Școala Postliceală Sanitară

53
Şcoala Postliceală Sanitară “Grigore Ghica Vodă’’Iaşi Proiect de diplomă Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitare Calificarea profesională:asistent medical generalist ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ASTM BRONŞIC 1

Transcript of Școala Postliceală Sanitară

Şcoala Postliceală Sanitară “Grigore Ghica Vodă’’Iaşi

Proiect de diplomă

Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitare Calificarea profesională:asistent medical generalist

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ASTM BRONŞIC

Îndrumător, Candidat,Prof.Lupu Virginia Lupu Oana-Georgiana Anul III,A2

1

-Promoţia 2011-

Îngrijireapacientului

cu astm bronşic

2

Planul lucrării

I.Argument II.Îngrijirea pacientului cu astm bronşic

Obiectiv 1:Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie-Obiectiv 2:Astmul Bronşic:a)Definiţie b)Clasificare

c)Etiologie d)Simptomatologie e)Diagnostic f)Evoluţie/Prognostic g)Tratament h)Complicaţii Obiectiv 3:Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu astm bronşic

a.Fişa tehnică nr.1-Administrarea medicamentelor pe cale respiratorieb.Fişa tehnică nr.2-Injecţia intravenoasăc.Fişa tehnică nr.3-Măsurarea temperaturii

d. Fişa tehnică nr.4-Îngrijirea mucoasei nazale

Obiectiv 4:Procesul de îngrijire al unui pacient cu astm bronşic a. Interviu(culegerea datelor) b.Nevoi fundamentale după V.Henderson

c.Plan de îngrijire Obiectiv 5:Educţia pentru sănătate la un pacient cu astm bronşic

III.Bibliografie

IV.Anexe

3

I.ARGUMENT

Astmul bronşic reprezintă o obstrucţie generalizată a căilor aeriene,cu etiologie multiplă ca durată şi intensitate care apare la persoane cu o hiperreactivitate bronşică la o multitudine de stimuli.

Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice pentru un pacient cu astm bronşic.

Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu astm bronşic şi de care trebuie să ţină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt:alterarea respiraţiei,anxietate,deficit de autoîngrijire,alterarea somnului,disconfort,alterarea comunicării. Obiectivele prezentului proiect sunt:Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe profesionale: 1)Identifică şi localizează principalele părţi ale corpului uman. 2)Clasifică nivelurile de organizare anatomică şi fiziologică. 3)Analizează părţile componente ale corpului uman. 4)Caracterizează principalele funţii ale organismului. 5)Descrie elementele de fiziologie(pe aparate şi sisteme) ale corpului uman. 6)Specifică modalităţile de adaptare ale organismului la variaţiile de mediu. 7)Analizează semnele şi simptomele specifice aparatului respirator. 8)Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagnosticele de îngrijire la pacienţii cu afecţiuni ale aparatului respirator. 9)Elaborează planul de îngrijire. 10)Aplică intervenţiile proprii şi delegate. 11)Evaluează îndeplinirea obiectivelor stabilite în planul de îngrijire. În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu astm bronşic respectând obiectivele generale ale proiectului.Pe plan au fost evidenţiate poblemele de dependenţă,obiectivele de îngrijire,intervenţiile autonome şi delegate aplicate,precum şi evaluarea intervenţiilor apalicate.

4

II.Îngrijirea pacientului cu astm bronşic

Obiectiv1.Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale aparatului respirator.

CAVITATEANAZALĂ

SUPERIOARE

FARINGE

CĂILERESPIRATORII

LARINGE

APARATRESPIRATOR INFERIOARE

TRAHEE

PLĂMÂNII-ORGANE PROPRIU-ZISE ALE SCHIMBURILORGAZOSE

BRONHII

5

B.Fizilogia aparatului respirator Respiraţia reprezintă una dintre funcţiile esenţiale ale organismelor vii în general,funcţie prin care se realizează raportul de oxigen din aerul ambient până la nivelul celular,în paralel cu eliminarea în atmosferă a dioxidului de carbon,realizat din metabolismul celular.Funcţia respiratorie se realizează în trei timpi:-timpul pulmonar-respiraţia externă;-timpul sanguin-respiraţia circulatorie;-timpul tisular-respiraţia internă. Reglarea respiraţiei Respiraţia este adaptată în orice moment la necesităţile aportului de oxigen şi ale eliberării dioxidului de carbon.

Reglarea nervoasă:

*principalii centri ai reflexelor se găsesc în trunchiul cerebral;*ei sunt situaţi în bulb şi sunt alcătuiţi dintr-o componentă inspiratorie şi una expiratorie;*în punte se află alt centru numit centru pneumotaxic(centrul reglator al centrilor bulbari). Reglarea umorală:

*se manifestă prin acţiunea pe care concentraţia sangvină a gazelor respiratorii o exercită asupra centrilor respiratori.

