Codrua-Liliana GrleaApa morii1. Peau n tcere. Din cnd n cnd valurile verzui, eterice ale vreunui fascicul ce sfia ntunericul neltor desenau umbre i lumini pe chipurile lor,dnd trsturilor aspre ale fetei o nuan neomeneasca. Galayo sparse tcerea: Cic vor sa puna capt trafcului cu hidrita. N-au dect sa vrea, mormi Todam, cu ochii scormonind n podeaua cenuie. Au mai ncercat ei i n alte rnduri. Au pus piedici peste piedici, nsa nu exista entitate care sa ne poat opri. Credeam ca au neles asta, dar sunt incurabili n fne, la urma urmei, dac-a ti ca n-am sa ajung n cine tie ce cuptor cu microunde, pe care ei l numesc camera de iradiere, m-a duce personal sa le mulumesc: sporind difcultile, creste i preul hidritei Dar Daca Todam se opri, ridicnd spre celalalt o privire cercettoare. Daca, ce?! N-ai ncredere n puterile noastre? Nu le-am scpat de attea ori printre degete, rznd n pumni de incompetenta unora? Sau poatebnuieti un trdtor? Pe cine? tii cumva mai multe dect vrei s-mi spui? O, nu! Nici sa nu te gndeti la aa ceva! Ar f ultimul lucru de care amavea nevoie! Asculta: ce ar deveni trafcul de hidrita, fara hidrita? Ce am deveni noi, daca nu ar mai exista acest izvor de venit? Hmm Dar nu! Trebuie sa glumeti! Atmosfera Madenorei trebuie sa fe de vina, bietul meu camarad, mereu am tiut ca trebuie s-i schimbi punctul de observaie Nu glumesc deloc, crede-m, un rezervor tip S8 ateapt sa fe preluat.n cteva zile suprafaa planetei va f schimbata radical, iar fostele nuclee de hidrita vor umbla bezmetice sub forma de particule subnucleonice, n nite condiii de presiune, atmosfera i mai ales ntr-o ameeal i-o harababura strine pn i de cele mai cumplite vise ale lor, daca particulele ar avea vise! Eti sigur de ceea ce spui? Absolut! Rezervorul acela nu trebuie sa ajung sa fe preluat. Am neles. Spionul meu n corpul de armata al planetei trebuie sa soseasc de la Combinatul Nuclear Principal cu ultimele detalii. Nu te ncrunta,Maestrul n Biocmp e n concediu de odihna, ultima misiune i-a afectat sistemul nervos, deci nu-i vor da seama de nlocuitorul pe care l-am lsat pe Madenora. nainte sa plece, omul meu a dezactivat camerele de supraveghere isistemul de aprare. Bine. Se oprir sub o ploaie de pulbere de lumina. Dup cteva secunde usa se trase n laturi fara zgomot, lsndu-i sa intre. nuntru i atepta un om n uniforma militara * Plamarun-Planeta de la Marginea Universului. Cnd omul a crezut ca Universul, aa cum l cunoatem, se rastrnge la uniunea lui intergalactica i ca n jur se ntinde, netarmuit, neantul, date venind de la peregrinii vistori care s-au ncumetat cu atta timp n urma sa prseasc Universul Cunoscut au venit s-i drme socotelile-Universul e prea mare pentru ca omul s-i poat gsi limitele. Universul e infnit! Aveau dreptate vechii oameni din secolul douzeci anteexpansionist. Aceasta nu e doar o planeta, e un simbol, caci dup ea vor mai f, altele i altele, e simbolul i nceputul celei de-a doua ere expansioniste! O planeta! Singura, nconjurata de cel mai pur nimic, gravitnd cu o viteza de rotaie isesizabila n jurul unei stele ferbini, dar att de ndeprtate, nct doar lumina ei ajungea ca o prere vaga O planeta! Mai bine spus un avanpost n necunoscut-n scurt timp, suprafaa ei a fost acoperita de statii i centre de cercetare, benefciind de ultimele cuceriri ale tehnologiei n acest domeniu. Celemai luminate mini, nferbntate de elanuri nenfrnte, au venit sa populeze aceasta noua bucata de pmnt. i, de la primele descoperiri, Plamarun nu i-a dezamgit. O noua lume, cu attea lucruri noi-ce jucrie frumoasa pentru om! S-au descoperit noi elemente, noi legi, vechile materiale i metode au fost lsateuitrii i jucria tot nu s-a uzat! Da, Plamarun a oferit multe omului, dar iatca acelai om e gata sa se lipseasc de toate, atta vreme ct planeta i-a artat hidrita-apa morii. Lipsit de gust, culoare i miros, imposibil de detectat n soluii datorita simplitii structurii minuscule i neregulate a particulei-unitate, acest lichid att de rspndit n scoara planetei e practic inofensiv. La fel i un anumit tip de radiaie a noii stele, denumit, dup numele acesteia, Craos. Dar omul-mereu omul! A tiut sa le transforme ntr-o arma perfda-biobomba cu hidrita. Odat introdusa n organism, hidrita intra n componenta plasmei, comportndu-se ca apa H2O. Fiind foarte sensibila la radiaia Craos, n prezenta acesteia se dezintegreaz, rupnd legturile dintre macromoleculele deADN din jur. Generatoarele Craos, numite biodetonatoare, au o raza de aciune variind pn la 10 km, n funcie de putere De aceea, trafcul cu hidrita e foarte proftabil, avnd n vedere i difcultile n procurarea lichidului, mai ales dup ce n jurul Plamarunului s-a grupat mai mult de jumtate din fota Uniunii Intergalactice. Cum se folosete?! Nu-i greu s-i infestezi eventualii concureni cu hidrita. Daca unul i creaz probleme, pui un robot sa apese un buton i-ne vedem la bioreconstituire, daca mai au ce reconstitui, ceea ce e putin probabil! (Ce daca-i termina i pe alti purttori?! Treaba lor! Sa stea afaradin raza de aciune a biodetonatorului!). Simplu, nu?! Iar riscurile. Ei bine, orice aciune comporta oarecare riscuri, nu?! * Arif! - nc n-ai suprimat durerea. Nu pot, Djal, m-nelegi?! Nu pot! Era nevinovat, era puternic, hotrt,nc tnr, viitorul i nforea nainte att de luminos, era cinstit, era Era singura mea ruda Au trecut luni de zile de cnd s-a dus, Arifayen, nelege, a fost una dintre milioanele de victime ale hidritei! n fecare zi mor minim 35000 de oameni numai pe Madenora, asta, find optimiti Hei! i tu ai un viitor i ncunul mare, nu trebuie sa uii! Nu lasa trecutul s-l ucid, imagineaz-i ce-ar spune el daca ar ti ca unicul urma are o fre att de slaba Viaa mai are i alte surprize monstruoase, trebuie sa le atepi cu arma n mna Iar arma ta e mintea limpede! Privete n