CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul I. Consideratii generale privind colectarea si administrarea creantelor fiscale

1.1. CONSIDERATII PRIVIND CONCEPTUL DE CREANTA FISCALA

1.2. Definire si particularitati

1.3. Nasterea creantelor si obligatiilor fiscale

1.4. Titlul de creanta

1.4.1.Titlul de creanta explicita

1.4.2.Titlul de creanta implicita

1.4.3.Titlul executoriu

Capitolul II. Declansarea procesului de colectare

si administrare a creantelor fiscale .........................................93

Sectiunea 1. Exigibilitatea creantelor fiscale ......................................93

§1. Definirea exigibilitatii. Termene la care creanta

devine exigibila ................................................................93

§2. Majorari si penalitati de întârziere la plata.....................94

Sectiunea a 2-a. Modificarea obligatiei fiscale .................................101

§2. Modificarea obligatiei bugetare prin rectificarea

declaratiilor fiscale .........................................................105

§4. Modificarea actelor normative prin care se instituie

si se reglementeaza veniturile bugetare ..........................110

§5. Modificarea obligatiei fiscale prin transferul

creantelor fiscale între organele fiscale ..........................111

§1. Poprirea conturilor bancare............................

1.1.CONSIDERATII PRIVIND CONCEPTUL DE CREANTA FISCALA

Creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal.

Din raporturile de drept prevazute anterior rezulta atat continutul, cat si cuantumul creantelor fiscale, reprezentand drepturi determinate constand in:

a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adaugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, denumite creante fiscale principale;

b) dreptul la perceperea majorarilor de intarziere, in conditiile legii, denumite creante fiscale accesorii. In cazurile prevazute de lege, organul fiscal este indreptatit sa solicite stingerea obligatiei fiscale de catre cel indatorat sa execute acea obligatie in locul debitorului.

In masura in care plata sumelor reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat se constata ca a fost fara temei legal, cel care a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

Generic, la modul comun, doctrina califică drepturile de creanţă sau creanţele ca fiind “relaţiile juridice în virtutea cărora titularul lor poate să pretindă şi să obţină de la o altă persoană, fie o prestaţiune, fie o abţinere, datorată – una sau alta – de aceasta din urmă, după natura pozitivă ori negativă a obligaţiei. Titularul dreptului de creanţă se numeşte creditor, iar persoana care-i datorează prestaţia ori abţinerea este debitorul raportului juridic existent între aceste persoane.

Dreptul de creanţă reprezintă latura activă a raportului juridic, în timp ce obligaţia, reversul creanţei, corolarul şi raţiunea existenţei sale, constituie elementul pasiv.

Creanţa, numită şi drept personal, şi obligaţia, nu există decât una prin alta, ceea ce-i conferă celei dintâi caracterul relativ, în contrast cu cel absolut, specific celeilalte categorii de drepturi, drepturile reale, care alături de primele alcătuiesc activul patrimonial al unui subiect de drept, evidenţiat în special prin opozabilitatea erga omnes, titularul său având raport nemijlocit, direct cu bunul asupra căruia el poartă, fiind scutit de a face apel la o anumită persoană pentru a-i fi recunoscut sau satisfăcut.

1.2.DEFINIRE SI PARTICULARITATI

Obligatia fiscala este o obligatie jurdica stabilita unilateral de stat in sarcina persoanelor denumite contribuabili de a plati o anumita suma de bani, la termenul stabilit, in contul bugetului de stat.

           Particularitatile: izvorul = intotdeauna legea sau act normatic cu valaore de lege

(stabileste categorii de persoane, elemente venit, modalitati de plata). beneficiarul= este intreaga societate desi calitateade creditor o are

statul; scopul instituiiiri unilaterale a acestei obligatii este realizarea veniturilor bugetului de stat deci a fondului general de dezvoltare a societatii.

obiectul = este intotdeauna o suma de bani, ce este constata in fomra scrisa prin titlu de creanta fiscala ce o individualizeza la nivelul fiecarui contribuabil in rapor de venituri si bunuri; titlul de creanta este intocmit sau confirmat de organele financiare.

conditiile de stabilire si executare= sunt reglementeate in mod diferit pentru fiecare categorie de venituri, datorita particularitatilor acestora, precum si de rolul unor impozite modern de a fi folosite si ca parghii asupra mecanismelor economice.

modificarea obligatiei fiscale este determinata de cauzele prevayute de lege: 1. modificarea elementeloer in raport de care s-a facut individualizarea; 2. modificarea termenelor de plata; 3. modificarea situatiei juridice a contribuabilului; 4. orice modificare act normatic ce reglementeaza venituri fiscale.

stingerea obligatiilor= modalitati comune: plata, executare silita, prescriptie etc. ; modalitati specifice: compensare, scaderea, anularea obligatiei fiscale;

constatarea calitatii de contribuabil = si stabilirea elementeloer ce caracterizeaza obligatia fiscala (in special cuantumul) precum si eventualele inlesnirir legale are loc prin intormirea de catre organele fiscale abilitate a titlului de creanta fiscala.

 

Particularitatile titlului de creanta fiscala sunt un act juridic declarativ de drepturi si obligatii . Prin emiterea sau confirmarea titlului de catre organelecompetente se constata dreptul statului de a incasa sumele de  bani datorate bugetului de stat si  obligatia , in acest sens ce revine contribuabilului;- este executoriu de drept 

In masura in care contribuabilii nu isi executa la termenele stabilite  obligatia de a plati sumele cuvenite bugetului de stat, organele fiscale au dreptul de a trece direct la executarea silita a acestor sume.Ansamblul titlurilor de creante fiscale poate fi infatisat in urmatoarele doua categorii:- titluri de creante fiscale intocmite exclusiv in acest scop, denumite si titluri de creante explicite.

1.3. NASTEREA CREANTELOR SI OBLIGATIILOR FISCALE

În cazurile prevăzute de lege, organul fiscal este îndreptăţit să solicite stingerea obligaţiei fiscale de către cel îndatorat să execute acea obligaţie în locul debitorului.

În măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

Prin obligaţii fiscale se înţelege:

obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

obligaţia de a plăti dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii (reglementare modificată prin O.U.G. nr.39/2010, în vigoare de la 1 iulie 2010);

obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă;

orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.

Naşterea creanţelor şi obligaţiilor fiscale. Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează. Tot atunci se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată.

Creditorii şi debitorii. În raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanţă fiscală, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligaţia corelativă de plată a acestor drepturi. În cazul în care obligaţia de plată nu a fost îndeplinită de debitor, debitori devin, în condiţiile legii, următorii:

moştenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor; cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus divizării,

fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz;

persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;

persoana care îşi asumă obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată;

persoana juridică, pentru obligaţiile fiscale datorate de sediile secundare ale acesteia;

alte persoane, în condiţiile legii.

Plătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat. Începând cu 24 iunie 2011, prin efectul Ordonanţei de urgenţă nr. 88/2010, pentru contribuabilii care au sedii secundare, plătitor de obligaţii fiscale este contribuabilul, cu excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plătitor de impozit este sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii şi de venituri asimilate salariilor. Contribuabilii care au sedii secundare au obligaţia de a declara, în numele sediilor secundare înregistrate fiscal, impozitul pe venitul din salarii datorat, potrivit legii, de acestea.

Răspund solidar cu debitorul (potrivit modificărilor aduse materiei prin O.U.G. nr.54/2010, începând din 24 iunie 2010), următoarele persoane:

asociaţii din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membrii întreprinderilor familiale, pentru obligaţiile fiscale datorate de acestea, astfel cum am arătat mai sus, alături de reprezentanţii legali care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea obligaţiilor fiscale la scadenţă;

terţii popriţi, în situaţiile prevăzute la art. 149 alin. (9), (10), (12) şi (15) Cod pr.fiscală, în limita sumelor sustrase indisponibilizării.

Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, au dobândit în orice mod active de la debitorii care şi-au provocat astfel insolvabilitatea;

administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului;

administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale;

administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului.

1.4. TITLUL DE CREANTA

Titlul de  creanta fiscala, ca act juridic unilateral, da nastere unui drept   de creanta al statului avand ca obiect sumele de  bani   pe care contribuabilul le datoreaza bugetului general consolidat, precum si obligatiei ce revine contribuabilului de a plati aceste sume in cuantumul si la termenele stabilite.Legal, titlul de creanta fiscala este caracterizat ca fiind “ actul prin care se constata si se individualizeazacreanta fiscala ” atat a impozitelor si taxelor, cat si a contributiilor, amenzilor si altor sume debanice reprezinta venituri publice, intocmite de organele de specialitate sau de persoanele imputernicite potrivit legii.. Dreptul procedural fiscal cuprinde

totalitatea reglementărilor ce se referă la modalităţile de realizare în concret a dispoziţiilor fiscale, sau altfel spus, totalitatea normelor ce reglementează modalităţile de realizare a actelor de administrare fiscală.

Prin lege se arată că, prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi aaltor sume datorate bugetului general consolidat se înţelege ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale în legătură cu:

înregistrarea fiscală; declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor, taxelor

contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat; soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.

Impozitele, taxele, contribuţiile şi orice alte sume datorate bugetelor publice (ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale) se pot stabili, fie prin declaraţie fiscală întocmită şi depusă de către contribuabil, fie prin decizie de impunere emisă de către organul fiscal.

Declaraţia fiscală este documentul care se depune, în mod obligatoriu, la organele fiscale, de către persoanele stabilite prin lege şi care conţine, în principiu, o declarare a obligaţiilor fiscale ori a bunurilor sau veniturilor din a căror deţinere decurg obligaţii fiscale, ale subiectului de la care emană declaraţia.

Pentru întocmirea declaraţiei fiscale contribuabilul completează un formular pus la dispoziţie gratuit de către organul fiscal, care trebuie să fie corect, complet şi de bună credinţă , care se depune la registratura organului fiscal , prin poştă sau prin mijloace electronice .

Nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale prin estimarea bazei de impunere, dar nu înainte de înştiinţarea contribuabilului despre faptul că a depăşit termenul de depunere a declaraţiei fiscale şi că după trecerea unui termen de 15 zile de la comunicarea înştiinţării1.

Decizia de impunere este actul administrativ fiscal, emis de către organul competent şi care cuprinde obligaţia fiscală de plată, ce cade în sarcina contribuabilului, desemnat prin acel document, având obligaţia de a îndeplini toate condiţiile de formă pentru această categorie de acte.

În plus aceasta trebuie să cuprindă şi următoarele :

tipul de impozit, taxă , contribuţie sau altă sumă datorată bugetelor publice

baza de impunere ; cuantumul impozitului datorat de către contribuabil pentru fiecare

perioadă impozabilă;Decizia de impunere produce efectul juridic de individualizare a unei creanţe fiscale iar

în ipoteza neîndeplinirii obligaţiilor fiscale , pe baza ei se porneşte executarea silită. Pe baza şi cu

1

ajutorul datelor cuprinse în deciziile de impunere se întocmesc registrele de evidenţă a contribuabililor denumite „ roluri fiscale”.

Conţinutul fundamental al raportului de drept financiar public îl constituie obligaţia stabilită unilateral de către stat în sarcina contribuabililor ( persoane fizice sau juridice ) de a plăti o anumită sumă de bani, la termenul stabilit, în contul unuia din bugetele publice.

Izvorul obligaţiei bugetare este întotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege care instituie şi reglementează un venit al bugetului de stat.

Obligaţia concretă de plată se naşte dintr-un act care se numeşte generic titlu de creanţă.Beneficiarul obligaţiei financiar-fiscale este statul, reprezentat prin organele fiscale create în cadrul administraţiei de stat.Condiţiile de stabilire, modificare şi stingere a obligaţiei fiscale sunt reglementate în

mod unitar pentru toate categoriile de venituri fiscale. Modificarea obligaţiei bugetare poate fi determinată pe de o parte de cauzele prevăzute în general de actele normative care reglementează veniturile bugetare. Stingerea obligaţiei fiscale se realizează prin modalităţi comune şi altor obligaţii juridice cum ar fi : plata, executarea silită sau prescripţia sau prin modalităţi specifice cum ar fi scăderea sau anularea obligaţiei bugetare.

Legiuitorul prin Codul de procedură fiscală reglementează titlul de creanţă fiscală pe care îl defineşte ca fiind actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potivit legii .

Titlurile de creanţă nu se referă doar la obligaţiile fiscale (impozite şi taxe) acesta putând să conţină şi alte categorii de obligaţii de natură pecuniară ( amenzi sau alte venituri nefiscale) .

Prin O.G. nr. 11/1996 , titlul de creanţă bugetară a fost stabilit de către legiuitor ca fiind actul prin care se constată şi se individualizează obligaţia de plată privind creanţele bugetare , întocmit de către organele de specialitate , sau de persoane împuternicite , potrivit legii . Analizând cele două definiţii date titlurilor de creanţă , în opinia specialiştilor aceştia consideră că , vechea terminologie de „titlu de creanţă bugetară” era mai corectă decât cea de „titlu de creanţă fiscală „ utilizat în legislaţia în vigoare.

În privinţa naturii juridice a titlurilor de creanţă fiscală , în literatura juridică de specialitate , s-au conturat două mari opinii :

conform doctrinei de drept financiar , se susţine că titlul de creanţă fiscală , este un act de impunere şi are natura juridică a unui act unilateral de drept financiar public ;

conform doctrinei de drept administrativ , se susţine că titlul de creanţă este un act administrativ ;

Ţinând cont de legătura dintre dreptul administrativ şi dreptul finanţelor publice şi având în vedere faptul că titlul de creanţă fiscală se bucură de o mare parte din caracteristicile actelor de drept administrativ, consider că titlul de creanţă fiscală are natura juridică:

a unui act administrativ în privinţa formei, deoarece manifestarea unilaterală de voinţă are loc în cadrul activităţii executive, de

organizare a executării legii şi de executare în concret a acesteia, provenind de la persoane calificate, în sensul de organe ale statului specializate în activitatea financiară sau de alte persoane împuternicite potrivit legii;

a unui act de drept al finanţelor publice, chiar de drept fiscal, în privinţa conţinutului2.

Astfel rezultă că titlurile de creanţă fiscală au o natură juridică mixtă de act administrativ-fiscal .

Titlurile de creanţă fiscală pot fi clasificate după mai multe criterii.

A. După scopul urmărit, putem distinge: titluri de creanţă explicite, întocmite exclusiv în acest scop; titluri de creanţă implicite, adică acte care implicit sunt şi titluri de

creanţă fiscală, chiar dacă au fost întocmite în alte scop; B. După relaţia ce se poate stabili cu alte categorii de acte juridice există:

titluri de creanţe fiscale principale; titluri de creanţe fiscale complementare

Cele mai importante titluri de creanţă sunt :

decizia de impunere emisă de către organele fiscale competente ; declaraţia fiscală , angajamentul de plată sau documentul întocmit de

către plătitor ; decizia prin care se stabileşte şi se individualizează suma de plată

pentru creanţele fiscale accesorii , reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere ;

decalaraţia vamală ; documentul prin care se stabileşte şi se individualizează obligaţia

vamală, inclusiv accesoriile acesteia ; procesul verbal de constatare şi sancţionare contravenţională ; ordonanţa procurorului , încheierea sau dispozitivul instanţei

judecătoreşti , pentru amenzile , cheltuielile judiciare sau alte obligaţii fiscale

Legal, titlul de creanta fiscala este caracterizat ca fiind “actul prin care se constata si se individualizeaza creanta fiscala” atat a impozitelor si taxelor, cat si a contributiilor, amenzilor si altor sume de bani ce reprezinta venituri publice, intocmite de organele de specialitate sau de persoanele imputernicite potrivit legii.