6

Obiectiv 2:DATE DESPRE BOALĂ

a)Definiţie:Astmul bronşic este un sindrom clinic caracterizat prin crize de

dispnee paroxistică expiratorie provocată de stenoza funcţională spastică a

bronhiilor.

b)Clasificare:

-astm bronşic extrinsec(alergic);-astm bronşic intrinsec(endogen). c)Etiologie-În apariţia astmului bronşic sunt incriminaţi următorii factori :

-Factori predispozanţi:

*Factorul genetic existând o predispoziţie familială faţă de această afecţiune.

*Frecvenţa antecedentelor ereditare alergice în astmul bronşic se întâlneşte în

50-70% din cazuri dacă ambii părinţi sunt astmatici sau în 30-50% din cazuri

dacă este numai un părinte astmatic.

*Sexul-masculin sau feminin-are mai mică importanţă.Sub 10 ani

hiperreactivitatea bronşică este mai frecventă la băieţi.

-Factori favorizanţi:

*Factorii favorizanţi constau în existenţa altor afecţiuni cum ar fi:

-Afecţiuni pulmonare(bronşite cronice,scleroze pulmonare).

-Afecţiuni extrapulmonare(rinite,sinuzite,apendicite,colecistite).

7

-Factori determinanţi:

*Factorii determinanţi sunt reprezentaţi de:

-Factori alergeni;-Factori infecţioşi;

-Factori iritativi;-Factori psihici;-Factori endocrini.

Factorii alergici:

-Aproximativ 30-40% din cazuri au o etiologie alergică.

-Alergena pot fi substanţe exogene sau endogene.

Alergenii exogeni pot fi delimitaţi în:

*Alergeni inhalatori(praf de casă,fulgi,polenuri,peri de animale);

*Alergeni alimentari(ouă,căpşuni,carne,lapte);

*Alergeni medicamentoşi(medicamente care produc reacţie alergică în

organism ca Penicilină,Acid acetilsalicilic,Aminofenazonă,hormoni).

Alergeni endogeni:

*microbi,paraziţi,substanţe străine introduse în organism.

Factori infecţioşi:

*în numeroase cazuri debutul astmului bronşic este precedat de infecţii acute

sau cronice ale căilor respiratorii cu rol important la bolnavii predispuşi cu

hiperreactivitate bronşică.

*Astmul bronşic poate fi dat de o varietate de virusuri şi de către unele bacterii.

Factori iritativi:

*Mişcări de aer;*Frig;

*Ceaţă;*Umiditate.

Factori endocrini:

*Factorul endocrin poate declanşa,agrava sau ameliora astmul bronşic.

*Tiroida şi pancreasul endocrin măresc sensibilitatea alergică.

8

Factori ocupaţionali:

*Astmul poate fi provocat prin factori profesionali.

d)Simptomatologie:

*starea prodromală:

-strănut,hidroree nazală;

-tuse uscată;

-lăcrimare,prurit pleoape.

*criza de astm:

-dispnee,tuse,expectoraţie;

-facies care exprimă spaimă şi sete de aer;

-tegumente palid-cenuşii;

-transpiraţii reci;

-raluri sibilante şi ronflante;

-bradicardie.

e)Diagnostic

a.Diagnosticul pozitiv se bazează pe prezenţa a 3 dintre cele 5 criterii de

prezentare.Trebuie să ţină seama şi de echivalenţele alergice,testele cutanate şi

de provocare.

b.Diagnosticul diferenţiat :Trebuie să aibă în vedere astmul

cardiac(dispnee inspiratorie şi polipneică,anemneza şi semne cardiace de

insuficienţă cardiacă stângă),dispnee faringiană,bronşita astmatiformă,dispnee

nevrotică.

f)Evoluţie/Prognostic:Evoluţia este

îndelungată,variabilă,capricioasă.Forma pură apare la copii şi are tendinţa să

diminueze la pubertate.Alteori accesele devin frecvente,subintrante sau se

9

instalează starea de rău astmatic.Prognosticul de viaţă este bun,dar cel de

vindecare este rezervat.

g)Tratament-Crizele de astm bronşic se pot trata şi în condiţii

ambulatorii:

*Bolnavul,menţinut în poziţie şezândă,sprijinit în poziţia cea mai comodă,va fi

şters de transpiraţii.

*Până la venirea medicului care este chemat imediat,vor fi date bolnavului:

-dilatatoare ale bronhiilor:eufilină,miofilin;

-simpaticomimetice:tablete de efedrină,asmofug,asmopent,berotec în inhalaţii

sau sub formă de spray.

