_ ------------------------- • • ------ • • • ! - - ^ ---------------------------

PASĂREA SPIN

l-

Jlle&ullougfa

PflSÂREA SPIN

Traducere: Georgeta Nistor

\

vJ .

Editura LIDER - Bucureşti -

UNU

1915 -1917 Meggie

sale vizite în oraş, şi Fiona nu uitase. Cînd Frank i-a cerat amănunte, Fiona a murmurat ceva cum că o fată are nevoie de păpuşi şi schimbat repede subiectul.

Jack şi Hughie trăgeau amîndoi de păpuşă, pe poteca din faţă] răsucindu-i cu răutate încheieturile. Frank o văzu pe Meggie de la spate, privindu-i disperată pe fraţii săi. Ciorăpeii albi, curaţi, î| căzuseră peste ghetuţele negre, lăsînd să i se vadă picioruşele de sub rochiţa de catifea maro, pe care o îmbrăca numai duminica. Pe spate i se revărsa în valuri părul cu bucle îngrijite, strălucind în razele soarelui; nu era roşu, nici auriu, ci mai degrabă arămiu. Funda albă de tafta care-i ţinuse buclele să nu-i cadă în ochi, atîrna neglijent; rochiţa i se murdărise de praf; într-una din mîini ţinea hainele păpuşii şi cu cealaltă îl împingea pe Hughie.

- Ticăloşi mici ce sînteţi! Jack şi Hughie săriră imediat în picioare şi o rupseră la fugă,

uitînd de păpuşă. Cînd înjura Frank era mai înţelept să dispari. - Dacă vă prind că vă mai atingeţi de păpuşă, e vai şi-amar de

fundul vostru, strigă Frank după ei. Se aplecă şi o luă pe Meggie în braţe, mîngîind-o cu blîndeţe. - Lasă, nu mai plînge! Haide! Uite, au plecat şi n-or să se mai

atingă de păpuşă, îţi promit. Hai, dă-mi un zîmbet de ziua ta, vrei? Fetiţa avea faţa umflată de plîns şi ochii roşii, îl fix ă pe Frank

cu ochii verzi atît de îndureraţi, încît lui i se strînse inima. Scoase o cîrpă murdară din buzunarul pantalonilor şi-i şterse faţa cu stîngă-cie, apoi îi prinse nasul între degete.

-Suflă! Meggie suflă, sughiţînd zgomotos, în timp ce lacrimile i se uscau. - Oh, Fr-Fr-Frank, mi-au 1-lu-luat-o pe Agnes! se smiorcăi ea.

I-au s-sm-sm-srnuls tot pă-pă-părul şi toate mă-mă-măgelele! S-au rostogolit în iarbă şi nu le mai pot găsi!

Lacrimile se revărsară din nou, şiroind pe mîna lui Frank. O secundă, el îşi privi mîna udă, apoi o duse la gură...

- Ei, lasă, o să le căutăm şi o să le găsim. Da? Dar dacă plîngi n-o să mai vezi nimic din cauza lacrimilor. Şi ce înseamnă bîlbîiala asta de popii mic? De şase luni nu te-am mai auzit spunînd „măgele" în loc de „mărgele". Haide, siiflă nasul din nou şi ridic-o pe bia ta. . .Agnes! Dacă nu o îmbraci, o să facă insolaţie.

14

O aşeză pe Meggie pe marginea potecii, îi dădu păpuşa în braţe, • aplecă să caute în iarbă, pînă cînd, cu un strigăt de bucurie,

iescoperi o perlă. TJite! Prima! O să le găsim pe toate, ai răbdare şi ai să vezi!

M 2gie îl pnvea cu dragoste pe fratele său mai mare, în timp ce " ta printre firele de iarbă şi îi arăta cîte-o nouă perlă. Apoi,

"' t°ta păru sâ-şi amintească ce delicată era pielea lui Agnes şi ce r putea face insolaţie şi se aplecă s-o îmbrace cu mare atenţie.

sj1 narea deteriorată. Părul îi era desfăcut şi încîlcit, avea braţele .j .picioarele murdare, dar toate se aflau la locul lor. Meggie îşi scoase din păr un pieptene de baga şi începu să o pieptene pe Agnes, care avea păr adevărat galben ca spicul de grîu, prins cu grijă în clame în timp ce încerca să descîlcească un nod, se întîmplă un lucru îngrozitor. Părul păpuşii se dezlipi şi căzu. Tot. Căzu atîrnînd de un dinte al pieptenului, într-o grămadă ciufulită. Deasupra sprîn-cenei delicate a lui Agnes nu se mai vedea nimic - nici măcar un cap chel. Era numai o gaură îngrozitoare. Tremurînd de groază, Meggie se aplecă să vadă ce se afla înăuntru. Contururile inverse ale obrajilor şi bărbia se distingeau vag, printre buze pătrundea puţină lumină, iar dinţii erau negri - contururi animalice - şi, pe lîngă toate acestea, ochii lui Agnes arătau ca două sfere mobile prinse pe o sîrmă care se împlînta cu cruzime în craniu. Ţipătul lui Meggie, ascuţit şi sfîşietor, nu semăna cu un strigăt

de copil. O aruncă pe Agnes şi continuă să ţipe acoperindu-şi faţa cu mîinile. Simţi apoi cum Frank îi prinde mîinile şi o ia în braţe, punîndu-i capul pe umărul lui. îl îmbrăţişa şi ea, simţindu-i apro-pierea, pînă cînd, încet, încet, prezenţa lui o calmă suficient şi atunci îşi dădu seama ce frumos mirosea el, a cai, a sudoare şi fier.

Cînd fetiţa se linişti, Frank o convinse să-i povestească ce se intîmplase; ridică păpuşa şi privi mirat, încercînd să-şi amintească dacă universul copilăriei sale fusese vreodată tulburat de spaime atit de ciudate. Dar singurele fantome care-1 bîntuiseră în acei ani aparţineau oamenilor, cu şoaptele şi privirile lor îngheţate, îşi amin-tea faţa palidă şi trasă a maniei sale, mîna ei tremurîndă şi umerii ei aplecaţi.

Ce văzuse Meggie ca s-o tulbure atît de tare? Probabil că nu s-ar speriat în halul acesta nici dacă ar fi văzut-o pe Agnes sîngerînd

15

Meggie se prăbuşi în genunchi şi începu să caute cu înfrigurare hăinuţele păpuşii, înainte ca fraţii ei să le distrugă complet; cu mînuţele prin iarbă, în locurile unde ar fi putut să cadă perlele Nici nu mai vedea din cauza lacrimilor, iar durerea din inimă era pentru ea ceva cu totul nou, fiindcă pînă atunci nu mai avusese nic o jucărie atît de preţioasă, care să-i provoace atîta suferinţă.

Frank îşi aruncă gîfîind cizmele în apă rece şi se îndreptă de spate. Nu-1 mai duruse în ultimele ziie. ceea ce însemna că începuse să se deprindă cu munca de fierar.

Nu se poate vorbi de obişnuinţă înainte de a se fi scurs şase luni, spunea adesea tatăl său, dar Frank ştia prea bine cît trecuse de cînd făcuse cunoştinţă cu ciocanul şi nicovala. Măsurase timpul în ură şi resentimente. Aruncînd ciocanul în cutia lui, îşi netezi cu mîna tremurîndă sprinceana neagră, netedă, apoi smulse soitul vechi din piele din jurul gîtului. Cămaşa zăcea pe o grămadă de paie, într-un colţ. îşi tîrî picioarele pînă la ea şi rămase o clipă privind în gol peretele crăpat al hambarului, ca şi cînd acesta n-ar fi existat.

Frank nu avea mai mult de un metru cincizeci şi cinci şi era uscăţiv, ca toţi adolescenţii; dar muşchii umerilor şi ai braţelor i se dezvoltaseră de la munca grea cu barosul, iar pielea palidă şi lipsită de supleţe strălucea de sudoare. Părul şi ochii săi întunecaţi îi dădeau un aer distant, iar gura marc, eu buzele cărnoase şi nasul drept le moştenise de la mama sa în venele căreia curgea sînge de maur. Frank avea aproape şaisprezece ani, Bob unsprezece, Hughie nouă, Stuart cinci, iar micuţa Meggie trei. Atunci Frank îşi aminti că în ziua aceea Meggie împlinise patru ani - era opt decembrie, îmbrăcă iute cămaşa şi ieşi din hambar.

Casa se afla pe un deal, cu vreo sută de picioare mai sus decît hambarul şi grajdurile. Ca majoritatea locuinţelor neozeelandeze, era construită din lemn şi se întindea pe o suprafaţă de mulţi metri pătraţi, pe un singur nivel pentru ca, în eventualitatea unui cutremur, să nu fie distrusă în întregime.

în jurul casei se găseau pilcuri de arbuşti, care la vremea aceea din an erau împodobiţi cu flori galbene, bogate. Ca în toate regiunii6

din Noua Zeelandă, şi aici iarba avea o nuanţă de verde intens

12

. faar ţn mijlocul iernii, cînd gerul nu se domolea zile întregi, h nu se ofilea, în -schimb, vara căpăta o tentă mai vie, de un 13 A strălucitor. Ploile cădeau blînd, iar soarele încălzea doar atît Vf gă ^a putere, să înveselească natura. C Calamităţile Noii Zeelande veneau mai degrabă din măruntaiele

întului decit din cer. Exista întotdeauna un apăsător sentiment i steotării, un fior imperceptibil, însoţit de vibraţii ale pămîntului

e se transmiteau pînă în picioarele oamenilor. Pentru că în pămînt ălăşluia o forţă ascunsă, o putere de o magnitudine uriaşă, care, "n urmă cu treizeci de ani făcuse să dispară un munte întreg în dineuri. Şuvoaiele de apă ţîşneau prin crăpăturile inofensive ale dealurilor, vulcanii spumegau aruncîndu-şi fumul spre cer şi izvoarele alpine se încălzeau. Lacurile uriaşe de magmă clocoteau, mările învăluiau nesigure stîncile, care puteau oricînd să dispară şi să nu mai întîmpine fluxul; din loc în loc, crusta pămîntului se subtia, atingînd o grosime de numai nouă sute de picioare. Şi totuşi, acesta era'un pămînt blînd şi milostiv. în spatele casei se întindea o cîmpie unduitoare, la fel de verde

ca smaraldul inelului de logodnă al Fionei Cleary, presărată cu mii de puncte albe, care nu erau altceva decît oile ţinutului.

Acolo unde dealurile mlădioase crestau orizontul albastru, mun-tele Egmont se avînta semeţ zece mii de picioare, pierzîndu-se în nori, cu crestele încă albe de zăpadă, cu simetria atît de perfectă, încît, chiar şi cei care asemenea lui Frank îl vedeau în fiecare zi a vieţii lor, nu conteneau să se minuneze de frumuseţea lui.

Era o bucată bună de mers de la şopron pînă la casă, dar Frank nu se grăbea pentru că ştia că nu ar fi trebuit să plece - erau ordinele clare ale tatălui său. Abia cînd dădu colţul casei văzu grupul copiilor de lîngă tufiş.

Frank o însoţise pe mama lui la Wahine să-i cumpere păpuşa lui Meggie şi rămăsese foarte nedumerit de gestul ei. Mama lui era un om practic atunci cînd făcea cadouri, fiindcă nu dispuneau de ani suficienţi - niciodată pînă atunci nu mai cumpărase vreo jucărie

unuia^din copii. Cu toţii primiseră în dar haine. Zilele de naştere şi e Crăciun reprezentau unicul prilej de completare a modestei lor erobe. Dar se pare că Meggie văzuse păpuşa în timpul singurei

13

r

l

UNU

1915 -1917 Meggie

de Agnes, însă fără speranţă; Meggie nu avusese niciodată o păpu§

şi nici nu-i Jrecuse prin minte că păpuşile şi fetiţele trăiesc împreunj Se jucase fericită cu fluiere, praştii şi soldaţi de plumb, uitaţi (j fraţii ei, îşi murdărise mîinile şi ghetele la fel ca ei.

Nu s-ar fi gîndit nici o clipă că Agnes era făcută ca să te joci c ea. Acum, mîngîind faldurile lucioase ale rochiţei roz, mai frumoas decît văzuse ea vreodată chiar la o femeie, Meggie o ridică pe Agne

cu duioşie. Păpuşa avea mîinile şi picioarele articulate, pe care l putea mişca oricum; chiar şi gîtul, şi talia atît de frumos cambrat erau mobile. Avea părul auriu frumos pieptănat într-un coc Pompa dour, împodobit cu perle. Pieptul fragil abia se zărea dintr-un şa de dantelă spumoasă, prins într-o agrafă cu perle. Faţa frurno pictată ca un porţelan chinezesc fusese lăsată nelustruită, astfel ci imita perfect un ten natural, delicat. Ochii albaştri, uluitori, cu irişi încercuiţi de un albastru mai închis, străluceau printre genele lungi

Fascinată, Meggie descoperi că atunci cînd o lăsa pe Agnes ps spate, ochii i se închideau. Sus, pe obrăjorul rumen, păpuşa avea aluniţă, iar gura melancolică era uşor deschisă, atît cît să se vădi dinţii mici şi albi. Meggie îşi încrucişa picioarele sub ea, se aşezi comod, puse cu blîndeţe păpuşa în poală şi o privi pierdută încîntare.

încă mai stătea în spatele tufişului cînd Jack şi Hughie veniri pe furiş prin iarba înaltă, care era prea aproape de gard ca să poati fi cosită. Meggie avea părul caracteristic familiei Cleary; toţi copii Cleary, în afară de Frank, fuseseră înzestraţi de natură cu o coami de păr în nuanţe roşii-arămii. Jack îl înghionti pe fratele său arătă spre Meggie. Apoi, băieţii se despărţiră zîmbindu-şi răutăcios şi se prefăcură că se joacă de-a soldaţii care caută mauri trădători Oricum, Meggie nu i-ar fi auzit, atît era de captivată de Agnes căreia îi fredona un cîntec abia şoptit.

- Ce ai acolo, Meggie? strigă Jack năpustindu-se spre ea. Ara tă-ne şi nouă!

- Da, să vedem şi noi, chicoti Hughie, apropiindu-se din parte; cealaltă.

Meggie strînse la piept păpuşa, clătinînd din cap. - Nu! E a mea! Am primit-o de ziua mea!

10

- Haide, arată-ne-o şi nouă! Nu vrem decît să ne uităm puţin. Mîndria şi bucuria învinseră. Meggie ridică păpuşa ca să poată

f, văzută de fraţii ei. - ţjitaţi-vă, nu-i aşa că-i frumoasă? O cheamă Agnes! - Agnes? Agnes? silabisi Jack. Ce nume pretenţios! De ce nu-i

spui Margaret sau Betty? _ Pentru că o cheamă Agnes! Huehie observă articulaţia de la încheietura mîinii şi fluieră. - Hei, Jack, ia priveşte! îşi poate mişca mîna! - Unde? Stai să văd! - Nu! şi Maggie îşi îmbrăţişa păpuşa, izbucnind în lacrimi. Nu,

o s-o stricaţi! O, Jack, te rog nu mi-o lua! O s-o stricaţi! - Pfiu! şi rnîinile murdare ale băiatului o prinseră de încheietură

strîngînd cu putere. - Şi nu te mai smiorcăi, că te spun lui Bob! O strînse mai tare, pînă se albi, în timp ce Hughie apucă rochia

păpuşii şi începu să tragă de ea. -Dă-i drumul! -Nu! Te rog, Jack! O s-o strici, ştiu eu că o strici! Nu mi-o lua,

te rog! în ciuda strînsorii sălbatice, fetiţa se agăţa de păpuşă, suspinînd

şi dînd din picioare. - Gata, am pus mîna pe ea! strigă Hughie cînd păpuşa alunecă

din braţele lui Meggie. Jack şi Hughie o găsiră la fel de fascinantă ca şi Meggie; îi

smulseră juponul, rochiţa, dantela, pînă cînd Agnes rămase complet dezbrăcată. Băieţii îi răsuciră un picior în spate pînă la cap, apoi îi întoarseră capul la spate, o răsuciră în toate direcţiile posibile, cum le trecea prin minte. Nici n-o mai băgau în seamă pe Meggie, care -plîngea cu suspine. Biata Meggie! Nici nu i-ar fi trecut prin minte sa meargă după ajutor, pentru că în familia Cleary cei ce nu se descurcau singuri nu se bucurau de un tratament prea bun. Şi lucrul acesta era valabil şi pentru fete.

"arul auriu al păpuşii se desprinse din coafură, perlele se rosto-goliră licărind şi se pierdură în iarba înaltă. O gheată murdară calcă neglijent rochia părăsită şi murdări de noroi satinul imaculat.

11

Meggie se prăbuşi în genunchi şi începu să caute cu înfrigurări hăinuţele păpuşii, înainte ca fraţii ei să le distrugă complet; pipa cu mînuţele prin iarbă, în locurile unde ar fi putut să cadă perlelj Nici nu mai vedea din cauza lacrimilor, iar durerea din inimă i pentru ea ceva cu totul nou, fiindcă pînă atunci nu mai avusese nil o jucărie atît de preţioasă, care să-i provoace atîta suferinţă.

Frank îşi aruncă gîfîind cizmele în apă rece şi se îndreptă,! spate. Nu-1 mai duruse în ultimele zile. ceea ce însemna că începi să se deprindă cu munca de fierar.

Nu se poate vorbi de obişnuinţă înainte de a se fi scurs ş luni, spunea adesea tatăl său, dar Frank ştia prea bine cît trec de cînd făcuse cunoştinţă cu ciocanul şi nicovala. Măsurase timj în ură şi resentimente. Aruncînd ciocanul în cutia lui, îşi netezi mîna tremurîndă sprinceana neagră, netedă, apoi smulse soitul v din piele din jurul girului. Cămaşa zăcea pe o grămadă de p; într-un colţ. îşi tîrî picioarele pînă la ea şi rămase o clipă privind! gol peretele crăpat al hambarului, ca şi cînd acesta n-ar fi exişti

Frank nu avea mai mult de un metru cincizeci şi cinci şi uscăţiv, ca toţi adolescenţii; dar muşchii umerilor şi ai braţelor i dezvoltaseră de la munca grea cu barosul, iai pielea palidă şi lipsi de supleţe strălucea de sudoare. Părul şi ochii săi întunecaţi îi dădi un aer distant, iar gura mare, cu buzele cărnoase şi nasul drept moştenise de la mama sa în venele căreia curgea sînge de maur. Frank avea aproape şaisprezece ani, Bob unsprezece, Hughie nouă, Stuart cinci, iar micuţa Meggie trei. Atunci Frank îşi aminti că în ziua aceea Meggie împlinise patru ani - era opt decembrie, îmbrăcă iute cămaşa şi ieşi din hambar.

Casa se afla pe un deal, cu vreo sută de picioare mai sus decîl hambarul şi grajdurile. Ca majoritatea locuinţelor neozeelandeze, era construită din lemn şi se întindea pe o suprafaţă de mulţi metfl pătraţi, pe un singur nivel pentru ca, în eventualitatea unui cutremur, să nu fie distrusă în întregime.

în jurul casei se găseau pilcuri de arbuşti, care la vremea aceea din an erau împodobiţi cu flori galbene, bogate. Ca în toate regiuni'e

din Noua Zeelandă, şi aici iarba avea o nuanţă de verde interi

12

• hiar în mijlocul iernii, cînd gerul nu se domolea zile întregi, nu se ofilea, în 'schimb, vara căpăta o tentă mai vie, de un 13 A

strălucitor. Ploile cădeau blînd, iar soarele încălzea doar atît cîTsă dea putere, să înveselească natura.

ralaniităţile Noii Zeelande veneau mai degrabă din măruntaiele - întului decît din cer. Exista întotdeauna un apăsător

sentiment i «teptării, un fior imperceptibil, însoţit de vibraţii ale pămîntului re se transmiteau pînă în picioarele oamenilor. Pentru că în pămînt "lăsluia o forţă ascunsă, o putere de o magnitudine uriaşă, care, "n urmă cu treizeci de ani făcuse să dispară un munte întreg în adîncuri. Şuvoaiele de apă ţîşneau prin crăpăturile inofensive ale dealurilor, vulcanii spumegau aruncîndu-şi fumul spre cer şi izvoarele alpine se încălzeau. Lacurile uriaşe de magmă clocoteau, mările învăluiau nesigure stîncile, care puteau oricînd să dispară şi să nu mai întîmpine fluxul; din loc în loc, crusta pămîntului se subţia, atingînd o grosime de numai nouă sute de picioare. Şi totuşi, acesta era "un pămînt blînd şi milostiv. în spatele casei se întindea o cîmpie unduitoare, la fel de verde

ca smaraldul inelului de logodnă al Fionei Cleary, presărată cu mii de puncte albe, care nu erau altceva decît oile ţinutului.

Acolo unde dealurile mlădioase crestau orizontul albastru, mun-tele Egmont se avînta semeţ zece mii de picioare, pierzîndu-se în nori, cu crestele încă albe de zăpadă, cu simetria atît de perfectă, încît, chiar şi cei care asemenea lui Frank îl vedeau în fiecare zi a vieţii lor, nu conteneau să se minuneze de frumuseţea lui.

Era o bucată bună de mers de la şopron pînă la casă, dar Frank nu se grăbea pentru că ştia că nu ar fi trebuit să plece - erau ordinele clare ale tatălui său. Abia cînd dădu colţul casei văzu grupul copiilor de lîngă tufiş.

Frank o însoţise pe mama lui la Waliine să-i cumpere păpuşa lui Meggie şi rămăsese foarte nedumerit de gestul ei. Mama lui era un om practic atunci cînd făcea cadouri, fiindcă nu dispuneau de

am suficienţi - niciodată pînă atunci nu mai cumpărase vreo jucărie "num din copii. Cu toţii primiseră în dar haine. Zilele de naştere şi

e Crăciun reprezentau unicul prilej de completare a modestei lor erobe. Dar se pare că Meggie văzuse păpuşa în timpul singurei

13

sale vizite în oraş, şi Fiona nu uitase. Cînd Frank i-a cerut amănunte Fiona a murmurat ceva cum că o fată are nevoie de păpuşi şj a

schimbat repede subiectul. Jack şi Hughie trăgeau amîndoi de păpuşă, pe poteca din faţă

răsucindu-i cu răutate încheieturile. Frank o văzu pe Meggie de la spate, privindu-i disperată pe fraţii săi. Ciorăpeii albi, curaţi, îj căzuseră peste ghetuţele negre, lăsînd să i se vadă picioruşele de sub rochiţa de catifea maro, pe care o îmbrăca numai duminica. Pe spate i se revărsa în valuri părul cu bucle îngrijite, strălucind în razele soarelui; nu era roşu, nici auriu, ci mai degrabă arămiu. Funda albă de tafta care-i ţinuse buclele să nu-i cadă în ochi, atîrna neglijent; rochiţa i se murdărise de praf; într-unâ din mîini ţinea hainele păpuşii şi cu cealaltă îl împingea pe Hughie.

- Ticăloşi mici ce sînteţi! Jack şi Hughie săriră imediat în picioare şi o mpseră la fugă,

uitînd de păpuşă. Cînd înjura Frank era mai înţelept să dispari. - Dacă vă prind că vă mai atingeţi de păpuşă, e vai şi-amar de

fundul vostru, strigă Frank după ei. Se aplecă şi o luă pe Meggie în braţe, mîngîind-o cu blîndeţe. - Lasă, nu mai plînge! Haide! Uite, au plecat şi n-or să se mai

atingă de păpuşă, îţi promit. Hai, dă-mi un zîmbet de ziua ta, vrei? Fetiţa avea faţa umflată de plîns şi ochii roşii, îl fix ă pe Frank

cu ochii verzi atît de îndureraţi, încît lui i se strînse inima. Scoase o cîrpă murdară din buzunarul pantalonilor şi-i şterse faţa cu stîngă-cie, apoi îi prinse nasul între degete.

-Suflă! Meggie suflă, sughiţînd zgomotos, în timp ce lacrimile i se uscau. - Oh, Fr-Fr-Frank, mi-au 1-lu-luat-o pe Agnes! se smiorcăi ea.

I-au s-sm-sm-smuls tot pă-pă-părul şi toat.e mă-mă-măgelele! S-au rostogolit în iarbă şi nu le mai pot găsi!

Lacrimile se revărsară din nou, şiroind pe mîna lui Frank. O secundă, el îşi privi mîna udă, apoi o duse la gură...

- Ei, lasă, o să le căutăm şi o să le găsim. Da? Dar dacă plîngi n-o să mai vezi nimic din cauza lacrimilor. Şi ce înseamnă bîlbîiala asta de copil mic? De şase luni nu te-am mai auzit spunînd „măgele" în loc de „mărgele". Haide, siiflă nasul din nou şi ridic-o pe bia ta. . .Agnes! Dacă nu o îmbraci, o să facă insolaţie.

ă pe Meggie pe marginea potecii, îi dădu păpuşa în braţe, aplecă să caute în iarbă, pînă cînd, cu un strigăt de bucurie,

ICSUite! Prima! O să le găsim pe toate, ai răbdare şi ai să vezi! Me ie jţ privea cu dragoste pe fratele său mai mare, în timp ce

- ta printre firele de iarbă şi îi arăta cîte-o nouă perlă. Apoi, N C{ păru sâ-şi amintească ce delicată era pielea lui Agnes şi ce utea

face insolaţie şi se aplecă s-o îmbrace cu mare atenţie. * ărea deteriorată. Părul îi era desfăcut şi încîlcit, avea braţele j

.picioarele murdare, dar toate se aflau la locul lor. Meggie îşi scoase din păr un pieptene de baga şi începu să o pieptene pe Agnes, care avea păr adevărat galben ca spicul de grîu, prins cu grijă în clame în timp ce încerca să descîlcească un nod, se întîmplă un lucru îngrozitor. Părul păpuşii se dezlipi şi căzu. Tot. Căzu atîrnînd ele un dinte al pieptenului, într-o grămadă ciufulită. Deasupra sprîn-ccnei delicate a lui Agnes nu se mai vedea nimic - nici măcar un cap chel. Era numai o gaură îngrozitoare. Tremurînd de groază, Meggie se aplecă să vadă ce se afla înăuntru. Contururile inverse ale obrajilor şi bărbia se distingeau vag, printre buze pătrundea puţină lumină, iar dinţii erau negri - contururi animalice - şi, pe lîngă toate acestea, ochii lui Agnes arătau ca două sfere mobile prinse pe o sîrmă care se împlînta cu cruzime în craniu. Ţipătul lui Meggie, ascuţit şi sfîşietor, nu semăna cu un strigăt

de copil. O aruncă pe Agnes şi continuă să ţipe acoperindu-şi faţa cu mîinile. Simţi apoi cum Frank îi prinde mîinile şi o ia în braţe, punîndu-i capul pe umărul lui. îl îmbrăţişa şi ea, simţindu-i apro-pierea, pînă cînd, încet, încet, prezenţa lui o calmă suficient şi atunci îşi dădu seama ce frumos mirosea el, a cai, a sudoare şi fler.

Cînd fetiţa se linişti, Frank o convinse să-i povestească ce se mtîmplase; ridică păpuşa şi privi mirat, încercînd să-şi amintească dacă universul copilăriei sale fusese vreodată tulburat de spaime atît de ciudate. Dar singurele fantome care-1 bîntuiseră în acei ani aparţineau oamenilor, cu şoaptele şi privirile lor îngheţate, îşi amin-ea iată palidă şi trasă a mamei sale, mîna ei tremurîndă şi umerii ei aplecaţi.

f Ce Vă2use Meggie ca s-o tulbure atît de tare? Probabil că nu s-ar 1

sPenat în halul acesta nici dacă ar fi văzut-o pe Agnes sîngerînd

Inso

15

r

atunci cînd i-a căzut părul. Sîngeratul era un fapt; fiecare membt

al familiei Cleary sîngera cel puţin o dată pe săptămînă. - Ochii, ochii! şopti Meggie, refuzîiid să privească păpuşa. - Meggie, eşti o minune de copil, murmură el afundîndu-şi faj

în pârul ei bogat. Ii trebui o jumătate de oră s-o convingă să se uite din nou |

Agnes şi încă o jumătate de oră să-i privească gaura capului, j arătă cum funcţionează ochii, cît de atent fuseseră prinşi şi cît <] uşor se mişcau atunci cînd se deschideau sau se închideau.

- Acum haide, e timpul să intri în casă. O s-o rugăm pe maiu s-o aranjeze, da? O să-i spălăm hainele, o să le călcăm şi o să- lipim părul. Eu o să-ţi fac nişte clame frumoase din periuţe ca si nu le mai pierzi şi s-o poţi pieptăna cum vrei tu.

Fiona Cleary curăţa cartofi în bucătărie. Era o femeie foartt frumoasă şi foarte blondă, ceva mai scundă în raport cu înălţime medie, în schimb, avea o siluetă suplă cu talia subţire, în ciud; celor şase copii pe care îi născuse. Purta o rochie gri dintr-o stambi simplă, cu fusta lungă pînă la podeaua lustaiită, protejată în fa] de un şorţ enorm, alb, apretat, atîmat în jurul gîtului şi legat îr talie cu o fundă perfectă. Din zori pînă seara, cînd se ducea li culcare, Fiona pendula între bucătărie şi grădina din spatele casei ghetele ei bătuseră o cărare circulară între sobă, spălătorie, grădini de legume, frînghia de rufe şi înapoi la sobă.

Văzîndu-i pe cei doi, puse cuţitul pe masă şi-i privi cu asprime - Meggie. te-am lăsat să îmbraci rochia de duminică azi-dimi

neaţă numai cu condiţia să nu te murdăreşti. Uite în ce hal ai venit Neglij entă mică ce eşti!

- Mamă, nu e vina ei, protestă Frank. Jack şi Hughie i-ati lua' păpuşa ca să vadă cum îşi mişcă mîinile şi picioarele. I-am prorni' că o s-o reparăm. Putem, nu-i aşa?

- Ia să văd. Fee întinse mîna după păpuşă. Fiona era o femeie tăcută de felul său. Nimeni nu ştia ce ea,

nici chiar soţul său. Lăsase în seama lui supravegherea copii'01 şi făcea tot ce spunea el, fără să comenteze, sau să se plîngă,cli

excepţia situaţiilor deosebite. Meggie îi auzise pe băieţi şuşotind? se temea de tatăl său la fel de mult ca şi ei, dar ascundea cu gr'J"

16

devăr sub o mască de nepătruns. Nu i se întîmpia niciodată S* piardă răbdarea.

n îndată ce termină examinarea, Fee o aşeză pe Agnes pe bufetul de lîngă sobă şi o privi pe Meggie.

_ O să-i spăl hainele mîine dimineaţă şi o să-i aranjez părul, r- d că Frank poate să-1 lipească diseară, după ceai.

A rostit aceste cuvinte simplu, fără intenţia de a o consola. \A eeie dădu din cap, zîmbînd nesigur; cîteodată i-ar fi plăcut s-o

dă pe mama sa rîzînd, dar asta nu se întîmpia niciodată. Fetiţa 'mtea că ele două aveau ceva în comun, dar nu putea străpunge carapacea aceasta rigidă. Mama dădu absentă din cap şi începu să-si plimbe cu îndemînare fustele de la masă la sobă, muncind, muncind, muncind.

Ceea ce nu vedea nici un copil Cleary, cu excepţia lui Frank, era incurabila stare de oboseală a lui Fee. Trebuiau făcute atîtea treburi în casă, banii şi timpul nu-i ajungeau niciodată, iar ean-avea decît două mîini. Tînjea după ziua cînd Meggie va fi destul de mare ca să-i dea o mînă de ajutor; deja, fetiţa făcea unele treburi uşoare, dar, la numai patru anişori, nu-i putea cere prea mult. Şase copii, dintre care doar cel mic era fată. Toate cunoştinţele ei o înconjurau cu compasiunea lor, dar nici asta nu-i uşura munca, în coşul de cusut era un munte de şosete încă necîrpite. Hughie, care creştea văzînd cu ochii, nu mai avea flanele, iar Jack nu crescuse destul ca să i le cedeze pe ale sale.

Padraic Cleary a ajuns acasă în săptămîna aniversării lui Meggie, pur şi simplu din întîmplare. Era prea devreme pentru tunsul oilor, dar găsise de lucru prin apropiere, la arat şi semănat. Se specializase m tunderea oilor, o ocupaţie de sezon, între mijlocul verii şi sfîrşitul iernii, după care urma fătatul oilor. De obicei avea grijă să-şi găseas-că de lucru, ca să-şi ocupe timpul din primăvară pînă în prima lună de vară; dădea o mînă de ajutor la fătatul mieilor, la arat, sau a mulsul oilor de două ori pe zi. Se ducea oriunde era de lucru,

sindu-şi familia în casa mare şi veche, să se descurce singură; nu e părea că asta ar fi prea greu. Dacă nu erai destul de norocos să ai

pamîntul tău, nu-ţi rămînea de făcut altceva.

17

Cînd intră în casă, la scurt timp după apusul soarelui, lămpUe

erau aprinse şi umbrele dansau pe tavan. Toţi băieţii, în afară de Frank, stăteau grămadă pe veranda din spate, jucîndu-se cu o broas-că. Padraic ştia unde se afla Frank, pentru că auzea loviturile regu-late de topor din direcţia şopronului de lemne. Se opri puţin să-j dea un ghiont lui Jack şi îl trase de urechi pe Bob.

- Duceţi-vă să-1 ajutaţi pe Frank la tăiatul lemnelor, leneşilor Şi ar fi bine să terminaţi înainte ca mama să aducă ceaiul la masă că altfel e vai de pielea voastră.

O salută scurt pe Fiona, care era ocupată la sobă. Nu o sărută şi nu o îmbrăţişa, pentru că, gîndea el, gesturile de afecţiune între soţi erau potrivite numai în dormitor, în timp ce-şi scotea cizmele pline de noroi, Meggie se apropie tiptil cu papucii de casă şi el îi zîmbi fetiţei cu un sentiment curios de uimire, pe care-1 încerca ori de cîte ori o vedea. Era atît de dulce şi avea un păr aşa de frumos! Prinse în mînâ o şuviţă, o întinse, apoi îi dădu drumul şi văzu cum bucla jucăuşă revine la forma iniţială. Luînd copilul în braţe, se aşeză pe singurul scaun confortabil din bucătărie, un scaun „Wind-sor" cu pernă, situat în apropierea focului. Oftînd uşor îşi scoase pipa, împrăştiind neglijent, pe jos, fire de tutun. Meggie se ghemui în braţele lui şi începu jocul obişnuit de-a privitul luminii printre firele aurii ale bărbii lui.

- Ce mai faci? o întrebă Padraic Cleary pe soţia sa. - Bine, Paddy. Ai reparat padocul din vale? - Reparat. Mîine dimineaţă o să mă ocup de cel din deal.

Doamne, ce obosit mă simt! - Cred şi eu! Iar ţi-a dat MacPherson iapa aia bătrînă şi nărăvaşă? - Mda! Doar nu era să ia el iapa şi să-mi lase mie mînzul. Mă

dor mîinile de parcă mi le-ar fi smuls cineva din încheieturi. Pot sa jur că iapa asta are cel mai afurist bot din En Zed.

- Lasă! Toţi caii bătrînului Robertson sînt blînzi şi nu mai ai mult pînă să te duci la el.

- Mi se pare o veşnicie. După ce-şi umplu pipa cu tutun, luă vătraiul de lîngă soba,

răscoli puţin jarul şi focul se aprinse. Se rezemă de spătar şi trase adînc din pipă.

18

Cum e cînd ai patru ani, Meggie? îşi întrebă fiica. I Destul de bine, tăticule. _ Ti-a dat mama cadoul?

nh taţi cum aţi ghicit tu şi mama că mi-o doream atît de

mult pe Agncs? Aanes? Priv' >ut<? sPre ^ee' ridicînd zîmbitor din sprîncene.

Aşa'o cheamă? Agnes? _ Da e frumoasă, taţi! Nu mă mai satur s-o privesc. _ F norocoasă dacă o să mai aibă la ce privi, spuse Fee, supărată.

. k j Hughie au pus mîna pe păpuşă, înainte ca biata Meggie să se bucure de ea după pofta inimii.

- Aşa-s băieţii. Mai poate fi reparată? - Din fericire, Frank i-a prins înainte de a o strica de tot. - Frank? Ce căuta el aici? Trebuie să stea la fierărie toată ziua.

Hunter i-a cerut să-i termine cît mai repede porţile. - A fost la fierărie toată ziua. Venise numai după o unealtă,

răspunse Fee repede. Avea impresia că Padraic era prea aspru cu Frank.

- Oh, taţi, Frank este cel mai bun frate din lume! A salvat-o pe Agnes de la moarte si o să-i lipească şi părul, după ceai.

- Asta-i bine, răspunse tatăl somnoros, rezemîndu-şi capul de spătar şi închizînd ochii.

Era prea cald lîngă sobă, dar Padraic nu părea să observe, îşi puse braţele sub cap şi aţipi.

De la Padraic moşteniseră copiii diversele nuanţe de păr roşu, bogat, deşi nici unul nu avea un cap atît de agresiv ca al lui. Era un om mic de statură, tot numai muşchi, cu picioarele curbate din cauza călâritului, cu mîinile alungite de atîţia ani de tuns oi. Pieptul Şi braţele îi erau acoperite de un strat de păr auriu, care ar fi stîmit repulsie dacă ar fi fost închis la culoare. Avea ochii albaştri, luminoşi ca ai unui marinar care s-a uitat prea mult în zare; şi o faţă plăcută, zimbitoare, care-i făcea pe ceilalţi să-1 îndrăgească la prima vedere.

c_asu " Paddy era magnific, un adevărat nas roman, care probabil au

fo nedumerit pe confraţii săi irlandezi - de fapt, pe coasta Irlandei r>ro °S rnereu naufra§ii- încă mai vorbea,repezit, cu accent galic,

nunîmd „ţ"-ui f mai ca ^^ dar cei aproape douăzeci ani trăiţi

19

la antipozi i-au transformat în mod ciudat vorbirea, aşa încît „ ieşea ca „L", iar debitul verbal scăzuse încet, încet, amintind d ceas care aştepta să fie întors. Era un om fericit, căci reuşise să ori ncze corvoada existenţei sale mai bine decît alţii şi, deşi pretinj o disciplină desăvîrşită, ieşindu-şi repede din sărite, toţi copiii sâj adorau, cu excepţia unuia. Dacă în casă nu era destulă pîine, renunţa la mîncare; dacă trebuia să aleagă între haine noi pentru J şi haine noi pentru copii, ceda în favoarea lor. într-un anume fJ aceasta era o dovadă de dragoste mai mare decît un milion de sănj. ţări. Iute din fire, a ajuns pînă acolo încît a făcut moarte de însă a avut şi noroc; individul era englez şi în portul Dun Laoghair(

un vapor se pregătea să plece în Noua Zeelandă, o dată cu refiuxu Fiona se duse la uşa din spate. -Ceaiul! strigă ea. Băieţii se strecurară în casă unul cîte unul. Frank aduse şi

braţ de lemne, pe care-1 aruncă în cutia de lîngă sobă. Padraic o lăsă pe Meggie din braţe şi ocupă locul din capu

mesei din bucătărie, băieţii se aşezară în jurul ei, iar Meggie s caţără pe cutia de lemn pusă de tatăl ei pe scaunul cel mai apropia de el.

Fee servi mîncarea direct în farfurii cu o dexteritate mai mar: decît a unui chelner; le lua cîte două, întîi Paddy, apoi Frank şi to aşa pînă la Meggie, lăsîndu-se pe sine la urmă.

- Na! Iar tocană! exclamă Stuart, strîmbîndu-se în timp ce-; lua cuţitul şi furculiţa. De ce a trebuit să-mi daţi numele acestui fc de mîncare1?

- Taci şi mănîncă! mormăi tatăl. Farfuriile erau mari şi pline ochi eu mîncare; cartofi fierţi, carne

de miel şi mazăre proaspătă culeasă din grădină, în ciuda protestele mute, toată lumea, inclusiv Stu, şi-a curăţat farfuria. După acee au mîncat mai multe felii de pîine unse cu un strat gros de unt ţ gem de agrişe, făcut în casă.

Fee s-a aşezat, a mîncat în grabă, apoi s-a ridicat repede ş'' pus în farfurii mari de supă biscuiţi de casă cu mult zahăr, pes(t

1 Joc de cuvinte: Stew - diminutiv al numelui Stuart (variantă - Stu) -de legume şi came fiartă înăbuşit.

20

at sos de budincă. Şi din nou s-a îndreptat spre masă cu calC ? " farfurii în mînă. în cele din urmă s-a aşezat cu un oftat; turn putea mînca în linişte.

_Mmm! Bun, bun! Budincuţă! exclama Meggie, phmbindu-şi • TUra pnn farfurie, pînă se înmuiară biscuiţii.

F' bine Meggie, fctiţo, este ziua ta şi mama ţi-a pregătit budin-

ca ta preferată, spuse tata, zîmbind. De astă dată nu s-a plîns nimeni. Toată familia Cleary se dădea

în vînt după dulciuri. Nimeni nu se îngraşă, în ciuda cantităţilor

j de mîncare pe care le consumau zilnic. Fiecare calorie se ardea la muncă sau la joacă. Legumele şi fructele se mîncau pentru că aveau vitamine şi erau bune la gust, dar pîinea, cartofii, carnea şi budincile se consumau pentru că le dădeau putere. După ce Fee i-a turnat fiecăruia o ceaşcă de ceai dintr-un ceainic imens au mai stat de vorbă, au mai băut ceai sau au citit preţ de-o oră; Paddy a pufăit din pipă absorbit de subiectul unei cărţi. Fee a continuat să umple ceşti; Bob s-a cufundat în lectură, în timp ce copiii mai mici îşi făceau planuri pentru a doua zi. Şcoala se termi-nase şi începuse vacanţa mare de vară; băieţii ardeau de nerăbdare să se joace prin grădină şi în jurul casei. Bob trebuia să-vămiască exteriorul casei, acolo unde era necesar, Jack şi Hughie se ocupau de lemne, şopron şi muls, Stuart îngrijea grădina de legume, ceea ce reprezenta o joacă în comparaţie cu ororile şcolii. Din cînd în cînd, Paddy ridica încet capul din carte, să mai adauge vreo sarcină pe listă. Fee continua să tacă, în vreme ce Frank stătea pe scaun trint de oboseală, sorbind din ceaşca cu ceai. în cele din urmă, Fee a aşezat-o pe Meggie pe un scaun înalt şi i-a împletit părul, înainte de^a o trimite la culcare, cu Stu şi Hughie; Jack şi Bob au ieşit să Hrănească cîinii, în vreme ce Frank a luat păpuşa lui Meggie şi a început să-i lipească părul, întinzîndu-se, Padraic a închis,cartea,

?'-a pus pipa într-o farfurioară de sticlă, care-i servea de scrumieră, anunţat retragerea.

- Mamă, mă duc şi eu la culcare. - Noapte bună, Paddy.

* SC VaSCle de pe masă şi luă un Ii8hean din tablă galvani-mtr-un cui de pe perete, îl aşeză la celălalt capăt al mesei şi

21

?' i-

îl umplu cu apă fierbinte, din ceainicul de pe sobă. Puse şi . rece, apoi adăugă puţin săpun dintr-un coş de sîrmă şi începi spele şi să clătească vasele, lăsîndu-le la scurs rezemate de o <

Frank migălea la păpuşă, fără să-şi ridice capul, dar cînd grai da de vase crescu, el se ridică calm, luă un prosop şi începu si şteargă. Se mişca între masă şi dulap cu uşurinţa căpătată dup îndelungată exersare. Era un joc secret între el şi mama lui, ( regulile de pe domeniul lui Paddy erau foarte stricte în privit îndatoririlor fiecăruia. Casa era exclusiv treaba femeii. Nici bărbat din familie nu se pricepea să facă treburi de femeie. Dar fiecare seară, după ce Paddy pleca la culcare, Frank îşi ajuta mam Fee participa şi ea la joc amînînd spălatul vaselor pînă cînd auzi zgomotul papucilor lui Paddy aruncaţi pe duşumeaua de sus. Dai apuca să-şi scoată papucii, Paddy nu se mai întorcea în bucătari

Fee îl privi cu blîndeţe pe Frank. - Nu ştiu ce m-aş face fără tine, Frank. Dar n-ar trebui să rn

zăboveşti; o să fii obosit mîine dimineaţă. - Nu-i nimic, mamă. Nu mă doboară nişte farfurii. Şi fac pij

puţin ca să-ţi uşurez viaţa. - Asta-i treaba mea. Nu mă deranjează că trebuie s-o duc

bun sfîrşit. - Tare mi-aş dori să fim odată bogaţi, să-ţi poţi lua o menajei - Astea-s poveşti de adormit copiii! îşi şterse cu un oftat mîinile înroşite de cîrpa de vase. Oct

care-1 priveau pe fiul ei exprimau o amărăciune ce se transfonr în cazul lui Frank, în ceva mai mult decît revolta unui muncii împotriva propriei condiţii sociale.

- Frank, nu-ţi face iluzii. Noi sîntem muncitori, ceea ce însearni că n-avem cum să ne îmbogăţim şi să ne luăm menajere. Fii mulf mit cu ceea ce eşti şi ceea ce ai. Cînd spui astfel de lucruri îl jis pe tata şi el nu merită asta. Ştii doar. Nu bea, nu joacă jocuri noroc şi se speteşte pentru noi toţi. Un bănuţ din ce cîştigâ f rămîne în buzunarul lui. Totul e pentru noi.

Umerii largi ai tînărului se înălţară într-un gest de revoltă,1

faţa brunetă i se întunecă şi mai tare. - Ce e atît de rău în faptul că-mi doresc mai mult de la via&

loc să mă tîrîi aşa? Nu văd de ce n-ar trebui să ai o menajeră.

22

ceva nu e posibil! Ştii căn-avem destui bani să te ţinem r • şi dacă nu mergi la şcoală, cum ai să-ţi depăşeşti condiţia

^C •'t™-'? Accentul, hainele, mîinile, toate dovedesc că munceşti Ac muncitor. •<* ' f ^ â - t' îstigi existenţa. Dar nu-i o aişine sa ai mumie asprite de

C3 Sa : Tata obişnuieşte să spună: „Cînd un om are mîinile bătătorite asta înseamnă că e cinstit".

Frank ridică din umeri şi nu mai rosti nici un cuvînt. Vasele au acum la locul lor. Fee îşi luă coşul de lucru şi se aşeză pe scau-1 lui Paddy, lîngă foc, în timp ce Frank continua să meşterească

la păpuşă. - Biata Meggie! spuse el deodată. _ De ce? _ Astăzi cînd obrăznicăturile alea mici îi schilodeau păpuşa,

stătea şi plîngea de parcă toată lumea s-ar fi năruit în junii ei. Privi păpuşa care avea din nou păr. Agnes! Unde Dumnezeu o fi auzit ea numele ăsta?

- Cred că m-a auzit pe mine vorbind despre Agnes Fortescue- Sinythe.

- Cînd i-am dat păpuşa înapoi, s-a uitat în interiorul capului şi s-a speriat îngrozitor. Ochii au îngrozit-o cel mai mult, nu ştiu de ce...

- Meggie vede întotdeauna lucruri care nu există. - Păcat că n-avem destui bani să-i ţinem la şcoală pe cei mici.

Sîntatît de deştepţi! - Oh, Frank, dacă dorinţele ar fi cai, cerşetorii ar putea călări,

spuse mama obosită, îşi trecu mîna tremurîndă peste ochi şi înfipse acul într-un ghem de lînă gri. Nu mai pot. Sînt atît de obosită că nici nu mai văd.

- Du-te la culcare, mamă. Sting eu lămpile. - Numai să pun lemne pe foc. - Am eu grijă. Se ridică de la masă şi aşeză păpuşa delicată pe un raft unde

n-aveau cum să ajungă băieţii. Nu credea că vor mai încerca s-o re, căci se temeau mai tare de Frank decît de tata, din cauza "nu lui grele. Nimeni n-ar fi bănuit cît de mult îi plăcea să stea

cu mama şi cu sora lui.

23

Fee îl privi cu durere în suflet. Frank avea ceva sălbatic disperat în el, o aură a nenorocului. Numai de-ar ajunge la înţeleg», cu Paddy! Dar ei nu se puteau suporta şi se certau mereu. Poate o iubea exagerat de mult pe ea, poate că era întrucîtva „băiat. mamei". Dacă aşa stăteau lucrurile, numai ea purta întreaga Şi totuşi, ea vedea că Frank are un suflet bun şi iubitor. Din nou îi dori ca Meggie să crească mai repede, să preia o parte din ce atîma pe umerii lui Frank.

Luă lampa de pe masă, apoi o lăsă şi se apropie de Frank, cai stătea ghemuit în faţa sobei - aşeza lemne şi înteţea focul, îi braţul alb străbătut de vene proeminente, cu mîinile frumos model care erau prea murdare ca să mai poată fi vreodată curate. Mî lui Fee se ridică timid şi foarte uşor ca să-i mîngîie părul negru

- Noapte bună, Frank, şi îţi mulţumesc.

Umbrele dansau în lumina lămpii, în timp ce Fee se îndrept tăcută spre partea din faţă a casei.

Frank şi Bob împărţeau acelaşi dormitor, împinse uşa fără zgt moţ. Ridică lampa şi lumina inundă camera. Bob dormea cu fal în sus, cu gura deschisă şi sforăia. Se apropie de pat şi îl întoarse] o parte, ca să nu aibă vreun coşmar, apoi îl privi cîteva clipe. C de mult semăna cu Paddy!

Jack şi Hughie dormeau îmbrăţişaţi în camera următoare. EK

teribil de obraznici! Mereu puşi pe şotii, deşi nu le făceau cu răutat încercă să-i despartă şi să le aşeze uşor pijamalele, dar nu reuş Cum izbuteau ei să se refacă după un somn atît de agitat, erapesi puterea ei de înţelegere, dar vitalitatea lor rămînea intactă.

Camera unde dormeau Meggie şi Stuart era îngustă şi destul t mohorîtă pentru cei doi copilaşi; vopsită în maro închis, cu duşontf ua acoperită cu linoleum maro şi fără nici o poză pe pereţi. Lat ca celelalte.

Stuart se răsucise şi devenise aproape invizibil, cu excepţia fr; duleţului care-i ieşea din pătură, acolo unde ar fi trebuit sa capul. Fee îi găsi capul, pipăindu-i genunchii şi se minună, ca obicei, cum de nu se sufocase, îşi strecură mîna sub cearşaf Ş';

enervă cînd constată că era ud. Va trebui să aştepte pînă

24

- - doială perna avea să fie complet îmbibată. Mereu cînd, iară .cea şi apoi se scăpa pe el. Ei, unul din cinci, nu făcea aşa, se ,rn chiar atît de râu!

M -epic era toată o grămăjoara, cu degetul mare m gura şi aco- - d bucle rebele. Singura fată! Fee îi aruncă doar o privire

PC"âtoare înainte de a pleca. Pentru Meggie nu vor exista secrete, UCCa f ncie Fee ştia ce o aşteaptă, n-o invidia şi nici n-o compă-

°a C Cu băieţii era altceva; ei reprezentau adevărate miracole,

(".-"baţi ivi ţi din trupul ei de femeie. Era greu fără un ajutor în casă, f"- merita. Printre altele, fiii lui Paddy constituiau cea mai grăitoare ,' jg a caracterului său. Numai un bărbat adevărat e în stare

să.şj crească fiii. închise încet uşa propriului dormitor şi puse lampa pe birou.

Degetele ei bîjbîiră peste zecile de năsturei între gulerul şi talia rochiei, înainte de a se dezbrăca. Scoase combinezonul şi, ţinîndu-1 pe lîngă ea, îmbrăcă cămaşa de noapte lungă, din flanel. Numai după ce fu complet acoperită îşi scoase şi restul lenjeriei. Pe umeri i se revărsă părul auriu, care era întotdeauna strîns sever, în clamele pe care acum le aşeză într-o scoică, pe birou. Dar nici măcar acum părul frumos, drept şi strălucitor nu fu lăsat liber. Fee ridică mîinile deasupra capului şi începu să-1 împletească repede. Se întoarse apoi spre pat, cu respiraţia tăiată, dar Paddy dormea, aşa că-^i permise un suspin de uşurare. Nu putea spune că-i displăcea Paddy, pentru că era timid, blînd şi foarte tandru. Dar pînă va creşte Meg-gie, doi, trei ani, ar fi fost tare greu să mai aibă afli copii.

25

2

înd familia Cleary mergea la biserică, duminica, Mei trebuia să stea acasă cu unul din băieţi, tînjind d ziua cînd avea să fie destul de mare ca să-i poată îns Padraic Cleary susţinea că locul copiilor mici e la ei acasă, şi reg aceasta trebuia respectată chiar şi atunci cînd era vorba de Iaca Domnului, în ziua în care Meggie va începe şcoala şi va putea locului, va avea voie să meargă la biserică. Aşa că, în fiecare du nică dimineaţa, ea stătea cu un aer abătut lîngă tufişul de lin poartă, în timp ce familia îşi ocupa locurile în căruţă, iar frat delegat să aibă grijă de ea se prefăcea să-i tare bucuros să scape slujbă. Singurul Cleary care binecuvînta despărţirea de ceilalţi Frank.

Credinţa lui Padraic făcea parte intrinsecă din viaţa lui. Cîn< căsătorise cu Fee, primise cu greu aprobarea bisericii catolice,^ tru că Fee aparţinea bisericii anglicane. Deşi ea renunţase laprop religie pentru Paddy, refuza totuşi s-o adopte pe a lui. Era greu ghiceşti motivul; poate pentru că vechea familie Armstrong şase de mult credinţa anglicană, în timp ce Paddy era un fără un ban, provenind din dubiosul Pale. Armstrongi existase^ Noua Zeelandă cu mult înainte de venirea primilor imigranţi,? ciali", şi acesta era paşaportul aristocraţiei coloniale. Din puj" de vedere al familiei Armstrong, Fee contractase o mezalianţă' prinzătoare.

26

•• k Annstrong fondase clanul neozeelandez într-un mod

foarte cu t cu un eveniment memorabil pentru repercusiunile

' ăzute asupra Angliei secolului al XVIII-lea- Războiul sale nep jndependenţă. Pînă în 1776, peste o mie de criminali

fuseseră debarcaţi în Virginia şi Carolina şi vînduţi pe baza tracte de muncă ce aminteau de relaţiile sclavagiste. Justiţia

un°r • a pn în acele timpuri dură şi inflexibil ă, condamnînd la UrifflfllC" CI*- 1 Lli L

nrin spînzurătoare crima, incendierea premeditată, furtul, "r i al unui şiling. Delictele mai mici se sancţionau cu deportarea f Amcrjca, ceea ce semăna cu o condamnare pe viaţă.

Dar în 1776 America şi-a închis porţile, şi Anglia s-a trezit cu o populaţie de delincvenţi în creştere, de care nu mai ştia cum să scape închisorile fuseseră umplute' pînă la refuz şi surplusul de delincvenţi era înghesuit în vapoare degradate, dezafectate, ancorate la gurile de estuar ale fluviilor. Trebuia să se facă ceva, şi pînă la urmă s-a găsit o soluţie. Cu multă reticenţă, pentru că asta însemna cheltuirea cîtorva mii de lire, i s-a ordonat căpitanului Arthur Phillip să navigheze spre întinsele pămînturi din sud. Era în 1787. Flota de unsprezece vapoare avea la bord peste o mie de deţinuţi, plus marinarii, ofiţerii şi un contingent de soldaţi de infanterie marină. Nu era o odisee glorioasă în numele libertăţii. La sfîrşitul lui ianuarie 1788, la opt luni după ce ridicase pînzele în Anglia, flota a ajuns la Botany Bay. Majestatea sa George al III-lea găsise un nou loc des-tinat condamnaţilor, colonia Galia de Sud.

In 1808, cînd avea doar douăzeci de ani, Roderick Armstrong a fost condamnat la deportare pe viaţă. Generaţiile următoare au susţinut că el provenea din Somerset şi şi-a pierdut averea în Revolu-ţia Americană, dar nici unul dintre descendenţi nu a încercat să scoată la lumină mai multe amănunte referitoare la ilustra lor genea-logie.

Independent de originea şi statutul pe care-1 avea în societatea eng eza, tînărul Roderick Armstrong era un om tare arţăgos. Deşi

el g"1 H"' Călăt°riei spre Galiade Sud>care a fost extrem de Srea> , îndr «edlt Un prizonier dificil. Şi încăpăţînat, s-a făcut şi mai răgit de ofiţeri, refuzînd să moară. Cînd a ajuns în Sydney, în

27

1803 compartamentul lui a devenit şi mai recalcitrant, aşa fost trimis mai departe la închisoarea din Insula Norfolk. i-a îmblînzit firea. L-au înfometat, 1-au închis într-o celulă mică încît nu putea nici să stea jos, nici în picioare, nici întins l biciuit pînă la sînge, 1-au prins în lanţuri de o stîncă în mare şj i scos pe jumătate înecat. Iar el îşi batjocorea torţionarii. Nu maj decît o adunătură de oase în haine murdare, fără un dinte în m, fără un centimetru de piele netăiată, susţinut în viaţă doar de flacj de mîndrie, pe care nimeni nu i-o putea stinge. La începutul fiecăi zile se autoîmbărbăta, încăpăţînîndu-se să nu moară, iar seara rîd triumfător fiindcă supravieţuise.

în 1810 a fost trimis la VanDieman, pus în lanţuri şi obligat sape în piatră un drum în ţinutul acela stîncos de lîngă Hobai Cînd i s-a ivit prima ocazie, i-a găurit pieptul comandantului exp; diţiei, el şi alţi zece ocnaşi au masacrat încă cinci soldaţi, tăindu-carnea de pe oase, centimetru cu centimetru pînă cînd au murit chinuri - pentru că ei, ca şi paznicii lor, erau nişte fiinţe primitive căror sensibilitate se atrofiase pînă la limita subumanului. Roderic Armstrong nu putea să fugă lăsîndu-şi călăii teferi, sau să-i omoa repede, fiindcă acest lucru contravenea statutului său de ocnaş.

Cu romul, pîinea şi mîncarea luate de la soldaţi, cei unsprezec oameni au fugit prin ploi îngheţate, prin păduri, au ajuns \a Hobar de unde au furat o barcă şi s-au aventurat în traversarea Mar Tasmaniei, fără hrană şi apă. Cînd barca a fost aruncată pe ţărnu sălbatic al insulei din sudul Noii Zeelande, nu mai erau în via decît Roderick Armstrong şi alţi doi tovarăşi. Niciodată nu a povest despre această călătorie incredibilă, dar lumea şoptea că cei supravieţuitori îi omorîseră şi îi mîncaseră pe ceilalţi care fusesef mai slabi. Trecuseră nouă ani de la plecarea lui din Anglia. E(

încă tînăr, dar arăta de şaizeci de ani. Pînă să se stabilească prim emigranţi oficiali în Noua Zeelandă, în 1840, el îşi liiase deja pan* în bogatul ţinut Canterbury, se „căsătorise" cu o maură şi fi cu>

treisprezece copii, jumătate polinezieni. Peste douăzeci de $ urmaşii lui Armstrong erau aristocraţi coloniali, îşi trimiteau i"1

şcoli înalte în Anglia şi demonstrau prin şiretenia lor că se trăge" din teribilul Roderick. Nepotul acestuia, James, era tatăl

28

1880 singura fată din optsprezece copii. Nu se ştie dacă născuta i atg după ritualurile protestante austere din copilăria Fee a tinJ «lins niciodată. Ea tolera convingerile religioase ale sa;

cac'r"1 mergea cu el la slujbă, avea grijă ca şi copiii să aibă o lui Pa ^ >' cjusjy catolică, dar, fiindcă ea nu se convertise, lipseau crcduv nte _ rugăciunea la masă, rugăciunea dinainte de cul-

care..-

tractie făcînd de unica ei călătorie la Wahine, cu optsprezece - urmă, Meggie nu fusese mai departe de casă, fierărie şi h r în dimineaţa primei zile de şcoală era atît de emoţionată,

- ' " t a vomitat peste frumosul costum albastru cu guler de marinar, tfel că a trebuit să îmbrace nesuferita rochie maro, încheiată

pînă sus, care o sufoca. ( _ Pentru numele lui Dumnezeu, Meggie, dacă ţi se mai face rău, wiine-mUNu sta aşa pînă în ultimul moment. Uite cît am de curăţat în urma ta! Acum trebuie să te grăbeşti. Dacă întîrzii, Maica Agatha o să-ţi tragă cîteva vergi la palmă. Fii cuminte şi ascultă de fraţii tăi. Bob, Jack, Hughie şi Stuart stăteau în faţa porţii cînd Fee a reuşit s-o scoată pe Meggie afară.

- Hai, Meggie, o să întîrziem! strigă Bob plecînd. Meggie fugi să-i ajungă din urmă. Abia trecuse de ora şapte dimineaţa şi soarele strălucea deja în

înaltul cerului; rouă se uscase, dar mai persista prin locurile umbroa-se. Drumul spre Wahine era bătătorit de urmele căruţelor, două panglici colorate în roşu închis, separate de o bandă de iarbă verde strălucitor. Flori de crin albe şi călţunaşi portocalii se iveau din 'arba înaltă, de ambele părţi ale dramului, pe lîngă gardurile de 'emn, îngrij iţe, care delimitau proprietăţile particulare. Bob mergea întotdeauna la şcoală pe bîrnele late ale gardurilor m partea dreaptă, echilibrîndu-şi geanta pe cap, în loc s-o ducă în ' °ardul de pe partea stingă îi aparţinea lui Jack, ceea ce na că restul drumului rămînea la dispoziţia celor trei fraţi - trebuit să urce Panta abruptă a dealului spre răscrucea nt'!neau drumurile

dinspre Robertson şi Wahine; s-au odih-cele cinci capete strălucitoare proiectîndu-se pe

29

nit put ''

cerul acoperit de nori pufoşi. Urma cea mai frumoasă parte a A

mului - coborîrea dealului. S-au prins de mîini şi au luat-o la f, prin iarbă şi flori, nerăbdători să se strecoare pe sub gardul do: Chapman şi să se rostogolească aşa, ca un tăvălug.

De la casa familiei Cleary pînă la Wahine erau cinci mile clipa în care Meggie zări stîlpii de telegraf în zare, îi tremurau do! genunchii şi îi cădeau şosetele. Se auzi clopoţelul de adunare însă abia se tîra, trăgînd de şosete şi gîfîind disperată. Sub pj dezordonat faţa îi era îmbujorată, totuşi palidă, neobişnuit de paij Oftînd, Bob îi dădu ghiozdanul său lui Jack şi îşi şterse mîinile j pantaloni.

- Hai, Meggie, te duc în spate pînă la şcoală, spuse el, privindu-fraţii parcă pentru a-i asigura că nu va merge mai încet.

Meggie se urcă în spatele lui, îi cuprinse talia cu picioarele şir sprijini capul de umărul lui. Acum putea admira în voie oraş* Wahine. Dar nu prea erau multe de văzut. Puţin mai mare decîtt; sat, Wahine se întindea de-o parte şi de alta a unei străzi pietruit Cele mai mari clădiri erau hotelul, cu o copertină sprijinită pe d stîlpi şi magazinul universal, care avea, la rîndul său, o copertir: sprijinită pe stîlpi şi două bănci lungi de lemn, pentru odik trecătorilor. In faţa primăriei se afla un catarg pe care fluturai steag britanic. Oraşul nu avea garaj, deoarece existau foarte puţir maşini, în schimb funcţiona o fierărie, lîngă primărie, care avea un grajd pentru cai, dar şi o pompă de benzină, în imediata apropiere. Singura clădire din întreaga aşezare care atrăgea imedi atenţia era un magazin vopsit în albastru închis, care contrastat toate celelalte clădiri vopsite în maro. Şcoala publică şi bisericasj aflau una lîngă alta, în imediata apropiere a mănăstirii şi a şcoi parohiale, în clipa în care copiii Cleary trecură în fugă pe lî"-magazin, clopotul bisericii catolice sună, fiind urmat apoi de[ dangăt mai sonor al clopotului instalat pe stîlpul din fata Bob o rupse la fugă şi intrară în curte chiar în momentul în & vreo cincisprezece copii se aliniau în faţa unei călugăriţe se* care agita în mînă un băţ mai mare decît ea. Fără să aştepte com da, Bob îşi alinie fraţii mai departe de ceilalţi copii şi rărrwsc' ochii aţintiţi asupra băţului.

Sacred Heart avea două etaje, dar pentru că era ^ânaS gard, lucrul acesta nu se putea observa de pe drum.

să mare, unde funcţiona şcoala. De jur-împrejurul clădirii

,cj came ^^_ ^. umj jroasăj un(je jj se permitea copiilor să :ra °-VC

zile!e ploioase, cînd se jucau, sau mîncau, nu însă şi pe s'Ca - rită Mai mulţi stejari străjuiau curtea spaţioasă, iar în olii exista un teren de formă circulară, botezat eufemistic l d crichet", după principala activitate care se desfăşura aici. - - să se sinchisească de chicotelile înfundate ale copiilor aliniaţi, tob şi fraţ'i săi stăteau drepţi, în timp ce elevii intrau în clase în Bordurile pianului Maicii Catherine, „Credinţa Domnului Nostru". Numai după ce dispăru pe uşă şi ultimul copil, Maica Agatha re-nunţă la atitudinea sa rigidă, îşi orienta pe direcţie fustele grele de •Miri şi se îndreptă cu un aer ameninţător spre grupul copiilor Cleary. Meggie o privea cu gura căscată, pentru că nu mai văzuse pînă atunci o călugăriţă. Priveliştea era într-adevăr extraordinară; se /ăreau numai faţa şi mîinile Maicii Agatha, în rest doar marama albă. apretată, ce strălucea în contrast cu negrul veşmîntului şi un >irag de mătănii din lemn prinse într-un inel de metal care unea capetele unei centuri din piele ce înconjura talia robustă. Pielea Maicii Agatha era mereu roşie din pricina marginii prea apretate a basmalei ce-i acoperea capul, lăsînd să se vadă ceva prea distor-sionat ca să se poată numi faţă; cîteva fire de păr îi ieşeau din bărbie, care, tot din pricina basmalei, părea dublă. Buzele erau aproape invizibile, unite într-o singură linie, hotărîtă. Maica Agatha "Şi propusese să fie Mireasa Domnului într-o colonie uitată de lume, j-u anotimpuri ciudate, faţă de blînda abaţie Killarney, unde se iro onisise ea în urmă cu cincizeci de ani. Avea săpate două cute

' d~°

30 31

Ascunsă ^ ^ ordinului Surorile Milei locuiau la etaj împre- i ca 'a maicuţă, care făcea menajul. La parter existau

â °U °

cle trei

Şi dC alta a nasului' de la ochelarii prea mici din a P"Veau susPici°Şi o pereche de ochi de-un albastru

t? ' L • Aeatha 'ne' Robert Cleary, de ce ai întîrziat? se stropşi Maica cu

vocea ei aspră, cu urme de accent irlandez.

- îmi pare rău, Maică, spuse Bob împietrit, cu ochjj „i, verzi aţintiţi la vîrful nuielei ce se clătina în faţă şi-n spatc *

- De ce ai întîrziat? repetă ea. - îmi pare rău, Maică. - Este prima zi a noului an şcolar, Robert Cleary. si r*

^ M ţ)f : măcar astăzi ar fi trebuit să faci un efort să vii la timp.

Meggie tremura din tot corpul, dar îşi adună curajul ne pentru a spune:

- Vă rog, Maică, este vina mea! Ochii albaştri trecură de Ia Bob la Meggie şi parcă îi sâse

întreaga fiinţă, aşa cum stătea ea şi privea inocentă, neînteW

că a încălcat prima regulă de conduită în războiul crunt car desfăşura între profesori şi elevi. Ad infinitum: „Să nu dai

- De ce a fost vina ta? întrebă călugăriţa pe un ton aspru, neo! nuit pentru urechea lui Meggie.

- Păi, mi-a fost rău la masă, am vomitat şi mi-am murd: toate hainele. Mama a trebuit să mă spele şi să-mi schimbe rod aşa că am întîrziat cu toţii, explică Meggie.

Trăsăturile Maicii Agatha rămaseră inexpresive, dar gura; strînse într-un arc, iar vîrful nuielei se lăsă cîţiva centimetri.

- Cine este asta? se răsti ea la Bob, ca şi cum obiectul întreba ar fi fost o specie necunoscută de insectă.

- Este sora mea, Maică. Sora mea, Meghann. - Te rog să-i explici că există anumite subiecte de care nici

trebuie să amintim într-o conversaţie, dacă sîntem bine cresa Să ştie pe viitor. Să nu mai pomenească niciodată de hainele care le poartă pe dedesubt. Copiii care provin din familii respectat ştiu asta. întindeţi palmele, toţi!

- Dar, Maică, a fost numai vina mea, se smiorcăi Megg|e' timp ce întindea palma, aşa cum îi văzuse pe fraţii ei făcînd tt* cînd se jucau.

- Linişte! şuieră Maica Agatha, întorcîndu-se spre ea. NU|

interesează cine este vinovat. Toţi aţi întîrziat şi trebuie să fiţi siţi. Şase lovituri.

si nici cai cu trăsuri pentru maici. De '%; îmi amintesc că într-o zi Maica

&^ striga întrona: „Plîngi, pentru *i o rancis Cleary! Dacă mi-ai "' ^

'cu\i bate atît de des şi atît şte:

sîntem mai buni Cleary să ' l O g

% & ^ i lorce i -aş l> C. in i^nr-j cîlld

<U £5 O* O ' t/3 O 'S ^ o

afnţii în şi prea mîndră ca să plîngă, uca furioasă şi prea indignată de nedreptatea situaţiei ca să deschidă .'

diii şi să o privească pe Maica Agatha. învăţase lecţia, deşi scopul , i nu era cel dorit de călugăriţă.

Abia spre prînz i-a trecut durerea din palme. Meggie percepuse dimineaţa aceea într-o stare de frică şi stupoare, neînţelegînd nimic din ce se spunea, sau se făcea în clasă. Fusese aşezată într-o bancă Jublă, în ultimul rînd, în clasa celor mici şi nici nu văzuse măcar .ine stătea alături de ea pînă la ora prînzului, cînd s-a dat pauza -pauză mizerabilă, pe care o petrecu înghesuită între Jack şi Bob, intr-un colţ al terenului dejoacă. Numai tonul imperios şi sever al !ui Bob o convinse să mănînce sandvişul cu agrişe pus de Fee.

Cînd a sunat clopoţelul pentru orele de după-amiază şi Meggie s-a aliniat în rînd cu ceilalţi copii, au început să i se limpezească i)chii şi să observe ce se petrece în jurul ei. Ruşinea pedepsei mai Căruia, dar ea ţinea capul sus şi se prefăcea că nu dă atenţie şuşo-^•l'lor fetiţelor de lîngă ea.

Maica Agatha stătea în faţa lor cu nuiaua, Maica Declan se printre rînduri, iar Maica Catherine stătea la pian şi cînta ' S°ldai °reştini"' Punînd accentul pe pătrimi. La drept acesta era un imn protestant, dar cunoscuse o largă

32 33

W V/D J-M. y Vt-1 l». li.! LI. W L71 \J*.V^L»' /i J. 1JJ. V iW V l . yj.« jT llllllllli/llll, ţ.,kJCl, HU Urtl H (-•• odată explicaţii". Bob o calcă repede pe picior şi Meggie se uit r "•'•ca?'cum 1~ar

A , el surprinsă. ' larcreasăserăspindeasca,

* _ . _ . . . . i .:„ „ Hiii-pp mina oină la

jnSpăimîntată,Mi nd în jos, aproape n

wi„d tăios mijlocul j , înroşi imediat. Urm, >

in loc şi «wi dureros, K

rasepcom cuce .laica Agatha lovea peri inoi îşi îndreptă atenfia i ., faţă dar nu scoase mc .- fraţii săi, cînd le veniri Urmări nuiaua cum se nchisc ochii; măcar să n-o

<D C

£> 'In-

,cja o durea mina pma niza de jos şi muşcă, prea

•orbind '

răspîndire în anii războiului. Dragii de copii, mărşăluiesc §' l soldaţii, îşi spunea cu mîndrie Catherine. l

Dintre cele trei călugăriţe, Maica Declan era copia fidelă ai cii Agatha, mai mică cu cincisprezece ani, în schimb, Maica r! rine părea mai umană. Avea vreo treizeci de ani, era, bineîJ irlandeză, şi flacăra vocaţiei ei încă nu se stinsese; ea încă s bucura să-i înveţe pe cei mici, încă mai vedea imaginea luj n nezeu reflectată în micuţele feţe îndreptate spre ea cu adoraţie ea preda la cei mai mari, pe care Maica Agatha îi bătuse deşi să fie cuminţi, chiar dacă aveau o învăţătoare tînără. Maica Ai lua copiii cei mai mici, ca să formeze mintea şi inima din al fraged, lăsîndu-i pe cei mijlocii Maicii Declan.

Aflată în siguranţă, în ultimul rînd de bănci, Meggic îndr să se uite la fetiţa care stătea lingă ea. Un zîmbet ştirb îi întîm-privirea speriată, nişte ochi mari o priveau de pe o faţă strălucit? uşor închisă la culoare. Fetiţa o fascina pe Meggie, care se obişr numai cu chipuri blonde, pentru că, pînă şi Frank, în pofida oct, săi negri, avea tenul alb. Meggie ajunse ia concluzia că feti lîngă ea era cea mai frumoasă fiinţă pe care o întîlnise vreod

- Cum te cheamă? şopti bmneţica în colţul gurii, rozînd cat creionului şi amncînd bucăţica de lemn în locul pentru călini

- Meggie Cleary, şopti ea. - Voi de acolo! bubui o voce răguşită în faţa clasei. Meggie tresări violent. Privi în jur, uimită. Se auzi un zg:

de creioane puse pe bănci, un foşnet de hîrtie, şi, înspăimîr Meggie îşi dădu seama că toţi copiii se uitau la ea. Maica At venea iute printre bănci; groaza lui Meggie fu atît de mare, ÎK

dori să se fi evaporat o dată pentru totdeauna. Dar în spatele afla clasa mijlocie, de o parte şi de alta erau bănci, iar în Maica Agatha. Nu i se mai vedeau decît ochii, cum o priveai călugăriţă, cu o spaimă ce-i tăia respiraţia.

- Ai vorbit, Meghann Cleary! - Da, Maică. - Şi ce ai spus? - Numele meu, Maică. - Numele tău! Maica Agatha privi în jur. Ei bine,

simţim foarte onoraţi. Un alt Cleary în şcoala noastră,

34

ăbdare să-şi trîmbiţeze numele. Se întoarse spre i arde de _ e tind vorbesc cu tine! Sălbatică ignorantă

ce eşti- v ridică în picioare şi buclele lungi îi acoperiră faţă; mîinilc şi le frîngea disperată, dar Maica Agatha era ^^ ^^ aş t e p t a A tunc i , Megg ie găs i to tuş i ncc1" jntjnde mîinile. Cînd nuiaua căzu, le trase repede, oftînd Iar'a °r Maica Agatha îşi înfipse mîinile în părul fetiţei şi-i trase SmaiVoaP6 de ochelarii săi îngrozitori.

_ Ridică palmele, Meghann Cleary! spuse calm, implacabil. Meggie deschise gura şi în secunda următoare vomită pe

veş-.nîntul Maicii Agatha. Se auzi un icnet de groază dinspre copiii din -lasă în timp ce Maica Agatha rămase încremenită cu resturile dezgustătoare picurîndu-i de pe fustă pe duşumea, cu faţa vînătă de furie. Şi atunci intră în acţiune nuiaua! Lovea pe unde apuca, în vreme ce Meggie, cu braţele ridicate, încerca să-şi ferească faţa. Cînd Maica Agatha o obosit şi n-a mai putut ridica nuiaua, i-a arătat uşa.

- Pleacă acasă, creatură infectă! spuse ea, întorcîndu-se spre clasa Maicii Declan.

Privirea înspăimîntată a lui Meggie o întîlni pe aceea a lui Stu; ci dădu din cap, ca şi cum ar fi îndemnat-o să facă ce i se cerea şi o mîngîie cu privirea-i albastră-verde, plină de milă şi înţelegere. Ştergîndu-şi gura cu batista, Meggie ieşi împiedicîndu-se de prag şi se opri pe terenul dejoacă. Mai erau două ore pînă se terminau orele; se tîrî pe stradă apatică, prea înspăimîntată ca să găsească -m loc unde să-i aştepte pe băieţi. Nu-i rămînea decît să se ducă >mgurâ acasă şi să-i mărturisească totul mamei. n

Fee_aProaPe că se împiedică de ea, în vreme ce căra un cos cu ™ c spălate, pentru că Meggie intrase pe uşa din spate. Fetiţa stătea

* treaptă a scărilor' cu caPul în P^P^ cu buclele stălucitoare PCSte r°chia murdară- Punînd coşul jos, Fee îşi ridică o Părdinochi. e S"3 întîmPIat? o întrebă ea, obosită. -m

vomitat pe fusta Maicii Agatha. mnezeule! exclamă Fee cu mîinile în şolduri.

35

i cai cu trăsuri pentru maici. De • . „orrisue, ?»"*,

- M-a şi bătut la palmă! şopti Meggie cu ochii în lacr - Frumoasă treabă! Fee ridică coşul. Meggie, nu ştiu Ce's

fac cu tine. O să aşteptăm să vedem ce spune tata, mai ?ise

plecă spre curtea din spate unde era întinsă frînghia de 04 Frecîndu-si faţa cu mîinile, Meggie mai privi o clipă dupâ| ei,

apoi se îndreptă spre fierărie. Frank tocmai terminase de potcovit iapa domnului R0(, şi o

lega de un staul, cînd apăru Meggie. Cînd o văzu îi minte întîmplări triste, de pe vremea cînd fusese şi el elev. ]

de mică, un copil pufos, inocent şi dulce, dar expresia întunec; . tare te D»"» • — lec ochilor ei trezi în el porniri criminale împotriva Maicii Agatt " C

NU, Frank, căscă ea, cu p venea s-o omoare, da, s-o omoare, să ia un lanţ şi să strîngâ. ~ctui mare la ™m cmtec aruncă uneltele şi şorţul şi se apropie repede de ea. ^ zîmbind ş i f^ 1" ' dnd a op_. .. ._

- Ce s-a întîmplat, iubito? o întrebă, aplecîndu-se spre 6 Meggie încă mai QO ^ ^ după ce vemse de ia lapran* izbi mirosul de vomă, dar îşi înfrînse impulsul de a se întoarc; n l i r dare căci nu mai apu^ ^^ ^^ un topor pe nicovala

- Oh Fr-Fr-Frank! strigă fetiţa izbucnind în lacrimi. îi înco llomnului Jarman. UDS {ochii i Se opriră pe gramaoa a gîtuUu braţele şi se lipi de el cu disperare, plîngînd într-ut L-u faţa lucind^de ^^ ^ şi vazu ca iapa domnului Robertso curios de tăcut, ca toţi copiii Cleary după ce treceau pragul copilă f,n. unde se &^m^ c -un plîns dureros. Era groaznic să-i priveşti şi să nu găseşti cuv stătea aPlccat^ gu c_a venit aici, „ r... de alinare ca să-i ajuţi să treacă peste momentele acelea grele : Am ja ^ ^^ ^ &] staululul> la o iesle.

Cînd Meggie se calmă, Frank o ridică în braţe şi o aşeză f duc'n^k dădu aprobat0r din cap, uitîn<

, grămadădefmînmiresmat,lîngăiapadomnuluiRobeits0n.Stâi; d e ^ ^ ş i n e s i g u r a nţ ă u ^ j - ^

unul lîngă altul şi priveau absent, calul care mînca dm pairi '.^^ pe Paddy, apo! se întoarse la treaba lui, cu paie. Capul lui Meggie se legăna pe pieptul lui şi firi şoare de: ^ transpiraţie. _ în rebel zburau încoace şi încolo, puse în mişcare de respiraţia c paddy d-du şaua jos de pe cal, intra in sfâu^p

- De ce ne-a bătut pe toţi, Frank? I-am spus că a fost vin Frank se obişnuise cu mirosul fetei şi nu-1 mai lua în se>. Animalul se mişca recunoscător pe misa...»~-,, -- ^ a fâl.a să

întinse mîna şi mîngîie absent botul calului, împingîndu-1 cmdţ m } ţn iesle> apo kşind din fierărie, işi^sco _ . apropia prea mult. . .1 scape calul dm ochi. Se spălă pe fată, pe mum, pe sp ^ *

P P F ............................ '

>-t::^^?

sîntem mai bum Cleary să

nuiaua :^:—1 l să-şi ducă

; întoarse la treaba

.. .. mle

. ', spuse Paddy lasind hăţurile şi

. - Sîntem săraci, Meggie, ăsta-i adevăratul motiv. Călugă

i-au urît întotdeauna pe copiii săraci. După cîteva zile pe !tref*l cercetător fiul. . 0. - -

^Maîc^t^^^zi^unumaifraţn - Mama mi-a spus că Meggie a fost trimisă acasă. Ştii

ei de bătaie, dar şi Marshall, şi MacDonald. Dacă am fi bog^| s-a întîmplat? am merge la şcoală cu trăsura, ca O'Brien, s-ar purta fruffl ^ noi. Dar noi n-avem posibilitatea să donăm orgi bisericii, sa

..... r ••"•-• Frank lăsă toporul să se răcească.

37

-1"" 3H pantalonii ş, părul, în timp ce se ştergea de un sac vecm, ^ F

36

, - A vomitat pe fustele Maicii Agatha. Ştergîndu-şi faţa, ca să-şi ascundă zîmbetul, Paddy prjv:, colţ al încăperii, apoi se întoarse spre Meggie.

- Din cauza emoţiei, nu-i aşa? - Nu ştiu. I-a fost rău şi înainte de a pleca la şcoală azi-dim

de asta au întîrziat. Toţi au primit cîteva lovituri la paW Meggie s-a revoltat, fiindcă socotea că numai ea trebuia - pedepsită. După pauza de prînz, Maica Agatha s-a luat din n

curat. - Pe urmă ce s-a întîmplat? - Maica Ag s-a înfuriat atît de tare, încît a snopit-o în bâta

apoi a trimis-o acasă. - Aş zice că a fost pedepsită destul. Am cel mai mare respţlntr

pentru călugăriţe şi ştiu că nu e cazul să ne amestecăm în treburfecri lor, dar aş dori să fie mai puţin darnice cu nuiaua. E drept de-a face cu irlandezi încăpăţînaţi, care trebuie disciplinaţi, dar, lin pauze, Tereza o mise u^ ^ ^ ^ ^ ^ încîntaţi de părul urma urmei, era prim'a zi de şcoală a fetiţei. raţilor săi mai mau. ^^ chipurije ior brunete. Moştenise de la

Frank îl privi uluit pe tatăl său. Pînă atunci Paddy nu mai vorbi -«Ş" al fetl* e1'pe " ^ ete .pe care ţ\ sesizară cu toţii din primul niciodată ca de la bărbat la bărbat cu fiul său mai mare. Debar. mama el un *"* ^ ^mici 'să-i fie pe plac, i-au dat cartofi prăji ţi, sîndu-se de vechile resentimente, Frank îşi dădu seama că, deşn moment. La te e o^^ ^ ^ ^^ plăcut mirositor. Meggie lăuda cu severitatea sa, Paddy o iubea pe Meggie mai mult decît carncdemie,o uca, ^ ------- ^ ^ l i r i n a să s i a r f i fiii săi. în clipa aceea simţi o undă de simpatie pentru tatăl sâu,a> că zîmbi, renuntînd la veşnicul său aer de neîncredere.

- Este dulce, nu-i aşa? Paddy dădu absent din cap, foarte preocupat să o studieze. Cat

sforăi uşor, Meggie se întoarse şi deschise ochii. Cînd îl văzu f tatăl său lîngă Frank, sări în picioare, palidă de frică.

- Ei bine, Meggie, fetiţo, ai avut o zi grea, nu-i aşa? Paddy duse la ea, o ridică din fin, dar i se tăie respiraţia cînd o apropie,* pieptul său. Strînse din umeri şi o îmbrăţişa.

- Mi-a dat la palmă, mărturisi ea. . - Ei, din cîte o cunosc pe Maica Agatha, n-o să fie ultima da&

rîse Paddy şi o apropie de pieptul său. Hai să vedem dacă are nişte apă caldă pe sobă, să te spele. Miroşi mai rău decît lui Jarman.

38

• "nuşă, urmai m«J cu privirea cele două capete roş-c se opn ^ j ge mtoarse.ţ văzu ochii blînzi ai calului

lSupra„ V tp duc acasă, spuse el, dezlegîndu-i hăţurile. -

hainele maicii se dovedi o adevă-Matha continua s-o bată, dar se ţinea „ , „ inccuv.—;^^eventual i tate, ş i lucrul acesta atenua -.li de ^Part^pen

anlh,lînd, totodată, scopul în sine al bătăii.

ea şi Meggie a vărsat tot gemul şi pîmea pe veşmîntul ei negnr .,,tca loviturilor, ai banca, era fiica cea mai M a n i a t . _5 r a r e s tă t e a U n g ^ ^ ^ . ^ ^

Maicii Agatha, dar în scurt

-P Cînd îi crescură dinţii se transforma încîntarea lui Meggie. In timpul de talie, ceea ce însemna ca eşti ^ Q ^ p r i e t e n i e. M r .una

c insignă* c a s a dCVCm o adevărata eaţiilor

FrX^r™"^*^

-şi închipuise că poate exista o mîncare atît de de _____ vrut să vină mai des la cafenea. Acasă, conversaţia lui Meggie se

— ~" *-s _î„,4 vru s rcdueea la: „Tereza spune" şi „Ştiţi ce-a zis Tereza? p na Paddy i-a spus că s-a plictisit s-o audă vorbind numai despre ea. - Nu ştiu dacă e bine să te împrieteneşti cu ţiganii ăştia spuse ci. împărtăşind neîncrederea instinctivă a comunităţii engleze m toate popoarele creole din Mediterana. Meggie, fetiţa mea, ţiganii sint murdari, nu se spală prea des, adăugă el, evitînd privirea plina de reproş a copilului.

Gelos din cale-afară, Frank îi dădu dreptate tatălui său. Dar faptul că cei de-acasă nu vedeau cu ochi buni prietenia ei nu schimba cu nimic relaţiile dintre ele, care, din cauza distanţei, se rezumau doar la timpul petrecut împreună la şcoală. Bob şi băieţii erau foar-lc mulţumiţi s-o vadă preocupată, căci nu-i mai deranja de la joacă.

39

Lucrurile fără nici o noimă pe care Maica Agatha le . tablă începură să capete sens, şi Meggie învăţă că semnul , +« ^ lf

na adăugarea de numere la un total, iar „-" eliminarea unor n ^ din altele şi obţinerea unui rezultat mai mic faţă de cel i un copil isteţ şi ar fi fost o elevă excepţională dacă ar fi înfrîngă teama pe care i-o inspira Maica Agatha. însă în so în care ochii aceia împietriţi se întorceau în direcţia ei «;

' v' uscată rostea o întrebare, Meggie înmărmurea şi nu mai c stare să gîndească. Aritmetica i se părea uşoară, dar dacă i se ' să-şi demonstreze verbal isteţimea, nu mai ştia cît fac doi n]u, Citirea însemna intrarea într-o lume atît de fascinantă, încîtn

mai sătura de ea. Dar dacă Maica Agatha o punea să citeasc:

pasaj, nu mai putea să spună nici „pisică", ca să nu mai vorbiir „miau". Şi asta, fiindcă Maica Agatha se răstea numai la ea, d caietele ei erau date drept exemplu de neglijenţă. Copiii bogai puteau socoti norocoşi şi pentru că aveau radiere, dar radiera Meggie era vîrful degetului, pe care îl umezea ca să şteargă ner greşelile, frecînd hîrtia pînă cînd se transforma în cocoloaşe.! cauza asta făcea şi găuri, ceea ce era strict interzis; şi totuşi, c; fi fost în stare de orice numai să evite ironiile Maicii AgathaJ la venirea ei, Stuart fusese calul ei de bătaie. Meggie se dovedi; ţintă mai bună, pentru că blîndeţea şi calmul lui Stuart reprezer; pentru Maica Agatha o nucă greu de spart. Pe de o parte, M«. tremura şi se înroşea, pe de alta îşi dădea toată silinţa să K

abată de la comportamentul familiei Cleary, al cărei temperau fusese atît de bine definit de Frank. Stuart o compătimea proi pe Meggie şi încerca să-i facă viaţa mai uşoară atrăgînd în n deliberat asupra lui mînia călugăriţei. Ea termina repede cu n» Stu, înfuriindu-se şi mai tare cînd constata unitatea familiei Cit în jurul fetiţei, pe care o protejau aşa cum făcuseră şi ceilalţi ba cu fraţii mai mici. Dar dacă ar fi întrebat-o cineva de ce îi ^ astfel pe copiii Cleary n-ar fi ştiut să răspundă. Pentru o călug3' bătrînă şi înăcrită de viaţă, o familie mîndră ca aceea a lui C'1

era greu de suportat. Cel mai mare păcat al lui Meggie îl constituia faptul că se •

stînga. Cînd a luat prima oară creionul în mînă, Maica Agat)1 şi năpustit asupra ei, ca Cezar asupra galilor.

40

.. ă scrie; Meggie încerca din răsputeri să comande ionului şi °° ^înatice să facă ceea ce Maica Agatha spunea că iniinii ncin Mental, deveni surdă, mută şi oarbă. Mîna cea poate, dar n ^. a ^ conectată la gînduri, la fel ca degetele de iielolosi o ^ ^.^ dreaptă, pentru că nu reuşi să o îndoaie,

la PlC10,a' crcionul djn mînă, ca şi cum ar fi fost paralizată. Oricît ap0'f

Ttrăduit Maica Agatha, nu reuşea să o facă să scrie un A cu S'-Vdrcaptâ. în clipa următoare, Meggie îşi transfera creionul în '"îna stingă şi cu braţul îndoit curios pe trei sferturi de pagină, seda un rînd de A-uri frumos caligrafiate. ^

Totuşi, Maica Agatha a cîştigat bătălia. Intr-o dimineaţă i-a legat mîna stingă de corp cu o sfoară şi nu i-a dezlegat-o pînă la ora trei, la plecare. Chiar şi în pauza de prînz, Meggie a trebuit să mănînce şi să se joace cu mîna stingă legată de corp. A durat trei luni, dar a învăţat să scrie corect, după canoanele Maicii Agatha, deşi forma literelor nu era niciodată bună.. .Ca să fie sigură că nu revine la vechea deprindere, călugăriţa i-a ţinut mîna legată încă două luni; apoi, Maica Agatha a obligat toată clasă să spună rugă-ciuni de mulţumire Atotputernicului pentru că o ajutase pe Meggie să-şi vadă greşeala. Copiii lui Dumnezeu erau dreptaci; stîngacii aparţineau Diavolului, mai ales cînd aveau şi părul roşu.

In acel prim an de şcoală, Meggie a slăbit foarte tare, deşi nu a crescut prea mult în înălţime. A început să-şi roadă unghiile pînă la smge şi a trebuit să se supună pedepsei Maicii Agatha, de a trece pe la fiecare bancă să le arate copiilor ce urîte erau unghiile mîncate. u toţii ştiau însă că jumătate din copiii între cinci şi cincisprezece anus, rodeau unghiile la fel de rău ca şi Meggie.

Toţi m f'erSe ° Zeamă amarâ de al°e Ş" muie în ea VÎrM de§etelor-snel ' •ni tamihei fură somaţi s-o urmărească, ca să nu şi le

fu pusă îCmd Celelalte feţite văzură la Sc0ală Petele maronii, Meggie înfiorat -H'

m^am^ei- Dacă ducea degetele la gură, gustul era Pata se°r' • ^perată>'?' înmuie batista în gură şi se frecă pînă cînd

' mai dec°loră. Paddy o pedepsi, la rîndul lui, dar

Cleary! tună ea. Pune creionul jos! fvjcgh31111 hataiia. Meggie era o stîngace incurabilă. Cînd

început cre- a a ha îi aşeza cu forţa degetele mîinii drepte în jurul

Aa

cu un

41

instrument mult mai blînd decît nuiaua Maicii Agatha; o n

sară într-un picior prin bucătărie. El nu credea în bătaia co ' peste faţă sau la fund, optînd pentru picioare. Acestea dureau l" de mult ca şi celelalte părţi ale corpului. Totuşi, în ciuda h pedepselor, a gustului amar al aloei şi a ruşinii, Maggie C0m-' să-şi roadă unghiile. "

Unica ei bucurie o constituia prietenia cu Tereza Annnn

graţie căreia şcoala devenea cît de cît suportabilă. Suporta cu cism lecţiile, nerăbdătoare să vină recreaţia ca să poată sta bradul cel bătrîn cu mîinile petrecute în jurul taliei Terezei / vorbească, să vorbească. Asculta poveşti despre familia extraor nară a Terezei, despre numeroasele ei păpuşi şi despre serviciu] ceai pentru păpuşi.

Cînd Meggie a văzut serviciul de ceai, a înmărmurit de uirnir Avea 108 piese - ceşcuţe şi farfurioare miniaturale, o linguriţă un borcănaş pentru zahăr, o cănită pentru lapte şi una pentru fe cuţite, linguri şi furculiţe, destinate păpuşilor. Tereza avea nenumi rate jucării. In afară de faptul că era mult mai mică decît sora ca mai apropiată ca vîrstă, aparţinea unei familii de italieni, în sk căreai domneau dragostea şi generozitatea. Fiecare o privea p cealaltă cu invidie, deşi Tereza nu înţelegea sensul educaţiei caii: nişte atît de severe pe care o primea Meggie. într-un fel, o compi timea. Să nu ţi se permită să-ţi îmbrăţişezi mama şi să o şanţ Biata fată!

Cît despre Meggie, îi era imposibil să o compare pe mama bot, doacă şi exuberantă a Terezei cu mama ei suplă, dar care nu zîrfli*| niciodată, aşa că încerca să nu se gîndească la asta. Nu-şi spune niciodată: „A ş dori ca mama să mă îmbrăţişeze şi să mă sărute în schimb aştepta acest lucru de la mama Terezei. Imaginile desjfj sărutări şi îmbrăţişări îi stăruiau însă mai puţin timp în minte <\$> serviciul de ceai. Era atît de delicat, de fin şi de frumos! Oh, avea şi ea unul, i-ar putea servi ceaiul lui Agnes într-o albastră, într-o farfurioară albastră...

în Vinerea Mare, în biserica cu sculpturi maure, groteşti tavanul acoperit de fresce maure, Meggie îngenunche şi se nig aibă şi ea un serviciu de ceai, numai al ei. Cînd părintele Ha;

42

-• • binecuvîntarea Domnului se strecură ca o rază îniprâŞt'e tal"'^ { Q simţi ră deasupra capetelor aplecate.

— f» TQl \s&d*'L ) * iic soare i^ ^. jy[eggje; pentru că ea era mult prea preocupată foţi.cu eXCCfl'â cîte farfurii avea serviciul Terezei. Iar cînd membrii „j. şj arninte^u

Ccnit într.un cîntec glorios, capul lui Meggie se învîrtea corului

au' * z uitramarin, tare, tare departe de catolicism sau de

l'olinezia.

sfirşitul anului şcolar, Meggie a avut ocazia să descopere - /scump se plătesc dorinţele şi plăcerile. Stătea pe un scaun

C" -C obâ în timp ce Fee îi pieptăna părul pentru şcoală, ca de '"8

cj Era' o treabă complicată. Părul ei avea o tendinţă naturală - se cîrlionţeze, pe care numai mama ei o considera un mare noroc.

Noaptea, Meggie dormea cu părul care-i ajungea pînă la genunchi, împletit cu şuviţe de cîrpă rupte din cearşafuri vechi, în fiecare dimineaţă trebuia să urce pe scaunul cel înalt pentru ca Fee să-i despletească cozile şi să-i perie părul.

înarmată cu o perie veche, Fee îi lua cîte o buclă între degete si o peria cu îndemînare pînă cînd aceasta se răsucea; apoi îşi trăgea incct degetul, făcînd o bucla demnă de invidiat. După ce repeta operaţia de vreo douăsprezece ori, strîngea buclele din faţă pe vîrful capului şi Ie lega cu o panglică de tafta albă, proaspăt spălată şi călcată. Toate fetiţele purtau codiţe la şcoală, pieptănîndu-se cu bucle numai cu ocazii speciale, dar în această privinţă Fee era de neînduplecat; Meggie trebuia să poarte bucle în permanenţă, chiar dacă pierdea o mulţime de timp în fiecare dimineaţă. Munca lui F ce îşi dăduse roadele, pentru că părul "fiicei sale era de departe cel mai frumos din toată şcoala. Faptul că i-1 peria zilnic îi atrăgea tctiţci invidia colegelor.

dureroasă, dar Maggie se obişnuise prea mult cu m seamă, pentru că nu-şi amintea să fi existat suportat. Braţele vînjoase ale lui Fee treceau arul încîlcit, pînă cînd ochii lui Meggie se sa se prindă de scaun cu amîndouă mîinile, să

1 cadă.

43

instrument mult mai blînd decît nuiaua Maicii Agatha; o pt

sară într-un picior prin bucătărie. El nu credea în bătaia con peste faţă sau la fund, optînd pentru picioare. Acestea dureau l' de mult ca şi celelalte părţi ale corpului. Totuşi, în ciuda tut ' pedepselor, a gustului amar al aloei şi a ruşinii, Maggie să-şi roadă unghiile.

Unica ei bucurie o constituia prietenia cu Tereza graţie căreia şcoala devenea cît de cît suportabilă. Suporta cu cism lecţiile, nerăbdătoare să vină recreaţia ca să poată sta bradul cel bătrîn cu mîinile petrecute în jurul taliei Terezei, şi (

vorbească, să vorbească. Asculta poveşti despre familia extraont nară a Terezei, despre numeroasele ei păpuşi şi despre serviciul d ceai pentru păpuşi.

Cînd Meggie a văzut serviciul de ceai, a înmărmurit de uimire Avea 108 piese - ceşcuţe şi farfurioare miniaturale, o linguritâs un borcănaş pentru zahăr, o cănită pentru lapte şi una pentru frişc-cuţite, linguri şi furculiţe, destinate păpuşilor. Tereza avea nenuni!-rate jucării. In afară de faptul că era mult mai mică decît sora ce mai apropiată ca vîrstă, aparţinea unei familii de italieni, în sin căreai domneau dragostea şi generozitatea. Fiecare o privea p: cealaltă cu invidie, deşi Tereza nu înţelegea sensul educaţiei calviniste atît de severe pe care o primea Meggie. într-un fel, o compătimea. Să nu ţi se permită să-ţi îmbrăţişezi mama şi să o sărut Biata fată!

Cît despre Meggie, îi era imposibil să o compare pe mama bor? doacă şi exuberantă a Terezei cu mama ei suplă, dar care nu zîmbe; niciodată, aşa că încerca să nu se gîndească la asta. Nu-şi spune; niciodată: „A ş dori ca mama să mă îmbrăţişeze şi să mă sărute în schimb aştepta acest lucru de la mama Terezei. Imaginile despr-sărutări şi îmbrăţişări îi stăruiau însă mai puţin timp în minte deci serviciul de ceai. Era atît de delicat, de fin şi de frumos! Oh, avea şi ea unul, i-ar putea servi ceaiul lui Agnes într-o c albastră, într-o farfurioară albastră...

în Vinerea Mare, în biserica cu sculpturi maure, groteşti j tavanul acoperit de fresce maure, Meggie îngenunche şi se ruga-aibă şi ea un serviciu de ceai, numai al ei. Cînd părintele Ha)

„. • bjnecuvîntarea Domnului se strecură ca o rază ta"!" eastră> toţi o simţiră deasupra capetelor aplecate. de soare pe ^. Meggje; pentru că ea era mult prea preocupată Toţi. cu e*c " "' __ farfurii avea serviciul Terezei. Iar cînd membrii să.şi

arnin' Sucnit într-un cîntec

glorios, capul lui Meggie se învîrtea corului ^stnj mtramarin, tare, tare departe de catolicism sau.de

polinczia.

S re sfirşitul anului şcolar, Meggie a avut ocazia să descopere - (/scump se plătesc dorinţele şi plăcerile. Stătea pe un scaun

r" Ta sobă, în timp ce Fee îi pieptăna părul pentru şcoală, ca de '"S

cj Era o treabă complicată. Părul ei avea o tendinţă naturală - cîrlionteze, pe care numai mama ei o considera un mare noroc.

Noaptea, Meggie dormea cu părul care-i ajungea pînă la genunchi, împletit cu şuviţe de cîrpă rupte din cearşafuri vechi, în fiecare dimineaţă trebuia să urce pe scaunul cel înalt pentru ca Fee să-i despletească cozile şi să-i perie părul.

