Capitolul I

Monumentele Eroilor Monumentele Eroilor BraileiBrailei

Prezentat de Badicel Gabriel,Capatana Stefan si Ciocarlan Prezentat de Badicel Gabriel,Capatana Stefan si Ciocarlan NicoletaNicoleta

Monumentul Ecaterina Teodoroiu

Ecaterina Teodoroiu s-a născut pe 14 ianuarie 1894, satul Vădeni, astăzi cartier în componența municipiului Târgu-Jiu și a decedat pe 22 august 1917. Ea a fost un sublocotenent român care a căzut în Bătălia de la Mărășești din timpul Primului Război Mondial.

Statuia Ecaterinei Teodoriu, este amplasata pe B-dul Independentei nr. 4, in fata Colegiului Gheorghe Murgoci si este opera sculptorului Vasile Ionescu-Varo

A fost dezvelita, in 1928, cu prilejul implinirii unui deceniu de la Marea Unire din 1918. Piedestalul, realizat din beton si acoperit cu placi de marmura alba, este format dintr-o baza masiva, patrulatera, surmontata de un trunchi de piramida, ornat la partea superioara cu un brau de frunze de stejar, avand inaltimea de 5,4 m

Statuia realizata in ronde-bosse, turnata in bronz si inalta de 1,90 m, o prezinta pe eroina in uniforma militara, tinand in mana dreapta o sabie. La baza statuii sunt prezentate o casca militara si un vultur cu aripile intinse. Pe placa de marmura de pe piedestal este urmatoarea inscriptie: „Sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu, cazut in luptele de la Marasesti in august 1917“

La 22 august 1917 a avut loc bătălia de la Varnița și Muncelu. Acțiunea ofensivă a armatei germano-austro-ungare este oprită de Armata Română cu pierderi grele. În cursul acestei bătălii, Ecaterina Teodoroiu a căzut eroic, în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent. A fost împușcată în piept. Ultimele ei cuvinte au fost: „Înainte băieți, sunteți cu mine!” A fost înmormântată în satul Poieni, comuna Fitionești, județul Vrancea. Osemintele sale au fost strămutate în iunie 1921 la Tg. Jiu în mormântul monument din centrul orașului.

Numele ei adevărat a fost Cătălina Toderiu.

Caporalul Constantin Musat

Constantin Mușat (n.10 septembrie 1890, satul Domnești, astăzi în comuna Clinceni, județul Ilfov; d. 14 august 1917, zona Oituz) a fost un ostaș român, căzut eroic în timpul primului război mondial, în luptele de la Oituz (8-22 august 1917).

În anul 1919, Ministerul de Război a recomandat autorităților militare ca imaginea caporalului erou Mușat să fie reprodusă în metal. Astfel, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad (1890-1964) a realizat trei statui: Bârlad, Brăila și Bușteni.

Statuia este amplasata catre marginea orasului (Calea Calarasilor f.n. in fata unitatii militare).Pe o placuta sunt scrise faptele eroului care desi isi pierduse o mana voia sa lupte in continuare contra germanilor.

Pe un soclu cu marmura alba se afla statuia din bronz a unui ostas cu mana stanga amputata, dar care tine cu dreapta o grenada, ca si cand s-ar fi pregatit sa o azvarle in randurile inamice.

Astfel este infatisat caporalul Constantin Musat, cu doar cateva momente inainte de a muri, o imagine elocventa pentru sacrificiile facute de acest neam pentru apararea pamantului romanesc, dar si pentru dobandirea unitatii sale in timpul Primului Razboi Mondial.

Din aceasta cauza, bataliile de la Marasti, Marasesti si Oituz pot fi considerate punctul de cotitura, un miracol ce s-a infaptuit datorita vointei de fier a acelor romani ce au inclestat cu darzenie glia stramoseasca si au refuzat a-i da drumul.

În decembrie 1916, caporalul Mușat a fost grav rănit în luptele din zona Munților Vrancei, la Râpa Roșie, fiindu-i amputat brațul stâng la Spitalul Militar din Iași.

Deși devenise invalid de război, caporalul Mușat a refuzat să fie clasat și a cerut să fie trimis din nou pe front și să arunce grenade cu brațul drept. În confruntările armate de la Oituz (8-22 august 1917), caporalul Mușat și-a pierdut viața eroic la data de 14 august 1917, în timp ce arunca o grenadă cu singura mână. A fost înmormântat în Cimitirul Eroilor din comuna Bogdănești (județul Bacău), din apropiere de comuna Oituz.

