată liscret, Fee 1-a ajutat să-şi găsească adăpostul pe ea departe de ceilalţi fii ai săi; şi nici nu 1-a încurajat •te o parte din vitalitatea pe care o avusese în tinereţe, [mai exista; Fee îşi dăduse seama de asta încă din mo-- îl privise pe peronul gării. Dinamismul tinereţii fusese )existenţă a cărei natură Frank refuza să o discute. Din l face cît mai fericit cu putinţă, ea îl accepta pe Frank , ca şi cum nu s-ar fi schimbat, nea problema ca el să muncească în padocuri, pentru |s-ar fi opus şi nici el nu dorea să ducă o viaţă pe care o eauna. Ii plăcea să vadă cum creşte vegetaţia, cum se ura, aşa că Fee hotărî să-i lase în grijă grădinile Dro-Ja-i pretinde, însă, ceva concret, [bărbaţii familiei Cleary se obişnuirâ cu gîndul că oaia "tors >n turmă şi îşi dădură seama că ameninţarea pe entase el pentru liniştea familiei acum dispăruse. i \a altera vreodată dragostea pe care o simţea mama .oriunde s-ar fi aflat - în închisoare, sau la Drogheda. aPtul că revenirea lui la Drogheda o făcea pe ea fericită. JP l" sufletul lor, nu-i deranja, nu era nici mai mult, nici :-C!l fusese întotdeauna.

5. °ntru Fee întoarcerea lui Frank nu era un motiv de '

cum sa fie? Văzîndu-1 în fiecare zi simţea un alt fel

451

virus

Page 456: Colleen McCullough Pasarea Spin

^^^r^~

452

s a P B şi calmâ a „ C' ce ""oars a «"i mima. m" lc'safeo/ac„„'S.V"l"'l.(,

Page 457: Colleen McCullough Pasarea Spin

SfiSE

1954 -1965 Dane

Page 458: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 459: Colleen McCullough Pasarea Spin

17

,inc. o anunţă Iustine pe mama sa, să ştii că m-am

nărît ce-o să fac. - Eu credeam că ai luat mai demult decizia. Artă la adinSydney,nu? i a fost o mică minciună, să*te păcălesc, să-ţi dau o c de siguranţă, dar între timp mi-am făcut alte planuri. u că am aranjat tot, pot să-ţi spun. idică brusc capul, lăsînd deoparte treaba pe care o prăjituri în formă de brăduţ în locul doamnei Smith, nţea bine. îşi privi fiica cu un amestec de îngrijorare şi e om plin de surprize era Justine! 'Dacă ar fi anunţat •'argă la Sydney să facă trotuarul, Meggie se îndoia că eva s-o oprească. Draga şi îngrozitoarea Justine, regina a forţelor distructive! "nul. mor de curiozitate, spuse ea, şi se concentra din piturilor, na fac actriţă.

e- Prăjiturile fură din nou abandonate. Uite ce e, d 'p ace să fiu sîcîitoare şi nici nu vreau să-ţi rănesc r crezi că eşti... dotată fizic ca să fii actriţă?

455

Page 460: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Da, mulţumită cardinalului de Bric -Atunci, ne-am înţeles. O să mă înscrm?"'

Albert Jones, la Teatral Culloden; ani scris / Artă Dramatică din Londra şi am solicitat sa r^''' de aşteptare. ld 1Ullv

- Eşti hotărîtă, Justine? - Da, m-am gîndit mai demult la asta. Iustine termină de aşezat carnea în soluţia d • •

capacul peste'vas. ' °n'v

- Gata. Sper să nu mai văd în viaţa mea o alia bi conservată.

Meggie îi întinse tava cu prăjituri. - Pune-o, te rog, în cuptor. Reglează temperatura

de grade. Trebuie să recunosc că mi-ai făcut o surpriză că fetiţele care vor să ffc actriţe joacă tot timpul un ro te-am văzut interpretînd doar rolul propriei talc j:

- O, mami! Iar confuzi starurile de cinema c eşti neştiutoare.

-Bine. Atunci, explică-mi. Starurile de cincni; - De o calitate net inferioară. Sînt bune in

familiarizat mai întîi cu scena. Chiar şi Lawrence ( cîte un film.

Pe măsuţa de toaletă a Iustinei era o fotografic c Lawrence Olivier; Meggie o considerase pur şi sii de adolescentă a fetei, deşi, acum îşi amintea că, la vu îşi spusese că, cel puţin Iustine avea gust artistic. Fi care le mai aducea din cînd în cînd la fermă, colecţu ale lui Tab Hunter şi Rory Calhoun.

- Tot nu înţeleg, zise Meggie, clătinînd din cap Justine ridică din umeri. . - Spune tu, unde aş putea să urlu, să ţip^daca naj

nu am voie să fac aşa ceva, nici la şcoala, ni naiba, mie îmi place să ţip şi să urlu!

456

Of, mamă! exclamă Justine dezgust

de cinema, doar o simplă actriţă. Nu at şoldurile şi să-mi etalez sînii şi buzele sen? 8"'d

Cl/U'llc! r

' '

Am destui bani ca să-mi plătesc orice C l 'l l c !

in.

Page 461: Colleen McCullough Pasarea Spin

Icntată la pictură, Jussy. De ce nu te-ai face

' » . f, „râie. de la soba uriaşă, arătînd cu degetul spre

7" ,ncin oamenilor să schimbe butelia, e aproape - neutru azi e destul. Ochii deschişi o studiau ? -'limirc. Mami, eşti atît de-lipsită de simţ practic! j COnjii nu iau în calcul implicaţiile practice • profesii. Crede-mă, nu vreau să mor de foame •irca mea ca pictoriţă, căci în cel mai bun caz " ,r fi apreciate abia după moartea mea. Mi-ar plăcea de puţină faimă şi să dispun şi de ceva mijloace cîtc de trăit. Deci, pictez ca hobby şi joc teatru ca să ci de asta?

Ha îţi asigură un venit, Jussy! spuse Meggie disperată, jrăinîntul de a tăcea, indiferent de situaţie. Tu n-ai să b'tă să mori de foame. Dacă vrei săjpictczi, e-n regulă. Itc!

vi brusc interesată, namă? Dacă vrei să ştii, n-ai nevoie să munceşti niciodată,

fcseală! Am să sfîrşesc vorbind la telefon şi jucînd , asta fac mamele celor mai multe dintre colegele ă, să ştii, eu aş prefera să trăiesc la Sydney, nu la li place mult mai mult Sydney, decît Drogheda. Un "ă i se aprinse în ochi. Am destui bani ca să scap de i întind părul cu aparatul ăla nou? B. Dar de ce?

laşa o să mi se vadă mai bine faţa. "'"ineai că nu contează fizicul pentru o actriţă?! 1 mult strică, mamă. Pentru mine cîrlionţii sînt

'rei să fii pictoriţă? _ .U fr^esc. Făcu o piruetă în ritm

de dans. „îmi voi ln vată, doamnă Worthington!"

aiaJu"slaCulloden?

457

Page 462: Colleen McCullough Pasarea Spin

ai reuşit? de audiţie

nu me u eşti nd

vocabularul ăsta? ' ? lnsuP°rtabiJâ! D

458

răspuns;

întreb, dar poate îmi (raduc;

al naibii de bună".

versuri, cu un anumit til

De Und .

Page 463: Colleen McCullough Pasarea Spin

ţi, Meggie îşi plecă privirea spre tava de

-tincntă, chiar dacă te crezi matură la şaptespre-

, ., întrebă Justinc, continuînd să bată ouăle în cas-j'âzncşti să abordezi subiecte tabu, legate de viaţa •uni devii impertinent. Am spus doar că eşti cea mai oană să întrebi aşa ceva. Perfect adevărat, fir-ar să că ai eşuat în viaţă, nici că eşti o păcătoasă, sau n. De altfel, credea ai dat dovadă de înţelepciune şi (e-ai despăiţit de bărbatul tău. Ce-ţi mai trebuia un : influenţe masculine pentru copiii tăi, în persoana , dispui de suficienţi bani ca să duci o viaţă îndestuli de acord cu tine! Căsătoria este pentru păsări! ai fi taică-tu!

!mod de a te eschiva. De cîte ori îţi displace ceva, încep D iată! meu. Ştii, trebuie să te cred pe cuvînf, din mo-lam avut onoarea să-1 cunosc personal pe domnul. pei să pleci? întrebă Meggie, disperată. iji obraznic.

•tepfi să scapi de mine, nu? E-n regulă, mamă, nu te oc. Dar nu mă pot abţine să şoehez oamenii, mai ales vrea să mă conduci mîine la aeroport? 1 lăsam pe poimîine. Mîine te duc la bancă. Trebuie să " Şi, Justine...

vocea mamei sa le.

ayea necazuri, vino acas

minte lucrul ă

459

- îndeam la ceva mult mai rău. Pur şi simplu :' - aevenim la subiect, fată dragă, deşi văd că îţi fsa.[ t; Ce e rău într-o -căsătorie?

• •• -, c al bunic" ' eşti cea mai potrivită persoană să pui o

.[sul '

Page 464: Colleen McCullough Pasarea Spin

, c s ^

t . a a n i .

- Mmnuv • sa Ca/ci. ;

tot? Nu e s mă fac

~ °*» este adevărat T VKmj°C dubios ~ Ia te uită r exclam, p P CUrSUn'Je Ia Cu/;^

fî ic a. £ ^r* ?ee' ^eraîndu-se de masă sipr J' aşa, Meggie? '

«ceapă lupta.

460

buni'co? întrebă Iustine, prcpnr,

aj'uns COP"''

Page 465: Colleen McCullough Pasarea Spin

,îu de acord? Te priveşte ce faci cu .rcd că vei fi o actriţă bună. 'ama Meggie surprinsă. Justine nu-i genul de om care st i<a,fetiţo?

I- fatt> suflîndu-s, o buclă din ochi. Meggie o •,u„,ca cu o afecţiune pe care nu o maniIsL - '3.

,„â, Justine, zise Fee, terminînd prăiitur, n , , , re le deloc , dar m i -ar f i p lăcut 'a t

**•>• „u pot, colora copaci, în alb, o contrazise

acă sînt brăduţi acoperiţi de zănarln

-™m.AUU„vertede-„v-rst;5rP«-

::;r;S;-am™'^'^Sc^efeare

«"« .trK - a ;^*^ £^r^» !-fc^p»raJusline,niaM?întrebăeaîn_

; ; - - , ^ n e p o a B î n f a p c e

- "^r" 6 1^ '»- .

*""««/«te'"''""•*«-•

su,,„J nconiaB'~-—-

, Justine.

ur-

^cuipi pe o farfurie, Justine, spuse Meggie mecanic. '• "^ e lui Dumnezeu, ia cana cu Japte de pe masă, lasă e'a serviciul de ceai.

Cl>Za~ răsPunse Justine la feJ de mecanic. Nu ta elicjletă m bucătărie. După aceea va °ate Ja Joci«J lor şi să mai spăl nişte vase în plus.

461

Page 466: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Fâceţ i .. d-cutăm —e; ŞI

Cfe - Tare aş vrea Posomorită.

'-Te interesează

- » " Şl eu

«„

şanse de r a' ;

a fel de '

/a - mp°triva cea lcu)

a . , ce bun este.' Nimjr n

n'culu', zî.nb,- iu

Asta crezi tu, Nana? Peri'nu-iaşa?

'Cat la fel De ,

- 'n ştiu.

- Nu ştiu, o corectă Fee P. cuvintele. Dar acP,ta •

e"a va trebl» s - Cred ca da "

- Ah, renunţă a n vei încerca să ti oT & Prostească a Clcanlor asta de ridicol n • ""' ° Să CŞUezi ]amentabl1 Cum crezi că mama t, ^ ICrte DuiMezeu,

- Nu pot. Fee oftă.

462

Page 467: Colleen McCullough Pasarea Spin

îţi va fi de vreun folos, copila mea, dar ai i ceea ce faci. recunoscătoare.

''' - mi dai o dovadă concretă de recunoştinţă; • r°~ s' . pe unchiul Frank şi spune-i că avem ceai

„ctraordinară, pe cuvîntul meu! zise Meggie uluită.

cunoşti că eu nu le-am spus niciodată copiil

tî spuse Meggie cu tandreţe. Iar noi am apreciat

, ! ne care l-a făcut Justine cînd a ajuns înapoi la ;tsă-si întindă buclele. Din nefericire, nu era o operaţie avea atît de multe, încît abia după douăsprezece luni nil întins, urmînd ca tot restul vieţii să se ferească de u voia să-i reapară cîrlionţii. în al doilea rînd, şi-a lament, ceea ce nu era prea greu în Sydney la vremea aţă lumea îşi construia vile şi îi privea cu dispreţ pe ni în comun, în blocuri. Găsi un apartament cu două lierul Neutral Bay, într-o uriaşă clădire victoriană 'd, care fusese transformată de proprietari în mini-rdide. Chiria era de cinci lire şi zece şilingi pe săptă-s de mult avînd în vedere faptul că bucătăria şi baia 3rmm de toţi chiriaşii. Totuşi, Justine era mulţumită. ;cse de mică cu tot felul de treburi domestice, nu :re de inimă pentru ele.

sta vilă, care se numea Bothwell Gardens era mult ecit ucenicia ei actoricească de Ia Culloden, unde acut decît să stea în spatele decorului, să privească • ori

să memoreze tone de Shakespeare, Shaw,

re Gaidens existau în total şase apartamente, plus ei> doamna Devine. Aceasta era o londoneză în

or

463

Page 468: Colleen McCullough Pasarea Spin

sa am

asemene

*« victori^ Ş1 casa<one!

mă g ' l n c ra această or

el cu răutate 1) In ' niCJ ^ ffiare

rost J°V]Serăudetot.

de bărbaţi earar ~ Şi multe femei r N, °"Ce pentru ° v"-"1' Cele două fete din '^ dl" °?hi aPartamcn" P'^seră

s0sirea Jus " ?artaumentUl dl" ^* C™ fcf numai că nu e interesă /" U"'e' P?nă cînd ?'-aU Justine nu nrPa înf ,

darnici măcar jiu le condamn-

464

de acomodare ea ea a devenit confidenta lorncutr.

Page 469: Colleen McCullough Pasarea Spin

... jor pjăti cauţiunea şi o scoase pe Billie ccfia\ Q Bobbie la spitalul Mater, să i se facă ''<l '"după o ceartă cu Billie; refuză să ia partea !: -i cînd apărură Pat, AJ, Gcorgie şi Ronnic. '. duc o viaţă emoţională foarte nesigură. . ,jcjci la Culloden şi al şederii sale la Bothwell U-'.L (acut 'o mulţime de prieteni şi era, la rîndul ci, '•" '• cu (0(j. Ea nu Ic împărtăşea niciodată propriile 'iccau ci; pentru asta îl avea pe Dane, deşi micile

arcan s-o afecteze prea mult. Ceea ce le fascina ictcnelc ei era extraordinara disciplină cu care a Lăsa impresia

că încă.din copilărie nu făcuse autoeduce pentru a nu permite factorilor pertur-c în vreun fel viaţa.

-jetenc erau curioase să afle cînd, cum şi cu cine Icvină femeie. Dar .Iustine nu se grăbea, ie reprezenta exemplul cel mai grăitor de exu-.: j trupei lui Albcrt Joncs, deşi îşi luase rămas-bun iccca aniversare în anul în care a venit Justine la tun actor de nădejde, cu faţa bărBătească încadrată pzi. care stîmea întotdeauna aplauzele spectatorilor. :ci nu o băgă în seamă pe Justine, care făcea exact |Ea tară sa se remarce în vreun fel. Dar la sfîrşitul fti terminase de întins buclele, Justine începu să Mor din jur.

un machiaj discret, care-i scotea în evidenţă genele istine se remarca printr-o fmmuseţe ce nu putea fi - Nu moştenise fizicul frapant al lui Luke O'Neill, " mamei sale. Chipul ei nu avea nimic spectaculos, e obl'şnuit doar cu o idee. Numai părul ei roşu 111 ^ idenţă. Dar pe scenă Justine devenea cu totul alta; ameni să creadă că este frumoasă ca Elena din 1 ° vrăjitoare.

irna °ară în timpul unui curs, cînd i se ceru Lordul Jim" de Joseph Conrad, folosind e cxpresie. Atunci ea a fost cu adevărat extra-

465

f

Page 470: Colleen McCullough Pasarea Spin

ordinară. Arthur

~Ce citeşti Ea ÎJ privj-

jlcti

** m "«potrivă,

, ---- U1U SCIJrr ,„_ - 'a o cafea. «^nostmţă, pe c^* Clna ar f i Aplicat un M ,

s-o manifeste. ToL, d Ju ^ Câ Justlne ar ^ 1' cafea într-un loeaJ dLtf ' mV1'te|iei'?I ° dusc^-" e'-a sigur că n-0 să-Jc ' f ^ WtUneC°S'pe Strada E1'-- Ca formă de a nevasfâ-sa.

ostentativ ti?ăriJeanf0avălare' Jusdne ÎJlvăfase să «"'•-

C he^ ei de tS abi ^ D U p ă C C ^ ^ ^ '> " g"ja bucata de deas CUmpărat' n'Pse celofanul, şi-i dejuca Justine. asuPra- Arthur privea amuzat (catral p

~De ce naiho m- ., : miSaleşti atîta, Justine? Rupe celofanul < î par dezordonat

466

Page 471: Colleen McCullough Pasarea Spin

.Cjp0| al eminentului Freud...

ctid- ce? Văzu chelneriţa care stătea lîngă ea.

j in nou stingherit de faptul că ea dăduse singură ;SC nimic, concentrîndu-se asupra altei idei& -i rog. Şi acum să revenim la bătrînul Freud. Ce-ar

''' ' ''' ' i ,tu| îl deschise, scoase o ţigară si o aprinse ' cfca lui timpul -să găsească chibritul.

c că preferi să-ţi păstrezi membranele intacte. l p,-jntre rotocoalele de fum, îi făcu pe mai mulţi jarcă privirile spre ei.

-univa e un mod indirect de a mă întreba dacă mai mr? \aspcrat.

;.:lca că, printre altele, trebuie să te învăţ şi rafinata imitaţii verbale.

care alte lucruri, Arthur? îşi sprijini coatele de masă, j ochii strălucind în semiîntuneric. "i ce ar trebui să te învăţ? sînt relativ bine educată. domeniu?

:ule! Te pricepi să accentuezi un cuvînt! Trebuie minte felul cum ai spus asta! 'iţe lucruri pe care le înveţi numai dacă dobîndeşti >rima mînă, spuse el în treacăt, dîndu-i o şuviţă de

aj" găsit întotdeauna că observaţia este calea cea

m rez°lvi problema cînd ajungi la dragoste? spuse nuanţă de delicateţe în glas. Cum o să joci rolul ' ce înseamnă dragostea?

u tine! Sînt de acord. bdată îndrăgostită?

467

Page 472: Colleen McCullough Pasarea Spin

1 Şi Prea devreme n ?' ^nd V0/ubl1 Era P™ 'if :ra' marinari ame teatr"' se vede™P"?™'-'

le]or. Nimeni nu h-3-51 fet° ce zabovcau 'nde/u' ' 'nfr-o droPher'"' i- în SCamă'ceea ce''convem'11

JeŞi bucuros. Jaswd-o pe Justine să-/ aştepte a/'.

468

Page 473: Colleen McCullough Pasarea Spin

,,„ pregătiţi, draga mea. ,irat, prezervative?

;, c( cu o strîmbătură. Prezervativele sînt groase wJer's Digest. Nu, am luat nişte ovule pentru s(ij tu de prezervative?

Ini de internat la o şcoală catolică? Ce crezi că ,pui cu rugăciunile? Recunosc că nu am făcut i vorbii destule, despre toate.

.,„na Smith îşi supravegheau îndeaproape micul u arăta rău pentru un hotel, mai ales în cartierul ,H pînă la apatia Hiltonului. Camerele spaţios e magnificul pod al Portului Sydney J„ |oc l inct şi o cană de porţelan, aşezate pe un suport de .,-. asortau foarte bme cu relicvele de mobilă victo

uşa. nu.' _ ----- •

pre prima întrebare, bineînţeles că tu asă-ţi scot.

;iitrebă ea maliţioasă. :iă.

«;*|oUua,„e!Dacăm,atl„glpielcapaiteiiera|u.

S^ay»---— e a?a, Arthur?

K ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ - s-a fntînlpiat?

a daca nu sînt mototoliţi. 103(5 fare afurisită

"^u?teptai?Pen^Kachii?

ÎC ^^7'ett10 C t 0 ta l " ep0 t r i^. încete^ f Pe «ît, pe f a?3"'6 Ş1 "^înpat' aP°] tacep»

it^^tS^*1™'^*^^

•Da'este*^/de p]ăcut

J

469

Page 474: Colleen McCullough Pasarea Spin

Se aşternu tăcerea, 'întreruptă numai d Pe măsuţa de toaletă din faţa patului se afl ° 2g0lTU»ui natăprobabil de vreun chiriaş precedent alfi°

gl'ndâ llr

nele de dragoste din pat. 'it'ît sa,.. - Stinge lumina, Arthur! - Nu, iubito! Leci \ numărul unu în dr

. • UrafiOSt(> r, aspect ruşinos. ° L"

După ce termină pregătirea preliminară, la locul său, reuşind destul de greu să se i Justinei. Fata simţi o oarecare durere, dar nu H nu era chiar extaziată, avea totuşi un scutim ^ Arthur. Deschise ochii şi privi peste umărul lui "d,, din faţa patului.

Mai scurte, picioarele lor ofereau o privelişte ci aproape păroase, le striveau pe ale ei, care păreau -Totuşi, cea mai mare parte a imaginii din oelindă c fesele lui Arthur, care se încordau, se ridicau şi cobi ele, două smocuri de păr parcă îi făceau semne vcse Justine mai privi o dată. îşi muşcă pumnul, sufoc înnăbuşit.

- Gata, draga mea! Te-am pătruns; de acum n-o chiar aşa de tare, şopti Arthur.

Pieptul ei începu să se ridice neregulat, iar ci o cupr murmurînd şoapte de neînţeles.

Brusc, Justine lăsă capul pe spate, deschise gura strigăt lung, care se transformă în cascade de rîs ncsu mai furios devenea el, cu atît mai tare rîdea ea, arătim spre oglindă, incapabilă să articuleze un cuvînt. Tot scutura, dar nu aşa cum îşi imaginase bietul Artliur,

în multe privinţe, Justine era mult mai apropi; de mama lor, dar ceea ce simţeau fiecare dintre ei aparţinea numai ei. Nu exista nici o interferenţa ci care le aveau unul pentru celălalt. Legătura lor se devreme şi, mai degrabă crescuse în Profanzim^ trecerea anilor. Pînă cînd mama reuşise sa ŞL

470

Page 475: Colleen McCullough Pasarea Spin

_ <

/Taiiietral opuse, aveau totuşi m comun multe r ' iar pe ce'c Pe care nu ?* 'e înipărtăşeau şi le .', CU un respect instinctiv, ca pe un rău necesar. " tr-adevăr foarte bine. Tendinţa ei naturală era de • )c umane la alţii, fără să fie conştientă de propriile l rivcşte pe Dane, el înţelegea şi ierta eşecurile oa-1 i ' cnea neiertător atunci cînd le descoperea la el însuşi. -mică şi de neînvins, el se ştia extrem de vulnerabil. Umă relaţia dintre ei se cristaliza într-o prietenie extra-oapc perfectă, în numele căreia totul devenea posibil. j că dinlre ei doi Justine era cea vorbăreaţă, Dane ştia

ai multe despre ea şi sentimentele ei, decît ştia ea -un anume fel, ea trăia într-o stare de nesiguranţă ;

dispărea ideea de sacru, iar el îşi asumă rolul de a -şi facă probleme de conştiinţă. Astfel, el se complăcea : ascultător pasiv, cu o compasiune care ar fi scos-o ustine, dacă ar fi bănuit-o. Nu numai că nu i-a trecut i ceva, dar îi spunea absolut orice, oricum, pentru că l de mare să cunoască anumite lucruri. am făcut aseară? întrebă ea, aranjîndu-şi o pălărie =1, încît să-şi ferească faţa şi gîtul de soare. 'rimul rol de star, răspunse Dane. Crezi că nu ţi-aş fi spus, ca să fii alături de mine! ă ghiceşti.

'u un pumn, pe care Bobbie a vrut să i-1 dea lui

cparte. din umeri, plictisit. n!

,â 3 d'n f!'a clădiri'i gotice a Catedralei Sfînta Măria. ortamă'

Spu"ă că venea la Catedrală pentru o ceremonie Şl ca ar dori să se întîlnească amîndoi în faţa

făcuseră destul de mari, pentru a sta singuri J A ,-> i-vi 11 ** i Qmifli i .M^l^î 'r -- '• . Doamnei Smith, unde îşi făceau lecţiile

prin a h' uinta de a găsi sprijin unul în celălalt fusese totdeauna.

t

471

Page 476: Colleen McCullough Pasarea Spin

Domului. Bineînţeles că Justine a acce nerăbdare să-i povestească ultimele u ^ "ll dc aii Dane mai avea puţin pînă la era cel mai bun din şcoală, căpitanul ceh3 °0' de handbal şi de tenis. La numai ''^ ''' peste un metru şaptezeci înălţime, baritonaJe şi scăpa e ca prin minune de co 'îl lui Adam, care le iJc viaţa amară adolcscc blond, încă nu se bărbierea, dar în oricare al" l degrabă a adolescent, dccît a copil. Numai uni/b" î] dădea de gol.

Era o zi caldă şi însorită. Dane îşi scoase întinse pe iarbă. Justine stătea ghemuită lîngă ci braţe, foarte atentă ca soarele să nu-i atingă fata l ochii săi albaştri întredeschişi.

- Şi ce ai tăcut aseară, Jus? - Mi-am pierdut virginitatea. Cel puţin aşa cn Ochii lui se deschiseră brusc. -Mă minţi. - Pfui! Păi, era şi timpul! Cum pot spera sîj

bună, dacă nu ştiu ce se petrece între un bărbat şi - Trebuia să te păstrezi pentru căsătorie. Pentru i Ea se strîmbă, exasperată. - Pe cuvîntul meu, Dane, cîtcodată eşti atît de <

simt stînjenită! Să spunem că nu voi întîlni omuli căsători, dccît la patruzeci de ani. Ce-ai vrea să i aştept atîţia ani? Dar tu? Ai să te păstrezi pentru t

- Eu nu cred'că mă voi căsători. -Ei bine... nici eu. Şi-atunci, ce-ar trebui să

o fundiţă albastră şi să o pun în scrinul cu vise rară să ştiu tot.

- Acum nu mai este cazul, zîmbi el. Se re puse bărbia în mîini, privind-o atent, cu o faţa bl Cum te simţi? Vreau să spun, a fost groaznic.

Justine îşi muşcă uşor buzele, cînd îşi animM - Oricum, nu pot să spun că rni-a displăcui •

groaznic nu a fost. Pe de altă parte, nu

472

înţeleg j

Page 477: Colleen McCullough Pasarea Spin

nai în măsura în care am fost eu pregătită pl;icuf n ajes pg orjcnie> cj un bărbat foarte ^[jcbătrîncasăş lieceface.

Iustine. Aş fi preferat să-mi spui: „nu arată ''"''" i'lnit şi n-am putu să-i rezist". Aş accepta '""l -ă nu mai aveai răbdare pînă să te măriţi, dar n-1'1. 'j pcniru că o doreai, fie şi numai din pricina ''• iru actul în sine, Jus. Nu mă surprinde deloc că

„ninioarc de pe chipul ei dispăru. naiba! M-ai făcut să mă simt groaznic. Dacă nu

',s spune că ai încercat să mă demobilizezi, sau lotivaţid.

unoşti bine, nu-i aşa? Niciodată nu am încercat să dar, uneori, motivaţia ta este foarte prostească. ..lonoton şi studiat. Eu sînt vocea conştiinţei tale, . I.

li. caragliiosule. Uită imediat supărarea şi se rostogoli el. dar îşi ascunse faţa. Uite, tu ştii de ce am făcut-o,

r.îspunse el abătut, dar renunţă la ceea ce avea de |j., cntru că ea aproape că începu să strige:.

i iubesc niciodată, niciodată, niciodată pe nimeni! i oamenii, ei te distrug. 'Dacă ai nevoie de ei, te

fine minte ce-ţi spun, te lichidează! pnstatarea că ea nu se simţea iubită, cu atît mai mult e' este cauza. Dacă exista un motiv pentru care Justinc "nportant în inima lui, acesta era faptul că ea îl iubea nc" nu avea nici un fel de resentimente faţă de eLLui Dreptate strigătoare la cer ca ea să se mişte într-un Lnor lui, în timp ce el se afla în centrul unui adevărat c sc rugase mult ca lucrurile să se schimbe, dar nu

0 modificare. Dar asta nu-i diminuase credinţa, îi ."""J! că> undeva, cîndva, el va trebui să plătească

c scn(imente revărsate asupra lui, în detrimentul

473

Page 478: Colleen McCullough Pasarea Spin

ci. Ca o adevărată maestră în arta disimu|- ••• convingă chiar şi pe sine că se descurca3?' JUSI" lc' orbită exterioară, dar el îi simţea durerea El^^ bitlc

Spre deosebire de el, Iustine avea o sumcde Şt'a Câ dllf

remarcat. Dane presupunea că i se rezervase"'0 ^Cal"" de dragoste din cauza frumuseţii sale, a fPartea'Cl1'". uşurinţei cu care se făcea ţţeles şi reuşea să""" '"' P'" şi ceilalţi oameni de la Droghcda. Dar princi tuia faptul că era băiat. Ştia aproape tot ce o avea drept confidentă pe Justine, cu care niinc"11 o relaţie mai apropiată. Pentru Justine, maina'lo," Mult mai mult decît ar fi recunoscut ea vrcodar"

Dar nu voi lăsa lucrurile la voia întîmplării îşj avut totul, într-un fel, va trebui să plătesc pentru asia faţă de ea.

îşi aruncă privirea asupra ceasului şi se ridică i de puteri. Oricît de mari erau obligaţiile pe care con faţă de sora sa, altcuiva îi datora şi mai mult.

- Trebuie să plec, Jus. - Tu şi afurisita ta de Biserică! Cînd ai să te smulgi

rele ei? - Sper că niciodată. - Cînd te mai văd? - Păi, astăzi e vineri. Mîine, bineînţeles, la or;

tot aici. - S-a făcut. Să fii cuminte! Dane, care făcuse deja cîţiva paşi, se întoarse spr - Sînt oare şi altfel decît cuminte? Zîmbi şi Justine. - Aşa e. Eşti prea bun pentru lumea asta. In sci

talentul să intru mereu în tot felul de încurcături. Ne Erau mai multe uşi capitonate în piele, în vesti u^ţ

Sfînta Măria. Dane deschise una şi intră. Venise cev^ dar îi plăcea să ajungă la biserică înainte ca ea oameni care oftează, tuşesc, şoptesc. Sesimţea " era singur. Pe altarul mare se afla un sfeşnic

474

Page 479: Colleen McCullough Pasarea Spin

, moseră pe 111 ' - eternă şi sfîntă. Părea că se transformă Ca l - nîlpîitoarc a'e lunecărilor din

sanctuar, susţinut 11 - vitala, radiind o lumină sfîntă în întunericul L"r ' n'ste împăcare, uitare de sine, asta simţea Dane ' , .jcâ Nicăieri în altă parte nu pogora asupra lui fletească, nicăieri nu era atît de departe de durere. , ;nchisc ochii. Dinspre galeria orgii se auzi foşnet urile expulzară aerul într-un cîntec măreţ. Copiii n veniseră puţin mai devreme să repete. Era doar o •cuvîntare de vineri, însă oficia un prieten de-al lui feivcrvicw şi de aceea dorise să vină. eliberă corzile, şi vocile copiilor se ridicară subţiri, de puritate, în vreme ce puţinii oameni din biserică hii copleşiţi de emoţie.

Panis angelicits Fit panis hominum, Dat pan is coelicus Figuris terminum, O res mirabilis Manducat Dominus, Pauper, pauper, Servus et humilis...

rcrilor, pîine cerească, O, tu, minune! Din adîncuri ne. Doamne: Doamne, Pleacă-Ţi urechea la durerile 'toarce faţa de la mine, O, Doamne, nu Te îndepărta <i Stăpînul meu, Dumnezeul meu, iar eu sînt umilul n ochn Tăi nu contează decît un singur lucru, "u-Ţi pasă dacă servitorii tăi sînt frumoşi sau urîţi. lma> sufletul e important; totul se vindecă, datorită 'Stea..

r. Mă rog să se sfîrşească curînd chinul vieţii. deşi atît de dotat, mă simt doborît de durere

Cu capul plecat, îngenunche, îşi racii semnul seîntr-im scaun.

j conştient, ci se integra în acea atmosferă pe - ternă i î

111 '

475

Page 480: Colleen McCullough Pasarea Spin

în faţa vieţii. Dar Tu înţelegi, şi numai , Orice mi-ai cere Tu, Doamne, îţi voi da r°a

mea rugăminte c ca prin Tine, totul să n™^ ?'

- Eşti foarte tăcută, mamă, remarcă D LaDroghcda? anc-'-

-Nu, răspunse Meggie. Măgîndesc că îmbă,. asta am descoperit o mulţime de fire de - "" oasele. ' '

- Tu n-ai să fii niciodată bătrînă, spuse Danc - Aş vrea să-ţi dau dreptate, dragul meu, dar°'

înşeli, începe să-mi placă plictiseala, si âsta-i se trîneţe.

Stăteau la soare pe prosoape. La capătul celălalt^ apa sulfuroasă bolborosea. Era una din cele mai mari '' iernii, să înoate în apa sulfuroasă. Parcă-ţi lua cu mîna i bătrîneţii, îşi spuse Meggie, apoi se întoarse cu faţa i du-şi capul pe butucul pe care ea şi părintele Ralpl mulţi ani în urmă. Nu mai putea să învie nici mac; sentimentelor pe care le-a trăit cînd a sărtitat-o Ralpl

îl auzi pe Dane ridicîndu-se şi deschise ochii, in msese dragostea ei, copilaşul ei; deşi se schimbase pe m, anilor, îi privise creşterea cu mîndrie de proprietar, .< imaginile mai recente peste aceea de bebeluş vesel, prin minte, că, de fapt, el nu mai era copil. O clipă IM

revelaţia scurgerii inexorabile a timpului cînd îl privi i cerul albastru, în sumarul slip de baie.

Doamne, anii copilăriei au luat sfîrşit. Este bărboi resentiment, intuiţia feminină care o avertiză în privii^ nente tragedii, mînie, adoraţie, tristeţe; toate aceste sin. copleşiră pe Meggie atunci cînd îşi privi fiul. E un lucru să dai naştere unui bărbat, dar şi mai extraordinar es e asemenea exemplar, pe cît de frumos, pe atît de vi

Ralph de Bricassart şi puţin din ea. Cum sa nu la vederea acestui trup de bărbat ce-i annntea •<•

476

Page 481: Colleen McCullough Pasarea Spin

. , oc[)ij, stînjenită, detestînd faptul că trebuie '•'lnchlSC un bărbat. Naiba să-I ia! Naiba să-1 ia!

ît^căaşa! r Ţipi Dane? întrebă ea pe neaşteptate, des-,i-c Icnit- '

''despre păsări şi albine? zîmbi el. line era de aşteptat să ştii tot. Cînd a descoperit

^îilile de fiziologie, a spus la toată lumea. Nu. ' jacă aj pus în aplicare vreuna din prelegerile

• din cap, alunecă pe iarbă lîngă ea şi o privi cu

ciudat ca tocmai tu să-mi pui o asemenea întrebare, ;_am dorit de foarte multă vreme să vorbesc cu tine jr n-am ştiut cum să încep. icu, nu ai decît optsprezece ani. Nu-i puţin cam de-jj teoria în practică?

'tsprezece ani. Dar era bărbat, nu-i aşa? despre asta am vrut să vorbim. N-am nici cea mai . s-o pun în practică. :de sufla vîntul dinspre Great Devide. Cum de nu i devreme? Oare unde îi era halatul? ii deloc în practică! repetă ea îngîndurată. ă interesează. Nu că nu m-aş fi gîndit la asta, sau că soţie şi copii. Pur si simplu, nu pot. Pentru că mi-ar

•-i iubesc şi pe ei şi pe Dumnezeu. Mi-am dat seama i de foarte multă vreme. Nu-mi amintesc exact mo- măsură ce am crescut, dragostea mea pentru Dum- : tot mă i puternică. 1 In ochii calmi, distanţi şi albaştri. Ochii lui Ralph, lcreje. Dar mai aveau ceva ce îi fusese străin lui arătase şi Ralph la optsprezece ani? Cînd a apărut 3 Ph, el depăşise cu zece ani această vîrstă. Fiul ei dmtotdeauna. Şi totuşi ea nu credea că Ralph Perioadă a vieţii sale. înghiţi în sec şi îşi înfăşură

Ul "1 jurul r/,r~,.i--

477

corpului.

Page 482: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Şi m-am întrebat, continuă Dane, cui cîl de mult îl iubesc. Am analizat pe'toatc'rPUtCn

posibil; refuzam să cred că este unica sol r ^ foarte mult şi o viaţă de bărbat. Totuşi Sf ^ P într-un caz şi în celălalt... Nu există de'cît"11 dovedi devotamentul, demonstrîn J"-f CT „• ^ S'r

A • • C'OdnK. nimic m mima mea, înainte de El;"trebui - - • ' care mi-1 cere. îl voi sluji numai pe EI }ni.- °' rivali. Trebuie să aleg. Mă va lăsa să mă bucur'd" asta. Oftă şi smulse un fir de iarbă. Trebuie să- ^ ţinta penlai toate calităţile pe care mi Ic-a hărâziu mea ca bărbat n-are nici o importanţă.

- Nu poţi face asta^ n-am să te las! strigă Mcgi cu sălbăticie de braţ. în clipa aceea, simţi putere* fină. La fel ca Ralph!

- O să mă fac preot, spuse Dane. O să mă înrol Lui, să fiu preotul Lui, să-i aduc ofrandă sărăcia c punerea. Asta le cere El supuşilor săi. N-o să-mi fie face. O privi în ochi şi rămase cu impresia că o ucis pase în pămîntul de la picioarele lor. La rîndul ci, imaginase că va trebui să treacă printr-o asemene mîndria că-î avea, durerea că-şi va oferi fiul Domni unii că în aceste situaţii te simţi transfigurat; de ţap de a-şi încredinţa fiul Bisericii echivala cu o condamn

- Niciodată nu mi-am dorit altceva, spuse ci disperarea ce i se citea în ochi. Oh, mamă, nu înţelt altceva, decît preot!

Mina îi alunecă de pe braţul lui, dînd la iveala lăsate de unghiile pe care i le împlîntase adînc in câni' înălţă capul şi începu să rîdă în hohote isterice.