2

AUTOR TITLU DE CREANŢĂ

Platitor - declaraţia fiscală 

- angajamentul de plată 

Organe fiscale - decizia de impunere pentru creanţa principală 

- decizia de calcul pentru creanţele fiscale accesorii- process

- verbal de contravenţie

Organe vamale - act constatator 

- declaraţia vamală 

Poliţie - proces-verbal de contravenţie

Procuror  - ordonanţă 

Judecător  - hotărâre

 

1.4.1. TITLUL DE CREANTA EXPLICITA

Titluri de creanta explicite = majoritatea titlurilor de creanta au caracter explicit, ele fiind acte juridice constituite exclusiv in scopul de a constata obligatia unui contribuabil de a plati o anumita suma catre bugetul de stat, individualizand astfel obligatia cu vocatie generala instituita de legea ce reglementeaza venitul fiscal respectiv. Sunt acte de impunere intocmite de organele fiscale in forma scrisa.

1.      Procesul-verbal de impunere = intinderea obligatieie este determinata de organele fiscale pe baza datelro declarate de acesta, prin intocmirea procesului verbal. Organele fiscale vor comunica subiectului platitor, inaitne de termen, o instiintare de plata, care contie precizarea sumei datorate la buget.

2.      Declaratia de impunere= titlul de creanta este chiar declaratia de impunere intocmita de contribuabil si depusa la organul fiscal competent ce va verifica exactitatea datelor si a calculului impozitului dar nu va emite un alt act care sa aiba natura unui titlu de creanta.

3.      Documentul de evidenta intocmit de contribuabil= in cazul obligatiilor fiscale care se stabilesc de catre platitor, titlul de creanta il va reprezenta documentul de evidenta pe care acesta are obligatia de a-l intocmi in termenele si conditiile legii. Pe baza acestor evidente , platitorul intocmeste declaratiile sau deconturile fiscale pe care le depune la organele fiscale (exem. declaratii trimestriale si anuale privind impozitul pe profit;decont TVA – ce se depune lunar la organul fiscal pana la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care a fost intocmit – MFP poate stabili alte termene ).

     4. Declaratia vamala= in cazul taxelor vamale titlul de creanta este reprezentat de declaratia vamala de import intocmita de importatorul-debitor. Prin acelasi document se va determina si TVA datorat. Este un titlu de creanta fiscala ce poate constata mai multe obligatii fiscale, de natura diferita.

1.4.2. TITLUL DE CREANTA IMPLICITA

Titluri de creanta implicite = acte juridice care au un alt continut principal si desi sunt intocmite cu un alt scp, aceste acte juridice contin si individualizarea obligatiei de plata fiind astfel titlui de creanta fiscala. Sunt intocmite de organele financiar-contabile sau alte organe ale statului.

1.      Documentele (statele) de plata a salariilor si a altor drepturi salariale impozabile= contin si calcului impozitului pe salarii datorat de fiecare persoana angajata, angajatorul avand pe langa obligatie de calcul si obligatia de a varsa bugetului de stat (altfel majorari de intarziere).  Darea de seama permite organului fiscal sa constate modul in care s-a facut calculul ,retinere si varsarea fara insa a reprezenta un titlu de creanta.  Contribuabilul este salariatul.

2.      In cazul impozitelor pe dividente= societatile comerciale platitoare ale dividedelor au obligatia ca, odata cu plata acestora catre actionari sau asociati, sa calculeze , sa

retina si sa verse impozitul aferent acestora. Documentul ce va constata plata dividendelor si retinerea impozitului va reprezenta un titlu de creanta fiscala implicita.

3.      Actul constatator intocmit de organul de control financiar= este un titulu de creanta aparte datorita continutului sau complex fiind actul ce constata rezultatele unui control financiar: fie un proces-verbal de control (controalelor inopinate – Garda financiara) , fie un raport de inspectie fiscala (controalelor de fond asupra contabilitatii – DGFP judetene sau Directia Generala de Administrare a Marilor contribuabili).

1.4.3. TITLUL EXECUTORIU

Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

In titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevazut la alin. (1) se inscriu toate creantele fiscale neachitate la scadenta, reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat, precum si accesoriile aferente acestora, stabilite in conditiile legii.

Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege.

Modificarea titlului de creanta atrage modificarea titlului executoriu in mod corespunzator.

Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va contine, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), urmatoarele: codul de identificare fiscala, domiciliul fiscal al acestuia, precum si orice alte date de identificare; cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.

Pentru debitorii obligati in mod solidar la plata creantelor fiscale se va intocmi un singur titlu executoriu.

Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creante fiscale, se transmit in termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silita, potrivit legii, organelor prevazute la art. 136.

Netransmiterea titlurilor executorii provenite in urma sanctionarii contraventionale, in termen de 90 de zile de la emiterea de catre organele competente, conduce la anularea acestora. Conducatorul organului emitent al titlului executoriu are obligatia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contraventiei personalului care se face vinovat de intarziere. Termenul de 90 de zile se prelungeste cu perioada scursa in procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contraventiei.

In cazul in care titlurile executorii emise de alte organe decat cele prevazute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre urmatoarele elemente: numele si prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de inregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnatura organului care l-a emis si dovada comunicarii acestora, organul de executare va restitui de indata titlurile executorii organelor emitente.

In cazul in care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de catre un alt organ, organul de executare ii va confirma primirea, in termen de 30 de zile.

Institutiile publice care nu au organe de executare proprii pot transmite titluri executorii privind veniturile proprii, spre executare silita, organelor fiscale, in baza unei conventii incheiate cu Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau cu autoritatile administratiei publice locale, dupa caz.

Pentru realizarea creantelor prevazute la alin. (10), Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau autoritatile administratiei publice locale, dupa caz, retin o cota de 15% din valoarea creantelor fiscale stinse. Sumele se utilizeaza de Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau autoritatile administratiei publice locale, dupa caz, ca venituri proprii, in conditiile legii, pentru finantarea cheltuielilor necesare imbunatatirii activitatii de administrare a creantelor fiscale.

Prevederile alin. (11) se aplica si in cazul in care prin legi speciale se stabilesc atributii de executare silita pentru Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin unitatile sale subordonate si pentru alte venituri decat cele mentionate in prezentul cod.

CAPITOLUL II. DECLANSAREA PROCESULUI DE COLACTARE SI ADMINISTRARE A CREANTELOR FISCALE

2.1. EXIGIBILITATEA CREANTELOR FISCALE

Odată individualizată obligaţia fiscală prin titlul de creanţă fiscală3, aceasta devine exigibilă la expirarea termenelor de plată prevăzute de Codul fiscal sau de alte acte normative care reglementează venitul fiscal respectiv.

Pentru creanţele fiscale, administrate de Ministerul Finanţelor Publice, care nu au prevăzute termene de plată, acestea vor fi stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice, iar pentru creanţele fiscale ale bugetelor locale care nu au prevăzute termene de plată, acestea vor fi stabilite prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului finanţelor publice.

În cazul contribuţiilor sociale administrate de Ministerul Finanţelor Publice, acestea trebuiesc virate, după ce au fost calculate şi reţinute la sursă, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor salariale.

În situaţiile în care urmare a unor controale fiscale de specialitate, se constată obligaţii fiscale constând în diferenţe de plată la obligaţiile fiscale principale şi la obligaţiile fiscale accesorii, termenele de plată se stabilesc în funcţie de data comunicării acestora, prin actele de control fiscal, astfel:

dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este pâna la data de 5 a lunii următoare;

dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este pâna la data de 20 a lunii următoare.