înarmată cu o perie veche, Fee îi lua cîte o buclă între degete şi o peria cu îndemînare pînă cînd aceasta se răsucea; apoi îşi trăgea încet degetul, făcînd o buclă demnă de invidiat. După ce repeta operaţia de vreo douăsprezece ori, strîngea buclele din faţă pe vîrful capului şi le lega cu o panglică de tafta albă, proaspăt spălată şi călcată. Toate fetiţele purtau codiţe la şcoală, pieptănîndu-se cu bucle numai cu ocazii speciale, dar în această privinţă Fee era de neînduplecat; Meggie trebuia să poarte bucle în permanenţă, chiar dacă pierdea o mulţime de timp în fiecare dimineaţă. Munca lui Fee îşi dăduse roadele, pentru că părul fiicei sale era de departe cel mai frumos din toată şcoala. Faptul .că i-1 peria zilnic îi atrăgea fetiţei invidia colegelor. *

Operaţia era dureroasă, dar Maggie se obişnuise prea mult cu 3 °-ma' ba§e 'n seamă> P^tru că nu-şi amintea să fi existat m Care Să n"° fl suP°rtat- Braţele vînjoase ale lui Fee treceau Păml încîlcit>

Pînă cînd ochii lui Meggie se cadă"Ş'frebuia să se Prindă de scaun cu amîndouă mîinile, să

42 43

cu

Era în lunea ultimei săptămîni de şcoală, iar ziua ei urm două zile; se prinse de scaun şi visă la serviciul de ceai, şti' ^ dorinţa ei nu putea fi îndeplinită. Mai exista unul în magazjn

Wahine, dar ea aflase preţul şi îşi dădea seama că era mult C

mare pentru posibilităţile tatălui său. Deodată, Fee scoase un sunet atît de ciudat, încît o srnul

Meggie din visare, iar băieţii încremeniră la masă, apoi întoa

curioşi capul. - Sfinte Dumnezeule! exclamă Fee. Uluit, Paddy sări în picioare. N-o auzise niciodată pe Fee in

cînd numele Domnului fără un motiv bine întemeiat. Fee rămas cu o buclă în mînă şi trăsăturile feţei îi erau contorsionate îni, expresie de oroare şi repulsie. Paddy şi băieţii se apropiară; Me& încercă să se ridice ca să vadă ce se petrece, dar dinţii perjei

loviră atît de tare, încît o podidiră lacrimile. - Priveşte! şopti Fee, ridicînd bucla în soare ca să vadă şi Padc în soare, părul semăna cu o aură strălucitoare şi, la încep;

Paddy nu văzu nimic. Apoi observă insecta mişcindu^se pe mi: lui Fee. Luă şi el o şuviţă în mînă şi, în razele soarelui, observau multe insecte văzîndu-şi lini ştite de treabă. Mici puncte albe er; prinse ciorchine pe firele de păr, iar insectele păreau preocupate producă altele.

-Are păduchi! exclamă Paddy. Bob, Jack, Hughie şi Stu priviră şi ei, apoi, ca şi tatăl lor,

traseră deoparte; numai Frank şi Fee priveau încremeniţi părul L Meggie în timp ce ea stătea ghemuită pe scaun, nenorocită, înte bîhdu-se ce mai făcuse de data asta. Paddy se aşeză neputincios? scaunul său, privind fix focul şi clipind din ochi.

- De la nenorocita aia de ţigancă, spuse în cele din urmă, ii* :

cîndu-se spre Fee. Nişte ţigani împuţiţi care trăiesc ca porcii- - Paddy! exclamă Fee, scandalizată. - îmi pare rău că vorbesc aşa, mamă, dar cînd mă gîndes •

ţiganca i-a dat păduchi lui Meggie, îmi vine să plec la Wahinc? • dărîm nenorocita aia de cafenea, spuse, lovindu-şi genune pumnul, nervos.

- Ce s-a întîmplat, mămico? reuşi să întrebe şi ea, într-un

44

micuţă murdară ce eşti! Şi Fee întinse mîna sub Priveşte, ^ ^ ^ ^^ vietăţi din astea! Le-ai luat

ochii lui Nlcg^a'cu care te-ai împrietenit. Ce mă fac cu tine? de la brun6 ,-esoiratia tăiată la vietatea de pe mîna lui Fee,

Mcggie privi cu v , a spate, luă din cui pălăria şi biciul: _ plec Ia Wahine,

Fee. Mă duc să-i spun nenorocitului de ţigan nde să-şi bage peştele şi cartofii lui prăji ţi! Pe urmă am să-i fac o U" 'ta Maicii Agatha să-i zic vreo două vorbe fiindcă acceptă copii murdari în şcoală!

- Paddy, ai grijă, îl rugă Fee. Poate că nu i-a luat de la brunetă. N-ai cum să fii sigur.

- prostii ! spuse Paddy încăpăţînat. Plecă pe uşa din spate şi după cîteva minute auziră calul alergînd.

Fee oftă, privindu-1 deznădăjduită pe Frank. - Mare noroc dacă nu ajunge la închisoare, Frank. Mai bine

adu băieţii în casă. Astăzi nu le dau voie la şcoală. Unul cîte unul Fee îi controla cu atenţie, inclusiv pe Frank, pe

care-1 rugă să se uite în capul ei. Nu era nici un semn că s-ar fi contaminat vreunul, dar Fee nu avea de gînd să rişte. Cînd apa din cazan a dat în clocot, Frank a luat albia din cui şi a umplut-o pe jumătate cu apă fiartă, jumătate cu apă rece. Apoi s-a dus în cameră şi^ a adus un bidon de cinci kilograme cu gaz, a luat un calup de săpun făcut cu leşie şi a început să-1 frece pe Bob. Gazul şi leşia ardeau pielea; băieţii ţipau şi-şi frecau ochii înroşiţi, jurîndu-le răzbunare tuturor ţiganilor. !

îm Fee se duse la c°Şul ei de cusut şi luă foarfecă cea mare. Se ma°arSC

h Me§gie, care nu se mişcase de pe scaun, deşi trecuse in mînU ' °

°ră' P"Vi frumuseţea de Păr o secundă, cu foarfecă

adunară } CCPU S ^ ~ fl ş" fîş ~ Pînă cînd toate buclele se

a lui Mc'" r"°- grămadă Pe duşumeaua din bucătărie şi pielea albă

e lnCe

45

• -nrcou să plînga-ap°' - să scoată o vorbă, Frank aprinse focul şi puse apă la

Fără f^ ce pa(jdy măsura bucătăria cu paşi mari, dînd frîu încălzit," ^ ^ la Meggie |n cele din umiă se duse

mîn '

Să Se vadă Printre smocurile neregulate. Cu Pnvire, Fee se întoarse spre Frank.

- N-ar fi mai bine să-1 rad? întrebă cu buzele strînse - Ah, mamă, bineînţeles că nu! Dacă o spăl bine cu

trebui să fie suficient! Te rog, nu-1 rade. ' *

O aşezară deasupra albiei şi îi turnară cană după cană c apoi îi frecară cu săpun ce-i mai rămăsese din păr. Cînd cei H declarară, în sfîrşit, mulţumiţi, Meggie aproape că nici n ' vedea de usturime, iar faţa şi capul i se înroşiseră de atîta f Frank strînse buclele pe o foaie de hîrtie şi le aruncă în foc A

el şi Fee îşi spălară părul şi la urmă Frank aduse o perie şj f duşumeaua bucătăriei cu seu de oaie.

După ce au terminat cu bucătăria, au trecut la dormitoare scos fiecare cearşaf şi pătură de pe fiecare pat şi au petrecut re* zilei spălînd şi fierbînd lenjerie. Toţi copiii au fost puşi Ia cu excepţia lui Meggie, pentru că ea căzuse într-o dizgraţie tota Fetiţa se tîrî în spatele hambarului şi plînse amar. Capul îi ardea durere şi se simţea atît de ruşinată, încît nici nu îndrăzni să-1 prive că pe Frank atunci cînd veni s-o roage să intre în casă.

în cele din urmă o trase cu forţa înăuntru, şi Meggie se ascur într-un colţ pînă cînd veni Paddy din Wahine, tîrziu, după-amia: El îi privi capul sluţit şi izbucni în lacrimi, acoperindu-şi faţa mîinile, în timp ce familia îl privea preferind să se afle oriunde altă parte, numai acolo nu. Fee făcu un ceainic cu ceai şi-i tuirj ceaşcă lui Paddy, în timp ce el îşi revenea încet, încet.

- Ce s-a întîmplat la Wahine? Ai stat tare mult. - Mai întîi, i-am ars vreo cîteva cu cravaşa blestematului;

ţigan. Pe urmă, 1-am văzut pe MacLeod privindu-ne din faţa prâ;

îiei lui, aşa că i-am spus şi lui ce s-a întîmplat. MacLeod a adu cîţiva oameni din circiumă şi i-am scos în stradă pe ţigani, cu;

cu femei şi le-am dat cu seu de oaie prin toată prăvălia. m-am dus la Maica Agatha, care s-a jurat că nu ştia scos-o pe ţigancă din bancă şi i-a controlat părul - era plină de păduchi. A trimis-o acasă şi i-a spus să nu pînă cînd nu se deparazitează, Le-am lăsat pe călugăriţ copiii, şi, crede-mă, erau destui cu probleme. Să fi văzut ^ scăipinau călugăriţele ca nebunele cînd credeau că nu se uita" ^ la ele. Zîmbi strîmb, apoi văzu din nou capul lui Megg'e $

46

Cit despre

rieten, 'n

domnişoară, să nu mai aud de ţigani, de nici un alt ie fraţii tăi. Bob, să ai grijă ca Meggie să nu mai nimeni, cu excepţia fraţilor ei, cît timp se află la

uu£ confirmă Bob, dînd din cap. T dimjne'aţa următoare Meggie fu îngrozită să constate că hl să meargă la şcoală, ca de obicei. _Nu nu, nu pot! Nu pot să merg! plmgea ea, ţinîndu-se cu "•i A* rîn Mămico, nu pot să merg la şcoală în halul ăsta. inimile ot L«P.

Cc-o să zică Maica Agatha? - Ba poţi! răspunse Fee, ignorînd privirile imploratoare ale lui

Frank. O să-ţi fie de învăţătură. 'în cele din urmă, Meggie plecă la şcoală, tîrîndu-şi picioarele,

cu capul îmbrobodit într-o basma maro. Maica Agatha o ignoră cu dcsăvîrşire, dar în timpul pauzei fetele i-au smuls basmaua de pe cap să vadă cum arată. Furios, Bob o duse pe sora sa într-un colţ sigur, pe terenul de crichet.

- Nu le mai lua în seamă, Meggie, spuse el legîndu-i neîndemîna- tic basmaua şi mîngîind-o. Mîţe afurisite! Tare mi-ar fi plăcut să păstreze nişte chestii din alea din părul tău. Cînd toată lumea ar fi uitat de întîmplare, aş fi împodobit cîteva capete.

Ceilalţi băieţi Cleary au înconjurat-o pe Meggie şi au păzit-o pină cînd a sunat clopoţelul.

Tereza Annunzio a venit la şcoală puţin după ora prînzului, cu capul ras; A încercat s-o bată pe Meggie, iar băieţii au ţinut-o departe, în timp ce se îndepărta, Tereze flutură în aer braţul cu nimnul strîns, apoi îşi lovi coapsele cu palma stingă, într-un gest ^ care nimeni nu 1-a înţeles, dar pe care băieţii 1-au înregistrat 'rompt, pentru mai tîrziu. ' '

~ ^C Uyăsc! urlă Tereza- Tata trebuie să se mute din oraş din

reuşi să-şi ţină capul sus şi să nu plîngă. Nu conta ce

- T^' ^ C°" to/ N" C°" ta! Celelalte fetiîe ° evitau> fie - °ra tCamă de B°b şi Jack' fie Pentru că Părinfii le a să mai aibă de-a face cu ea. Să fii prea aproape de un na' de obicei, să ai necazuri. Aşa că Meggie îşi petrecea

47

Frank muncea la un buştean de eucalipt cu un diametru rl picioare, încercînd să-1 micşoreze ca să-1 poată mărunţi Fe -se mişca atît de repede, că fluiera, iar minerul scîrţîia cînj i r< în palma transpirată. De sub lama lui strălucitoare săreau K din lemnul tare, lăsînd impresia că Frank se juca cu un trun L ' brad. Transpiraţia curgea şuvoaie pe pieptul lui Frank, care-sj i batista pe frunte să nu-1 orbească sudoarea. Era o muncă n ^ loasă, căci la o mişcare greşită el ar fi putut rămîne fără un n Şi încheieturile erau legate, ca să absoarbă transpiraţia, iar mî deşi delicate, ţineau ferăstrăul uşor, cu multă îndemînare

Meggie se opri lîngă cămaşa aruncată şi îl privi cu uimjre j trei ferăstraie aşteptau pregătite, pentru că lemnul de eucalipi tare şi tocea lamele. Apucă unul din mînere şi îl trase pe genune dornică să poată şi ea tăia lemne, ca Frank. Era atît de greu căa^ reuşi să-1 ridice. Ferăstrăul colonial avea o singură lamă fe,-ascuţită, şi un mîner lucrat cu mare atenţie, ca să fixeze bine lan

Frank tăia aproape instinctiv în lumina difuză; Meggie şef de aşchii cu uşurinţa dobîndită după o îndelungată exersare şi aste: ca Frank s-o observe. Trunchiul era pe jumătate tăiat şi Frank întoarse să-1 înceapă din partea opusă. Disecarea lemnului reprezr ta un proces complicat, în timp ce înainta spre centrul butucii ferăstrăul aproape că dispărea în tăietură, iar aşchiile săreau mai aproape de el. Frank le ignoră şi mări viteza. Butucul se desfc cu zgomot şi Frank sări în acelaşi moment, presimţind mişca; înainte de ultima tăietură, în timp ce lemnul cădea, se lăsă 5: într-p parte, zîmbind. Dar chipul lui nu exprima bucuria. Se întoa. să ia un alt ferăstrău şi-şi văzu sora, aşteptînd răbdătoare, ghetnu> în cămaşa de noapte cu năsturei pînă la gît. încă i se părea cur să-i vadă părul scurt, cîrlionţat, în locul frumoaselor bucle pnr

pe vîrful capului, dar îşi spuse că aerul acesta băieţesc i se pot"' mult mai bine. Apropiindu-se de ea, se aplecă lăsînd sprijinit pe genunchi.

- Cum ai ieşit din casă, hoţoaică mică? - Pe fereastră, după ce a adormit Stu. - Ai eriiă să nu te transformi într-un băietoi.

' **

-Nu-mi pasă. Tot e mai bine să mă joc cu băieţii decu

52

Se aşeză sprijinindu-se de butuc şi o privi

<'.'°r knu-iaşacănupleci? r"ran -• jie cu unghiile roase pe şoldurile fratelui său şi îl : ?] Pus.e _*^ cu gura deschisă, luptîndu-se cu lacrimile, leggie, răspunse el blînd.

nu poţi face asta' Mama şi cu mine avem nevoie .„iNu^.j'cene-am face tară tine! liC' k îmbi în ciuda durerii care-1 copleşea. Zîmbi înduioşat " ătia cu care Meggie repeta în mod inconştient cuvintele

mamei sale. . .

_ Citcodată lucrurile nu merg aşa cum am vrea noi. Ar trebui - vetj asta. Noi, Cleary, am fost învăţaţi să muncim cu toţii tru binele familiei, să nu ne gîndim niciodată la noi. Dar eu nu

mit să fiu de acord cu asta. Vreau să plec pentru că am şaptesprezece ani şi a venit vremea să-mi croiesc un drum în viaţă. Dar tata susţine că e nevoie de mine aici, pentru binele familiei. Şi fiindcă n-am imn' nit douăzeci şi unu de ani, trebuie să fac aşa cum spune tata. N jggic dădea din cap, străduindu-se din răsputeri să dezlege firele complicate ale explicaţiei lui Frank.

- Ştii, Meggie, m-am gîndit mult la asta. Plec şi gata. Ştiu că ţie şi mamei o să vă fie dor de mine, o să-mi simţiţi lipsa, dar Bob creşte repede, iar tata şi băieţii n-or să-mi simtă deloc lipsa. Pe tata ii interesează numai banii pe care-i aduc în casă.

- Nu ne mai «iubeşti, Frank? ^ Se întoarse spre ea şi o luă în braţe. O strînse la piept şi o

mingîie cu un amestec de durere şi plăcere. lo ~ Ail ' Me§§le> Pe tine şi pe mama vă iubesc mai mult decît pe °!" ceilalţi la un loc! Doamne, de ce nu eşti mai mare să pot sta de -orba cu tine? Dar poate că-i mai bine aşa.

jsa dm braţe brusc, încercînd să se stăpînească. Apoi o privi. ' eggie, cînd o să fii mare ai să înţelegi mai bine. A^M™Pleca> Frank, repetă ea.'

insă să nu C8gle' °!"ar n~ai înţeles nimic? Nu contează. Te rog Mu vreau sl^ "'mănui că am stat de vorbă în seara asta. Auzi? creadă că ai vreun amestec.

53

- Am înţeles, Frank, am înţeles tot. N-am să suflu un cu - promit! Dar, Doamne, tare-aş vrea să nu fii nevoit să plec;i *' :

Era prea mică ca să-i poată explica ce dorea ea. De fa

n-ar fi găsit cuvintele potrivite să-i descrie acel ceva, pe '"' purta în inimă; dacă Frank pleda, nu mai rămînea nimeni »[' singurul care o înconjura cu dragoste, singurul care o îmbrac ''' o mîngîia. Cînd era mai mică, o mai lua şi tata în braţe, dar de a început şcoala nu o mai lăsa să stea pe genunchii lui, nicj • mai petreacă braţele pe după gîtul lui. îi spunea: „Ai ere Meggie". Iar mama era întotdeauna atît de ocupată, atît de obo > atît de preocupată de băieţi şi de casă. Numai pe Frank îl sin,. aproape de sufletul ei. Doar lui îi plăcea să stea de vorbă cu ea tot el îi explica lucrurile în aşa fel ca să înţeleagă şi ea. încă d ziua în care Agnes şi-a pierdut părul, Frank a fost aproape de ea i-a alinat amarul. Nimic nu a doborît-o, nici bătăile la palmă a Maicii Agatha, nici păduchii, pentru că 1-a avut întotdeauna t. Frank alături de ea, ca s-o mîngîie, s-o consoleze.

Se ridică şi reuşi să zîmbească. - Dacă trebuie să pleci, Frank, asta este. - Meggie, ar fi trebuit să fii în pat, întoarce-te înainte să viii

mama în control. Hai, fugi! Gîndul acesta i le alungă pe toate celelalte. Se aplecă, îşi pese

poalele cămăşii de noapte, le trase printre picioare şi le ţinu ca pe coadă, în faţă, în timp ce fugea cu picioarele goale printre aşchii; ascuţite de lemn.

Dimineaţa, Frank n-a mai apărut. Cînd Fee veni s-o scoale f Meggie, era supărată şi încordată. Meggie sări din pat ca o pisicu!-se îmbrăcă singură, fără să ceară ajutor, deşi avea o mulţime i> butonaşi.

în bucătărie, băieţii stăteau întunecaţi în jurul mesei. Scaufl-lui Paddy era gol. Şi al lui Frank. Meggie se strecură la locul ei' stătu cuminte, cu dinţii clănţănind de frică. După micul dejun, • îi trimise pe toţi afară şi, cînd ajunseră în spatele hambarului, îi şopti:

- Frank a fugit. - Poate că a plecat numai pînă la Wahine, îşi dădu ea cu p

54

i c a Hus să se înroleze. Of, ce păcat că nu sînt rtP°otpîecacue.!Norocosul! •- Humi-aş fi dorUsărămînă acasă.

l îob ridica^ i ^^ ^ fefâ ş. g normal să gîndeşti aşa.

păi- tu n ^^ ^ părut aj tădată ofensatoare, rămase fără Demarca _^_ ^ ^_ s_ va(j. dacă pQate g g vreun ajutor. plinS,'dc-^ta? întrebă după ce i se ceru să calce batistele.

Aplecat la Wahine. Să-l aducă pe Frank înapoi? _ Fslc imposibil să ţii un secret m casa asta! Nu, n-o sa-1 prindă

Frank la Wahine, ştie foarte bine. S-a dus să trimită o telegramă fa^oTitia şi armata din Wanganui.

_ Ah, mami, sper să-1 găsească! Nu vreau ca Frank să plece! Fee răsturnă pe masă putina cu unt şi începu să bată conţinutul

cu două lopăţele de lemn. - Nimeni nu doreşte ca Frank să plece. De aceea încearcă tata

să-1 aducă înapoi. Gura îi tremură o secundă. Bietul Frank! Bietul Frank! Oftă, îndurerată. Nu ştiu de ce copiii trebuie să plătească pentru păcatele părinţilor. Sărmanul meu Frank nu-şi găseşte locul aici..

Apoi, observînd că Meggie se oprise din călcat, strînse din buze şi nu mai scoase nici un cuvînt.

Trei zile mai tîrziu poliţia 1-a adus pe Frank înapoi. Sergentul din Wanganui, care 1-a escortat pe Frank, i-a spus lui Paddy că acesta se împotrivise din răsputeri.

- Aveţi un luptător pe cinste! La un moment dat a profitat de neatenţia soldaţilor şi a ţîşnit ca fulgerul, pe scări, cu doi paznici F* urmele lui. Dacă n-ar fi avut ghinionul să dea peste o patrulă, ere ca ar fi reuşit să fugă. S-a împotrivit din toate puterile; cinci

dsaţl abla au reuşit să-i pună cătuşele.

bruta?"'11'1 aSta' " SC°aSe ^frile §rele lui Frank Ş1'1 împinse trase rcPC

H°artă' Dezechilibrîndu-se, Frank se lovi de Paddy şi se Copiii Ş1 °Um atin§erea lui !-ar fl urzicat- vind încorda"813"1^86™ C°lţul Casd'în Spatele adul?ilor' Pri' a . Bob, Jack şi Hughie stăteau nemişcaţi, sperînd

55

ca Frank să se mai bată puţin. Stu privea liniştit, compătj • din adîncurile sufletului lui mifos, Meggie îşi ţinea obrajii m ^ înspăimîntată la gîndul că cineva ar mai intenţiona să-i fac* rău lui Frank. r'

Frank se întoarse şi îşi privi mai întîi mama. Ochii n pierdură în privirea albastră, într-o comuniune amară, care n să fie exprimată niciodată în cuvinte. Privirea albastră, mî lui Paddy îl doborî. Pleoapele lăsate ale lui Frank îi recunn dreptul de a fi furios. Din ziua aceea, Paddy şi Frank nu au vorbit mai mult decît impunea buna creştere. Lui Frank i-a mai greu să dea ochii cu copiii, să-i privească în faţă, rusin» stînjenit, ca o pasăre călătoare adusă acasă cu aripile frînte

cîntecul redus la tăcere. Meggie aşteptă pînă Fee îşi făcu rondul de noapte, apoi sesi

cură pe fereastră şi se duse în curtea din spate. Ştia unde-1 găst pe Frank, în podul cu fin, departe de ochii iscoditori ai tatălui s

- Frank, Frank, unde eşti? Vorbea în şoaptă, învăluită.în tace: întunecată, explorînd cu picioarele terenul necunoscut, cu simţur ascuţite ca un animal.

- Aici, Meggie, se auzi vocea lui obosită, greu de recunosc. Se îndreptă în direcţia de unde venea glasul şi se ghemui lir:

el, în fin, cuprinzîndu-1 cu braţele mici. - Oh, Frank, sînt atît de bucuroasă că te-ai întors! El mormăi ceva, se întinse pînă cînd ajuitse mai jos decît e

îşi sprijini capul de trupul micuţ. Meggie începu să-i mîngîiefâ' des şi negru. Era prea întuneric ca s-o poată vedea, dar perceput simpatia reuşi să se elibereze de încordare, începu să plînga-hohote, cu trupul contorsionat de durere. Lacrimile lui înmui-cămaşa de noapte a fetiţei. Meggie nu plînse. Ceva în micu!111 suflet era destul de matur şi destul de feminin ca să simtă buoi' irezistibilă de a fi de folos. Stătea legănîndu-i capul, î«cet'' ' pînă cînd durerea lui se transformă într-un imens gol suflete*

DOI

1921 - 1928 Ralph

nunul spre Drogheda nu mi-a răscolit nici o amintire din tinereţe, îşi spuse părintele Ralph de Bricassart, tinîndu-şi ochii pe jumătate închişi, ca să nu fie orbit de reflexele lucioase ale noului său Daimler ce se legăna pe urmele lăsate de căruţe în iarba argintie. Ţinutul acesta n-avea nimic comun cu frumoasa şi înverzită Irlandă. Dar Drogheda? Nu semăna cu un cimp de luptă, nu-ţi dădea putere. Oare acesta să fie adevărul? Mai stăpîn pe sine în ultimele zile, dar cu simţurile mai treze ca oricînd. revăzu cu ochii minţii imaginea cromwelliană a lui Maiy Garson, scoţîndu-i în evidenţă o trăsătură de caracter definitorie -imperiala ei răutate. Ei, nici chiar aşa; doamna în cauză avea cu siguranţă la fel de multă putere şi controla tot atîţia oameni, ca un lord pe moşia sa în vreme de război. n dreptul ultimei porţi închise cu o bucată de sîrmă răsucită, "ia

se opri. Trăgîndu-şi pe ochi pălăria cu boruri largi care-1 ( a dc.soare' Părintele Ralph coborî, ridică sîrma prinsă de stîlp Ş" eschise nerăbdător poarta. Erau douăzeci şi şapte de

asemenea ce insc'^0 Ca-- parohiala din Gillanbone şi ferma Drogheda, ceea din maT- ^'" fiecărcia trebuia sa se oprească, că coboare ultima bar''"-" ""ov""Lm>sa urce din nou la volan şi tot aşa pînă la d'n acest rin?! -mUltC Oli Ş'~a dorit sa scape macar de jumătate

•»-; 'Să treacă ?i să lase porţile deschise, ca nişte guri a U1; dar nici aura sfîntă pe care i-o conferea veşmîntul

59

°

preoţesc nu 1-ar fi scytit de comentariile proprietarilor A ca viteza cailor s-o egaleze pe cea a maşinilor, pentru că ' deschide şi închide porţile fără să coboare din şa. '

- Nu există nici un lucru hărăzit nouă care să nu prezj mic dezavantaj, spuse lovind uşor botul noului Dairnler C a parcurge ultima milă de pămînt bogat, cunoscut sub nu Padocul Fermei, convins fiind că a legat bine poarta din ^

Chiar şi unui irlandez obişnuit cu castele şi conace i impunătoare această fermă. Drogheda era cea mai veche întinsă proprietate din district şi fusese împodobită de ultii stăpîn cu o reşedinţă pe măsură. Construită din blocuri de galbenă, aduse de la o distanţă de cinci sute de mile, casa se disc prin stilul său arhitectonic georgian, cu multe ferestre mari < verandă spaţioasă, sprijinită pe stîlpi metalici, de jur-îrrtpreiu-clădirii. Ferestrele erau acoperite cu frumoase jaluzele din leu menite să păstreze răcoarea încăperilor în zilele toride de vară

Primăvara, frumuseţea casei era accentuată de glicina, c fusese plantată în ziua în care se terminase casa, în urmă cu cincii de ani. Ea se întindea ca o masă compactă de pene liliachii, a; perind tot peretele exterior şi copertina verandei. De jur-împreji;: casei se aflau mai mulţi acri de pajişte bine îngrijită, presărată. Straturi de flori, care, chiar şi acum, în prag de toamnă, erau pi:: de trandafiri, dalii şi gălbenele. Un şir de eucalipţi cu truncli:-albe îşi întindeau frunzele palide şi firave la şaptezeci de picior deasupra casei şi o apărau de soarele nemilos. Pînă şi monstruoas rezervoare de apă erau acoperite cu viţă de vie, trandafiri şi glicr-reuşind să pară mai mult decorative decît practice. Datorită pasic răposatului Michael Garson pentru ferma Drogheda, aceasta rus* dotată cu suficiente rezervoare ca să nu ducă lipsa apei. Se spit că Drogheda ar fi avut resurse să-şi ude pajiştile şi florile, c -dacă n-ar fi plouat timp de zece ani.

De îndată ce ajungeai la padocuri, casa şi eucalipţii fanton

îţi tăiau respiraţia. Abia după aceea remarcai o mulţime decv

cu un etaj, care erau legate de casa mare prin acoperişuri sus^ pe stîlpi. Un drum mare, pietruit, care lua locul drumeagului de urme de căruţe, se arcuia într-o parcare circulară, ' r

60

continua dincolo de ea, ducînd spre adevăratul . ,ralâ a ca!C1,'Droghcdei - grajdurile vitelor, şura oilor, hambarele,

jc m«ncâ al J -j^^ prefera arborii de piper care umbreau „mea sa. P31"1" ^^ CQpazeau casa Canişte stafii neînduple-

: , r i l c anexe cuc ^^ ^ frunzele de culoare verde- Arborii c p zetuj a)binelor, sugerînd atmosfera tipică

i Jar fonotcau u i-,rmc australiene.

ce părintele Ralph parcă maşina şi traversă pajiştea, " "mP - ;,>ci în întîmpinare pe verandă, cu faţa-i bucălată numai itoarca n "-"î1"' *

tună dimineaţa, Minnie, o salută el. - Oh părinte, îmi pare bine să vă văd în dimineaţa asta atît de asă răspunse fata, cu un puternic accent irlandez, ţinînd cu ÎS'uşa deschisă şi întinzînd-o pe cealaltă după pălăria lui neobişnuită pentru un cleric.

în holul întunecos, pavat cu dale din marmură, de unde pornea scara interioară cu balustrada lustruită, preotul se opri pînă cînd Minnie îi făcu semn cu capul să intre în salon. Mary Garson stătea în balansoarul ei, lîngă o fereastră deschisă, care măsura cincisprezece picioare de la tavan la duşumea, fără să se sinchisească de curentul de aer rece ce pătrundea în încăpere. Părul ei roşu, neobişnuit, părea la fel de strălucitor ca în anii tinereţii şi. deşi pielea fină se pătase din cauza vîrstei, pentru o femeie de şaizeci şi cinci de ani, avea puţine riduri, mai degrabă o reţea fină de pernuţe în formă de diamant, ca o cuvertură matlasată de pat. Singurul indiciu al firii ei refractare erau cele două cute adînci, Săpate de o parte şi de alta a nasului roman, care se continuau pînă a Citurile gurii şi privirea îngheţată a ochilor ei albaştri deschis, annţele Ralph traversă covorul Aubusson şi îi săruta mîna. d părea foarte firesc din partea unui om atît de înalt şi graţios

fot j • ma'alCS °ă SUtana neagră conferea un aer distins întregii _'Şan.Ochli ei inexpresivi îşi recăpătară brusc strălucirea şi ^arson U întrebă fîstîcită: I l l a ceai, părinte?

ascu1''slujba' răsPunse el> fa*a ei> Picior peste picior, cu sutana destul de

ridicată pentru a lăsa să se vadă că pe dedesubt purta n cizme de călărie, concesie făcută specificului local al f Ţi-am adus sfînta împărtăşanie, dar dacă vrei să auzi f ^ sînt gata s-o spun în cîteva cuvinte. r£

- Eşti prea bun cu mine, părinte, răspunse femeia n glacial, ştiind foarte bine că el. la fel ca toţi ceilalţi din inn " omagia pe ea, ci banii pe care-i poseda. Te rog bea-ţi ceaiul ' nuă ea, eu o să mă mulţumesc cu împărtăşania. >C(|

Preotul se abţinu să-şi manifeste făţiş resentimentul. Pa

servise drept şcoală pentru a-şi educa voinţa. Dacă vreodată mai oferi ocazia de a se desprinde de acest mediu obscur în aruncase temperamentul său, n-ar mai repeta aceeaşi greşeai1' dacă va şti să-şi joace bine cartea, această bătrînă ar putea f punsul la rugile lui.

- Crede-mă, părinte, că acest ultim an mi-a adus multe bir Eşti un păstor incomparabil mai bun decît bătrînul părinte K; putrezi-i-ar sufletul. La ultima frază, vocea ei deveni deodată a şi vindicativă.

Ochii lui strălucitori se opriră asupra chipului femeii. - Draga mea, doamnă Garson! Acesta nu este un sentir

prea catblic. - Dar exprimă o realitate. Era un bătrîn beţiv şi sînt conv

că Dumnezeu îi va arde sufletul în focul Gheenei, aşa cumbâî i-a distrus trupul. Se aplecă spre el. Am reuşit să te cunosc <k de bine. Cred că am dreptul să-ţi pun cîteva întrebări, ce zici urma urmei, ai ajuns să foloseşti Drogheda ca pe propriul tere joacă, unde înveţi să creşti animale, sau faci exerciţii de căiâi" să alungi monotonia vieţii din Gilly. Şi toate, bineînţeles, lain*" mea. Nu crezi că aş fi îndreptăţită să pretind nişte răspuns^ j

Nu-i plăceau apelurile la recunoştinţa pe care i-o datora- J aştepta ziua cînd ea va crede că-i oferise destule, pentru a-, mula pretenţiile. ,

- într-adevăr, doamnă Garson. Nu am cuvinte să-ţi wu. fiindcă mi-ai permis să vin la Drogheda, ca şi pentru toa făcute - caii, maşina.

- Cîţi ani ai? întrebă ea, fără altă introducere.

62

„ pouâzeci ş ^ ^^ ^ crezut. Oricum, nu se trimit preoţi

_ Eş" !lial l în iocuri ca Gilly. Ce ai făcut de au ajuns să „ ncri ca dun^u prestanţa dumitale aici, la capătul lumii? exileze un 01T1 ^^ episcop, răspunse el cu un zîmbet senin. _

L-am l"]s(lNu_mi pot imagina că un preot atît de talentat poate

,, "rial în GiHanbone. 1 'A fost voinţa Domnului.

" p ostii! Te afli aici din pricina greşelilor umane - ale tale şi " copului- Numai Papa este deasupra oricărei greşeli. Se vede

a'CHPcolo că nu eşti în elementul tău în Gilly, am observat cu toţii Cl' °i - f, _ nu că n-am fi recunoscători că avem un om ca tine în lucrul aşi» ii1-1 ^ t locul caricaturilor de preoţi pe care m-i trimiteau de obicei. Dar cu f Iul tău de a fi ar trebui să te învîrţi în sferele puterii ecleziastice, nu să stai aici, printre cai şi oi. Ai arăta magnific într-o mantie roşie de cardinal.

- Mi-e teamă că n-am nici o şansă. E drept că GiHanbone nu este tocmai epicentrul hărţii Legatului Papal Arhiepiscopal. Dar se putea întîmpla şi mai rău. Aici te afli dumneata şi mai e şi Dro-gheda.

Mary acceptă flatarea făcută în mod deliberat, bucurîndu-se că ci este frumos, politicos, are o minte subtilă şi ascuţită, într-adevăr, ar fi fost un cardinal magnific. Nu-şi amintea să mai fi întîlnit vreodată un bărbat mai frumos, sau un om care să-şi etaleze frumu-seţea aşa cum făcea el. Sigur era conştient de faptul că arăta bine; înălţimea se armoniza perfect cu greutatea corpului, avea trăsături «ne, aristocratice, toate detaliile fizice fiind combinate, cu grija cu care Dumnezeu înconjoară prea puţine dintre creaţiile sale. Totul era perfect la acest bărbat, începînd cu părul negru ondulat, ochii

on de albaştri, şi terminînd cu mîinile şi picioarele sale suple. re uie.sâ fi fost conştient de frumuseţea sa, deşi în jurul lui

^ niciodUmită răCCală' parcă Pentru a'î da de înîeles că eî nu 'osi^far ^ S°lavul Pr°Priei frumuseţi şi nici n-avea să fie. O

••draeost't _,CrUP ' ca sa obţină ceea ce dorea, dar nu ca im ^ aceia care 'îl ^pr°pna imagine. Lăsa impresia că-i dispreţuieşte

admirau pentru calităţile lui fizice. Iar ea, Mary, ar

63

fi dat orice ca să afle ce se ascundea în trecutul lui de îl tra

astfel. '" nsf% Ciudat, oare cîţi preoţi erau frumoşi ca Adonis şi avea

tismul sexual al lui Don Juan? Nu cumva acceptau celib ^ o fugă de eventualele consecinţe? u ' <<

- De ce te mulţumeşti cu Gillanbone? întrebă ea n renunţi la preoţie? Ai putea fi bogat şi puternic în orice H graţie talentelor pe care ţi le-a hărăzit Cel de Sus. Şi să nu C

că nu te atrage deloc ideea de putere! '' Sprinceana stîngă se arcui ironic. - Dragă doamnă Garson, eşti catolică. Ştii că am de

legămînt sfint. Pînă la moarte voi rămîne preot. Nu pot să-m » vocaţia.

Mary Garson rîse răutăcios. - Haida de! Chiar crezi că dacă ai renunţa la jurămînu

hăituit cu ogari şi cu puşti? - Bineînţeles că nu. Şi nu-mi închipui că eşti atît de naivă i&

să crezi că teama de pedeapsă mă împiedică să renunţ la b preoţească.

- Ah, ce prostie, părinte de Bricassart! Totuşi, ce te ţine Ier. Ce anume te determină să înduri praful, căldura şi muştele; Gilly? Am impresia că ispăşeşti o condamnare pe viaţă.

Timp de o clipă ochii lui fură întunecaţi de o umbră trecător apoi faţa \ se lumină de un zîmbet compătimitor.

- Vrei să mă consolezi, nu-i aşa? Depărta buzele, privi în îs şi oftă. Din leagăn am fost menit să fiu preot, dar nu e vorba nr de asta. Cum să explic unei femei? Sînt un fel de vasal, Garson, şi din cînd în cînd încerc senzaţia de comunicare cu zeu. Dacă aş fi un preot bun, n-aş cunoaşte perioadele d Iar comuniunea cu Dumnezeu n-are nici o. legătură cu Io mă aflu. Fie că sînt la Gillanbone, sau într-un palat epis< are loc. Dar mi-e greu să găsesc o explicaţie, deoarece, chtf tru preoţi este un mister. O posesie divină, pe care alţi oai vor cunoaşte niciodată. Cam asta ar fi. S-o abandonez? N-Jj

- Deci e ca o putere, nu-i aşa? Şi atunci de ce să ţie data ^ preoţilor? De ce simpla miruire pe parcursul unei cereffl° lungate nu e de-ajuns să-i dea har unui om oarecare:

64

r. l clăti" 5 din cap- ^ ^^ ^^ chjar înainte de a fî hjroto.

J pe nniltă VT& mjnuţioasă a Unei stări de spirit care deschide „isit. Este o Prcgajeu E obţinută cu trudă! Acesta este scopul hiro- calcasprcPull1"c. seaffla? Nimic pămîntesc nu se interpune între tonisi"'- n11"* 1^ dc spirit- nici dragostea unei femei, nici pasiunea preot şi starea sa nefea în faţa ordinelor altor oameni. Sărăcia pentru bani, m^ ^ mjne; eu nu provin dintr-o familie bogată. nu este ceva ^_ ^_ m_ deranjeze ideea că va trebui s-o

<"'asulatcj1 °syC

puncrCa? Pentru mine este lucrul cel mai greu de păstrez, ar^ ^^ împăcat cu el fiindcă, dacă mă consider mai '"^"dccît menirea de a intra în comuniune cu Dumnezeu, t Mă supun. Şi la nevoie, sînt hotărît să îndur Gillanbone o condamnare pe viaţă.

- Trebuie să fii nebun, interveni ea. Şi eu cred ca smt lucruri ,,,ai importante decît amanţii, dar să fii un receptacul al lui Dumne- /cu mi se pare un nonsens. Ciudat. Niciodată nu mi-am dat seama că eşti atît de credincios. M-am gîndit că poate faci parte dintre aceia care se îndoiesc.

- Am şi cu îndoielile mele. Dar ce om care gîndeşte nu se îndo ieşte? De aceea mă simt uneori gol - privi dincolo de ea, la ceva ce ca nu putea să vadă. Ştii, mă gîndesc să renunţ la orice ambiţie de dragul şansei de a deveni un preot perfect.

- Perfecţiunea este îngrozitor de plictisitoare, în ce mă priveşte, prefer puţină imperfecţiune.

El rîse şi o privi admirativ, cu o urmă de invidie. Era o femeie remarcabila.

Rămăsese văduvă de treizeci şi trei de ani şi unicul ei copil 'rStă fragedă' Din cauza statutului pe care-1 avea în U PUtUSC

contracta ° căsătorie cu vreunul din bărbaţii anturajul său; ca văduvă a lui Michael Carson,

nevoită să ' H' ° regină' daf Ca S0ţie a unui oarecare ar fl fost Ca*on nu ' ^i C°ntrolul asuPra tuturor bunurilor sale. Lui Mary

ea- a renunţ T Să.trăiască în acest fel> sa fie vioara a doua! De fl fost im"'3' aplăcerea flzică» preferind să mînuiască puterea;

să-şi ia un amant, pentru că la capitolul bîrfă,

65

mai h ţ1

Gillanbone era receptiv ca un cablu la sursa de curent A ajunsese la o vîrstă destul de înaintată pentru a nu mai fi Sl] ^ că s-ar lăsa înrobită de dorinţele trupului. Dacă noul preot

îndeplinea conştiincios îndatoririle, iar ea găsea de cuviinţă sg tească cu mici daruri, cum ar fi o maşină, asta nu era de] trivit. Ea fusese toată viaţa un stîlp al Bisericii, îşi ajutase ^ şi pe liderul ei spiritual în diverse feluri, chiar arunci cînd tr ' Kelly îşi rostea predica printre sughiţuri. Nu numai ea dădea d de generozitate faţă de succesorul părintelui Kelly. Părintele & de Bricassart era iubit de fiecare membru al comunităţii, boo sărac, fără nici o excepţie. Dacă unii locuitori care stătea departe nu puteau ajunge la Gillysă-1 vadă, se ducea el la ei si • să îi dea Mary Garson maşina, a mers cu calul. Răbdarea şi h tatea lui i-au atras simpatia unora şi dragostea sinceră a alton semn de preţuire faţă de noul părinte, Martin King din Buna' remobilat casa parohială cu mobilă scumpă; iar Dominic O'Roir din Dibban-Dibban s-a îngrijit să plătească salariul unei menaj? De la înălţimea piedestalului reprezentat de vîrstă şi poziţia Mary Garson se putea bucura din plin de prezenţa părintelui Raţ îi plăcea să-şi exerseze isteţimea în duelurile verbale cu unor fel de inteligent sau să-i ghicească adevărata natură, deşi nu. niciodată sigură că 1-a intuit bine.

- Revenind la ce spuneam despre Gilly, cum că n-ar fi epicer; hărţii Legatului Papal Arhiepiscopal, zise ea, cufundîndu-scr tare în fotoliu, ce crezi că 1-ar determina pe venerabilul doini facă din Gilly pivotul acelei lumi?

Preotul zîmbi trist. - Imposibil de spus. O lovitură? Salvarea a vreo mie desul-

deodată, capacitatea de a vindeca ologii şi orbii... Dar epoca colelor a trecut.

- Ei na! Nu-mi vine să cred! Cred că El şi-a schimbat tehn- în zilele noastre, şi El recurge la bani.

- Eşti o cinică! Poate de aceea îmi placi atît de mu» Garson.

- Numele meu este Mary. Te rog să-mi spui Mary-

66

n cărucior de ceai, tocmai cînd părintele de 'l l t ia CU mulţumesc, Mary". în timp ce se înfrupta cu ^ ^gssai'JP1"10 '.jl j^ary Carson oftă.

!M joa Ş' P"110 ^j aş dori să te rogi în mod special pentru mine! părinte, as c -> răspunse e]^ apoi continuă maliţios: Nu cred Spune-m1 '^ ^ ^ ^^ maj Specjajă decît în mod obiş-

mut. ^ ,n(-tor j ^m (acut cumva o remarcă nepotrivită? îmi

controlez cuvintele, dar cu tine nu ştiu niciodată de aparenţe nu se ascunde ceva mult mai profund. ^^ ^ adevărat despre mine, părinte de Bricassart? ştiu

niciodată, pentru că nu ai să fii atît de lipsit de tact, • • ă mi-o spui, nu-i aşa? Fascinant, fascinant. . .Dar trebuie să t" rogi pentru mine. Sînt bătrînă şi am multe păcate pe conştiinţă.

- Bătrineţea se strecoară în noi toţi; şi eu ain păcătuit. Un hohot uscat îi scăpă de pe buze. - Aş da foarte mult să ştiu cum ai păcătuit! Crede-mă, sînt tare

curioasă. Tăcu un moment, apoi schimbă subiectul. Iar am rămas tară un îngrijitor de vite.

- Cum aşa? - Anul trecut m-au părăsit cinci. E din ce în ce mai greu să

găseşti un om cumsecade. - Ştii, lumea spune că n-ai fi o stăpînă prea generoasă. - Oh, neruşinatule, oftă ea rîzînd. Cine ţi-a cumpărat un Daimler

nou. ultimul model, ca să nu te mai chinui călărind? - Ei, dar nu vezi ce mult mă rog eu pentru tine! - Dacă Michael ar fi fost măcar pe jumătate cît eşti tu de spiri-

cxwP°at!|Că '"aŞ fi 1Ubit' SpUSC ea brusc' ChiPul femeii î?1 schimbă ar trebui' "'^ dispre^itor- Crezi că sînt singură pe lume şi că

- N„ .T"1' t0ţl banii şi Păm'ntul Mamei Biserici, nu-i aşa?

Hniştlt ' ^«mdu-ş, alt ceai. frate °u ° §rămadă de C°P» - băieţi. lne'răsP^eel visător.

st/^* °" «'sta nici o s n-aveam un sfanţ. Mi-am dat seama că

^ provjnâ dintr-T? PCntm minC în Wanda' Unde ° femeie trebuia amilie bună ca să poată pune mîna pe un soţ

67

a^

'" ~C

j.ică

N„ . - De f '"t' - E

bogat. Aşa că am muncit de m-am spetit ca să-mj ago . necesari pentru un drum într-o ţară unde oamenii bo CSc

atît de pretenţioşi. Tot ce aveam cînd am ajuns aici erau -' plăcută şi o minte mai bună decît li se atribuie ferneil0r" Acestea au fost atuurile cu care I-am ademenit pe Micii I°MI:

care era un om tare naiv. * - Şi fratele tău? o îmboldi el, gîndindu-se că ea ah

tangenţial subiectul. a - Fratele meu este cu unsprezece ani mai tînăr decît m

în curînd va împlini cincizeci şi patru de ani. Sîntem singur vieţuitori din familie. Abia dacă-1 mai ţin minte; era un co am plecat eu din Galway. Acum locuieşte în Noua Zeeland"' a emigrat ca să facă avere, nu a reuşit. Dar noaptea trecută • mi s-a spus că Arthur Tevoit şi-a făcut bagajele şi a plecat m' gîndit la Padraic. lartă-mă, nu mai sînt tînără, nu am pe m lîngă mine, M-am gîndit că Paddy este un om cu expericr munca pămîntului, dar nu are mijloace să şi-1 cumpere. De c mi-am zis; de ce nu i-aş scrie, să-1 rog să vină aici cu toţi fii: La moartea mea, el ar moşteni Drogheda şi Michar Limited, p; că este singura mea rudă apropiată. Zîmbi. Mi se pare lip; logică să mai aştept, nu-i aşa? Ar avea timp să se obişnuias; felul nostru de a creşte oi, cu cîmpiile noastre cu sol negru.. sînt sigură, nu seamănă cu cele din Noua Zeelandă. Apoi.; moartea mea, poate prelua din mers conducerea fermei. Cu a plecat îl privea totuşi atentă pe părintele Ralph.

- Mă întreb, de ce nu te-ai gîndit la asta mai devreme? - Oh, m-am gîndit, însă pînă nu de mult credeam că nu r.

dori să văd vulturii aşteptînd să-mi dau ultima suflare. Niun- în ultima vreme, îmi simt sfîrşitul tot mai aproape şi cred.. ° ştiu! Mi se pare că ar fi frumos să-i aduc în preajma mea f plămădiţi din carnea şi sîngele meu.

- Ce s-a întîmplat, eşti cumva bolnavă? Ochii lui expf * îngrijorare reală.

- Mă simt foarte bine. Şi totuşi este ceva de rău aug^ împlineşti şaizeci şi cinci de ani. Brusc, bătrîneţea încete fie un fenomen care trebuie să vină, devine o realitate.

68

ei să spui şi îţi Aau dreptate. Va fi foarte plăcut i şi voci tinere în jur.

• '-;. Or să stea în casa îngrijitorului şef, , o ^ ^.^ ^ p a c c o p ş n y o c i l e j Q r

lingâ izvor. depaireschinărie din partea ta să-ţi tratezi astfel fratele,

' Nu este o ^ djferenţa de vîrstă dintre voi este mare? Mary? chiar !Lq<5câ Drogheda! Să merite acest lucru! răspunse

,a cu cruzime.

lcary născu un băieţel, cu şase zile înainte ca Meggie să nască

nouă ani, considerîndu-se norocoasă că între timp nu dccît cîtcva avorturi. La nouă ani, Meggie era destul de să fie de ajutor în casă. Fee avea patruzeci de ani, o vîrstă la ""rcnu mai putea face copii fără să-şi asume un risc considerabil. Copilul pe nume Harold, era foarte fragil; pentru prima dată, din ciic îşi aminteau ei, doctoral venea regulat să-1 vadă. Şi cum o nenorocire nu vine niciodată singură, şi problemele lor s-au înmulţit. Urmarea războiului nu a fost prosperitatea, ci o criză economică rurală. Era din ce în ce mai greu să găseşti de lucru.

Bătrînul Angus MacWhirter le aduse telegrama într-o zi cînd tocmai terminaseră de băut ceaiul, şi Paddy o deschise cu mîinile tremurînde; telegramele nu conţineau niciodată veşti bune. Băieţii se strinseră în jurul său, toţi în afară de Frank,' care-şi luă ceaşca şi se ridică de la masă. Ochii lui Fee îl urmăriră, apoi se întoarseră spre Paddy care scoase un oftat.

- Ce este?

Paddy privea fix foaia de Mrtie, de parcă-i anunţa propria moarte. - Archibald se opune venirii noastre. "capabil să se stăpînească, Bob bătu cu pumnul în masă; aştep-cu atita nerăbdare să plece împreună cu tatăl său, ca ucenic, şi Căldării fost prima lui şansă. c ° C° face un lucru atît de josnic, tată? Trebuia să începem

O PaHH i6 r6' B°b' Cred că m-a încondeiat vreun ticălos. '<raddy! oftă Fee.

lîn§ă sobă' dar înainte mi?care, Meggie se apropie de el; Frank intrase

69

, I"nlclcg

tine sa ! Dar nu v

cntru t

din nou în cameră şi stătea în picioare, cu cana de ce privindu-şi fix tatăl. '"

- Ei bine, o să mă duc să vorbesc cu Archibald ' pllSp h

într-un tîrziu. Acum e prea tîrziu să căutăm alt loc de m cred că-mi datorează o explicaţie. Va trebui să găsim H ^ muls, pînă să înceapă tunsul oilor la Willoughby, în j U Meggie trase un scutec pătrat, din grămada de încălzi, îl puse pe masă şi luă apoi copilul în braţe şi îi ° scutec. Părul specific familiei Cleary licări pe capul miCm timp ce Meggie îi schimba scutecul, cu mişcări la fel de înde •'" ca şi mama sa.

- Mica mama Meggie, o necăji Frank. - Vorbeşti prostii, spuse ea indignată. O ajut numai pe n - Ştiu, răspunse Frank cu blîndeţe. Eşti o fetiţă bună, mic

Meggie. Se juca cu fundiţa de tafta care-i ţinea părul, pîngc

desfăcu. Ochii fetiţei se ridicară spre el, exprimînd o iubire nemârf

peste capul copilaşului, ea părea să fie de vîrsta lui Frank, da; chiar mai bătrînă. îl fulgeră o durere răscolitoare în piept; a; pe umerii ei totul, cînd la vîrsta asta ar fi trebuit să se joac. Agnes, uitată în dormitor de o bună bucată de vreme. Dacă c fost ea şi mama, el ar fi plecat de mult. îşi privi tatăl plin der<s. mente; din cauza lui domnea haosul în casă. Aşa-i trebuie, că: mai satură.

într-un fel, ceilalţi băieţi şi Meggie nu-i tulburaseră gint aşa cum o făcea acum micul Hal; dar cînd talia lui Fee începi; îngroaşe, era destul de matur el însuşi pentru a se căsători şi P- a avea copii. Toată lumea, cu excepţia lui Meggie, se simţea se rită în prezenţa ei. Cum putea suporta o femeie să treacă p^ de o mie de ori, se întrebă Frank, amintindu-şi de strigat^ veneau din camera ei, în ziua cînd s-a născut Harold. Tata iŞ1 •• soarta. Un om cu bun-simţ ar fi lăsat-o în pace. .

Capul mamei sale, în lumina electrică, era auriu, iaf Pf în timp ce-1 privea pe Paddy, i se păru extraordinar ^ Cum de-a putut o femeie atît de rafinată ca ea să se m oier nomad, ieşit din mocirlele din Gallway? S-a uzat c

70

ca splendida faţă de masă din damasc, ca pre-rviciu chinezeS

an toate ascunse cu grijă în salonaş, pentru că ar ,su| c°v°'

pejSnt'că nu se potrivesc deloc cu obîrşia lui Paddy. fost prea c^' e conştienţi de vulgaritatea vocilor lor puternice, , j.,, (acut să ie_^ ului(.ea de pe feţe cmd \c.a aşezat la masă mai , le~a „ jtă

• i i ' j l |d i : H^diîrn'inica, mama se ducea în salonaş, se aşeza la Cîieoda ^^ ş j cînta; deşi îşi pierduse antrenamentul şi sp'nclă nSjecît piesele cele mai simple. El, Frank, stătea sub nu mai _şt'arin(rc jj]j eci şj crini, închidea ochii şi asculta. Atunci, l" crcaStraP

n ^ ^ vizjune; mama sa îmbrăcată într-o rochie roz, ctă într-o uriaşă cameră roz, încadrată de-o parte şi de • sfeşnice cu multe braţe. De cîte ori îi apărea în faţa Siîor această imagine îi venea să plîngă, dar n-a mai vărsat o bcrimă din noaptea cînd 1-a adus poliţia acasă.

Meggic I-a pus pe Hal în coşul lui, apoi s-a aşezat lîngă mama sa încă o femeie care se irosea. Profilul sensibil şi mîndru, mîinile delicate, trupul firav prefigurau o asemănare perfectă cu mama sa la virsta maturităţii. Şi ea, cu cine o să se mărite? Cu un alt oier irlandez, sau cu vreun ţărănoi de la fermele de lapte? Merita mai mult, dar mediul în care trăia îi reteza price aspiraţie. Nu exista nici o ieşire, aşa spuneau toţi, şi cu fiecare an care trecea devenea şi el conştient de acest lucru.

Simţindu-i privirea aţintită asupra lor, Fee şi Meggie se întoar-seră spre el şi îi zîmbiră, cu acea tandreţe specială pe care femeile o păstrează numai pentru cel mai drag om al lor. Frank puse cana PC masă şi ieşi să hrănească cîinii. Ar fi vrut să poată plînge sau să "•floare pe cineva, ca să se elibereze de durere.

^ ra zile mai tîrziu după pierderea locului de muncă de la Archi-• en, scrisoarea de la Mary Garson. Paddy o deschise chiar în

- Menf -ŞI ajUnSC aCasă sărind de bucurie ca un c°Pil ub oohCm !nAustralia! stngă el, fluturînd foile de hîrtie scumpă 1^ familiei sale.

U Pnvirile asuPra lui- Ocm'i fiecărui bărbat e- Ai lui Frank, pur şi simplu ardeau.

71

luccau

- Dar, Paddy, de ce s-ar gîndi la tine după toţi aceşti a • Fee, în clipa în care terminară de citit scrisoarea. Nu-nv ""' să se fi oferit vreodată să ne ajute. "

- Poate că-i e frică să moară singură, continuă el în se îmbărbăteze şi pe sine, şi pe Fee. Ai văzut ce scrie K

vîrstă apreciabilă, iar tu şi băieţii sînteţi moştenitorii mei' r ^ ar trebui să ne vedem înainte de moartea mea, ca să înv~, '^ să vă administraţi moştenirea. Am de gînd să te numesca'd''' trator şef- este o ucenicie bună, iar pe băieţii tăi, care sîm/ de mari ca să muncească, o să-i angajăm ca îngrijitori d ° Drogheda va deveni o afacere de familie..., condusă din im fără ajutor din afară."

-Pomeneşte ceva despre banii de drum pînă în Australia?im,, Fee.

Paddy se răsti la ea. - Nici nu mă gîndesc să-i cer vreun ban. Putem ajunge în A

tralia fără să cerşim de la ea. Am destui bani puşi deoparte. - Eu, totuşi, cred că ar fi trebuit să ne plătească drumul

încăpăţînă Fee, spre surprinderea tuturor; de obicei, nu prea 2 păreri. De ce să renunţi la viaţa de aici şi să pleci la capătul pfc tului, numai în baza unei promisiuni date într-o scrisoare? Nicioi nu a mişcat un deget să ne ajute şi n-am nici un pic de încreder: ea. îmi amintesc că o considerai cea mai zgîrcită persoană &. faţa pămîntului. La urma urmei, Paddy, nici n-o cunoşti prea h între voi era o mare diferenţă de vîrstă, iar ea a plecat în Aust înainte de a începe tu şcoala.

- Ce importanţă are asta? Nu-i nimic dacă e zgîrcită. •• moştenim mai mult. Nu, Fee, plecăm în Australia şi-o să rn singuri drumul pînă acolo.

Fee nu mai spuse nimic. Pe chipul ei nu se citea nici un ment fiindcă fusese astfel expediată.

- Ura!!! strigă Bob, îmbrăţişîndu-şi tatăl. Mergem m lia. Jack, Hughie şi Stu chicoteau şi săreau prin casă, iar mulţumea să zîmbească, dar'ochii lui vedeau mult ma

Numai Fee şi Meggie se temeau de schimbare, pentru ca ^ n-aveau cum să fie mai uşoare în Australia.

- Unde este Gillanbone? întrebă Stu.

un atlas vechi; în ciuda sărăciei, familia Cleary M.-O;I-SL'|CpC. fturj cu cărţi în bucătărie. Băieţii răsfoiră paginile mai inul c ^ ^ _ ^^ găsiră Noua Galie de Sud. Obişnuiţi ibcnitedl- ^ Noua Zeelandă, nu se gîndiră să consulte Dantele m . ^ presupuS; aşadar, că Noua Galie de Sud d'n J°H de mare ca şi Insula de nord a Noii Zeelande. Gillan-"" ^daîn partea de nord, spre stînga, cam la aceeaşi distanţă SC'' a si Wanganui, deşi densitatea punctelor care indicau .ifcra mult mai mică decît pe insula lor. ?V atlas foarte vechi, spuse Paddy. Australia e ca America •„"continuă dezvoltare. Sînt sigur că există mai multe oraşe. "Trebuiau să călătorească cu vaporul, la clasa a IV-a, dar în l nd n-avcau de mers dccît trei zile. Nu-şi puteau permite să ia cu ci prea multe haine, nici porţelanuri, tacîmuri, lenjeria şi acele preţioase rafturi cu cărţi; mobila urma să fie vîndută pentru a acoperi costul vaporului, la fel ca şi cele cîteva amintiri ale lui Fee din salonaş - spineta, covoraşele, scaunele.

- Nici să nu te gîndeşti, Paddy, spuse Fee hotărîtă. - Crezi că ne putem descurca altfel? - Sigur. Cît despre mobilă, Mary spune că ne-a pregătit casa

administratorului şef şi că are tot ce ne trebuie. Mă buour că nu va trebui să stăm împreună cu ea sub acelaşi acoperiş.

-Şi eu. Paddy se duse la Wanganui să cumpere bilete pentru vaporul wahine; ciudat că vaporul şi oraşul din imediata lor apropiere pur-£" acelaşi nume. Trebuiau să plece la sfîrşitul lunii august; pe la «*P«u lunii, toţi deveniseră conştienţi de dimensiunile aventurii .. as epta. Aveau de făcut o mulţume de lucruri; să vîndă cîinii, sa încarce mobila şi s-o ducă la Wanganui la licitaţie,

P f*f>l/r» /-.?*«.,,_ ! _ _ • . . . *

Ai

;!a< voarele n luc™nle atunci cînd m-am căsătorit. 1 Nu e'rau muV'T'-anapeaUa'scaunde Ludovic al XV-lea,

72 73

Iucrurile atu™ cînd m-am căsătorit. e'rau n i l , u ' a P e a u a' scau Jte' dar îmi aparţineau.

Ochii verzi priviră peste umărul lui, la vechiul tab] pe peretele din spatele său, care reprezenta o femeie U ' îmbrăcată într-o rochie cu crinolină roz deschis, cu ^ volane. ll

- Cine a fost? întrebă el curios, întotdeauna mi-am j r\ J UI(JO]j<

- O mare doamna. - Dar trebuie să-ţi fie rudă; semănaţi puţin. - Ea? Rudă cu mine? Privirea mamei părăsi tabloul

ironică asupra chipului lui Frank. Cu înfăţişarea mea • avea o astfel de rudă?

- D a . -" r -Ai gărgăuni în cap- alungă-i! -- - De ce nu vrei să-mi spui, mamă?

Ea oftă, lăsă capacul spinetei şi-şi şterse praful de pe H -"Nu-i nimic de spus. Absolut nimic. Vino, ajută-măsj toate astea în mijlocul camerei, ca să le poată împacheta lab

Călătoria a fost un coşmar, înainte ca Wahine să plece din', lington, întreaga familie a resimţit răul de mare şi nu şi-a mai r? pe tot parcursul celor o mie două sute de mile străbătute prr învolburate. Paddy a luat băieţii pe punte şi i-a ţinut acolo, in: vîntului tăios şi a apei care năvălea pe punte; cobora nuim; vadă pe fete şi pe copil ori de cîte ori vreun suflet milos se ofer. aibă grijă de cei patru băieţi bolnavi. Deşi tînjea după o gură;: proaspăt, Frank a preferat să rămîiiă jos cu mama şi cu Nte Cabina minusculă, îmbibată cu ulei, se afla sub linia de piu: spre prora, unde mişcarea vaporului era mai violentă.

Plecaseră numai'de cîteva ore din Wellington, iar Frank ţ se temeau că mama lor nu va supravieţui călătoriei; un şti foarte îngrijorat a chemat doctorul de la clasa întîi, care» cap cu scepticism.

- Să sperăm că voiajul nu va fi prea lung, spuse el ş1

asistentei să găsească lapte pentru copil. __ y.

între crize, Frank şi Meggie reuşiră să-1 hrănească P biberonul, dar acesta nu părea prea mulţumit. Fee ei a' de prostraţie totală. Cu ajutorul stewardului, Frank ° patul de sus, unde avea ceva mai mult aer şi, cu un p'°st

74

ă. Ore în cîte ori a

s alalul!s"tV preajma mamai sale, mîngîindu-i părul, în >;lddy'l"3

îlegăna pe Hal, tinînd şi ea un prosop la gură. c Mcgg'c '

dney apeie s-au liniştit şi vaporul a fost învăluit rC ° i-a revenit puţin închipuind'u-şi că furtuna se -a strecurat prin ceaţă ca o stafie, semnalîndu-şi sunet monoton, dezolant. Apoi, pe neaşteptate, lor se schimbă, în timp ce intrau în apele portului perdea de fum. Meggie n-avea să uite niciodată sirenele, „l'eUontact cu Australia.

P-idd ' o scoase pe Fee în braţe de pe vapor, apoi veniră Frank ilul în braţe, Meggie cu o valiză şi băieţii, fiecare clătinîndu-se "puTza'ţi sub povara unui bagaj. Ajunseseră la Pyrmont, un

nume care nu Ic spunea nimic, într-o dimineaţă ceţoasă de sfîrşit de august 1921 Un şir enorm de taxiuri aşteptau pe chei; Meggie privea uimită, pentru că nu văzuse niciodată atît de multe maşini întru-un singur loc. Paddy reuşi să-i bage pe toţi într-un taxi, al cărui şofer oferise să-i ducă într-un loc numit Palatul Săracilor. - Este un hotel al Armatei Salvării tocmai bun pentru voi, omule. Străzile erau înţesate de maşini care păreau să meargă în toate rccţiile. Toţi priveau pierduţi pe geamul taxiului, la clădirile înalte • cărămidă, la străzile înguste unduitoare, la rapiditatea cu care .ilţimca de oameni se dizolva într-un ciudat vîrtej urban, îi uluise ellington, dar prin comparaţie cu Sydney, nu era decît un orăşel provincie.

In timp ce Fee se odihnea într-una din sutele de camere din "»•"' Săracilor, Paddy plecă la Gara Centrală să vadă la ce oră _sprc Gillanbone. Refăcuţi în bună parte, băieţii insis-ă cu el, dornici să cutreiere ataşul. Invidiindu-le tine--urnc n' y mdeplini mgămintea, mai ales că nu se simţea prea

rămas'cuTe ^^^^Că l ă t°r ieP6"^ FfankŞ i 'Meggie '^cccoborî^H1 C0pllu1' PreocuPaţi de sănătatea mamei lor. Castron cu ^ -° P£

Vap°r'Fce îşi mai revenise - inîncase chiar ?ncn"i de

la h^ ^ ° ^'e ^e p"ne PrăJită» aduse de unul din

75

îind-o şi îndepărtîndu-i părul de pe faţă. ( lingă ea nling'de ca> deşi se simţea la fel de rău; de cît<

„ lias alătuii . mainai sale, mîngîindu-i pa

.j o

- Dacă nu plecăm în noaptea asta, Fee, nu mai ave peste o săptămînă, îi spuse Paddy la întoarcere. Crezi c ^ unei călătorii atît de obositoare? '3°!'

Fee se ridică tremurînd. - Rezist. - Te-aş sfătui să mai aşteptăm, spuse Frank pe un to

Nu cred că mama are destulă putere să facă faţă unei c"^ - Ceea ce nu pricepi tu, Frank, este că dacă nu plecăm"

asta trebuie să aşteptăm o săptămînă, iar eu nu am sufle ca să mai stăm atîtea zile la Sydney. Am putea merge m! tren pînă la Dubbo, dar va trebui să aşteptăm după aceea o l ^ locală. La gară mi s-a spus că e preferabil să luăm tren l noapte.

- Mă descurc, Paddy, repetă Fee. îi am pe Frank şi pe M O să-mi revin, mai adăugă ea aruncîndu-i o privire implorai lui Frank pentru a-1 reduce la tăcere.

- Atunci o să-i trimit o telegramă lui Mary, şi-o să-i spun ;• aştepte mîine noapte.

Gara Centrală era cea mai mare clădire pe care o văzuse vreo: familia Cleary; acel vast cilindru din sticlă părea să absoarbă acelaşi timp să împrăştie zgomotul produs d; mii de oameni.: aşteptau răbdători lîngă valizele lor, privind fix la un tablou er pe care-1 schimbau din cînd în cînd nişte oameni înarmaţi cu: lungi.

După ce reperă trenul de Gillanbone, Paddy găsi un comf-ment gol de clasa a doua, aşeză băieţii la fereastră, iar pe' Meggie şi copilul lîngă uşa care dădea spre coridor. Se n cîte un cap, în căutarea unui loc liber, dar dispărea sper vedea atîţia copii. Cîteodată era avantajos să ai o familie i

întrucît noaptea era răcoroasă, scoaseră toate pledurile le aveau legate pe dinafară valizelor.

- Cît de departe mergem, tăticule? întrebă Meggie, cfo< se puse în mişcare.

- Mult mai departe decît am văzut noi pe atlas, Meg£ sute zece mile. Vom ajunge mîine după-amiază tîrziu.

Băieţilor nu le venea să-şi creadă urechilor. In scurt » -, le fu atrasă de încîntătoarele lumini de afară; toţi se m„

76

. priveliştea şi, deşi mergeau de cîteva mile, tot Viteza trenului se mări, luminile se răriră şi, în cas -• ' "nlocuite de rafale regulate de vînt.

. •••l"" " - coase pe oaieji afară, pentru ca Fee să-1 poată hrăni V';,,; p.iddv >'sc rjv. după ei cu invidie, încă de cînd se născuse, , ,1,1. !vicgg'^b

Pase viaţa, legînd-o de casă ca pe mama ei.

Nu că .,; ; j l ii scnim t^ .^j gpunea djn cînd în cînd fM ranchiună.

-• ' l'' păSat Cre drăgălaş şi pe urmă îi făcea plăcere faptul că ,, , ,1 era ^ ^ t. mare De ce dorea ea să crească atîţia

• :; : ° J.^" să înţeleagă, dar rezultatul era remarcabil. 1-1 puse IU'cHal luiFee; nu mult după aceea, trenul se opri, scrîşnind " ' - PH de parcă-şi trăgea sufletul. Ardea de nerăbdare să des-i

il-reastra, dar în compartiment se făcuse răcoare, în ciuda msii fierbinţi râspîndite prin tot trenul. Paddy intră cu o ceaşcă de ceai fierbinte, pentru Fee, care-1 lăsă micuţul adormit pe canapea. - Ce s-a întîmplat? - Sîntcm Ia Valley Heights. Fata de la bar ne-a spus că aici se imbă locomotiva ca să poată urca la Lithgow. - Cit timp stăm aici? - Un sfert de oră. Frank o să-ţi aducă nişte sandvişuri, iar eu

am să le dau băieţilor de mîncare. Următoarea oprire o să fie noaptea lirziu. într-o localitate care se numeşte Blayney. Mcggie împărţi cu mama sa ceaşca de ceai şi înfulecă la iuţeală sandvişul pe care i-1 aduse Frank, simţindu-se brusc foarte emoţio-" ' 3 El o aşeză pe canapea, lîngă copil, o înfăşură cu un pled, făcu •^ Şi cu Fee şi îi întinse picioarele pe scaunul opus. Stuart şi ;. '^j!11 fost culcaîi Pe duşumea, între scaune, iar Paddy, Bob, ^5i rank s-au dus într-un alt compartiment, să mai stea de « nişte crescători de animale. Era mult mai plăcut decît pe

T - lorni««*;,,_i- ~. " " ritmic, vîntul cînta printre stîlpii de

din . Griul

" Uimiîi ' dar dezam*&& peisajul acela ^ealuri> dar nu semănau absolut deloc cu

-ă' ÎOtUl Cra în nUan'C de maro şi §"' Pînă şi 'ama dăduse în pîrg, sub soarele strălucitor, pe

77

«&*•

ă. dis;

C°mot lv

r

mile întregi. Marea de spice se legăna în bătaia vîntuluj peisajului fiind întreruptă doar de vreun şir de copaci si'H ^ de boscheţi ofili ţi şi plini de praf. Ochii resemnaţi ai \u[ţ Sl"'': peisajul, fără să-şi schimbe expresia, dar ai lui Meggje ^r''1;

de lacrimi. Era oribil. O vastitate de pămînt, fără earf) "^ verdeaţă. '':

După noaptea rece urmă o zi călduroasă ce devenea pe măsură ce soarele se ridica pe cer la zenit, iar trenul '

^* SC (QO' oprind din cînd în cînd în cîte un orăşel, plin de biciclete şi v h' trase de cai; se părea că maşinile erau rare prin aceste pârtj p' deschise ambele ferestre, în ciuda prafului care se aşeza pe h Simţeau că se sufocă din cauza căldurii, iar hainele groase de -cu care plecaseră din Noua Zeelandă, le provocau mîncărim ' era posibil ca undeva, în afară de Iad, să fie atît de cald iarna

Ajunseră la Gillanbone la asfinţitul soarelui; curioasă adună' de clădiri din lemn şi metal, de o parte şi de alta a unei străzi li-prăfuite, fără copaci, obosită. Soarele dogoritor părea să fi aşter, o pastă aurie peste tot, ceea ce-i dădea oraşului o oarecare demne, alunecoasă, ce se evaporă sub ochii lor de îndată ce coboriri-; peron. Aveau senzaţia că se aflau într-o aşezare situată la mărar, Ţinutului Uitat de Lume, o ultimă haltă în calea ploilor; nu depr, spre vest, începeau două mii de mile de pămînt -pămîntul lui/;.-odată - deşertul unde nu cădeau ploi.

în faţa gării staţiona o frumosă maşină neagră din care c un preot îndreptîndu-se cu paşi mari spre ei. Sutana lungă să-1 transforme într-un personaj ireal; nu mergea ca toţi oan ci plutea; în urma lui, praful se ridica şi-1 învăluia într-o aurai ca o ultimă rază de soare înainte de asfinţit.

- Bună ziua. Sînt părintele de Bricassart, spuse el, înt» mîna lui Paddy. Dumneata trebuie să fii fratele lui Mary, eşti PŞ-ei. Se întoarse spre Fee, îi luă mîna moale şi i-o sărută- z'1 sincer uimit; nimeni nu intuia mai repede ca părintele Ra'P11 educată. Doamne! Sînteţi frumoasă, spuse el ca şi cînd ar ^ cea mai naturală remarcă în lumea preoţilor. Apoi oclu^1 ^ tară spre băieţii care stăteau laolaltă, îl privi o secun"3 P

78

e nedisimulată (Frank ţinea în braţe copilaşul). „înd o u"11 ^ f,ecare copil în parte, pe măsură ce ei creşteau

nrâ pe IlCuaiK ~«j --------- 1 .* , l"'s(r °F atele )or? singură, Meggie îl privea cu gura căscată, '- ut pe Dumnezeu. Fără să-i pese că sutana i se rcă ' af ' u dincolo de băieţi şi o luă în braţele lui puternice, .^srru cine eş t i?o întrebăzîmbind.

\1egg' • _ M _,.„„^ se răsti Frank, simţind că-1 urăşte pe

urncie meu preferat, Meghann. îşi îndreptă ţinuta, dar TsTtină de mînă pe fetiţă. V-aş sfătui să petreceţi noaptea "'as'â parohială, zise ci îndrcptîndu-se spre maşină. Mîine vă \ maşina la Drogheda; ar fi un efort prea mare, după drumul

nu| de la Sydney. i fără de hotelul Imperial, biserica catolică, şcoala, mănăstirea i parohială erau singurele clădiri din cărămidă din Gillanbone, >i marca şcoală publică fiind construită din lemn. O dată cu \\ întunericului, aerul se răcise incredibil de tare; în casa paro-irdca un foc bun, iar mirosul de mîncare era foarte apetisant. icra, o scoţianca uscată, avea o energie extraordinară şi se k colo-colo, arătîndu-le camerele, vorbind toUimpul cu un iic accent scoţian. işnuită cu atitudinea rezervată a preoţilor din Wahine, familiei ii venea greu să se acomodeze cu bonomia părintelui Ralph. i Paddy fu mai cordial, amintindu-şi de firea prietenoasă a or din ţinutul său natal, care manifestau multă înţelegere Antele necăjite. Ceilalţi mîncară într-o tăcere ostilă şi fugiră

icre de îndată ce terminară; Paddy îi urmă cu regret. Pentru mţa '"semna căldură şi consolare; pentru restul familiei se pufnea, cu o obligaţie de felul „de nu te vei supune, o să fii

„ r^aSC, S'ngllr> Părintele Ralph se întinse pe fotoliul său

d-Cuodr atimiţi 3SUpra fl ăcărilor> fumînd o ţigară şi ^a cum " mi"ÎU "trCCea în revistă pe to*i membrii familiei

1 vazuse pe peronul gării. Bărbatul semăna leit cu

< * •

aşa administratorului era ridicată pe piloni, cam la trc de picioare deasupra unei văi înguste, străjuită de arh de cauciuc înalţi, răzleţi şi de multe sălcii plîngăto---N-avea nimic comun cu splendoarea Droghedei, dar era pracir iar în interior nu semăna deloc cu casa pe care o părăsiseră Noua Zeelandă. Mobila solidă, victoriană, acoperită cu praf re. umplea toate camerete pînă la refuz.

- Din fericire, există şi baie, spuse părintele Ralph, conducinc. pe scări spre verandă; era destul de urcat pentru că stîlpii pe c; se sprijinea casa aveau o înălţime de cincisprezece picioare, în;. că se umflă apele, aici sînteţi în siguranţă, le explică el.

într-adevăr, exista o baie; o cadă veche şi un încălzitor r apă erau fixate într-un ungher la capătul verandei din spăl ceea ce femeilor li se păru dezgustător era closetul - nimic i decît o gaură săpată în pămînt, la două sute de iarzi de caş mai şi mirosea. Părea primitiv după cel din Noua Zeelandă

- Cine a stat aici nu prea s-a îngrijit de curăţenia casei, re Fee, plimbîndu-şi degetul prin praful de pe dulap.

Părintele Ralph rîse. - Vei duce o bătălie care este de la început pierdută, mc

să scapi de praf. în stepa asta sînt trei lucruri de care nu vt - căldura, praful şi muştele.

Fee îl privi cu luare-aminte.

82

-cnii -•n"scu:" "objşnuită cu o atitudine atît de pnetcno

v: prea si'1' °^ ^^ Zeelandă erau foarte rezervaţi. mii prc°'-

cat°llCcţ."tc catolic. Bineînţeles, copiii toţi au fost botezaţi

\ dacă asta te îngrijorează. ri„ cap nu mi-a trecut. Ai resentimente? Pur'Şi simplu nu-mi pasă. M,i tc-ai convertit? M sînt o ipocrită, părinte de Bricassart. Mi-am pierdut credm-Sria religie, dar asta nu înseamnă că trebuie să mă logodesc î, la fel de lipsită de sens. î privi spre Mcggie, care stătea pe veranda din faţă uitîndu-se sa impunătoare de la Drogheda. B tare drăgălaşă fetiţa ta. Ştii, eu am o adevărată slăbiciune ni părul tiţian. Dacă ar vedea-o un artist, ar fugi imediat după jlc. N-am văzut niciodată o astfel de culoare. Este singura fetiţă? Da. Familia lui Paddy şi a mea au avut întotdeauna băieţi, i-sint o curiozitate. Sărmana micuţă, murmură el enigmatic.

'upă ce au venit pachetele de la Sydney şi casa a început să io un aspect mai familiar, cu cărţile, obiectele de porţelan şi obila de salon a lui Fee, lucrurile au intrat încet, încet pe un ; normal. Paddy şi băieţii mai mari ca Stu erau plecaţi în cea iare parte a timpului. Ajutoarele pe care le avea Mary'Garson ••Kară numeroasele diferenţe dintre oieritul din Noua Zeelandă lului -UStral'a'Fce' Meggie Şi Stu descoperiră particularităţile exista" °aSa administratorului î" comparaţie cu cel neozeelan->„ ,. °

ln<cle§ere tacită între ei de a nu o deranja pe Mary ;i şi fetele din casă erau tot atît de dornice tu. Drogheda reprezenta un stat în stat, fiind

•anbon rl"' 'Umii ' de civilizaţie> încît, după o vreme, 6 veni doar un nume şi nimic mai mult.

83

h,,n cu noi, părinte. foarte " cin(Turele rude ale prietenei mele Mary Garson. '?sînte'

Q atitudinc atît de prietenoasă din ui

n dar Ju',e. e

în interiorul padocului se aflau grajdurile, o fje - • nenumărate şoproane şi hambare, care adăposteau or' C' $ care pînă la tot felul de unelte, cuştile cîinilor, un tare H

labirint, o şură uriaşă cu douăzeci şi şase de încăperi ' V''C;

interioare, la fel de întortocheate. Mai erau coteţe H >''C

porci, staule pentru vite şi o lăptărie, camere pentru i şase de oieri, alte două case mai mici, barăci, un m magazia de lemne.

Toate acestea stăteau în mijlocul unui cerc cu un d trei mile - padocul fermei. Spre punctul unde se afla caş tratorului şef, conglomeratul de clădiri aproape atinge Totuşi, înjurai şoproanelor existau cîţiva copaci, mai de piper uriaşi, denşi şi somnoroşi, care împrospătau ai

Valea care se afla sub casa administratorului avea pi un pîrîu cu apă murdară. Nimeni nu 1-a crezut pe părin cînd a spus că se poate ridica pînă la şaizeci de picioare, noapte; părea imposibil. Apa din acest pîrîu era pompat pentru a fi folosită la baie şi bucătărie, iar femeilor le-a tre vreme pînă s-au obişnuit să folosească la spălat apa acec; Şase rezervoare de metal masiv, sprijinite pe stîlpi din leir apa de ploaie de pe acoperiş, dar toţi au învăţat repede s-o economisească şi s-o folosească numai pentru băut, t' se ştia niciodată cînd vor veni ploile ca să umple rezerve

Oile şi vitele beau apă din izvoare arteziene, de fapt. gheizere care ţîşneau de la trei mii de picioare de sub p;' suprafaţă, apa care ajungea clocotită, era adunată prin. înguste şi împrăştiată în toate colţurile proprietăţii. Acesi nu secau niciodată, dar apa, puternic sulfurată, nu putea

mată de oameni. La început, distanţele i-au uluit; Drogheda se întin

suprafaţă de două sute cincizeci de mile. Casa şi anexe-' patruzeci de mile, iar pînă la Gillanbone, singura aşeza i o distanţă mai mică de o sută şaizeci de mile, existau şapte de porţi. Hotarul de est cel mai îngust era repreze Barwon, un afluent nordic al rîului-Drag, cu curs nu

84

ironiu fremăta de viaţă. Sute de canguri ţopăiau prin-'" -rcau peste garduri, încîntînd privirea cu mişcările lor '''"sările Emu îşi făceau cuiburile în mijlocul cîmpiei '' ffugeau mai iute dccît caii la cel mai mic semnal de 'i/sîndu-şi în părăsire ouăle colorate în verde închis, de i unei mingi de fotbal; termitele construiau turnuri asemă-mor zgîrie-nori miniaturali; rîuri de furnici uriaşe, ale că-•âturi erau extrem de dureroase se scurgeau în pămînt, prin nuşuroaic. păsărilor era extrem de bogată şi de variată, căci ele nu ezcntate de exemplare izolate, ci de nenumărate specii -miniaturali verzi-gălbui, cărora Fee le spunea păsări ale i: papagali mici, coloraţi în roşu şi albastra, numiţi „ro-pagali mari, cu pene gri deschis şi roz pe piept şi sub aripi : mari, albe şi pure, cu creastă dreaptă, galbenă, cunoscute mirea de papagali ştrengari. Eleganţii cintezoi miniaturali ;i ţopăiau laolaltă cu vrăbiile şi graurii, iar puternicii pes-iro, numiţi „Kookaburras" chicoteau veseli sau se scu-i căutarea şerpilor, mîncarea lor preferată/Obişnuite cu toate aceste păsări stăteau cu sutele în copaci şi spionau 1 ager, ţipînd, rîzînd, imitînd orice sursă de zgomot. - 'nspaimîntătoare, ce atingeau o lungime de şase picioare, prin iarbă ori se căţărau în copacii înalţi, deopotrivă fami-1 ambele medii; acestea erau iguanele. Mai existau şi alte ' unele mai mici, dar nu mai puţin periculoase, ^°a™_eori cu gulere osoase.

telor specii de şerpi, familia Cleary a învăţat

' m'C| 5' insimV''"6'111 ^ ma'fioroşi erau adesea inofensivi, b inanţi aveau muşcături mortale; puteau fi văzuţi

85

celea ale rîului Murray şi după o mie cinci în ocean, în sudul Australiei. Pîrîul Gillan,

^ __ .... , . , sute . ,c uneau c"u"j^ ean> în sudul Australiei. Pîrîul Gillan, care 1,

nulese var^ ^ministratorului şef se vărsa în Barwon, două •''a'c'lSU\Cd?padocul cel mare.

• băieţii îndrăgiseră această fermă. Cîteodată petreceau ^ departe de casă, dormind noaptea sub cerul spuzit de

.••k

• iiU

la tot pasul şerpi înfloraţi, şerpi arămii, şerpi de co cu hurta roşie, şerpi maro, şerpi cu muşcături mort ?'

Insectele alcătuiau şi ele o lume mirifică. Cosaşi l- ° albine, muşte de toate mărimile şi de toate speciile' • U •» mare, ţînţari, libelule, molii uriaşe şi fluturi, enorm d ^' °J

Păianjenii, aceste creaturi uriaşe, păroase, cu picj0 '^ mici, negri şi urîţi, mişunau peste tot; unii trăiau în !i pînze ţesute de ei între copaci, alţii se legănau agăţat'H ' iarbă, alţii fugeau în adîncul pământului, după ce acon * ^ ca să-şi piardă urma. Erau şi animale de pradă- no ^ fioroşi, creaturi sălbatice negre, păroase, în căutare de ^ cît o vacă bine hrănită; cîini Dingo - cîini sălbatici din part < care se lipeau de pămînt şi se pierdeau în iarbă.

Oile şi vitele trebuiau protejate împotriva unora dint vietăţi mai ales în perioada cînd aveau pui. Cangurii şi ienJ cau preţioasa iarbă, porcii mistreţi şi cîinii Dingo atacau'-viţeii şi animalele bolnave, ciorile scoteau ochii leşurilor. Cuc bărbaţii din familia Cleary au învăţat să împuşte, să poarte r cu ei ori de cîte ori plecau în ţinut, fie ca să scoată din sui vreun animal, fie ca să împuşte un porc sau un cîine.

Asta, spuneau băieţii exaltaţi, zraviaţa. Nici unul nu na: după Noua Zeelandă. Cînd muştele nu mai conteneau sâ-i;

intrîndu-le în ochi, nas, gură, urechi, au recurs şi ei lavccfc australian, atîrnîndu-şi de borurile pălăriei bucăţi de pluti; de aţe. Ca să nu le intre vreo insectă prin pantalonii lor largi;

legat la glezne cu fişii din piele de cangur, numite ,,bo»^ Noua Zeelandă putea fi considerată un rai în comparaţie c-ţinut; dar aici era viaţa.

Legate de casă şi de anexele gospodăriei, femeile gâs^ mult mai puţin plăcută, pentru că ele nu aveau libertatea * şi nici stimulentul reprezentat de diversitatea activităţii** '

• - ătit ^'" deauna femeile prestau o muncă grea, de rutina: ga» • i spălat, călcat, îngrijirea copiilor mici. Lupta cu cal muştele, scările numeroase pînă la apa mîloasă, abse . permanentă a bărbaţilor care să le ajute la cărat, la ^ pompat apa, la tăiat găini, toate acestea le îngreui

86

tot mai insuportabilă şi abia erau la începutul

puşcaladcve"ee^nometi-ul de pe veranda umbroasă ajungea

crii: t°tuş1' • s; sase de grade, în bucătărie, cu sobele ••

' zj la patruzeci » , A a la cincizeci. :- S° | straturi de haine erau potrivite pentru Noua Zee-

„icroascie ^ domnea întotdeauna răcoarea. Mary Garson UndC '" rtă plimbare şi trecu şi pe la cumnata sa; privi cu

• n'r"° Rochia de stambă, lungă pînă la pămîrit şi cu guler

: :icntlic Ea Mary, era îmbrăcată după ultima modă, într-o

'U' m'dc mătase, pînă la genunchi, fără mîneci, largă în talie

decolteu mare. ne Fcc, eşti îngrozitor de demodată, spuse Mary studiind

['proaspăt vopsit în crem, covoarele persane şi mobila ieftină. ii am timp să fiu altfel, replică Fee tăios, în timp ce făcea • de gazdă. cum că bărbaţii sînt plecaţi, ai mai puţin de gătit. Scurtează-ţi e şi renunţă la lenjeria de corp dacă vrei să nu mori de cald

..: Temperatura o să crească cu cincisprezece-douăzeci de

„i i i i lui Mary se opriră asupra portretului ce înfăţişa frumoasa femeie blondă în rochie cu crinolină, model „împărăteasa Eugenia". -Cine este?

- Bunica mea. -Da?! Şi mobila şi covoarele? -_Sînt ale mele, de la bunica. - Intr-adevâr? Draga mea Fiona, ai cam coborît pe scara socială,

nu-iaşa? Fcc nu se enerva niciodată5 că si ră . de cum_

ei frumoase se subţiară.

' Mary' Am un bărbat bun; tu ar trebui să ştii asta. un ban. Care era numele tău de fată?

u cumva Armstrongii care se trag din Roderick

Arm-i mare cu numele ăsta. L-au botezat ca pe

87

- ui meu. 3

Mary Garson se ridică alungind cu pălăria înfi care nu aveau nici un respect pentru persoana ei

- Â'i -o familie mai bună decît noi, Cleary cjy, port acest nume. L-ai iubit atît de mult pe Paddy Ca < poziţia ta?

- Motivele acţiunilor mele mă privesc direct şi De

Fee, privind-o de sus. Eu nu-mi bîrfesc soţul nici nv lui. ' :

Cutele de pe linia nasului lui Mary Garson se adinei . scăpătară uşor.

-Haida-de! Mary nu i-a mai făcut o altă vizită, dar doamna Smith •

venea foarte des şi repeta de fiecare-dată sfatul lui Mary la îmbrăcăminte.

- Uite, spuse ea, am la mine o maşină de cusut pe« folosesc niciodată. O să trimit nişte fete ca s-o aducă. Da avea vreodată nevoie de ea, am să vin eu aici.

Ochii i se opriră asupra micuţului Hal, care se rostogolea pe duşumea.

- îmi place să aud larmă de copii prin casă, doamnar

O dată la şase săptămîni venea poşta, adusă cu i Gillanbone; era singurul contact cu lumea din afară avea două camioane Ford, dintre care unul fusese cons cu un rezervor de apă deasupra, un Ford model „T" ş: Rolls-Royce, dar se pare că nu le folosea nimeni si Gilly, cu excepţia lui Mary Garson, dar asta se întîmpl din cauza distanţei prea mari.

Obligaţia de a aduce poşta îi revenea lui Bluey W avea nevoie de şase săptămîni ca să acopere tot ţinutu cu roţi uriaşe, trasă de doisprezece cai iuţi, era încă soiul de obiecte comandate de fermieri, în afară de p° porta produse de băcănie, gazolină în bidoane de 4-> < bidoane de 10 litri, fin, saci cu porumb, saci din p"12' făină, cutii cu ceai, saci cu cartofi, unelte pentru ter

haine de la Anthony Hordern din Sydney, comandate |

88

- d cam cu 20 de mile pe zi, el era bine venit ^ ,|;k, M

crg'n veştjie în ţinut, elibera foi de hîrtie cu '* ;'. c 0Prca' e în care înfăşură restul de bani, înmîna

pe care scria îngrijit ţ5poşta Regalr

numai două ferme: Drogheda şi Bugela, s dt' - iflată ceva mai departe; dincolo de Bugela se ''" "Tcarc primea poşta numai o dată la şase luni. Căruţa inutu cai 7:„.zag ne la toate fermele din sud-vest, ftcca un arc m "& t>r H est apoi se întorcea la Gilly, după care pleca spre est,

mai uşoară pentru că oraşul Booroo deservea cam itone mai uşuai", p . . . ' djn {inutu| estic. Cîteodată era însoţit de oameni, vizitatori Hori în căutare de lucru; altădată ducea oameni, vizitatori, nemulţumiţi, servitoare, sezonieri, ori cîte o guvernantă lî Fermierii aveau maşini pentru uzul lor, dar sezonierii u de Blucy pentru transport, la fel de mult ca şi poşta şi ri.

. u sosit baloturile de pînză comandate de Fee, ea s-a aşezat de cusut şi a început să facă rochii subţiri pentru ea şi lantaloni uşori pentru bărbaţi, cămăşi, pantalonaşi pentru perii Ia ferestre. Fără îndoială era mai plăcut să porţi mai ne. 'cggie viaţa i se părea tare pustie, căci dintre toţi băieţii in preajma sa decîtpe Stu. Jack şi Hughie plecaseră şi ei ir să înveţe oieritul; tinerii ucenici erau porecliţi Jack-Stuart nu-i putea fi un tovarăş de joacă pe măsura lui Jghie. El trăia într-o lume proprie, era un copil liniştit ra să privească ore în şir un muşuroi de furnici, în loc să m copaci, în timp ce Meggie ardea de nerăbdare să-i ••jar arborii de cauciuc australieni erau numai buni pentru • ntc es nu le rămînea prea mult timp pentru căţărat sau e ?i StU3rt munceau de dimineaţa pînă aduceau în casă>

săPau g1"0?1 Pentru

vţat legUme şi aveau g"-}'3 de Păsări & de vea «* Ic fie f °Um SC °moară §erPii Şi păianjenii, dar întotdea-•nea de ei.

89

Sezonul ploilor a fost destul de bun în ult imi; pîrîul scăzuse, rezervoarele de apă erau pe jumăt ' '

E Dar ei aveau să cunoască potopul înainte de a

lor arşiţa secetei. Pe la jumătatea lunii ianuarie, ţinut f ^ influenţa musonului de nord-vest. Uneori, vînturilc ext '' nice, îşi făceau simţită prezenţa numai în partea nordic' tului, aducînd cu ele ploile şi inundaţiile de vară; altco şi la Sydney, cu cortegiul lor de frig şi umezeală, în aci norii negri au acoperit cerul, purtaţi de vînt în toate dirc au început ploile; nu ploi calme, ci un potop cu urlete îns • toare, care nu se mai sfîrşeau.

Fuseseră preveniţi din vreme; într-o bună zi Bluey W]| apărut cu căruţa sa trasă de mulţi cai, grăbindu-se să-si fa

înainte ca drumurile impracticabile să facă imposibilă aprov: rea fermelor.

- Vin musonii, spuse el, în vreme ce-şi răsucea o ţig; grămezile de marfă cu vîrful biciului. Fermele Cooper. Diamantina au probleme serioase, iar potopul e potop, i ensland este în întregime sub apă şi bieţii oameni caută ci un deluşor ca să-şi pună la adăpost oile.

Toată lumea încerca să-şi reprime starea de panică băieţii munceau pînă la epuizare să mute oile din padoci cît mai departe de pîrîu şi de rîul Barwon. A apărut şi Ralph, care şi-a înşeuat calul, a luat două perechi de plecat împreună cu Frank să evacueze alte două padocuri d rîului Barwon. Paddy şi alţi doi oieri au pornit fiecare în al1

Părintele Ralph se pricepea la oi. Călărea iapa murj i-o dăduse Mary Garson, îmbrăcat într-un costum as ca • cabil, cu cizme înalte cu pinteni, cu cămaşa de un al descheiată la guler, lăsînd să se vadă un piept delicat, cu l săi gri, vechi, legaţi cu franjuri din piele de cangur, Fra ca ruda cea săracă. De fapt, aşa stăteau lucrurile, îşi SI

, . „ . •~,^-"5"iari de ranchiuna m vreme ce mergea m urma imp

90

* ''Va

pă rea destul de bună , dar ceva mai mică în bogaţ i în ploi.

com Para

a!'e - Probabil că o să fie şi mai rău, îşi zise Mary Car ~)nr PI nvpîiii in nmna^rS nntnnnl înainta A~ "'i'

S!"i ţi p

, l! niu5cau '

i sa

ntiil sâu cal. Cîinii fugeau, lătrau neliniştiţi, c altul pînă cînd au fost despărţiţi de biciul P°i Se părea că nu există nici un lucru pe care "' face. Ştia fluierăturile ce aţîţau cîinii mai încă nu-şi însuşise«această artă exotică, spe-

"tralialducătorîl urma îndeaproape pe preot, dîndu-şi seama 1C C0" mai vioara a doua. Jumătate din Frank nu se sinchi-Cia|"cesta- dintre toţi fiii lui Paddy, numai lui nu-i plăcea

î j'dorise să plece din Noua Zeelandă, dar nu să ajungă iil c niccle ronduri pe la padocuri, ura nopţile petrecute pe /tare şi uscat, ura cîinii sălbatici atît de neprietenoşi, pe ,uia să-i împuşti dacă nu-şi făceau treaba, ngrămădirea norilor pe cer aducea un element de aventură; opacii legănaţi de vînt păreau să se bucure. Părintele Ralph ca un om obsedat de ceva; alunga cîinii după turme de oi neaşteptate, pînă cînd animalele cele proaste se adunau şi fugeau grămadă. Numai cu ajutorul clinilor putea o oameni să facă faţă treburilor de la ferma Drogheda; dresaţi i sau vite, cîinii erau uimitor de inteligenţi şi aveau nevoie ; puţine comenzi. la căderea nopţii, părintele Ralph, cîinii şi Frank, care şi-a i silinţa, au evacuat .un padoc, muncă ce s-ar fi făcut în mal în cîteva zile. Preotul îşi deşeuă iapa lîngă poarta celui ilea padoc, spunînd că ar putea să îndepărteze şi oile de ainte de începerea ploilor. Cîinii se lungiră pe iarbă, în c dulăul care-i conducea se gudura pe lîngă preot. Frank u scîrbă o bucată de carne de cangur şi o aruncă dulăilor, cpurâ să se bată între ei.

afu"site, spuse el. Parcă n-ar fi cîini, ci şacali. d j_acrCa t0tuşi

sînt mai aproape de ceea ce a vrut Dumnezeu, rcat. Iuţi, inteligenţi, agresivi şi aproape de neîmblînzit.

Ic-âi T'" P'efer dinilor de casă- Zîmbi. Şi pisicile sînt la snervat

Pe Hngă magazii? La fel de sălbatice şi de nterele; nu suP°rtă prezenta oamenilor în preajma excelent şi nu depind de stăpîn.

91

Părintele scoase din desagă o bucată de miel rec de pîine cu unt, tăie o bucată de carne şi îi dădu re /' C''CV;' Puse pîinea cu unt pe butucul dintre ei şi muşcă d - evidentă plăcere, îşi potoliră setea cu apă dintr-o ni ^ răsuciră cîte o ţigară. SCa>aţr

în aprop iere se a f la un copac ur iaş , s ingurat ic P i - • rreoy ji

cu m ina. "t - Ui te , acolo vom dormi, spuse el desfăcînd pâtur

şaua. u'5: Frank pomi după el spre copacul care în Australia er cel

mai frumos. Frunzele erau dese, de un verde deschis "^ formă perfect rotundă. Frunzele creşteau atît de aproape d •* înc î t o i le a jungeau cu uşur inţ ă la e le , as t fe l că par tea d toa tă mîncată . Dacă începea p loa ia , vo r avea ma i mul ia ' sub el decît sub or ice al t copac pentru că aceş t i arbori aust aveau frunzişul mai des decît cei din ţinuturile umede.

- Nu eşti fericit, Frank, nu-i aşa? întrebă părintele Ralph,a zîndu-se şi răsucind o altă ţigară.

De unde stătea, la cîteva. picioare depărtare, Frank ii jr suspicios.

- Cine este fericit? - Tatăl şi fraţii tăi, bunăoară. Tu nu, şi nici mama sau son

Nu îţi place Australia? - Nu ţinuturile astea. Mi-aş dori să pot pleacă la Sydno

s-ar oferi o şansă să fac ceva cu viaţa mea. - Sydney, eh! Este plin de nedreptăţi, îi răspunse părintele fe

zîmbind. - Nu-mi pasă! Aici sînt legat, cum eram si în Noua Zeei*-

nu pot scăpa de el. -E l? Dar lui Frank îi scăpase cuvîntul şi nu avea de gînd &'

Rămase întins, privind frunzele. - Cîţi ani ai, Frank? - Douăzeci şi doi. - Ai mai fost vreodată departe de ai tăi? -Nu.

92

A ns ai avut vreo prietenă?

Ai fost la oan- ' . încăpâţînîndu-se să nu-i rostească titu-Su. răspu»sc H

.' . n câte mai poată ţine mult. VU"C' Mină pînă cînd o să mă vadă mort. .'^Ralph căscă şi se pregăti de culcare.

IC^tTurmătoare norii erau foarte jos, dar ploaia nu se Cua iar ei au reuşit să evacueze şi al doilea padoc. O Z-"'c întinse peste Drogheda, de la nord-est la sud-vest; erau concentrate cele mai multe padocuri, dar tot aflau Ş' dealurile unde puteau adăposti oile, dacă apele udfoalbiarîuluiBarwon. oaia începu la lăsarea serii, pe cmd Frank şi preotul galopau

:asa lui Paddy. Nu vor ieşi acum din albie! strigă părintele Ralph. Ţine-ţi :a!ul, băiete, ca să nu se afunde în noroi! ii fost udaţi în cîteva secunde, la fel ca şi pămîntul uscat. Solul 'ir3 pori. se transformă într-o mare de mîl, în care se afundau i- Ic cailor, în locurile acoperite de iarbă mergeau uşor, dar piriu, unde pămîntul era bătătorit au trebuit să descalece. O ^liberaţi de povară, caii nu mai aveau probleme, dar lui Frank imposibil să-şi ţină echilibrul. Parcă-ar fi fost un patinoar. t irit in mîihi şi-n genunchi spre vîrful malului, alunecînd pe el Mcctilcle. Albiariului, care în mod obişnuit nu avea o adîncime larc de un picior, acum spumega, înaltă de peste patru picioare; • 'lauzi pe preot rîzînd. îndemnaţi de strigăte şi lovituri, caii W sa urce panta, dar Frank şi părintele Ralph nu au putut. •v- ori încercau, alunecau înapoi. Preotul tocmai îi propusese

Caii arâ cSlSK veni

părintele RalPh refilză ospitalitatea

sPerînd - lnaintea Personalului său, pentru că el venise usa ajungă mai uşor în camera sa.