- Oh, e prea frumos ca să fie adevărat! vorbească, stergîndu-şi lacrimile cu o mînă tremu ^

soartei! „Cenuşă de trandafiri", aşa mi-a sp-_

cenuşă <

478

ironie a aceea cînd eram lîngă izvor. Atunci n-am cuvintelor lui. Din cenuşă te-ai născut, m

Page 483: Colleen McCullough Pasarea Spin

-in'i îi vei fi dăruit. Oh, este minunat! Să Risc'"' " i Cel mai mare duşman al femeilor, asta eşti,

încercăm noi să facem. r. nu! Plîngea-pentru că o vedea zdrobită de 'ia'i Miea nimic din cuvintele pe care le auzea. ' inima i se frîngea; începuse deja sacrificiul ticipase atît de curînd. Dar, deşi suferea din ciitru ca n-ar fi renunţat Ia sacrificiu. Ofranda •îl era mai greu sacrificiul, cu atît devenea mai

. ui- - lini.nl pcntai prima dată în viaţa lui. Hotărîtă, îşi • durerea. Nu era cinstit din partea ei. Acest copil cnctică a tatălui său. Sau poate a Dumnezeului lui nina vieţii ei, fiul ei. Niciodată nu trebuia să-1 facă

L plinge, şopti ea mîngîindu-i părul şi semnele mîniei sase pe braţ. îmi pare rău, n-am vrut să te supăr. M-ai rindere, asta-i tot. Sigur că mă bucur pentru tine! i bucur? Am fost surprinsă. Nu m-am aşteptat, pur şi ifocă puţin. Parcă mi-ai dat cu ceva în cap. : luminară, dar continuau s-o privească neîncrezători; iprcsia că a ucis-o? Vedea ochii mamei sale, aşa cum caima: plini de dragoste, strălucitori. Braţele-i tinere invăluiră, o strînseră lîngă el. te superi?

na supăr? O mamă catolică să se supere că fiul ei preot? Sări în picioare. BIT! S-a făcut frig! Hai să

-a". ci jeep-ul; Dane sări la volan, şi mama se aşeză

11CZ1? !ntrcbă Meggie, stăpînindu-şi un hohot de plîns. lscr'u la Colegiul „Sfîntul Petru". Poate mai tîrziu, • sa stau pe picioarele mele, o să mă alătur unui <cca să fiu iezuit, dar nu sînt sigur dacă ei sînt

!ctatealuilisus.

479

Page 484: Colleen McCullough Pasarea Spin

Meggie privea iarba arsă de soare vuitului. ' Undl"ndu.

- Am o idee mult mai bună, Dane - Da? Trebuia să se concentreze asupra voi

de prost, era presărat din loc în Ioc cu buf ° a"u'1' - O să te trimit la Roma, la ^dinalul R^'''

teşti, nu? ' ncas - Dacă mi-J amintesc? Ce întrebare, mamă! \

să-J uit vreodată. El întruchipează în ochii rn' -f Dacă aş putea fi si eu ca ci, aş fi foarte fericit

-Perfecţiunea naşte perfecţiune, spuse sec te dau în grija lui, pentru că ştiu că se va ocup; meu. Poţi să urmezi seminarul de la Roma.

- Chiar vorbeşti serios, mamă? Neliniştea îi pe faţă. Dar avem destui bani? Ar costa mai pui în Australia.

- Mulţumită aceluiaşi cardinal, dragul meu. odată lipsă de bani.

La uşa bucătăriei se opri şi-1 împinse înăunfn. -Du-te să le spui fetelor şi doamnei Smifh. O

bucurie. îşi tîrî anevoie picioarele spre casa mare, spre s.i

în mod miraculos, nu muncea, ci stătea de vorbă cu la o ceaşcă de ceai. Cînd intră Meggie, amîndouă i>; că se întîmplase ceva foarte serios.

De optsprezece ani Muellerii veneau regulat k parcă s-ar fi cunoscut de o viaţă. Dar Luddie M«c"cr

toamna trecută şi Meggie îi scrisese imediat Armei, să se mute la Drogheda. Aveau destul loc; erau si c<i dacă simţea nevoia să rămînă singură; putea p/ă"-l

mîndră, deşi îşi puteau permite să fină o mie f Meggie, aceasta reprezenta o ocazie de a o răspW' alături de ea în anii aceia lungi de singurătate,^ Queensland, iar pentru Anne era o salvare. Fără îngrozitor de singură. Angajase un admifl>stia_L

treburile plantaţiei care, după moartea sa, urma sa

480

Page 485: Colleen McCullough Pasarea Spin

IVlcggie? întrebă Anne. it

trăsnetul răsplatei.

. arnîndouă. Mi-aţi spus că am să-1 pierd. Nu ' închipui* că-1 pot înfrunta pe Dumnezeu. Dar

să-1 înfrîngă pe Dumnezeu. A crescut. Este

şcă cu ceai.

>c ca şi cum ceaiul ar fi'avut aceleaşi efecte ca şi ,m' adică l-ai pierdut?

;c facă preot, spuse ea rîzînd şi piîngînd în acelaşi

i cîrjcle şi se aşeza Jîngă Meggie, pe braţul fotoliului, i. Dar ce este rău în asta? Dane? o întrebă Fee pe Anne. 1 -n ştiut, spuse Anne. n'şti.

.nic rău? Nu înţelegi că ăsta-i începutul sfîrşitului? itpc Ralph lui Dumnezeu şi plătesc acum cu fiul

;. mi-ai spus că am furat, îţi aminteşti? N-am vrut Rar, ca întotdeauna, ai avut dreptate. nneze colegiul „Sfîntul Petru"? întrebă Fee. •ise. ceva mai relaxată.

'•> înseamnă că îndrept răul, mamă. O să i-1 trimit lui n!c'cs. Jumătate din el îi aparţine; las' să se bucure ' udlcă din umeri. Dane este mai important ca Ralph, :a să meargă Ja Roma. ' lui_RaJph despre Dane? întrebă Anne. "° sa afle niciodată. Niciodată. \ atlf de bine, încît s-ar putea să ghicească.

J-o să ghicească niciodată. Măcar secretul ăsta '•'Pe fiul meu, nicidecum pe fiul lui.

;' zeiîor, Meggie, spuse Anne cu- biîndete. S-ar l«atcutine!

f

481

Page 486: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Ce altceva îmi pot face?

Cînd Justine auzi vestea, fu de-a dreptul f trei, patru ani a avut o oarecare bănuială A 1"1°asă' căzuse ca un trăsnet, dar Justine o resimiis'

SUPralui' care-J aşteptase din moment în moment JVf ' -Ct1-PC u" l a stat cu el la Sydney, iar în calitate de ' ' povestindu-i lucruri despre care nu v«, 01S Justine ştia ce importanţă avea religia numai de Dumnezeu, ci şi de semnificaţia catolice. Fusese crescut şi educat ca protestant " mai devreme sau mai tîrziu, Dane s-ar fi îndreptai -căci aceasta era singura religie care trezea un ecou i tului său. Dumnezeul calvinist şi auster i se părea sin lui Dane era nepătat, ca o oglindă, înveşniîntat în | omagiat în imnuri complicate, adulat în frumoase j

Ironia soartei făcea ca un om atît de dotat şi atîi ( deplîngă propria existenţă. Justine îşi imagina că l preferat să se fi născut urît şi total insignifiant, în pa explica atitudinea lui prin faptul că propria sa profl excelenţă narcisistă; mai degrabă împărtăşea punctul l cu privire la aspectul său exterior. Nu înţelegea însă c pur şi simplu, îşi ura înfăţişarea, în loc s-o ignore.

Nici nu manifesta vreun interes faţă de viaţa scxu prea înţelegea din ce motive fie că se autoeducase .< orice pasiune, fie că, în ciuda fizicului său excepţiona anumită conexiune pe scoarţa cerebrală. Probabil ca ţ cafie era valabilă pentru că ci se dedica trup şi suflei s mai mult ca sigur, se culca extenuat. Ea ştia foarte bine că i lui erau „normale", adică heterosexuale şi mai Şfa?icc ' i-ar fi plăcut - înaltă, brunetă, voluptuoasă. Dar o avea simţurile amorţite - nu simţea miresme, nu p^ setea formelor şi culorilor.

Vestea i-o dăduse în culisele teatrului Cu'|°^ tacol. în acea zi se hotărîse să plece la Roma, a^ ^ să stea de vorbă cu ea, chiar dacă ştia că n-

482

Page 487: Colleen McCullough Pasarea Spin

,au, De regulă, evita să-i împărtăşească ambele pentru ca ea se înfuria de fiecare dată Dar cînrf , scara aceea, chipul îi radia de fericire ist, spuse ea cu dispreţ.

irn îţi vine la gură, asta nu schimbă, situaţia, Jus. mi dau seama? Mă descarc şi eu, atîta tot. d' exteriorizezi emoţiile pe scenă, dacă tot joci •ti bună, Jus?

j-ai dat vestea asta, o să fiu şi mai bună, spuse ca

'urmezi colegiul „Sfîntul Petru"? mă duc la Roma, la

cardinalul Bricassart; mama a ,l E prea departe!

i vii şi tu măcar în Anglia? Cu talentul tău, ai să te' în lumea teatralul.

faţa oglinzii, îmbrăcată încă în rochia Electrei şi-şi e pe faţă; în rochia încărcată de arabescuri, ochii ei >arte stranii. Dădu încet din cap. iţea, nu? Ar fi chiar timpul să o fac... Australia a mică... Ai dreptate, amice! Ai cîştigat! O să plec

gîndeşte-te numai! O să am vacanţe, ştii doar că au vacanţe. Am putea să le luăm în acelaşi timp, i Europa, să tragem o fugăpînă la Drogheda. Oh, [la toate! Dacă tu n-o să fii prea departe, totul este '" bucurie.

fcct, nu? Viaţa n-ar fi la fel, dacă eu nu aş putea 1]-a

fost frică. Ascultă, Jus, să ştii că mă îngrijorezi. 1 aProape şj să te văd numai din cînd în cînd. _ fi

glasul conştiinţei tale? * Pe lîngă coiful şi haina lui

Pythones, astfel încît ° gilcmui pe podea, ferindu-se de

cei care treceau.

483

Page 488: Colleen McCullough Pasarea Spin

La Culloden nu existau decît două cabin • cea comună, unde era o forfotă conţinu"'

-Dracu' să-1 ia pe cardinalul de Bricassar urît de cînd 1-am văzut prima dată!

— Nu-i adevărat, chicoti Dane. - Ba da, ba da! - Nu-i adevărat. Mătuşa Anne ini-a

Crăciun şi pariez că tu habar n-ai. - Despre ce e vorba? întrebă ea furioasa - Aveai doar cîteva luni cînd părintele te-a l

te-a legănat şi te-a adormit. Mătuşa Anne sust foarte nesuferit şi nu suportai să te ţină cineva'm h- stăteai fără să protestezi.

— E o minciună sfruntată! - Nu e! rîse el. Oricum, nu înţeleg de cc-1 urăşti - Uite-aşa! Este un vultur bătrîn şi cînd îl văd mi se fa,

de găină pe mine. - Mie-mi place. L-am iubit întotdeauna. Preotul perfi

spune părintele Watty. Şi eu cred că are dreptate. - Ei bine, eu spun să-1 ia dracu'! P... măsii! - Justiţiei - Te-am scandalizat, nu-i aşa? Pariez că nici nu-ţi in-.j

aş cunoaşe cuvîntul. Ochii lui o urmăreau plini de vioiciune. - Ştii ce înseamnă? Hai, Jus, spune, te provoc! Niciodată nu-i putea rezista cînd o tachina; şi ocl

să lucească. - Ai să fii odată un părinte Ruhbarb, prostule.

acum nu ai aflat ce înseamnă, mai bine renunţă la ir El deveni foarte serios. - Nici n-am de gînd, nu te teme! O pereche de picioare foarte frumoase se opr..

ocol lui Dane. Băiatul se uită în sus, se înroşi şi Pn • parte, apoi spuse cu o voce indiferentă:

- Bună, Martha. - Bună.

484

Page 489: Colleen McCullough Pasarea Spin

de frumoasă, care, în pofida slabelor sale t^ . ,stj juca aproape în toate piesele, întîmplarea i'3ct°' V, n de femeie să-1 tulbure în mod special pe iaC cultase de mai multe ori comentariile lui în ".11 , cu 0 siluetă calificată drept „senzaţională", !'- î"" ar Şi la ocni' Piele deschisă>sîni magnifici. ^ d „ .m colt al măsuţei de toaletă a Iustinei, ea îşi !il-SC P

• nicioarele şi îi aruncă lui Dane o privire admi-'U 'ta de echivoc, încît reuşi să-l descumpănească. 5 - arozav băiatul! Cum naiba reuşise urîta asta de • -ost de un asemenea frate? Chiar dacă avea numai j -j nu ştia prea multe, acesta nu reprezenta un im-

htm ea. [sa veniţi la o cafea? întrebă privindu-l fix pe Dane. feugă (ară tragere de inimă, [tină din cap, străfulgerată de un gînd poznaş. îmi pot. Va trebui să te mulţumeşti cu compania lui

na din cap, dar cu regret, de parcă invitaţia l-ar fi 'arat.

:sc, Martha, dar nici eu nu pot. Privi la ceas ca la o iczeule, mai am numai un minut! Cînd termini, Jus? ecc minute. afară, bine?

iină, îl ironiza ea.

irosi ai Marthei îl urmăriră cu insistenţă. Ihit superb! De ce nu s-p fi uitînd la mine? p acrii, reuşind în sfîrşit să-şi termine-de curăţat l"se Ciontă părul. Poate la Londra o să reuşească; V dată pentru totdeauna; acolo nu e soare.

^cc problame. Se uită la tine cu cel mai viu interes. «că vrea să meargă mai departe.

''cu e'? Să nu-mi spui că-i ageamiu! Doamne, de care bărbat uluitor pe care-l întîlnesc să fie neştiutor!

Smdit că Dane nu ştie absolut nimic; nu prea

485

Page 490: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Hei, fii atentă cum vorbeşti! Sigur •- fapt, să ştii că în ziua în care o să întoarc^1' CS'C "l!

scenei"', o să i-J rup. Nu numai lui, ci sj j3.^"' d

- în cazul acesta, de ce nu ia ce i s 'r Ce|

mesajul? Sau crede că sînt prea bălrînă n-° '' ^

- Scumpo, tu nici la o sută de ani n-o s'^^'' om de vîrstă medie. Nu, prostul de Dane a ,St1 " ^ " sexuală. Vrea să se facă preot.

Gura senzuală a Marthci se deschise -Continuă! - Da, e adevărat.

- Vrei să spui că trupul ăsta superb o să se lros - Cred că da. 1-1 oferă lui Dumnezeu. ea - Atunci Dumnezeu este un trişor mai marc dccj

scenei". - Poate că ai dreptate. Oricum, se pare că nu-i prca r

în familia mea, stalul şi mezaninul sînt rezervate exclusiv -Oh! Justine ieşi din veşmîntul Electrei, trase rochia uşoarâ i

pe ea, îşi puse pe deasupra o haină, apoi o mîngîic afccii, pe Martha.

-Nu te mai gîndi la asta, dragă. Dumnezeu a fost foar tine şi nu ţi-a dat minte deloc. Crede-mă, este mult mai co Tu nu vei face concurenţă Zeilor Creaţiei.

- Nu ştiu, nu m-aş da în lături să concurez cu Dumn dragul fratelui tău.

- Las-o baltă. Lupţi cu o Instituţie, aşa că n-ai sorţi de Pe „Dulceaţa scenei" ai seduce-o mult mai repede. Crcdi cuvînt.

O maşină a Vaticanului veni să-1 aştepte pe DarK apoi îl duse pe străzi însorite, pline de oameni cu clupur îşi lipi nasul de geam şi privi emoţionat toate ace e * nu le văzuse decît în filme - Columnele Romane, Pa ••' gloria renascentistă a Catedralei Sfîntul Petru.

Se face aluzie la un homosexual (n. tr.).

486

;"ril ' d S a

Page 491: Colleen McCullough Pasarea Spin

de asta dată, îmbrăcat în roşu din cap " '^ i Raoul, cardinal de Bricassart. întinse mîna L'

. , vreau să te privesc!

cardinalul era aureolat cu o imensă putere 1 ^'1' era mai degrabă un Papă, decît un sfînt; şi u ' ' tcnşi nu puteau să-i aparţină unui Papă. Cît ;cli! a sg ajungă aşa, dar de bună seamă nobleţea 1 . ' itat să se ridice deasupra suferinţei şi astfel a |d de perfecţiune.

privea fiul, neştiind că-i este tată, iubindu-1, gîndea i'copilul adorat al lui Meggie. Şi-ar fi dorit şi el un u |a fei de frumos, la fel de graţios. Nu văzuse în hat înzestrat cu o asemenea eleganţă în mişcări. u de admiraţie era frumuseţea sufletească a acestui îngerilor şi ceva din aerul lor nepămîntean. Oare ,i optsprezece ani? încercă să-şi amintească, depă-mi dintr-o viaţă de om; nu, nu vedea nici o asemănare ne. Oare pentru că acest copil se alăturase Bisericii roinţâ? El, Ralph, nu-şi exprimase opţiunea, deşi avea ar de asta putea fi sigur. , Dane. Ai început să înveţi italiana, aşa cum te-am

Ide faţă vorbesc fluent limba italiană şi citesc destul k pentru că este a patra limbă, am învăţat-o mai uşor. |t înzestrat pentru limbi străine. După cîteva săptămîni Italia cred că o să învăţ şi dialectele. l cu am avut talent.

foarte folositoare, spuse Dane stînjenit. Silueta înveş-l nu semăna deloc cu omul care călărise alături de el

487

se aplecă şi-1 privi. ' j .ln mîl'nile tale

responsabilitatea de a avea grijă de - -" 'e oblig să veghezi asupra fericirii lui. Ceea ce m înapoi. Aşa mi se cere. Te rog numai să-mi crur> ca să fiu sigură că ai făcut totul numai în

Page 492: Colleen McCullough Pasarea Spin

anc, eşti sigur?' Absolut. De ce?

,

oac, na '-'

- Vrea

" 'anii/,-

~ Da.

, Dane? '

Lui voi deve,

Ş' dacă niai fî • ~ M ă vo i ' « t r a g e ^ n t e ^ " ^ - -o . să , "seamnâ că î n t r ^ ^ SWpnns' Dacă '"'^ ' V0 i cere să f i" l^^ 3m ^t fi nu am voc, mai Puţin, dar şti,,' - departat- Asta nu va însemna c: den! mi aŞa dorc?te

- a , spuse Da ICon5tient de lucru/ acesta? mă voi

dec/do î, Je rabdător- Dar dacă va (rebui s; ec

au

Page 493: Colleen McCullough Pasarea Spin

,ricassart se rezemă de spătarul scaunului oftînd ( î ( de sigur? A dat dovadă de aceeaşi tărie de

Dane? De ce ai vmt să vii Ja Roma? De i s t ra ;

L,crai să vin la Roma, dar era un vis vechi de al îndrăzneam să mă gîndesc. Nu mi-a trecut nici ă vom avea atîfia bani.

-Că VOIŢI vt,aauua Utili J.

ic o femeie foarte înţeleaptă. Nu ţi-a spus?

. Jc cinci mii de lire anual şi multe alte mii de :â pe numele tău. uluit. 3 spus niciodată.

ept din partea ei. Dar banii există şi Roma este a irc îţi doreşti acest lucru. Vrei să cucereşti Roma?

•n-ai inclus şi pe mine printre obiectivele tale? că în ochii mei dumneavoastră reprezentaţi preotul incnlă. •naiului împietri de durere.

e, nu trebuie să mă priveşti în acest fel. Nu întruchipez p idealul de perfecţiune. Eu mi-am încălcat jurămintele, pbuit să învăţ ceea ce tu pari să ştii deja; am tras jîn cel mai dureros mod cu putinţă pentru un preot, i jurămintelor. Pentru că am refuzat să admit că fcuritor şi abia după aceea, preot. l> nu asta contează, spuse Dane blînd. Mărturisirea |nu vă coboară deloc în ochii mei. Cred că înţelegeţi n- Nu am în vedere un robot inuman, care să se 'slăbiciunilor trupeşti. Presupun că aţi suferit şi Ş'nt prea îndrăzneţ? Dacă v-am supărat, vă rog să tare greu să găsesc cuvintele potrivite. După a deveni preotul perfect trebuie să rezişti ani 1 durerea şi în tot acest timp să-ţi păstrezi idealul P'iezeu. '

489

llîl

la i s

Page 494: Colleen McCullough Pasarea Spin

Sună telefonul; cardinalul ridică r tremurînd şi vorbi în italiană. Oru| cu

- Da, mulţumesc, venim imediat Sr ,-^ , • °* 11(1 jr5 o.

ceai de către unul dintre cei mai dragi priet • • Păr in te, este probabi l cel mai important n ^ ^ vorbit despre tine şi şi-a exprimat dorinţa să t°' ^

- Mul ţumesc, Eminentă. CUn°'' Străbătură coridoarele, apoi merseră prin g,

ale palatului, care nu aveau nimic în comun cu pe'"1'1' nici un copac, numai careuri de iarbă, mărginite d^"' trecură pe sub arcuri gotice, peste poduri renascentis^'i încîntat în jurul său. Era o lume atît de diferită de A veche şi nepieritoare...

Le trebuiră cincisprezece minute să traverseze pal într-o altă aripă ş i urcară o scară din marmură, înm fresce valoroase. Vittorio Scarbanza, cardinal di Conţin; avea acum şaizeci şi şase de ani, corpul îi era anchiloza reumatismului;, dar mintea îi rămăsese la fel de ascuţit,; tinereţii. Actuala lui pisică pe care o achiziţionase din k ghemuise în poală. Pentru că nu se putu ridica să-şi întimp torii, le zîmbi larg şi îi invit ă să se aşeze. Ochii lui se p'; chipurile celor doi, se îngustau, se măreau, îi studia alem inima tresărind şi duse involuntar mîna la piept, în vreme. cu o expresie aproape stupidă ediţia tînără a lui Ralph de Br

- Vittorio, nu te simţi bine? întrebă îngrijorat cardinalul mîna şi verificîndu-i pulsul.

-Ba da. O mică durere trecătoare, atît. Staţi jos. stat - întîi să ţi-l prezint pe Dane O'Neill, fiul, cum Ji-

unei foarte dragi prietene. Dane, fa cunoştinţă cu E cardinalul di Contini-Verchese.

Dane îngenunche şi sărută inelul; pe deasupra ca, al copilului, cardinalul di Contini-Verchese căuta a/ o cercetă cu luare-aminte, aşa cum nu mat rac - ^ Imperceptibil, se relaxa; da, deci ea nu i-a spus..y ^ ^ nu va bănui nici o clipă ceea ce li se va părea evi

490

Page 495: Colleen McCullough Pasarea Spin

g Ah,,nu relaţia tată-fiu, ci o strînsă •Kf îl Ralph! Nu s-a văzut

niciodată mergînd, :C' P jte expresii întipărite pe faţă, ridicînd sprîn- |3'114 I/T r Dumnezeu dădea dovadă de bunătate, III--<K>C

V'"'

oa«icni °rbL j - • , A A • . .catiucă îndată ceaiul. Aşadar, tinere, vrei sa

ut ajutorul cardinalului de Bricassart?

nlă- , . . „ „ , . .

Sub oblăduirea lui nu ţi se va mtimpla nimic l in nervos, fiule. Din cauza străinătăţii? u zîmbctul lui Ralph, poate mai puţin conştient de i ia vederea lui, cardinalul îşi simţi inima bătînd ,os de sîrmă ghimpată. it, Eminenţă. Pînă acum nu mi-am dat seama cît ţi cardinalii. Nici nu visam că voi fi aşteptat la

\-Q\ bea ceaiul în compania dumneavoastră. n neobişnuit... Dar, în acelaşi timp, poate constitui

„tinsuri. Dar uite că a venit ceaiul! Urmări cu un 'hator felul cum e aşezată vesela, apoi ridică autoritar i. nu! Eu voi face oficiul de stăpîn al casei. Cum preferi ,•)

:a şi Ralph, răspunse, apoi roşi puternic. N-am vrut, 'Eminenţă!

nic. Dane. Cardinalul di Contini-Verchese înţelege. Istră întîlnire ne-am spus pe nume şi ne-am simţit F Formalismul n-are ce căuta în relaţia noastră de l că prefer să rămînem Dane şi Ralph, în particular, fiu se va supăra, nu-i aşa, Vittorio? JP11 Plac numele de botez. Dar să revenim la implica-"'' e Pr'etenie 'cu oameni amplasaţi în locuri impor-^ar Putea ca în momentul admiterii tale la Seminar să "odat de această prietenie cu Ralph. Va trebui să dai n J^'"' de f iecare dată cînd se va observa legătura "" estc foarte plictisitor. Cîteodată, Domnul Nostru ' Onin la o minciună nevinovată - zîmbi şi dinţii

491

,a împrcună

Page 496: Colleen McCullough Pasarea Spin

de aur străluciră - şi pentru liniştea tuturor cedăm în acest fel. Nu întotdeauna oamenii'' ^ *Ş Prc|^ de prietenie, în schimb, acceptă mult mai lls'

n'C'Cg c '

Deci vom spune tuturor acelora care dore ^ -° "cardinalului de Bricassart, dragul meu Di •' ""' de toate, zise cardinalul Vittorio pe un ton s '?'C""

Dane îl privi uluit, în vreme ce cardinalul de aer resemnat. 1Jrric'

- Să nu fii dezamăgit, fiule, spuse blînd cardinal Verchese. Şi ei sînt muritori de rînd si recurg unco' pentru propriul lor confort. Ai învăţat acum cea nv'u dar privindu-te, mă îndoiesc că vei profita de ea Tot' înţelegi că noi, „oamenii roş ii", sîntem diplomaţi pi unghiilor. Nu mă gîndesc decît la binele tău, fiule. Vei < pentru că îl vei prezenta pe Ralph drept fratele mamei avea mult mai mult de pătimit dacă lumea ar afla ca legătură de sînge între voi. Sentimentul de gelozie nu nici Seminarului şi nici altor instituţii, în primul rînd sinit iar tu vei avea de-a face cu oameni.

Dane îşi înclină capul, apoi se apJecă înainte cu min.i mîngîie pisica.

- îmi daţi voie? îmi plac foarte mult pisicile, Emincr Nici n-ar fi existat drum mai drept spre această bălri

iubitoare. - Sigur că da. Trebuie să recunosc că devine camgK

mine. Este o gurmandă, nu-i aşa, Nataşa? Du-te la Dane parte din noua generaţie.

Spre deosebire de Dane, Justinei nu-i venea pr transfere toate lucrurile dintr-o emisferă în alta, p'» stagiul la Culloden şi îşi luă rămas-bun de Ia Grădiiw scurseseră deja două luni de cînd fratele său se a

- Cum naiba am reuşit să adun atît de multe _ * . * *-*ii

ea, privind descurajată mulţimea de ham Meggie stătea ghemuită cu o cutie de

492

Page 497: Colleen McCullough Pasarea Spin

,, astea sub patul tău? -• sale se aşternu o expresie de uşurare.

""' ' escu-fi ţie Doamne că Ic-ai găsit. Acolo le-am

' -i^ins al doamnei D dădea iama prin ele. Era cam l™ * . - , , , . . . . ilt timp, Jar eu nu smt genul de om căruia sa-i îl

din cameră. Ştiam eu că afurisitul ăla îşi vîrîse ' .- |0t ce nu-1 devorează pe eJ mai întîi. Nu că nu !u( sa-1 văd terminat!

îniase în genunchi rîzînd.

lare nostimă eşti! Aruncă cutia în mijlocul maldărului , racj cinstc Droghedei, aşa-i? După toate strădaniile deprindem cu ordinea şi disciplina! -aţi fi întrebat, v-aş fi spus că este o cauză pierdută. :i săpunul la Drogheda? Ştiu că la vapor nu există in privinţa greutăţii bagajelor, dar cred că sînt tone de i în Europa.

depuse săpunurile într-o cutie, mai mare, pe care scria D.

dcă-i mai bine să le dăm doamnei Devine. Ea va trebui să ne camera asta, dacă are de gînd s-o mai închirieze. Un ie vase nespălate stătea la capătul mesei. Ţi -ai spălat vreo-

- e?

chicoti.

spune că în loc să le spăl, le bărbieresc.

că pe astea va trebui să le şi tundem. De ce nu Ic speli Pă ce ai mîncat?

' ca ar însemna să cobor pînă în bucătărie şi cum eu 0 Icei după miezul nopţii, nimeni n-ar privi cu ochi [a mea.

l Je goală. Le duc chiar acum jos, îi spuse Meggie

Se mhamă, înainte de a se oferi să o ajute, ba chiar cu nerăbdare. Nu se întîmpla prea des ca cineva J °'os în vreun fel Iustinei; de cîte ori încercase P' "i a se simţi prost. Dar, măcar în probleme gospo-

493

'"" '

Page 498: Colleen McCullough Pasarea Spin

dăreşti, situaţia se inversa: putea să-j d fie pusă într-o situaţie delicată. lr"n de ;,,

în cele din urmă, terminară de împachetat ' în camioneta cu care venise Meggje încj

?! Sc Urcar, Australia unde se cazase. lndu-S

-Sc - Tare mi-ar plăcea ca voi, cei de ia Dr0g]lcd

casă la Palm Beach sau la Avalon, spuse JUS7 S:i l' cel de-al doilea dormitor al apartamentului nc"Cănnd

hotel. Este chiar deasupra Pieţei Martin. Dacă • "^'' aţi veni mai des la Sydney? a'' ";!

-La ce bun? în ultimii şapte ani am făcut doar d, Sydney. Prizna dată J-am condus pe Dane şi acum' am avea o casă, n-am folosi-o niciodată.

- Lasă gargara! - De ce vorbeşti aşa? - Pentru că pe lumea asta mai există şi altceva in

afurisita aia de Drogheda! Ferma aia mă scoate din w Meggie oftă. * - Crede-mă, Iustine, va veni o vreme cînd vc

Drogheda. - E valabil şi pentru Dane? Fără să-şi privească fiica, Meggie îşi luă poşeta de pe n» - O să întîrziem. Madame Rocher ne-a cerut să veni)

Dacă vrei rochia înainte de plecare, trebuie să te crab - Sînt îmbrăcată la patru ace, spuse Justinc, rînjindl - Cum se face, Justine, că nu m-ai prezentat nici l

prietenii tăi? în afară de doamna Devine, n-am mai văzut j la Grădina BothweJl, zise Meggie, în timp ce star. Germain Rocher, privind manechinele ce prezentau

- Ei, sînt cam timizi... îmi place chestia aia pori - Nu se armonizează cu părul tău. Eu aş opta pe' - Pfui! Cred că portocaliul se potriveşte de mii

meu. în gri aş arăta ca o pisică ce-a aterizat într-o ^ pas cu moda, mamă. Roşcatele nu trebuie sa poa ^ ^ verde-smarald sau culoarea aia oribilă, care-.i

ă de trandafiri? Epocă victoriana.

494

cum n spui, cenuşa

Page 499: Colleen McCullough Pasarea Spin

/t numele culorii, spuse Meggie. Se întoarse şi-şi '°" n jnonstru, adăugă ea, şi din tonul ei răzbăteau "*,• afecţiunea. " ă n-o ia n1 seamă; nu era prima oară cînd auzea

rochia portocalie, cea roşie, cea purpurie, cea verde ., muf grena...

c fi venea să rida si să p!îngă în acelaşi timp. N-o la capăt cu o fiică cum era Justine! i llimalaya pleca este trei zile din portul Darling. Era -l,j frumos, construit în vremuri cînd nimeni nu se grăbea ica se obişnuise cu ideea că Anglia se afla la o distanţă acoperită în patra săptămîni prin Canalul de Suez, sau îni, pe la Capul Bunei Speranţe. In navigaţia contem-talosea forta aburului pentru mărirea vitezei de deplasare, era frumuseţea vapoarelor, nemaivorbind de efectele se asupra călătorilor. laipomcnit, rîse Justine. La clasa I s-a adunat o gaşcă i că dmmul n-o să fie chiar atît de plictisitor, cum mi-am nii sînt de-a dreptul seducători, arc bine că am insistat să-fi iei bilet la clasa I? :red că da. tu întotdeauna scoţi la iveală ce e mai rău din mine,

-t'gie, scoasă din sărite de ceea ce considera lipsă de "ţa din partea fiicei sale. Măcar acum, la despărţire, ai te prefaci că-ţi pare rău că pleci. Roşcată rea, încăpăţînată mul(ă personalitate! Mă exasperezi! Meggie îşi muşcă

c- Justine păstră tăcerea, apoi întoarse capul de parcă rt-sant ce vedea pe mal, decît ce-i spunea mama sa. îşi ^ ^ uzelc, dar arboră un zîmbet detaşat. exasperez, zise apoi, privindu-şi mama. Nici o pro- ceea ce sîntem. Aşa cum ai susţinut întotdeauna, ."]an cu tata. '

a 'fn?ară?* MeSgie se pierdu repede în mulţime. Justine S°nta ?' se lipi de balustradă, cu spirale de hîrtie

495

Page 500: Colleen McCullough Pasarea Spin

colorată în mîna. Jos, pe chei, reperă silucf sale ce-şi dusese mîna la ochi pentru a v d "' la distanţă, îţi dădeai seama că mania s "1a'' ani. Mai avea puţin, dar deja se vedea î semn

cu mîna, după care Justine aruncă n •

cea verde, cea portocalie; se învîrtcau Puntea vapomlui era înţesată de oameni c ţi aveau în inîini fire-subţiri de spirale col ~^ '' eni îi urmăreau cu privirea pe cei dram î l- °' r

• / - . i i , ° ' ""'Pari mone feţele lor, pe care nu le vor mai vedea multă ritatea călătorilor erau tineri dornici să cunoască ^ celălalt capăt de lume. Vor trăi şi vor munci acolo ^ dintre ei se vor întoarce peste doi, trei ani. Toţi ştiau |

Cerni albastru era acoperit de nori albi pufoşi n vînt puternic de Sydney. Soarele îşi trimitea razele s asupra celor care priveau de jos, dar şi asupra căliii aplecau de pe punte; sute de fire multicolore legau |ji por. Deodată, vaporal şi cheiul se depărtară; se auzir.' plînsete; unul cîte unul, firele de hîrtie se rupscră, plutii! apei, purtate de vînt.

Justine nu-şi părăsi locul pe care şi-1 alesese pînă c; văzu decît o pată roz în depărtare; Himalaya se întoar> larg.

Nu semăna deloc cu călătoria cu feribotul la Manly. d acelaşi curs, prin golfurile Neutral, Rose, Cremomc şi Trecură dincolo de stînci şi escaladară crestele valurilor; a intra în apele oceanului. Aveau de străbătut douâsprez<: mile pînă la celălalt capăt al lumii. Şi dacă se vor mai vreodată în Australia, nu se vor simţi nici aici, nici aco o vor locui pe două continente şi vor duce două feluri di en L

Justine descoperi că Londra era un loc foarte tenf; care aveau bani. Nu obişnuia să facă- economii şi ) mulţumit cu ce cîştiga Ia Earl 's Court - „Valea Câni i se mai spunea, datorită afluenţei mari de austia n

496

şi Meggie o prinse de celălalt capăt. Urmară *^(

c erd a în sn' l'' ^

şi toţi oamen

Page 501: Colleen McCullough Pasarea Spin

-tura concetăţenilor săi veniţi în Anglia, care P/ orjce condiţii în vreo şcoală, sau într-un f '2 pe ''n8 un radiator' într-o cameră

igrasi-apartament cu încălzire centrală în Kcn-, şi găsi un loc în trupa lui Clydc

u a Teatrului Elizabetan. ,'.'• sc hotărî să plece la Roma. După ani şi ani va văzut atît de puţin cu ocazia acelei călătorii trecea în revistă evenimentele pe care urma să |1C mcmorînd ceea ce, pur şi simplu, nu trebuia Iţe aspecte de care nu trebuia să pomenească, •cela înalt, blond, de pe peron, era Dane? Avea i totuşi părea schimbat. Nu, nu mai făcea parte utul cu care se pregătise să-1 întîmpinc îi muri pe puţin în scaun, pentru a-1 privi mai bine, fiindcă • foarte aproape de locul unde stătea el; Dane cerceta expresie de detaşare evidentă. Probabil că va urma -usţinută numai de ea, în cazul în care avea să-i po-; evenimentele survenite în viaţa ci, din momentul că el n-o să-i facă prea multe confidenţe. La naiba! [iorul cel mic; viaţa pe care o ducea avea extrem de

Pf' In în comun cu ea, sau cu Drogheda. Oh, Dane! Cum e

.are din cele douăzeci şi patru de ore ale unei zile seamănă k cu alta?

•edeani c-am să te pun pe jar căutîndu-mă. Am reuşit? line ascunzîndu-se. după el. >e întoarse, o prinse de mînă şi zîmbi.

'• spuse el drăgăstos, luîndu-i valiza din mînă. Ce J te văd, adăugă el în timp ce o conducea spre o fără şofer. Dane fusese întotdeauna un împătimit al . drept care i se cumpărase una cînd a crescut su-° conduce.

"cur să te revăd. Sper că mi-ai găsit un loc bun de s sa ştii,, ţi-am scris la modul serios. Refuz să mă

0 Ce'Ulă la Vatican, între grămezi de celibatari,

497

Page 502: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Nu te-ar accepta nici unul, maj aj Ţi-am găsit o pensiune, nu departe de vL^ *' p' englezeşte, aşa că n-o să te plictiseşti în c i'

0'1"' u" parte, la Roma ai să întîlneşti la fiecare n'a " cunoaşte engleza. pas PC

ci, - Uite, în astfel de momente, aş dori su

limbi străine. Dar o să mă descurc, sînt in"h'" Ş'C"' - Avem la dispoziţie două luni, Jus nu

ala"''ă' merge în Franţa şi Spania şi tot ne mai Drogheda. Mi-e dor de antichitatea aia

- Da? Se întoarse şi-i privi mîinile fine cai prin traficul infernal al Romei. Mic nu mi-c dor d se pare mult mai interesantă. c

- Nu încerca să mă păcăleşti. Eu ştiu ce înseamnă l mama pentru tine.

Justine îşi încleşta degetele, dar nu răspunse. - N-ai vrea să iei ceaiul cu nişte prieteni dc-ai mei, Jy

întrebă el cînd au ajuns la destinaţie. Am acceptat ini tău, pe de-o parte fiindcă n-am să fiu liber pînă i alta pentru că nu-mi face plăcere să refuz. Sper <

- Prostule! De ce să mă supăr? Dacă am fi la T

invadaţi de prietenii mei şi nu cred că te-ar denii Chiar mă bucur că am ocazia să văd cum arată şei mi se pare nedrept. Jos mîinile de pe toţi?

Se duse la fereastră şi privi copacii din curte care trei mese aşezate într-un careu pietruit, în apropiere se acoperită cu stuc, care nu excela nici prin graţie arhi prin frumuseţe.

- Dane?... -Da? - Crede-mă, eu înţeleg.

- Da, ştiu. Zîmbetul îi pieri de pe faţă. Tare aş fi vru şi mama, Jus. _

- Mama e altfel! Ea se simte abandonată, nu-şn nu-i adevărat. Las-o în pace. într-o bună zi o sa m

- Sper, rîse Dane. Apropo, azi n-o să te întilneş ^ Seminar. Nu pot să-i supun nici pe ei, nici pe '

498

Page 503: Colleen McCullough Pasarea Spin

__ ---- --.^ j t>vi ui i j ULIU t un inel. La orele de actorie a trebuit să mă

"^ rrisuliu, de vreo douăzeci şi nouă de ori şi te l£l Ci O *" . • ' " . ' 'l '1 A

a nimic nu mi s-a mai părut imposibil. Am ib? întrebă ea în timp ce-şi aranja părul în oglindă, 'face probleme, arăţi foarte bine. i mai vină?

nrea jos ca să mai poată încălzi piaţa, şi .Iustine se â de un fior. J di Contini-Verchcse. Prcstui nume,

ea deschise larg ochii. n işti în cercuri înalte. răduiesc să merit o asemenea onoare. ,;r,a întîmpini

greutăţi în alte sfere ale existenţei tale? 'Crspicace.

j chiar. Persoanele pe care le cunoşti Ia un moment dat i prea multă importanţă.

i „oamenilor roşii"! Niciodată Justine nu fusese mai M acum de ncînsemnătatea femeilor în viaţa unor bărbaţi; o lume unde, pur şi simplu, femeile nu-şi aveau locul, vitoare umile - călugăritele. Rămăsese îmbrăcată cu s-oliv, destul de şifonată din tren şi înainta pe covoarele nnd graba lui Dane de a ajunge aici, fără a-i mai lăsa Sar ca să se schimbe.