Contestarea de către contribuabil a actelor de control prin care au fost stabilite în sarcina lor obligaţiile fiscale nu suspendă obligaţia de plată constată prin aceste acte.4

Potrivit dispoziţiilor art.116, alin1, din Codul de procedură fiscală, începând cu 1 ianuarie 2006, pentru neachitarea la temenul de scadenţă de către contribuabil a obligaţiilor fiscale, se datorează majorări de întărziere.Credem că s-a facut o mare realizare în sensul că, în perioada 1 ianuarie 2004 -1 ianuarie 2006 pentru neplata la scadenţă a obligaţiilor fiscale contribuabilul datora dobânzi şi penalităţi de întârziere.Cele doua sancţiuni pecuniare,dobânzile şi penalităţile de întârziere, au fost înlocuite cu majorările de întârziere, dându-se în acest fel satisfacţie principiilor din Constituţie, în sensul că nu se pot aplica două sancţiuni pentru săvârşirea unei singure fapte.

Conform alin.2, al aceluiaşi articol, nu se datorează majorări de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi şi majorări de întârziere stabilite potrivit legii.În acest fel, se evită aplicarea unei sancţiuni pecuniare fiscale la alte sancţiuni fiscale, aplicându-se axioma juridică, potrivit căreia nu poţi fi judecat de 2 ori pentru aceeaşi vină, non bis in ibidem5 .

În vechea reglementare a art.115(în forma republicată a devenit art.116), în alin 1 se prevedea pentru neplata obligaţiilor fiscale la scadenţa plata unor dobânzi şi penalităţi de întârziere(se încălca principiul non bis in ibidem); iar în alin.2 se prevedea că nu se datorează dobânzi şi penalităţi de

3 Pentru dezvoltări, a se vedea a A.Gîgă, referatul cu tema Titlul de creanţă fiscală.4 A se vedea D.D.Şaguna, D.Şova, Drept Fiscal, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p.44.5 Care înseamnă: Nu de două ori pentru aceeaşi vină, F.Ştef, Dicţionar de expresii juridice latine, Ed.Oscar Print, Bucureşti, 1995, p.151.

întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobânzi şi penalităţi de întârziere stabilite potrivit legii(se respecta principiul non bis in ibidem).

Majorările de întârziere se fac venit la bugetul căruia se varsă creanţa fiscală principală.Ele se stabilesc prin decizii întocmite în condiţiile aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice, cu excepţia situaţiilor în care titlurile de creanţă fiscale prevăd majorările de întârziere, fără să precizeze cuantumul acesora, ele fiind calculate de către organul de executare şi consemnate într-un proces-verbal care constituie tilu de creanţă fiscală şi care se comunică debitorului.

Regula este că, majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începand cu ziua următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi rectificat prin legile bugetare anuale.

De la acestă regulă există şi excepţii:

pentru impozitele, taxele şi contribuţiile stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv.În cazul plăţii preţului în rate, majorările de întârziere se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului.Pentru suma rămasă de plată, majorările de întârziere sunt datorate de către cumpărator;

pentru impozitele, taxele şi contribuţiile debitorului declarat insolvabil, până la data încheierii procesului-verbal de constatare a insolvabilităţii, inclusiv.

Legiuitorul regementează câteva situaţii speciale de calcul al majorărilor de întârziere pentru impozitul pe profit şi impozitul pe venit.6

Trebuie precizat că, majorările de întârziere nu sunt cheltuieli deductibile fiscal, întrucât nu sunt aferente realizării veniturilor şi nici nu fac parte din categoria cheltuielilor deductibile conform prevederilor legale în vigoare.7

Un act de control desfiinţat printr-o hptărâre judecătorească, rămasă definitivă şi irevocabilă nu mai poate constitui un temei pentru calcularea de majorări de întârziere.Câtă vreme titlul de creanţă fiscală a fost desfiinţat, nu pot fi stabilite sancţiuni fiscale pentru creanţe fiscale care nu mai subzistă.8

6 Pentru dezvoltări, a se vedea art.116, alin.3 şi alin.4 din Codul de procedură fiscală, republicat, cu toate modificările şi completările. 7 În acest sens, Decizia Civilă nr.359/R/2004 a Curţii de apel Braşov.8 În acest sens, Decizia Civilă nr.543/R/2004 a Curţii de apel Braşov.

2.2.DENIFINEREA EXIGIBILITATII.TERMENE LA CARE CREANTA DEVINE EXIGIBILA

Calitate a unei creante sau a unei obligatii de a i se putea pretinde executarea, chiar silita daca este necesar.Obligatia pura si simpla este imediat exigibila, din momentul nasterii raportului juridic. Obligatia afectata de un termen sau de o conditie devine exigibila la implinirea termenului sau conditiei.

Creanţă exigibilă, creanţa a cărei scadenţă s-a împlinit, expirând termenul la care debitorul trebuia să facă plata către creditor.

Creanţă exigibilă, sintagmă ce desemnează creanţa cu scadenţa împlinită, deci a cărei executare, la nevoie chiar silită, poate fi cerută de către creditor. Exigibilitatea creanţei diferă, după cum aceasta este pură şi simplă sau afectată de modalităţi. Astfel, în cazul obligaţiilor pure şi simple, creanţa devine exigibilă chiar din momentul naşterii raportului juridic obligaţional; în cazul obligaţiilor afectate de un termen suspensiv, creanţa devine exigibilă numai din momentul împlinirii acelui termen. Instanţa judecătorească poate suspenda exigibilitatea unei creanţe, acordând termen de graţie debitorului. Caracterul exigibil al unei creanţe încetează prin plata liberatorie a acesteia, precum şi prin efectul prescripţiei extinctive [v. şi creanţa].

Creanta exigibila, creanţă a cărei scadenţă fiind îndeplinită, creditorul poate cere plata acesteia chiar pe calea urmăririi silite. Exigibilitatea creanţei prezintă aspecte specifice după cum obligaţia corelativă este pură şi simplă sau afectată de modalităţi.  Creanţele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.

 Pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora, astfel:

dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;

dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.

Pentru obligaţiile fiscale eşalonate sau amânate la plată, precum şi pentru accesoriile acestora termenul de plată se stabileşte prin documentul prin care se acordă înlesnirea respectivă.

 Pentru creanţele fiscale, administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor, care nu au prevăzute termene de plată, acestea vor fi stabilite prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.

 Pentru creanţele fiscale stabilite pe baza declaraţiilor fiscale cărora li se aplică prevederile art. 114 alin. (2^1) şi care au termenul de plată diferit de data de 25, acesta se înlocuieşte cu data de 25 a lunii prevăzute de actul normativ care le reglementează.

Pentru creanţele fiscale ale bugetelor locale care nu au prevăzute termene de plată, acestea se stabilesc prin ordin comun al ministrului internelor şi reformei administrative şi al ministrului economiei şi finanţelor.

Contribuţiile sociale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor, după calcularea şi reţinerea acestora conform reglementărilor legale în materie, se virează până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor salariale.

2.3. MAJORARI SI PENALITAI DE INTARZIERE DE PLATA

Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Pentru diferenţele suplimentare de creanţe fiscale rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenţei creanţei fiscale pentru care s-a stabilit diferenţa şi până la data stingerii acesteia inclusiv.

În situaţia în care diferenţele rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite iniţial, se datorează dobânzi pentru suma datorată după corectare ori modificare, începând cu ziua imediat următoare scadenţei şi până la data stingerii acesteia inclusiv.

Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se datorează dobânzi după cum urmează:

pentru impozitele, taxele şi contribuţiile stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul plăţii preţului în rate, dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată, dobânzile sunt datorate de către cumpărător;

pentru impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat de către debitorul declarat insolvabil care nu are venituri şi bunuri urmăribile, până la data trecerii în evidenţa separată, potrivit prevederilor art. 176.