93

° *

- N-ai să intri în casă în halul ăsta, strigă ea apăr" - Atunci, fii drăguţă şi adu-mi cîteva prosoape ' ' Nestînjenită, ea îl privi cum îşi scoate cămaşa, ci? '

nii, rezemîndu-se de pervazul uşii salonului pînâ cj, , noroi.

- Eşti cel mai frumos bărbat pe care 1-am văzut vr de Bricassart, spuse ea. De ce oare majoritatea preoţilor * Sînt irlandezi? In rîndul irlandezilor se în'tîlnesc exem reuşite. Sau poate că oamenii frumoşi găsesc în preoţi în faţa consecinţelor frumuseţii lor? Pariez că fetele di ( nebune după tine.

- Am învăţat cu mult timp în urmă să nu iau în seamă felul acesta. Rîse. Pentru ele orice preot sub cincizeci dea ţintă. Dar numai protestantele nu se sfiesc să-mi facă pe far suri.

- Niciodată nu-mi răspunzi direct la întrebări, îndreptr de spate îşi duse mîna la piept. Eşti un hedonist-voluptuos, R-.-.' stai la soare? Eşti bronzat la fel peste tot?

Zîmbind, el se apropie, rîse în părul ei, apoi îşi dădu jos cL. îi aruncă, rămînînd ca o statuie de Praxitele, în timp ce ea ii L roată, privindu-1 încîntată.

Ultimele două zile s-a distrat copios, la fel ca acum spunea că poate ea era mai vulnerabilă decît şi-ar fi încl dar părintele o cunoştea bine şi se simţi destul de sigur pe: întrebă:

- Vrei să fac dragoste cu tine, Mary? Ea îi privi penisul moale şi rîse în hohote. - Nici nu mă gîndesc să te pun la o încercare atît de gr&

nevoie de femeie, Ralph. El îşi ridică mîndru capul. • -Nu! -Bărbaţi?

- Sînt mai răi decît femeile. Nu, n-am nevoie de ci. - De tine? - Cel mai puţin. - Interesant! împingînd uşa, intră în salon. „Ra'P '

Bricassart!", spuse batjocoritor. Dar, cînd ajunse

94

j în fotoliu şi îşi strînse pumnii, într-un gest sc pr

îniPotriva,SOhr jeşi pe pajişte, ridică braţele deasupra

ca-irintclc Rap|âsă pioaia să-1 învăluie în ropotele calde,

1L-hise °c .'. jeoscbite pe pielea goală. Era foarte întuneric.

S n u ve n e a .

i „- şir si ana se revărsă din abundenţă spre casa nnscmalunit ?' "F . t"ndu-se spre grajduri, '"cadîp'înă mîine,

spu^Mâry Garson, cînd Paddy se

îngrijorat. ; . _ _ . „ . . ,b jcci ea avu dreptate; m timpul saptaminn care a urmat, lut si'în cele din urmă s-a întors în matca sa. A ieşit

mncratura a crescut la cincizeci de grade la umbră'iarba vînt şi a crescut înaltă, curată, strălucitoare de-ţi lua laţi şi şterşi de praf, copacii străluceau şi ei, iar cîrdurile li s-au întors de prin locurile unde s-au ascuns de potop, ir frumos colorate înviorînd peisajul; erau mai vorbăreţi inşi ca oricînd. Ic Ralph se întoarse la treaba sa, ajutorarea membrilor cnin şi lini ştit că nu va fi violat; sub cămaşa albă, preo-

: un cec de o mie de lire sterline. Episcopul va fi încîntat. i ic au fost aduse înapoi pe păşunile lor, iar membrii familiei y au început sa se deprindă cu obiceiul siestei. Se trezeau la dimineaţa, terminau treaba înainte de amiază, apoi cădeau ^iraţi şi zăceau pînă la cinci după-amiaza. Programul era vala- pcntru bărbaţi şi pentru femei. Muncile care nu puteau fi

c dlmmcaţa se rcluau după ora cinci, iar masa de seară se 'ia aPusul soarelui, pe verandă, afară. Şi paturile au fost

a. Pentru că zăpuşeala era de nesuportat chiar şi noaptea. Căldurii săptămînile păreau secole. Uitaseră şi gustul ^umai cîte o oaie, destul de mică, ca să nu se altereze

de la ^ f 'e °0nsumată- Şi farfuriile lor tînjeau după o ' oaic

C er?a.friptură de °aie, came de oaie fiartă, budincă Putui l J Pf dC °aie' °aie la caPac'oaie cu condimente.

UDarc bruscă'A f"3"6'în Vlaţa lui Me§§ie ?iStu intei-veni • Au fost trimişi la mănăstirea din Gillanbone,

95

Ia internat, pentru că nu exista o şcoală mai aproape P ca Hal să urmeze prin corespondenţă cursurile scol" din Sydney, atunci cînd va veni vremea, dar între ţii Meggie şi Stu erau obişnuiţi cu profesorii, Mary Car să le plătească internatul şi educaţia la mănăstirea Sfî plus, Fee era prea ocupată cu Hal ca să mai poată sn lecţiile prin corespondenţă ale celor doi. în mod tacit convenit ca Jack şi Hughie să nu-şi continue studii]'-. Droghedei avea nevoie de ei, iar cei doi băieţi nici n altceva.

Meggie şi Stu au descoperit o existenţă stranie şi mănăstire, după viaţa agitată pe care au dus-o la Droi mai ales după şcoala din Waliine. Subtil, părintele Ralnh de înţeles maicilor că cei doi copii se aflau sub protecţia mătuşa lor era cea mai bogată femeie din Galia de Sud i facă că timiditatea lui Meggie se transformă dintr-un vie virtute, iar firea interiorizată a lui Stu şi obiceiul lui de a -în şir depărtările îi aduseră epitetul de „sfint".

Era, într-adevăr, un loc foarte liniştit, pentru că exist şcoli cu internate; oamenii din partea locului, care erau bogaţi să-şi ţină odraslele la şcoală, preferau în mod im le trimită la Sydney. Mănăstirea mirosea a ceară şi flori, a era paşnică, iar viaţa se desfăşura în spatele unui văl neţ subţire. Nimeni nu-i bătea la palmă, iar părintele Ralph v vadă adesea. In cele din urmă, îi luă să locuiască împreun; casa parohială, îi zugrăvi camera lui Meggie într-un verd cumpără perdele la geamuri şi o plapumă nouă. Stu dorm: dormitor bej cu maro care suferise două redecorări; păruitei nici nu-i trecu prin cap să se întrebe dacă Stu era fericit întotdeauna împăcat cu sine.

De ce ţinea atît de mult la Meggie, părintele Ra'P11 r

spună, dar nici nu-şi pierdea timpul ca să afle. InceP sentiment de compasiune în prima zi, la gară, cînd o • spatele tuturor; apoi o separase de restul familiei prins •; Frank, de ce se mişca el în alt perimetru, asta nu-1in -(. nici nu-i stîrnea mila. Era ceva în Frank care omora

96

irit lipsit de lumină interioară. Dar Meggie? .-, neagră- u" SPJ nesuportat şi nici nu ştia de ce. îi plăcea ,ra. apro»Pe afea şj forma ochilor ei - ca ai mamei sale '-' PârU!U1.CJ mult mai luminoşi, mai expresivi; şi caracterul rUm°lSI' C sidera caracterul femeii perfecte - pasiv şi totuşi t-are-l cons ^ ^ rebelâ. Dimpotrivă, toată viaţa ei se va i\c puterni . ^ .^.^ hotarelor impuse de condiţia ei de >c f3 fl"?

era totul. Poate că, dacă ar fi explorat mai adînc l l lS l *^ ^^* • * i rilc fiin ţei sale, ar fi descoperit ca ceea ce simţea pentru uuiâ" rezultatul ciudat al timpului, locului şi persoanei. 'ni nu o considera importantă pe Meggie, ceea ce însemna u ei exista un spaţiu în care el putea intra, cî-ştigîndu-i dra--î era un copil, prin urmare nu constituia un pericol pentru iu de viaţă, sau pentru reputaţia lui de preot; ea avea un nos, iar lui îi plăcea frumuseţea; şi în ultimă instanţă, ceea recunoştea, ea umplea un spaţiu gol pe care Dumnezeu :a ocupa, pentru că. era caldă, blîndă şi inspira încredere. m-şi permitea să-i dea cadouri şi să-i supere astfel familia, „•3 compania sa cît putea de mult. Ii redecoră camera nu u a o -vedea mulţumită, cît, mai ales, pentru a crea o am-trivită bijuteriei sale.

:eputul lui mai începură să sosească oierii la Drogheda. •son ştia foarte bine cum trebuie supravegheate treburile - la păstorit pînă la folosirea biciului, îl chemă pe Paddy •iteva zile înainte de sosirea oamenilor şi, fără să seNde-" fotoliul ei, îi spuse cu lux de amănunte ce are de făcut. "Noua Zeelandă, Paddy fusese uluit de mărimea fermei, liazeci şi şasc se staule; acum, după întrevederea cu sora » cifrele i se învîrteau în cap. Nu vor tunde numai oile -•^ Ş« pe cele de la fermele Bugela, Dibban-Dibban şi _ • a însemna o muncă enormă pentru fiecare suflet de arbat sau femeie.

" S-ÎŞ1 adUCă bucătaml ]or, care va cumpăra iauZ" Dr°ghedei' dar toate acele uriaşe cantităţi asigurate; barăcile părăginite, cu bucătării şi

97

băi primitive urmau să fie curăţate, numărate, echirj şi pături. Nu toate fermele erau la fel de generoase CU' dar aceasta se mîndrea cu ospitalitatea şi cu reputaţia de bună". Aceasta reprezenta una din activităţile la C

' ^3ro i şi Mary Garson, prin urmare nu se uita la bani. Nu

una din cele mai mari ferme la care se tundeau oile dar- ^ de cei mai buni oameni pentru asta, oameni de calibrul \* tr

Howe; peste trei sute de mii de oi urmau să fie tunse ai ' ^ oamenii îşi vor împacheta lucrurile, se vor urca în vech' i vor pleca la următoarea fermă la care erau aşteptaţi

Frank l ipsea de acasă de două săptămîni. însoţit de bătr' barei Pete, o haită de cîini, doi cai şi un ponei pe care îşi modestele provizii, a pornit spre vest, spre cele mai îndepârJ docuri, să aducă oile din ce în ce mai aproape, sortîndu-Iedir-Era o muncă plicticoasă, care nu se putea compara cu comode rutină pe care le făcuse înainte de potop.

Fiecare padoc avea propria sa curte unde se marcau şi sesc animalele care aşteptau apoi să le vină rîndul. Şoproanele unde se tundeau oile nu adăposteau decîtzea:

de oi odată, aşa că se va produce o mare înghesuială ori dccs se vor schimba turmele de oi tunse cu cele netunse.

Cînd Frank păşi în bucătărie, mama sa stătea lîngă ui: făcînd o muncă ce părea că nu se mai termină niciodată -cartofi.

- Mamă, am sosit! spuse el plin de bucurie. Ea se întoarse şi atunci îi văzu sarcina. După doua săpu

absenţă, ochii lui erau mai pătrunzători. - Oh, Dumnezeule! Din privirea ei se risipi bucuria de a-1 vedea, iar t

de ruşine; îşi cuprinse pîntecele cu mîinile, de parca acoperi ceea ce nu reuşeau hainele. Frank tremura.

- Ţap bătrîn şi scîrbos! - Frank, nu-ţi permit să spui asemenea lucruri. A

şi ar trebui să înţelegi. Şi tu ai venit pe lume in a L

tatăl tău merită la fel de mult respect. Nu este nimic i îl insulţi pe tata, mă simt şi eu jignită.

98

l! Trebuia să te lase în pace! Frank vorbi printre şîu avea drept" . _ ^ .^ care { ge preii ngea <jin gură.

ţtcrgîndi'-Ş'° V repetă ea obosită _şi îl privi cu ochii

*"" îmlC ITHiiw* 1? •• f NU

cstc . ar fj hotărît să lase definitiv ruşinea la o parte.

L-zi. <k ParC^rSdar în actul propriu-zis, actul procreaţiei. „ IC nimic

m ^ ca Nemaiputînd s-o privească în ochi, se ir i,,dul uisa^ ^^cra pe care 0 împărţea cu Bob, Jack şi rsc si P cca^ ^ ^ batjocoreau, la fel şi paturile modeste, şi IIC' Cameră lipsită de personalitate, pe care nici o prezenţă

" 'V-, mistic Si fata ei! Frumoasa ei faţă obosită, lumi-x'a; erapLi»11^- y , , halou de păr auriu, învăpăiată de ruşine pentru ce a împreună cu ţapul cel bătrîn şi păros, în cumplita arşiţă

utea lua gîndul de la faptul în sine, de la ea, de la dorinţele :ntru vîrsta sa, căci şi el era bărbat, în general, reuşea să este gînduri dincolo de planul conştiinţei, dar acum cînd tluturat senină prin faţa ochilor dovada concretă a desfrînării, vă/ut cu ochii săi, a cîta oară, ce ascundea „misterul" dintre mimalul acela bătrîn şi libidinos...Ce să creadă el despre um să fie de acord cu aşa ceva, cum să suporte? îşi dorea să dească la ea ca la o fiinţă sfîntă, pură, nepătată, ca la Sfinta Universală, o făptură care se ridica deasupra acestor lucruri, .Ue femeile din lume se făceau vinovate de asta. Să descopere 1 ceea ce credea despre ea era greşit însemna să se îndrepte ir spre nebunie. Pentru sănătatea minţii sale devenise cesar să-şi imagineze că ea se culca cu bătrînul libidinos aţe totală, numai ca să aibă un loc de dormit, dar că nu

noaptea, nu se întorceau niciodată unul spre celălalt, mnezeule!

101 'l făcu să privească în jos; descoperi că răsucise un ral patului.

lu cŞti tu tatăl meu? •«'«riga mama sa,

din pragul uşii. cu ochii newi , ------- • . , . .

aţi de ploaie.

99

- Dacă faci asta, mă omori pe mine, spuse Fee pe pat. 'a?^ir

- Nu, pe tine te eliberez, răspunse el cu sălbăticjn - Frank, eu nu pot fi niciodată liberă - şi njcj

întreb de unde-ţi vine lipsa asta de înţelegere. Nici cu -^ n-avem nici o vină. Ştiu că nu eşti fericit, dar te încăn-,-0' ^ faci răspunzători pentru asta pe mine şi pe tatăl tău D ^ tot dinadinsul să agravezi lucrurile? De ce? îşi prjvj ..CVt|

se uită fix la el. Nu voiam să-ţi spun eu, dar ar fi tj '?' găseşti o fată, să te căsătoreşti, Frank, să ai familia ta. Este l toţi la Drogheda. în privinţa celorlalţi băieţi nu mi-am fi ^ odată astfel de griji; ci par să aibă alte firi. Dar tu ai nev soţie, Frank. Dacă te-ai însura, n-ai mai avea timp să te giniJ mine.

Frank continua să stea cu spatele la ea. Timp de vreo cinj nute, Fee rămase pe pat, sperînd că el o să-i spună ceva, ap se ridică şi părăsi încăperea.

100

upă ce au plecat muncitorii, iar districtul a căzut într-o stare de semi-inerţie de iarnă, au venit Serbările Cîmpeneşti de la Gillanbone. Era cel mai important lent în calendarul social şi dura timp de două zile. Fee nu se in stare să meargă, aşa că Paddy plecă în oraş cu Rolls-•ul împreună cu Mary Carson, fără soţia sa care reuşea să nba lui Mary Carson în poziţia „tăcut". El observase că, n motiv misterios, numai prezenţa lui Fee o incomoda pe . o punea în dificultate. i ceilalţi mergeau în oraş. După multe ameninţări, cu bătaia că nu se comportă cum trebuie, băieţii au fost îmbarcaţi în iul marc, împreună cu Beerbarrel Pete, Jim, Tom, doamna şi fetele din casă, dar Frank a plecat mai devreme, de unul cu camioneta. Adulţii aveau să rămînă cu toţi pentru a doua r* şi concursuri; din motive numai de ea ştiute, Mary Carson

"Citaţia părintelui Ralph de a sta la casa parohială, dar 1 pe PaddY să beneficieze, împreună cu Frank, de ospi-

<*u ui. Unde îşi găsiseră adăpost cei doi oieri, Tom şi iu ştia nimeni, dar doamna Smith, Minnie şi Cat inten-

"a P.este noaPte la prietenele lor din Gilly. Seriali j lmi"ea-a cînd Paddy a instalat-o pe sora sa la

prank cî" i mai bUne camere; descoperi barul, intră şi ° ha!bă de bere în mînă.

101

ora

- Fac cinste cu următoarea, bătrîne, spuse Paddv' s-o duc pe mătuşa Mary la curse şi simt nevoia unui î r ^r-pentru că n-o am pe mama alături ca să-mi aline suf •

Obişnuinţa şi frica sînt greu de depăşit, mai ales cînd '"k de ani de zile; Frank descoperi că nu putea să facă dorit din tot sufletul; nu era în stare să arunce conţinut în faţa tatălui său; nu cu atîta lume de faţă. Aşa că tcr înghiţitură ce mai rămăsese în pahar şi se scuză:

- îmi pare rău, tată, am promis că mă întîlnesc cu h - Ei, atunci trebuie să mergi. Uite, ia banii ăştia ţj

cum crezi de cuviinţă. Distracţie plăcută şi, dacă te îmbc să nu afle mama.

Frank simţea nevoia să rupă în bucăţele bancnota de şi să i-o arunce în faţă lui Paddy, dar obişnuinţa îl opri dată; o împături, o puse în buzunar şi îi mulţumi tatălui din bar cît putu de repede, cu paşi împleticiţi.

îmbrăcat cu cel mai bun costum albastra, cu vesta înc! care atîrna un ceas din aur, prins într-un lanţ confecţionat di metal de cel mai bun bijutier, Lawrence, Paddy se simţea de gulerul prea apretat, dar privea în jur cu speranţa că \ vreo faţă cunoscută. Nu fusese prea des la Gilly, în ultirm luni, de cînd se mutase la Drogheda, dar avînd în vedere pr ca frate al lui Maiy Garson şi moştenitor prezumtiv, trebu cu respectul cuvenit, ori de cîte ori venea în oraş.

Mai mulţi oameni îl salutară prietenos, iar cîţiva îl invi! halbă de bere. Se trezi imediat în centrul atenţiei unei mul!" tenoase. Frank fu repede dat uitării. în ultima vreme, Meggie purta părul împletit în două cot. legate cu panglici albastre, pentru că, în ciuda banilor ^ Garson, nici o călugăriţă nu-şi pierdea timpul cu bucle cată în uniforma sobră, de culoare albastră, a Ora'1 Cruci, ea traversă pajiştea mănăstirii pînă la casa pa' o întîmpină drăgăstoasă menajera părintelui Ralpn- _ - Să nu mai vorbim de păr! Parcă-ar fi viu, î

2

102

într-o zi cînd el o întrebă amuzat de ce e supărat2'

- nniii mai ales fetele, şi o deranja faptul că '-'f1 'f S!Sa parohială. ,

;J afla linfea . ( păruj nu are suflet. N-are rost să te superi haide, AnnlC

m] trebuje să te îndrăgosteşti de cineva din 'J :'Sla L'lm mai spuse el ca s-o necăjească. llor" cLap'ic" este pură şi frumoasă - cred că le puteţi dar „i>Kefrk

P|CP'C"C anicj n.0 întrebă ce înseamnă „Skeggie", după UU"a:

aaL,tui că rimează cu Meggie. Cîteodată era mai ir°sîi^cc c în capul lui Annie, sau s-o încurajezi, dîndu-i "î atenţie. Numai ea îşi cunoştea dialectul şi, dacă o com-Vfetită asta se datora numai viitorului ei, nicidecum

sosi, tremurînd încă după întîlnirea cu tatăl său. Meggie, vrei să te duc la bîlci? spuse el întinzînd mîna. v nu v-aş duce cu pe amîndoi? întrebă părintele Ralph t rîndul său, mîna. •ci doi oameni pe care-i adora, Meggie se simţea în al .-r.

din Gillanbone se afla pe malul rîului Barwon, Jîngă te-: curse. Deşi potopul fusese cu şase luni în urmă, mîlul ;c încă, iarpicioarele primilor sosiţi îl transformară într-o asă. Lingă staulele cu oi, vite, porci şi capre, care aveau ică pentru diverse premii erau corturi pline cu tot felul şi mîncăruri apetisante. S-au plimbat şi au admirat pră-' croşetate, haine pentru bebeluşi, feţe de masă brodate, Şi canari.

'ne era ocolul cailor, unde călăreţi şi călăreţe se mândreau re frumoase, în faţa cumpărătorilor care, chicoti Meggie lau caşi cail- Doamne îmbrăcate în elegante costume "n călăreau numai pe o parte a şeii, protejate de n Oare cum putea cineva care stătea într-o poziţie ' călărească mai rapid decît la pas, era peste este fa a 1U'Meggie' asta> Pînă cînd a văzut cu ochii irsa în m°aSe doamne sărind peste cîteva obstacole şi naceeaşi manieră impecabilă.

103

Apoi, doamna în cauză îşi îmboldi calul şi terenul noroios, oprindu-se în faţa lor cu intenţia \~A- " bara drumul, îşi scoase din scară piciorul cu cizmă bit ' stătea elegant pe o parte a şeii, cu mîinile întinse, înu.

Us

perativ. ^ - Părinte, eşti atît de drăguţ să mă ajuţi să descalc •> El înălţă mîinile, i le puse în jurul taliei, o ridică u$0 •

jos; în clipa următoare luă hamurile murgului şi porni " Doamna de lîngâ el îl urma, potrivindu-şi pasul cu a] iu- <-o dificultate.

- Vei cîştiga cursa, domnişoară Carmichacl? întrebă iml- Ea se îmbufna; era tînără şi foarte frumoasă şi tonul acel-

sonal o scotea din sărite. - Sper că voi cîştiga, dar nu pot fi sigură. Domnişoara H

şi doamna Anthony King concurează şi ele. Totuşi, sîntci că voi cîştiga proba de drasaj, aşa că mă declar mulţumi!;

Vorbea rotunjind frumos vocalele şi cu frazarea preţioas tinere domnişoare, atît de îngrijit educată, încît nu puteai de în spusele ei nici o urmă de idiom care să-i coloreze limh timpul conversaţiei, exprimarea părintelui Ralph deveni l îngrijită, pierzîndu-şi acea ademenitoare culoare irlandez cum ea 1-ar fi adus înapoi în timp, într-o perioadă cînd a erau egali. Meggie se încruntă surprinsă de acea frazare neob neînţelegînd în ce consta schimbarea, dar intuind că exist?. care n-o privea deloc cu ochi buni. Lăsă mîna lui Frankpc într-adevăr, devenise din ce în ce mai greu să meargă pnn

Cînd ajunseră la o baltă mai mare, Frank rămăsese în w Ochii preotului se plimbau jucăuşi peste suprafaţa apei. J un lac; se întoarse spre fetiţa a cărei mînă o ţinuse strins M

şi se aplecă spre ea cu o tandreţe care nu putea scăpa doiţi" întmcît contrasta izbitor cu felul mult prea indiferent in purtase cu ea.

-Nu am mantie, scumpă Meggie, deci nu pot să ti" Raleigh. Mă scuzaţi, domnişoară Carmichael - z's

hăţurile - dar n-aş vrea ca fetiţa mea favorită sa-şi pantofii de noroi.

104

^ -o pe domnişoara Cannichael să-şi pe IVfeS^' ăţ hamurile în cealaltă şi să treacă băltoaca

înt d°c'rîs al' lui Frank, în spatele lor, nu avu darul s-o c trecut balta, aceasta i-a părăsit fără V°f omorî, dacă ar putea, remarcă Frank în

timp ce că V" Mcggic jos. Frank fusese fascinat de această ;' f Ş^zimca voită a părintelui Ralph. Lui i se păruse că C să şi atît de deosebită, încît nici un bărbat n-ar fi S, nici măcar un preot; şi totuşi, părintele Ralph

esc să-i zdruncine încrederea în sine, acea feminitate "c pe care ca o folosea ca armă. De parcă preotul ar fi iru ceea ce reprezenta, îşi spuse Frank- lumea femeilor, Pc care el n-a avut niciodată prilejul să-1 dezlege. Ia realitate de cuvintele mamei sale, Frank ar fi dorit ca ra Cannichael să-1 observe, căci era cel mai mare fiu al rului lui Maiy'Carson, dar ea pur şi simplu a luat act de •* .ii. atît şi nimic mai mult. Toată atenţia ei se concentrase otului, o fiinţă asexuată, efeminată, în ciuda faptului că ironzat şi frumos. i face probleme, o să revină şi o să se poarte la fel, îi ih cinic. Este bogată, aşa că duminica viitoare va pune ientativ o hîrtie de zece lire în cutia bisericii. Rîse cînd :sia întipărită pe chipul lui Frank. Nu am prea mulţi ani ă de tine, fiule, dar în ciuda harului meu, sînt un om de mi-o lua în nume de rău. Pune -o pe seama experienţei aţă.

aşit pistele de alergări şi au intrat în parcul de distracţii. Frank se simţeau în culmea fericirii. Părintele Ralph îi «ggie cinci şilingi, iar Frank hîrtia de cinci lire. Era tare 1 ani pentru toate acele minunăţii. Lumea se înghesuia, 'au in toate părţile, privind cu uimire legendele ilustrate J- Pe corturi. Cea Mai Grasă Femeie din Lume; Prinţesa i'wnicO a CA- ^^ °mul din Cauciuc din India; Golialh, • Plătea m" LUme' Thetis Sirena' Pentru fîecare scotea ' aie h/TÎ P"Veau încîntaîi, fără să observe contururile u"hctls sau gura fără dinţi a cobrei.

105

,cfusic|c •lolv ,c tînărâ;

în capătul cel mai îndepărtat se afla un con cu o la intrare şi o cortină de pînză pe care figuri fî0ro ^S ameninţau lumea.Un om cu un megafon în mînă ad C ^(r' tatorii. nicn'

- Veniţi, oameni buni să-1 vedeţi pe Jimmy Sharma sa trupă de boxeri. Au cîştigat opt dintre cele mai irnn

mondiale şi oferă un premiu oricui se încumetă să j •" învinge. '

Femeile şi fetele plecau cît puteau de repede din zotr • ce bărbaţii şi tinerii dădeau năvală. Solemni ca şi gladiat ' " Maxim, opt bărbaţi umplură scena şi rămaseră cu mîinileh pe şold şi picioarele depărtate, privind cu superioritate • care-i aclama. Erau îmbrăcaţi în pantaloni strimţi, ncer lungi pînă la şold. Pe piept, cu litere mari scria TRUPA LUI J!' SHARMAN. Aveau înălţimi diferite, dar se distingeau cu toi tr-o alură deosebit de atrăgătoare. Sporovăiau între ei şj • decontractaţi, parcă pentru a da de înţeles că făceau un lucru poate de firesc.

- Hei, băieţi, cine ia o mănuşă? Cine vrea bani? Ridicaţi mi şi veţi cîştiga! striga prezentatorul, în răpăitul tobelor.

- Eu vreau! strigă Frank. Se smulse din mîna părintelui Ralph, care încerca s;

timp ce oamenii din jurul său, văzîndu-1 atît de scund, î amuzaţi înainte.

Dar prezer* a torul îl luă în serios, iar un boxer înti şi-1 trase pe Fi "-<k în scenă.

-Nu rîdeţi, oameni buni! N-o fi el prea impunător, de: care s-a oferit. Ştiţi că nu statura contează. Haideţi, nu nimeni? încercaţi, luaţi o mănuşă şi o să cîştigaţi disputa c-din băieţii lui Jimmy Sharman.

încet, încet rîndurile voluntarilor se îngrosară; ţinem mototoleau pălăriile, privind cu respect spre profesn stăteau lîngă ei. Deşi era curios să vadă ce se întîmpl^ totuşi că e mai bine să o ducă pe Meggie de acolo, aşa braţe şi se întoarse să plece. Meggie începu să ţipe d"1 tare pe măsură ce se îndepărtau de cort, punîndu-i p situaţie penibilă.

106

nu putem intra înăuntru! Tatăl tău m-ar

i'c ^ " - areptate. .,- pC bi»ia u prani() vreau să stau cu Frank, continua ea reai" să stau ^ ^ picioare şi încercînd să-1 muşte. ,j( 0 ţinea &^J ffir ă să vrea părintele Ralph.

|a naiba- '• bilului, îşi scormoni buzunarul sa găsească ma- ind '"hldc si se apropie de uşa cortului, căutîndu-i cu privi-lC'llrU rleary dar ei nu se vedeau pe aproape, deci, probabil i:"C'" cursul de potcovit cai, ori se desfătau cu vreo plăcintă

'1 îtHntra cu ea înăuntra, părinte! zise portarul, privindu-1

ibator. ltu| ridică ochii spre ceruri: acă-mi spui şi cum să fac s-o duc de aici, fără să ne aresteze din Gilly pentru molestarea copilului, am să plec imediat, ei s-a oferit să ridice mănuşa azvîrlită de boxerii dumnea-profesionişti. i.irul dădu din umeri: irintc, nu mă pot certa cu dumneata. Intră, dar, pentru numele nnezeu, încearcă s-o protejezi. Nu, părinte, păstrează-ţi banii, j vrei să-1 superi pe limmy. ml era plin pînă'la refuz de bărbaţi şi tineri ce se-nghesuiau i unui ring central; părintele Ralph găsi cu greu un loc în mulţumii, lîngă peretele din pînză al cortului. Aerul era

it de fum de ţigară şi de praful aruncat peste norocea să-1 scâ. Frank, deja cu mănuşile pe mîini, era primul temerar. ntirnpla foarte rar ca oamenii din mulţime să-i învingă pe

ofesiomşti. Se ştia că nu sîrît cei mai buni din lume, antă n-aveau egal în Australia. Pus să se bată cu unul na muscă, din pricina înălţimii sale, Fraiik îl învinse la ira şi se oferi să mai lupte «u cineva. Cînd ajunse să-1

imca Profesioilist'vestea se râspîndi cu iuţeala fulge-se îndesi într-atît încît nu mai era loc să arunci,un ^rul cortului. vVa lovituri no i

'""cască furi î c_are.'e primise n-au făcut altceva decît - Ia- împrăştia pumni cu pasiune, văzîndu-1 pe

107

Paddy în fiecare dintre adversarii săi, iar strigăt l răsunau în urechi ca o singură voce care-1 îndemna. D ^ bale-l! Doamne! Cît îşi dorise să lupte, să se bată H "'' îi fusese mereii interzis de eînd se afla la Droghe'd F 3

bătaie ştia el să se elibereze de mînie şi durere; în tim pumn după pumn, i se păru că vocile îi şopteau la C

Ucide! Cl' Apoi se bătu cu un adevărat campion, unul de cate

care primi ordin să-1 ţină pe Frank la distanţă. Ochi' Sharman străluceau, întotdeauna căuta luptători buni si mică îi demonstrase că are rezerve inepuizabile. Luptăto formă cu greutate indicaţiile primite, căci Frank, devorat c de a ucide umbra care-i dansa prin faţa ochilor nu mai ve. altceva şi îl urmărea ca un posedat. Ascultînd de glasu păstră distanţa şi reuşi să reziste atacului profesionist d< erau umflaţi, iar arcada şi buza îi fuseseră sparte. Dar douăzeci de lire şi, mai presus de bani, respectul celor pi

Meggie se-răsuci în braţele părintelui Ralph, alunec înainte ca acesta s-o poată prinde. Cînd, în sfirşit o găsi vomitase şi încerca să-şi cureţe pantofii cu o batistă mi: I-o întinse pe a lui, în tăcere, mmgwndu-i capul scuturat Atmosfera din cort nu fusese pe plac nici stomacului s; dorit ca şi demnităţii lui să i se permită o descărcare asem

- Vrei să-1 aşteptăm pe Frank sau să plecăm acum? - Am să-1 aştept pe Frank, şopti ea, recunoscătoare pi

mul şi compasiunea lui. „Nu înţeleg cum de te agăţi tu de inima mea inexistent;

mură el, ştiind că fetei îi este prea rău ca să-1 audă. „Nu-mi de mama mea, şi nici n-am avut vreo soră. Tare mi-ar ] descopăr misterul tău şi al familiei tale ingrate... Ai avi grea, micuţa mea Meggie?"

Frank ieşi din cort cu un plasture la ochi, tampon"1 ' •spartă. Pentru prima oară de cînd îl cunoştea părintele Ka P radia de fericire; arăta ca bărbaţii care petrecuseră o neuitat cu o femeie, îşi spuse Ralph.

- Ce face Meggie aici? se răsti el, nedomolit încă (W1

din ring.

108

- • neam o mînă sau un picior puteam s-o smulg ,nai dacă"' ^tul cu aceeaşi duritate, deranjat de faptul că răspunse pre ^ Îngrij 0rat la gîndul că Frank ar putea ..-, Sc Justl el Nu se temea deloc de Frank, dar detesta , puni"1 Şi Pc^ ^^ frjcă pentru tine, Frank. A vrut să fie in public-^ -^ och.. ^ c- n_Q gă păţeştj nimic Nu te

^'"F'sfaşa destul de necăjit ă. "•' ca; *j cumva tatei că ai fost aici, îi zise Frank ame-

împotrivă dacă ne scurtăm plimbarea? întrebă cţl ^C\ ne.ar prinde bine puţină odihnă şi o cană cu ceai FÎohială O strînse pe Meggie de vîrfol nasului. Iar dum-.,voas.ră. domnişoară, aveţi nevoie de o baie.

Paddy petrecuse o zi îngrozitoare în compania surorii lui, care cise tot timpul, aşa cum nu o auzise niciodată pe Fee. O să-şi croiască drum prin noroiul din Gilly, cu preţioşii ei din import, în vreme ce ea zîmbea şi-i saluta pe oameni i importanţă, stătuse lîngă ea cînd a acordat Trofeul oraşului one cîştigătorului curselor- brăţara de smarald. De ce oare u ei banii pe o bijuterie, cînd ar fi putut să ofere o frumoasă n aur şi o importantă sumă de bani?! Se tot întreba şi nu â găsească un răspuns, neştiind că cei ce concurau la curse u nevoie de vulgarii bani, în schimb puteau să dăruiască ori premiul unei femei iubite. Horry Hopeton, al cărui cal, Jward, cîştigase acum brăţara, se mai afla în posesia unui unui diamant şi a unei brăţări cu safire obţinute în ceilalţi *vca o soţie şi cinci fete şi le spunea că nu se putea opri de a cîştiga şase brăţări. "«nul impecabil şi cămaşa cu guler tare îl sufocau pe Paddy, ^rea exotică adusă de la Sydney, servită cu şampanie la se Pnisedeloc stomacului său, obişnuit cu carnea de oaie.

UindU~Şi °ă arată cara§hios- în ciuda Puţului Sa" Părea demodat- Oamenii aceia nu făceau parte

1^03116 ţan'OŞe' tinere încrczute> crema a Buletin numea „fermocraţia" .Toţi îşi dădeau

109

ica

osteneala să uite ultimele zile ale secolului cînd jnv , simplu pămîntul acela, răpiseră mari întinderi d acceptaseră tacit, considerîndu-se proprietari. Devei invidiată comunitate de pe continent, aveau propriul l tic, îşi trimiteau copiii la cele mai scumpe şcoli dii înghesuiau să-1 invite pe Prinţul De Wales. E], pa(j(j un om din popor, un muncitor. El nu avea nimic în con aristocraţi coloniali, care îi aminteau prea mult de fa sale, şi lucrul acesta nu era de natură să-1 bine dispun

Deci, cînd ajunse la casa parohială şi-i văzu pe Fr? şi părintele Ralph relaxaţi, lîngă foc, avînd aerul că p( zi minunată, se enervă, îi lipsise încrederea în sine pe cai cu blîndeţe Fee, îi displăcuse prezenţa surorii sale la fel u în copilărie, în Irlanda.

Apoi observă plasturele de la ochiul lui Frank, fata umil- • profită imediat de ocazie ca să se descarce.

- Cum crezi că o să poţi da ochii cu mama cînd arăţi in b ăsta? O zi dacă te scap din vedere şi o iei de la capăt cu bălai agăţi de oricine ţi se pare că se uită lungă la tine! Luat prin surprindere, părintele Ralph sări în picioare, a exclamaţie menită să calmeze spiritele. Dar Frank fu mai iute.

- Am cîştigat bani cu asta! spuse el cu voce joasă, araţii plasture. Douăzeci de lire în doar cîteva minute, mult mai r decît ne plăteşte mătuşa Mary într-o lună! Astăzi am ' boxeri valoroşi şi m-am descurcat destul de bine cu un cortul lui Jimmy Sharman. Am cîştigat cinstit două; Poate că lucrul acesta contravine ideilor tale despre cec să fac eu, dar azi după-amiază am cucerit respectul fiec oamenii prezenţi la meci.

- Ai bătut vreun amărît de beţiv la bîlci şi te uni Maturizează-te, Frank, băiete! Ştiu că nu mai poţi creşte dar fă un efort, de dragul mamei tale, să-ţi dezvolţi nu

Faţa lui Frank se albi! Era cea mai groaznică insult. putea adresa cineva; şi acest cineva era chiar tatăl sa respire greu, strunindu-şi cu greu mîinile.

110

•v tată. Ştii la fel de bine ca şi mine cine este ,N , fost u" be; '• ej mj_a SpUS că am un viitor strălucit ca „y Shan«an- ^ jntru în trupa ]ui ca să mă antreneze. Şi vrea .,•: m'-a '^-' n-o să mai cresc în înălţime, pentru tine,

o s s . >:itr'n- hU , af ,c epitetelor nu-i scăpă lui Paddy; se făcu la fel ,lu/ia"in SP „

i vorbeşti astfel? -i adevărat? Eşti mai rău ca un berbec în călduri!

oaşrm pace? Nu te poţi ţine departe de ea? 1 ° u! ţipă Meggie. Mîinile preotului o strînseră cu pu-Ifogă ci! Nu, taţi, nu! Oh, Frank, te rog! Vă rog, vă rog! hoho-

i'ir n-o auzi decît părintele Ralph. Frank şi Paddy se priveau in faţă, cu dispreţ şi antipatie, în-sfîrşit exprimate după atîţia Blestemul dragostei pe care i-o purta fiecare lui Fee fu dat u, şi amara rivalitate dintre ei ieşi Ia iveală. Sint bărbatul ci şi nu facem decît să împlinim voinţa Domnului ; ne binccuvîntează cu copii, spuse Paddy, ceva mai calm, stră-

duindu-sc să se controleze. - Nu eşti mai bun decît un cîine în călduri, care aleargă după

orice călea în carc-şi poate băga obiectul ! Nici tu nu eşti mai breaz decît cîinele de taică-tău care te-a eput, cine-o fi fost ăla! Mulţumesc lui Dumnezeu că nu am m amestec! strigă Paddy, apoi se opri. Doamne, lisuse! Furia aşi, se cutremură şi-şi duse mîinile la gură, de parcă ar fi vrut >ulgă limba care dezvăluise acel secret. N-am vrut! N-am vrut! ivrut!

"Pa ce fora rostite acele cuvinte, părintele Ralph îi dădu diurnul

"' ~ ud mîna dreaPtă la sPate Ş*'1 - -1- Paralizat de strînsoare, Frank

ll» din c ^ ^ elibereze' aPoi' de»dată, rezistenţa lui se topi lch' mu? d SUpUnere' Me§gie căzuse pe podea şi plîngea în

' int'mpla" d"ŞI Privirea de la tatăl Ia fratele ei- Nu înţelegea ' ar Ştia că nu-i va mai avea alături pe amîndoi.

111

- Ba ai vrut, spuse Frank, răguşit. Cred că am ştiut d' lucrul ăsta. încercă să-şi întoarcă faţa spre preot. Dă °'1' părinte! N-am să mă ating de el. Jur pe Dumnezeu '

- Cum îndrăzneşti să-i invoci numele? Blestemaţi să f • Dacă o să păţească ceva copilul, vă omor! strigă pre 8n

acces de furie. Nu vă daţi seama că a trebuit să o ţin aic' tot, de frică să nu vă ucideţi unul pe altul? Mai bine v" i- faceţi, cretini mizerabili şi egoişti ce sînteţi!

- E-n regulă, spuse Frank cu o voce ciudată, străină n cu trapa lui Sharman şi nu mă mai întorc.

- Trebuie să te întorci! şopti Paddy. Ce-o să-i spun m- însemni mai mult pentru ea, decît noi toţi la un loc. N-o si niciodată!

- Spune-i că am plecat cu trapa lui Jimmy Sharman n vreu să fiu cineva. Asta-i adevărul!

- Nu-i adevărat ce ţi-am spus, Frank. Ochii ciudat de străini ai lui Frank licăriră; ochii care îl

pe preot, prima dată cînd i-a văzut; ce legătură aveau ochi lui Fee şi ochii albaştri ai lui Paddy cu privirea întunecata Părintele Ralph cunoştea legile mendeleene şi-şi dădea s nu era posibil. Fank îşi luă haina şi pălăria.

- Oh, nu încerca să mă minţi! Cred că am ştiut-o dinto Amintiri ale mamei cîntînd la spinetă, într-o cameră pe c ai fi avut-o niciodată! Sentimentul că tu nu ai existat dinto că ai venit după mine! Ea a fost mai întîi a mea. Rîse nep Şi cînd mă gîndesc că în toţi aceşti ani eu am crezut că / înapoi; în realitate, eu eram acela! Eu!

- Nici unul dintre voi n-are vreo vină, Frank! striga încercînd să-1 oprească. A fost un plan al lui Dumnezeu- şi varianta asta!

Frank se smulse din mîna care-1 reţinea şi porni spre mers uşor şi legănat. E născut să fie boxer, gîndi pânnt". într-un colţ al minţii; mintea aceea de cardinal.

- Planul lui Dumnezeu! repetă batjocoritor vocea^ ^ uşii. Parc-ai fi un papagal, cînd o faci pe preotul, pă"n _c şart! îl rog pe Dumnezeu să te ajute şi pe tine, pentru toţi, numai tu ştii cum este d cu adevărat.

112

un scaun şi o privea cu ochi îndureraţi pe-Meg- stătca pc ^c. ge j-jj^ ă să se apropie de ea, dar

^nin<;fi cu brutalitate. rnp"lst' v , T • • i i • i 1 - 1 1

cut destul! la-ţi nişte whisky din dulap. ,pilul, dar mă întorc să stăm de vorbă. Să nu Mâaiizi Sâ

fiu aici, părinte.

dormitorul de culoarea mărului verde, preotul îi descheie '"- scoase cămăşuţa, apoi o aşeză pe marginea patului, ca îă scoate ciorăpeii şi pantofii. Cămaşa de noapte era pe -inatului, unde o lăsase Annie; i-o trase peste cap, înainte a'ios chiloţii, în tot acest timp îi spunea nimicuri, poveşti oase despre nasturi care nu vor să se descheie şi panglici ncăpăţîncază să rămînă în păr. Era imposibil să-ţi dai seama auzea ceva; copleşită de povara necazurilor şi a durerilor şeau limita de suportabilitate a unui copil, fetiţa privea în colo de ci. um întindc-tc,draga mea, şi închide ochii. Mă întorc curînd, Iacă ai adormit. Nu te necăji, auzi?! Vorbim mai tîrziu. m se mai simte? întrebă Paddy cînd el se întoarse în salon, ntclc Ralph se îndreptă spre sticla de whisky şi-şi umplu c de pahar. i ştiu! Sincer, nu ştiu! Dumnezeule din ceruri, Paddy, aş da >tiu care este cel mai mare blestem al unui irlandez, băutura peramentul? Ce naiba te-a apucat.tă-i spui? Nu, nu încerca spunzi! Bineînţeles că este adevărat. Am ştiut că nu e copilul momentul în care 1-am văzut. H'prea scapă nimic, nu-i aşa? - ca nu. Totuşi, n-ai nevoie de prea mult spirit de observaţie

1 un" mcmbri ai parohiei sînt tulburaţi, sau suferă. Iar '•_este de datoria mea să fac tot ce pot să-i ajut. •agit la Gilly, părinte.

Pentru care, fără îndoială, trebuie să mulţumesc chi-

:/i? N 'raspunse Preotul Pe un ton amar.' n ' ~ai drePtate, părinte. Noi te iubim pentru că eşti

113

,.lv

rinl^.o-n'pace.Ai ".„fsăculcco

- Oricum, se pare că m-am implicat foarte ta tale, spuse Ralph stînjenit. Ce-ar fi să-ţi descarci sufl"1 '1(

gol din mîna lui Paddy tremura; părintele Ralnh ^ sticla de whisky şi-1 umplu. Paddy sorbi o înghit' n<' şterse lacrimile uitate pe obraz. ' ra-

- Nu ştiu cine este tatăl IurFrank. Asta s-a întîm l cunosc pe Fee. Familia ei avea o fermă prosperă î 3 " burton. ''nu

Din cîte am observat, tatăl lui Fee îi planifica viat r călătorie în patria mamă, un debut îa curte, soţul potrivit R

că ea nu a ridicat un pai în casă. Aveau menajere, inaj .!' trăsuri; trăiau ca lorzii.

Eu eram ajutorul la lăptărie, la muls şi cîteodată o v Fee de departe, plimbîndu-se cu un băieţel de vreo zece-oni luni. Apoi, într-o bună zi James Armstrong veni să mă vr lui, spunea el, a făcut familia de rîs; nu era căsătorită <> copil. Bineînţeles că se păstrase secretul, dar cînd ei au înc, alunge, bunica ei a făcut mare scandal şi le-a pus în vcder; clintească un fir de păr din cap. Acum bunica era pe n: nimic nu-i mai putea împiedica să scape de Fee şi de copil mi-a spus că, dacă aş accepta să mă însor cu ea şi aş gara scot din ţinut, ei îmi vor acoperi cheltuielile de călătorie, Li mai adăugau cinci sute de lire. Ştii, părinte, pentru mine asta însemna o avere şi, în

aceasta, mă săturasem de viaţa de burlac. Dar eu am fostir una foarte timid şi nu ştiam să mă port cu fetele. Mi separe bună, iar copilul, sincer vorbind, nu mă deranja. Bunic ceva şi a trimis după mine, deşi se afla pe patul de moarte ei fusese o femeie dură, dar era o adevărată doamnă. > ceva despre Fee, dar nu mi-a dezvăluit cine era tata am întrebat. Oricum, m-a făcut să-i promit că voi fi ea ştia că familia se va debarasa de Fee imediat dup<-aşa că le-a sugerat să-i găsească un soţ. Mi-a fost m o iubea foarte'mult pe Fee. Poate n-ai să mă crezi. P' făcut cunoştinţă cu Fee chiar în ziua cînd ne-am <^ •

- Oh, te cred, spuse preotul, cu respiraţia tăiata- •

din pahar, îl bău, apucă din nou sticla şi urnpw

114

o doamnă, situată mult peste condiţia ta :1j casa'"--- CL

'•lllciy' ia simţeam foarte intimidat în prezenţa ei. la începi^m ^ aeriană...dacă mă înţelegi. Ca şi

«'^Xnplat a l tcuiva, nu c i . - s'ar purnoasă, Paddy, zise preotul, cu blîndeţe. Văd în "ial C< c'râ ea, înainte de a începe să îmbătrînească. CCa CCartc de o viaţă uşoară, părinte, dar nu ştiu ce altceva :lVllt

cPCcl puţ"1'cu mine era în si8uranîă'Am avut nevoie "mi iau

inima-n dinţi şi să devin un soţ adevărat. A 'iTn'văţ să gătească, să şteargă duşumeaua, să spele şi să ''ti'a nimic. Dar niciodată, în toţi aceşti ani de cînd ne-am niciodată n-a protestat; nu a rîs, nu a plîns. Numai în si-a manifestat sentimentele, darnici atunci nu a vorbit Sper că o va face cîndva, totuşi nu aştept clipa aceea de lu-i aud rostit numele. Nu vreau să spun că nu mă place, iu pe copii. Dar o iubesc foarte mult şi am impresia că în este loc pcntai un astfel de sentiment. Decît pentru Frank. ^totdeauna că.îl iubeşte pe Frank mai mult decît pe noi t;î. Cred că a fost foarte îndrăgostită de tatăl lui. Dar eu inie despre acest om, nici motivul pentru care nu s-au itori. •le Ralph îşi privea mîinile, clipind des. 'addy, e un adevărat iad să trăieşti! Mul ţumesc lui Dum-•u nu am curajul decît să stau la marginea vieţii. se ridică nesigur.

ne, acum am făcuta, părinte! L-am îndepărtat pe Frank, 'să mă ierte niciodată.

^ufli un cuvînt, Paddy. Spune-i că Frank a fugit pur şi ^xcru. Ea ştie ce fire neliniştită are Frank; o să te creadă. "i c P 3Sta' răsPunse paddy îngrozit. 'ic. addy. N-a suferit destul? N-o mai împovăra cu alte gmd ,s, sn„c». rine ştie? poate ya înyăţa s. yă

; care-o păstra numai pentru Frank.

115

- Da. Ce s-a întîmplat în noaptea asta rămîne îm - Dar Meggie? Ea a auzit tot. ll( - Nu-ţ i face probleme, o să am eu grijă de ea S"

n-a înţeles prea mult din discuţia voastră, în afară de f C<

certat. Am să-i explic că, acum, de vreme ce Frank L

i-ar pomeni mamei de ceartă, n-ar face decît să-i spore Pe urmă, nu ştiu de ce, dar am sentimentul că Mes? spune multe mamei sale. Se ridică. Mă duc la culcare P tu acelaşi lucru. Trebuie să laşi impresia să nu s-a i deosebit mîine, cînd o s-o escortezi pe Mary.

Meggie nu dormea; stătea cu ochii larg deschişi i„ lumi| a lămpii din camera ei. Preotul se,aşeză pe marginea observă că părul ei era încă prins în codiţe. Cu grijă jesf glicile albastre şi trase uşor, pînă cînd părul i se revărsă

- Frank a plecat, Meggie. - Ştiu, părinte. - Ştii de ce, iubito? - S-a certat cu tata. - Ce-ai de gînd să faci? - Am să plec cu Frank. El are nevoie de mine. - Nu poţ i, draga mea Meggie. - Ba pot. Voiam să-1 caut în noaptea asta, dar nu mă tir

rele şi nu-mi place întunericul. Dar mîine dimineaţă o să după el.

- Nu, Meggie, să nu faci asta. Vezi tu, Frank trebuie să-ş că propriul drum în viaţă şi a venit vremea ca el să plece.- vine greu să accepţi lucrul ăsta, dar el aşteaptă de multă ocazie. Nu trebuie să fii egoistă; lasă-1 să-şi trăiască viaţa Iu a lui. Monotonia repetiţiei, asemenea unui răpăit de toba. • el. Cînd omul creşte, este normal să-şi dorească o viaţa : departe de casa în care a copilărit. Acum Frank este un o firea; trebuie să aibă o soţie, copii. Tu înţelegi asta, Meg- dintre tata şi Frank s-a datorat numai faptului că Fran ^ ia viaţa în piept. Nu s-au certat pentru că nu se plac- ^ dează majoritatea tinerilor care vor să plece de ac

116

prank a profitat de ocazie ca să facă ceea ce etext. Şi __ gă plece înţeiegi asta; Meggie? , foarte rm^ ^. grau gtj t ^e îndureraţi, încft

păreau i ci se opnra pe ,

it să olece. A încercat şi cînd eram eu mică, * r . . « • • • -

,-T ra . ., «• • • , - , U Tata 1-a adus înapoi şi 1-a obligat sa stea cu noi.

r „.a reuşi'- ^ ^^ n_o gă_j ma| acjuca înapoi pentru că nu-1 ,Dardc ataa- pună- Frank a plecat definitiv, Meggie.

„ poate obliga sa y. '.-ai întoarce. ,să-| mai văd niciodată/

-tiu zise el onest. Mi-ar plăcea să-ţi răspund afirmativ, -ni' nu poate să prevadă viitorul, nici preoţii, Meggie. Să "i mamei că s-au certat, Meggie, mă auzi? S-ar necăji şi , tare, şi în plus nici nu se simte bine. - Pentru că o să vină un alt copilaş? - Ce ştii tu despre asta? - Mamei îi place să crească copii; a făcut atîţia copii frumoşi!

;. dacă nu s-a simţit întotdeauna bine. Şi eu am să cresc unul \ îl. tînd o să mă fac mare şi atunci n-o să-mi mai fie dor de nk. - Parienogeneză, spuse el. Noroc, Meggie! Dacă se întîmplă să ai un copil?

II am totuşi pe Hal, răspunse ea somnoroasă, cuibărindu-se în •mut. Apoi întrebă: părinte, şi dumneata o să pleci? - Poate, într-o zi, Meggie. Dar nu curînd, nu-ţi face griji. Am o ••miire că voi rămîne legat de Gilly, foarte mult timp, răspunse :ul cu amărăciune în privire.

117

pr

6

u era altă soluţie. Mcggie trebuia să vină; nu se descurca fără ea, iar în momentul di singur la internat, Stu refuză să mai măi că s-au văzut nevoiţi să-1 aducă şi pe el acasă, la Drogh

Era un august friguros. Se împlinea un an de cînd v Australia, dar această iama li se părea mai rece decît f ploua, iar aerul era atît de îngheţat încît abia puteau n crestele muntelui Great Divide, trei sute de mile est, zăpad o grosime mai mare decît în ceilalţi ani, dar nu căzuse vest de Burren de la inundaţiile musonice din vara treculă din Gilly vorbeau de o altă secetă; întîrziase, trebuia să v că o să fie anul acesta.

Cînd Meggie o văzu pe mama ei, simţi o greutate em sîndu-i pe umeri; poate era un rămas-bun de la copilări sentiment a ceea ce însemna să fii femeie. In exterior nu nici o schimbare; dar ritmul interior al lui Fee slăbise, su ceas bătrîn care măsoară din ce în ce mai încet timp" opreşte. Energia care nu-i lipsise niciodată mamei sa păruse, îşi ridica picioarele şi le aşeza, ca şi cum n-a

sigură cum se face această mişcare, şi nu manifesta bucurie cu gîndul la copilul care trebuia să vină, nic ţumirea controlată şi rigidă ce i se citise pe chip la naŞ

118

T

dădea casa peste cap, îşi băga nasul peste f" r°ŞU' cel mai mic efort să-1 disciplineze sau să-1 :Ca ârtea în cercul ei perpetuu, între sobă, masa

x, Sc înv ^^ nimic altceva n-ar mai fi existat.

Spă M '<Kic n'a mai aVUt ^C al<2S' PUr ?* SnîlP'u a iuilţ"/ tacopilului şi a devenit mama lui. Nu făcea un 1 ti'n V' -.j era drag copilul şi revărsa asupra lui toată

5să începea s-o resimtă. El plîngea după ea, îi i altor cuvinte, îşi ridica mîinile spre ea ca să j'ătît de mulţumită, încît radia de fericire, nu menţiona vreodată numele lui Frank, dar la fiecare i' "ini Fee îşi înălţa capul cînd auzea poşta venind şi se .', "Intru scurt timp. Apoi sosea doamna Smith şi le aducea •l'au colcte şi cînd descoperea că n-are nici o veste de la licul zvîcnet de interes murea. idusc pe lume doi gemeni - alţi doi băieţi Cleary, cu părul ezaţi James şi Patrick. Cele două fiinţe drăgălaşe deveniseră atea tuturor, pentru că, în afară .de faptul că-i alăpta, Fee festa nici un fel de interes pentru ele. nd, numele lor fură schimbate în Jims şi Patsy; erau princi-oriţi ai femeilor din casa cea mare, cele două servitoare, inc şi menajera care nu avea copii, fiind încîntate de drăgă-:opiilor. Lui Fee i-a venit foarte uşor să-i uite - aveau trei ihitoare - şi, încet-încet, toată lumea s-a obişnuit cu prezenţa i sa mare. Meggie, pur şi simplu nu avea timp să-i ia sub 3 sa şi să-1 îngrijească totodată şi pe Hal, care era din cale-posesiv. Iar el nu accepta dezmierdări din partea doamnei v '""ie şi Cat. Meggie era nucleul de dragoste al lumii lui 1 nu dorea Pe nimeni altcineva în afară de ea.

^ illiams îşi vîndu caii şi căruţa lui mare şi îşi cumpără o ja<ă nu

CadP°Şta VCnea săPtămmal> nu la sase săptămîni, vc csto,3 -°ea VCŞtl de la Frank- încetul cu încetul, ima-• aşa cum se întîmplă şi cu amintirea celor pe :-in ciuda h"'- ~ n.1Velul raîiunii se produce un proces de Otanni

noastre de a nu uita niciodată. Meggie

119

.,.,: ,-u l1

rămăsese cu o amintire tulbure a legăturii dintre ea ••• apărea în ipostaza unui sfînt care n-avea nimic comun

fanl

Frank, cu ceea ce trebuia să fie bărbatul din el p a^c

adîncurile tăcute în care-şi oprise evoluţia sufletului F ^ ' o substituire. ' ^

Totul se petrecu pe neobservate, astfel că nimeri' seama. Deoarece Fee se refugiase în oaza sa de linişte " • de ostentaţie, substituirea s-a produs lent, fără să fie ÂK ^ altcineva în afara persoanei asupra căreia se revărsase Era un lucru ascuns, ştiut numai de ei doi, ceva care l' singurătatea.

Poate că ar fi fost inevitabil, fiindcă, dintre toţi copiii St cel mai mult cu ea. La paisprezece ani el era un adevăra pentru tatăl şi fraţii săi, aşa cum fusese Frank, dar, spre de. de acesta, Stu nu manifesta niciodată ostilitate sau nerv Făcea ceea ce i se cerea, fără să se plîngă, muncea la fel de -- toţi ceilalţi şi nu tulbura cu nimic existenţa familiei Clcary jt părului său roşu, el era cel mai brunet dintre băieţii Clcar ochii de un albastru deschis, limpezi ca apa, ce păreau să i claritatea ancestrală a strămoşilor săi. Era şi singurul dintre lui Paddy care promitea să fie un bărbat frumos deşi, în s> Meggie îşi spunea că Hal al ei îl va eclipsa cînd va ajunge L ritate. Nimeni nu a ştiut vreodată ce gîndea Stu; ca şi Fee, c' puţin şi niciodată nu-şi susţinea vreun punct de vedere.! avea în ţinută o imobilitate ciudată, lăsîndu-i surorii sale i" (pentru că Meggie era mai aproape de vîrsta lui) că ajiir ochii minţii în locuri inaccesibile semenilor săi. Părinteio exprimase acelaşi lucru, cu alte cuvinte.

- Copilul ăsta pare să nu facă parte din specia umană. »>• în ziua cînd îl adusese pe Stu de la internat. A spus eU-plece acasă? A zis că-i e dor de Meggie? Nu! Pur şi sim'v

să mănînce şi a aşteptat cu răbdare să intuim ce se n O dată n-a deschis gura să se plîngă şi cînd m-a sco am urlat la el: „Vrei să mergi acasă?", mi-a zîmbit 11 aprobator din cap!

Dar, cu timpul, toată lumea a admis în mod tău merge la grajduri să munceasă cu Paddy şi băieţi''

120

- stea de pază acasă, să taie lemne, sa îngrijească S3â mulgă animalele - toată acea uriaşă cantitate lcgUlTie'fS meic cu trei copii nu o mai putea face. Prezenţa c cal? ° r asă era bine venită, căci de multe ori apăreau pe lînga^ ^^ străjne pe veranda din spate sau cîte o s^aU

tfs'punînd „năziua, doamnă, nu aveţi loc pentru un "SCU ţinut mişunau o sumedenie de muncitori itineranţi, l" gii de 'la o fermă la alta, de la Qucensland pînă IU cni fără noroc sau care nu dorcau ° snjJbă stabilă, U-îitreiere pe jos mii de mile, în căutarea unui loc con-narca lor majoritate erau oameni de treabă, care veneau, 'îi se punea în farfurie, împachetau puţin ceai, zahăr, li se dădea, le puneau în desagi şi dispăreau pe drum, i „sc spre Barcoola sau Narrengang, cu ploştile de apă hăţ şi cîini flămînzi şi schilozi în urma lor. ta mai apărea şi cîte un om rău, care se interesa de căror bărbaţi erau plecaţi. Nu toţi se gîndeau la viol, i voiau să fure. Fee ţinea o puşcă de vînătoare încărcată, câtărici, ca să nu ajungă copii la ea şi se asigura întotdea-:a mai aproape de puşcă decît vizitatorul, în timp ce-1 n priviri cu un ochi expert. După ce lui Stu i se dădu în l casa în grijă, Fee îi încredinţa şi puşca, oftînd uşurată. vizitatorii erau intineranţi, deşi aceştia alcătuiau marea De exemplu, omul acela, Watkins, avea de toate în ca-. de Ia harnaşamente pentru cai, pînă la săpunuri fine şi care nu semănau deloc cu acelea făcute de Fee, din seu 'tică; avea şi lavandă şi apă de colonie, pudre şi creme arse de soare. Existau anumite lucruri pe care nimeni 1Jra decît de la Watkins, cum ar fi bunăoară leacurile -'««e decît cele de la drogherie - capabile să vindece aictunle cîinilor, pînă la ulcerele oamenilor. Femeile

r ţlile unde aPărea e1' aŞteptînd

nerăbdă-amareC

i a ţi negustori, care veneau mai puţin regulai ca rau la fel de bineveniţi, căci aduceau de toate,

uneor

121

, ' P'na 'a baloturi întregi de materiale,

lenjerie fină, spre încîntarea femeilor. Acestea nu f sau două călătorii pe an, pînă-n oraşul cel mai apr0 • ^ magazinele din Sydney, departe de modă şi de alte ^(

Viaţa părea făcută mai ales din muşte şi praf v,rac

foarte multă vreme, nici măcar nu fusese vreun scurtU- ^ aşeze praful şi să înece muştele. ap

Fiecare tavan era tapetat cu fişii din hîrtie pentru înnegrea de insecte a doua zi după ce fusese agăţat-putea fi lăsat neacoperit, pentru că devenea într-o sec pentru muşte, iar urmele de murdărie ale acestor inscct peste tot, pe mobilă, pe pereţi, pe calendarul magazinul din Gillanbone. Şi, Doamne, mai era şi praful acela de care nu puteai

pudră fină, maronie, care se strecura în fiecare vas, chiar îmbîcşea părul proaspăt spălat, asprea pielea, rămînea hainelor şi perdelelor, o peliculă fină pe fiece masă lustr se reaşeza, imediat după ce fusese şters. Duşumeaua era în praf, din cauza uşilor şi ferestrelor deschise; Fee a fos să-şi strîngă covoarele persane din salon şi să-i ceară', bată în cuie un linoleum, pe care-1 cumpărase fără să-1 \ magazinul din GiiSy.

Bucătăria, în care se circula cel mai mult, era pardosit duri din lemn de tek, albite de atîta frecat cu peria de sîrn Fee şi Meggie aruncau pe jos rumeguşul pe care Stu îl grijă de la tăierea lemnelor, apoi îl udau cu puţină apă. totul şi scoteau gunoiul pe uşa din spate, în grădina de lăsîndu-1 să se descompună şi să se transforme în îngraş:

Dar nimic nu ţinea praful departe prea multă vren moment dat, pîrîul a secat şi au rămas numai mici ochiu insuficiente pentru bucătărie şi pentru baie. Sruart luă (v se duse la izvoarele minerale şi aduse un rezervor cu apa. goli într-unul pentru apă de ploaie, îar femeile fură ne\ obişnuiască cu altă apă oribilă pe vase, pe haine şi r mai rea decît apa miloasă din pîrîu. Sarea de sulf car vase trebuia ştearsă cu grijă, iar părul rămînea nesp Puţina apă de ploaie care le rămăsese era folosi» băut şi gătit.

122

f

rivea pe Meggie cu duioşie. Ea spăla părul H^'lcRalph patsy în timp ce Jims stătea cuminte şi aştepta

^nţat al 'ul ^ 'rechi de ochi aruncîndu-i priviri pline de , indul. am ^ _ ^ miniatură. Trebuie să existe ceva nativ

nr;1 ca ° "^csja aceea a femeilor pentru copii, altfel, la spUSe v'it totul mai degrabă ca pe o obligaţie, nicidecum " " pr'V1 fi fost tentată să termine treaba cît mai repede. liiCCrC ciungea în mod deliberat spălatul, răsucindu-i încîn-

"i °?liîatsy între degete. O vreme, preotul o privi amuzat, u cravaşa marginea prăfuită a cizmei şi privi îndurerat

îndă'spre casa mare, ascunsă între eucalipţi şi viţă de vie. iîot urzea ea, bătrîna aceea, ca un păianjen în mijlocul

Ic? ntc. nu te uita! îl admonesta Meggie. parc rău, Meggie, mă gîndeam. Se întoarse spre ea; toţi /caii, aşteptînd, pînă cînd el se aplecă, luă gemenii pe cîte i Ic spuse: să vedem ce face mătuşa Mary, vreţi? ic venea în urma lui pe cărare, ducînd hăţurile iepei cas-cgăna dezinvolt copiii, deşi avea de mers aproape o milă u la casa marc. La bucătărie încredinţa gemenii doamnei ire îi luă în primire cu o mină fericită şi se îndreptă spre Mcggie alături de el. Garson stătea în balansoarul pe care abia dacă-1 părăsise vreme; prezenţa ei nu mai era necesară pentru că Paddy ;a de minune. Cînd părintele Ralph intră ţinînd-o pe Meg-1ă% chlPul ei exprima o asemenea maliţiozitate încît copilul 'nyinlc; părintele Ralph simţi cum îi'creşte pulsul fetiţei "e,!r!!!. r?!0rmîna- Me§§ie » făcu mătuşii o reverenţă -J o formulă de salut abia auzită.

ie, fetiţo, şi bea-ţi ceaiul cu doamna Smith, cu răceală.

<oîu! Sn^fIZeZi? întrcbă Părintele Ralph, cufundmdu-; """"-l considera de-acum ca fiind al lui. ?le, răspunse ea.

123

se că-H ca ţ.

- Haida-de! Pentru prima oară îl lăsase fără re i un copil, Mary. Ca

- Nu asta vezi tu în ea, şi ştii prea bine. Frumoşii lui ochi albaştri o priviră sardonic - Crezi că aş corupe o minoră? La urina urmei " - întîi de toate eşti bărbat, Ralph de Bricassart! S '

preot îţi dă oarecare siguranţă, asta-i tot. l El tresări, însă reuşi să schiţeze un zîmbet. Nu st

ziua aceea nu-i putea ţine piept; ca şi cum ea ar fi dese slab al armurii sale, s-ar fi strecurat dincolo de ea si a r împrăştie otrava-i veninoasă. Şi el se schimba. Poate î se împăca cu obscuritatea vieţii din Gillanbone. Văpâi|e

se stingeau; sau poate acum îi vibrau alte strune? - Nu sînt bărbat, spuse el. Sînt preot... Ar putea fi ce

certitudini căldura, praful, muştele... eu însă nu sînt băii ci preot.

- Oh, Ralph, cît de mult te-ai schimbat! îl ironiza ea Oare aceasta este vocea cardinalului de Bricassart? - Nu e posibil, răspunse el cu o umbră de tristeţe în r

nu cred că-mi mai doresc asta. Ea începu să rîdă, legănîndu-se uşor în balansoar. - Nu mai vrei, Ralph? Ei bine, o să te las să mai fierb

suc propriu, dar te asigur că ziua răfuielilor va veni. încă camdată; poate peste doi sau trei ani, dar va veni. Am Diavol şi am să-ţi ofer... Am vorbit destul! Dar te asigur fac să suferi îngrozitor. Eşti omul cel mai fascinant pe c cunoscut în viaţa mea. Ne arunci în faţă frumuseţea ta, di; du-ne prostia. Dar am să te pun la zid cu propria-ţi slabn. să te fac să te vinzi ca o tîrfă ordinară. Te îndoieşti cumva. ăsta?

El se relaxa şi zîmbi. - Sînt convins că o să încerci, dar nu cred că măcu

bine pe cît îţi închipui. .

- Nu te cunosc? Timpul va decide, Ralph, numai ^ bătrînă; nu mi-a mai rămas nimic altceva în ataia

- Şi eu de ce am parte, Mary? Numai de timp, Pr

124

d nori i î" .„ni

uscate, îi

ădiţi pe cer, Paddy începu să spere că va

Mary Garson. Nu va ploua multă

îşj închipuia că simţise pe propria piele straiian, se înşela pentru că n-avusese ocazia â uscată) care aducea seceta, în absenţa ca pămîntului şi a aerului pîrjolea totul, fricţiunea încărcarea

atmosferei. şi în final se producea antică a energiilor acumulate. Norii erau atît de încît Fec a tretmit să aPrindă 'amP»le în toată rtc caii tremurau şi se speriau la cea mai mică mişcare; "căutau cuibarele şi îşi cufundau capul în pene; cîinii lă-îeau semne de nelinişte, porcii îmblînziţi, care rimau prin , fermej îşj băgau riturile în praf şi iscodeau cu ochii străinele rebele care se acumulau în ceruri strecurau frica fiinţă, în timp ce norii care înghiţiseră soarele se pregă-iprâştie focul pe întreg pămîntul. jfse auzi din ce în. ce mai tare, fulgerele îşi descărcau i orizont, crestele albe, strălucitoare, fremătau şi se mişcau lopţii. Apoi, cu un urlet de vînt, care a stîrnit praful, bă-ochi, în urechi şi-n guri, s-a pornit cataclismul. Nu mai meni să-şi imagineze urgia biblică; o trăiau în toată gro-

lumea tresărea involuntar ori de cîte ori se auzea tunetul 1 cu un zgomot şi o furie atît de mare de parcă s-ar fi " lumca ~ dar, după o vreme, se obişnuiseră cu el şi ieşiseră a să scruteze depărtările. Ramificaţii uriaşe de fulger se ^ nişte vene de foc pe tot cerni; jerba de flăcări străpungea ^recura printre copaci, într-un fantastic joc de-a v-aţi

mci?ad-diStmŞi SC ridi°au din iarbă PîrJ°litâ> fumegînd, i 'Şi dădură cu toţii seama că muriseră aceste ultime "Domeniului.

nepămînteană> se infiltrăm aerul care llllachii sau galben sulfuroase, împrăştiind

125

i-'nlllia j j L.|miatu l

un miros dulceag, greu de identificat. Copacii roşu al Cleary-lor era ca un halo din limbi de foc °C; stăteau ridicaţi. Şi furtuna continuă toată după-arn' ^ spre est, pentru a-i elibera de ciudata vrajă abia l >'5'Cr erau surescitaţi la maximum şi cuprinşi de nelii' 'n'! nici o picătură de ploaie. Dar fusese ca şi cum tot i apoi ar fi renăscut din cenuşă; nu putură vorbi des ^ ' J ^ , w A w ' |-**X Jilff. de o saptamma. l - O să fie şi mai rău, spuse Mary Garson, plictisj(-Şi, într-adevăr, a fost şi mai rău. în cea de-a doua ia • s-a lăsat un ger mai aspru decît şi-ar fi putut ei jm , S

groasă de cîţiva centimetri făcea şi mai greu de surT " mai ales noaptea, şi cîinii urlau tremurînd în cuşti re? • cu carne de cangur sau cu untură de la vitele tăiate la puţin, o dată cu răcirea vremii, puteau mînca şi carne de vită în locul eternei cărni de oaie. în încăperi se fi zdravene, iar bărbaţii erau nevoiţi să vină acasă, peni rezistat o noapte la padocuri. Dar muncitorii nu-şi pj( dispoziţie; ei suportau mai uşor frigul şi transpirau n fiecare loc de muncă exista pe duşumea un cerc dcsclîi: locul unde timp de cincizeci de ani picuraseră stropii c în fiecare zi cerul era acoperit, lumina difuză, da Vîntul urla trist prin padocuri, ridicmd cortine de pr. care biciuiau imaginaţia cu obsesia ploii. Praful ridic; semăna atît de bine cu ploaia!

Copiii aveau mîinile degerate şi călcîiele sîngerinde. imposibil să te încălzeşti, din cauza vîntului acela asf mai mult cu cît casa fusese construită să ventileze flecari aer şi nu să-1 ţină afară. Să te culci în paturi îngheţate, sa aceeaşi atmosferă, să aştepţi răbdător ca mama sa-p ţ-apă fierbinte din ceainicul de pe sobă ca să nu-t'L

cînd te speli, era un adevărat chin. într-o zi, micuţul Hal începu să tuşească, şi stare.

rapid. Fee făcu o compresă cu cărbune fierbinte, i-dar nu se produse nici o ameliorare. Meggie stătea du-şi mîinile şi rostind rugăciuni. Cînd veni Pa" ^, buzele copilului erau vinete, iar respiraţia zgoffl

126

cc eea o t "'"""•ra anevoie. Meggic îl ţinea şi se ruga, cu inima r°S-" cînd vedea că micuţul lupta din răsputeri pentru "[c aer Dintre toţi copiii, pe Hal îl iubea cel mai mult, ' *" ă Niciodată nu-şi dorise cu atîta disperare să fie o V firea crczînd că numai o mamă adevărată ar fi •-'-l vindece. Fee nu-1 putea readuce în simţiri pentru ;iîi,a lui. Cuprinsă de disperare, ţinea micul corp la ccrcind să-I ajute pe Hal să respire. usc prin minte că micuţul ar putea muri, nici chiar i Fee îngcnuncJieară lingă pat, rugîndu-se, neştiind ce La miezul nopţii, Paddy desprinse braţele fetiţei din

uluiţii inert şi-1 aşeză cu duioşie pe perne. .ne deschise ochii; adormise pentru că Hal nu se mai zvîr-

i. este mai bine! spuse ea.

>• dădu încet din cap; în lumina lămpii care se reflecta în c din păr şi din barba lungă, nerasă de o săptămînă, părea 'ălrînit.

•Meggic, Hal nu mai este bine, dar şi-a găsit pacea. L-a nezeu Ia el, ca să nu mai sufere. vrea să spună că Hal a murit, spuse Fee neutru. lMt- nul Nu poate fi mort!

nţa mică dintre perne zăcea neînsufleţită. Meggie ştiu, ' carc"' Pnvi> deşi nu mai văzuse moartea pînă atunci. nu un copil. Se ridică şi o porni spre băieţii adunaţi focujui din bucătărie, împreună cu doamna Smitli,

-' ca părutul gemenilor să fie mutat în bucătărie, la illurit ' ^use Meggie ^ din reverie.

^te" te Că are lini şte' Se ridică în cliPa în ŞI se aPropie de ea fără s-o atingă. Mamă,

127

diat spre casa mare, să dea un telefon, dar ilccă "11C ''zecj cjc mile distanţă şi, oricum, plecase să .,ll;i la pa ' . gujf şj,] ţinură deasupra, încercînd să-1 ;icnl' '•' glsi degajeze căile respiratorii, dar micuţul nu '' suficient coşul pieptului; se învineţea tot

trebuie să fii obosită. Vino să te odihneşti. Am - camera ta. Hai, vino să te întinzi puţin. af

Fee se întoarse şi îl urmă, fără să scoată i ridică şi ieşi pe verandă. Restul băieţilor mai stat -^ se duseră după el. Paddy nu-şi făcu deloc aparitr p~ doamna Smith îi puse cu grijă pe Jims şi Patsy în -"

- Meggie, plec la casa mare şi-i iau pe Jjms sj n Mă întorc mîine dimineaţă, dar ar fi mai bine ra «

1 v-'a, u vrei stea cu Minnie şi Cat. Vorbeşte tu cu mama.

Meggie se aşeză pe un scaun, cu mîinile în poală f ei şi murise! Micul Hal, pe care-1 îngrijise şi-] j ubjsec

Nu, nu trebuia să plîngă; lacrimile erau pentru A<> durerile copilăriei sale, pe care o lăsase definitiv în ur reprezenta o povară pe care va trebui s-o poarte pînâ zilelor sale, fără a se lăsa însă doborîtă de durere \ supravieţui era foarte puternică la unii şi total inexistc La Meggie era puternică precum oţelul.

Aşa o găsi părintele Ralph, cînd sosi cu doctorul. Ea degetul holul, dar nu se mişcă din loc. Şi trecu mult linij preotul puse în aplicare ceea ce dorise să facă prima Mary Garson sunase la casa parohială; să meargă la Mcş cu ea, să-i dea acestei femei miniaturale ceva din ci. aparţină numai ei. Se îndoia că mai ştia cineva cît de mult i Hal pentru ea.

Dar mai trecu o vreme. Fură îndeplinite ultimele rituni ca sufletul să părăsească corpul; trebuia să vadă pe Fee 5: să le dea sfaturi. Doctorul plecase, prea obişnuit cu W; care meseria sa le făcea inevitabile. Chiar dacă ar fi ver-probabil că nu 1-ar fi putut salva. Oamenii aceştia' norocul, făcuseră faţă propriilor demoni, în certific-specifica „anghina", o boală mai frecvent întîlnita.

O vreme, părintele Ralph nu mai avu nimic d plecase la Fee, Bob şi băieţii la tîmplărie să iaca Stuart stătea pe duşumea în dormitorul mamei sa c. pur, atît de asemănător cu al ei, proiectat pe ce

dincolo de fereastră; din locul unde stătea, Fee p

128

rece, care-1 ţinea de mînă pe Paddy. Era 31 ocoşii începură să se foiască somnoroşi, ! 'illllilicafa să mai stăniie multă vreme. ,.L-,-.,-ul av'f 'utanâ> părintele Ralph aprinse focul la soba . j , încă '" ^mpa'de pe masă şi se aşezăpe o bancă din '•! l ']C'SMCKgic, uitîndu-se la ea. Crescuse, îşi dădea seama ' ll1 ' ' o privească, dar din întreaga sa fiinţă emana o '"''"V • civă De ceîi era frică? Ce credea că va veni şi-1 •r 11 obscsi» . . „ -

rindere? Putea fi puternic şi curajos atunci cmd era ! ' ."^'-ir în străfundul fiinţei sale aştepta acel ceva, fără '."."•j şj'să-i invadeze brusc conştiinţa. i , în Mcgm'e o sfîntă sau ceva mai mult decît un om "viînai că câ"nu se plîngea niciodată şi avea danii - dacă 3 era un blestem- să accepte totul. Indiferent de împreju-,c confrunta cu toate şi le accepta, strîngîndu-le în sine <i alimenta focul propriei existenţe. Cine o învăţase să •' Dar se putea oare învăţa aşa ceva de la alţii? Sau era mai de presupunerile lui fanteziste în ce-o priveşte? • i mai important: ceea ce reprezenta ea cu adevărat, sau indca ci că este ea? Mcggic, şopti el neajutorat.

întoarse privirea spre el şi-1 învălui într-un zîmbet trans-o dragoste nesfirşită, din care lipseau tabuurile şi inhibiţiile •i mature. Această descoperire îl cutremură, îl făcu să-şi m numele Domnului, de a cărui existenţă se îndoia uneori, această lume, numai părintele Ralph de Bricassart, oare necunoscutul de care se temea? Oh, Doamne, •a de mult? Dar, ca de obicei, nimeni nu-i dădu nici Mcggie stătea nemişcată, zîmbindu-i. na de ziuă> Fee se sculă să pregătească micul dejun, a treabă, apoi sosiră doamna Smith cu Minnie şi ^mci ramaseră lîngă sobă, vorbind încet, monoton, _rere pc care nici Meggie, nici preotul nu o înţele--! vorb^p0 S-dUSC Să îmbrace cutia racut* de b^eti-:nil din Driril 66 " dădU ° rochie de seară dintf-un satin IP1"" vremii, din care tăie fîşii potrivite pentru

129

interiorul sicriului, în timp ce părintele Ralph c-bumbac, ea cosea la maşină bucăţile de satin n apoi cu ace de gămălie. După aceea, Fee îmbrăcă (

mai bun costum de catifea, îi pieptănă părul şj {] a„ Jv

moale care mirosea ca ea, nu ca Meggie, care-i fus Paddy puse capacul, plîngînd; era primul copil nc c ° De ani de zile camera de recepţii de la Droghed capelă pentru rugăciuni; în capăt se ridicase un altar doabe aurii, de călugăriţele de la Sfînta Măria D'Urso' • Garson le plătise o mie de lire pentru broderii. Doamî • podobise camera şi altarul cu flori de iama, din grădinile f îmbrăcat într-un veşmînt alb şi sfită neagră, fără ornanie tele Ralph oficie slujba de înmormîntare.

Ca şi celelalte ferme, Drogheda îşi îngropa morţii n, pămînt. Cimitirul se afla dincolo de grădini, lîngă maluri) ale pîrîului, îngrădit cu un gard de fier, vopsit în alb, a cănii se menţinea verde chiar şi în timp de secetă, deoarece cr apă din rezervoarele casei. Michael Garson şi copilul său îngropaţi aici, într-un impozant monument de marmură. de statuia unui înger în mărime naturală care stătea cu şahi. să ie păzească somnul. Mai erau vreo douăsprezece momi: cate numai prin cruci de lemn albe, unele dintre ele neavîn. nume; acolo zăceau doi sau trei muncitori sezonieri al car popas pe pămînt fusese la Drogheda; bucătarul chinez al lui Garson, peste mormîntul căruia se afla o umbrelă roşie cu t minusculi care păreau să cînte întruna numele Hee Sing, ru Hal, nepotul stăpînei, avea să fie îngropat cu tot fastul. A.. sicriul micuţ pe raftul cavoului familiei, peste care au înct-bronz, lucrate cu migală.

După o vreme încetară să vorbească despre Hal, { numele doar.întîmplător. Meggie îşi păstra supărarea i ea; durerea ei avea ceva iraţional, specific numai ^ tinereţea i-o îngropa în evenimente de fiecare zi ş1 portanta. Băieţii păreau mai puţin afectaţi, cu <^ care era destul de mare să ajungă să-şi

130

- nimeni nu putea şti ce era în sufletul lui Fee. 11'111"' ' 'eze de soţ şi copii, incapabilă de orice trăire sc instran paddv îi era foarte recunoscător lui

„^r-nsta C3U61, i j >n - care avea grijă de mama sa, pentru tandreţea (blu! '"onjura. Numai Paddy ştia cum 1-a privit Fee în r°-° 'nC de la Gilly fară Fi"ank- î'1 ocnii ace)a blînzi şi :l 'n'°r ; n urmă de emoţie, nici acuzare, nici ură sau

-Î7LI I1IC1 u "i "•" ' ' '- -tită să primească lovitura, ca un cnne condamnat Sonţul, conştientă de propria neputinţă în faţa sortii. Vn-o să mai vină, murmură ea. io să se întoarcă, Fee, dacă-i scrii repede, îi răspunse

lâdin cap, dar pentru că ea era Fee, nu dădu nici o explica-:ra ca Frank să-şi croiască un nou drum în viaţă departe de L)rogheda. îşi cunoştea bine fiul şi ştia că un singur cuvînt -ar fi adus înapoi; dar ea nu trebuia să rostească niciodată ini. Dacă zilele'erau lungi şi pline de amărăciune, ea avea să Ic suporte în tăcere. Paddy nu fusese alegerea ei, dar om mai bun ca el. Ea făcea parte din categoria oamenilor de sentimente atît de intense, încît depăşeau limita supor-. iar lecţ ia ei de viaţă fusese una dintre cele mai dure. douăzeci şi cinci de ani strivise emoţia şi şi-o smulsese . convinsă fiind că pînă la urmă, prin perseverenţă, va alunge definitiv.

••'cţii se relua la nesfîrşit pe acele meleaguri. Vara urmă- a Ş' ploile, nu musonice, ci un fel de rezultat al musonilor, nul şi rezervoarele de apă, saturîndpămîntul uscat, alun- Aproape plîngînd de bucurie, bărbaţii şi-au început *zon, llni şti ţi la gîndul că aveau hrană pentru oi. Iarba •opa™" suf i cientă, căci făcuseră economii tăind

ic (fer CU-?3-1 m"Uă Sevă; dar situaî ia nu era aceeaşi la n sub "J83 ,

"y- In raport cu suprafaţa sa, ferma Dro-I n i i ( ă ° d e siguranţă , ceea ce însemna că iarba le

" "enZ! 1! ^upă f ă tatu l miei lor erau cele mai ar" oierilor. Fiecărui miel nou-născut i se

131

punea un inel pe coadă, i se însemna urechea şi e în care masculul se dovedea necorespunzător pent ^ aceea murdară presupunea o adevărată baie de sî exista decît o metodă de a verifica mii şi mii de m ^ atît de scurt. Testiculele erau prinse între degete t ' fixate în cercuri de sîrmă; nemaifiind irigate cu sî uscau şi cădeau singure.

. Aceste oi recunoscute în întreaga lume pentru c r creşteau într-un număr foarte mare graţie tenacităţii partea locului. Totul se concentra pe producerea c l lîni. O operaţie importantă o constituia spălarea; mii s turi se împleticeau în şuviţe de lină şi atunci li se făceau ca să scape de insecte. Apoi venea „înfundatul". Se medicamente prin seringi uriaşe, pe gît, pentru distra ziţilor intestinal i.

Munca la oi nu se sfîrşea niciodată; cum terminau ce să înceapă altceva. Torul era planificat: trierea masculilo tunsul, spălatul şi „înfundatul", tăierile pentru carne, aK ce urmau să fie vîndute. Drogheda mai avea şi o mic prima calitate, la fel de bune ca şi oile; dar oile crai profitabile, aşa că, la un moment dat, Drogheda ajunse: oaie Ia doi acri de pămînt, cam 125 000 în total. Fiind i nu erau niciodată vîndute pentru carne; la capătul un producţie se foloseau pieile, se făcea lanolină, sau seu c şi clei.

Aşa se face că literatura stepei devenea realitate, câţi instructive. Cititul se transformă într-una din cele mai îndeletniciri ale familiei Cleary, izolată de lume laDrogh ral său contact cu lumea se făcea prin lectură, prin mag scris. Dar aici nu mai existau biblioteci prin apropiere, i la Wahine şi nu mai erau nici călătoriile săptămînale m ' corespondenţă şi presă. Părintele Ralph umplu golul şi ra> tecile din Gilly şi pe acea a mănăstirii pentru a pu *• adevărată bibliotecă itinerantă, transportată de Blu<-> căruţa sa. Era în permanenţă plină de cărţi - volum care călătoreau de la Drogheda, la Bugcla, Dibban-

132

• F ch-Uisge, aducînd hrană spirituală unor miitta şi ^ mai frumoase se returnau întotdea-nfonic<atc- ^j^cle Ralph şi călugăriţele ţineau o evidenţă „ greu. dar pa^ ^ stăteau mai mult, apoi preotul comanda .trictâ a carţl_°.; agenţja de ştiri din Gilly şi nu-şi făcea pro-le olată a lui Mary Garson, în calitatea ei de

Bibliofil ă a Sfintei Cruci. "le fericite, cînd o carte primea sărutul cast al imturile încetau să

mai fie răscolite de pasaje (JIUU ->J" . . „ . f , . . . - -, estompa linia de demarcaţie intre semnificaţiile incit st- usiuM'f _

in prisma unui adult sau a unui tmar. Astfel, un om de !ddy manifesta aceleaşi preferinţe ca şi copiii săi în ărţi: Doi şi Cangurul, seria „Billabong" cu personajele h şi Wally, nemuritoarea carte a doamnei Aeneas Gunn Niciodată, în bucătărie, seara, se băteau pe poeziile lui rson şi citeau cu voce tare poemele lui C.J. Dennis, Ic Omul de pe nul îngheţat, rîzînd cu Sentimentalii u-şi pe furiş lacrimile provocate de Măria cea zîm-John O'Hara.

r la rîu, o poezie închinată unui oier australian, erau preferate, iar dintre poeţi, îl îndrăgiseră cel mai mult njo". în ciuda simplităţii acelor poezii, cei mai mulţi dintre cni Ic învăţaseră pe dinafară, fără să ştie de existenţa poe-iretenţioase ale lui Tennyson sau Wordsworth, pentru că ccstora era de inspiraţie engleză, nu australiană. Buchetele '* şi cîmpuri întregi de asfodel nu însemnau nimic pentru t Icary, fiindcă ei trăiau într-un climat unde acestea nu exis-™lia Cleary înţelegea cel mai bine poeţii stepei, pentru că a viaţa tor de zi cu zi şi transhumanta o realitate palpabilă. ' " !, Xî dC TransP°rt (R-T.F.) care şerpuia pe lîngă rîul nu apartinînd coroanei, fiind folosit pentru » din partea estică a continentului în cealaltă. Şi turmele lor flămînde nu erau bineveniţi, i bune păpuşi şi fineţe. Acum, de cînd pentru ciobani şi turmele de boi, rela-Pnctenoase între itineranţi şi locuitori.

133

iru

Călătorii ocazionali erau bine primiţi dacă se opreau la o bere sau să mănînce o masă caldă. Gîteodată veneau însoţiţi de femei cu feţe îmbufnate şi obosite, cu cai slăbănogi prinşi de osia căruţei laolaltă cu oale, crătiţi şi tot felul de vasele şi sticle, zdrăgănind pe margini. Acestea erau fie cele mai vesele, fie cele mai posace femei din preerii, începînd de la Kynuna pînă la Paroo, de la Goondiwindi pînă la Gundagai, de la'Katherine pînă la Curry. Aceste făpturi ciudate nu-şi aminteau să fi avut vreodată un acoperiş deasupra capului în afară de coviltirul căratei. Nici un bărbat nu se putea lua la întrecere cu ele; erau la fel de tari şi rezistente, ca şi ţinutul care li se aşternea sub picioare. Sălbatice ca păsările rătăcite printre ramurile uscate de soare ale copacilor, îşi ţineau copiii ascunşi pe după roţile mari, sau sub coviltir pentru a-i feri de soare în timp ce bărbaţii visau cu ceştile de ceai în mînă, relatau istorioare sau povesteau cărţi, promiteau să transmită mesaje lui Hoopiron Collins sau Brumby Waters, ori spuneau povestea fantastică a lui Pommy Şacalul din Gnarlunga.

Era de-ajuns să-i priveşti ca să-ţi dai seama că aceşti dezrădă-cinaţi săpaseră pe undeva un mormînt, îngropaseră vreun copil sau o soţie, un soţ sau un camarad, într-un loc care nu va fi uitat nici-odată, de-a lungul acestui drum al transhumantei, ce părea,ne-schimbat numai pentru cei care nu înţelegeau cum e posibil ca sufletele oamenilor să fie legate de un copac special, aflat în inima sălbăticiei.

Meggie era atît de ignorantă, încît nu cunoştea nici măcar înţe-lesul unei expresii atît de uzuale ca „fapte de viaţă", pentru că împrejurările vieţii ei conspiraseră parcă să-i blocheze orice cale spre învăţătură. Tatăl său făcea o distincţie foarte clară între bărbaţii şi femeile familiei, subiecte ca împerecherea oilor sau fătatul nefiind niciodată discutate în faţa femeilor. Cărţile care i-ar fi putut oferi o imagine asupra vieţii lipseau cu desăvîrşire la Drogheda, iar ea nu avea nici o prietenă de vîrsta ei, cu care să facă schimb de impresii. Viaţa ei era indisolubil legată de treburile casei, iar înjurai acesteia nu existau activităţi sexuale. Vietăţile de pe lîngă casă erau, la modul propriu, sterile. Mary Garson nu creştea cai, preferind să-i

134

l

cumpere de la Martin King, din Bugela. Exista totuşi un taur, fioros şi sălbatic, al cărui ţarc se afla departe de casă, dar Meggie era atît de înspăimîntată de el încît nici nu îndrăznea să se apropie. Cîinii se ţineau în cuşti şi lanţuri, iar împerecherea lor să făcea sub supravegherea lui Paddy sau Bob; prin urmare, şi aceştia ieşeau din discuţie. Nici porcii nu-i puteau da o lecţie de viaţă pentru că Meggie nii-i putea suferi şi-i venea greu chiar să-i şi hrănească. De fapt, Meggie n-avea timp să stea, să studieze viaţa, întreaga ei atenţie fiind îndreptată spre cei doi frăţiori mai mici. Iar ignoranţa naşte ignoranţă; un corp şi o minte netrezite la viaţă dorm şi trăiesc evenimentele fără să-şi pună întrebări, înregistrîndu-le doar în mod mecanic.

Chiar înainte ca Meggie să împlinească cincisprezece ani, pe cînd căldura verii se apropia de punctul culminant, ea observă nişte pete maronii pe chiloţi. După o zi sau două au dispărut, dar şase săptămîni mai tî'rziu au apărat din nou, iar ruşinea pe care a simţit-o la început s-a transformat în teroare. Prima dată a crezut că nu sînt pete de sînge, dar a doua oară n-a mai avut nici o îndoială. Nu-şi dădea seama de unde ar fi putut veni sîngele ăsta, dar îi era înşine că i se întîmplase aşa ceva. Mica hemoragie dispăru după trei zile şi nu se mai repetă timp de două luni; îşi spălase chiloţii pe ascuns, aşa că nimeni nu observă nimic; oricum, de cele mai multe ori ea spăla rufele. Următoarea criză, însă, veni cu dureri, primele de oarecare importanţă din viaţa ei. Sîngerarea a fost mult mai mare. într-o zi a furat nişte scutece de-ale gemenilor si a început să şi le lege pe dedesubt, îngrozită la gîndul că sîngele o să i se scurgă pe picioare.

Moartea care îl luase pe Hal semănase cu vizita intempestivă a unei fantome; la fel de înfiorătoare i se părea şi această deteriorare a propriei sănătăţi. Cum putea ea să meargă la Paddy sau la Fee să le spună că murea de o boală obscură, carea venea din adîncurile fiin ţei sale? Numai lui Frank ar fi putut să-şi încredinţeze grijile, dar Frank era atît de departe, nici nu ştia unde să-1 caute. Le auzise pe femei sporovăind la o ceaşcă cu ceai despre tumori şi cancere ce provocaseră moartea mamelor, surorilor sau prietenelor lor şi Meg-gie nu mai avu nici o îndoială că un rău îngrozitor o macină pe

135

dinăuntru, rupea cîte o bucată, pînă cînd avea să ajungă la inimă. Doamne, nu voia să moară!

Nu ştia prea multe despre cauzele morţii; nu intuia nici statutul pe care-1 avea ea în această lume de neînţeles, de dincolo de viaţă. Pentru Meggie religia era mai degrabă un set de reguli decît o experienţă spirituală, aşa că nu se aştepta la nici un ajutor din această direcţie. Felurite cuvinte şi expresii se îngrămădeau în con-ştiinţa ei îngrozită, cuvinte rostite de părinţii săi, prieteni, călugăriţe, preoţi, personaje negative din cărţi, care ameninţau cu răzbunarea. Nu, nu putea face nici un compromis cu moartea; îşi imagina că moartea era o noapte fără sfîrşit, ori un abis de flăcări peste care trebuia să treacă, dacă dorea să ajungă la cîmpiile aurii, sau o vedea ca pe o sferă gigantică, plină de corişti avîntaţi, cîntînd într-o lumină difuză.

Deveni din ce în ce mai tăcută, dar nu ca Stuart, care trăia într-o izolare visătoare; tăcerea ei sugera atitudinea pietrificată a unui animal prins în mrejele hipnotice ale unui şarpe. Dacă i se vor-bea tare, tresărea, dacă cei mici plîngeau după ea, se precipita spre ei, condamnîndu-se cu asprime pentru că-i neglijase. Şi, de cîtc ori avea vreun moment de singurătate numai al ei, fugea la cimitir şi la Hal, singura persoană ştiută de ea care trecuse în nefiinţă.

Toţi observară schimbarea din comportamentul fetei, dar se îm-păcaseră cu ideea că „Meggie creşte", fără să se întrebe vreodată ce însemna acest lucru pentru Meggie, fiindcă ea îşi ascundea foarte bine disperarea, învăţase bine lecţia copilăriei; autocontrolul ei era fenomenal, iar mîndria formidabilă. Nimeni, niciodată nu trebuie să ştie ce se ascunde în adîncul fiinţei sale, aparenţele trebuiau salvate cu orice preţ; dispunea de suficiente exemple, de la Fee la Frank şi Stuart, iar ea avea acelaşi sînge cu ei, totul făcea parte din zestrea sa genetică.

Dar cum părintele Ralph venea des la Drogheda, observă pliru de îngrijorare secarea vitalităţii lui Meggie în detrimentul unei fra-| moaşe metamorfoze spre feminitate.

Chiar sub ochii lor se producea o irosire pe plan fizic şi spiri-1 tual; Meggie le scăpa printre degete şi el nu suporta să asiste nepă- j sător la naşterea unei a doua Fee. Faţa mică era toată numai ochi,i care priveau fix spre o perspectivă îngrozitoare, pielea albă care|

136

nu se bronza niciodată devenise transparentă. Dacă lucrurile vor continua în acelaşi fel, îşi spuse preotul, ea va dispărea şi din proprii săi ochi, ca un şarpe care-şi înghite coada, şi se va pierde în univers ca o umbră transparentă, aproape invizibilă, ascunsă în conul de penumbră al contururilor proiectate pe pereţii albi.

Ei bine, el va afla adevărul chiar dacă va trebui să i-1 smulgă cu forţa, în ultima vreme, Maiy Garson îi făcea scene de gelozie pentru fiecare secundă petrecută în casa lui Paddy; numai răbdarea şi subtilitatea sa înnăscută îl ajutară să-şi ascundă revolta împotriva egoismului şi rapacităţii ei. Nici măcar interesul pe care i-1 purta lui Meggie nu-1 putea însă abate de la înaltele sale scopuri personale, astfel că-şi folosea farmecul pentru a modela după voinţa sa un subiect atît de refractar şi arţăgos, ca Mary Garson. In timp ce grija permanentă pentru Meggie îi bloca mintea, Ralph descoperi existenţa unei alte entităţi - o preocupare care coabita cu cealaltă; cruzimea unui joc rece, deliberat, de a obţine tot ce putea şi de a păcăli o femeie care, fără să fie proastă, era extrem de vanitoasă. Oh, cît de mult îi plăcea acest joc! Perfida femeie păianjăn nu va obţine nimic de la el.

De îndată ce reuşi să se descotorosească de Mary Garson, fugi la Meggie, pe care o găsi la cimitir, la umbra îngerului eu înfăţişarea războinică, total nepotrivită cu locul. Ea privea faţa placidă a înge-rului cu o teamă nedisimulată, un contrast subtil, îşi spuse el, între afectivitate şi absenţa oricărui sentiment. Dar ce făcea el acolo? O urmărea ca un cocoş bătrîn, cînd, de fapt, mama sau tatăl ei ar fi trebuit să fie îngrijoraţi de soarta fetei. Ei însă nu văzuseră nimic rău; pentru ei, Meggie nu însemna acelaşi lucru ca pentru el. Era preot şi trebuia să aducă alinare sufletelor disperate şi solitare. Nu suporta s-o vadă nefericită, şi totuşi se cutremura cînd îşi dădea seama cît de tare se simţea subjugat de eape măsura derulării eveni-mentelor. In ochii lui, Meggie se transforma într-un întreg arsenal de întîmplări şi amintiri, şi lucrul acesta îl înspăimînta. Dragostea lui pentru ea şi instinctul său de preot care-1 îndemna să se apropie de oricine avea nevoie de alinare spirituală, se împleteau cu oroarea resimţită la gîndul că ar putea deveni absolut necesar unei fiinţe, sau persoana respectivă 1-ar putea subjuga o dată pentru totdeauna.

137

Cînd îi auzi paşii, se întoarse spre .el, împreunîndu-şi mîinile în poală şi fixînd cu privirea vîrfiil pantofilor. El se aşeză alături şi-şi strînsc genunchii în mîini. Fără dulcegării, hotărî el; dacă ar fi putut, cu siguranţă că ar fi dorit să-1 evite.

- Ce s-a întîmplat, Meggie? -Nimic, părinte. -Nu te cred. - Te rog, părinte, te rog! Nu/>o^ să-ţi spun! - Oh, Meggie! Eşti lipsită de credinţă! Poţi să-mi spui totul,

orice ar fi. Sînt alesul Domnului pe pămînt, eu ascult şi pot chiar să absolv de păcat în numele Lui. Doar ştii şi tu, Meggie, nu există nimic de neiertat în universul creat de Dumnezeu. Trebuie să-mi spui ce s-a întîmplat, iubito, pentru că, dacă exista cineva care te poate ajuta, eu sînt acela. Toată viaţa mea o să încerc să fiu alături de tine, să te ajut, să te feresc de rău. Dacă vrei, pot să fiu un fel de înger păzitor pentru tine, mult mai bun decît acela de marmură de deasupra capului tău. Oftă şi se aplecă spre ea. Meggie, dacă mă iubeşti, spune-mi!

Ea îşi încleşta mîinile! - Părinte, sînt pe moarte! Am cancer! în primul moment 1-a cuprins dorinţa nebună să rîdă în hohote;

apoi a privit faţa străvezie, mîinile neliniştite şi s-a întristat brusc. Nu, Meggie n-ar fi inventat toate astea. Trebuia să existe un motiv!

