ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.4 LUGOJ

ȘCOALA 4 ALL REVISTĂ ANUALĂ A ELEVILOR DIN CICLUL GIMNAZIAL

ANUL I – IUNIE 2015

2

Pentru început…

Dragi colegi, Revista noastră, ȘCOALA 4 ALL ,vi se adresează vouă ! Ea este

rezultatul muncii unor elevi talentați . Aici veți descoperi poezii,

compuneri, gânduri pe care le-am trecut pe hârtie cu scopul de a da și

altora curajul de a naviga pe valurile creației . Sperăm să vă molipsim de

plăcerea cititului și , prin creațiile noastre, să vă demonstrăm că oricine

are ceva de spus.

Promitem că toate textele noastre vă vor încânta! Veți găsi în revistă

și creații în engleză , impresii din călătorii, dar și opiniile noastre în

legătură cu diverse teme!

Încercăm, prin publicația noastră , să atragem elevul-cititor și să-l

facem să se implice !

Răsfoiți (virtual) cele câteva pagini, bucurați-vă de plăcerea de a citi și

nu ne criticați prea tare , suntem la început! Colectivul de redacție

3

CREAȚII LITERARE

ELEV, ȘCOALĂ – cuvinte care ne definesc… acrostih (* pentru începători - acrostihul este o poezie sau o strofă în care literele inițiale ale

versurilor, citite vertical, alcătuiesc un cuvânt sau o propoziție)

Erupții de-nvățătură!

Literatură-n natură!

Economie, în exces,

Vinerea e un succes!

Anca Poruțiu (clasa a V-a A)

Elevul merge E o zi mai specială

Lin pe-o carte, Lun-a noua ; iar la școală!

Elegant și discret E o zi de neuitat,

Visând mai departe! Vancanța s-a terminat!

Larisa Ianculescu Vanesa Lupu

(clasa a VI-a A) (clasa a VI-a B)

Evantaiul desenat, dintr-o carte decupat, Esența de școală

L-a învățat să viseze! La noi este specială.

Elevii s-au ocupat Elevii cei curioși

Valul învățării i-a luat! Vor fi foarte bucuroși!

Alexia Bălan (clasa a VI-a B) Silvia Rusu (clasa a V-a A)

Este de admirat ce faci tu pentru noi

Lecțiile toate noi le învățăm;

Ești eroina noastră dintr-o grădină de eroi.

Vom continua, ce ne-ai învățat tu, să exersăm.

Andrada Blotea-Antoni(text dedicat) (clasa a VI-a A)

4

Școlărelul cel micuț

Cară-n spate-un ghiozdănuț.

O, ce bucurie mare!

Acum e gata de plecare,

Luând cu el încă ceva:

Abecedarul - cartea sa!

Vanesa Lupu(clasa a VI-a B)

Și anul școlar a început!

Cu o carte-n brațe,

O îmbrățișare de la colegi,

Așa dor mi-a fost de toate!

La asta m-am gândit mereu

Acesta este visul meu!

Miriam Uihelyi (clasa a VI-a A)

in English...

School is fun

Classes are clean

High grades are given to good students

Only teachers teach students

Our school is a nice place

Low grades can be given to bad students.

Larisa Novac(clasa a VIII-a A)

5

ficțiune...

Sosirea primăverii

Iarna este pe sfârșite. Zăpada pufoasă și-a pierdut luciul deoarece

îndrăznețul soare se apropie sfios, dorind parcă să-i șoptească faptul că

vremea i-a trecut și să se pregătească de plecare. Lumea de vis se apropia!

Dintr-un strat subțire de zăpadă, ce încă mai sclipea, și-a scos căpșorul

plăpând, cu gingășie, micuțul ghiocel. Ce bucurie pentru toți! Ce fericire!

Vestita primăvară, aducătoare de flori și de toate frumusețile pământului,

și-a trimis sfetnicul ei credincios să-i vestească neîntârziata și așteptata-i

sosire.