jur! Zidul ridicat de tine e aproaope gata, mai ai de adugat un singur rnd programului arhitectural! Pleoapele fne czur peste ochii de un verde crud, zdrobit ai fetei. Ofta. N-a vrut sa fnaneze proiectul. L-a vzut ca pe o copilrie mult prea costisitoare i fara sorti de izbnda. Acum Scutura cu putere capul ncununat de un nimb de plete armii. Nu mai trebuie sa existe victime ale hidritei! Nu mai vreau! Nu mai suport! Acum, unchiule, ne vei ierta ca am apelat la averea ta! Acum nelegi ctar f putut valora copilria costisitoare i fara sorti de izbnda! Acum O, dar cu cine vorbesc! Ca s-mi rspunzi ar trebui sa fi viu VIU! i acoperi fata cu palmele. Apoi i arunca privirea n jur. La bordul cu mii de aparataje, legturi i articulaii, oameni n alb erau n ateptare. Vorbe fara noima prseau ici i colo izvorul buzelor, n coliorul acela noile regeneratoare de esuturi erau aspru criticate-nu ca n-ar f cele mai performante, slava Cosmosului, nsa preturile ntreceau cu mult cele mai nfortoare comare (veche de mii de ani, vorba cu strugurii acri se pstrase la fel de tnr, chiar ifara asemenea accesorii!). Mai ncoace vreo civa i disputau cu nfocare ntietatea asupra nu stiu carei subrutine de simulare Cteva cete de soldai msurau plictisii sala deloc strmta Fata se apropie de un perete uor bombat. Aici, aici e munca mea i a oamenilor mei Visul meu. Cel mai puternic detonator nuclear n cel mai mare i mai perfecionat rezervor Gata sa sfarme n cele mai mici particule rdcinile rului. Visul meu! Sa putem respira, fara sa ne temem ca aerul e ncrcat cu otrava, sa putem dormi fara un dezintegrator aintit asupra noastr, sa tim ca mine e mine i exista,sa tim ca nu pim n gol, cnd facem urmtorul pas Oricum Nu mai e mult pn sosete nava. Oamenii sunt pregtii sa transfere rezervorul. Ei, treaba e-n regula, deci nu mai e nevoie de mine. Nici nu neleg de ce m-au trimis pe mine sa supraveghez operaiunea. Locul meu e, oricum, la baza militara. Poate s-au temut sa nu faci iar exces de zel i sa te avni n cine tie ce aventura periculoasa, atta vreme cta sntatea ta nu e complet refcut. Cu toii tim ct de ncpnat eti! Aici, nsa, eti n siguran, iar cltoria seanuna linitit. Un minunat mod de a-i petrece concediul de odihna, nu-i asa? Cam ciudata grija asta a lor, asa, dintr-o data Nu cumva?! Ei, trebuie sa aib cineva grija de tine, daca singur nu prea te descurci Oricum, plecarea are loc mult mai trziu. Ma duc sa pierd un pic timpul Unde pleci? tii bine ca nimeni n-are voie sa prseasc aceasta cldire! Pot pierde timpul i aici. Parca aveai o sala de simulare, nu? Sa nu pierzi plecarea! El se ndeprta, zmbind. Sursul luminos acoperea cu succes umbra cetii care i se strecurase fara veste n sufet-ceva i seprea ciudat i nu era rezultatul studiilor de la Universitatea pentru Percepia Biocmpului. Poate folosise un pretext ridicol, dar nu voia sa o ngrijoreze, mai ales daca temerile lui se dovedeau nefondate. Avea ea destule probleme i asa!* Lafam se plimba pe coridor, de colo pn colo. Era garda la perifericul 10 i seplictisea ngrozitor. Madenora i armata a vrut! Aa-i pe vreme de pace, n-ai cu cine discuta, observatoarele sunt nite companii enervante i nu-i poate trece prin cap altceva dect cel mai mare depozit de imprecaii la adresa indivizilor acelora lipsii de imaginaie care n-au unde altundeva sa te trimit ca s-i ntregeti. leafa Cic! i, ca o ironie a sortii, perifericul 10 benefcia de cel mai avansat sistem automatizat de securitate din ntreaga baza militara. Mcar daca i-ar f ncheiat ucenicia, s-l repartizeze la secia de supraveghere a monitoarelor! Dar la vrsta lui Un fonet l smulse dintre aceste gnduri, provocnd o scnteie n mijlocul simurilor pe jumtate adormite. O trapa ncepuse sa ae deplaseze. ncordat, duse mna la centura, pipindu-i arma. Jaf? Rscoal? Rzboi? Cum de n-au urlat detectoarele?! Chipul intrusului se fcu vzut. Muchii gardianului se destinser. Djal! Nu poi i tu sa apari pe cai mai convenionale? Sau s-i anuni venirea? M-ai Ssst! Stai, dar tu ar f trebuit sa fi la Combinatul Nuclear Daca te gsesc, ai putea f pedepsit! Exact! Deci taci. Totul e n regula pe-aici? Ce n-ar f! Dar profesor Arifayen Gatalyol ce mai face? ncearc s-i imaginezi! Dar n-am venit sa Ma cam plictiseam i tu ai sa pleci cu ceilali la marginea Universului i eu cu Onma rmnem cu ochii n Craos, de fapt Sa nu-i uii att de putinii prieteni! i daca n-ai sa te mai ntorci Cum as putea?! Biet copil! Hai, nu e un drum fara ntoarcere, tii bine! Ai spus Onma? S-a ntors deci? Ieri! Stai, s-l aduc, nu te-a mai vzut de un secol, n-ar suporta sa mai lase unul sa treac asa! Sigur! Dar stai Ezita uor. Nu-i spune cine sunt. E o surpriza. Poi conta pe mine! Lafam se ndeprta vioi. Ochii adnci i ntunecai ai lui Djal l urmrir o vreme. Apoi se nfur n mantia cea neagra, lsnd descoperite doar minile. Nu atepta prea mult. Un om nalt l nsoea pe gardian. Desi tnr, fata osoasa, cldita parca numai din unghiuri i drepte i umbrele vineii de sub ochii gravi i ddeau mult peste vrsta reala. Se apropie de musafr i-i dete mna, indiferent. Laf spunea ca o s-mi fac placere sa te vad. Nu stiu cine eti, dar daca Laf Djal apuca mna ntinsa spre el. n aceeai clipa, simi vibraii scurte, reci, tioase; furnicturile din palma erau slabe, radiind obosit i. Fals! Un val de snge cald i npdi capul. nelesese. Ochii lui Onma vzur, ca ntr-o strfulgerare, n micarea brusca spre centura a tnrului, mantia ntunecatadezvluindu-i binecunoscutul chip msliniu, cu ochii scnteind slbatic. Fu ultimul lucru pe care-l vzur. n ultima clipa, pricepu. n acelai moment, Lafam privi cum Onma se prbuete, iar rana creata de cuitul laser al lui Djaldescoperi circuitele pseudobiologice tcnd neputincioase. Nu putea concepe nici un cuvinel, dar ochii lui ntrebau struitor. Rspunsul nu-l mai primi, caciDjal o luase la goana