Atenţie!În cazul primului acces de astm apărut la un bolnav în ale cărui

antecedente nu sunt semnalate crize de astmă bronşic sau care este cunoscut ca

hipertensiv sau are valori tensionale crescute,se evită simpaticomimeticele.

*Medicul va face apoi indicaţia medicaţiei de urgenţă,medicamentele uzuale de

urgenţă fiind:

-miofilin(bronhodilatator)1-2 fiole a 0,24g în injecţie intravenoasă.Se

administrează lent(3-5minute);

-hemisuccinat de hidrocortizon 50-200 mg i.v(în cazul că criza nu cedează la

miofilin);

-oxigenoterapie.Prin sondă introdusă prin nările bolnavului până în faringe(6-

8cm) oxigenul se administrează umidificat cu debit de 6-8l/minut.În caz de

ineficienţă se recurge şi la alte medicamente: sulfat de magneziu injectat

i.v.lent(10-20ml).

Se continuă administrarea de:

-simpaticomimetice sub formă de

inhalaţii(asmopent,alupent,berotec),bronhodilatin sublingual;

10

-efedrină(fiole a 1 ml 5% în injecţii s.c.1-2fiole),adrenalină(fiole a 1 ml 1‰

injectate subcutanat.

Atenţie!Simpaticomimeticele sunt contraindicate la

hipertensivi,coronarieni,hipertiroidieni.

Starea de rău astmatic-Medicaţia de urgenţă :

-Bronhospasmolitice:miofilin 2 fiole în perfuzie cu ser glucozat 5%.

-hemisuccinat de hidrocortizon în doză iniţială de 50 mg(2 fiole) i.v.,apoi câte

25 mg(1 fiolă) din 4 în 4 ore,timp de 24 de ore.

În cazurile grave doza iniţială recomandată este mult mai mare (100-250

mg),apoi 50 mg,respectiv 100 mg din 4 în 4 ore.

-oxigenoterapie(se instituie încă de la domiciliu).

-antibiotice şi chimioterapice se administrează numai în cazuri de suprainfecţii

bronşice,conform antibiogramei.

Se pot folosi:

-biseptol de 3 ori o tabletă/zi.

-vibramicin 200mg în prima zi şi apoi câte 100 mg/zi(1 capsulă).

-tetraciclină.

h)Complicaţii:

-infecţii bronhopulmonare;

-enfizem pulmonar;

-insuficienţă respiratorie;

-cord pulmonar cronic.

11

Obiectiv 3 :Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu astm bronşic

Îngrijirea bolnavului e o muncă de mare răspundere care implică calităţi morale deosebite.Bolnavul când se internează în spital se supune unui tratament ambulator,îşi încredinţează sănătatea şi chiar viaţa în mâinile acelor persoane demne de acest lucru. Responsabilităţile asistentului medical sunt importante şi pe baza lor se pot structura metode şi indiferent de definiţii,strategii,opinii,mentalităţi stau la baza standardelor pentru un comportament etic. În procesul de îngrijire se impune necondiţionat parteneriatul cu pacientul,echipa de îngrijire(medic,asistent medical,infirmieră etc.). Rolul esenţial al asistentului medical constă în a ajuta individul să-şi menţină sau recâştige sănătatea,să-l asiste în ultimele sale clipe,prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi efectuat singur dacă ar fi avut forţa,voinţa sau cunoştinţele necesare. Asistentul medical trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât pacientul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil(V.Henderson-feb.1991). În prezent activitatea asistentului nu este întotdeauna clară;pentru unii asistentul ajută medical,pentru alţii asistentul practică o meserie autonomă.Acest fapt face ca rolul lui să fie perceput diferit. Asistenţii medicali au responsabilitatea de a propaga drepturile pacientului:*Să-i asigure o îngrijire adecvată în orice condiţie;*Îngrijirea să fie echitabilă,umană şi fără discriminări privind rasa,culoarea,resursele financiare sau convingerile etice;*Să informeze pacientul despre tratament,riscurile aferente,în termeni pe care ei şi familia lor să-i înţeleagă cu uşurinţă,iar aceştia să-şi dea consimţământul în deplină cunoştinţă de cauză;*Să-i informeze şi să-i facă să participe la toate deciziile legate de sănătatea lor;*Să li se asigure confidenţialitatea în timpul discuţiilor,examinării şi tratamentului;*Să le respecte decizia privind refuzul tratamentelor,participarea la cercetări sau experimente,fără să recurgă la acţiuni punitive împotriva lor;*Pacienţii au dreptul să fie educaţi şi informaţi de către personalul care îi îngrijeşte în aşa fel încât să-şi asigure un nivel optim de stare de bine şi să înţeleagă care le sunt nevoile de bază.