- De unde ştii asta, iubito? A avut unele ezitări pînă să-i povestească, dar cînd a început să

vorbească, el a fost nevoit să se aplece mult spre ea, să-şi apropie urechea de buzele ei, adoptînd în mod inconştient o parodie de atitudine confesională.

- Sînt şase luni, părinte, de cînd a început. Am nişte dureri de burtă, îngrozitoare, dar nu seamănă cu cele obişnuite şi, Doamne, pierd foarte mult sînge!

Preotul îşi lăsă capul pe spate, ceea ce nu i se întîmplase niciodată în confesional; de necrezut, dar Meggie se simţea ruşinată, stătea cu capul plecat, în vreme ce el era copleşit de emoţiile care-1 asaltau, incapabil să-şi stăpînească nervii. Simţea o uşurare absurdă, dar delicioasă; era furios pe Fee, dar în acelaşi timp o privea cu admiraţie

138

ne micuţa care suportase totul atît de bine; îl mai încerca însă şiun sentiment de stînjeneală.

Era şi el prizonier al vremurilor în aceeaşi măsură ca şi ea. Fetele de duzină din orice oraş, de la Dublin la Gillanbone, veneau la confesional să-i şoptească tot felul de lucruri fanteziste de parcă ar fi fost reale, preocupate numai de o anumită faţetă a sa - virilitatea lui, pe care se vedeau singurele capabile să i-o trezească. Vorbeau despre violatori, despre jocuri nepermise cu alte fete, de lascivitate, de adulter - una sau două mergînd cu imaginaţia pînă la descrierea amănunţită a relaţiilor sexuale cu un preot. Iar el asculta, asculta total indiferent, cu dispreţ, fiindcă trecuse prin rigorile seminarului, iar acestea erau lucruri simple pentru un om de felul lui. Dar fetele n-au pomenit niciodată de acest secret care le făcea atît de deosebite.

Oricît ar fi încercat, nu-şi putea domoli flacăra care îi îmbujora obrajii; părintele Ralph de Bricassart roşise pentru prima dată în viaţa.

Dar asta nu o ajuta pe Meggie. Cînd a fost sigur că faţa sa şi-a recăpătat culoarea, s-a ridicat în picioare, a luat-o în braţe şi a aşezat-o pe un piedestal înalt de marmură, pentru ca s-o poată, privi în ochi.

- Meggie, uită-te la mine! Ea îşi ridică ochii înspăimîntaţi şi-1 văzu zîmbind; în acea clipă,

o bucurie imensă îi inundă sufletul. Dacă ar fi pe moarte, el nu ar zîmbi aşa; ştia cît de mult o îndrăgea, pentru că el nu-şi ascunsese niciodată sentimentele.

- Meggie, nu eşti pe moarte şi n-ai nici cancer. Mama ta trebuia să-ţi fi spus de mult timp, să te fi pregătit şi nu reuşesc să înţeleg de ce n-a făcut-o.

Privi îngerul de marmură de deasupra sa şi rîse forţat. - Sfinte lisuse, ce obstacole îmi pui în cale! Apoi se întoarse

spre Meggie. Cînd vor trece anii şi o să înveţi mai multe despre rosturile lumii, s-ar putea să te gîndeşti ruşinata la ziua de azi. Ţine minte, nu ai absolut nici un motiv să te simţi stingherită. Şi de astă dată, ca întotdeauna de altfel, eu nu sînt decît instrumentul Dom nului. Este singura mea menire pe acest părhînt; trebuie să admit Qă nu am alta. Tu erai foarte speriată şi aveai nevoie de ajutor, iar

139

r

Domnul nostru ţi 1-a trimis prin persoana mea. Să-ţi aminteşti numai de asta, Meggie. Eu sînt preotul Domnului şi vorbesc în numele Lui. Ţie ţi s-a întîmplat ce se întîmplă tuturor femeilor, Meggie. O

dată pe lună, timp de mai multe zile,'pierzi sînge. De obicei începe la doisprezece-treisprezece ani - tu cîţi ani ai?

- Cincisprezece ani, părinte. El clătină din cap, nevenindu-i să creadă. - Cincisprezece? Tu? Ei bine, dacă spui că ai atîţia ani, trebuie

să te cred pe cuvînt. în cazul acesta ai rămas în urma celorlalte fete. Dar, să ştii că ciclul va continua pînă la cincizeci de ani, în fiecare lună; la unele femei este atît de regulat, ca şi fazele lunii, la altele nu; uneori apar dureri, alteori nu. Nimeni nu ştie de ce se manifestă asemenea diferenţe de la o femeie la alta. Dar faptul acesta, petrecut în fiecare lună, consfinţeşte maturitatea ta. Tu ştii ce înseamnă „matur"?

-Bineînţeles, părinte! Şi eu citesc! înseamnă că te-ai făcut mare. - Da, e bine şi aşa. Atîta vreme cît persistă sîngerarea înseamnă

că eşti capabilă să ai copii. Sîngerarea este o parte din ciclul pro creării, în zilele dinaintea căderii îngerilor, se spune că Eva nu a avut menstruaţie. Ştii, acesta este cuvîntul potrivit. Dumnezeu a pedepsit-o mai mult pe femeie decît pe bărbat, pentru că numai din cauza ei au căzut îngerii. Ha a ademenit bărbatul, îţi aminteşti cuvintele din Biblie? „în durere vei procrea copii". Ce a vrut Dumne zeu să spună cu asta? Că tot ceea ce are legătură cu copiii presupune şi durere. Mare bucurie, dar şi mare durere. Este soarta femeilor şi a ta, Meggie, şi trebuie să te împaci cu ea.

Fata n-avea de unde să ştie, dar el ar fi adresat aceleaşi cuvinte de consolare oricărui membru al parohiei, chiar dacă ar fi fost mai puţin implicat emoţional; în ciuda blîndeţii sale nu se identifica niciodată cu persoana aflată în suferinţă. Şi poate că, dacă nu ar fi fost atît de stînjenit, ar fi reuşit să aducă o alinare mai substanţială semenilor săi. Se purta ca şi cum s-ar fi aflat dincolo de asemenea lucruri mărunte. Şi nici nu o făcea în mod conştient; nimeni din cei care veneau la el pentru ajutor nu se simţea dispreţuit sau blamat pentru slăbiciunea sa. Mulţi preoţi îi făceau pe oameni să se simtă

140

• 10vati, sau le dădeau de înţeles că se comportă ca nişte bestii, dar l niciodată nu proceda aşa. Pentru că părintele Ralph se purta de

arcă ar fi cunoscut şi el, la rîndul său, durerile şi zbuciumul lăun--;c Nici nu-şi dădea seama că o mare parte din atracţia pe

care o exercita nu se datora persoanei sale, ci acestui dar, aproape dumnezeiesc, de a fi foarte uman.

Părintele vorbea cu Meggie aşa cum o făcuse şi Frank, de parcă j-ar fi fost egal. Dar el era mai bătrîn, mai înţelept şi cu mult mai bine educat decît Frank. Şi ce voce frumoasă avea, cu un uşor accent irlandez şi frazare englezească, îţi îndepărta toate spaimele şi neliniştile. Totuşi, ea era prea tînără, foarte curioasă, iar acum voia să ştic'cît mai mult, netulburată de neliniştile filosofice ale gînditorilor preocupaţi nu de cine sălăşluia în ei, ci de răspunsul la întrebarea de ce?

El era prietenul ei, idolul scump al inimii ei, noul soare care o călăuzea.

- De ce nu trebuia să-mi spui dumneata, părinte? De ce crezi că mama avea obligaţia asta?

- Este un subiect foarte intim pentru femei. Pur şi simplu, nu se cade să vorbeşti despre menstruaţie în faţa bărbaţilor sau a băieţilor. E un lucru strict feminin.

- De ce? El rîse, clătinînd din cap. - Ca să fiu sincer, nu prea ştiu de ce. Chiar aş dori să nu fie aşa.

Dar tu, niciodată, să nu vorbeşti de asta decît cu mama ta, şi să nu-i pomeneşti de discuţia noastră.

- Bine, părinte, aşa o să fac. Era tare dificil să fii mamă; trebuia să ţii minte atît de multe

lucruri şi să dai o mulţime de sfaturi! - Meggie, acum du-te acasă, spune-i mamei că pierzi sînge şi

roag-o sâ-ţi arate ce trebuie să faci. - Şi mama pierde? - Toate femeile sănătoase. Dar nu atunci cînd aşteaptă un copil

- se opreşte pînă se naşte copilul. Aşa ştiu femeile cînd urmează să aibă un copil.

- Dar de ce se opreşte cînd aşteaptă un copil?

141

- Nu ştiu, pur şi simplu, nu ştiu. îmi pare rău, Meggie. - De ce curge sîngele pe acolo, părinte? El privi din nou disperat îngerul, care se uita la el senin, netul-

burat de asemenea necazuri femeieşti. Lucrurile deveneau prea în-curcate pentru părintele Ralph. Era uimitor cît de insistentă devenise, cînd, de obicei, manifesta o reticenţă excesivă. Totuşi, conştient de faptul că devenise sursa de informaţii pentru tot ceea ce nu găsea ea în cărţi, nu dădu nici un semn că se simte stînjenit. S-ar fi retras în ea şi niciodată nu 1-ar mai fi întrebat nimic. Aşa că răspunse răbdător:

- Tu nici nu ştii pe unde curge. Există un pasaj ascuns în faţă, nu la spate, şi acesta are legătură cu naşterea copiilor.

- Ah, vrei să spui că pe acolo ies? N-am găsit niciodată răspuns la întrebarea asta.

El rîse din nou stînjenit şi o dădu jos de pe piedestal. - Acum ştii. Vrei să faci copii, Meggie? - Bineînţeles, spuse ea plină de importanţă, bucuroasă că în

sfîrşit ştia şi ea ceva. Dumneata ai să-i creşti, părinte. - Dar tu ştii de ce vin copiii pe lume? - Fiindcă îi doreşti. - Cine ţi-a spus asta? - Nimeni. Aşa cred eu. Părintele Ralph închise ochii şi îşi "spuse că nu dădea dovadă de

laşitate dacă lăsa lucrurile în stadiul acela. Putea s-o compătimeas-că, dar n-avea cum s-o ajute mai departe. Există o măsură în toate.

142

n preajma aniversării vîrstei de şaptezeci şi doi de ani, Mary Garson avea de gînd să organizeze cea mai mare petrecere din ultimii cincizeci de ani, de la Drogheda.

Ziua ei cădea la începutul lui noiembrie, cînd era cald, dar nu de ncsuportat- cel puţin pentru localnicii din Gilly.

- Ţine minte, doamnă Smith, ţine minte! şopti Minnie. S-a născut în noiembrie.

- Ce-ţi mai trece prin minte, Min? întrebă menajera. Celticul aer misterios al lui Minnie o călca întotdeauna pe nervii săi englezeşti.

- Ce? Păi nu vedeţi că este o femeie scorpion, nu înţelegeţi? Femeie scorpion.

- Nu ştiu ce vrei să spui, Min!

- E cel mai rău semn sub care se poate naşte o femeie, dragă doamnă Smith.

- Sînt copiii Diavolului, aşa vorbeşte lumea, spuse Cat cu ochii mari, făcîndu-şi cruce.

- Doamne, Minnie, tu şi Cat, întrecefi măsura, zise doamna Smith, deloc impresionată.

Dar emoţiile creşteau şi se acumulau. Asemenea unui păianjen ce stătea în centrul pînzei sale, bătrîna dădea un torent de ordine, care nu se mai terminau. Cele două slujnice irlandeze fugeau de colo-colo, lustruind argintăria, spălînd cele mai bune porţelanuri

' 143

de Haviland, tranformînd capela în sală de recepţii şi pregătind sufrageriile anexă.

Mai mult încurcaţi decît ajutaţi de copilaşii Cleary, Stu şi 0

echipă de muncitori au cosit şi au tuns iarba, au refăcut straturile cu flori, au împrăştiat rumeguş pe verande ca să scoată praful şi creta uscată de pe duşumeaua salonului de recepţie, ce urma sa servească drept sală de dans. Orchestra Clarence O'Toole venea tocmai de la Sydney, şi tot de acolo aveau să sosească şi stridiile, şj crabii, şi homarii; au fost angajate temporar mai multe femei din Gilly. Toată zona, de la Rudna Hunish, la Inishmurray, Bugela şi Narrengang era în fierbere.

în timp ce holurile din marmură răsunau de zgomotul obiectelor mutate, Mary Garson se ridică din balansoar, scoase o foaie de hîrtie din sertarul biroului şi începu să scrie. Nu avu nici o ezitare, nici măcar în privinţa poziţiei vreunei virgule, în ultimii cinci ani modelase cu grijă fiecare frază în mintea sa, pînă cînd deveniseră fără cusur. Nu-i trebui mult să termine de scris cele două pagini. După ce aşternu pe hîrtie ultima frază, rămase pe gînduri în scaunul său. Biroul de scris se afla lîngă o fereastră, astfel încît, era de-ajuns să întoarcă puţin capul ca să vadă bine pajiştea. Cineva rîse afară şi o făcu să privească, la început leneş şi indiferent, apoi încordată de mînie. Să-1 ia dracii', pe el şi pe obsesia lui!

Părintele Ralph o învăţa pe Meggie să călărească; fiica unor ţărani n-ar fi ştiut niciodată să stea bine în şa, dacă preotul n-ar fi fost alături ca să-i îndrepte greşelile. Oricît ar părea de ciudat, fiicele familiilor sărace, de la ţară, nu prea călăreau. Călăria era un ho'bby al oamenilor bogaţi, fiind practicată în egală măsură de femeile de la oraş ca şi de cele din mediul rural. Fetele din categoria socială a lui Meggie puteau călări ponei, herghelii de cai grei, erau în stare să conducă tractoare, uneori chiar maşini mici, dar foarte rar călăreau. Costa mult educaţia unei fete!

într-una din zile, părintele Ralph aduse din Gilly o pereche de cizme cu elastic la gleznă, cu pinteni şi le aruncă cu zgomot pe masa din bucătăria familiei Cleary. Paddy îşi ridică ochii din cartea pe care obişnuia s-o citească după cină.

- Ei bine, ce-ai mai adus, părinte?

144

_ Haine de călărie pentru Meggie. _ Ce? izbucni Paddy. - Haine de călărie pentru Meggie. Crede-mă, Paddy, eşti un

tară pereche! Moşteneşti cea mai bogată fermă din sudul A traliei şi nu ai lăsat-o niciodată pe fiica ta să stea măcar pe un

li Cum crezi să-şi va găsi locul lîngă domnişoara Carmichael, domnişoara Hopeton şi domnişoara Anthony King, care, toate, ştiu • călărească! Meggie trebuie să înveţe să călărească, mă auzi? Fiindcă tu n-ai timp, o s-o învăţ eu pe Meggie să călărească şi nu mă interesează dacă-ţi place sau nu chestia asta. Cîteva ore pe săptămînă, Fee va trebui să se descurce fără Meggie.

Unul din lucrurile pe care Paddy nu ştia să-1 facă era să se certe cu un preot; deci, Meggie începu lecţiile de călărie. De ani de zile îşi dorise asta. Odată, foarte timid, şi-a luat inima-n dinţi şi 1-a întrebat pe tata dacă are voie, dar el uitase în secunda următoare, iar ea nu 1-a mai întrebat niciodată, crezînd că acesta era felul lui de a-şi exprima dezacordul. Meggie nu-şi exterioriza bucuria de a învăţa cu părintele Ralph, pentru că, o dată cu trecerea timpului adoraţia de copil pentai părintele Ralph se transformase într-o ade-vărată dragoste de adolescentă înflăcărată. Ştiind că este imposibil, ea se hrănea cu visuri, întrebîndu-se cum ar fi dacă ar strînge-o în braţe, dacă ar săruta-o. Nu îndrăznea să facă nimic altceva decît să viseze, aşa cum nu ştia ce va urma, sau dacă va urma acel ceva. Şi chiar dacă îşi dădea seama cît de nepotrivite erau asemenea visuri inspirate de un preot, se pare că nu exista nici un mod de a se disciplina. Nu putea decît să-şi ia măsuri de precauţie pentru ca el să nu ghicească ce gînduri neortodoxe îi treceau prin minte.

In momentul în care-i văzu Maiy Garson, prin fereastra salonului, părintele Ralph şi Meggie veneau dinspre grajdurile de cai, care se aflau ceva mai departe de casa mare. Oamenii de la fermă călăreau cai obişnuiţi, care nu văzuseră în viaţa lor interiorul unui grajd, fiind minaţi doar prin curte, cînd aveau treabă, ori lăsaţi în voie să pască, atunci cînd nu era nevoie de ei. Dar la Drogheda existau şi grajduri pentru cai, pe care le folosea acum părintele a'ph. Mary Garson ţinea doi cai de rasă, în exclusivitate pentru

145

părintele Ralph. Cînd el a venit s-o întrebe dacă putea şi Meggie să folosească şi ea caii, ea nu prea a avut motive să refuze. Fata trebuia să înveţe să călărească potrivit rangului său.

Cu fiecare oscior din bătrînul ei corp diform, Mary Garson îşj dorise să-1 poată refuza ori, cel puţin să călărească împreună cu ei. Dar nu era posibil nici una, nici alta. Şi o agasa să-i vadă acum plimbîndu-se pe pajişte, bărbatul cu pantaloni de călărie, cu cizme lungi şi cămaşă albă, graţios ca un dansator, fata cu pantaloni strimţi, mulaţi pe corpul său frumos. Pe chipurile lor se citea plă-cerea de a fi împreună; pentru a mia oară, Mary Garson se întrebă de ce nimeni, cu excepţia ei, nu vedea cît sînt de apropiaţi, aproape intimi. Paddy îi considera minunaţi, Fee - de piatră cum era - nu spunea nimic, ca de obicei, în timp ce băieţii îl tratau ca pe-un frate. Oare, numai fi indcă ea îl iubea pe Ralph de Bricassart vedea ceea ce nimeni nu putea să observe? Sau era numai rodul imaginaţiei ei; poate că nu exista nimic între ei, în afara prieteniei unui bărbat aflat la jumătatea vieţii, la treizeci de ani, pentru o fată care nu trecuse bine pragul maturităţii. Pfui! Nici un bărbat de treizeci de ani, chiar şi Ralph de Bricassart, nu putea să nu vadă trandafirul care se deschidea. Chiar şi Ralph de Bricassart? Ha! Mai ales Ralph de Bricassart! Nimic nu-i scăpa acestui om!

Mîinile îi tremurară; tocul lăsă o pată de cerneală pe hîrtie. Apucă o altă foaie cu degetele sale noduroase, înmuie tocul şi rescrise cuvintele, la fel de sigur ca şi prima dată. Apoi se ridică cu greu şi o porni spre uşă.

-Minnie! Minnie! strigă. - Doamne-ajută, ea este! spuse slujnica din sala de recepţie,

aflată de cealaltă parte a coridorului. Faţa bucălată, fără vîrstă, se ivi de după uşă.

- Cu ce vă pot fi de folos, dragă doamnă Garson? întrebă gîn- dindu-se în acelaşi timp de ce bătrîna nu sunase clopoţelul la doamna Smith.

- Du-te şi caută-i pe lemnar şi pe Tom. Trimite-i la mine imediat. - N-ar trebui să-i spun mai întîi do'amnei Smith? - Nu! Fă ce ţi se cere, fato! Tom, grădinarul, era un bătrîn sfrijit, care cutreierase ţinutul şi

se angajase temporar la Drogheda, în urmă cu şaptesprezece ani,

146

-ndrăgostise de grădinile fermei şi nu-1 mai răbdase inima să - ăsească. Lemnarul, un pierde-vară, nu făcea altceva decît să

- ^^ă sîrme între stîlpi, pentru a repara gardurile. Speriaţi, cei 'n . jrg m cîteva minute şi rămaseră lîngă uşă, mototolindu-şi pălăriile în mîini. _

_ Ştiţi să scrieţi? întreba Mary Garson. Ei dădură afirmativ din cap şi înghiţiră în sec. - Bine- Vreau să mă priviţi cum semnez bucata asta de hîrtie,

noi să vă scrieţi numele şi adresa sub semnătura mea. înţelegeţi? Ei dădură aprobator din cap. _ Aveţi grijă să semnaţi aşa cum faceţi întotdeauna-şi să scrieţi

adresa clar. Cei doi o priviră în timp ce semna; pentru prima oară, mişcările

ei nu erau grăbite. Tom înainta şi mînui cu greu tocul pe hîrtie, apoi lemnarul scrise „Chas. Hawkins", cu litere mari şi o adresă din Sydney. Maiy Garson îi privi cu atenţie; după ce au terminat de scris i-ă dat fiecăruia dintre ei o bancnotă roşie de zece lire, apoi i-a concediat, nu înainte de a le pune în vedere să-şi ţină gura.

Mcggie şi preotul dispăruseră de mult. Mary Garson se aşeză din nou la birou, luă o altă foaie de hîrtie şi începu să scrie. De data aceasta, nu la fel de uşor şi fluent ca prima dată. Adesea se oprea să gîndească, apoi cu buzele strînse continua. Părea să aibă multe de spus, deoarece cuvintele erau înghesuite, iar rîndurile foarte strînse. La sfirşit citi tot, aşeză hîrtiile în ordine, le împacheta şi le puse într-un plic, pe care-1 sigila cu ceară roşie.

La petrecere mergeau numai Paddy, Fee, Bob, Jack şi Meggie; lui Hughie şi Stuart li s-a cerut să aibă grijă de cei mici, spre marea lor uşurare. Pentru prima dată în viaţa ei Mary Garson şi-a deschis baierele pungii, pentru ca toată lumea să-şi cumpere haine noi, cele mai bune care se puteau găsi în Gilly.

îmbrăcaţi în fracuri, pantaloni negri şi veste albe, Paddy, Bob Ş' Jack se simţeau imobilizaţi de gulerele apretate, albe şi de cravate. Ţmuta urma să fie obligatorie - papioane albe şi fracuri, pentru bărbaţi, rochii lungi pentru femei.

Rochia lui Fee, confecţionată din crep, într-o nuanţă de bleu-vert, care i se potrivea de minune, cădea pînă-n pămînt în falduri bogate,

147

iar mînecile erau strimte, după moda lansată de regina Măria. şi acea doamnă imperială, Fee îşi ridicase părul, iar magazinul din

Gilly scoase pentru ea, nu se ştie de unde, un colter imitaţie de

perle, cu cercei, care păcălea pe oricine nu-1 privea cu atenţie. Un evantai magnific, din pene de staiţ, vopsit în culoarea rochiei, coin. pleta ansamblul, nu atît de ostentativ pe cît părea la prima vedere-vremea era, ca de obicei, fierbinte, iar la şapte seara temperatura se menţinea tot atît de ridicată ca şi în cursul zilei.

Cînd Fee si Paddy ieşiră din cameră, băieţii rămaseră cu gura căscată, îmbrăcaţi în veşmintele acelea strălucitoare, părinţii lor erau atît de frumoşi, încît deveneau de nerecunoscut. Paddy îşj arăta cei şaizeci şi unu de ani, dar era foarte distins, în vreme ce Fe*c părea cu vreo zece ani mai tînără, frumoasă, vioaie, cu un zîmbet magic în colţul gurii.

Jims si Patsy izbucniră în plîns, refuzînd să-i privească pe mama şi pe tata, pînă cînd nu vor reveni la normal, astfel că părinţii renun-ţară la atitudinea lor ceremonioasă şi se purtară ca de obicei, spre încîntarea gemenilor.

Dar Meggie le stîrni în cel mai înalt grad admiraţia. Poate cu gîndul la propria copilărie, dar şi furioasă fiindcă toate domnişoarele îşi comandaseră rochiile la Sydney, croitoreasa din Gilly pusese tot sufletul în confecţionarea rochiei lui Meggie. Era fără mîneci şi cu un mic decolteu. Fee stătuse în cumpănă, dar Meggie o implorase şi croitoreasa o asigurase că toate fetele vor purta cam acelaşi model - dorea să se rîdă de fiica sa, să fie etichetată drept „fată de la ţară"? Dezarmată, Fee cedă cu graţie. Din crep georgette, sifon greu, rochia era uşor cambrată pe talie şi strînsă pe şolduri într-o eşarfa confecţionată din acelaşi material. Avea o culoare gris perle cu nuanţe de roz, ceea ce în acele zile purta denumirea de „cenuşă de trandafir"; Meggie şi croitoreasa brodaseră toată rochia cu bo-boci minusculi de trandafir roz.

Meggie îşi tăiase părul, imitînd pieptănătura fetelor din Gilly-Era mult prea cîrlionţat pentru moda acelor zile, dar îi stătea mult mai bine cu el scurt, decît lung.

Paddy deschise gura să protesteze împotriva acestei apariţii străine de micuţa lui Meggie, dar o închise fără a mai rosti vreun

148

Trăsese multe învăţăminte de pe urma discuţiei avute cu Cl'V1 \f'" casa parohială. Nu, nu putea s-o considere un copil; era ^ral1 tînără domnişoară, devenea femeie şi se simţea intimidată a°U • jtoarea transformare pe care i-o arătase oglinda. De ce să-i fngreuieze.şi mai mult situaţia?

întinse mîna şi zîmbi tandra. _ Qjj jyieggie, eşti atît de drăguţă! Vino, am să fiu cavalerul

tău, Bob'şi Jack o vor conduce pe mama. Meggic mai avea doar o lună pînă să împlinească şaptesprezece

ni «j pentru prima oară-n viaţă, Paddy se simţi bătrîn. Dar ea era omoară inimii lui; nimic nu-i va strica petrecerea prilejuită de trecerea pragului spre maturitate.

S-au dus la conac mult mai devreme decît invitaţii oficiali; vor cina cu Mary Garson şi vor sta alături de ea pentru a întîmpina oaspeţii. Nimeni nu voia să-şi murdărească pantofii, dar o milă prin praful Droghedei presupunea o haltă la bucătărie pentru ştersul pantofilor, perierea hainelor şi pantalonilor.

Părintele Ralph era în sutană, ca de obicei; nici o altă ţinută de seară nu i s-ar fi potrivit atît de bine ca această robă neagră, cu croială severă, cu nenumăraţii năsturei negri din faţă, cu eşarfa purpurie de monsenior.

Mary Garson arborase rochia de satin alb, dantela albă şi penele de struţ albe. Fee o privea uluită, smulsă din indiferenţa ei obişnuită. Era atît de nepotrivită - de ce Dumnezeu se amăgise singură, ca o fată bătrînă care se joacă de-a căsătoria? Se îngrăşase mult în ultima vreme, ceea ce n-o avantaja cîtuşi de puţin.

Dar Paddy păru să nu vadă nimic neobişnuit; se grăbi să ia jovial mîna surorii sale. „Ce om de treabă", îşi spuse părintele Ralph, privind scena, pe jumătate amuzat, pe jumătate detaşat.

- Mary! Ce bine arăţi! Ca o domnişoară! De fapt, semăna perfect cu renumita fotografie a reginei Victoria,

făcută cu puţin timp înainte de a muri. Cele două riduri îngroşate încadrau nasul mîndru, gura zbîrcită avea o expresie de răutate, oc 111 glaciali, dar pătrunzători o fixau fără să clipească pe Meggie.

hu frumoşi ai părintelui Ralph se plimbară de la nepoată la matuşă şi înapoi la nepoată.

149

Mary Garson îi zîmbi lui Paddy şi îl luă de braţ. - Poţi să mă conduci la masă, Padraic. Părintele de

o va însoţi pe Fiona, iar băieţii o vor încadra pe Meghann. O prjv. pe Meggie peste umăr. Dansezi astă-seară, Meghann?

- E prea tînără, Mary, n-a împlinit încă şaptesprezece ani, rgs

punse repede Paddy, ainintindu-şi o altă carenţă educaţională; njc- unul dintre copiii săi nu ştia să danseze.

- Ce păcat! spuse Mary Garson. Era o petrecere splendidă, somptuoasă, strălucitoare, şopteau

invitaţii. Venise Royal O'Mara, de la Inishmurray, aflat la o distantă de două sute de mile; el sosise de la cea mai mare depărtare, împre. una cu soţia, doi fii şi o fiică. Oamenii din Gilly nu se gîndeau să meargă la un meci de crichet, darămite la o petrecere, cînd era vorba de asemenea distanţe. Duncan Gordon a venit de la Each-Uisge; nimeni nu reuşise să afle de la el de ce îşi numise ferma, care era destul de departe de ocean, după numele unui vapor. Martin King a sosit împreună cu soţia, fiul său Anthony şi soţia, doamna Anthony; era cel mai în vîrstă cavaler, deoarece Mary Garson nu putea fi numită aşa datorită statutului ei de femeie. Mai onoraseră -invitaţia Evan Pugh, de la Braich y Pwll, pe care oamenii îl pronunţau Brakeypull, Dominic O'Rourke de la Diban-Diban, Horry Hopeton de la Beel-Beel şi mulţi, mulţi alţii.

Erau prezente aproape toate familiile catolice şi numai cîteva anglo-saxone, per total realizîndu-se o distribuţie aproape egală de irlandezi, scoţieni şi galezi. Nu, ei nu puteau spera să fie acceptaţi de către ţara mamă, după cum şi catolicii erau toleraţi în Scoţia sau Ţara Galilor, de către protestanţi. Dar aici, la mii de mile distanţă în juna! Gillanbonului, ei erau lorzi pînă-n vîrful unghiilor, stăpîni pe propria avere. Drogheda avea o întindere mai mare dccît mai multe principate europene. Prinţii de Monacco, ducii de Lichtensteit păleau în faţa măreţiei lui Mary Garson! Oaspeţii se roteau în acor-durile valsului cîntat de orchestra din Sydney, sau stăjteau pe mar-gine, privindu-şi cu indulgenţă copiii care dansau charleston, mîncau elegant homarii şi stridiile la gheaţă, beau şampanie franţuzească-veche de cincisprezece ani şi scotch de doisprezece ani. Dacăi-af." întrebat cineva, ar fi aflat că preferau să mănînce came de oaie 5'

150

.- turi nuilt mai ieftine, rom Bundaber sau bitter Grafton,

dircc sinlteau însă măguliţi la gîndul că se puteau bucurau şi ei de ••] vieţii. Da, fuseseră ani grei, pentru mulţi dintre ei. Lîna P aC.. c „ăstrată, pentru vremuri mai grele, pentru că nu se ştia cra. , tă cfnd venea ploaia. Dar acum era o perioadă bună, iar la r'11 nu prea aveai pe ce cheltui banii. Oh, dacă te năşteai pe - " iturile bogate din nord-est, nu mai plecai. Ei nu făceau călătorii

l jce ţn patria mamă; aceasta nu mişcase un deget pentru ei, excepţia faptului că îi condamnase pentru convingerile lor reli-

• ase »c cuicj Australia era o ţară prea catolică pentru a face asemenea discriminări. Şi acest Mare Nord-Vest însemna pentru ei

acasă. Şi apoi, în acea seară, Mary Garson achita nota de plată, îşi

putea permite. Se zvonea că şi-ar putea permite să-1 cumpere şi să-1 vîndă pe regele Angliei. Avea bani în oţel, argint, plumb, zinc, aramă şi aur, bani într-o mie de investiţii, în tot felul de lucruri care, în sensul propriu sau figurat al cuvîntului, înmulţeau banii. Droghcda nu mai era de mult principala sursă de venituri; devenise un hobby profitabil.

Părintele Ralph nu a stat de vorbă cu Meggie în timpul cinei, nici după aceea; toată seara a ignorat-o în mod deliberat. Rănită în sentimentele sale, îl urmărea cu privirea prin toată sala de recepţie. Conştient de lucrul acesta, el ar fi dorit să se oprească lîngă scaunul ei şi să-i explice că nu era bine, pentru reputaţia ei (sau a lui), dacă-i acorda prea multă atenţie; adică mai multă decît domnişoarei Cannichael, domnişoarei Gordon sau domnişoarei O'Mara. Ca şi Meggie, nici el nu dansa, ca şi Meggie, atrăgea privirile unui mare număr de oameni.

O jumătate din el ura înfăţişarea ei din această seară, frumoasa 'ochie, care-i venea atît de bine, părul scurt, pantofii de culoarea «-enuşn de trandafiri, cu puţin toc. Cealaltă jumătate se mîndrea cu <-a pentru că le eclipsa pe toate celelalte tinere. Domnişoara Carmi-C lael avea ° ţinută patriciană, dar îi lipsea aura de pâr tiţian; dom-| Şoara King se distingea prin buclele sale frumoase, blonde, dar a ura n-o înzestrase cu un trup de felină; domnişoara Mackail

151

avea un corp senzaţional, dar faţa ei te ducea cu gîndul la u care mănîncă un măr într-un grajd de sîrmă. Cu toate acest principala sa reacţie era de dezamăgire, provocată de scurge

inexorabilă a timpului. El nu ar fi vrut ca Meggie să crească * dorea să fi rămas copilul superb, pe care să-1 păstreze ca pe „co ra lui", în clipa în care descoperi pe faţa lui Paddy o expresie ca oglindea propriile lui gînduri, zîmbi vag. Cebinecuvîntare ar fi da

măcar o dată în viata lui ar putea să-şi exteriorizeze sentimente] • Dar, obişnuinţa, educaţia şi discreţia deveniseră pentru el a don-natură.

Pe măsură ce trecea timpul, dansul devenea din ce în ce mă puţin inhibat, locul şampaniei şi whiskyului îl luară romul şi berea iar petrecerea s-a încadrat încet, încet în tiparele unui bal obişnuii ca la sărbătoarea tunsului.

Paddy şi Fee continuau să fie în central atenţiei, cînd, brusc,!; miezul nopţii, Bob şi Jack au plecat împreună cu Meggie. Nk Paddy, nici Fee n-au observat, căci ei se distrau de minune. Părintelu Ralph i s-au părut mult mai apropiaţi unul de celălalt, poate ş pentru că momentele de distracţie şi relaxare erau extrem de rare Ralph nu-şi amintea să-i fi văzut vreodată decît cu cel puţin UF

copil în jur şi se gîndi cît de greu trebuie să le vină părinţilor ci familii mari să nu aibă un moment de singurătate, decît în dormitei unde era scuzabil dacă aveau altceva în cap decît conversaţia. Padd; continua să fie vesel şi jovial, iar Fee pur şi simplu radia de bucurie Şimţindu-se cu zece ani mai tînăr, imediat după plecarea l

Meggie, Ralph deveni mai volubil şi le ului pe doamnele Hopetor Mackail, Gordon şi O'Mara, dansînd - extrem de bine - Blao Bottom, cu domnişoara Carmichael. După aceea, luă la rîndtoat fetele din încăpere, chiar şi pe biata domnişoară Pugh şi, per truc: întreaga asistenţă era relaxată şi plină de bunăvoinţă, nimeni nu-condamnă pe preot. De fapt, zelul şi politeţea lui îi aduseră nu cuvinte de laudă. Nimeni nu putea să spună că fiica sa nu dansam cu părintele Ralph de Bricassart. Bineînţeles că dacă n-ar fi f" 8'1 petrecere privată, el nu ar fi făcut nici un pas spre ringul de da"! dar era totuşi plăcut să vezi un bărbat atît de frumos distrîndu-s^ el o dată cu adevărat.

152

fr^i Marv Garson se ridică şi îşi înăbuşi un căscat. T n Ol*^ l i ^ '7 J

' roe să nu întrerupeţi petrecerea! Dacă eu sint obosită f. adevărul - o să mă duc la culcare. Dar mai este

multă ' •' S ' băutură, orchestra a fost angajată să cînte atîta

vreme

'"'doriţi să dansaţi,iar pu'in z§omot nu va face decît să mă Ie§ene at

vis Părinte, mă ajuţi, te rog, să urc scările? 111 n oă ce ieşiră din sala de dans, ea nu se îndreptă spre scară, ca ..- urce în dormitor, ci se îndreptă spre birou, sprijinindu-se cu

Sa ta greutatea de braţul lui. Uşa era încuiată; aşteptă răbdătoare c°i el să deschidă cu cheia pe care i-o dăduse, apoi intră. U _ A fost o petrecere reuşită, Mary.

- Ultima. - Nu spune asta, draga mea. - De ce nu? Am obosit să mai trăiesc, Ralph, voi pune capăt

vieţii. Ochii ei duri îl cercetară ironic. Te îndoieşti? Timp de peste şaptezeci de ani am făcut numai ce am dorit, aşa că dacă moartea crede că va alege în locul meu momentul, se înşală amarnic. Voi muri cînd voi socoti, eu de cuviinţă, fără să mă sinucid. Numai dorinţa de a trăi ne menţine în viaţă, Ralph; nu e greu să ne oprim, dacă dorim cu adevărat acest lucru. Este foarte simplu. Şi el era obosit, nu atît de viaţă, cît de poza pe care şi-o impunea,

de climă, de lipsa de prieteni cu care să aibă interese comune, de el însuşi. Camera era slab luminată de o lampă cu gaz, care împrăştia umbre transparente pe faţa lui Mary Garson, scoţînd la suprafaţă ceva diabolic din fiecare fibră a fiinţei sale. îl dureau spatele şi picioarele: nu-şi mai amintea să fi dansat vreodată atît de mult, deşi îi plăcea să se mîndrească cum că ţine pasul cu toate noutăţile. Treizeci şi cinci de ani, paroh de ţară, iar în privinţa poziţiei sale în cadrul Bisericii, era un om terminat. Vai, visele tinereţii! Şi ascuţi-mea limbii, şi înfierbîntarea temperamentului proprii vîrstei! Nu fusese destul de puternic pentru a trece examenul. Dar nu va mai face aceeaşi greşeală din nou. Niciodată, niciodată...

Se foi neliniştit şi oftă; la ce-i va folosi? Şansa nu i se va mai 0 en a doua oară. Venise vremea să înfrunte cinstit acest adevăr, să nu m,ai sPcre, să nu mai viseze.

7 M1 aminteşti, Ralph, ţi-am spus odată că am să te bat cu proprii-lc-ţiarme?

153

Vocea aceea uscată îl smulse din visare. Privi spre Mân/ f • - u- ' ti şi zimbi. "

- Dragă Mary, niciodată nu uit ce-mi spui tu. Ce m-aş fj ^ fără tine în toţi aceşti ultimi ani, nu ştiu! Inteligenţa şi răutatea t"' spiritul de observaţie...

- Dacă eram mai tînără, alta ar fi fost relaţia noastră, Ra]n, N-ai să ştii niciodată cît mi-am dorit să arunc pe apa Sîmbet • treizeci de ani din viaţa mea. Dacă ar fi venit la mine Diavolul s-ar fi oferit să-mi cumpere sufletul, în schimbul tinereţii, m-asf vîndut într-o secundă şi n-aş fi regretat tîrgul, ca idiotul de Faus, Dar n-a fost să fie aşa. Eu nici nu ştiu dacă trebuie să cred j» Dumnezeu sau în Diavol. Niciodată n-am avut nici cea mai rn^ dovadă că ei există. Dar tu?

- Nici eu. Dar credinţa nu se bazează pe dovada materială a existenţei, Mary. Ea izvorăşte din convingere religioasă, în religie este piatra de temelie a Bisericii. Fără religie nu există nimic.

- Un principiu foarte efemer. - Poate. Cred că religia se naşte o dată cu bărbatul sau femeia

Pentru mine, este o luptă continuă, admit asta, dar nu voi renunţa niciodată.

- Mi-ar plăcea să te distrug. în ochii lui albaştri, decoloraţi de lumină se reflecta o umbrăde

zîmbet - O, draga mea Mary! Asta o ştiu. - Dar ştii de ce? O tandreţe terifiantă i se strecură în corp, aproape în suflet, dat

luptă din răsputeri împotriva ei. — Ştiu de ce, Mary, şi crede-mă că îmi pare rău. - In afară de mama ta, cîte femei te-au mai iubit? - Oare mama mea m-a iubit? A sfîrşit prin a mă urî, oricum.

Ca de altfel, toate femeile. Ar fi trebuit să mă numesc Hippolyt°s- - Ohoooo! Asta-mi spune foarte multe lucruri! - Cît despre alte femei, cred că numai Meggie... Dar ea este

foarte tînără. Poate că nu aş exagera dacă aş spune că m-au don sute de femei; dar să mă iubescă? Greu de crezut.

- Eu te-am iubit, spuse ea patetic.

154

m-ai iubit. Eu sînt iluzia bătrîneţilor tale, asta-i tot. -' -Veşti îţi aminteşti tot ce nu poţi face, din cauza bătrîneţii. ma" Ţe am jubit. Doamne, cît te-am iubit! Crezi că anii ' • f ' fie o garanţie? Să-ţi spun ceva, părinte de Bricassarţ, trebuie - ^^ ^^ stupid, eu sînt încă tînără - încă îmi doresc,

- ' visez, încă mi se aprind călcîiele şi mă cutremur cînd a l' ii impune restricţii. Bătrîncţea este cea mai amară răzbu-

c01'- ,. nartea unui Dumnezeu vindicativ. Se întinse în fotoliu şi ^^ e ochii. Eu voi merge în Iad, bineînţeles. Dar, înainte de a 'Tea sper să am ocazia să-i spun lui Dumnezeu ce jalnic, duşmănos Jidcmn de milă este El. " - Ai fost văduvă prea multă vreme. Dumnezeu ţi-a dat libertatea , alege, Mary. Puteai să te recăsătoreşti. Dacă ai preferat săn-o taci şi, în consecinţă, ai rămas singură, este alegerea ta, nu a lui Dumnezeu.

Timp de cîteva clipe, nu-i răspunse, ţinîndu-şi mîinile încleştate de braţele fotoliului; apoi se relaxa şi deschise ochii, îi străluceau în lumina roşie a lămpii, dar nu de lacrimi; era ceva mult mai dur, cu efect hipnotic. Lui i se tăie respiraţia. Bătrîna arăta ca un păianjen.

- Ralph, pe biroul meu este un pic. Vrei, te rog, să mi-1 aduci? înfricoşat, el se îndreptă spre birou, luă scrisoarea şi o privi

curios. Pe faţă nu era nimic scris, dar pe verso fusese sigilat cu grijă, cu ceară roşie şi cu sigiliul ei, marcat „D". 1-1 aduse şi i-1 înmînă, dar ca îi tăcu semn să se aşeze, fără să-1 ia.

- Ţie ţi-e destinat, chicoti ea. Este instrumentul propriei tale sorti, Ralph, asta ai să găseşti înăuntru. Ultimul şi cel mai semni ficativ episod din lunga noastră luptă. Păcat că nu voi mai fi, ca să văd ce se întîmplă. Dar eu ştiu ce va urma, pentru că te cunosc mult mai bine decît îţi închipui tu. Vanitos nesuferit! în plic se află soarta vieţii şi sufletului tău. Trebuie să te las lui Meggie, dar am făcut aşa fel încît nici ea să nu te aibă.

- De ce-o urăşti pe Meggie? - Ţi-am mai spus o dată. Pentru că tu o iubeşti. - Nu aşa cum îţi închipui tu! Ea este copilul pe care eu nu-1 pot

avca, trandafirul vieţii mele. Meggie este o idee, Mary, o idee! bătrîna rînji.

155

- N-am chef să discutăm despre preţioasa ta Meggie! î mai văd niciodată, aşa că nu vreau să pierd timpul vorbind des

ea. Te rog să juri pe legămîntul tău de preot că n-o s-o desch' decît după ce m-ai văzut moartă cu ochii tăi, dar s-o deschizi ch'?' în clipa aceea, înainte de a mă înmormînta. Jură! 3f

- Nu-i nevoie să jur, Maiy. Voi face ce-mi ceri. - Jură-mi, sau o iau înapoi! El ridică nepăsător din umeri. - Bine. Jur pe legămîntul meu de preot să nu deschid scrisoar

pînă nu te-am văzut moartă şi apoi s-o deschid imediat, înainte d a te înmormînta.

-Bine, bine! - Mary, nu-ţi face probleme. Este o aiureală de-a ta. Dimineaij

ai să rîzi singură de ea. - Nu voi mai vedea ziua de mîine. O să mor în noaptea asta; n»

sînt chiar atît de slabă de înger încît să cedez plăcerii de a te vedea şi mîine. Ce punct culminant! Acum o să mă bag în pat. Mă duc pînă-n capul scărilor?

El nu o credea, dar nu-i servea la nimic s-o contrazică. Numai Dumnezeu hotăra cînd trebuia să moară cineva, exceptînd cazul în care persoana respectivă decidea să-şi ia singură viaţa. Iar ea declarase că nu va face lucml acesta. O ajută, aşadar, să urce scările, iar cînd ajunseră în capăt, îi luă mîinile şi se aplecă să le sărute. B şi le trase.

- Nu, în noaptea asta, nu! Pe gură, Ralph. Sărută-mă ca şi cînd am fi îndrăgostiţi!

în lumina strălucitoare a candelabrului cu patru sute de luminări aprinse pentru petrecere, ea văzu oglindindu-se pe faţa lui dezgusta şi sila; îşi dori să moară pe loc, chiar în clipa aceea.

- Mary, sînt preot! Nu pot! Femeia rîse ascuţit. - Oh, Ralph, ce ipocrit eşti! Bărbat ipocrit, preot ipocrit! Şi ci""

mă gîndesc că la un moment dat te-ai oferit chiar să faci dragosK

cu mine! Erai atît de sigur că te voi refuza? Acum îmi doresc s n-o fi făcut! Mi-aş da sufletul să văd cum te-ai mai fi eschi^ Prefăcutule, ipocritule, impostorule! Asta eşti, Ralph! Un ip°c' impotent! Un bărbat şi un preot impotent! Nu cred că ţi s-ar sd1

156

sfintei Fecioare! Te-ai excitat vreodată, părinte

- - ă nu se luminase de ziuă. întunericul catifelat şi fîer-

A t]-nua să domnească peste Drogheda. Chefliii deveniseră tl'"tC motosi: dacă ferma ar fi avut vecini, de mult ar fi apărut toai te z= jneva vom jta pe verandă, iar lîngă un boschet două forme H finite stăteau înlănţuite. Părintele Ralph îi evită pe cel care "C C ta si pe îndrăgostiţi, traversînd fără zgomot peluza proaspăt xonl

ă al'ît de tulburat încît mergea în neştire. Nu dorea decît să se doărtczc de păianjenul acela îngrozitor, care de bună seamă îşi pînza morţii chiar atunci. La o astfel de oră, căldura nu era sufocantă; în atmosferă se simţea o încremenire dumnezeiască, proprie numai latitudinilor tropicale. Oh, Doamne, să trăieşti, să trăieşti cu adevărat! Să fii liber să îmbrăţişezi noaptea şi viaţa!

Se opri la marginea peluzei şi privi cerul, într-o încercare instinc-tivă de a-1 găsi pe Dumnezeu. Da, se afla undeva acolo sus, printre punctele acelea luminoase, atît de pure şi nepămîntene; ce era deo-sebit la cerul nopţii? Capacul albastru al zilei se ridicase oare pen-tru a-i permite unui pămîntean să întrevadă eternitatea? Era suficient să urmăreşti drumul stelelor, pentru a ajunge la convingerea că atemporalul şi Dumnezeu existau.

Bineînţeles că ea are dreptate. Este un ipocrit. Nu e nici preot, nici bărbat. E doar un individ insignifiant, dornic să ştie ce-i de făcut pentru a fi şi preot şi bărbat. Nu! Nu, aşa ceva nu era posibil. Preotul şi bărbatul nu puteau coexista - să fii bărbat însemna să renunţi la condiţia de preot. De ce m-am încurcat, oare, în pînza ei de păianjen? Otrava ei este puternică, poate mai puternică decît mi-am dat seama. Oare ce conţine scrisoarea? Cît de mult ştie şi cit de mult ghiceşte? Dar ce să ştie, ce să ghicească? Numai deşer-tăciune şi singurătate, îndoială şi durere, întotdeauna durere. Totuşi, j ary greşeşti,;*?? să mă excit. Doar că prefer să n-o fac; ani în şir '"i-am dovedit că pot să mă controlez, să mă domin. Excitabilitatea

p° Particularitate a bărbaţilor, iar eu sînt preot, 'neva plmgea în

cimitir. Meggie, desigur. Nimeni altcineva r ' gmdit la asta. îşi ridică poalele sutanei şi trecu gardul de

157

nu s-~

sîrmă, acceptînd inevitabilul. Dacă tocmai a înfruntat o viaţa, sa, trebuie să se ocupe şi de cealaltă, îşi recapătă detaşa obişnuită; bătrînul păianjen nu putea împrăştia venin pentru m, ? vreme. Să-i putrezească sufletul!

- Draga mea Meggie, nu plînge, spuse aşezîndu-se alături H ea, pe iarba umezită de rouă. Ia asta, precis că nu ai batistă. Aşa' întîmplă întotdeauna cu femeile. la-o pe-a mea, fii fetiţă cumintc, şterge-ţi ochii.

Ea ascultă şi făcu ce-i ceruse. - Nici nu ţi-ai schimbat rochia. Stai aici de la miezul noptjj? - Da. - Bob şi Jack ştiu unde eşti? - Le-am spus că mă duc la culcare. - Ce s-a întîmplat, Meggie? - N-ai schimbat o vorbă cu mine în seara asta. - Ah! M-am gîndit eu că asta trebuie să fie. Vino, Meggje

priveşte-mă! Departe, în est, era'o întunecime totală, însă cocoşii Droghedc

cîntau anunţînd zorile. El văzu că nici lacrimile nu-i alterai frumuseţea ochilor.

- Meggie, tu ai fost de departe cea mai frumoasă fată de L petrecere şi se ştie că eu vin mult prea des la Drogheda. Eu sk preot, deci, trebuie să fiu deasupra tuturor suspiciunilor - dar oa menii n-au întotdeauna gînduri curate. Şi, ca preot, sînt tînăr, iare spun că n-aş.fi lipsit de frumuseţe. Se opri, gîndindu-se cum ai f ripostat Mary Garson la auzul unei asemenea afirmaţii! Dacă ei ţi-aş fi acordat cea mai mică atenţie, bîrfa s-ar fi răspîndit cu iuţeafe fulgerului în Gilly. înţelegi ce vreau să-ţi spun?

Ea dădu afirmativ din cap; buclele i se luminau o dată cu răsăriţi soarelui.

- Ştii, tu eşti prea tînără să înţelegi cum gîndeşte lumea, & trebuie să înveţi şi se pare că mie îmi revine întotdeauna sarcina' a-ţi fi mentor, nu-i aşa? Vreau să spun că oamenii ar crede că eu' privesc cu ochii unui bărbat, nu ai unui preot.

-Părinte! - Groaznic, nu? Zîmbi. Dar aşa ar bîrfi lumea. Vezi,

tu ai crescut, ai devenit o tînără atrăgătoare. Dar încă n-ai înv3

158

^T

. afcctiunea pentru mine şi fiindcă cu nu ţi-am vorbit, să-ţi

ascu r . urmăreşti cu privirea, ceea ce ar putea da naştere

'a a"C -' se o clipă pe gînduri, apoi o înţelegere bruscă a situaţiei

•• fnlccră privirea. ' A ' d cntate. Ce proastă ara fost că nu mi-am dat seama!

"~ 7j ca ar fi timpul să te duci acasă? Fără-ndoiaiă că toţi d'ir dacă se scoală cineva, ca de obicei, o să ai probleme. Şi

C °'"oti spune că ai fost cu mine, nici chiar părinţilor tăi, Meggie. 1111 Fata se ridică şi îl privi fix.

- Plec părinte. Dar dacă lumea te-ar cunoaşte mai bine, n-ar mai >-îndi ascnicnca lucruri despre dumneata, îţi sînt străine, nu-i aşa?

Remarca îi străpunse fiinţa, rănindu-1 mai mult decît vorbele veninoase ale lui Mary CarsoiL

- Nu, Meggie, ai dreptate, îmi sînt străine. Se ridică zîmbind încordai. Ţi s-ar părea curios dacă ţi-aş spune că aş dori să-mi stea in fire? îşi duse o mînă la cap. Nu, nu doresc asta! Du-te, acasă, Vlcggic!

Faţa ci era tristă. - Noapte bună, părinte. El se aplecă, îi luă mîinile şi i le sărută. - Noapte bună, scumpa mea Meggie. O privi cum traversează cimitirul, cum păşeşte peste sîrmă; în

rochia cu boboci de trandafiri era atît de graţioasă, încît părea ireală. „Cenuşă de trandafiri!" Ce bine i se potriveşte, spuse el către înger.

Maşinile plecau de la Drogheda, în timp ce el traversa peluza; m sfîrşit, petrecerea se terminase, înăuntru, orchestra îşi împacheta instrumentele, toţi erau ameţiţi de rom şi de oboseală, iar servitoa-rele, extenuate şi ele, încercau să facă curăţenie.

- Inmite-le pe toate la culcare, draga mea, îi spuse părintele Kalph doamnei Smith. E mult mai uşor să faci lucrurile astea cînd

-. °Jnnit. O să vorbesc eu cu doamna Garson ca să nu se supere.

vreţi să mîncaţi ceva, părinte?

159

-Nu

D°amne, nu! Mă duc şi^uTa culcare.

Tîrziu, după-amiază, o mînă îi atinse umanii. Prea obosit deschidă ochii, bîjbîi după ea şi încercă s-o ţină lîngă obrazul

- Meggie, murmură ci. ^ - Părinte, părinte! Te rog, trezeşte-te! Auzind vocea doamnei Smith, deschise imediat ochii. - Ce s-a întîmplat, doamnă Smith? - Doamna Garson, părinte. A murit. Ceasul arăta ora şase seara; ameţit din cauza oboselii şj t0ro .

de căldură, luptă să iasă din pijama şi să intre în hainele de prcot' puse pe după gît un patrafir purpuriu, luă uleiul sfint, aghcazm crucea mare de argint şi mătăniile. Nici nu i-a trecut prin minte g se întrebe dacă doamna Smith avea dreptate; ştia că păianjeni/ murise. Nu cumva, pînă la urmă, înghiţise totuşi ceva? Ce rost ma:

avea uleiul de împărtăşanie, nu ştia. Dar trebuia respectat ritualul Dacă ar fi refuzat, ar fi generat tot felul de complicaţii post mortern Toate acestea nu aveau nici o legătură cu suspiciunea de sinucidere; pur şi simplu lui i se părea obscen să-şi îndeplinească îndatoririle sfinte pe corpul lui Maiy Garson.

Era moartă de-a binelea, trebuie să fi murit de vreo cincisprezece ore bune, imediat după ce s-a retras în dormitor. Ferestrele erau ennetic închise, iar aerul din cameră mustea de umezeală de k vasele de apă, pe care ea insistase să le pună în fiecare colţ a! încăperii, ca să-şi păstreze pielea tînără. Auzi un zgomot ciudat: după cîteva clipe constată cu stupoare că erau muşte, un roi de muşte care o bîzîiau, o infestau, îşi depuneau ouăle pe ea.

- Pentru numele lui Dumnezeu, doamnă Smith, deschide ferestrele! şopti apropiindu-se de pat, palid.

Trecuse de starea de rigor morţiş şi era din nou urîtă şi dezgustă-toare. Avea ochii împietriţi, buzele negre şi tot corpul îi fiiseSf invadat de muşte. A pus-o pe doamna Smith să le alunge, pe Par' cursul ritualului religios, spus în rime latine. Ce farsă, şi ea)Ct

blestem! Cum mirosea! Doamne! Mai rău decîtun cal înpadocun Se feri s-o atingă moartă, cu aceeaşi repulsie pe care i-o provoca* şi în timpul vieţii, în cîteva ore va fi o masă de viermi.

în sfîrşit, termină. Se îndreptă de spate.

160

te imediat la doamna Cleary şi roag-o să-i pună pe băieţi " ^u i ull sicriu. Nu mai avem timp să aşteptăm unul de la

să facă rejescompune sub ochii noştri. Doamne Dumnezeule! Mi-e ' sc

0 să-mi las hainele la uşă. Arde-le. Niciodată

-iiputea scoate mirosul acesta din ele. "' 11 a"S " ' i c întoarse în cameră, se îmbrăcă în hainele de călărie,

,s nu-şi adusese două sutane, apoi îşi aminti de scrisoare şi 'lCn ^ isiune. Auzea forfota servitorilor ocupaţi să înlăture urmele

', M-jj şi să transforme din nou sala de recepţii în capelă, să '1C» ricascâ totul pentru funeraliile de mîine. Nu-i putea ajuta, tre-

u •" -i plece la Gilly, să-şi ia altă sutană şi tot ce-i trebuia pentru ,L ', - ţju pleca niciodată fără să împacheteze anumite lucruri în

S" liza neaeră: pentru naştere, binecuvîntare si veşminte potrivite ocntru slujba zilnică, indiferent de anotimp. Dar era irlandez şi considera că ar fi sfidat soarta dacă ar fi luat cu sine veşmînrul negru de înmormîntare. Se auzi de departe vocea lui Paddy, dar el nu era în stare să dea ochii cu el; ştia că doamna Smith va face tot

ce sc cuvine. Se aşeză la fereastră, privi Drogheda în asfinţit, eucalipţii dese-

naţi ca nişte umbre, masa de trandafiri roşii,. roz, albi şi luă scrisoa-rea lui Mary Garson din valiză. Ea insistase ca el s-o citească înainte de a o înmormînta şi ceva îi şoptea că acum era momentul potrivit, nu mai tîrziu, după ce avea să-i vadă pe Paddy sau pe Meggie.

Scrisoarea conţinea patra foi de hîrtie; le răsfoi şi văzu imediat că ultimele două reprezentau testamentul ei. Primele două îi erau adresate lui.

Dragostea mea, Ralph,

Cred că ţi~ai dai seama că al doilea document din acest plic este testamentul meu. Mai există unul, semnat şi sigilat m biroul lui Hariy Gough, la Gilly; testamentul din această scrisoare a fost conceput mult mai tîrziu şi, bineînţeles, îl a'*tlează pe primul. ->e fapt, l-am întocmit cu o zi în urmă şl i-am luat ca tartori pe Tom şi pe tîmplat; 'pentru că ştiu că nu epremis - servească drept martor vreunul din beneficiarii Şi acesta este legal, deşi nu l-a redactat

161

„

lfU ' A"S

Harry. Nici un tribunal nu-i va putea contesta valabil j t at te asigur.

Dar de ce nu I-arn pus pe Hany să-mifacă un alt tesi

meni, dacă doream să-mi schimb dispoziţiile? Foarte sin piu, dragul meu Ralph. Am vrut ca absolut nimeni, în afar-de mine şi de tine, să nu ştie de existenţa lui. Aceasta er singura copie şi ea se află în rnîinile tale. Nimeni nu ştie ^ existenţa ei. Acesta este un punct foarte important al pla

nu/ui meu. Iţi aminteşti pasajul acela din Biblie în care Salan l-a

luat pe Domnul Nostru lisus Christos, L-a dus pe vîrfui muntelui şi L-a ademenit, oferindit-i întreaga lume? A/â bucur să ştiu că am şi eu puţin din puterea lui Satan şip0j să te tentez pe tine, singura mea dragoste (te îndoieşti că Satan l-a iubit pe lisus?) punîndu-ţi lumea la picioare. Contemplarea dilemei tale mi-a înviorat gîndurile în ultimii ani şi pe măsură ce mă apropii de moarte, sînt lot mai încîntală de viziunile pe care le am.

După ce vei cili testamentul, vei înţelege ce vreau să spun. In timp ce eu voi arde în focul Gheenei, dincolo de hotarele acestei vieţi, tu vei continua să trăieşti, dar vel arde înlr-un iad cu flăcări mult mai puternice, decît acelea pe care le-ar aprinde orice Dumnezeu. Oh, dragă Ralph, te-am prins într-o capcană frumoasă! Singurul lucru pe care am ştiut să-l fac în viaţa mea l-a constituit chinuirea celor dragi. Iar tu ai fost o partidă mult, mult mai buna decît scumpul meu răposai Michael.

Cînd te-am cunoscut prima oară, tînjeai după Drogheda şi după banii mei, nu-i aşa, Ralph? Le vedeai ca pe im mijloc de a-ţi împlini vocaţia. Dar a venit Meggie şi te-ai îndepărtat de scopul iniţial, scoţîndu-mă din mintea ta, nu-' aşa? Eu am devenit pentru tine un pretext de a v&lo Drogheda, ca să poţi fi cu Meggie. Mă întreb dacă îţi""" schimbai atitudinea devotată faţă de mine, dacă ai fi ?lnl

cu-adevărat cît de mult valorez. Ştii cît valorez, Ralph? 'w

cred că ai nici cea mai mică idee! Nu e elegant ca o db(MllH să se laude cu suma exactă a proprietăţilor sale /«"''"

162

aşa că o să-li scriu, ca să fiu sigură că ai la tcsia"'^"fi (oate /„formaţiile cînd va veni vremea să iei o "t -. plus, sau minus vreo cîteva sule de mii, întreaga h°ta<avere se cifrează la treisprezece milioane de lire. >>ie^â apropii de capătul celei de-a doua pagini şi n-aş ă transform scrisoarea într-o dizertaţie. Citeşte lesta-}'C> i îl Ralph, iar.după aceea hotărăşte ce vei face cu el. "n-i îl dai lui Hany Gough să-l autentifice, ori îl arzi fără ' nui nimănui că a existat. Holărîrea îţi aparţine. Ar trebui «î adaug că testamentul de la Harry a fost făcut în favoarea l ii Paddy la un an de la venirea lui la Drogheda. Acum ştii ce atîrnă în balanţă.

Ralph, te-am iubit atît de mult încîl aş fi putut să te omor fiindcă nu m-ai vrut, dar pedeapsa mea e mai grea decît moartea. Eu nu fac parte dintre oamenii generoşi; te-am iubit, dar vreau să urli în ghearele durerii. Pentru că, vezi tu, eu ştiu ce holărîre vei lua. Ştiu alît de bine, de parcă aş fi acolo şi te-aş privi. Vei urla, Ralph, vei cunoaşte agonia. Deci, citeşte mai departe, frumosul meu preot am-biţios! Citeşte-mi testamentul şi hotărăşte-ţi soarta!

Nu era semnat. Simţi transpiraţia care i se prelingea de pe cap, pe gît, pe şira spinării. Şi ar fi vrut să se ridice şi să ardă ambele hîrtii, să nu mai citească a doua foaie. Dar ea, păianjenul otrăvit, îşi pregătise cu grijă cursa. Sigur că a citit mai departe; era prea curios să reziste tentaţiei. Dumnezeule! Ce îi făcuse el, de i-a pregătit o asemenea soartă? De ce îi provoacă femeile suferinţe atît de mari? De ce nu s-a născut mic, hidos, contorsionat? Dacă ar fi fo.st urît, ar fi cunoscut fericirea.

Următoarele două pagini erau acoperite cu acelaşi scris îngrijit.

Eu, Mary Elizabelh Garson, în deplinătatea facultăţilor mele mintale, declar că acesta este ultimul meu testament f ultima mea dorinţă, prin urmare anulează orice alt testa-ment întocmii anterior.

s~i u excepţia cîtorva dorinţe, pe care le voi menţiona în

continuare, las ţoale bunurile şi banii Sfintei Biserici Calo-'Ce a Rome'. cu următoarele condiţii:

163

UNU: Sfînta Biserică a Romei să-1 cheme la c n „ Pe

părintele Ralph de Bricassart, avînd în vedere stima care i-am pitrtat-o acestui preot. Numai prin grija şi Sl , îndrumarea lui am hotărîl să dispun astfel de bunurile mei DOI: Moştenirea să-i revină Bisericii numai alîta cîl ea apreciază calităţile şi valoarea părintelui Ralph cj Bricassaii.

TREI: Părintele Ralph de Bricassart să fie responsabil pentru administrarea şi folosirea bunurilor mele, bani ţ; proprietăţi, ca singura persoană autorizată.

PATRU: La moartea părintelui Ralph de Bricassart testamentul său va reglementa administrarea viitoare a averii. Cu alte cuvinte, Biserica va continua să fie benefi-ciară, dar părintele Ralph va fi singurul responsabil pentru numirea succesorului său în administrare; nu este obligat să aleagă drept succesor un ecleziast sau un membru al Bisericii.

CINCI: Ferma Drogheda nu va fi niciodată vîndută sau divizată. ŞASE: Fratele meu Padraic Cleary va rămîne adminis-

tratorul fermei, cu dreptul de a locui în casă, urmînd să i se plătească un salariu stabilit de părintele Ralph de Bri-cassart. ŞAPTE: In cazul morţii fratelui meu, numitul Padraic

Cleary, văduvei şi copiilor săi H se va permite să rămînă la ferma Drogheda în calitate de administratori, conducerea fiind succesiv asigurată de fiii săi Robert, John, Hugh, Stuart, James şi Patrick, exclusiv Francis.

OPT: La moartea lui Padraic sau a fiilor săi, cu excepţia lui Francis, nepoţii lui Padraic Cleary vor beneficia de aceleaşi drepturi.

Cereri speciale:

Lui Padraic Cleary îi rămîne tot ce am în casă, la ferma Drogheda.

Pentru Eunice Smith, menajera mea: să rămînă lafoi'^ cu un salariu bun, atît cîl va dori şi în plus să i seplăteasc

164

, -ncl ma de lire, iar la bătrîneţe să i se asigure o corespunzătoare.

Minerva O 'Brien şi Catherine Donnely: să ră-• *l i ferind, cu salarii bune, atît cît vor dori şi în plus să n° l 'tească fiecăreia suma de o mie de lire, iar la bălrî- ', . - //' se asigure pensiile cuvenite, părintelui Ralph de Bricassarl, să i se plătească anual de zece mii de lire, atît cît va trăi, pentru a o folosi "fără sa dea socoteală de ea.

Testamentul era semnat şi autentificat cu martori. Camcra-i părea pustie. Soarele apunea. Valul de praf cu care ea fiecare vară umplea aerul tăcut, iar ultimele raze de soare se

strecurau printre particulele fine de praf, de parcă toată lumea s-ar fi transformat în aur şi purpură. Nori răzleţi începură să se adune din depărtare, deasupra mingii de foc, care atîma peste copacii Droghedei.

- Bravo! exclamă el. Admit, Mary, că m-ai înfrînt. Lovitură de maestru! Eu am fost prostul, nu tu.

Din cauza lacrimilor care-i împăienjeneau privirea nu mai vedea paginile din mînâ, aşa că le împinse la o parte ca să nu le păteze. Treisprezece milioane de lire! Treisprezece milioane de lire! în-tr-adevâr, acesta fusese raţionamentul lui înainte de a apărea Meg-gie. Insă, după aceea el a renunţat la idee, pentru că nu putea duce, cu sînge rece, o campanie care ar fi privat-o pe ea de moştenire. Dar. dacă ar fi ştiut cît valora bătrînul păianjen? Atunci? Nici nu-i trecuse prin minte c-ar fi vorba de o asemenea sumă. Treisprezece milioane de lire! Timp de şapte ani, Paddy şi familia lui au muncit pe pămînturile <•'• au trăit într-o casă modestă şi s-au spetit pentru Mary Carson. entru ce? Pentru nişte salarii de mizerie, pe care a catadicsit să le tr!l?J Dîn dte"şi amintea el> Paddy niciodată nu s-a plîns că ar fi ţ, crezînd, fară-ndoială, că va fi din plin răsplătit la surorii lui, iar fiii săi făceau munca obişnuită a sezonierilor ţi la fel ca ei. Acceptase situaţia, închipuindu-şi, pe că într-o zi Drogheda va fi a lui.

165

- Bravo, Mary! spuse din nou, vărsînd primele lacrimi din lui, în căuşul palmelor, nu pe hîrtie. %

Treisprezece milioane de lire şi şansa de a fi cardinal de R • şart. împotriva drepturilor lui Paddy Cleary şi a fiilor săi - s- ^ potriva lui Meggie. Ce minte diabolică! Putea să ia testament i să-I ardă, fără să se gîndească, dar ea luase toate măsurile ca P A '' să nu ducă la Drogheda o viaţă mai comodă decît avusese •' atunci şi în acelaşi timp îi lăsa lui ferma. Profiturile şi titlurile / Dar nu şi pămîntul. Nu, Paddy nu va moşteni cele treisprez milioane de lire fabuloase, dar va fi respectat şi nu va duce ljpS5 A

nimic. Meggie nu va muri de foame şi nu va fi aruncată în lu„, fără o leţcaie. Dar nici nu va putea sta alături de domnişoara Carnv chael, pe picior de egalitate. Respectată, admisă în societate, dar nu în vîrful piramidei. Niciodată nu va ajunge în vîrf.

Treisprezece milioane de lire şi şansa de a evada dintr-o localitate atît de obscură ca Gillanbone, posibilitatea de a-şi ocupa locul in ierarhia Bisericii, de a-şi asigura bunăvoinţa superiorilor săi. Şi toate astea acum, cînd încă mai era tînăr pentru a recupera terenul pierdut. Mary Garson făcuse din Gillanbone centrul Hârtii Legatului Papal, din dorinţa de răzbunare; vestea va ajunge pînă la Vatican Oricît de bogată ar fi fost Biserica, treisprezece milioane de lire reprezentau treisprezece milioane.

Nu erau de lepădat, nici chiar pentru Biserică. Lui îi revenea meritul de a-i aduce, şi era atestat chiar de mîna lui Mary Garson. Fără îndoială, Paddy nu va ataca niciodată testamentul; la fel de bine ştiuse şi Mary Garson, blestemat fie-i numele! Oh, sigur, Paddy va fi furios, va refuza să-1 mai vadă sau să-i vorbească, dar nu va merge pînă la contestarea testamentului.

Luase deja o hotărîre? Nu cumva ştiuse ce decizie avea să ia încă din clipa în care citise testamentul? Lacrimile se uscaseră. Cu graţia-i obişnuită, părintele Ralph se ridică şi se îndreptă spre uşi Trebuia să ajungă la Gilly, să-şi ia sutana, dar înainte de toate m* dorea s-o vadă pe Mary Garson.

în ciuda ferestrelor deschise, duhoarea era de nesuportat; ntf urmă de briză nu mişca perdelele. Cu pas sigur înainta spre p unde rămase cu privirea aţintită asupra cadavrului devorat de vier"

166

--11 .parare asupra au in dcz"11 ~ -ej ccea ce tu nu aj avut niciodată! S-ar putea să nici n-a1 cu, , dar indiferenţa mea faţă de tine va persista chiar •irdal'''!VuuWm împreună... jaca o »' i^ tepta ţn holul de jos, uluit şi într-o stare de şoc.

l Virinte, spuse apropiindu-se. Este îngrozitor! Nu credeam " - nră aşa pe nepusă masă; arăta atît de bine seara trecută! c DumneKulc.ee mă fee! _Aivăzut-o? - Da, cerul să mă aibă m paza! - Atunci ştii ce-i de făcut. N-am mai văzut niciodată un cadavru

,• irc să se descompună atît de repede. Dacă nu o pui într-un fel de container, în următoarele cîteva ore va trebui să tonii petrol peste ci Trebuie îngropată mîine dimineaţă, devreme. Nu-ţi pierde vre mea să-i faci un sicriu frumos; acoperă-1 cu nişte trandafiri din "radină. Nu mai zăbovi nici o clipă! Eu trebuie să plec la Gilly după veşminte.

- Părinte, întoarce-te cît poţi de repede, îl rugă Paddy. Dar părintele Ralph nu s-a limitat doar la o scurtă haltă la casa

parohială, înainte de a trece pe acasă, a îndreptat maşina spre un cartier mai prosper al Gillanbonului, oprindu-se în dreptul unei casc pretenţioase, înconjurată de o grădină îngrijită.

Harry Gough tocmai era la masă, dar a venit în salon de îndată ce servitoarea 1-a anunţat de sosirea preotului.

- Părinte, nu rămîi la masă? Came conservată cu varză, cartofi fierţi cu sos şi pătrunjel.

- Nu, Harry, n-am timp. Am venit numai să-ţi spun că Mary Carson a murit azi-dimineaţă.

- Sfinte lisuse! Dar era în cea mai bună formă astă-noapte! - s>tm. Era perfect sănătoasă cînd am condus-o sus, pe scări, pe

* ora trei, dar cred că a murit imediat după aceea. Doamna Smith ° in„seara asta> în junii orei şase. Intrase deja în descompu-Şa °a Plobabil murise de mult; camera fusese închisă şi se-CUbat°r C&re

înma§azmase căldura zilei; Doamne, priveliştea pe care am văzut-o! De nedescris, Harry.

167

aş

- O înmormîntâţi mîine? -Trebuie! - Cît e ceasul? Zece? Trebuie să pleci, aşa că n-o să mai '

să dai telefoane. Vrei să sun eu? " - Mulţumesc, ar fi foarte bine. Am venit la Gilly nilm .

să-mi iau veşmintele. Cînd am plecat acolo, nu m-am astcm va trebui să oficiez o slujbă de înmorrnîntare. Trebuie să mă î ^ cit de repede la Drogheda. Slujba va fi mîine la ora nouă dinijn °'

- Spune-i lui Paddy că o să-i aduc testamentul şi o să mă de toate imediat după funeralii. Intrucît.dumneata nu eşti unul di beneficiari, te-aş ruga să asişti la deschiderea lui.

- Cred că a intervenit o mică problemă, Harry. Ştii, M an

făcut un alt testament. Astă-noapte cînd a părăsit petrecerea mi dat implic sigilat şi m-a obligat să-i promit că-1 voi deschide num după moartea ei. Cînd 1-am desfăcut, am descoperit că întocmi' un nou testament.

- Mary a făcut un alt testament? Fără mine? - Aşa se pare. Cred că se gîndea de mai multă vreme la aste

dar nu ştiu să-ţi spun de ce a păstrat secretul cu atîta străşnicie. - îl ai la dumneata, păruite? - Da. Preotul băgă mîna în buzunar şi scoase foile împăturit

de mai multe ori. Avocatul se apucă să le citească pe loc. Cînd termină, ridic;

privirea şi în ochii lui se puteau citi multe lucruri pe care părintele Ralph ar fi preferat să nu le vadă. Admiraţie, mînie, un anumr dispreţ.

- Ei bine, părinte, felicitări! Pînă la urmă ai luat totul, îşi pu'e- permite să spună orice, fiindcă el nu era catolic.

- Crede-mă, Harry. pentru mine a fost o surpriză şi mai nw& - Este singurul exemplar? - Din cîte ştiu eu, da. - Şi ţi 1-a dat noaptea trecută? -Da. - Atunci, de ce nu 1-âi distrus, ca să-i revină lui Paddy cccai

îi aparţine de drept? Biserica n-ar trebui să dispună de averea Mary Carson!

• 168

- f-umoşi ai preotului rămaseră inexpresivi. Ch" u prea are sens, Harry, nu crezi? Mary putea să facă ce

;c pe Paddy să atace testamentul. M am nimic împotrivă. ' < t c cuvinte, cei doi se despărţiră. A doua zi dimineaţa, ,a ricjeze slujba de înmormîntare, tot Gillanbonul şi împre-113 S^b .,-au unde se vor duce banii lui Mary Garson. Zarurile ,'^seră aruncate, nu mai exista întoarcere.

Era patru dimineaţa cînd părintele Ralph trecu de ultima poartă . ' |a fermă. în tot acest răstimp îşi impusese să nu se mai ndcască nici la Paddy sau Fee, nici la Meggie, nici la mormanul jc carne diformă, pe care spera ca ei să-1 fi pus în sicriu, în schimb, privi cu luarc-aminte înjur, la argintul umbrelor de copaci reflectat ne luciul ierbii, la razele palide ale lunii ce trona în ceruri ca un balon translucid. Coborî din maşină şi se rezemă de un gard de sîrmă, inspirind adînc aroma eucalipţilor şi a florilor de cîmp. Pă-mîntul era atît de fmmos, de pur şi de indiferent la soarta creaturilor-care se lăudau că îl stăpînesc. Se lăudau numai, pentru că, de fapt, lucrurile stăteau invers. Atîta timp cît oameni nu vor putea dirija vremea şi comanda ploile, pămîntul va fi stăpînul.

îşi parcă maşina în spatele casei şi merse agale spre ea. Fiecare Iereastră era luminată; dinspre casa menajerei i se păru că o aude pe doamna Smith spunînd o rugăciune împreună cu cele două irlandeze. O umbră se mişcă prin viţa de vie; se opri înmărmurit, îl prinsese în pînza ei de păianjen veninos în mai multe feluri. Dar nu era dccît Meggie, aşteptînd răbdătoare ca el să se întoarcă. Purta costumul de călărie şi întruchipa însăşi viaţa.

- M-ai speriat, spuse e! brusc. - lini pare râu, părinte, n-am vrut. Dar nu vreau să stau acolo,

'un ™' cu tata şi băieţii, iar mama este acasă, cu cei mici. Pre-

âTri Că ar trebU'Să mă r°g' îmPreună cu doamna Smith, Minnie şi a - ar nu mă trage inima să mă rog pentru ea. E păcat, nu-i aşa?, >a c„

nu era dlspus să îmbunătăţească imaginea lui Mary Garson,

169

- Nu cred că e un păcat să nu te rogi pentru ea, dar să fii JD

este. Nici eu nu pot să mă rog pentru ea. Nu a fost... un on-, J'1

Zîmbi inexpresiv. Dacă tu ai păcătuit recunoscînd asta, însca " că şi eu am păcătuit, iar în cazul meu lucrurile sînt mai grave c^ trebuie să iubesc pe toată lumea, o povară care nu apasă asunr *"

- Te simţi bine, părinte? d - Da. Privi spre casă şi oftă. Nu vreau să intru, asta-i tot. Mu

face plăcere să mă aflu în aceeaşi încăpere cu ea, pînă nn luminează de ziuă şi nu dispar demonii întunericului. Dacă î calul, vii cu mine la o plimbare nocturnă?

Fata îi atinse mîneca sutanei. - Nici eu nu vreau să intru. - Stai să-mi pun sutana în maşină. - Mă duc la grajduri. Pentru prima oară, ea încerca să-1 înfrunte pe terenul lui-a|

adultului; el simţi schimbarea survenită în comportamentul fetei cu aceeaşi precizie cu care distingea mirosul de trandafiri din grădina lui Mary Garson. Trandafirii. Cenuşă de trandafiri. Trandafiri, peste tot trandafiri. Petale de trandafiri în iarbă. Trandafiri de vară, roşii. albi şi galbeni. Parfum de trandafiri, pătranzător şi dulce în puterea nopţii. Trandafiri roz, transformaţi în cenuşă de razele de lună. Cenuşă de trandafiri, cenuşă de trandafiri. Draga mea Meggic. te-am sacrificat. Dar nu-ţi dai seama că devii un pericol? Aşadar. te-am strivit cu călcîiul ambiţiei mele; pentru mine nu ai acum mai multă consistenţă decît un trandafir rănit din această grădină. Mi-rosul lui Mary Garson. Trandafiri şi cenuşă, cenuşă şi trandafiri

- Cenuşă şl trandafiri, repetă el urcînd pe cal. Hai să fugim cil mai departe de mirosul ăsta de trandafiri. Mîine toată casa va ti inundată de trandafiri.

îmboldi iapa castanie şi porni înaintea lui Meggie pe cărare spre izvor, încercînd să-si înghită nodul din gît. Va pleca foa"1

curînd. Prea multe gînduri, prea multe emoţii, toate de nestăpm1

Nu i se va mai permite să rămînă nici o zi la Gilly, după ce vor a -termenii acelui incredibil testament; îl vor chema la Sydney imec11' imediat! Fugea de această senzaţie de durere pe care n-o

170

^ r batici, durerea va deveni din ce în ce mai difuză pînă cînd

U. t' oi din conştiinţă. E mult mai bine aşa decît să rămînă la 'l da s-o privească transformîndu-se într-o femeie pe care ar -huit s-o căsătorească într-o bună zi cu un necunoscut. Ochii

arc nu se văd se uită. Si atunci, de ce-o luase cu el în plimbarea asta nocturnă?

icapabil să găsească un răspuns, nu simţea decît durerea. Nu sufe--a din cauza trădării; nu mai era loc şi pentru asta. îl durea sufletul indcă trebuia s-o părăsească.

- Părinte, părinte, nu pot ţine pasul! Mergi te rog mai încet! Era glasul datoriei care-1 trezea la realitate. Cu mişcări încete, ăpîni iapa, pînă cînd aceasta îşi potoli exaltarea. Şi o aşteptă pe Icggie să-1 ajungă din urmă. Aproape de ei era un gheizer ce

mirosea a sulf, cu gura ca un entilator, prin care arunca apă clocotită din adîncuri. în jurul lui : prelingeau rîuri de apă care ardeau iarba de un verde strălucitor,

incredibil. Pe marginile lacului de un gri mîlos mişunau o mulţime de vietăţi. Părintele Ralph începu să rîdă.

- Miroase ca dracu', Meggie, nu-i aşa? Sulf şi pucioasă, chiar aici pe proprietatea ei. Cred că-i este familiar mirosul, deşi se în groapă în trandafiri? Ah, Meggie.

Caii erau dresaţi să stea liniştiţi chiar şi atunci cînd nu existau garduri sau copaci prin apropiere, ca să fie legaţi. Dar puţin mai ' ^Pprte dc 8heizer se vedea un butuc, unde şi apa era mai rece.

anntele Ralph se aşeză primul, urmat fiind de Meggie, care se imoarsecufaţaspreel.

W S"a îmîmplat' Părinte? n rebarea suna ciudat pe buzele ei. Părintele zîmbi.

171

• • Hată pînă atunci, dar se pare că ea nu voia să-1 lase. încercase n ^ ^^ va^ care ayea g- ge m^mp]e cmdva, ci \'u niai ei a ^ ^ ^^ surveni imediat. Şi aproape că vedea

c un '"CI^. pa(jdy exprimînd repulsia, dezgustul. După aceea,

icvca a,a -0(jată bine venit la Drogheda, n-o va mai putea l nu va mai m»

cdeapc pogoară asupra lui liniştea. Era mai bine Pcodata, MMI » _ _j ° ^ ?___^t-^_ _..'„. ___ -, ___

<3i Mult mai

bine! Să alerge, să fugă! Da, va sta ascuns într-o

- Te-am vîndut, draga mea Meggie; te-am vîndut pentn sprezece milioane de lire. r<!l

- Vîndut?! - E un fel de a spune. Nu contează. Vino şi stai lîngă minc o

putea să nu mai avem ocazia să stăm de vorbă între patru odi'"* - Din cauza doliului după mătuşa Mary? Se ridică şi Se a

mai aproape. Ce poate schimba doliul? <

- Nu la asta m-am referit, Meggie! - Vrei să spui că am crescut şi oamenii ne-ar putea bîrfj? - Nici asta. M-am hotărît să plec. Suferinţa era urinată de acceptarea unei alte greutăţi. Nici n

strigăt, nici o lacrimă, nici un protest. Numai o scurtă tresărire c şi cum povara s-ar fi aşezat mai bine. Şi oprirea respiraţiei, nr mult un suspin.

-Cînd? - E o chestiune de cîteva zile. - Oh, părinte, va fi mai greu decît la plecarea lui Frank. - Şi pentru mine va fi o încercare cumplită. Tu, cel puţin, ai

familia ta. - Dumneata îl ai pe Dumnezeu. - Bine spus, Meggie! Creşti, se vede! Dar ea era înzestrată cu tenacitatea proprie femeilor; în minte ii

stăruia o întrebare pe care n-avusese cum să i-o pună în timp ce călăreau. El pleca, va fi foarte greu fără el, dar întrebarea avei propria ei însemnătate.

- Părinte, în grajd te-am auzit spunînd „cenuşă de trandafiri" Te-ai referit la culoarea rochiei mele?

- Poate, într-un anunîe fel. Dar cred că la altceva m-am gîndu cu adevărat.

- La ce? - Nu ai înţelege, draga mea Meggie. Este vorba de moarte-

unei idei, care nu avusese nici un drept să se nască, şi cu atitm puţin să fie întreţinută.

- Nu există nimic pe lume căruia să i se interzică dreptul de a •' naşte, chiar dacă e vorba de o idee.

El se întoarse şi o privi cu luare-aminte.

172

ştil

STttuca ce se naşte este bun, Meggie.

n • dacă s-a născut, înseamnă că trebuie să existe. Jslll. Ual u ' . ., f,^; ; „;o

un iezuit. Citi ani ai? Şaptesprezece, peste o lună. _

S' 'ii dus-o greu toţi aceşti şaptesprezece ani, ca sa ajungi la o ca înţelepciune. La ce te gîndeşti, Meggie, cînd îţi mai rămîne

i, nade răgaz? 'ni la lims şi Patsy şi la băieţi, la mama şi la tata, la Hal şi la

•misa Mary. Cîteodată mă gîndesc la copiii pe care o să-i am. Mi-ar plăcea foarte mult. Mă mai gîndesc la ploaie, la grădina de ic nune, la găini, la treburile pe care le am de făcut pe ziua de

mîinc. - Te gîndeşti că vei avea un soţ? - Nu în mod deosebit, dar cred că va trebui să mă mărit dacă

vreau să am copii. Nu este bine pentru copil să fie lipsit de tată. în ciuda durerii, el zîmbi; ce amestec ciudat de ignoranţă şi

moralitate! Apoi se.întoarse şi îi luă bărbia în mină, privind-o intens. Cum să facă, ce trebuia să facă?

- Meggie, am înţeles de curînd ceea ce trebuia să văd de mult. Nu mi-ai spus chiar totul cînd te-am întrebat la ce te gîndeşti, nu-i aşa?

-Eu... apoi tăcu. - Nu mi-ar spus că te gîndeşti la mine, nu? Dacă nu te-ai fi

simţit vinovată, ai fi enumerat şi numele meu alături de acela al tatălui tău. Eu cred că fac bine că plec. Tu ce părere ai? E cam trziu pentru o pasiune de şcolăriţă, deşi nu eşti chiar atît de bătrînă, cu ai, şaptesprezece? îmi place lipsa ta de diplomaţie, dar, în acelaşi "mp. ştiu cît de dureroase sînt pasiunile de şcolăriţă; şi eu am suferit foarte mult din cauza lor.

a păru să vrea să spună ceva, dar pleoapele îi căzură peste Och" înlăcrimaţi.

sa fi ?i o ' asta" i numai ° fază a devenirii tale- Cînd ai ai sa întîlneşti bărbatul care-ţi este sortit să-ţi fie soţ Preocupe atît de mult viaţa ta, încît n-o să mai ai timp să

173

ii ,a ce mă refer, nu-i aşa?

Vorbeşti ca

te gîndeşti la mine, altfel decît ca la un prieteni vechi • 1 • ^fc i

ajutat sa treci de anumite spaime şi să creşti mare. Ar t • renunţi la visurile romantice inspirate de persoana mea P *"' ;

să te pot privi niciodată aşa ca un soţ. Nu aşa mă gîndesc cu i""*' Meggie, înţelegi? Cînd spun că te iubesc, asta nu înseamnă c" 'f

mîntul meu are ceva comun cu dragostea unui bărbat. Eu sînt " nu sînt bărbat. Aşa că nu-ţi umple capul cu visuri despre &

Plec şi mă îndoiesc că voi mai avea timp să mă întorc, eh' "^ într-o vizită.

Ea stătea cu umerii încovoiaţi, de parcă povara ar fi f0st

prea grea, dar îşi ridică încet capul şi îl privi în faţă. -Nu-i face griji, nu-mi umplu capul cu vise despre tine. Ştiu

eşti preot. - Nu sînt foarte sigur dacă am greşit în alegerea vocaţiei md

In orice caz, ea umple în mine un gol, pe care nu l-a umplut niciodag vreo fiinţă omenească, nici chiar tu.

- Ştiu. Văd asta cînd spui slujba de seară. Ai un fel de putere Cred că te simţi ca Domnul Nostru.

- Simt respiraţia tuturor credincioşilor din biserică, Meggie Cu fiecare zi care trece eu mor şi cu fiecare dimineaţă cînd spur. slujba, renasc. Dar nu ştiu să-ţi spun dacă lucrul ăsta se întîmpli pentru că sînt alesul Domnului, sau fiindcă îl simt pe fiecare omit parte şi îmi cunosc puterea asupra sufletului său.

- Are o importanţă atît de mare? - Probabil că pentru tine nu va conta niciodată, dar pentru mine

da. Eu mă îndoiesc, mă îndoiesc. Ea schimbă subiectul, revenind la ceea ce o interesa. - Nu ştiu ce-o să mă fac, părinte. Mai întîi Frank, acum dum

neata. Cu Hal lucrurile sînt puţin altfel. Ştiu că este mort şi nu\'< reveni niciodată. Dar dumneata şi Frank trăiţi! întotdeauna amŞ* mă întreb ce faceţi, dacă sînteţi sănătoşi, dacă v-aş putea ajuta" vreun fel. Va trebui să mă întreb dacă mai trăiţi, nu-i aşa?

- Şi eu, ca şi Frank o să simţim acelaşi lucru. -Nu, Frank ne-ai uitat.. .Sînt sigură că şi dumneata o să

uitării.

174

pot uita toată viaţa, Meggic. Şi pentru a fi pedepsit . N-am sa^ ^ ^^ ^^ ^ g e ^^ ^ Q s t r î ns e l a p i e p t

sj,it sigu1' ca^Crcd că ar trebui să le luăm rămas-bun, Meggie. Nu S^aocaz,a să f im singuri . -

,.- -ai fi preot' te-ai căsători cu mine, părinte? ' DaC<ini mai spune aşa! Mă cheamă Ralph, zise el fără a-i răs-

i l-i întrebare. ' îmbrăţişase, nu avea nici o intenţie să_o sărate. Faţa care

C 'ase de a lui era aproape invizibilă, nemaifiind luminată ^'^cle lunii. Simţi sînii mici, în formare, apăsaţi pe pieptul său; 1L f' ntiment tulburător cu atît mai puternic cu cît ea se purta natu-l" l - narea s-ar fi agăţat în fiecare zi de gîtul unui bărbat. Braţele

ii înlănţuiră cu putere. El nu sărutase niciodată pe nimeni - ca iubit- şi nu dorea nici um Se gîndea la o sărutare pe obraz, o îmbrăţişare scurtă, părintească. Era sensibilă şi mîndră şi probabil că a rănit-o atunci cînd i-a spulberat visurile. Fără îndoială, şi ca era la fel de grăbită ca şi ci să pună capăt acestei scene de bun-rămas. Oare ar fi consolat-o faptul că se simţea sfişiat de o durere mult mai profundă decît a ei? Cînd el se aplecă spre obrazul ci, fata se ridică pe vîrfuri şi, mai mult din întîmplare, buzele lor se atinseră. El tresări de parcă ar fi simţit gust de otravă, apoi se lăsă în voia simţurilor, înainte de a o pierde, încercă să spună ceva aproape de gura dulce închisă, iar ea o deschise pentru a-i răspunde. Corpul ei păru să se topească, flui-dizîndu-se într-un abis întunecat şi cald; el îşi petrecu un braţ în jurul taliei, iar cu celălalt îi ţinea faţa aproape de a lui, speriat la gîndul că o va pierde în secunda următoare, înainte de a înţelege şi cataloga această fiinţă uluitoare. Era şi nu era Mcggie, prea departe pentru a-i fi familiară, pe Meggie, a lui, nu o simţea ca pe o femeie, pentru el n-avea să fie niciodată femeie. Aşa cum el nu putea fi niciodată bărbat pentru ea.

Gmdul îl readuse la realitate; îi desprinse braţele din jurul gîtului, ° lndePartâ şi încercă să-i vadă faţa în întuneric. Dar ea stătea cu caPul plecat, fără să-1 privească. ' ~ E timpul să mergem, Meggie.

175

Fără un cuvînt, ea se întoarse la calul ei, urcă şi îl aştenr obicei, lucrurile se petreceau invers. ' ^

Părintele Ralph avusese dreptate. La vremea acea Dr0<ji era plină de trandafiri, iar casa fusese indundată de ci. Pîng i opt nu mai rămase nici un boboc în grădină. Primii îndoliaţi s ^ la scmt timp după smulgerea ultimului trandafir din tufişul săi ••' sufrageria mică se aşezase masa la care se servea un mic H • frugal. După ce Mary Garson va fi pusă în criptă, masa mult substanţială avea să fie mutată în sufrageria cea mare, unde perso nele îndoliate urmau să ospăteze înainte de a porni spre casă. Vest se răspîndea repede, Gilly avînd un sistem foarte eficient în accasiă privinţă, în timp ce buzele rosteau cuvinte convenţionale, minţi]-f ăceau deducţii, ochii zîmbeau cu subînţeles.

- Aud că te vom pierde, părinte, spuse domnişoara Carmichacl pe un ton insinuant.

Nu fusese niciodată atît de absent, de golit de orice sentimente umane, ca în acea dimineaţă cînd venise înveşmîntat în sutana neagl'ă, împodobită doar de cmcea de argint. Parcă ar fi fost prezent doar corpul său, în timp ce spiritul călătorea departe. O privi ab-sent pe domnişoara Carmichael, păru să coboare pe pămîntşi schiţă un zîmbet.

- Dumnezeu face mutări ciudate, domnişoară Carmichacl. răspunse el înainte de a se întoarce spre altcineva.

Ce era în mintea lui nu ştia nimeni; se apropia confruntarea cu Paddy, şi părintele se gîndea cu groază la criza pe care o va face Paddy, dar în acelaşi timp simţea şi nevoia de a-1 vedea furios şi plin de dispreţ.

înainte de a începe slujba de mmormînrare se întoarse sâ-i î""1"1' te pe enoriaşii săi; camera era plină pînă la refuz, iar mirosul di trandafiri atît de puternic, încît ferestrele deschise nu reuşeau sa-împrăştie.

- Nu intenţionez să fac o introducere lungă, spuse cu dicţ'a

perfectă şi insesizabilul accent irlandez. Mary Garson vă este cunoscută. Un stîlp al

comunităţii-stîlp al Bisericii pe care a iubit-o mai mult decît orice pe K»110-

176

i

;,tvHin°a , gjsericii, pe care a iubit-o mai mult decît orice pe S - M m si mai mare tărie; el nu se număra printre aceia

rppctti ' "* ,, !l"1U" • -hivau. în ultimele ore ea a fost singură, dar nu părăsită. care se cs ^ ccasuj morţii noastre, Dumnezeu este cu noi, în noi, l'cllt.rl' Cl ra agonici noastre. Nici cea mai importantă, dar nici P1"1"1 • ilă fiinţă omenească nu moare în singurătate, iar moartea CCfl -' Hnă" Nc-am adunat să ne rugăm pentru sufletul ei nemuritor, CS'L 'a ca pe care noi am iubit-o în viaţă, să-şi primească binc-cuvîntata răsplată. Domnului să ne rugăm.

S'criul complet acoperit cu trandafiri fusese înălţat pe un piedes- I de lemn pe care îl încropiseră băieţii din ce găsiseră prin curte. Chiar şi aşa, în ciuda ferestrelor larg deschise şi a parfumului îm- prăştiat jg trandafiri, simţeau cu toţii mirosul. Le povestise si doc-

ion.il. - Cînd am ajuns la Drogheda, ajunsese într-un asemenea grad

de descompunere, că mi s-a întors stomacul pe dos. Niciodată nu mi-a stîrnit cineva o milă mai mare decît Paddy, nu pentru că nu a moştenit-o, ci fiindcă a trebuit să aşeze masa aceea informă în sicriu.

- Atunci n-am să duc sicriul, zise King, atît de încet, încît a trebuit să repete de trei ori ca să-1 poată auzi doctorul.

Pînă la urmă s-a adus o căruţă; nimeni nu dorea să poarte pe umeri rămăşiţele pămînteşti ale lui Mary Garson pînă la criptă. Şi nimănui nu i-a părut rău cînd uşile cavoului s-au închis şi au putut respira, în sflrşit.

Jn timp ce lumea stătea în sufragerie, mîncînd sau încercînd să mămnce, Harry Gough s-a retras în salon împreună cu Paddy şi amiha Iui. părintele Ralph, cele două servitoare şi doamna Smith.

car 'CI UnU' d'n °ei prezenî' nu intenţiona să plece, motiv pentru după 0° PrCf^CCau că mănîncă. Doreau cu toţii să-1 vadă pe Paddy 'mr-unVî Va da Citile testamentului. Minate de dorinţa de a-i face

abstra" t-e ^rcPtate. persoanele prezente la înmormîntare au făcut

•lc e statutul lor social. Generos ca întotdeauna, Paddy a

17"

stit această afirmaţie, unii enoriaşi ar fi putut jura că f ind a |0' fjocoritori, în timp ce alţii vedeau zugrăvită în ei o

j

plîns-o pe sora sa, iar Fee a arborat obişnuita ei mină in<j-f faţă de tot ce se întîmpla în juml ei. f^\\

- Paddy, ai tot dreptul să conteşti testamentul, îi snUs

Gough, după ce citi uluitorul document, cu voce gravă şi j,lci arr

- Căţea afurisită! exclamă doamna Smith. Deşi îl simrn<- preot, îndrăgise mai tare familia Cleary. Ei aduseseră con' a' dată cu ei, un strop de culoare în viaţa sa. ''

Dar Paddy dădu din cap. - Nu, Hany. Nu pot face asta. Proprietatea i-a aparţin

nu-i aşa? Avea dreptul să facă ce vrea cu ea. Dacă a dorit s-n| Bisericii, eu nu mă pot opune. Nu neg că sînt puţin dezamăejt A- eu fac parte din categoria oamenilor obişnuiţi şi înclin să cred tot răul e spre bine. Nu mi-ar plăcea să-mi asum responsabilităţi de a poseda Drogheda, e mult prea vastă.

- Nu înţelegi, Paddy! insistă avocatul, vorbindu-i pe un t0. apăsat, ca şi cum i-ar fi dat explicaţii unui copil. Eu nu măreţi numai la Drogheda. Drogheda reprezintă o parte infimă din veniţi. surorii tale, crede-mă. Ea era principalul acţionar la o sută d companii, are mine de aur şi fabrici de oţel, e deţinătoarea lui Mick Limited, clădire cu zece etaje din Sydney. Nu există persoană im bogată în întreaga Australie! Ciudat! Mi-a cerut să-i contactez p: directorii din Sydney, de la Michar Limited, în urmă cu vreo pair săptămîni, ca să-mi dea cifra exactă de afaceri. Cînd a murit, aceast reprezenta treisprezece milioane de lire.

- Treisprezece milioane, repetă Paddy, de parcă ar fi fost vorb. de distanţa de la Pămînt la Lună, ceva care depăşea puterea lui c înţelegere. Asta clarifică situaţia, Hany. Nu vrcu să-mi asumre> ponsabilitatea administrării unei asemenea sume de bani.

- Nu e vorba de nici o responsabilitate, Paddy! Tu chiar f înţelegi? Sînt sute de oameni angajaţi să aibă grijă de bani în !<*'• tău. Contestă testamentul, Paddy, te rog! Am să-ţi angajez cein>- buni avocaţi din ţară, am să ajung la Consiliul Suprem, daca\ nevoie. .;,

Brusc, dîndu-şi seama că familia sa era la fel de impli°a • această chestiune ca şi el, Paddy se întoarse spre Bob şi stăteau uluiţi pe o băncuţă de marmură florentină.

178

„,mrfi'7 Vreţi să vînăm milioanele mătuşii Mary? n" ' "*ti C C SP'J* • " '

H rinta voastră, voi contesta testamentul, altfel nu. DilCâ asta es c , ^ locui J a Drogheda, aşa spune, nu? r ori''1"11

- Dar,

intrcba Bo r ^ ^ ^^ da afaţ.ă de ja Drogheda, pe voi şi pe -oştri,

răspunse Haryy.

vom nuita aici'în casa mare' V°m av°a fetcle Ş'pe doamna

', - nr n iute si vom cîştiga salarii cinstite, spuse Paddy, copleşit Sniii'1 s" J , ti '..norocul care dăduse peste el.

S' atunci ce rost ar avea, Jack? întrebă Bob pe fratele său. Eşti de acord?

- Da, răspunse Jack. Părintele Ralph se foi neliniştit. Nu-şi schimbase veşmintele de

inmormîntarc; nici măcar nu se aşezase. Asemenea unui vrăjitor întunecat şi frumos, stătea în umbră, izolat, cu mîinile ascunse, cu ;ita împietrită şi ochii întunecaţi, exprimînd un cumplit resentiment. viei măcar nu va avea parte de dispreţul şi furia lui Paddy; Paddy să-i înmîneze averea pe o farfurie de aur, cu urări de bine! Ba,

mai mult, o să-i mulţumească că a eliberat familia Cleary de o povară pe care n-o putea duce.

- Dar pe Fee şi Meggie nu le întrebi? interveni preotul. Nu ai nici un pic de consideraţie pentru femeile casei?

- Fee? întrebă Paddy neliniştit. - Mă supun hotărîrii tale, Paddy. Pe mine nu mă interesează. - Meggie?

-Nu vreau milioanele ei, spuse Meggie, fixîndu-1 pe părintele Ralph.

Paddy se întoarse spre avocat.

- Asta c, Harry. Nu vrem banii, deci n-o să'contestăm testamen- °J • Sa-i ia Biserica şi să-i folosească cum crede de cuviinţă.