pe coridor: Repede! La Combinat! Cu toate forele! * Ce-o f cu Djal?! Profesor Gatalyol o pornise pe unul dintre coridoare. Pn la venirea navei ultraperfecionate Aractes mai erau cteva ore Iar Djal nu rspundea la apelurile manetei comunicatoare Probabil s-a deconectat de tot de realitate Va trebui sa nchid sala de simulare nainte de plecare Fata se opri n dreptul ascensorului; intra, activnd comenzile. Avea nevoie de aer. Aveanevoie de Terra Ajunse pe acoperi. Se rezema de balustrada solida de metal. O adiere plcut i fcea frele de par sa zburde ncolo i-ncoace. Poate ca era ultima data cnd avea sa simt aceasta boare Lumina Soarelui, miresmele crude, cerul albastru i umpleau fina. Acum, mai mult ca oricnd, simea aceafor de atracie Era mai mult dect simpla interaciune gravitaional corp-Pamnt Era Simea clar ce, undeva n strfundurile absolute ale finei ei Era ciudat. tia ca se va ntoarce i doar mai fusese n spatiu Poate ca noiunea de margine a Universului acionase puternic asupra subcontientului Jos, perifericele se niruiau, mrunte i terse. Abia se maidistingea cel mai mare i mai vechi (era att de vechi, nct protecia laser-absorbanta se deteriorase pe alocuri) Dintr-o data, din dreptul acestuia, o raza orbitoare porni vrtos spre infnit. Laser! fulgerase mintea doamnei profesor. Se retrase n lift, pentru a evita perturbaiile i acion microcomunicatorul de la ncheietura minii. Vorbete profesor Arifayen Gatalyol! Atac sesizat n perifericul 001. Probabil s-a ptruns peste tot. Mobilizai forele! Izolai toate reactoarele, rezervoarele i generatoarele de energie cu materiale laser-absorbante! Situaie de urgenta! ncheiat. Gndi, n timp ce alerga spre camera principala: Daca nebunii tia distrug rezervorul, s-a zis cu Terra! i aminti de Djal. Sala de simulare-deconectat. Sau Trdare? Nu, nu, nu! Imposibil! Nu Djal! Sau?! Numrul adversarilor era covritor. Detectoarele i statiile de aprare fuseser dezactivate. Deci cu siguran era vorba de trdare. Dar nu mai conta.Situaia era disperata. Supravieuitorii fuseser mpini cu toii n camera de comanda, baricadndu-se n spatele utilajelor. Se ineau cu dinii de via. Dezndejdea le ddea puteri nzecite. Cu toate acestea, dumanii erau superiori. Iar materialul laser-absorbant ce apara rezervorul S8 nu mai avea mult de rezistat Arif i direciona laserul, la rndul ei, prin pienjeniul de fascicule luminoase. Ura i ddea aripi. Ura pentru dumanii visului ei. Ura pentru prietenii hidritei Prostii! Cercul atacatorilor se strngea. Secundele asediailor erau numrate Dintr-o data, rndurile inamice fura sparte. Din exterior. Un potop de soldai inunda cabina. Luai prin surprindere, atacatorii ncepur sa piard teren Din ipoteticul trdtor, Djal se transformase ntr-un nger salvator Tnrul intrase vijelios, la timp pentru a-l vedea pe Lafam caznd, sgetat de un fascicul. Ochii i czur asupra lui Onma. Adevratul Onma. Capul ncepu sa i se-nvrtejeasca Imagini, rsete vesele Amintiri Prietenia Un stindard alb i diafan, mai uor dect un vis Orice prietenie e un vis, obinuia Onma sa spun Abia acum nelegea cu ce gnd o spunea-visul nu e realitate! Lui Onma i plceau bile energetice i reconfortantele duuri audio de frecventa foarte joasa. i i plceau polipii de Cardem, cu sos alb-azuriu de xaq, cu gust amrui. i sa stea la sueta cu prietenii, seara, n lumina dura din sala mare a Madenorei Trdarea! Activa arma la maxim, privind cu ncrncenare cum cel pe care-l numise om se transforma ntr-o masa informa, feoscaita. Ochii ncepur sa i se-ncetoseze. Nu mai vedea ce lovea. tia doar ca mprtie moarte Viaa Moarte Care e diferena? 2. Comandantul tocmai aruncase o privire asupra cursului aciunilor la Banca Intergalactica. i rsuci cu placere musta subire, unsa cu tot felul de alifi. Fonetul uii l trezi dintre gndurile ce-i desenau pe fata proaspt un surs discret. A, locotenent Mala, ce este? Armata a ajuns la timp. Combinatul e salvat. Dar o mare parte din personal i trupele trimise anterior au fost aproape integral distruse. Mhm Comandantul fcu doi pasi. Aerul lui impuntor era diminuat de o uoar disfuncie a piciorului stng. Altceva? L-am prins pe capul celei mai mari grupri de trafcani. Deci atacul fusese dictat de disperarea acelora pentru care distrugere hidritei ar f nsemnat nimicirea existentei Pe Todam? Exact! Muchii fetei comandantului vibrar uor. Ah, Todam! Un gnd plin de sete i ura, avid de snge i suferina, fulgernd printr-o perdea neagra de amintiri spre membrul inferior stng. Geniile diforme ale rzbunrii mucar cu pofta, alimentndu-i imaginaia cu mii de viziuni ale morii lui Todam Dar daca scap? Zburtci printr-o futurare a minii corbii ideilor de mai nainte. Iradiai-l ct mai repede! Locotenentul saluta i fcu un gest spre ieire. Mala! Acesta se opri. Adu-l pe Maestrul n Biocmp! Se aez la birou, ateptnd. n scurt timp, Djal i fcu apariia. Palid la fata, plin de rani i cu ochii mpietrii. Dar drept. Domnule Rimaas Djal, ai nesocotit un ordin strict i ai abandonat o misiune importanta. tii pedeapsa. Ce ai de spus? Domnule comandant! Capacitatea mea de percepie extrasenzoriala mi-a permis sa detectez pericolul. Am acionat n conformitate cu prevederea 2033: situaia de urgenta. Comandantul zmbi imperceptibil. Apoi, ncercnd s-i ncarce vocea cu ct mai multa rceal: Bine, fe. Poi sa te retragi. Scapi doar cu retragerea salarului pentru o sptmn. Dar sa nu se repete! * n sala larga i ntunecoasa plutea o atmosfera tensionata. Un om, ridicat n picioare, atepta sa se potoleasc forfota, pentru a elibera o voce grava, sumbra ca vestea pe care o aducea: E adevrat. Todam a fost iradiat azi-diminea. Dup primul moment, parca furat veniciei de ncremenire, imensitatea salii vibra de glasuri amestecate eterogen, pe diferite tonuri i registre. LINITE! La apelul lansat prin amplifcator de Galayo, mulimea i relua