Modul de calcul al dobânzilor aferente sumelor reprezentând eventuale diferenţe între impozitul pe profit plătit la data de 25 ianuarie a anului următor celui de impunere şi impozitul pe profit datorat conform declaraţiei de impunere întocmite pe baza situaţiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Pentru obligaţiile fiscale neachitate la termenul de plată, reprezentând impozitul pe venit, se datorează dobânzi după cum urmează:

pentru anul fiscal de impunere, dobânzile pentru plăţile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plăţi anticipate se calculează până la data plăţii debitului sau, după caz, până la data de 31 decembrie;

dobânzile pentru sumele neachitate în anul de impunere potrivit lit. a), se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor până la data stingerii acestora inclusiv;

în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuală este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plăţi anticipate, dobânzile se recalculează, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzător.

Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

Penalităţile de întârziere se datorează pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale principale.

Penalităţile de întârziere se stabilesc în funcţie de data stingerii obligaţiilor fiscale principale, asftel:

dacă stingerea se realizează în primele 30 de zile de la scadenţă, nu se datorează şi nu se calculează penalităţi de întârziere pentru obligaţiile fiscale principale stinse;

dacă stingerea se realizează în următoarele 60 de zile, se datorează o penalitate de 5% din obligaţiile fiscale principale stinse;

dacă stingerea se realizează după expirarea celor 90 de zile de mai sus se datorează o penalitate de 15% din obligaţiile fiscale principale rămase nestinse.

Nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.

Nu se datorează şi nu se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru creanţele fiscale născute anterior şi ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei, după data deschiderii procedurii insolvenţei.

Nu se datorează şi nu se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru creanţele fiscale născute anterior şi ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerţului, începând cu această dată. În situaţia în care actul care a stat la baza înregistrării dizolvării este desfiinţat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere între data înregistrării la registrul comerţului a actelor de dizolvare şi data rămânerii irevocabile a hotărârii de desfiinţare.

Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul platilor efectuate prin decontare bancara

Nedecontarea de către unităţile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului plătitorului nu îl exonerează pe plătitor de obligaţia de plată a sumelor respective şi atrage pentru acesta dobânzi şi penalităţi de întârziere la nivelul celor prevăzute la art. 120 şi 120^1, după termenul de 3 zile.

Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului şi nedecontate de unităţile bancare, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere prevăzute la alin. (1), plătitorul se poate îndrepta împotriva unităţii bancare respective.

Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul compensarii

În cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, dobânzile şi penalităţile de întârziere sau majorările de întârziere, după caz, se calculează până la data prevăzută la art. 116 alin. (4).

Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul deschiderii procedurii insolventei

În cazul contribuabililor cărora li s-a deschis procedura insolvenței, pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței se datorează dobânzi și penalități de întârziere potrivit legii care reglementează aceastăprocedură.

Dobanzi si penalitati de intarziere in cazul contribuabililor pentru care s-a pronuntat o hotarare de dizolvare

Pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerţului, începând cu această dată nu se mai datorează şi nu se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere.

În cazul în care prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost desfiinţat actul care a stat la baza înregistrării dizolvării, se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere între data înregistrării la registrul comerţului a actelor de dizolvare şi data rămânerii irevocabile a hotărârii de desfiinţare.

Dobanzi in cazul inlesnirilor la plata

Pe perioada pentru care au fost acordate înlesniri la plata obligaţiilor fiscale restante se datorează dobânzi pentru obligaţiile fiscale ce fac obiectul înlesnirii la plată, cu excepţia celor prevăzute la art. 119 alin. (2).

2.4. CONSIDERAŢII PRIVIND MODIFICAREA OBLIGAŢIEI FISCALE

După individualizarea obligaţiei fiscale, în sarcina unui subiect plătitor, prin titlu de creanţă, această obligaţie trebuie îndeplinită în limitele stabilite prin actul de individualizare şi la termenele prevăzute de lege. Subiectul plătitor va trebui să-şi îndeplinească obligaţia către bugetul de stat, astfel cum aceasta a fost stabilită prin titlul de creanţă care o constată. Cu toate acestea, până în momentul stingerii obligaţiei, pot interveni o serie de situaţii, expres reglementate de lege, care să determine modificarea obligaţiei fiscale stabilite iniţial. În asemenea situaţii, titlul de creanţă fiscală va fi modificat, obligaţia astfel constatată urmând a fi adusă la îndeplinire în conformitate cu noul său conţinut. Modificarea obligaţiei fiscale intervine în una din următoarele situaţii: modificarea elementelor în raport de care s-a făcut individualizarea sa; modificarea situaţiei juridice a subiectului plătitor; acordarea înlesnirilor prevăzute de lege; modificarea actelor normative prin care se instituie şi reglementează venituri ale bugetului de stat.

Modificarea elementelor în raport de care s-a făcut individualizarea obligaţiei fiscale. Până în momentul în care creanţa fiscală devine exigibilă, este posibilă apariţia unor modificări în ceea ce priveşte premisele în raport de care a avut loc individualizarea obligaţiei fiscale în sarcina unui subiect plătitor. Elementele arătate de aceasta prin declaraţia de impunere sau constatate direct de organele fiscale şi care au stat la baza emiterii titlului de creanţă ce individualizează obligaţia fiscală se pot modifica până în momentul executării obligaţiei şi, în consecinţă, obligaţia fiscală se va modifica. Actele normative ce instituie impozite şi taxe stabilesc obligaţia ce revine subiectului plătitor de a comunica organelor fiscale modificările intervenite în legătură cu declaraţiile iniţiale. Aceste situaţii în care are loc o modificare a obligaţiei stabilite iniţial în sarcina unui contribuabil trebuie distinse de acele situaţii în care întinderea obligaţiei fiscale variază de la un termen de plată la altul, în funcţie de variaţiile

materiei impozabile. Este mai ales cazul obligaţiilor fiscale ce revin comercianţilor – impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, etc. Materia impozabilă ce stă la baza stabilirii acestor obligaţii (profitul, preţul bunurilor sau serviciilor, etc.) variază în cursul desfăşurării activităţii economice, de aceea şi termenele de plată sunt mai dese.

În cazul acestor obligaţii fiscale1 nu intervine o modificare, ci o variaţie continuă a materiei impozabile ce determină o individualizare a lor la intervale de timp mai scurte. În majoritatea cazurilor ce determină modificarea obligaţiei fiscale intervin schimbări în ceea ce priveşte materia impozabilă, în sensul majorării sau reducerii acesteia, schimbări care au loc, însă, în intervalul de timp cuprins între individualizarea obligaţiei şi momentul stingerii acesteia. Modificarea elementelor în raport cu care a fost determinată obligaţia fiscală mai poate interveni şi în urma admiterii contestaţiilor formulate de contribuabili împotriva actelor de stabilire a obligaţiilor fiscale sau în urma controlului exercitat de organele financiare competente.

2.5. Modificarea elementelor în raportul in care s-a facut individualizarea obligatiei fiscale

Modificarile obligatiei fiscal pana in momentul stingerii obligatie , pot interveni o serie de situatii , expres reglementate, care sa determine modificarea obligatie bugetare stabilite initial.  Modificarea elementelor in raport de care s-a facut individualizarea obligatiei fiscale pana in momentul in care creanta devine exigibila, este posibila aparitia unor modificari in ceea ce priveste premisele in raport de care a avut loc individualizarea obligatiei bugetare. Acest fapt va modifica si obligatia bugetara.  Declaratiile fiscale pot fi corectate de contribuabili din propria initiativa.  Modificarea in urma admiterii contestatiilor formulate in cazul in care contribuabilului ii este admisa o contestatie in materie fiscala prin care el a considerat ca i-au fost stabilite gresit obligatiile ce ii incumba,  obligatia initiala va fi modificata conform hotararii de admitere (HJ definitiva si irevocabila sau decizia organ competent- contestatie sau cerere de revizuire), in sesnul reducerii , acordarii de inlesniri etc.  Modificarea in urma controlului exercitat de organele fiananciare competente in masura in care organle financiare constata ca declaratia de impunere nu corespunde rigorilor legale, va proceda a corecta erorile. Actul constatator reprezinta titlu executoriu.          Modificarea situatiei juridice a contribuabilului  in cazul lichidarii/dizolvarii unui contribuabil, la calcularea profit impozabil se ia in calcul si profitul rezultat din aceste operatiu. In cazul fuziunii sau divizarii unui contribuabil care isi inceteaza existenta sumele rezultate din evaluarile generate de aceste operatiuni se vor reflecta in conturile de rezerva a entitatilor rezultante.             Modificarea obligatiei fiscale prin acordarea inlesnirilor legale acest caz de modificare a obligatiei fiscale intervine in situatiile in care ulterior individualizarii obligatiei in sarcina unui contribuabil, acesta solicita si obtine acordarea de inlesniri prevazute de lege – amanari, esalonari, reduceri, scutiri. In masura stabilirii acestor inlesniri, obligatia fiscala initiala va fi

