Civil GENERAL. CLUJ NAPOCA

39
Curs 1 01.03.2013 ACTUL JURIDIC CIVIl Actele juridice civile sunt, in esenta, manifestari de prevazute de lege, cu scopul de a produce efecte juridice (de a cre juridice civile). Actul juridic nu treuie confundat cu inscrisul in care, de reg vointa este incorporata cu scopul de a preconstitui un mijloc de dov inscrisul se contopeste, practic, cu actul juridic, tratat ca o cond acestuia. Ca urmare, inscrisul doveditor nu poate fi desemnat prin sintag eventual, prin cuvantul #act$, cu precizarea necesara ca, atat in le concizia e"primarii, in locul e"presiei #act juridic$ se foloseste c inscris/act doveditor). %n raport de modul lor de formare, actele juridice civile sunt categorii& acte unilaterale si contracte. Actul unilateral ' & pre deoseire de vec*iul Cod Civil, care nu cupr principiu privitoare la actul unilateral, noul Cod Civil ii consacr 132-). rima sectiune cuprinde dispozitii generale, cea de a doua s ca izvor de oligatii. ectiunea %& Art. 132 . egimul juridic. aca prin lege nu se prevede a legale privitoare la contracte se aplica in mod corespunza Aceasta inseamna, in principal, ca, pentru a fi valail, actul intruneasca conditiile esentiale prevazute de art. 11 - C. Civ. pent capacitatea de a contracta, consimtamantul partilor, un oiect deter si morala. Aceasta mai inseamna si ca actului unilateral i se vor aplica, compatiile, dispozitiile legale privitoare la nulitatea contr prevad cauzele de nulitate, regimul juridic al nulitatii si efectel rin art. 132+ C. Civ. se da o definitie legala actului unilate unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de vointa

description

NCC, CLUJ

Transcript of Civil GENERAL. CLUJ NAPOCA

Curs 1 01.03.2013ACTUL JURIDIC CIVIlActele juridice civile sunt, in esenta, manifestari de vointa facute in conditiile prevazute de lege, cu scopul de a produce efecte juridice (de a crea/modifica/stinge raporturi juridice civile).Actul juridic nu trebuie confundat cu inscrisul in care, de regula, manifestarea de vointa este incorporata cu scopul de a preconstitui un mijloc de dovada. Numai prin exceptie, inscrisul se contopeste, practic, cu actul juridic, tratat ca o conditie esentiala de validitate a acestuia. Ca urmare, inscrisul doveditor nu poate fi desemnat prin sintagma act juridic ci, eventual, prin cuvantul act, cu precizarea necesara ca, atat in lege, cat si in doctrina, pentru concizia exprimarii, in locul expresiei act juridic se foloseste cuvantul act (cu sensul de inscris/act doveditor).In raport de modul lor de formare, actele juridice civile sunt grupate in doua mari categorii: acte unilaterale si contracte.

Actul unilateralOBS: Spre deosebire de vechiul Cod Civil, care nu cuprindea nicio dispozitie de principiu privitoare la actul unilateral, noul Cod Civil ii consacra doua sectiuni (art. 1324 1329). Prima sectiune cuprinde dispozitii generale, cea de-a doua se refera la actul unilateral ca izvor de obligatii.Sectiunea I:1. Art. 1325. Regimul juridic. Daca prin lege nu se prevede altfel, dispozitiile legale privitoare la contracte se aplica in mod corespunzator actelor unilaterale.Aceasta inseamna, in principal, ca, pentru a fi valabil, actul unilateral trebuie sa intruneasca conditiile esentiale prevazute de art. 1179 C. Civ. pentru validitatea contractului: capacitatea de a contracta, consimtamantul partilor, un obiect determinat si licit, o cauza licita si morala.Aceasta mai inseamna si ca actului unilateral i se vor aplica, in masura in care sunt compatibile, dispozitiile legale privitoare la nulitatea contractului, respectiv acelea care prevad cauzele de nulitate, regimul juridic al nulitatii si efectele nulitatii.Prin art. 1324 C. Civ. se da o definitie legala actului unilateral, prevazandu-se ca este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de vointa a autorului sau.