aparenta i instabila stare de calm, permindu-i acestuia sa vorbeasc: Ei bine, care e problema, domnilor? Asta e ceea ce a condus i instruit Todam atta vreme? O ceata de slbatici?! Nu neleg Domnilor, asta v-a purtat ctre victorie de attea ori? Pornirile primitive? Acesta este scopul ctre care tindem? Vorbete tu, Emrek. Ce aveai de spus? Ziceam Ca nu e bine sa lsm organizaia fara lider i cum eu sunt cel mai mare n grad Taci, Brek, din gura! Eu sunt cel datorita cruia a obinut noile navete ultrarapide i. i ce-i cu asta?! Mie mi-a spus ca eu sunt cel mai Prostii! Spunei cu toii prostii! Eu sunt cel care Dar mie LINITE! Din nou tcere. Desi ochii rai aruncau pe furi sgei veninoase. Desi gndurile urlau cu patima. Un surs zefemitor futura pe buzele lui Galayo. i cum nu e bine sa lsm turma fara cap Nu-i asa, Emrek? Dup voi, fecare e cel mai potrivit sa preia postul Chiar nu v-a intrat nimic n cap n toi aceti ani?! Abia ati ateptat sa scpai de Todam! Asta e tot ce va intereseaz? Conducerea?! Devenise furios. Ochii i scnteiau, iar pumnii ncletai tremurau. ncercai atunci s-o obinei! Trase aer n piept, futurnd mna ca i cum ar f vrut sa alunge o zburtoare imaginara. Se calma. Apoi le arata o usa. Acolo se afa nsemnele conductorului. Cine va ajunge primul n camera aceea, va prelua conducerea. n fond, fuga e primul lucru de care avem nevoie, cu nite ef ca voi Mulimea se buluci spre locul indicat. Primul ajunse Emrek, care, cu ochi care nu aveau nimic uman n ei, deschise usa. n acelai moment, fina lui se topi n neant. Ceilali fcur trei pasi napoi, consternai. Acum nelegei? Gndii-v bine! Noi v-am luat din mizeria i ntunericul gndirii voastre limitate i v-am oferit o ans. Din cocina strzilor fara mine. E timpul sa v-o amintii! E ansa de a deveni oameni! Oricine o uita va mprti soarta lui Emrek. De acum vei asculta de mine! Eu sunt stpnul vostru absolut! Va supunei sau murii! S-a neles? Ura fusese mascata de spaima, dar exista. Nimeni nu cuteza sa scoat vreo vorba. Am sa iau tcerea voastr drept o afrmaie. * Ct de repede se consuma infnitul! Puterea unei clipe, raportata la nimicnicia pulberii umane i dup aceea? Un imens spatiu gol de orice ar f putut exista vreodat Vidul absolut Izvorul nelegerii absolute? Mult mai uor se distinge un lucru izolat dar daca acel lucru nseamn nimic? Atunci nseamn totul. Poate la alt nivel de profunzime, dar tot e ceva. O alta lumina este aceea care n-a fost niciodat vzut ca lumina. Aici formele i sensurile sunt aa cum nu vor f nicicnd. Aici, eu nu neleg, pentru ca a nelege nseamn a primi lumina din exterior. Aici, totul se nate n interiorul meu i moare nainte de a strbate spaiul n dilatare spre suprafa nsa nu moare de tot. Cercul se nchide pe undeva, dar nici eu nu stiu unde, cnd i de ce. Voi nu vei ti niciodat, pentru ca eu singur voi f uitat nainte sa stiu Djal privea afara. Hublourile ofereau privirilor pierdute o imagine desprinsa poate din visul dintre via i moarte nimic real, nimic ireal, departe i aproape n acelai timp. Pe fondul negru, fulgere luminoase, orbitoare, n toate culorile pe care ochiul omenesc rar le-ar putea vedea, poate niciodat, se ntreptrundeau, zvpiate, zmislindu-se unele pe altele, alergnd mereu fara sa reueasc a se prinde. Nimic nu-l putea scoate din acea stare Nici chiar zgomotul uii, care se deschisese, lsnd pe cineva sa ptrund n ncpere. Care va f fost visul primar al contiinei umane? aa trebuie sa se f prezentat nceputul n ideea ca a existat. Ce sens au toate valurile de ceata fumurie n care i-au mbrcat aripile? Oare, lumina lor vaporoasa i-a uurat, sau i-a ngreunat zborul? De ce? nuntru e o lume cu alte dimensiuni, de care nu tim nimic i nici nu ne intereseaz. Oare ne-am speriat? Ce anse am f avut sa ne pierdem aripile i sa ne prbuim n marea fara culoare, fara expresie i fara fund a gndului primordial? Storul nghii peisajul infernal de afara. Djal ramase ca trezit dintr-un vis. Poate avea de trecut un prag prea nalt, poate avea de cobort prea jos Ochii lui tulburi ointerceptar pe Arif. De ce De ce ai nchis-o? tii bine, domnule Maestru n Biocmp! Daca mai priveti n exterior, la viteza cu care se deplaseaz nava, i pierzi minile! Daca nu le-am pierdut deja Tcerea ramase o clipa, parca mirata, suspendata deasupra capetelor lor. tii care-i problema ta, Djal? Te ataezi prea tare de unele persoane Ai psihicul prea slab. Dezamgirea pe care ai trit-o ia proporii exagerate n mintea ta. Daca toi am f fost ca tine, am mai f ajuns la stadiul de dezvoltare icunoatere la care suntem azi? Un rs spart strpunse camera. Dezvoltare i cunoatere! Ha, ha, ha! Buna idee, Arif! Dezvoltare i cunoatere. Da, Arif, da, omul tie totul. Dar ce nseamn totul? mi poi tu defni aceasta noiune? Razuie pojghia pe care o numeti totul i vei descoperi nc o infnitate de toturi! Cu ct tim mai multe, cu att suntemmai liberi Nu! Cu ct tim mai multe, cu att suntem mai nebuni! A ti, a nelege Pentru ce? Care este scopul?! Ei bine, nu exista nici un scop! Viaa,moarte, cunoatere, nelegere, raiune. Nu exista niciuna dintre toate acestea! Noi le-am inventat! Noi! Pentru ca numai noi existam, aceasta este realitatea! Suntem singuri n Univers! Singuri! Vorbele deveneau din ce n ce mai tumultoase. Djal se apropiase, scprnd. Eti nebun, bolborosi fata, speriata de infnitul nclcit de expresii din ochii lui. Nu, Arif, toi suntem nebuni! Nu mai exista nimic! Am ajuns la capt! Ce este captul, Arif?! Nimic! Suntem singuri, singuri n cercul nostru uciga iperfd! Realitatea Ce e realitatea?! Alta nscocire Merita sa trieti? Dar ce nseamn sa trieti?! tim totul, Arif, tim totul! Arif, nu tim nimic! Nimic! Se prbui. Profesor Arifayen Gatalyol puse la loc, la centura, sedativul cu soc electromagnetic, apelnd un robot pentru a-l aeza pe Djal n pat. Apoi se deprta. Din usa mai cuprinse o data