4 de Bricassart îi aştepta în picioare, zîmbind; ce bătrîn

:a Jus"ne, spuse întinzînd inelul, în vreme ce ochii îi *Şi parcă pentru a-i da de înţeles că îşi amintea foarte lja Drogheda. în acelaşi timp îi cerceta cu atenţie faţa,

""îi de el ştiut. Nu semeni deloc cu mama ta! a?Rra K;«~ -' -

nim cu cardinalul de Bricassart. Ştiu că nu-1 simpa-„jte-nii că o să te porţi frumos. "J'Jcări un zîmbet poznaş. '\m să-j sămt inelul pe care o să mi-1 ofere «nintcşti? în ziua aceea am fost tare supărat pe tine L ca între timp am sărutat o mulţime de lucruri mult Ljce decît un inel. La orele de actorie a trebuit *a m.v

urc • aveam frumuseţea ei, în pro-~am ales-o, dar pe scenă mă descurc destul dq bine.

499

Page 504: Colleen McCullough Pasarea Spin

Pentru că scena nu are nimic de-a face c

Arta actorului reuşeşte să inducă spectatorul"111150'01' Un chicot uscat se auzi dintr-un fotoli • "' 'dcea (

sărute inelul, de pe mîna bătrînă, dar caldă' d° ^ direct în ochii negri şi, ciudat, văzu în ci dragost°. ea, o persoană aproape necunoscută. Dardra' ^'' în ochi.

Nu-i plăcea cardinalul de Bricassart, mai muli d. la cincisprezece ani, dar se încălzi deodată în fata

- Stai jos, draga mea, spuse cardinalul di Cont?"' indicînd un scaun de lîngă el. n

- Salut, pusi-pusi, spuse Iustine, mîngîind pis, poala roşie. E tare drăguţă!

- Aşa e. - Cum o cheamă? - Nataşa. Uşa se deschise, dar, în locul măsuţei pentru ceai î$j ia,

un bărbat, din fericire îmbrăcat în haine civile; încă un ,.i spuse Iustine, chiar dacă acum nu poartă sutană şi iar nevoită să mă aplec ca o rumegătoare. Probabil că aici b există o regulă nescrisă, continuă să raţioneze Justine, cn vîrtea printre oameni obişnuiţi. Nu prea înalt de statură constituţie robustă, umeri masivi şi pieptul larg, un cap mari braţe lungi. Semăna cu o maimuţă, dar chipul iui expriir inteligenţă vizibilă şi se mişca cu uşurinţa omului care obi ce-şi dorea de la viaţă. Da, lua tot şi poate că după aceea:: cu personalitatea lui pe cei pe care-i înrobea, dar acţiunu păreau nicidecum lipsite de sens, negîndite. Era brunei, foarte bogat avea culoarea şi consistenţa metalului.

-Rainer, ai venit la timp, spuse cardinalul di Cont» arătînd un scaun în partea cealaltă. Draga mea, cot engleză, după ce bărbatul îi sărută inelul, dâ-mi voie un foarte bun prieten al meu: Herr Rainer Moen , Rainer, ea e sora lui Dane, Iustine.

Bărbatul se înclină ceremonios, îi zîmbi; se aşeză, spre uşurarea Iustinei, destul de dej:

l

500

Page 505: Colleen McCullough Pasarea Spin

l Dane luă şi el loc, cu uşurinţa obişnuinţei, la |ZU' lului de Bricassart, chiar în faţa Justinei. Atîta

'' rsoană cunoscută şi îndrăgită, se simţea liniştită. meni îmbrăcaţi în roşu, cărora li se alăturase . începu să o irite, în ciuda prezenţei liniştitoare

a faptul că toţi o excludeau din conversaţie-. Se • lîngîic din nou pisica, conştientă de faptul că, din

cardinalul di Contini-Verchesc se amuza pe soco-

rată? întrebă ea. Şi continuă: Bineînţeles! Deşi nu iră nici o intervenţie chirurgicală. Simplul fapt de a it în acest loc e suficient pentru a neutraliza organele cui.

•virivă, draga mea, spuse cardinalul di Contini-Verchese, : jc minune, noi, bărbaţii de aici ne-am neutralizat psi-

pcr să scap nevătămată, Eminenţă. a noastră lume te intrigă atît de tare? icnţă, realitatea e că mă simt oarecum de prisos. Este un ;ant de vizitaţdar n-aş suporta să locuiesc aici. ăd nimic condamnabil în asta. Mă îndoiesc chiar că ţi-ar re să-1 vizitezi. Dar o să te obişnuieşti cu noi, pentru că să ne vizitezi mai des; te rog eu! j se încorda.

i stă în fire să fiu cuminte, se confesa ea. Scot la iveală i rău în mine. Nici nu-i nevoie să-1 privesc pe Dane, ca seama cit de tare mă dezaprobă, "rebam şi eu cît o să rezişti, spuse Dane, fără să dea "Parare, înlătură puţin vălul arborat de Justine şi o să * c'ul. De aceea mă bucur că am o soră ca ea. Eu nu 'd« Pe ea o admir. e"n îşi mută scaunul, ca s-o aibă în

raza lui vizuală, 'nu ea se îndrepta în scaun ca să-i evite privirea, în

; P's'ca se plictisi de mîngîierile mîinilor delicate de l • n ene din poala roşie, în braţele puternice ale lui

în rîs.

501

j , n raee puernce

' torcînd atît de expresiv, încît toţi izbucniră

Page 506: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Scuzaţi faptul că trăiesc, spuse Justine

dată, mai ales cînd devenea subiect de g]u -

- Are motor la fel de bun ca în tinereţe Hartheim. '

Sc '

Veni şi ceaiul şi, spre surpriza Justinei, Herr Har l ceaşcă, cu o privire mult mai prietenoasă derît

î . . . . WI-V*U - Intr-o comunitate britanică, ceaiul este cel n ' •

al zilei. Multe se întîmplă la o ceaşcă de ceai, nu? r' că de regulă, poate fi servit la orice oră, între două conversaţia provoacă sete.

Următoarea jumătate de oră pani să-i confirme u Justine nu luă parte la discuţii. Conversaţia alunecă de l precară a Sfintului Părinte, la războiul rece şi recesiunea o cei patru bărbaţi vorbind şi ascultînd, cu o înţclcpciur Justine o găsi fascinantă. O surprindea mai ales Dane. părea ciudat şi prea puţin familiar. El contribuia activ la CD

dar Justine remarcă faptul că toţi ceilalţi îl ascultau, de f fost în transă. Comentariile lui nu vădeau naivitate, erau ii originale. Sfinte! Oare din cauza acestei aure îl asculta trei? Pentru că el o avea şi ei nu? Era aceasta o virtute pe admirau în mod special? Cei trei oameni, atît de diferiţi celălalt, păreau să fie mai legaţi de Dane, decît între ei. ( venea să-1 ia şi ea pe Dane în serios, la fel ca interlocutori: nu însemna că n-ar fi fost conştientă de înţelepciunea sau d. lui. Dar, pînă în acest moment îl considerase o parte din Iar acum, trebuia să se obişnuiască cu gîndul că lucrurile K

baseră. - Dacă vrei să-ţi faci datoria pînă la capăt, Dane. a'

să-mi îngădui s-o conduc eu pe sora ta Ia hotel, spuSL Moerling Hartheim pe un ton aproape poruncitor, consulte şi pe ceilalţi asupra subiectului. Şi, uite-aşa, Justine se trezi pe treptele de maTrn

acestui bărbat puternic şi diferit. Afară, în lumin

502

Vorbea o engleză impecabilă, fără accent d, americane; raia r-ul. ' ' avc;

ea

Page 507: Colleen McCullough Pasarea Spin

braţ Ş' ° conduse la ° limuzină Mercedes al cărei şofer

[H, trebuie să-ti petreci singură prima noapte la Roma, rc nlult de lucru, spuse el urmînd-o în maşină.. Trebuie

!,tiior căruia să-i împărtăşeşti impresiile. c ca nu prea am dc ales> Herr Harthcim.

i Ra'ner-e Să fii o persoană importantă, cu maşină la scară şi

•IŞţff cg sj mai important cînd voi ajunge Cancelar al Ger-

iirâ. prinde că nu eşti deja. :a tînăr. Se întoarse şi-I privi atent, descoperind că are pielea riduri la ochi. ,-iv şi am părul alb, dar am albit de la şaisprezece ani, de cînd am început să mănînc pe săturate. Acum .am .j

şi unu de ani. 11 să te cred pe cuvînt, spuse ca aruncîndu-şi pantofii din : Totuşi, pentru mine asta înseamnă mult, căci eu sînt o .v/ce de douăzeci şi unu de ani. ti un monstru, zise el zîmbind. r putea să ai dreptate. Şi mama îmi spune la fel. Numai că au seama ce înţelegeţi fiecare prin „monstru". Care e aţa9

"i cumva pe aceea a mamei tale? Punc-o în încurcătură dacă aş întreba-o. Crczi că mă aflu în aceeaşi situaţie? '!la "ni spune că şi dumneata eşti un monstru. Nu cred că -v Putea pune în încurcătură, Herr Hartheim.

• repetă el cu respiraţia tăiată, foarte bine, domnişoară c Cerca s^ definesc acest termen. Desemnează o per-

Cl°nzeazâ pe ceilalţi; calcă peste cadavre; simte că-1 Pe Dumnezeu; nu are scrupule şi nici conduită

503

t"

Page 508: Colleen McCullough Pasarea Spin

Ea chicoti. - Seamănă cu un autoportret. Eu am

o şabilă. Sînt sora lui Dane.

- N-ai nimic comun cu el. - Cu-atît mai mare păcatul.

- Faţa lui nu s-âr potrivi deloc personalităţii l •[ - Nu te contrazic, dar dacă aş fi avut înfăţişa

mi-aş fi dezvoltat o altă personalitate. ' r°a - Asta depinde de ce a existat mai întîi, oul sa

pantofii şi hai să facem o plimbare. Merseră fără ţintă pe strada invadată de o iniiliin J

Fiaturi, tot felul de Automobile, care se mişcau de cuprinse de panică, în cele din urmă, el se opri într-un fci înconjurată de pereţi neteziţi de trecerea anilor şi 0 cond' restaurant.

- Preferi cumva un local de epocă? întrebă el. - Dacă-mi dai ceva de mîncare, nu-mi pasă unde si; - Pot să comand în numele tău? Ochii deschişi clipiră, parcă puţin îngrijoraţi, căci Ju:

luptătoare. - Nu prea mă împac cu stilul ăsta autoritar al bărbaţii)

ea. La urma urmei, de unde ştii ce-mi place mic? - Sora Ana îşi duce crucea, murmură el. Spune-mi

mîncăruri preferi şi îţi garantez că-ţi voi face pe plac. Pi - Compromis? E-n regulă, îţi întind şi eu o mînâ, de ce

întîi pate, apoi creveţi şi o farfurie mare de „saltimbocca', o casată şi un cappuccino. Cam atît, deocamdată.

- Ar trebui să te plesnesc, rîse el bine dispus. Dădu o chelnerului, exact aşa cum i-o ceruse ea, dar într-o italian.;

- Ai spus că nu semăn deloc cu Dane. Nu a veni comun? întrebă ea puţin patetic, la cafea, fiindcă flămîndă ca să facă conversaţie în timp ce mînca.

El aprinse ţigara ei, apoi pe a lui, şi o privi intens.^ de prima lui mtîlnire cu Dane din urmă cu cîteva luiu cardinalului de Bricassart, minus cîţiva am - vreo p zuse asta imediat, apoi află că mama băiatului, şi WP era sora cardinalului.

504

1 conduită '"oral;-,

Page 509: Colleen McCullough Pasarea Spin

oarecare asemănare. Cîteodafă se vede chiar pe :N|>

a ' degrabă de expresii, decît de trăsături; bunăoară,

'i* 11'11. |,jj deschişi şi gura închisă. Totuşi, mi se pare i !"1L' j de|oc cu unchiul tău, cardinalul de Bricassart.

11111 1 cardinal'7 repetă ea prosteşte. fr" '. c Bricassart nu este unchiul vostru? Aş putea să

•ii s-a spus. l îla de pradă? Nu e nici pe departe rudă cu noi, slavă fost preotul parohiei noastre, cu mulţi ani în urmă,

„â nasc cu. era foarte inteligentă, dar şi circumspectă. Sărmana

lini că asta era, doar o fetiţă. Cei zece ani care-i despăr-u cît o sută. De teamă ca nu cumva să-i fie distrusă • se învîrtca, ea era tot timpul în gardă. Probabil că va adă, chiar dacă i se va spune adevărul. Cum să pro-i ca sa-i dea de înţeles că.nu era nimic important? Evi-

jţnsiste asupra subiectului, dar nici să nu abandoneze

unei e de înţeles, zise el în treacăt. ' {anume? mănarea dintre Dane şi cardinal doar în linii mari - înăl-

uloarea tenului, conformaţia fizică. Lbunica mi-a spus că tatăl nostm aducea puţin cu cardinalul. fi-ai văzut tatăl niciodată? i măcar în poză. El şi mama s-au despărţit înainte de a se ne. Făcu semn chelnerului. Am mai dori un cappucdno,

' "ie, eşti o sălbatică! Lasă-mă pe mine să comand. a "aibă, nu vreau! Sînt în stare să gîndesc pentru mine şi 010 e Bărbaţi ca să le spun ce doresc; sau să aflu de la el :|u vreau eu, mă auzi?

la ° parte vălurile de suprafaţă şi ai să descoperi •'us Dane. !e- Nu pot să sufăr să fiu cocoloşită! îmi place să nieu şi nu voi accepta niciodată să mi se spună j"ocedez! Nu cer nimic, darnici nu dau nimic!

505

Page 510: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Am remarcat singur, spuse el îngîndurat r fii aşa, Herzchen? Trăsătură de familie? m (il

- Ştiu eu? Nu avem destule femei în f spune cum stau lucrurile. Numai una ne PfM '^ !C Ca

î i • i i - i c ncrcif ip r* şi eu. In schimb, avem bărbaţi cu grămada ' n'ca

- Numai că în generaţia ta nu există dccît D - Asta fiindcă mama 1-a părăsit pe tata

niciodată atrasă de altcineva. Mare păcat! M cheamă „o femeie de casă"; i-ar fi plăcut «a -

- , , . - , F sa agite pe lingă el.

- Semeni cu ea? - Nu cred. - Altceva, mult mai interesant - vă plăceţi una pe Cc - Mama şi eu? Zîmbi îngîndurată; ce-ar'fi răspuns^!

dacă cineva i-ar fi pus o asemenea întrebare? Nu sînt sicu"' plăcem, dar este ceva între noi; poate că nu-i dccît o simplă k biologică. Nu ştiu. Ochii ei se îmblînziseră. întotdeauna, dorit să fi vorbft cu mine, aşa cum discută cu Dane; şi m plăcut să mă înţeleg cu ea, aşa cum reuşeşte Dane. Dar, on < mie îmi lipseşte c va. Cred că mai degrabă mie. Ea c^t .- deosebit, fo'arte cuierită de mine.

- Eu n-am întîlnit-o, aşa că nu pot să te aprob sau să t Dacă te consolează cu ceva, Herzchen, află că mie îmi, aşa cum eşti. Nu, eu nu aş schimba nimic în tine, nici chiarac încăpăţînare ridicolă.

- Oh, ce drăguţ din partea ta. Nu-i aşa că nu semăn dd- Dane?!

- Dane nu seamănă cu nimeni pe lumea asta. - Vrei să spui că nu este de pe lumea asta? - Cred că da. Se aplecă, intrînd în conul de lumii

mesei. Eu sînt catolic, nu mi-am abandonat niciodată r i-am încălcat de multe ori preceptele. Nu-mi place sa voi Dane, pentru că inima îmi spune că anumite lucru bine dacă nu sînt comentate. Este evident faptul ca nu *•- în privinţa atitudinii faţă de viaţă, faţă de Dum"CZL

mai vorbim despre asta!

506

Page 511: Colleen McCullough Pasarea Spin

. că asa vrei tu. Am să închei cu tine un pact -:;1IIlC c orice, în afară de Dane şi religia lui.

• Rainer Moerling Hartheim surveniseră multe '•' A îl întîlnise pe Ralph de Bricassart, în iulie 1943. L-C- lupă aceea, regimentul lui a fost trimis pe frontul llll '~ s pînă la sfîrşitul războiului. Prea tînăr pcntra a iat cu ideile lui Hitler, suportase consecinţele po->L -joarele îngheţate în zăpadă, fără muniţie, la numai ' linia frontului, înfruntînd moartea. La sfîrşitul războ-j sine două amintiri: campania groaznică, de frig cum-I lui Ralph de Bricassart. Oroarea şi frumuseţea, Dia-nnezeu. Rebegit de frig, aştepta neputincios tirul , vreme ce înălţa rugăciuni spre ceruri. Dar nu ştia roagă - să aibă suficiente gloanţe pe ţeava puştii, să : pentru nemurirea sufletului, pentru omul din Bazilică, ca durerii.

|/ara lui 1945 se retrăsese din calea ruşilor prin Polonia, eilalţi soldaţi, un singur obiectiv - să ajungă în zonele britanici sau de americani. Dacă îl prindeau ruşii, îl ^rupt în bucăţele actele şi le-a ars, le-a îngropat la Irqn iirat nişte haine şi s-a predat englezilor, la frontiera i dus într-un lagăr, unde a trăit timp de un an cu puţina putea fi oferită ostaticilor pentru că trebuiau hrăniţi f oameni. In tot acest timp a aşteptat ca englezii să în-Ingura lor şansă era eliberarea prizonierilor. Iţi Ic lagărului 1-au avertizat de două ori, ba mai mult, F'timatum. în portul Ostend era în permanenţă un va-imigranţi pentru Australia. S-au oferit să-i dea "mbe identitatea şi să-1 trimită pe un pămînt nou, anu-a."le împotriva lui; în schimb, el trebuia să muncească australian timp de doi ani, în orice domeniu ar fi Putea dispune de viaţa sa, cum dorea. Asta nu în-Lkl?13 ° rauncă de sclav; nu, avea să fie plătit, bine-°cazii reuşise să ocolească oficiul de imigrări. El

507

Page 512: Colleen McCullough Pasarea Spin

,"evoic-H 5i sufla^0 ra*n|â * J!''''ha»'ofc a *** * obsc , ,S?ra«*,scr5

t" ' «» ca ''

Ş1 C'"d Depuse să / u c ,e j,

dar , °

Sa nu,7] U

cu va,0ar ' iui a a

ate„uase put ntă alte călită Un bărbat care nu considerabil, iar Un

a?a se autoeduca el Menise la Roma , ' ";; ceea ce /acea era î de ca^ă; numai- că psiholo dar el

i mult. Jntr-o de Şef al 508

a(l

f, lipsită de sufla Şi dulceaţa copiM, i, notărîre, feraiiia de pierdut poate conta 'sensibil e mai greu de rân| 'un fej curios semăna cu on Şi Ralph de Bricassart.

• ^~ţ.^, fll t,...m-roJoasele jnateriale cu multâj !~ar fi părut disproporţionat i 'r fi meritat să suferc chiar * să conducă Germania. -" să

Page 513: Colleen McCullough Pasarea Spin

. mal flexibila. Pentru că nu putuse promite că -' refuză de mai multe ori iertarea în confesional,

'fel ci şi religia lui se împleteau într-un tot unitar. j c,"nd va avea suficienţi bani ca să pună mina pe ,

jpă aceca se va căi în faţa Bisericii. d era unul dintre cei mai bogaţi şi puternici oameni -\f Vest si nu ilustru membra al Parlamentului din

If l l i l OC v" 1 '•

irsc la Roma. U căută pe cardinalul de Bricassart ca iLultatcle rugăciunilor sale. Cum îşi imaginase el că va Mnirca, nu-şi mai amintea, pentru că. de la începutpînă fst conştient de un singur lucru: îl dezamăgise pe Ralph t Ştiuse şi de ce; nu era nevoie să întrebe. Darnici nu lin partea cardinalului la o asemenea remarcă: iigai să reuşeşti mai bine decît mine, pentru că erai i scop nu scuză mijloacele. Dar presupun că seminţele li noastre se aruncă înainte de a ne naşte, în camera de hotel, a plîns, dar s-a calmat şi după o ius: „ce-i făcut, e bun făcut"; am să fiu cum speră el în )dată chiar reuşea, altă dată nu. Dar încerca. Prietenia îţii Vaticanului deveni cel mai important lucru din viaţa w se transformă într-un loc de refugiu ori de cîte ori ragul disperării. Mîngîierea. Cea adusă de aceşti oameni (udată. Nu inîngîieri de mîini, nu vorbe. Reprezenta un FU suflet, ca şi cum ei ar fi cunoscut durerea. F mergea prin soarele blînd al Romei, după ce o lăsase 'ensiune, Rainer se gîndea că îi va aduce întotdeauna "oştinţă. O privise cum face faţă situaţiei stînjenitoare '-amiază şi simţise un val de tandreţe faţă de ea. Rea, w; un mic monstru. Putea să-i înfrunte pe toţi, în • oare cei de la Vatican înţeleseseră asta? îşi spuse că |i-o f Slm?airil"te paterne, numai că el nu avea o fiică. L „ .Se U); Dane, o dusese la o slujbă de după-amiază, [dc^'n aC'")e fafă de sPirituJ ecleziastic manifes

pputpl <-ane'pe care ea nu~3 cun°ştea;'acei Dane> 5 parte din viaţa ei.

509

Page 514: Colleen McCullough Pasarea Spin

Cea mai frumoasă trăsătură a Duinneze o constituia faptul că acesta putea ierta ori "' S^U' '* a Iustinei, iar Iui îi trecea cu vederea fapti'|Pl"ă?'''l ştiinţă emoţiile, pînă cînd va considera el d zurile ce le ţineau în frîu. La un moment crezînd că pierduse pentru totdeauna cheia Zîmbi şi aruncă ţigara. Cheia... Ei bine, foarte ciudate. Poate că avea nevoie de •> *- acela roşu, pentru a simţi fiorul emoţiilor; poate î roşii, Dumnezeu îi fluturase prin faţa ochilor o

Ziua aceea zburase într-o secundă. Privindu- . este încă devreme şi ştiu că omul care avea atîta putcr Sfinţia Sa zăcea pe patul de moarte, nu dormea poa însuşise obiceiurile nocturne ale pisicii sale. Şi omul 'de la Castelul Gandolfo, cu faţa slabă, de ascet, care dincolo de interesele coroanei albe, era pe moarte '

Dacă îi iubise pe germani, dacă încă mai dorea să; du-se germana în jurul său, schimbase oare în vrem lucrurilor? Nu Rainer era în măsură să judece asta.

Dar Rainer simţea nevoia să ştie dacă nu cumva su aflase la Castelul Gandolfo. Urcă scările de marmur," camerele purpurii, dornic să vorbească cu Vittorio Scait nai di Contini-Verchese, Cine va fi următorul Papă0 Po, un altul. Se împliniseră de-acum trei ani de cînd îl cu acest om cu ochi negri şi inteligenţi; mai bine să caute r el, decît la cardinalul de Bricassart.

-Nu credeam c-o să spun vreodată lucrul acesta, dar lui Dumnezeu că plecăm la Drogheda, zise Justine, r arunce o monedă în Fîntîna Trevi. La început vorbeai* lătorie în Franţa şi Spania; şi uite, ne aflăm tot la Rom. simt total nefolositoare. Ce ţi-e şi cu fraţii ăştia!^

- Hmm, deci visezi la necesitate şi la lipsa ci. Socrate, spuse Rainer. . ,

- Socrate? Nu-mi amintesc! Ce caraghios. >'^ că am citit tot, inclusiv Platon. Se întoarse şi- P

510

Page 515: Colleen McCullough Pasarea Spin

e vară i se potriveau mult mai bine decît cele ase la Vatican.

rrate era absolut convins de inutilitatea „buricu-, llonstreze teoria, şi-a tăiat buricul şi 1-a aruncat. ă de rîs. jîntîmplat? izut pantalonii. •' ujcotj ca. Oricum, pe vremea aceea la Atena, nu se i nj Dar cred că povestea ta are şi o morală. Deveni ,cc.ţi pierzi vremea cu mine, Rain? înalo ti-am spus de o mie de ori că numele meu nu se j Riner, nici Reiner. nici tu nu vrei să înţelegi, ripostă ea privind bazinul de monede murdare. Ai fost vreodată în Australia? din umeri. e ce, de vreo două ori,Herzchen, dar am reuşit să scap. i te duceai, m-ai fi înţeles. In Australia ai un nume s pronunţă aşa cum îl rostesc eu. Raincr. Rain. Ploaie. rt. [ el scăpă ţigara. nu cumva te îndrăgosteşti de mine? pişti sînt bărbaţii!

îmi pare rău că te dezamăgesc, dar

i cum ar fi vrut să-şi îndulcească puţin cuvintele, îşi în a lui.

a mult mai plăcut decît atît. fi mai plăcut decît să te îndrăgosteşti? totul, cred. N-aş vrea să fiu niciodată în postura asta. •'eptate. Cu siguranţă devine un handicap, dacă începi °eci, ce ţi se pare mult mai plăcut? Dicton, îl mîngîie. Tu eşti prietenul meu, nu? "nd aruncă o

monedă în fintînă. Uite, ia-o! Cred că lin „ -------- - ••

511

. , Puui am azvîrlit peste o mie de mărci; şi asta numai :a v'oi mai simţi şi altă dată căldura sudului. Uneori >' m'-e din nou frig.

căldura adevăratului sud, spuse Iustine. Pataizcci a u

. cu condiţia să găseşti un petic de umbră.

Page 516: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Nu-i de mirare că ţie nu ti-e ciiH - , • A „ ,.' ' "Ju, risc el r* -

obicei; rămăsese, mea din anii tinereţii ci reprezenta o sfidare Ja adresa sorţii, farc'l i'''01"8'1'-'' caţie pentru faptul că eşti ca un ou fiert iarc"^ ° ° '

- Vorbeşti o engleză uzuală, dar americană S' că ai învăţat engleza într-o universitate brita ' ' - C"

- Nu. Am început cu dialectul londonez codcn cu scoţiană, apoi cu welşa, într-un lagăr din n"^-'' '

i - ' "Cluiji mcam cu omul care m-a învăţat fără ca ccilalf -- • cuvînt. Cînd m-am întors în Germnia, am văzut t '-'"' cumpărat toate discurile englezeşti, dar erau facw '•' Le-am ascultat de mii de ori, acasă, pînă cînd ani rcL, vorbe, apoi, cu timpul, am învăţat şi mai mult

Ca de obicei, ea îşi scoase pantofii; uimit, el opm pe pavajul înfierbîntat, pe care ai fi putut prăji un ou

- Ştii ce? Pune-ţi pantofii. - Ui ţi că sînt ausi ' . Avem picioarele prea mari, ca s:

bine în pantofi. Dacă nu este foarte frig, umblăm deşi cîtc ori avem ocazia. Aş putea merge pe jăratic, spuse i Apoi, brusc, schimbă subiectul. Ţi-ai iubit soţia, Rain '

-Nu . - Dar ca te-a iubit? - Da. Altfel, nu s-ar fi măritat cu mine. - Biata de ea! Ai folosit-o şi apoi ai abandonat-o. - Te dezamăgesc? - Nu, nu cred. Mai degrabă te admir. Dar îmi par.

rău pentru ea; asta îmi întăreşte hotărîrea de a nu r' casi supă.

- Mă admiri? întrebă el pe un ton inexpresiv. - De ce nu? Eu nu caut la tine ceea ce, fără-ndoiala

pe ea. Mie îmi placi, eşti prietenul meu. Ea te iubea. - Eu cred, dragă Herzch'en, că oamenii ambipoî'

prea frumos cu femeile lor, spuse el cu tristeţe. - Asta pentru că se plictisesc uşor de

..da. dragă, nu, dragă". Ţi se face greaţă de

"AuMraliancă (n. tr.),

Page 517: Colleen McCullough Pasarea Spin

te trimiteam să-ţi pui ştreangul de gît, dar p,

-' „.'/-v^af ă QCQ r*f*iTn *

Pez<

treimii"'"1 111 iclise. Armele ei nu erau nici pe departe la fel de ':1 - învingătoare ca ale tale. Aş fi vrut să văd şi filme

C i] cunoscut esenţa. Chestia cu „da, dragă" am înţe-' 'dec în ce accepţiune foloseşti termenul dulcegării. ', de ghinion. Sau pe-aproape.

„jnca bazinului cu degetele mari de la picioare şi plece mult înainte şi apoi să se îndrepte, i |a urmă ai fost bun cu ea. Ai scăpat-o de persoana i mult mai bine fără tine, deşi probabil că ea nu n schimb, eu te pot păstra, pentru că n-am să te las ... .ni intri pe sub piele.

inlr-adcvăr un ou fiert tare, Justine. Cum ai aflat tu toate ninc?

[întrebat pe Dane. Şi fiindcă el nu se dezminte niciodată, u doar fapte concrete, dar eu am dedus restul, ndoială, ai apelat la enorma ta experienţă de viaţă. Eşti înnăscută! Lumea te consideră o actriţă foarte bună, vine greu să te iau în serios. Cum reuşeşti să exprimi irc nu le-ai avut niciodată? Din punct de vedere emo-i la vîrsta unui copil de cincisprezece ani. 'i de pe zidul fîntînii şi se aşeză, masîndu-şi degetele. i, mi s-au umflat picioarele! mici un semn că ar fi auzit ultima parte a comentariului rresia că se obişnuise cu criticile, în asemenea măsură N mai auzea. Cîte critici trebuie să fi suportat! Mira-™1 că nu-i purta pică lui Dane. răspuns la întrebarea ta, zise ea într-un tîrziu. Cred Piu sînt în stare s-o fac, altfel n-aş fi considerată o f • Uar viaţa mea de pe scenă este ca o... aşteptare. ™gurâ'nu mă pot risipi în afara scenei. Avem multe j s Pe scenă încetez să mai fiu eu; mai degrabă t

Uccesiune de euri. Noi toţi credem că sîntem un :, rolul reprezintă, în primul rînd, un

513

•ariez

aşa ceva.

Page 518: Colleen McCullough Pasarea Spin

mod de ex.stenţă primordial, un act i , , o trăire emoţională. Primul îl cbndiS CCtUaI 5* abia practic se sleiesc reciproc însTm ^ P

C să te zbaji, să p,î„gl saifsă rizi rhlT

Ulf «"* m « ; transpun Într-Un ah eu, care ar f"put fi af"'

Cs" 'i şi motivaţia necesară. Asta-, sec^tuT N» ^ ^ mă identific cu rolul, ca şi cum ar fi n '" devi11 mele. Şi aşa, rolul devine eul meu C°mp0nc'«â

Brusc, sări în picioare, de parcă j „ r ,. p

emoţia în nemişcare. ' fosl

- Ştii, Ram! Imagmează-ţi! în următor," A putea spune despre mine că am comis c7m 'ăZCci

mt, am salvat oameni sau i-am ruinat' Oh ™ * - Şi m toate vei fi m. se ridică si n • .,

dreptate, Justme. Nu-ţi poţi perrmte ă L " "°U "lim

Dacă ar fi vorba de altcineva poi c ă iT^ " " văd într-o asemenea ipostază Ce'°' dar ^

514

Page 519: Colleen McCullough Pasarea Spin

18

acă oamenii de la Drogheda şi-ar fi dat puţină osteneală, şi-ar fi putut imagina că Roma şi Londra se află la aceeaşi distanţă ca Sydneyul, iar Dane şi i au crescut deloc şi continuă să frecventeze o şcoală

în Era de la sine înţeles că nu aveau cum să vină acasă în ţcle scurte, dar o dată pe an, trebuiau să sosească pentru lună. în general, îi aşteptau în august sau septembrie şi miau că s-au schimbat şi că ar putea arăta altfel ca de că foarte tineri. Nu conta că aveau cincisprezece sau ani, ori douăzeci şi doi, douăzeci şi trei. Şi, dacă în 'cuitorii Droghedei trăiau numai cu gîndul la această aţă nu făceau imprudenţa să spună: „au mai rămas -âptămîni", dau „Doamne, nici nu s-a împlinit o lună cat". Totuşi, pe la mijlocul lui iulie, toţi aveau chipurile fc la bucătărie, la padocuri şi la sufragerie, toată lumea 'uri.

e penoade se făceau schimburi de scrisori. In gene-L"^'au Personalităţile autorilor lor, dar uneori erau con-r, exemni" *-'-- şj.ar fj închipuit că Dane o să fie un

; că Fee nu va r scrie de două

vor tnnite cărţi poştale

515

D

Page 520: Colleen McCullough Pasarea Spin

de ziua lor de naştere şi de Crăciun. Că A foarte des Iustinei şi niciodată lui Dane "^ !V*Uc'"' r

Dane era bine intenţionat şi scria într-ad însă din păcate, uita să treacă pe la poştă-3; ^^ două sau trei luni nu venea nici o scrisoare simultan zeci de misive. Vorbăreaţa de Justi^ °' Dr°gh mane, într-un stil necenzurat, care-i făcea ne S°r'- 3dc^ le trezea cel mai viu interes. Meggie le scria o daţii' !î ' V';

ambilor copii. Bunica nu-i scria niciodată Justi ^ coresponda asiduu cu Dane. EI primea şi de la unchii?' '" despre starea pămîntului şi a fermei, despre sănătat' °r'" la Drogheda, pentru că li se părea că e de datoria lor săV"' totul mergea bine acasă. Totuşi nu-i scriau şi Justinci " * ar fi fost uluită dacă s-ar fi produs o asemenea minune'' corespondenţa doamnei Smith, a lui Minnie şi Cat şi a An-confirma previziunile.

Era o plăcere să citeşti scrisori şi o povară să scrii. toţi, în afară de Justine, care trecea prin stări de exasp. nimeni nu-i scria cum şi-ar fi dorit ea. De la Justine. făcea Dane, întrucît scrisorile lui nu atingeau nicio problemelor. Dar Justine reuşea de fiecare dată să pun: i. „Rain a venit astăzi la Londra cu avionul (scria ea la dat) şi mi-a spus că 1-a văzut pe Dane, săptămîna trecu în ultima vreme se întîlneşte mai des cu Dane decît cu n că Roma este pe prima pagină a agendei lui de lucru. figurează undeva, în josul paginii. Trebuie să mărturisesc lui Rain, îl văd pe Dane în fiecare an la Roma, înaini acasă, la Drogheda. Dane ar vrea să vină la Londra, nu; las eu atîta vreme cît Rain se află la Roma. Egoista. Dar daţi seama ce bine mă simt în compania lui Rain. Es ^ puţinele cunoştinţe care-mi administrează bine ban" deranja chiar dacă 1-aş vedea şi mai des. într-un fe , ^ norocos decît mine. El îi poate întîlni pe colegii ui • Cred că Dane îşi imaginează că vreau să atentez unuia dintre ei. Sau poate îşi închipuie că ei nw v Ha! N-ar fi exclus dacă m-ar vedea în costum

516

cd

Page 521: Colleen McCullough Pasarea Spin

i. este o nebunie! Un fel de Theda Bara modernă. Ima-''., două rotiţe mici de bronz, pentru sfîrcul sinilor, o mulţime ".'j

j o centură de castitate, o perucă neagră, corpul vopsit . ,n.-7oane Ia picioare.

, n -a n t n t '°r' ne şj pe colegii lui. Au ieşit la o bere. Rain a insistat

'\ , {nlj imaginez ce bine s-au distrat, între ei, bărbaţii. c, c|1jnUi pe Dane stînd turceşte într-un bar din Roma şi - fita unei vaze cu flori: «Palide narcise, ce păcat că vă cdc»? A încercat zadarnic, timp de vreo cinci minute, vintele poeziei în ordine, apoi a renunţat, a luat o narcisă început să danseze. Vi-1 puteţi imagina pe Dane

facînd susţinea că e imposibil să munceşti tot timpul fără să te ••'cntru că le-au exclus pe femei, nu puteau renunţa şi la l puţin aşa spune Rain. Să nu vă închipuiţi că se întîmplă în asemenea situaţii Rain este cel care-i supraveghează. distrat grozav cînd rai 1-am imaginat pe Dane dansînd :u o narcisă în gură". »

avut nevoie de opt ani pentru a ajunge preot, iar la • . eni nu se gîndea că această perioadă se va sfîrşi vreodată. opt

ani s-au scurs mult mai repede decît şi-au imaginat '; ogheda. Nu ştia nimeni ce va face el după ce se va hi-ă toţi

înclinau să creadă că se va întoarce în Australia. gie şi Justine bănuiau că va opta pentru Roma, deşi amăgea

cu gîndul că, fiind australian, de bună seamă '" vină acasă.

'«tine, lucrurile stăteau cu totul altfel. Nimănui nu-i trecea m'e că ea ar putea veni definitiv acasă. Ea era actriţă; •rfa m Australia ar fi însemnat sfîrşitul carierei sale artistice. J • Dane îşi putea exercita oriunde profesia. • n cel de-al

optulea an, nimeni nu ştia ce planuri aveau oţi locuitorii Droghedei plănuiseră să plece la Roma,

s c la hirotonisirea lui Dane.

^Ş, zise Meggie într-o bună zi. spus? întrebă AnneMueller.

517

, zrzoane Ia picioare.

-' ăsescm?? Ah, da! Săptămîna trecută, Rain i-a întîlnit '°r' ne şj pe colegii lui. Au ieşit la o bere. Rai '

Page 522: Colleen McCullough Pasarea Spin

Stăteau într-un colţ de verandă şi citeau H cartea în poală, în vreme ce privirea îi rătăcc ^ "' un an ploios; peste tot colcăiau viermii, iar văzd"i ârt' celor mai grase şi fericite păsări din lume VU'''

- Ziceam că am dat greş, repetă Meggje pe

Drum înfundat. Şi ce promiţător părea totul ]a n Un '' ghicit în 1921, cînd am venit noi la Drogheda? ^^

- Ce vrei să spui? - Şase fii în total, plus eu. Un an mai tîrziu, alţi d '

crezut atunci? Că vor fi cincizeci de nepoţi? Uită Stu au murit; nici unul dintre fraţii supravieţuitori n H-ar dori să se căsătorească; iar eu. care nu pot transmit departe, am fost singura care am dat Droghedei moşier aşa nu le-am făcut pe plac zeilor. Un fiu şi 0 fiică. Ai ii vor dărui cel puţin cîţiva ncpoţei. Şi ce se îmîmplă? Fiul m

ţişează cariera ecleziastică, iar fiica mea parc să fie o ^ convinsă. Din nou drum înfundat pentru Drogheda.

- Nu înţeleg de ce te miri, «pase Anne. în fond, la ce aştepta din partea bărbaţilor? Au fost ţintuiţi aici, timbi cangurii, nu au întîlnit niciodată fetele cu care ar fi vrut să s>: Jims şi Patsy au rămas cu complexe postbelice, îl vezi însurîndu-se, cînd ştie că Patsy n-o va putea face nici iubesc prea mult ca să procedeze astfel. Şi, pe urmă, p; stoarce de puteri. Nu te-ai gîndit niciodată, Meggie? Fa se dă în vînt după sex. Şi asta-i valabil în egală mâsui Dane şi Justine. Vreau să spun că există oameni dominai dar nu şi cei din familia ta. Deşi, s-ar putea ca Justine să Tipul ăsta, Rainer, pare să-i placă foarte mult.