Trasaturi ale actului unilateral:1. Actul unilateral se formeaza in baza manifestarii de vointa a autorului sau, fara a fi nevoie si de acordul/consimtamantul unei alte persoane, ca in cazul contractului. Aceasta caracteristica exista si in cazul in care, potrivit legii, ele sunt supuse comunicarii, deoarece comunicarea are doar rol de informare a destinatarului actului unilateral. Totodata, aceasta trasatura caracterizeaza si actele unilaterale care confera un beneficiu unei alte persoane, beneficiu ce poate fi acceptat/refuzat (ex.: legatul testamentar/testamentul confera un beneficiu legatarului, pe care acesta il poate accepta/refuza, insa vointa testatorului nu se intalneste nicio clipa cu vointa beneficiarului legatului pentru a forma un acord, ca in cazul contractului).1. In cazul actelor unilaterale, nu exista parti/o singura parte, ci exista un autor si, implicit, un destinatar, al manifestarii de vointa care, de regula, este determinat, iar in cazurile prevazute de lege, poate fi nedeterminat (de pilda, atunci cand se face o promisiune publica de recompensa).1. Actul juridic unilateral nu poate sa creeze drepturi pentru autorul sau, transformandu-l in creditor si, pe cale de consecinta, nu poate sa creeze obligatii pentru destinatarul sau, transformandu-l in debitor. O persoana poate deveni debitor numai in baza propriei sale vointe ori in baza unei dispozitii a legii.1. Actul unilateral, atunci cand prevede legea sau rezulta dintr-un contract prealabil, poate modifica/stinge un drept al unei alte persoane (de exemplu, drepturile potestative se exercita, de regula, prin acte unilaterale, avand ca efect modificarea).1. Actele unilaterale prin care se modifica/stinge un drept al destinatarului trebuie comunicate acestuia in modul prevazut de lege sau intr-o alta modalitate adecvata. Efectuarea acestei formalitati prezinta importanta deoarece efectele actului se produc din momentul in care comunicarea a ajuns la destinatar, chiar daca acesta nu a luat cunostinta de continutul ei, inclusiv din motive ce nu ii sunt imputabile.

S-ar parea ca actele unilaterale pot fi revocate in acelasi fel in care au fost facute prin vointa unilaterala a autorului lor. Insa, pentru a asigura securitatea circuitului civil, actele unilaterale devin irevocabile (de pilda, atunci cand comunicarea a ajuns la destinatar), iar atunci cand au fost facute pentru un anume termen, ele sunt irevocabile pana la implinirea termenului (v. art. 1191 C. Civ.).

Curs 2 08.03.2013CONTRACTUL CIVIL

NCC consacra lgislativ/legal o realitate care a fost recunoscuta si in conditiile vechiului CC (art. 1167). Alineatul 1() toate contractele se supun regulilor generale prevazute de codul civil in capitolul consacrat contractului art. 1166-1323. In al doilea rand, atunci cand este cazul, contractele se supun si reglementarilor particulare specifice lor prevazute fie in cod fie in legi speciale. De exemplu, vanzarea, locatiunea, donatia, au reglementari proprii in cuprinsul CC. Este de observat ca uneori atat regulile generale cat si cele speciale aplicabile contractului au un caracter supletiv, ceea ce inseamna ca ele se vor aplica doar in masura in care prin clauzele contractului, respectiv prin normele private, partile nu vor stabili altfel. Cat priveste posibilitatea partilor de a reglemnata raporturile dintre ele prin incheierea unui contract, CC prevede doua principii:1) Cel prevazut de art. 1169 Principiul libertatii de a contracta, potrivit careia partile sunt liberesa incheie orice contracte si sa determine continutul acestora in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri. 2) Principiul bunei credinte prevazut de art. 1170, potrivit careia partile trebuie sa actioneze cu buna credinta asupra negocierii si incheierii contractului cat si pe parcursul executarii acestuia. Potrivit art. 1166, contractul este acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane, cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic. Frecvent in textele CC se foloseste cuvantul conventie pentru a desemna un acord sau o intelegere intre doua sau mai multe persoane. In doctrina vechiului CC s-a ridicat problema daca contractul/conventia desemneaza doua realitati diferite sau daca ele sunt doua notiuni sinonime. Deoarece nu s-a putut stabili un criteriu prin care sa se fac distinctia ntre cele doua notiuni, s-a admis ca ele sunt sinonime. Uneori contractul este evocat prin termenul tranzactii. In realitate tranzactia potrivit art. 2267 este contractul prin care partile previn sau sting un litigiu, de regula prin concesii sau renuntari reciproce. In al treilea rand, uneori in practica se vorbeste de precontracte, iar legea vorbeste de promisiuni sau promisiunea de a contracta, prin acestea desemnandu-se un contract prin care partile convin ca in viitor sa incheie un alt contract ale carui elemente sau clauze sunt deja cuprinse in antecontract. Daca incheierea unui contract presupune o prealabila anuntare si forma autentica, partile pot incheia o astfel de promisiunea prin care se obliga sa fac demersul pentru obtinerea autorizarii si sa se prezinte la un moment dat laART. 1279 Promisiunea de a contracta.Rezulta ca acordul de vointa care constituie defapt contractul, se realizeaza intre doua sau mai multe persoane. Acestea sunt partile contractului. Din textul art. Rezulta ca pot fi doua parti sau mai multe parti, mai multe parti avem in cazul contractului considerate plurilaterale, ex: contractul de societate. Partile sunt acele persoane care isi manifesta vointa la incheierea contractului si in patrimoniul carora se produc efectele acestuia, efectele contractului. Uneori mai multe persoane pot sa alcatuiasca oceeasi parte a contractului, de exemplu coproprietarii unui bun, atunci cand fac o oferta de vanzare a bunului alcatuiesc impreuna autorul ofertei iar la incheierea contractului alcatuiesc impreuna o singura parte, respectiv vanzatorul. Nu orice persoana acre isi exprima vointa la incheierea contractului devine parte a acestuia, De exemplu in cadrul reprezentarii conventionale, consimtamantul il da reprezentantul, parte devine insa cel reprezentat. Doctrinar se face distinctie intre partile originare, respectiv intre aceea care incheie contractul, si partile survenite, adica acelea care se substituie celor dintai pe parcursul executarii contractului. De exemplu, mostenitorii partilor se substituie acestora devenind astfel parti survenite. Contractul nu este un act juridic exclusiv de natura civila. Mai intai, in conditiile VCC s-a facut distinctie intre contractele civile si contractele comerciale. Noua legislatie nu mai ingaduie aceasta distinctie intrucat si contractele considerate anterior comerciale sunt contracte civile. Totusi, inclusiv codul civil mentioneaza ca o actegorie speciala de contracte contractele incheiate cu consumatorii, care sunt supuse legilor speciale si in completare dispozitiilor CC.Exista contracte administrative, care sunt de domeniul dreptului administrativ, si contracte de munca acre sun supuse legislatiei codului muncii. CONTRACTUL CIVIL este o notiune/o categorie generica, in cadrul ei existand o serie intreaga de varietati de contracte care au reglementari proprii si acre sunt evocate prin denumirea de contracte speciale, ex: vanzare-cumparare, donatie, locatiune. Aceste contracte sepciale, pe langa particularitatile specifice lor, au si o serie intreaga de trasaturi comune care au fost retinute fie de legiuitor fie de doctrina pt a face o seama de clasificari ale contractelor, care au ca rezultat gruparea acestora in anumite actegorii, de regula pereche, fiecare actegorie finiind supusa pe cat posibil aceluias regim juridic. In unele din aceste categorii pot fi cuprinse si actele unilaterale, si acestea sunt cu titlu gratuit, pot fi declarative, pot fi nenumite etc.