Monumentul Imparatului Traian

In anul 1906, la implinirea a 1800 de ani de la cucerirea Daciei de catre romani, sculptorului Take D. Pavelescu si a arhitectului Ioan D.Trajanescu, au ridicat in mijlocul brailenilor un monument comemorativ, dedicat imparatului Traian. Ideea ridicarii monumentului a fost favorizata de vizita unui grup de studenti italieni, la 29 septembrie 1902, hotarandu-se ca, in amintirea acestui eveniment, sa se ridice in centrul orasului statuia imparatului Traian, ca simbol al infratirii poporului roman cu cel italian. Studentii au vizitat orasul si statiunea Lacu Sarat, unde au luat masa cu elevi reprezentanti ai liceelor si cu oficialitati. Fondurile necesare au fost adunate prin subscriptii publice si din incasarile obtinute la serbarile populare si scolare, organizate cu acest scop de un comitet de initiativa, format din profesori ai liceului “Nicolae Balcescu”, condus de profesorul Nicolae Chicireanu. Pe soclul monumentului sunt incastrate trei basoreliefuri din bronz ce reprezinta: lupoaica alaptand pe Romulus si Remus, o scena din razboaiele daco-romane si o miniatura a Columnei lui Traian. La baza monumentului se afla un batran care arata unui copil calea de urmat catre imparat. Prin inscriptia dedicatie, “Lui Marcu Ulpiu Traian, romanii recunoscatori” era invocata originea latina ca factor de mentinere a continuitatii etnice si culturale. La dezvelirea statuii din 8 noiembrie 1906, s-au tinut numeroase discursuri, inaugurarea monumentului avand un larg ecou in intreaga tara, acesta fiind primul ce se ridica pe pamant romanesc marelui imparat si in acelasi timp, primul monument ce se ridica in Braila. La inaugurare au participat oficialitati din Bucuresti in frunte cu ministrul cultelor C. Disescu, numerosi ziaristi, oaspeti din tara si o multime de braileni care au asistat si la festivalul organizat de elevii liceului “Nicolae Balcescu”. Ridicarea monumentului a starnit si adversitati. In primul rand, Biserica Ortodoxa a protestat oficial, deoarece Traian a fost un mare asupritor al crestinilor si in al doilea rand, monumentul a fost criticat pentru “taierea bratelor” deoarece “Traian nu-si pierduse bratele in razboaie. N-ar fi admis natiunea.” Dincolo de aceste consemnari, grupul statuar din bronz, cu soclul de piatra si marmura, evoca constiinta genezei daco-romane si este o emblema de neinlocuit a Brailei

Generalul Eremia Grigorescu

Eremia-Teofil Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863 Golășei, lângă Târgu Bujor- d. 21 iulie 1919 București)

A fost un militar și om politic român, general de divizie.Are si el un bust dar nici un detaliu lamuritor referitor la rolul sau cu exceptia anilor in care a trait

În timpul primului război mondial a comandat armatele române în bătălia de la Mărășești. Ulterior, a fost ministru de război în perioada (octombrie - noiembrie 1918) în guvernul lui Constantin Coandă.

În perioada 30 iulie 1917 - 1 iulie 1918, generalul de divizie Eremia Grigorescu a îndeplinit funcția de comandant al Armatei 1.

A fost decorat cu medalia din Ordinul Mihai Viteazul, clasa a doua.

Monumentul inchinat revolutionarilor cazuti pentru libertate in decembrie 89

Amplasat in fata Consiliului Judetean este un simbol al tranzitiei nesfarsite pe care o traversam de 20 si ceva de ani, un kitsch impodobit cu beculete colorate de discoteca , aproape toate sparte.Lumanarile,florile,coroanele au fost poate doar in ziua in care a fost inaugurat

Capitolul II

Monumente Istorice

Ceasul Public In 1898, un cetatean onorabil al orasului (fost consilier

comunal, Petru Naum Petru (1842-1898 ) Doneaza primariei suma de 8000 lei din care aceasta se cladeasca un turn unde sa puna un ceasornic mare.Carcasa metalica a fost realizata de firma Carol Sakar din Praga si a fost instalata in august -septembrie 1909

In partea de jos,spre vest ,este pictata o corabie cu panze prezenta adesea si in vechile sigilii ale orasului.