modificata fie in privinta termenelor la care va fi scadenta, fie in privinta cuantumului sumei ce face obiectul obligatiei.             Modificarea actelor normative prin care se insittuie si se reglementeaza veniturile bugetare ele se aplica tuturor raporturilor juridice existente, ceea ce duce la modificarea in mod corespunzator a tuturor obligatiilor bugetare stabilite anterior, in sensul reducerii, majorarii sau stingerii acestora. Organele fiscale au obligatia de a aplica aceste modificari. Actele normative in materie fiscala sunt intotdeauna de imediata aplicare, ele modificand obligatiile nascute inainte de intrarea lor in vigoare dar neajunse la scadenta. Nu se modifica insa titlurile ajunse la scadenta inainte de intrarea lor in vigoare. Nu vor interveni modificari daca contribuabilului i s-au aplicat sanctiuni ca urmare a nerealizarii obligatiilor fiscale.

Modificarea obligaţiei fiscale în urma admiterii contestaţiilor formulate de contribuabili . În măsura în care un contribuabil consideră că organele fiscale competente au stabilit în mod greşit, cu încălcarea prevederilor legale, întinderea obligaţiei fiscale ce îi incumbă sau au aplicat în mod eronat o sancţiune fiscală, el are posibilitatea de a contesta actele de impunere sau de sancţionare astfel întocmite. Dacă în urma parcurgerii întregii proceduri de soluţionare a acestor contestaţii în materie fiscală se constată că motivele invocate de contribuabil sunt legale şi temeinice, contestaţia va fi admisă. În consecinţă, obligaţia fiscală stabilită iniţial va fi modificată conform hotărârii de admitere a contestaţiei, în sensul reducerii întinderii obligaţiei, acordării unor înlesniri, neaplicării sancţiunii sau reducerii acesteia etc. În acest caz, suma datorată va fi cea stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, iar în cazul formulării unei contestaţii sau cereri de revizuire, suma datorată va fi cea prevăzută în decizia organului competent, investit cu soluţionarea cererii. Pentru obligaţia de plată a sumei astfel constatată, hotărârea judecătorească sau decizia organului competent va reprezenta titlul executoriu.

4. Modificarea obligaţiei fiscale în urma controlului exercitat de organele financiare competente. În cazul în care, ulterior întocmirii de către contribuabil a declaraţiei de impunere, organele financiare competente constată că aceasta nu a stabilit conform prevederilor legale obligaţiile sale către bugetul de stat, acestea vor proceda la determinarea corectă a acestor obligaţii. Actul de constatare întocmit de organele de control financiar va reprezenta titlul de creanţă, contribuabilul urmând a fi ţinut de obligaţia astfel stabilită de organele competente potrivit prevederilor legale. 5. Modificarea situaţiei juridice a subiectului plătitor. Şi în acest caz, modificarea obligaţiei fiscale va interveni în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de actele normative. Astfel, în situaţia lichidării/dizolvării unui contribuabil, pentru determinarea profitului impozabil se ia în calcul şi profitul rezultat din lichidarea patrimoniului acestuia. În cazul fuziunii sau al divizării unui contribuabil care îşi încetează existenţa, sumele rezultate din evaluările generate de aceste operaţiuni se vor reflecta în conturile de rezerve ale entităţilor rezultate, fără a fi utilizate la majorarea capitalului social. Cazurile în care modificarea situaţiei juridice a contribuabilului atrage schimbarea elementelor avute în vedere la determinarea obligaţiei fiscale ducând astfel la modificarea acesteia, fac obiectul reglementărilor referitoare la fiecare categorie de venituri bugetare în parte. 6. Modificarea obligaţiei fiscale prin acordarea înlesnirilor legale. Acest caz de modificare a obligaţiei fiscale intervine în situaţiile în care, ulterior individualizării obligaţiei în sarcina unui contribuabil, aceasta solicită şi obţine acordarea de înlesniri prevăzute de lege – amânări, eşalonări, reduceri, scutiri. În măsura stabilirii acestor înlesniri, obligaţia fiscală iniţială va fi modificată fie în privinţa termenelor la care va fi scadentă, fie în privinţa cuantumului sumei ce face obiectul obligaţiei. Reglementarea de principiu a înlesnirilor legale ce pot fi acordate de organele financiare ale statului se regăseşte în OG nr.92/2003 Codul de procedură fiscală. Actele normative ce instituie venituri ale bugetului de stat datorate de persoane fizice sau juridice reglementează, însă, pentru fiecare asemenea categorie de venituri înlesnirile ce pot fi acordate, precum şi competenţele în această materie. Potrivit reglementării cuprinse în actul normativ sus menţionat, la cererea temeinic justificată a debitorilor, persoane juridice sau fizice, creditorii bugetari vor acorda, pentru obligaţiile fiscale restante pe care le administrează, Revista de Ştiinţe Juridice 185 următoarele înlesniri de plată: a) eşalonări la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii fiscale; b) amânări la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii fiscale; c) eşalonări la plata dobânzilor şi/sau a penalităţilor de orice fel; d) amânări şi/sau scutiri ori amânări şi/sau reduceri de dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere; e) scutiri sau reduceri de impozite sau taxe, în condiţiile legii. Înlesnirile la plata obligaţiilor fiscale pot fi acordate înaintea începerii executării silite. Procedura de acordare a înlesnirilor legale se stabileşte prin legi speciale. Nerespectarea de către contribuabili a condiţiilor şi termenelor în care le-au fost acordate înlesnirile la plata obligaţiilor fiscale determină exigibilitate creanţei fiscale şi, prin urmare, posibilitatea declanşării procedurii de executare silită cu privire la întreaga sumă neplătită. Pe perioada pentru care s-au acordat amânări sau eşalonări la plata obligaţiilor fiscale, cursul prescripţiei va fi suspendat, dar vor curge majorări stabilite şi calculate potrivit dispoziţiilor legale. Nerespectarea de către contribuabili a condiţiilor în care le-au fost acordate