Îmbrăcată într-o mantie lungă, verde, împodobită cu fel de fel de

bijuterii colorate și înmiresmate, mult așteptata Primăvară pășește fără

grabă, dar cu hotărâre, să o alunge pe neînfricata Iarnă care cutează să-i

stea împotrivă.

Fetițele și băieții i-au ieșit în întâmpinare, dorind parcă să-i cuprindă

mantia moale pentru a-i grăbi instaurarea în câmpiile odinioară acoperite

de zăpadă.

Odată cu venirea ei, Primăvara a adus și mielușeii cu blănițele lor ca

de spumă ce zburdau alături de copii printre pomii ce își coborau ramurile

pentru a face loc și vestitelor cântărețe să-și facă micuțele cuiburi în

frunzișul lor proaspăt și înflorit.

Ce bucurie-i la sosirea frumoasei Primăveri! Magia ei se împrăștie

peste tot, risipind regretele copiilor pentru trecerea zăpezii și a

ghețurilor.

Minerva Mureșan (clasa a VIII-a B)

6

O zi din viața unui artist

Am o prietenă foarte bună, Anca . Ea mi-a fost alături mereu și, cum

am petrecut mult timp împreună, o cunosc foarte bine.

Anca este o persoană inteligentă și talentată.

Îmi amintesc o întâmplare alături de ea. Era luna noiembrie, mă

hotărâsem să petrec sfârșitul de săptămână împreună cu ea.

Am mers la ea acasă, iar ea a propus să ne plimbăm cu bicicleta; eu

am fost de acord, dar nu știam ce avea să urmeze.

Anca, pe un deal imens cu pante și denivelări, plin de pietroaie de

toate felurile, a început să o ia la vale cu bicicleta.

Neatentă la drum, aceasta striga la mine:

-Haide! Ai curaj! Doar dă-ți drumul!

-Anca, ți-ai pierdut mințile?! strig eu disperată.

Aceasta se întoarce și-și vede de drum, cu un rânjet pe față.

Cum am spus că o cunosc foarte bine, știam de ce a rânjit: pentru că

era sigură că o voi urma. Și așa am și făcut! Am tras aer în piept și am

luat-o la vale. Ce senzații! Cu toate pietrele acelea pe care încercam să le

ocolesc... stânga, dreapta, apoi stânga și din nou dreapta. Ghidonul

bicicletei era în în continuă mișcare.

După ce am ajuns acasă, am întrebat-o pe Anca:

-Cum ai putut să faci așa ceva?! N-am mai putut de frică!

-Privește-mă! a răspuns aceasta, din nou, cu un rânjet pe față.

A început să picteze! Acum am înțeles!

Anca, în fiecare zi din viața ei, trece printr-o serie de emoții, toate

diferite: face lucruri spontane și curajoase; se aventurează, pentru ca apoi

să-și poată transforma emoțiile și sentimentele în artă. Fiecare linie

pictată de ea reprezenta un sentiment, o emoție.

Vai! Dar ce prietenă isteață si inteligentă am!

Andrada Blotea-Antoni (clasa a VI-a A)

7

Două lumi

Era singura lumină în întuneric .

Bezna ne învăluise . Nu speram să scăpăm . Simțeam cum secundele se

scurg și cad de pe marginea Pământului în Marele Hău . Fiecare sunet mai

intens ca niciodată,fiecare miros înțepător, mai...

Firul se rupse.Pixul îmi căzu din mână, lovind podeaua. Era acolo. O pagină

întreagă scrisă . Primul capitol din Marea Poveste ce N-a Fost Niciodată

Povestită . Apoi primele cinci ,nu ...patru paragrafe. Nu era mult, dar era

un început. Eram mulțumit de ceea ce scrisesem până acum. Ceea ce urma

însă...era neconceput încă. ”Ei , lasă ! Treacă de la sine ! Ce-mi vine pe

moment aia și scriu !” Aceasta era mentalitatea mea generală. ”24 Iulie ,

anul 2604, epoca a patra. Se împlinesc patruzeci și una de zile de când

suntem captivi în inima muntelui. Nu știu dacă mai ieșim vreodată.