Harry îşi încleşta mîinile supărat. ' ' - S-o ia naiba de treabă! Nu-mi place să te văd înşelat!

tu n mulţumesc cerului pentru Maiy, spuse Paddy cu blîndeţe.

în "iînTr^ în°ă mal ^ăiam de pe ° Zi pe alta'în Noua Zeelandă' imn OP ,»,„— din camerăj Paddy jj opri pe părintele Ralph

văzul grupului de oameni, adunaţi în faţa uşii. îi întinse

179

- Părinte, să ştii că nu avem resentimente. Mary nu

niciodată în viaţă supusă de vreo fiinţă umană, preot, frate s °S|

îţi garantez eu, tăcea numai ce dorea. Dumneata ai fost bun S°' şi cu noi toţi. Noi h-o să uităm asta! Ca

Vina! Pedeapsa! Greutatea! Abia dacă schiţase gestul de a strînge mîna pătată a lui P1fi

dar creierul lui de cardinal funcţiona ca un resort; o prinse cu f " voare şi o strînse zîmbind.

- Mulţumesc, Paddy, te asigur că niciodată nu vei duce Hns- H nm c .

După o săptămînă plecase, fără să mai treacă pe la Droclw Petrecu cîteva zile împachetînd puţinele lucruri, vizitînd toate fc mele unde erau familii catolice, mai puţin Drogheda.

Părintele Watkins Thomas, din Ţara Galilor, sosi şi prelua înda toririle de pastor al Gillanbonului, iar părintele Ralph de Bricassan deveni secretarul particular al arhiepiscopului Cluny Dark. Dat munca lui era uşoară, căci avea, la rîndul său, alţi doi secretari Multă vreme a fost ocupat să descopere cîţi bani avusese Mân Garson şi să tragă sforile în numele Bisericii.

180

TREI

1929 - 1932 Paddy

8

osisc noul an, în cinstea căruia Angus MacQueen dăduse obişnuita petrecere la ferma Rudna Hunish, şi ei tot nu _* reuşiseră să se mute în casa mare. Nu era un lucru care să poată fi făcut peste noapte; aveau de împachetat lucrurile care se adunaseră în cei -şapte ani şi, în acelaşi timp, trebuiau să ţină seama de holărirca lui Fee de a termina de decorat mai întîi salonul. Nimeni nu se grăbea, deşi toţi abia aşteptau evenimentul, în multe privinţe, casa marc nu se deosebea de locuinţa lor; nu avea curent electric, iar muştele o populau în aceeaşi măsură. Dar în timpul verii temperatura din interior era cu douăzeci de grade mai scăzută dccît afară, datorită eucalipţilor care ţineau umbră, ca şi pereţilor groşi de piatră cu rol tcrmoizolant. Camera de baie avea toată iarna apă fierbinte adusă prin conducte ce treceau prin cuptorul bucătăriei şi fiecare Picătură era apă curată de ploaie. Băile şi duşurile fusese împrăştiate "i zece nişe mici, la acestea adăugîndu-se'WC-urile şi toaletele interioare^ un lux ncmaiîntîlnit pentru locuitorii din Gilly, care, rial' d- '' Ctichetară drePt «snobism", în afară de hotelul Impe-din dis°Ua banin'C3Sa parollială catolică ?i mănăstire, toate casele <•' const v"'Glllanbone aveau toalete exterioare. Singura excepţie sclor re U'a m Droglieda'care 'Şi datora amenajările numeroa-Rc«ililc ^°are?i ac°Pei"işurilor depe care se colecta apa de ploaie. 013U stncte: m consum raţional de apă şi mult dezinfectant.

183

Dar în comparaţie cu puţurile săpate în pămînt, acestea adevărată mană cerească. ^ o

La începutul lui decembrie părintele Ralph i-a triinjs luj p un cec de cinci mii de lire, „ca să se descurce pentru în ^ după cum spunea în scrisoare; Paddy i 1-a dat lui Fee cu o de uimire, întipărită pe faţă.

- Nu cred că am reuşit să cîştig atît de mult într-o vi-r i M3 do

munca, spuse el. l - Ce să fac cu ei? întrebă Fee cu ochii strălucitori, privin l r

cînd la cec, cînd la soţul său. Bani, Paddy, în sfirşit bani îtj ^ scama? Oh, nu-mi pasă de cele treisprezece milioane ale măi •' Mary - cînd sînt atît de mulţi, încetează să fie reali. Dar ace /•' sînt bani adevăraţi! Ce să fac cu ei?

- Cheltuieşte-i, răspunse Paddy cu simplitate. Cîteva lucruri l copii şi ţie? Sau poate doreşti să faci cumpărături pentru casa? Nu cred să mai avem nevoie de ceva.

- Nici eu, nu-i caraghios? Fee se. ridică de la masă şi o striga nerăbdătoare pe Meggie. Vino, fetiţo, mergem la casa marc să vedem cum stau lucrurile.

Deşi trecuseră trei săptămîni de la moartea subită a lui Mân Carson, nici un Cleary nu se apropiase de casa mare. Dar acum. vizita lui Fee îi convinse să renunţe la orice reticenţă. Trecea dintr-c cameră în alta, urmată de Meggie, doamna Smith, Minnie şi Cal atît de veselă cum n-o văzuse niciodată Meggie. Murmura înconti-nuu: aceasta este îngrozitoare; Mary nu avea stilul culorii? Ce lipsi debungust!

Cel mai mult a zăbovit în sufragerie, pe care a studiat-o cu ocfr de expert. Ca mărime o depăşea numai camera de recepţii, avînc patruzeci de picioare lungime, treizeci lăţime şi o înălţime de cinci-sprezece picioare, în privinţa decoraţiunii interioare, era un arnes curios între frumos şi urît, fiind zugrăvită în tonuri de crem m?3' benit care nu puneau în valoare incrustaţiile de pe tavan, nici briuriîc sculptate de pe pereţi. Ferestre enorme, de la podea la ta acopereau tot peretele cu veranda, dar erau ascunse de "raP\. grele din catifea maro, ce aruncau o lumină posomorita a celor două frumoase băncuţe de malahit, alături de care şc ^ aflau alte două, la fel de preţioase, din marmură florentin8 >

184

i care am văzut prima oară salonul acesta, mi-am .-- l transform într-o încăpere primitoare şi confortabilă, astfel "t oricine intră aici să-şi dorească să mai rămînă. 1 | je scris al lui Mary Garson era o piesă victoriană de-o H -iic absolută; Fee se apropie de el şi de telefonul aşezat

deasupra. . _ - Aici o să-mi aranjez propriul birou. Numai după ce voi termina

de zuorâvit această cameră ne vom putea muta. Trebuie să avem măcar un loc agreabil unde să ne întrunim fără să ne pierdem buna dispoziţie.

Se aşeză şi luă în mînă receptorul, în timp ce fiica ei şi servitoa-rele o urmăreau cu priviri uluite, ea îl punea pe Harry Gough în mişcare. Aştepta mostre de materiale, vopsea şi tapet de la firmele autorizate. Alte magazine din Sydney vor trimite cataloage special alcătuite pentru ea, în care vor face cunoscută linia lor în materie de mobilier. Plin de veselie, Harry se angaja să aducă o echipă din cei mai competenţi oameni, capabili să execute munca meticuloasă pe care o cerea Fee. „Felicitări doamnei Cleary! 6 va mătura cu totul pe Mary Garson din casă."

După ce Fee încheie convorbirea telefonică, toată lumea se ocupă de scoaterea perdelelor din catifea. Toate fură îngrămădite ca o orgie a deşertăciunii, căreia Fee îi dădu foc chiar cu mîna ei.

- Nu mai avem nevoie de ele, dar nici n-aş vrea să îmbolnăvesc vrcun sărman din Gillanbone dacă i le-aş dărui.

~ Da, mami, spuse Meggie, stupefiată. -o să mai punem draperii, hotărî Fee, fără să ţină seama de

i- Veranda este suficient de largă pentru a feri ca- ;, aşa că nu mai e nevoie de draperii. Vreau ca această

sa fie văzută.

185

din marmură crem cu nervuri roz. Pe parchetul din jns şcw" ' lustruit, erau trei covoare Aubusson, aşezate cu '" 'le tC ' triră iar de tavan atîrna un candelabru Waterford,

neom6111 ' „ , j , '•*'"•' ° • „ r,- hmeime, înconjurat de un lanţ.

iilClOd' îy $ast' • -, t e- Iiiid doamnă Smith, spuse Fee într-un tîrziu.

T i l l l l l C S Î - 1 ^ ~ " Ti-ozitor de urît, dar extraordinar de curat. Am

să-ţi C • , ,V1 în erija-Băncile acestea nu sînt puse în

ÎL un

^

'

dau toi1"?

O dată cu materialele sosiră şi zugravii şi tapiţerul; Mc& • Cat s-au căţărat pe scări să şteargă ferestrele de sus, iar div °'' Smith şi Minnie s-au ocupat de cele de jos; Fee trecea dintr- ^ în altul, supraveghind totul cu ochi de vultur. ^

în a doua săptămînă a lunii ianuarie totul era gata şi, îni_r, sau altul, vestea se răspîndi cu iuţeala fulgerului. Doamna Q ^ făcuse un palat din sufrageria Droghedei şi poate că s-ar cuvc ' doamna Hopcton să le însoţească pe doamna King şi ,j0a a

O'Rourke într-o vizită de bun sosit în casa mare. a

Nimeni nu a contestat rezultatele muncii lui Fee; totul se rcm printr-un gust desăvîrşit. Covoarele Aubusson crem, cu buchet l de trandafiri roz şi roşii şi cu frunze verde pal, au fost aşezate l întîmplare pe parchetul care stălucea ca oglinda. Pereţii erau acone riţi cu vopsea crem proaspătă, dar fiecare ornament fusese zugrăvii într-o nuanţă aurie pentru a ieşi mai clar în evidenţă; uriaşele spatii ovale dintre lambriurile sculptate erau acoperite cu mătase neagra, brodată cu aceiaşi trandafiri ce împodobeau covoarele, după mo-delul picturilor japoneze. Candelabrul Waterford a fost coborît pjnă la şase picioare şi jumătate de duşumea, fiecare prismă fiind lus-truită, ca să reflecte lumina ca un curcubeu. Pe mesele ovale, vopsite în crem şi auriu fuseseră aşezate lămpi Waterford, scrumiere Water-ford, vaze Waterford pline cu trandafiri crem şi roz. Toate scaunele mari şi comode au fost tapiţate cu mătase crem şi aranjate în grupuri discrete, pe lîngă canapele mici; într-un colţ însorit se afla o spinelă originală, pe care era aşezată o vază enormă cu trandafiri crem şi roz. Deasupra şemineului fusese atîmat portretul bunicii lui Fee. în rochia cu crinolină roz pal, iar în colţul opus, portretul lui Mai} Garson în tinereţe, într-o rochie neagră, după moda acelor timpuri-

- Este bine, conchise Fee. Acum ne putem muta. Celelalte camere le voi amenaja pe îndelete. Oh, nu e minunat să ai bamŞ'0

casă ca lumea, pe care s-o poţi aranja fără să-ţi faci o mulţimc l

socoteli? Cu vreo trei zile înainte de a se muta, foarte devreme, dim"iea'

cînd nici nu răsărise soarele, cocoşii începură să cînte vesel. - Mizerabililor! îi admonesta Fee, în vreme ce împacheta p •

lanurile în ziare vechi. Nu ştiu ce ispravă au făcut ca să cm '-

186

N avem un ou pentru micul dejun, iar bărbaţii li'1-1 . ------ ; iv,*„„„;„ ,,—;fi„s *., „,,:u„.

-: niîn"' ." gă ne mutăm noi. Meggie, verifică tu cuibarele, eu toarce î|ial" esfgcu un ziar îngălbenit, Sydney Herald Tribune, „t ocujp3 3- o reciamă. Nu ştiu de ce insistă Paddy să ni se ochii 11c .areje. nimeni nu are timp să le citească. Creşte gră-' f înSeafâcefoculcuele.

3 rcut era s-o vezi pe mama veselă! îşi spuse Meggie, în C C P Cobora treptele spre curtea plină de praf. Deşi toată lumea

-cmc ce c âbdarc gă se nlute jn casa mare> mama parea să fie IC!) 3 r-âbită, ca şi cum şi-ar fi amintit ce însemna să trăieşti

'' "Asemenea ambianţă. Cît era de deşteaptă şi ce gust rafinat [r '°\ Nimeni nu observase pînă atunci lucrul acesta, pentru că

L. ' nu cxistaserâ nici bani şi nici timp ca să-şi etaleze asemenea "alităti Meggie palpita de emoţie; tata comandase la Gilly un colier cu perle adevărate şi cercei cu perle, înconjurate de mici diamante, de asemenea veritabile. O să i Ie dea la prima lor cină în casa mare. Acum, că văzuse chipul relaxat al mamei sale, abia aştepta să-i contemple expresia cînd va primi perlele. De la Bob la gemeni, copiii ardeau de nerăbdare, pentru că taţi le arătase caseta din piele, cu bobite opace pe catifeaua neagră. Fericirea mamei lor, ca o floare îmbobocită, îi înaripase pe toţi; parcă vedeau primii stropi de ploaie binecuvîntată. Pînă acum, nici unul nu înţelesese cît de nefericită fusese ea în toţi aceşti ani.

In imensa curte de păsări, existau patru cocoşi şi patruzeci de găini. Noaptea stăteau în coteţe bine îngrijite, măturate, prevăzute cu cuibare din paie, la fel de curate, pentru ouat. Dar în timpul zilei, păsările aveau la dispoziţie o curte mare, îngrădită cu sîrmă. Cînd Meggie deschise poarta şi intră, fu imediat înconjurată de pasările care se înghesuiau în jurul ei, lacome, crezînd că vor primi e mmcare, dar fata le hrănea doar seara, aşa că rîse de prostia lor ?' se strecură printre ele pentru a le lua ouăle.

Numai0 ?C Ş' Pr°aste sîntet'>le certă ea cînd aJunse la cuibare. «nite ^'ncisprezece °uă! Nu ajung nici pentru micul dejun, dară-rcvizujţl^Jt ,C1 ° PrăJitllră. Vă previn acum şi aici, că dacă nu vă ^abil şj3 e

Ca> pe toate vă aşteaptă cuţitul, şi lucrul acesta e tfhrilc detrU d°mni' a?a că nu vă înfoiaţi cozile şi nu vă lungiţi ' parcan-aţi şti că depre voi este vorba!

187

se vor

Cu ouăle în şorţ, Meggie fugi cîntînd în bucătărie. Fee scaunul lui Paddy, privind îngrozită un ziarSmith s Weekh, ^'^ albă şi buzele tremurînd. ' u%

- Ce s-a întâmplat, mamă? întrebă Meggie. Fee privea fix în fata ei, cu broboane de transpiraţie de

buzei, cu ochii împietriţi într-o durere disperată, de parca ' ^ adunat toate puterile ca să nu strige. at'

- Tată, tată! strigă Meggie înspăimîntată. Alarmat de tonul vocii ei, Paddy apăru imediat, trăgîndu-s- •

pe el cămaşa, cu Bob, Jack, Hughie şi Stu în spatele lui. MC C:

arătă spre mama sa, fără să scoată un cuvînt. îngrijorat, Pad<j aplecă şi-i luă încheietura mîinii.

- Ce s-a întîmplat, draga mea? o întrebă el cu o tandreţe peca

nici unul din copii n-o sesizase vreodată ia el; probabil că aşa vorbe cu ea cînd nu erau ei pe-aproape.

Ea păru să recunoască tonul acela atît de deosebit şi ieşi d,r transă, privindu-1 drept în faţă, cu ochii mari, goliţi de expresie.

- Uite, spuse arătîndu-i un mic anunţ din ziar, spre sfirşitu paginii.

Stuart se aşeză în spatele mamei sale şi-i puse o mînă pe umăr înainte de a începe să citească articolul, Paddy îşi aşeză mînape umărul băiatului, în semn de aprobare, privindu-1 în ochii care semănau atît de bine cu ai lui Fee. Gelozia stînlită de Frankm exista faţă de Stu; ca şi cum dragostea lor pentru Fee i-ar fi unit ir loc să-i despartă.

Paddy citi cu voce tare, încet, din ce în ce mai abătut. Titlu anunţa: BOXER CONDAMNAT PE VIAŢĂ.

„Francis Armstrong Cleary, în vîrstă de 26 ani, boxer profesio nist, a fost condamnat astăzi, de Curtea districtului Goulburn,pen^ uciderea lui Ronald Albert Cumming, muncitor, în vîrstă de 32 • ani, care şi-a pierdut viaţa în cursul lunii iulie. Juraţii şi-au " verdictul după numai zece minute de la deliberare, recomand'j-cea mai severă pedeapsă. A fost, ne-a spus domnul Justice FitZ"u= Cunneally, un caz cît se poate de simplu. Cumming şi Clcary5 -• certat violent în barul hotelului Harbor, la 23 iulie. Mai tîrz'i1-' aceeaşi noapte, sergentul Tom Bredsmore, de la poliţia din ' burn, împreună cu alţi doi poliţişti au fost chemaţi la hoteW

188

etanii acestuia, domnul James Ogilvie. Pe pa-^ poliţiştii 1-au găsit pe Cleary lovindu-1 în a^a m sţare <je inconştientă. Pumnii îi r n i i i ' k . , ~ ., - - ' - , . _ , .ap Pc

• j , sînee si mai ţinea mea m mina smocuri din parul erau niurd'11 „.^ a fost arestat, Cleary era băut, dar lucid. Acu-lui Cumm" ._• ^^ rănire de persoană, s-a preschimbat în crimă, gjţja imţ|a ' Hcccdat la spitalul districtului Goulburn, din cauza :nHC'uin|llinS

„•ave traumatisme craniene. °f~ l Arthur Whyte K.C. a susţinut în apărarea lui că e âkV°C t" invocînd drept motiv nebunia, dar patni medici ai

CV aTci au afirmat, fără echivoc, că potrivit legislaţiei M'Naghten, '"î'.03 nu putea fi declarat nebun. Adresîndu-se juraţilor, domnul

^cc FitzHugh-Cunneally le-a spus că nu se punea problema vinovăţiei sau nevinovăţiei, verdictul fiind clar „vinovat", dar le-a

rut să judece fără grabă circumstanţele faptei. Cînd a anunţat sentinţa, domnul Justice FitzHugh-Cunneally a catalogat actul săvirşit drept „sălbăticie proprie unei subspecii umane" şi a regretat natura nepremeditată a crimei, determinată de starea de ebrietate, care făcea imposibilă trimiterea lui la spînzurătoare, pentru că el considera că mîinile lui Cleary sînt o armă la fel de mortală ca şi o puşcă sau un cuţit. Cleary a fost condamnat pe viaţă la muncă silnică, sentinţă ce urma să fie executată în închisoarea din Goul-bum, cunoscută ca una din instituţiile destinate prizonierilor pre-dispuşi la violenţă, întrebat dacă are ceva de spus, Cleary a răspuns: „Numai să nu afle mama".

Paddy se uită pe prima pagină ca să vadă data: 6 decembrie 1925.

- S-a petrecut acum mai bine de trei ani, spuse el cu un aer neajutorat.

irnem nu-i răspunse şi nici nu făcu vreo mişcare pentru că mer" nu ştia ce să facă; din fata casei se auzi rîsul cristalin al -ncnilor.

Să afle mama"- murmură Fee. Şi nimeni nu mi-a ! Bletul

meu Fmnk! '

189

,._ jc către

ca din spa

>u'

Paddv v VŞ1 şterSe ° lacrimă cu dosul mîinii şi căzu în genunchi în ta

- Fee, draga mea, împachetează cîteva lucruri. Mcro Ea se ridică pe jumătate, apoi se prăbuşi, cu ochii

pe faţa-i albă, de parcă ar fi fost moartă. - Nu pot să merg, spuse ea la capătul puterilor. Ar n

m-ar vedea. Oh, Paddy, 1-aş ucide! îl cunosc atît de bine] iu-' ^ ambiţia, hotărîrea de a ajunge cineva în viaţă! Lasă-1 să- • "C

ruşinea şi singurătatea, asta doreşte. Tu singur ai citit- \î '

' 11 Ulîlv nu afle mama"! Ce bine i-am face lui sau nouă dacă I-am Paddy încă mai plîngea, dar nu pentru Frank, ci pentru H rea care se citea pe faţa lui Fee, pentru goliciunea ochilor ' Iuda, asta fusese întotdeauna Frank; paravanul etern care lumina, obstacolul dintre Fee şi el; cauza pentru care ea s-a' de inima lui şi s-a îndepărtat de copiii lui. Parcă era un făcui de cîte ori i se oferea şi lui Fee un strop de fericire, trebuia sa a Frank şi să i-o fure. Dar dragostea lui Paddy pentru ea era la fci profundă, ca şi aceea a lui Fee pentru Frank; nu-1 va mai jud niciodată pe acest copil; nu după scena aceea de coşmar din r parohială. Aşa că spuse:

- Fee, dacă tu crezi că este mai bine să nu-1 vedem, atunci r, să mergem. Totuşi aş vrea să ştiu dacă-i sănătos şi dacă putem t; ceva pentru el. Ce-ar fi să-i scriu părintelui de Bricassart şi s: rog să se ocupe puţin de el.

Privirea ei se învioră şi o uşoară culoare i se strecură în obn - Da, Paddy, este bine, numai te rog să-i spui că Frank:

trebuie să afle. Poate că i-ar fi mai uşor lui Frank, dacă ar fi şir. că noi nu ştim.

In cîteva zile, Fee îşi recapătă vioiciunea, iar redecorareact îi capta întregul interes, însă se scufundase din nou în linişte aspră, închistîndu-se într-un calm inexpresiv. Părea mai preocup de felul cum va arăta casa, decît de familia ei. Poate că-şi nfla£ că ei îşi puteau purta singuri de grijă, iar doamna Smith şi 'tl

existau pentru a le sta la dispoziţie. Totuşi, vestea condamnării lui Frank îi afectase foa^6 ^

toţi. Băieţii mai mari-îşi făceau griji pentru mama lor şi n_u^ puteau dormi cînd îşi aminteau de chipul ei în acel rnomentl. •" zitor. Ei o iubeau şi fuseseră încîntaţi de veselia ei din u

190

• luise o părticică din ea, pe care vor încerca cu C V" «-o trezească din nou la viaţă. Dacă tatăl lor â pasiorr ^ JepmaatuncjJnj umlcămiascdesfăşura-Sl;sepivotLI V ' . ' „„„i moment, mama fu aşezată alături de el. O

'i j/ii* dio « i-1-1* râ vieţile iu • afecţiune, preocupaţi să-i risipească indiferenţa "aUCUta'îcIraspundeâ. De la Paddy, la Stu, bărbaţii Cleary au c.ire ca c fcricj tă pc Fee, să-i împlinească toate dorinţele „spiral s- ^. ca tuturor la atingerea acestui scop. Nimeni nu L-crcau pai^ ^ e gau s.o rănească. Cînd Paddy i-a oferit perlele in"a b"°inii ca un scurt „mulţumesc", fără să manifeste nici cea 'C'a P"nlăccre. Toţi se gîndiră cît de diferită ar fi fost reacţia ei '•a n-ar fi aflat de soarta lui Frank. 'jn cazul în care nu s-ar fi mutat în casa mare, biata Meggie ar

ulcrit şi mai mult, pentru că, fără să admită făţiş, membrii măslini din „societatea pentru protejarea mamei", tata şi băieţii mari vntau

ca Meggie să preia toate sarcinile care lui Fee îi repugnau mod evident. Mai tîrziu, doamna Smith şi fetele împărţiră povara

Vleizeie. în mod deosebit lui Fee îi repugna să le poarte de grijă lor doi gemeni, dar doamna Smith prelua în întregime această cină, astfel încît Meggie se bucură fiindcă cei doi puteau, în

sfirşit, să-i aparţină menajerei. Meggie îşi compătimea mama, dar durerea ci nu semăna deloc cu aceea a bărbaţilor; puternicele ei instincte materne erau revoltate de indiferenţa crescîndă a mamei faţă de Jims şi Patsy. Cînd o să am copii, îşi spuse ea, niciodată

n-am să iubesc mai mult pe unul decît pe celălalt. Viaţa în casa cea mare a însemnat o uşurare pentru toţi membrii familiei Cleary. La început li se para ciudat să aibă fiecare dormi-torul său, iar pentru femei să nu mai existe griji, de orice fel, în Privinţa menajului, în casă sau în afara ei. Minnie, Cat şi doamna rezolvau totul, de .la spălarea vaselor, spălat, călcat, pînă la Şi curăţenia din casă şi, pur şi simplu, făceau o scenă dacă. ferea să le ajute. In schimbul unei mese calde şi a unei de bani, o sumedenie de oameni erau înregistraţi în a zileri, la tăiat lemne, hrănirea păsărilor şi porcilor, ca ajutoare ale bătrînului Tom la îngrijirea ""' acestea flind cele mai grele munci în casă. între timp, - ntrase m legătură cu părintele Ralph.

191

„Venitul de pe moşia lui Mary se ridică, în mare Ja

lioane de lire pe an, datorită faptului că Michar Limit H ' companie particulară, cu cele mai mari investiţii în otel v ' mine", scria părintele Ralph. „Aşadar, ce fi-arn lăsat ţie o picătură din imensul ocean Garson şi nu se ridică nici nr zecime din profiturile fermei Drogheda pe un an. Nu maj ' să-ţi faci probleme pentru anii secetoşi. Ferma Drogheda a atitea venituri, încît, Ja nevoie, îţi pot asigura salariul pînă la r vieţii, în afara veniturilor anuale. Prin urmare, banii care îţi nu sînt mai mulţi decît ceea ce meriţi şi nu păgubeşti cu n Michar Limited. Ceea ce primeşti sînt banii fermei, nu ai conin Nu ţi se cere nimic altceva decît să ţii în ordine registrele ferm. pentru oricine ar dori să le vadă."

După ce a primit această scrisoare, Paddy a convocat consilj» de familie, într-o seară, cînd toţi erau acasă. Stătea cu ochelarii r ramă metalică pe nasul roman, într-un fotoliu crem, cu picioare' sprijinite pe o banchetă, cu pipa într-o scrumieră Waterford.

- Ce plăcut este aici, în salon. Zîmbi, privind încîntat înjur, său. Cred că ar trebui să-i mulţumim mamei pentru asta, nu-iag

Se auziră murmure de la numiţii „b ăieţi". Fee se înclină d fostul fotoliu al lui Mary Garson, acoperit acum cu mătase crcir. Meggie îşi răsuci picioarele peste bancheta pe care dorise să s aşeze, în loc de scaun, ţinîndu-şi ochii pironiţi pe şoseta pe care cîrpea.

- Ei bine, părintele Bricassart a aranjat totul şi s-a dovedit fi* generos, continuă Paddy. A depus mai multe mii de lire în b pe numele meu şi a deschis conturi în bancă pentru fiecare d voi, în valoare de două mii de lire. Mie îmi va plăti patru mii"' pe an, în calitate de administrator. Bob va primi trei mii delii' ajutor. Toţi băieţii care muncesc, Jack, Hughie şi Stu voi f fiecare două mii de lire pe an, pînă cînd vor fi destul de mân <• hotărască singuri ce doresc să facă. Cînd cei mici vor creşte, l le va asigura un venit destul de mare, egal cu cel al fiecărui m care munceşte, chiar dacă nu vor dori să rămîna la Drog" momentul în care Jims şi Patsy vor împlini doisprezece

192

an'-*

OC3 _____ ,i^iii.uwiiic uasei .„•inii do"a 'a'n'ia de cinci mii de lire pe an, deşi nu înţeleg de ce l)r cifra a ^ c^ avem nevoie de atîţia bani pentru întreţi- jcpărm <- ^ c_ pentra eventuale schimbări. Mi-a dat in- ilCaSC-'n Iceâtură cu salariile doamnei Smith^Cat, Minnie şi L'U'nl d că a~dat dovadă de o mare generozitate, în privinţa altor 1 ?'CrC. târî o'n"ur Dar prima mea decizie în calitate de condu- ,jjvoiliotari:>»'eui- , . • •. •

fcrnici, va fi să angajez cel puţin şase muncitori, pentru ca ^ ' fie lacuta cum se cuvine. E prea mult de lucra. Aceasta t siniiura aluzie a lui Paddy la adresa zgîrceniei surorii sale. • imu| dintre membrii familiei nu auzise vreodată de atîţia licidccum să-i aibă; stăteau tăcuţi si încercau să se obişnuiască rocul care dăduse peste ei.

Vu vom cheltui nici jumătate din ei, Paddy, comentă Fee. A •l grijă de toate. Jdy o privi cu tandreţe.

•îiiu, manii. Nu e plăcut să ştim că nu va trebui să ne mai probleme din cauza banilor? Şi acum, cred că mama şi Meg-:

: să ne scoată dintr-o încurcătură, continuă el. Eu n-am fost idodată prea bun la socoteli, dar mama poate face adunări, scăderi, mulţiri, împărţiri, ca un profesor de aritmetică. Aşadar, mama i fi contabilul Droghedei, în locul lui Harry Gough. Eu n-am «t că Harry a angajat un om special pentru a ţine socotelile firmei, -â acum are nevoie de el, aşa că ne va preda bucuros dosarele. • fapt, el a fost cel care a sugerat ca mama să se ocupe de asta. "ii, el va avea grijă să ne trimită un om din Gilly, ca să-ţi arate i ^ lucrezi, în aparenţă este destul de complicat. Sînt destule ,Un °arc să tc îină ocupată, dar sper că nu va fi mai greu decît

CM te'-ca găinilor şi toate celelalte-

ui Megg-e îi stătea pe vîrful limbii să strige „dareu? Şi eu am mult ("^

m-—"'

193

colegiul Riverview din Sydney, pe cheltuiala fermei. Mama "' " »iii de lire pe an, la fel şi Meggie. Cheltuielile casei

s stge „dar eu? Si eu am a2^

pălatlafeldemultcamama!" 1 ^-a pentru prima oară, după ce aflase vestea despre

SÎnt convinsă' ° să mă

- Bob te va învăţa să conduci Rolls-ul, pentru că tu va mergi la Gilly, la bancă şi să discuţi cu Harry. Pe urmă est ^ rabil să poţi merge unde doreşti, fără să depinzi de unul di ^ Aici sîntem prea izolaţi, întotdeauna mi-am dorit să vă " >"1

voi, fetele, să conduceţi, dar pînă acum nu am avut timD ţ^^ aşa, Fee? • • lr'

- Foarte bine, Paddy, răspunse ea fericită. - Şi acum, Meggie, să ne ocupăm puţin şi de tine. Meggie puse deoparte şoseta pe care o cîrpea şi privi snr

său cu un amestec de îndoială şi ranchiună, crezînd că ştie din • ce-o să spună; mama va fi ocupată cu registrele fermei, deci revine îndatorirea de a supraveghea casa şi anexele.

- Nu mi-âr plăcea să te văd transformîndu-te într-o snoaba l- neşă, ca fetele vecinilor noştri, spuse Paddy cu un zîmbet care anu1

dispreţul din cuvintele lui. De aceea m-am gîndit să-ţi încredinţez, treabă serioasă, micuţă Meggie; vei avea grijă de padocurile inte rioare - Borehead, Creek, Garson, Winnemurra şi North Tank-> de padocurile casei. Vei răspunde de toţi caii, atît cei de tracţiun; cît şi cei de călărie, în perioada fătatului vom fi aici cu toţii, să t ajutăm, dar în rest va trebui să te descurci singură. Jack te va învăţ să te foloseşti de cîini şi de bici. Eşti teribil de băieţoasă şi m-ar gîndit că-ţi va face plăcere să te ocupi de cai, dar să fii şi pe linei casă, îşi termină el fraza cu un zîmbet larg.

în timp ce Paddy vorbea, resentimentele fetei zburară pe fereas-tră; era din nou taţi, cel care o iubea şi care se gîndea la ea. Citr

putuse să se îndoiască de el? îi era atît de ruşine de gîndurilet mai înainte, încît îi venea să-şi înfingă acul în picior, ca să-şi Prfl

voace durere. Faţa îi strălucea de încîntare. - Oh, taţi, te iubesc! - Dar eu, tată? întrebă Stu. ,

- Fetele nu mai au nevoie de tine în casă, deci vei roe =

padocuri. riVC*^'

- Bine, tată, răspunse Stu, mulţumindu-se doar s-o pn cu drag pe Fee.

194

deja să conducă Rolls-ul nou, pe care Mary ;u o săptămînă înainte de a muri; Meggie

;irSO" -" irc'scze cîinii, iar Fee să ţină registrele, ivăţă sa ° ' fost a|jscnţa pennanentă a părintelui Ralph, Meggie adevărat fericită. Asta îşi dorise întotdeauna să - •' iţit cu aacvtu"1 •"•• ------------------ -•-

;'r'' - l adocuri, la cai. Totuşi, dorul de părintele Ralph era că:Sătl^ent' amintirea sărutului îi stăruia în vis, era cu grijă Lrcu pr^cmol.ata de mii de ori. Amintirea nu se potrivea însă istrata. oricît ar fi încercat să le reînvie, senzaţiile trăite i rriilitatca, ca i w

- nu reveneau decît ca o umbra, ca un nor transparent. f l ~ °'YC! jc.a scris să le dea noutăţi despre Frank, speranţele ei că • telc va folosi acest pretext pentru a vizita ferma se năruiră.

"l descrierea călătoriei făcute la închisoarea din Goulburn a ut erija să evite tot ce ar fi putut provoca şi mai multă suferinţă •lăsînd să se înţeleagă degradarea psihică a lui Frank. El încercase -l transfere pe Frank la azilul Morisset, dar nu găsise audienţa •ccsară. Se mulţumi aşadar să îndulcească portretul lui Frank,

care se resemnase să-şi plătească păcatele faţă de societate, iar intr-un pasaj îi spuse clar lui Paddy că Frank nu bănuia că ei aflaseră ce se întîmplasc. După ce primise asigurări în acest sens, Frank se liniştise.

Paddy se gîndise să vîndă iapa murgă a părintelui Ralph de care nu se mai ocupa nimeni. Maggie prefera să călărească un mînz negru, pe care-1 îndrăgise foarte mult pentru blîndeţea sa.

- Taţi, te rog, pot să am grijă şi de iapa castanie, îi zise fata. Gmdcşte-te numai ce îngrozitor ar fi ca, după tot ce a făcut părintele pentru noi, cînd va veni în vizită la Drogheda să descopere că am vindut-o.

Paddy o privi gînditor.

ie, nu cred că părintele va mai veni pe la noi. ' s-ar putea! N-ai cum să ştii!

e semănau atît de bine cu ai lui Fee, erau o facă să sufere şi mai tare, biata micuţă: ' Meggie, vom păstra

iapa, dar ai grijă s-o alergi în egală nu vreau cai graşi la Drogheda, auzi?

195

Racân-

sură> pentru că

Pînă atunci evitase să încalece calul părintelui Raln] acel moment le dădu ambelor animale şansa să arate ce 3

Pentru doamna Smith, Minnie şi Cat, lucrurile luaseră fericită, căci gemenii rămăseseră doar în grija lor. Cei doi * băgau nasul peste tot, dar erau atît de veseli încît nimeni să se supere prea tare pe ei. Seara, doamna Smith, de mult

r la catolicism, îngenunchea pentru rugăciune, cu o adîncă mult în suflet. Nici dacă ar fi avut proprii copii, n-ar fi fost rnaj m "' mită, căci prea mulţi ani casa mare nu cunoscuse hărmălaia v '•' a celor mici. Dar de cînd venise familia Cleary, adusese, în «f''" copii şi acolo. Se bucura mai ales acum, de cînd Jims «j p stăteau lîngă ea, în casă mare.

Fusese o iarnă uscată, iar ploile de vară se mai lăsau astenia > înaltă pînă la genunchi, iarba se uscase complet din cauza soarelu necruţător. Să ai grijă de padocuri însemna să ai ochi buni şi, pălărie cu boruri mari, bine trasă pe frunte.

Din nou bîntuia seceta. Chiar şi copacii erau uscaţi, scoarţalo< desprinzîndu-se în fişii. Deocamdată nu exista pericolul ca oile si moară de foame, căci iarba le ajungea cel puţin încă un an, daci nu mai mult, dar nimănui nu-i plăcea să vadă totul aşa de uscai întotdeauna era posibil ca ploaia să nu vină anul viitor, sau la anul într-un an bun obţineau un venit substanţial, în anii secetoşi, acesta scădea simţitor.

în ciuda căldurii şi a muştelor, lui Meggie îi plăcea munca la padocuri; alerga iapa castanie în urma unei turme de oi, în timp K

cîinii stăteau lipiţi de pămînt, toropiţi de căldură. Numai să fi părăsi! vreo oaie turma, că ei erau deja în picioare înfigîndu-şi răzbunători colţii în grămada de lînă.

Cînd Meggie trecea în fruntea turmei, respira uşurată după pr* pe care-1 înghiţise mergînd în urma animalelor; deschidea poau

padocului şi aştepta cu răbdare să intre oile, în timp ce cîinii imp geau oile pe poartă. Era mai greu cu vitele, pentru că dădeau picioare şi de multe ori omorau cîinii: în acel moment inlerv^ omul care însoţea turma, folosindu-şi biciul; dar dinilor le P pericolul şi munceau mult mai bine la vite. Cu toate acestea, ceruse să însoţească turme de vite; Paddy se îngrijea singur

196

fiind înipuşcaţi. " du-şi cîinii, Meggie închise poarta padocului şi se îndrep-Fluicnn ^^ ^ iapa castanie. în apropiere era un pîlc de " coaja uscată, şi Meggie se ascunse plină de recunoştinţă lor, lăsîndu-şi privirea să se plimbe în voie.

Eucalipţii j de papagali, care-şi cîntau parodiile de cîntece, zburînd crcangă în creangă; doi papagali cu creastă o priveau cum se pronie, clipind des din ochi. Bineînţeles, peste tot zburau o mulţime de muşte; Meggie purta

n voal peste pălărie, dar mîinile-i erau o rană continuă. La fel de irc suferea şi calul, a cănii piele tremura continuu. Meggie se imuna văzînd că în ciuda pielii sale groase, acoperită cu păr, calul ia! simţea totuşi uşoara înţepătură a unei muşte. Ele se hrăneau .1 sudoare, de aceea înnebuneau oamenii şi animalele, dar numai i cazul oilor reuşeau să-şi depună ouăle pe blană, în locurile unde .ra udă şi murdară.

Aerul trepida de zgomote, de bîzîit de albine şi freamăt de insecte - fluturi frumos coloraţi şi molii de zi. Calul întoarse cu copita o bucată de butuc şi Meggie privi îngrozită puzderia de viermi albi, graşi, greţoşi, purici de copac, centipede uriaşe şi păianjeni. Din tufişuri săreau pe neaşteptate iepuri, cu puful blănii străveziu în lumina soarelui, pîndind fricoşi, cu nările fremătînd. Puţin mai departe, un arici îşi începu vînătoarea de furnici; speriat de apropîc-rca ci, se ghemui repede, dispărînd după butucul uriaş.

casă° LJdlntre C°PaC1 Şi a~'UnSe PC aleea PrinciPală' care ducea sPre " t°' dC papagali ce vînau insecte o auziră apropiindu-se

f ^ Ulară Zb0m1' °e bună Seamâ' dincol° de Dro§heda roan ^ Seccta mare' căci cangurii veneau din ce în ce mai

"-o la f a .e,car>8uri' P°ate vreo două mii, speriaţi de păsări, au U§3' ln salturi Jungi şi graţioase, înghiţind pămîntul mai

197

!teneau s-o fascineze cu inteligenţa lor excepţională. C linii nu c°^in cîmij Droghedei făceau parte din specia Kelpy,

-ci mai mult' ens|anc} ţ ]a care se adăugau nenumărate exem- j jr erau şi dm mcnacişări. în urma încrucişărilor realizate, cu

i]arc rezulta c ^^ ştjjnţjf,Ce, puii erau încercaţi mai întîi în pado- nuliâ gr'J3' P^ dovecjeau buni, fie că se păstrau, fie că se vindeau,

S

il

repede decît orice animal, cu excepţia păsărilor Emu. Caii nu

ţine pasul cu ei. u Intre aceste momente încîntătoare de studiu al naturii se

-invariabil la Ralph. în sinea ei, Meggie nu-şi definea njc-sentimentele faţă de el drept „dragoste de şcolăriţă", ci o s ^ pur şi simplu dragoste cu nimic diferită de aceea descrisă în - ^ Simptomele şi sentimentele nu se deosebeau prea mult de a i ale eroinei lui Ethel M. Dell. Nici nu i se părea normal ca o bn '^ artificială, cum era preoţia, să stea între ea şi Ralph în iposta * viitor soţ. Să trăiască cu el aşa, ca mama şi tata, în armonie ja i s-o adore, aşa cum făcea şi tatăl său în relaţia cu Fee. Lui Mee ' nu i se păruse niciodată că mama s-ar fi străduit prea tare pentm merita adoraţia şi dragostea lui şi totuşi el o idolatriza. Deci î curînd, Ralph va înţelege că era mult mai bine să trăiască cuca decît să rămînă singur, pentru că nici nu-i trecuse prin minte ca preoţia lui ar fi imposibil de abandonat. Da, ştia că este interzisă căsătoria cu un preot, aşa că obişnuise să facă abstracţie de misiunea lui religioasă. Educaţia ei în materie de catolicism era mult prea superficială ca să-şi dea seama de natura jurămintelor unui preot iar ea nu simţea nevoia religiei, aşa că nu-i cunoştea preceptele întrucît rugăciunile nu-i aduceau nici o alinare, Meggie se supunea regulilor impuse de Biserică, numai de teama pedepsei în viata de apoi. în visele ei cu ochii deschişi vedea cum trăieşte şi doarmecu el, la fel ca părinţii săi. Atunci, gîndul apropierii de el o făcea sas înfioarc şi să se mişte neliniştită în şa căci totul se tranforma într-ui potop de sărutări. Faptul că se ocupa de padocuri nu i-a îmbună-tăţit deloc educaţia sexuală, pentru că un simplu hîrîit de cîine.tt depărtare, le alunga animaleler orice dorinţă de împerechere, ŞM-la toate fermele, această.operaţiune se făcea în mod ştiinţific • asemena cazuri, Meggie era trimisă în altă parte, iar privem'-unui cîine sărind peste altul reprezenta pentru ea doar senina^ trebuie să folosească biciul, spre a Ic opri „joaca".

Poate nici o fiinţă umană nu ştie să spună ce e mai rău.' nedefinită, urmată de nelinişte şi iritabilitate, sau dorinţa spe<-cea care te poartă pînă la îndeplinirea ei. Biata Meggie tinj1-' nu prea ştia bine după ce, însă motivul de bază exista şi °

198

n o .

vu ^ rjnse în toiui acestor gîndun, în timp ce se îndrepta, j snrc casă. Zîmbindu-i, ea struni calul şi-1 aşteptă. Ca Ş' r surpriză plăcută, spuse Paddy, proptindu-şi murgul bătrîn

•inJă ca'lul de vîrstă mijlocie al lui Meggie. Da răspunse ea. Este seceta mare? E ceva mai rău decît aici. Doamne! N-am mai văzut atîţia "r

riî Martin King spunea ceva de o vînătoare în masă, dar nu td^ciim o armată de puşti ar putea reduce substanţial numărul de canguri.

Era atît de blînd şi de iubitor, şi numai rareori se întîmpla să rămînă singură cu el, fără cel puţin un băiat prin preajmă, înainte de a se răzgîndi, Meggie îi puse întrebarea care o macină, în ciuda încercărilor sale de a se autolinişti.

- Taţi, de ce nu mai vine părintele de Bricassart să ne vadă? - Este ocupat, Meggie, răspunse Paddy, dar din vocea lui răz

bătea îngrijorarea.

- Dar chiar şi preoţii au vacanţă, nu? Ii plăcea atît de mult la Drogheda. De bună seamă că ar dori să-şi petreacă vacanţa aici.

- Intr-un fel, şi preoţii au vacanţă, Meggie, dar pe de altă parte, lor le revin o mulţime de îndatoriri. De exemplu, ei trebuie să facă zilnic slujbe, chiar dacă sînt singuri. Cred că părintele de Bricassart îşi dă seama că nu mai poate reveni la un mod de viaţă trecut. Pentru el, micuţă Meggie, Drogheda este o părticică din trecutul sau. Dacă s-ar întoarce, nu ar fi la fel de plăcut, ca pe vremuri.

- Vrei să spui că ne-a uitat, spuse ea posomorită. ^ - Nu, nu chiar. Dacă ne-ar fi uitat, nu ne-ar scrie atît de des, nu

-ar cere tot timpul veşti despre fiecare dintre noi. Se întoarse în -cu un aer compătimitor. Eu cred că e mai bine să nu vină la noi

?' de aceea nu-1 invit în mod special. -Taţi! '

mod invariabil spre Ralph de Bncassart. Deci, nu-i rămînea decît sa viseze la el, să-1 dorească; şi deplîngea faptul că, deşi îşi declarase . _. -„„H-,, «• însRmna totuşi atît de puţin pentru el, de vreme idă

ce

P

eze în a?e tulburi' .Meggie' n'are rost să visezi la preoţi şi e timpul să asta. Ţi-ai păstrat destul de bine secretul, nu cred că

199

mai ştie cineva ce simţi pentru el, dar din cele cîteva îm-.L. care mi le-ai pus mi-am dat seama cum stau lucrurile S' ^'^ ascultă, trebuie să termini, auzi? Părintele de Bricassart a'f ^ jurămînt sfînt şi eu ştiu că nu are nici o intenţie să-l încalc U'U

ai înţeles greşit afecţiunea pe care ţi-o poartă. Cînd te- ' 3'' el era un om matur, iar tu o fetiţă. Ei bine, să ştii că si asta vede în tine.

Ea nu-i răspunse, nici nu se schimbă la faţă. Da, gîndi l fiica lui Fee. După o vreme, fata spuse cu timiditate: • '"'

- Dar ar putea renunţa la veşmintele preoţeşti. Numai că am posibilitatea să vorbesc cu c! despre asta.

Stupoarea întipărită pe faţa Iui Paddy fu pentru Megt;jc n

mai convingătoare decît cuvintele vehemente. - Meggie! Oh, Doamne, cum poţi să gîndeşti aşa? Ar fi trebuii

să mergi la şcoală, fata mea. Dacă mătuşa Mary murea mai de vreme, te împachetam şi te trimiteam la Sydney să faci măcarcîtiw ani de şcoală. Dar acum eşti prea bătrînă. N-aş vrea să rida toii de tine, biată Meggie. Continuă pe un ton mult mai blînd, cu pauze între cuvinte, pentru a le da o mai mare greutate şi a o convingesi renunţe la iluzii o dată pentru totdeauna. Părintele de Bricassan este preot, Meggie. Jurămîntul lui e sacru, prea solemn pentru a i:

încălcat, în momentul în care un om ajunge preot, pentru ci nu m. există cale de întoarcere, iar educatorii lui de la seminar se îngrijcs ca el să depună Jurămîntul în deplină cunoştinţă de cauză. Părintck de Bricassart a făcut acest jurămînt şi nu-1 va încălca niciodati Oftă. Acum ştii, Meggie. Din clipa asta nu mai ai nici un motiv» visezi cu ochii deschişi la părintele de Bricassart.

Ajunseseră în faţa casei, la grajduri; fără să scoată un cuvin Meggie duse iapa castanie la grajduri şi-1 lăsă pe tatăl său singţ" O vreme el o urmări cu privirea, dar cînd ea dispăru înăuntru, > înfipse pintenii în murgul său şi porni în galop, detcstîndu-sc pţ-cruzimea cu care îi deschisese ochii. S-o ia naiba de legătuia ^ femeie! Părea să aibă un set de reguli total diferite de la u celălalt.

200

l j de Bricassart era foarte tăioasă şi totuşi mai \ „cea părinte u ^ dezlipiră de pe figura tînărului preot,

i 't ncllllî C"* lld;1 , ?tîsi rosti cuvintele măsurate. ,t timP11' ° . ' .{at aşa cum le cere preoţilor săi Domnul Nostru _ Mu tc-ai I ^_ .. jucrui ăsta maj bine decît noi, cei care ,us C'hristos. trcbuje să te pedepsesc în numele arhiepiscopului judecăm. ^' presus de orice fiinţă omenească! Legămîntul u . care cs c ^ ^ ^ ^ ^ ^^ ^ ^ ce le la l te ju răminte pe 11 llC Ca'Vcut iar încălcarea lor este un păcat de moarte. N-o vei fC -dea niciodată pe femeia aceea, dar e de datoria noastră să te ;''-VL C- rezişti tentaţiei. Prin urmare, am hotărît să te trimitem edîatfa parohia Darwin, din nordul ţării. Vei pleca la Brisbane • Uoapte, cu expresul şi de acolo, din nou cu trenul pînă la Long- ich unde vei închiria un avion ca să ajungi la Darwin. în clipa a ţi se împachetează lucrurile pentru a-ţi fi aduse la gară, deci, mai este necesar să treci pe la parohie. Acum o să te duci la iclă cu părintele John şi o să te rogi în tot răstimpul care ţi-a mai nas pînâ la plecarea trenului. Părintele John va merge cu tine la Darwin pentru a-ţi întreţine rea de confort spiritual. Eşti liber. inţelcpţi şi circumspecţi, preoţii din administraţie nu-i permiteau •ătosului s-o mai vadă pe fata care i-a fost amantă. Din acest

moment şi pînă cînd va ajunge la Darwin, el va fi păzit de excelentul părinte John. care avea ordine precise; după aceea, fiecare scrisoare pe care o va trimite din Darwin va fi deschisă şi nu i se va permite nici o convorbire telefonică. Ea nu va şti niciodată unde a plecat, nr el nu va avea posibilitatea să-i spună. Nici nu i se va da vreo

vi sa-şi găsească o altă fată,Darwin era un oraş de frontieră,

•a e] j h" f°aite PUţin° fCmCi' Jurămîntul llli era absolut> nu.se - i era de el; dacă n-avea tăria necesară pentru a se struni, o )C

uC.Blscnca î" locul lui.

'hs^ridi'1-3"11 Prc0t Şl paznicul lui au ie?jt din cameră, părintele 'a' in foM \ '- b"°U Şi SC îndrePtăsPre ° camăraîâinterioară.

' cu un o° Său,obi?nuit' arhiepiscopul ClunyDarkse între- m lmbrăcat în veşminte puipurii, cu bonetă pe cap.

201

Arhiepiscopul era un om solid, cu un păr alb frumos si albastru intens, care deborda de energie şi se remarc '" acut simţ al umorului. Vizitatorul său se situa la antipod i " şi subţire, cu cîteva şuviţe de păr negru, o faţă triun l ascent, pielea uscată, barbă stufoasă şi ochii mari, nea ' î' da orice vîrstă între treizeci şi cincizeci de ani, dar de r-treizeci şi nouă, cu trei ani mai mult decît părintele de R

- Ia loc, părinte, şi bea un ceai, îl îmbie arhiepiscop, • Stătem pe gînduri dacă nu cumva e cazul să trimit după un l pat. L-ai admonestat cum se cuvine pe tînărul acela? L-ai dei * să-şi revizuiască atitudinea?

- Da, Eminenţă, răspunse părintele de Bricassart scurt a du-se pe un al treilea scaun liber din junii mesei, care era încă cu sandvişuri cu castraveţi şi prăjituri, pîine prăjită cu unt oerr un serviciu de ceai din argint, cu ceşcuţe Aynsley din portelanc nezesc, împodobite cu frunze aurii.

- Incidentele de felul acesta sînt regretabile, dragul meu ar episcop, dar chiar şi noi, în calitatea noastră de preoţi ai Domnii. dăm dovadă de slăbiciune omenescă. îl compătimesc din tot suik şi am să mă rog la noapte să găsească mai multă putere în vin: spuse vizitatorul.

Avea un accent străin, vocea moale, uşor sîsîită. Italian, de? gine, purta titlul de Excelenţa Sa Arhiepiscop al Legatului Pş. pentru Biserica Catolică din Australia, şi se numea VittorioSa banza di Contini-Verchese. Lui îi revenea delicata misiune t face legătura între ierarhia australiană şi centnil nervos al VaW2 lui; cu alte cuvinte, era cel mai important preot din acea p1"" lumii.

înainte de a i se încredinţa această misiune, sperase b;; să plece în Statele Unite; dar după aceea, gîndindu-se hotărî că Australia reprezenta soluţia ideală. Deşi ca pol ca întindere, era o ţară mult mai mică, catolicismul cui • mai largă răspîndire. Spre deosebire de ţările anglofob •' nu înălţa oprelişti în calea realizării profesionale a ca politicieni, oameni de afaceri, ori judecători. Şi era o,

202

. . .a ]yfu trebuia să se teamă că va fi uitat

de --ajUt" TÎmcît va rămîne în Australia. ;K at'W i Legatului Papal era şi un om foarte subtil;

pe uhicpiscop» cca-^ nu.| urmărea cu privirea pe arhiepiscopul

,pra ccş ' ,sr;ntele de Bricassart, care în curînd avea să i .-.i pQ piii ii jLv-'i y pai K. ^ gra unanim cunoscut faptul ca arhiepiscopul

'•'SL%crC a .m |a acest preot, dar arhiepiscopul Legatului Papal !II1C'' *•( de mult o să-i placă lui un astfel de om. Aceşti preoţi

' stralicni îl depăşeau cu toţii în înăl ţime. Manierele 'T' de Bricassart faţă de actualul stăpîn erau-perfectc; avea duit'ă degajată, respectuoasă şi, în acelaşi timp, plină de umor. " "vaobişnui să lucreze cu un stăpîn înzestrat cu un tempera- mtal diferit? De regulă, secretarul arhiepiscopului Legatului era numit din rîndul Bisericii Italiene, dar părintele Ralph de ssart prezenta un deosebit interes pentru Vatican. Nu numai distingea prin particularitatea de a fi foarte bogat (contrar ii generale, superiorii săi nu aveau dreptuLsă-i ia banii, iar el

: oferise să-i dea), dar el singur adusese Bisericii o avere extra-

ară. Prin urmare, Vaticanul hotărîse să-1 numească secretarul liscopului Legatului Papal pe părintele Ralph de Bricassart.

i . timp, tînărul urma să fie studiat, pentru a se afla ce fel de

caracter avea. Intr-o zi. Sfîrftul Părinte va trebui să răsplătească Biserica Aus-iraliană cu o beretă de cardinal, dar nu foarte curînd. Prin urmare, lui n revenea sarcina de a studia preoţii de vîrsta părintelui de F> ^sart, iar acest preot anume îi depăşea cu mult pe toţi ceilalţi, n fruntea candidaţilor. Aşa să fie. O vreme, părintele de Bricas-a trebui sâ-şi ascută spiritul în disputa cu un italian. S-ar chiar să fie interesant. Dar de ce nu este omul acesta o idee

'und°!

se

i laPtc

e-şi sorbea pe îndelete ceaiul, părintele Ralph era ne-cut Arhiepiscopul Legatului Papal observase că nu S3ndviş cu castravete, fără să manifeste interes ''' bău Cli sete patru ceşti de ceai, fără zahăr ' asta confirma raportul său: în viaţa personală,

203

preotul avea deprinderi cumpătate, singura slăbiciune fii bună (şi foarte rapidă). °%.

- Porţi un nume franţuzesc, părinte? întrebă arhiepk tului Papal, dar pe de altă parte eşti irlandez. Cum s '^^ fenomenul? Familia dumitale era de origine franceză?

Părintele Ralph încuviinţă cu un zîmbet. - Este un nume normand, Excelenţă, un nume foan

foarte nobil. Eu sînt descendent direct al lui Ranulf de R • ' care era baron la curtea lui Wilhclm Cuceritorul, în anul ir venit să invadeze Anglia, împreună cu Wilhehn, iar unul d' s-a stabilit în Anglia. Familia lui a prosperat în timpul regii manzi ai Angliei, iar mai tîrziu, pe vremea lui Henric al l unii dintre ei au traversat Marca Irlandei şi s-au aşezat acolo Henric al VlII-lea a scos Biserica Engleză de sub autoritat, sericii Romei, noi am păstrat religia lui Wilhelm, ceea ce a îm că noi ne datorăm primele filiaţii Romei, şi nu Londrei. Da Cromwell a realizat Commonwelth-ul, noi ne-am pierdut păr rile şi titlurile, care nu ne-eu mai fost înapoiate. Charles avea f; englezi, pe care a vrut să-i răsplătească cu păinînt irlandez nu este chiar neîntemeiată ura dintre irlandezi şi englezi. > trezit într-un con de umbră, însă am rămas loiiili Bisericii şi R Fratele meu mai mare are o fermă prosperă în County Mc speră să crească cel puţin un cal cîştigător la derby sau să c un premiu naţional. EU sînt al doilea fiu, şi în familia noastră o tradiţie ca al doilea născut să îmbrăţişeze cariera ecleziast; măsura în care se simţea atras de ea. Sînt foarte mîndnidem de Bricassart şi de ascendenţa mea. Timp de o mie cinci sute i au existat de Bricassart.

Ah, asta era foarte bine! Un nume de aristocrat şi un perfect, ce consfinţea păstrarea credinţei în pofida numere* emigrări şi persecuţii.

- Şi Ralph? - Este o prescurtare de la Ranulf, Eminenţă, -înţeleg! .p - O să-mi lipseşti, părinte, spuse arhiepiscopul Clu )\

punînd un strat gros de gem şi fri şca pe o felie de pîine' ™ mîncă cu lăcomie.

204

i nalohrîsedinnou. pârintcle » încurcătură, Excelenţă! lată-mă aşezat intre [via pu'l£.' stăpîn şi dacă încerc să-i fac plăcere unuia, îl •lii ul şi n°!! l" V ă asigur însă că-i voi simţi lipsa Excelenţei ur Pc c a ' t cu nerăbdare să fiu de folos Eminenţei Voastre, ^irc. deşi aş ^p|oiriatic. Arhiepiscopul di Contini-Verchcse j.;ra un rasp -n(je ^ine lin astfel de secretar. Dar era prea >PUSC vea trăsături fine şi un corp statuar. "0> l- Ralph alunecă din nou în tăcere, privind dincolo de l'jirintc t ^ ^ ve(jea în faţa ochilor pe tînărul preot pe care ' ^l" cdcpsisc, şi nu-i putea uita expresia de suferinţă în clipa •'iTîlas'c că nu i se va mai da voie să-i ia rămas-bun de la fată. "ne'Dumnezeule, dar dacă în locul celor doi ar fi fost el şi Mttîaic'' Uneori puteai să-i păcăleşti, dacă erai discret; şi reuşeai ' deplin in cazul în care aveai de-a face cu femeile numai în timpul intei anuale, petrecute departe de parohie. Dar dacă te lăsai rms de o pasiune serioasă pentru o singură femeie, ei aflau itabil.

\u fost momente cînd numai statul în genunchi pe marmura . a capelei, pînă cînd nu se mai putea mişca de durere, 1-a oprit

sa ia trenul spre Gilly şi spre Drogheda. îşi spunea că era pur şi simplu victima singurătăţii, că-i lipsea afecţiunea şi căldura umană de care se bucurase la Drogheda. îşi repeta că nu se schimbase nimic, de cînd cedase slăbiciunii şi îi răspunsese lui Meggie la sărut; că dragostea Iui pentru ea era încă localizată în planul fanteziei şi *I imaginaţiei, că nu depăşise graniţa şi nu trecuse într-un alt tărîm, «i care avea o consistenţă tulburătoare, diferită de aceea din vis. El nu putea admite că s-a schimbat ceva şi o păstra pe Meggie în ™nte,ca P^ fetiţa pe care o crescuse, alungind orice imagine care

PUh« să o contrazică pe aceasta. Greşise. Durerea nu se estom- arca sa fîe din ce în ce mai chinuitoare, mai greu de suportat.

' 3163 II1' foSeSe Un 1UCm imPersonal; n'ar fi Putut ta °a prezenîa cuiva ar fi un remediu în acest sens. Dar

205

\iu' avea un nume: Meggie, Meggie, Meggie... ldu-' fi* ~cu o h~]aZUPCarhiePisc°PuldiContini-Verchese, c »

lui mari, negri, mult mai periculoşi decît

och i i v io i a i ac tualulu i său s tăpîn . Mul t prea intel ige n t

preface că nu exista nici o problemă, părintele Ralph r privire la fel de pătrunzătoare viitorului său stăpîn, an ridică din umeri, de parc-ar fi spus: fiecare om are o oare ' în el şi nu e un păcat să-ţi aminteşti o supărare.

- Spune-mi, părinte, recesiunea economică a afectat pe care le ai în grijă? întrebă prelatul italian.

- Pînă în prezent nu avem de ce să ne temem, Eminent" n Limited nu se lasă uşor afectată de fluctuaţiile pieţei. îmj • ^ că cei care şi-au investit banii cu mai puţin grijă decît i\ ^' Garson riscă să piardă mai mult. Bineînţeles că la ferma D ^ lucrurile nu stau prea bine; preţul la lînă scade. Totuşi d * Garson a fos t p rea deş teap tă sâ -ş i inves tească ban i i rurale; ea a preferat soliditatea metalelor. Deşi, după n§ mea, acum este un moment favorabil să cumperi pămînt, nu nu/ pentru cei de la ţară, ci şi pentru cei de la oraşe. Preţurile » ridicol de mici, dar nu vor rămîne aşa. Nu văd cum am putea piua dacă am cumpăra acum. Depresiunea economică va lua sfirşitii bună zi.

- Ai dreptate, recunoscu arhiepiscopul Legatului Papal. Aşad: părintele de Bricassart nu era numai un excelent diplomat, c. gîndea şi ca un om de afaceri. Iată un motiv în plus pentry, Roma să nu-1 piardă din vedere.

206

;ru:.

afs acer.

n nr r

9

fi g) ra însă anul de graţie 1930 şi Drogheda avea să cunoască

J totul despre depresiune. Bărbaţii cutreierau întreaga

\J Australie în căutare de lucru. Unii dintre ei au renunţat . .1 uta rentelor, care îi ţineau legaţi de un loc unde nu găseau de :, ni. Lăsate să se descurce singure, femeile cu copii se înghesuiau

:.: ,,)/.i ori de cîte ori se dădeau pomeni, în vreme ce taţii şi soţii Sondau, îşi puneau strictul necesar într-o pătură şi porneau in spate la drum, sperînd măcar într-o lingură de mîncare de nclc pe care le întîlneau în cale dacă nu li se oferea ceva de

:ţu! hranei era scăzut, astfel că Paddy a umplut hambarele şi iile pînă la refuz. Oricine putea fi sigur că va pleca cu desaga >

Jacă ajungea de Drogheda. Lucrul cel mai ciudat era permanenta fluctuaţie a sezonierilor ce alcătuiau aceste procesiuni. După ce

primeau o masă caldă şi îşi umpleau desaga cu provizii, încercau să rămînă, ci plecau mai departe, neştiind nici ei ce

Eh d1** 16 t0t °amenii erau atît de osPital ieri si primitori, ca ca°

3-°?eaCe ridica 5'mai mul te semne de întrebare: de ce ,: p "5* ramînă? Poate că această permanentă fluctuaţie se

Mulţi" °ă n"3Veau nici ° motivaţie de a merge într-un loc ' c|e a fi I°UŞeau să trăiască, alţii mureau şi erau îngropaţi,

''"^ ^ întinH eSCOperi?i de ciori şi porcii sălbatici. Stepa austru-' 63 pe suPrafeţe uriaşe, slab populate.

207

In această situaţie, S tu se întoarse aca'să pentru a nv Ca şi în casa veche, îşi ţinea puşca întotdeauna la j,1fj C|

bucătărie. Oamenii pentru munci erau uşor de păeit '" Siblt, | gr p

avea acum nouă angajaţi, cazaţi in barăci, deci se nm Stuart la padocuri. Stu făcuse un ascunziş secret, în spatcl '^ din capelă, pentru depozitarea banilor. Prea puţini va&ah ' oameni răi. Aceştia preferau să stea în oraşele mari, căc' *' nomad era prea singuratică şi plină de privaţiuni pentru i ' Totuşi, nimeni nu-1 condamna pe Paddy pentru că îşi lua suplimentare de precauţie. Drogheda era un nume cunos putea atrage pe puţinii vagabonzi ncdoriţi. }'

Iarna aceea a fost însoţită de furtuni mari, unele uscate umede, iar primăvara şi vara următoare au adus ploi atît de boea, încît iarba Droghedei a crescut mai grasă şi mai înaită ca oricîv

De voie, de nevoie, Jims şi Patsy îşi făceau temele prin coresn» denţă, la masa din bucătărie, a doamnei Smith şi sporovăiau dcsnrt iminenta lorplecare la Riverview, la şcoală. Dar doamna Smiilii; supăra atît de tare cînd auzea astfel de discuţii, încît ei se deprinse: să le evite în prezenţa ei.

Vremea secetoasă se instaura din nou, şi iarba înaltă pini şold se usca complet şi căpătă din nou o culoare argintie.

Obişnuiţi de zece ani de zile cu viaţa în cîmpiile negre -urcăm oile, hei^ho coborîm oile - cu oscilaţii între secetă bărbaţii îşi continuau munca de fiecare zi, ca şi cum ace; fost singurul lucru care conta. In mare măsură aveau di esenţial era să supravieţuieşti între un an bun si următorul. •• nu putea prezice ploaia. La Brisbane trăia un oarecare Imgc care reuşea destul de bine să facă prognoze pe (ermcn lung, j du-se după evoluţia soarelui, dar aici, în singurătatea cin negre nimeni nu punea prea mare preţ pe spusese lui. Oanu-partea locului aveau mai multă încredere în semnalele trai. de propriile oase.

în iarna lui 1932 au revenit furtunile uscate şi reci înaltă măcar reţinea praful, iar muştele se mai împuţi'13

aceasta nu ameliora prea mult situaţia oilor proaspăt

208

dar

- mădularele. Doamna Dominic O'Rourke, care d'n Wa destă casă din lemn, era foarte bucuroasă să ""° '"fri de la Sydney; unul din punctele de mare atracţie """' ''""j • j îl constituia vizita la Drogheda, menită să le p'lltTra"nl Ujtatorj|01-că şi în sălbăticie oamenii puteau trăi con-jjL-asca ^ conversaţiei aluneca în mod inevitabil asupra l! ' -S M re trebuiau să înfrunte frigul iernii fără cei cîtiva ' ' l"'S de lînă Dar, aşa cum spusese Paddy unui vizitator curios, ""< lina mai bună. în primul rînd conta lîna, nicidecum oaia. ' ni'limp după aceea în Sydney Mor ning Herald z apărut o .•"'in care se

cerca parlamentului o lege urgentă pentru aşa-•|-i cruzime a oierilor faţă de oi". Biata doamnă O'Rourke a .'îngrozită, însă Paddy a rîs cu lacrimi.

Tarc-i prost, bietul, de el, n-a văzut niciodată un oier tăind ia unei oi şi cosînd-o la loc, o consolă el pe doamna O'Rourke. merită să vă faceţi probleme. Orăşenii habar n-au cum trăieşte .iltă jumătate a ţării, aşa că-şi pot permite luxul de a se purta nimalclc de parcă ar fi copii. Aici, la noi, n-ai să vezi niciodată ărhat, un copil sau o femeie lăsată în voia sorţii, în schimb, la oamenii au grijă de animalele lor de casă, dar sînt surzi la fitul de ajutor la unei fiinţe umane. ce ridică capul şi privi spre el.

Arc dreptate, doamnă Dominic, excesul, de orice natură, ne :şte dispreţul. Aici oile, în oraş oamenii.

Jmai Paddy era plecat departe pe cîmp, cînd sosi furtuna, în "de august. El coborî de pe cal, legă bine animalul de un Ş> se aşeză aşteptînd să treacă. Tremurînd de frică, cei cinci •arc îl însoţeau se strînseră unul în altul, în timp ce oile se ',ra carc-ncot''o. §c stîrnise o furtună teribilă, care-şi revărsa «ar deasupra capului său. Paddy îşi astupă urechile cu de-^chisc ochii şi începu să se roage. Aparte de locul unde stătea el era o grămadă de butuci şi

'iipt'desf™0 dC 'arbă înaltă' *" miJIocul grămezii se afla s runzit, ce-şi proiecta silueta golaşă pe cerni înnorat.

209

•| "

O flacără albastră, strălucitoare, îi arse ochii prjn

închise şi Paddy sări în picioare, dar fu aruncat la ng, - ^t jucărie, de o explozie îngrozitoare. Ridică faţa şi.văzu f]~ -

albastru purpuriu ridicîndu-se deasupra eucaliptului- a •. /•«tiiTM^» f\r* c"/a/"*i i n H n f/~\i-iil 111 o rV\o T T l f i m o i-v«/-«X *--.,— i ' 'UN

fracţiune de secundă totul luă foc. Ultima picătură de evaporase de mult, iar iarba din jur era înaltă şi uscată Sugerînd un fel de sfidare a pămîntului la adresa cerului ""^ gigant se transformă într-o uriaşă torţă de flăcări şi-n aceea ^ butucii şi iarba se aprinseră în cerc. Focul îşi continuă îna" '^ de jur-împrejur, împrăştiat de vîrtcjul de vînt. Paddy nici n "* timp să ajungă la cal. Totul se aprindea în jurul său cu o ' uluitoare, în toate direcţiile se întindea o perdea groasă de f * Auzi nechezatul calului, şi inima îi tresări; nu putea să lase bi animal să moară legat, fără ajutor. Un cîine scoase un urlet car- ' transformă într-un strigăt de agonie aproape omenesc. Pentmt. clipă, animalul se ridică şi dansă, ca o flacără vie, apoi căzui iarba pîrjolită. Se auziră şi urletele celorlalţi cîini, apoi şi acesta fură învăluite de focul care se întindea cu repeziciune. Un metec aprins îi trecu prin păr şi timp de o fracţiune de secundă, chibzu care drum era cel mai sigur pentru a ajunge la cal; privi în jur • văzu un papagal prăjindu-se la picioarele sale.

Deodată, Paddy îşi dădu seama că acesta era sfîrşitul său. N exista nici o ieşire din infern, nici pentru el, nici pentru cal. In tiu: ce devenea conştient de acest lucru, aşchii arzînd se împrăştiau? toate direcţiile din eucaliptul care exploda în flăcări. I se încrs pielea pe braţe, iar părul i se aprinse. O asemenea moarte e2

cumplită, pentru că focul înaintează dinspre exterior spre înteţi* Ultimele care cedează sînt creierul şi inima. Cu hainele în tiac-Paddy începu să strige în agonie numele soţiei sale.

Toţi ceilalţi bărbaţi reuşiră să ajungă la furtunii, îşi .duseră caii la adăpost în grajd şi se îndreptar; ^ ^ casa mare, fie spre barăci, în sufrageria puternic ^un:1"a^rrtl.. Fee, încălzită de focul ce ardea în şemineul de marm roz, băieţii Cleary ascultau furtuna, neîndrăznind nici s

210

Ploaje.

nul îmbietor al lemnului de eucalipt ars, sandvişu-Pal u ^ măsuţă erau prea îmbietoare. Nimeni nu-1 şj P

rri-'ltUr!dC să

ajungă acasă. Cam pe la ora patra, norii s-au .pta Pc Pa ^ ^ •

toţj ţ aproape inconştient, respirară uşuraţi. „•ahtiat sp jj^i sg fjj rclaxat în timpul unei furtuni uscate, n ^_ ^ ^ Droglieda era prevăzută cu un para-

VBob ieşiră afară Să 'a ° SUfă dC aC1 CUrat c! arătă Bob spre vest. •

copacilor care mcercuiau padocurile casei, o picla um se ridica spre cer, împrăştiată de vîntul puternic. f te lisuse! strigă Jack, fugind în casă la'telefon. Foc, foc! • - .j în receptor, în timp ce toţi din cameră nu înţelegeau ce se 50183 ^ anoi dădură cu toţii buzna afară. Foc la Drogheda, foc

t, op

închise. Era tot ceea ce trebuia să spună pe linia Gilly, pentru că, de rcmilă, operatorul ridica receptorul la primul „clic". Deşi nu fiisese nici un foc de amploare în districtul Gilly, de cînd veniseră Clcary-ii, toată lumea cunoştea regulile.

Băieţii fugiră după cai şi ceilalţi oameni ieşiră din barăci, în limp ce doamna Smith deschise o cămară şi începu să care provizii cu sacii. Focul izbucnise în vest, iar vîntul bătea din aceeaşi direcţie, ceea ce însemna că se apropia vertiginos de casă. Fee îşi scoase fustele lungi şi îşi puse o pereche de pantaloni de-ai lui Paddy, apoi fugi cu Mcggie la grajduri; era nevoie de fiecare pereche de mîini care puteau ţine ceva.

In bucătărie, doamna Smith aprinse focul la soba mare şi fetele aduseră vase uriaşe.

~ ° 3m tă'3t tăura?ul ieri' spuse menajera. Minnie, uite băuturi- Du"te îmPreună cu Cat Şi aduceţi P° Care"1 găsi''' apoi *ncePe$ să fră,mînţati

> e furtimă' simţiseră fumul şi erau greu de înşe-°§81e

SCOaseră din grajd doi cai de rasă, ca să-i poată j06 MegS'e se chinuia cu iapa castanie, doi oameni dePe drumul spre Gilly.

211

ual; FCC

a.în ă fiu

- Foc, Don'şoară, foc! Daţi-ne nişte cai şi cîţiva de -Acolo, la staule. Doamne Dumnezeule, sper că nic' voştri n-a păţit ceva, spuse Meggie, care nu ştia unde se afl ^

Cei doi oameni luară în fugă desagii cu hrană si r» ^

* *j 3n5 j doamna Smith: Bob şi ceilalţi plecaseră de cinci minute K/i '• Fee părăsiră ultimele ferma. ^'c;

In urma lor. Tom grădinarul umplu pompa de apă şi <j~ mul la motor. Nu se punea problema stingerii unui foc atît d ^dar trebuia să ţină sacii cu nisip uzi pentru oamenii care-i c" timp ce îndrepta pompa spre maiul pîrîului, privi pentru spre casa administratorului şi celelalte două case mavrnici n pate. Acolo era singurul loc pe unde se puteau apropia fls>-prin copacii de pe malul pîrîului. Bătrînul Tom îşi îndrepta nr spre vest şi dădu din cap cu un aer hotărît. N-aveau nici o sân* oprească focul acolo. Se vor întoarce. De pe malul apei îndr furtunul spre casa administratorului şi începu s-o ude. îmbibă ca.; de apă, apoi trecu la cele două mai mici. Numai atît se putea far ca să nu ia foc casele.

în timp ce Meggie călărea lîngă Fee, norul deveni din ce in u mai gros. Creaturi zburătoare dinspre vest se îndreptau sprcca^ în grupuri numeroase; canguri şi porci mistreţi, oi şi vite înspăimir.-tate, păsări Emu şi mii de iepuri. Bob lăsase porţile deschis; observase ea în timp ce mergea de la Borehead la Billa-Billa. O erau însă atît de proaste încît se izbeau de garduri şi se oprea trei picioare de o poartă deschisă, fără s-o vadă.

Cînd au zărit limbile de foc, s-au cutremurat, căci acesia s întindea pe zece mile şi se răspîndea lateral şi în faţă, cu fie* secundă, în timp ce iarba înaltă şi copacii întreţineau focul, ajuk-de vînt, ele priveau neputincioase spre vest, de pe caii speriaţi • • avea rost să încerce să-1 oprească acolo; nici o armată de oa nu ar fi reuşit. Trebuiau să se întoarcă la fermă şi să încerc^-protejeze, în măsura în care va fi posibil. Fftcul înaintase (-.-cinci mile, aşa că riscau să fie prinse la mijloc şi arse de v» plecau imediat.

Bătrînul Tom încă mai uda casa, cînd s-au întors ei.

212

- ait bătrîne Tom! strigă Bob. Ţine-o aşa pînă cînd g jne g'n | a fierbinte, apoi ieşi cit mai repede, auzi? Erois- ,crul n" deV"1rOStul; eşti mai important decît lemnele. "clc OU'Ş1 fam6' erau pline de căruţe şi cai şi încă se mai vedea lc ^ Gilly; Bob se îndreptă spre grupul de oameni

c arC"rt c de mare, Bob? întrebă Martin King. " H -ă c prea

mare ca să ne putem lupta cu el, răspunse JC rât A mai înghiţit cinci mile şi, cu vîntul ăsta, o să se

i.ili disper*"- " i • TT - • -• -•

r repede spre casă. Ar trebui ca Horry sa ia masuri ca sa-şi ltllK f ia La el va ajunge după aceea, pentru că eu nu văd cum

pulem opri- - Ei bine, de mult n-am mai avut un foc mare. Ultimul a izbucnit 1 9 1 9 O să organizez un grup care să meargă la Beel-Beel, sîntem

estul de mulţi şi încă mai vin. Gilly poate aduce cinci sute de imeni să lupte cu focul. O parte vom rămîne aici să dăm o mînă L- ajutor. Mulţumesc lui Dumnezeu că stau la vest de Drogheda, ua-i tot ce pot să spun. - Mâ linişteşti al naibii, rînji Bob. - Unde-i taică-tu? întrebă Martin privind în jur.

- La vest de foc, ca şi Bugela. A plecat la Wilga să aducă nişte . iar Wilga se află ia cel puţin cinci mile vest de locul unde a bucnit incendiul. - Nu mai sînt oameni în pericol? - Deocamdată nu, mulţumesc cerului.

Intr-un fel era ca la război, îşi spuse Meggie, în timp ce intra în •> . o^grabă controlată, grija pentru mîncare şi băutură, ca să «Urnă puterea şi curajul. Şi ameninţarea dezastrului iminent. De na'cVd ajUngeaU la fermă' oamenii se apucau de treabă, tăiau 'egeie,- PC malUl pîlîului şi iarba Prea lun& ă din Jum] caseiy getaţjaj' ammt! ^ ^ 8°laŞă 'l Se Pamse femia' în comparaţie cu re i,ri, UXUnanta dln jurul ei. Acum înţelegea importanta acelui ^ă oprească focul . '

c 6 3 V°rbea de incendiile Pe care le cunoscuse Gilly, în 1 ?' ceva de ani de existenţă. Destul de ciudat era faptul

213

că focul nu constituia o ameninţare în timpul secete' pentru că atunci nu exista suficientă iarbă să menţ in' un an sau doi după ce ploile au făcut iarba să crească" ' ' a cunoscut cele mai mari incendii, iar cîteva dintre ele ^'' sub control şi s-au întins pe sute de mile. 'Cal);

Martin King se ocupa de cei trei sute de oameni care •" să apere Droghcda. El era cel mai bătrîn.fermier din H1^ luptase cu focul timp de peste cincizeci de ani. '''

- Am 150 000 de acri în Bugcla, spunea el, şi în 1995 a, toate oile şi am rămas fără nici un copac la fermă. Mi-a "" cincisprezece ani să recuperez paguba şi o vreme am crezi voi reuşi niciodată, pentru că în acele timpuri, lina şi carnea H nu aduceau un venit prea mare.

Vîntul încă mai urla şi peste tot se simţea mirosul pîrjoluli înnoptase, dar cerul spre vest era roşu aprins, de o lumină sini-iar fumul îi sufoca şi-i f ăcea să tuşească. La scurt timp au văzi primele flăcări, limbi uriaşe care se strecurau prin perdeaua fum, însoţite de un zgomot infernal care le spărgea timpanele.! păcii din partea de-vest luaseră foc şi ridicau o perdea masivă a flăcări; Meggie privea îngrozită de pe verandă şi desluşea siluclc'-. de pigmei ale oamenilor proiectate pe flăcări, sărind şi atingîndu-s ca nişte suflete în agonia iadului.

- Meggie, intră înăuntru şi pune farfuriile pe dulap, fetiţe1 V sîntem la picnic! auzi vocea mamei sale.

Două ore mai tîrziu, primii oameni extenuaţi intrară clătinînâ pe picioare să mănînce şi să bea ceva, pentru a prinde puteri înar de a pleca înapoi. De aceea munciseră femeile de la fermă, per a avea cantităţi suficiente de carne, pîine, ceai, rom, bere, cnu pentru trei sute de oameni. In caz de incendiu, fiecare făcea cei ştia mai bine, ceea ce însemna că femeile găteau pentru a mer puterea bărbaţilor. Ladă după ladă de lichior se golea şi er? de alta plină; înnegriţi de funingine şi extenuaţi, bărbaţi sete halbe de bere, înghiţeau ceva de mîncare, beau cel pahar cu rom ş i apoi se întorceau din nou la lupta c u drumurile ei înăuntru şi afară din bucătărie, Meggie privea -incendiul, în felul său avea o frumuseţe nepămînteana' V

214

- ri de Dumnezeu sau de Diavol. Oamenii se miş-., trimis din cc|"ra'u acum cornplet înconjuraţi de flăcări; Meggie KcrâsP1'008^ ne(jefinite ale sinistrului. Acum era totul negru,

,|iişca dcta ' u anj şi galben; un copac înalt cu siluetă neagră al'u ?' ' o crustg portocalie; tăciuni aprinşi f ăceau ca,

acopt^ tomcje; măcjuva puisa din inimile extenuate ru '" ac/o p|oaie mărunta de steluţe se împrăştia de fiecare L. copaci o -^ ^ eucaiipt; limbi de flăcări albe şi roşii izbucneau i)ă cîn cx|j_ ^ î]c de vegetaţic ce rezistase şi în cele din urmă se lK)-aU!| ittt de flăcări. Oh, da, focul era frumos în noapte; o să-1 ^'cfn memoria ei toată viaţa. O creştere bruscă a intensităţii vîntului trimise toate femeile la

fdcV glicină şi sus pe acoperişul de tablă, unde transportară -° dMiisip uzi, pentru că toţi bărbaţii erau plecaţi, încărcate cu ci tîrîndu-se în genunchi, aruncau apă pe acoperiş, îngrozite la idul că metalul ar putea să cedeze sub ploaia de flăcări, lăsînd Acoperit lemnul de dedesubt. Dar cele mai mari stricăciuni s-au jdus la o distanţă de zece mile spre est, la ferma Beel-Beel. Fcnna Drogheda se afla Ia doar trei mile de hotarul estic, ca nd cea mai apropiată de Gilly. Beel-Beel se învecina cu ea, iar ii departe se întindea ferma Narrengang. Cînd vîntul ajunse de la patruzeci la şaizeci de mile pe oră, toţi ştiut că numai ploaia putea să împiedice focul să ardă săptămîni ?irşi să pustiască sute de mile de pămînt de cea mai bună calitate. Casele de lîngă pîrîu rezistaseră graţie luptei înverşunate a lui m care umpluse tot timpul rezervorul pompei şi împroşcase cu i casele. Dar cînd vîntul se înteţi, acestea se aprinseră şi Tom se rase cu lacrimi în ochi. ~ Mai blne; ai îngenunchea şi i-ai mulţumi lui Dumnezeu că

" a înte'Jt cînd focul era la vest de noi> spuse Martin m-Se-întîm?Ia aSt&' "U numai că ardea întrcaSa fermă' J <d n"3! ? ' Tlmea nici unul din noi în viată- Iisuse, sper numai ca 'Sine teferi la Beel-Beel!

răsputen"56 "" P3haf mafe CU r°m; nu mai era tînăr' dar luPtase -stru. n °U f°Cul Şl~* îndrumase pe ceilalţi ca un adevărat

215

irtoc

- Ce caraghios, îi spuse ea, cînd părea că totul e mi-au trecut prin minte cele mai ciudate lucruri. Mu '

l! la moarte, la copii sau la ruinele acestei case frumo 1

PC ju ani(

farfuriile în formă de inimă, pe care mi Ic-a făcut Frânt urină. Cum aş fi supravieţuit fără ele? Toate aceste luctiir' ştii, lucruri care nu pot înlocui sau cumpăra.

- Aşa gîndesc toate femeile. Ciudat, nu-i aşa, cc-i omului prin minte! In 19,05 îmi amintesc că soţia mea -i casă, în timp ce eu ţipam la ca ca disperatul, numai ca să < un gherghef. Zîmbi. A ieşit la timp, chiar dacă ain pierdi Puse jos paharul şi clătină din cap gîndindu-se la ciudăţenia fc Trebuie să plec. Garreth Davies o să aibă nevoie de noi la }• gang şi, sper să mă înşel, dar cred că şi Angus la Rudna }'•• Fee se albi.

- Oh, Martin, s-a întins atît de mult? -Ni s-a dat de ştire, Fee. Booroo şi Bourke au cerut ajutor

Timp de trei zile focul făcu ravagii spre est şi se întinse di: ce mai mult, pînă cînd se porni brusc ploaia, care ţinu api patm zile, stingînd chiar şi ultimul tăciune. Dar focul pîrjoliscpcs o sută de mile şi înnegrise totul dincolo de Drogheda pînă la hotar, ultimei proprietăţii din Gillanbone, spre est, Rudna Hunish.

înainte de începerea ploii, nimeni nu se aşteptase să audăvcs de la Paddy, pentru că toţi îl credeau departe de zona pî: despărţit de ei prin căldură şi prin copacii în flăcări. Dace fi stricat telefonul, probabil că i-ar fi sunat de la Marti pentru că era logic ca Paddy să meargă spre vest şi să se tească la ferma Bugela. însă văzînd că ploaia cădea deja ore şi el tot nu dădea nici un semn de viaţă, ei începură să s<-tească. Timp de aproape pătai zile se încurajaseră unu presupunînd că se refugiase la Bugela.

— Trebuia să fi ajuns pînă acum, spuse Bob, măsun de la un capăt la altul, în timp ce ceilalţi îl urmăreau

216

părea rău dccît de coşul meu de cusut, împletitura făcută, cutia cu tot felul de nasturi, pe carc-i păstrez d

loaia să fi adus un curent de aer rece, astfel

,oia s°r! '' '^t aprindă focul în căminul de marmură. roS"lC

e'ai. Bob? întrebă Jack. u ce Pare' ' -'c să mergem după el. Poate este rănit, poate |td Ca '^ c de străbătut un drum lung. Poate i s-a speriat pe jos ş"<• ^ ^ ^ ?. p0ate că stă pe undeva neputînd să

i l"a.a^1"arlc Avea hrană pentru o noapte, nu pentru patru ii miii cp aţe muri de foame. E mai bine să nu ne •ClflU^-' ' * 1 1 X T

. camdată, n-am să anunţ oamenii de la Nerrengang. ° u°U'âsim p'înă la căderea nopţii, am să merg la Dominic

- l" rtcz tot districtul pentru mîine. Doamne, cît mai durează 'd cei de la PMG or să repare liniile telefonice? "tremura, cu ochii strălucitori de parcă ar fi avut febră. , să-mi pun o pereche de pantaloni, zise ea. Nu suport să

ci să aştept. Mamă, te rog să rămîi acasă, interveni Bob. >acâ c rănit, poate fi oriunde, Bob, şi în orice stare. Ai trimis • ii la Narrengang, aşa că am rămas mai puţini. Dacă eu fac : cu Meggie, noi două sîntem destul de puternice să înfruntăm icricol, dar dacă Meggie pleacă singură, asta înseamnă că

: in voi trebuie s-o însoţească şi astfel vei avea un om mai

:a să nu mai vorbim de faptul că eu voi sta degeaba. i se lăsă convins. mc. O să iei mînzul lui Meggie; ai mai călărit pe el. Toată sa aibă asupra sa o puşcă şi suficiente cartuşe. .'ară cu toţii, pe lîngă rîu şi se afundară în inima acelui peisaj u mai rămăsese nimic verde. Totul era cenuşă şi cărbune.

| bil, dar încă mai fumegau, după atîtea ore de ploaie. Fiecare

era carbonizată ş.ipe unde fusese iarbă, ici şi colo se vedeau

,. nnse de foc'sai1 cîte un cal ori porc sălbatic. Lacrimile li se ca" cu ploaia pe obraji.

'a'miiuf'e deschideau mica procesiune, Jack şi Hughie nr 'ai Fee şi Stu o încheiau, într-un tandem paşnic, ulţumit de compania celuilalt. Din cînd în cînd Sc cutremurau la vederea vreunei orori, dar asta

217

părea să nu afecteze starea de spirit a ultimei pere Din cauza noroiului înaintau cu greutate, dar iarba -pentru cai un petic de pămînt solid. La fiecare cîtiva i - fC' să-1 vadă la orizont pe Paddy, dar timpul trecea şi ei

Cuinimile tresărind de spaimă, îşi dădură seama - ' • puse de mult mai departe decît crezuseră ei. Norii de i ° să fie ascuns focul destul de multă vreme pînă cînd M '•' cu repeziciune. Marginea de hotar avea un aspect ulu parte era o linie clară, distinctă, neagră, strălucind d de cealaltă parte se vedea pămîntul, aşa cum îl stinseră di r îmbibat cu apă, dar viu. Bob se opri şi aşteptă să vorb ceilalţi.

- Aici ne despărţim. Eu o s-o iau spre vest, în direcţi mai mari şanse de probabilitate. O să merg singur, căci sîir " puternic. Aveţi cu toţii destulă muniţie? Bine. Dacă <fo ceva, trageţi trei focuri în aer, iar cei care aud trebuie să r cu cîte o împuşcătură. Apoi aşteptăm. Cine a semnalizai continuă să tragă cîte o-salvă de trei focuri din cinci în cinci Cei care aud, răspund de fiecare dată cu un foc. Jack, tu o spre sud, pe linia focului, Hughie, tu o iei spre sud-esi îndrept spre vest. Mama şi Meggie, voi o s-o luaţi spre ne Stu va urma linia focului spre nord. Vă rog să fiţi atenţi. D ploii, vizibilitatea e scăzută. Strigaţi des; chiar dacă nu vă poate auzi. Ţineţi minte, nu trageţi nici un foc pînă nu gas pentru că el nu avea puşcă şi ar fi groaznic să audă impuşi să nu poată striga. Noroc şi Dumnezeu să ne ajute!

Ca pelerinii la răspîntii pe drum, se despărţiră pentru a s ta fiecare în altă direcţie, înaintînd prin ploaia deasă şi n îndepărtînd-se din ce în ce mai mult unul de celălalt, deu ce în ce mai mici, pînă cînd fiecare dispăru pe drumul s.--

Stuart străbătuse cam o jumătate de milă cînd observa P • carbonizată, foarte aproape de linia de demarcaţie a^ <"• neagră şi creaţă, ca un cap de african şi se afla ^n^a

apropierea hotarului carbonizat. Avea în faţă calul lui de foc în trunchiul unui arbore de cauciuc şi doi din

218

-' are înţepenite cu picioarele în sus. Coborî , doiiâ gial ' - cjzmele i se scufundară pîiiă la glezne

icpi 11 n i u > 011' • mişcau într-o mgăcuine, m timp ce înainta B

U/C -" nr fi fost calul şi cîinii, ar mai fi putut spera

- rViCU ll*~tU il 'Unl i' d sau vreun călător prins în capcana focului. 1 V! 'Sa ° călare şi avea cu el cinci cîini; nici un călător f'V P C<|u!e un cîinc la drum. Şi aici, în interiorul Droghcdei, 131 "h" bil să se fi rătăcit vreun muncitor de la Bugela. [Tarte găsi

şi alţi cîini incineraţi; cinci la număr, cinci - hnomcnt avu certitudinea că nu va găsi un al şaselea „ ,dcvăr. nu mai văzu nici unul.

', ,, H,- cal ascuns de un butuc, descoperi resturile a su dcparu. ">- v > . _ , Cc fusese un om. Nu putea greşi. Strălucind m ploaie, grămada Ionizată stătea pe spate, încovoiat ca un arc, atingînd pămîntul -ti cu umerii şi picioarele. Braţele erau ridicate de la cot, ca 'ii riic ăciune înăl ţată spre ceruri, iar oasele degetelor se

;cră parcă pentru a prinde ceva nevăzut. Ceea ce fusese i cap privea lipsit de vedere spre cer.

de o secundă, Stu îşi pironi ochii săi limpezi şi profunzi ira tatălui său, dar nu văzu ruina carbonizată, ci omul, aşa rusesc ci în viaţă, îndreptă puşca în sus şi trase succesiv trei ri. Vag, în depărtare, auzi un răsunet, apoi şi mai departe, un ailea răspuns. Atunci îşi dădu seama că cele mai apropiate ri veneau de la mama şi sora sa. Ele erau la nord-vest, iar el la . Fără să aştepte cele cinci minute, încarcă puşca, o îndreptă sud şi trase de trei ori. Puse arma pe pămînt şi privi spre sud, •jind încordat. De data aceasta, răspunsul veni dinspre vest, de 't>. al doilea de la Jack sau Hughie şi al treilea de la mama sa. ircn'h "~ar-f' Vmt °a femeile să aJu°gaPrimele, între timp, mirosiT'0 ÎŞ'mCU apa"tia dintre copaci; nu-1 observă, dar- îi ra mare

cît un taur, corpul masiv tremura şi înainta " insă puternice, scormonind cu rîtul pămîntul „ ; i_ AI , *

deranjaseră, dar era şi rănit. Din părul )şii de sînge; ceea ce mirosi Stuart aroma de carne de porc proaspăt scoasă din

219

1l ICC

mioarei i ud

cuptor. Smuls din tristeţea paşnică, care îi era c întoarse capul şi avu senzaţia că mai fusese în acest ^ funingine şi îmbibat de ploaie, ce i,se întipărise în °C'' i- • « i ~ 'llClv din ziua cînd se născuse. '

Apucă puşca şi în clipa aceea îşi aminti ca nu Mistreţul stătea neclintit, cu ochii mici, roşii, nebm H ' colţii galbeni, pe jumătate arcuiţi în sus. Calul lui St ° simţind fiara; capul masiv al porcului se întoarse şi-l aplecă, pregătindu-se pentru atac. în timp ce atenţia era îndreptată spre cal, Stu scoase încărcătorul, căutînH mînă cartuşe în buzunar, înjur ploaia cădea estompînd to sunete. Dar mistreţul auzi zgomotul şi în ultimul moment \ atenţia de la cal la Stu. Era deja peste el cînd îl împuşcă piept, dar glonţul nu-i stăvili atacul. Colţii se mişcară lateral, înfigîndu-se în abdomen. Stu simţi sîngele îmbibîn nele şi împrăştiindu-se pe pămînt. întorcîndu-se greoi d rănii provocate de glonţ, porcul vru să-1 apuce din nou, s şi căzu. întreaga lui greutate de trei sute de kilograme se peste el şi-i strivi faţa în noroi. O secundă, mîinile lui se i cu disperare în pămînt, într-o luptă surdă pentru a se elibc asta ştiuse el dintotdeauna, de aceea nu sperase, nu visase făcuse niciodată planuri; sorbise numai cu nesaţ din viat; profund încît nu mai avusese timp să-şi plîngă soarta. M; doar să şoptească: „Mamă, mamă!" înainte de a-şi da şut

- De ce n-o mai fi retars Stu? o întrebă Meggie pe mân timp ce se îndreptau în direcţia de unde veniseră primele ti armă, disperate şi îngrijorate.

- Şi-a dat seama că am auzit, răspunse Fee. Dar cu ocb revăzu faţa lui Stu, atunci cînd se despărţiseră, felul în car" şese mîinile şi-i zîmbise. Nu sîntem prea departe, adăuga H du-şi calul.

Dar Jack şi Hughie ajunseră primii, la fel şi Bob şi to, în întîmpinare.

- Nu te duce, mamă, spuse Bob, în timp ce ea > Jack se îndreptă spre Meggie şi îi prinse mîinil£-

220

• Joii» Pcrec ' .

ochi verzi îi priviră, nu cu teamă sau uimire, n.ar fi fost nevoie să li se spună ceva.

ŞiHin băieţi nu fu în stare, s-o privească. "U c i 'adică? Oh, Doamne, ce s-a întîmplat? Nu

Nl' rit în timpul incendiului. S tu probabil că a deranjat ' 3 '"ct care i-a atacat. L-a împuşcat, dar porcul a căzut '"l'_S

a strjvit. Sînt morţi amîndoi. -' nu să tine, zbătîndu-se ca să se elibereze de mîinile

iar Fcc rămase nemişcată în mîinile murdare de sînge ale irivind în jur cu ochii sticloşi.

• prea mult, spuse în cele din urmă şi-1 privi pe Bob, cu oindu-i pe faţă şi părul adunat şuviţe pe gît, ca nişte inele fi-mă să merg la ei, Bob. Sînt soţia unuia şi mama celuilalt. i un drept să mă opreşti. Lasă-mă să-i văd! e se liniştise, stătea în braţele lui Jack, cu capul sprijinit l lui. Fee se îndreptă spre locul sinistrului, susţinută de . care îi înconjurase talia cu un gest protector. Meggie privi i ei. dar nu avu puterea să-i urmeze. Hughie apăru de undeva, doaic; Jack îi făcu semn cu capul să-i urmeze. Du-te cu ei, Hughie. Eu împreună cu Meggie o să ne întoarcem Tighcda să aducem o căruţă, îi dădu drumul surorii sale şi o * urce pe iapa castanie. Vino, Meggie; este aproape întuneric. n lăsa aşa toată noaptea, iar ei n-o să plece de aici pînă arcem noi.

• *><* Sj K- ^ T'8' °U °ămţa Prin n°roiul acela'în cele din

'ă< o foaie de?K, aU P"nS în ^î""' în urm a doi cai de

* me<?ea în ft rUgmită' T°m C°nducea ec&P^ ™ «mp ' ,. -a' cu cea mai mare lampă care exista la Dro- :2gie rămăsese la f - l<în-în l'mp ce H ŞI Stătea nemi?cată în faţa focului

aoamna Smith, plîngînd, o îmbia să mănînce,

221

îndurerată de împietrirea fetei, de şocul ei atît de niit împiedica să dea frîu liber lacrimilor. Auzind o bat -C' întoarse şi plecă să răspundă, uimită ca de obicei de i t '" circulau veştile în pustiul dintre ferme. ' a'

Părintele Ralph stătea pe verandă, ud şi plin de nor ' - în haine de călărie şi o pelerină de ploaie. '"'

- Pot să intru, doamnă Smith? - Oh, părinte! părinte! strigă ea şi se aruncă în bratcl

aţi aflat? ' ui

- Mi-a telegrafiat doamna Clcary. E un gest de nol't.. proprietar şi arendaş, pe care îl apreciez foarte mult Du obţinut aprobarea de la arhiepiscopul di Contini-Vcrchcsc i într-un suflet! Am luat un avion, în timp ce ateriza, s-a i botul în pistă şi atunci am simţit imediat glasul pâmînlului Dragul şi frumosul Gilly! Mi-am lăsat valiza la părintele Y casa parohială şi am închiriat un cal de la hotelul Imperiu spus că sînt nebun şi au pariat pe o sticlă cu Johnnie Walk Labei, că n-am să răzbat prin noroi. Oh, doamnă Smith, n; draga mea, lumea nu se sfirşeşte din cauza unui foc, indii de mare şi de distrugător ar fi fost! spuse zîmbind şi raîr umerii. Uite, am venit să uşurez lucrurile, iar dumneata r.. nici un efort să mă încurajezi. Nu mai plînge aşa, te rog!

- Aşadar, nu ştiţi? suspină ea. - Ce? Ce să ştiu? Ce este, ce s-a întîmplat? - Domnul Cleary şi Stuart au murit. Faţa lui deveni lividă. Involuntar, mîinile lui o împinsai

menajeră. - Unde este Meggie? întrebă răstit. - în salon. Doamna Cleary este încă pe cîmp, cu corpi

sufleţite ale celor doi. Jack şi Tom au plecat să-i aducă. 01 deşi sînt credincioasă, cîteodată nu mă pot abţine să nu ^ Dumnezeu este prea crud! De ce a trebuit să-i ia la£< Pfc

Dar părintele Ralph se şi îndreptase spre salon, dez i din mers pelerina, din care picura apa.

- Meggie! exclamă el îngenunchind la picioaie'e

care stătea şi luîndu-i mîmile reci în palmele sale, ude.

222

e scaun în braţele lui, îşi afundă adînc capul în fa ali''iccă F• e ochii, atît de fericită, în ciuda durerii, încît ,,.na uda Ş1 in ' . acesta să se termine. Venise, era dovada Jorca ^ Tcao avea asupra lui, nu greşise. "••ril p° '"î" Arwi mea Meggie; te uzi şi tu, şopti cu obrazul -s î n t U c f

. Nu . m_ conving că eşti în sigurâYiţă,

proprii mei ochi. Oh, Meggie, tatăl tău şi Stu!