12

Rolul autonom al asistentului medical:

Vizează compensarea parţială sau totală a lipsei sănătăţii sau diminuării autonomiei;

Protejarea,menţinerea,restaurarea şi promovarea sănătăţii sau autonomiei individului;

Uşurarea suferinţei şi asistarea individului în ultimele momente de viaţă; Stabilirea procesului de îngrijire; Favorizarea integrării şi reintegrării în familie sau societate; Îndeplinirea rolului necesită deprinderi şi capacităţi profesionale; Din punct de vedere al procesului de îngrijire,intervenţiile aplicate sunt

de natură tehnică,relaţională şi educativă,în funcţie de informaţiile fizice,psihice,sociale,economice,culturale sau spirituale ce privesc individul.

Rolul delegat al asistentului medical: *Vizează abilitatea asistentului de a îndeplini sarcini şi de a aplica îngrijiri medicale sub prescripţie medicală; *Supravegherea clinică a bolnavului şi a efectelor terapeutice; *Participarea şi colaborarea la aplicarea diverselor tehnici invazive de îngrijire; *Aplicarea prescripţiilor medicale. În absenţa medicului asistentul poate aplica intervenţii şi îngrijiri care au ca scop menţinerea vieţii până la sosirea medicului.

13

a)Fişa tehnică nr.1-Adm.medicamentelor pe cale respiratorie

1.Definiţie:Calea respiratorie se pretează la administrarea

medicamentelor,având în vedere suprafaţa de peste 100 m a alveolelor

pulmonare şi vascularizaţia lor bogată.

2.Scop:

-dezinfecţia,decongestionarea mucoasei căilor respiratorii;

-îmbogăţirea aerului inspirit în oxigen,pentru combaterea hipoxiei;

-fluidificarea sputei,expectoraţiei.

3.Inhalaţia:Reprezintă introducerea substanţelor medicamentoase în căile

respiratorii,antrenate de vapori de apă.

4.Materiale necesare:

-inhalator,prosop,vaselină,cort,apă clocotindă;

-substanţa medicamentoasă:esenţe aromate,substanţe antiseptice,substanţe

alcaloide.

5.Pregătirea psihică:

-pacientul este informat cu privire la scopul administrării medicamentelor;

-i se explică modul în care va respira:inspiraţie pe gură,expiraţie pe nas.

6.Pregătirea fizică:

-pacientul se aşează în poziţie şezând;

-se învaţă să-şi sufle nasul;

-se aşează un prosop în jurul gâtului;

-se ung buzele şi tegumentele peri-bucale cu vaselină.

14

7.Execuţie:Asistenta:

-îşi spală mâinile;

-închide ferestrele camerei;

-introduce în vasul inhalatorului cu apă clocotindă o linguriţă inhalant la 1-2

litri de apă;

-aşează pacientul pregătit în faţa pâlniei inhalatorului,îl acoperă cu cortul sau

pelerina;

-menţine distanţa de 30-80 cm faţă de pâlnie;

-invită pacientul să inspire pe gură,să inspire pe nas;

-supraveghează pacientul;

8.Îngrijirea pacientului:

-se şterge faţa pacientului cu un prosop moale;

-este ferit de curenţii reci de aer;

-rămâne în încăpere 15-30 minute.

b)Fişa tehnică nr.2:Injecţia intravenoasă

15

1.Definiţie:Introducerea unui lichid într-o venă prin înţepare poartă numele

de injecţie intravenoasă.

2.Scop

→DIAGNOSTIC: -explorarea diagnostică a unor organe ca

rinichiul,colecistul,ficatul,plămânul etc.

→TERAPEUTIC:-introducerea de substanţe hipertone în cantitate mare

pentru reechilibrarea hidro-electrolitică şi derivate biologice,reprezentând o

cale foarte bună pentru reprimarea bolnavilor şocaţi.

3.Locul injecţiei:-venele de la plica cotului;-venele antebraţului;-venele de pe faţa dorsală a mâinii;-venele maleolare interne;-venele epicraniene.

4.Materiale necesare: -mănuşi,seringi şi ace sterile; -tăviţă renală; -tampon de vată cu alcool; -garou.

5.Pregătirea psihică: -pac.i se explică tehnica şi scopul ei; -este rugat să se aşeze comod pe scaun. 6.Pregătirea fizică: -se aşează pacientul în poziţie şezând;

-se descoperă locul de elecţie.

7.Execuţia injecţiei:

16

→asistenta îşi spală mâinile; →se alege locul puncţiei; →se dezinfectează locul puncţiei; →se execută puncţia venoasă; →se controlează dacă acul este în venă; →se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului; →se injectează lent,ţinând seringa în mâna stângă,iar cu policele mâinii drepte se apasă pe piston; →se verifică periodic dacă acul este în venă, →se retrage brusc acul,când injectarea s-a terminat;la locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat în alcool,compresiv. 8.Îngrijirea ulterioară a pacientului: -se menţine compresiunea la locul injecţiei câteva minute. -se supraveghează în continuare starea generală.