n priviri parul ca un nimb rvit al feteipalide, sfrite, descompuse Iart-m, Djal. Dar ai nevoie de odihna. Poate ca e singura care te-ar mai putea salva. Nu vreau sa pierd singurul prieten adevrat pe care-l mai am. 3. Aractes ajunsese cu bine n apropierea Plamarunului. Acum sttea linitit, nvluit de vidul cosmic, corp tcut, masiv, pe care plpiau ici i colo luminie adormite Prin hublou, Arif putea vedea suprafaa roiatica, plina de pete i riduri, a planetei. n jur se ntindea neantul, netamuit pe atteamii de ani-lumin, luminat de spectrele strvezii ale unor stele din alta lume Att de reci, ca strecurau fori de gheata n venele doamnei profesor, n ciuda sistemului de termoreglare al navei Ba nu, acesta era un frig care venea din interior Teama? Nerbdare? Un om vnjos, purtnd pe fata semnele unei viei dure, i fcu apariia. Profesor Gatalyol Arif i fcu semn sa se aeze. Iat-ne deci la marginea Universului Cum merge treaba, cpitane Haria? Totul e n regula Arif i relua contemplarea, nfgndu-i privirile n necunoscutul imens pe care ecranele de supraveghere se ncpnau s-l lase rece i inert Tcerea cuceri stpnirea n cabina. Mimica lui Haria trada un fel de nelinite. Ca i cum cpitanul ncerca sa nceap o idee, dar nu tia cum i de unde n cele din urma, vorbi: Domnul Rimaas nu s-a trezit nc Speram ca starea dumnealui e spre bine Se opri, ncurcat. Arif i nclina uor capul, rmnnd n continuare sub dominaia panoramei din fata ei. i o vreme nimeni nu mai spuse nimic Nu pentru asta ai venit, nu-i asa, cpitane? Haria ofta, apoi mormi, ca pentru el: Nu vreau sa ma pun n calea dorinelor dumitale, Gatalyol, dar Inspira adnc, apoi izbucni vijelios: Dar e o nebunie! Nimeni n-are nimic mpotriv, iradiaz, de acord, salvam metagalaxia, dar ce v-a apucat acum de vrei sa cobori pe planeta nainte de asta?! Oricum nu e nimic de vzut, statiile i centrele de cercetri, tii bine, s-au retras, n-a mai rmas dect o pustietate ntinsa i rosie de-i zboar ochii! Dac-a ti de ce ma atrage atta, opti ea calma. Eterna enigma e pe cale sa moara nainte de a f dezlegata Dar aa e cel mai bine! Poate ca vreau sa vad chipul ucigaului, poate e doar un capriciu, dar e unul pe care mi-l pot permite. Doar eu controlez situaia! Ce mi se poate ntmpla? Sau eti superstiios, cpitane? Omul bombni nemulumit, dar nu mai insista. Ca sa fi linitii. i Arif fcu unele intervenii la maneta electronica. Daca nu ma ntorc n 35 de ore cosmice, ncepei fara mine. Supraveghetor va f Irio, adjunctul meu. Nu avei dect sa apsai nite butoanei mai ales sa urmrii mesajele programului. E bine? Cpitanul cltin din cap, dar nu mai apuca sa zic nimic-capul osos al lui Irio se ivise prin crptur uii. Profesore, naveta e pregtit. Fata dete buna vremea i dispru pe coridor. * Deci acesta era Plamarunul! O mare ca focul, mpietrita n timpul unei furtuni, ntinzndu-se vlurita pn departe. Aici, un stei coluros parca voia sa se prbueasc, dar mai sttea nehotrt n cumpn. Mai ncolo, vreo duzina de bolovani aezai n chipul cel mai ilogic cu putin unul peste altul. De peste tot rsreau stnci bizare, arznd inerte Pe alocuri apreau formaiuni rozalii, mate, asemenea coloniilor terestre de corali. Din vrfurile dure ale acestor roci picurau molcom stropi strvezii, iar pe corpul lor parazitauparca ace de cristal auriu Ici i colo ieeau la lumina fumegnd izvoare de acid, mbrcnd n cletar solul din jur i apoi intrnd napoi n adncuri ntreaga suprafa era patata de pojghie sticloase i transparente Ei bine, vzuse ea i planete mai artoase. ncepu sa peasc pe solul tare. Din cotloanele ascunse ale vreunei stnci se ridicau despletii aburi glbui, tinznd spre cerul eteric, de culoarea caisei coapte, poate ceva mai rou Departe, Craos, steaua Plamarunului, picotea nvluit n mantia ei albastra, diafana, dezei a altor veacuri i daca vreunul dintre aceti nori palizi i acoperea din cnd n cnd fata, cine mai sttea sa constate? Cu adevrat i zbura ochii rosul acesta! Un zvon slab i atinse urechile. Probabil era cntecul hidritei. n adevr, hidrita nu putea iei la suprafa dect n zonele cu sol poros. Acolo se lovea de asperiti, strbtnd canale foarte subiri, dezintegrndu-se lent dacaera n btaia ndeprtatului Craos, nclecnd creste nevzute de ochi i de aici sunetul specifc. Paii o duser la poalele unei stnci. O frida se adncea lapoalele acesteia, n mruntaiele ei O frida cptuit cu o materie negricioasa.Dup care umbra adncimii nghiea totul Umbra i o pnza strvezie, nvolburata, care se vaieta prelung i gemea chinuit i optea rugtor i striga cu glas stins Un cntec fara expresie, dar att de plin! oaptele se nnodau,ca ntr-o hora de fantasme, lovindu-se n capul fetei Parca voiau sa spun ceva Parca veneau de departe de demult Parca dinuntrul finei ei Parca Parca * nti, au fost nite ceuri nvolburate, nmuiate n culori i expresii contradictorii i un murmur ciudat, de neneles Apoi, ncetul cu ncetul, Djal se trezi de-a binelea. Camera era scldat ntr-o lumina slaba, neputincioasa. i n acea semiobscuritate se reliefau forme bizare, ca de pe altalume Nu, erau doar instalaiile i pupitrul. Fonetul aparatelor de meninere a vieii curgea stins i monoton Lng el era o cutie metalica, neagra, pe care plpiau licurici verzui. Se auzi un glas rece i impersonal, iar plpirile devenir roii: Ce dorii, domnule Rimaas? Omul ramase un pic mpietrit, cu gndul umblnd aiurea prin tainie ntunecate. Apoi se dezmetici i, privind dincolo de cutia metalica: N-am nevoie de nimic. Totui, dup un somn de 52 de ore cosmice, organismul are o serie de necesiti, insista aparatul. Am zis ca nu vreau nimic! Dar Aaa. Crrrr! Altceva nu mai reui sa spun, caci, smucita de la locul ei, decola cu iueala i se opri n usa cabinei, cazd ca masa informa de piese i buci boite de metal. Djal ignorase socul care-i sgetase braul pn n creier cnd smulsese maina enervanta. Ridica palma