Rezerve puține. Grăbește-te!”

Încă o reușită . Am scris deja unsprezece capitole. Pot să fac orice ca

scriitor: să-i pun pe oameni într-o vagăună din care o să iasă doar unul, să-i

dau în urmărire generală , să le împuținez rezervele etc. Lumea mea este

nelimitată, e genul „indie”. Controlezi un om sau un grup, doar că, pe foaie,

totul prinde culoare, sentimentele pot fi aranjate mult mai bine decât pe

un monitor.

Sunt mai bine de patru luni de când scriu cartea asta . Am ajuns

disperat. Nu mai știu, nu mai știu ... Nu mai am inspirație ! La o adică , de

ce m-am apucat să scriu? Mai bine era să mă rezum la citit. Am stricat o

cariera întreagă de cititor cu cartea asta . Ce mai treabă! Ce strălucește

focul ! Ce lumină aruncă pe pereții camerei! Doar o limbă de foc ,atât

trebuie !

Văpaia se înteți brusc , apoi pieri , apoi porni iar . Între particulele de

cenușă se vedeau bucăți subțiri și negre.

Marius-Samuel Chifa (clasa a VIII-a B)

8

Cele două orizonturi

Ieri seară am avut un vis foarte ciudat...Totul a început când, deodată, m-

am văzut locuind în două lumi opuse. Întâi, o parte din mine își ducea viața

pe niște meleaguri bogate, frumoase, curate, acolo unde toți oamenii erau

fericiți, în timp ce o altă parte din mine își ducea amarul într-un ținut

sărac, uitat de timp, populat de oameni triști, leneși.

În timp ce oamenii din ținutul bogat munceau, ceilalți nici măcar nu știau

sensul acestui cuvânt.

Îmi aduc aminte că pe meleagurile în care armonia și fericirea ocupau

primul loc, oamenii, muncitori fiind, nu stăteau o clipă. Când nu erau bine

dispuși, oamenii stăteau închiși în casă, izolați, pentru a nu-i molipsi și pe

ceilalți. După ce scăpau de stările acelea, oamenii respectivi ieșeau din

casă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, apoi își continuau activitățile.

Deși munceau din greu pentru a fi fericiți și pentru a avea o situație bună,

nimeni nu se plângea. Erau mulțumiți pentru simplul fapt că sunt oameni, că

trăiesc, că există și încercau zi de zi să construiască amintiri pe care să le

păstreze cu drag, trăind ca și cum ar fi ultima lor zi.

Dacă în acest ținut era armonie și voie bună, pe celălalt domnea

harababura. Aici tristețea era cea în jurul căreia se învârtea totul.

Oamenii erau leneși, răutăcioși, triști. Zi de zi, aceștia nu făceau altceva

decât să se plângă de viața care le-a fost dată, replicile oamenilor având

un final comun: ” Ești încă om!”, ei sperând ca pe lumea cealaltă să se

bucure de o cu totul altă viață.

Ce-am înțeles eu din visul meu? Că trebuie să ne străduim să trăim ca și

cum ar fi ultima noastră zi, numai așa ne putem construi amintiri valoroase!

Karinna Barbu (clasa a VIII-a B)

9

Pe țărm, dimineața

Valurile se sparg domol de coastă . Apele se retrăgeau tăcute, apoi

loveau stâncile nemișcate.În jur, întuneric. Pe boltă, câteva stele licăresc,

apoi li se alătură zeci, sute, mii, milioane.

Pete negre, profunde, călătoresc pe marea pânză înstelată înghițind

ce le iese in cale. Bezna învăluie totul în frig și inospitalitate.

O dungă roșie-n zări se aprinse . Plasa păli, lăsând la iveală bulgărași

plutitori de vată de zahăr. Negrul se transformă în gri,iar griul se

transformă într-un albastru închis .Apele se umflară, izbind haotic coasta.