9.Incidente şi accidente:

-injectarea soluţiei în ţesutul perivenos,manifestată prin tumefierea

ţesuturilor,durere;

-flebalgia produsă prin injectarea rapidă a soluţiei sau a unor substanţe

iritante;

-valuri de căldură,senzaţia de uscăciune în faringe; -hematom prin străpungerea venei;

-ameţeli,lipotimie,colaps.

17

c)Fişa tehnică nr.3-Măsurarea temperaturii

1.Definiţie:Temperatura reprezintă rezultatul proceselor oxidative din organism,generatoare de căldură prin dezintegrarea alimentelor energetice. 2.Scop: -evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză. 3.Locuri de măsurare: -axilă,plica inghinală,cavitatea bucală,rect,vagin. 4.Materiale necesare: -termometru maximal; -casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile; -recipient cu soluţie dezinfectantă; -tavă medicală;-lubrifiant;-alcool medicinal; -ceas. 5.Intervenţiile asistentei: -pregătirea materialelor lângă pacient; -pregătirea psihică a pacientului; -spălare pe mâini; -se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă,se clăteşte şi se şterge cu o compresă,se scutură; -se verifică dacă este în rezervor mercurul. a)pentru măsurarea în axilă: -se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţia şezând; -se ridică braţul pacientului; -se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului; -se aşeză termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei,paralel cu toracele; -se apropie braţul de trunchi,cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui;

18

-dacă pacientul este slăbit,agitat,precum şi la copii,braţul va fi menţinut în această poziţie de către asistentă;-termometrul se menţine timp de 10 minute. b)pentru măsurarea în cavitatea bucală: -se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare; -pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas; -se menţine termometrul timp de 5 minute. c)pentru măsurarea rectală: -se lubrifiază termometrul; -se aşează pacientul în decubit lateral,cu membrele inferioare în semiflexie,asigurându-i intimitatea; -se introduce bulbul termometrului în rect,prin mişcări de rotaţie şi înaintare; -termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării; -se menţine termometrul 3 minute; -după terminarea timpului de menţinere a termometrului,acesta se scoate,se şterge cu o compresă; -se citeşte gradaţia la care a ajuns mercurul termometrului; -se spală termometrul,se scutură; -se introduce în recipientul cu soluţie dezinfectantă; -se notează valoarea obţinută,pe foaia de temperatură: *notarea unui punct pe verticală,corespunzătoare datei şi timpului zilei,socotind pentru fiecare linie orizontală două diviziuni de grad; *se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară,pentru obţinerea curbei termice; *în alte documente medicale se notează cifric; *interpretarea curbei termice.

19

d)Fişa tehnică nr.4-Îngrijirea mucoasei nazale

1.Scop:

-menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii superioare;-prevenirea escarelor,infecţiilor nazale,în cazul în care pacientul prezintă sonde introduse pe această cale(pentru oxigenoterapie,pentru evacuarea conţinutului gastric).

2.Materiale necesare:

-tampoane sterile;-ser fiziologic;-apă oxigenată diluată;-mănuşi de cauciuc;-tăviţă renală.

3.Pregătirea psihică:-pacientul se informeză,i se explică necesitatea efectuării tehnicii.

4.Pregătirea fizică:-pacientului i se întoarce capul uşor într-o parte.

5.Execuţie:

-se curăţă fosele nazale,fiecare cu câte un tampon umezit în ser fiziologic; *dacă pacientul prezintă o sondă: -se dezlipeşte romplastul cu care este fixată; -se retrage sonda 5-6 cm; -se curăţă tubul cu un tampon de urmele de romplast; -se îndepărtează crustele de pe mucoasa nazală cu tamponul umezit în apă oxigenată diluată; -se reintroduce sonda gastrică,iar sonda pentru oxigenoterapie se poate reintroduce în cealaltă fosă nazală; -se fixează sonda.

20

6.Îngrijiri ulterioare:

-Se controlează funcţionalitatea sondelor după curăţarea mucoasei nazale;

-Se supraveghează respiraţia pacientului.

7.De ştiut:

-spălarea organelor genitale externe se poate face cu tampoane de vată montate pe pensa porttampon;-la bărbat,se degajă glandul de prepuţ şi se spală cu prudenţă)se previne pătrunderea săpunului în uretră). 8.De evitat:

-contactul mâinilor cu secreţiile nazale; -contaminarea regiunii genitale cu microorganisme din regiunea anală,prin mişcări de spălare dinspre anus spre simfiza pubiană.