} întîmpla'? ,, fost surprins de foc, iar Stu i -a descoperit cadavrul. A

. ^cis je un porc mistreţ, care a căzut peste el după ce 1-a ,t Jack şi Tom au plecat să-i aducă. i mai spuse nimic, dar o ţinu în braţe şi o legănă ca pe un pînă cînd o simţi mai puţin împietrită de durere. Apoi îi lârbia în mînă şi, fără să se gîndească, o sărută. A fost un •onfuz, care nu izvora din dorinţă, ci răspundea îndemnului it de ochii ei verzi. Ceva cu totul deosebit, un jurămînt total \liinilc ci se strecurară pe sub braţele lui şi cînd se împreu-<patc, ci nu-şi putu reprima o exclamaţie de durere. Meggie

s-a întîmplat? :d că m-am lovit în timpul aterizării. Am intrat cu avionul ml noroi din Gilly, o aterizare cam forţată. Mi-am pierdut ui şi m-am izbit de scaunul din faţă. văd.

cgetc sigure, îi deschise cămaşa udă, o scoase de pe braţe 'ntaloni. Sub pielea bronzată şi fină, o vînătaic neagră şi '"imdca dintr-o parte în alta, sub coaste; se sperie. • *W Ai călărit atîta drum de la Gilly cu durerea asta? c vorba de o fractură!

^â nu ti m-' Eram atît de nerăbdător să ajung aici, să mă "ldcca. D a ^ mt'mplat nimic' încît cred că Pur şi simplu am

- M

223

hcmora§ie internă, ştiam de mult. Dum-

eggie

Ea se aplecă şi-i sărută delicat rana, în vreme mîngîiau pieptul cu o senzualitate deliberată, care-1 ci ^ cinat, îngrozit, încercînd să se elibereze cu orice nr ^ capul, dar nu reuşi decît s-o îmbrăţişeze; un şarpe îj stra " ' i-o anihila. Durerea fu uiată, Biserica fu uitată, Dumn "" ' îi întîlni buzele şi i le sărută nerăbdător să-şi potole care creştea în el din ce în ce mai mult. îi găsi gîtul xn •-' piele'a fină, ca un satin; era ca o scufundare, mai adînc fără putinţă de întoarcere. O mare greutate îi zdrobea s n berîndu-i simţurile din întunericul în care se zbătuseră t; de vreme. Ar fi vrut să poată plînge; ultima dorinţă se est povara ghidului că este muritor, în clipa aceea îi smulse m' pe corpul lui păcătos şi rămase cu capul în piept, părînd -îl de studierea mîinilor care-i tremurau pe genunchi. Mesaie c făcut, ce ini-ai putea face dacă te-aş lăsa?!

- Meggie, te iubesc, întotdeauna te voi iubi. Dar eu şira nu pot... Pur şi simplu, nu pot!

Ea se ridică repede în picioare, îşi aranja bluza şi îl prhj cu un zîmbet crispat, care îi scotea şi mai mult în evidenţă d din ochi.

- Nu-i nimic, Ralph* O să mă duc. să văd dacă doamna îţi poate pregăti ceva de mîncare, apoi am să-ţi aduc o alifie cai. Cred că alină durerile mult mai bine decît sărutările.

-Telefonul funcţionează? reuşi el să întrebe. - Da, au tras un fir provizoriu prin copaci şi ne-au coi

acum cîteva ore. După plecarea ci, au mai trecut cîteva minute biu

părintele reuşi să se reculeagă şi să se aşeze la biroul - Alo, centrala, sînt părintele Ralph de Bricassart d

da. Oh, bună, Doreen! îmi place să te aud din nou. L; cunoşti niciodată numele telefonistei. Aş vrea o convoi cu Eminenţa Sa, arhiepiscopul Legatului Papal din S. timp, dă-mi, te rog, Bxigela, Doreen. . _

Abia avu timp s'ă-i spună lui Martin King ce se întin P se dădu legătura cu Sydney, dar un singur cuvînt la

224

vor încumeta să treacă prin noroiul din Toţi cci.carC,jj

r veni Ia lun^teje Ra[ph de Bricassart... Da, mulţumesc, menta'-' f'al"onl]| s.a împotmolit în noroi, aşa că va trebui bine. «ai a Noroi, Eminenţă, n-o-r-o-i, noroi! Nu, l0fC CU uîTse împotmoleşte Cînd încep ploile. A trebuit să '•0l.C!.t0G

ljllanbonc la Drogheda; este singurul mijloc de " t'C • -cea' vă telefonez, Eminenţă. Am făcut bine că am H^râni avut un fel de premoniţie... Da, c o situaţie

Uj rlrirv si fiul său Stuart au murit, unul carbo- i Padrait- \ i <* iy •? . -,ialt strivit de un mistreţ... Un m-i-s-t-r-e-ţ, un mistreţ, ,'' ull porc sălbatic... Da, aveţi dreptate, este cam bizară orbită în părţile astea. te liniile se auzeau şoapte ale ascultătorilor şi părintele •iuda stării în care se afla. Nu puteai să vorbeşti la telefon aţă lumea să fie pe fir - era singura distracţie pe care o i Gilly, ţinînd seama de foamea de informaţii a cetăţenilor Iacă ci ar fi lăsat linia liberă, Eminenţa Sa ar fi auzit

.-miisiunca Voastră, Eminenţă, voi rămîne să oficiez slujba liniare şi să fac aranjamentele necesare pentru ca văduva i nu ducă lipsă de nimic. . . Da, Eminenţă, mulţumesc. O ic la Sydney cît voi putea de repede. ratoarea asculta convorbirea. Preotul închise şi ridică ^cptorul.

-en. dă-mi te rog Bugela. >rbi cîtcva minute cu Martin King şi hotărîră de comun acord »w in vedere vremea rece de iarnă, puteau amîna funeraliile •a- 'n ciuda noroaielor, mulţi oameni ar fi dorit să vină la ™'ntare, dar existau probleme de transport.

se întoarse cu alifia pentru cai, dar nu se oferi să-1 ungă;

3"1 %ă n'Ci Un °UVÎnt !"J informă aPoi că doam-rtiasa în sufrageria mică peste o oră, aşadar

N'u i ° ba'6' ^'P11 avea senzaţia că o dezamăgise - drc de a f °8ea '"Să cu ce drePt î] Judeca ea pe el? Şti ace'de ce era furioasă?

225

tiuse

în lumina cenuşie a zorilor, mica procesiune două corpuri ajunse la pîrîu şi se opri. Deşi pîrruj p-iCSc' din matcă, apele lui se umflaseră, ajungînd la o ad* ^l treizeci de picioare. Părintele Ralph înotă pe iapa sa" lor, cu toate instrumentele pentru ritual în desaga d n'" ce Fee, Bob, Jack, Hughie şi Tom îl înconjurară, el îi H ^ care acoperea corpurile şi se pregăti să le dea binecuv' Maiy Garson, nimic nu-1 mai putea impresiona, totuşi ' respingător la Paddy sau la Stu. Erau amîndoi ncgr' n cauza focului, Stu în urma sufocării, dar preotul îi sărută şi respect.

Pe o distanţă de cincisprezece mile, bucata de metal fu şi îngropată în pămînt, în urma cailor, lăsînd urme car rămînă şi peste ani, chiar şi după ce iarba va creşte dir părea totuşi că nu vor reuşi să meargă mai departe; pîrîul • va ţine pe malul său, la numai o milă depărtare de Drosl

- Am o idee, spuse Bob, întorcîndu-se spre părinte! Părinte, numai dumneata ne poţi ajuta, fiindcă eşti singur un cal odihnit. Caii noştri nu au putere decît să treacă o apă. întoarce-te şi caută nişte bidoane goale, ermetic înch încît să nu intre apa în ele. La nevoie, smoleşte-le. N douăsprezece, chiar zece, dacă nu găseşti mai multe. L adu-le la apă. O să le punem sub targa şi o să improvizai

Părintele Ralph făcu ce i se spuse, fără alte întrebări: nici el altă soluţie. Dominic O'Rourke, de la Dibban-Dibb la fermă împreună cu doi dintre fiii săi; era vecinul cel mai Cînd părintele Ralph le explică despre ce este vorba, încep imediat, răscolind toate magaziile să găsească capace, sigilindu-le. Ploaia cădea în continuare şi i prească timp de două zile.

- Dominic, iartă-mă că-ţi spun, dar cînd vor se

vor fi pe jumătate morţi. Va trebui să facem înmoffliin'" şi chiar dacă sicriile vor fi gata la Gilly, n-o să le putem •• noroiul ăsta. N-ar putea unul dintre voi să facă doua si nevoie numai de un om să mă ajute să-i trec apa.

226

care,

lătinarâ din cap; voiau să vadă ce mai rămă-

^PaddyŞlf tata, spuse Lian, . facem n°_' jdoancie, părintele Ralph şi Dommic O'Rourke pnd'h'P^1 ?u şj ţ) trecură înot. •piară spi } ' jntC( strjgă Dominic. Nu trebuie să săpăm 1 lucrt!C. !'fela afurisit! La un moment dat mi-am zis că Maiy noroiu a < ^ ^^ cavoul din marmură, dar în ntrcciit masuici.

.n dac-ar fi aici, aş saruta-o! d| opinie, strigă Ia rîndul său părintele Ralph. ,niră targa din metal pe bidoane, cîte şase pe fiecare parte, 'ara caii epuizaţi de frînghia carea avea să tragă pluta. c şi Tom porniră înainte, pe malul dinspre Drogheda, apoi l şi priviră în urmă, în timp ce ceilalţi trăgeau pluta de pe ictatâ de cai, pluta începu să alunece. Ca să cîştige timp, Im frunte îşi orientară caii pe drumul spre fermă, bucata de nd transportată mult mai uşor pe bidoane. La capătul ham-sc afla o rampă, aşa că aşezară targa în clădirea imensă, iltc acareturi, înfăşurate în fulgarine de ploaie, Minni şi iră primele din casă, îngenuncheară de o parte şi de alta a metal şi începură să se roage. se umpluse. Duncan Gordon sosise de la Each-Uisge,

)avies de Ia Narrengang, Horry Hopcton de la Becl-Beel, :rmichael de la Bracoola. Bătrînul Angus MacQueen luase ren local pînă la Gilly, de unde împrumutase un cal de la ough şi venise împreună cu el. Călătorise aproape două nilc prin noroi.

' terminat, părinte, spuse Horry, mai tîrziu, în timp ce toţi '!au'"salonul mic, mîncînd friptură şi budincă de rinichi. 'acut rava8'i Pnn fermă; abia dacă mai am vreo oaie şi >pac verde. Slavă Domnului că ultimii cîţiva ani au fost aV a Să"m' reconstruiesc ferma; şi dacă ploaia KpCd&' °ar Să ne ferească Dumnezeu de ' nirrT '" UnTlător'' zece ani, părinte, pentra că nu voi Ic PUS deoparte ca s-o iau de la capăt.

227

- Tu eşti mai tînăr decît mine, Horry, spuse r delectîndu-se cu bucatele doamnei Smith. Nici o cal ^ putut să taie pofta de mîncare a unui om din cîmni'i " nevoie de hrană ca să le înfrunte. °-

- Eu cred că am pierdut cam jumătate din părrr două treimi din ou Părinte, avem nevoie de rugâcin -i '

- Ai! exclamă şi bătrînul Angus. Eu n-ani foct J năpăstuit ca voi, Horry şi Garry, deşi am pierdut şai?> acri şi jumătate din oi. în asemenea momente mă gî, mai bine dacă nu plecam din Skye în tinereţe.

Părintele Ralph zîmbi. - Sînt gînduri trecătoare, Angus, ştii doar. Ai plecaţ

din acelaşi motiv pentru care am părăsit şi eu Clunamara mic pentru tine.

- Ai! M-ai prins. Iarba rea nu piere, nu-i aşa, părinte Va fi o înmormîntare ciudată, îşi spuse părintele Raln

în jurul său; în afara femeilor de la Drogheda, restul asis alcătuit numai din bărbaţi, îi dăduse o doză mare de laud Fee, după ce doamna Smith reuşise s-o dezbrace, s-o uşi aşeze în patul mare, pe care-1 împărţise cu Paddy; iar cînd să înghită, plîngînd isteric, o prinse de nas şi i-1 turnă pe menajamente. Ciudat, nu se gîndise că Fee va claca. Călii făcuse repede efectul, pentru că ea nu mîncase de douăzcc de ore. Ştiind că Fee doarme, se simţi oarecum uşurat. M la bucătărie, unde o ajuta pe doamna Smith să pregăteasc rea. Băieţii se culcaseră cu toţii, atît de epuizaţi, încît abia să-şi dezbrace hainele ude, înainte de a cădea într-un somn c Cînd Minnie şi Cat terminară veghea la căpătîiul lui Pad> aceasta fu preluată de Gareth Davies şi fiul său Enoch, c petrecură timpul vorbind şi mîncînd.

Nici un tînăr nu veni în salonaş să se alăture celor ba]

erau în bucătărie, ca s-o ajute pe doamna Smith, dar de -să fie în preajma lui Meggie. Cînd îşi dădu seama de as • Ralph se simţi şi neliniştit, dar şi eliberat de grijă. Ei b' • va trebui Meggie să-şi aleagă un soţ, şi o va face m

228

mod11'

- - ta de douăzeci şi nouă de ani, era un chipeş pavies- î" ^ Qchii foarte negri; Liam O'Rourke avea -unct". cu PalV părui auriu şi ochii albaştri, ca şi fratele

•ci ?' $asc c*ncj de ani, Rory; Connor Carmichael, la cei douăzeci şi c ^ ^^ oglinda surorii sale mai mari, tot

atît , jj doi de ani < ^ Arogant; partida ideală părea să fie nepotul

^labil. "tţ1 P^j maj apropjat de vîrsta lui Meggje, douăzeci ,lis-

Al'stal'"'.iat chjpeş ce moştenise ochii albaştri de scoţian

'"'.l" j \s.0 să se îndrăgostească de unul din ei, să se „bă copiii pe care şi-i dorea cu disperare. Oh, Doamne, să taci asta pentru mine, aş suporta mai uşor chinul de l bucuros...

dată, nici o floare nu împodobi sicriele, iar vazele din imascră goale. Bobocii care rezistaseră aerului înfierbîntat rii infernale, fuseseră apoi striviţi de ploaie şi îngropaţi de i nişte fluturi în agonie. Şi toată lumea cădea din picioare. osiţi şi cei care străbătuseră mile întregi pentru a-şi arăta a faţă de Paddy^ şi cei care transportaseră corpurile neînsu-;i femeile care pregătiseră mîucarea şi se îngrijiseră de c. Părintele Ralph se simţea atît de extenuat, încît părea că i în vis; ochii săi îi evitau pe-ai lui Fee, încercau să nu vadă de tristeţe amestecată cu furie întipărită pe faţa lui Meggie, colectivă din grupul Bob, Jack, Hughie. . . icu nici un elogiu; Martin King vorbi scurt şi emoţionat, în celor prezenţi, şi preotul începu imediat Requiemul. îşi din obişnuinţă cele necesare, pentru că nici un preot nu a ele, cînd dorea să aducă pacea, sau binecuvîntarea, dar ^şmmte potrivite pentru înmormîntare şi nici în casă nu 1 atrmul Angus reuşise însă să treacă pe la casa parohială •ac unde sosi cu veşmintele.

' ' 3 fa & înnegrită de foc, şi se înconjurat dc &' ad alb- De data aceasta P°arte sicriele' de?i

alunecau în noroi, orbiţi de pe mormîntul bucătarului

229

- '" °chl-

Apoi se termină totul. Vizitatorii plecară pe c. • fulgarine de ploaie, unii dintre ei privind trişti la •'•"1^ alţii mulţumind lui Dumnezeu că au scăpat de m Părintele Ralph îşi strînsc cele cîteva lucruri, const' ° ?' să plece, înaiijte de a fi prea tîrziu.

Se duse să-şi ia rămas-bun de la Fee; ca seden l privindu-şi cu un aer absent mîinile.

-Fee, te simţi bine? întrebă stînd în aşa fel încîls-n Ea se întoarse spre el şi îl privi cu o figură atîi cb •

. încît preotul se înspăimîntă şi închise ochii. '

- Da, părinte, o să-mi revin. Trebuie să ţin registre] cinci fii de îngrijit - şase, dacă-1 număr şi pe Frank d- că-1 putem include şi pe el, nu-i aşa? îţi mulţumesc în nui Nici nu găsesc cuvinte să-mi exprim recunoştinţa pentru t făcut. Mă simt mult mai liniştită la gîndul că oamenii Bisci ghează pentru el, îi fac viaţa puţin mai uşoară. Oh, daca 1- vcdea, numai o dată!

Este ca un far, îşi spuse el; străluceşte de durere, ori de mintea ei atinge acea culme a emoţiilor care e prea înaltă ] fi ascunsă vederii. O flacără uriaşă, urmată de prăbuşirea ii

- Fee, vreau să te gîndeşti la ceva. - Da, la ce? Chipul i se întunecase din nou. - Mă asculţi? întrebă ei cu asprime, îngrijorat şi pai

înspăimîntat ca înainte. Un moment a crezut că ea se închisese atît de tare în sii

nici măcar duritatea tonului nu pătrunsese pînă la ea. dar reveni şi buzele ei murmurară:

- Paddy, bietul meu Paddy! Bietul meu Stuart! Bici Frank! Se retrase apoi în armura de fier, de parcă s-ar ti«(

prelungească perioadele de întuneric, pînă cînd lumina n străluci niciodată în viaţa ei.

îşi plimbă ochii prin cameră, fără să pară că o recum1- - Da, părinte, te aud. - Fee, îţi aduci vreodată aminte că ai o fiică? Ochii verzi îl studiară o clipă aproape compătimi

230

liejle? Ce este o fiică? Nu e decît o amintire n1intesc°aie ^. tjnal.g a propriului eu, care va reedita

131 l"1"'" r" i , aceleaşi lacrimi. Nu, părinte. Eu

încerc jrrcşeli- ^ dacă djn întîmplare mă gîndesc la ea, o fac ani ° 'a f ,. băiat. O mamă îşi aminteşte întotdeauna jju-rni ca ar

'"'C' H i" cu lacrimi, Fee? Te-am văzut numai o dată. ^vr. • vezj niciodată, pentru că mi-a secat izvorul

* ă Mior îi străbătu corpul. Ştii ceva, părinte? Acum f ' -un dat scama ce mult îl iubesc pe Paddy, dar, ca T'n'e parcursul întregii mele vieţi, am descoperit prea

.Ttirziu pentru el, prea tîrziu pentru mine. Dac-ai şti cît ii-am dorit să-1 îmbrăţişez şi să-i spun că 1-am iubit! Oh, sper să nu mai existe o fiinţă pe lumea asta care să fie atît

iccrcată! întoarse să nu-i mai vadă faţa răvăşită, să-i dea răgazul a să-şi recapete calmul. eni nu va simţi niciodată durerea ta. Ii al gurii i se ridică într-un zîmbet aspru.

\sta este o consolare, nu-i aşa? Poate nu sînt de invidiat, -; :a mea este numai a mea. îmi promiţi ceva, Fee? Ce anume?

Ai grijă de Meggie, n-o neglija! Trimite-o la petrecerile de la '• incuraJcaz-o să se gîndească la măritiş, la o casă a ei. Am ' cum o privesc tinerii. Dă-i ocazia să-i întîlnească din nou, în Aurari mai fericite.

J>acă spui dumneata, părinte, aşa o să fac. '" ,ir°tU! °Iăsă contemplîndu-şi mîinile fine şi albe.

fusese adăpostit calul închişi se aplecă să strîngă

§8ie, sprijinită de o grămadă de paie, îl pri-

1 tinca un °înd cl îşi îndrePtă Poziţia, în r de cu]oare roz-gri. Este singurul. L-am

231

< k hote Iun U Ja- in timp c nal

găsit într-un tufiş, lîngă rezervorul de apă din sn că acolo nu a ajuns nici căldura focului, nici ni . • C pentru dumneata. Să-ţi aducă aminte de mine. ' 'a

Luă bobocul pe jumătate deschis, cu mîna-i t - - rămase privindu-1 îndelung. l

- Meggie, nu am nevoie de un lucru anume ca • tească de tine. Te port în mine şi tu ştii prea bine ăst \ mai ascund, nu?

- Dar uneori, un obiect concret are darul să-ti" memoria, insistă ea. Poţi să-1 primeşti şi să-ţi anijni crurile pe care altminteri le-ai fi dat uitării. Te rog j-

-Numele meu este Ralph. Deschise valijoara cu obiecte bisericeşti şi scoase cai

ciuni, legată în piele scumpă. I-o dăruise tatăl său cînd a nisit, de mult, în urmă cu treisprezece ani. Cartea se dese la o panglică albă; mai întoarse cîteva pagini, aşeză tranuui închise. .

- Vrei şi tu o amintire de la mine, Meggie? -Da. - N-o să-ţi dau. E mai bine să mă uiţi, să-ţi deschizi och:

lumea ta şi să găseşti un om bun, să te căsătoreşti cu el, să a; pe care-i doreşti atît de mult. Tu eşti o mamă înnăscută. Nu t-. să te agăţj de mine. Eu n-o să pot părăsi Biserica niciodată fi cinstit cu tine pînă la capăt, de dragul tău. Nu vreau sapi Biserica, pentru că nu te iubesc aşa cum îşi iubeşte ur înţelegi asta? Uită-mă, Meggie.

- Nu mă săruţi de adio? Drept răspuns, el sări în şa şi îşi mînă calul spre pe

de a-şi pune pălăria de fetru. Ochii lui albaştri se aprim apoi calul ieşi în ploaie şi o porni fără chef pe drum sp nu încercă să-1 urmeze, rămase în grajdul întunecat şi '!

rînd mirosul de cal şi fin; în clipa aceea îşi aminti de n> Noua Zeelandă şi de Frank.

Treizeci de ore mai tîrziu, părintele Ralph intră m <-episcopului Legatului Papal, traversă încăperea, săru •

232

- hosit pe un scaun. Numai cînd simţi acei si se allin .• studiindu-l, îşi dădu seama că trebuie să clii atotŞ ll ^ ^ ce jj urmăriseră cu privirea atîţia 1C ciuda ' ' , care Coborîse din tren. Uitase de valiza 1(1 Ill0ir"". .. |g ia părintele Watty Thomas; plecase la .-jsa Pa ostai cu numai două minute înainte de plecare e mile într-un tren îngheţat, în cămaşă, pan-

e ud leoarcă, fără să simtă frigul, îşi exa--1"' - înfăţişarea, cu un zîmbet vinovat, apoi îl privi pe

' t' Eminenţă. S-au întîmplat atîtea, că nici nu mi-am

cc ciudat arăt. scuza, Ralph. Spre deosebire de predecesorul său, obiş-• adreseze secretarului său pe numele mic. Arăţi roman-. şj jnlpetuQs! îţi stă bine în costum de călărie. Numai că .•am monden, nu crezi?

LUiranţă, mult prea monden. Cît despre calificativele „ro- „impctuos", Eminenţă, nu vi s-ar mai părea potrivite noaste obiceiurile din districtul Gillanbone. 1 1 meu Ralph, chiar dacă ţi -ai pune în minte să te îmbraci ,, j sac şi să-ţi presari cenuşă pe veşminte, ai arăta la fel de mic şi impetuos. Costumul de călărie îţi vine aproape la fel de :a o sutană; şi nu-ţi pierde vremea să-mi explici că nu-ţi dai '• fc asta, ştii prea bine că te avantajează mai mult decît sutana. oarte deosebit de a te mişca, mai ales atrăgător, şi ţi-ai ilucta; probabil că nu ţi-o vei pierde niciodată. Am de "ici cînd voi fi rechemat la Roma, să te iau cu mine. O cz de minune văzînd ce reacţii provoci asupra prelaţilor jm, mici şi graşi, o felină printre porumbei rotofei! ' anntele Ralph îşi îndreptă ţinuta: 1 foarte rău> dragă Ralph? continuă arhiepiscopul mina ^ de spatele mătăsos al pisicii sale

' Eminenţă l-°anienii ««ia, u iubeşti

mult, nu?

233

-Da. - Şi îi iubeşti pe toţi la fel, sau faci unele diferent

Părintele Ralph era cel puţin la fel de isteţ ca si r petrecuse destul de mult timp în compania lui ca - •' raţionamentele. Aşadar, pară întrebarea insinuantă cu ' •"" dezarmantă; un şiretlic, care îi potolea imediat susn' • '"^ nenţei Sale. Niciodată nu-i trecuse prin cap acestui o ^ minte ascuţită, că sinceritatea poate ascunde mai mult/^ ezitare. ''

- îi iubesc pe toţi, dar, după cum spuneaţi, pe unii mă' fetiţă, Meggie, pe ea o iubesc cel mai tare. întotdcaun asumat anumite responsabilităţi faţă de ea, pentru că fam ' atît de preocupată de băieţi, încît uită de existenţa fetei

- Şi cîţi ani are această Meggie? - - Nu ştiu exact. Presupun că în jur de douăzeci.

I-am mamei sale promisiunea că o va scoate în lume, ca să poată: . tineri de vîrsta ei. Altfel îşi va irosi viaţa şi va rămîne izt>' Drogheda, ceea ce ar fi regretabil.

Nu spusese decît adevărul; nasul infailibil al Arhiepiscop simţi imediat. Deşi era cu trei ani mai bătrîn decît secretari: în cariera lui în sînul Bisericii nu fusese supus aceloraşi ver riguroase ca aceea a lui Ralph şi din această cauză se sirr.i mult mai bătrîn decît va fi vreodată Ralph; Vaticanul se hrâr esenţa vitalităţii oamenilor săi, dacă aceştia îi erau dăruit; devreme, iar Ralph avea resurse inepuizabile la capitolul vivr\

Ceva mai relaxat, continuă să-şi privească secretarul cur descopere pentru cine sau pentru ce clocotea părintele Ra-Bricassart.

La început fusese sigur că era vorba de o slăbiciune c~ Frumuseţea lui uluitoare trebuie să-1 fi făcut ţinta multor P-prea multe ca să poată păstra inocenţa sau nepăsarea."*• ce trecea timpul, descoperea că avea dreptate numai PeJ îngrijorarea exista, dar în afara ei sesizase şi o inocenţa lată. Dacă părintele Ralph de Bricassart ardea pentru cev ^ un caz nu era vorba de o plăcere carnală, îl obligase Pc

234

nosexualilor irezistibili şi* dacă 1-ar fi tentat . , jn comPal1ia

nl"1UI "e o "înţelegea foarte bine pentru că şi el se distingea " PC rn'culari'tâţi. Ca toate celelalte instituţii, şi Biserica '• 'cciale pentru oameni ambiţioşi, perpetuate în timp. •omîi că părintele Ralph îi înşelase pe acei Cleary, pe idea că îi iubeşte atît de mult, şi le furase moştenirea, adevăr o făcuse, merita spînzurat. Şi cum îi străluciseră '•"'Va pomenit de Roma! Poate că trebuia să încerce şi alt k-'schimbă vorba cu dezinvoltură, dar ochii ascunşi de pleoape nircau cu atenţie. .\m primit veşti de la Vatican în absenţa ta, Ralph, spuse pisica in braţe. Dragă Sheba, eşti egoistă; mi-au amorţit pi-ele. Da? Părintele Ralph se scufundă în fotoliu, ţinînd cu greu deschişi. Da, poţi să te duci la culcare, dar nu înainte de a afla noutăţile. ilin timp în urmă am trimis o informare particulară Sfîntului

ic şi astăzi mi-a parvenit răspunsul prin intermediul prietenului

' ''naiul Monteverdi. Oare este descendent din familia re- i de muzicieni? De ce uit întotdeauna să-1 întreb? Oh, :c scoţi gheruţele cînd eşti fericită?

'' Eminenţă, încă n-am adormit, spuse părintele Ralph •u mă miră că vă plac atît de mult pisicile. Şi dumnea- le?> la fel; vă jucaţi cu prada, ca să vă distraţi. Pocni din

'•Shcba, vino la mine!

"iiediat dln Poala purpurie, traversă covorul, sari iiiM,;: _r • • w i i j ?

şi ramase acolo adulmecînd ciudatul miros 0 întjmpină. Ochii albaştri ei părintelui Ralph Rochii negri ai arhiepiscopului, ambii pe

235

anifesta însă nici o formă de interes, ca este spionat. Pentru că

' ' ' clliar,Ş -'.copul îşi supraveghea singur oamenii, iar cînd 1:111 - •' curea la canalele secretarului său.

I1U recurgea tCr'1K ' dă că slăbiciunea părintelui Ralph o constituiau sCV' ' de a fi preot; amîndouă erau faţete ale unei

- Cum reuşeşti asta? întrebă arhiepiscopul. pj„- braţele nimănui, dar la tine vine, de parcă i-ai Ha

as'aii; ingrat! V'a'

-Aştept, Eminenţă! - Şi mă pedepseşti, luîndu-mi pisica. Bine, ai c"

Pierzi vreodată? Asta este o întrebare interesanta M dragul meu Ralph. într-un viitor foarte apropiat vei ni mitră, iar lumea ti se va adresa cu „My Lord" cpiscon d

Asta i-a deschis ochii mari de tot! remarcă arhicpi făcut. Era prima oară cînd părintele Ralph nu încerca s" sau să-şi ascundă adevăratele sentimente. Pur şi simni *"' fericire.

236

PflTRU

1933 -1938 Luke

10

ra uimifor cît de rapid se regenera vegetaţia; în decurs de o sâptămînă smocuri de iarbă se iviră din niîzga întunecată şi peste alte două luni copacii arşi înfrunziră. Dacă i erau rezistenţi şi energici, asta se întîmpla numai datorită i că pămîntul nu le dădea voie să fie altfel; cei care erau .: înger, sau nu se înarmau cu o răbdare supraomenească nu mult în nord-vestul Australiei. Dar aveau să treacă ani buni se vindece rănile. Multe rînduri de învelişuri trebuiau să şi să se schimbe, înainte ca trunchiurile de eucalipt să devină albe, verzi sau roşii, iar un anumit procent de vegetaţie nu ai regenera niciodată. Şi încă mulţi ani scheletele aveau să cîmpiile frămîntate de copitele animalelor, intrînd în ciclul l naturii. Şi pe drumul spre Drogheda, venind dinspre vest, adinei lăsate de targa în care fuseseră aduşi Paddy şi Stu >era cao mărturie a istoriei transmisă de nomazi celor care ™. pmă cînd totul deveni o legendă a cîmpiilor cu pămîntul

?hcda pierduse probabil o cincime din suprafaţă şi circa ^01, o agatelă faţă de producţia pe care o realizase această

r<w să6' ma- bUn1' dC 125 00° de Capete' Nu avea absolut Domnul^ ^'"^ CinGVa d° nedrePtatea SOT^, sau de cru-

I0adc capcter' ngurul lucru care le rămînea de făcut era să ° ?1 să mceapă iar munca, în nici un caz aşa ceva

239

nu se întîmpla pentru prima oară şi nu putea nime • fi fost şi ultima. "' 8ar;)

Dar era dezolant să vezi grădinile Droghedei aride ' vara. împotriva secetei puteai lupta cu ajutorul re S' apă, construite de Michael Garson, dar după incenH' ° supravieţuise. Glicina nu înflorise, trandafirii eraimsc c ' moarte, cerceluşii se uscaseră şi ei, viţa de vie se vest -' ' ^ se consumase din rezervoarele de apă se recuperase di a urmat tocului şi toată lumea de la Drogheda îşi rc

fărîmă de timp pentru a-1 ajuta pe Tom să refacă grădin- Bob hotărî să ducă mai departe politica lui Paddy Hc

mai multe mîini de lucra la Drogheda, aşa că mai tocm meni; Mary Garson se limitase doar la bărbaţii Clearv r să facă angajări numai în timpul împerecherii, al fatali tunsului. Paddy însă îşi dăduse seama că oamenii mum bine dacă ştiu că au un loc stabil. Majoritatea oierilor acut de dorul de ducă, aşa că, oricum, nu stăteau prea nu

Casele noi, înălţate lîngă pîrîu, erau locuite de oameni c; Bătrînul Tom avea o căsuţă curată, cu trei camere, nou co sub un arbore de piper, în spatele curţii pentru cai şi ci mîndru de statutul său de proprietar. Meggie continuă să < gheze padocurile apropiate, iar mama ei se ocupa mai de registrele fermei.

Fee prelua îndatorirea de a comunica cu părintele de Br dar, spre deosebire de Paddy? ea nu transmitea nici o altă in f. în afara celor referitoare la fermă. Meggie ardea de nerâl pună mîna pe scrisori şi să le devoreze, dar-Fee nu-i dade; pentru că le încuia într-o cutie din metal, de îndată ce Acum, în lipsa lui Paddy şi a lui Stu, nimeni nu se mai putea de Fee. Cît despre Meggie, imediat după plecarea părintclu Fee a şi uitat de promisiunile făcute. Meggie răspundea la n la dans şi la petreceri cu un refuz politicos; ştiind acest i nu a insistat niciodată să-i schimbe hoiărîroa. Liani profita de orice ocazie să meargă la Drogheda; Enoch u fona tot timpul, la fel şi Connor Carmichael şi Alistair M*

240

,„,.-,.„i~ era atît de distantă că-i aducea în ,carc dintre ei,

-pcrărn' de umedă pentru a menţine pămîntul clisos şi •sul'01 , . „ : • „ ; /-igt ătnare de snerante. La venirea

dînci'şi dătătoare de speranţe. La venirea "-"ă'cadă ploi sporadice; de astă

dată, perdelele ne-"niara, • nu de praf. Din această cauză, exodul celor ' l'L 'csiiinca economică luă sfîrşit; pe vreme rece, pneu-ni printre cei care nu dormeau sub un acoperiş. V 'c în ce mai îngrijorat din pricina timpului rece; u rezistau multă vreme la umezeală fără să facă boli 'Vunsul fusese un calvar, datorită lînii ude, iar dacă •otul pînă la vremea fătatului, mulţi miei aveau să piară

ui dădu semnalele bine ştiute - două lungi şi unul scurt, • ehcda; Fee ridică receptorul, apoi se întoarse, fob. AML-F, este pentru tine. \lo. Jimmy, sînt Bob...da, bine...oh, bine! Are referinţe . î n ordine, trimite-1 aici să stăm de vorbă... dacă este bun, i-i spui că slujba e a lui, vreau totuşi să-1 văd mai întîi; n-am crc în referinţe... Bun, mulţumesc! Ura! Bob se aşeză. Vine i muncitor, bun, zice Jimmy. A lucrat în vest, în Queensland, :â Longrcach şi Charleville. A fost şi cioban şi păstor de vite. fcrmţe grozave. Poate călări orice are patru picioare şi o

spune despre el că poate ridica un cal. înainte a tuns şi oi; un ' alta. Jimmy spune că tundea peste cincizeci pe zi. Asta mă •Jicios. De ce ar vrea un om atît de îndemînatic să se angajeze P u muncitor la fermă, cu un salariu mult mai mic? Nu se ' cs ca un specialist în tuns să lase foarfecele, pentru un ^ ne fie de folos, ştie de toate.

anilor'.accen{uî lui Bob devenise din ce în ce mai

" le di" CC în ce mai scurte' Se aPr°Pia de dezamăSirea lui Meggie, nu dădea vreun lnsoare cu vreuna din fetele de măritat, pe

241

Barvvon

•«ar

care le cunoscuse la puţinele petreceri unde se di politeţe. Era teribil de timid, dar mai ales păre f6'11

pămînt. Jack şi Hughie începură să-i semene din -°ar Preferau să doarmă pe cîmp, iar atunci cînd în '" ° culcau pe duşumea, temîndu-se să nu se moleşeas -^ tului. Soarele, vîntul şi seceta le brăzdaseră fetele Hi " străluceau ochii albaştri liniştiţi, cu priviri mclano r" oglindeau parcă depărtările şi cîmpiile întinse. Era a bilsă-ţi dai seama de diferenţa de vîrsta dintre ei Fie nasul roman al lui Paddy şi o expresie de blîndete fam T pe faţă, dar erau mai bine făcuţi la corp decît Paddy a -se micşorase după ani întregi de tuns oi şi de stat aplec taseră în schimb frumuseţea călăreţului. Cu toate aceste-interesaţi de femei, nici de confort sau alte plăceri

- Omul acesta nou este căsătorit? întrebă Fee, în ţin nişte linii cu cerneală roşie.

- Nu ştiu, n-am întrebat. O să aflăm mîine cînd sos - Cu ce vine aici? - 11 aduce Jimmy cu maşina; trebuie să meargă pi

stand. - Să sperăm că va rămîne ceva mai mult. Dacă n

s-ar putea să plece după cîteva săptămîni. Răi oamc ăştia, mai spuse Fee.

Jims şi Patsy plecaseră la şcoală, la Riverview, hc stea acolo nici o zi peste vîrsta de paisprezece ani, cît era Aşteptau cu nerăbdare ziua cînd vor merge în padoci Jack şi Hughie, cînd Drogheda va fi din nou îngrijită de străinilor li se va permite să vină şi să plece cîn> împărtăşind pasiunea familiei pentru lectură, nu îndrag view-ul din cale-afară; o carte putea fi purtată la şaua în buzunarul hainei şi se citea cu mult mai multă plact

unui copac, în miezul zilei, decît într-o clasă iezuită. r grea trecerea de la Drogheda la internat. Ferestre^ ^ sălilor de clasă, spaţioasele terenuri dejoacă, boga,1 • confortul n-aveau nici o importanţă pentru ei şinl " le spunea nimic, cu toate muzeele, galeriile şi săli

242

flgura <jeja în registre, la fel ca toate l. şi deja se vorbea despre el în casa mare, lke,ccît se obişnuia despre angajaţii fermei, încă de la I'.t fC-

stea într-o baracă obişnuită şi se instala într-o c luza ^ ^^. ^ prczentase doamnei Smith şi-i

' ° ' 'T na deşi pe ea, de obicei, n-o interesau muncitorii "nPT'cra curioasă să-1 vadă cu mult înainte de a-1 întîlni. ^C^ înerijea în continuare de iapa murgă şi de calul " ° o ,ml rir la staulul oilor, şi nici n-avea ocazia să- i iiinK " ni«' * A că pe angajaţi, întrucît îşi începea treaba mai tirzm decit C[n cele din urmă îl Văzu pe Luke O'Neill într-o după-

tirziu, cînd soarele strălucea roşu deasupra copacilor şi ircle întunericului anunţau noaptea. Ea venea de la Borehead şi ca pîriul, ci sosea dinspre sud-est şi intenţiona să facă acelaşi u. ui îi bătea soarele în ochi, aşa că Meggie îl văzu înaintea lui.

llărca un cal mare, dar rău, negru, cu coadă stufoasă; ea bine animalul, căci ei îi revenea sarcina de a roti caii şi se chiar unde o fi dispărut calul în ultima vreme. Nici un lorca şi, pe cît puteau, toţi îl refuzau. Se părea că pe noul .i-l deranja, ceea ce spunea multe despre priceperea lui la u că era un cal afurisit, care obişnuia să muşte călăreţul momentul cînd acesta descăleca. să apreciezi înălţimea unui om, cînd acesta este călare, australienii folosesc şei mici englezeşti şi călăresc cu îndoiţi, stînd foarte drepf în şa. Noul venit părea înalt, ' se mtîmPla să fie disproporţionat, aşa că Meggie lăsă 1 asta pentru mai tîrziu. Totuşi, faţă de ceilalţi muncitori, :aniaşi|c albe şi flanelele de corp gri; parcă era un dandy, a amuzaţi.

pe ' aproaPe' ridicînd Pălăria

nr' VeSCll> ° priviră Pe Meggie cu o admiraţie vădită, aProP,au unul de celălalt '

243

. inJ,te săptămîni pînă cînd Meggie 1-a întîlnit pe liscrâ mal "

•• Lllke 1 IlUI'

- Ei bine, cu siguranţă că nu eşti Doamna, deci fiica, spuse el. Eu sînt Luke O'Neill. 'ebl)H

Meggie murmură ceva, dar nu-1 mai privi; era art A şi de furioasă, că nu-i trecu prin minte nici un subiect d C "^ Oh, cum îndrăznea cineva să aibă faţa şi ochii părintcl • deosebea doar prin felul în care se uita la ea; privirea l • ' aparte, dar în ea nu ardea dragostea; din primul m părintele Ralph îngenunchease în gara prăfuită din Gin v văzuse dragostea în ochii lui. Să te uiţi în ochii lui şi Să n el! Era un joc crud, o pedeapsă.

Străin de gîndurile care-i treceau prin minte tovarăş drum, Luke O'Neill îşi strunea calul să meargă lingă m Meggie, împroşcînd apa rîului în toate părţile, pentru că se i destul de mult după atîtea ploi. Era frumoasă, da, da! Ce n;

ce pe capul băieţilor era pur şi simplu culoarea morco\ micuţa asta arăta cu totul altfel. Dacă s-ar uita puţin în putea vedea şi faţa! Tocmai atunci fata s-a întors spre aruncat o asemenea privire, încît sprîncenele lui s-au împr uimire; nu exprima ură, dar parcă încerca să desluşeasd nu reuşea, sau lăsa impresia că ar fi văzut un lucru nedo ce se întîmpla? Oricum, prezenţa lui părea s-o deranjeze era obişnuit să fie cîntărit în balanţe feminine şi să fie ga? respunzător". Prins aproape total în capcana părului roşi a ochilor ei blînzi, Luke nu făcea decît să-i sporească fetei c şi dezamăgirea. Şi totuşi, ea îl privea, cu gura întredesd broboană de transpiraţie deasupra buzei de sus şi pe tr cauza căldurii, cu sprîncenele aurii ridicate, exprimînd o care încă mai căuta un răspuns.

El zîmbi şi dădu la iveală dinţii albi ai părintelui Ralp'1

nu era zîmbetul lui Ralph. - Ştii, arăţi exact ca un bebeluş. Eşti numai întrebări

de exclamare.

Ea îşi întoarse privirea. - îmi pare rău, n-am vrut să te examinez, îmi amin <-\

asta-i tot.

244

- cît vrei. Este mai bine decît să mă priveşti de uta ai «• De cine-ţi amintesc? .' ~. ^portantă. Atîta doar că este ciudat să vezi pe I ° 1 lotuşi necunoscut.

ă- micuţă domnişoară Cleary?

'° Nu arc destulă demnitate, nu ţi se potriveşte deloc. IL''"- |- ut mai mult să te cheme Belinda sau Madeline, i'jd'cc^t'numclc de Meggie, îl accept şi pe ăsta. De unde 'c, de la Margarct? - |a Mcuhann. ăsta c mai potrivit! Am să-ti spun Meghann. ;,cj

să nu te gîndeşti. E un nume pe care-1 detest.

r ci risc. mscscră în curte; Luke sări de pe cal, prinzîndu-i capul să-1 ticească şi aşteptă, evident, ca ea să-i întindă mîna ca s-o ă coboare de pe cal. Dar ea îmboldi iapa si se îndreptă spre

,u Ic porţi ca o doamnă cu muncitorul de rînd? strigă după ea. •incînţclcs că nu! răspunse Meggie, fără să se întoarcă. . nu era cinstit! Chiar şi cînd stătea în picioare semăna cu :lc Ralph; la fel de înalt şi lat în umeri şi cu aproape aceeaşi deşi altfel folosită. Părintele Ralph se mişca ca un dansator, VNcill ca un atlet, în rest, totul era la fel - paiul negru, des ™ţat, ochii albaştri, nasul drept, gura frumos modelată. Şi HI semăna cu părintele Ralph, aşa cum nu semănau eucalipţii •deşi toţi erau înalţi şi frumoşi.

^această întîlnire întîmplătoare, Meggie deschise bine c-dornică să afle orice bîrfă legată de Luke O'Neill. Bob şi ^u mulţumiţi de munca lui şi păreau să se înţeleagă bine ' '- ^Pă cum spunea Bob, nu pregeta la treabă. Chiar şi "numele într-0 seară, spunînd că este un bărbat frumos.

.jŞtede cineva? 'ntrebă leneş Meggie. stînd cu fata-n ^citind o carte.

245

prea diferiţi unul de altul. Meggie, te-aş ruga să stai " C' S'1:; cînd citeşti, ca o fată bine educată. Numai pentru ci de călărie, nu înseamnă că trebuie să uiţi bunele mă ^ "lu

- Of! exclamă Meggie. Ca şi cum m-ar vedea cin • Si aşa rămase. Exista o asemănare între ei H., '' lr oam .

dincolo de aspectul exterior erau atît de diferiţi, încîio î K ^ pe Meggie, pentru că ea îl iubea pe unul, dar descopere ° resentimente că-i plăcea şi celălalt. La bucătărie corist- v -favoritul principal şi mai află cum de-şi permitea luxul ••" cămăşi albe în padocuri; doamna Smith i le spăla şi călca ' de farmecul lui irezistibil.

- Ah, frumos irlandez, oftă Minnie extaziată. - E australian, răspunse Meggie, provocator. - Poate-i născut aici, dragă domnişoară Meggie, dar un

ca ăsta O'Neill este irlandez ca porcii lui Paddy; aşa vine . domnişoară, nu vreau să întinez memoria tatălui dumncav odihnească-se în pace între îngeri. Domnul Lukc, să nu fie ir! cu părul ăla negru şi ochi albaştri! Pe vremuri O'Neill erau ; Irlandei.

- Eu ştiam că O'Connor, spuse Meggie înciudată. Ochii albaştri ai lui Minnie clipiră. - Păi bine, domnişoară, asta a tbst o ţară mare.

- Zi mai departe! Este cît Drogheda de mare! Şi, oricum. O este un nume de protestant; nu mă prosteşti.

- Este. Dar e un nume irlandez şi a existat cu mult înainte c membri să treacă la protestanţi. Este de prin partea Ulstcr-m logic să fi existat cîţiva protestanţi printre ei, înţelegi au mai fost O'Neill şi în Clandeboy, şi în Mor, dragă i

Meggie renunţă; Minnie nu mai avea firea belicoa.% şi putea spune „protestant" fără cea mai mică ezitau.

Cam după o săptămînă, ea dădu din nou cu ochii de I tot lîngă pîrîu. După toate probabilităţile, el o aştept»

- Bună ziua, Meghann.

246

- Ei bine, aş zice să seamănă cu părintele de constituţie, acelaşi ten. Dar nu este o asemănare izbi t

i " C' "

.nl ziua. nrivind într-un punct fix, între urechile »'

.- un

Braich y Pwl1' sîmbăta viitoare. Vii cu mine? a ' jtatie, dar nu ştiu să dansez. N-are rost

crezi că Bob îmi , :.,\.cchi, ori poate, pe cel nou? " scănunWscrîşmea. _

• Că nu ştii să dansezi, iar eu ţi-am răspuns ca te învăţ ''-'S- nu vii cu mine chiar dac-ai şti să dansezi, aşa că am ';!" ceva împotriva dansului, nu a mea. Ai chef de ceartă? •ierâtă, îl privea cu aroganţă, dar ci o persifla. al naibii de alintată, tînără Meghann; e timpul să nu mai ce vrei tu! *int alintată! spui lui mu t u '! Singura fată între atîţia fraţi care te ţin pe iot pămîntul ăsta, şi bani, şi casa asta mare şi servitori? :rma aparţine Bisericii Catolice, dar nici Cleary nu sînt iţi.

ra mare diferenţă dintre ei! îşi zise ea triumfătoare; o de la bun început. Părintele Ralph nu s-ar fi lăsat înşelat :c, dar omul acesta e total insensibil; n-are antene interioare pună ce se află dincolo de aparenţe. Trece prin viaţă fără te habar cit e de complexă şi dureroasă.

'""• Bob îi întinse cheile de la Rolls-ul cel nou, îl privi fix o •° Lukc, apoi zîmbi. n-am gîndit niciodată că Meggie trebuie să meargă la

•scT l Ul<e' Ş' f" binevenit! Cred că ° să-f Placă' mititica. "° '" ume- Trebuia s-o scoatem, dar nu ştiu cum se face ;I11 gmdit.

vn şi tu Şi j ack şi Hughie? întrebă Luke lăsînd

247

t>al la . v

- dansezi, în doi timp şi trei mişcări, dacă asta-i nvă! cu sa < _

cj daca o p

- Nu, mulţumim, nu ne dăm în vînt după dans Meggie se îmbrăcă în rochiţa de culoarea „cenu "

căci alta nu avea. Nu-i trecuse prin cap să folosea -l>' bani pe care părintele Ralph o depozitase în bancă n să-şi facă rochii de bal şi petreceri. Pînă acum re - l" invitaţiile, pentru că tineri ca Enoch Davies şi A.lj st ° se descurajau foarte repede dacă le spuneai unnu hor •' tupeul lui Luke.

Privindu-se în oglindă, îi trecu prin minte că ar put >• la Gilly cu mama, săptămîna viitoare, s-o viziteze ne l •• şi să-i comande nişte rochii noi. Pentru că detesta rochi ar fi avut alta, chiar demodată, ar fi zvîrlit-o cît colo n1 dată a îmbrăcat-o pentru un om total diferit; era legr dragoste şi de atîtea vise, lacrimi şi singurătate, încît s-acum pentru un om ca Luke O'Neill părea o blasfem obişnuită să-şi ascundă sentimentele, să pară întotdeaui fericită. Autocontrolul era pentru ea mai mare decît coi copac şi cîteodată, noaptea, gîndindu-se la mama ei o tra

Oare o să sfîrşească aşa, ca mama, fără să fi cunoscut ca unui sentiment?

Oare tot aşa începuse totul şi pentru mama, demult, cind< tatăl lui Frank? Şi ce-ar face mama, ce-ar spune, dacă ar: Meggie aflase de mult adevărul despre Frank? Oh, scenn parohială. Parcă a fost ieri, taţi şi Frank se înfruntau ţinea să nu se bată. Şi-au aruncat în faţă lucrurile cele m toare. Totul se lega. Meggie se gîndi că, probabil, a bănuit una. Crescuse destul ca să-şi dea seama că a face un copii mult mai multe lucruri decît îşi imaginase ea; trebuia s fel de contact fizic, care era permis doar cuplurilor casa ce dizgraţie şi umilinţă trebuie să fi trecut biata mama Nu-i de mirare că ajunsese aşa. Dacă i s-ar fi întâmpla >• Meggie, nu şi-ar fi dorit decît să moară, în cărţi num-cea mai joasă speţă făceau copii în afara căsătoriei. nu era aşa, nu fusese niciodată aşa. Meggie ar ti ^ inima ca mama să-i vorbească despre asta, sau ca ea s

248

""•'dorea sentimente, emoţ i i care s-o cuprindă ca un Nu voia sa l -r ' ic Ş i dragoste. Dragoste, un soţ ş i copi i. Ce rost

" CIK ,,.lr de un bărbat care nu putea fi al ei niciodată? cranipoi'L^" _ . b tC ) (j ar nu aşa cum ar mbi-o un soţ. Pentru ca el 1

° Biserica. Oare toţ i bărbaţ i i semănau cu el? Iubeau • mult decît o femeie? Poate bărbaţ i i dificili, poate cei

'^are navigau în apele tulburi ale îndoieli i . Dar trebuie si bărbaţ i necomplicaţ i , bărbaţ i capabi l i să iubească o care s-o aşeze deasupra celor lal te lucrur i . Bărbaţ i ca

cili, de exemplu. că eş t i cea mai frumoasă fată pe care am cunoscut-o

spuse Luke, pornind Rolls-ul. : nu era obişnuită cu complimentele; îi aruncă o privire lu-i spuse nimic. frumos? continuă Luke, care nu părea deranjat de l ipsa :iasm. întorci o cheie, apeşi o pedală ş i maşina porneşte. :re. nici hăţuri, nici hurducături care extenuează un om. să mă laş i singură, nu? întrebă ea brusc. • orbă! Doar a* venit cu mine! Asta înseamnă că o să stai aţă noaptea ş i nu intenţ ionez să dau nici o şansă altora, ni ai, Luke? ccei. dar tu? ;'pe douăzeci şi trei. mult? Arăţ i ca un copil ni copii; Al fost vreodată îndrăgostită?

îdraso.^ od°Uăzeci şi trei de ani? Doamne! La anii tăi i

vindecat de sute de ori.

l

249

acest subiect. Poate ar f i reuş i t să- i ă. Dar mama nu era genul de om de care oftă , pr iv indu-se în ogl indă ş i speră că

, v°

CCI

ducă 11 nare

aşa ceva. U" - ' -â Acum, admirînd rochia de culoarea cenuşei

cra t"13' . . . . - .L - _ __ :.. j, lirl ' • 5ă trudească ca un robot toată viaţa, dorea o

- Să ştii că şi eu aş fi putut, dar la Drogheda înn oameni de care să te îndrăgosteşti. Din cîtc-mi ai ' nC

primul muncitor care mi-a spus mai mult decît CS

timid. "bl - Ei, dacă n-ai fost la dans, fiindcă nu te-a învăţ

rămas pe dinafară, nu? Nu-i nimic, rezolv eu asta cît • La sfirşitul serii ai să ştii să dansezi şi în cîteva sănr campioană. O privi pe furiş. Dar să nu-mi spui că băieţi' f. din împrejurimi n-au încercat să te scoată la baluri K/ înţeleg, le eşti mult superioară, dar odraslele fermieri să-ţi fi f ăcut ochi dulci.

- Dncă sînt net superioară oierilor, de ce m-ai invitat' - OL n ai băgat în sperieţi! rînji el. Nu schimba s

Trebuie să te fi invitat vreunul din Gilly. - Cîţiva, recunoscu ea. Dar n-am vrut să merg. Tu an

m-ai obligat. - înseamnă că toţi sînt nişte proşti. Eu ştiu să recunosc un l

de calitate. Nu era sigură dacă-i plăcea cum vorbeşte Luke, dar, din pat

nu prea putea fi contrazis. Toată lumea venea la dans, de la fiii şi fiicele fermierilor, la r

citorii de fermă, cu sau fără neveste, pînă la servitoare, guverr,. orăşeni de toate vîrstele şi sexele, în aceste împrejurări toţi frai. zău unii cu alţii - profesorii cu ucenicii, agenţii bancari cu ferm

Bunele maniere, rezervate pentru viaţa de zi cu zi, nu se intiir aici. Bătrînul Mikey O'Brien a venit din Gilly să cînte la vior era întotdeauna acompaniat de cineva la pian ori la tobă. Ştir. un butoi de bere, sau pe un balot de lînă, Mikey cînta fără oo: cu buza de jos atîrnînd, pentru'că nu avea nici timpul, nici ra să înghită de teamă să nu strice ritmul.

Dar aceasta nu semăna deloc cu petrecerea dată de MaO singura la care participase Meggie. Era un dans de han cific, cu polci, mazurci şi cadriluri, cu atingeri fugare in partenerilor, sau cu răsuciri sălbatice în braţele ferme a Nu exista nici un sentiment de intimitate, de visare.

250

. intrigile romantice erau lăsate acasă, c or' distracţia generală.

„ faimosul ei însoţitor atrăgea privirile ^ părintele Ralph. Tot atît de s c L' . c | ' Ralph- Cum adică era? E groaznic să se Par'la o părticică din trecutul îndepărtat. 11C' Ca cuvîntul, Lukc o lăsă singură numai atunci cînd lindl'~ŞEnoch Davies şi Liam O'Rourke erau şi ei prezenţi >3'Cta l cui lui Lukc. Dar acesta nu le dădu nici cea mai '"',\\ctita Meggie nu părea să-şi dea seama că avea T isczc şi cu alţi băieţi. Ea nu auzise comentariile, însă •inscsc din zbor şi se distra în sinea lui. Ce tupeu din i muncitor obişnuit s-o fure de sub nasul lor! Dispreţul -ce Ei au avut fiecare o şansă; dacă au irosit-o, îi priveşte. l dans a fost un vals. Luke luă mîna lui Meggie şi îi ^ia trâgînd-o aproape de el. Dansa excelent. Spre sur-,a, fata descoperi că nu trebuia decît să-1 urmeze. Şi era extraordinară să stai atît de aproape de un bărbat, să-i :hii. coapsele, să-i absorbi căldura trupului. Scurtele ei i părintele Ralph fuseseră atît de intense, încît nu avusese rccapă şi lucruri mai discrete, drept care crezuse sincer mai simţi niciodată atît de fericită în braţele unui bărbat, im era cu totul altceva; îi crescu pulsul şi îşi dădu seama cisc, după felul în care o răsuci şi o strînse si mai tare, -i părul şi obrazul. <-ul care-i ducea acasă nu-şi vorbiră prea mult. Breach fia la o distanţă de şaptezeci de mile de Drogheda, peste 'de nu exista nici o casă, nici o lumină, nici o comunitate iza dealului care ducea spre Drogheda nu avea mai mult •c picioare înălţime, dar din cîmpiile negre acesta părea Accesibil ca vîrful Alpilor elveţieni. Luke opri maşina, «•J» sa deschidă portiera lui Meggie. Păşi lîngă el tremu- arc va strica totul încercînd să o sărute? înjur domnea 'solută. lartceraun

arăginit şi Luke o sprijini de umeri, ca mea

251

^'mpiedic f Faiasulu91J-UKe o sprijini de umeri, ajutmd-o să treacă peste terenul accidentat. Apu

strîns gardul şi nu scoase un cuvînt, paralizată de f • văzu că el nu face nici o încercare să o aţinea n '• °a; aP<

«L O ' r^îllCS In lumina razelor lunii, iarba strălucea şi foşne ° Păi

scos un oftat neliniştit. Frunzele copacilor luceau ' ^^ foc în adierea vîntului şi umbre misterioase se deşi • "'^'

fisuri, asemenea unor fantome de pe lumea cealaltă R- -^ Meggie încercă să numere stelele, dar nu reuşi. Delic '

C'n

de rouă pe o pînză de păianjen, stelele străluceau, se st' ^ ritm atemporal. Păreau suspendate deasupra capul iscoditoare de suflete sau ca ochii de diamant ai in« strălucesc într-o rază de lumină, cu o forţă infinită Se adierea vîntului fierbinte, care învolbura iarba, şi frunzei sau fîşîitul unei păsări somnoroase, supărată că fusese A singurul miros era cel nedefinit al tufişurilor.

Luke întoarse spatele nopţii, scoase punga cu tutun si î<. o ţigară.

- Te-ai născut aici, Meghann? o întrebă el în timp c, frunzele de tutun în palme.

- Nu, m-ain născut în Noua Zeelandă. Am venit la Dn acum treisprezece ani.

Luke presără firele de tutun pe hîrtie, o răsuci cu înde: între degetul mare şi arătător, umezi cu limba marginea foiţe:. capetele cu un băţ de chibrit, apoi îşi aprinse ţigara.

- Te-ai distrat astă-seară, nu? - Oh, da! - N-aş vrea să lipsim de la nici un bal. - Eşti drăguţ. El tăcu din nou, fumînd liniştit şi privind peste capota n

o pasăre supărată, pusă pe ceartă. Cînd în mînă îi mai ri doar un chiştoc, îl aruncă şi-1 strivi cu cizma pînă wsl--' stinse. Nimeni nu stinge ţigara ca un australian, om al stepe

Meggie se întoarse, iar el o conduse pînă la maşină. LU

prea înţelept ca să încerce să o sărute acum, pentru c gînd să se însoare cu ea, dacă putea. Va aştepta pma cl ea să fie sărutată.

252

• la alte baluri în acea vară care se tîra încet, mai f°st şl ^. răfujtă. Treptat, cei de la fermă se obişnui-ricndoarcau^e ^. găgisc un prieten. Fraţii ei nu o mai :i|lllll | ^^eaiu dar îi îndrăgiseră şi pe el. Luke O'Neill pentru ca ^^.^ pe care_] avuseseră vreodată la fermă;

''" 'uinllt i"C '""'

c - o balanţă selectivă, era indiferentă şi nu o făcu. c' insinuase că se deosebeşte de un oier obişnuit, şi tig de cauză; era tratat ca unul de-al.lor.

°so obiceiul să vină seara la fermă, cînd nu era pe cîmp; rome Bob îi spuse că n-avea rost să mănînce singur, de , maj' cra ioc la masa familiei Cleary, aşa că începu să cu ei. Mai tîrziu li se păru lipsit de sens să-1 trimită să singur, la o milă depărtare, cînd el ar fi dorit să stea de Vlcggie pînă tîrziu, aşa că îl invitară să se mute într-una iele de oaspeţi, care era foarte aproape de casa mare. timp, Meggie începu să se gîndească tot mai mult la el, a la început, cînd îl compara mereu cu părintele Ralph. ană se vindeca. După o vreme a uitat că părintele Ralph /.va, iar Luke zîmbea aşa, că ochii părintelui Ralph aveau :!ancolie împietrită, iar ochii lui Luke luceau de neliniştea Era tînără şi nu cunoscuse dragostea, o intuia doar din

Dar ea dorea să o savureze, să o respire, să se abandoneze i ci. Părintele Ralph era acum episcopul Ralph; el nu va fi °data, niciodată. O vînduse pentru treisprezece milioane 1 Daca el "-ar fi folosit expresia în .noaptea aceea, ea nu ^ astfel problema, dar o auzise rostită de el, şi în nenumă-J^a se întreba ce-a fost în capul lui, ce-a vrut să spună. 1 e M ardeau cînd atingea spatele lui Luke, ori de cîte ori i lichid"?111 dansului; ° răscolea virilitatea lui. Da, cu el cî d

aC?la de foc invadîndu-i corpul şi nici nu s-a aCa m~l VCdea' SC Va t0pi' SC Va °flli ' Dar ca Enoch Davies, Liam O'Rourke, Alistair

253

, ia- dccît asta nu exista. Se născuse într-o familie

' ' "°r' după avere. Fee, singura care ar fi putut cîntări

dcparvcniţi, iar bărbaţilor Cleary nu le trecu prin

MacQueen mai bine decît pe Luke şi nici unul H' s-o tulbure în aceeaşi măsură ca Luke O'Neill D înalţi, nu aveau ochii sau părul lui Luke. întotd^ ceva, deşi nu putea să definească exact ce avea L L-ei. Mai era şi faptul că-i amintea de părintele Ral admită că numai din acest motiv se simţea atrasă H Vorbeau mult, dar întotdeauna despre lucruri i>c pămînt, scopul lui în viaţă, locuri pe care le văzu politice. El citea cîteodată, dar nu era un pasionat oricît ar fi încercat ea, nu putea să-1 convingă să citc carte, numai pentru că ea o găsise interesantă, în afar H nu purta conversaţii cu profunzimi intelectuale; dar cel m "" era faptul că niciodată nu manifestase vreun interes n ' ocupările ei, nu o întrebase ce aştepta de la viaţă. Cîteod plăcut să vorbească despre lucruri mai aproape de sufletui oile şi ploaia, dar ori de cîte ori încerca, el era expert în a o d conducînd-o spre subiecte impersonale.

Luke O'Neill era isteţ, plin de sine, extrem de muncitor > să se îmbogăţească. Se născuse într-o cocioabă îngrădită de nuiele, exact la Tropicul Capricornului, în afară oraşuii: reach din Queensland-ul de vest. Tatăl său fusese oaia r unei familii irlandeze prospere, dar neiertătoare, mama;: unui măcelar neamţ din Winton; cînd ea a ţinut morţiş să s cu Luke cel bătrîn, a fost, la rîndul său, dezmoştenită. S-a zece copii în acel bordei, şi nici unul nu avea o pereche d: - deşi nu aceştia contau în primul rînd în toridul Longre<^ cel bătrîn a murit într-un incendiu, la cîrciuma Blackall. -său abia împlinise doisprezece ani. Fără să stea prea mu Luke cel mic începu să muncească pe la ferme, etern rănile oilor cu catran, dacă cei care le tundeau ciupea

De un singur lucru nu-i fusese niciodată frică lui U se agăţase de muncă cu disperare, fie pentru că -1

un nepricopsit, fie pentru că moştenise tenacita e> mamei sale.

254

avansa de la ucenic la fermă, la muncitor; oilor. Indiferent de domeniu, un om nu

spccial'za m manifestă interes pentm meseria sa, dacă îi „t-f ţa daca n

. vocaţia- ^^. gă mmujască presa sau să tundă oile

c nu se da Avea suficientă forţă să preseze lîna în -a vorba c ^ tunsul oilor, întrucît se ofereau mai i uriaşe, dan

an' e îşi cîştigă faima de muncitor bun în districtul '* °HVa nu mai avu probleme să-şi găsească de lucru. Cu >la" autocontrol, putere şi răbdare - calităţi care nu-i lipseau 0 ' - • om putea stăpîni meseria de a tunde oile. Foarte °Luke reuşi să tundă două sute de oi într-un timp record; şi 1 un foarfece numit „şopîrla". Foarfecele mari, din Noua dă fuseseră acceptate în Australia, deşi, dacă le-ar fi folosit, u şi-ar fi dublat eficienţa. Era o muncă istovitoare; stătea cu o oaie între picioare, tundea în lung şi în adîncime pentru c lina dintr-o bucată şi pentm a evita pe cît posibil să treacă rtccclc a doua oară. Nu-1 supărau căldura, sudoarea sau ta pînă la trei galoane de apă pe zi; nu-1 supărau nici muştele, au îngrozitoare, pentm că el se născuse în patria muştelor. :ranjau nici oile, acest adevărat coşmar pentm oieri în peri- nsului; nenumăratele varietăţi de merinos se remarcau prin- iindcnţă de lînă pînă-n copite şi pînă la bot, dar mai ales 1 piele foarte sensibilă care'aluneca în toate direcţiile în timpul ii .

nu de muncă se temea Luke, cu cît trudea mai mult cu atît Ca mai bine; ceea ce îl deranja erau zgomotul şi mirosul greu. <ta n'mic mai îngrozitor pe faţa pămîntului ca un staul unde ••"in ^: i _ T T ^ - -

n, aşadar, să fie el şef, să devină proprietarul Pnntre muncitori şi priveşte cum alţii îi tund oile.

av ^ga visase să poată munci în aer liber şi să-şi spo-.; ]a

tuj's. Umai Perspectiva de a deveni celebru 1-ar fi ţinut c dc oi pc

2j' arC°ri se întllnea vreun oier capabil să tundă trei ' C0nform

regulilor, cu foarfeci mici. Uneori, făceai

255

: niai

°C

în acelaşi timp descoperi că avea trecere la fenici p încercare la o fermă a cărei moştenitoare era o fată de ' °' destul de drăguţă - la Gnarlunea. A avut phinl^^

„' . ._ ." .. . . fo",""°n, căcj

urmă fata a preferat un neisprăvit a cărui viaţă ajunse prin partea locului. De la Gnarlunga plecă atunci la B j ^ se ocupă de cai, dar nu scăpa din ochi casa, moslen'i urîţică şi tatăl care era văduv. Din nou îl urmări ghinion l-că o cucerise, dar pînă la urmă faţa cedă dorinţei tatălui s'' cu un sexagenar care avea pămîntul din vecinătate

Aceste două încercări 1-au costat trei ani din viaţă dre < hotărî că douăzeci de luni pentru fiecare moştenitoare e nrc, şi plictisitor. I-ar fi plăcut să călătorească o vreme, să plece un departe, poate între timp s-ar fi ivit o altă ocazie. L-a încînfct spectiva de a străbate drumurile Queensland-ului, spre rîurilc B; şi Bulloo, îndreptîndu-se spre sudul Noii Galii. Avea treizeci J şi venise vremea să găsească o gîscă în stare să-i aducă ouid,

Toată lumea auzise de Drogbeda, dar Luke ciuli urechile află că este numai o fată acolo. Nu credea că va moşteni fc: dar poate că-i vor da zestre o modestă suprafaţă de 100 (MM la Kynuna sau Winton. Era pămînt bun înjurai districtului (• dar prea uscat şi cu prea mulţi copaci. Luke prefera vastitate vestul îndepărtat, unde iarba creştea la infinit, iar copacii dar doar în amintire. Un imens ocean de iarbă, fără început şi sfîrşit, unde un om era fericit să crească o oaie la zece pămînt. Iarba, soarele, căldura şi muştele puteau fi un parai un om ca Luke O'Neill.

Auzise povestea Droghedei de la Jimmy Strong. AML&F, care 1-a adus acolo şi se întrista cînd află ca aparţinea de fapt Bisericii Catolice, între timp însă, des^ moştenitoarele erau puţine şi rare; cînd Jimmy Strong fata avea o frumoasă sumă de bani, ca şi fraţii el> n° nue, conform planului.

256

avere cu pariurile. Din păcate, era puţin prea înalt cînd se apleca pierdea cîteva secunde preţioase s ' M'tri1; lui r- \ti I-\ -ŢII i a r-f* \-Y\(*tr\r\r\ nr rviif^o rroct T^ocif^-n „ _ • 'Ci r lui chibzuia ce metodă ar putea găsi pentru a-şj rear

în acelaşi timp descoperi că avea trecere la fenici F" V'Sli

încercare la o fermă a cărei moştenitoare era o fată de

ukc hotărîsc de mult că scopul vieţii sale erau 100 000 tlCŞ' îînt la Kynuna sau Winton şi muncise cu ardoare JC *!-câ acestui ţel de fapt, banii gheaţă îi făceau inima '"""^î'ndindu-se ce ar putea cumpăra cu ei; nu voia neapărat

ltl" ^ • ,i, sau să moştenească puterea dată de acesta, ci îl

;iOS bancă pe ..... „ - - > --

erarc, ci valoarea lor m bani gheaţă.Un bărbat care ic mai marc peste muncitori la

tunsul oilor nu ar fi optat i pentru Mcggic Cleaiy, moştenitoare fără pămînt. Şi nici 'iubit actul fizic de a munci din greu, cum făcea Luke

de la Holy Cross, la Gilly, era al treisprezecelea dans la c o scotea pe Mcggie, în tot atîtea săptămîni. Cum des-] unde sînt organizate şi cum reuşea să facă rost de invitaţii, n naivitatea sa, n-ar fi putut ghici. Oricum, cu regularitate, .ukc îi cerca lui Bob cheile Rolls-ului şi o ducea undeva, de circa 150 de mile. în seara aceea rece, ea se zgribuli, ce stătea rezemată de gard şi privea peisajul fără lună, jceala pămîntului sub picioare. Venea iarna. Braţul Iui iprinse pe după umeri şi o trase mai aproape. . .•-• Irig, spuse el, hai să ne întoarcem acasă. Nu. acum fni-e bine, m-am încălzit, răspunse ea cu respiraţia ă.

•^c-nu schimbarea din el, contracţia braţului care o ţinea lejer 'nai. Dar era plăcut să se sprijine de el, să simtă căldura a dm corp, din toate fibrele corpului. Chiar şi prin pulo-dc lină ea simţi cum mîna lui se mişca într-un cerc mic, • un masaj curios şi foarte aţîţător. Dacă i-ar spune că-i s-ar opri; dacă nu rosteşte nici un cuvînt, el s-ar simţi •j continue. Şi ea era tînără şi dornică să savureze dra-sc cuvine. In el vedea singurul bărbat interesant în •PMi atunci, de ce nu s-ar lăsa sărutată?

î>t ° accePtare tacită> Luke ° Prinse Ş1 cu ' ° întoarse cu faţa spre el şi se aplecă. Simţea

257

ănin, , ',L sibilitatca de a înşira cifre frumoase şi îngrijite mconlul

numele său. Nu Gnarlunga sau Bingelly şi le

dispcrarc,

doar un fel de apăsare a gurii lui. Oare ce trebuie - că-ţi place? îşi muşcă buzele şi imediat regretă A ^c" el deschise mai tare gura, o forţă s-o deschidă si ^^;

limba o introduse în gura ei. Revoltător! De ce e -' ''°:

decît atunci cînd o sărutase Ralph? Atunci nu i s U''"

greţos; atunci nici nu gîndise, se deschisese num ' "^ ' casetă în momentul în care apeşi pe un buton secret r De ce i se înfiora corpul, de ce se lipea de el cînd mi ?!

se smulgă din braţele lui? '' Luke îi descoperise punctul sensibil şi-şj ţjnca j s-o

excite; pînă acum nu păruse prea entuziasmată S sărută pe gît. înfiorată de plăcere, se agăţă de el şi [ cînd buzele lui coborîră de pe gît şi mîna lui încercă să-j de-umărul, ea îl împinse brusc şi sări într-o parte.

-Destul, Luke! Episodul o dezamăgise şi aproape îi repugnase. Luke c-

conştient de lucrul ăsta în momentul în care o ajută să maşină şi îşi răsuci mult rîvnita ţigară, îşi imaginase mere, un amant bun, nici o fată nu s-a plîns vreodată de asta-d.;. nu erau domnişoare educate, ca Meggie. Chiar Dot MacP moştenitoarea de la Bingclly, cu mult mai bogată decit'. era o ţărancă, nu tu şcoală la Sydney şi toate celelalte... i aiurii sale, în materie de experienţă sexuală, Luke se ridica b unui ţăran mediu; ştia puţin dincolo de ceea ce-i plăcea lui >• nici un fel de noţiuni teoretice. Numeroasele fete cu car. dragoste nu îşi dăduseră osteneala să-i spună că le plac asta însemna că el trebuia să se bazeze pe o anumită dozai., maţie subiectivă, nu totdeauna corectă. O fată accepta o <• de acest fel sperînd în căsătorie, mai ales cînd bărbatu a- şi muncitor ca Luke, deci s-ar putea ca ea să mintă nu facă lui plăcere. Şi nimic nu zgîndărea mai tare orgoliu ca declaraţia că este cel mai bun iubit. Habar n-avea baţi au fost păcăli ţi astfel. .

Gîndindu-se încă labătrîna şi urîta Dot, care cedase;i tatălui, după ce stătuse închisă o săptămînă într-o

258

T je avea să fie o nucă greu de spart şi nu-şi - ^C^" • -. sau să o dezguste. Jocul erotic trebuia

j|c să o sp cum vedea ca-i face plăcere-flori, , o va cu: ta a^ '.in din celelalte.

- asină domni o tăcere apăsătoare, apoi Meggie

' : jn scaun, -m, Luke. ,nl vrut să te supăr. m-ai supărat. Cred că nu prea sînt obişnuită cu

, , i frică, în nici un caz nu m-ai supărat. n! Luă mîna de pe volan şi-i strînsc palmele care-i

Ccunatc în poală. Nu-ţi face probleme. Eşti prea tînără ai cam repede. Să uităm totul.

\ uităm. 3 sărutat vreodată? întrebă Luke curios.

simţise teama din vocea ei? Dar ce motiv ar avea să se

spus că ai fost o dată îndrăgostită şi am presupus că ştii îmi pare rău, Meghann. Avînd în vedere familia în care trebuia să-mi dau seama că de fapt, ai vrut să-mi spui n pasiune de adolescentă pentru vreun tip care nici nu n scamă. da! Lasă-1 să creadă asta!" ptatc, Luke. A fost numai o pasiune trecătoare, «ci o strînse din nou lîngă el şi o sărută uşor şi tandru, 'cn.se şi alte treburi cu limba. Nu-i răspunse tocmai ' °nt'dar era clar că de astă dată îi plăcuse; plecă spre °Va ":ai mulţumit la gîndul că nu.şi-a irosit toate

1 Lukc n !ouă

ori tasc

rivind umbrele lăsate ' Un lucm fusese foarte clar; un CU cele ale lui RaIPh- Ş[ °

' CÎnd ° mî"gîiase Pc

-avea rost să-1 compare pe Luke cu Ralph

259

şi nici nu mai era sigură dacă dorea să încerce pe Ralph; el nu putea să-i fie soţ. Cu Luke era )'1

A doua oară cînd Luke o sărută pe Meggie sj. °tu' Fuseseră la o petrecere minunată la Rudna Hunish ^ S să facă plimbarea şi seara se anunţa reuşită înc" Luke era în cea mai bună dispoziţie, a glumit mult ° distrat-o la culme pe Meggie, apoi a fost afectuos s • ' cursul petrecerii. Şi domnişoara Charmichael era ' r să i-1 fure! încercînd ceea ce Enoch Davies şi Alist nu îndrăzniseră, ea flirta cu Luke pe faţă, fortîndu l dans. După ce-i oferi un vals lent, Luke se întoarse rene i şi s-a mulţumit doar să ridice ochii-n tavan, ceea c> înţeles cît se poate de clar că domnişoara Carmichael i Şi îl iubi pentru asta; încă de cînd se amestecase şi-i Su dispoziţie la bîlciul din Gilly, Meggie nu o putea suferi felul în care părintele Ralph o ignorase, numai pentru copil peste o baltă; acum, în această seară, Luke îi apăruse c aceeaşi ipostază. Oh, bravo! Luke, eşti minunat!

Drumul spre casă era lung şi vremea deosebit de rece. luase un pachet cu sandvişuri şi o sticlă de şampanie de la te Angus MacQueen şi după ce parcurseră vreo două treimi :

opri maşina, în vremea aceea, caloriferele pentru maşini rare în Australia, dar Rolls-ul avea încălzire.

- Oh, nu-i plăcut să stai fără haină, pe o noapte ca Meggie luînd sticla de şampanie şi muşcînd dintr-unsa

- într-adevăr. Eşti tare drăguţă în seara asta, Megh Ce anume dădea strălucire ochilor ei? Verdele nu er

după care să se dea în vînt, i se părea anemică, dar priv n ar fi jurat că avea toate nuanţele din spectrul albăstruii violete, un verde profund cu o uşoară tentă de galben, s nişte bijuterii, încadraţi de acele bucle ondulate, care străluceau de parcă ar fi fost înmuiate în aur. întinse m îi mîngîie pleoapa unui ochi, apoi cu un aer serios îs degetelor.

- Luke, ce s-a întîmplat?

260

')'1

Am vrut să mă conving că nu ai o pudrieră lltut rcz'31" „ . j cg n.am maj cunoscut o altă fată de toait-ia- v

, ea mînă la pleoape, le atinse, apoi îşi privi •'[^S ştii că am! Dar nu se ia! risc' s - -|e jar în stomac avea o senzaţie de căldură, r, care au forma unor turle de biserică, şi - mn «iii- întotdeauna m-am gîndit că trebuie

r)OS P**f ' ' ' d r este moale şi delicat, ca al unui copil. Cred că

°s'. -c aur şj pe piele, străluceşte... Şi cea mai frumoasă || bună pentru sărutat...

u buzele întredeschise, la fel ca la prima lor întîlnire; oa de şampanie din mînă. . mai ai nevoie de puţină şampanie, spuse umplînd-o.

•bartc bine că ne-am oprit să facem o pauză după atîta tunicsc că te-ai gîndit să-i ceri doamnei MacQueen

şi vin. .1 Rolls-ului torcea uşor în tăcerea nopţii, aerul cald intra

pe neauzit prin ventilatoare: Luke îşi desfăcu cravata şi o e, apoi îşi deschise cămaşa la guler. Hainele erau pe scaunul

~>h, c mult mai bine! Nu ştiu cine a inventat cravatele pentru ţi, dar dacă-1 întîlnesc îl strîng de gît cu propria-i invenţie, întoarse brusc, îşi apropie faţa de a ei şi îi prinse buzele ie sale; deşi nu o atinse altfel, ea se lăsă purtată de impulsuri, P ce el se întindea în scaun şi o trăgea pe pieptul său. îi prinse m mîini, şi-0 acoperi de sărutări. Era mulţumit, în sfîrşit, că -Acestea de copil îi răspundeau. O mînă de-a ei se strecură g'tul, mr degetele înfrigurate se plimbau prin păr, în , Dc d

3 celeilalte m»ni se odihnea pe pielea fină de la baza

^im^d a<?Ca! ta' el nu se 8răbi> de?i se excitase numai e cmd îi dăduse a doua cupă de şampanie, îi sărută

1I?1' sprâncenele, reveni la obraji, pentru că semănau ' a gură, care îl înnebunea cu forma ei infantilă.

Nu avea" ""''UmCrii °U ° piele atît de delicată Ş1 reconfor-Putcrea să se oprească, tremura la gîndul că ea ar

261

putea face acest lucru, cu o mînă desfăcu pe spatele rochiei, o scoase de pe braţele ascultat bretelele furoului din satin. Cu faţa îngropată und ' ^ a^ umeri, mîngîie cu vîrful degetelor spatele gol, simtin l r ^ 'n'r Coborî faţa mînat de un impuls orb, de necontrolat - ^ c cu buzele desfăcute sfîrcul înf ierbîntat SP n,«x ' l r i ( l cu buzele desfăcute sfîrcul înfierbîntat. Se juca cu i se păru o veşnicie ameţitoare, apoi palmele i se încord -'" ei, înainte de a-i muşca uşor sînul... Bătrînul şi ct ^ jocul lui preferat nu dădea niciodată greş. Era atît de h' biiiine! Nu strigă, tresări numai violent şi îşi înohjf plăcere.

Ca un sugar sătul, dădu drumul sfircului, sărută sînu nemărginită, recunoscător, apoi rămase împietrit, rcs îi simţi gura şi părul şi mîna mîngîindu-1 sub cămaşă păru să se reculeagă, deschizînd ochii. Se ridică iute trase furoul, apoi rochia"şi-i încheie nasturii.

- Mai bine te-ai mărita cu mine, Meghann, spuse el cu b Nu cred că fraţilor tăi le-ar plăcea să ştie ce-am făcut noi

- Da, cred că-i mai bine, fu Meggie de acord, cu pi; lăsate şi cu obrajii îmbujoraţi.

- Hai să le spunem mîine dimineaţă. - De ce nu? Cu cît mai repede, cu atît mai bine. - Sîmbăta viitoare mergem la Gilly. O să vorbim cu pv

Thomas - bănuiesc că vrei o cununie religioasă. 3 - Mulţumesc, Luke.

Asta era. Se legase, nu mai exista cale de întoarcere, săptămîni, sau cît vor dura strigările, se va mărita cu Luke< Va deveni doamna Luke O'Neill! Ce ciudat! De ce a sj Pentru că aşa a zis el. Dar de ce? Să-1 scot pe eldin ^j; Să-1 apăr pe el, sau pe mine? Ralph de Bricassart, citeod că te urăsc...

Incidentul din maşină o tulburase în cel mai înalt gr naşe cu cel de prima oară. Atît de multe senzaţii p a' litoare! Oh, mîngîierile! Jocul acela electrizant cu >^_ paralizase fiin ţa, stîrnindu-i emoţii atît de violente. ?

262

•nas!

-e ea îşi pierduse capul, devenise o jucărie în 111 hainele, iar ea ar fi trebuit să ţipe, să-1 pălmu-lui;i'aSCOS

în(j Dispăruse ameţeala provocată de senzaţii, } fuga- AC

onerirea că era minunat să fii sărutată cum se â-ti simţi sînii electrizaţi şi bunul-simţ blocat, ea că ar fi trebuit să-i reziste. Umerii i se lipiseră "S' Idurile i se abandonaseră coapselor şi regiunea 11(1 'U'' S niimea fusese străbătută de o plăcere imensă cînd 'rC ""tubcranţâ a corpului lui, tare ca piatra; ar fi vrut să " i tot restul vieţii, zguduită, golită, dorind... Dorind ce? ''h momentul în care el o îndepărtase, ea nu-şi dorea asta, •o că «.e aeate de el ca o sălbatică. Dar numai acest ncVOM sa a^ "o . ccetluise căsătoria cu Luke O'Neill. Ca să nu mai spunem

ota convinsă că ci îi făcuse acel ceva, care dădea naştere copiilor.

Mimcni nu se arătă surprins de vestea căsătoriei şi nici nu formulă :ccţic. Singurul lucra care le stîrnise uimirea a fost refuzul nat al lui Meggie de a-i da de veste şi episcopului Ralph; Jcvărată criză de isterie cînd Bob avansa ideea de a-1 invita rea căsătoriei, la Drogheda. Nu, nu, nu! strigase ea la toţi; care niciodată în viaţa ei nu ţipase la nimeni. Toţi crezuseră upârată pe episcop, pentru că nu mai venise la Drogheda i. ea însă susţinea morţiş că măritişul nu era treaba nimănui, ci. iar dacă el nu a avut bunul-simţ să vină la Drogheda, !nal, nu intenţiona să-i impună o obligaţie pe care el n-ar fi 1 refuze.

Fee promise solemn că nu va pomeni nici un cuvînt în '5alc-lasînd impresia că nu-i păsa de nimic, după cumn-o ™=" alegerea pe care o făcuse Meggie. Menţinerea la zi a

IMF fcrme mari cum era Dr°gheda îj ocuPa tot timPul

erua CC PUt°au servi ca material documentar unui istoric, ^au viaţa la fermă cu lux de amănunte, fără a se rezuma

Jrmc 'd^ ^ EraU descrise cu minuţiozitate mişcarea n*.,;..-.. 01> schlmbarea anotimpurilor, vremea în fiecare ''te la cină de doamna Smith. Iată ce cuprindea

263

extrasul din jurnalul fermei pentru ziua de 22 i senin, nici un nor, temperatura în zori ] grad. A"-" slujbă. Bob e acasă, Jack a plecat la Murrombah '' meni, Hughie s-a dus la West Dam cu un alt om Ţ °' ani de la Beerbarrel au fost trimise la berbecii de l Winemurra. La ora trei, temperatura ridicată, 3() <y ' metrul constant, 777 milimetri. Vînt dinspre vest M •" carne de vită, cartofi fierţi, morcovi şi varză, apoi h d ghann Cleaty se va căsători cu domnul Luke O 'Neill ' de animale, sîmbătă 25 august, Ia biserica Holly Cn>-bone. Scrise la ora nouă seara, temperatura 7 ultimul pătrar. "

264

11

ukc îi cumpără lui Meggie un inel de logodnă cu diamant, modest, dar de efect, cu un set de două pietre de un sfert de carat, montate în două inimioare de "^irigările s-au făcut pentru sîmbătă, 25 august, la amiază, nea Holly Cross. Ceremonia avea să fie urmată de o masă iiic. Ia hotelul Imperial, la care, bineînţeles, au fost invitate i na Smith, Minnie şi Cat, nu însă şi Jims şi Patsy căci Meggie .- categoric că nu înţelege ce rost ar avea să străbată şase mile ca să vadă o ceremonie pe care nici măcar nu o înţele-rimisc de la ei scrisori de felicitare; a lui Jims, lungă, dezor-ji copilăroasă, a lui Patsy compusă doar din două cuvinte: înroc". Şi ei îl cunoşteau pe Luke din timpul vacanţei la h.

una Smith era supărată, pentru că Meggie insistase să se 'nai puţină zarvă în jurul evenimentului; ea sperase ca ^ de nuntă a singurei fete de la Drogheda să dureze mai c_Şi_sâ fie organizată cu tot fastul. Dar Meggie fusese atît wa, mcit refuză chiar şi coroniţa de mireasă; se va căsători " " 0 r°Chie °arecare' va Purta Pe cap o pălărie obişnuită, SerV' f°arte bine drept costumaîie pentru

i LukT am,hotărît unde să te duc în luna de miere, îi

(acut «îŞeZI"du~Se pe un scaun în fata ei' în duminica în tacut Planurile de nuntă.

265

-Unde? - în nordul Queensland-ului. în timp ce erai l

stat de vorbă cu nişte ţipi, la barul Imperial şj m; °"(' • • pot face bani grei în ţara trestiei de zahăr, dacă eşti H ^ şi rezistent şi nu ţi-e frică de muncă. c P

- Dar, Luke, ai deja o slujbă aici! - Un bărbat nu se simte în apele sale dacă stă I

Eu vreau să avem destui bani, să ne cumpărăm na -^ Queensland-ului şi mai vreau să-1 muncesc, înaint H

ln

bătrîn. Un om neinstruit găseşte cu greu o muncă h timpul depresiunii economice, dar la nord de Qucensln de mînă de lucru şi se cîştigă de cel puţin zece ori ma aici, la Drogheda, ca îngrijitor de animale.

- Şi ce ai să faci acolo? - O să tai trestie de zahăr. - Să tai trestie de zahăr? Este o muncă de salahor! - N-ai dreptate. Negrii, salahorii, cum le spui tu, nu şir

de înalţi, ca noi, albii; şi pe urmă, cunoşti legile tot atit de şi mine. Australienii interzic importul de negri sau asiatici p. face o muncă de sclavi plătită, cu un salariu mai mic dccii alb, ca să nu ia pîinea de la gura propriilor oameni. Sînt prc: care rezistă la tăiatul trestiei. Dar eu nu mă dau bătut cu ir două.

- Asta înseamnă că vrei să ne stabilim la nord de Q\K-" -Da . Privi dincolo de el, prin ferestrele enorme ale

eucalipţii, padocurile, copacii din depărtare. Să nu rm Drogheda! Să ajungă undeva unde episcopul Ralph n-găsi, să nu-1 mai vadă niciodată, să depindă de el i măsură încît să nu mai existe cale de întoarcere.. • încărcaţi de tristeţe, se opriră asupra chipului însutle.1 El îi văzu pleoapele plecate şi colţurile gurii lăsate. mai făcea atîtea probleme pentru stările ei de tris > putea accepta să-i tot dea bătăi de cap. Sigur, Me-c facere pentru un bărbat, mai ales dacă acesta încerca

266

, ja f3ingelly, dar atracţia fizică pe care o \4acPlierS

h°"ujtoare nu făcură decîtsă sporească vigilenţa ^ firea-' ba bjiie jnjnîa în frîu. Nici o femeie, oricît de . care-Ş' •"_ ^^ era jyfeggie Cleary, nu avea atîta putere ^^'nă-Tdictcze ce trebuie să facă. "' '* ămase fidel principiilor lui, anahzînd pe toate ar. Lukc j frăniînta. în anumite momente era mai bine lt)lcnlj C -,, areastă chestiune se impunea o atitudine bru-Ican, dar in <

Snn.cusîntunomdemodăveche.

,rjvi uimită. _ întrebă cu un ton care lasă sa se înţeleagă: „Contează? Fu cred că, după căsătorie toată averea femeii trebuie l bărbatului. Aşa cum se întîmpla pe vremuri cu zestrea, ceva bani şi de aceea îţi spun de pe acum că, după căsă-trcbui să-i treci pe numele meu. Este corect să ştii ce Kiinte de a-ţi lega soarta de a mea. i?egic nici nu-i trecuse prin minte că-şi va păstra banii; piu crezuse că după căsătorie vor trece de la ea la Luke, "i alte probleme. Toate femeile australiene, cu excepţia :atc, erau crescute pentru a deveni, mai mult sau mai ;c ale bărbaţilor, şi lucrul acesta rămînea valabil şi pentru aţi hotărise întotdeauna pentru Fee şi pentru copii, iar lea lui, Fee îi încredinţase lui Bob rolul de şef al familiei. vea şi banii şi casa şi soţia şi copii. Meggie nu pusese jb semnul întrebării dreptul bărbatului de a poseda totul. Aclamă ea, nu m-am gîndit că este necesar să semnez Eu am crezut că după căsătorie tot ce am eu devine în •it al tău.

a- dar proştii aceia de la Canberra au stricat totul cînd ° Vot femeJlor. Eu vreau ca lucrurile să fie clare între accea îţi spui! toate acestea de la bun început

***** nevastă de modă veche- Dot n'ar

267

nnC '

- Cîţi bani ai? o întrebă. - în clipa de faţă, paisprezece mii de lire în f

primesc două mii. eca El fluieră. - Paisprezece mii de lire! Pfm! Sînt o groază de b

E mai bine să am eu grijă de ei. Săptămîna viitoare directorul băncii, ca să mă asigur că ce va veni du -' pus pe numele meu. N-o să mă ating de un penny sl' ' vom folosi să cumpărăm ferma mal tîrziu. în urmat munci amîndoi mult, vom economisi fiecare bănm

r. ,0 " " ciştiga. De acord?

Ea dădu aprobator din cap. - Da, Luke.

A fost de-ajuns o simplă scăpare din partea lui Luke ne nunta să fie în pericol de a nu se putea oficia. Nu era catolic a aflat, părintele Watty şi-a ridicat îngrozit mîinile spre cer

- Doamne Sfinte! Luke, de ce nu mi-ai spus mai devreme avem nevoie de timp şi energie ca să te convertim şi să te bot. înainte de căsătorie.

Luke îl privi mirat pe părintele Watty. / - Cine-a spus că vreau să mă convertesc? Mă simt for în afara religiei, dar dacă asta te îngrijorează, scrie ce vrei c dar să ştii că nu sînt de acord să trec la catolicism.

Degeaba îl rugară; Luke refuză pînă şi ideea de a s - N-am nimic împotriva catolicismului, dar eu sin

şi aşa am de gînd să rămîn. Dacă aş fi catolic şi mi-ai devin metodist, aş reacţiona la fel. Aşadar, părinte, va obişnuieşti cu ideea că nu fac parte din turma.

- Atunci nu te pot cununa! - De ce naiba? Nu înţeleg de ce te opui, după cum >

ce obiecţie ar avea reverendul Bisericii Anglicane. Fee zîmbi acru, amintindu-şi disputele pe care le-'

Paddy cu un preot oarecare; atunci, ea obţinuse ciş = - Dar, Luke, trebuie să facem cununia relig'03

Meggie. îri caz contrar o să trăim în păcat.

268

tul meu de vedere, să trăieşti în păcat este hine. di» P1111!? fij u|1 taiger cu două feţe, spuse Luke, care i bine- dcclt^njşte idei ciudate; oricît ar fi dorit banii lui : cra'"P Y* ar

Cc oarbă îl îndemna să nu dea înapoi.

(, încapă.11 ^^ spuse pee nu ]uj Luj,e> cj preonjl ui.

.-taţi cu Pro^st în aceeaşi situaţie, dar n-am ajuns la ceartă. l'addy ai" ^ cununa ]a casa parohială, dacă nu vrea . riiomas va poo - ,.isc

ri biserica! • • uimiţi, dar compromisul fu acceptat; părintele

' '"^'tTsă-i cunune la casa parohială, deşi refuză să sfin-

M de pedeapsă din partea bisericii o lăsă pe Meggie cu că păcătuieşte, dar nu atît de tare încît să ajungă în iad, •^ menajera de la casa parohială, îşi dădu toată silinţa să -c birou! părintelui Watty, astfel încît să semene cît mai un altar, împodobindu-1 cu mari vaze de flori şi multe Dar pe parcursul ceremoniei preotul cel nemulţumit le nţcles tuturor că acceptase numai de teamă ca ei să nu se I ţă parte. Nu tu slujbă nupţială, nu tu binecuvîntare! , nunta se făcu. Meggie deveni doamna Luke O'Neill, să plece spre Queensland, într-o lună de miere oarecum i din cauza drumului pe care-1 aveau de străbătut. Luke petreacă acea noapte de sîmbătă la „Imperial", pentru că .. c Goondiwindi pleca numai o dată pe săptămînă, adică îcea seară, pentru a face legătura cu trenul de poştă indi-Brisbane, a doua zi, duminică. Numai în felul acesta ">ge la Bris luni ca să prindă legătura cu expresul Cairns. de Goondiwindi era foarte aglomerat. Nu s-au putut :1'pa pentru că nu existau vagoane de dormit. Orele se

' no^ 3lta< marcate de îăcănitul trenului care-şi urma a"°r ~est'

0Pnnd de fiecare dată cînd mecanicul avea ' d^"!' .fierbinte>să cedeze trecerea peste calea ferată ^oba°nratacite'să dea vreun telefon, sau să stea de vorbă

,Mă 'ntreb de ce ««,„„-« • „ ,. . ,. . nunta ei Gundnvmdi, atîta vreme cit nu Meggie plictisită,

aşteptînd plecarea tre-

269

â.

nului în singura circiumă deschisă din GoondrwinH' o încăpere îngrozitor de verde, cu bănci înnegrite A- ^c Meggie, era nervoasă şi neliniştită. ' Cr>i

- De unde vrei să şt iu eu? oftă Lukc care nu av vorbă ş i era mort de foame, în zilele de duminică nu °C măcar o ceaşcă cu ceai; nimic pînă la oprirea de l - ^

•_ ţ __________ = ____ A _ „_: __ i j • __ i - ' special programată pentru micul dejun; abia atunci

* umple stomacul şi să-şi potolească setea. Urina Brisba în staţia Bris-sud, traversarea oraşului ca să ajuneă l' strada Roma şi, în sfirşit, îmbarcarea în trenul de Cai " descoperi că Luke cumpărase două bilete la clasa a do

- Lukc, avem bani destui! spuse obosită şi exasperata uitat să treci pe la bancă, mai am eu o sută de lire pe care Bob. De ce nu ai luat bilete la vagonul de dormit?

El o privi trăsnit. - Dar nu sînt decît trei nopţi şi trei zile pînă la Dunuloc

să cheltuim banii pentru vagon de dormit, cînd amîndoi tineri, sănătoşi şi rezistenţi? N-ai să mori, Meghann, dac-a pe un scaun în tren! A cam venit vremea să-ţi dai seama măritat cu un muncitor, nu cu un fecior de bani gata!

Meggie se aşeză pe scaunul de la geam, pe care îl opri-pentru ea, îşi puse bărbia tremurîndă în palmă şi privi pe f. ca să-şi ascundă lacrimile, îi vorbise pe tonul cu care te ;. unui copil iresponsabil şi se întrebă dacă nu cumva aşao'. pe ea. Se simţea revoltată, dar mîndria o împiedica să ; pînă acolo încît să se ia la ceartă. Pentru a se calma îşi N este soţia acestui bărbat şi trebuia să-i dea răgazul necesar obişnuiască cu noul său statut. Vor trăi împreună, îi va gât' îi va cîrpi hainele, îl va îngriji, va avea copii, va fi o soţie uite ce mult o stimase tata pe mamă, cît de tare o iubise

Mergeau spre un oraş numit Dungloe, situat la num de mile de Caims, care era extremitatea nord-estica ş C minus al căii ferate pentru coasta Queensland. Peste . p de cale ferată, în vagoane arhipline, legănaţi şi scutu . . bilitatea să se întindă puţin. Deşi era un ţinut mai boga

270

'" VQr niii

It mai ademenitor, ca nu reuşi să-şi menţină treaz

11 ceea ce vedea. " „l nu pi'tea mînca nimic şi căldura era cu rault mai T [t la Gilly- Frumoasa rochie de cununie din mătase 'c de la funinginea care venea pe ferestrele deschise, \c lipicioasă din cauza transpiraţiei care nu se evapora c părea cu mult mai tragic decît oboseala fizică era i putea stăvili puternicele resentimente faţă de Luke'. ircsia că ar II fost deranjat de disconfortul călătoriei, )iivcrsaţia cu doi oameni care mergeau la CardweJl. •ind privi în direcţia ei, se şi ridică, se aplecă peste ea lijeiil care i se para incalificabil, şi aruncă un pachet c de ziar în direcţia oamenilor răsfiraţi de-a lungul ne de fier în mînă, strigînd: Sint muncitori care verifică linia, explică ci în timp

;imâ. Luke îşi închipuia că şi ea e la fel de mulţumită . ; . , mitul verde al cîmpiilorde coastă o fascinează, între -rivea (ară să vadă, detestînd locul spre care se îndreptau •a pune piciorul acolo.

•Jwcll, cei doi coborîră, iar Luke se îndreptă spre ghereta J cartoH nrăj.fi din faţa gării şi se întoarse cu un pachet nirtiedeziar. •-

a Z or anelor.

* deosebit> Megfaann, nghiîltU1'ă de mî"^re n că

nu există pe lume un loc mă, frumos

° aştepta

batlsta la

PUţi" mai tîrzi^albă la faţă şi

scama

Plecat de la Goondiwindi

271

— Cît mai avem? întrebă ea sfîrşită. - Trei, şase ore, cam aşa ceva. Prin părţile

respectă programul de mers. Acum, că au pic St°a r

destul loc; întinde-te şi pune-ţi căpşoru] în p0a] '^'' - Oh, nu mă mai dădăci ca pe-un copil! se r- °a

mult mai bine dacă indivizii ăia ar fî cohnrît „ °a " " 'H dCUm H

Bundabcrg! d("

' - Ei, hai, Meghann, fii fată bună! Aproape am

a-doar trei staţii - Tully, Innisfail şi apoi Dungloc "^

Era după-amiaza tîrziu cînd au coborît din tren M sprijinindu-sc anevoie de braţul lui Lukc, prea mînd-noască cum că nu putea merge. El îl întrebă pe şeful H. puteau găsi un hotel mai ieftin, luă valizele şi porni, urm--gie, care abia se mai ţinea pe picioare.

- La capătul străzii, o consolă el. Clădirea aia albă etaje.

Deşi camera lor era mică şi ticsită cu mobilă victor Meggie i se păru un paradis cînd se prăbuşi pe margine;:

- întinde-te puţin înainte de cină, dragostea mea. M dau o raită pe afară, spuse el, ieşind din cameră la fel de j ca în ziua nunţii. Dar asta fusese sîmbătă, iar acum eraj. amiază; să mergi cinci zile în trenurile aglomerate, sud fum de ţigară şi de funingine!

Patul se legăna monoton în zgomotul roţilor de tren, :: ce Meggie îşi afundă recunoscătoare capul în pernă ^ dormi...

Cineva îi scosese pantofii, ciorapii şi o acoperise cu ur.-Meggie se mişcă, deschise ochii şi privi înjur. Luke sta i zul ferestrei, cu un picior ridicat şi fuma. Cînd o auzi iw întoarse capul şi o privi zîmbind.