Curând , adânc lumina-n ape o să-mpungă scoțând la iveală marea de

turcoaz.

Lumina străpunse deodată întunericul. O rază izolată se așeză pe o

stâncă. Repede, mii și mii cuprinseră lumea întreagă alungând întunericul.

Soarele , de un galben-portocaliu, își arătă plinătatea splendorii, ridicându-

se din mare. O răcoare caldă cuprinde văzduhul , ducând veștile mai

departe, cât mai departe.

Cu inima fermecată de minunăția dimineții, zac pe țărm în bătaia

valurilor și a râulețelor de raze de soare.

Marius-Samuel Chifa (clasa a VIII-a B)

10

in English...

Her

Dim lights flickered in the thick fog. Tall trees stretched into the dark

to a cloud-covered sky. Drops of light rain fell into the mud pools of

London.

She stood right beside a tree. Her trembling white hand held a black

umbrella. You could see she was cold. Her face had turned pale, her lips

almost blue. She was dressed fancily, but didn’t wear a hat. Beyond the

sidewalk in front of her, and onto the road, cabs were racing to and fro.

The horses’ hooves hit the rocky road with a loud noise.

It was as if she looked that way, and yet didn’t. Her gaze would change

each moment. She was growing restless, wishing to leave the dreadful

place but there was something keeping her in place.

A cab stopped at the building beside the road. It was painted black.

The driver stood in front holding the reins of the horse. The gates

opened and a young man in a fine black suit walked out. The gates closed

with a loud sinister noise. He stopped beside the cab. The young man

turned his gaze towards the sidewalk as if looking for someone. He shook

his head and entered the cab. The carriage drove away out of sight.

She bit her lip so hard, red blood oozed out of it. She looked angry but

altogether relieved. She turned away and started running into the fog,

never to be seen again. Marius-Samuel Chifa (clasa a VIII-a B)

Beside the beach

It was an autumn evening. The sky was grey. It was a melancholic

evening. Beside the beach three children, two boys and a little girl were

playing. They were dressed with jackets so that they would be warm.

The water was a deep blue and the sand was cold and humid. Waves

were crashing on the beach causing white foam to come up. The waves

were moving back and forth, never stopping, never hesitating, always

with the same rhythm.

The three little friends were playing in the sand. It was chilly outside

but it didn’t bother them. They were burrying a treasure. The symbol

of their eternal friendship. They finished digging up a hole and knelt

11

beside it. The little girl placed the chest in the hole on the cold sand.

Before covering the chest, they joined hands and promised to be

forever friends. It all seemed like a game.

The sky is grey. The wind is blowing and it’s chilly. The sand is cold and

the water is a deep blue. Beside the beach three young adults are

holding a treasure box. It’s empty. It has always been. No. It’s full of

memories. Rebeca-Lidia Chifa (clasa a VII-a A)

12

însemnările unui mic turist...

MISTERELE MUNȚILOR

Munții Parâng. Niște munți plini de mister și de farmec, unde totul

este liniștit și frumos. Am urcat cu familia mea, cu mașina, pe frumoasa

Transalpina. Un drum complicat, plin de serpentine periculoase pe care

le-am parcurs pe întuneric. Aproape de vârf am observat că nu mai era

niciun arbore. Doar pajiște. Luna plină veghea drumul nostru, iar pe cer

nu se vedea niciun nor.

Am ajuns la Rânca și am căutat o pensiune unde să stăm peste

noapte, a doua zi dorind să plecăm mai departe în vacanță. Ne-am cazat

la o pensiune drăguță și am coborât să luăm cina. Atmosfera era liniștită

și plăcută. După aceea am mers în cameră și am intrat în lumea viselor.

A doua zi m-am trezit mai devreme și am decis să ies pe balcon să

admir priveliștea. În depărtare, se vedea cum munții sărută bolta

albastră, iar pădurea de brazi privea liniștită cununia acestora. Vedeam

pârtia de ski, acum goală, dar imaginându-mi că iarna era plină de

iubitori de zăpadă.