21

Obiectiv 4.Procesul de îngrijire al unui pacient cu astm bronşic a)Interviu(culegerea datelor)

1.Informaţii generale: -Numele şi prenumele:S.E. -Sex:F -Vârsta:43 ani. -situaţia profesională:confecţioneră. -Greutatea:89 kg. -Localiatea de domiciliu:Ploieşti -înălţime:160 cm. -stare civilă:căsătorită. -copii:3. -naţionaliate:română. -religie:ortodoxă.

-adresa:IAŞI,Tg.Frumos.

2.Motivele internării: -dispnee paroxistică nocturnă; -tuse productivă; -expectoraţie mucosă; -wheezing. 3.Istoricul bolii: -pacienta este alergică la mucegaiuri,cunoscută cu polipoză nazală,sinuzită etmoidă maxilară cronică bilaterală,deviere de sept,pentru care a suferit două intervenţii chirurgicale;-se internează prezentând dispnee paroxistică nocturnă,tuse productivă,expectoraţie mucoasă;-simptomatologia a debutat în urmă cu 3 luni;-la domiciliu a urmat tratament de specialitate cu Singulaire,Aerius,fără ameliorarea simptomelor.

22

4.Diagnostic:

-astm bronşic infectoalergic sever.

5.Externare:

-starea la externare ameliorată;-se continuă tratament cu:seretide 50/250 mg,1 puf *2/zi; ventolin 2 puf/criză max 3*/zi.-revine la control peste o lună;-evitarea mediului cu noxe:praf,scame,vopsele.

23

b)Nevoi fundamentale după V.HendersonNr.Crt.

NEVOIA MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ

SURSE DE DIFICULTATE

1. A respira şi a avea o circulaţie adecvată.

14 respiraţii/minut -dispnee paroxistică nocturnă cu wheezing;-tuse cu expectoraţie.

Boala actuală.

2. A bea şi a mânca.

Bolnava se poate alimenta singură.

-dietă normală.

3. A elimina. Tranzit intestinal fiziologic,micţiuni fiziologice,fără dificultate.

4. A se mişca şi a menţine o bună postură.

Bolnava se mişcă singură.

Ortopnee,poziţie şezând la marginea patului.

Boala actuală.

5. A dormi şi a se odihni.

Bolnava prezintă o stare de somnolenţă+astenie psihică şi fizică;Nu doarme.

Dispnee paroxistică nocturnă.

6. A fi curat,a proteja tegumentele şi mucoasele.

Bolnava îşi satisface singură nevoile,tegumentele sunt curate.

7. A se îmbrăca şi dezbrăca.

Bolnava se îmbracă şi se dezbracă singură.

8. A menţine tempcorpului în limite normale

36.6°C

24

9. A evita pericolele.

Nevoia este satisfăcută,fiind adaptată la mediu.

10. A comunica. Pacienta comunică cu ceilalţi.

11. A se realiza. Diminuarea interesului

Boala actuală.

12. A se recrea. Discută cu anturajul. Stare de încordare.

13. A-şi practica religia.

Pacienta citeşte rugăciuni.

14. A învăţa. Învaţă să se acomodeze cu noua situaţie.

boala

25

c)Plan de îngrijireDATA PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

11.05.2011 -în criză:dispnee paroxistică cu respiraţie wheezing.

-tuse cu expectoraţie

-anxietate

Combatere

Combatere

Combatere

-bolnava primită în secţia medicală şi instalată în salon;-oxigenoterapie prin sondă nazală 2-6l/sec;-se şterge de transpiraţie;-se asigură macroclimat şi se aşează în poziţie semişezândă;-se linişteşte bolnava.-se măsoară şi se notează funcţiile vitale şi vegetative;-se administrează bronhodilatatoare spray Ventolin 2 puf/criză,max 3*/zi,se pot repeta la 20 sec.-se învaţă bolnava să colecteze sputa,să tuşească în batistă;-se administrează antitusive şi expectorante:Bisolvon 1cp/zi.

-stare alterată,criza cedează într-o oră sau două;-TA=140/90mmHg;-T=36,6resp/min;-P=120bătăi P=120bătăi/min.

-stare generală alterată,tuse productive,cardiac normal;-TA=130/90mmHg;-R=12resp/min;-P=120bătăi/min.

-bolnava este speriată;-P=120bătăi/min;-R=14resp/min.

26

-alterarea somnului

Combatere -antialergice:Ketotifen 1cp(1mg)D+S după masă;-liniştirea bolnavei cu privire la starea sa,explicându-i scopul şi natura intervenţiilor;-se asigură un mediu liniştit şi de securitate;-pacienta să se odihnească corespunzător;-pacienta să facă gimnastică respiratorie,să se plimbe în aer curat,aerisirea camerei înainte de culcare,eliminarea tuturor surselor de zgomot.