- Ai spus lucrurilor pe nume, dar nu este o consolare. Meggie. Pare să-i placă. Atît. La urma urmei, îl cunoaşte ani. Dacă ar fi vrut să se mărite cu el, ar fi fâcut-o de m'1

- Oare?! O cunosc bine pe Justine, răspunse Annc bine decît toţi cei de la Drogheda, chiar decît Fee. < terorizată de ideea de a se lega de cineva, de servit^ şi, sinceră să fiu, îl admir pe Rainer; pare s-o înţeleagă

518

Page 523: Colleen McCullough Pasarea Spin

'n ce măsură o iubeşte cu adevărat, dar dacă aşa ' i' are atîta minte s-o aştepte pînă cînd va fi şi ea

responsabilitatea.

- fată, uitînd de carte, care căzu pe podea. ' ' fn pasărea aceea. Sînt sigură că nici o privighetoare A ni rosti cuvintele pe care le avea pregătite de mult A - ce nu vrei să mergi la Roma, să asişti la ceremonie?

osebit? Danehirotonisitl

(T |a Roma! spuse Meggie scrîsnind din dinţi. Nu voi cjodată Drogheda. nu te rog! Nu-1 poţi dezamăgi atît de tare! Dacă tu

•JroL'hcda nu va avea nici o femeie acolo, pentru că destul de puternică să rezişti la zbor. Dar am să-ţi

acă cu aş şti că pot supravieţui unui astfel de zbor, j o clipă.

, juc Ia Roma şi să-1 văd pe Ralph de Bricassart zîmbind r° Mai bine moartă!

i. Meggie, Meggie! De ce îţi transferi toate frustrările asupra r ilui tău? Ai spus-o singură odată, a fost vina ta. Aşa că irtc mîndria şi du-te la Roma. Te rog! este o problemă de rnîndrie, se înfiora ea. Oh, Anne, pur şi '-C frică să merg! Pentru că nu-mi vine să cred, încă nu ăcatcu ideea. Mi se strînge inima cînd mă gîndesc la asta. Inu iei în calcul eventualitatea că nu va mai reveni niciodată 3 hirotonisirc? Ţi-a trecut măcar prin minte o asemenea va mai avea atîtea vacanţe, ca pe vremea studiilor la s-ar putea să rămînă la Roma şi dacă vei dori să-1 vezi, să te duci tu acolo. Du-te la Roma, Meggie! *t! Dac-ai şti cît sînt de înspăimîntată! Nu este vorba de de ascendentul lui Ralph asupra mea, ori de alte prostii 11 invocat ca să scap de întrebările oamenilor. Dumnezeu °uPă ei amîndoi, m-aş tîrî în genunchi să-i văd, dac-aş unu] din ei are nevoie de mine. Oh, Dane se va bucura, l'. a Şi uitat de existenţa mea. Mi-e frică, te rog să mă P* ca> dacă o să mă duc la Roma, se va întîmpla ceva

o-

519

Page 524: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Pentru numele lui Dumnezeu ce s > >-v> s-dr putea î c

- Nu ştiu... Dacă aş şti, aş trece la fapte. E n """ipla?

ment, cum să mă lupt cu un presentiment? Asta"1"713' Un prcs

Ca şi cum zeii s-ar aduna la sfat. S e' ° Prcm<>r Anne rîse. - Termină, Meggie, parc-ai fi o babă! - Nu pot, nu pot! Sînt o femeie bătrînă. - Prostii, eşti abia la jumătatea vieţii. Şi nj cj

faci probleme din cauza unui zbor cu avionul ' - Oh, lasă-mă-n pace! strigă Meggie exasperată şi

jos cartea.

La anumite ocazii, mulţimile iau cu asalt Roma Nu de turism, în sensul de trecere în revistă a unor glorii ;i contextul unor relicve prezente, ci de unitatea de simţin. ţimilor respective; în ultimă instanţă, e o izbucnire de n pentru că aceşti oameni vin să-şi vadă fiii, nepoţii, verii, n hirotonisiţi în enorma Bazilică, ce reprezintă cea mai vi biserică din lume. Aceşti oameni înnoptează în pensiuni im sau în hoteluri luxoase, la prieteni sau rude. Dar aici sînt pi uniţi, îşi găsesc pacea şi devin capabili să ierte. Fac cu va turul oraşului - Muzeul Vaticanului cu superba Capelă Sixti un dar în schimbul tuturor suferinţelor umane; Forumu mân; Colosseumul, Via Appia, Treptele Spaniole, lacom, tînă Trevi...

în aşteptarea evenimentului fiecare îşi umplea timpul a,u credea de cuviinţă. Urmau să se bucure de privilegiul sp<v unei audienţe particulare oferite de Sfîntul Părinte, onoare cx ochii lor, preţuia mai mult decît toate comorile Romei.

De data aceasta, Dane nu o mai aştepta pe JustiiK: pe F gării, în locul fratelui său venise Rainer Moerling Ha ^ măsura peronul cu paşi mari, ca un leu în cuşcă. Nu o îmbrăţişare, ci se mulţumi doar s-o strîngă afectuos

- Eşti ca un urs, spuse Iustine. - U r s ?

520

Page 525: Colleen McCullough Pasarea Spin

„ gîndit cînd te-arn văzut prima oară; nu ştiam r aşa că am hotărît, în cele din urmă, să te asemeni ui urs, decît unei gorile, •sîntbuni?

mvoacă mult prea repede moartea cuiva, dar smt şi - de braţ şi îşi potrivi pasul după al lui, pentru că , aceeaşi statură. Ce face Dane? L-ai văzut înainte c, gra să-l omor pe Clyde că nu mi-a dat voie să plec

,/este neschimbat.

,.ai ademenit pe căi greşite? Sieur că nu. Eşti foarte drăguţă, Herzchen.

încerc să fiu cît mai cuminte. Mi-am comandat hainele la iun croitor din Londra, îţi place fusta asta scurtă? I se ii. puţin înainte ca să te privesc mai bine.

c mătase plină îi ajungea cam la jumătatea pulpei; Rainer i Justine se întoarse din nou spre el.

ci, Rain? Este scandalos? Am văzut că la Paris nimeni itît de scurt.

nfirmă teoria, Herzchen. Cu picioare atît de frumoase o fustă cu un milimetru mai lungă ar fi fost într-adevăr i. Sint sigur că locuitorii Romei vor fi de acord cu mine. nseamnă că fundul o să-mi fie plin de vînătăi în mai ră! La naiba! Ştii ceva, Rain?

1ciupit niciodată un preot, în toţi aceşti ani, am intrat •>n Vatican de nenumărate ori, dar nu m-a ciupit nici lc' m-am hotărît să-mi pun o fustă mini, poate că se "acar un prelat. ca să mă răzgîndesc eu, zise Rainer zîmbind. oate- Cu Portocaliu? Păi ziceai că nu mă poţi suferi -°cahu, pentru că am deja părul portocaliu.

^'za simţurile; ce culoare agresivă!

c Inezi) sPuse ea dezgustată, urcînd în limuzina Mer-pota căreia flutura un steguleţ.

521

Page 526: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Cînd ai făcut rost de stegulct? - Cînd am primit postul în Guvern - Nu-i de mirare că mi s-a pomenit num i

World! Ai citit? melc"' - Ştii doar că nu citesc fiţuici, Justine - Nici eu; mi-a arătat-o cineva. Scria aşa 7'

lîndu-şi vocea cu un accent îngrozitor- Ar>t,V- Ust

, * t • , '" unîa austral la cap ca un morcov, întreţine o relaţie amical" cabinetului Germaniei de Vest". n

- Nu-şi dau seama de cîtă vreme sîntcm noi împrc

întinzîndu-şi picioarele. Justine îi privi admirativ hainele; foarte uşoare f • Era

în pas cu moda europeană, îndrăznind să poarte u ° IT mai moderne cămăşi care le permiteau bărbaţilor italj c '," etaleze pieptul păros.

- N-ar trebui să mai îmbraci costum şi cravată, spuse ea b -Nu? De ce? - Ăsta este stilul tău - în materie de îmbrăcăminte - b

medalion, pieptul păros. Costumul îţi îngroaşă talia, cînd, de tu eşti suplu.

O clipă o privi surprins, apoi expresia din ochi i se aprin o numea „privire concentrată".

- E prima oară! exclamă el. - Ce anume? - în şapte ani de cînd te cunosc, nu ai comentat nici»>

înfăţişarea mea, decît poate ca să mă iei peste picior. - Doamne! Cum de mi-a scăpat? întrebă ea. păr

ruşinată. M-am gîndit destul de mult la tine fără intenţi distra pe socoteala ta. Pentru un motiv numai de ea şti» Vreau să spun, m-am gîndit la înfăţişarea ta, la fekd curn^

El nu răspunse, dar zîmbi unui gînd, care părea s

mare plăcere. . , , Drumul acesta cu maşina lui Rainer era unul din ra^

de linişte de care a avut parte în ultimele săPtalllinJjjna]i: după ce i-au vizitat pe cardinalul de Bricassart şi

522

Page 527: Colleen McCullough Pasarea Spin

Uiziiia lui Rainer a depus contingentul Drogheda Hui ochiului, Justine îi studia reacţiile lui Rain faţă Vrmatâ exclusiv din unchi. Pînă în ultimul moment oiivinsă că mama se va răzgîndi şi va veni pînă la Absenţa ei era o lovitură cumplită; Justine nu ştia '' pe ca, sau îi părea rău pentru Dane. în schimb, •• jar ea trebuia să facă oficiile de gazdă. Toţi erau atît de timizi! Nici nu-i mai deosebea unul îsură ce îmbătrîneau, semănau tot mai mult între ei. ratau ca... da, ca nişte fermieri australieni, veniţi în Roma. Toţi erau îmbrăcaţi în haine de oraş, pentru . c ;nalte cu elastic, pantaloni strimţi, jachete sport, \ • l „ rcUj combinate cu tricot şi fîşii de piele, cămăşi albe, din lină împletită, pălării gri cu boruri largi. N-ar fi atras . pe străzile Sydneyului, în timpul Carnavalului de Paşti, ra'a vară romană, erau o prezenţă senzaţională. i Domnului că îl am pe Rain! E atît de bun cu ei! N-aş fi ciodată că cineva ar fi în stare să-i smulgă vreun cuvînt lui r Rain reuşise. Cotcodăcesc cu toţii ca nişte găini bătrîne. 'naiba a găsit pentru ei bere australiană? Ii plac, i se par iţi. De bună seamă totul se datora spiritului său politic. ipoate rămîne ataşat de religie un astfel de om? O enigmă, Rainer Moerling Hartheim. Prieten cu papi şi cardinali, iJustine O'Neill. Oh, dacă n-ai fi atît de urît, te-aş săruta. ît de recunoscătoare. Doamne, ce mă făceam dacă mă 1 unchii pe cap şi nu-1 aveam pe Rain? Ţi se potriveşte de mcle! El stătea relaxat în scaun si-1 asculta cu interes pe '•'povestea despre creşterea oilor. Justine se mulţumea . ^ cască curioasă. De cele mai multe ori reuşea să ob-31 deta|iile fizice ale unei persoane, dar, ce-i drept, foarte 1 t-flcre aceste detalii şi oamenii îşi făceau loc în viaţa Ştie absolut totul despre ei. Aşa se întîmplase şi cu ue vină a fost prima lor întîlnire; înconjurată de -_lc", uimită şi înspăimîntată, nu sesizase esenţa. Nu Ucrurile evidente; constituţia lui puternică, părul

523

Page 528: Colleen McCullough Pasarea Spin

întunecat la culoare. Apoi, cînd el o invit profita de ocazie să revizuiască detaliile ° °'n^ i- A • • ,, ^» SG Din»-1 îş i impusese oarecum forţat prezenţa d i Us' f izice; atunci fusese interesată mai m'uj f d de a rostea gura, decît de forma acesteia. CUvmt(.

Acum hotă r î că , de fapt, nu era deloc ur i i f v un amestec între ce este mai bun si CP (-«t» "'Pul

* ^^lt Hlfll r- r Parcă ar fi fost un împărat roman. Nu era de '

oraşul. Pentru el, oraşul reprezenta un cămin *" ""' cu pomeţii proeminenţi, un nas mic acvilin s

P-"IUj drepte, nearcuite. Gene foarte lungi, negre fon '"^ necaţi, potriviţi pentru a-i ascunde gînduri'le. De d"*"'' frumos detaliu era gura, nici plină, nici subţire n~P' mare, frumos conturată, exprimînd fermitate; lăsa in ar fi pierdut controlul asupra liniei de demarcaţie dintr putut dezvălui multe secrete, scoţînd la iveală ceea ce-i cu adevărat. I se părea interesant să studieze îndcapru atît de cunoscută şi totuşi atît de enigmatică.

Cînd ieşi din reverie, îl văzu cum o priveşte, conştient că ea îi studiase chipul; i se para că rămîne dezbrăcată in mulţimi pregătită să arunce cu pietre. Un moment, ci o pi în ochi, uşor contrariat. Apoi îşi îndreptă privirea, calm, -căruia îi puse o întrebare pertinentă despre miei. Justinc s; gînd, spunîndu-şi că nu-i bine să dea frîu liber imaginaţie: fascinant, în cîteva clipe văzuse un om care-i era prieten ani ca pe un posibil amant. Şi ideea aceasta nu-i provoca repulsie.

De-a lungul anilor, australianul Arthur Lestrange a aw succesori, care nu o mai făcuseră să rîdă. Oh, am tras înv . necesare din acea noapte memorabilă. Dar mă întreb, am p oare? Este plăcut să ai un bărbat. La dracu' cu ideile Iu pre bărbatul unic. Eu accept ideea asta, drept care n-< goste cu Rain; nu. Ar schimba prea multe lucruri şi % ^ un prieten. Am nevoie de acest prieten, nu-mi pot p fără el. O să-1 păstrez aşa cum îi place lui Dane, fără o semnificaţie fizică pentru mine.

524

Page 529: Colleen McCullough Pasarea Spin

- eau douăzeci de mii de oameni, aşa că, în mo-11 'irea deloc aglomerată. Nicăieri în lume nu se 1' teligenî^> ti111?' geniu, pentru a înălţa un templu '- fata căruia păleau toate operele păgîne lipsite de

antică- Bazilica Bramante, domul lui Michelan-'l ii Bernini reprezentau un monument închinat nu nezeu, ci şi omului. Adînc, sub confesional, într-o tră era îngropat Sfîntul Petru; aici a fost încoronat - • o l cel Mare. Ecourile vocilor din trecut păreau să • - lumini'argintii, în vreme ce razele strălucitoare de Altarul şi mîngîiau coloanele de bronz ale Baldachi-

•âtea pe trepte, cu faţa în jos, complet nemişcat. La ce se ire suferea fiindcă mama sa nu venise? Durerea asta nu i tulbure fiinţa. Cardinalul Ralph îl privi printre lacrimi n ci nu exista durere, înainte poate da, dar acum cu u. Toate fibrele fiinţei lui erau proiectate spre momentul iia, miracolul, în acea zi, cea mai importantă din viaţa tccva nu conta, în afara sarcinii pe care o avea de înde-lîntul faţă de Dumnezeu. El era în stare s-o ducă la bun ţi oare înaintea lui se ridicaseră la înălţimea aşteptărilor? ă, nu cardinalul de Bricassart, deşi acum îşi aminti cît •>c păruse ziua hirotonisirii sale. încercase cu fiecare 'i sale şi totuşi, ceva îl trăsese înapoi. ^irea mea nu a fost atît de augustă, ca aceasta, dar o m el. O să ne întrebăm mereu din ce aluat e plămădit 1 atîţia ani printre noi şi totuşi n-a atras invidia nici m şi-a făcut nici un duşman. Este iubit de toţi şi,

în-lubeşte pe toţi. Nici nu-i trece prin minte că starea asta r mară. Şi totuşi, cînd a venit prima oară la noi,

părea ' '~arn dat siguranţa, lucru pentru care, probabil ne-am LI el3rCa div'nă- Mii şi mii de preoţi au fost hirotonisiţi aici, se iniîmplă ceva deosebit. Oh, Meggie, de ce n-ai venit Pe care i l-ai făcut Domnului Nostru - darul pe care

525

ar.

Page 530: Colleen McCullough Pasarea Spin

eu nu i I-am putut oferi? Cred că de aceea nu Fiindcă, special pentru această zi, eu am f0 t~- 'ncearc:ă di asupra mea toate durerile lui, sâ-1 eliberez de U|n locul lui, am să sufăr în locul lui. Aşa trebuie ^ Mai tîrziu întoarse capul şi privi spre

oamenii Droghedei, care păreau ciudaţi în costume! °C-Up' culoare. Bob, Jack, Hughie, Jims, Patsy, un loc lib ° ° ^'"^ apoi Frank, Justine, cea cu păr de foc, cuminţit negru şi, alături de ea, Rainer. Mai departe o mulţi" pe care el nu-i cunoştea, dar care păreau tot atît d măreţia zilei ca şi cei de Ia Drogheda. Astăzi era o Astăzi se simţea de parcă şi el ar fi avut un fiu de dă r u j * oftă. Ce-o fi gîndit Vittorio cînd i-a încredinţat educarea în Crc a lui Dane?!

Poate pentru că-i lipsea foarte mult prezenţa mamei s a luat-o cu asalt pe Justine în camera de recepţii, unde c Vittorio şi cardinalul Ralph au organizat o petrecere pcntn magnific, în sutana neagră, cu guler alb, îşi spuse Justir că nu semăna cu un preot. Părea mai degrabă un actor c... un rol de preot; impresia persista pînă în clipa în care îl privea ochi. Da, aici descopereai lumina interioară, ceva ce îl transfer dintr-un bărbat foarte frumos într-unul unic.

- Părintele O'Neill, spuse Justine. - încă nu m-am obişnuit cu ideca, Jus. - Asta-i greu de înţeles. Eu nu m-am simţit niciodată ca

timpul ceremoniei de la „Sfîntul Petru", aşa că îmi imagi

ce treci tu! - Cred că poţi, în adîncul fiinţei talc. Dacă nu ai reuşi.

actriţă atît de bună. Dar la tine, Jus, totul vine inconştient; n nimic prin raţiune, atîta timp cît nu trebuie s-o f0'056^.

Stăteau pe o canapea, într-un colţ îndepărtat al camere

nu veni să-i tulbure. - îmi pare bine că a venit şi Frank, spuse el arum-

spre colţul unde Frank stătea de vorbă cu Rainer; nepi-

526

"

Page 531: Colleen McCullough Pasarea Spin

, uita compasiune în voce... Cam la fel gîndesc şi eu

,.'re prank. Şi totuşi, .Tuş, de ce? jgnoră aluzia şi aborda direct subiectul: , s-o omor

pe mama! spuse printre dinţi. Nu avea nici .1 i facă una ca asta! ! eu o înţeleg. Ar trebui să fii şi tu mai îngăduitoare. cu răutate, sau dacă încerca să mă oprească, atunci l jignit. Dar tu o cunoşti la fel de bine ca şi mine şi ştii 1 sjnt motivele, în curînd o să plec Ia Drogheda. Am să a şi am să descopăr adevărul.

, că fetele nu sînt la fel de răbdătoare cu mamele lor, se ea cu o strîmbătură. Poate că din cauza firii mele iu îmi vine greu să-mi asum rolul de mamă. ji albaştri o priviră cu tandreţe; Justinc simţi cum se înfier-rezînd că Dane o compătimeşte. „• ce nu te măriţi cu Rainer? întrebă el brusc. Iniase cu gura căscată. i mi-a cerut-o niciodată, răspunse abia auzit. imai fiindcă este convins că ai să-1 refuzi. Dar s-ar putea

să stea prea mult pe gînduri, ea îl trase de ureche, cum în copilărie.

nu care cumva să îndrăzneşti, ipocrit cu guler alb! Să nu ;uvînt, auzi?! ! Nu-l iubesc pe Rainer! E doar un prieten şi relaţia dintre noi să râmînă neschimbată. Dacă aprinzi umînare cu gîndul ăsta, jur că am să rnă rog pentru prima ţa şi am să te blestem; îţi aminteşti cît te speria ideea ilărie?

capul pe spate şi rîse.

i'ne, Justine! Magia mea a devenit mult mai puternică ar nu-i nevoie să te înfierbînţi aşa, proasto! Am greşit, gresia că este ceva mai mult între tine şi Rainer. e' ® curcjj e

527

râ niciodată atît de însufleţit. Ştiu un preot român Zl, re o vorbă cu multe înţelesuri, „ah, cei săraci!" şi o '

Page 532: Colleen McCullough Pasarea Spin

.,.,„

mania arăţi

~" ouca draeocfn - - Jafa ihcp„-, u 'dp,

c;^%a52*S

i,n spuse ea 'c„ Serviciu-

«evoie d ^ UC°n

; f Pauză,

' upă ce voi '

Pentru P

nevole. "ar, am i

Wciuieşfi, ca în cop

'Neil1' P ?J

° să ** Pot conce ri o a f e ' duPă ce o voi vedeapcn

ntla?Ias«Pra lui Dumnezeu.

« • ^ • • s ,

,*.co/„dedr st>w«

Page 533: Colleen McCullough Pasarea Spin

,- trebuia să intri într-un ordin. |C/a s_o fac şi probabil că aşa o să procedez. Am •j^nu-i nici o grabă.

. j, |a petrecere însoţită de Rainer şi după ce ea îi ' cetele sale de vacanţă cu Dane în Grecia, el îi sâ_si ia în primire biroul din Bonn. j zjse ca. Pentru un ministru de Cabinet, nu prea cind. Toate ziarele spun că eşti un playboy care dă /"ctrife australiene cu părul ca morcovul, iînfâ cu pumnul.

[ se pentru cele cîteva momente de plăcere mult mai iţi imaginezi tu.

njeazâ dacă vreau să merg pe jos? j nu-fi scoţi pantofii din picioare. cotro! Minijupele prezintă unele dezavantaje; epoca ţii jartiere a luat sfîrşir. Au apărut nişte ciorapi cu chilot te poţi arăta fără să faci furori. Şi, dacă nu vreau să-mi >ii ăştia, pe care am dat cinci guinee, trebuie să suport ipicioare.

lotuşi un lucru bun. îmi îmbunătăţeşti cunoştinţele în (lenjerie intimă pentru femei.

nărturiseşte! Pariez că ai o duzină de amante pe care le

ii una. Şi, ca o amantă bine crescută, mă aşteaptă ineglige.

"i? Noi nu am discutat niciodată despre viaţa ta sexuală! •"m arată?

'•"• grasă şi de patruzeci de ani. i.

ne?ti! Nu te văd deloc cu o astfel de femeie.

lu't bun-gust.

cu gustul său, draga mea. Nici eu nu sînt un bărbat e Wi bine la mine. Ce te face să crezi că as putea "ară

frumoasă?

529

F

Page 534: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Pentru că eşti în stare, zise ea indignată - Vrei să spui că asta se poate rezolva c '• - Nu, mi e vorba de bani! Mă necăjeşti

jeşti, Rainer! Rainer Moerling Hartheim, cred^lUlQeauna i de farmecul tău, altfel n-ai purta un med r ^Oarlt

descheiate care îţi scot trupul în evidentă P d, s esenţial să arăţi bine. ă P n

- Grija pe care mi-o porţi mă emoţionează /y,., - Ori de cîte ori sîntem împreună, eşti în o

H-'"' teme să nu te prind pe picior greşit. Furia i Sc topea' vorbea, îl privi nesigură. Nu vorbeşti serios, nu-i

- Tu ce crezi?

- Fără să fii îngîmfat, ştii foarte bine că eşti atrăgător - Nu contează că ştiu sau nu. Important este că tu c '

acesta. Era cît pe ce să spună: „Bineînţeles că eşti, mi-am ima

gînd cum ai fi ca amant, apoi am hotărît că nu va preferat să te păstrez ca prieten". Dacă i-ar fi făcut măr asta, el ar fi tras concluzia că nu a venit încă momentul i procedat altfel. Dar, înainte ca ea să rostească cuvintele, el < braţe şi o sărută. Cel puţin şaizeci de secunde, ea râmase | uluită că nu găsea puterea să lupte cu această forţă. Gura Iu frumoasă! Şi avea un păr incredibil de des; apoi, el îi prinsei palme şi o privi zîmbind.

- Te iubesc, spuse. îl prinse cu sălbăticie de încheietura mîinii şi îşi în

unghiile în carne. Se dădu doi paşi înapoi, cu mîinilc ^ ochii mari deschişi, respirînd precipitat.

- N-o să meargă, Rain! Aruncă pantofii din picioare, îi ridică şi începu sa n|

secunde dispăru din cîmpul lui vizual. El nu avea mică intenţie s-o urmărească, încheieturile îi Sin8erau „ Puse batista mai întîi pe una, apoi pe cealaltă şi se C0 H asupra durerii. După un timp, scoase tabachera ş^ _J^ ţigară, continuînd să meargă încet. Nici un t'ec

530

Page 535: Colleen McCullough Pasarea Spin

sufletesc. Tot ce-şi dorise şi acum înţelegea ,11, totul era pierdut. Ce fată proastă! Cînd are de ••? Să răspundă sentimentelor lui şi totuşi să-1 res-

rceau jocurile de noroc, se număra printre aceia ' cîstigă puţin... Aşteptase şapte ani lungi, înainte

orocul; simţise schimbarea din ea, acum, la cere- " -' se părea că acţionase prea devreme. Bine! Şi mîine Vn'cîte o cunoştea el pe Justine, avea să mai urmeze nul De un lucru era foarte sigur, nu intenţiona să Dacă îşi lua toate măsurile de precauţie, într-o zi va fi

rblondă, grasă şi de patruzeci de nai. Cum naiba de-i minte aşa ceva? Cu mulţi ani în urmă o auzise pe soţia

Lu.t,j asemenea reproşuri, deşi ea nu era blondă. De ce Ljcindesc acum la Annelise? Asediul meu tenace, desfăşurat

•!- ani a eşuat, şi într-un asemenea moment, eu mă gîndesc Deci,Frâulein Justine O'Neill! Partida nu e definitiv

se mai vedea lumină la Palat; o să urce şi o să stea puţin de cardinalul de Bricassart, care părea îmbătrînit în ultima Ir trebui să-1 îndemne să facă un control medical. Rainer se strînge inima, dar nu din cauza Justinei, ci a cardinalului toc fără să ştie la hirotonisirea fiului său.

% de vreme, şi holul hotelului forfotea de lume. Cu pantofii w, Justine îl traversă repede şi urcă scările în fugă, cu ttt- O vreme, mîinile ei tremurînde căutară cheia, fără Ka; se gîndi că va trebui să coboare din nou şi nu se

re- ^ar trebuia să fie în poşetă; acolo o punea de obicei. junsă în cameră, se apropie cu paşi împleticiţi de pat,

* marginea lui şi, încet, încet îşi adună gîndurile. îşi °st revoltător, îngrozitor, că era deziluzionată; dar lna rectangulară a nopţii, simţind nevoia să plîngă. Va rnai fi ca acum, şi asta era tragedia. Pierderea

531

Page 536: Colleen McCullough Pasarea Spin

celui mai drag prieten. Trădare. Cuvinte Ro ştiu deodată ce o înspăimîntase, îndemnînd ° '-PSitc cil parcă i-ar fi fost viaţa în pericol; nu sărutul^ cl sărut! Senzaţia de confort pe care ea nu si H ^ dorea neliniştile dragostei. Pentru ea, confortul^ frustrare, la fel şi dragostea. Dar nu numai atît 1° terea acestui fapt i se părea umilitoare; nu c iubi. Dacă ar fi fost capabilă de sentimente a din cînd în cînd garda; să fi simţit măcar o dată" decît afecţiune, faţă de toţi iubiţii pe care i-a avut N^ prin minte că-şi alegea intenţionat amanţi pe care să*' cu o detaşare deliberată care acum devenise pentru ' natură. Pentru prima dată în viaţă nu avea argument, ajute, nu vedea nici un loc unde s-ar fi putut duce pci înţelegere. Nici Drogheda nu era un refugiu, pentru că totdeai fost rezervată faţă de cei de-acasă.

Fusese nevoită să fugă de Rain. Să-1 accepte, să se lege de apoi să-1 vadă cum se retrage cînd îşi va da seama de ncpotrr, dintre ei? Era de nesuportat! El va înţelege cu cine are dc-pînă la urmă dragostea lui pentru ea se va stinge. Nu put; să spună „da" şi apoi să se vadă respinsă. Mai bine să ia ea In acest fel îşi satisfăcea mîndria, iar ea, Justinc, moştenise:.. mamei sale. Rain nu trebuie niciodată să descopere cum cr cu-adcvărat, dincolo de masca lunecoasă pe care o arbora.

El se îndrăgostise de acea Iustine pe care o vedea; nu-i (tu niciodată ocazia să bănuiască măcar apele adînci de dedesu acelea numai Dane le intuia, dar nici el nu avea certitudine, există cu adevărat.

Se aplecă şi îşi sprijini capul de marginea rece a mesei. ^ scăldată în lacrimi. De aceea era atît de ataşată de Dai cum este adevărata Iustine, şi totuşi o iubea. Legătura i viaţă trăită împreună, amintiri comune, necazuri, su e în schimb, Rain era un străin, de care nu i ^ aceleaşi fibre puternice care o ţineau înlănţuită < de alţi membri ai familiei sale. Nimic nu o obli

532

Page 537: Colleen McCullough Pasarea Spin

palma peste faţă, ridică din umeri şi începu acea ;l AP prea de a alunga suferinţa într-un colt al mintii, lt*f"*lTl " & ' 5 3 '

h iia să iasă pentru a-i tulbura amintirile. Ştia că aşa uteri; toată viaţa ei nu făcuse altceva decît să-şi

ceasta tehnică. Dar asta însemna să fie permanent r ca mereu ceva, să soarbă prin toţi porii realitatea .

re. întinse mîna şi aprinse lampa. o scrisoare cu antetul Teatrului Regina Elisabeta, pe

asc •T. sljnc", scria Clyde Daltinham Roberts. „Vino imediat, 'rc nevoie de tine. ti Avem disponibil un rol pentru noua stagiune şi o ni-a şoptit că s-ar putea să-ţi placă. Ce spui de Desdemona, i> Cu Marc Simpson în rolul lui Othelo? Repetiţiile pentru încep săptămîna viitoare, în măsura în care te interesează." dacă o interesa! Desdemona! Desdemona la Londra! Cu ipson în rolul lui Othelo! Şansa unei vieţi de om. îşi schim-iţia atît de mult, încît scena cu Rain îşi pierdu semnificaţia :'oate că, dacă era foarte, foarte atentă, ar reuşi să păstreze i lui Rain; mult aclamata actriţă era prea ocupată pentru părţi viaţa cu alţi amanţi. Merita să încerce. Dacă îl lăsa )pie prea mult de adevăr, ea va fugi din nou. Dar, pentru i pe Rain în viaţa ei, pe acest nou Rain, ar fi în stare să -\ însă n-avea de gînd să renunţe la mască. ni, veşti ca acestea trebuiau sărbătorite. Nu se simţea în revadă pe Rain, dar mai erau şi alţii la îndemînă, cărora lmpărtăşi triumful, îşi puse pantofii şi se îndreptă spre 'unchilor ei, iar cînd Patsy îi deschise, ea desfăcea larg 1 chipul strălucitor de bucurie. neţi berea, am să joc Desdemona! anunţă ea teatral. mc"t, nu-i răspunse nimeni, apoi Bob îi spuse plin de

probabil unul din unchi.

Page 538: Colleen McCullough Pasarea Spin

nu i se evaporă, ci se transformă într-un fel de elan. aruncă într-un fotoliu şi îi privi cu luare-aminte. Ce

533

Page 539: Colleen McCullough Pasarea Spin

oameni minunaţi erau! Bineînţeles căpentri • nimic! Nici nu ştiau cine era Desdemona 0-°' mărită, răspunsul lui Bob ar fi fost acelaşi

Ei făceau parte din viaţa ei, încă de pe vreme aibă amintiri din copilărie; păcat că, dintr-o mî H °'nd 'ncen

izolase de ei şi de Drogheda. Unchii erau o pluralita't'0 ^ nu avea nimic în comun. Reprezentau pur şi sim V °U ^ conglomerat care intrau şi ieşeau din padocuri z"' evitau. Abia acum înţelegea. Nu pentru că nu

dăduseră seama cît este de departe de ei şi se simte aici se aflau într-o lume care le era străină lor şi familial? i să-i înţeleagă mai bine.

Invadată de o căldură nedefinită care s-ar fi putut numi d Justine privi pe rînd chipurile care-i zîmbeau. Bob, şeful D întruchipa forţa vieţii şi a unităţii, dar era atît de mode* părea să nu trăiască decît pentru a-1 urma pe Bob; Huehic mică răutate în el, care le lipsea celorlalţi doi, şi totuşi se as atît de mult; Jims şi Patsy, jumătatea pozitivă şi jumătalea i a unui întreg; complexatul Frank, singurul care părea binl frică şi de nesiguranţă. Toţi, în afară de Jims şi Patsy, aveau alb, dar în rest erau neschimbaţi faţă de imaginea care i sej în memorie din anii copilăriei.

- Nu ştiu dacă ar trebui să-ţi dau bere, spuse Bob, şi din i lui răzbătea îndoiala.

Cu o jumătate de zi în urmă, această remarcă ar fi înfuna culme, dar acum era prea fericită ca să riposteze.

- Uite, dragule, ştiu că nu ţi-a trecut prin minte să-mi ofen| cît am fost împreună cu Rain, dar m-am făcut mare şi şti" s*

o bere. Te sigur că nu-i nici un păcat, zîmbi ea. . > \

- Unde-i Rainer? întrebă Jims, luînd paharul din nuna u

şi întinzîndu-i-1 Justinei. - M-am certat cu el. - Cu Rainer? • - Ei, da, dar numai eu sînt de vină. O să-1 vă

să-i spun că-mi pare rău.

534

""'«<> sPu<, ° " a r

Page 540: Colleen McCullough Pasarea Spin

din unchi nu fuma. Deşi altădată nu le mai ceruse • fata lor, în timp ce ei vorbeau cu Rain; acum însă , niult curaj ca să-şi scoată o ţigara şi simţi că nu-J mulţumi cu victoria berii, pe care o sorbi însetată, l, lor îngrijorate-f. 0 doamnă, chiar dacă mori de sete!

hflC. l'' ,.cste un băiat tare de treabă, spuse Hughie, privind-o

Iustine îşi dădea abia acum seama de ce crescuse în iii de brusc; îşi găsise un bărbat, în care ei vedeau un nbru al familiei.

]1 spuse ea scurt şi schimbă subiectul. Astăzi am petrecut ilă, nu-i aşa? ură aprobator din cap, inclusiv Frank, dar el nu părea 'scute despre asta. îşi dădea seama că sînt obosiţi, dar mpulsul de a veni să-i vadă. 5 e Desdemona? întrebă Frank din întunericul în care se

ie se lansă într-o descriere colorată, încîntată de groaza spuse că avea să fie strangulată. Abia după o jumătate Patsy îşi înăbuşi un căscat, îşi dădu seama cît de obosiţi

. i ie.

impul să plec, spuse lăsîndu-şi pe masă paharul gol. Nu-i n al doilea; se pare că unul era limita impusă unei

adevărate . Mulţumesc că m-aţi ascultat.

e uimirea lui Bob, se aplecă şi-1 sărută; Jack se feri, dar p' prindă, Hughie acceptă stînjenit, Jims se înroşi tot, dar j" n s-:; patsy se lăsă doar îmbrăţişat, iar Frank îşi feri capul; tea, reuşise să-i strîngă în braţe pe toţi. La Frank re-l'nere mai mare decît la ceilalţi. Bietul Frank! De

: uŞă se sprijini puţin de perete., Rain o iubea, încercă centralista îi spuse că plecase la Bonn. Nu conta. Era ; revadă la Londra, îşi va cere scuze în următoarea ' ° Va invita la cină de îndată ce va veni la Londra. Nu

535

f

f

P

ce

Page 541: Colleen McCullough Pasarea Spin

ştia multe lucruri despre Rain, dar de un In pentru că n-avca o fire ranchiunoasă. °'a 8'' Şi pentru că se va ocupa de afaceri externe '

cartierul lui general. „Aşteaptă şi ai să vezi, dra' du-se în oglindă, dar văzînd faţa lui, nu pe a Anglia cel mai important reper pentru Ministerul'^"1 ^ altfel să nu-mi spui Justine O'Neill". tau dc l

Nu-i trecuse prin minte că pentru Rainer nu tuturor problemelor. Avea forme fixe de comportam^ °'' nu făcea parte din ele. Nu şi-ar fi imaginat nici o cli ' '* dori s-o transforme în Justine Hartheim. Acum cr să-şi amintească exact sărutul lui, sau să viseze la C

Deocamdată, nu-i rămînea altceva de făcut decît s" ' Dane că nu putea pleca în Grecia cu el. Dane va înţeles -

» . i XT • - £~ - - • , • 6e> "i'uicicai»

o înţelegea. Numai ca, rara sa ştie de ce, nu dorea sâ-i d - toate motivele pentru care nu dorea să plece. Oricît de mult l " iubit pe fratele său, nu suporta să fie moralizată. Dane ar fi v ea să se căsătorească cu Rain; dacă i-ar fi mărturisit ce plan avea pentru Rain, ar fi luat-o cu forţa în Grecia.

„Dragă Rain, scria în bilet, îmi pare rău că am fugit ca o capri aseară, nici nu ştiu ce mi-a venit. Cred că am avut o zi grea. Te ro să mă ierti că m-am purtat ca o proastă. Mi-e ruşine de mine fiindcă am făcut atîta tărăboi pentru nimic. S-ar părea că şi tu ai avut o v la fel de grea; ce ti-a venit să-mi înşiri toate declaraţiile alea de dragoste? Ştii ceva? Tu mă ierţi pe mine şi eu te iert pe tine. Te rog. hai să fim prieteni. Nu vreau să mă cert cu tine. Cînd vii la Londra data viitoare, o să încheiem un tratat de pace". Ca de obicei era semnat cu numele întreg. „Justine" şi atît. Nici un cuvînt afectuos, îşi zise el, încercînd să ghicească la ce se gîndise cînd a scris bilctu Cu siguranţă semăna cu o prietenie adevărată, dar mai era oare şi altceva? Oftînd, recunoscu că nu prea găsea mare lucru. Probabil că a speriat-o foarte tare; dorea să păstreze prietenia, îi spunea ci de mult însemna aceasta pentru ea, dar se îndoia că ea înte egt exact ce simţea pentru el. La urma urmei, acum ştia măcar

536

°c

Page 542: Colleen McCullough Pasarea Spin

, ^,ica ea ar fi fost mai lucidă, şi-ar Fi dat seama de ' ente şi ar fi scl'is direct, fără ocolişuri. Şi totuşi, de -P la Londra, cînd plănuise să meargă în Grecia, cu i' - u trebuie să-şi facă iluzii şi să-şi închipuie că el era •'ciuda raţiunii, speranţa începea să prindă aripi; foarte r'" - secretara. Era 10 dimineaţa, după Greenwich, ora l privită s-o găsească acasă. T ' le rog, legătura cu apartamentul din Londra al

'' O'Neill, zise el, aşteptînd încnintat. P , ,xciamă Justine, plăcut surprinsă. Ai primit scrisoa-

Ijar acum. o pauză, ea spuse: , repede să mă inviţi la cină. i să fiu în Anglia

vineri şi sîmbătă; e prea curînd? dar trebuie să te mulţumeşti cu seara de sîmbătă. Repet

sdemonei, vineri nu pot.

sdemona? . Ah, tu nu ştii! Clyde mi-a scris la Roma şi mi-a propus arc Simpson joacă Othelo, iar Clyde e regizorul. Nu-i mi-

vl-am întors la Londra cu primul avion, icoperi ochii cu mîna, bucuros că secretara era în anticameră vedea faţa.

- Herzchen, este o veste minunată! îngăimă el, reuşind să stre-

•uţin entuziasm în glas. Tocmai mă întrebam de ce te-ai

î Londra. - Dane m-a înţeles, spuse ea evaziv; într-un fel, cred că a fost

ucuros să rămînă singur, îmi îndrugase o poveste cum că ar avea cvoie de mine să-1 bat la cap, dar cred că mai degrabă nu voia să ia simt exclusă din viaţa lui, acum după ce a fost hirotonisit.