- Grozavă mireasă, n-am ce spune! In vreme ci nerăbdare luna de miere, soţia mea doarme fără 1]

aproape două zile! Am fost puţin îngrijorat, cînd ain pot trezi, dar cîrciumarul mi-a zis că şi alte e'

272

- d lungă. M-a sfătuit să te las să dormi cît

•••s imî i'L întinse mîinile şi căscă. "* !cap'^ne,

mulţumesc. Oh, Luke! Oi fie eu tînără şi lU|i mai ' . , ^ru „of suporta oboseala fizică la irSiMt totuşi l emu .v

.,- ~ PC marginea patului, masîndu-i braţele, un i se ;iş^a P , pâri. încîntător acum. _

- j parc rău, sincer îmi pare râu. Nu ini-am dat '-" îl c că nu prea sînt obişnuit cu o soţie. Ţi-e foame,

itî de foame, îţi dai seama că a trecut o săptămînă lineal ultima oară?

Ia o baie şi pune-ţi o rochie înainte de a ieşi în oraş. re se afla o cafenea chinezească, unde Luke o duse pe ;ic pentru prima oară-n viaţa ei mîncarea chinezească, foame că orice ar fi mîncat i s-ar fi părut bun, dar :eslea aveau un gust extraordinar, chiar dacă ar fi . uin carne de şobolan sau rechin, aşa cum se vorbea la

ne. Luke luase cu el două sticle de bere de la hotel şi insistă ea. deşi ei nu-i plăcea berea.

nccput nu trebuie să bei prea multă apă, îi spuse. Berea e i.

o luă de mînă şi se plimbă cu ea prin Dungloe, atît de le parcă şi-ar fi etalat averea personală. Dar, să nu uităm, uscase în Queensland. Dungloe avea aspectul vechilor "ce. Ca mărime putea fi comparat cu Gilly, dar în loc de -'radă principală, Dungloe avea cvartaluri de blocuri şi •zugrăvite în alb, nu în maro. Ferestrele erau din lemn,

Sfii Pentm 3 prinde briza mării ' iar acoperişurile ind" latC 3tît ?n CaZU' locuinîe]or particulare, cît şi al

din^n^8" d°-ar ^ CClan PCntm filme'pCKţl Şi rîndufi -. « *• «i cască.

:ilor. dacă U'' dm 10° '" 10° SC vedeau case construite în 3 "U Cumva ace?tia crescuseră în preajma locuin-

273

ţelor.'Era imposibil să spui care din ele existaseră sau casele oamenilor, pentru că pretutindeni avea' ^ ''1l'' _ i_i.:_ _________ i _ «„i~ ____ i ____ /-* ___ j • . • • . ' getaţia crescuse laîntîmplare. Cocotierii, palmier" eucalipţii de la Drogheda, se ridicau spre cerul az' '"^ 'n

fi privit, Meggie vedea o pată de culoare. Părnîi M '^" maro sau mohorît. Toţi copacii păreau să fie în n nu' portocaliu, roşu, roz, albastm, alb. 'C' P'J

In oraş puteau fi văzuţi mulţi chinezi, îmbrăcit' • negri din mătase, pantofi albi cu negru, şosete alh ^ gulere albe, apretate şi haine negre ca fracul. Bărbaţii r'" păreau să se deosebească între ei. Oricum, Megoic n distingă pe unii de alţii. La prima vedere, aproape t oraşului se afla în mîinile chinezilor; un mare maeaz' mai impunător decît cel din Gilly, purta nume chinezesc'/!;

Toate casele erau construite pe stîlpi foarte înalţi ci reşedinţă a administratorului de la Drogheda. Aici, se urm'' gurarea unei maxime ventilaţii a aerului şi preîntîmpinarca gerii lor de către termite la un an după ce au fost consi explică Luke. La marginea fiecărui stîlp era o bandă dir curbată; termitele nu puteau trece de parapetul de tablă şi r geau la lemn. Bineînţeles că distrugeau stîlpii, dar de înd,i subţiau, aceştia erau imediat schimbaţi, în felul acesta sci ieftin, nemaifiind nevoit să-ţi construieşti o casă nouă. C multe grădini erau mici jungle, pline de bambuşi şi paln parcă toţi locuitorii ar fi abandonat ideea de ordine în k horticulturii.

Bărbaţii şi femeile sfidau orice regulă în materie de vestir. Pentru cină şi pentru o plimbare cu Luke, ea se îmbrăcas în pantofi cu toc, ciorapi din mătase, furou din satin, o ri mătase, uşoară, cu centură şi mîneci scurte. Pe cap aveai mare de pai, iar pe mîini îşi trăsese o pereche de mânuşi-^ irit ă cel mai mult fu senzaţia neplăcută resimţită Iavt* menilor care se zgîiau la ea, de parcă ea ar fi 'ot' potrivit.

ntalom Bărbaţii mergeau în picioarele goale, în pa

cele mai multe ori fără cămaşă; nu purtau mm'c

274

pemeile arătau şi mai rău. Cîteva umblau , ^•urţi-'ca.1' ,e jj n bumbac, evident fără nimic pe " roch" Snumai în sandale, dar marea majoritate pur- rap1' -

1' crgeau în picioarele goale şi-şi acopereau :l";''e™ă f^ă mîneci. Dungloe era un oraş civilizat, " -a -^locuitorii săi se plimbau de colo-colo surprin-'"^chinezii erau mult mai bine îmbrăcaţi. -dcau biciclete, sute de biciclete, cîteva maşini şi nici'o asemănare cu Gilly. Şi era cald, cald, cald. "termometru, care, incredibil, arăta 32 de grade; â 36 de grade părea mai răcoare decît aici. Meggie i se mişca printr-o atmosferă solidă pe care trebuia corpul' ca pe unt, iar cînd respira, plămînii parcă i se

u apă. nu mai suport! Te rog, hai să ne întoarcem, respiră ea

) jumătate de milă. Nu suporţi umiditatea. Rar e sub 90%, fie vară, fie Arătura nu prea coboară sub 29 grade, dar nici nu c 35 grade. Nu există diferenţe semnificative între ano-ir în timpul verii musonul face ca umiditatea să crească

plouă, nu iarna? iul. Mereu suflă musonul, iar în absenţa lui se fac simţite in sud-cst. Aduc multă ploaie, tot anul. Dungloe are o nuală de apă, rezultată din ploi, între 2 500 şi 7 500 de tru pătrat.

^ litri pe metru pătrat de precipitaţii, pe an! Bietul nontat dacă ar avea 500, iar aici, la două mii de mile de c "u par să înceteze.

tiîTf 'T 0 "°aptea? întrebă Meggie cînd ajunseră la

' suPortabile

intre" l' a' Să tC obi?nuieŞti. Deschise uşa camerei şi îi ' dar

mă înt°rc într"° Jumatate de

275

Ochii ei îl priviră speriaţi. - Da, Luke. Dungloe se afla la 17 grade sud de Eeuatn lăsa

brusc; într-un minut apunea soarele, iar $,, \ a

întunericul devenea dens, dar era cald ca-n seră f ' se, Meggie stătea pe întuneric, întinsă în pat aco pînă la ochi. Rîzînd, el trase cearşaful şi-1 arun -

- E destul de cald, iubito! Nu avem nevoie de îl auzi mişcîndu-se prin cameră şi-i văzu umbra - Ţi-am pus pijamaua pe măsuţa de toaletă - Pijamaua? Pe vremea asta? Ştiu că la Gillv t

dacă aud că cineva nu poartă pijama, dar aici ne al? Ţi-ai pus cămaşa de noapte? - -Da.

- Atunci scoate-o. Oricum o să ne încurce. Cu chiu, cu vai, Meggie reuşi să-şi dezbrace cămaşa

care doamna Smith o brodase pentru prima ei noapte cerului că era întuneric şi el n-o putea vedea. Avea < se simţea mult mai bine în patul răcoros, în adier pătrundea prin ferestrele larg deschise. Dar simplul gi unui corp fierbinte lîngă ca în pat o deprima.

Arcurile scîrţîiră; Meggie simţi pielea umedă pe' sări. El se întoarse pe-o parte, o trase lîngă el şi o sân moment, rămase pasivă, alungîndu-şi din minte gu cu o limbă atît de indecentă, apoi începu să se zbat; se elibereze; nu suporta să fie aproape de el în căldu nală, nu mai voia să fie sărutată, nu-1 mai dorea pe Lui deloc cu ceea ce fusese în Rolls, pe drumul de m Rudna Hunish. O parte din el împingea insistent în i timp ce mîna lui cu unghii ascuţite o trăgea de ic transformă în groază; se simţea copleşită nu atît d<-tărîrea lui, cît de faptul că el nici nu era conştient d Deodată îi dădu drumul, se ridică şi bîjbîi ceva PL parcă ar fi tras de ceva.

- Mai bine să fim siguri, mormăi el. Gata, stai p aşa! Desfă picioarele, of, pentru numele lui nimic?

276

. . nu> nll Ltike, nu ştiu! Totul este atît de n, să-> strlge

mi faci tu mie acum nu poate fi tolerat de L.cn: ceet| ce.je oaraenilor! Practic, el stătea peste ea cu { nici de leg^ ^ ^ cu Q mîn m vreme ce cealaltă era licate Ş' l;a^. nu întjrâznca să se mişte. Contorsionîn-l>llcl '"f ectul acela ciudat între coapsele lui, o obligă "J CU.t ca se supuse, dar simţindu-i greutatea, muşchii k '°al C °s tara. Chiar prin pîcla aceea de frică şi epuizare, „jsccrM ^ cne,.gie puternică se acumula; cînd el o SC,inăU?cuţit îi scăpă de pe buze. ' ,ni ci luînd mîna din păr şi punmdu-i-o la gură. iioni'"* ' • , - - t - - , - lumea din taverna asta nenorocita sa creadă ca te -uniinte, n-o să te doară mai mult decît trebuie! Stai

„ cuminte! L-u ci ca o apucată, în dorinţa de a se elibera de obiectul !s dar greutatea lui o ţintuia şi mîna îi acoperea strigă--o'xcitată, pentru că el nu se gîndise la asta, simţea cum x-!a, care era şi mai uscat decît ea, îi rupea ţesuturile, se mişca înăuntru, în afară, din ce în ce mai repede, cu icrâtoare. Apoi ea percepu schimbarea produsă înlăun-i; după cîteva mişcări spasmodice, el se linişti. Durerea :ăzu, şi Luke se rostogoli pe spate gîfiind. line o să fie mai bine data viitoare, reuşi el să îngaime. doare prima dată. i de ce n-ai avut bunul-simţ să-mi spui?", ar fi dorit ea dar nu mai avea puterea să rostească nici un cuvînt, dorinţa de a muri. Nu numai din cauza durerii, dar şi Acoperise că nu-1 cunoştea deloc; în ochii lui ea nu ltc' era doar un instrument. •a treia oară o duru la fel de tare; aştepta exasperată urerea (pentru că aşa îi spusese, nu?), în vreme ce el -' încercînd să se elibereze din îmbrăţişa-' 'ntarse spatele S1 adornii. Lacrimile i se r' Meg§ie nu'?i dorea decît să moară,

'Donase ă - * de acel Pă"ntele Ralph, cu ani în urmă,

Pasaj ascuns, care are legătură cu naşterea

277

copiilor? Plăcut mod de a descoperi! Nu-i de mai explicit. Totuşi, lui Luke îi plăcuse. Era lin '^ nici o durere. Şi numai pentru acest motiv îl u °

C;

cum detesta actul în sine. alc

Extenuată, mişcîndu-se anevoie din cauza H spatele lui Luke şi plînse în pernă. Luke dorm ^ fie cîtuşi de puţin deranjat de suspinele ei. Era - ° somn, dormea liniştit, nici nu sforăia, nici nu sc -părţile, remarcă ea în timp ce aştepta zorile; dacă să stea întinşi unul lîngă altul, poate că nu i-ar f de tare.

Se lumină de ziuă la fel de brusc precum se \^ părea ciudat să nu auzi cocoşii cîntînd, nici toate cele] care acompaniau dimineţile Droghcdei - oi, cai, por

Luke se trezi, se întoarse spre ea, şi îi simţi sări fusese atît de obosită, încît uitase de buna creştere şi nu

- Hai, Meghann, ia să te vedem puţin, îi comand: în şold. întoarce-te ca o fetiţă bună ce eşti.

Nimic nu mai conta în această dimineaţă; Meggie îl privi morocănoasă.

-Nu-mi place să-mi spui Meghann, zise ea, neavîn altă formă de protest. Numele meu este Meggie.

- Nu-mi place Meggie. Dar dacă te deranjează; să-ţi spun Meg. O studie melancolic. Ce forme fn atinse un sîn, un sfîrc roz, plat şi neexcitat. Mai ale? pernele şi b privi zîmbind. Hai, Meg, sărută-mă. E faci dragoste; poate o să-ţi placă mai mult.

„N-o să-mi doresc să te sărut tot restul vieţii mei' în timp ce-i privea corpul bine făcut, părul moale dt cobora spre abdomen într-o dungă subţire, din care u în aparenţă inocent şi inofensiv, dar care-i cauzase a ce picioare păroase! Meggie crescuse printre a scoseseră niciodată hainele de pe ei în prezen, cămăşile descheiate la gît în timpul verii le desc^ păros. Ei erau cu toţii blonzi, nu i se păruseră

278

. j h era brunet, dar îşi aminti că pe piept .-pag"3; ?I casta'11"- ^ SărLlt ă.mă! ,j sc spt"1 '_ t,_ e] jj prinse sînii în palme şi o sili să iiinsf Ş'" sa .' CODOrî pe abdomenul său. Brusc, se ' *' in'i rflif*** y* l10" si orivi îngrozită obiectul acela care-şi iinbrăţişare V v

„cnsiunile- "V nu! Te rog, te rog! '.'-sirio scrutară îndelung.

j „^9 Rine o să facem ceva cu totul diferit, dar, trc uO«' • ,- - ,,c l„i Dumnezeu, fii şi tu mai activa. L ,slc cl îi desfăcu picioarele, o ridică de umeri şi îi Tîn gură, aşa cum făcuse în maşină în noaptea cînd ea "cea căsătoriei. Numai cu corpul, i se părea suportabil; nai rănea cu obiectul acela oribil. Ce creaturi ciudate să considere asta cel mai plăcut lucm din lume! I se istător, o parodic de dragoste. Dacă n-ar fi sperat că încheia cu naşterea unui copil, Meggie ar fi refuzat ne orice apropiere fizică.

i-am găsit o slujbă, o anunţă Luke în sufrageria hotelului, la kjun.

c? înainte de a ne aranja propria casă, Luke? înainte chiar fa o casă?

-arc rost să închidem o locuinţă, Meg. Eu o să mă duc să tai te zahăr. Cea mai bună echipă de tăietori din zonă este al- dmtr-un grup de suedezi, polonezi, irlandezi, condusă de un Arne Swenson; în timp ce tu dormeai după călătorie, "_Şi am stat de vorbă cu el. Are nevoie de un om, pe 1 Int" să-1 testeze. Asta înseamnă că voi locui cu ei în sase zile pe săptămînă, de la răsăritul soarelui la răstimp ne vom deplasa de-a lungul coastei, în nune" C°ntract CÎŞt'8u] va depinde în mare măsură lard fi destul de bun să lucrez în echipa

d° douăzeci de lire Pe săptămînă.

279

- Asta înseamnă că nu vom locui împrei - - Nu se poate, Meg! Oamenii nu acceptă f ' "^

condiţiile astea, ce rost are să stai sinourg :. C| 'n l munci; o să strîngem mai repede bani pentm viji Cas;|

- Dar unde o să locuiesc? Ce fel de mun '.Can°

sînt oi! Casăfi - Ştiu că nu sînt oi. De aceea ţi-am căutat o

Meg. Ai să fii găzduită gratuit, fiindcă nu sînt de acorlT •' bani pe locuinţa ta. O să lucrezi ca menajeră la H' *" casa lui Ludwig Mueller. E cel mai mare propriei H' zahăr "din district şi are o soţie invalidă, care nu no darie. Te duc la ei mîine dimineaţă.

- Şi cînd o să te văd, Luke? - Duminica. Luddie înţelege că eşti căsătorită, aşa

învoiască duminica. - Ei bine, văd că ai aranjat lucrurile după bunul tău - - Aşa e. Oh, Meg, vom fi bogaţi. O să muncim din j

economisim fiecare bănuţ şi în scurt timp vom cumpăr,: bună fermă din Queensland. în afara celor paisprezece mi: am la banca din Gilly, mai vin în fiecare an două mii, iar no vom cîştiga înjur de o mie trei sute pe an. Nu va dura mu îţi promit. Strînge din dinţi şi suportă de dragul mcn să ne mulţumim cu o casă închiriată, cînd am putea timp propria noastră locuinţă?

- Cum vrei tu. Luke, de ce mi-ai luat cele o sută de ea după ce-şi examina conţinutul poşetei.

- I-am dus la bancă. Nu trebuie să ai la tine atîţia - Dar mi-ai luat toţi bănuţii! Nu mai am un peni. D

nevoie pentm ceva? - De ce naiba să ai nevoie? Mîine dimineafă o să pl^

hoch şi acolo nu-ţi trebuie nici un ban. Nota de p • plătesc eu. Obişnuieşte-te cu ideea că te-ai măritat c Meg, că nu mai eşti fiica alintată a unui fermier. Mueller o să-ţi depună salariul direct în contul n ^

unde se va adăuga cîştigului realizat de;

280

cu bai'

Ca au o destinaţie precisă- viitoarea

. r(c rezonabil, Luke. Dar dacă voi avea un

c| fu tentat să-i spună adevărul, că nu vor " va exista ferma, dar văzînd expresia întipă-

- i

|!,Stodul cînd vom ajunge în dreptul lui. Eu aş prefera '," cînd vom avea şi fenna. ici bani, nici copii. De fapt, nici soţ. Meggie începu 'se alătură, ridicînd ceaşca de ceai pentru un toast. /ervative!

ilccară spre Himmelhoch, cu autobuzul local, un «cărnuri, cu o capacitate de aproximativ douăspre-.dt de mult şi-ar fi dorit copii, Meggie se simţea tot rjjatâ. Hotărî ca în prima duminică, dacă nu va mai i. sa încerce din nou. Poate că deja primul copil era pe va trebui să se chinuiască decît dacă va mai dori altul. •ălucitori privea înjur plină de interes, în timp ce auto-ncnca pe un drum prăfuit.

:nut uluitor, total diferit de Gilly; recunoscu că avea o arc-i lipsea Gillanbonului. Solul era roşiatic, iar trestia PC

cîmp contrasta izbitor cu culoarea parafatului; lame fi. fluturînd Ia cincisprezece sau douăzeci de picioare iiîntului, cu tulpina groasă cît braţul lui Luke. Nicăieri lauda Luke, nu creştea trestia atît de înaltă şi atît de w: avea cea mai mare concentraţie cunoscută în lume. '' ucltor atlr>gea o adîncime de peste o sută de picioare ^'croclcmentele necesare trestiei. a parte a lumii nu se mai angajau la tăierea trestiei bi'av^i

i. i reclamă la săpun,

Luke, remarcă Meggie

se o3 ^ 6 abfinu de la c o r i i , pentru că auto-° -

281

Himmelhoch era o casă albă, pe vîrful u cocotieri, bananieri şi palmieri mai mici al - Ca'' ' ceau în evantai precum cozile de păun n -î"01"^ proteja casa de vînturile musonice, din nord 'c

struită pe deal, casa era ridicată pe piloni în r '^ picioare. '' e l

Meggie mergea greu pe drumul prăfuit, în pantor şi cu pălăria care-i proteja faţa. Proprietarul de t °> ' '

era acasă, dar soţia lui îi întîmpină pe verandă l -' două cîrje. Privindu-i fata blîndă, Megeip ,,1

as"- !>e sirni mai bine.

- Intraţi, intraţi! spuse femeia cu un puternic ace Luke lăsă valiza jos şi strînse mîna doamnei, cîn

desprinse de pe cîrjă, apoi fugi înapoi pe scări, grăbind autobuzul la întoarcere. Arne Swenson venea să-1 ia < la ora zece.

- Care ţi-e numele mic, doamnă O'Neill? - Meggie.

- Oh, e drăguţ. Pe mine mă cheamă Annc şi aş spui pe nume. Am rămas singuri de cînd mi-a plec; acum o lună; mi-a fost tare greu să întreţin casa de Nu sîntem decît eu şi Luddie; nu avem copii. Sper că gesti şi o să-ţi facă plăcere să locuieşti cu noi, Megs

- Cu siguranţă, doamnă Mueller. . . Anne. - Hai să-ţi arăt camera ta. Te descurci cu valiza'

te ajut. Camera era mobilată auster, ca de altfel toată

ca-privelişte minunată şi dădea în veranda comună cu geriei.

Această ultimă încăpere i se păru foarte goală Im rită mobilierului său din trestie.

- Din cauza căldurii am renunţat la perdelele ' bumbac, explică Anne. Toate piesele de mobili^ iar îmbrăcămintea noastră e cît mai lejeră, în li1111

Cu toate hainele astea pe tine o să mori de calo-

282

o vestă fără mîneci şi pantaloni scurţi, cl ^^^ ^ picioare contorsionate, într-un ,c vadă sa'"^râcată ca Annc, cu haine împumutate [C sc trez'J1^ ^^^ bar[. să_; cumpere ajte ]iajne

cind Lu ^ 'valoare pantalonii mult mai bine decît '' ''"' rU1ntinuă s-o informeze: Luddie o să-ţi aducă

"rcbui să le tai sau să le cari pînă aici sus. cm j noj electricitate, ca unele localităţi din "-burilc avansează foarte încet. Poate la anul viitor

'^"Hjmmelhocli, dar pînă atunci o să ne chinuim cu " încă puţină răbdare, Meggie, şi cînd ne vor conecta ivem şi sobă electrică, şi lumină electrică, şi frigider. (hişnuită fără ele. i n 'zona de unde vii tu căldura este uscată. Aici este n rău. Mi-e teamă să nu te îmbolnăveşti. Zîmbi. Li se ca femeilor care nu s-au născut aici. Este o boală a ne aflăm pe aceeaşi latitudine cu Bombay şi Rangoon. ne decît dacă te-ai născut aici. Oh, tare mă bucur că ne distrăm bine noi două! îţi place să citeşti? Eu şi i dc-a dreptul pasionaţi de lectură. eggiese lumină.

l! O să suporţi mai uşor absenţa frumosului tău soţ. i răspunse. Să-i simtă lipsa lui Luke? Era el frumos? ică nu 1-ar mai vedea niciodată, ar fi foarte fericită. t-'ra soţul ei, iar legea le impunea să-şi trăiască viaţa 'gură a ales; nu putea învinovăţi pe nimeni de acest upa ce vor avea suficienţi bani ca să cumpere ferma 11 ' vremca ca ea şi Luke să-şi facă o viată comună, să iai bine.

°m rau sau antipatic, însă trăise singur multă vreme mai gieu la viaţa în doi. Şi n-avea decît un singur a ^ laSC tulburat de ProWemde de conştiinţă. ° daCă pe moment era un vis; cu siguranţă ' ca rezultat al muncii sale exemplare, pline de

283

I1U

sacrificii. Fie numai şi pentru acest motiv me • prin minte nu-i trecea că Lukc va folosi bani' °' rcsl personal; crezuse cu-adevărat ceea ce-i snno nlrUco f Buşesc. R,„ banca. Qaii

Din nefericire, Luke nu avea sensibilit-un „ A , ,, . . - • , "ait-a ncccs-j înţelege o remeie, nu parca sa-şi dea seama că fc de bărbaţi, simţeau nevoia unor lucruri neintcrcs ' °CI

vedere al bărbaţilor, după cum şi preocupările a "' beau de acelea ale femeii. Ei bine, s-ar fi putut «j m °r

s-o oblige să muncească la o familie mult mai n .• U

decît aceea a Annei Mueller. Acolo, în vîrful dealul ^ întîmpla nimic rău. Oh, Doamne, dar era atît de de ghcda!

Acest ultim gînd în trecu prin minte în clipa în care t de inspectat casa şi stăteau pe veranda salonului, admir liştea Himmelhochului. întinsele cîmpuri de trestie de semănau deloc cu cîmpurile de acasă, pentru că leputej cu privirea. Trestiile, de un verde proaspăt, lustruit de legănau leneşe în bătaia vîntului, ajungînd pînă la mân' mal de rîu foarte abrupt, mult mai mare decît Barwon. D rîu se întindeau alte cîmpuri de trestie de zahăr, cu si: iarbă otrăvitoare printre ele, pînă la poalele unui munte ir se opreau culturile, iar jungla îşi intra în drepturile sale. C perit de nori pufoşi era de un albastru mai intens decît h în general, coloritul local era foarte puternic.

- Acela este Muntele Bartle Frere, zise Anne arătînd vir Şase mii de picioare deasupra nivelului mării. Se spur. foarte bogat în minereu, dar jungla face imposibilă e*:

minieră. Pe aripile vîntului venea un miros puternic şi'

Meggie îl păstra în nări încă de cînd coborîse dm parcă a ceva putred, insuportabil de dulce, foarte prezenţă palpabilă, resimţită acut, oricît de puternic3

- Mirosul acesta este de melasă, spuse Anne. fremătător al lui Meggie; îşi aprinse o ţigar

284

^ apucat de fumat. Dar într-o oarecare

' accca • *; «i cu el, deşi, spre deosebire de alte Ie obiŞ'uUCŞ \ rc niciodată, -t-jle acelea cu coşuri negre, de pe rîu?

Io se prelucrează trestia de zahăr. Ceea ce răraîne '•'Cuifo conţinutul de zahăr, se numeşte bagasă. Za-" nsa sînt trimise în sud, la Sydney, pentru rafinare. ^sc obţin melasa, glucoza, siropul auriu, zahărul '•i'lb şi glucoza lichidă. Bagasă conţine mai multe • la trestie, care se folosesc în construcţii. Nimic nu absoiuî nimic. De aceea, chiar şi pe timp de depresiune ' trestia de zahăr continuă să fie o afacere rentabilă.

Swenson avea şase picioare înălţime, exact înălţimea lui m chip la fel de atrăgător. Corpul îi era acoperit de un iu, din cauza expunerii îndelungate la soare, iar claia de se cîrlionţa pe tot capul; trăsăturile lui frumoase, suedeze, nit de bine cu acelea ale lui Luke, încît automat te duceau Ia singcle nordic ce curgea în venele scoţienilor şi irlan-

:mmţase ia maiouri şi cămăşi albe, în favoarea pantalo-i împreună cu Arne urcă într-o camionetă veche, model repiară spre Goondi, plantaţia unde lucra acum echipa. <•* ocazie, pe care o cumpărase, stătea în lada camionetei :u valiza. Ardea de nerăbdare să înceapă munca. oamcni tăiau încă din zori şi nu ridicară capul cînd l "nprcunâ cu Luke, din direcţia barăcilor. Tăietorii pur-

tindSCUrt'' C1Zme CU Ş°Sete S™380 de lînă si Pălării de ' "-Şi ochn, Luke îi privi cu luare-aminte pe muncitori.

" aC°Perea din cap Pînă-n Picioare, iar transpiraţia Piept, braţe şi spate.

a o tâiase'3 "^ " CXpliCă Ame' Trebuie s'° ardem 4 Pentru Luke ^ aplecă şi luă două unelte, una pentru el şi

285

- Acesta este un cuţit de trestie, spuse ridi - el se taie trestia. Merge foarte uşor dacă ştii C U ' Zîmbi răutăcios si începu demonstraţia, făc; ? ''l

mult mai uşor decît era în realitate. Ca Luke privi obiectul din mînă. Nu semăna t

indiană. Se lărgea formînd un triunghi şi avea u ^ unul din capetele lamei, ce era ascuţită pe anibcl T

- O seceră indiană este prea mică pentru trcsti îi spuse Arne, terminînd demonstraţia. Ai să dcsco o unealtă foarte eficientă. Ascute-o în perniancni--treabă!

Arne plecă la lotul lui, lăsîndu-1 pe Lukc ncliotă fracţiune de secundă. Ridicînd din umeri, el începu ni după cîteva minute înţelese de ce o lăsau pe seama raselor inferioare, ai cărei reprezentanţi acceptau ori schiinbul-unui ban. Oieritul era floare la ureche, îşi crispat. Te apleci, tai, te îndrepţi, apuci vîrfurile, le tret să scoţi frunzele, le arunci la grămadă, pleci mai dcpai tai, te îndrepţi, tai frunze, pui la grămadă...

Lanurile de trestie mişunau de vieţuitoare; şobolani gîndaci, broaşte, păianjeni, şeipi, viespi, muşte şi al muşca şi tot ce înţepa se afla acolo. De aceea, tăietorii dea mai întîi foc trestiei. Chiar şi aşa, arse, gîngăniile. Dacă nu ar fi avut cizmele, picioarele lui Luke ar 11 mai rău decît mîinile, dar nici un tăietor nu purta mâni încetineau ritmul de muncă, determinînd diminuarea c pe urmă, mănuşile erau pentru domnişoare.

La apusul soarelui, Arne dădu semnalul de opnr vadă cum a muncit Luke.

- Hei, amice, nu-i rău deloc! strigă el bătîndu-l Pn

umăr. Cinci tone! E foarte bine pentru prima zi de mu Nu aveau mult de mers pînă la baracă, dar noap'

venea atît de repede, încît se făcuse deja întuneric înainte de a intra, făcură un duş colectiv, apoi, c

Şobolani australieni (n. tr.).

286

- ' baracă, unde tăietorul care era de serviciu iirunsera in_ ' . cje mmcare din specialitatea sa. în

_.-, ţiinsâ '' ' • i i- w * v lisc pi- " ^ f,-iptură, pîine, gem şi budinca; hămesiţi, :aUCart°ofîâ pî'lă la ultima firimitură-•••'rfl CU P(ur) din metal, aşezate faţă-n faţă, se găseau lir j de pa ' oftîmj şi înjurînd trestia de zahăr într-un ii traseră plasele de ţînţari din inele şi

n"dc adormiră. mupcLukc. m .

. (melc. Inspecta tăieturile care smgerau şi muşca-•P|c dai cu albastru, apoi foloseşti unguentul ăsta. Şi freci cu ulei de nucă de cocos în fiecare seară. Ai - dacă-ti rezistă spatele, ai să fii un bun tăietor, într-o obişnuieşti, n-o să te mai doară aşa. schi din splendidul corp al lui Luke tresaltă de durere. uşurate, se întinse în pat, trase plasa pentru ţînţari şi mei lumi pline de găuri sufocante. Dacă ar fi bănuit : înhamă nu şi-ar fi cheltuit energia cu Meggie; ea je ncsuportat, pe care şi-o alungă din minte. Ştiu că uiţi atras de ea atîta timp cît va rămîne la tăiat trestie. . după o săptămînâ, Luke se obişnui şi îndeplini norma ipusă de Arne lucrătorilor din echipa sa. Apoi îşi devină mai bun decît Arne. Rîvnea la cea mai mare in ideea unei posibile asocieri. Dar cel mai mult îşi acele priviri admirative aţintite asupra lui Arne să se ci: Arne părea un zeu, pentru că era cel mai bun •ensland şi probabil din întreaga lume. Cînd plecară 'a scara, localnicii nu mai pridideau să-i ofere lui :rc' lar fcmeile îi dădeau tîrcoale, dar se rezumau admirative pentru că Arne şi ceilalţi nu mai aveau "ncilor, consumîndu-şi întreaga energie la tăierea manăn între Luke şi Arne. Amîndoi erau vanitoşi , mu

anScCa-admiraţia femeil°r,

dar atît. 1 a"eptat d* 'nmănunchea frumuseţea şi bucuria, pe care multă vreme. Să te apleci, să te îndrepţi şi

287

iar să te apleci, însemna parcă un fel de parf • n-avea nimic comun cu scopurile vieţii oh' C' cum îl învăţase Arne, înfăptuirea acestui IuS "C'' propulsarea în vîrful piramidei printre cei m • '^ lume. Se mîndrea foarte tare la gîndul că nici '"' o zi la trestie. Chiar şi regele Angliei 1-ar fj ari

cunoscut, îi putea privi cu dispreţ şi milă pe do ton. Tăierea trestiei era apanajul omului însetai "' reprezenta cea mai mare realizare.

Stătea pe marginea patului, îşi pipăia muşchii co cum i se întăreşte musculatura braţelor, privea palm zul picioarelor sale frumoase şi zîmbea. Un bărbat asta nu numai că supravieţuia, dar era cu adevăratbărh dacă regele Angliei ar fi îndreptăţit să spună despre lucru.

Abia după o lună, Meggie se întîlni din nou cu Lukc duminică îşi pudra nasul cîm, se îmbrăca într-o rock de mătase - deşi renunţase la desuuri şi ciorapi - şi soţul, care nu mai venea. Sub ochii Annei şi ai Iui Ludil: volubilitatea ei dispărea, pentru că în fiecare duminică:! se lăsa dramatic, ca o cortină pe o scenă goală, puternic Nu fiindcă 1-ar fi dorit, ci pur şi simplu pentru că ci crac era a lui, ori, mă rog, ceva de genul ăsta. Se simţea o1: furie, umilinţă şi tristeţe văzînd că el nici nu se gîndef. timp ce ea îşi petrecea zilele şi săptămînile aşteptîndu-l. < detestat cele două nopţi petrecute în circiuma aceea Dunny, cel puţin atunci ea fusese în centrul atenţie degrabă şi-ar fi muşcat limba decît săplîngă de dure acesta era motivul. Suferinţa ei îl plictisise, îi strica; la furie împotriva lui şi a indiferenţei pe care o mă»1

durerea ci, Meggie trecu acum la remuşcarc şi si'r'' învinovăţi.

în cea de-a patra duminică nu se mai deranj trebăluia prin bucătărie în picioarele goale, panfa

288

)d pentru Luddie şi Anne, care se bucurau 1 m'C dCJ'Udoar o dată pe săptămînă. La sunetul paşilor " lilllila "lV{eggie se întoarse de la şunca de pe foc; o 1 !îpalC •> individul păros care stătea în cadrul uşii. '' '^X ^\ 9 Parcă ar fi tost o stîncă, părea inuman. ''' ^ bucătăria, o sărută pe obraz şi se aşeză la masă. ^Laic şi mai puse cîteva bucăţele de şuncă. 111 "~'tră' zîinbind politicos, deşi în sinea ei îl privea "i! de nimic, cum dc-şi neglijase nevasta atîta timp? Urcă ţi-ai amintit că ai şi o soţie, spuse ea. Vino pe "[icul 'dejun cu noi, Luke. Ajvit-o pe Meggie să aducă . cu am să mă ocup de pîinea prăjită. uellerse născuse în Australia, dar ereditatea germană •cică asupra înfăţişării lui. Faţa pufoasă şi rozalie : să se împace cu soarele şi berea, capul pătrat, marc, altici. El şi soţia sa o îndrăgiseră foarte tare pe Meggie au norocoşi că o angajaseră. Luddie, mai ales, se :dca cîl este de mulţumită Anne de cînd apăruse în ua cu păr auriu.

. „i tăiat, Luke? întrebă el luînd o portic de ouă cu şuncă. i aş spune că-mi place, m-aţi crede? rîse Luke umplîndu-şi u virf.

iscoditori ai lui Luddie îi examinară cu atenţie chipul

a, ai exact temperamentul şi constituţia necesară. Munca ' *a te simţi mai bine printre alţi oameni, îţi lasă impresia 'upenor. Blocat în Queensland de plantaţia de trestie ™ moştenire, departe de Academie şi fără vreo perspec-

Tnl Una PCntrU cealaltă' Luddie ajunsese un profund • naturii umane; citise tomuri întregi despre acest •d ' J u "

d o M- j '° Să mai vii s"° vezi Pe Megg'e' sPuse

eam! edepî inecumiereş iunt. i 3ui notării d !1iinicil^ x*- comun acord cu Arne să muncim o 1ClIc-Mnnepiecăm]aIngham

289

su-

- Asta înseamnă că biata Meggie nu 0 ss - Meg e înţelegătoare. N-o să dureze mai i ^^

apoi avem o „vacanţă" de vară. Arne spune - , lucru la CSR la Sydney şi arunci o s-o pot lua ^ '

- De ce trebuie să munceşti.atît de mult L i - *' - Trebuie să strîngem bani ca să ne cumpără "

pe lîngă Kynuna. Nu v-a spus Mcg?' ° - Mi-e teamă că Meggie a noastră nu vorbest

problemele ci personale. Povesteşte-nc tu, Lukc - ° Cei trei ascultători urmăreau alternanţa cxnr pe

faţa Iui bronzată, lumina din ochii aceia albaştri cînd venise, înainte de micul dejun, Meggie nu sco Dar el vorbea, vorbea şi vorbea despre splendoare uitat de lume - iarba, păsările, mii şi mii de canguri, soar şi uscat din Kynuna.

- Intr-o bună zi, una din aceste ferme va fi a mea- s ceva bani deoparte, aşa că nu va dura mai muli de pali ani, ţinînd seama de ritmul în care muncim. Dacă m-, cu o fermă mai modestă, am putea cumpăra mai reped cît se cîştigă la tăierea trestiei de zahăr, sînt tentat să mă timp şi să-mi cumpăr o fermă ca lumea. Se întinse puii prinse în mîinile tăiate ceaşca de ceai. Ştiţi, aproape că 1-; pe Arne, acum cîtcva zile! Unsprezece tone într-o.v/n£<

Luddie fluieră admirativ, apoi se lăsă antrenat înlr despre norma zilnică. Meggie sorbea din ceaşca de ceai zahăr. Oh, Luke! La început ai pomenit de doi, trei an: patra, cinci şi cine ştie cît vei spune altă dată cînd ţi se dai o cifră exactă? Luke îndrăgise munca asta, nu înc^ îndoială. Va renunţa oare la ea atunci cînd va veni l mai doreşte să aştepte? Muellerii erau foarte dragi în brînci cu munca, dar, dacă va trebui să trăiască bine pleca la Drogheda. în luna care trecuse de Himmelhoch, nu se simţise bine nici măcar o sing"1-avea crize de diaree, părea copleşită de apatie ş ^ depăşească această stare. Nu avea rost să se i sănătatea sa.

290

uke o ajută să spele vasele,.apoi ieşiră la o i|Cl,|cicji'n' ^ trestie, pe parcursul căreia vorbi tot „in ri l"Pur jncîntat de viaţa în aer liber, de oamenii ;,rc nume''1 ^ ^_ e ^. de cjştjgU] substanţial pe care-1

. ,, casa din deal; Luke o duse în magazia f""î "îOOl î 1*P*

1 .- între stîlpi. Anne depozitase destul de multe L SU cnajase şi un fel de seră. în vase de teracotă ' - a*nt plantase orhidee de toate soiurile şi culorile, ''' t' ^ Coşuri mari din nuiele atîrnau de bîrnele din L-Ksc revărsau ferigile, orhideele sau tuberozele. Alte iiiătoare coamelor de cerb, se răsuceau în junii pilonilor, oaza de linişte unde se refugia Meggie şi singurul loc •fcra Droghedei. Acolo ar fi fost imposibil să cultive la un loc din cauza uscăciunii aerului, umos aici, Lukc? Crezi că în* doi, trei ani ai putea în-mţă pentru mine? Mi-ar plăcea să am propria casă. laiba ai nevoie de 6 casă, să locuieşti singură acolo? (îilly, Meg; o femeie nu este în siguranţă fără ocrotirea .'u le simţi fericită aici? i de fericit poţi fi în casa altcuiva?

te ce c, Mcg, va trebui să te împaci cu situaţia, pînă cînd ne na in vest. Nu putem cheltui bani închiriind case în care tu eşti şi în acelaşi timp să facem economii. Auzi? . Luke.

'"'dc ncrvos că n-o mai sărută, aşa cum intenţionase să •u cînd o dusese acolo, în schimb, o lovi absent pe fund, o

i' JT dUrU Cai" tarC' °a Să fi f°St întîmPlătoare' Ş1 P°mi ' de", ţ!' lăSaS° bicicleta rezemată de un copac. Pedalase 1L m ca s"° vadă, economisind banii de autobuz, ceea

•icum avea cincisprezece mile de parcurs înapoi.

'Uţa' " sPuse Anne lui Luddie. îmi vine să-l omor.

•; j de' t"Uane'una d'n cele mai neproductive perioade restie,

dar Luke nu dădu nici un semn de viaţă.

291

La un moment dat spusese că o va duce pe M pînă la urmă plecase împreună cu Ame. Ace t '' o mătuşă care stătea la Rozelle, foarte aproape d ^ ^ coloniale de zahăr, între pereţii aceia gigantici d' cu relaţii putea găsi de lucru. Luke şi Arne lin . - cl

l ^1.1 Si f\ cu zahăr, iar în timpul liber înotau şi făceau

Lăsată la Dungloe cu familia Mueller, pira suportînd cu greu umezeala din perioada dură din martie pînă-n noiembrie, deşi în această tului nu se putea vorbi de o secetă propriu-zisă î '"' siderală un rai în comparaţie cu musonii. în timpul se deschidea pur şi simplu şi revărsa asupra pămînti apă, nu toată ziua, dar în cantităţi apreciabile; între dilu fierbea, aburi groşi se ridicau din cîmpul de trestie din ' pe munte.

Pe măsură ce trecea timpul, Meggie tînj ca din ce în ce după Drogheda. Acum ştia că nordul Quecnslandului nu niciodată „casa ei". Un lucru era sigur, climatul nu-i prii pentru că-şi petrecuse cea mai mare parte din viaţă intr arid. Dar, mai ales, suferea din cauza singurătăţii şi a naturii. Ura insectele acelea prolifice, reptilele care fi coşmar din fiecare noapte, păianjenii, tarantulele, şobolat cii. Erau atît de mari, agresivi şi flămînzi. Cel mai tar; „dunny", cuvînt care nu reprezenta numai regionalisit. toaletă, ci şi diminutivul oraşului Dungloe, spre hazul r locale, care îl folosea exasperant de des. Dar „dunny"(tf -Dunny (Dungloe) îţi întorcea stomacul pe dos, pentru că ac, făcea imposibilă săparea gropilor în pămînt, din ca îmbolnăvirilor de tifoidă sau enterită. în locul accsi la dunny, o cutie din metal, cu un miros pestilenţial. ce se umplea, adăpostea tot felul de lighioane. O da cutia era dusă şi înlocuită cu alta goală, dar intcn trebuit scurtat.

Toată fiinţa lui Meggie se revolta împotriva I' acceptau cu atîta pasivitate situaţia; nici într-o trecută în Queensland nu s-ar fi împăcat cu o asd

292

su f

i disperare că avea în faţa ei aproape o indca Ulie0ţ' ke va deveni prea bătrîn ca să mai poată , pinâ ci"d " r t- tînj it jupă Drogheda, era prea mîndră Dric'tde 3 .,• j cg Soţul ei o neglija; decît să recunoască in faţa fatnl^a condainnarea pe viaţă, îşi spunea încă-

na după alta, apoi se scurse un an şi timpul se ! CCaU frsitul celui de-al doilea. Numai bunătatea IIKJ1' "S linca pe Mcggic la Himmelhoch, împiedicînd-o "Ţâre a situaţiei. Dacă i-ar fi scris lui Bob să-i ceară /0 acesta i-ar fi trimis imediat, dar biata Meggie nu ,'to inima în dinţi şi să recunoască în faţa familiei că e şi ultimul ban din buzunar, în ziua în care le va spune i! va părăsi definitiv pe Luke şi încă nu se hotărîse să iucaţia primită de Meggie o împiedica să ia o asemenea vorba de sfinţenia jurământului marital, de speranţa că :opil într-o bună zi, de poziţia lui Luke ca soţ şi cap de n'n şi pe destinul ei. Apoi mai exista o motivaţie izvorîtă .•i natură - încăpăţînare, mîndrie şi convingerea că şi ei hună parte din vină. Dacă n-ar fi fost ceva în regulă cu ir fi comportat cu totul diferit. ; pe Luke de şase ori în cele optsprezece luni de exil i. neştiind că există un viciu numit homosexualitate, indea că, de fapt, Luke ar fi trebuit să se însoare cu i că, evident, prefera compania lui. între timp, deveniri egali şi cutreierau ţinuturile de pe coastă, urmărind 1 'ar, trăind, se pare, numai pentru a munci. Cînd Luke ^ " ° yadă, stătea numai o oră, două, sporovăind cu

'"i" 0' 'ş' ducea s°ţia la o plimbare scurtă, o săruta '"*' vedea de drum.

h av*' A""e şi Me8gie, îşi petreceau timpul citind.

293

v

.

^niultma J-0'605 ime'1Să' ^ de Cde °îteVa raftUri î'me de1! 31 rsificată ucruri

într-o duminică a lunii iunie 1936 Luke si A la Himnielhoch pentru a o invita pe Meggje ]n

Spre deosebire de tendinţa grupurilor etnic !r ' se risipi, contppindu-se cu masa australieniior 'n

ţionalităţi din peninsula nordică a Queenslandul ' **'

puteri să-şi păstreze tradiţiile, chinezii, italienii 'l " constituind populaţia majoritară din zonă. Şi eh -^ nizau un ceilidh, participau toţi conaţionalii lor d ^ multe mile.

Spre surprinderea lui Meggie, Luke şi Arne erau kilturi scoţiene, care le veneau excelent. Nimic nu mai mare măsură masculinitatea decît un kilt pe u

pentru că flutură într-o mulţime de pliuri în spate v drept în faţă, scoţînd la iveală gambele frumos model prea cald ca să poarte jachetele, aşa că rămăseseră în deschise pînă la jumătatea pieptului, cu mînccile st la cot.

- Lămuriţi-mă, ce-i un ceilidh? - Cuvîntul vine din engleză; înseamnă întîlnire, ba - Şi de ce naiba aţi îmbrăcat kilturi? - Nu ţi se dă voie înăuntru dacă nu porţi kilt, iar noi

cunoscuţi de la toate ceilidh-urilc dintre Bris şi Cairns - Sînteţi cunoscuţi? Probabil că aţi mers la mult.

altfel nu-1 văd pe Luke cheltuind banii pentru un kiii Arne?

- Ei, omul trebuie să se relaxeze, interveni Luke in; Petrecerea avea loc într-un fel de hambar, aproape tu:;

mlaştinile de pe malul rîului Dungloe. Oh, ce mirosur ţinutul ăsta! îşi spunea Meggie disperată. Melasa, do-mangrovele. Toate putreziciunile mării combinate i> miasmă.

Era clar, toţi bărbaţii care soseau la petrecere [•• intrară şi privi înjurai ei, Meggie înţelese cit oe se simtă în compania unui însoţitor atît de chip

Doi cimpoieri aşezaţi pe un podium la capa vioi într-p sincronic perfectă, uzi de transpir3-1 •

294

dar cea mai zgomotoasă activitate părea ^pluri dansa j unu- grup de bărbaţi, care treceau de la "rtZC '" line cu whisky scoţian. Meggie să trezi aban-Pah'irCu laolaltă cu majoritatea femeilor, însă fu ""n C° .- colo şi sa privească înjur fascinată. Toate -, mniina ^

rocnjji e de bumbac care o uimiseră atît 'mbr^ care acum păleau în faţa kilturilor purtate de Tîncîntau privirea: roşu şi alb pentru clanul Menzies, " C cntru clanul MacLeod din Lewis, albastru şi roşu Itonc, o combinaţie veselă pentru clanul Ogilvy, un >ri şi negru pentru clanul MacPherson. Luke purta fui MacNcill, Arne cele ale clanului Sassenach. Extra-•dc cît de colo că Luke şi Ame erau bine cunoscuţi la ceri. Oare . cît de des veniseră fără ea? Dar ce-i apu-ă în seara asta? Oftă şi se rezemă de zid. Celelalte nau curioase; Luke şi Arne erau ţinta admiraţiei femi-Mcctul invidiei lor. Ce-ar crede oare dacă le-aş spune ml acela înalt, care era soţul meu, m-a văzut numai de in ultimele opt luni şi în tot acest răstimp nu s-a culcat cj mine? Ce pereche! Scoţieni îngîmfaţi! Şi cînd te gîndeşti ui dintre ei nu este scoţian. Umblă travestiţi numai pentru ie stă bine îmbrăcaţi în kilturi şi le place să fie în centrul i;, magnifică pereche de făţarnici ! Sînteţi prea îndrăgostiţi persoană ca să mai aveţi nevoie şi de iubirea altcuiva! <"J| nopţii, femeile continuau să stea pe lîngă pereţi; cim--Pură să cînte „Ceber Feidh", în acordurile căruia pere-••sesciă într-un dans îndrăcit. Tot restul vieţii ei, cînd va •Poicr. Meggie îşi va aminti de acea noapte din hambar. S

3glc' dc sunet ?' imagine, vitalitate şi energie copleşi-^ sa dăinuie de-a pururi în memoria sa.

°StUmele danullli MacDonald scoaseră săbiile ra ,Capului' de Parcă s-ar fi pregătit să le încru-.„ s"r

dans ^îios printre lamele de oţel.

0 aeml Ş' cimP°ierii începură să cînte întării"; dueliştii fură înconjuraţi şi

295

- -" în dans; mumie se prinih toţi bărbaţii se prinsa J. ^ Dansau cu tol

V i i t u r i l e t n u t a c o t o ^ ^ . ^ ^ ^ 1 şl de fiecare data ^ dav unduvtor, un,

spate, Jote^ le Aberante, în tot acest Ump

ieşite dm g tle^0nate pe lingă pereţi. spectacolul, aD dimineaţa cînd se tcrmmăpcirct

Era aproape p ^ Q Kmă enotmă sc t-„ a prin r

binţeala nopţ» ' ' °f omina mirosul de mangro\ cerului, dar peste _ ^ prăpădit, ultimul lucru A rne u ducea u^ r ^ ^ ^^ ^ţ o n a k p ă d u

Meggie fu un CJ" visaton spre casă. Care e eascap

- Ei, ţi-a P ; • U dacă dansam, rspu _ Mt-ar fi PlaC^fLaS.0 baltă, Megl Numai b... __ Ce? La un celll"ţntcm destul de drăguţi cu voi că şi sa ştii cMe ţap,

rbărbatilor U se permit o mult™

o

Luke. condu-o

296

t Uite iubito, ti-am spus ca H"- .„„cvinovat. unt-, _ r,..j„«, 1-0, iau cu

*= con-

297

dată pe lună Meggie scria o scrisoare lui F băieţi, plină de descrieri ale Queenslanduh să cuprindă nici un fel de referiri la deosch ea şi Luke. Din nou îşi spunea cuvîntul inîndria. Cei de i; ştiau că Muellerii erau prietenii lui Luke, cu care locuia că soţul său călătorea foarte mult. Afecţiunea pe care transpărea din fiecare cuvînt despre ei, aşa că nimeni la nu-şi făcea probleme. Singurul lor motiv de supărare ci nu venea niciodată acasă. Dar cum putea ea să le spună bani de drum, fără să le dezvăluie eşecul căsniciei sal O'Neill?

Cîteodată îşi lua inima-n dinţi şi strecura cîte o întrcv

episcopul Ralph de Bricassart, iar Bob, la rîndul său. ii r cîte o informaţie auzită de la Fee. Apoi sosi o scrisoare exclusiv episcopului: „A venit din senin într-o bună . părut puţin neliniştit şi descurajat. Trebuie sâ-ţi spun > trăsnit că nu te-a găsit aici. Clocotea de furie că nu 1-a* căsătoria ta, dar cînd mama i-a spus că ne-ai interzis ' amuţit. Cred că i-a fost dor de tine, cum ne-a fost Ş1 n^; ăsta mi se pare normal pentru că tu ai petrecut m decît cu noi toţi la un loc. Bietul om mergea nu-i venea să creadă că nu apari de undeva. să-i arătăm, iar lui i s-a părut curios că n-ai

298

de co

N ^

ltă M-a întrebat dacă ai copii şi i-am spus că nu "Taşa. Mcggie? Cît timP a trecut de cînd te-ai căsă-oîinit aproape doi ani. Zboară timpul! Sper să ai în '^

i...„„ria nniscooului. M-am oferit să-i dau adresa

p u ^

lpUiSniit. Imaginează-ţi, Meggie, pleacă cu avionul! 1 flat că nu eşti la Drogheda, să-şi petreacă timpul f a 3. stat mujt, a călărit de vreo două ori, a oficiat

irc'^ ş' a PIccat dUpă ° săPtămînă>" '.. scrjsoarea din mînă. El ştia, ştia! In sfîrşit, ştia. La nunei, cît de tare 1-a durut? De ce o obligase să facă u era nici o schimbare în bine. Nu-1 iubea pe Luke şi iciodată. '

ra decît un substitut, un bărbat care-i va da copii cu cei pe care i-ar fi putut avea de la Ralph de rt. Oh, Doamne, ce încurcătură!

piscopul di Contini-Verchese preferă să locuiască într-un hi. dccît în camerele puse la dispoziţie de Palatul Bisericii : din Atena. Avea de îndeplinit o misiune foarte delicată, le o anumită conjunctură; erau probleme amînate de prea . ce trebuiau discutate cu prelaţii Bisericii Ortodoxe Elene, •mul manifesta o anume slăbiciune faţă de ortodoxia grea-iu insă şi pentru protestanţi. La urma urmei, ortodoxia l|nede Ia catolicism, nu o erezie; episcopii ei, la fel ca şi •tindeau din stiipea Sfîntului Petru. ul Ştia că încredinţarea acestei misiuni era un test 111 mic obstacol de trecut înainte de atingerea unor ™iţ,oasc la Roma. Din nou, talentul său pentru '_lvcdi o bmecuvîntare, pentru că numai cunoaşterea nc me balanţa în favoarea sa. Trimiseseră după el ;idctsPUSeSeră ^ disP°ziîic un avion-' Vremc se obPleCe ^^ episc°Pul de Bricassart, pentru 'Ş"uise să se sprijine tot mai mult pe acest

299

III

>P arc rost pentru că pleacă la Atena, în Grecia, pus ca nii

Are un nume de |igan foarte

om uimitor. Era un Mazarin, un adevărat Mă? admira pe cardinalul Mazarin mult mai rnujf ^ "'.^'r

Richelieu, deci comparaţia îi făcea onoare R "^ putea dori Biserica de la înalţii săi prelaţi. Teol » ^ '' conservatoare ca şi etica; se remarca prin intel' "' iar chipul nu-i trăda gîndurile. în afară de accast a '' ordinar de a se face agreat de către cei din jur f\ -C.'1( *•* l ' J ' 1 * v . •*• * ^3 Jl l n dispreţuia, le împărtăşea sau nu punctul de vede • mat înnăscut. Dacă se va remarca în ochii cclo i r putea fi sigur de avansarea sa pe scară ierarhica S' plăcere arhiepiscopului di Contini-Verchese, pcntri menţină legătura cu prelatul de Bricassart.

Era foarte cald, dar episcopului Ralph nu-i păsa de aerului atenian, după insuportabila umiditate a(nv Sydney. Mergînd repede, îmbrăcat ca de obicei în cu strimţi şi sutană, ei urca drumul pietros spre Acropod Propylon şi Erectheum, înainte de a ajunge la Parthc

•Acolo, cu pletele negre, răvăşite de vînt, puţin 3 urechilor, se opri şi privi oraşul alb, dealurile străluciţi trul uluitor al Mării Egee. Chiar dedesubt era Plaka. pe acoperişurile clădirilor, frecventate de boema atenian, ridicat p'e panta unei stînci. în depărtare se vedeau co; mane, forturi ale cruciaţilor şi castelele veneţiene, dar n al trecerii turcilor.

Ce popor uimitor erau grecii! Să urască atît de tar? i-a dominat şapte sute de ani, încît după eliberare să derr< fără să mai lase în picioare nici o moschee sau mmar-poporul acesta vechi avea bogate tradiţii. Normanzii gloată de barbari. Pe vremea cînd Pericle a îmbrăcat vi în marmură, Roma nu reprezenta decît un simp'u s

Numai aici, la unsprezece mii de mile departf gîndeascâ la Meggie, fără să mai simtă nevoia sa p şi în locul acesta văzu colinele printr-o perdea de ^ reuşi să-şi controleze emoţiile. Cum ar fi putut s-el îi spusese să procedeze aşa? înţelese imedia

300

„ voia CM ci sa-, mtilnească soţul, şi nici să_, ,(5. Bineînţeles, el şi-a închipuit că Megmc n , f m

du sof Ia Gillanbonc, dacă nu la Droglleda - C „ască acolo unde o ştia în siguranţă, Ta adă' ^ ^ C°"~ acum, chibzuind mai bine, înţelese că nu aPaSt. ,-a promis că va rămîne si a'tîta vreme &* **'• II vor fi împreună, ea nu se va întoarce B h™ Ş' •mi ca să cumpere o fermă în Oueens/p, H " du; rece pentru el. Meggie nu avea de " ;, Jatâ. Probab,! că din punctul ei de v2 ^ S° " lai

vedere,el încetase

" Enoch

""'«ai

un muncitor oarecare

că

în '' lsta"-

MacQUcen9

- , t

t n

( , Ra)D, intră, înt0arse

301

pe"

- Credeam că s-a rezolvat totul. Au apăr < văzute, Eminenţă? ' c°n

- Altele faţă de cele pe care le presupui scrisoare de la cardinalul Monteverdi în care îm Sfîntului Părinte. 'trar

Episcopul Ralph simţi o curioasă mîncărirn - Despre ce e vorba? - Imediat după încheierea discuţiilor de ai '

s-au terminat - trebuie să plec la Roma. Acolo cu bereta de cardinal şi îmi voi continua munca la R supraveghere a Sfîntului Părinte.

- Iar eu? . - Tu vei deveni arhiepiscop de Bricassart şi vei plc lia

pe postul meu, ca Legat Papal.

Mîncărimea din jurul urechilor se transformă în rose • că-1 cuprinde ameţeala. El, care nu era italian, s Legat Papal! Nu se mai întîmplase aşa ceva! Oh. Va deveni şi cardinal de Bricassart! . - în prealabil, vei primi instrucţiuni la Roma. V luni, timp în care eu voi fi alături de tine şi te voi pro mei. Vreau ca ei să te cunoască, Ralph, pentru că n mai tîrziu voi trimite după tine, să mă ajuţi în mum

- Eminenţă, nu am cuvinte să vă mulţumesc! dumneavoastră mi se face această mare cinste.

- Sînt suficient de perspicace să recunosc un nu trebuie lăsat să se irosească, Ralph! Acum, să să ne rugăm. Domnul este foarte milostiv.

Mătăniile stăteau pe măsuţa alăturată. Cu mu episcopul Ralph luă mătăniile şi, din greşeală, dăd rugăciuni care căzu pe podea şi se deschise la mu pul, care era mai aproape de ea, o ridică şi privi ci mătase, care fusese cîndva de culoare roz.

- Ce extraordinar! De ce păstrezi asta? Este <- de acasă, sau poate de la mama ta? _ ,ct

Ochii care vedeau dincolo de prefăcătorie, i aminte; nu mai avea timp sâ-şi ascundă erno.' •

302

ic în

s îrnbătură. N-am nevoie de amintiri de la

•a. - -hă o importanţă deosebită pentru tine, din trebui sa a'cu gtîta grijă între paginile celei mai

dragi

?

l'dc pură ca şi cea pe care i-o port Domnului,

-: rice onoare.

i că te cunosc. Dar nu cumva acest

simţămînt "oştea pentru Biserică? ~ l Bisericii am abandonat-o şi o voi sacrifica

în ''gl1' depărtai atît de mult de ea, încît nu mai pot

să .-, asupra acestei hotărîri. tîrşit îţi înţeleg tristeţea! Dragă Ralph, lucrurile nu le rău î'Vei trăi şi vei face mult bine oamenilor, vei fi i tăi, iar ca nu te va chema, mulţumindu-se cu dragos-;primă această amintire. Pentru că ai păstrat iubirea _ u trandafirul.

•rcd că înţelege lucrurile acestea. .U. Dacă aşa ai iubit-o, este o femeie deosebită şi va înţe-cl. ai fi uilat-o şi ai fi aruncat de mult aceste relicve, trocul prin momente grele, cînd numai stînd ore-n şir în mi-am stăvilit pornirea de a mă întoarce la ca. uscopul se ridică din scaun şi îngenunche lîngă prietenul om frumos, pe care-1 iubea mai presus de orice în viaţă, .' Dumnezeu şi de Biserică, pentru el indivizibile. 3 pleci la ea şi ştii bine lucrai ăsta. Tu aparţii Bisericii 'arţmc ci întotdeauna. Ai o adevărată vocaţie. Acum ne -'u voi adăuga trandafirul în rugăciunile mele, tot cum înainte. Domnul Nostru ne trimite multe dureri '! noastre spre viaţa eternă. Trebuie să învăţăm să Clnd sPun luc'"ul ăsta mă refer în egală măsură şi la

iui T gglC Primi de Ia Luke ° unsoare Pericol „

l°wnsville P"» care o anunţa că este în °''unnind să fie externat în eurînd.

303

ce o P

„Se pare că nu mai e nevoie să aşteptăm sf vacanţă, Meg. Nu mă pot întoarce la trestie nti ~ toşesc complet, iar o vacanţă este cel mai bu ni1

ximativ o săptămînă am să trec să te iau. Mere ^^ la Atherton Tableland, unde vom sta cîteva si * refac înainte de a relua lucrul." lln'

Luată prin surprindere, Meggie nici nu ştia d^- . • j • • • udui don

sau nu, acum cind se ivise ocazia. Deşi suf • vindecase mai greu decît durerea fizică, amintirea luna de miere la Dunny fusese alungată din amint' 'i vreme, încît n-o mai teroriza, iar numeroasele ci Wt timp o ajutaseră să pună totul pe seama ignoranţei aţii' lui Luke. Oh, Doamne! Fă ca această vacanţă să-i adu-Dacă ar avea un copil asupra căruia să-şi reverse drar mult mai uşor. Nici pe Anne, nici pe Luddic nu i-arderan unui copil. Le-ar plăcea chiar. I-o spuseseră de o mic de t că Luke îşi va îndrepta greşeala pe care o făcea cu soi damnînd-o la o viaţă stearpă şi lipsită de dragoste.

Cînd le-a împărtăşit vestea, ei au părut încîntaţi, d, lor au rămas sceptici.

- Mai mult ca sigur că nenorocitul va găsi o scuză ţ fără ea, îi spuse Anne lui Luddie.

Luke împrumutase de undeva o maşină şi o luă pe Mc dimineaţă, foarte devreme. Părea slăbit şi avea chipul [ prinsă, Meggie îi dădu valiza şi urcă lîngă el.

- Ce boală ai avut, Luke? Mi-ai scris că eşti în afar pericol, dar, după cum arăţi, cred că ai fost foarte bolru

- Oh, un fel de icter pe care-1 fac aproape toţi tăietor;: mai devreme sau mai tîrziu. O boală transmisă de ? trestie, care se ia prin tăieturi şi răni. Eu sînt rezis refăcut repede faţă de alţii. . %,.

în drumul lor, străbătură o trecătoare cu vegeta?"-apoi o luară spre interiorul ţinutului; la vale curg1 cade mici, care la un moment dat se uneau^1 mare, ce oferea o privelişte încîntătoare

304

Irşitl«lan,

într Străjuit-

- tr-un joc fantastic de umbre şi lumini. Pe ard» raref,a5 devenind din ce în ce mai curat; "'c:iU' -°n

tase de existenţa unor astfel de locuri, în faţa .-(iapccal ' jt ^ impenetrabilă că nimeni nu s-ar fi L)caJlin- ' Ochiurile de lumină erau aproape invizi-° ^frunzele uriaşe ale copacilor, ca o perdea enormă "'°i. aruncată peste pădure. Din cînd în cînd, Meggie Cr' "licăre minunată, cîte un fluture, pînze de păianjen |i cu cozi roşi. şi galbene.

sc afla în vîrful unui platou, înconjurat de un "înainte de căderea nopţii erau deja pe terasa camerei d neclintirea apei. Meggie urmărea cu privirea liliecii uniiţi aici vulpi zburătoare, care îşi căutau hrana în . pădurii. în ciuda aspectului lor respingător, erau foarte l inofensivi. Meggie îi privea întotdeauna şi la Himmel-I pe cerul întunecat, ca nişte zmei de hîrtie. desfătare să te scufunzi într-un pat răcoros, să nu fii ii nemişcat pînă ţi se usucă sudoarea, pentru ca să te : pe o parte pe alta, deşi ştiai că niciodată transpiraţia a. Luke scoase un mic pachet maroniu din valiză, care :e obiecte mici, rotunde şi îl puse pe noptiera de lîngă intinse mîna, luă unul şi-1 examina îndelung. ta-i ăsta? întrebă curioasă. wrvativ. Uitase de hotărîrea luată în urmă cu doi ani, ii de contraceptive. Mi-1 pun înainte de a face dragoste, •ămîi gravidă şi nu ne putem permite să avem un copil ie muta la casa noastră.

'e marginea patului şi întinse mîna să o prindă pe-a ei». a m palmă prezervativul

M°8' foarte aProaPe! Mai avern nevoie putem cumpăra o proprietate nu

" &ef detaşat" ° să" i scriu

împrumut- N-° să ne refuzc nici

305

,.c sc

"'c:iU'

mii ian

- Să nu faci asta! se răsti el. La naiba iu„ *-ClJ l Mi/-)

Vom munci! Vom agonisi avere prin forte nro' ••• ''"' de pomană! în viaţa mea n-am împrumutat un ' n"av' mă îndatorez nici acum. ' ?' n

Abia dacă-1 auzea, în timp ce-1 privea nan' furie roşie. Mincinos, pungaş şi egoist! Cum a '< una ca asta, s-o înşele în aşteptările ei. Ştia cît d ^"vn" copil. Şi-a găsit scăparea, Arnc Swenson şi trcsti d ''''

Ascunzîndu-şi furia, atît de bine că rămase ca î •- *' îşi concentra atenţia asupra rotiţei din cauciuc pe care o i?''

- Spune-mi, chestiile astea, prezervativele, cum să am un copil?

Se aşeză lîngă ea. Atingerea trupurilor o înfiora. De cu-, el. De dezgust, îşi spuse ea.

- Chiar nu ştii nimic?

-Nu, minţi ea. Oricum, în privinţa prezervativelor spr vămi; nu-şi amintea să fi citit undeva despre ele. Luke se juca cu sînii ei.

- Uite, cînd mă apropii de tine, sînt atît de excita-. un lichid şi, dacă pătrund neprotejat în interiorul tău.; acolo. In cazul în care se prelungeşte durata şederii Iu un copil.

Asta era! îşi punea obiectul acela, ca pieliţa pe ui de nimic! Om de nimic!

După ce stinse lumina, el o trase în pat, apoi înec după anticoncepţional; auzi acelaşi fîşîit care îi reaminti; aceea, la Dunny, şi abia acum înţelese de unde proveni, prezervativul. Om de nimic!

încercînd să-şi reprime durerea, îl suportă. De ce -asemenea suferinţă, dacă torul era ceva natural.

- Te doare, Meg? întrebă el mai tîrziu. Trebuie sal" de vreme ce continuă să te doară. Nu te superi daca o

- Ce contează? răspunse ea absentă. Dacă-rni sp mai doară, e bine.

- Ai putea să fii mai entuziastă, Meg!

306

i se excită din nou; trecuseră doi ani de cînd mpul, nici energia să o facă. Oh, ce plăcut era

u vedea în Meggie dccît femeia, nicidecum ^n nimic de fata aceea întîlnită în spatele

/icf*r)C(î t/LI * i* * ' sau de încrezuta de domnişoară

Cannichael, "^tfngă zidul şopronului. Meggie avea sînii frumoşi, "'-T' ic aşa cum îi plăceau lui, astfel că prefera senza-7 rovoca penisul neacoperit prins între sînii ci. Pre-educcau mult din plăcere, dar dacă nu le puneai cînd ^ u o femeie, însemna să cauţi necazul cu luminarea. Atrase deasupra lui, apucă un sîn şi simţi cum i se •ui Meggie se simţi cuprinsă de un dispreţ nemăsurat creaturi ridicole erau bărbaţii, mormăia, o sugea, se )btinâ ce dorea. Devenea din ce în ce mai excitat, de ii fost un pisoi înţărcat de mult care se întorcea la sînul Boldurile lui începură să se mişte ritmic, deşi nu participa lei, căci detesta prea mult actul pentru a încerca să-1 ajute; idatâ vîrful penisului neprotejat strecurîndu-i-se între pi-

:omplct detaşată, îşi păstrase luciditatea. Şi atunci îi veni d. dar sigur îl dirija înăuntru, exact acolo unde o durea Deşi simţi o uşoară jenă, nu era nici pe departe ca prima acel înveliş protector, membru era alunecos, mai uşor "ai şi mult mai suportabil.

cschise ochii, încercă să o împingă, dar, oh, Doamne! 'extraordinară! Nu intrase niciodată într-o femeie, fără '^u ştia că există o deosebire atît de mare. Era atît de ejaculare, atît de excitat că nu reuşi să o îndepărteze şi a O Sfrîno~ - • r • j - - *

lir\C"tt- ** -~ -

o sărută cu blîndeţe.

de fiecare dată? Să nu mai fie

307

d

Se aplecă peste el şi-1 mîngîie pe piept - Dar nu vezi, acum stau dreaptă! Nu ram" curge tot. Oh, Luke, te rog! Este mult mai p^J n'ni|c i aproape deloc. Sînt sigură că nu vom avea ni- ki ^'nu n Ce fiinţă umană a rezistat vreodată tentaţie' plăcere perfectă? Ca un veritabil Adam, Luke d "H că la acest capitol era mult mai puţin informat r! - ^^'

- Cred că spui adevărul, iar mie îmi face plâ ' * puţin încordată. Bine, Meg, aşa o să facem dc-acu ^ ^

în întuneric, ea zîmbi dispreţuitor. Pentru că n "^ în momentul cînd Luke ejaculase, ea îşi contractase tCU' cu toată hotărîrea de care era în stare. Oho, frumos l îşi arăt eu ţie! Aşteaptă numai şi-ai să vezi, Luke O'N î obţin copilul chiar cu preţul vieţii!

Departe de căldură şi umiditate, Luke se refăcea ren-, încet, încet revenea la greutatea normală, iar pielea i

tenta gălbuie, bolnăvicioasă, recăpătîndu-şi strălucirea Ademenit de o Meggie drăgăstoasă şi receptivă, prck

două săptămîni iniţiale, la trei, apoi la patru. Dar după c răzvrăti.

- Nu mai avem nici o scuză, Meg. Sînt sănătos tun. S deasupra lumii, ca regele şi regina şi cheltuim bani. Arnea; de mine,

- Nu vrei să te mai gîndeşti, Luke? Am putea cumpă acum.

- Să mai rezistăm puţin, Meg. Nu voia să recunoască faţă de ea, dar morbul trestie1.

în sînge. Cît timp îl vor ţine puterile, Luke va rămîne dc<. tiei de zahăr. Meggie nu mai putea decît să spere câ-I • se schimbe dacă îi va dărui un copil, un moştenitor pentru proprietate amplasată în apropiere de Kynuna.

Meggie se întoarse, aşadar, la Himmelhoch şia^ speranţelor sale. Te rog, te rog, Doamne, binecuvin copil! Şi ruga i-a fost auzită. Cînd i-a anunţat Pe; . au sărit în sus de bucurie. Mai ales Luddie s-

308

te broderii pe cămăşuţele pe care Meggie nu -vii dc''f a , |n timp ce el împungea răbdător acul >ă lc fl"2ui mari, dar magice, Meggie o ajuta pe l ă< '" IU copi lul - 1 -i îl nu era bine poziţionat, poate din cauza •«-'• ^Op'a"ăsătoare de spirit prin care trecea Meggie. ' S'a-'dura toată ziua şi persista mult timp după ce ar lCa|? • în ciuda faptului că se îngrăşase foarte puţin, CCttZ ' 11 lichid în ţesuturi, iar tensiunea îi crescu ^'1-cput, doctorul Smith le spuse că ar fi mai bine Stalul din Cairns, pentru restul perioadei de sarcină, - mă că nu avea soţ, nici prieteni, decise să rămînă \nne, care ţineau foarte mult la ea. Categoric, însă, , (rci săptămîni de sarcină trebuia să meargă la Caims. ;iţi sâ-i aduceţi soţul acasă, strigă el la Luddie. scrise imediat lui Luke, convinsă fiind că ceea ce el cum un fapt împlinit, care-1 va face fericit. Scrisoarea îi alungă orice iluzie. Luke spumega de furie. Din vedere, paternitatea însemna o gură în plus de hrănit. : asta a fost o pilulă amară, greu de digerat, dar a .vea de ales. Acum, copilul care venea o lega de el la şi mîndria.

iu şi se simţea neajutorată; nici copilaşul nu o iubea, :-ar fi dorit să se nască. Percepea protestul slab al ripotriva ideii de a deveni o fiinţă. Dacă ar fi suportat ie de mile, ar fi plecat acasă, dar doctorul Smith a 'cea. O călătorie cu trenul pentru o săptămînă, sau r_cu Pauze, ar fi însemnat sacrificarea copilului, "agită şi nefericită era, Meggie nu i-ar fi pus viaţa IŞ1' f e măsură ce trecea timpul, simţea din ce în ce a sa fie cu cineva care să o iubească; copilul care v enca tot mai greu, de parcă ar fi avut resentimente ^urma să-, dea naştere. :5 Mc Jje rec°mandă să PJece mai repede la Cairns; nu va

supravieţui naşterii în Dungloe, unde nu

309

aveau decît o infirmerie. Presiunea arterial" doctorul vorbea de toxicitate şi folosea o s ntlnu;i medicali, astfel că Anne şi Luddie, înspâii-nînt

Cn'e

gestia, oricît de mult şi-ar fi dorit să vadă co V ''at:

Himmelhoch. P ul nâs< La sfîrşitul lunii mai, Mcggie mai avea patru -se

elibereze de această povară insuportabil' nerecunoscător, începuse să urască fiinţa aceasta ' C U

atît de mult, fără să bănuiască cîtă suferinţă av ^ De ce crezuse că Luke se va bucura la auzul acest ' ' cînd se căsătoriseră, nimic din atitudinea sau eoni ^ n-o îndreptăţise să creadă aşa ceva. în cele din urm' timpul a lucrat în defavoarea ei, abandonă mîndria " analiză cu luciditate situaţia. Toate motivele căsătorie' l false; el pentru banii ei, ea ca să fugă de Ralph de Bri acelaşi timp să-1 vadă în persoana lui Luke. Nu cxisn mai mic semn de dragoste şi numai dragostea i-ar fi put ea şi pe Luke să depăşească dificultăţile generate de se diferite.

Era ciudat, dar se dovedea incapabilă să-1 deteste p timp ce pe Ralph îl ura din tot sufletul. Totuşi, in adevărului, Ralph fusese mult mai cinstit şi mai bun c Luke. Niciodată nu o încurajase să viseze la el, să-i iuk decît ca preot şi prieten, şi chiar în cele două ocazii cînd nu el avusese iniţiativa.

Atunci, de ce să fie furioasă pe el? De ce să-1 urască f nu pe Luke? Să-şi condamne eşecul şi cumplita senzaţie i pentru că el îi respinsese dragostea! Să se învinovăţi stupidul impuls de a se căsători cu Luke O' Nem-(

trădare şi faţă de ea şi faţă de Ralph. Nu conta că nu >-mărita niciodată cu el, nu conta că nu s-ar fi culca ci fi avut un copil de la el. N-avea importanţă că el im ^'

să se împace cu ideea că ea îl iubea fără sa exigentei.

i' 'A SC Ştiind că greşelile nu puteau schimba situaţia. cu

Luke O'Neill. Cum mai putea fi fericită la g"1 u

310

, Q'Neill, cînd el nici nu-1 dorea? Bietul uluilui U : va da viaţă, va tî o mică identitate şi va

_ ___ j„ „s „:L= _______ :i j- ll(in. O l , p a i că... Ce n-ar da să aibă un copil de ca <ltal'c( A ceva era imposibil. El servea o instituţie iricassart'întreaga fiinţă, chiar şi acea parte din el care

caparezc barrjăţja .Această Mamă Biserică îi cerea iOSB'SCutcâ puterii sale instituţionalizate şi astfel îi '" V' U- 'imnunîndu-i anumite interdicţii o dată pen- ,.«iirnunflt'' ' ,„ . _ _ • bună zi va plăti pentru lăcomia sa. Va veni o

' 'marxista Ralphi de Bricassart, pentru că vor fi ^•âîoarca bărbăţiei lor şi nu vor mai accepta acest re oricum se dovedea zadarnic... ridică în picioare şi ajunse cu greu în salon, unde n roman de Normau Lindsay Grămada Roşie. • rcd câ-ţi vei realiza dorinţa. ivi absenta. nis. draga mea? ic doctorul Smith! Sînt pe punctul să nasc afurisitul aici şi acum! :culc! Intră în dormitorul nostru şi stai întinsă. du-şi soarta, doctorul Smith plecă în fugă din Dungloe, veche, aducînd cu sine moaşa locală şi cjt mai multe .in spitalul său dărăpănat. N-avea rost s-o ducă acolo; l putea face şi la Himmelhoch. Dar ea, ea ar fi trebuit atlaCairns. mţat pe soţul ei? întrebă el urcînd treptele cu moaşa

nis o telegramă. Am mutat-o în dormitorul nostru; a c mai mult spaţiu.

^ greu, Anne intră în încăpere. Meggie stătea întinsă •* 'Şi, fără să dea nici un semn de durere, cu excepţia care o făcea să-şi încleşteze pumnii, întoarse capul

' că nu m ^ VCdea °lar °ă C Speriată' "â la u"1"31" dUS Ia Cairns» sPuse ea. Mama mea nu n sPHal, iar tata mi-a spus mai demult că 1-a

311

născut tare greu pe Hal. Dar a supravieţuit si • să mă las mai prejos. Noi, femeile Cleary, Sînt CU Cîteva ore mai tîrziu, doctoral i se alătură l •

- Este o treabă lungă şi grea pentru fetiţa a "' prima naştere apar tot soiul de complicaţii. Con'l ? corectă, şi ea se epuizează, dar nu reuşeşte s" " interna la Caims i s-ar fi făcut cezariană, înss .-" mîini şi de picioare. Va trebui să se chinuic de

-Este conştientă? - Are o fire altruistă. Nu ţipă, nu se vaită D>

bune la suflet se chinuie cel mai mult. Mă tot între-1 Ralph, iar eu trebuie să-i spun ceva, să o mint par

soţul ei îl cheamă Luke? -«a. - Hmm! Ei bine, poate de aceea întreabă de acest

fi el. Luke nu se poartă prea frumos cu ea, nu-i aşa ~ Luke e un ticălos. Anne privi în zare, sprijinindu-se de balustrad;

drumul dinspre Dunny văzu venind un taxi care K, Himmelhoch. Ochii ei excelenţi văzură în maşină silueta ur brunet.

- De necrezut, dar se pare că, în sfîrşit, a venit Lm. Domnului, şi-a amintit că are o soţie!

- Eu am să plec, te las pe tine să-i vorbeşti, Anne. D. tr-adevăr Luke, dă-i o ceaşcă cu ceai şi lasă morala pe" tîrziu. Cred că are nevoie de un întăritor.

Taxiul se apropie. Spre surpriza lui Anne, şoferul i şi deschise uşa pasagerului din spate. Joe Castigliono metrist din Dunny, nu prea făcea astfel de gesturi &

- Himmelhoch, Eminenţă, spuse făcînd o plccac Un bărbat în sutană neagră ieşi din maşină şi atu

eşarfa purpurie prinsă în talie. Cînd bărbatul se i Anne crezu pentru o clipă că Luke O'Neill n J0<

observă că acest om este foarte diferit de Lul<e ?' . mai bătrîn. Dumnezeule! exclamă ea, în timp

312

îte două. Este cel mai frumos bărbat pe „d trepte ^ ^ arhiepiscop, în came şi oase! 1 '" V'a ' catolic într-o casă modestă de luterani? rlliCP!S9 întreba ci zîmbitor, privind-o cu nişte ochi |l'c .' .• Lăsa impresia că pe parcursul întregii *'% l;>a -niri pe care ar fi preferat să nu le remarce. • fiui'te

l Ralph de Bricassart, Legatul Papal al Sfîn-" Australia. Am înţeles că la dumneavoastră

nnăO'Ncill? U|C Ralph. Ralph! Acesta era Ralph? chi prieten al ei. Pot să-i vorbesc? nilt ca sigur că ar fi încîntată, domnule arhiepiscop xprimat corect? Formula de adresare este Eminenţă; HIS Joc Castiglione. Da, Meggie ar fi fost încîntată ă s-ar fi aflat în altă stare, dar în acest moment i şi suferă foarte mult. observă că el nu-şi pierduse sentimentele, şi le dis- oartc bine. Avea ochii atît de albaştri, încît simţi că •\mzimea lor, dar ceea ce văzu în ei o puse pe gînduri iei dintre cei doi. :ă ceva nu e în regulă! Am simţit lucrul acesta de x dar în ultima vreme grija mea a devenit obsesivă. să mă conving. Vă rog, lăsaţi-mă s-o văd! Fie şi motiv că sînt preot. u-i trecu prin minte să-1 oprească. '.'icnţă, pe aici. Pomi înaintea lui legănîndu-se între 'n tot acest timp îşi bătea capul cu o sumedenie de casa curată? Am şters praful? Am aruncat resturile lllent şi-a ales şi omul acesta să-i viziteze! Luddie, a cu tractorul? Vino mai repede acasă! Băiatul ar «cască de mult!

c doctorul Smith ?i P ioim "^ f! ex'stat §' cazu în genunchi lîngă pat.

313

-Meggie! Ea se smulse din coşmarul pe care-1 avea

iubea atît de mult, aproape de ea, frumosul ngr 32u ^

chipul lui aristocratic uşor slăbit, poate mai (>

luminoşi care o priveau cu dragoste. Cum putuse

pe Luke cu el? Ralph n-avea asemănare, iar n ^ exista nimeni, niciodată; ea trădase sentimentul °' faţă de el. Luke reprezenta partea întunecată a OM °' ca soarele, dar şi tot atît de îndepărtat ca astrul zii i " de tare se bucura că-1 vedea! ' '

- Oh, Ralph, ajută-mă! El îi sărută îndelung mîna, apoi o lipi de obraz - întotdeauna, scumpa mea Meggie, ştii asta! - Roagă-te pentru mine şi copil. Dacă ne poate şah

numai tu eşti acela. Tu te afli mai aproape de Dumnezeu < Pe noi nu ne vrea nimeni, nu ne-a vrut nimeni niciodată

- Unde este Luke? - Nu ştiu şi nici nu-mi pasă. Ea închise ochii şi-şj Icgj

pe pernă, dar continua să-şi ţină mîna cu degetele inci. palma lui.

într-un tîrziu, doctorul Smith îl bătu pe umăr. - Eminenţă, cred că ar trebui să plecaţi! - Dacă-i este viaţa în pericol, vă rog să mă chemaţi - Bineînţeles, Eminenţă. în sfîrşit, Luddie reuşise să ajungă acasă şi se ]

pentru că nu vedea pe nimeni şi nu îndrăznea să intri - Anne, cum se simte? îşi întrebă soţia, cînd aci

dormitor cu arhiepiscopul. - E în aceeaşi stare. Doctorul nu vrea să se pronu

că e optimist. Luddie, avem un musafir. Dumnealui es pul Ralph de Bricassart, un vechi prieten de-al lui N i

Mult mai stăpîn pe sine decît soţia sa, Luddie s<-genunchi şi sărată inelul de pe mîna care i se intin

- Luaţi loc, Eminenţă. Staţi puţin de vorbă cu An"1 un ceai.

314

tj Ralpb, sPuse Anne' rezemîndu-?i cîrJeIe ata CŞ în timp cc P<"eotul lua loc în fafa ei' Iăsînd

sub sutană. Cînd îşi încrucişa picioarele, ^ fjjnd vorba de un preot, nu conta prea v clcn1'^rbat avea un aer foarte viril. Probabil că nu ''- '1CC im crezuse la început; să tot aibă vreo patruzeci

'"' i au început durerile a tot întrebat de dumneata. c'" căci nu-mj amintesc să fi pomenit vreodată de

•acut-o. o cunoaşteţi pe Meggie, Eminenţă? De cît timp? nbi şi-şi împreună mîinile frumoase, ca o turlă de

pe Meggie de cînd avea zece ani, din ziua în care a Zcclandă. Pot să spun, fără să greşesc, că am trecut :;i prin foc şi apă, prin viaţă şi moarte, prin toate Ic sînt hărăzite oamenilor pe acest pămînt. Meggie , care sînt obligat să-mi văd mortalitatea. hcşti! Tonul lui Anne era surprins. dcauna am iubit-o. <> tragedie pentru amîndoi.

ă vreme am sperat să fie numai pentru mine. Povesteş->-a intîmplat cu ea de cînd s-a căsătorit. Nu am văzut-o m, dar n-am fost bucuros cînd am auzit de căsătorie. H' spun, dar numai după ce-o să-mi vorbeşti dumneata Sgic. Nu vreau să aflu chestiuni de ordin intim; mă inte-y v'aţa pe care a dus-o înainte de a veni la Dunny. Nu ™nic despre ea, decît că locuia undeva lîngă Gillanbone. .' am mai multe lucruri pentru că o iubim. Dar nu ne-a "C ; cred că mîndria a împiedicat-o. ta icu o de ea Ş1 ^^^ §' se a?eză> î r i t imP ce i la cu Lu^"^ generală a vieţii dusă de Meggie, înainte

315

De necrezut! Cînd te gîndeşti că Luke O' s-o ia de acolo şi s-o oblige să lucreze ca vorbim de faptul că a cerut să se stipuleze în co ' ( trivit căreia tot salariul ei urma să fie depus la K -' ° ^ Ştii că micuţa n-a avut niciodată un peni pcntr 3 'n c<" noi? I-am spus lui Luddie să-i dea bani înaint t' ci" avea nevoie de atît de multe lucruri, că i-a chel t ' • mai vrut să ia alţii de la noi. m<

- N-o compătimi ţi pe Meggie, spuse arhiepisco

credcăeaîşiplîngedemilă, maialesdinpricinadifir t " ciare. Banii i-au adus puţine satisfacţii, la urma un *• ' se adreseze dacă are nevoie de ei. Aş spune că, mai d n ' renta lui Luke a rănit-o, nicidecum lipsa banilor. Biata m'

Anne şi Luddie încercau să-şi imagineze viata lui M timp ce arhiepiscopul de Bricassart încă mai stătea cu n ;

premiate, cu privirea aţintită pe un palmier. Nu i-a tresar muşchi pe faţa-i frumoasă, iar ochii albaştri nu şi-au sclv o clipă expresia, învăţase foarte multe în serviciul lui Vitu banza, cardinal di Contini-Verchese.

Cînd povestea se termină, el oftă şi îşi îndreptă prr, chipurile lor neliniştite.

- Ei bine, se pare că trebuie s-o ajutăm noi, dacă LuL Dacă nu înseamnă nimic pentru Luke, e preferabil să se \- Drogheda. Ştiu că nu vreţi s-o pierdeţi, dar, spre binele c;. s-o convingeţi să plece acasă. O să vă trimit un cec de ' • ca să nu fie nevoită să-i ceară fratelui ei bani. Cînd o > acasă, le poate spune ce doreşte. Privi uşa dormitorului > neliniştit. Doamne, veghează asupra mamei şi copilului

Dar copilul se născu abia după douăzeci şi patru de Meggie era aproape moartă de epuizare. Doctorul Snn doze puternice de laudanum, pentru că la momentul resF-era cel mai bun sedativ; ea aluneca dintr-un coşmar doar crîmpeie de imagini şi avea senzaţia că, mju . Din cînd în cînd distingea faţa lui Ralph, apoi se seu ^ într-un ocean de durere; dar imaginea lui persis şi, în timp ce el o veghea, ea ştia că nici ea, nici cop

316

mena' -'

- nauze, Pe parcursul căreia moaşa o asista nil linci SC!" • j un pacient de-al lui nu murea, doctorul :. * liind C"âpc toată povestea. "KC a^ " , SDUSC el, s-ar putea ca din cauza călărie!

c" " A „vri Cînd au renunţat la şaua pe o parte, ifnca oiii^"- t'mp îndelungat au avut multe necazuri. S-au

l-Şasta-i o poveste pentru copii, interveni arhiepis-

., -[ prjvi cu un zîmbet maliţios. Nu-i plăceau nl\ "căci i se părea că nu sînt în toate minţile. 10 C' ' Dar spunc-ini, Eminenţă, dacă ar fi să alegem J şÎMeggie, ce ne-ar statui conştiinţa ta? nea interzice o asemenea opţiune. Nu trebuie să condamni ca să salvăm mama, darnici mama, în schimbul vieţii j, zîmbi doctorului la fel de maliţios. Dar dacă s-ar ajunge cu nu voi ezita să-ţi cer s-o salvezi pe Meggie, şi la naiba !

i din cauza surprizei, doctorul rîse şi-1 bătu pe spate. nos din partea ta. Stai liniştit, nu voi transmite nimănui .. Dar dacă copilul scapă cu viaţă, nu văd de ce ne-am

nne îşi spuse în sinea sa: mă întreb ce-ai fi răspuns dacă orba de copilul tău, arhiepiscopule? e se Ura spre muntele Bartle Frere, cînd doctorul Smith >rmitor.

• spuse cu o oarecare satisfacţie în glas. Meggie mai are Ji un drum lung, dar, cu voia Domnului, va fi bine. Copilul

lab- o fetiţă de două kilograme şi jumătate, cu un 11 ce' mai imposibil păr roşu pe care 1-am văzut în ' nou-născut. Nu puteam s-o omor pe micuţă, deşi

aCU Sticla ^e Şampanie pe care o păstrase ten CVCniment ?' tofi cinci ridicară paharele: preot,

r Şi invalidă, toţi toastară pentru sănătatea şi

317

1U/I

binele mamei şi copilului. Era întîi iunie, prjm

liană. ' a2'deia

A fost chemată o doică s-o înlocuiască r să stea cu Meggie pînă cînd avea să se restabile - ° torul şi moaşa au plecat, iar Anne, Luddie si -rC

dus s-o vadă pe Meggie.

Părea atît de slăbită şi mică în patul dublu î -resimţi un alt tip de durere pe care mintea sa av> mai tîrziu. Meggie, Meggie a mea, sfişiată şi înfrîn'ti întotdeauna, dar nu-ţi voi putea face ce ţi-a facut j oricît m-ai urî.

Bucata de om răspunzătoare pentru toate aceste în coş, lîngă perete, neluată în seamă de nimeni. Uri parcă pentru a-şi exprima protestul, în cele din urmă do în camera special pregătită pentru ea.

- Are plămînii sănătoşi, zise arhiepiscopul surîzătoni pe marginea patului, strîngînd mîna lipsită de vlagă

- Nu prea cred că-i place viaţa, remarcă Meggu zîmbet.

Părea îmbătrînit! Suplu ca întotdeauna, dar mu întoarse capul spre Anne şi Luddie şi le întinse ceak

- Dragii şi bunii mei prieteni! Ce m-aş fi făcut fi veşti de la Luke?

- A trimis o telegramă prin care se scuză că ni pentru că e prea ocupat, dar îţi doreşte mult noroc.

- Drăguţ din partea lui, comentă Meggie. Anne se aplecă şi o sărută pe obraz. - O să te lăsăm în compania arhiepiscopului, dr<

sigură că aveţi multe să vă spuneţi. Sprijinindu-s*. Luddie, îi făcu semn doicii, care nu-şi mai dezlip1- chipul prelatului.

- Vino, Nettie, hai să bem un ceai. Excelenţa Sa' dacă Meggie are nevoie de ceva. _

- Ce nume o să-i dai gălăgioasei talc fiice-in

se închise şi rămaseră singuri.

318

c' A cum de ţi-a venit ideea s-o botezi aşa? n°5' a t„ interesantă cu o eroină cu acest nume. itjt o carte HH<- Lente ai faţă de ea?

«r si rămase numai ochi; erau blînzi, plini de ;,«aprii'-'1' •! . . _ . . ,

.- carc nu exprima nici ura, nici dragoste. '.^doresc. Da, o doresc. Am recurs la un vicleşug ca - -'nalâ Dar în timpul sarcinii n-am avut nici un fel

entru ca, am simţit doar că ea nu mă vrea. Nu cred ' va aparţine vreodată, mie sau lui Luke, ori altcuiva.

ja că va fi întotdeauna preocupată numai de propria

ie să plec, Meggie, îi spuse el blînd. se înceţoşară, iar gura i se crispa într-un zîmbet chinuit, tain la asta.

Ciudat cum bărbaţii din viaţa mea dispar tul. vorbi aşa, Meggie. Nu suport să te las

pradă unor i Juri. Indiferent prin ce-ai trecut, ţi-ai păstrat blîndeţea, ic lucrul la care ţin cel mai mult. Nu te aspri numai din Ştiu că te face să

suferi nepăsarea lui Luke, dar te rog :ha. N-ai mai fi Meggie a mea. ca îi aruncă o privire înveninată. na, Ralph! Nu sînt Meggie a ta şi n-am fost niciodată! s Şi m-ai împins în braţele lui Luke. Ce-ţi imaginezi că nartiră sau vreo călugăriţă? Ei bine, te înşeli! Sînt un 'ar tu mi-ai ruinat viaţa! Toţi aceşti ani în care te-am 3nt sa tc uit< apoi m-am măritat cu un bărbat care îţi ln< dar nici el n-are nevoie de mine! Cer atît de mult de dacă n pretind puţină afecţiune?

Stăpîni; Pe faîă [ se desenau linil fme Care nu 'e mai văzuse pînă atunci şi ştiu că

ău' e chiar simpatic, continuă ea. Un om aţi fi njşte molji

319

o

Rptain tul. sări. .. _ —k

aripile la f lacăra unei lămpi cu sticlă JjmD . voştri nu o disting. Şi dacă reuşi ţi, orbecăind ^-^ ' mijlocul flăcării, muriţi pîrjoli ţi. Şj în tot a ' Sa aJUi neric, există dragoste şi copii. Dar îi vedeţi1? '"'''' ;" Nu! Porniţi înapoi atraş i de flacără, luptaţ i r . la ea şi iar vă ardeţi !• ' n°'")i

Descoperea o nouă faţetă a personalităţii ci o deauna? Sau apăruse d in cauza necazur i lor • ^^ trăia? Ce gînduri îi treceau prin minte! Era atu d - 'Z°'' ştia ce să-i răspundă si astfel nu înţelese că totul ratate şi din sentimentul ei de vinovăţie.

- I ţi aminteşti trandafirul pe care mi 1-ai dat în am părăsit Drogheda? întrebă el tandru. Jj

- Da, îmi amintesc, şopti Meggic. Ochii cj î! de sticloşi ca şi ai mamei sale.

- II mai port încă în cartea mea de rugăciuni. De fr- cînd văd un trandafir de culoarea aceea, îmi ami Meggie, te iubesc. Tu eşti trandafirul meu, cea mai i gine omenească, o imagine care mi-a înseninat viat;

Dar gura ei se schimonosi, iar ochii îi scăpărării - O imagine, un gînd! O imagine omenească! Di

ce reprezint eu pentru tine! Eşti un nebun romantic şi \ de Bricassart! Habar n-ai ce înseamnă viaţa, nu eşti r o molie, aşa cum ţi-am spus! Nu-i de mirare că ai ale- Tu n-ai putea să trăieşti printre oameni normali; chiar om obişnuit, nu ai fi mai bun ca Luke! Ai zis că mă M tu oare ce înseamnă dragostea? Spui cuvinte invâţai pentru că ţi se pare că sună bine! Mă întreb de ce voi. v-aţi gîndit să renunţaţi cu totul la femei, pentru câa&- nu-i aşa? Ar trebui să găsiţi o soluţie să vă însuraţi in> mult mai fericiţi !

- Meggie, te rog, nu! Nu vorbi aşa! .( - Pleacă! Nici nu vreau să te mai privesc! Ai ":!

privinţa preţiosului tău trandafir, Ralph - are spur care înţeapă foarte tare!

Ralph ieşi din cameră fără să se mai uite înaP1

320

g răspundă la telegrama care îl informa fetiţe de două kilograme şi jumătate, pe j. se refacea încet-încet, în vreme ce copilul '(Cgpoate că dacă ar fi putut s-o alăpteze, s-ar fi 'IC ta cu un temperament atît de rebel, dar nu avea • ron ic a sorţi i! îşi spunea ea. Schimba cu grijă bibe- niru micuţa cu faţa şi capul roşu, aşa cum îi dicta • d cu răbdare să simtă acea emoţie binefăcătoare rimelor. Dar timpul trecea şi ea nu manifesta nici rintă să mîngîic faţa aceea micuţă, s-o acopere de i muşte degeţelele, să facă toate acele mici gesturi copile |C văzuse

ia alte mame. Nu o simţea ca pe copilul ei, L o tolera prea mult prin preajmă. ucldic nici nu-şi puteau închipui că Meggie nu o adoră li are pentru Justine mai puţine sentimente decît avusese mamei sale. De cîte ori plîngea Justine, Meggie sărea ,au s-o ia în braţe şi niciodată nu a fost un copil mai şi cu scutecele mereu primenite. Ciudat era însă că rea

dornică să fie luată în braţe, legănată; se liniştea :dc dacă lumea o lăsa în pace. i ce trecea timpul, se făcea tot mai frumoasă. Pielea insparenţă care se potrivea foarte bine cu părul roşu, icioarele deveniră dolofane. Pârul, cîrlionţat treptat, i\" nuanţa de roşu pe care o avusese Paddy. •ni nerăbdători să vadă ce culoare vor avea ochii. "npârţite; Luddie înclina în favoarea albăstruiul, -'aţa. Anne desluşea în ei nuanţa de verde a mamei. i

inci _sc dovediră fără putinţă'de tăgadă ochii lui |NC SaPtă»iîni începură să se schimbe şi la nouă l!ara forma şi culoarea definitivă. Nu mai văzuse ^mănător. In jurul irisului avea un inel cenuşiu mai °ra foarte deschis la culoare, greu de spus dacă •ă ar" fi"/03116 deSChis" Privindu-i>aveai ° senzaţie Just' ' °St °rbl' pe măsură ce trecea timpul se "e nu avea probleme cu vederea.

321

l U

f

Iraai

Deşi nu le-o spusese, doctorul Smith flises ~ capului ei şi o supraveghease atent în primei "^"^ întreba, mai ales după ce văzuse ochii aceia 'S ^ 'll

avea ceea ce el numea „apă la creier" sau h 'H '"'''d

spunea în noile cărţi. Dar se pare că Justi'nc ^ boală, de nici o disfuncţie cerebrală sau vreo " ^ simplu avea un cap marc, însă pe măsură ce crc.st'? f°'

începea să se armonizeze cu capul. ' ''Ic

Luke nu dădu nici un semn de viată Mea»; - i, • , , • • _ . ' £>&'<-H ser

multeori, dar el nici nu răspunsese, nici nu venise -într-un fel, ea era bucuroasă; n-ar fi ştiut ce să-j spera că va fi prins de drag la vederea ciudatei creai fiica sa. Dacă în locul Justinei s-ar fi născut un fiu m poate că Luke ar fi cedat, dar Meggie se bucura că nu se aşa. Nici că se putea dovadă mai grăitoare a imperii Luke, pentru că, în caz contrar, nu ar fi avut decît băici Copilul se întrema mult mai repede decît Meggie F luni încetase să mai plîngă şi se distra de una şinei'-' trăgînd de jucăriile colorate din jur. Dar nu zîmbcar:. nui, oricît se străduiau cu toţii s-o înveselească.

Sezonul ploilor a început mai devreme, în octorr zi ploua cîte patru ore la Himmelhoch, înmm'nd p.'... udînd trestia, umplînd albia rîului Dungloe, dar apa nu inu: rile, pentru că ei se găseau foarte aproape de vărsarea Justine stătea în leagăn, contemplînd lumea din jur, in • Meggie privea mohorîtă cum dispare Muntele BartleFrc.; deaua deasă a ploii.

Soarele va răsări curînd, din pămînt vor ieşi aburi / pe frunzele trestiei vor străluci boabe de diamant, l deasupra lor, apăra un curcubeu dublu, perfect în ce ale sale, atît de bogat în culori care contrastau pui<-cenuşiu încît peisajul înconjurător deveni insign"ian land continua să-şi păstreze lumina eterică şi MegS lege de ce ţinutul Gillanbone avea un peisaj atît de ccn land îi răpise toată paleta de culori.

322

'inbrie, Anne veni pe verandă lîngă ea şi îl era atît de slabă şi lipsită de vioiciune!

.n1r îşi pierduse strălucirea.

'' ^rî am făcut bine sau rău, dar faptul e ctill Q'"- a . ,

• "" T să mă asculţi înainte de a spune nu. • ' ^ s p r c c a z î mb i n d .