Am stat și am inspirat aerul curat, admirând în continuare

frumusețea munților.

După ce am luat micul dejun, am plecat înapoi pe Transalpina, dar cu o

altă destinație. Am admirat drumul și împrejurimile lui. Totul este așa

misterios și fermecător! Oare care este povestea acestui munte?

Diana Mișcuța (clasa a VIII-a B)

13

GRECIA- ȚARA LEGENDELOR

Grecia este o țară situată în sud-estul Europei, în Peninsula Balcanică.

La nord se învecinează cu Bulgaria, Republica Macedonia și Albania, la est

cu Turcia și cu Marea Egee, la vest cu Marea Ionică iar la sud cu Marea

Mediterană. Orașele pe care le-am vizitat sunt foarte frumoase, pline de

mister și de legende, acestea fiind Atena, Patra, Varda și un sătuc liniștit

numit Noua Manoladă.

Marea caldă, nisipul fin și soarele cel darnic au făcut vacanța pe

care am petrecut-o acolo de poveste.

Portul Pireu, care se află în orașul Pireu și este mare, cu multe

vapoare, m-a impresionat.

Dacă veți vizita Grecia, veți avea ocazia de a mânca multe fructe de

mare și diverse feluri de pește.

Nu îndrăznesc să vă spun mai multe pentru a vă face să vizitați și voi

această țară minunată!

Alexia Bălan (clasa a VI-a B)

BULGARIA

Bulgaria este o țară cu un țărm muntos și foarte puține plaje cu nisip.

Pe malul mării sunt foarte, foarte multe hoteluri și restaurante.

În restaurante există o varietate foarte mare de preparate, dar mai

ales cele cu specific mediteranean. Aproape fiecare fel de mâncare

conține pește, calamar și alte fructe de mare.

Majoritatea hotelurilor au piscină la etaj, cu vedere la faleză.

14

În orașul Varna era o singură plajă cu nisip și apă limpede. În acea

apă superbă se vedea aproape până la cinci metri adâncime. Erau tot felul

de pești interesanți și chiar meduze. Nisipul avea o culoare aurie, de aceea

denumirea regiunii era „Nisipurile de aur”. În Varna era un port imens în

care erau acostate zeci de vapoare și yahturi. În fiecare zi se organizau

excursii pe mare pentru a putea admira frumusețea mării.

Într-un orășel de lângă Varna, numit Balchik, se afla un parc botanic

care a fost cândva grădina castelului reginei Maria. Vizita în parcul botanic

mi s-a părut cea mai interesantă parte a excursiei.

De aceea iubesc eu Bulgaria, deoarece este una dintre cele mai

frumoase țări din Europa.

Vlad Constantinescu(clasa a VI-a A)

VIENA

În vacanța de iarnă, am vizitat Viena, capitala Austro-Ungariei de

altădată, capitala Austriei de astăzi.

Drumul până acolo a fost liniștit, dar când am ajuns la destinație, în

fața hotelului, am coborât din mașină și un vânt amenințător m-a

străpuns.

Imediat ce ne-am cazat, am pornit să explorăm acest minunat oraș.

Am trecut pe lângă o biserică minunată construită din lemn

sculptat.Apoi, am ajuns în centrul Vienei unde zecile de trăsături

așteptau turiștii pentru a le prezenta orașul. Acestea erau realizate

dint-un lemn masiv, negru ,sculptat, iar caii strălucitori purtau un

harnașament regal care li se potrivea perfect.

A doua zi am vizitat palatul Schonbrunn. Încăperile acestuia erau

fermecătoare. Am văzut sala balurilor, dormitorul prințesei Sisi, unde

15

se afla o machetă a chipului prințesei, al cărei păr se spune că-i ajungea

până la călcâie.

Totul în acestă călătorie m-a impresionat și m-a lăsat fără cuvinte.

Singurul lucru neplăcut a fost frigul.