~ Probabil, o aprobă el politicos. ~ Deci pe sîmbătă seara, spuse Justine. în jurul orei şase vom

un tratat de pace cu o sticlă sau două şi, după ce o să ajungem ornpromis satisfăcător, o să pregătesc masa. E bine aşa? Bineînţeles. La revedere, Herzchen.

537

Page 543: Colleen McCullough Pasarea Spin

Legătura s-a întrerupt brusc; rămase o vreme c mînă, apoi îl aşeză în furcă ridicînd din umeri L reccPt0rTi| }„ începea să se interpună între el şi munca lui a' lls'inc'

Ea continuă să-i acapareze gîndurile şi în zilHn, T •CjHvlt* Li 1*11") O f «

nimeni nu remarcă vreo schimbare în atitudinea lui S' - ' ^ puţin după ora şase, el se prezentă la ea acasă f- ^ „ alăseara, nimic; era o persoană dificilă în această privinţă Mă Y ^ a^Ucă

ferenţă totală faţă de flori, nu-i plăceau dulciurile iar H * °'n^' j «i i-- ' ^Canrp

un cadou mai scump îl arunca neglijent într-un colt s' ' de el. Singurele daruri pe care părea să le preţuiască'crau T'' Dane. C(

- Şampanie, înainte de cină? întrebă el privind-o surprins - Ştii, cred că e o ocazie deosebită. A fost prima noastră cea

iar acum sărbătorim prima noastră împăcare, spuse ca pe un destul de convingător, invitîndu-1 să ia loc pe un scaun como, aşezîndu-se şi ea pe o blană de cangur, pregătită, parcă, pentru schimb de replici.

Dar el nici nu se gîndea la conversaţie, cel puţin pînă nu înţelci ce-i cu ea; se mulţumi, aşadar s-o privească în tăcere, înainte d o săruta îi venise uşor să-i vorbească pe un ton normal, dar acu revăzînd-o, recunoscu că avea să-i fie destul de greu mai tîrziu

Probabil că toată viaţa ei va da dovadă de infantilism în comp tament; ca şi cum i-ar lipsi trăsăturile esenţiale ale feminităţii. (r ierul acela rece era centrat exclusiv pe propria persoană, totuşi ; el îl fascina în asemenea măsură, încît se îndoia că o va pui. înlocui cu altă femeie. Nici măcar o singură dată nu şi-a pus: rea dacă merita să aştepte atît de mult. Poate că din punct de filozofic, era o pierdere de timp. Dar ce importanţă ave Reprezenta un ţel, o aspiraţie.

- Eşti foarte drăguţă în seara astâMerzchen, spuse ci m ridicînd cupa cu şampanie pentru a toasta, dar şi m su noaştere a adversarului. . ,

Un foc de cărbuni ardea într-un şemineu victorian. nu părea să simtă căldura, căci se dădu mai apioat^- ^ cu privirea pe Rainer. Apoi puse paharul pe duşunu-

538

Page 544: Colleen McCullough Pasarea Spin

,

vîndu-sc brusc, el se rezemă de spătarul fotoliului. *jn ce privinţă?

Atunci la Roma, mi-ai spus că mă iubeşti. ' Minai despre asta este vorba, Herzchen?

.• 'privi în altă parte, apoi spre el şi dădu aprobator din cap. Bineînţeles.

rc cost are să mai vorbim despre asta? Tu mi-ai spus ce ,aj iar eu am presupus că invitaţia din seara asta nu priveşte :i,lţ ci viitorul.

.3(1, Rain! Te porţi de parcă eu aş fi fost cea care a declanşat „ a poveste. Chiar dacă ar fi aşa, cred că înţelegi de ce! Vu, draga mea. Puse şi el paharul jos şi se aplecă spre ea. dat de înţeles, cît se poate de clar, că nu doreşti nici măcar o iin dragostea mea şi speram că vei avea decenţa să nu mai ii despre asta.

tine nu se gîndise nici o clipă că întîlnirea avea să fie atît de ă; Ia urma urmei, el crease situaţia asta şi ar fi trebuit să umil ca ea să-şi schimbe hotărîrea. Dar iată că rolurile se u. Se simţea ca o şcolăriţă, care făcuse o poznă şi acum să dea explicaţii idioate.

cultă, amice, tu eşti cel care a schimbat status-quo-ul, nu ic-am invitat astă-seară ca sâ-ţi cer iertare, pentru că am '-ul marelui Hartheim! aPeri, Justine? iră agitată.

'a naiba! Cum reuşeşti să mă pui mereu în asemenea Aş dori ca, măcar o dată, să-mi dai şi mie cîştig de cauză! 3 aş face-o, m-ai alunga cape uncîine vagabond, zîmbi el. °datănuepreatîrziu.

"• Dacă n-ai facut-o pînă acum, e greu de crezut că pe .' schimbi atitudinea. O să continui să mă vezi, pentru că rta-

nu ştii niciodată la ce să te aştepţi din partea mea.

ii cu ambele mîini; picioarele goale erau ascunse sub fal- rochii de casă.

mi vine greu să stau aşa şi să bat cîmpii. Atunci.... ai ain?

539

Page 545: Colleen McCullough Pasarea Spin

- De asta mi-ai spus că mă iubeşti? A fost, mă ţii în alertă?

- Tu ce crezi?

- Cred că eşti un mare ticălos, scrîşni ea din din tîrîş de Rainer, privindu-1 fix, pentru ca el să-sj d'"''?' S° apr

de furioasă. Mai spune o dată că mă iubeşti ipo •' SCania cii cum te scuip în ochi! c- Ş' ai să Şi el se înfuriase.

- Nu, n-o să mai repet niciodată! Dar nu pentru asta i nu? Sentimentele mele nu te interesează cîtuşi de 3" M-ai chemat pentru că ai vrut să-ţi experimentezi dar nu ţi-a trecut nici o clipă prin minte că nu te de mine.

înainte ca ea să poată face o mişcare, el se aplecă, îi în|ăr braţele şi îi prinse corpul între genunchi, imobilizînd-o.' Furia c' topi ca prin farmec; îşi puse palmele pe coapsele lui şi îşj Tldl

faţa spre el. Dar Rainer n-o sărută, îi dădu drumul şi se întoarse stingă lampa din spatele lui, apoi se întinse cu capul sprijinii, spătarul fotoliului. Ea nu era sigură dacă stinsese lampa ca o prin mişcare înainte de a face dragoste cu ea, sau pentru a-şi a-; expresia feţei. Şovăitoare, înspăimîntată la gîndul că va fi re aştepta cuminte ca el să preia iniţiativa. Trebuia să fi înţi mult că nimeni nu se joacă cu oameni ca Rain. Erau invinc şi moartea. De ce nu avea puterea să-şi lase capul pe genun. şi să-i spună: „Rain, iubeşte-mă, am atîta nevoie de tine! dacă 1-ar putea determina să facă dragoste cu el, cu siguram ea se va întoarce o cheie emoţională şi totul va răbufni la supi eliberîndu-se...

Cu -un aer detaşat, o lăsă să-i scoată haina şi cravata. < momentul cînd începu să-i descheie nasturii, ea ştiu ca n-a% de izbîndă. Genul acela de abilităţi erotice îi era tot străin, i se încurcară în nasturi, şi Iustine izbucni în plms.

- Oh, nu, Herzchen, nu plînge! O trase spre el şi jţ» pe umărul lui, strîngînd-o în braţe, îmi pare rău, vrut să te fac să plîngi!

540

'numai,

proprii porţi co ° *'

' CI'

Page 546: Colleen McCullough Pasarea Spin

-un

st j j spuse ea printre sughiţuri. Sînt o epavă mizerabilă; câ n-o să meargă, Rain, am vrut cu disperare să te ştia»1 că pierd partida dacă te las să descoperi cum •vârât!

.',. că aşa nu merge. Cum să meargă? Nu te-am ajutat -t-Atf/7. O prinse de păr, îi ridică faţa, îi sărută pleoapele, !(jati în lacrimi, colţul gurii. Este vina mea, Herzchen, ani răzbunat; doream să văd cît de departe o să ajungi narea mea. Dar cred că ţi-am judecat greşit intenţiile. % c îngroşâ şi căpătă accent german. Dacă asta e dorinţa ta, ,, împlini-

- mu Rain>nal s^ ne oprim! Nu am calităţile necesare. O să .măgesc!

, aj Herzchen, am văzut asta pe scenă. Cum te poţi îndoi de :„<j eşti cu mine?

i era adevărat; lacrimile i se uscară. , rută-mă cum m-ai sărutat la Roma, şopti ea. iai că de astă dată a fost cu totul altceva. Arunci o sărutase i, brutal, exploziv; acum îmbrăţişarea era languroasă şi ă, putea să-1 miroasă, să-1 guste, simţea voluptatea. Degetele irscră la nasturi, în vreme ce ale lui ajunseseră la fermoar.

sărută pe gît, îi stîrni un fior atît de puternic, încît simţi că CKZU că o să se prăbuşească şi, de fapt, chiar cădea pe tăsoasă, cu Rain deasupra ei. Probabil că se dezbrăcase, use seama, era învălui ta numai de focul din cămin şi de o

asă şi încăpăţînată. Se hotărî să strice disciplina acestei fegetele în părul lui, îl obligă să o sărute iar şi iar! îl vea şi acea senzaţie de „acasă", o recunoştea în fiecare 'n el, o pipăia cu buzele, cu mîinile, cu trupul; era incredi- ată. Lumea se prăbuşi, se pierdu în flăcările focului din

SG deschise spre ceea ce dorea el şi descoperi ceea ce nu

'«odată - că el făcuse dragoste cu ea în vis, de mii de ori. Plet dezarmată. Cu orice alt bărbat, această intimitate şi e ar

fi înspăimîntat-o, dar el o obligase să creadă că lucruri pe care numai ea avea dreptul să le comande, a făcut!

l 541

Page 547: Colleen McCullough Pasarea Spin

Minutele treceau, pogorînd asupra lor o stare de l • Respirau în acelaşi ritm, încet şi uşor. Ram f-"lişlc "Ne

« i . "• ^-tllll Stcifr i _ umărul ei, ea cu un picior peste el. încet strîn mîndu-se într-o mîngîiere visătoare. El oftă ?Slabi) transt, să-şi dea seama, schimbă locul cu ea; o invita să 'm°arsc 5'. î; plăcerea de a fi cu el. Ea întinse palma si-1 m- y.

UrC7'c^nr cunoască toate senzaţiile, îl simţea vibrînd din fiecare fi' dorn'C;'

mişcări involuntare ale muşchilor, ceea ce repreze ' totul nouă pentru ea. Foştii ei amanţi n-o interesa •• pentru a-i stîrni curiozitatea sexuală dincolo de actul " Se simţea atît de excitată încît îl dori din nou. Totuşi f surprindere de Rain, care îşi trecu braţul pe dedesubt" foarte aproape de el, ca să vadă că gura lui nu mai era controlat" disciplinată, îşi schimbase forma pentru ea şi numai pentru ca'' acel moment ea se simţi copleşită de un amestec de umilim-, tandreţe. Probabil că i se citeau clar pe faţă, pentru că ochii 'i căpătaseră o strălucire, pe care ca n-o mai putu suporta, aşi! încît se aplecă şi-i prinse o buză între ale sale. în sfirşit. gindu! sentimentul mergeau împreună; strigătul ci a fost de fapt un s imens de bucurie care o cutremură atît de adînc, încit se sin propulsată din realitatea înconjurătoare pe tărîmul impulsurih Lumea se contractă pentru ultima dată, apoi dispăru cu desăvirşii

Rainer a întreţinut focul toată noaptea, iar cînd soarele palid Londrei se ivi prin perdea, camera era bine încălzită. In clipa care el se mişcă, Iustine se trezi şi îl prinse cu putere de mînă.

-Nu pleca! - Nu plec, Herzchen. Luă o pernă de pe canapea şi o puseşi

cap, apoi o strînse lîngă el oftînd. - Te simţi bine? -^Da. - Ţi-e frig? - Nu, dar dacă ţie ţi-e frig, ne putem muta în pat. - După ce am făcut dragoste pe o blană, ore întregi- - A fost bună bucăţica asta de Drogheda, nu?

542

Page 548: Colleen McCullough Pasarea Spin

1tjcâ de Drogheda? l'C i E de la un cangur din Drogheda, explică ea.

' e departe nu-i prea exotic şi nici destul de erotic. Am să '', o blana de tigru din India, [j-aduci aminte de o poezie:

„Would you like to sin WithElinorGlyn On a tiger skin? Or would you prefer To err with her On some other fur?"1

j fiei~zchen, cred că a venit vremea să te întorci în pielea ta! itâcînd de braţele lui Eros, cînd de acelea ale lui Morfeu, ai i mai fii obraznică. l-am chef chiar acum, zîmbi ea, prinzîndu-i mîna între e. Pielea de tigru s-a ivit, pentru că era o idee prea bună ca :işti, dar eu ţi-am dezvăluit fiecare milimetru din mine, aşa .znicia nu-şi mai are rostul, nu? Nările îi Iremătară, simţind m miros de peşte. :rule! Nu ai mîncat nimic aseară şi trebuia să pregătim măcar dejun. E puţin probabil că ai să supravieţuieşti hrănindu-te cu dragoste! ai ales dacă-mi mai planifici demonstraţii atît de epuizante. 'ărturiseşte că ţi-a plăcut fiecare moment. 'neînţeles. Oftă, se întinse şi căscă. Spune-mi, numai din ^sdemonei te-ai întors la Londra?

?îridu-I de ureche, îi răspunse: |CUm cste rîndul meu să mă răzbun pentru toate întrebările ~|ri«. Tu ce crezi? nse de degete. ca nu-mi răspunzi, Herzchen, te sugrum o dată pentru ' • pentru a desăvîrşi opera începută de Marc.

'acatuieşti cu Elinor Glyn pe o blană de tigru? tc întinzi alături de ea pe o altă blană?

543

Page 549: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Am venit la Londra să repet Desdeniona sărutat la Roma, nu am mai reuşit să-mi ţin ' • 3F dc c'»<i restul îl ştii. Eşti un om foarte inteligent, Rainer M ^ C( '

- Destul de inteligent ca să-mi dau seama că te gff;ir|

din momentul în care te-am văzut prima dată "a'n Va" Ea se ridică repede. -Soţie?! - Soţie! Dacă te doream ca amantă, te aveam

urmă şi aş fi reuşit mai mult ca sigur. Ştiu cum î mintea; ar fi fost destul de uşor. Numai din acest "CJ'°"i: Vreau să-mi fii soţie şi atunci ştiam că nu eşti . . . . ideea unui soţ.

- Nici acum nu ştiu dacă sînt pregătită, spuse ea gîndii, El se ridică în picioare şi o strînse la piept. - Ce-ar fi să faci puţină practică şi să-mi pregăteşti ci

mîncare. Dacă aş fi la mine acasă, aş prelua eu iniţiativa , bucătăria ta, tu eşti bucătarul.

— Nu mă deranjează să-ţi pregătesc micul dejun acum, dar retic, e puţin probabil să mă pot lega pe viaţă. Clătină din car cred că este genul meu, Rainer!

Văzu aceeaşi faţă de împărat roman, netulburată de ameninţ. gloatei revoltate.

- Justine, nu glumi cu lucruri serioase şi fine minte că nici . nu sînt un om cu care să te poţi juca. Avem destul timp. Ţi-a demonstrat cu vîrf şi îndesat răbdarea mea. Dar să-ţi iasă din< că rezolvăm altfel decît prin căsătorie. Nu vreau să mă ştiu i puţin important decît un soţ în viaţa ta.

- vVw renunţ la teatru, spuse ea pe un ton agresiv. - Ia te uită! Ti-am cerut eu aşa ceva? Cînd ai să creşti, Ji

Dacă te-ar auzi cineva, ar spune că te-am condamnat pe \ stai în faţa sobei şi a căzii de spălat rufe! Ştii, nu ne rupem de la gură! Ne putem permite oricîfi servitori doreşti, doici f copii şi tot ce va fi necesar.

- Oac! spuse Justine, care nici nu se gîndise la cop

El izbucni în rîs.

544

Page 550: Colleen McCullough Pasarea Spin

a „chen, asta-i ceea ce se numeşte „dimineaţa de după". . cjj te aduc atît de repede cu picioarele pe pămînt, dar

" ncnt nu trebuie decît să te gîndeşti la asta. Te previn f ă nu te pot avea ca soţie, nu te mai vreau deloc. l ^ (jc gîtul lui şi-1 strînse cu putere. Rnin, nu fi a'îtde categoric!

Dane plecă cu maşina traversînd nord-estul Italiei, trecu •i Florenţa, Bologna, Ferrara, Padova,~etoli Veneţia şi se noapte la Trieste. Era unul din oraşele lui favorite, aşa i ne coasta Adriaticii două zile în plus, înainte de a pleca j pe drumul ce ducea la Ljubljana; o altă noapte o petrecu Coborî pe valea rîului Sava, trecu printre cîmpii albastre ajunse la Belgrad şi mai petrecu o noapte la Nis. Trecu Macedonia şi Skopje, încă în ruine după cutremurul surii ani înainte; traversă şi Tito-Veles, oraş de vacanţă, cu iscă, datorită moscheilor si minaretelor sale. Tot drumul ilavia mîncă foarte frugal, fiindu-i ruşine să se aşeze în ;i farfurii pline de came, cînd oamenii acestei ţări trebuiau lulţumcască numai cu pîine.

:u graniţa cu Grecia la Evzone, mai sus de Salonic. Toate .italiene comentau revoluţia din Grecia; din camera lui de pvca pe fereastră la miile de oameni agitînd torţe, mişcîndu-sc jit în noapte pe străzile Salonicului; îi părea bine că Justine Sţisc.

wn-dre-ou! Pa-pan-dre-ou! scandau mulţimile cîntînd si ! tortele mult după miezul nopţii.

Evoluţiile erau un fenomen specific oraşelor, locurilor cu iccnirafie de oameni şi de sărăcie; peisajul Thesaliei, din incului, arăta probabil ca cel pe care îl traversaseră Legiu-^ne ale Iui Caesar, înaintînd triumfal şi învingîndu-1 pe a "harsala. Ciobanii dormeau în corturi făcute din piei e» berzele stăteau într-un picior, în cuiburile construite p Şurile caselor albe, peste tot era o ariditate îngrozitoare. e Ş' albastru, întinderile cenuşii, lipsite de copaci, îi

545

Page 551: Colleen McCullough Pasarea Spin

aminteau de Australia. Inspiră adînc şi zînibi la e" va fi acasă. Mama va înţelege cînd o să-i explice "• °ă ' înainte de Larisa, marea i se descoperi; opri Marea lui Homer de culoarea vinului ner i - i A r ,- i gru, aveai,

plajelor o delicata culoare acvamann, dar se nat măsură ce se îndepărta spre orizont. Pe un petic d - '• 1f.

Ur'ÎUr'11

foarte departe era un mic templu cu coloane, foarte alh"''' ^" soarelui, iar pe vîrful unui deal, chiar în spatele Uf n* lr^ din vremea cruciaţilor era dovada vie a luptei cu tim i°f

Ortăh

cît eşti de frumoasă, mult mai frumoasă dccît Hal'-iubesc atît de mult. Dar £tici este şi va fi pentru lotdeai' civilizaţiilor.

Arzînd de nerăbdare să ajungă la Atena, porni din nou la ,-luînd-o spre trecătoarea Domokos şi coborînd pe partea ce V'l '• Boetia, unde i se descoperi o panoramă uluitoare, cu plantaţii măslini, dealuri şi munţi. Deşi se grăbea, se opri totuşi să conteni' ciudatul monument în stil hollywoodian, închinat lui Lconid-is spartanilor săi, la Thermophile. Pe placă scria: „Trecătorule, mei şi spune Spartei că ne-am dat viaţa aici cu toţii pentru a ne supu legilor ei". Cuvintele atinseră o coardă sensibilă, de parcă Ic n: auzise în alte împrejurări; se înfiora şi plecă în grabă.

In soarele care topea totul, se opri aproape de Kamcna Vour înotă în apele limpezi, în dreptul insulei Eubea; de acolo ridicase ancora cele o mie de nave venite de la Aulis, în drum spre Trc: Simţea curentul puternic, dinspre larg; vîslaşii nu trebuiseră sătn cu prea mare efort la rame. Privirile languroase pe care i le arun femeia în negru care supraveghea instalaţiile de pe plajă îl stînjenc teribil; i se păru că nu poate pleca destul de repede de lingă i Oamenii nu-i mai vorbeau direct despre frumuseţea Iui, aşa ca. < cele mai multe ori, reuşea să uite de ea. Mai întîrzie numai pcnti a cumpăra două prăjituri imense cu frişca, apoi îşi continual pe coasta Atticii şi, în sfîrşit, ajunse la Atena la apusu -v care îmbrăca în aur stîncile şi preţioasele ei colonade.

Atmosfera din Atena era tensionată şi îndrăzneaţă, iar a^ făţişă pe care i-o arătau femeile îl umili; italiencele er

546

'n c'u a în*c| Ş' Cof

Page 552: Colleen McCullough Pasarea Spin

;. Mulţimile agitate păreau hotărîte să-1 aducă pe la putere. Nu. Atena nu corespundea aşteptărilor; mai 'Tec în a'^ Parte- ÎŞi duse maşina într-un garaj şi luă ./spre Creta.

7 • -n sfîrşit, între măslini, cimbrişor şi munţi, îşi găsi liniştea. ' ''nea călătorie cu un autobuz plin de găini agitate şi un i ros de usturoi, găsi un han mic, cu coloane arcuite, cu icopcrite de umbrele, aşezate chiar pe trotuar şi cu oameni hori de piper şi eucalipţi australieni fuseseră plantaţi în •jrca arid pentru copacii europeni. Greierii ţîrîiau, iar nori ,sii se ridicau în vîrtejuri în văzduh. intca şi-o petrecea într-o cămăruţă micuţă, la ivirea zorilor în şoaptă o rugăciune, peste zi se plimba. Nimeni nu-1 de-jarel la rîndul lui nu deranja pe nimeni. Dar, cînd trecea pe ochii negri ai ţăranilor îl urmăreau cu o privire uimită şi •e fată se lumina într-un zîmbet. Era foarte cald şi foarte multă :: toţi aveu un aer adormit. Zilele treceau unele după altele, oticniri, cum alunecă mătăniile între degetele'noduroase ale lor din Creta. Găsise liniştea perfectă. ruga în gînd, simţind că toată emoţia şi tensiunea interioară ndcau în afara lui. Gîndurile erau ca mărgelele, zilele erau •gelcle. Doamne, sînt într-adevăr al Tău. Fii binecuvîntat bunătăţile pe care mi le-ai dăruit, îţi mulţumesc că mi 1-ai fardinal, pentru ajutorul lui, pentru prietenia lui profundă şi a Jui fără rezerve, îţi mulţumesc pentru Roma şi pentru a mă afla în inima Ta, pentru a fi simţit în mine piatra -ale. M-ai dăruit mai presus de meritele mele. Ce-aş putea entru Tine, ca să-mi arăt recunoştinţa? Nu am suferit •

Viaţa mea a fost o nesfîrşită şi deplină bucurie, de cînd tot să Te slujesc. Trebuie să mai sufăr, şi Tu, care ai pătimit asta. Numai prin suferinţă mă pot autodepăşi şi ajung să S mai bine. Căci asta este viaţa: o trecere care ne conduce Spre înţelegerea misterului Tău. înfige spada Ta în pieptul 'c'i i 'nt"° ac'" lc-1 Fă-mă să sufăr... Pentm Tine îi sacrific pe '*' Pe marna şi pe sora mea, chiar şi pe cardinal. Numai

547

E

Page 553: Colleen McCullough Pasarea Spin

Tu eşti suferinţa şi bucuria mea. Umileştc-m- .• nale. Distruge-mă, şi mă voi bucura Fu nr> r' '" ' ' v°' ;«li i pe Tine... ' ' P ^ 'C 'ubese

Ajunsese la mica plajă, unde îi plăcea să înoat - golf mic printre stînci înalte; rămase un moment cu' ° a"'" dincolo de Mediterana, spre ceea ce trebuia să fie I de orizont. Apoi coborî repede treptele pînă sandalele, le luă în mînă si se îndreptă spre locui! f'^ dezbrăca de obicei. Doi tineri englezi vorbeau cu i "" " cent de Oxford, întinşi la soare ca stridiile, iar Jîngă c

vorbeau leneş în germană. Dane le privi şi, jenat ' '' conştient de faptul că ele se opriseră din conversaţie ca să "' părul şi să-i zîmbească. * n

- Cum e apa? îi întrebă el pe englezi, numindu-i în gînd mies", aşa cum îi numesc australienii. Probabil că stăteau pe-' pe, pentru că veneau zilnic pe plajă.

- Splendidă, tinere. Ai grijă de curent - pentru noi c prea puf J nic, probabil că undeva în larg a izbucnit deja o furtună

- Mulţumesc, spuse Dane şi se aruncă în viitoarea valir Curentul era de-a dreptul perfid, simţea cum îi trage pic

spre fund, dar fiind un înotător excelent, nu-şi făcea problci capul sub apă, alunecă uşor, simţind din plin gustul libertăţii se opri şi privi spre plajă, le văzu pe cele două tinere nem rîzînd şi alergînd spre apă. Duse palmele pîlnie la gură şi k în germană să rămînă unde aveau fundul sub picioare peni este prea puternic curentul. Rîzînd, ele îi făcură semn că au în:. Cu capul jumătate în apă, începu din nou să înoate, dar i se păru c* aude un strigăt, înotă mai departe, apoi, însă, se opri. Erau in-tr-adevăr strigăte, întorcînd capul le văzu pe cele două femei luptm-du-se cu apa, ţipînd, cu feţele contorsionate de frică. PepMH doi englezi se ridicaseră în picioare şi se apropiau alene de ap Se aruncă pe burtă şi alunecă rapid prin apă, apropii" u-s ele din ce în ce mai mult. Mîini înfricoşate se întinseră spr agăţară de el, îl traseră la fund; reuşi să o prindă pe una^ de talie şi s-o ameţească cu un pumn în bărbie, apoi o

548

'mu'l<

un Putcrn

Page 554: Colleen McCullough Pasarea Spin

-teaua de la costumul de baie, şi îi trase un genunchi 'C

ce o lăsă fără suflu. Tuşi pentru că înghiţise apă, se ' tg si pomi spre mal, ţinînd deasupra cele două trupuri

*. neiezi se agitau în apa care le venea pînă la umăr, • H să meargă mai departe, lucru pentru care Dane nu-i • Călcîie'e sale atinseră în sfîrşit nisipul, respiră uşurat. C rai LI»

u't'm e^ort suPraomenesc Ş' IG împinse pe femei i ta către mal.

Revenindu-şi, ele începuseră să ţipe din ,;rînd din greu, Dane reuşi totuşi să zîmbească. El îşi sarcina sa, acum puteau continua cei doi englezi, în timp , se odihnească, curentul îl trase din nou în larg; nu mai t nisipul sub picioare. Deci, nenorocirea fusese la un pas de Liă nemţoaice. Dacă nu ar fi fost el, precis cele două s-ar fi căci englezii nu aveau nici puterea, nici antrenamentul lui, L salveze. Dar, îi spuse o voce, ele au vrut să înoate numai la fi mai aproape de tine; pînă să te vadă pe tine, nu aveau ntenţie să intre în apă. A fost vina ta că ele s-au aflat în [Numai vina ta.

np ce plutea relaxat, simţi o durere teribilă în piept, ca o re i se răsucea în piept, ca străpungerea cu un fier înroşit; •e insuportabilă, sfişietoare. Strigă cu putere, ridică braţele î apei, muşchii înţepeniţi tresăriră convulsiv; dar durerea nai mare, îl forţă să-şi strîngă mîinile în jurul pieptului, igă genunchii la piept. Inima! Am un atac de cord, mor! u vreau să mor! Nu încă, nu înainte de a-mi începe misiu-ainte de a dovedi că pot! Doamne, ajută-mă! Nu vreau să reau să mor!

• spasmodic înţepeni, se relaxa. Dane se întoarse pe spate, -cu larg braţele şi le lăsă să plutească, în ciuda durerii pe S|mţea. Printre genele ude privea bolta cerului, sus, foarte s a este! Asta este spada Ta, pe care eu, în orgoliul meu, erut-o cu mai puţin de o oră în urmă. Dă-mi ocazia să sufăr,

' ra-mă să sufăr. Şi acum, cînd vine, eu mă împotrivesc, Pabil de iubirea perfectă. Scumpul meu Stăpîn, asta este

549

Page 555: Colleen McCullough Pasarea Spin

avcau, ee ngenunc .tu/at, aproape într-o Jmie ,Mătoare, ămf

:na«a aluneca spre aSfin tit (reciC';°areJe a^uns partlal d,

.... americani îi K,__.- ' ^ dause o ta™* _

lărgeau de ,„'sj,, J ' " S™» Şi vasH , O<lr ""'ca *

în c-vasegs, »»^neS**^4'

****** comu f ^ în C6 mai 4 Ca Să-] Cau(c- '

a spre cure«- ™

dCSfâîea' vâlcea "eCJtDro^eda. « «S, «° '" de

sa Se

lcuPantal, tăcute

î«f- lin ea> ^-u ««Şurat într-opâtura

550

mă r i i , femei le „ .__. . . cămăşilor suflecate. Si vedeta sosi la mal. un sci i--y- yi se

întoarse să primească ir 1 facu cîtiva paşi şi, cu ajutorul unu

JU"'nd ca

551

va

?1 au-

»P>rat.

Page 556: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 557: Colleen McCullough Pasarea Spin

-Alo? • - Domnişoara Justine Q'Neill?

- La aparat.

- Sîntem Ambasada Australiei, reprezentanta d' Vocea avea inflexiuni britanice, îşi declină nu '" A'dw-v

prea obosită să-1 reţină-, decepţionată că n-o sun Um^- dar <• -Spuneţi. ' e Rai» Cască şi rămase într-un picior, pe care-1 scăipi„ a cu,. -Aveţi un frate, un domn Dane O'Neill? " ' Ochii i se dilatară. - Da, am. - Este în Grecia în acest moment? îşi puse amîndouă picioarele pe covor. - Da, este. Nu-i trecu prin minte să corecteze vocea şi să-i spună că fr

ei este preot şi nu domn. - Domnişoară O'Neill, regret foarte mult că, din ncfcm

este de datoria mea să vă dau veşti proaste. - Veşti proaste, veşti proaste? Ce este? Ce s-a întîmplat? - Regret că trebuie să vă spun că fratele dumneavoastră, dom

Dane O'Neill, s-a înecat ieri în Creta; am înţeles că totul s-a inii plat în împrejurări eroice, salvînd pe cineva de la înec. Totuşi, i că sînteti la curent cu faptul că în Grecia este revoluţie, iar inii maţiile pe care le avem sînt foarte sumare şi poate inexacte.

Telefonul spînzura de fir lîngă peretele de care-se re -Justine. începu să alunece încet pe lîngă perete, rămînînd g pe duşumea. Scotea nişte sunete care aduceau şi a ris şi întrerupte de gemete. Dane înecat. Geamăt. Dane mort. ( Creta, Dane, înecat. Geamăt. Mort. Mort.

- Domnişoară O'Neill? Mai sînteti pe fit? întrebă voce tent.

Dane înecat! Mort! Fratele meu! - Domnişoară O'Neill, răspundeţi! - Da, da, da, da! Doamne, sînt aici! . < - înţeleg că sînteti mda cea mai apropiată şi trebuie s

ce să facem cu corpul. Domnişoară O'Neill, mai si

552

Page 558: Colleen McCullough Pasarea Spin

da! ', ,-iti să facem cu -corpul, domnişoară O'Neill?

7/ ' ii gl era acum un corp, iar ei nu aveau nici măcar bunul-niă corpul lui, spuneau pur şi simplu corpul. Dane, Dane -le un corp!

; cea mai apropiată? se auzi spunînd aproape şoptit. Nu •ca mai apropiată, cred că prima şi cea mai îndreptăţită ,., încă.

complică puţin lucrurile, domnişoară O'Neill. Dacă nu i dumneavoastră ruda cea mai apropiată, am pierdut un timp \ Vocea compătimitoare deveni nerăbdătoare. Se pare că nu veţi că în Grecia e revoluţie, iar accidentul s-a petrecut în "foarte departe şi foarte greu de intrat în legătură. Comuni--cii Atena practic nu funcţionează deloc şi am primit ordin să instrucţiunile de la ruda cea mai apropiată, ca să ştim ce cu corpul. Mama dumneavoastră este acolo, pot vorbi cu ea? )ar mama mea nu e aici. E în Australia. \ustralia! Dumnezeule, situaţia se complică. Va trebui să iticm în Australia; altă întîrziere. Dacă nu sînteţi cea mai

a mda, de ce v-a trecut fratele dumneavoastră în paşaport? ştiu, spuse ea, dîndu-şi seama ca rîdea. taţi-mi adresa

mamei dumneavoastră din Australia; o să fiem imediat. Trebuie neapărat să ştim ce facem cu corpul! iul de telegrame ne va întîrzia cu cel puţin douăsprezece 9 că vă daţi seama că înseamnă asta. Şi aşa, lucrurile sînt oniplicate.

unei daţi-i mamei telefon, nu mai pierdeţi vremea cu tele-

nostru nu ne prea permite convorbiri telefonice e' spuse sec vocea. Daţi-mi, vă rog, adresa mamei dum-'

f°ua GaS81o °'Nei11' redtâ Justine' Dr°Sheda, Gillan-ttllc ae dud Ancfraii'o

553

E

Page 559: Colleen McCullough Pasarea Spin

-Vărog, încă o dată, domnişoară O'Neill «5 fele mele. -

Convorbirea se întrerupse şi începu bîzîitul nului. Iustine rămase pe duşumea cu receptorul greşeală, o să se clarifice totul. Dane înecat, cînd" '10a'ă- ^ pion? Nu, nu putea fi adevărat! Dar este adevărat ^"" foarte bine că aşa este, nu i-ai fost alături, să-i portj <j T'"1" înecat. Tu 1-ai protejat încă de cînd era copil şi trcb ' ^ acum. Dacă nu puteai să-1 salvezi, trebuia să fii acolo •-S"°-';' dată cu el. Singurul motiv pentru care nu ai plecai cu eh! î°'"' vrut să fii la Londra, să faci dragoste cu Rain. °Sl(

îi era atît de greu să gîndească! Totul devenise alîi de Nimic nu mai funcţiona, nici măcar picioarele n-o mai ascul Nu se putea mişca, n-o să mai fie niciodată în stare să sc'ridic picioare.

In mintea ei nu mai era Joc pentru nimic, decîî pentru Da toate gîndurile ei se roteau în jurul lui Dane. Pînă cînd ajunse să" J gîndească la mama ei, apoi la cei de la Drogheda. DumnczcuJi Vestea a ajuns la ea, dar va ajunge şi la ei. far mama nu a av măcar bucuria să-i poată vedea frumuseţea extatică de Ia ri(ua/u din Roma. Probabil vor trimite telegrama la poliţia din Oi!' bătrînul sergent Ern va urca în maşină si va merge la Dro: să-i spună mamei că singurul ei fiu este mort. Nu era potn vestea asta să i-o ducă un străin! Doamnă O'Neill, cele mai proi regrete, fiul dumneavoastră este mort. Afectat, politicos, cu goale... Nu! Nu-i pot lăsa să-i facă asta mamei, este şi mama > Nu în felul acesta, nu aşa cum am aflat eu, nu aşa trebuie sa.

Trase telefonul, puse receptorul la ureche şi formă nun: centralei.

- Internaţional vă rog. Alo? Doresc o convorbire urgen Australia, Gillanbone, 1212. Şi vă rog, vă rog să vă grăbiţi

Meggje răspunse chiar ea la telefon. Era tîrziu

De cîtva timp se retrăgea din ce în ce mai

stea în pat şi să asculte greierii şi broaştele; ori să mo, în mînă, să depene amintiri.

554

culc Fee se devreme, prc(l

Page 560: Colleen McCullough Pasarea Spin

. caută Londra, doamnă O'Neill, spuse Hazel din Gilly. i Justine, spuse Meggie, liniştită. Jussy o suna din cînd în ^vadă ce mai face.

,iă? Tu eşti, mamă? n, eu sînt, Justine, spuse Meggie blînd, simţind neliniştea

mamă! Mamă! Se auzi un sunet, geamăt sau hohot de jVfamă, Dane a murit! Dane a murit! «mîntul se deschise sub picioarele ei. Simţi cum cade, coboară ai adînc, hăul era fără sfirşit.

egic aluneca în jos, simţea cum pămîntul i se închide deasupra lui şi înţelese că niciodată nu va mai ieşi la suprafaţă. Ce-i iţeau face zeii? Nu ştiuse atunci cînd pusese această întrebare! ; îşi permisese să nu ştie? Nu-i înfrunta pe zei, căci va veni | cînd se vor răzbuna! A crezut să dacă nu se va duce să-I ;Dane în clipele lui cele mai fericite, că, dacă nu le împărtăşea eună cu el, îşi va da ultimul tribut. Dane va fi liber de răzbu-l zeilor şi eliberat de ea. Impunîndu-şi pedeapsa de a nu-l re-jpe cel care-i era cel mai preţios din lume, plătea încă o dată n'afâ. Pămîntul se închidea deasupra ei. O sufoca. Meggie stătea o, în picioare, înţelegînd că era prea tîrziu. -Justine, draga mea, fii calmă, spuse Meggie cu o voce egală, .' nici o inflexiune. Calmează-te şi spune-mi ce s-a întîmplat. jisigură? 4-a sunat Ambasada Australiei, au crezut că sînt ruda lui "ai apropiată. Un om îngrozitor, care nu dorea decît să ştie ce 'să facem cu corpul! li spunea lui Dane „corpul". Ca şi cînd la mai mult, ca şi qum ar fi fost un nimeni. Meggie [ 10'10tind. Dumnezeule! Presupun că bietului om nu-i plăcea

Oh, mamă, Dane a murit. Um a murit, Justine? Unde? La Roma? De ce nu m-a sunat

L "~a mu" t ^a Roma. Probabil că nici cardinalul n-a aflat. l acela mi-a spus că s-a înecat salvînd pe cineva de

555

Page 561: Colleen McCullough Pasarea Spin

la înec. Era în vacanţă, mamă, m-a rugat să-1

dus. Voiam să joc Desdemona şi să fiu cu Rain n ~ fi fost cu el acolo! Dacă aş fi fost cu el, poatc - °^n^ d;" Oh, Doamne, ce mă fac?! ' a "u Sc întf,,,

- Termină, Justinc! spuse Meggie cu asprime N • gîndeşti aşa! Auzi? Nici lui Dane nu i-ar plăcea şti! f' dr°pl11

Aşa se întîmplă uneori în viaţă, iar noi n-o să • •' '' se întîmpfă aşa şi nu altfel. Acum, cel mai jmi mine este că tu n-ai păţit nimic şi că nu v-am pierdut' Numai tu mi-ai mai rămas pe lume. Oh, Jussy, JUSs ^ departe! Lumea este mare, prea n are! Vino acasă l ' Nu-mi place să te ştiu singură pe acolo!

- Nu, trebuie să muncesc. Pentru mine, de acum înainte m este singura salvare. Dacă nu muncesc, o să înnebunesc. Nu vT"*" să văd oameni, nu vreau compătimire. Oh, mamă! Hohoti dini Cum o să trăim fără el?

Da, într-adevăr, cum? Mai însemna asta viaţă? Dumnezeu (H

dat viaţa, Dumnezeu ţi-o ia! Eşti ţarină şi te întorci în ţarină. V există numai pentru acei dintre noi care au eşuat. Dumnezei, lacom, îi cheamă la El pe cei mai buni!