""Se solemn, Anne. Despre ce-i vorba? " minc sîntem îngrijoraţi în privinţa ta. Nu te-ai '' CU- după naşterea copilului. Acum au venit musonii fca oricînd. Slăbeşti pe zi ce trece. Nu mi-am făcut "^obişnuieşti vreodată cu climatul de aici, darpînă 'eşti ai reuşit cumva să te menţii pe linia de plutire. \e s-ati agravat şi dacă nu facem ceva, rişti să te i, mai rău. în urmă cu cîteva săptămîni, i-am scris e Ia un birou de turism şi am rugat-o să-ţi rezerve un une. Să nu te aud că îţi faci probleme în privinţa u o să afecteze nici veniturile lui Luke, nici pe ale ^scopul ne-a trimis un cec substanţial pentru tine, :-a expediat un alt cec pentru tine şi fetiţă - cred că de înţeles că ar fi timpul să le faci o vizită; cecul a k toţi locuitorii Droghedei. După ce ne-am sfătuit, ne am hotărît că cel mai bun lucru pe care îl putem este să te trimitem undeva în vacanţă. Nu te-as mai întîi Ia Drogheda. Noi credem că acum ai avea "'mp de reflecţie. Ai fost vreodată plecată singură, i a venit vremea. Ţi-am rezervat o cabană pe insula ntru două luni, de la începutul lui ianuarie pînă la începe. Luddie şi cu mine vom avea grijă de Iustine. Ştii <*ic mtimpla nimic, dar dacă se va ivi cea mai mică uiv'ntul nostru că te vom anunţa imediat. Este telefon ,:

a n_cvo'e:vei putea veni foarte repede. ''Păruseră, dispăruse şi soarele; se pregătea iar

vo'j ta şi Luddie, în aceşti ultimi ani, cred ta> noaptea, mă trezesc şi mă întreb ce

323

c l l l "

s-ar fi întîmplat cu mine dacă Luke m-ar f H

puţin generoşi? Voi aţi avut mai multa erija d - Prostii! Dacă ai fi .nimerit într-un loc ma

fi întors la Drogheda şi cine ştie ce s-ar fi înr 'ÎU''n p" fi fost mai bine. ' ntlmP'at. P0s

- Nu, povestea asta cu Luke îmi stă pe ininv-, s-o rezolv singură.

Ploaia se porni, ducînd spre rîu tot ce întîl, imens aspirator. '' ln

- Ai dreptate, nu mă simt bine, admise Mes>i>jc w bilit complet după naştere. Am încercat să-mi ad "" cred că în anumite momente omul ajuniţe la limjr energie să facă nimic. Oh, Anne, sînt atît de obosita sj d Nici pentru Justine nu sînt o mamă bună, deşi asta c datorie a mea. Ea nu a cerut să vină pe lume; exişti cauza mea. Dar cel mai tare mă descurajează purtare pentru că nici măcar nu-mi dă şansa să-1 fac fericit ' trăiască cu mine, nu mă lasă să-mi încropesc un cămin copii. Nu-1 iubesc - niciodată nu 1-am iubit aşa cum o fcir bărbatul cu care s-a căsătorit şi poate că a simţit asta de Probabil că dacă ar fi existat dragoste din partea mea. i fi mers cu totul altfel. De ce să-1 învinovăţesc pe el? Nui întreaga vină.

- îl iubeşti pe arhiepiscop, nu-i aşa? - De cînd eram copil ! Cînd a venit aici să mă vadă, rn

urît cu el. Bietul Ralph! Nu aveam nici un drept sâ-i t; pentru că el nu m-a încurajat niciodată. Sper că între In seama că eram epuizată şi foarte nefericită. Tot timpul n < că, de fapt, trebuia să fie copilul lui, deşi ştiam ca n

exista un astfel de copil. Dar nu-i cinstit! Preot" voie să se însoare; de ce nu li se permite şi ce L

nu-mi spui că misionarii nu au grijă de credinci bine ca preoţii catolici, pentru, că nu te cred. • lipsiţi de inimă şi misionari minunaţi . Din cauza a trebuit să mă îndepărtez de Ralph, să-mi fac vl •

324

,( j i ceva, Anne? Acesta este un păcat Ia fel "3 >\a pe care 1-ar face Ralph încălcîndu-şi (ljl ca acc j jar niai mare. Detest implicarea

ttltC U"^ "a mea pentru Ralph şi nu pot accepta că ea, Jg"'tC greşeală iubirea lui pentru mine. IC '1C ° \^av\e Odihneste-tc, mănîncă bine şi nu te . rclllC. Iviegfc' • . . . T ,

A mă ce te întorci, o sa-1 convingi pe Luke sa Poate. (W ^ _ . . .

- nu-1 iubeşti, dar daca ţi-ar da cea mai mica ,',] fericită cu el.

vcau aceeaşi culoare ca şi ploaia care curgea ca o casei, râpâind asurzitor pe acoperiş. •j'c buba, Anne! Cînd am fost cu Luke la Atherton,

•ia că nu va renunţa la tăiatul trestiei atîta vreme cît /ică necesară. Felul ăsta de viaţă i se potriveşte ca o caiina caută compania oamenilor puternici şi inde-cl: îi place să umble dintr-un loc într-altul. Toată un nomad - abia acum încep să-mi dau seama. Cît :. fie şi numai pentru plăcere dacă nu pentru altceva, c fiindcă este prea epuizat de muncă. Şi-apoi, cum ikc nu face parte din categoria acelora care se sin-:lt dacă mănîncă direct din cutii de conserve şi dorm iţelcgi ce vreau să spun? Nu e un om căruia să-i inimoase. Cred că le dispreţuieşte, socotind că i-ar iţa. Pur şi simplu nu am argumente cu care să-l mţc la felul ăsta de viaţă. Privi spre acoperişul de r fi obosit să strige ca să acopere zgomotul ploii. 1 destul de puternică pentru a mă consola cu singu-'Ptul că nu voi avea un cămin al meu în următorii

" sfu c'î' vor frece pînă cînd Luke nu va mai putea "ui trestiei.

caş'C1> ^ Wi' Să "U °rezi Că SÎnt nerecunoscatoare-

îcpe d ^ °°Pii' VrCaU Să Şterg prafbl de pe atul m 6le PCntrU ferestrele mele, să gătesc la soba eu- Ah, Anne! Nu sînt decît o femeie obiş-n'Cl Inteligentă ori bine educată, ştii prea

325

bine. Nu-mi doresc decît să am un soţ puţină dragoste de la cineva! ° " ?1 o Ca,,

Anne îşi scoase batista, îşi şterse ochii şi" - Uită-te Ia noi ce pereche facem! Una '"^

cealaltă! Dar eu te înţeleg, Meggie. Sîm câSl *' zece ani, singurii cu adevărat fericiţi din viata °r" lizie infantilă la cinci ani şi aşa am ajuns îi, JJ7' convinsă că nimeni, niciodată nu se va uita l-3" întîlnit pe Luddie aveam treizeci de ani şi Pr ','"' să-mi cîştig existenţa. Eram cu zece ani mai mă"' 1-am luat în serios cînd mi-a spus că mă iubeşte sj cu mine. Mi s-a parat îngrozitor, Meggie, să rujncz \t tînăr! Timp de cinci ani 1-am tratat cu ce] mai ni dar el se întorcea de fiecare dată la mine. Pînâ | căsătorit şi am fost foarte fericită. Luddie susţine că si dar eu mă îndoiesc. A trebuit să renunţe la multe eh' bietul de el, ca să nu mai vorbim de faptul că arata mai mine.

- Cred că din cauza climei, Anne. Ploaia s-a oprit la fel de brusc cum a început; a ic

curcubeiele au apărut glorioase pe cerul fumegîndparv, Bartle Frere s-a desprins şi el, liliachiu, din perdeaua de n. vorbi din nou:

- Am să plec. Vă sînt recunoscătoare că v-aţi r poate că am nevoie într-adevăr de o vacanţă. Dar Iustine nu o să vă facă necazuri?

- Dumnezeule, nu! Luddie s-a gîndit la toate. Sor fata care a lucrat la noi înaintea ta, vrea să se ducă la îngrijească copii. Va împlini şaisprezece ani abia termină şcoala peste cîteva zile. Oricum, în absent stea la noi. Şi are experienţă cu copiii, în familia foarte mulţi copii.

- Matlock, insula Matlock... Unde vine asta. - în trecătoarea Whitsunday, la Marea

un loc liniştit şi retras, mai curînd o staţiune pefl

326

v în joc de hote); nu va trebui să mănînci într-un ,L,crat sau să fii politicoasă cu alţii dacă nu vrei. Pe iroapc pustie din cauza periculoaselor cicloane de u sînt o problemă, dar se pare că nimeni nu vrea să . onitn «i nentru că maiorifnfpa wi^;f„t„ -i.

327

n ultima zi a anului 1937, Meggie luă trenul v viile. Deşi abia îşi începuse vacanţa, se simte! mai bine pentru că lăsase în urmă mirosul din Dunny. Cea mai mare aşezare din nordul Quecn Townsville, număra mai multe zeci de mii de locuitori v în case albe de lemn construite pe piloni. Trecerea de vapor nu-i lăsă răgazul să exploreze oraşul, dar intr-.: păru rău fiindcă nu-i prea lăsa timp de gîndire; dup] înfiorătoare pe Marea Tasmaniei, cu şaisprezece ani ir cam temea de cele treizeci şi şase de ore care o aşteptai: unui vas mult mai mic decît Wahine.

Dar lucrurile se petrecură cu totul altfel - o alunecar. pe o apă limpede, iar ea avea acum douăzeci şi şase >•• zece. Atmosfera se liniştise între cicloane, marea r deşi nu era decît amiază, Meggie lăsă capul pe perna somn fără vise, pînă cînd o trezi stewardul, a doua. neaţa, cu ceai şi biscuiţi.

Sus, pe punte, descoperi o altfel de Australie. P-limpede, fără culoare, o lumină blîndă, roz, Pc

dinspre est, pînă cînd soarele apăru deasupra orizo^ de zi se instaura deplin. Vaporul înainta fără aproape incoloră de transparentă ce era, pătrundea în adîncuri pînă la grotele purpurii)

328

, l

loraţi. în depărtare, apa mării era de un Cete întunecate ici şi colo, indicînd prezenţa Ppe pretutindeni apăreau insule de nisip alb,

alinieri, ieşite parcă spontan din cristale de iogatc J11 P tatje ^g jimglă, altele muntoase sau plate, lC- Cl'-Vjnsiile care abia străpungeau suprafaţa apei. 't'$url'. cluJ apC{ sînt adevărate recifuri de corali, îi X '"in echipaj- Dacă fonnează un inel şi au lagune, se '"C" dacă sc ,-idică mai mult deasupra apei, acestea 'le corali. Insulele care au dealuri reprezintă, de fapt, |,nlj dar şi ele sînt înconjurate de recifuri de corali şi rfndul lor, lagune. <tc insula Matlock? întrebă Mcggie. I o privi curios; era cel puţin neobişnuit ca o femeie ducă în vacanţă pe o insulă ca Matlock, destinată, în L-ccrii lunii de miere. •ravcrsăm strîmtoarea Whitsunday, apoi ne vom în-trista din Pacific a recifurilor. Ţărmul oceanic al insulei : măturat de marile curente ieşite din măruntaiele II viteza unor trenuri expres, urlînd de nu-ţi mai auzi :. Vă imaginaţi ce-ar fi să călătorim o sută de mile pe ^ al? Oftă. Vom ajunge la Matlock înainte de apusul

.doamnă.

oră înainte de apusul soarelui, vaporaşul îşi croia drum :ntul a cărui coamă înspumată se vedea pînă la linia estică tului. O barcă cu motor se legăna cam la un kilometru de "i spatele lui se zărea ţărmul arid, care nu se potrivea 'jnagmca Pe care şi-o făcuse Meggie despre splendorile '" om în vîrstă o aştepta; o ajută să coboare de pe vapor 'ailza & la un marinar

-* i»;,

. c u „arin

snf , , -J' ° întîmpină el. Sînt Rob Walter.

ace,' dUmneavoastra în curînd. Nu e prea multă notimp; e mai degrabă o staţiune de iarnă.

Jc soare "c1'5'13' ^^ C3reieşeau di" apă Prindeau lc°periH /'e aCUm 3punea lăsînd în urmă o marc ienta de o spumă purpurie.

329

nsuă

bin • Nu- mi doresc decit ,-

să pJec V" "

că am nevoie d * 1 6 Că V'a » nu o să vă faca n "^ de ° vacanţă. Dar sfmeţ,

Dumnezeule ^ r r e;,aZUn'? fata care a lucrat la n • S"3 gîndit Ia toate- s°ra ' wgnjească copii Va "^^ **' VKa Să se ducă /a Tl tennină şcoala nesf 3 "r'p]jini Şaisprezece ani abia in stea la noi. Şi are

ClteVa Zile" Oricum. '"" absente u foarte mulţi copii eXpenc"'ă cu coP»'i. în familia Te.*

326

niştit şi retră ' ? «ras, mai curînd

Marea o staţiune pentru fi

,1(c fn loc de hotel; nu va trebui să mănînci într un ,omcrat sau sa fi, politicoasa cu alţii dacă nu vrc P

;,proapepUst.ed,n cauza periculoaselor c . V / r , „u smf o problemă, dar se pare că nim

de

,0,o vara. Poate şi pentru că majoritatea vizL"" •?* ** „ din Sydncy sau Melbourne, unde verile silf K~ simt nevoia să plece în altă parte Pent

n'moase. r,s,. ce, din sud rezervă locuri cu

ani

327

ăr ffill ' 9ga2U] Să ""

, tre/Zeci ?«' Şase de PrC2CCe «" "

douăzeci s, ,

să capulpepcn] , , a dl 7^

2I «e fnstaurâ apăru deasupra ori» P°ni1 îna" lte ^râ z.

3 Ce

«nu,

era

Vlse>

ceai şi

lorati. în depărtare, apa mării era de un VlU ^tc întunecate ici şi colo, indicînd prezenţa ' Ul De pretutindeni apăreau insule de nisip alb, ;jCC,iii'' ° • jnljcrj; jeşite parcă spontan din cristale de „,u,itc»VJ''-

(je junglă, altele muntoase sau plate, isiile care abia străpungeau suprafaţa apei. ,juj apci sînt

adevărate recifuri de corali, îi "!• "l'rhinai Dacă fonnează un inel şi au lagune, se

l 0111 t-t-ni 1 j . i , t dacă se ridică mai mult deasupra apei, acestea

corali. Insulele care au dealuri reprezintă, de fapt, ti dar şi ele sînt înconjurate de recifuri de corali si /grindul lor, lagune. ', «te insula Matlock? întrebă Meggie. ' ui o privi curios; era cel puţin neobişnuit ca o femeie s-ducă în vacanţă pe o insulă ca Matlock, destinată, în trecerii lunii de miere.

traversăm strîmtoarea Whitsunday, apoi ne vom în- :oasta din Pacific a recifurilor. Ţărmul oceanic al insulei c măturat de marile curente ieşite din măruntaiele u viteza unor trenuri expres, uriînd de nu-fi mai auzi

j j. Vă imaginaţi ce-ar fi să călătorim o sută de mile pe unui val? Oftă. Vom ajunge Ja Matlock înainte de apusul . doamnă. oră înainte de apusul soarelui, vaporaşul îşi croia dram ntol a cănii coamă înspumată se vedea pînă Ja linia estică J/ui. O barcă cu motor se legăna cam la un kilometru de "i spatele lui se zărea ţărmul arid, care nu se potrivea •naginea pe care şi-o făcuse Meggie despre splendorile

" om'" vfrstă o aştepta; o ajută să coboare de pe vapor lza de la un marinar.

^cmt, doamnă O'Neill, o întîmpină el. Sînt Rob Walter. * ?' soţul dumneavoastră în curînd. Nu e prea multă cest anotimp; e mai degrabă o staţiune de iarnă. ...,,, dc SQ

na pe n)s'P>' coralii care ieşeau din apă prindeau °axâ. amn»,.^' ?a'e acum apunea lăsînd în urmă o marc

329

. cu

.

d r a ' * *

° teşiră într-un alt dn,m 0&'^

Cont

c opusă Pl um a a

imeni. Doamna n ? Să ^^ ?'' &oajă ** " aveţi nevoie de ce"v **"!* S°ape din ochl cît ^P5'1' sens sâ vă dera '. ndlcaf j' receptorul şi eu via:: d°amnei, eu tot 0 ** , ^'l Să bate^' atîta drum. Cu Ca să ^ sigur că totuleT" 1 ^ ° dafâ pe ZI ' /a 3/1' m ^1,!,

°rdzne' Ar fi ^ ca spre , azu]lncaredoamnaosăvreasâv

330

"depărtată că ?.*£* ales după ce v-am repartr Ufl om; singu ^ C3rf° avem. In directa aceea n

a exact opusă Plf/"Care se a^ acum /a Ma^J

eni. D Să ^ '

irci camere Ia parter, avea propria n/ - - „•e/ungeau în mare. Interiorul era mod ^ '"^ d°Uâ

.-„/n insula îşi producea propria enerei' ^ darspa^'°s

L.r, /amină electrică, telefon şi chiar un ^ ^^ 3Vea Un

stâlucca de curăţenie, iar în baie exisf ^ * radia

/r con/b/l decît avusese vreodată Ia D 3Pa CUre«fă- Jc H/nmic/hoch, îşi spuse Me -e ^°g]leda' « să nu j patroni;, veniţi din Sydney ori Melh 3' Se Vedea

ifortul tară de care nu puteau trăi "^ aduseseră .ngură, în timp ce Rob se grăbea _ ,.sa Iu, sope.Megg.e despacheta Ş J , - n " ! s e ^toarcă fe Jub/u n,c, nu se putea compara cu ce/7 n °mcniul- Ma~ era conceput spre a alcătu, un adov ""^ Da' <fer /ere. aşa că singurul lucru Ia car,7 paradj's Pentru ™P« "un; de obicei, S^^P^/ S

331

. ' - pT'5ia™- «oprabare''-* :'r*'5 r

bro aşte

332

- * * > *

...ţie sc bucura că acceptase plimbarea D •u dorea să sc împrietenească cu cei rin,'V ^ " * - i * i />_. «L I I [J/ ] f *i " i , , liii'una, sc plimba, /acea plajă. Curio r, pentru că se găsea întotdeauna ceva i

sfeud lui Rob şi nu mai umbla fmbr-un /epure care adulmecă în aer mim,, yă ceva pe ea cînd se auzea căzînrf ° ,-o rămurică. Dar după maj mu/te ^ ° .sct-onvmgă într-adevărcănu va veni „• - urase Rob, era un dome„JU ab 1?"

"/ 0 P° teci' sf^ P *. -ncepu să

» Jorea f lagună , pentn

căsătoriţi, nici t de

început P' sărind de cocos

o stare de trîndăvie benefică din punct de veri întindă pe nisip şi să încerce să-şi rezolve dilem °i '2'C' P"

Ei bine, mai întîi Ralph. Un zîmbet crispat să nu înceapă cu el, dar, într-un anume fel Raj .S')era'- V Dumnezeu: Totul începea şi se sfîrşea cu el R .^'^i ziua în care îngenunchease în praful gării din C'iî' C*''S|

braţe; şi chiar dacă nu 1-ar mai fi văzut pînă la sfî • • ^' °3 s' ultimul ei gînd, pe marginea mormîntului, ar fi fosl

2''el' mîntător cum de o persoană putea însemna alît de ^ '

Ce-i spusese Annei? Că avea dorinţele unei femc-soţul său, copiii săi, căminul său. Un bărbat pe care • Nu părea prea mult; la urma urinelor, majoritatea fem o asemenea existenţă. Dar cîte dintre ele erau c mulţumite? Ei bine, pentru Meggie ar fi fost de-ajum erau greu de realizat.

Recunoaşte odată, Meggie Cleary! Meggie O'Ncill! 4 pe care-1 doreşti este Ralph de Bricassart, dar pe el nu-! Totuşi, ca bărbat, pare să te fi distrus, aruncîndu-te în braj Aşa! Atunci presupune că bărbatul tău şi acela pe care îl i există, urmează, deci, să-ţi iubeşti copiii, iar dragoslca j aştepţi va veni de la aceşti copii, logic. Ceea ce, în ultimă însemna Luke şi copiii lui Luke.

„Oh, Doamne, dragă Doamne! Nu, nu dragă Doamn făcut El pentru mine? Atît, mi 1-a luat pe Ralph! Nu prea r noi, Dumnezeu şi cu mine. Şi să mai ştii ceva, Doamne mai înfricoşezi ca altădată. Cît m-am temut de Tine şi dep^ Ta! Toată viaţa am urmat calea cea dreaptă şi îngustă de ir Şi ce mi-ai adus bun? Eşti o minciună, Doamne, i spaimei. Ne tratezi ca pe nişte copii care trebuie Dar eu nu mă mai tem de Tine, deloc! Nu pe urăsc, ci pe Tine! Este numai vina Ta, nu a lui continuare cu frica Ta, aşa cum am trăit şi eu-iubi, asta nu înţeleg. Nu văd pentru ce motive Te-a

Pe de altă parte, cum'să încetez să iubesc un om pe Dumnezeu? Oricît aş încerca, se pare că nu reuş

334

• CU vreau luna! Ei bine, Meggie O'Neill, va i 'l" ia ?\ • să nu mai ceri luna de pe cer, n-ai de ales. ,;ijpling cuLUke şi cu copiii lui Luke. Prin orice nnl''L" l smulg' pe Luke de la afurisita aia de trestie Ch"' V cu el într-un ţinut unde nu cresc nici măcar ira'. directorului băncii din Gilly că în viitor veniturile 1im("c ristrate într-un cont separat şi le vei folosi ca . ,oarăsimai comodă, în căminul tău din ţinutul i're Luke nici măcar nu se gîndeşte. Le vei folosi i aşa cum trebuie pe copiii lui Luke şi pentru a fi va lipsi niciodată nimic.

mai mult, Meggie O'Neill. Eu sînt Meggie O'Neill, de Bricassart. Sună şi caraghios, Meggie de Bricassart! - (-jc jvfcghann de Bricassart, dar am urît întotdeauna i Doamne, oare am să încetez vreodată să regret că nu 'ui Ralph? Asta-i întrebarea, nu? Spune-ţi şi repetă-ţi ia la cslc numai a ta şi nu o vei risipi visînd la un bărbat ie care nu-i poţi avea.

'.u are rost să te gîndeşti la trecut, trebuie să-1 îngropi. icază, iar el îi aparţine lui Luke şi copiilor lui. Nu are ră cu Ralph de Bricassart! El este trecutul. : întoarse cu faţa în jos şi plînse cum nu mai plînsese roi ani; cu sughiţuri şi gemete şi numai crabii şi păsările nartorii disperării ei.

lător alesese Anne Mueller insula Matlock; plănuise °'o pe Luke cu prima ocazie. Nici nu plecase bine jnmisese o telegramă lui Luke, spunîndu-i că Meggie Aerată de el şi rugîndu-1 să vină. De felul ei, nu se i,6 h™'dar °iubea Ş* ° compătimea din tot sufletul ^ra bucaî'ca de om capricioasă şi dificil ă căreia îi 4'ne avea nev°ie de un cămin şi de ambii părinţi, un/ ' dar va fi mai bine decît acum.

le. Era în drum spre Sydney, aşa că nu )rea mult- Venise vremea să-şi vadă copilul;

335

"lsăseab

, dar

tatăl

de Joc cu e bine? decît ai acum fn •

^ 'BCesi'une ?' fn vest a b nici o picătură de n) , Este al do'Jea a" dc CI' Probleme. Arunci cu A°Um' pun pariu că ?' r Trebuie să mai a* t "* CKZl Că P°ate fi ^ Winfon s;

' 336

Sâ a t e/ Acui/este9 °reaSCâ P1"6^'1 PămîntuJui după pk>i

i pică anual deT?/"1 Să cumperi' Cu cc/e do"" Ja Meggie, poţi face fată urici -*'•

;/cn( dacă nu cumperi animale. Trăif j- â vin ploile, apoi investeşti în oi '* Venit^ile /Ul- i sint pregătit să plec de la trestie K • ă privească ochii ciudaţl ai fficd

P 'Ca e]' «căpăfînat

f, I3tâadevănf //Decenuvrejsăr ,.< /i/ căsătorit, prefer/ să fr3,-M* : '..

Ccuno?ti, j

C er să convieţuia,"" f

un cămm şi să trăiască cu sotj , aJfl'

-. /a vjara de b u r i a c > ^ .£ cop/ i i ,O f ?

«™*siatmmai laD ^ s e m a i f sa-ş/ crească copnf car_ , Ja «Ş^&idu-ş/ ejf ,- . *tl;

!ă

337

- Recunosc că banii au contat dar ? "M-i '

mi-a plăcut mai mult decît femeile pe car- 'c

atunci. C ° CU')<K

- Ţi-aplăciitf Nici un cuvînt despre dra; - Dragoste? Ce este dragostea? Nimic

alt femeie! . CV;i cli-

întoarse privirea de Ia leagăn şi de la oclr

tocmai convins că cineva cu asemenea ochi nu se discută. . - Şi-acum, dacă ai terminat cu predica, undc-i \ • -Nu se simţea bine. Am obligat-o să-şi ja 0 vaca pace. Nu pe banii tăi! Speram să te pot convinge să dărâm înţeles că e imposibil.

— Sînt legat de mîini şi de picioare, în noaptea ăst mine plecăm la Sydney.

- Ce să-i spun lui Meggie cînd se va întoarce? Bărbatul ridică din umeri, ârzînd de nerăbdare s-o - Ce vrei tu. Oh, spune-i să mai reziste o vreme. A,

pornit să facă copii, nu m-aş supăra dacă mi-ar da si u Sprijinindu-se de perete, Anne se aplecă peste leagănu îl

luă în braţe si reuşi să ajungă la pat. Lulce nu schilâ n: să ia el copilul sau să o ajute; parcă se temea de fiica k

- Pleacă, Luke! Nu meriţi ce ai. Mi-e silă de tine afurisitul tău de Anie., la afurisita aia de trestie şi la '• idioată!

In uşă, Luke se opri. - Cum o cheamă? I-am uitat numele. - Justine, Justine, Justinel - Ce nume stupid, mai spuse el şi plecă. Anne puse fetiţa pe pat şi izbucni în plîns. Să-) 'a

bărbaţii, în afară de Luddie, dracu' să-i ia! Avea oarc^ efeminat, ceva care-1 făcea să fie receptiv Ia <fra£_ Luke dreptate? Dragostea nu însemna decît n> c

sentiment de care erau capabile numai feinei'e

sensibilitate feminină? Nici o femeie nu-1va Pu L

338

„ j^

;o.stc?

in încercarea ei. m dimineaţa ; ,, ic. care îi desena entuziasmată pe,sajul din ,„su|fl

usc ceva bun pînâ la urmă. Megglc sc aim

*

ce la s/îrşitul sezonului de musoni, pregăti'tă să J Dar Annc sc horărîse <i^ ,s „.. & Uldsa-?'

__. , opună nimic

. .mcy - de la Annunziata - o duse pe Justine pe 'iar Anne încercă să-i aducă tot felul de lucruri v care îl căra în gură: scutece, pudră, jucării. Se scaun de pai, luă copilul de la Nancy şi începu să-1 [iir-un biberon pe care îl încălzise fata. Era foarte plă-artc plăcută; încercase din răsputeri să-1'facăpe Luke ucrurile, dar, dacă nu reuşise, cel puţin asta însemna 'ustinc vor mai sta la ei. Nu se îndoia că în momentul • va înţelege că nu sînt speranţe să-şi salveze căsnicia cea la Drogheda. Dar se temea de ziua aceea, osie, sport, de. fabricaţie englezească se angaja în nul în pantă; era nouă şi scumpă, cu capota lăsată, jaspătă strălucea. La început nu-1 recunoscu pe cel casă, pentru că purta „uniforma" din Queensland, imic altceva. Dumnezeule, ce frumuseţe de bărbat, 'u-1 cum urcă treptele două cîte două., Mi-ar plăcea nănmce atît de mult; ar putea să semene ca siluetă uită, nu-i deloc tînăr, are tîmplele argintii! N-am 'a un tăietor de trestie într-o formă mai bună. "'ş> dlsta"P' o priviră direct, înţelese cine era. exclamă şi scăpă biberonul ~~:1~' ' •l înari^-'-

339

reuşisc încă. Ceea ce dorea el nu-i putea dărui

, /(reuşise să se calmeze şi nu mai avea sentimentul , m fnccrcarea ei. In dimineaţa aceea sosi n

,u,c ,a-c

- Ei bine, Eminenţă, asta este o surpriză! fi Trebuie să vă spun că nu arătaţi deloc a arh' °Xani"i arătat vreodată, chiar îmbrăcat în sutană F - P-' episcopii, indiferent de confesiune, graşi si f 'ln>a

- în clipa de faţă nici nu sînt arhiepiscop 'A ° 'J''n'l

binemeritată vacanţă, aşa că poţi să-mi spui R 1°^ care i-a făcut atîtea necazuri lui Meggie cînd dată? Mi-o dai puţin? Cred că am să fiu în stare să t'

Se aşeză într-un fotoliu, lîngă Anne, luă copi"u| continuă să-1 hrănească, şezînd relaxat, cu picioar

- Pînă la urmă Meggie i-a dat numele Justine^ ^ '"l - Da. - îmi place. Dumnezeule, ce culoare de pâr arc' ^

cu bunicul ei. - Aşa spune şi Meggie. Eu sper să nu se umple dt

va creşte, dar mă tem că-i inevitabil. - Şi Meggie este la fel de roşcată, dar nu are nici i

schimb, tenul ei e mai mat. Puse biberonul jos şi ridică fetiţa pe genunchi, n

bătu uşor pe spate. - Printre multele mele îndatoriri, trebuie să vizitez y <

catolice, aşa că sînt destul de obişnuit cu copiii. Maia de la orfelinatul la care mă duc cel mai des, spune că a copiii după ce au mîncat. Dacă îi ţii numai sprijiniţi de U.T nu este destul de aplecat şi aerul nu iese uşor, iar la o amestecă cu laptele. Dacă copilul este aplecat de miji* reţinut în stomac, în schimb se elimină gazele.

Ca şi cum ar fi vrut să-i ilustreze spusele, Justin să-i apară nici o picătură de lapte pe buze. El rîse, o t>< şi cînd fu sigur că nu mai are aer în stomac, o culca i •

- Ce ochi exotici, fabuloşi! Magnifici, nu-i aşa. în Meggie... copiii ei vor fi ieşiţi din comun.

- în aceeaşi ordine de idei, ştiţi ce tătic bun aţi - îmi sînt dragi bebeluşii şi copiii, înt^

Mi-e mult mai uşor să-i îndrăgesc pentru ca îndatoririle neplăcute ale taţilor.

340

semănaţi cu Luddie, aveţi ceva feminin s

' Hui ci era o singuratică, îşi manifestă simpatia 10 ind în braţele lui. EI o aşeză comod, apoi scoase .!ichct de ţigări. ,jc Am să vă aprind una. ,c ,gie? întrebă el, luînd ţigara aprinsă de Ia ea. îi-mâ. luaţi şi dumneavoastră una. Nu si-a re'fcnit deloc după naşterea lui Justine, iar 'r parcă i-a dat lovitura de graţie. Luddie şi cu mine ^r-o vacanţă de două luni. Se întoarce pe la începutul mai rămas vreo sase săptămîni. ntul în care începuse să vorbească, Anne îşi dădu tibarca lui; ca şi cum tot ce gîndise se evapora iute, rea pe care şi-o promisese. c.

iară cînd vin să-mi iau rămas-bun şi nu o găsesc... ilccat la Atena. Atunci am lipsit un an, însă s-ar fi • mai mult. Nu mai fusesem la Drogheda de la jy şi a lui Stu, totuşi, cînd a venit vremea să plec, i că nu pot părăsi Australia fără s-o văd pe Meggie. :îc şi fugise. Am vrut atunci s-o pornesc pe urmele i că nu este cinstit nici faţă de ea, nici faţă de Luke. De T venit pentru că m-am convins că nu pot strica ceva locali?

a' 'a Vatlcan- Cardinalul di Contini-Verchese a preluat ^inalulu, Monteverdi, care a murit nu de mult. Şi, l' !S'Un" sale> m'a chemat să lucrăm împreună. Este ;ps,

aor "U numai a«t. Nu pot refuza să plec.

^oartc mult , în Europa se zvoneşte că va fi război,

1 are nev"3 atUnC1' iSr Austra]ia este atît de deParte ! ''"aiului d'rde fiecare diPlomat de care dispune şi,

1 Contini-Verchese, eu sînt considerat un

341

^<r-u„aaBt™w«w -

? Ridic ă

, desP™d5oc/, » în tăcere.

se află? e] c u o v o ^

e să se gînd hotârîrea pe care o > un drum ca s

sca- Avea cineva dreptul să /mf: se Ştia unde şi spre ce

anume <• • - ' * • * (

care

Mcggie; sincer, nu-i păsa cftuşi jn Mul lui, nici el nu era mai bun ca I T"' °e S°arta

.,,,. prin cxce/cnţă bărbătească %~ Pfe°cupat •ntilni o femeie, obsedat cu disperare H * ^ tll77pul ?' hi/, dccîf in mintea sa. Nu avea m • "'" • pe coş care se împrăştia 3/

a dorea e/ şi îs

se bunu/-s;mt, raţiunea

sP'Wec3

343

f v« care n u

substa,

va

- Meggie îl aşteaptă pe Luke? - Oh, Doamne, nu, zîmbi Anne încordar - N-am să-i fac nici un rău, insistă el jv

atîta tot. ' U Vrc;|n d,

- Sînt convinsă, Eminenţă. Un lucru incomparabil mai puţin rău dacă aţi dori m ° S'w"Uf

Cînd maşina lui Rob se ivi pe drum, Mei;,' căsuţei, cu mina ridicată în semn că totul este î ° ^r

nevoie de nimic. El frînă la locul obişnuit dar " maşina, un bărbat în şort, cămaşă şi sandale sări'j -mînă.

- Salut, domnule O'Neill! strigă Rob pornind m«. Dar Meggie nu avea să-i mai conftinde niciodată pe I

cu Ralph de Bricassart. Ăsta nu era Luke; chiar de la tanţă şi în lumina crepusculară, nu se lăsă înşelată. R;i; menită în aşteptare în timp ce Ralph cobora poteca spn de Bricassart! Alesese în cele din urmă. Nu putea c\. motiv pentru ca el să vină după ea într-un asemenea loc. drept Luke O'Neill.

Părea că nimic nu o mai ascultă - picioarele. ir;- Omul acesta era Ralph şi venea s-o ia. De ce nu emoţie? De ce nu fugea spre el, în braţele lui, beată c vede şi că nimic altceva nu contează? Acesta era Ral) şi-1 dorise mai mult în viaţă. Nu asta încercase ca s;i mai bine de o săptămînă? Nu se străduise sa şi-'SCl

Naiba să-J ia, naiba să-1 ia! De ce o fi venit acum. reuşise să şi-1 scoată din minte, dacă nu şi din inima; împietrită, transpirată de furie, aştepta privind si >"• care se apropia. .

- Bună, Ralph, spuse printre dinţi, fără să-lpnv

- Bună, Meggie. ,7 - Du-ţi valiza înăuntru. Vrei un ceai fierbinte-^ In timp ce vorbea, îl conduse în camera

' privească.

344

..ăsnunse d, făcînd ceea ce i se cerea, la fel .j(,cl,bine,rasPun,

1 ?'ta'. •_ n nrivea în timp ce ea punea în priză iiucâtai'0- ^ . , „ , t- • r r •• • mp'ea ceainicul cu apa, scotea ceşti şi farfurii cîrlCntirISC cutia cu biscuiţi, el luă cîfiva şi-i puse pe " l fierbea. Mcggie scoase o lingură cu ceai şi o b'nte Luă farfuria cu biscuiţi şi ceainicul, iar el cu ccşcuţcle şi farfurioarele. .

i ajc căsuţei dădeau una într-alta, salonul aflîn-n'iitorşi bucătărie. Asta însemna că aveau două ve-i"sprc drum, cealaltă spre plajă. Şi mai

însemna că - • ci avea motiv să se uite în altă parte, evitînd să se iiuncricul se lăsă cu obişnuita repeziciune tropicală, e pătrundea prin uşile deschise era plin de foşnetul : se spărgeau pe plajă, de mugetul înfundat al mării apele dincolo de bariera de corali. iul /ară să scoată o vorbă, deşi nici unul nu putu să un biscuit; tăcerea continuă si după ce terminară . .,iidu-sc la ea, iar ea privind insistent un palmier de pe dnimului.

.-a întîmplat, Meggie? întrebă atît de tandru încît ei îi na de emoţie şi simţi că moare de durere la auzul vechii use cu blîndeţe de omul matur fetiţei de odinioară. Nu •fatlock să vadă femeia. Nu, venise să vadă fetiţa. Pe 'a îl iubea el, nu femeia. Pe femeie o urîse chiar din - aceasta trecuse pragul copilăriei, farse privirea spre el, uimită, ultragiată, furioasă chiar sa f p"'"' TiniPul rămase parcă suspendat, iar ea se rjj .C î t Sâ fie obl'gat să vadă femeia de dincolo de .'. ^'ton şi limpezi ca oglinda. Ochii lui Meggie. Oh,

nu o" A""e:"" d°nSe decît s"° vadă'nimic mai mult '•ipc dr'Vea °a U" amant Voia doar să vorbească cu l ca' să doarmă în salon, pe sofa, să încerce e unde venea fascinaţia pe care o exercita

345

. " "

a să carnală nu.

gosteape care i-

nebunii. 346

*e într-un n,

C femeie a*vărată .° dorise de la primul săn,( '

Se' era doar un accesoriu

p K "â lucniri dl'stincte> "u dl1 fca'

biata creatură neînfe/casâ. ce.

In acest mornenf H - "ti, ar fi &e,t , '

daca ar fi avut vreun mijloc şip ^ d e J

Itfc/, era preferabil să-şi adune curajul si - - V pot face, cum aş mai putea repara ceva?n ^ *"

csc. trebuie s-o iubesc cum e ea aciu ' esc/ „! copilărie, de la fermă. Mi-au piăc "- ""

Să °a"( capacitatea de apurta această povara" A '"^ scoatc-fi ochelarii de cal şi Pn'

a Ca''

ra atunci, demult. Şaisprezece arf^"0 3?a CUm e Klb)7i... Ampah-uzecişipatn(de

naf .?a.ISPre^ce ani

ndoi am depăşit vîrsta copilăriei H ?ieaaredo"ă- ccl mai imatur. ' r se Pare că eu

.igură că e aşa din momentul ,"„ cart> M^i:;^t:^.fets'^"obon''din

'-ai înşelat..

gura. Gura

347

ei, care acum nu mai era o amintire nedorită ci ei petrecute în jurul lui îl strîngeau ca şi cum scape; i se părea că-şi pierde cunoştinţa; era î SUP" pătruns, ca noaptea, învăluită în amintiri şi dorin t neca'â s

şi dorinţe care nu erau niciodată binevenite A t V a/r""' lr!' cărora o dorise şi îi negase puterea asupra lui, mtc • ^ ^ să se gîndească la ea ca la o femeie! Jc"!i'

Ralph a condus-o spre pat sau au mers împreună9, el trebuie s-o fi dus în braţe, dar nu putea fi sigur- A ea era întinsă acolo, că el se afla acolo, îi simţea ' l' palme, pielea lui mîngîiată de degetele ei. Oh, Doam'n ^ mea, Meggie a mea! Cum m-au putut educa de mic să c'r este o profanare?

Timpul se opri, îl învălui, trecu peste el pînă nu mai a\ sens, nu era decît o dimensiune adîncă, o profunzime r-decît timpul însuşi. O simţea şi totuşi nu o simţea ca pe o distinctă, dorea ca ea să devină pentra totdeauna o par? grefeze în sinea lui, de-a pururi. Niciodată nu se v minţi că nu doreşte sînii, pînteceîe şi tot ceea ce a/căi De fapt, ea era făcută pentra el; timp de şaisprczcc modelase, rară să ştie şi fără să înţeleagă de ce o face., părăsise, că un alt bărbat îi arătase capătul drumulu începuse el, pe care o îndreptase numai pentra el, pe, însemna pentra el căderea şi trandafirul, şi creaţia lui. / din care nu se va trezi niciodată, cel puţin nu atîfn' un om cu trap de bărbat. Oh, Dumnezeule! Ştiu, f am păstrat în minte imaginea unui copil timp de i cfnd ea a crescut, dar de ce a trebuit să aflu în felul

Pentru că, în cele din urmă, înţelegea ceea ce-ţi dorise să nu fie om. Să nu fie om, să nu fie nicioda simplu, ci ceva cu mult mai mult, dincolo de soarta unui Şi totuşi, destinul lui era aici, în mîinile lui, împreună cu el, prin omul ei. Un om! Pentru > om obişnuit! Doamne, oare nu puteam să fiu cru.< ^ ^ Sînt un om, nu voi putea niciodată să fiu Dunineze-^ această viată în căutarea lui Dumnezeu. Oare to,i

348

"ai,

• Renunţăm la singurul lucru car -Â- -î sfnfem oameni C

s'nbr* ţe?ioprivicill . .m,/"af;/;pnvi gura ca un boboc d/ „•• uimit de plăcere, îl fnlăntuise i bărbia de umărul ei, cu

orma/ care ,ŞI ZâKştc J-i

'erate a]e JncePu să

• -<• se întreba M \ ,,.-. °a suorn,^. a °

nesnin„_ Crn> cuvine ^„..

349

poem al trupului, în care se amestecau braţe supremă. Eu am fost făcută pentru el, nurna'' ^' n-am simţit aproape nimic cu Luke! Purtată acu '"^ îndurării, Meggie nu se gîndea decît cum să-j" d'n

putea da ea, ceea ce-i era mai de preţ decît ° ^'(" trebuia să regrete niciodată momentul ăsta • '^ 'n^ suferise! în anumite clipe îi simţise durerea ca ,,• C,'°datri

Dar şi asta contribuise la fericirea ei; într-un f Umaf(

sufere şi el. 'Crat<.

Se trezi şi Ralph. în albastrul ochilor lui văzu a care o încălzise încă din copilărie, dar mai între - -^ oboseală. Nu o oboseală a trapului, ci a sufletului 'Şl°l

El se gîndea că niciodată în viaţa Iui nu se trezi femeie; într-un fel, era ceva mult mai intim decît actul"' marcare voită a legăturilor emoţionale, identificarea t tv Uşor ca şi aerul încărcat de parfumuri marine şi vegetale i voie, pluti pe aripile unui alt fel de libertate; uşurarea dea ^ dona după ce trebuise să lupte atît, pacea de la capătu1

incredibil război care 1-a ajutat să descopere că înt mult mai dulce ca victoria. Ah, la ce luptă te-am sup Şi totuşi, la sfîrşit, nu rămăşiţele tale trebuie să le si recompun, ci resturile mele dezmembrate.

Mi-ai fost scoasă în cale ca să-rni arăţi cît de falsă ţ mîndria unui preot ca mine; ca Lucifer, am aspirat la j care este numai a lui Dumnezeu; şi tot ca Lucifer, an-ele Mary Garson mă puteam prevala de jurămînrul > obedienţă, chiar şi de sărăcie. Dar pînă în diminea!-cunoscut umilinţa. Doamne, dacă ea nu ar însemna n mine, mi-ar fi mai uşor s-o suport, dar uneori mă p iubesc mult mai mult decît pe Tine şi cred că şi asta fa pedeapsa Ta. De ea nu mă îndoiesc; Tu? Eşti un artifcw-un simbol. Cum să iubesc un simbol? Şi totuşi ^i i

- Dacă mi-aş aduna curajul, m-aş duce să înot F-pregăti micul dejun, zise el, căutînd cu disperai" simţi zîmbetul pe piept.

350

-vârât paraua: ^^ j^ un, p iu ţ visă! Mă întreb dacă e de bun augur.

j'c'ja durerea despărţirii; numai pentru că plecase de rivi ajungînd la uşa care dădea spre plajă şi îl văzu

..; înrinzîndu-i mîna: ___ .„ lwm uyjuii uupa aceea.

, nivelul mării, recifurile erau acoperite de apă, hr vîntul neliniştit al verii împrospăta atmosfera; ' 'aţă se rostogoleau pe nisipul ireal, unde crabii şi iu intr-o veritabilă sarabandă, vsia ca descopăr lumea, zise el privind înjur. „ică de mînă; se simţea vinovată şi găsea că această ntă era mai de neînţeles decît realitatea visurilor i se opriră asupra lui cu durere. Parcă trăiau într-un »r-o lume diferită.

văzut lumea asta. Cum s-o fi văzut? Asta este lumea mai a noastră atît timp cît va dura. •ac Luke? o întrebă el la micul dejun, înclină capul.

iu seamănă prea mult cu tine, aşa cum mi s-a părut la pe-atunci îmi era foarte dor de tine, nu mă obişnuisem nu mai eşti prin preajma mea. Cred că m-am măritat că îmi amintea de tine. Oricum, atunci eram hotărîtă 'ar ci mi s-a părut net superior celorlalţi. Nu vorbesc

de frumuseţea lui, ori de alte calităţi ce fac dintr-un a). Avea un fel de a fi pe care nu-i pot defini prea eamănă cu tine.

Nici el nu are nevoie de o femeie. • «•'Ijimonosi.

r f î »•-

n 351

,,,, H1.6„.sc eu micul dejun. Şi să şt ii că ^ •ci costumul. Nu vine nimeni aici. vârat paradis.' Se dădu jos din pat şi se întinse. Ce ! Mă întreb dacă e de bun augur.

SI înoţi, pregăte,

«jjfntinzîndu-imîna:

•nc? Pregătim împreună micul dejun după aceea lase nivelul mării, recifurile erau aconpri^ ^„ '

inc

f

, g e t? Aşa cred. Nu am înţeles

niciodată de ce, dar

^'"6 ŞJ în Ll 'ke Care consideră nevoia de iciune. Nu ă refer la actul sexual pro-

- Şi, ştiind toate astea, nu te dezgustăm? Meggie ridică din umeri şi zîmbi cu un fel d - Oh, Ralph! Nu spun că nu este important °

i i • • • lau[ şi p, mi-a adus cele mai mari necazuri şi nefericii- H lucrurile aşa cum sînt. Ce pot face eu mai bi ' ^'' slăbiciunea, nu să-i ignor existenţa. Pentru c' ^ mele, şi exigenţele mele. Se parc că acestea mă îj'-C' ca tine şi ca Luke, altfel nu m-aş fi irosit între voi 'r făcut-o. M-aş fi măritat cu un om bun, simplu, ca tan care ar fi avut nevoie de mine. Dar pesemne că fi f există un Samson. Atîta doar că, în cazul unor bărbat' Luke, acest Samson se manifestă mai pregnant Nu părea jignit; zîmbea.

- înţeleaptă mea Meggie! - Asta nu-i înţelepciune, Ralph. Nu-i decît bun-sin

deloc o persoană înţeleaptă, ştii asta. Dar uită-te Ia Craii îndoiesc că cei mari se vor însura vreodată sau vor avea \ prietenă. Sînt îngrozitor de timizi şi înspăimîntaţi de n care ar putea s-o aibă o femeie asupra lor, iar acum sîm -••'• mamei.

Ziua urma zilei şi noaptea urma nopţii. Chiar ploi de vară erau frumoase, căci te puteai plimba c dacă nu preferai să asculţi picăturile căzînd pe acopc calde şi mîngîietoare ca şi razele de soare. Şi cînd so apariţia, se plimbau leneş pe plajă, făceau baie şi < înoate.

Cîteodată, cînd el nu se ştia privit, Meggie se uit. încercînd cu disperare să-şi imprime în memone o. lui, amintindu-şi că, deşi îl iubise enorm pe Franx, cu. lui se estompase, nu mai ştia cum arăta. Da, ochii, minatele tîmple argintii, corpul viguros, bine iacu. o alură tinerească, deşi pierduse puţin din elas' / întorcea spre ea, îi arunca o privire de o tristeţe s unui om condamnat. Meggie înţelegea mesaju n

352

e: trebuia sa plece, să se întoarcă Ia Biserică si h „ Poate nu în aceeaş, stare de spirit, dar cu-atît Li „•i. aci numai ce, care au alunecat ş, au căzut cunosc Ţiului- and soarele se cufunda în mare şi înroşea apele acn ,albon cu pete purpurii, Ralph se întoarse ' ' .jm fos. mc/odată atît de fericit sau alît de ncfcridt •li.

ii. Oare de aceea te iubesc? Nu ai „jmjc deoscbi ;i nil semeni cu nimeni altcineva Oare am i ,'

" " " ™

Vaporul meu pleacă spre Genova în mai puţin

huic să ajung la Roma. Pentru multă vreme, poate tul vieţii. Nu ştiu.

re griji, Ralph, nu o să încerc să te reţin. Şi vacanţa iţe. îl părăsesc pe Luke. Plec acasă, la Drogheda. :a, nu o faci din cauza mea, nu? • " că nu, minţi ea. Mă botărîsem înainte să vii aici. ca, nu are nevoie âe mine şi nu-mi va duce dorul. ă am un cămin al meu şi începînd de acum cred că pentni totdeauna casa mea. Nu-i drept ca biata -ă într-o casă unde eu fac oficiul de menajeră, deşi l.uddie nu mă privesc ca pe o servitoare. Eu însă ! c mine şi aceeaşi părere va avea şi .Iustine cînd va îre sj" înţeleagă şi să vadă că nu trăieşte în casa ei. c să fac tot ce pot. Aşadar, am să mă întorc la 'u, Meggie.

1 E l f* i f**

vr'o -feZ' °ă ^Upă ce^c Petrecute aici am nevoie sa-ţi asumi nici un risc, iar scrisorile ar putea

353

leci? Trebuie, i na.

oate că nu d*

Se

"

îră să se uite nicf n! ""* în ma?Ină' aP°' P™ * Poate face aşa Cpva «T ° dată înap01' Nuniai un l' ru]at în tăcere pnn n H

ă R°b' ^ să fi auz" * PemaJuJceS P, eaUadeP]° Robl -aS 'U 0 d e a^ vapora: ^ ^ ^ C ^ ™ ™ arhifn;—

354

..,,-, se întoarce te Himmelhoch, Anne ştiu ^ ;.., era aceeaş; Mcggic, ş, totuşi altfel diferit A ./„episcopul Ralph înainte de a se duce n irile decurseseră cum dorise MeepiV Insi»a, la , ggle'nuc"m dorise

™uă pe Justinc în braţe de parcă abia ;i că o avea; o legănă privii»* -"—' • •Uniră pe ai Annei, vii bucuria ascunsă.

că mi l-ai trimis pe Ralph Cred PC Luke, aşa că trebuie să-ti .•»cftdcb,„emi.a] racut s,

d"pă asta' o da(ă.

)/afă că P'eci, mai ales că n • „j ci_

355

- Ai intrat într-o frumoasă încurcătură - Oh, Anne, nu fi absurdă! Nu înţelegi

voi putea avea niciodată pe Ralph, am ştiut~" "'SCai

putea avea. Dar acum îl am, îl am...! Rîsc • °'^ea atît de tare, că Anne se temu să nu ţipe. Ciud °S'" am de la Ralph acea parte pe care Biserica n' ' US'' partea aceea din el care se va transmite din > 3''' Prin mine, el va continua să trăiască, pentru -^ băiat! Şi acest fiu va avea fii şi ei vor avea f ^-" Dumnezeu pe teren propriu! îl iubesc pe Ralnli d • ani şi îl voi iubi chiar dacă voi ajunge la o sufă n meu, în schimb copilul lui va fi. Al meu, Anne al, *

- Oh, Meggie, răspunse Anne neajutorată. Pasiunea şi emoţia se topiră treptat; Meggie re

cunoscută, cu care se obişnuise, liniştită şi dulce, dar, de fier şi cu puterea de a îndura multe. Numai câacun îngrijorată cu gîndul la consecinţele gestului său. Se puie cineva pînă într-atît? Anne nu credea. Sentimentul ta: existat acolo, atît de bine ascuns încît abia dacă i-ar fi putu prezenţa. Meggie avea ceva mai mult decît o voinţă de i" era toată din oţel de cea mai bună calitate.

- Meggie, te rog să-ţi aminteşti ceva dacă mă iubeai Ochii tinerei abia licăriră la colţuri. - Am să încerc. - De-a lungul anilor, am citit cam toate volumele c

lui Luddie. M-au fascinat mai ales cele cu privire la C Se spune că grecii au un cuvînt pentru orice şi că nu c. umană pe care să nu o fi descris.

• r A '* ' - Ştiu. Şi eu am citit cîteva din cărţile lui Lua - Şi nu-ţi aminteşti? Grecii spun că este contra

pe cineva dincolo de orice raţiune. Şi îţi ainint' cineva este iubit astfel? Zeii devin geloşi şi îl 'ov'c^ Ei consideră profanatoare o asemenea iubire fa

-Profanare, Anne, ăsta-i cuvîntul! Dar nu va^ ^ în iubirea mea pentru copilul lui Ralph, ci o Fecioare.

356

• l 'l" •

a ei

o priveau cu tristeţe. itpură? Obiectul iubirii ei a avut de

/â Tot avea pe Ralph, mă voi mulţumi cu copilul M' - un scop în viaţă, în sfîrsit! Ăsta a fost cel i>ii. iî;iru

.. (rej anj care s-au scurs, Anne. începusem are nici un rost. Zîmbi dur şi cu un aer M!'1' ',-ncf ropil în orice chip, indiferent

de preţul pe irolCIfl accsi ' . . . .

„. j n primul rînd, e important ca nimeni, inclusiv 'tî opune vreodată numelui, pe care doar eu am

jau Numai gîndul de a mă culca cu Luke mă îmbol- voi face. M-aş culca şi cu diavolul dacă de asta ar

•ui copilului. Apoi voi pleca acasă, la Drogheda, şi i văd pe Luke niciodată. Se întoarse la părutul fetiţei. ne vedeţi, tu şi Luddie? Drogheda are întotdeauna

•cm. ,in, cî( timp vom mai trăi, Luddie şi cu mine vom nc/ustinecrescînd.

îl la copilul lui Ralph îi dădu curaj lui Meggie în c legăna şi pufăia pe dramul spre Ingham. Dacă nu • iată nouă care creştea în ea, ar fî considerat întrevederea pt ultimul păcat săvîrşit împotriva propriei sale fiinţe; pilul lui Ralph ar fi încheiat un pact şi cu diavolul, unei de vedere practic nu avea să fie uşor, ştia bine. nurile cu grija şi, deşi părea ciudat, Luddie o să se ascundă prea mult timp de el; era prea ' foarte apropiat de Anne pentru ca ea să nu-i fi e «nstpe Meggie, dăduse din cap, după care începuse ^Un foarte utile. Nu menţionase, desigur, scopul ' ar uddie cunoştea prea bine viata, citise prea ,ntu'ască adevărul. » v

Sl IU) Luke că"J Părăseşti, epuizat cum va fi "ncâ, zise Luddie plin de tact. Ar fi bine să

357

„du. u""»"

profiţi de o zi în care va fi în toane bune e\ sau duminică, după săptămîna de tură la l că Luke este ceJ mai bun bucătar din echipă A '" pe cînd umbla de coJo-colo cu cei care tund pretenţioşi la mîncare decît tăietorii de trestii Luke găseşte gătitul plăcut, ca o odihnă.

să faci, Meggie; îi dai vestea cînd se simte în for'1"'-' '**'' mînă petrecută în bucătăria taberei. a> P

Meggie avea sentimentul că trecuse o veşnicie d roşise: îl privea fix pe Luddie, fără urmă de ruşine °C"

- Ai putea afla în ce săptămîna este Luke d bucătărie? Iar dacă nu poţi tu, voi încerca eu

- Oh, nu fi îngrijorată, replică el vesel. Am ante să aflu.

Era sîmbătă după-amiază cînd Meggie ajunse la cir din Jngham, despre care se spunea că este cea mai rcsn zonă; în toată regiunea Queensland, oraşele se mîndre.i mile existente la fiecare intersecţie, îşi duse valiza în t.:

se întoarse în hol, sperînd să găsească un teJefon. în or, echipă de rugby pentru un meci de antrenament înainte, sezonului şi coridoarele erau pline de oameni pe jumătate.: beţi, care o întîmpinară cu strigăte vesele şi lovituri ?.\ peste fund. Pînă ajunse la teJefon, tremura de frică; totu, coşmar în această aventură, în sfîrşit, în ciuda tevatur gălăgioşi, reuşi să cheme ferma Braun, unde lucra ec şi să ceară să i se transmită un mesaj; sofia lui se afl; dorea să-1 întîlnească. Văzînd-o atît de speriată, pan pînă în camera ei şi aşteptă pînă cînd auzi cJieia ră> două ori în broască.

Meggie se sprijini de uşă cu un oftat de uşurare, <• mai mînca deloc pînă la întoarcerea la Dunny, nu se v dincolo de uşa camerei sale. Din fericire, camera CM

lîngă toaleta doamnelor, ceea ce-i permitea sa J : prea multe riscuri. Cînd socoti că o finpicioarele^ pat şi se prăbuşi acolo, privindu-şi mîinile car

358

_ R e pe de / R e p e de / P î n l să ' ^ ^ . ^ b i n c ? i cluu,..lă ceva despre o scenă de seducţie mdhoch> t,ra mai edificată, nu era prea convinsă ^ "^ Chiar

H, asemenea situaţie. Dar trebuia să ^ Ştl Să Se

a că în momentul în care va începe ^^ ^ fapte' : va tcimina. O mînca limba să-i son ^ V°rbească cu re ci Dar dorinJa de a reveni la Dro 7 !f gî"deşfe c" mai puternică decît orice g' ' cu copilul

in aerul călduţ, se dezbrăcă şi se a,p . ..otârîtă să nu se gîndească la altcev !. PC Paf' cu

care (rebuia pus Ia adăpost U ia copiluj

^u-lînfncoşarădelocpeLulcec^, . iuma; ce, mă, mult, erau inconştient? , "°Uă Sea«,

Bc,oare, nu vedeau decît propr i l "£ ^ c^ s avuscscperfectă dreptate!• Ia c„. pahaK c" bere. mrSf3r;„ r ..i_ "' "" "

că

, Se de uşă

359

pul călătoriei se gîndise cum să proce< ci ii striga: Repede! Repede! Pînă să vină ciodată ceva despre o scenă de sednn*

care (r

R, nu-1 mă; •oare uscs

c'ne e? întrebă. c, n auzi vocea

«io.*,

noapte! * P « » d e .

ca nu glumea. - De ce?

aP°J o privi mai a(c,

- oferit o vacantă' pal!

a.MtnîlPlat acum optsprezece fw..

mi'ne ripostă

Doamne

' continuă ea

care, de drept, sînt ai i

cheltuit dacă mă luai la Sydney. Tu şi " -" ' n i ai văd!

' ' spuse ci abia auzit. Sînt acolo, Ia bancă, j^bTcMar mai mult. _ _

'' - unde au stat totdeauna. Nu ai nici cea '•"'Jicltui, nu? Vrei să-i adori, ca pe viţelul de kc că eşti un zgîrcit şi pe deasupra un idiot! iiul ca pe nişte cîini, să nu-fi pese de existenţa (iese de nevoile lor! Te complaci în mizerie, (şiceoistceeşti!

tremurînd din tot corpul, Luke îşi căuta cuvintele; ,,dicc împotriva lui, mai ales după aşa o noapte, i , ncfi resc de parcă 1-ar fi muşcat mortal un fluture. Mliilor îl uluia, dar nu părea să existe o calc de a j puritatea motivelor sale. Ca toate femeile, şi ea i Ic numai la suprafaţă, incapabilă să aprecieze măreţia

;.' spuse cu o voce din care răzbăteau uimirea, dispera-irca. Niciodată nu m-am purtat urît cu tine. Nu, catc-cni nu poate spune că am fost crud cu tine. Nimeni! ica. un acoperiş deasupra capului, căldură... vrupse ea. Asta e adevărat. Niciodată în viaţa mea ai cald. Dădu din cap şi izbucni în rîs. Ce rost are? a pereţi!

'tea spune acelaşi lucru!

<<! ripostă Meggie, ridicîndu-se şi începînd să se ••> divorţez, fiindcă nu am de gînd să mă mai mărit. ?t" undc să mă găseşti. Tehnic vorbind, eu sînt '!: Eu te Părăsesc - cel puţin aşa va vedea lucrurile ?'Judecătorul veţi putea plînge unul pe umărul "ndperfidia Şi ingratitudinea femeilor. 7"!lăsat niciodată baltă, insistă el. ouăzeci d<- ••"•'•• -' "

Pentru a o noroc.

36l

-Asta este! se ambala el

am exi

gă^ o altă

"u Şti'' « săruji. Des

'"

gUra'

â plecarea ei

Nu <*a o Umeri

i băiete (e omul! Sexul «n

unuArne, dragul lui ,- totul altceva

m"ă CCVa' daf Prietenii de

362

sfat c D Este bună s, s

C/NCI

1938 -Fee

ia-P dau un sfat ^' o altă ifem * Putea fi de

plecarea e,

"m

e

d ?''

i baie,. (e omul/ Sexul ?n

unuAme.draguHuipricf totul alteeva "^ CCV3' daf Prietenii de o „

362

Nu «ia o

c !" ă

»l

CIWCI

1938 -Fee

*T iindcâ nu voia să se afle despre întoarcerea ei, Meggie •r a călătorit spre Drogheda cu maşina de poştă a bă-/ tnnului Bluey Williams, cu Justine comod instalată ituri de ea. Bluey era încîntat să o revadă şi curios să ase în ultimii patru ani; dar pe măsură ce se apropiau nul (acu, inruindu-i dorinţa de a reveni acasă în linişte. •rea la vegetaţia cenuşiu-argintie, la praf, la minunata jritate care lipseau atît de mult în Queenslandul de c nu se grăbea să prolifereze sau să se descompună v altor plante; avea loc doar o rotire înceată şi inevi-:ceca a constelaţiilor. Iar cangurii păreau mai numeroşi Minunatele fufe de glicină se întindeau cît vedeai cu !du-şi aproape timid florile simetrice. Papagalii zburau • pe deasupra camionetei, păsările Emu alergau, iepurii 'rum ca nişte mingi de puf alb. Se vedeau scheletele dc c°Pac' morţi zăcînd în iarbă. Şi mai era mirajul ' lima or'zontuJui pe măsură ce străbăteau cîmpia '"' c" S))uetcJe lor îndepărtate, albăstrui, care anunţau ,',« fC.a?tca se adăugau zgomotele de care nu-şi ima-ca " ya fi dor - croncănitul dezolant al ciorilor. de coj°-coj°> ca pe o ploaie

murdară, rba' laFba cre-

365

le °r r ' '•^w^*1*0»*»-^

cr ca o bmecuvîntare.

Drogheda, Drogheda! Eucalipţii fant de piper, adormiţi, forfotind de albine 7""'° clădirile de culoarea untului, întinsele pa/i 'f^ florile de toamnă în grădină, iederă şi dalii, crizanteme şi trandafiri, şi iar r,

, . - . . ,. , * ""iiuariri pardosită cu pietriş fin, doamna Smith aştept,", Minnie şi Cat alergînd spre ea cu braţele care îi încorsetau inima pentru vecie. ... ""

Fee ieşi să vadă motivul unei asemenea ai>j> - Bună ziua, mamă. Am venit acasă. " '' Ochii cenuşii nu-şi schimbară expresia, dar

din suflet, Meggie înţelese. Mama era bucuroasă' cum s-o arate.

- L-ai părăsit pe Luke? întrebă Fee, considcrind r Smith şi fetele erau la fel de îndreptăţite ca si ca să w l ^UIJO»

varul. - Da. Nu mă mai întorc niciodată la el. El nu şi'-adorr

un cămin, nu-şi doreşte copiii şi nici pe mine. -Copiii?! - Da. O să mai am un copil. Un concert de ohuri şi ahuri a izbucnit imediat din

(oarelor, iar Fee îşi exprimă gîndurile cu o voce măsw de care răzbătea însă bucuria.

- Dacă el nu te vrea, ai făcut foarte bine că te-ai ir Noi putem să avem grijă de tine.

Camera ei, cu ferestrele care dădeau spre curtea; Alături, o altă încăpere pentru Justine şi copilaşii; Ah, ce bine era acasă! Şi Bob se bucură s-o vadă. Semăna din ce în c

Paddy, parcă se mai încovoiase puţin, ca şi cum so pielea şi oasele. Avea aceeaşi blîndeţe şi tărie de carat că el nu întemeiase o familie numeroasă, îi 'ipsea a lui Paddy. In acelaşi timp semăna şi cu Fee. Seni -nu-şi exprima niciodată sentimentele sau opm • vreo treizeci şi cinci de ani, gîndi Meggie> SUTP ••, încă însurat. Apoi veniră Jack şi Hughie, a°ua

366

C;i

^ ' ° Unia

, ,n,ă de autoritatea Iu,, urîndu-i bun venit cu * , ;, ia,bu/c să fie, gînd, ea, sînt tot, atît de fe ri .

ambete

,v,iiru câpămîntul nu are nevoie de vorbe «; "~ .' .„:Je numai dragoste nerostită şi d ----- '

jcec-a. toţi bărbaţii Cleary erau ara u gnu adus f1" r; : " '

f;,.sece(ă, Mcggie, spuse Bob. Nu a caz, mi. Iar icpuni sînt un blestem mă, maro H "" Str°P de •nu/tf iarba decît o/Ie şi cangur,, Ja un ^ C?"«; :m /irana in ocoale, dar ştii cum . f' U Sa 'ncer- i foarte bine cum sînt oile. Proaste ,V °

unde se găseau cele necesar '

--• Haiuajoni

=ra Putea ;asăj 'oasă.

367

- o s z e s t r a t e F/n numeroasele selecţii la rar r ra

ocrateproducătoaredelînâ OiJem, SCSe -. la nevoie, mărăcmi prov^ ^ ^C3U "»»* altceva ^ Drogheda nu erau " '

nezeu

^ l a M a r « „ coa'"a şi coadg

ie mă

» cu cumpăra doi c c <ra

Prafu' ridicat în întul.

o secetă

-,: arses»nicar r '"* calarea^ . at'(cH„

,

din

"că de c?nd fus

australian care să J ! ™ se adaptaseră Ş

J' de exista nici un ; pUn]°r' 'ar Vu

răm&iea sinura/ fe

368 ri " lgadui să călărească,

topul acasă, cu doamna Sini*, Minmc ,«

sc s parte din fhW „plase cu Just/ne: nu se simţea rău m, e T "•' C°e

narată plăcere să-1 poarte în trupul ei P" pnjnată.

ştcJustinecra răspunzătoare pentru st - °ate că> 'n- ,i de cu/oarc a/basfru-cenusiu se tn ^ & de acum- ,,- fnlr-o fetiţă extrem de ime]ieemă 7* d'ntr-Ut]

oluţia ci. Indiferenţa faţă de Jlr ' . aSBie era ;,r fi dorit să-şi reverse toată dra^n T dlSpăn'Se ^e fi «n braţe, să o sărute să Se io aSUpra fi 'cc' dreptul şocată cînd Justme o r •' ^ ^ cu ea-

ct.ţa reacţiona identic în fata orirăr ^f8^ pojjt'cos. ' CaiCI de'"oiistraţii de

s şi Patsy se întorseseră de la Ri

*« va avea din nou sub anpa ag'J» ca e, ÎŞ1 petreceau ma] tot - Sm,th îs, îndreptase toată d -P-nsă ,a fel de cateo *pre

s-a „ascut cu ajutoru]

369

.pentru /nicufu/ care se agita în pînteceje ei p, ' sc sipiră că va fi băiat - făcea parte din fhW ~

" '

-JUJU"W<aori antrenată U

a- ,^ ' A^ron s s, ' n.S"f^°^ amest ec i l ) l 7!

»-

'a<uj

.

"

sa-i spun Dane

rji c; n

-o aJtă , mi n

acejaşi

e]'

' !ar

este nu.elc transm'"°

am boteza<-

- p -Mai b ine ^7 ' I I e r a«P«a P l in i . Poate că Bluey n o

PU'ln' Jnamă. Ah, sper să-i /:•' nu' va trebui să fP H ^ "lte să'm' aducă pompa pentru <: fl era

foame Tr "C Umneata /a ^'y- lnclliŞi, conturaţi c ^ de fare ca ° durea' Pr"

' °U gene de un auriu închis, snrîncen 370

jam, cra aşa uc uuupaca, Meggle ÎJ iubi fitf , daKrc mă, mare decit cea pe care i-o provoc, ° '"

U f nplc v/aia; trcbu.e să-mi umple viaia.^^^1: nlic altceva. Dar, pe Dumnezeu, Ral ? R " V°' ,,, pc care-J iubeşti mai mult decît n L;n

Bncassa^ li-am furat - ţie şi Lui. N-am să ti ^ VC' ?ti Oh, copilaşul meu! ' pun nic'odată

w/c ca să-1 aşeze mai bine în bntf. - . conturată. Copilul meu! Eşti al n ' ^ Vadă fata

.ănui. Cu atît mai puţin tatălui tău c!r' "" * VO/ da

ii: recunoaşte. Nu-i minunat? ' Preof Şi

,lacostălaGe„ovaIaînceputullUlapriIie '. . Jncassart debarcă în Itafia fo „,:_« f !' ArhlePiscopul ^ 'renul spre Roma. Dacă ^**J^ ^ «edi ten, . -canulu,, cu şofer, dar se teme. î!± î.a?tcPfa^ - * el. Dorea să amine cît ocvar, asta era, îşi răjuite de turle şi •fîntîni arteziene,,

wca

ssart

trave

rsă

371

SCnCa 3tît «omentul. OraşuJ

Iemporar3

Cardinalul Viitori

° "

Curtad „„v a Um3n„ s

simbo| aocs

„„„,

* e

. "*». ci arg„„ ««i,, U

J c aţ i i mi pare

ar.slavâD Te r% sta, >, R,

sfatu]ui (ău «'- '' £galeze măcarPc M

" ţie de Hneriocnfnr e ' -----------

departe, exact în făt 3ŞeZă aşadar "*-"" foto// roşu ce reflect * u CardlnaJuW învăluit în nuanţele ÎL

Inor," U0blecteledinjur 'ngnjorarea disnerafn n

Părea să se aţe pecare°Purtaînsufîetdea

temuse atît de nS UŞUrîndu-1 pu?in Povara: se '"fl muJt de această înfflnire, cînd, în adine

372

n,re Puse

((,d,„e că va fi înţeles şi iertat. Dar nu „ca sentimentul de vinovăţie. Greşi ClaP'°~ •H ar fi vrut sâ-si îngăduie, dezamă ' ^ d°vcdjsc

M vinovat în faţa acestei pre?™ U" °m Care-I i "—cL-urc DIIIY» «l

ir. ' J " c ' e < , carenu j statut de preoţi, dar înainte de ™a - fost înainte de a deveni preot/i .Slntefl l aj(ceva; ;j i ; .i setei noastre de absolut. Sînt .PUtemscăpa „oprii tuturor bărbaţ ilor. Nimic din ^ 1rba'7' avem va schimba părerea pe care mi am f ^ mi" a j putea

olanilor petrecut, alături şi nici n„ ^ d e sPr c

•f». Ş t iu de multă vreme ca nu' ^ V a f t ce ^ te aslră intrinsecă, condiţia nn.c," reu?Jt să

jnte> care este

373

, «ţc d,n urmă vei i e dmtre noi; chiar "«' "mân dintre noi

••"•1'catJurăminteIe,Eminpnf, A '" «cri/egiu. " ^^ Acest lu c n, n u S e

''"t jurămîntul

- Mîndria, RaJph, mîndria.'Nu stă în putere

ai înţeles lucrul ăsta? Numai Dumnezeu Cai

Dumnezeu! Iar EI va ierta doar dacă există c/ icrta păcate mult mai mari, atît ale unor sfinţi cît '"^ S'ncef3. Crezi că Lucifer nu a cunoscut îndurarea? A f n°r* momentul în care s-a răzvrătit. Soarta lui de °St 'Cr)" reprezentat opera sa, nu a lui Dumnezeu Nf '"' ^ „Mai bine să domneşti în infern decît să fii sin,,* -SpUs

, . . , . . „ , . '"sainrai'1 nu şi-a putut mfnnge mmdria, nu a suportat să voinţa vo/w/ev altcuiva, chiar dacă acel cineva era / ?' f" Nu vreau să te văd facînd aceeaşi greşeală, draguT'" Umilinţa a fost singura calitate care îţi lipsea şi m "^ măreţie unui sfînt - sau unui om. Pînă cînd nu vei |-Domnului problema iertării, nu vei ajunge să afli Cc îns ' vârâta umilinţă.

Faţa energică a arhiepiscopului se crispa. - Da, ştiu că ai dreptate. Trebuie să accept ceea ce

umbră de îndoială, să mă străduiesc să devin mai bun fiu mîndresc cu ceea ce voi deveni. Mă căiesc prin urmare. spovedi şi voi aştepta iertarea. Mă căiesc amarnic!

Oftă. Ochii Jui trădau conflictul interior mai multdecîtcu măsurate, cel puţin în această încăpere.

- Şi totuşi, Vittorio, într-un fel, nu puteam face altfel. O distrus-o pe ea, ori mă ruinam pe mine. In momentul ar' că nu am de ales, pentru că o iubesc din tot sufletul. Ni ei că eu nu am dorit niciodată ca această dragoste să s< pe plan fizic. Vedeţi, -soarta ei devenea mai importantă t Pînâ în clipa aceea, mă situam întotdeauna deasupra eram preot, iar ea o fiinţă mai puţin importantă. Dar seama că sînt răspunzător de soarta ei... Ar fi trebuit sa r. mai era încă un copil, dar nu am facut-o. Am păstrat-o i ea a ştiut acest lucru. Dacă aş fi renunţat cu adevărat^ a^ dat seama şi aş fi pierdut orice influenţă asupra ei. ' '^ am multe motive pentru care trebuie să mă căiesc. mică creaţie personală.

- Ea este Trandafirul? *

374

nil Pc Adn'eoiscopul Ralph de Bncassart privi spate. Aruic-F r . . .., . , ainente aurite, cu intarsii baroce şi cande-

;U1° 7 Ea este experimentul meu creaţionist. :i'|C'n feri vreau să spun Trandafirul? Nu cumva C* M râu dccît dacă ai fi respins-o? "Ul 'o în momentul acela părea singurul lucru de ' l lui Prometeu de a vedea în viitor, iar implicarea judecata. Şi-apoi... s-aîntîmplatpur şi simplu!

tnr'tt ceea ce-i trebuia ei mai mult - recunoaşterea . . - i u u _ __ femeie. Nu vreau sa spun ca ea nu ştia ca e femeie,

u . pacă aş fi întîlnit-o la maturitate, ar fi fost cu °/dar eu o cunosc de cînd era copil. •estul de infatuat, Ralph, nu pari pregătit pentru iertare. j a?a9 Suferi fiindcă ai dat dovadă de slăbiciune Chiar ai făcut totul minat doar de un spirit de sacrificiu

i? J. Ralph privi în ochii întunecaţi şi se văzu reflectat în jfefi gemeni de proporţii nesemnificative. unoscu el. Sînt bărbat şi ca bărbat am descoperit o -c nici măcar n-o bănuiam. Nu ştiam că legătura fizică i poate oferi o satisfacţie atît de profundă, îmi doream ..răsese niciodată, nu numai pentru trupul ei, ci pur şi undea îmi plăcea să fiu cu ea, să vorbesc cu ea - nu, nu să '•u ea -, să mănînc mîncarea pe care o gătea, să-i zîmbesc, rtăsesc gîndurile. O să-mi fie dor de ea tot restul vieţii. 'trîn şi ascetic exprima ceva ce-i amintea, fără putinţă e Meggie în momentul despărţirii - asumarea unei Jale, hotărîrea unui om de caracter de a merge mai Sllferinţei şi a durerii. Ce experienţe trăise cardinalul 'atase PurPurie, a cănii unică slăbiciune omenească

pisică abisiniană? W cai pentru ceea ce am simţit alături de ea, continuă

^fintc d Ine"ta Sa ta°e' Mă căiescPentru a fl încălcat "Pleca C °are e-iarn Iegat pe via'ă' Niciodată nu mă voi asupra îndatoririlor mele de preot cu acelaşi

375

card»'a] să

61

a bărbaţi perceP^bil n t,

, J Sa "

Slnccr"a fa^ ca o

de ceai sfi "' '

am

76

văzî"d că arfî" să fac ceainic. Ah, m,/ Am ri-K-

. J "staPWa casei"

se

, multe uniforme negre pe străzi l c arhiepiscopul privindu-şigazdil'' Uen°va şi ja

,|C Ducelui. Ne aşteaptă vremuri fo rt Ceafu]-

•fintul Părinte ţine morţiş să nu se prod - ^^ dragul

ţi guvernul italian, şi are dreptate c^r^ mptura

:c va infimpla, noi trebuie să rămîn i 'e datâ- •i supuşii, chiar dacă un război îi v ^ ' Ca să "e

/u-i să se lupte unii contra ceJor/^""^*''" tabe''e •u. Indiferent de înc/inafiile s, om •" nunje/c ace-s-Wduin, să ţmem Biserica denT/"? "°astre' noi H-lele internaţionale. Am tiJ^ •• fdeofog«fe M ^ nu trădează ceea ce gînd" ^ V" Pe ^gă m,ne

/c/"', sipentn, căşt lu că esriufd T^1' " ldlfe<^ nbiamar. ?fl l« diploniaf în ' ocroti cariera ^ • -

377

textilă. Se foloseşte la fabricarea muniţiei o mulţime de alte lucruri despre care s'mt avem habar, în plus, avem animalele pentru C°nv'ns că berbecii şi oile bătrîne care sînt bune pcntr '"^ ^t;i toate produse de primă necesitate în vreme 1"°-'SC" putem lăsa Drogheda să se descurce singu " raz')0' plăcea nouă să facem. Acum, că a început ră'h'" '' greu să înlocuim muncitorii care vor pleca s~ ' V'' de secetă, ne descurcăm greu cu nutreţul, jar '^ 'n Pentru moment, locul nostru este aici, la Drocl l^"' nu e prea glorioasă în comparaţie cu luptele d>' ^ bătălie, darpoate fi socotită la fel de necesară Ne C" cît mai bine aici.

Feţele bărbaţilor se alungiră, ale femeilor se lumi - Şi dacă ţine mai mult decît crede Bob-ccl-de-F •

Hughie, numindu-1 pe primul ministru cu porecla natior Bob rămase pe gînduri. Faţa bătută de vînturi şi j r

riduri deveni gravă. - Dacă situaţia se înrăutăţeşte şi durează mai muh

atîta vreme cît vom avea la fermă doi muncitori, ne \< dispensa de doi Cleary, dar asta numai dacă Meggie întoarce la munca din padocuri. Va fi foarte greu şi, în alia n-am avea nici o şansă, dar acum, cu seceta asta, cred bărbaţi şi Meggie, muncind şapte zile pe săptămînă, .• ţine Drogheda pe linia de plutire. Totuşi, asta însean foarte mult lui Meggie, care mai are şi doi copii mic

- Fii lini ştit, Bob, dacă trebuie, aşa voi face, inter Doamna Smith nu se va supăra dacă am s-o rog .< Iustine, şi de Dane. Cînd o să-mi spui că ai nevoie c menţinem ferma la cota de producţie maximă, am ş docuri.

- înseamnă că noi doi sîntem cei care putem pleca. >P >•

zîmbind. - Nu, Hughie şi cu mine! se repezi lack. - De drept, ar trebui să fie Jims şi Patsy,

Sînt cei mai tineri, cel mai puţin deprinşi cu mu

380

i lipsiţi de experienţă. Dar uitaţi că abia i.jij. io!' •

••''^^grava situaţia vom face şi noi şaptesprezece |!tl !iC ^A^tăm mai mari decît sîntem, aşa că nu vom '

•"'7lS - ' K înrolăm, mai ales dacă ne dai o scrisoare , Gough.

ient nu pleacă nimeni. Să vedem dacă nu oL'heda o producţie mai mare, cu toată seceta ^mii ăŞtia de iepuri. nesimţite din camera şi urca in camera copiilor. "'

dormeau, fiecare în părutul lui alb. Trecu pe lîngă "ori lîngă Dane, privindu-l îndelung. J¥ă Domnului că nu eşti decît un copil! murmură ea.

u aproape un an pînă cînd războiul pătrunse în micul univers hcdei un an în care, unul cîte unul, muncitorii plecaseră, •ontinuascră să se înmulţească, iar Bob se luptase din răs-eruru ca registrele fermei să reflecte eforturile făcute pe -jzboi. Dar la începutul lui iunie 1940 ajunse şi la ei vestea k Expediţionare Britanice fuseseră înfrînte în Europa, la ue; voluntari pentru al doilea Corp Imperial Australian se cu miile pe la centrele de recrutare. Printre ei se aflau şi atsy.

ani de muncă în padocuri, pe vînt, pe ploaie sau pe arşiţă -•râ pecetea pe chipurile şi pe trupurile gemenilor. Dobîn- aer stăpînit, cu riduri la colţurile ochilor şi ale gurii.

i prezentaseră scrisorile de recomandare şi fuseseră ac-ra comentarii. Oamenii stepei se bucurau de o apreciere ln armată. Erau buni ţintaşi, ştiau să execute un ordin şi au Pnn rezistenţa lor.

a ^ s"au înrolat la Dubbo, dar au fost repartizaţi în "g churn, lîngă Sydney, aşa că toată lumea i-a condus ^Pica în care au plecat.

c!caT'Chael' fiUl mi mic al M Eden' se afla şi e! în «â fa "^p'y0 ?i u'tei'i°r avea să stea în aceeaşi tabără cu

011 " î?' instalară băieţii confortabil, la clasa întîi,

roblcni

ă de

381

TsJ O ° 05 •^«• / ""*

*T-" Ty-i ( ^ B j f o- r-j w_

. £ -£ #,£• / -i- s 5 • £ o o5 -® <o g f *• i

£•?! ssf f gj

§ ^ » S. i- re

r t»

?I^9 ^ f t Q€ | &5>£

"02.-03 M - g 3 O t*> «

O SJ C* OS a, fu, 03 /-, s ' ^

= ' I E - 2. § s. <• e? S.

.. re ' â i, t» «• s. f §• g-

" c, 3 O S1 ^ S &

re* O3 K 03,

•§ e 3 o  2

' S ^ g o ' S !lt- â* l-Sfif

£*•£'*

l^^§

' ^ ^ , ^ I

l'l>r-tl

t o^. S 03 0 S

3 3'

i? ra~ 3

«?-

?

S" o •00

g

g- " o 3-

K ^ £•• S S -o S

.5 , § s § g j'. S' $ R- Z §• 3 *?• CU i ^ fTi

, , ??, :

i- ••- S 03 .- £ --

s o

zeilor £7

'^±S^r^^$

î"1

avea " a

384

la efortul d

. - de br°5a- Pnmw

v o informa că ci continua să taie tresf ,, să ştie, în caz că ar fi fost îDgrij ^

; fe Sădise ca nici un scm/7 că ş/-ar aminti ce i s °

3 S"a fnr°Jat land forţat şi clătinînd din can M** ^ cîrc™ma f ui de hirtii al ku Fee, întrebîod' ^ an'ncase ,-nrn, fcoorii săi aflat/ sub 'S* d*<* mama ei

/Dar Fee nu spunea niciodaa ^ C° «*** ;nn ticcarczi. "Wj/o ^„„:

>ca cîte o scrisoare din T f* 1 C* r-nn-7y-n-," l „ ,. . w .

^s^^^T^L^ r1

385

şi nu aveau nici o şansă să-i înlocuiască n dusese întotdeauna lipsă de forţă de mun<T h- C dacă Bob nu observa cit este de obosită şi j rj

3 şapte zile pe săptămînă. Dar dacă Bob îi dâ mai mult, aşa că Meggie se străduia să-şi ascund-' trecuse niciodată prin minte că ar putea rcfuza - r °' oier, invocîndu-i ca scuză pe copii. Ştia că ei sîm Bob avea mai multă nevoie de ea decît copiii N "' că şi copiii i-ar putea simţi lipsa; socotea propria d alături de ei o dovadă de egoism, atîta vreme cît n ' -bine îngrijiţi şi atît de iubiţi. Nici nu avea suficientă'' sine pentru a-şi închipui că cei mici o considerau la Ici precum îi socotea ea pe ei. Călărea prin padocuri sj . şir nu ajungea să-şi vadă copiii decît noaptea, mult tiu' adormeau.

De cîte ori îl privea pe Dane i se topea inima. Ce col Chiar si persoane necunoscute din Gilly îl remarcau cin cu ea în oraş. Expresia lui obişnuită era zîmbitoarc, fire zentînd un amestec curios de linişte profundă şi feric-'-copilul părea să-şi fi găsit propria identitate şi cunoaşte fără chinurile prin care trec de obicei copiii; rareori aprecierea oamenilor sau a situaţiilor şi niciodată nu-.1 exaspera ceva. Pentru mama lui, asemănarea cu Ralph c înfricoşătoare, dar aparent nimeni nu o-sesizase. Ralphf ; Giliy de foarte multă vreme şi, deşi Dane moştenim săruri, aceeaşi conformaţie, exista totuşi o mare difere să le estompeze pe celelalte. Nu avea părul negru c ci auriu deschis - nu culoarea spicelor, nici a apusu culoarea ierbii de la Drogheda, auriu cu argintiu şi r<

Din clipa în care 1-a văzut prima oară pe fratele*, adorat. Nimic nu i se părea suficient de bun pe>ltru ^ un efort nu era prea mare pentru a-i aduce ceea c -.

ăpat i ce începuse să meargă, ea nu 1-a mai se care Meggie îi purta o vie recunoştinţă, îngnjoraw'^ şi fetele îmbătrîniseră şi nu mai erau destul

386

)ijnl,nic) libere, Meggie îşi luă fiica în braţe şi-i vorbi

jcsprc gnja pe care trebuia să i-o poarte lui Dane i()( sla acasă să am gnjă de el, spuse ea, dec, totul c> justinc. Este frăţiorul tău mai mic, iar tu trebuie să , i se întîmple nimic rău.

Jişi a, fetiţei străluceau de inteligenţă, nu aveau mmir .„•butivă a unu, copiJ obişnuit de patru ani. Justine :ap.

V01 avea

o pot face eu, oftă Meggie. •a replică fetiţa,

evident nemulţumită. Mie îmi ,ic numai al meu.

Aşa că nu-ţi face griji. Nu o sa i

saşi lini ştea în spusele fiicei sale. Mititica asta fure pe Dane, iar ea nu avea cum să împiedice n'a să se întoarcă la padocuri, în timp ce Justine îl iepe Dane. Se simţea eliminată de propria-i fetiţă, onstru. Cu cine naiba semăna? Nu cu Luke, nici

uinnia vreme Justine rîdea şi ea. Avusese nevoie să i ani ca să descopere şi ea ceva nostim în viaţă şi sta i se datora lui Dane, care fusese vesel de cum nii. Copiii lui Meggie învăţau mereu cîte ceva unul de lentru ea era dureros să constate că se puteau lipsi - mama lor. Pînă cînd se va termina războiul ăsta >e Meggie, Dane va fi prea mare ca să mai simtă _le; oricum, va fi din ce în ce mai apropiat de Justine. '"timplă ca, atunci cînd simt că devin stăpînă pe wâ ceva neprevăzut? Nu eu am vrut afurisitul ăsta CCcta asta cumplită, dar le am pe cap pe amîndouă.

|(.U" ' era b'»e că lucrurile mergeau greu la Dro-i s °st

mai uşor, Jack şi Hughie s-ar fi înrolat şi ' a!a' nU aVCaU de ales şi trebuiau să salveze e pe urma secetei care va ajunge să fie

387

el în

salv

numită Seceta Cea Marc. Mai multe mii j0a * agricole şi de păşuni erau afectate, din /H

C'1eci;ii- Mitchell din Ţinutul Nordic. ' 'Udu|Vi t,,.,

Dar războiul rivaliza ca importanţă ci gemeni în Africa de Nord, oamenii de la Dr ^^ nimentele cu o curiozitate dureroasă, aflînd \ retragerile din Libia. Ei aparţineau clasei im ° -° susţinători ardenţi ai Partidului Laburist si ' guvern care, după nume era liberal, dar prjn n '! tor. Cînd în august 1941, Cordon Robert Mcnzics îs' recunoscînd că nu mai poate guverna ţara, cu toţii' iar pe 3 octombrie, cînd liderul Partidului Laburis John Curtin, fu rugat să formeze un nou guvern, ace mai bună veste la Drogheda.

De-a lungul anilor 1940 şi 1941, ameninţarea Jap din ce în ce mai reală, mai ales că Roosevelt şi Churc aprovizionarea cu petrol. Europa era foarte departe. trebuit să mârşăluiască douăzeci de mii de kilometri p, Australia. Japonia, însă, era în Asia, „pericolul galbc ca o sabie a lui Damocles deasupra bogatelor, dar puţi pămînturi australiene. Aşadar, nimeni din Australia prins cînd japonezii au atacat Pearl Harbour: se aştcj astfel de incident să se producă pe undeva. Dintr-o d se mutase foarte aproape de ei, putea să le intre în ci existau oceane care să separe Japonia de Australia, doar arhipelaguri mari şi mări mici.

în ziua de Crăciun din 1941 a căzut Hong Kongul, i nu reuşiră să ocupe Singapore, spunea toată lumea mism de comandă. Apoi au primit vestea că japonezii în Malaysia şi Filipine. Marea bază militară dm extrci laysiei ţinea tunurile îndreptate spre mare şi flota 'n s '| Cu toate astea, la 8 februarie 1942 japonezii au traversa^ Johore, au debarcat în nordul insulei Sin tăvălugul peste oraş şi peste tunurile lui neput a căzut fără luptă.

388

niare! Toate trupele australiene din ves c'

Primul ministru Curtin o ţinuse ^a^u'

• rhurchill că Australia avea dreptul să fie

• "le australiene a 6-a şi a 7-a s-au îmbarcat 'r-1 andria; a 9-a îşi mai lingea încă rănile la

11) H*- la Tobruk. Urma să se repatrieze de îndată 1tC'C Msoonibilc. Fee zîmbea, Meggie delira de ;1poart u'aK n,,t.sy reveneau acasă.

' la nimic, în timp ce Divizia a 9-a aştepta vasele ""'trupei0'"' situaţia s-a schimbat. Armata a 8-a a -tragă din Benghazi. Primul ministru Churchill ^primul ministru Curtin. Divizia a 9-a australiană n nordul Africii în schimbul unui coip expediţionar -••buia să apere coastele australiene. Bieţii soldaţi aflarea unor hotărîri care nici măcar nu se luau în a lor. Mai ia puţin de iei, mai dă puţin dincolo. lovitură grea pentru australieni să descopere că ; alunga din cuib toţi puii din Extremul Orient, orba de un pui mare şi promiţător ca Australia.

23 octombrie 1942, în deşert era linişte. Patsy se pipăi fratele în întuneric şi se cuibări ca un copil îs îl cuprinse cu braţul şi rămaseră aşa într-o tăcere îl Bob Malloy îl înghionti pe'Col Stuart, rînjind: cpifani. 'u'! replică Jims. zi şi tu ceva, murmură Col. ^ un zîmbet angelic, abia zărit în întuneric, des- ă excelent personajul Fraţilor Max. Mai mulţi îl tacă; în aer plutea o tensiune palpabilă parcă. 'area

asta mă omoară, oftă Bob. 3moară liniştea! urlă Patsy. icu , prostule, te omor eu! se răsti Col răguşit, "onetă. -

Umnezeu! se auzi vocea şoptită a căpitanului. -a ţipat?

389

,nit

SL" " f"a'a

; i i ' '

- Patsy, răspunseră mai multe voci în c Hohotul de rîs pluti ca un sentiment de '

cîmpurilor de mine şi se stinse într-un torent d^1"'"1'" nului. Sergentul Malloy îşi privi ceasul; acul "-1'"

Opt sute optzeci şi două de tunuri şi obuziere c'" deodată. Văzduhul urla, pămîntul se ridica ^ clipă locului, pentru că barajul de foc conţinu ° zgomotul nu se reducea nici o secundă. Nu a '* ' bagi degetele în urechi; vacarmul se ridica din na " îrt toate fibrele coipului, în oase şi în creier. Ef^ 9-a nu puteau decît să-şi imagineze ce efect ave de sacrificiu ale lui Rommel. De obicei puteai di. r' libral gurilor de foc la un astfel de atac, dar în noapte cor într-o armonie perfectă şi continuau să tune pe mas minutele.

Deşertul fu inundat de lumina unui soare de infern imens nor de praf, dîre de fum se încolăceau pe su luminate de exploziile minelor şi ale bombelor, de (Iii graţiilor. Tot disponibilul lui Montgomery fusese aţintii purilor de mine - obuziere, tunuri, mortierc. Şi toată care o avea Montgomery era aruncată într-o cadenţă rjj puteau de repede braţele artileriştiJor, sclavi cc-şi hrăcc ca nişte păsări ce se agitau în jurul unui pui de cuc una? înroşiseră, timpul între recul şi încărcare se reduce mai mult, artileriştii erau din ce în ce mai impetuo executau un dans mecanic, slujindu-se de armele d>

Era frumos, minunat - punctul culminant al vieţii pe care îl va retrăi în toate visele, în stare de veghe ţi la sfîrşitul zilelor sale cenuşii. Şi îşi vor dori din sufc acele minute din preajma tunurilor lui MontgonieO

Tăcere împietrită, tăcere absolută, spărguidu-scr-în urechile lor; tăcere de nesuportat. Ora 9:55 nx. ^ ridică şi ieşi din tranşee pe acest no mân 's /ana, un p^ nui, fixînd baionetele la arme, pipăind încărca o trăgaciul, vcriftcînd apa, muniţia, căştile de inc •

390

.. locai izcze cuiburile de mitraliere. Era uşor H -

lin,or şi a nisipului înroşit, topit şi transform^^ rsis(a nonil depraf care-i ascundea de du " '" St'Clă;

Pentru moment. Chiar la marg)nea cfeS ?° 3flau

,,-tcptară. impujl» de mine

v. Sergentul Malloy îşi duse fluieruj , .

M/u/ui strident peste rînduriie corn Ş3 dădu

(|e atac. Pe un front de trei kilometri Q6''' Căpftanuj „ne, iar în urna lor se auzi din nou h, k lna'ntă în le merg ca ş, cum ar fi fost îr) n" m'' ^^or. un unghi foarte strîns, aşa că îc; j'"3 Z'' Obll2Ierele

--;;:^~™- nlu-tc ca minele antitanc şi celo n / aCeastă su« urtilcna /ni IUn„f„ ________ T

CCJePentru

"mp să te

13 C ' T' ^ce 2;]e f? Păl-"J

Sasapaici'sP"-c„,sn

391

^ ••=

spnj„„„.

csd decît ca T - ?' dar ^en, nu a d'

înverşunate a elitei unei ari,?, P3Strau cu «Kntii în acun a u n r e f i l z ^^ » Pent ru e i , ( o l u -a i, mea P

in mai ............. „._. Deşertului m?.,

l a EI A lame i "£ °T *^d m t mPe s ca f l a" ?c Africii

de Nord fu j" m3K ?i mai decisivă ^fâ/ Alarnein era învi ^ 'iar Maresallij Viconfc Mo

A î ,4 -i o"'-Ol"U|. *-' Q01JC3 A I "

Div^ii Aust,-,/ a fost cîntec^ ^ lebădă al ce Ausnaliene din Africa de Nord. în sfîrs.t, pi

392

nevoit să d°'Jea AIamcin

tancun' tunun * a s e -

Operaţiunea Torta îşi n, ^ mU't ria> în mai UteawcePe înaintarea spre .

• fn Noua Guinee. Din martie 1 941, aceşti •np°ne. j prima linie, a frontului; veniseră slab "Ufn ti >af~ acum P^cau acasă cu o reputaţie CC iz'ia a 4-a Indiană. Şi împreună cu a 9-a se :C. n'tsy teferi şi nevătămaţi. "

„a dat o permisie să meargă acasă, la Drogheda. SCr'llv şi i~a aşteptat la trenul care venea din Go-â Divizia a 9-a avea baza la Brisbane şi era

Vce în Noua Guinee abia după o instrucţie specială fată condiţiilor de viaţă din junglă. Cînd Rolls-ul

toate femeile se aflau deja pe peluză, aşteptîndu-i. stăteau puţin mai retraşi, dar şi ei ardeau de nerăb-fratii mai mici. N-aveau decît să moară toate oile cu viaţă la Drogheda, astăzi era sărbătoare. ici cînd maşina se opri şi gemenii coborîră, ceilalţi .3 să se mişte. Păreau atît de schimbaţi! Uniformele m cei doi ani petrecuţi în deşert; acum purtau o uă, verde, potrivită junglei, şi arătau ca doi străini. inişor în înălţime; ultimii doi ani de dezvoltare îi petre-tc de Drogheda şi acum ei îi depăşeau cu jumătate de i lor mai mari. Nu mai erau adolescenţi, deveniseră •iată firea, deşi nu în genul lui Bob, Jack şi Hughie; jforia luptei, violenţa morţii scoseseră la iveală ceva nu reuşise cu ceilalţi. Soarele nord-african îi uscase . îndepărtînd orice urmă de copilărie. Da, privindu-i, i doi oameni, îmbrăcaţi în uniformele lor simple, cu nrun largi aplecate pe urechea stingă, cu însemnele omorî alţi oameni. Li se citea în ochii albaştri ca ai ma' trişti şi lipsiţi de blîndeţe. ei; băie?ii '"ei ! strigă doamna Smith, fugind spre ei 'oindu-i pe obraji.

a ce făcuseră, cît de mult se schimbaseră, pentru ea doi copilaşi pe care-i spălase, îi hrănise, le uscase Ji'Se rănile' Dar rămle Pe care k purtau ei acum 'or de vindecare.

[

393

^ ' ' ' ° > '

* «co,

« c„n(rac ;

Nu Je stătea

or nu se vor «ser.

MacQueen face* "T ° petrecere în onoarea geme a Ş1 el Darfe din Djvjz]a a 9_a ?. acw

), R feJes' urmă o altă sindrofie l.i Aurice îi avea pe cei doi fii mai m 394

f . ce stom,l dc

aşa că

^, dar, deşi ei nu erau prezenţi ,., ftnna Dibban-Dibban. Frecare fermier ^T^ * , fn

unj-formă dorea să sărbătorească înto-,,-, 'WUtCare

i r r ,9-a.Fcme^eş,fetelero!auinJ i;ult"ea< .;iu să

scape de toate acestea, fiind L- duşmanul de pe cîmpul de luptă DIS şi Patsy nu doreau să aibă de-a fn :diat pe lingă Bob, Jack sau H hj ** cu fe^l se Ic se culcau, stăteau de vorbă cu f P tfrzi'u' •,ă acasăşi-şi deschideau inimi,e ^ °C fuses^ -i. Şi hoinăreau călarepnn toate n'I Sm^n^de

; a/la în al şaptelea an de secetă b i au lăsat deoparte haina militară. ni cum era acum, crăpat •

^ -onfortante /«rea dumnezeiesc. Cumva -- sa-I absoarbăp,,

.tfen din pătrundă

.caca. De dat

: c au cit se

cu

395

Speriafi

S'nt 9casă>

- Da, e o mică minune, nu-i aşa? zîmbj să-J poată vedea bine pe fratele mai inie. Ochi? • "^ ' Şi ei doi fuseseră copiii ei. 'P1

- Ce s-a întîmpiat, Jims? Nu poţi să-mi spui'» Ochii lui exprimau o durere profundă - Nu, Meggie. Este ceva despre care nu aş putea v

- Nici cînd totul o să se termine şi 0 să te Inso''?' soţiei tale?

- Noi să ne însurăm? Nu cred. Războiul disiru într-un bărbat. Ardeam de nerăbdare să plecăm H-°"' venit mai înţelepţi. Dacă ne însura n, vom avea f" <:' Să-i vedem obligaţi să facă ceea ce am făcut noi să' văzut noi?

- Nu vorbr aşa, Jims, te rog! Ochii lui îi urmăriră privirea îndreptată spre Dane

în hohote pentru că Patsy îl ţinea cu capul în jos - Să nu-1 laşi niciodată să plece de la Drosheda, V

Drogheda nu i se poate întîmpla nimic rău, murmură Ji

Arliiepiscopul Ralph de Bricassart alerga pe frumoasele lungi, fără să se sinchisească de chipurile surprinse ale t se opreau brusc să-1 privească. Dădu buzna în camera cai şi se opri brusc. Eminenţa Sa stătea de vorbă cu domnul P basadoml în exil al guvernului polonez pe lîngă Sfîntulv

- Doamne, Ralph, ce s-a întîmpiat? - Gata, Vittorio. Mussolini a fost alungat. -Dumnezeule! Sfîntul Părinte ştie? - Eu însumi i-am telefonat la castelul Gandolfo. <

se anunţe şi la radio din clipă-n clipă. M-a sunat ui Cartierul General german.

- Sper din tot sufletul ca Sfîntul Părinte să-şi " |!

zise domnul Papee cu un abia sesizabil aer de mu .' - Dacă-1 deghizăm în călugăr franciscan, ar pu

altfel nu, spuse tăios arhiepiscopul Ralph de controlează fiecare centimetru de oraş.

396

u va pleca nicăieri, interveni cardinalul di Contini-

„;c sc ridică. ,jUnca să mă retrag, Eminenţă. Reprezint un guvern nu| Germaniei. Dacă SfîntuJ Părinte nu este în si-nu sînt. în apartamentele