ACTE JURIDICE NUMITE/ACTE JURIDICE NENUMITE1)Actele juridice numite sunt acelea care au o reglementare proprie/speciala chiar daca aceasta are un caracter prepondrent supletiv, si au si o denumire proprie.2)Actele nenumite sunt acelea care nu au o reglementare proprie ci sunt rezultatul vointei partilor exprimata in limitele libertatii contractuale, cu precizarea ca exista o gama de contracte complexe care rezulta din asocierea mai multor contracte, vanzare combinata cu un schimb/locatiune, acest contract nu este unul nenumit. Fiecare element component i se aplica regulile corespunzatoare lui. Distinctia , datorita faptului ca de felul contractului depinde determinarea regulilor de drept aplicabile. In cazul contractelor/actelor nenumite se aplica cu prioritate reglementarile speciale si in completare regulile generale aplicabile tuturor contractelor. In cazul actelor nenumite art. 1168 dispune: Contractelor nereglementate de lege/nenumite, li se aplica regelementarile generale din acpitolul consacrat contractului, iar daca acestea nu sunt de ajuns regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamna cel mai mult.

Curs 3 15.03.2013CLASIFICAREA ACTELOR JURIDICE

1. Acte juridice principale1. Acte juridice accesorii

1) Actele juridice principale sunt acelea care au o... neconditionata de existenta altor acte juridice

2) Existenta actelor accesorii este conditionata de existenta altor acte principale si fata de care actele accesorii se afla intr-un raport de dependenta functionala. De exemplu: este un act accesoriu asa numita cauza penala, prin care partile convin de exemplu ca in cazul in care debitorul nu isi executa la termen obligatiile contractuale ele sa fie obligat sa plateasca creditorului anumite sume de bani numite penalitati, stabilite procentual pe nr zilelor de intarziere. Distinctia ... mai ales in considerarea faptului ca atunci cand exista o cauza care duce la incetarea sau ineficacitatea actului principal, inceteaza sau devine ineficace si atul accesoriu. De exemplu dac un contract inceteaza ca urmare a imposibilitatii de executare datorate unui caz de forta majora, inceteaza si actul accesoriu (clauza penala), iar daca actul principal este nul este nul si actul accesoriu (clauza penala). Art. 1540 Nulitatea obligatiei principale. OBSERVATII:1. Este posibil ca prin exceptie nulitatea actului principal sa nu afecteze valabilitate actului accesoriu, in sensul ca acesta ramane valabil. Practic se consacra o singura exceptie in baza art. 1549 din Codul de Procedura Civila, se prevede ca aceea clauza sau acea conventie prin care partile unui contract au convenit ca litigiile dintre ele, legate de un anumit contract, sa nu fie solutionate de catre instantele de judecata ci pe calea arbitrajului. Sunt valabile chiar daca contrcatul principal este nul. Respectiva clauza se numeste clauza compromisorie iar conventia corespunzatoare ei se numeste compromis. 1. Actele accesorii nu trebui confundate cu actele subsecvente. Actele subsecvente sunt actele principale care se incheie cu privire la drepturi, dobandite de catre parti in baza unui alt act juridic primar. De exemplu: Daca intre A si B se incheie o vanzare (B fiind cumparatorul), iar apoi se incheie o vanzare intre B si C cu privire la acelasi bun, prima vanzare este un act primar si cel de al doilea este un act subsecvent. Confuzia intre aceste acte provine din faptul ca la fel cum nulitatea actului principal determina nulitate actuli accesoriu, si nulitatea actului primar determina nulitate actului subsecvent. Exemplu: Nulitatea primei vanzari atrage nulitatea celei de-a doua.