Miriam Uihelyi (clasa aVI-a A)

in English...

PARIS

Paris. City of lights. Capital of France. All of its beauty is watched

by the Eiffel Tower. If you climb to the top you can admire everything.

From above you can see how, far away, the buildings are kissing the

sky where, sometimes, a little cloud white and fluffy walks on it. On the

streets and on the boulevards you can see tourists with maps and guides

who photograph everything that seems interesting, but especially the

Eiffel Tower. Each in his own business, some people walk to Louvre

museum, maybe because they want to see the greatest painting of Lonardo

da Vinci, Mona Lisa. Others take pictures in front of the Eiffel Tower and

some young lovers promise to love each other, in the most romantic city of

Europe.

Once you are here, you don`t want to leave but unfortunately you

have to. All you can do is look back and say “Au revoir”.

Diana Mișcuța (clasa a VIII-a A)

16

sfaturi de bine...

ATUNCI CÂND CREZI, REUȘEȘTI Eu, soră mai mare, am fost întrebată de fratele meu mai mic ce

înseamnă ” Cine crede-n zbor este stăpân peste zare”, o expresie pe care a

găsit-o într-o carte. Neștiind cum să-i explic pentru a înțelege mai ușor,

i-am zis:

- Ascultă povestea pe care urmează să ți-o spun, apoi vei înțelege sensul

acestei expresii.

Curios și dornic de a descoperi, mi-a ascultat atent întâmplarea din

clasa a VII-a: ”Anul trecut, pe data de 11 februarie, eram foarte agitată.

Urma să particip la Olimpiada de Limba română, era etapa județeană.

Trebuia să dau tot ce era mai bun, pentru a obține un punctaj demn de

această etapă, poate chiar și un premiu. Pe lângă faptul că am învățat

foarte mult, am fost optimistă și am sperat până în cea din urmă clipă că

voi fi printre cei mai buni. Ei bine, se pare că asta m-a ajutat! Am obținut

premiul al II-lea, după care urma să particip la un concurs național, ca

reprezentantă a județului nostru la clasa a VII-a, organizat la Iași. Ce

putea fi mai frumos? Faptul că toți mă felicitau, sau automulțumirea că

am reușit pentru prima dată o asemenea performanță?

Așadar, am crezut în mine, în puterile mele, până în ultima clipă și am

obținut un premiu dar și o experiență minunată. Cam așa e și cu expresia

” Cine crede-n zbor este stăpân peste zare”. Dacă tu crezi că poți zbura,

atunci înseamnă că întreaga realitate înconjurătoare îți aparține și nimic

nu te poate împiedica să faci ceea ce ți-ai propus, atâta timp cât crezi în

tine și în ceea ce poți face!

Karinna-Alexandra Barbu (clasa a VIII-a B)

17

SPORT, MIȘCARE, STARE DE BINE

Sportul. Este bine ca orice elev să știe că sportul e de folos. Sportul,

mișcarea ne ajută atât fizic, cât și psihic. Starea de bine apare atunci

când ai o minte limpede.

Mișcarea te ajută să te eliberezi de gânduri, probleme și pentru un

moment să uiți de lumea reală. Lumea reală unde nimeni și nimic parcă nu

te mai încântă.

Eu… când am o problemă, uit de ea prin mișcare. Atunci când simt că

nimeni nu mă înțelege, mă pierd în liniștea tainică a mișcării, unde uit de

toate. De mică am avut în minte sportul și mișcarea. Aș vrea să îndrum pe

oricine, cu atât mai mult elevii, să facă mișcare. Ar trebui să găsim asta ca

ocupație principală, nicidecum calculatoare, high-tech-uri și altele. Sport și

mișcare! Larisa-Andreea Novac(clasa a VIII-a A)

ELEVII ȘI CONCURSURILE ȘCOLARE Pe parcursul anilor de școală, fiecare elev cu rezultate admirabile a

participat măcar o singură data la un concurs, o olimpiadă. Deși uneori nu

obțin tocmai rezultatele dorite, elevii trebuie să fie motivați de faptul că

au ajuns la o astfel de etapă pentru care pregătirea durează un timp

îndelungat și necesită răbdare și efort. Atunci când rezultatele la astfel

de competiții sunt dintre cele mai bune, elevii dobândesc o mai mare

încredere, continuând să participle și să obțină diplome.