-pacienta nu s-a odihnit corespunzător.

12.05.2011 -dispnee cu expir prelungit

Combatere -se măsoară şi se notează în F.O.funcţiile vitale şi vegetative;-se recoltează sânge pentru analize HGL,VSH,leucogramă;-se recoltează sputa şi sumarul de urină;-se merge cu bolnava la radiologie pentru examinare;-se execută spirograma;-se administrează

-stare generală alterată,pacienta acuză dispnee,tuse cu expectoraţie;-TA=130/90mmHg;Rezultatul analizelor:-VSH=29mm/ oră;uree=27.5mg/dl;Hb=13.1lg/dl;Ht=37.8%-Spirografic=disfuncţie respiratorie mixtă;-VEMS scăzut;-Capacitate pulmonară

27

-tuse cu expectoraţie

-anxietate

-alterarea somnului

Combatere

Combatere

Combatere

tratamentul prescris de medic.-se administrează antiimflamatoare Ciproquin 1cp(500mg)de 2ori pe zi;-se adm.tratamentul prescris de medic;-se obişnuieşte pacienta să aibă o igienă riguroasă după contactul cu sputa,să n-o împrăştie.-se aşează pacienta în poziţii în care să favorizeze expectoraţia.-se linişteşte pacienta,i de explică ce trebuie să facă în caz de criză;-învăţarea pacientei să facă gimnastică respiratorie,peste zi să evite mediul alergic,efectueze plimbări în aer curat,să evite mediul ce ar putea provoca criza.

totală crescută,volum rezidual crescut.

-pacienta încă acuză tuse cu expectoraţie.

-teama,cauza bolii actuale.

-somn agitat,neodihnitor.

28

13.05.2011 -dispnee Combatere -se masoară şi se notează în F.O.funcţiile vitale şi vegetative;-se adm.tratamentul prescris de medic;-poziţia pacientei este ortopneică,realizând gimnastică repiratorie,camera este aerisită,pacienta este ferită de curenţi de aer reci şi mediu alergizant;-se învaţă pacienta să folosească spray-urile cu aerosoli.

-TA=130/90mmHg;-R=12resp/min;-P=100bătăi/min;-Rare sibilante pe ambele arii pulmonare,tuse productivă,cardiac normal,staţionar clinic.

-tuse cu expectoraţie

-anxietate

-alterarea somnului

Combatere

Combatere

Combatere

-Se adm.tratamentul prescris şi lichide pentru fluidificarea secreţiilor bronşice.- Se ajută pacienta să-şi menţină curăţenia corporală,se scutură de praf salteaua,paturile şi perna,se aeriseşte salonul.- Se discută cu pacienta,i se explică în caz de criză să astmatică să aibă în permanenţă spray-ul asupra ei;-plimbări în aer liber;-gimnastică respiratorie-adm.de tratament.

-se observă o uşoară ameliorare.

-pacienta este comnicativă,iese cu ceilalţi,are grijă să se ferească de aerul rece,nu mai are stări de teamă.

-pacienta se odihneşte mai bine,dar încă persistă starea de agitaţie.

29

16.05.2011 -dispnee

-tuse cu expectoraţie

-alterarea somnului

Combatere

Combatere

Combatere

-se măsoară şi se notează funcţiile vitale şi vegetative;-se adm.tratamentul prescris de medic;-se aeriseşte salonul,pacienta efectuează gimnastică respiratorie fără indicaţii.

-se adm.medicaţia,pacienta bea lichide spre seară în special pentru fluidificarea secreţiilor.

-adm.tratamentului,se discută cu pacienta şi se efectuează gimnastică respiratorie.

-staţionar clinic;-TA=135/80mmHg;-P=90bătăi/min;T=36.8gradeC;-R=14resp/min.

-tusea s-a diminuat.

-pacienta se odihneşte mai bine.

30

17.05.2011 -dispnee

-tuse cu expectoraţie

-anxietate

-alterarea somnului

Combatere

Combatere

Combatere

Combatere

-se aeriseşte salonul înainte de culcare;-se măsoară şi se notează în F.O.funcţiile vitale şi vegetative;-se adm.tratamentul prescris de medic.-se adm.medicaţia;-pacienta bea lichide pentru fluidificarea secreţiilor bronşice.-se discută cu pacienta,este învăţată să cunoască semnele clinice în criză,să evite infecţiile,să evite factorii declanşatori;-este învăţată să folosească la domiciliu aparate de măsurare a PEF,să observe gradul clinic de agravare a bolii;-se învaţă tehnica adm.corecte a spray-urilor astmatice şi a tratamentului în criză;-se învaţă să evite fumatul şi locurile poluate.-pacienta este învăţată să execute permanent şi corect gimnastica respiratorie;-se adm.tratamentul;-se aeriseşte salonul.