Dupa cum bine se stie, fiecare judet are partea lui de istorie pe care incearca, pe de o parte, atat sa o protejeze, cat si sa continue cercetarile asupra ei pentru a putea identifica diferite puncte de interes, atat pentru oamenii de stiinta, muzeografi, cat si pentru o eventuala exploatare in scop turistic.

Astfel, conform clasificarii existente la nivelul Ministerului Culturii, Cultelor si Patrimoniului, in 2010, Braila figura cu 171 de monumente istorice, din 29.540 de monumente existente la nivel national. Mai exact, din acest punct de vedere ne situam pe ultimul loc in tara.

Pe primele locuri, ca de obicei se situeaza Bucuresti cu 2621 de monumente inregistrate, Iasi cu 1630 de monumente, Cluj cu 1381 de monumente, Dambovita cu 1239, Prahova cu 1069, Arges cu 1023, Mures cu 1017, Sibiu cu 1014. De altfel, Sibiul este ultimul judet cu peste 1000 de monumente inregistrate.

Lista monumentelor din judetul nostru cuprinde site-uri arheologice, asezari, necropole, cetati, morminte pecenege, morminte sarmatice, ansambluri de arhitectura populara, busturi, grupuri statuare ansambluri de cladire cu valoare arhitectonica, monumente, statui si alte tipuri de constructii.

Cert este ca, in municipiul nostru au fost inregistrate un total de 116 monumente istorice, iar restul de 55 de monumente au fost inregistrate pe raza judetului, in 23 de localitati.

Din nefericire, judetul nostru este trecut si pe lista "neagra" a monumentelor istorice pierdute, cu bustul lui Nicolae V. Perlea, care dateaza din anul 1927 si a fost furat din cimitirul "Sf. Constantin", din municipiu.

Biserica Sfintii Arhangheli Mihail Si Gavril

Biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil se afla in orasul Braila, in Piata Traian, si este cea mai veche dintre bisericile existente in raza orasului si, totodata, singura marturie istorica a imprejurarilor in care, in urma razboiului ruso-turc din anii 1828-1829 si a pacii de la Adrianopol - 1829, orasul si teritoriul din jurul orasului organizate ca raia turceasca au reintrat in componenta Principatului Tarii Romanesti.

Biserica a servit initial ca lacas de cult musulman, adica moschee - "geamie". Mai apoi insa, moscheea a fost transformata in biserica ortodoxa; prima data, temporar, intre 1808-1810, si definitiv dupa eliberarea Brailei de sub turci, din initiativa arhiducelui Mihail Pavlovici Romanov, seful armatei rusesti.

Traditia acorda cladirii o vechime de peste 250 ani. De asemenea, lipsa oricarei ornamentatii baroce in partea veche a cladirii arata ca aceasta cladire este anterioara anului 1750, iar mentiunea lui Wysocki atesta faptul ca, in anul 1667, s-ar fi inceput constructia unei moschei, impotriva prevederilor tratatelor internationale.

Parcul Monument Parcul Monument are aceiasi ``varsta`` cu

Gradina Mare, fiind mentionat pentru prima oara in 1833, cu ocazia construirii unui pod pe drumul Calarasilor pentru legatura cu Monumentul eroilor de la 1828. Desi monumentul nu mai exista denumirea parcului a ramas legata de acesta.

Se stie ca monumentul amintit a fost realizat de arhitectul francez Villaye in 1833 si infatisa o spada cu doua taisuri aflata pe un soclu langa care se gaseau doi lei. In 1916, monumentul a fost distrus de ocupantii turci.

Cu o suprafata de 90 ha este unul dintre cele mai mari parcuri aflate in interiorul oraselor romanesti.

Pentru o perioadă de timp parcul s-a numit parcul Kiseleff, în amintirea guvernatorului rus din perioada Regulamentelor Organice care se află la originile Brăilei moderne.