Acte consensuale/Acte solemne /Acte reale

I) Acte juridice consensualePotrivit art. 1174 al 2, contrcatul, respectiv actul juridic este consensual atunci cand se formeaza prin simplul acord de vointa al partilor (fara a fi necesara vreo alta formalitate).OBS! Regula in materia actelor juridice o constituie consensualismul, fapt care rezulta si din art. 1178 CC alprincipiului sau al libertatii formei. Conesensualismul priveste cu precadere formarea actului juridic sau a contractului. El are insa o semaa de consecinte si pe planul efectelor actelor juridice si in special a actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale. Consecinta consta in aceea ca atunci cand obligatiile care se nasc dintr-un astfel de act au ca obiect bunuri individual determinate, dreptul este transmis de la instraibnator la dobanditor (vanzator/cumparator) in momentul incheierii actului juridc, chiar daca bunul nu s-a predat si pretul nu a fost platit. II) Actele juridice solemne Art. 1174 al 3, contractul/actul juridic este solemn atunci cand valabilitatea sa este supusa indeplinirii unor formalitati prevazute de lege. In primul rand textul vrea sa spuna ca este supusa unor formalitai incheierea actului juridic, si ca nerespecatrea acestor formalitati atrage nevalabilitatea, respectiv nulitatea actului respectiv.In al doilea rand, in cazul contractului, aceste formalitati se realizeaza in special/in mod deosebiot prin incheierea contractului in forma scrisa sau sub semnatrura privata. In cazul altor acte juridice, cum este casatoria, consimtamantul se exprima verbal, insa cu respectarea altor formalitati concomitente consimtamantului si prevazute expres de lege.Solemintati ale actelor juridice nu pot fi anterioare acestora, prin urmare nu pot tine de solemnitatea actului, inscrierea in cartea funciara a drepturilor.In al trei-lea rand tin de domeniul solemnitatii actului doar acle solemnitati ale caror neindeplinire se solutioneaza cu nulitate absoluta. Nu tine de solemnitatea actului incuviintarea de catre ocrotitorul legal a actelor persoanei cu capacitatea restransa.

III) Acte juridice realeContractul este real atunci cand pentru validiatatea sa este necesara remiterea bunului. Textul trebuie inseles in sensul ca contractul se incheie valabil pana in momentul in care bunul ce formeaza obiectul obligatiei partilor este inmanat/remis. Precizarea era necesara deoarece predarea unui bun se face si in cazul altor contracte cum este, de exemplu, vanzarea-cumpararea. In cazul acestora predarea bunului tine de executarea contractului si nu de incheierea lui. Sunt contracte reale: contractul de imprumut, de depozit... deoarece obligatia contractuala a acelui imprumutat, de exemplu de a restitui bunul la termenul prevazut in contract, se naste doar din momentul din care bunul i-a fost remis. In cazul unui astfel de contract, simplul acord de vointa a partilor are doar valoarea unjui proiect de contract sau a unei promisiuni de contract.

Contracte sinalagmatice/ Contracte unilateraleI) Contractele sinalagmaticeArt. 1171. Contractul este sinalagmatic atunci cand obligatiile nascute din acesta sunt reciproce si interdependente. Aceste contracte, chiar din momentul incheierii lor, genereaza obligatii interdependente pentru ambele parti, conferindu-le atat calitatea de debitor cat si cea de creditor. Prin urmare nu este corect sa spunem ca in contrcatul sinalagmatic, caracteristic este faptul ca obligatia uneia dintre parti ii corespunde un drept al celeilalte parti. De exemplu: vanzarea este un contract sinalagmatic fiindca obligatia vanzatorului de apreda bunul ii corespunde iobligatia cumparatorului de a plati pretul. Deci nufiindca obligatiei vanzatorului de a preda bunul ii corespunde dreptul cumparatorului de apretinde predarea.( Vanzarea, locatiunea sinalagmatice).

II) Contractele unilateraleSunt acele contracte care la momentul incheierii lor genereaza obligatii doar pentru una dintre parti, chiar daca pe parcursul executarii din contract rezulta obligatii si pentru cealalta parte. De exemplu, este un contract unilateral donatia, depozitul gratuit (fiindca incheierea luui genereaza obligatii doar pentru depozitar, respectiv obligatia de a conserva bunul si de al restitui deponentului) Este cu putinta ca depozitarul sa faca cheltuieli neprevazute pentru conservarea bunului care vor trebui restituite de catre deponent, prin urmare executarea contractului a genereat o obligatie si pentru acesta din urama, dar cu toate acestea contractul a ramas unilateral. Aceasta obligatie s-a nascut pe parcursul executarii contractului.