Prin urmare, orice efort al elevului depus în plus față de ceilalți

colegi îi aduce atât lui, cât și părinților sau profesorilor, o satisfacție

nemaipomenită care în continuare îl motivează să își dorească mai mult si

tot mai mult, astfel încât să-i învingă pe ceilalți, căci acesta este cel mai

frumos premiu pe care îl poate obține.

Karinna-Alexandra Barbu (clasa a VIII-a B)

18

SĂ NE VALORIFICĂM TALENTELE

Eu cred că toată lumea are câte un talent ascuns: desenul, muzica,

actoria; ar fi păcat să nu profităm de acestea.

Există persoane foarte talentate care nu vor să pună accent pe

talentul lor, ceea ce, din punctual meu de vedere, este o mare pierdere.

Ai putea să-ți câștigi traiul din talentul tău și ai duce o viață foarte

bună. Cu toate acestea, unii aleg să renunțe la talentele lor, găsind alte

ocupații obișnuite.

Dacă într-adevăr ești talentat, de ce nu ai face ceva legat de asta?

Normal, trebuie să începi de jos, dar în final vei ajunge la performanță și

rezultatele nu vor fi dezamăgitoare.

E păcat să nu-ți evidențiezi talentul; în lume sunt atâția oameni care

renunță la talentele lor, neștiind ce persoane deosebite sunt…

Andrada Blotea-Antoni (clasa a VI-a A)

19

SĂ SPUNEM NU! VIOLENȚEI Violența este, din păcate, adesea întâlnită în mediul școlar, unde

consider că nu ar trebui să-și găsească locul. Mulți copii dau dovadă de

violență fizică sau verbală, fără să fie conștienți de posibilele urmări.

Totuși, ceilalți ar trebui să ne mobilizăm și să spunem ”NU!” violenței, căci

toți ne dorim să trăim și să ne dezvoltăm într-un mediu sigur și armonios.

Karinna Barbu (clasa a VIII-a B)

SA PROTEJAM MEDIUL!

Eu cred că protejarea mediului este foarte importantă!

Plantele au nevoie de apă curată și soare, dar la fel și noi, tot ce este

verde nouă ne dă oxigen!

Mediul este important pentru fiecare vietate din lume și pentru

fiecare persoană, viața noastră depinde de mediul înconjurător.

Dacă îți dorești o viață sănătoasă și frumoasă, ai grijă de mediul în

care trăiești! Larisa Ianculescu (clasa a VI-a A)

20

În speranța că rândurile noastre v-au încântat, vă mulțumim

pentru răbdarea de a le citi și promitem că vom reveni anul școlar

viitor cu noi texte și, poate, cu mai mulți colegi de-ai noștri!

Colectivul de redacție:

Poruțiu Anca – clasa a V-a A

Rusu Silvia – clasa a V-a A

Bălan Alexia – clasa a VI-a B

Blotea-Antoni Andrada – clasa a VI-a A

Constantinescu Vlad – clasa a VI-a A

Ianculescu Larisa – clasa a VI-a A

Lupu Vanesa – clasa a VI-a B

Uihelyi Miriam – clasa a VI-a A

Chifa Rebeca – clasa a VII-a A

Barbu Karinna – clasa a VIII-a B

Chifa Marius-Samuel – clasa a VIII-a B

Mișcuța Diana- clasa a VIII-a A

Mureșan Minerva – clasa a VIII-a B

Novac Larisa - clasa a VIII-a A

Profesor coordonator: Mâțu Minodora-Elvira (Limba română)

Profesori colaboratori: Gheorghiță Cristina (Limba engleză)

Moroz Margarete (Limba engleză)