înlesnirile are drept consecinţă revocarea acestora, precum şi obligaţia de plată a dobânzilor şi penalităţilor pentru întreaga perioadă în care au beneficiat de înlesniri. De asemenea, organele fiscale competente vor putea trece de îndată la executarea silită a obligaţiilor fiscale devenite exigibile în acest mod. Dintre reglementările speciale care stabilesc înlesniri, o situaţie aparte reprezentată de reducerile şi scutirile de la plata impozitului pe venitul agricol şi a impozitelor pe clădiri şi terenuri (impozite locale). 7. Modificarea actelor normative prin care se instituie şi reglementează veniturile bugetare. Aceste acte normative se aplică tuturor raporturilor juridice existente, fapt ce duce la modificarea în mod corespunzător a tuturor obligaţiilor fiscale stabilite anterior, în sensul reducerii majorării sau stingerii acestora. Organele fiscale competente au obligaţia de a aplica aceste modificări titlurilor de creanţă fiscală înscrise în evidenţele lor, comunicând contribuabililor modificările intervenite. Actele normative în materie fiscală sunt întotdeauna de imediată aplicaţie, modificând obligaţiile fiscale născute înainte de intrarea lor în vigoare şi neajunse la scadenţă. Nu va interveni o modificare a obligaţiei fiscale în situaţia în care, ca urmare a nerespectării de către contribuabili a prevederilor legale în materia realizării veniturilor bugetului de stat, acestora li se vor aplica sancţiuni cu caracter fiscal, sub forma dobânzilor, penalităţilor, a amenzilor fiscale etc. Deşi în acest caz contribuabilul va trebui să plătească o sumă mai mare bugetului de stat decât cea stabilită iniţial, în realitate este vorba de cumularea unor sume având un regim juridic distinct. Astfel, obligaţiei fiscale stabilită prin titlu de creanţă fiscală i se adaugă dobânzile şi penalităţile stabilite prin titlu de creanţă distinct, constatare a faptului astfel sancţionat. Obligaţia de plată a impozitului sau a taxei stabilită iniţial în sarcina contribuabilului nu va fi modificată prin aplicarea sancţiunilor fiscale, acestea urmând un regim juridic distinct de cel al obligaţiei fiscale iniţiale.

2.6.PROCEDURA DE EDITARE SI TRANSMITERE A TITLURILOR EXECUTORII SI A SOMATIILOR

Prin ordinul nr. 2289/2010, intrat in vigoare la data de 12 august 2010, Ministerul Finantelor Publice a modificat procedura privind emiterea si comunicarea unor acte administrative pentru debitorii care înregistreaza obligatii fiscale restante sub 1500 lei.

Potrivit acestui ordin, creantele fiscale restante ale unui debitor reprezinta suma totala a obligatiilor fiscale datorate si neachitate de catre acesta. Creantele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 10 lei, se scad din evidentele fiscale în primele 7 zile ale anului urmator.

Conform noii proceduri care abroga regulile anterioare (nepublicate insa in Monitorul Oficial), la emiterea somatiei si titlului executoriu, organul fiscal competent va evalua, lunar, obligatiile fiscale neachitate de catre debitori.

Astfel:

În cazul în care cuantumul obligatiilor fiscale neachitate nu depaseste 1.500 lei, somatia si titlul executoriu pentru debitorul care are calitatea de mare contribuabil se emit prin aplicatiile informatice, dupa 180 de zile de la ultima emitere sau de la data la care au fost înregistrate obligatii fiscale restante.

În cazul în care cuantumul obligatiilor fiscale neachitate nu depaseste 1.000 lei, somatia si titlul executoriu pentru debitorul care are calitatea de contribuabil mijlociu se emit potrivit dispozitiilor pct. 1.

În cazul în care cuantumul obligatiilor fiscale neachitate nu depaseste 500 lei, somatia si titlul executoriu pentru celelalte categorii de debitori se emit potrivit dispozitiilor pct. 1.

În cazul în care cuantumul obligatiilor fiscale neachitate nu depaseste 100 lei, somatia si titlul executoriu pentru debitorul persoana fizica se emit potrivit dispozitiilor pct. 1.

Prin exceptie de la prevederile pct. 1–4, somatia si titlul executoriu se emit si se comunica debitorului ori de câte ori se constata pericolul prescrierii dreptului de a cere executarea silita.

Dupa emitere, actele de executare mentionate mai sus se comunica potrivit art. 44 din Codul de procedura fiscala, dupa cum urmeaza:

prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului;

prin remiterea, sub semnatura, a actului administrativ fiscal de catre persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicarii fiind data remiterii sub semnatura a actului;

prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia;

prin publicitate. Comunicarea prin publicitate se face prin afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a unui anunt în care se mentioneaza ca a fost emis actul

administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judetean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat în termen de 15 zile de la data afisarii anuntului.

2.7.Aspecte generale privind emiterea prin intermediul mijloacelor informatice a somatiilor, a titlurilor executorii si a deciziilor de calcul accesorii

Sistemul informatic pentru activitatea de administrare a creanţelor fiscale se organizează î n subsisteme specializate, pe stadii de administrare a creanţelor, denumite generic:1. Subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri – SPAC;2. Subsistemul creanţelor stinse – SCS;3. Subsistemul creanţelor nestinse – SCNS;4. Subsistemul creanţelor aflate în executare silită – SCES;5. Subsistemul rambursărilor de TVA – SRMB;6. Subsistemul creanţelor suspendate la executare – SCSE;7. Subsistemul creanţelor pentru care s-au acordat înlesniri la plată – SCIP;8. Subsistemul compensărilor atipice – SCA;9. Subsistemul creanţelor contribuabililor aflaţi în reorganizare judiciară şi faliment – SCRF;10. Subsistemul creanţelor contribuabililor declaraţi insolvabili – SCDI.

În funcţie de stadiul de administrare fiscală, o creanţă fiscală împreuna cu sumele fiscale aferente, sea f l ă î n t r -unu l d in subs i s t eme le men ţ i ona t e ma i su s . Pen t ru a s e ev iden ţ i a s i t ua ţ i a f i s ca l ă a f i e că ru i contribuabil, la orice moment, se întocmeşte fişaplătitorului

Pentru întocmirea acestui document se consult informaţiile despre contribuabilul respectiv, existente în toate subsistemele .Deasemenea, fişa plătitorului se poate întocmi distinct, în cadrul fiecărui subsistem .

Procedura privind predarea/primirea creanţelor şi sumelor fisca le între diverselecompartimente funcţionale ale unităţii fiscale.Compartimentul cu atribuţii de evidenţă pe plătitor din cadrul serviciului/biroului colectare–executare silită primeşte de la:– serviciul/ biroul/ compartimentul gestiune registru contribuabil şi declaraţii fiscale:› obligaţiile fiscale procesate..Procedura privind predarea/primirea creanţelor şi a sumelor fiscale între diversele compartimente funcţionaleale unităţii fiscale. Procedura privind predarea/primirea creanţelor şi sumelor fiscale între diversele compartimente funcţionale ale unităţii fiscal.

Procedurade corecţie a evidenţei fiscale în cazul erorilor materiale;– serviciul/biroul/compartimentul încasarea şi evidenţa veniturilor bugetare din cadrul trezorerieioperative:încasările/compensările/stornarile/restituirile aferentecreanţelor fiscale;– serviciile/compartimentele cu atribuţii de emitere a deciziilor de calcul accesorii: creanţele accesorii.Procedura de emitere şi transmitere a deciz iilor de calcul accesorii”;– serviciul/ biroul/ compartimentul colectare–executare silită, sumele fiscale provenite din compensări atipice.

Procedura de editare si transmitere a titlurilor executorii si a somatiilor

Compartimentul cu atribuţii de executare silită din cadrul serviciului/ biroului/ compartimentului colectare–executare silită gestionează subsistemul creanţelor aflate în executare silită, astfel:

a) primeşte, prin transfer, de la compartimentul cu atribuţii de evidenţa pe plătitor, creanţele fiscale nestinse pentru care trebuie iniţiată procedura de executare silită şi sumele fiscale aferente, atât din subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri cât şi din cel al creanţelor nestinse, şi editează „ Borderoul zilnic al creanţelor transmise spre executare silită şi al sumele fiscale aferente d in z i ua precedenta, care se arhivează la acest compartiment,

b) primeşte, prin transfer, de la colectivul cu atribuţii de gestionare înlesniri la plată din cadrul compartimentului cu atribuţii de executare silită, creanţele fiscale pentru care înlesnirea la plată s-a pierdut,împreună cu sumele fiscale aferente, şi editează „ Borderoul înlesnirilor la plată pierdute care se arhivează la acest compartiment