1. Categoria contractelor unilaterale nu trebui confundate cu categoria actelor unilaterale. Primele, dpdv al formei lor.... si sunt unilaterale doar prin efectele lor. Actele unilaterale sunt asa datorita modului lor de formare. Ex: donatia, testamentul(legatul testamentar)1. Ctegoria contractelor sinalagmatice, mentionata si datorita unor particularitati cum ar fi: faptul ca numai in aceste contrcatese poate invoca potrivit art. 1556 din NCC ... si tot in aceste contracte potrivit codului de procedura civila art. 274, inscrisul doveditor facut prin inscris sub semnatura privata trebuie intocmit in atatea exemplare cate parti exista. Potrivit vechii reglementari, potrivit manualului un efect specific contractelor sinalagmatice era si posibilitatea desfintarii acesteia pe calea rezolutiunii in caz de neexecutare culpabila a uneia dintre parti.Art. 1549, rezulta ca rezolutiunea poate sa fie dispusa sau poate sa opereze si in cazul in care cintractul nu este sinalagmatic.

Acte oneroase/ Acte cu titlu gratuitI) Acte oneroaseArt 1172. Contractul prin care fiecare parte urmareste sa-si procure un avantaj in schimbul obligatiilor asumate este cu titlu oneros. Ex: vanzarea. De regula contractele cu titlu oneros sun contracte sinalagmatice, existand si contracte care sunt cu titlu oneros fara sa fie sinalagmatic. Ex: Imprumutul cu dobanda.II) Acte cu titlu gratuitSunt acelea prin care una dintre parti urmareste sa procure celeilalte un beneficiu fara a obtine un avantaj: donatia, imprumutul fara dobanda.Contractele cu titlu oneros sunt de douat tipuri1. Comutative: caracterizate prin aceea ca prin incheiere existenta drepturilor si a obligatiilor este certa iar intinderea lor este determinabila.1. Contractele aleatorii sunt acelea care creeaza cel putin pentru una dintre parti sansa unui castig sau riscul unei pierderin acestea depinzand de un eveniment viitor si incert. Atnuci cand sansa de castig sau riscul de pierdere, depinzand de un astfel de eveniment, apar intr-un cintrcat acre prin natura sa este comutativ, de ex: vanzarea, acel contract devine aleatoriu. Ex: vanzarea de drepturi litigiose. In cazul contractului cu titlu gratuit problema distinctiei intre actele comutative si cele aleatorii nu se reidica, fiindca sansa de castig nu exista iar pierderea este inerenta.

Curs 4 22.03.2013

Actele cu titlu gratuit, la randul lor, se pot grupa in doua categorii:1. Liberalitati 1. Acte de servicii gratuite (dezinteresate)1) LiberalitatileArt . sunt acte juridice prin care o persoana, numita in mod obisnuit dispunator, dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, in tot sau in parte, in favoarea unei alte persoane denumita beneficiar/gratificat. Liberalitatile nu se pot face decat prin donatie sau prin legat cuprins in testament. Rezulta de aici ca Si atunci cand un anumit act poarta alta denumire decat acela de donatie va trebui calificat ca o donatie daca prin el se realizeaza un transfer patrimonial ireversibil si fara a primi un echivalent. 2) Actele dezinteresate se caracterizeaza prin faptul ca o persoana executa un serviciu in folosul unei alte persoane fara sa primeasca un echivalent. De exemplu: depozitul gratuit; imprumutul de folosinta denumit si comodat act care este esentialmente gratuit fiindca, daca se percepe un echivalent, el isi schimba natura devenind locatiune sau inchiriere; Obs! Spre deosebire de liberalitati actele dezinteresate nu presupun o diminuare a patrimoniului, cel mult ele nu ocazioneaza o sporire a patrimoniului ca in cazul unui depozit oneros sau al unei inchirieri. Pe de alta parte liberalitatile sunt intotdeauna acte de dispozitie cu regim special, in timp ce actele dezinteresate nu sunt de regula ca fiind acte de dispozitie ceea ce se restrange asupra capacitatii de a le incheia. Totusi, uneori, legea califica in mod expres toate actele cu titlu gratuit ca fiind acte de dispozitie. Art. 641 al (4). Actele de administrare si dispozitie cu privire la bunurile proprietate comune.