MONUMENTUL EROILOR (OSUAR) 1917

Placa încastrată pe monument cuprinde următoare inscripţie :"Eroii. Moartea lor este viaţa noastră. Osuarul celor 1307 oseminte ale eroilor morţi în 1917 în Moldova, reînhumaţi în Cimitirul Eroilor din Brăila în anul 1938".

amplasare - Cimitirul Eroilor din cimitirul Sf. Constantin

Brăila:Monumentele istorice din Centrul Vechi sunt pe cale să se

prăbuşească Îmbunătăţirea imaginii oraşului este unul

dintre principalele obiective fixate de autorităţile locale. Vizitele investitorilor i-au determinat pe edili să se gândească de două ori înainte de a-i plimba pe străini prin Centrul Istoric şi asta pentru că multe dintre faţadele imobilelor vechi stau să se prăbuşească.

Preşedintele Consiliului Judeţean (CJ), Gheorghe Bunea Stancu crede că legislaţia locală ar trebui înăsprită tocmai pentru ca lucrurile să se schimbe în bine.

„Trebuie luată atitudine faţă de proprietarii imobilelor din centrul oraşului. Poate ar trebui să înăsprim puţin legile locale. Cei care locuiesc în situl istoric trebuie să refacă faţadele caselor. Fiecare trebuie să aibă grijă de cum arată casa lui", a declarat preşedintele CJ.

Povestea monumentelor brailene disparute

Statui, clădiri de valoare inestimabilă au sfârşit, în chip tragic, datorită furiei comuniştilor. Bustul din faţa Palatului Agriculturii, Troiţa din Monument, bisericile „Sf. Spiridon” şi „Sf. Parascheva”, busturile soţilor Chercea – sunt doar câteva din comorile Brăilei Vechi, distruse în „dictatura roşie”.

Datorită strădaniei arhiviştilor brăileni, au fost scoase la iveală, pentru prima dată, dovezi ale existenţei unor monumente vechi, astăzi dispărute.

„Cercetând arhivele, am descoperit un inventar – denumit atunci cazier – al bunurilor aflate în proprietatea Primăriei Brăila, document întocmit în anii 1938-1940, pe timpul primarului Traian Ţino, avocat de renume. Aşa am putut afla despre imobile şi monumente dispărute”, ne-a declarat Ştefania Botez, consilier I în cadrul Arhivelor brăilene.

Astfel de inventare au fost întocmite începând cu anul 1870, însă doar unul a supravieţuit zbuciumatei istorii a Brăilei.

La acea vreme, Monumentul ridicat de ruşi la 1834, şi care a dat nume actualului parc, era dispărut de 20 de ani. L-au dărâmat forţele de ocupaţie turco-germane, în Primul Război Mondial.

Ministrul A. Constantinescu In schimb, în faţa Palatului Agriculturii,

trona falnică statuia din bronz a fostului ministru A. Constantinescu. Când s-a pus temelia palatului, ministrul Agriculturii de atunci a donat 500.000 de lei pentru edificiu. Soclul statuii construite în anul 1936 – care valora atunci 200.000 de lei, cât Ceasul din Centru – avea şase mp.

Monumentul a fost dărâmat, cu soclu cu tot. În locul lui se află acum o parcare. În urmă cu câţiva ani, autorităţile au săpat o groapă în faţa clădirii, cu excavatorul, pentru că existau indicii că statuia ar fi fost îngropată acolo. Nu s-a găsit nimic.

Tot aşa au dispărut busturile din bronz ale soţilor Nedelcu şi Ana Chercea din faţa şcolii construită de ei (în anul 1928), realizate de artistul Fr. Stork. Se spune că ar fi fost topite, după instaurarea dictaturii comuniste

Troita Arhiviştii au identificat şi Troiţa ridicată

de cercetaşii brăileni în anul 1936, pe Aleea Carol II (Parcul Monument). Avea trei metri înălţime şi un soclu de nouă mp.

Hipodromul de cai, Teatrul Passalaqua (aflat pe locul unde este acum Cinema Central), Hanul lui Ceapâru, alte clădiri de patrimoniu, azi dispărute – erau cândva mândria Brăilei. La Passalaqua, rulau filme înainte de Primul Război Mondial.

Potrivit documentelor scoase la iveală recent, Primăria Brăila deţinea cândva moşii în judeţul Putna, la Clipiceşti, donate de răposatul primar Dumitru Ionescu.

Comuniştii au distrus arhitectura urbei şi au batjocorit testamentele donatorilor. Când n-au putut dărâma, ca să facă loc ghetourilor muncitoreşti, au mutat cu brutalitate, după modelul celor din capitală