- Nu noi hotărîm cît ne vom mai duce povara. Jussy, îţi fumesc că m-ai sunat, că n-ai lăsat străinii să-mi dea de ştire

- N-am putut suporta ideea ca un străin să-ţi aducă o asenu veste, mamă! Nu meritai să o primeşti de la un necunoscut. Ce faci? Ce poţi face?

Adunîndu-şi toată voinţa, Meggie încerca să strecoare cău: în vorbe, căldură care să ajungă la fiica ei, la mii de kilon; depărtare, la fiica ei sfîşiată de remuşcări. Fiul ei murise, fw-mai trăia! Trebuia să rămînă întreagă. Dacă era posibil. Toată u ei, Justine nu-i iubise decîtpe Dane. Pe nimeni altcineva, nici nw

pe ea. -• Draga mea, nu mai plînge. încearcă să nu-că

lui nu i-ar plăcea asta. Vino acasă şi uită tot. O sa- a ^ Dane acasă, la Drogheda, o să fie şi el aici! După lege, e ^ al meu, nu aparţine Bisericii şi nimeni nu mă poa e

556

?'

. ••

ti

Page 562: Colleen McCullough Pasarea Spin

t Ja Ambasada Australiei şi Ambasada din Atena, dacă '••ebuie să-1 aduc acasă! Nu accept să-1 las departe de El aparţine acestui loc, trebuie să revină acasă. Vino cu

'ine, ghemuită pe podea dădea din cap, ca şi cum mama ..,t_o. Să meargă acasă? Niciodată nu se va mai întoarce j ar fi plecat cu Dane, Dane nu murea. Să vină acasă şi , inie în fiecare zi faţa mamei ei, pentru tot restul vieţii? . IT);|Car gîndul ăsta iiu-1 suporta.

i niai™1' sPuse cu faîa inundată de lacrimi./Cine naiba a marile dureri nu sînt însoţite de lacrimi? Vreun cretin care

ce înseamnă! Am să stau aici, să muncesc. Am să vin acasă dar o să mă întorc aici. Nu pot să trăiesc la Drogheda. zile au

aşteptat într-un vid total, Justine la Londra, Meggie ia, la Drogheda, imaginîndu-şi că dincolo de tăcerea asta se ascundea o undă de speranţă. Cu siguranţă că, după p, au descoperit că este o greşeală, astfel ar fi primit ceva ine va apărea la uşa Iustinei, cu surîsul pe buze, şi va nu a fost decît o greşeală stupidă, în Grecia erau mişcări iertau tot felul de ştiri false. Dane va intra pe uşă şi va n rîs Ia auzul acelui zvon; va sta în cadrul uşii, puternic, şi |viu, şi va rîde. Această speranţă începu să crească şi creştea :are minut de aşteptare. Trădătoare şi oribilă speranţă! Nu, :ra mort, nu! Nu se înecase, nu Dane care era un înotător atît de Şi aşteptau, neacceptînd inevitabilul, sperînd că pînă la urmă 3 dovedi că a fost doar o greşeală. Mai tîrziu vor avea timp :ient să anunţe toată lumea, chiar şi Roma. 1 *mineaţa celei de-a patra zile, Iustine primi mesajul. Ca o fe- °arte bătrînă, luă receptorul şi făcu o comandă cu Australia.

Mamă? '«stine?

0' maniă, 1-au îngropat deja; nu-1 putem aduce acasă! Ce ne

Autorităţile nu sînt în stare să-mi spună altceva decît că " ,e ° Insulă foarte mare, numele satului - necunoscut; pînă

egrama, ei 1-au şi îngropat. Se odihneşte undeva, într-un r

Page 563: Colleen McCullough Pasarea Spin

mormînt, fără nici o inscripţie! Nu pot obţine vi - nimeni nu vrea să mă ajute, este un haos total. Ce n f0"''U ('^c, - Aşteaptă-mă la Roma, Iustine! spuse Megoje aCCI11' I7lanv Toţi, cu excepţia Annei Mueller, stăteau în l ^ încă sub efectul şocului. Părea că bărbaţii îmbătrînis'"- ^ de ani în trei zile, iar Fee, zbîrcită, albă, " ' °l

, , ovt bolnavă, se mişca prin încăpere, repetînd în neştire'' n" ° Pasârc

murit eu în locul lui? De ce a trebuit să fie el? Sînt |v" .-°-CC n"ai" bătrînă! Ar fi fost atît de simplu să plec cu De n> cs ,' ' mă' a*a <K

* ^ ^d P'Ccc c*l') r\ nu eu? Eu sînt aşa de bătrînă!" • Uccv

Anne căzuse într-o stare'de prostraţie, iar doamna Sniiili IU şi Cat plîngeau şi în somn. ' """v;

Meggie îi privi tăcută, în timp ce punea receptorul fo furcă erau Drogheda, tot ce mai rămăsese din ea. Un mănunchi de b'rh şi femei bătrîne! Sterili şi disperaţi. aj

- Dane s-a pierdut, spuse ca. Nu-1 poate găsi nimeni- a

îngropat undeva în Creta. E atît de departe! Cum să se odihne atît de departe de Drogheda? Plec la Roma, la Ralph de Brica^ E singurul care ne poate ajuta.

Secretarul cardinalului de Bricassart intră în cameră. - Eminenţă, vă deranjez, dar o doamnă vrea să vă vadă inia:

I-am explicat că este un conciliu, că sîntcţi ocupat şi nu primiţi nimeni, dar spune că va rămîne la uşa dumneavoastră piuă c veţi avea timp s-o primiţi.

- Are necazuri, părinte? - Mari necazuri, Eminenţă, nu e greu să-ţi dai seama de a>

Mi-a spus să vă transmit că se numeşte Meggie O'Neili. Pronui cu un uşor accent, şi numele sună ciudat.

Cardinalul Ralph se ridică brusc în picioare, culoarea din obr. i se scurse, lăsîndu-i faţa la fel de albă, ca şi părul.

- Eminenţă, nu vă simţiţi bine? _ . ,; - Mă simt foarte bine, părinte, mulţumesc. Anulează toa c

nirile pentru astăzi, pînă cînd te voi anunţa că sînt llberşi[i

imediat înăuntru pe doamna O'Neili. Să nu ne deranjeze doar Sfîntul Părinte.

558

Page 564: Colleen McCullough Pasarea Spin

^f e { „cl in ă ş i ieş i . O'Nei l l . Bineînţeles! Era tînărul Dane, : , ' fi amintit. Numai că în palatul cardinalului, toată lumea 153 e Ah, făcuse o mare

greşeală lăsînd-o pe biata femeie "^ De buna seamă , doamna O'Nei l l era sora cardinalulu i . J*"^ fc'tră JVfeffgie, cardinalul de Bricassart abia putu să o recu-M i o mai văzuse de treisprezece ani; ea avea cincizeci ş i ." 5f '1 • i ' ir ci şaptezeci ş i unu. Dar îmbătrîniseră amîndoi, nu i > fliii, •

L i Fata ei nu se schimbase prea mult , căpă tase doar o ex-. care amint i r i l e lu i nu o păs t raseră . B l îndeţea fusese de in t rans igenţ ă , iar du ioş ia - de dur i ta te; pă rea să f ie aba o femeie în vîrstă , dar viguroasă ş i voluntară , părea j degrabă o martiră, decît sfînta resemnată ş i visătoare pe (rase în gîndurilc sale. Frumuseţea îi era la fel de izbitoare, icnţ inuseră culoarea verde-argintiu, dar căpătaseră o ex-dur i ta te, ia r pă ru l a t î t de v iu a l tădată , acum devenise n ca al lui Dane, dar l ipsit de stră lucire, îngri jorător era

. i evita să-J privească, nclăsîndu-I s-o descifreze cu iubire ;,ite.

: ; i stare să o salute natural, se încorda ş i-i arătă un scaun. g, ia loc.

Mul ţumesc, spuse ea la fel de rigid.

una i după ce ea se aşeză ş i el putu să o privească în l inişte, •â cit îi erau de umflate picioarele şi gleznele. '•leggie, ai venit direct din Australia, fără să faci nici o între- '. 'Ces-aîntîmplat?

a. am că lătorit fără oprire, am venit direct aici, spuse ea. în c douăzeci ş i nouă de ore m-am mutat din avion în avion, "y ş i Roma, fără să fac altceva decît să privesc pe hublouri, Şi sa mă gîndesc. 'a ' i era răguşită şi distantă. s~a in tîmplat? repetă el nerăbdă tor , ş i , în acelaş i t imp, ntat.

a privirea spre el. Era ceva îngrozitor în ochii ei; ceva atît ( ?i de glacial, încît simţi un fior de gheaţă pe şira spinării la la ceafă.

T^^W L .1 r ,

559

F

Page 565: Colleen McCullough Pasarea Spin

- A murit Dane, spuse Meggie. Mîna împodobită cu inelul de cardinal alunecă

tincioasă în poala roşie, în timp ce el se prăbuşea'" P°' - Mort? întrebă el încet. Dane mort? ' '" (ol'ul ^ - Da. S-a înecat acum şase zile în Creta, salv" d

luate de curenţi. ' n n'*(<-' fcn)(

El se aplecă şi-şi acoperi faţa cu mîinile. - Dane mort! îl auzi ea şoptind. Dane mori? fiâiau

nunat? Nu se poate să fi murit! Dane - el întruchinY "> ă'S';''" fect - el era tot ce eu nu am putut fi. Avea ţoale caftan"'''" ini-au lipsit mie. Avea har - toţi simţeam asta, noi (oi/ ^ sîntem preoţi perfecţi. Mori? Oh, Doamne Dumnezeule!' ^

- Nu-ţi face griji pentru scumpul tău Dumnezeu. RaJnj, s

străina din faţa lui. Ai lucruri mult mai importante de făcutul' ' venit să-ţi cer ajutorul -nu să fiu'martora durerii talc Pcdn m

avut timp suficient să mă gîndesc cum să-ţi dau vestea Am si- multe ore privind norii, ştiind că Dane este mort. După toateasr nimic nu mă mai poate impresiona. Nici durerea ta.

Totuşi, cînd el îşi ridică faţa spre ea, inima ci îngheţată tresă Era faţa lui Dane, pe care se citea suferinţa că Dane nu mai (răi Oh, mulţumesc lui Dumnezeu că a murit! El nu va mai cunoajb suferinţa prin care am trecut eu şi Ralph. Mai bine mort, dccil; treacă prin asemenea chinuri. -

- Cum te pot ajuta, Meggie? întrebă el cu un ton egal. stăj du-şi emoţiile.

- Grecia este în haos. Dane a fost îngropat undeva în Creta $i| nu pot afla nici unde, nici cînd şi nici cum. Presupun doar că tclc-1 grama mea a ajuns prea tîrziu, din cauza războiului civil, iar m Creta este la fel de cald ca şi în Australia. Dacă nu 1-a revend nimeni, au presupus că era singur pe lume şi 1-au îngropa aplecă încordată, îmi vreau băiatul înapoi, Ralph, vreau sâ-l ga> şi să-1 aduc.acasă, să-şi doarmă somnul de veci acolo iinflţ " ^ locul, la Drogheda. I-am promis lui Jims că am să-1 aduc a gheda şi am s-o fac chiar de-ar fi să mă tîrăsc în genunchi fiecare cimitir din Creta. Nu vreau nici să fie înmornniKat t la Romei, nu atîta timp cît voi trăi eu. El trebuie să se jntoarc.)

560

Page 566: Colleen McCullough Pasarea Spin

j nu-ţi contestă dreptul acesta, Meggie, spuse el blînd. ; pămîrit catolic, Biserica nici nu pretinde altceva. Şi la Drogheda.

i CCILI ' ,3111 timp de pierdut cu formalităţile legale, continuă

ea, nici nu-1 auzise. Eu nu vorbesc greceşte şi nu am nici

ici influenţă. Am venit la tine să mă folosesc de ale tale. iul înapoi, Ralph J-.ti fie teamă, Meggie, o să ţi-1 aducem înapoi, deşi poate - mai dureze puţin. Acum este la putere

stînga, iar ei sînt nti-clcricali. Totuşi, mai am prieteni în Grecia şi o vom i;1 să pun imediat roţile în mişcare, nu-ţi face probleme. Este vi de un Preot a' Sfintei Biserici a Romei, o să-1 aducem înapoi. Ridică mîna spre clopoţel, dar privirea rece şi mîndră a lui ,1,10 îl împietri. "\'u înţelegi, Ralph. Eu nu vreau roţi puse în mişcare. Eu îl u înapoi pe fiul meu - nu săptămîna viitoare, sau luna viitoare, •/.'Tu vorbeşti greceşte, poţi obţine vize pentru noi doi. Vreau cu mine în Greciaaciim! Vreau să mă ajuţi să-mi regăsesc fiul! Iiii lui Ralph exprimau multe - tandreţe, milă, emoţie, durere. veniseră şi ochii preotului, calm, logic, rezonabil. Ifeggie, îl iubesc pe fiul tău, de parcă ar fi fost şi al meu, dar st moment nu pot pleca din Roma. Nu sînt liber să fac ce ji-ru, mai mult decît alţii, ar trebui să înţelegi asta. Indiferent ămintele mele pentru tine, indiferent de durerea mea, nu pot i Roma în mijlocul unui conciliu atît de important. Sînt mîna )(ă a Sfîntului Părinte. •' dădu înapoi împietrită şi ultragiată, apoi scutură din cap J amar unei amintiri trecute pe care nu o mai putea influenţa; >> freinurînd, îşi umezi buzele, părînd să ia o hotărîre; se ridică 'ptă. încordată. '(-liiar îl iubeai pe fiul meu, ca şi cum ar fi fost al tău, Ralph?

1 'ace pentru fiul tău? I-ai mai putea spune mamei lui, „nu, fe rău, riu am timp"! Ai putea spune asta mamei fiului tău? *" 'ui Dane, care totuşi nu erau ai lui Dane, o priveau uimiţi, 'e durere, neajutoraţi.

561

»

Page 567: Colleen McCullough Pasarea Spin

al I („ i

e /„

picioare! . ^ «u, iar ta nu^

Semăna cu ti din car

e> Picioarele tale, ochii"^"" ""^^tu'însă'mciod^- M» era a H" în rest, moster,setf JT *"• N«'«a, culoarea părulu, ]-a« trimis aicl- am seri ! * tine' ^^^ «^"? ^indf, «ninteştf? Numai că "

J" sc™°are ,(Dau înapoi ce am fiirar. /p- JWaseşi să fie numa]- ,' °J am furat; Ralph. Am furat ceea ce m

Se aşeză pe scaun ' , Umnezeu?' trebuie să plătim amin,; care se zbătea geffl înd'p^

abilă' &ă mi'Jă> Privind forma n.

562

Page 568: Colleen McCullough Pasarea Spin

iubit, Ra'ph* dar nu mi-ai aparţinut niciodată. Ceea ce „ |a tine a trebuit să fur. Dane a fost partea mea, singurul "" re I-ain putut obţine de la tine. Am jurat că nu vei şti 1,71 jurat că nu vei avea ocazia să mi-1 ici^Apoi ţi s-a aur, din Pr°Pr'e voinţă. Te considera imaginea preotului "ani mai rîs cînd am auzit asta! Dar, pentru nimic în _as fi dat o armă cu mîna mea, ca aceasta, mărturisindu-fi

Doar acum! Doar acif/n! A fost ne voie să se întîmple .-„iplat, ca să-ţi spun! Deşi acum cred că nu mai are

vreo i(â El nu ne mai aparţine nici unuia dintre noi. Aparţine

-uiczeu!

iinalul de Bricassart închine un avion particular, Ia Atena; m'c şi Justine, îl duseră pe Dane acasă la Drogheda; cei vii urau tăcuţi pe cel mort, la fel de tăcut, întins în sicriu, ne-inimic de cerat de la acest pămînt. ^u trebuie să fac slujba, să spun Requiemul pentru fiul meu. -din carnea mea, fiul meu. Da, Meggie, te cred. Imediat ce ;n revenit, te-am crezut. Te-aş fi crezut şi fără jurămîn tul aceia ziior. Viltorio a ştiut imediat ce a văzut băiatul, în adîncul ;melc cred că şi eu am ştiut. Rîsul tău, auzit în spatele rufelor idafiri, care venea de la băiat... ochii tăi ridicaţi spre mine, n erau în copilărie. Fee a ştiut. Anne Mueller a ştiut. Dar nu , bărbaţii. Nu eram demni de a ni se spune. Pentru că aşa foi, femeile, şi aşa vă ascundeţi secretele, întorcîndu-ne spa-11 a vă răzbuna că Dumnezeu nu v-a făcut şi pe voi după asemănarea Lui. Vittorio a ştiut, dar partea aceea de femini-' '-a pecetluit limba. O răzbunare ca o lovitură de maestru. jŞte cuvintele, Ralph de Bricassart, deschide gura şi vor-că-fi mîna şi impune-i gestul binecuvîntării, intonează sufletul celui disparat. Care a fost fiul tău. Pe care mai mult decît ai iubit-o pe mama lui. Da, mâi mult! _ca el era replica ta, recreat într-un mod mult mai aproape cţiune, decît tine. °'»ine Patris, et Filii, et Spirilus Sancti...

l

altă"

563

Page 569: Colleen McCullough Pasarea Spin

Capela era plină de lume; toţi cei care trebuia se aflau acolo: familiile King, O'Rourke, Davies pU,f ''° P|XV- Cordon, Carmichael, Hopeton. Şi fainiliaCleary 0 ^Q < dei. Speranţă deşartă şi întuneric. Şi în faţa altarulu^110"" Dr<

Dane O'Ncil), înrr-un sicriu de plumb acoperit c ' ° Pă'i .trandafirii erau mereu înfloriţi, cînd venea el h n" r ' - ' - octombrie, mijlocul primăverii. Bineînţeles că înfln 1Cda

mea lor. ' nscra- Era Sanctus... Sanctus... Sanctus...

Fii sigur că Dumnezeul sfinţilor se află asupra ta dra Dane. Minunatul meu fiu. E mai bine aşa. Nu aş fi do 't ? )L'U aici, unde mă aflu eu deja. De ce îţi spun asta, nu ştiu Nu ^ ^""^ de mine, niciodată nu ai avut nevoie. Tot ceea ce eu am •' ^^ bîjbîite tu ai ştiut din instinct. Nu tu eşti nefericit, ci noi cei d ^ ^ cei care am rămas. Ai milă de noi, iar cînd ne va veni tini "t ajută-ne.

Iţe, Missa est... Requiescat in pace... Şi acum, spre cimitir, pe pajişte, pe lîngă eucalipţi, pe lînuă

trandafiri şi arborii de piper. Dormi în pace, Dane, pentru că numai cei aleşi mor de tineri. De ce plîngem noi? Tu ai avut norocul să scapi atît de devreme de această viaţă grea. Poate că aşa arată iadul, o lungă condamnare la sclavie pe pămînt. Poate că noi in-durăm suferinţele iadului, trăind...

Ziua trecu, oamenii veniţi îa înmormîntare plecară, iar oamenii Droghedei se mişcau tăcuţi prin casă, evitîndu-sc unul pe alţii': privirea cardinalului se oprise un moment asupra lui Meggie. i nu avusese curajul să-i întîlnească ochii. Justine plecase cu Jean Boy King, ca să prindă avionul de seară spre Sydney şi pe cci^ noapte pentru Londra. Nu-şi aminti să-i fi auzit vocea aspra. sT să-i fi văzut ochii stranii. Din momentul în care se întîlnise cu c Meggie la Atena şi pînă plecase, fusese ca o stafie, spatele unei carapace. De ce nu-1 chemase pe Rainer r. fie lîngă ea? Sigur ştia cît de mult o iubea, cît de mult ar ţi ii w ii-i-ic^u, I/LJ.; uiiim tJtJttv/ji-viv- AI.»MJ.I. vy -iv*w «••—i — *" rFilDa fie cu ea acum. Dar gîndul nu stăruise suficient de mult in obosită a cardinalului, ca să-1 cheme el însuşi pe_Raine^u ace vrut s-o facă chiar înainte de a părăsi Roma. Ce ciu a ,

564

Page 570: Colleen McCullough Pasarea Spin

la Drogheda! Nu suportau compania celorlalţi atunci au; preferau să fie singuri cu durerea lor. • fee ?i Meggfe erau în salon cu cardinalul, după o cină se atinsese nimeni. Nici unul nu scotea un cuvînt; ceasul meu! de marmură le spărgea timpanele cu tic-tac-ul lui, [ary Carson din tablou priveau sfidător spre bunica lui tea opusă. Fee şi Meggie stăteau împreună pe canapeaua ndu-şi uşor umerii;

cardinalul nu-şi amintea să Ie fi văzut ,- itît de apropiate. Dar nu-şi spuneau nimic, nu făceau iui se priveau, nu se

uitau la el. •rcâ să înţeleagă unde greşise. Prea mult rău făcuse, aici era

i jvlîndrie, ambiţie şi chiar o anumită lipsă de scrupule. Iar iţe astea a înflorit dragostea lui pentru Meggie. Dar el nu ise niciodată încununarea acelei dragoste. Oare ce s-»ăf fi iat dacă ar fi ştiut că Dane este fiul lui? Ar fi fost oare posibil ;ască mai mult decît îl iubise? Ar fi ales o altă cale, dacă ar :e copilul său? Da! îi striga inima. Nu! îl ironiza raţiunea. icu o mulţime de reproşuri. Nebun! Trebuia să ştii că Meggie fost în stare să se întoarcă la Luke. Trebuia să ştii imediat al Dane! Era atît de mîndră de el! Era tot ce putuse obţine de laşa fi-a spus la Roma. Ei bine, Meggie...-Prin el, ai obţinut s.era mai bun în mine. Sfinte Dumnezeule, Ralph, cum să nu iera fiul tău? Trebuia să-ţi dai seama, măcar cînd 1-ai văzut că nu mai devreme! Ea aştepta ca tu să vezi; ardea de "e ca tu să-ţi dai seama; dacă ai fi înţeles, ar fi venit în »la picioarele tale. Dar erai orb! Nu ai vrut să vezi. Ralph "tfdinal de Bricassart, asta voiai tu să ai; mai mult decît ea, mai mult decît să-1 ai pe fiul tău. Mai mult decît pe

16103 se umpluse de strigăte reţinute, de foşnituri, de şuşoteli; atea secundele o dată cu inima lui. Apoi bătăile nu mai ra- Interveni un decalaj între ele. Meggie şi Fee pluteau sa se ridice, înotau parcă, cu feţe speriate, cufundate r>a 'Materială, rostind cuvinte care nu mai ajungeau la el. |l'strigă el. Şi înţelese.

565

llli'r

Page 571: Colleen McCullough Pasarea Spin

Abia dacă mai simţea durerea, atît era d braţelor lui Meggie care-1 îmbrăţişau, asupra feh,] ' """" a> capul pe pieptul ei. Reuşi să se întoarcă pînă jp C"m.î5i «d: privi intens, încercă să spună'„lartă-mă", dar y-!™'1'1' °ctn mult iertat. Ea ştia că luase ce fusese mai bun în e?1' ^ fu>V să spună ceva, atît de bine, atît de potrivit, încît ea AP°'mai

restul vieţii consolată, dar înţelese că nici acest luc ^ 'epcni1

r»,.;„it ^„ „,-„o „,. r. f~„i _ , ...... .. crunuc

566

Oricît de grea ar fi fost povara, ea o putea duce As ° - - ochii şi i se abandonă, încercînd să găsească pentnTur "U

uitarea în braţele lui Meggie. U tlITla

Page 572: Colleen McCullough Pasarea Spin

ŞfiPTE

1965 - 1969 Iustine

Page 573: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 574: Colleen McCullough Pasarea Spin

19

/• şezat la birouJ său din Bonn, cu ceaşca de cafea în Iii' mînă, Rainer află de moartea cardinalului de Bricas-[/ îs şart din ziarul pe care-1 citea. Furtuna politică din :\c săptămîni se potolise în sfîrşit, iar Rainer respira uşurat, t că are timp de citit, bucurîndu-se de apropiata întîlnire cu , care îi va colora din nou existenţa, cîtuşi de puţin intrigat Mrea ei. O considera o reacţie tipic feminină,, izvorîtă din ei de a admite seriozitatea legăturii lor. vestea morţii cardinalului alungă toate gîndurile despre Zece minute mai tîrziu, se afla la volanul Mercedesului îndreptîndu-se spre autostradă. Bietul şi bătrînul Vittorio -••• foarte singur, iar această povară apăsa greu pe umerii • - fora să meargă cu maşina, avînd în vedere timpul pe care-1 •T<fea cu dusul şi întorsul la aeroporturi, cu căutarea unui avion £Roma, considera că maşina e un mijloc mai rapid de transport. lsta era o activitate pozitivă, o situaţie pe care o putea controla,' ^ 'mportant pentru un om ca el.

<• 'a cardinalul di Contini-Verchese află toată povestea şi fu uluit, că nu se mai întrebă de ce Justine nu-i spusese nimic. '_ Vcn't la mine şi m-a întrebat dacă ştiam că Dane era fiul " lca Vittorio cu voce blîndă, în timp ce mîinile moi mîngîiau

'gnaNataşei.

* lce'-aţi răspuns?

569

Page 575: Colleen McCullough Pasarea Spin

- I-am recunoscut că ghicisem. Nu puteam s;

Doamne, dar cît era de răvăşit! Am plîns privind ' î - Asta 1-a omorît. Ultima dată cînd 1-am vă

bine, dar a rîs cînd 1-am sfătuit să se lase examii "U ar;V - Aşa a vrut Dumnezeu. Cred că Ralph de R • ° U"cl

unul dintre oamenii cei mai chinuiţi de îndoieli pe r'Cassari

cut vreodată, în moarte îşi va găsi liniştea pe care a •-' ''^(

în viaţă. <-<>/.,

- Dar Dane, Vittorio! Ce tragedie!

- Crezi? Eu aş spune mai degrabă că a fost o binccuv „ pot să nu cred că Dane şi-a întîmpinat senin moarte- "-'•'" surprinde că Domnul nu a mai putut aştepta nici un moment" a-1 chema la sine. Şi eu sînt îndurerat, bineînţeles da băiat. O plîng pe mama lui, care trebuie să sufere alft de mui- pe sora lui, şi pe unchii lui, şi pe bunica lui. Nu, nu sînt înti pentru el. Părintele O'Neill a trăit într-o puritate sufletească apn perfectă. Ce poate fi pentru el moartea, decît intrarea în vi veşnică? Pentru noi, ceilalţi, trecerea nu este uşoară.

De Ia hotel, Rainer trimise o telegramă la Londra, în care i putea permite să-i spună că este furios, rănit, dezamăgit. Ser] simplu: TREBUIE SĂ PLEC LA BONN, DAR VIN LA LONDlf LA SFÎRŞIT DE SĂPTĂMÎNÂ. STOP. DE CE NU MI-AI SPl DRAGA MEA. STOP. CU TOATĂ DRAGOSTEA RAIN.

Pe biroul din Bonn găsi o scrisoare expres de la Justine sil pachet expediat de cardinalul de Bricassart prin avocatul său < Roma. îl deschise întîi pe acesta şi află că,-prin testamentul t Ralph de Bricassart, trebuia să mai adauge o companie la Iii deja considerabilă pe care o avea. Michar Limited. Şi Droi Exasperat, şi totuşi într-un anumit fel emoţionat, înţelese ca, era felul în care cardinalul, după ultima evaluare, îi spune consideră demn de încrederea sa, că rugăciunile sale din ijj războiului dăduseră roade. Depunea în mîinilc lui r şi bunăstarea lui Meggie şi a familiei sale. Cel puţina n

tarea pe care o dădu Rainer, pentru că redactarea ţes a

era absolut impersonală. Nici nu putea fi altfel.

570

Page 576: Colleen McCullough Pasarea Spin

,- pachetul în mapa cu corespondenţă confidenţială, care ,sspuns imediat, apoi deschise scrisoarea de la Iustine.

fără nici o introducere:

unesc pentru telegramă. N-ai idee cît m-am bucurat că ,/ăzut în ultimele două săptămâni, pentru că n-aş fi suportat in preajmă. La vremea acea, nu puteam decît să mă gîndesc ituniesc lui Dumnezeu că nu ştii. Poate îţi vine greu să j,„- nu te doresc în preajma mea. Suferinţa nu are nimic Rain, iar dacă ai fi fost martorul suferinţei mele, oricum lut face nimic. Aş putea spune chiar că această nenorocire jovcdit cît de puţin te iubesc. Dacă te-aş fi iubit, instinctiv ] dorit aproape de mine, nu-i aşa? Dar îmi dau seama că, tflrivâ, mă îndepărtez.

prefera să rămînem la stadiul actual, deci să ne despăiţim totdeauna, Rain. Eu nu pot să-fi dau nimic şi nu vreau nimic !tine. Ceea ce s-a întîmplat mi-a demonstrat cît de dragă îţi te prezenţa cuiva care ţi-a stat în preajmă timp de douăzeci şi |c ani. N-aş suporta să mai trec o dată prin ce-am trecut, ai singur, îţi aminteşti? Căsătoria sau nimic. Ei bine, eu aleg ».

na mi-a spus că bătrînul cardinal a murit la cîteva ore după fea mea de la Drogheda. Ciudat. Mama a fost foarte afectată wartea lui. Nu mi-a spus nimic altceva, dar eu o cunosc. Să l ia naiba dacă o să înţeleg vreodată de ce Dane, şi mama, şi tu • iubit atît de mult. Eu nu 1-am putut suferi, prea era diplomat jfla vorbelor. Şi nu sînt dispusă să-mi schimb părerea, chiar t a murit.

Ista este. Tot. Sînt foarte sinceră, Rain. Eu am ales, nu vreau l de la tine."

liniase cu obişnuitul şi îndrăzneţul „Iustine" şi o scrisese cu I P° care se bucurase atît cînd i-1 dăruise.

l "«pături scrisoarea, nu o puse în portmoneu, nu o arse, ea ce făcea cu corespondenţa care nu cerea răspuns; o trecu 1T ^'na electrică de mărunţit de deasupra coşului de hîrtii, de *a ee termină de citit.

571

Page 577: Colleen McCullough Pasarea Spin

Se gîndi că moartea lui Dane a pus, efectiv emoţionale a Justinei şi se simţi teribil de nefe'' -^ ^Csc'iii Aşteptase atît de mult. u '

Oricum, la sfirşitul săptămînii luă avionul sn -ca s-o viziteze, deşi, fizic, o văzu. La teatru, i"*— °nc'ra. da

prea-iubită a maurului, Desdemona. Formidabil P ~°^ el nu putea face pentru ea nimic mai mult decît put r" m°' Asta era bine. Aşa, fetiţa mea! Varsă tot răul din tine ^

Numai că nu era chiar aşa; n-avea posibilitatea să se d J pe scenă, pentru că la vîrsta ei nu i se putea încredinţa rolul H *' Pur şi simplu, pentru ea scena reprezenta singurul loc unde-şf un strop de linişte şi uitarea. Nu putea decît să-şi spună- t vindecă rănile - deşi nu o credea. Se tot întreba, de ce conţin" sufere atît de mult. Cînd Dane trăia, nu se gîndea prea mult lai atunci cînd nu-1 vedea, iar după ce au crescut, petreceau fo, puţin timp împreună, vocaţiile lor fiind diametral opuse. Dar mo tea lui săpase o prăpastie atît de adîncă, încît se temea cu disper că nu va mai avea cu ce s-o umple. Şocul căruia trebuia să-i facă faţă la fiecare reacţie spontan

să nu uit să-i spun lui Dane asta, ce o să se mai înfurie Dane- i| părea cel mai greu de suportat. Şi pentru că acest şoc se rep foarte des, i se prelungea durerea. Dacă împrejurările morţii lui| fi fost mai puţin oribile, poate că şi-ar fi revenit mai repede, i coşmarul evenimentelor din acele zile rămăsese la fel de viu întip în memorie; mintea ei se întorcea mereu la incredibila realitate1

morţii lui Dane, Dane care nu se va mai întoarce niciodată. Apoi, mai avea şi remuşcări că nu-l ajutase suficient. Toai

lumea, în afară de ea, părea să-l creadă desăvîrşit, ferit de gn_ < obişnuite celorlalţi bărbaţi, dar Iustine ştia că el era sfişia' ^ îndoieli, torturat ia gîndul că nu merită nimic, întrebîndu-sc ce^ •• ceilalţi oameni în el, în afară de fizicul său. Bietul Dane, se par ^ nu înţelesese niciodată că oamenii îi iubeau bunătatea, rocire, acum era prea tîrziu să-l mai ajute. ,

Suferea şi pentru mama sa. Dacă moartea lui Dane o au de mult pe ea, ce groaznic trebuie să fie pentru mania

572

Page 578: Colleen McCullough Pasarea Spin

«cea să fugă de amintiri, de conştiinţă. Nu-i ieşea din :Q

ajnea unchilor ei la Roma, la ceremonie, cînd îşi umflau •i 'cu mîndrie, ca nişte păuni îngîmfaţi. Asta era cel mai • închipine jalea mamei sale şi a celorlalţi locuitori de la

a. nstită, Justinc! Asta era cel mai rău? Nu te mai tulburaşi

?Nu-şi putea alunga din minte gîndul la Rain şi nici la ceea idera c& reprezintă o trădare faţă de Dane. Pentru a-şi propria dorinţă, îl trimisese pe Dane singur în Grecia. Lr fi însoţit, poate că Dane ar fi trăit! Nu putea gîndi altfel, furişe din cauza obsesiei sale egoiste faţă de Rain! Acum i tîrziu şi nu-1 mai putea aduce înapoi pe fratele ei, dar, l să nu-1 mai vadă pe Rain, îşi ispăşea pedeapsa, îndurînd singurătatea.

(trecură săptămîni, apoi luni. Şi un an, doi ani. Desdemona, Porţia, Cleopatra. Se amăgea cu gîndul că se comporta inimic nu-i distrusese lumea în care trăia; se străduia să se ne cu multă grijă, să rîdă, să vorbească, să pară normală celor ui ei. Dacă exista vreo schimbare, aceasta trebuia căutată în erea durerilor celorlalţi care păreau să o afecteze mai mult, ar fi fost ale ei. Privită din exterior, rămăsese aceeaşi î- superficială, alunecoasă, exuberantă, distantă, ironică. £ două ori încercase să meargă acasă, la Drogheda, a doua ; luase chiar şi bilet de avion. De fiecare dată, un motiv ant, de ultim minut, o întorsese din drum; dar ea ştia că Aratul motiv era acest amestec de vinovăţie şi laşitate. Pur şi '• nu se simţea în stare să dea ochii cu mama sa; dacă o aducea înapoi în memorie toată acea poveste nefericită, probabil de o durere răscolitoare, pe care, pînă atunci, 16 şi reuşise s-o evite. Cei de la Drogheda, mai ales mama nau să fie convinşi că ea, Justine, supravieţuise durerii fără 'te răni. Aşa că era mai bine să stea departe de Drogheda. >ibine.

... "<=gie se surprinse oftînd şi se controla. Dacă n-ar durea-o are toate oasele, ar pune şaua pe un cal şi ar pleca, dar

l

573

Page 579: Colleen McCullough Pasarea Spin

astăzi, numai gîndul la călărie îi răscolea durerii cînd reumatismul nu se va face simţit cu atîta cr • °3t

Auzi o maşină, ciocănelul de bronz de la n r"e' murmurînd, vocea mamei ei, paşi. Nu era Justin ' '" ' 1(

zentau nici o importanţă. ' ?a că nu p, - Meggie! o strigă Fee de pe verandă, avem im n,

_ IJ J"UStlnr \f intri, te rog? "Ir vrC|;

Musafirul era un bărbat distins, în plină forţă car tînăr decît arăta. Se deosebea net de toţi bărbaţii pe care" "'' ea, exceptînd faptul că părea să aibă aceeaşi putere şi forţele lui, ca şi Ralph: Cum avusese Ralph. Trecutul arăta clar irevocabilul situaţiei.

- Meggie, ţi-1 prezint pe domnul Rainer Hartheim, s stînd în picioare lingă scaunul ei.

- Oh! exclamă Meggie, aproape involuntar, privind s figura lui Rainer, al cărui nume apărea altă dată atît de des n scrisorile Justinei. Apoi işi aduse aminte să fie şi politicoasă:Lua|; loc, vă rog, domnule Hartheim.

Si el o privea uimit. - Nu semănaţi deloc cu Justine! exclamă el descumpănii. - Nu, îl aprobă ea, aşezîndu-se în faţa Jui. - Meggie, eu vă ks singuri. Domnul Hartheim vrea să vorbeascri

numai cu tine. Cînd doriţi ceaiul, sunaţi, spuse Fee şi plecă. - Sînteţi, bineînţeles, prietenul german al Justinei, spuse Mec

încurcată. El îşi scoase ţigările. -îmi daţi voie? - Vă rog. - Doriţi o ţigară, doamnă O'Neill? - Nu, mulţumesc, nu fumez, îşi netezi rochia. Aţi făcut un an"

lung, domnule Hartheim. Aţi venit în Australia pentru afacc"oii El zîmbi, gîndindu-se ce ar spune ea dacă ar afla că ei era no.

stăpîn al Droghedei. Dar nu intenţiona să-i dezvăluie a c ' e vj / .

tru că prefera ca cei de la Drogheda să ştie că bunăstarea o ^

are ci i

574

mîinile necunoscute ale unui administrator pe c intermediar.

Page 580: Colleen McCullough Pasarea Spin

o doamnă O'Neill, spuneţi-mi Rainer, propuse el, A

numele ia fel ca Justine, în timp ce se gîndea că această ,j va folosi decît după o bună bucată de vreme; nu era ersoană care să se simtă în largul său în prezenţa străinilor. afaceri oficiale în Australia, dar am un motiv foarte -•itru care am făcut această călătorie: am venit să vă văd. ia vedeţi pe mine? întrebă ea suiprinsă. Pentru a-şi ascunde .ia schimbă imediat subiectul. Sînteţi foarte amabil. Fraţii .i spus că aţi fost foarte drăguţ cu ei la Roma, la ceremonia Pronunţă numele lui Dane fără urmă de durere, de parcă foarte des. Sper că puteţi rămîne cîteva zile, să vă întîlniţi

Bineînţeles, doamnă O'Neill, răspunse ci 'liniştit. •iitru Meggie întâlnirea se devedea a fi extrem de stânjenitoare; , un străin, îi spusese că parcursese optsprezece mii de kilomctri

..) vadă şi nu se grăbea deloc să-i spună de ce. Segîndică, pînă na, o să-I placă, dar, pe moment o cam intimida. Poate că era

:.n de om pe care nu-1 cunoscuse pînă acum şi de aceea se .adescumpănită. Dintr-o dată o văzu pe Justine într-o lumină ui nouă: fiica ei era capabilă să întreţină cu uşurinţă relaţii ocni ca Rainer Moerling Hartheim. în sfirşit, o văzu pe Jusrine- o adevărată femeie, ca pe egala sa.

:iuda vîrstei şi a părului alb, era încă o femeie frumoasă, el, în timp ce Meggie ÎJ studia; continua să-1 surprindă faptul :inc nu semăna deloc cu ea, pe cînd Dane fusese copia cardi-•'•• Cît de îngrozitor de singură trebuia să fie! Totuşi, nu-i 5-0 plîngă, aşa cum o compătimea pe Justine; era clar că ' femeie se împăcase cu soarta.

~ c'c face Justine? întrebă ea. E) ridică din umeri.