Utilitatea practica a distinctieiNumai in contractele oneroase si comutative se poate ridica problema vicierii consimtamantului prin leziune.Liberalitatile sunt acte juridice solemne fiindac donatia se poate face doar prin inscris autentic, iar legatele testamentare sunt valabile doar daca au fost cuprinse intr-un testament autentic sau olografic.Cpacitatea este reglementata diferit dupa cum se incheie un act cu titlu oneros sau o liberalitate, donatia se pot face in numele celor lipsiti de .... doar in masura in care este vorba despre daruri obisnuite, potrivite cu starea materiala a incapabilului, iar legatele pot fi facute valabil doar de catre persoanele cu capacitate deplina de exercitiu. Art. 12 al (2) CC Persoana declarata insolvabila nu poate dispune cu titlu gratuit.Liberalitatile in special sunt acte luate in considerarea persoanlei denumite si intuie personae. Distinctia dintre actele juridice facute in considerarea bunurile si actele juridice facute in considerarea persoanei.Cele dintai sunt acelea in care partile isi dau consimtamantul cu privire la insusirea unui bun. Ex : vanzarea cumpararea. Cele de a doua sunt actele prin care ... celeilalte parti este determinata pentru exprimarea consimtamantului, pentru incheierea actului, si in cazul acestoar putem face distinctie intre actel;e considerate a fi simple personale si cele strict personale. Cele dintai, de exemplu donatia, nu exclud posibilitatea incheierii lor in reprezentare, celelalte, cum sunt: casatoira, testamentul, exclud cu desavarsire posibilitatea incheierii prin reprezentare. Pe de alta parte distinctia dintre actele luate in considerarea bunului si actele luate in considerarea persoanei este utila in ce priveste stabilirea posibilitatii de viciere a consimtamantului prin eroare. Se poate invoca doar asupra perosanei, doar in actele incheiate in considerarea persoanei.

Acte constitutive/ Acte translativeActele constitutive sunt acelea prin acre se constituie derepturile reale care nu au existat anterior incheierii lor. Conventia de constituire a unui drept de uzufruct.Actele translative sunt acelea prin care se transfera dreptul de la o parte la cealalta parte: vanzarea. Ambele actegorii se caracterizeza prina faptul ca produc efecte doar pentru viitor din momentul incheierii lor, sau din momentul stabilit de parti. Actele declarative sunt acelea care nici nu constituie, nici nu transmit dreptul, consolideaza drepturi sau situatii juridice preexistente. Actele declartaive produc efecte retroactive de la data la care s-a nascut dreptul sau situatia juridica pe acre o consolideaza. De exemplu: recunoasterea de filiatie si confirmarea unui contract sanctionat cu nulitate relativa. In n cazul recunoasterii de filiatie, dreptul retriactiv al cunoasterii cinsta in aceea ca cel recunoscut dobandeste calitatea de fiu sau fiica autorului recunoasterii din momentul nasterii sale care este intotdeauna anterioara nasterii sale. In conditiile NCC nu mai are efect declarativ partajul, conventia de imapreata a unui bun comun potrivit art. 680 Partajul produce efecte doar pentru viitor.

Acte de conservare/Acte dispozitiveDistinctia este importanta printre altele si datorita faptului ca mandatarul general a unei persoane poate sa incheie in numele acesteia doar acte de conservare si de administrare. Pentru actele de dispozitie este nevoie intotdeauna de un mandat special.

Contracte cu executare instantanee/ Contracte cu executare succesivaCele dintai sunt acelea care se executa in mod normal printr-o prestatie unica chiar daca aceasta este fragmentata si executat esalonat vanzarea cu plata pretului in rate. Contractele cu executare succesiva sunt acelea in care obligatiile partilor se executa fie printr-o prestaite continua, fie printr-un sir de prestatii succesive. De exemplu in cazul inchirierii/locatiunii, obligatia loctorului se executa printr-o prestaie continua, deoarece el trebuie sa asigure folosinta bunului inchiriat pe toata durata contractului. Obligatia locatarului/chiriasului se executa printr-un sir de presatii succesive: plata periodica a chiriei. Utilitatea distinctiei: in cazul contractelor cu executare succesiva , rezolutiunea contractului opereaza numai pentru viitor si poarta denumirea specifica de reziliere. Denuntarea unilaterala a contractului are un regim specific determinat de felul contractului denuntat cu caracter instantaneu sau succesiv al executarii. In cazul contractelor cu executare succesiva, pentru fiecare prestatie datorata, curge un termen de la prescriptie distinct. Conditiile esentiale pentru validitatea actelor juridiceArt. 1179 CC. Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt:1. Capacitatea de a contrcata1. Consimtamantul partilor1. Un obiect determinat si licit1. O cauza licita si moralaObs!! Aceste conditii sunt nu numai esentiale, dar si generale: mai intai ele sunt generale si privesc deopotriva toate contractele, indiferent daca sunt numite sau nenumite (reglementate sau nereglementate). Desi textul ne prevede doar pentru contracte ele se cer a fi respecate si in cazul actelor unilaterale. Uneori, doctrinar, la cele patru conditii se mai adauga una, si anume acelea ca in cazul actelor solemne sa fie respectata forma prevazuta de lege, insa forma poate fi privita si ca o cerinta de valabilitate a consimtamantului.