c) primeşte, prin transfer, de la colectivul cu atribuţii de gestionare creanţe suspendate la executare din cadrulcompartimentului cu atribuţii de executare silită, creanţele fiscale nestinse pentru care a încetat suspendareaexecutării silite, împreună cu sumele fiscale aferente, şi editează „Borderoul creanţelor pentru care a încetat cauza de suspendare care se arhivează la acestcompartiment,

d) primeşte, de la colectivul cu atribuţii de gestionare a înlesnirilor la plată din cadrul compartimentului cuatribuţii de colectare–executare silită şi de la compartimentul cu atribuţii de evidenţă plătitori, informaţii despre creanţele marcate cu atributele 'IP', respectiv 'CO' şi 'CA' şi editează „ Borderoul creanţelor marcate din ziua precedentă, care se arhivează la acest compartiment,

e) primeşte, de la colectivele/ compartimentele corespunzatoare, creanţele şi sumele fiscale de tip ''intrare desistem'' şi editează „ Borderoul intrărilor de system d in z iua p r eceden t ă , c a r e s e arhivează la acest compartiment,

f) în urma transferului creanţelor nestinse şi a sumelor fiscale aferente pentru care s-au aprobat înlesniri laplată, în subsistemul corespondent, transfer care se iniţiază de către compartimentul cu atribuţii în acest sens,se editează „ Borderoul creanţelor  fiscale aprobate la înlesniri 

g) în urma transferului creanţelor nestinse, pentru care s-au dispus suspendări la executare, împreună cu sumele fiscale aferente, în subsistemul corespondent, transfer care se initiază de către compartimentul cuatribuţii în acest sens, se editează „ Borderoul creanţelor suspendate la executare din data de...

h) în urma transferului în subsistemul corespunzător a creanţelor fiscale nestinse integral ale contribuabililor pentru care s-a pronunţat deschiderea procedurii de reorganizare judiciară sau de faliment, împreună cu sumele fiscale aferente, transfer care se iniţiază de către compartimentul cu atribuţii în acest sens, se editează„ Borderoul creanţelor aferente contribuabililor aflaţi în reorganizare judiciară sau faliment 

i) în urma transferului în subsistemul corespunzător a creanţelor fiscale nestinse ale contribuabililor pentrucare s-a dispus starea de insolvabilitate, împreună cu sumele fiscale aferente, transfer care se iniţiază de către compartimentul cu atribuţii în acest sens, se editează „ Borderoul creanţelor contribuabililor pentru care s-adeclarat insolvabilitatea” (model anexa nr.25),j) în urma transferului, către colectivele/compartimentele corespunzatoare, creanţele fiscale de tip „ieşire desistem”, împreună cu sumele fiscale aferente, se editează „Borderoul ieşirilor de sistem” care se arhivează laacest compartiment (model anexa nr.22b)

CAPITOLUL III. POSIBILITAI DE COLECTARE A CREANTELOR FISCALE

32O PROCEDURILE AUDITULUT $I ALE CONTROLULUT PINANCIAn

Titlul executoriu trebuie si conqini urm[toarele elemente (in plus fa[[ de

actele administrativ fiscale) ln general- codul de identificare fiscali gi denumirea debitorului;

- domiciliul fiscal al debitorului; :

- cuantumul gi natura sumelor datorate pi neachitate;- termenul legal al puterii executorii a titlului.Titlul de crean{i devine executoriu de la data la care creanta fiscali devine scadenti, prin expirarea termenului de plati. Modificarea titlului de creanli fiscaliajuns la scaden{i prin coreclia sau rectificarea sa atrage modificarea in modcorespunzitor a titlului executoriu.

3.2. STTNGEREA CREANTELOR FTSCALE

Stingerea creanfelor fiscale poate avea loc, de reguli, prin urmltoarelemodalitigi:- plati;- compensare;

- constatarea insolvabilitiqii debitorului;- executare silit[;- prescrierea dreptului de a cere executarea silit[.A. Aspecte generale privind stingerea creanfelor fiscaleOrdinea stingerii creanfelorfiscaLe,indf:erent de modul ln care aceasta are

loc: prin plat[, compensare sau executare siliti, este urmitoareal- sume datorate ln contul ratelor gi al majoririlor aferente, in cazul oblig4iilorfi scale reegalonate;- obligafii fiscale cu termene de plat[ ln exerci$ul curent, reprezentAnd atitcreanta fiscali principali cAt gi accesoriile aferente acestora ln ordineavechimii;- obligalii fiscale scadente la 31 decembrie, anul precedent,ln ordineavechimii loa pAni la stingerea integrali a acestora;

- accesorii (majoriri deintArziere) aferente obligafiilor fiscale scadente gi

neachitate la 31 decembrie anul fiscal precedent;- obligalii de plati cu scadenfe viitoare, la cererea contribuabilului.Termenele La care obligaliilefiscale sunt scad.ente,tsebuind a fi achitate de

citre contribuabil sunt diferite, ln funcfie de natura obliga$ei, asdel:

- la expirarea termenelor previzute in Codul Fiscal sau alte legi care lereglementeazi;IRIMIE.EMIL POPA T IV, CONTROLUL EISCAL 32'1

in majoritatea situafiilor plata este voluntarl qi se face panl tn data de

25 a lunii urmitoare perioadei (luna sau trimestrul) Pentru care existiobligalia depunerii declaraqiei.la termenele de plati stabilite ln funcfie de data comunicirii pentru obligagiilefiscale principale gi/sau accesorii, stabilite de organele de inspecliefiscali, prin deciziile de impunere, asdel32a. dacl comunicarea este cuprinsl in intervalul 1-15 al lunii, termequl de

platl este pani in data de 5 a lunii urmitoare; , Sb.

dacl data comunicirii este cuprinsi in intervalul 16-31 al lunii, teimenulde plati este pAni ln 20 a lunii urmitoare.De Ia regula enunlati gi nuanlatl anterior privind plata existi 9i excepliicare, sintetizate, Pot fi enunfate asdel:

a. Termenele de plati, daci acestea lipsesc, vor { fix-ate prin ordin al

Ministerului Finanlelor Publice pentru creanlele fiscale pe care le are lnadministrareib. Termenele de plati, dacl acestea lipsesc, vor fi fixate prin ordin comunal Ministerului administraliei qi lnternelor qi al Ministrului FinanfelorPublice, pentru creanlele fucale ale bugetelor locale;c. In general, contribu{iile sociale administrate de Ministerul FinanlelorpuSlice se vireazi pane in 25 a lunii urmitoare celei pentru care se realizeaziplata drepturilor salariale, cu urmltoarele excepgii:33

declararea gi achitarea contribuliilor sociale aferente salariilor acordatede citre microintreprinderis gi de cltre persoanele fizice care presteaziactivitili independente trebuie s[ se realizeze pAn[ in data de 25 a luniiurmitoare trimestrului;declararea gi achitarea contribufiilor qi a impozitelor pe salarii (aferente)acordate d'e citre asociafii, fundalii qi alte entitili fhr[ scop patrimoniai,cu exceplia institutiilor publice trebuie realizati anual pAnl in 25 ianuariea anului fiscal urmitor.Termenele de plati nu se referl, in sens strict, numai la plati ca modalitatestingere a creanfelor (al obligaflilor) fiscale. Aceste termene sunt operabile qi

cazul celorlalte modaliti$ de stingere.Neachitarea la scadenfi a obliga$ilor fiscale de cltre contribuabil atrage dupia calcularea de citre organul fiscal a majoririlor de intArziere.Majordrile de tntdrziere sunt calculate numai pentru creanfa fiscall prin-Stabilirea majoririlor de intdrziere se face prin decizii de calcul aprobateordin al Ministrului Finanfelor Publice. Generic acestea, odati instituite,denumirea de,,oblig4ii fiscale accesoriiiidem, art .109, eln.3.

ifum,art. U6,alin. l'Conceptul de omicrolntreprindere" este el definit prin Legea nr. 345 din 2004 privind stimularea lnfiintlriidezvolt[rii lMM-urilor.