"'"'i pare rău, dar nu ştiu. Nu am mai văzut-o dinainte de arlea lui Dane. Xu Părea să fie uimită. ; 'ci eu n-am mai văzut-o de la înmormîntarea lui Dane, spuse

'«ld. Am-.- ~ . „ , , „ , ' , . a va veni acasă, dar se pare ca mă las legănata

575

Page 581: Colleen McCullough Pasarea Spin

El murmură cîteva cuvinte de îmbărbătare d audă, continuînd să vorbească pe un ton diferit vorbit cu sine. '

- Drogheda parc acum un azil de bătrîni, muri nevoie de sîngc tînăr, iar Justine este singura care ^ ^ Ca' ''

Mila îl părăsi; se aplecă în faţă cu ochii strălucit ^"^ ''' i r l " j " l l •- r- *-"' l (J J J

- Vorbiţi de ea de parca ar fi un acaret al Droghcd >' O'Neill, spuse el cu vocea aspră de data asta. îmi fac d°'' " anunţ că nu este. °M

- Cu ce drept judeci dumneata ce este şi ce nu est > întrebă ea furioasă. La urina urinei, ai spus singur că nu "- l de cînd a murit Dane, iar asta s-a întîmplat acum doi ani'

- Da, aveţi dreptate, recunoscu el, dîndu-şi seama o dată :

plus cum trebuia să fie viaţa acestei femei. Suportaţi foarte b doamnă O'Neill. '

- Credeţi? întrebă ea încordată, încercînd să zîmbească d ochii ei continuau să-1 fixeze. Şi, brusc, Rainer înţelese ce văzuse cardinalul la această

femei.-de o iubise atît de mult. Justine nu avea această calitate, darnici ti nu era cardinalul de Bricassart; el căuta altceva.

- Da, suportaţi bine, repetă el. Ea sesiză subînţelesul spuselor lui şi ripostă prompt: - De^unde ştii de Dane şi Ralph? întrebă cu voce nesigură. - Am ghicit. Nu vă temeţi, doamnă O'Neill, nu mai ştie nimeni

Eu am ghicit pentru că 1-am cunoscut pe cardinal cu mult înainte de a-1 întîlni pe Dane. La Roma. toată lumea credea că Ralph v2 este frate, unchiul lui Dane. Dar Justine mi-a dat cheia chiar in ziua cînd am cunoscut-o.

- Justine? Ştie Justine? strigă Meggie. El se apropie si îi prinse mina cu care-şi lovea disperată genunchii - Nu, nu, nu, doamnă O'Neill! Justine nu-bănuieşte absolut

nimic şi mă rog pentru ea să nu afle niciodată! Mi-a furnizat ace. amănunt fără să vrea, credeţi-rnă!

- Şînteţi sigur? - Da, jur! . a - Atunci, pentru numele lui Dumnezeu, de ce nu vin- ^

De ce nu vine să mă vadă? De ce nu suportă să mă pri vet..

576

IluPâru ca şi

Page 582: Colleen McCullough Pasarea Spin

miai cuvintele, dar şi disperarea din tonul vocii îi sugerară 1 1. ef tortura trăită de această femeie, mama Iustinei, datorită ,;

accsteia din ultimii doi ani. Importanţa misiunii lui se dimi-* r'|1'cliiT] avea o alta, cu totul nouă: să risipească temerile lui

ne. beiitru asta eu sînt de vină, spuse el hotărît.

eata? întrebă Meggie uimită. Iustine hotărîse să plece cu Dane în Grecia şi este convinsă

|că 1-a'" fi îns°ţit> fil ar ma' fi m viaţă. prostii! spuse Meggie. ; adevărat. Dar, deşi noi ştim că este o prostie, Justine nu [lucrurile aşa. Numai dumneavoastră o puteţi face să înţe- i asta. |EU? Dar nu înţelegi, domnule Hartheim? Justine nu m-a |tat niciodată în viaţa ei, şi, chiar dacă la un moment dat am

uit o oarecare influenţă, acum am pierdut-o definitiv. Nici nu

Ka să mă mai vadă. Tonul ei era acela al unui om înfrînt, dar lipsit de resentimente. -Am senzaţia că am căzut' în aceeaşi capcană ca şi mama mea, intinuă cu o voce normală. Drogheda este viaţa me'a... casa, gistrcle... Aici mă simt utilă, sînt dorită, mai am un scop în viaţă. ici există oameni care se bizuie pe mine. Copiii mei nu au avut ciodatâ nevoie de mine, ştiţi? Niciodată. -Nu-i adevărat, doamnă O'Neill; dacă ar fi aşa, Justine ar veni asă tară să-şi facă procese de conştiinţă. Subestimaţi dragostea care v-o poartă. Cînd susţin că numai eu sînt vinovat pentru "iul prin care trece Justine, vreau să vă spun că ea a rămas la "idra din cauza mea, ca să fie cu mine. Dar ea suferă acum •iîru dumneavoastră, nu pentru mine. Mcggie se încorda. ~ Nu are nici un drept să sufere pentru mine! Să sufere pentru dacă altfel nu se poate, dar nu pentru mine! ~ Deci mă credeţi cînd vă spun că nu bănuieşte nimic .despre

' ""3 Care a fost între Dane şi cardinal? c§gie îşi revizui comportamentul, de parcă şi-ar fi amintit că alte lucruri în joc pe care Ie pierduse din vedere.

577

iu c

Page 583: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Da, spuse oftînd, vă cred. - Am venit să vă văd, pentru că Justine are ncvo'

dumneavoastră, dar nu vi-1 poate cere, îi explică el'T 3-'l"0rul convingeţi să reînnoade firele vieţii ei - nu ale vieţii dc l n ' S~° ci ale propriei vieţi, care nu are nimic în comun * r0t?'1C(k oamenilor.de aici. Se întinse comod în scaun, pUSe • ,CXistcnla picior şi îşi aprinse o altă ţigară. Justine se consideră un^f ispăşitor, din lot felul de motive înşelătoare. Dacă c •' - ^ care să o convingă că a greşit, aceea sînteţi dumneavoastră T^ vă previn că, dacă acceptaţi să faceţi asta, ca nu va n •' °U' niciodată la Drogheda, pe cînd dacă lucrurile rămîn ncschi T' va sfirsi prin a se retrage aici pentru totdeauna. Scena nu'îi *| suficientă unei femei ca Justine, continuă el după o clipă de t" şi, la un moment dat, ea îşi va da seama de asta. Atunci va trcb opteze fie pentru Drogheda şi familia ei, fie pentru mine. Zîmbi multă înţelegere. Dar cei ce-i vor fi în preajmă, nu-i vor fi nici suficienţi, doamnă O'Neill. Dacă Justine mă alege pe mine, îşi putea continua cariera artistică. E o satisfacţie pe care Droghc-nu i-o poate oferi. Acum o privea încăpăţînat, sever, ca pe un ai versar. Am venit să vă cer să faceţi tot ce puteţi pentru ca cu să fi cel ales. Poate vi se pare crud să vă cer lucrul acesta, dar cu a mai multă nevoie de ea decît aţi avut dumneavoastră vreodată. Meggie redeveni încordată.

- Drogheda nu este o alegere atît de rea, contraatacă. Vorbiţi parcă aici s-ar înmormînta şi ar fi capătul vieţii ei, dar nu aşa sta lucrurile. Poate continua şi aici cu teatrul. Chiar dacă s-ar mărita cu Boy King, cum am sperat eu şi bunicul lui ani de zile, copiii ei ar fi foarte bine îngrijiţi în absenţa ei, ca şi în cazul în care s-ar căsători cu dumneata. Aici este căminul ei! Cunoaşte şi-inţi acest fel de viaţă. Dacă asta ar alege, ar şti perfect ce-o aste Poţi spune acelaşi lucru despre viaţa pe care i-o oferi.

- Nu, spuse el sincer. Dar Justine adoră elementul surpn/- Drogheda aşa ceva nu există.

- Vrei să spui că aici ar fi nefericită? _ - n>;- - Nu, nu tocmai. Nu mă îndoiesc, că, dacă ar alege sa se nu -^

aici, să se mărite cu acest Boy King... apropo, cine este a King?

578

Page 584: Colleen McCullough Pasarea Spin

^ostenitorul fermei vecine, Bugela, şi prieten din copilărie, dori să-i fie mai mult decît un prieten. Bunicul lui e de 1' câsătoria pentru perpetuarea numelui; în ce mă priveşte, '' A resc pentru că sînt convinsă că de asta are nevoie Justine. } î iteleg- Ei bine, dacă se va întoarce aici şi se va mărita cu i/jflCT cu siguranţă va învăţa să fie fericită. Dar fericirea este relativă. Nu cred că va găsi vreodată aceeaşi satisfacţie pe _as piitea-o eu oferi. Pentru că, doamnă O'Neill, Justine mă 'Ltc pe mine, nu pe Boy King.

Atunci înseamnă că are un mod foarte ciudat de a-şi manifesta >stea, zise Meggie, sunînd pentru ceai. Pe urmă, domnule Har-aşa cum am mai spus, cred că supraestimaţi influenţa pe , am eu asupra ei. Justine nu a ţinut niciodată seama de sfaturile ca să nu mai vorbesc de dorinţa mea. •iu încercaţi să vă eschivaţi, răspunse el. Ştiţi că o puteţi face vreţi. Nu vă cer decît să vă gîndiţi la ceea ce v-am spus. Cît i doriţi, nu mă grăbesc. Eu sînt un om foarte răbdător. feeggie zîmbi.

pAtunci, sînteţi o specie pe cale de dispariţie. Ş nu mai aduse subiectul în discuţie, şi nici ea. în cursul săptă-;în care rămase la Drogheda, încercă să se poarte ca un oaspete uit, deşi Meggie avea impresia că se străduia să-i demonstreze ii de om este. Simpatia pe care i-o arătau fraţii ei nu putea fi la îndoială; din momentul în care ajunsese la padocuri vestea rii lui, veniseră şi rămăseseră la fermă pînă la plecarea lui în nania.

Şi Fee îl plăcuse; avea ochii atît de slăbiţi încît nu mai putea ^registrele, dar era departe de a fi şenilă. Doamna Smith murise somn, cu o iarnă în urmă, lăsînd totul în seama lui Minnie şi ». destul de bătrîne şi ele, dar încă în putere. Fee îi transmisese pstrele lui Meggie şi se străduia să ţină locul doamnei Smith. Ea °st prima care şi-a dat seama că Rainer făcuse parte din acea • a 'ui Dane, pe care nici unul din oamenii Droghedei nu avusese Ia s-o împărtăşească, aşa că îl rugă să le povestească despre u racu cu multă bucurie, remarcînd foarte repede că nimeni Ur°gheda nu avea reţineri cînd se vorbea despre Dane; erau 11 'ncîntaţi să audă relatări pe care nu le ascultaseră niciodată.

579

Page 585: Colleen McCullough Pasarea Spin

Dincolo de masca de politeţe, Meggie nu se putea gîndească ce îi spusese Rain, împovărată de perspecti ' ^I1L1 SlJ

care i-o impusese el. De mult nu mai spera că Iustine s ,°^cr'' pi şi iată că el i-o garanta, mergînd pînă la a admite că \"1(°arcc- fericită la Drogheda. Pe de altă parte, îi era profund recui ^-'tCa *"' el îi alungase temerile că Justine ar fi descoperit leg"t ^ °arc:

Dane şi Ralph. b Ura din^ Cît despre căsătoria cu Rain, Meggie nu vedea cum ar f s-o

împingă pe Justine spre ceva ce, aparent, ea nu dorea ^^ cine ştie, poate că ea nu dorea să vadă? Sfirşi prin a-1 sin ^ foarte mult pe Rain, dar fericirea Iui nu putea conta mai mult d '^ binele fiicei sale, al oamenilor şi al viitorului Droghedci Prohl crucială era să ştie în ce măsură fericirea viitoare a Justinci tre prin Rain. în ciuda convingerii lui că Justine îl iubea, Meggie nu-şj amintea ca Justine să-i fi spus vreodată ceva care să indice că Rain ar avea pentru ea o importanţă egală cu aceea pe care i-o acordase Meggie lui Ralph.

- Cred c-o vei vedea pe Justine, mai devreme sau mai tîrziu, îi spuse Meggie, cînd îl conduse la aeroport. Şi aş prefera să nu-i spui nimic despre această vizită la Drogheda.

- Cum doriţi, răspunse el. Eu nu vă cer decît să vă gîndiţi la ceea ce v-am spus. Nu vă grăbiţi.

Dar, chiar cînd îşi exprima această dorinţă, se gîndi că Meggie profitase mult mai mult decît el de vizita pe care o făcuse la Dro-gheda.

Pe la jumătatea lunii aprilie, deci la doi ani şi jumătate de la moartea lui Dane, Justine simţi o nevoie imperioasă să vadă ceva nou, care să nu mai însemne şiruri de case si de oameni tnş r Dintr-o dată, în ziua aceea frumoasă de primăvară, cu soare anc- mic, Londra i se păru de nesuportat. Luă trenul local ce mergea ^ grădinile Kew, bucuroasă că era marţi şi locul nu va fi aglomţ ^ Nu avea nici spectacol în seara aceea, deci putea să alerg pînă la epuizare. , UCU.

Bineînţeles, cunoş tea parcul cu ochii închiş i- Londra er rie pentru oricine venea de la Drogheda, cu rondurile sa

580

Page 586: Colleen McCullough Pasarea Spin

i multicolore, dar Kew avea un farmec cu totul aparte. Altă- - obişnui3 să vină. aici din aprilie pînă la sfirşitul lui octombrie, trii că fiecare lună avea ceva nou de oferit privirii. l miătatea 'ui aprilie era perioada ei preferată, perioada narci-i 'r

a azaleelor, a copacilor înfloriţi. Descoperise un colţişor care, , a e3j putea fi considerat cel mai frumos Joc din lume, cu cele 1

gdinirabile privelişti, cu cea mai adîncă linişte, aşa că se aşeză ăniîntiil umed încercînd să se lase pătrunsă de atmosfera paşnică jur. Narcisele se întindeau cit vedeai cu ochii; mai aproape se

deau cupele galbene ale clopoţeilor şi ramurile unui migdal, atît încărcat de flori albe, încît se arcuiau pînă la pămînt, formînd

-ade de flori ca în stampele japoneze. Linişte! Pace! E atît de cus-o găseşti. Dar. cum stătea cu capul lăsat pe spate pentru a se pătrunde ai mult de frumuseţea aceea absolută a ramurii de migdal plutind o mare galbenă, ceva cu mult mai puţin agrabil o smulse din vcrie. Rainer Moerling Hartheim călca cu grijă printre narcise, silueta înfăşurată în inevitabila haină germană de piele, cu soarele ,:îndu-se în părul lui argintiu. - O să răceşti la rinichi, spuse, scoţîndu-şi haina şi aşternînd-o pămînt, ca să se aşeze amîndoi. -Cum m-ai găsit aici? întrebă ca cuibărindu-se pe un colţ din

"ptuşeala de satin negru a hainei. - Doamna Kelly mi-a spus că ai plecat la Kew. Restul a fost 3r. M-am plimbat pînă te-am găsit. - Şi acum te aştepţi să-ţi sar de gît de bucurie şi tra-la-la? -Ai această intenţie? ,-Nu te dezminţi niciodată. Răspunzi la întrebare cu o altă între-rc- Nu, nu mă bucur în mod deosebit că te văd. Credeam că tc-ai ras definitiv în bîrlogul tău. ~ E greu pentru un om în toată firea să se retragă definitiv în V Ce mai faci?

~Ti-ai oblojit suficient rănile? ~ Nu.

;V];> aşteptam. Dar mi-am dat seama că, o dată ce m-ai expe-' lv° să-ţi calci mîndria pentru a face primul pas spre împăcare.

581

Page 587: Colleen McCullough Pasarea Spin

re cînd eu, Herzchen, ştiu că mîndria este un to învecinează cu singurătatea.

- Nu-ţi face iluzii că am să renunţ la ea numai c ţie, Rain, pentru că, te previn, nu vreau să-ţi reiei vc T-

- Nici nu-I mai vreau. lu

Promptitudinea răspunsului o irită, dar arboră un - Pe cuvîntul tău? C1 - Dacă aş fi vrut asta, crezi că aş fi putut suporta să sta

de tine atîta vreme? Ai fost o distracţie trecătoare mă mai gîndesc la tine, ca la o prietenă foarte dragă şi^d™*' punct de vedere, îmi lipseşti. ' ln ;1(

- Oh, Rain, şi tu îmi lipseşti mie! - Bine. Asta înseamnă că sînt admis ca prieten? -Bineînţeles! El se întinse pe haină şi-şi puse alene mîinile sub cap - Cîţi ani ai? Treizeci? în hainele astea dizgraţioase arăţi m l

degrabă a şcolăriţă. Dacă nu mă admiţi în viaţa ta în altă caiiht l Iustine, trebuie să mă accepţi măcar ca arbitru al elegantei!

Rîse şi ea. - Recunosc că atunci cînd credeam că poţi să apari pe neaştep-l

ţaţe, aveam mai multă grijă de înfăţişarea mea. Dacă eu am treizeci! de ani, să ştii că nici tu nu mai eşti un cocoşel. Trebuie să ai cel l puţin patruzeci. Nu-i aşa că acum diferenţa asta nu mai pare aşa l mare? Ai slăbit. Eşti cumva bolnav, Rain?

- N-am fost niciodată gras, doar ceva mai solid, dar, stînd la birou, m-am mai chircit.

întorcîndu-se cu faţa în jos, Iustine îşi apropie faţa de a lui şi zîmbi. - Oh, Rain, îmi pare atît de bine că te văd! Nimeni nu mai arc

grijă de banii mei! - Biata Iustine! Şi probabil că ai mulţi bani în ultima vreme. - Bani? Dădu din cap. Mi se pare ciudat că acest cardinal de

Bricassart mi-a lăsat mie toată averea sa personală. Adică, jumătate mie şi jumătate lui Dane, dar, evident, partea lui mi-a revenit tot mie... _ „

Faţa i se crispa, deşi încerca din răsputeri să se stăpîneasca. ^ îndepărtă de el şi se prefăcu că priveşte în altă parte, la narci pînă cînd reuşi să-şi controleze vocea din nou.

582

rol.

ud ePar

Page 588: Colleen McCullough Pasarea Spin

l, aş da orice să aflu ce a reprezentat exact cardinalul mea! Numai un prieten? A fost cu mult mai mult, n fel misterios. Cum anume, uite asta nu ştiu. Şi aş vrea (accst mister.

_i nici un mister. El se ridică şi îi întinse mîna. Hai, Herz-'' jnvjt la cină, în orice local doreşti şi unde vor fi ochi să !' n nu mai există breşa dintre roşcata actriţă australiană şi i. j £abinetuJui german. Reputaţia mea de playboy a avut de •tde cînd m-ai alungat din viaţa ta.

o reconstruim, băiete! Şi nu mi se mai spune „roşcata s australiană" în ultima vreme. Sînt „minunata, extraordinara [britanică, cu părul tiţian" şi asta datorită nemuritorului rol 1-am făcut în Cleopatra. Sper că ai aflat că, în ultima vreme, mă consideră cea mai exotică Cleopatra apărută de mulţi coace, îşi ridică braţele pentru a ilustra o hieroglifa egipteană, [clipi din ochi. jixotică? întrebă cu îndoială. )a, exotica, răspunse ea hotărît.

urise şi cardinalul Vittorio, aşa că Rain nu mai avea ce face na. în schimb, venea la.Londra de cîte ori putea. La început, he părea atît de încîntată, încît nu vedea nimic dincolo de ficteniape care i-o oferise el, dar, pe măsură ce lunile treceau, iar *-lnu-i arăta nici prin gesturi, nici prin priviri că-şi aminteşte de sătura lor trecută, indignarea ei iniţială se transformă într-un cntiment tulburător. Nu că ar fi dorit reluarea legăturii lor, îşi tot punea; terminase definitiv cu astfel de sentimente, nu avea nevoie •eele. şi rfici nu şi le dorea. Dar nici nu putea da voie gîndurilor ei i se răsucească în jurul unei imagini a lui Rain, atît de adînc 'gropate în mintea ei, că nu ieşea la suprafaţă decît în visele perfide frâdătoare.

Acele prime luni după moartea lui Dane fuseseră groaznice, îşi "Pusese să reziste dorinţei de a alerga spre Rain, de a-1 simţi cu '"''"pul şi mintea, ştiind foarte bine că el va veni dacă ea îl va iCnia. Darnu-şi putea permite acest lucru; nu accepta ca imaginea 1 sa l ie în permanenţă umbrită de aceea a lui Dane. Era corect să

5&3

Page 589: Colleen McCullough Pasarea Spin

-ueauna î „ a fa r a V ) , ef ~^ '™8?| că e î ^ de c ). lor era mutila, nefolositoare, statica, îşi spunea, îmbrăcîn-

"»» ' "u o pu tea a lunga, ia r „3 s ' 'T " * * t oC?C ^ ' t™'" 1 ^ " ' ^ P"*» SU e n' Conservator d doi

Arde;T™ RamCr reve"^ şTefîTv '^^ f°«i d ' * C^" ' . T ^ î ^ & Ş a C U 1" e r a' — ^ î t să d . s p a ră A! d e a d e „ ^ ----------- 5- ei „ vene, ^ .'nd^ M . ;„ iilljind u-şi volanele în oglinda, îs, surprinse chipu! f^

(), ce furtună mtr-un pahar eu apă! Se purta exact ca genu „ c,c pe care-1 d.spreţu.a cel mai mult. Probabll că era J , Se simţea obosea şi deprimata ş, avea „ evoie de ^ .„esc lui Dumnezeu că termin cu „Lady M", Dar cese în

j^^r-r^^^s^

C i t a ţ i e a s u p r ^ ^ ^ ^ ^ v a c u v m t e s că p a ' t e p ± t

Ce tCLSt r î l l ă- ^W° bă«»ă! 31 rgUJU1" Ll" JuSf'nc

^ S ^ ^ ^ ^ N " , C U m v a m a ^ a î n c e r e a s â - i a s -S - c h ia r m a4 D o a ; ^ N a ^

^zuse ultima oară si duh Tre^seră trei ani de cînd . ^wrdacăînviaţaJu^^o^.f11^^ ^tînipla în acest -timp ca> dacă viaţa ei stătea ne l " mtervenise nim'c nou. Num, v'aţa celorlalţi. în seara "" trebu'a Să Se întîmPIe ja fel c"

ni' mai avea decît un sin ^^ ^Ijberă; pînâ ]a sfîr?ituj s(ag'un" sese greu, iar aîndu]

ngur sPectacol cu „Macbeth". Ziua se scur-va cina cu Rain nu o înveselea ca altădată. <zs/.

termine cu eJ, să sugrume orice urină de dorinţă f măsură ce timpul trecea, ea se convingea că el va r ~C

totdeauna în afara vieii ei

Page 590: Colleen McCullough Pasarea Spin

"r^.^ • --nur:™ **•« ^ calm. De fapt, am aruncat praf îri ochii multora, în ultima vreme. irnu mă deranjează să fiu cu tine, pentru cOchii lui negri îi studiau faţa, gînditor. Eastă-ă,Herzechen. Te nelinişteşte ceva?,,

,-Nu, nu tocmai. Dădu la o parte desertul de care nu se atinsese. te că este numai o impresie. Mama şi cu mine nu ne mai scriem acare săptămînă - nu ne-am văzut de mult i ne spunem - dar astăzi am primit de la ea o scrisoare foarte -'•aţă. Nu-i seamănă deloc. i!iima lui tresări; într-adevăr, lui Meggie îi trebuise ceva timp ' să acţioneze, dar instinctul îi spunea cPutul şi că nu era în favoarea lui. Iniţpentru a o aduce înapoi, pentru perpetuarea dinastiei la Dro

Jnse mîna peste masă şi-i prinse palmele Justinei; arpi frumoasă, maturitatea îi venea bine, în ciuda rochiei îngro-K

e Pe care o purta. Cute fine începeau sfeţei ei Poroase. Dar, cît de adîncă era maturitatea ei? Aceasta constituia

Page 591: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 592: Colleen McCullough Pasarea Spin

ea" . era ca ei; Meeeie n nmr. . ' ''

- , . , .. , S6 tu'io.sica niuli ,, bmedecitel. "

- Da, poate, răspunse ea încruntată, dar am sentiment data asta e ceva mult mai mult decît atît. Adică, ea c sinm •- de zile, de ce atunci această schimbare? Nu înţeleg, Rajn ' aceea sînt îngrijorată.

- îmbătrîneşte, si cred că tu vrei să uiţi asta. Este posibil anumite lucruri să Jc suporte acum mai greu decît înainte

Ochii lui căpătară o expresie de detaşare, de parca s-ar fi coi centrat asupra unui gînd care nu avea nici o legătură cu cuvintele pe care le rostea.

- Justine, acum trei ani şi-a pierdut unicul fiu. Crezi că durere,! scade cu trecerea anilor? Eu cred că este din ce în ce mai marc. El a plecat, iar acum ea crede că ai părăsit-o şi tu. La urma urmei. nici nu te-ai mai dus să o vezi. Ea închise ochii.

- O să mă duc, Rain, o să mă duc! Promit că am să merg, cît de curînd. Bineînţeles că ai dreptate. Nu m-amgîndi t niciodată că voi trăi clipa cînd îmi va fi dor de Drogheda, dar, în ultima vreme, ani chiar o stare emoţională faţă de ea. De parcă i-aş aparţine. El îşi privi ceasul şi zîmbi cu subînţeles. - Sînt nevoit să-ţi spun că, astă-seară, am profitat şi te-ani^' losit ca paravan, Herzchen. îmi pare rău că vei fi nevoită sa întorci singură acasă, dar, în mai puţin de-o oră, am o întilnin- <• un domn foaite important, într-un loc foarte secret, unde trebuit merg cu maşina mea, condusă de triplul agent secret riitz. .- Să nu uiţi mantia si machiajul, spuse ea vesel, înccrcn ascundă cît se simţea de jignită. Acum înţeleg. Eu pot n inc ' . unui vulgar şofer

de taxi, dar viitorul Pieţei Comune - nu . numai ca să-fi arăt că nu

am nevoie de taxiuri si nici de a o , Fritz, o să mă întorc acasă cu metroul. E destul de devrem •

586

adevărata problemă în cazul Justinei; ea nici înăc pună întrebări. u v°ia *

-Herzchen, mama ta este singură, spuse el, a toate punţile în aer.

'u'se odihneau în continuare pe mîna ei; îi luă mîna şi ,]a obraz, apoi o sărută. -qin, nu ştiu ce m-aş face fără tine!

t - i băgă mîna în buzunar, se ridică, înconjură masa şi apucă a scaunului ei.

i; sînt prieten, spuse. Şi asta se întîmplă cu prietenii, nu te vii de ei.

jiat după ce se despărţiră, Justine ajunse acasă într-o stare -je care se transformă rapid într-una depresivă. Astă-seară, „j ţia fusese mai intimă, mai personală ca de obicei, dar nu i;nic; aflase doar că el credea că mama ei era foarte singură, itiinea, iar ea, Justine, ar fi trebuit să meargă acasă. El ,,în vizită", dar ea se tot întreba dacă nu cumva el gîndise varâmîne acolo definitiv. Ceea ce indica, foarte clar, că sentinţele pe care le avusese pentru ea aparţineau de trecut, iar el nu lici cea mai mică intenţie să-1 reactualizeze.

. Dacă asta dorea Meggie,

cum putea el să dreptate şi nu ea? .Iustine era fiica ei; Meeei - , . , .. , bmed

, arun ~ u"

cread"

Page 593: Colleen McCullough Pasarea Spin

_ - r ------------- » v. y^li UJJCU llUCttU U( a nici cea mai mică intenţie să-1 reactualizeze. Pină acum nu-i trecuse prin minte că s-ar putea ca el s-o consi-j o povară, o parte a

trecutului lui, pe care ar dori să-1 ştie opat într-un loc decent şi obscur, cum era Drogheda; poate că, ipt, asta dorea. In cazul acesta, de ce revenise în viaţa ei, în î cu nouă luni? Pentru că o compătimea? Pentru că avea vreo 'ie faţă de ea? Pentru că simţise nevoia ei de a fi încurajată să ropie de mama ei, de dragul lui Dane? El îl iubise foarte mult ine şi Dumnezeu ştie despre ce vorbeau ei în lungile lui vizite mă, cînd ea nu era de faţă. Poate că Dane îl rugase să aibă de ea şi el îşi respecta promisiunea. Aşteptase o perioadă Mă, ca să fie sigur că ea n-o să-1 scoată pe uşă afară, apoi "se pentru a-şi respecta cuvîntul dat lui Dane. Da, aşa părea r Jplauzibil. Sigur nu o mai iubea. Dacă exercitase cîndva o oare-"c atracţie asupra lui, şi-o pierduse de mult; de fapt, se purtase Wl cu el. Numai ea era vinovată.

pîeşită de tristeţe, izbucni în plîns; nu reuşea să se stăpînească, " spunea că era o proastă dacă plînge pentru asta; se zvîrcoli ° parte pe alta, întoarse perna, încercînd să doarmă, apoi, a> se apucă să citească un rol. După cîteva pagini, cuvintele Ia să plutească în lacrimi şi oricît încercă să-şi alunge dispe-

587

Page 594: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 595: Colleen McCullough Pasarea Spin

t .......... ?", ~" «Jiauaia, se Jăsâ cele din urină, în lumina lăptoasă a zorilor, se as murind de frig, auzind vag zgomotul traficului, si gustînd amărăciunea. Dintr-o dată, gîndul la minunat. Aer curat şi pur, liniştea tulburată naturii. Pacea.

Luă un stilou şi începu o scrisoare.pentru mama ci-1 - • se uscau, pe măsură ce scria. ' c '

„Sper să înţelegi de ce nu am venit acasă de cînd a murit D dar indiferent ce crezi tu despre motivele mele, ştiu Că-ti v r"0

plăcere să afli că-mi voi repara greşeala, întorcîndu-mă acasă pcm^ totdeauna.

Da, ai citit bine, vin acasă pentru totdeauna, mamă. Ai avut dreptate - a venit vremea-să-mi fie dor de Drogheda. Am vrut să zbor cu propriile mele aripi şi am descoperit, că, pentru mine, nu a însemnat mare lucru. Pentru ce să mă tîrăsc de pe o scenă pe alta pentru tot restul vieţii mele? Şi ce mai există aici pentru mine in afară de scenă? Am nevoie de ceva permanent, durabil, sigur, aşa că vin la Drogheda, care îmi oferă toate aceste lusruri. Gata cu visele deşarte! Cine ştie? Poate că am să mă mărit cu Boy King. dacă mă mai vrea şi, pînă la urmă, o să fac şi eu ceva bun cu viaţa mea, adică să dau naştere unui mic trib de fermieri. Sînt obosită, mamă, atît de obosită că nu ştiu ce spun, aş dori să am puterea să-ţi împărtăşesc ceea ce simt.

în fine, o s:o fac cu altă ocazie. Spectacolele cu Lady Macbctli s-au terminat şi încă nu am semnat nici un contract pentru stagiune următoare, deci nu voi încurca pe nimeni dacă mă voi hotăn > renunţ la scenă. Londra este sufocată de actriţe. Clyde mă poai înlocui, imediat, dar tu nu, nu-i aşa? îmi pare rău că mi-au trebui treizeci şi unu de ani ca să înţeleg asta.

Dacă nu mă ajuta Rain, poate că dura mai mult, dar el es c ^ om foarte perspicace. Nu te-a cunoscut niciodată şi Par

înţeleagă mai bine decît mine. Se spune că cel care priveşte. tuşă înţelege jocul mai bine.-Asta i se potriveşte foaij- ' ^. m-am cam săturat să-mi supravegheze viaţa din mă ^ ^ olimpiene. Pare să aibă un fel de datorie morală faţă

588

tină o promisiune pe-care i-a fâcut-o, altfel nu văd de ce ar •a mereu în viaţa mea; pînă la urmă am înţeles că-i sînt o •â. Dacă mă întorc la Drogheda, datoria, sau promisiunea, ^ ce naiba este,

se anulează, nu? Ar trebui să-mi fie recunoscător , i V0i scuti de excursiile permanente. pe îndată ce-o să-mi pun treburile în ordine, o să-ţi scriu din u ca să-ţi spun cînd să mă aştepţi. Pînă

atunci, ţine minte că, în (-,|u| meu ciudat, te iubesc".

Semnă fără înflorituri „Justine", la fel cum semna cînd era la -oală- sub ochii de vultur ai călugăriţelor, împături foile, le băgă :'ntr-un plic şi scrise adresa, în drum spre teatru, pentru ultimul

«ectacol cu Macbeth, îl puse la cutie.

îşi continuă hotărîtă planul de a părăsi Anglia. Cînd îl anunţă ,c Clyde, acesta trecu de la urlete şi injurii la tandreţe, ca apoi, ciudat, ca din senin să renunţe. Nu fu greu deloc să renunţe la •parlament, pentru că locuia într-un cartier select; de fapt, imediat ce vestea se răspîndi, telefonul începu să sune din cinci în cinci minute, pînă cînd, exasperată, îl scoase din priză. Doamna Kelly, care o ajutase încă din ziua venirii el la Londra, se tîra trist printre cutii şi pachete, blestemîndu-şi soarta, şi punea receptorul înapoi in furcă, în speranţa că se va găsi să telefoneze cineva care s-o convingă pe Justine să se răzgîndească.

In toiul acestei furtuni sună, într-adevăr, cineva cu putere de convingere, numai că n-o îndemnă să se răzgîndească. Rain nici ^ăcar nu ştia că ea dorea să plece. Sunase numai pentru a o ruga •â facă oficiile de gazdă cu ocazia unui dineu pe care-1 dădea la '-Şedinţa sa din Park Lane.

~ Cum adică, o casă în Park Lane? întrebă ea uluită.

c ~ Ei, din cauza participării crescînde a Angliei la Comunitatea

.a ea mtr-un colţ al minţii, ca altădată, se lăsă c , cele din urmă, în lumina lăptoasă a zorilor sea

P'eş itâ d' ca f, murind de frig, auzind vw 70nmn«,i '- r'.Se a^* \a birn„

a '"

i se I'"UI

clc"ien(clc,

-—„nymunpani crescînde a Angliei la Comunitatea lr°peană, petrec atît de mult timp la Londra, încît e mult mai cf'c să am aici un fel de reşedinţă temporară, aşa că am închiriat asa din Park Lane, explică el.

Doamne, Rain, ticălos secretos ce eşti! De cît timp o ai? ~ Cam de o lună.

v i m-ai lăsat să bat cîmpii acum cîteva seri, fără să-mi spui lc? Sa te ia naiba!

589

Page 596: Colleen McCullough Pasarea Spin

cllmpeană, petrec atît de rmilf t;™~ i- T •

Page 597: Colleen McCullough Pasarea Spin
Page 598: Colleen McCullough Pasarea Spin

Era aşa de fur ioasă că începuse să se bî lbî ie. - Voiam să- ţ i spun, dar in-ai amuzat atî t de tare n

convinsă că sînt tot t impul în avion, încît nu am rezist /" °â Cr £

distrez ş i eu puţ in, spuse el i ronic. . Sa nu ni - îmi vine să te omor, mormă i ea pr intre dinţ i ş i |a c r- -Nu,Herzechen, te rog! Nu f i supărată ! Vino să faci of ' ' •

gazdă ş i vei avea tot t impul să inspectezi Jocul. ' c ^

- înconjurată, cu siguranţă, de un mil ion de oaspeţ i! Ce plă cu tine, Rain, fi-e frică să mai rămîi singur cu mine? NL 'nl 'ni~ credere în t ine, sau în mine? ln~

- Tu nu vei f i o inVitată , spuse el răspunzînd numai la pr ' parte a tiradei. Tu vei fi stăpîna casei, ceea ce este cu totul ah ^ Eş t i de acord?

Ea îş i şterse lacrimile cu dosul palmei ş i spuse îmbufnată- - D a . . Totul se dovedi mult mai plăcut decît îndrăznise ea să

spere-casa lui Rain era foarte frumoasă , iar el at î t de bine dispus că Justine se molipsi ş i ea. Ajunsese la t imp, îmbrăcată, e adevărat, cam strident pentru gustul lui; dar după o grimasă involuntară, în momentul în care dăduse cu ochi i de pantof i i de sat in roz cam îndrăzneţ i , Rain îi oferi braţul ş i o conduse să-i arate casa înainte de sosirea oaspeţ i lor. Apoi, pe tot parcursul seri i, el se comportă impecabil, tratînd-o în faţa celorlalţ i cu o intimitate care o făcu să se simtă în acelaşi timp utilă şi apreciată. Oaspeţii Jui erau persoane politice atît de importante, încît preferă să nu se gîndească Ia genul de hotărîri pe care trebuiau să le ia. Ş i totuş i,ipăreau nişte oameni atî t de obişnuiţ i . Asta complica ş i mai mult lucrur i le.

- Nu m-ar f i deranjat dacă măcar pe unul s-ar f i văzut că est dintre „cei aleş i", îi spuse ea, după ce plecaseră cu toţ i i, bucuroas că avea ocazia să rămînă singură cu ci, întrebîndu-se cît de repec > o va expedia acasă . Ş t i i , ca Napoleon, sau Churchil l . E bine, c. : atunci cînd eşt i om de stat, să te crezi un ales al destinului , u vezi ca un ales al destinului?

El ridică din umeri. , . , je - Să-ţi formulezi cu atenţie întrebările, Justine, atunci cin^^

adresezi unui neamţ. Nu, nu mă văd aşa. Şi nu este bine c

590

Page 599: Colleen McCullough Pasarea Spin

•; sâ se considere astfel. Ideea s-ar putea aplica unui număr Dintre ei, deşi mă îndoiesc, dar majoritatea celor ce gîndesc ,\ produc multe neplăceri lor şi ţărilor lor. .g IU| avea chef să vină cu contraargumente. Fusese doar un ,xt pentru a începe o conversaţie; putea schimba subiectul ori-fară să devină evident că asta dorea.

Sor'i'e mi s-au părut cam ciudate. Cele mai multe dintre ele m u 11 mai puţin prezentabile decît mine, chiar dacă tu nu ai ,, tjL- acord cu rozul meu. Doamna Whatsit arăta mai bine, doamna .. jar pur şi simplu se confunda cu culoarea tapetului, iar doamna "uiiifoozlcr era groaznică. Cum de reuşeşte soţul ei să o suporte? jirbaţii sînt atît de proşti cînd îşi aleg nevestele!

-Jiistine, cînd ai să înveţi să reţii nume? Bine că m-ai respins, rozavă soţie de politician ai fi fost! Ti-am auzit mormăiala, cînd adresai cuiva, căruia nu-i ştiai numele. Mulţi oameni cu soţii •oaznicc au reuşit foarte bine şi la fel de mulţi, cu soţii perfecte, i eşuat lamentabil. Pe termen lung nu asta contează, ci valoarea •nului. Sînt puţini cei care se căsătoresc din motive pur politice. Obişnuinţa aceasta veche pe care o avea de a o pune la punct :jă o mai rănea; îi făcu o plecăciune ironică, pentru a-şi ascunde ;ja, apoi se aşez"ă pe covor. -Oh, ridică-te, Justine!

Ca să-i facă în ciudă, îşi ghemui picioarele sub ea şi se rezemă (peretele şemineului, mîngîind-o pe Nataşa. Cînd sosise aici desco-pise că, după moartea cardinalului di Contini-Verchese, Rain îi ase pisica; părea să ţină foarte mult la ea, deşi era bătrînă şi "capricioasă.

- Ţi-arn spus că plec acasă la Drogheda, pentru totdeauna? •bă ea brusc.

' .1 tocmai îşi lua o ţigară din cutie; mîinile nu-i tremurară, ci îşi '•inuară liniştite treaba. Ştii foarte bine

că nu mi-ai spus. ~ Iţi spun acum. ~ Cînd ai luat hotărîrea?

~ Acum cinci zile. Plec la sfîrşitul săptămînii. Sper. Ard de ^răbdare.

~ înţeleg.