Capacitatea de a contractaArt. 1180 Poate contracta oirice persoana care nu este declarta incapabila de lege si nici oprita sa incheie anumite contracte. Art. 1181 - regulile referitoare la capacitatea de acontracta sunt reglementate in principal in carte intai a CC. Acestea sunt regulile care carmuiesc capacitatea de exercitiu a peroanei fizice si a personanei juridice. Mai intai se pune problema daca intre capacitatea de exercitiu si capacitatea de acontracta exista o diferenta, nu exista diferente de fond. S-ar putea spune ca capacitatea de exercitiu este capacitatea generala a persoanei de a incheia ...Cealalta este aptitudinea persoanei de aincheia un contrcat cum ar fi vanzare, stabilita sau determinata in raport de particularitatile contractului sau ale actelor juriodice ale contrcatului respectiv.Art. 1180 Capacitatea de a contracta, regula o constituie capacitatea si exceptia, prevazuta expres de lege, o constituie incapacitatea. Acelasi text face distinctie in ce priveste incapacitatea intre persoanele declarate incapabile de lege (minorii si interzisii) si persoanele oprite sa incheie anumite contrcate (cei cu capacitate speciala) Art 1396-1420

Curs 5 29.03.2013Validitatea contractelor1. Capacitatea - continuareNu au capacitatea de a contracta minorii i interziii, pe de o parte, pe de alt parte, persoanele oprite s ncheie anumite contracte (persoanele afectate de o incapacitate special de a contracta). n ceea ce privete incapacitatea special: de regul, n literatura de specialitate aceste incapaciti speciale de a contracta sunt calificate ca incapaciti speciale de folosin deoarece incapabilii de a contracta sunt lipsii de dreptul de a contracta, iar lipsa unui drept este specific incapacitilor de folosin. dpv R. - acestea sunt incapaciti de exerciiu: - dac au capacitatea de a contracta cei care au capacitatea de exerciiu, cei care nu au capacitatea de a contracta pot fi privii ca fiind lipsii de capacitate de exerciiu, n parte.. art 53 Constituie - se poate restrnge dreptul la exerciiu al unor drepturi i liberti => nu mai este cazul s vorbim n general de incapacitate de folosin. (articolul vizeaz capacitatea de exerciiu, nu i capacitatea de folosin).. distincia dintre incapacitile de folosin i incapacitile de exerciiu este lipsit de utilitate practic, deoarece sanciunea aplicabil actului juridic sau contractului ncheiat cu nesocotirea unei incapaciti speciale, nu depinde de tipul incapacitii (de folosin sau de exerciiu); felul sanciunii depinde de interesul ocrotit prin dispoziia legal care instituie incapacitatea deoare atunci cnd se ocrotote un interes general actul este sancionat cu nulitate absolut (art. 1653 alin.1 C. Civ), iar atunci cnd interesul ocrotit este unul particular sau personal actul este scancionat cu nulitate relativ (art. 990, 99, 1654 lit. a i b - C. Civ). felul nulitii care deriv din nclcarea unei incapaciti speciale influeneaz regimul juridic al nulitii deoarece dac nulitatea este absolut ea poate fi invocat de ctre orice persoan interesat, n schimb dac nulitatea este relativ, ndreptirea de a invoca aciunea n anulare difer cum: incapacitatea s-a instituit pentru protejarea unui interes al incapabiluli (art. 990, 991 C. Civ) sau pentru protejarea intereselor celeilalte pri ori a unei tere persoane. n primul dat, aciunea n anularea actului juridic se poate promova de ctre incapabil sau de ctre motenitorii si. n schimb, atunci cnd incapacitatea s-a instituit pentru protejarea intereselor celeilalte pri sau unei tere persoane, aciunea n anulare poate fi introdus doar de ctre partea sau tera persoan ocrotit, nu i de ctre incapabil (art. 1754 C. Civ). 1. Obiectul actului juridic/contractului1. art. 1225 C. Civ - obiectul contractului l reprezint operaiunea juridic precum vnzarea, locaiunea, mprunutul i altele asemenea, convenite de pri astfel cum aceasta reiese din ansablul drepturilor i obligaiilor contractuale. 1. legiuitorul precizeaz dou condiii pe care trebuie s le ndeplineasc contractul pt ca acesta s se ncheie valabil: obiectul trebuie s fie determinat i s fie licit (nerespectarea se sancioneaz cu nulitatea absolut a contractului) i prezint utilitate n ceea ce privete calificarea i interpretarea contractului, problema calificrii punndu-se atunci cnd prile nu-l calific n niciun fel (l denumesc pur i simplu contract sau convenie) ori l calific greit (ex. vnzare n loc de ntreinere) iar problema interpretrii se pune atunci cnd clauzele contractului sun obscure sau susceptibile de mai multe nelesuri (ex. art 1268 alin. 1 C. Civ dispune: clauzele susceptibile de mai multe neleseuri se interpreteaz n sensul ce se potrivete cel mai bine naturii i obiectului contractului).1. distinct de obiectul contractul contractului, C. Civ regelementeaz obiectul obligaiei neleas aa cum prevede art. 1264 C. civ - ca legtur de drept n virtutea creia debitorul este inut s procure o prestaie creditorului, iar acesta are dreptul s obin prestaia datorat. Obiectul obligaiei este potrivit art. 1226 alin. 1 este tocmai prestaia la care se angajeaz debitorul cu precizarea c atunci cnd sunt examinate condiiile pe care prestaia trebuie s le ntruneasc pt a duce la ncheierea unui contract valabil, trebuie s in seama de faptul c de multe ori prestaiile prilor se refer la bunuri, ca atare trebuie examinate i acele cerine pe care bunul trebuie s le satisfac pt. ca actul juridic/contractul s fie valabil. 1. n ceea ce privete cerinele obiectului obligaiei: 3. prestaia trebuie s fie licit (s nu contravin legii, ordinii publice sau bunelor moravuri)3. prestaia trebuie s fie determinat sau cel puin determinabil cu precizarea c atunci cnd prestaia se refer la un bun individual determinat aceast cerin este implicit ntrunit, iar atunci cnd se refer la bunuri de gen, prile trebuie s stabileasc n contract elemente de natur s fac posibil determinarea acestor bunuri la momentul executrii contractului, innd seama dac este cazul de prevederile articolelor art. 1231 - 1234 C. Civ. 1. obiectul contractului trebuie s fie posibil - doar imposibilitatea absolut de realizare a obiectului obligaiei atrage nevalabilitatea contractului, nu i imposibilitatea temporar i relativ de a realiza obiectul obligaiei n care se afl un a dintre pri (art. 1227 C.Civ)1. atunci cnd prestaia se refer la un bun acesta trebuie s existe la data ncheierii contractului:5. dac bunul a existat, dar la data ncheierii contractului a pierit n ntregime, contractul este lipsit de efecte5. pot fi obiect al unui contract i bunurile viitoare, adic acelea care nc nu exist, dar pe care debitorul se angajeaz s le produc sau s le realizeze n viitor (art. 1228 - 1658 C. Civ). 1. bunul care formeaz obiectul prestaiei trebuie s fie, potrivit art. 1229 n circuitul civil. Sunt considerate ca fiind n circuitul civil acele bunuri care pot fi dobndite, administrate i nstrinate prin acte juridice civile. 1. contrar susinerlor din doctrina anterioar, pot fi obiect al prestaiei (dac prin lege nu se prevede altfel) i bunurile care nu aparin celui ce se oblig, ci unui ter (art. 1230 i 1683 C. Civ).atunci cnd este vorba despre o prestaie de afaceri (nu bunuri) aceasta trebuie s constea ntr-un fapt personal al celui care se oblig; este ns valabil acea convenie n care o persoan se oblig s determine pe altul (un ter) s ncheie sau s ratifice un act juridic.