amorit n dreptul privirii. Uitase ca aparatele erau protejate, acionnd cu soc paralizant la micri neprevzute. Desigur, mna se va reface, dar sensibilitatea nu va f aceeai, iar titlul de Maestru n Biocmp nu Ei i ce-i cu asta?! Respira adnc. ncepea sa se calmeze. Deci dormise 52 de ore cosmice Mai mult de trei zile cosmice! Nimic n comparaie cu timpul Universului La urma urmei Las gndurile acestea la o parte i iei. Pe coridor treceau tot felul de oameni Fiecare cu ale lui, cine tie ce-o f nsemnnd asta Zbtndu-se n venicul cotidian. Imaginndu-i ca triesc. Era nervos. Pe aparaturi, pe oamenii din jur, chiar i pe el nsui. Totul devenise strain i ostil. Ca o imensa lacuna de materie neagra Se ndrepta spre cabina de comanda. Usa era blocata. Simea un cmp de forte care-l opunea rezistenta. Un glas plpi: Numele. Rimaas Djal. Regret, nu avei voie sa intrai. Sunt de-al navei! Rimaas Djal, auzi, patrula de siguran, supraveghetor i toate celelalte, nu-i suna cunoscut, nu are nici un rsunet prin circuitele alea nclcite, ce, i-ai pierdut subrutinele de identifcare?! Circuitele i subrutinele mele sunt n stare foarte buna i stiu cine suntei. Tocmai de aceea n-avei voie sa intrai. Prezenta dv. ar periclita aciunea ntreprinsa. Djal simi nevoia sa se sprijine de peretele de alturi. Cevase ntmpla nuntru De ce nu avea el voie sa intre? De ce ar reprezenta un pericol? Privi usa. Camera de identifcare prea singura legtur cu exteriorul, punct n care cmpul era spart sau cel putin mai slab. n cazul unei ameninri, detectorul tia ce are de fcut. i acion repede Sprijinindu-se cu mna stnga de perete, Djal lasa dreapta sa cada pe lng corp, a resemnare. Ajunsa n dreptul centurii, mna smulse scurt i fulgertor laserul, activndu-l la maxim, n timp ce omul ni n laturi. n aceeai fraciune de secunda, camera fu strpuns, elibernd un ultim jet de raze ferbini, care nsa nu-i mai gsi tinta. Cmpul ceda, iar Djal rbufni n cabina, punnd laserul la tmpla primului om pe care-l ntlni. Acel om se nimeri sa fe Haria. Ceilali rmaser paralizai. Cpitane, ce se ntmpla aici? uier Maestrul n Biocmp. Ce aciune periclitez? Omul, strns de braele vnjoase ca ntr-o menghina, nu spuse nimic; dar mesajele pe care le afa ecranul vorbir n locul lui. Radiai Plamarunul?! i ce legtur are asta cu mine? Arif Unde e Arif? Ea trebuia sa coordoneze aciunea! Unde e profesor Gatalyol?! Vorbete! Sunt dispoziiile ei, vorbi calm Haria. nainte de a cobor pe planeta, ne-a spus sa ncepem daca nu se ntoarce n 35 de ore cosmice. I-am acordat o marja Dar Pe planeta?! Djal simi o moleeal, dar nu slabi strnsoarea. Oprii! Oprii chiar acum! Irio, nspimntat de nebunul care inea laserul la tmpla cpitanului, se conforma, cu micri precipitate. Djal se apropie de pupitru, tastnd un sir de comenzi. Vreo doi fcur n spatele lui o micare ofensiva, dar cpitanul, eliberat, i potoli cu un semn. Djal se ntoarse ctre ceilali. Cred c-ai neles ce-am fcut: fara sa simt cmpul energetic al lui Arif, programul nu va continua. Acum pregtii o naveta 4. Fata deschise ochii. Formaiuni mari de cristal auriu strpungeau tavanul, ca nite candelabre ciudate, ce ningeau cu lumini blonde, adesea scnteind nrvae. Pereii brun-roscati ai peterii n care presupunea ca se afa prezentau crpturi imense, prin care se vedeau alte tunele, tiate de ziduri zbrcite sau coloane sau ducnd la nesfrit. Privindu-i membrele, constata ca era nvelita,ca ntr-un pachet, de o pielita ca un voal de meduza, sub care pulsa un strat vscos i strveziu. Un pic speriata, ncerca sa rup nveliul. Fara tirea ei, o izbi un gnd: Profesor Gatalyol, te-a sftui sa lai metasimedul n pace. Fara el n-ai rezista la vaporii acizi din jurul tau. n plus, furnizeaz energie organismului tau fragil. Nu-l poi rupe, aa ca nu mai ncerca! Era de-a dreptul nspimntat: nu fusese un gnd de-al ei! i totui venise din interior. Nu te speria, Gatalyol. E modul nostru de a comunica. Viaa pe Plamarun?! Probabil visa. Sau nnebunise. Artai-v! Va rog! i spunei-mi ce caut aici! Nu cred ca vrei sa ne vezi, rsun un glas tcut n mintea ei. Dar am s-i spun. Locuim n subsolulplanetei. Cristalele galbene ne dau lumina. Lumina, de intensitate nu prea mare, o primim prin canalele motoare, putndu-i stoca energia; au loc fenomene de natura electromagnetica ce produc micarea. La suprafaa lumina e prea intensa i hidrita prea putina. Vezi tu, hidrita e constituentul nostru principal. Dezintegrarea ei controlata n esutul metasimed ne asigura funcia de nutriie. Cnd acest esut slbete, e vremea pentru hibernare. Petrecem un timp, egal cu cel necesar planetei pentru a efectua un drum complet n jurul stelei albastre, n bazinele de hidrita de sub acest complex de grote i tunele. Ceea ce pentru voi pare sa nsemne moarte, pentru noi e viaa. Cnd ati venit prima data, nu v-am dat atenie. Aveai suprafaa i nici cea mai mica idee despre bazinele de hidrita. Dar acum vrei sa ne exterminai. Am folosit cntecul hidritei amestecat cu infuxuri telepatice sa te aducem aici. Am crezut ca oamenii ceilali nu ne vor iradia, tiind ca eti aici Acum vad ca o vor face, dar nu te putem lsa sa pleci. Nu vrei s-i opreti. Fata ofta. Hidrita ne ucide poporul. De aceea vrei sa ne ucidei pe noi? Depindede voi cum vrei sa o folosii. Nu tiam ca existai Acum tii. Nu, nu ne putei muta, numai aici exista hidrita. Dar nu nelegei?! Sfritul e acelai! Lsai-m sa ncerc Trebuie sa existe o soluie! Tre Ideea se opri la jumtate, ngheata de un for. De dup un zid coluros se ivise un fel de Nu-i putea gsi nume. Prin valurile strvezii ca de meduza se zarea o masa alb-verzuie, plina de cute i creuri, ce aducea cu un creier. De la acesta, nite canale albstrui fceau legtura cu petele de un negru sticlos de pe metasimed.Era o fin plamaruniana. * Naveta lui Djal asoliza, nfgndu-i ghearele n pojghia rosie a planetei. Mai ncolo