-TA=135/80mmHg;-P=100 bătăi/min;- R=14resp/min;-Pacienta este staţionară clinic.

-tusea este diminuată;-pacienta este staţionară clinic.

-pacienta nu mai are stări de anxietate,îşi controlează boala.

-pacienta se poate odihni,îşi controlează boala.

31

Obiectiv 5:Educţia pentru sănătate la un pacient cu astm bronşic

Educaţia sanitară se adresează:-bolnavior pentru preîntâmpinarea bolilor prin protecţia cu dosul palmei sau batistă în timpul tusei,utilizarea scuipătorilor,vesela şi obiectele de toaletă separate,respectarea recomandărilor medicului.-integrii populaţi:Pentru a se feri de contaminare şi pentru a se prezenta la timp la control.Educaţia sanitară este dificilă pentru că se ridică la problema adaptării regimului de viaţă,de activitate şi de alimentaţie.Bolnavii trebuie să fie conştienţi că tot ce fac este numai spre binele propriei persoane şi că numai dacă respectă indicaţiile prescrise vor putea avea o viaţă normală alături de semenii lor.Educaţia pentru sănătate se face şi în ceea ce priveşte:-strănutul;-tusea folosind batista;-închiderea şcolilor pe perioada epidemiei de boli infecţioase aerogene;-vaccinarea;-chimioprofilaxia;-alimentaţia raţională.Recomandări la externare:-Igiena riguroasă,cu dezinfecţia periodică a lenjeriei,a veselei;-cura de repaus obligatorie;-evitarea eforturilor fizice;-aeroclimatoterapia are efect tonifiant fizic şi psihic prin aerul curat,ozonat de munte şi cadrul de frumuseţe naturală;-camera moderat încălzită;-Alimentaţia bogată în calorii şi vitamine;-regim hidrozaharat la început,apoi progresiv se va îmbunătăţi.Educaţia sanitară constituie o parte integrantă a complexului de măsuri de ordin curativ şi profilactic fiind menită să contribuie la creşterea eficienţei tratamentului,la scurtarea duratei acestuia,la prevenirea complicaţiilor şi recidivelor ce se obţin prin informaţia şi convingerea bolnavilor privind importanţa respectării terapiei medicamentoase şi igieno-dietetice.Asistenta trebuie să realizeze un tratament educativ-sanitar care-i va da posibilitatea să individualizeze îndrumările sale.În acest mod asistenta va putea informa şi sfătui corect bolnavul asupra a ceea ce are de făcut pentru a grăbi însănătoşirea şi a evita recidivele.Asistenta va

32

informa bolnavul despre investigaţiile care trebuie făcute,importanţa acestora şi va căuta să înlăture frica pacientului.Se va explica pacientului cum trebuie respectat circuitul unor sisteme patologice eliminate.Asistenta va educa bolnavul pentru a da o bună informare şi nu dezinformare privitor la evoluţia clinică şi va verifica datele transmise de bolnav.Bolnavului i se explică de ce şi cum trebuie să respecte măsurile de prevenire a recidivelor şi/sau a complicaţiilor.Populaţia trebuie să cunoască că folosirea antibioticelor este bine să se facă numai pe baza unor prescripţii medicale,combătându-se tendinţele de a se utiliza nediscriminatoriu antibiotice în stări febrile neinfecţioase,în scopuri profilactice neindicate de medic,în infecţii virotice,stări alergice.Restabilirea bolnavului impune suprimarea cauzelor care au putut determina sau favoriza îmbolnăvirea,în primul rând a abaterilor de la comportamentul igienic,anularea factorilor de risc comportamental.Influenţa directă,pe care o exercită asistenta asupra pacientului se mai realizează şi prin combaterea şi înlăturarea părerilor şi credinţelor eronate,a ideilor greşite pe care la are uneori bolnavul despre boala sa.

33

III.BIBLIOGRAFIE

-Scorţanu Elena,Îngrijiri În Boli Interne-Manual Pentru Asistenţii Medicali Generalişti,Ediţia a II-a,Editura PIM 2006;

-Borundel Corneliu,Manual De Medicină Internă Pentru Cadre Medii,Editura Med.,Bucureşti,1979;

-Titircă Lucreţia,Manual De Îngrijiri Speciale Acordate Pacienţilor De Asistenţii Medicali,Ediţia a 2-a,Bucureşti,Editura Viaţa Medicală Românească,2001;

-Titircă Lucreţia,Urgenţele Medico-Chirurgicale-Sinteze Pentru Cadre Medii,Editura Medicală,Bucureşti,1989.

34

IV.ANEXE

35

36