591

Page 600: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Asta-i tot ce ai de spus? - Ce-ar mai fi de spus, decît că îţi doresc fericire îi

- f " 'Ol Oo . sa faci. t(- vrei

Era atît de stâpîn pe sine, încît ea se cutremură - Vai, mulţumesc! răspunse distrată. Nu te bucuri r-

mine şi nu-ţi mai stau pe cap? ' ' Cal" ^ - Nu-fni stai pe cap, Justine. Ea o abandonă pe Nataşa, luă cleştele de foc şi începu s" •-

lească violent jăraticul; se produse o jerbă de scîntci si C° focului scăzu brusc. ' Cl!

- Probabil că demonul distrugerii care sălăşluieşte în n0j m' dat impulsii] ăsta de a stinge focul. N-am făcut decît să-i arabe sfîrşitul. Dar ce sfîrşit frumos, nu-i aşa, Rain?

Aparent, pe el nu-1 interesa ce se întîmpla cu focurile, cînd erau stinse, pentru că întrebă indiferent:

- La sfîrşitul săptămînii? Nu-ţi prea pierzi vremea. - Ce rost are să amîn? - Şi cariera ta? - M-am săturat pînă peste cap de cariera mea. Oricum, cc-as

mai putea juca după Lady Macbeth? - Oh, încetează să te porţi ca un copil, Justine! îmi vine să le

bat cînd îmi vinzi gogoşi din astea! De ce nu spui, pur şi simplu, că nu mai consideri teatml o provocare şi că ţi-e dor de Droghcda?

- Bine, bine, bine! la-o cum naiba vrei! Vezi? Mi-ain regăsii grosolănia, îmi pare rău că te-am ofensat! Sări în picioare. La naiba! Unde mi-am lăsat pantofii? Unde mi-e haina?

Fritz apăru cu anjîndouă şi o duse cu maşina acasă. Rain se scuză că nu poate s-o conducă, spunînd că mai are de lucru. Dar rămase, aşa cum îl lăsase ea, lîngă foc, cu Nataşa în braţe, incapabil să mai facă ceva.

- Ei bine, îi spuse Meggie mamei sale, sper că am făcut ceea ce trebuia.

Fee se uită la ea şi dădu din cap. - Oh, da. Necazul cu Justine este că ea nu e în stare sa ia o -

fel de hotărîre, iar noi nu am avut de ales. A trebuit să o a <• locul ei.

592

Page 601: Colleen McCullough Pasarea Spin

_ ]sfu sînt sigura că îmi.place să mă substitui lui Dumnezeu. j că ştiu ce vrea ea, de fapt, dar, dacă i-aş spune-o în faţă

familiei Cleary, spuse Fee zîmbind vag. Apare la cinc nu te aştepţi.

_ gi, haide, nu-i numai mîndria celor din clanul Cleary, este şi utinâ mîndrie de Armstrong, aşa îmi place să cred. ''Dar Fee clătină din cap.

. Nu. Indiferent de motivaţia faptelor mele, mîndria nu a ocupat nici un loc. Ăsta este scopul bătrînefii, Meggic. Să ne dea timp să „c tragem sufletul înainte de a muri, să înţelegem de ce am făcut un lucru sau altul.

- Cu condiţia să nu ne lovească senilitatea, răspunse Meggie. \!u cred că eşti în acest pericol, şi cred că nici eu.

- Poate că senilitatea este o binefacere adusă celor care nu se pot împăca cu trecutul lor. Oricum, nu eşti destul de bătrînă, ca să fii sigură că ai scăpat de senilitate. Mai aşteaptă vreo douăzeci de ani.

-Douăzeci de ani? întrebă Meggie ca un ecou. Oh, pare atît demult!

- Ei bine, dacă voiai, puteai să-ţi faci mai puţin singuratici aceşti douăzeci de ani, spuse Fee, împletind cu sîrg.

- Da, puteam dacă voiam. Dar nu ar fi meritat, mamă, nu-i aşa? Arătă scrisoarea de la Iustine cu vîrful andrelei şi spuse cu o urmă de îndoială în glas: Am sucit lucrurile pe toate feţele, de cînd a venit Rain la noi; am pierdut destul timp, sperînd că nu va trebui să fac eu ceva, sperînd că hotărîrea nu va depinde de mine. Totuşi, £1 a avut dreptate. Pînă la urmă, eu a trebuit să iau iniţiativa.

- Ai putea să recunoşti că am contribuit şi eu cu ceva, protestă Fee. Asta după ce ai renunţat la mîndria ta şi mi-ai spus şi mie.

- Da, m-ai ajutat, spuse Meggie, blînd. Ceasul bătrîn ticăia marcînd secundele; cele patru mîini croşetau

<k zor în continuare. ~ Spune-mi ceva, mamă, întrebă Meggie brusc. De ce te-ai pră-aşa la moartea hii Dane, cînd ai rezistat ia cea a tatei, a lui Şi la necazul cu Frank? '

593

Page 602: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Prăbuşit? Mîinile lui Fee se opriră şi lăsară andrelele-" la fel de bine, ca în zilele cînd vedea. Cum adică „prâbu'' « tca

- Ca şi cum moartea lui te-ar fi distrus. - Toate mortilem-au distrus cîte puţin, Meeeie DiH-, •

. , ; . . . - , ' - uailaPnmC|,. trei eram mai tinara şi aveam mai multa putere să-mi ase d rerea. Aveam şi mai multe motive. Ca şi tine acum. Dar R i "" ştiut ce am simţit Ia moartea tatei şi a lui Stu. Tu erai prea t ? '-' ca să-ţi dai seama. Zîmbi. L-am adorat pe Ralph, ştii? En de deosebit. Semăna îngrozitor de bine cu Dane.

- Da. N-am realizat că tu ţi-ai dat seama, mamă - adică de f tul că semănau si la fire. Ce ciudat! Sînt atît de multe lucruri dcsn tine pe care încă nu le ştiu. Pentru mine, dumneata eşti ca Afric neagră.

- Sper să fie aşa! risc Fee. Să ne întoarcem la subiect - dacă reuşeşti acum cu Iustine, Meggie, înseamnă că tu vei trage mai multe foloase din necazurile tale, decît am tras eif din ale mele. Nu am fost pregătită să procedez aşa cum mi-a cerut-o Ralph, adică să veghez asupra ta. Eu mă'agăţam de amintirile mele. Nimic altceva nu mai conta, doar ele. Pe cînd tu nu ai de ales. Ţie nu ţi-au rămas decît amintirile.

- Ştii, cred că sînt o mîngîiere, după ce moare durerea. NV crezi? L-am avut pe Dane, timp de douăzeci şi şase de ani, şi de cînd a murit, nu încetez să-mi spun că ceea ce s-a întîmplal a fost să fie înspre binele lui, că a fost scutit de încercări groaznice, pe care nu le-ar fi putut suporta. Cum s-a întîmplat cu Frank. Sînt lu cruri mai groaznice ca moartea, noi două o ştim foarte bine.

- Nu te simţi înăcrită? întrebă Fee. - Oh, la început da, dar de dragul lor m-am educat să nu mai fiu. Fee reluă împletitul. - Deci, cînd nu vom mai fi noi, nu va mai fi nimeni. Droglic a

nu va mai exista, spuse ea abia auzit. O să i se rezerve un rin cărţile de istorie, iar vreun tînăr entuziast va veni la Gilly sa a mărturii pentru cartea pe care va dori să o scrie despre Urog Ultima dintre cele mai puternice ferme din Noua Galie e însă nici un cititor nu va şti cum a fost într-adevăr Drogheda, p

594

Page 603: Colleen McCullough Pasarea Spin

s e imposibil. Trebuie sa faci parte din această realitate, ca s-o cunoşti-

- Da, răspunse Meggie, care nu se oprise din împletit. Trebuia |'sâ faci parte din ea.

Să-şi ia rămas-bun de la Rain printr-o scrisoare, devastată de r emoţii şi de durere se dovedi a fi foarte uşor; de fapt, într-un anumit fel, era chiar bucuroasă, într-un fel foarte crud, pentru că îşi spunea -dacă sufăr eu trebuie şi tu să suferi. Dar, de data aceasta, Rain nll se Jăsă prins de situaţie. Urmau să ia masa împreună la restau-rantul lor favorit. El nu propusese reşedinţa din Park Lane, ceea ce o dezamăgise, dar nu o surprinsese. Fără-ndoială că el dorea să-i spună şi ultimele cuvinte de rămas-bun, sub privirea protectoare a lui Fritz. Nu voia să rişte nimic.

Pentru prima dată în viaţa ei, fu foarte atentă să se îmbrace pe placul lui. Deoarece lui Rain îi plăcea în mod deosebit stilul simplu, se îmbrăcă într-o rochie lungă din jerse de mătase de Burgundia, Iară decolteu, cu mîneci lungi strimte, îşi puse un colier de aur, încastrat cu perle şi granate, asortat cu brăţările de pe fiecare mînă. Doamne, ce păr oribil, oribil! Niciodată nu-1 va putea disciplina ca să-i placă şi lui. Se niachie mai mult ca de obicei, ca să-şi mascheze tristeţea. Gata. Va reuşi, dacă el nu o va privi prea de aproape.

El păru să nu dorească asta; cel puţin nu făcu nici un comentariu referitor la oboseala ei, sau la o posibilă boală, nici măcar la plicti-seala împachetării lucrurilor. Nu prea era stilul lui. La un moment dat, ea avu chiar sentimentul că se sfirşeşte lumea, atît de ciudată i se părea comportarea lui.

Nu făcu nici un efort să dea o notă specială acestui dineu, să-1 facă să devină un eveniment care să le lase o amintire plăcută. Dacă şi-ar fi dat măcar seama că e emoţionat de plecarea ei, tot ar " fost o bucurie. El însă era de un calm imperturbabil. De parcă $'"ar fi luat deja rămas-bun şi întâlnirea aceasta era superfluă. "~ Ai primit vreun răspuns de la mama ta? întrebă el politicos. ~Nu, dar să-ţi spun drept, nici nu aştept. Probabil că am lăsat-o ftră replică.

- Vrei să-1 trimit pe Fritz să te ducă la aeroport mîine?

595

Page 604: Colleen McCullough Pasarea Spin

- Mulţumesc, o să iau un taxi, răspunse ea sec. Nu as v privez de serviciile lui. Saic

- Am întîlniri toată ziua, mîine, aşa că, te asigur nu est problemă. ' Cnici°

- Am spus că iau un taxi! El îşi încruntă sprîncenele. - Nu-i nevoie să ţipi, Justine. Fă cum vrei! Nu-i mai spunea Herzchen; observase că în ultima vreme

mai folosise acest cuvînt. Of, ce cină plicticoasă! De s-ar terni' odată! Se trezi studiindu-i mîinile şi încercînd să-şi amintească senzaţii îi stîrniseră pe vremuri, dar nu reuşi. De ce nu era viat-liniară şi bine organizată? De ce trebuia să se întîmple lucruri ca cele petrecute cu Dane? Poate pentru că se gîndi la Dane, dispoziţia ei se schimbă brusc. Şi nu mai suporta să stea într-un loc; îşi puse mîinile pe braţele scaunului.

- Te deranjează dacă plecăm? îl întrebă, începe să mă doară îngrozitor capul.

O duse pînă la intersecţia cu High Road, unde se afla aparta-mentul ei, o ajută să coboare din maşină, îi spuse lui Fritz să facă cîteva ture în jurul blocului, apoi o luă elegant de braţ, destul de galant, dar impersonal. In umezeala rece a Londrei, se auzea doar ecoul paşilor lor. Paşi singuratici şi trişti.

- Deci, Justine, ne luăm rămas-bun, spuse el dintr-o dată. - Mai bine „la revedere", răspunse ea cu veselie prefăcută. Am

să mar vin din cînd în cînd şi mai sper ca şi tu să-ţi găseşti timp să ne faci o vizită la Drogheda.

El dădu din cap. - Nu. E pentru ultima oară, Justine. Nu cred că mai avem nevoie

unul de altul. - Adică tu nu mai ai nevoie de mine, răspunse ea şi reuşi ?a

rîdă. E-n regulă, Rain. Nu mă cruţa, rezist! El îi luă mîna, i-o sărută, se îndreptă, îi zîmbi şi plecă. Acasă în prag, o aştepta o scrisoare de la mama ei. Justine si.

aplecă, o ridică, scăpă poşeta, îşi scoase pantofii şi se duse in sa Se aşeză greoi pe un pachet, muşcîndu-şi buzele, privind înde u -spre un portret magnific al lui Dane făcut în ziua hirotonisii'

596

Page 605: Colleen McCullough Pasarea Spin

i se surprinse frecîndu-şi picioarele de covorul din blană de mgur, se strîmbă cu dezgust şi se ridică repede.

Făcu cîţiva paşi pînă la bucătărie, da, de asta avea nevoie; des--Iiise frigiderul, luă frişca şi o cutie de cafea pentru filtru. Cu o nlîiiă pe butonul de apă, umplîndu-şi ibricul, privi în jurul ei, de parcă acum vedea încăperea pentru prima oară. Privi la florile de c tapet, la filodendronul care atîma în coşul lui din tavan, la ceasul î„ formă de pisică neagră, care dădea din coadă frivol la spectacolul trecerii timpului, împachetează peria de păr, scria pe dulapul din bucătărie. Pe masă era o schiţă în creion a lui Rain, pe care i-o făcuse cu cîteva săptămîni în urmă. Şi un pachet de ţigări. Luă una şi o aprinse, puse ibricul pe plită şi îşi aminti de scrisoarea mamei ei pe care o aVea încă, mototolită, în mînă. Putea să o citească cît fierbea apa. Se aşeză la masa din bucătărie, aruncă portretul lui Rain pe jos şi puse picioarele pe el. E valabil şi pentru tine, Rainer k Moerling Hartheim! Să vezi tu dacă o să-mi pese de tine, teuton dogmatic cu haină de piele ce eşti! Nu mai ai nevoie de mine, da? f Ei bine, nici eu!

Si aplecă asupra scrisorii de la Meggie. „Draga mea Iustine,

Sînt convinsă că acţionezi şi acum cu impulsivitatea obişnuită, [. de aceea sper că scrisoarea mea va ajunge la timp. Dacă ceva din ce ţi-am scris în ultima vreme a determinat această hotărîre, te rog să mă ierţi. Nu am dorit să provoc o reacţie atît de violentă. Cred că aşteptam doar puţină simpatic şi înţelegere, dar uit mereu că, sub pielea aceea dură, tu eşti foarte impresionabilă.

Da, sînt singură, teribil de singură. Totuşi, venirea ta aici nu ar putea schimba nimic. Dacă stai puţin să te gîndesti, ai să vezi că jăm dreptate. Ce vrei să realizezi venind acasă? Nu-ţi stă în putere Să-mi dai înapoi ce am pierdut. Iar pierderea nu este numai a mea. pste şi a ta, şi a Nanei şi a celorlalţi. Pari să ai o idee fixă, complet eşiţa, că într-un fel tu ai fi răspunzătoare, măcar în parte. Impulsul ŞPtârîrii tale mi se pare ciudat, ca un fel de constrîngere. Asta iseamnă mîndrie şi egoism, Iustine. Dane era un om adult, nu un pilaş neajutorat. Eu i-am dat drumul să plece, nu? Dacă aş gîndi

;' eu ca tine, acum aş sta şi m-aş condamna, într-un azil de nebuni,

597

Page 606: Colleen McCullough Pasarea Spin

pentru că i-am permis să-şi aleagă viaţa pe care şi-g r eu nu mă învinovăţesc. Noi nu sîntem Dumnezeu, deşi cred -avut mai multe ocazii decît tine să învăţ asta. Venind acas~ ^ ^ viaţa în mîinile mele, ca pe un sacrificiu, eu nu o vreau> N ' ^'' dorit-o niciodată şi o refuz şi acum. Tu nu faci parte din Dr »i ^ niciodată nu i-ai aparţinut. Dacă încă nu ştii unde îţi este Io • \ *'• sugerez să te gîndeşti foarte serios înainte de a Jua o hotărîre C"''' odată eşti foarte naivă. Rainer este un om foarte drăguţ dar" nu am întîlnit un bărbat care să fie atît de altruist, cum îl crezi f el. De dragul lui Dane? Cînd ai să te maturizezi, Justinc?

Fetiţa mea dragă, s-a stins o lumină. Pentru noi toţi. Iar tu n poţi face absolut nimic, nu înţelegi? Nu încerc să mimez fericirea Nu aceasta este, condiţia umană. Dar, dacă tu crezi că noi, aici Ia Drogheda, ne petrecem timpul plîngînd şi jelind, te înşeli amarnic Ne bucurăm de zilele care ne-au mai rămas, în principal pentru că tu mai trăieşti, eşti încă o lumină care străluceşte pentru noi. Lu-mina lui Dane s-a stins pentru totdeauna. Te rog din sufief, Justine. încearcă să înţelegi şi să accepţi asta.

Să vii la Drogheda neapărat, abia aşteptăm să te vedem. Dar nu pentru totdeauna. Aici nu vei fi niciodată fericită. Nu ar fi decît un sacrificiu inutil şi fără obiect. In profesia ta un an departe de scenă te poate costa enorm. Deci, rămîi la locul tău, croieşte-ţi un drum cu demnitate în lumea pe care ţi-ai ales-o."

Durerea. Era ca în primele zile după moartea lui Dane. Aceeaşi durere devastatoare, inevitabilă, inutilă. Aceeaşi neputinţă. Nu, sigur că ea nu putea face nimic. Nu putea întoarce timpul înapoi, nu putea!

Ceainicul fluiera. Taci! Taci, ceainicule, de dragul scumpei melc mame! Cum te simţi, ceainicule, cînd eşti unicul copil al unei mame. întreab-o pe Justine, ca ştie! Da, Justine ştie acum ce înseamnă să fii singurul copil. Numai că eu nu sînt copilul pe care-1 doreşte ea, biata bătrînă de atît de departe. Oh, mamă! Mamă!... Crezi că dacă mi-ar sta în putinţă, eu nu aş vrea să fiu cum doreşti tu. Lămpi noi în locul celor vechi, viaţa mea în schimbul vieţii lui. MU

e drept că Dane a fost cel care a trebuit să moară... Are drcpţa e mama. întoarcerea mea Ja Drogheda nu poate schimba faptul ca e

598

Page 607: Colleen McCullough Pasarea Spin

jccat pentru totdeauna. S-a stins o lumină, iar eu nu am puterea - o reaprind. Deşi el este acolo, nu se va întoarce niciodată la iţă. Dar fateteg ce vrea să spună. Lumina mea încă mai arde în llctul ei. Dar nu la Drogheda.

pritz deschise uşa; nu era îmbrăcat în uniforma arătoasă de •ofer, ci într-o uniformă elegantă de majordom. In-timp ce el zîm-

i)Ca Jovindu-şi ceremonios călcîicle, după moda germană, Justinei ,-j trecu un gîndprin minte; avea, oare, două servicii şi la Bonn, sau „uniai la Londra?

- Eşti numai umilul servitor al lui Herr Hartheim, Fritz, 'sau şi aarda lui de corp? întrebă ea, întînzîndu-i haina.

Fritz rămase impasibil.

-Herr Hartheim este în birou, domnişoară O'Neill. Rainer privea focul, puţin aplecat înainte, cu Nataşa ghemuită

la picioarele lui pe covor. Cînd uşa se deschise, el privi în sus, dar , nu spuse nimic, nu păru bucuros că o vede.

Iustine traversă camera, îngenunche şi-şi puse capul pe genunchii lui.

- Rain, îmi pare rău că ţi-am stricat toţi aceşti ani, dar nu pot repara nimic, şopti ea.

El nu se ridică, nu o trase spre el, ci îngenunche lîngă ea pe covor. -'S-a întîmplat o minune. Ea îi zîmbi.

- N-ai încetat să mă iubeşti în toţi.aceşti ani, nu-i aşa? - Nu, Herzchen, niciodată. * - Trebuie să fi fost foarte cmdă cu tine.

- Nu aşa cum crezi tu. Eu ştiam că şi tu mă iubeşti, şi de aceea ani putut să aştept, întotdeauna am fost convins că un om răbdător cîştigă pînă la urmă.

- Ai hotărît, aşadar, să mă laşi sâ-mi dau singură seama. Nu ai fost deloc îngrijorat cînd ţi-am spus că plec definitiv la Drogheda?

b - Oh, ba da! Dacă era vorba de un alt bărbat, nu mi-aş fi făcut lci o problemă, dar Drogheda? E un adversar redutabil. Da, am )st îngrijorat. . - •

Ştiai că am hotărît să plec înainte de a-ţi spune eu, nu?

599

Page 608: Colleen McCullough Pasarea Spin

dragul lui, Herzchen, de dragul meu. Ştii, nu sînt altruist del - Asta spune şi mama. Dar casa? Chiar ai luat-o de acum o l - Nu, şi nici nu este a mea. Totuşi, pentru că o să ai nevoie d * '

casă la Londra, dacă îţi vei continua cariera, am să văd ce not f ca s-o cumpăr. Mă rog... dacă-ţi place. Am să te las chiar redecorezi, dacă-mi. promiţi solemn că nu o vei inunda cu roz ' portocaliu.

- Niciodată nu mi-am dat seama cît eşti de ascuns. De ce mi-ai spus pur şi simplu că mă mai iubeşti? Şi eu te doream!

- Nu. Era destul de evident ca tu să-ti dai singură seama. - Cred că sufăr de o cecitate cronică. Să ştii că nu am înţeles

singură, tot am avut nevoie de un ajutor. Mama m-a forţat pînă la urmă să deschid ochii. Astă-seară am primit de la ea o scrisoare, în care-mi cerea să nu mă întorc acasă.

- Mama ta este o persoană minunată. - Ştiu că ai cunoscut-o, Rain, dar cînd? - I-am făcut o vizită acum aproape un an. Drogheda este mag

nifică, dar n-o ai în sînge, Herzchen. La vremea aceea, am vrut s-o conving pe mama ta de acest adevăr. Nici nu-ţi dai seama cît sînt de bucuros că pînă la urmă a înţeles; deşi nu cred că atunci găsisem argumentele cele mai convingătoare.

Ea îşi plimbă degetele pe buzele lui. - Şi eu care m-am îndoit de mine, Rain. Tot timpul m-am îndoit.

Poate că şi în viitor o să mai trec prin asemenea stări. - Oh, Herzchen, sper că nu! Vreau să- ţi spun că pentru mine nu

va mai exista altcineva în afară de tine. Lumea întreagă o ştie de ani de zile. Dar vorbele de dragoste nu au nici un sens. Puteam să ţi le fi urlat în urechi de o mie de ori pe zi, pînă să-mi dau duhul, şi nu ţi-aş fi risipit îndoielile. Am preferat să nu-ţi vorbesc despre dragostea mea, Justine, am trăit-o. Cum să te poţi îndoi ac sentimentele celui mai constant curtezan al tău? Oftă. Ei, măcar nu a venit dinspre partea mea. Poate că, pînă la urmă, ai să constaţi, că, din cînd în cînd, trebuie s-o asculţi pe mama ta; are dreptate.

600

l

l

- Clyde şi-a dat dramul la gură. M-a sunat la Bonn - . . * « . . , _ . - . . _ ^ ' S c l • , • , „ ~ „ . . « „ j . , , . . . . * Js sa tp

mai ţină mea vreo saptamina-doua, pma găseam o soluţie

mâ- întrebe dacă nu pot să fac ceva să te opresc, iar eu i-am sn -''

3

Page 609: Colleen McCullough Pasarea Spin

^ Te rog, n-o spune pe tonul ăsta; Rain! Bietul Rain, cred că (11 consumat toate rezerve] e de răbdare. Nii fi supărat că a pornit

'!, |a tnama.M/ contează! Am îngenuncheat cu supunere la picioa-

Mulţumesc lui Dumnezeu că supunerea va dura numai în. „, ra asta, spuse el vesel, îţi revii tu mîine. fensiunea începea să scadă; ce fusese mai rău trecuse. _ Ce îmi place mie... nu!... ce iubesc eu la tine - este faptul

(•-ini investeşti foarte bine banii, i Rainer ridică din umeri: : -Atunci, aşa să-ţi imaginezi viitorul,Herzchen!Trăind în ace-şi casă cu mine, o sa ai idee despre felul în care se investesc banii. îi sărută sprîncenele, obrajii, genele. -N-aş vrea să fii altfel decît eşti acum, Justine. Să nu te schimbi

ci c-o iotă, să nu schimbi nici un pistrui şi nici o celulă din creie-§1 tău.

Ea îi prinse capul în palme, îşi afundă degetele în firele dese, ginţii. - Dac-ai şti cît de mult mi-am dorit să fac asta! N-am uitat flic!

Telegrama spunea: DEVENIT DOAMNA RAINER MOERLING HARTHEIM )P CEREMONIE DISCRETĂ VATICAN STOP BINECU-4TĂRI PONTIFICALE LA GOGO STOP TRĂIASCĂ MIRII iMNUL EXCLAMĂRII. VENIM LUNA DE MIERE ÎNTÎR-pATĂ CÎT DE CURÎND DAR EUROPA CĂMINUL NOSTRU pOP VĂ IUBESC PE TOŢI STOP ŞI RAIN STOP JUSTINE.

Meggie puse formularul pe masă şi privi pe fereastră la tran-firii de toamnă superbi din grădină. Parfum de trandafiri, vibraţie î trandafiri. Şi zămoşiţele, şi glicinele, şi eucalipţii care priveau Bffiea de sus, şi arborii de piper. Cît de frumoasă era grădina, cît ; plină de viaţă! Să vezi mugurii şi bobocii crescînd mari, deschi-u-se, apoi ofilindu-se; şi alte făgăduinţe apar şi cresc, într-un 1 continuu fără sfîrşit...

601

Page 610: Colleen McCullough Pasarea Spin

Venise vremea ca Drogheda să se oprească. Da, venise Să lăsăm ciclul să-şi continue evomţia, cu alţi oameni, neciino Eu mi-am iacut-o cu mîna mea, nu pot să învinovăţesc pe ni "•' Dar nu regret nimic.

Pasărea, cu spinul înfipt în piept, urmează ciclul implacah'l legii nescrise; nu ştie de ce impuls este condusă, dar îşj înc călătoria pe care o sfîrşeşte amncîndu-se singură într-un snin ^ moare cîntînd. Chiar în momentul în care spinul o pătrunde nu-şi dă seama că o aşteaptă moartea; cîntă, cîntă pînă cînd nu my rămîne nici o picătură de viaţă în ea, pînă cînd nu mai poate să scoată nici un sunet. Dar noi, noi cei care ne implantăm singuri spinii în piept, noi ştim! Noi înţelegem! Şi totuşi o facem. O facem!

602

Page 611: Colleen McCullough Pasarea Spin

IMPORTANT!

CLUBUL CĂRŢII ORIZONTURI - LIDER Bucureşti, B-duI Libert ăţii nr. 4, bl. 117, et III, ap. 7 sector 4,

Tel: 337.22.10; Fax: 337.48.22 cod 761061

pin rîndul membrilor acestui club poate face parte orice persoană care Ilicit ă cel puţin două cărţi din listele de apariţii ale celor două edituri, ii CLUBULUI CĂRŢII ORIZONTURI- LIDER beneficiază de tiiătoarele facilităţi; 1. Editurile suportă cheltuielile de expediţie prin poştă cu ramburs a •ţilor comandate. In termen de o săptămînă de la data comenzii solici- ntul va primi prin poştă, la domiciliul său, cărţile dorite (comandă de nimum două exemplare). 2. Reducerea preţului de vînzare cu 10% pentru fiecare comandă de

jiininum 2 cărţi, 12% pentru comenzile ce depăşesc 5 cărţi, 15% la jwnenzile de cel puţin 15 cărţi.

3. Livrarea căiţilor c u "priori ta te. 4. Rezervarea cărţilor în curs de apariţie. 5. Editura asigură materiale informative: cataloage şi liste de apariţii. Notă: Pentru cititorii din Bucureşti, livrarea cărţilor nu se face prin

oştă, ci direct, de Ia punctele de vînzare ale editurii: Combinatul foligrafic CORESI, P-ţa Presei Libere l (fosta Casa Scînteii, lîngă

nacia CORESI), depozitul din B-dul Dinicu Golescu '43, bl. 7, se. l, j). 3, ţel: 638.98.38 şi depozitul AMIT SA, str. Sabinelor 8, Tel: 335.05.45 t. 179.

La sfîrşitul fiecărui an, CLUBUL CĂRŢII ORIZONTURI - LIDER ordă importante premii de fidelitate cititorilor care au comandat cele ai multe cărţi publicate de Editurile ORIZONTURI şi LIDER în anul •spectiv.

PENTRU CITITORII DIN LOCALIT ĂŢILE MICI UN MIJLOC SIGUR DE SPORIRE A VENITURILOR 1 atenţia

bibliotecarilor, cadrelor didactice, funcţionarilor poştali. 1 Editurile ORIZONTURI şi LIDER oferă un comision de 20% din floarea cărţilor vîndute persoanelor care fac comenzi de minimum 10 evemplare din fiecare titlu comandat.

"lata se face cu ramburs. Nu subestimaţi această posibilitate de a vă ^pleta cîştigurile lunare cu zeci şi chiar sute de mii de Iei! , La cerere vi se pun la dispoziţie cataloage ş: alte materiale informative 'ste şi prezentări de cărţi) pentru a obţine comenzile necesare.

Page 612: Colleen McCullough Pasarea Spin

Oferta de cărţi a Editurilor ORIZONTURI si

James Clavell

Colli'eii Mc. Ciillottgli

Biirhani T. Bradjord

Hcmy Miller Paul Şlejaiicxcii

E/y Star

George Doy/e Jean Marsh

Jacqiieline Su.iann

îiulith Krantz

Winston Graham

Ji/s/in Scolt

Barbara Dellnskv

A. N. Hun

Danielii' Steel

Philippe Van K/nc/t Măria Barre/t Suxan HoH'utdi

TAI-PAN - tiraj nou (952 pag. / 18000 Ici) THRUMP-O-MOTO-UccnicuI Vr ăjitor (96 pag. / 11.000 l ci) EVADAREA (528 pag. / 10.500 Ici) OBSESIE INDECENTĂ (424 pag. / 5000 Ici) ŢIN (352 pag. / 8900 Ici) UN ACT DE VOINŢĂ (592 pag. / 7000 Ici) GLASUL INIMII (l .116 pag/ 10000 Ici) NU E TOTUL PIERDUT (432 pag. / 8500 Ic i ) ZILE FERICITE LA CLICIIV (207 pag. / I50Q lc ÎNGERII MOR ŢII (200 pag. / 1200 Ici) MISTERELE HOROSCOPULUI EGIPTEAN (240 pag. / 3000 Ici) POVESTEA ODETTEI (208 pag. / 1600 Ici) CASA ELIOTT (432 pag. / 4500 Ici) VALEA PĂPUŞILOR (544 pag. / 5600 Ici) JOSEPHINE (256 pag. / 4000 Ici) SEDUCĂTORUL (576 pag. / 9000 Ici) FIICA LUI MISTRAL (832 pag. / 6500 Ici) PÎNĂ NE VOM REVEDEA (880 pag. / 9600 Ici) TENACITATE (592 pag. / 8900 Ici) ÎNDRĂGOSTIŢII (512 pag. / 8900 Ici) DIN NOU ÎN PARADIS (464 pag. / 7500 Ici) POLDARK voi. I - ROSS POLDARK (448 pag. / 5000 Ici) POLDARK voi. II - DEMELZA (496 pag. / 5500 Ici) POLDARK voi. III -ZILE ZBUCIUMATE (368 pag. / 4000 Ici) VĂDUVA DORIN ŢEI (544 pag. / 5500 ici) RĂFUIALA (496 pag. / 5500 Ici) MÎNDRIA REGILOR (704 pag. / 7500 Ici) DINCOLO DE APAREN ŢE (400 pag. / 6300 Ici) O FEMEIE TR ĂDATĂ (544 pag. / 5500 Ici) RĂTĂCIRI (544 pag. 77500 Ici) LEGENDELE ŞI MITURILE GRECIEI ANTICE (544 pag. / 13500 Ici) SECRETE (384 pag / 5700 Ici) ÎN AL NOUĂLEA CER (464 pag. / 6700 Ici) ÎNTÎLNIRI ÎNTÎMPL ĂTOARE (4SO pag. / 7000 lci| IUBIRE INTERZISĂ (624 pag. / 7900 Ici) DOSARELE TIMOTHY (448 pag. / 5000 Ici) SAMARITEAN (416 pag. / 4500 Ici) RĂZBUNAREA TRECUTULUI (5I2pag. / 7500 Ici) j DOMENIUL PENMARRIC (688 pag. / 9500 Ici)

Page 613: Colleen McCullough Pasarea Spin

Ştefani" Popescu

Tudor Viami jacqueHne Brixkin Barbara Vine Judilh Krantz Pliilippe Candin Harohl Robhins Anaf.i Nin Tudor Viann Jaaiueline Brixkin Danie/le Steel Jitlia Grice Voichiţa lonescu Barbara Delinsky Jaci/ueline Briskin Anali Nin Barbara Delinsky Petre Ispirescu Danielle Steel \Pepin & Braunstein Gheorghe Enescu Phyllii A. W'hitncy

Sidney Slieldon Barbara Delinsky

iBarham T. Bradford fBarbara T. Bradford

Sanda Marin iawrence Sanders

Danielle Steel Barbara Delinsky

Irving Stone

PĂCATELE PĂRINŢILOR (688 pag. / 9900 Ici) DICŢIONAR ENGLEZ-ROMÂN; ROMÂN-ENGLEZ (466 pag. / 6800 ici) GHID DE CONVERSAŢIE ROMÂN-FRANCEZ (164 pag. / 3000 Ici) DICŢIONAR GERMAN-RO(WÂN; ROMÂN-GERMAN (630 pag. /18000 Ici) GRAMATICA PRACTIC Ă A LIMBII ROMÂNE (654 pag. / 19500 Ici) ESTETICA (464 pag. / 9950 Ici) INIM Ă ÎMPIETRIT Ă (592 pag. 79950 Ici) CASA CU TREPTE (416 pag. /7700 Ici) ÎNDRĂGOSTIŢII (511 pag. /8900) MARILE RELIGII (464pag. / (2500 Ici) RIVALII (464 pag. / 8300 Ici) HENRY ŞI JUNE (496 pag. / 8900 Ici) ARTA PROZATORILOR ROMÂNI (480pag.V 9900 Ici) CEALALT Ă FAŢĂ A IUBIRII (624pag. / 10800 Ici) LOVITUR Ă DE TRĂSNET (384pag. / 7900 Ici) SECRETELE ATRAC ŢIEI FEMININE (320pag. /7000lci) DICŢIONAR LATIN-ROMÂN (224 pag. / 5500 Ici) SINGURĂTATE ÎNDOI (432 pag. / 8900 Ici) NU-I DE-AJUNS SĂ VISEZI (512 pag./ 11000 Ici) UN SPION ÎNCASA DRAGOSTEI (416 pag. / 8900 Ici) MARTOR INCOMOD (480 pag. / 9900 Ici) CELE MAI FRUMOASE BASME (304 pag. / 9900 Ici) SUB POVARA DESTINULUI,(384pag. / 9900 Ici) ' GHID DE CULTUR Ă GENERALĂ (368 pag. / 21000 ici) TRATAT DE LOGICĂ (352 pag. / 12000 Ici) LEBĂDA DE ABANOS (336 pag. /l 1000 Ici) CHIHLIMBARUL NEGRU (352 pag./l 1500 Ici) FURIA ÎNGERILOR (464 pag./12000 Ici) MAI MULT DECÎT PRIETENI (496 pag. /l2300 Ici) PREŢUL SUCCESULUI (voi. l-II/ l 9500 Ici) PĂSTREAZĂ VISUL (voi. l-II/ 18500 Ici) CARTE DE BUCATE (352 pag./l0000 Ici) JOCURI PERICULOASE (480 pag. /l 0000 Ici) CINCI ZILE LA PARIS (304pag. / 12500 Ici) TOTUL DE LA VIAŢĂ (496 pag. /14000 Ici) TURNUL NEBUNILOR (480 pag. /l5000 Ici) PARIA (448 pag. /14000 Ici)

CĂRŢI IN CURS DE APARIŢIE: Volkogonov CEALALT Ă FAŢĂ A LUI LENIN .Iustin Scoţi OBSESIE

Page 614: Colleen McCullough Pasarea Spin

COLECŢIILE EDITURILOR ORIZONTURI ŞI LIDER

Editurile ORIZONTURI şi LIDER şi-au diversificat produc ' editorială în următoarele colecţii: ' a

BESTSELLERURILE ULTIMULUI DECENIU Au fost publicate pentru prima oară în România lucrări ale unor ai t •'

contemporani ca James C/ave//, Barbara Bradford Tavlor Coli» McCullough, Sidney Sheldon, Robert Liidlum, Judith Krantz, Danieli* Steel, Lawrence Sanders, Just in Scott, JacqucUne Suxann,' Jacquel'u Briskin, Susan Howaich si alţii — scriitori deosebit de apreciaţi pe plan mondial.

Cărţile lor figurează în fruntea topurilor internaţionale.

MARI PERSONALIT ĂŢI ALE ISTORIEI Această colecţie urmăreşte prezentarea vieţii şi activităţii marilor

personalităţi care au influenţat în mod decisiv cursul istoriei. Lucrarea de debut a colecţiei a fost J.F. Kenncdy şi noua generaţie de David Bumer. Se află în pregătire lucrările Napoleon de E. V. Târle, Cealaltă faţă a lui Lenin de D. Volkogonov şi Alături de Stalin de V. Berezhkov, Ultimele zile ale lui Hitler de Anton Joachhmthaler.

CULTURĂ GENERALĂ

Este o colecţie care are în vedere editarea unor lucrări de interes general ce fac posibilă iniţierea cititorilor în domeniul respectiv şi, în acelaşi timp, oferă direcţii de cercetare celor iniţiaţi, interesaţi să aprofundeze domeniul respectiv, în această colecţie au apărut: Legendele şi miturile Greciei antice de N. A. Kun, Istoria Angliei de Andre Maurois Estetica de Titdor Vianu, Marile Religii, coord. Phillippe Gândiri şi Arta prozatorilor români de Tudor Vianu, Ghid de cultură generală tic J. F.Pepin & F. Braunstein.

CAPODOPERE ALE LITERATURII UNIVERSALE

Va cuprinde lucrările de referinţă ale titanilor literaturii universa t începînd cu cel mai bun roman al sec. al XlX-lea, Război si pace deX?' Tolstoi. în pregătire se află integrala lucrărilor celebrului scriitor amei icai William Fanlkner.

Page 615: Colleen McCullough Pasarea Spin

VB/U/ÎGK

Celebrul scriitor James Clavell dovedeşte încă o dată multilateralitatea talentului său, oferind o surpriză de excepţie - o carte pentru copii.

O poveste pentru cei-mici, dar şi pentru cei mari, spre a o citi copiilor, ce te poartă pe tărîmuri de vis. Cartea '-ste bogat ilustrată, în culori, cu o fantezie depăşind orice aşteptări.

Speranţa, puterea, magia şi primejdii nebănuite se împletesc într-un basm fermecător şi captivant care dă fiori de încîntare.

O carte cu totul deosebită, ce va face, cu siguranţă, deliciul micilor cititori.

Page 616: Colleen McCullough Pasarea Spin

Nr.

Nr.. — Ap. _ Sector,

Page 617: Colleen McCullough Pasarea Spin

Titlu] TITLURI COMANDATE:

Nr. ex. Titlul

Destinatar: CLUBUL CĂRŢII ORIZONTURI - LIDER

B-dul Libertăţii nr. 4 B1- 117, ap. 7, sector 4, cod 761061 -Bucureşti

Expeditor Strada Bl ------ Se. Jude

K-

DE COMANDĂ ^