era o alta naveta. A profesorului Gatalyol. Omul urma direcia indicata de analizorul de urme. La un moment dat, semnalele ncepur sa se nece. Ecranul nu voia sa mai spun nimic. Urechile lui Djal fura izbite de un zvon tnguitor. Cntecul hidritei Se apropie. Susurul apei morii i nvlui ncet, ncet, fina ncepu sa cread ca i optete ceva Dar zgomotul era monoton i slab i vid i dansa n vrteje moi i ameitoare. i cnta i se vaieta i chema i ningea, uor, asupra realitii. i. Nu! Djal se rupse de vraja aceea. N-ai sa ma nvingi, aa cum probabilai nvins-o pe Arif! Nu! Sunt tare! Voi rezista! Trebuie sa rezist Laserul lui ncepu sa roada n pereii fridei de unde rzbtea opotul, lrgind-o. Tumultul apei se nteea furtunos, nfgndu-i ghearele n capul omului. El l respingea cu hotrre. Nu era uor, o clipa de slbiciune ar f nsemnat eecul total Iar cntecul era din ce n ce mai fchiuitor. Vzduhul fu strpuns de ipete acute, slbatice. Djal i acoperi urechile, srind doi pasi napoi. Pleac! Pleac! Du-te! Las-m n pace! ipetele fulgerau i plonjau spre creierul lui n vrteje drceti Se agau de el i-l rupeau i-l otrveau Fata omului era scldat n sudoare. El deschise ochii. ntinse mna tremurnda spre laserul czut mai ncolo. Melodia insuportabila ncepea sa slbeasc, murind ncet, ncet, pn nu mai ramase dect un fricel abia auzit. Crezu ca o biruise. i ridica fruntea i privi n jur. Era linite. Ciudat. Nici susurul apei nu se mai auzea Dintr-o data, dintre valurile tcute rsri spre nlimi un tentacul uria, nzestrat cu gheare ascuite pe spate. Deci asta era! Vzu ca braul imens creste mai mare i mai mare, cutndu-l. l reteza cu laserul Dar surpriza! n locul lui crescur alte trei. Ce mai e i asta?! Trebui sa se apere, dar abia izbutea sa rmn neatins. n scurt timp fu nconjurat de zeci de tentacule nfortoare Sari napoi. Firida din care izvora apa se vedea nc. ndrepta fasciculul verzui al laserului asupra ei i Dihania dispru. n locul ei se ridica un norior rocat ce se mpnzi. Djal se cltin. Untiuit persistent, aproape de limita spectrului uman de sunete, i sfia auzul. Aburul roiatic l nvlui i trecu dincolo de el; l ardea pielea. i privi minilei se ngrozi. Pielea era cenusiu-verzuie i se scurgea, vscoasa. Se vedeau cioturi de oase. Albe Atunci ncepu prpdul. De peste tot ncepur sa apar i sa alerge spre el fine ngrozitoare, ca i cele care-i chinuiser odat copilrian comare. Totul se umplu de rcnete neomeneti. Simea ca pierde controlul. Vru sa ia arma, dar aceasta Nu mai era! Nu mai simea solul sub talpi Ochii ncepur sa i se-nvrtejeasca Urechile s-l vjie Nu mai nelegea i nu mai tia nimic 5. Arif sttea adncita n gnduri. Fiinele acestea n fond, aveau dreptate. Era prea hotrt. Era n puterea lor Dar trebuia sa scape cumva! Care ar f calea de mijloc? De ce nu se ntmplase nimic?! Cu siguran trecuser mai mult de 35 de ore cosmice Sau i se dereglase ceasul biologic? Cteva fine plamaruniene-tapalto, cum se recomandaser, desi gndurile nu cer nume-intrara n grota, trezind-o din meditare. Apariia lor nu o mai nspimnta. De fapt, i se preau chiar simpatici. Aveau simul umorului i cnd i manifestau hazul, biocmpul lor radia plcut, rspndind voie buna.Ct sttuse aici o ntrebaser despre finele pe care le cunotea ea. Le povestisedespre fora i fauna de demult Evita sa le spun ca omul, n aa-zisa lui evoluie, aproape le distrusese. Dar nu se putuse abine s-o gndeasc. Era o umbra grea i o simi n mintea lor Aveau un interes deosebit pentru plante. De cosmos nu le prea pasa. Nici nu prea aveau motive, legai find de planeta lor. i deduseser legile prin calcul i ipoteze pentru a afa probabilitatea existentei altor forme de via. Exactitatea teoriilor descoperite de nite fine care nici mcar nu vzuser suprafaa propriei planete o surprinsese, dndu-i de neles ca au o putere mai mare dect las sa se vad. n fata celor doi tapalto care intraser plutea un pachet de metasimed. Arif tia ca, de fapt, e manipulat de fine. i ncoli n minte o nelinite ciudata Plamarunienii depuser pachetul i se ndeprtar fara sa transmit nimic. Fata se apleca deasupra acestuia i avu o tresrire puternica. Doamne-Dumnezeule! gndi. Djal! Ce i-ai fcut?! Se obinuise sa foloseasc gnduri locul vorbelor. ntr-adevr, Maestrul n Biocmp zcea acolo, cu fata rvit, ca n pragul dementei. A rezistat hipnozei, veni rspunsul. Am fost nevoii s-l sugestionam mai Dur, cum spunei voi. I-am citit memoria. A venit sa te salveze. Deci tine la tine. l vom trimite napoi pe nava. El va convinge fota sa se retrag. Dar Hidrita? Ne-am gndit i la asta. Nu-i face griji. Pleoapele omului se zbtur. Vznd membrana, tresari speriat, dar apoi zri chipul lui Arif i se liniti. Privirea lui ntreba. Eti pe Plamarun, zise ea. Domnii aceia simpatici-i arata spre tapaltoni-te-au adus aici, cum m-au adus i pe mine. Djal se ridica, ameit. Tentaculele Gazul Dihaniile acelea Sugestie telepatica. Sunt nite fine metere n domeniu. Viaa pe Plamarun?! Da. Viaa pe Plamarun. El duse mna la frunte. neleg Arif! Telepatie? Da. Ei aa comunica. i pot cunoate unul altuia gndurile n orice moment? Da n orice moment Fara secrete? Fara Deci fara trdri Djal! Nu-mi place zmbetul care ti s-a lit pe fata! Spune-mi ca n-ai de gnd sa lai balta omenirea i sa rmi pe-aici! Ce a fcut omenirea pentru mine? Nu vorbi asa! Ma faci sa regret ca n fne, ai de jucat un rol de intermediar n dilema n care ne afam cu toii! Eu? De ce eu? Murmura el. Nu m-ar crede nimeni. Sunt considerat nebun. n plus, tu eti cea care controleaz totul acolo. i nu vrei sa rmi toat viaa aici, nu? Pentru ca asta se va ntmpla daca eu sunt intermediarul, iar tu, gajul. Ai vorbit bine, tinere om, rsuna glasul unei idei n capul lui Djal, fcndu-l sa tresar plcut. Gatalyol, are dreptate. Du-te tu pe nava. Da, ai neles. Vad n mintea ta ca n-ai sa ne trdezi * Haria sttea la pupitrul de comanda. Era singur n cabina. Privirea lui se pierdea n adncul ecranului care afa de atta timp acelai mesaj: Proces ntrerupt. Reluare, Continuare, Oprire? Dar gndurile lui erau mult mai departe n timp i spatiu Lucrase demic n fota armatei. Era hotrt i curajos; putea s-i pstreze calmul n oricesituaie. Asta l-a fcut sa ajung la gradul de cpitan la o vrsta destul de frageda; hm! mbtrnise i acum se enerva mai uor Sub masca de conductor perfect se ascundea nsa o sensibilitate rara. i plcea sa priveasc puzderia de stele ce nconjura nava, pe un fond negru i gol de absolut orice; i plcea sa priveasc rsritul Vegoniei pe cerul roz-albastrui cu nuane aurii al Idbarului; i plcea sa se plimbe prin pdurile Matuoniei, unde pletele forilor de matu, albe ca futurarea de pace i atrnnd graioase dintre ramuri, rspndiser acea mireasma ca o chemare ameitoare. i, mai presus de tot, i plcea Gautasul, planeta lui natala Dar nu se mai putea bucura de acestea. Pduri i fori de matu nu mai existau dect n holograme i nici timp nu avusese i nu avea. La scurt timp dup naintarea n grad fusese trimis sa nbue micarea originofla de pe Marte, care amenina sa distrug tot ce construise omul n ultimele milenii; tabra fusese aezat pe Terra. i acolo nvase s-i placa verdele naturii pmntene, azurul pur al cerului, susurul linititor al rurilor Dar acum Terra e capitala Uniunii Intergalactice, ca planeta de proveniena a oamenilor, mprtind soarta celorlalte planete; ctigase sau pierduse n fata fostei capitale? Ah, omul acesta care crede ca poate nlocui natura! Apoi a fost o vreme n care mai mult a lncezit, ndeletnicindu-se cu rscoale ocazionale; se linitiser apele. Dar numai pn la descoperirea Plamarunului. nti se ocupase doar de escortarea transporturilor. Dar dup ce a nceput trafcul cu hidrita, lucrurile au luat o alta ntorstur Acum avea sa se termine; probabil era ultima lui misiune. Simea adesea o oboseala ciudata strecurndu-i-se n oase. Nu ajunsese nc lavrsta btrneii, dar se simea slbit. Nu fusese de acord cu ideea profesorului Gatalyol de a cobor pe Plamarun; ea nu prea tie multe despre surprizele rezervate de necunoscut-pentru ca, desi fusese cercetata, nu se cunotea mare lucru despre planeta hidritei. i tia acum ca avusese dreptate Nu nelegea de ce, dar i fusese recunosctor lui Djal ca intervenise nainte de iradiere Clipocitul camerei de identifcare (noi) de la intrare l anun ca e cineva la usa. Se ridica i mare-i fu mirarea constatnd ca Doamna Gatalyol! n sfrit! Ce s-a ntmplat? Putem ncepe Darce Nu, nu ncepem. Cum?! Haria, pot avea ncredere n dumneata? Da, doamna! Arif zmbi. Simise adevrul spuselor lui. Eti un om bun, cpitane. Vad n mintea ta ca n-ai sa ma trdezi. * Biei, ia priviti ncoace! Nava se retrage! Ce?! Nagank, verifca zona! 0 nave camufate, 0 detectoare capcana i planeta n-a fost iradiata! Ce-au de gnd sa fac?! Ne las noua hidrita! Toat! i dai seama?! Fara statii, fara baze fortifcate, numai hidrita! Vom f catralionari! Auzi, Galayo? Catralionari! Poate s-au dus dup ntriri. Dar chiar nimic sa nu f lsat? Suspect. Cobor sa arunc o privire pe planeta. i sa strngi cta hidrita poi! Ceilali trafcani i ataar dispozitivelede comunicare i dup ce Galayo dispru din cmpul lor vizual se aezar la posturi. Nu ateptar prea mult. Ecranul af imaginea planetei i pe om. Audcntecul hidritei. Cobor prin frida aceea. Pare a f multa! Iu-huuu! Omul se apropie de crptura de unde rzbtea zvonul, pentru ca mai apoi s-i prind capul cu ambele mini. Un tiuit hipnotic sfredeli prin difuzor auzul trafcanilor.Nagank mai avu puterea sa ntrerup legtura sonora. i revenir. Biei, ia uitai-v aici! Galayo czuse la pmnt; pielea ncepuse sa se ntunece la culoare, cptnd un aspect farmicios. Se descompune Sgetai de un gnd se privir. Carnea ncepuse sa se desprind moarta de pe oase * Destul de interesanta ideea plamarunienilor, de a imprima n subcontient ideea ca omul e mort. Haria pea tcut pe coridorul aproape pustiu. Era o ora trzie, lumea se odihnea. Eibine, am scpat de trafcani. Vai de cei ce s-ar mai ivi Nici prin gnd nu mi-ar f trecut, totui, ca exista via pe planeta aceea i nc via care sa sfdeze complexul CHON De prea mult timp n-am auzit de alte fine n afara de oameni. O neleg pe Arif Pardon, doamna profesor Gatalyol. Daca oamenii ar afa de aceste vieuitoare Una dintre lumi ar pieri. Eu mai bine mor dect sa spun. i-aa nu mai am mult de trit I-am dat ieri legtura cu Guvernatorul Central. A reuit sa obin excluderea Plamarunului din Uniune I-a ameit i pe membrii Comisiei Metagalactice Bravo ei Dar stai! Azi n-am vzut-o deloc O presimire i sfie pnza de gnduri. Se apropie deo camera de identifcare: Gsete-o pe profesor Arifayen Gatalyol! Rspunsul veni rece: Profesor Arifayen Gatalyol nu se afa pe nava. Cpitanul simi un val de sfreal. Deci de aceea mi-a ncredinat secretul. Ei bine, n-am s-o dezamgesc. Voi avea grija ca Plamarunul sa rmn Planeta Interzisa. i nimeni n-o sa tie vreodat adevrul. * Steaua albastra apunea. n zare, pe cerul de culoarea caisei coapte ncepuser sa se ntreptrund nuane rocate i glbui, adncindu-se pe o multitudine neinchipuita de dimensiuni Acele aurii de cristal de pe corpul coralilor plamarunieni scnteiau mai viu ca oricnd, parca ar f fost de plasma Parca ar f vrut sa transmit nelepciunea Universului Crestele roiatice ardeau n fcri translucide, iar izvoarele de hidrita purtau nimburi de raze azurii Din pojghiele sticloase rsreau zvelte curcubee strlucitoare, ncolcindu-se n bolti fuide sau cznd n perdele bogate Oamenii citeau ncntarea n sufetele lor i mai citeau ceva Ceva ce n alte condiii s-ar f temut sa citeasc Dar acum nu mai era nici un secret tiau. Acum puteau ti tot ce voiau sa tie. i tiau ca nu vor mai exista niciodat secrete * Oare ct va dura pn cnd se va uza i aceasta jucrie? * i daca totul nu e dect alta nscocire?SFRIT