CURS 6 5.04.2013

O alta conditie esentiala de validitate a contractelor: Consimtamantul partilor.

Prin consimtamant se evoca atat acordul de vointa al partilor care este specific actelor bilaterale, respectiv contractelor cat si manifestarea unilaterala de vointa specifica actelor unilaterale ( consimtamantul testatorului, autorului testamentului) .In ambele intelesuri, pentru a conduce la formarea unui act valabil trebuie sa intruneasca urmatoarele cerinte :1. In primul rand sa fie serios1. Sa provina de la o persoana care are discernamant 1. Sa fie exprimat sau exteriorizat 1. Sa fie neviciatArt. 1204 .1. Consimtamantul sa fie serios evoca faptul ca el , consimtamantul, trebuie sa fie dat cu intentia de a produce efecte juridice , sau sa aiba o cauza juridica. De aceea, nu au valoare de consimtamant o seama de manifestari de vointa cum sunt cele care sunt afectate de o conditie pur potestativa care sta in puterea celui ce se obliga ; ex: manifestarile de vointa facute din amabilitate sau din curtoazie si cele facute in imprejurari cu caracter de divertisment ;declaratiile politice ale oamenilor politici .1. Sa provina de la o persoana care are discernamant are aptitudinea de a realiza care sunt consecintele manifestarii sale de vointa (art.1205 (1) ) este anulabil contractul incheiat de o persoana care la momentul incheierii acestuia se afla numai vremelnic intr-o stare ce opunea neputinta de a-si da seama de urmarile faptei sale .Lipsa discernamantului nu trebuie confundata cu lipsa capacitatii de exercitiu cu toate ca discernamantul este o premisa a recunoasterii prin lege a capacitatii dar, asa cum capacitatea este o cerinta distincta de valabilitate a actului juridic ,discernamantul este o conditie de valabilitate a consimtamantului .Pe de alta parte, lipsa capacitatii rezulta din lege , fie ca este vorba despre minori, interzisi, pe cand lipsa discernamantului trebuie dovedita lipsa discernamantului este o stare de fapt iar dovedirea ei se face prin orice mijloc de proba art. 1205(2). Se instituie o prezumtie de lipsa a discernamantului in cazul contractelor sau al actelor incheiate de catre o persoana , pusa ulterior sub interdictie daca la momentul cand actul a fost facut cauzele punerii sub interdictie existau si erau indeobste cunoscute. Lipsa discernamantului la momentul incheierii actului juridic prezinta utilitate practica doar in cazul persoanelor capabile deoarece actele incheiate , consimtite de persoane lipsite de capacitate sunt oricum nevalabile , respectiv anulabile, pe motiv de lipsa a capacitatii fara a mai interesa chestiunea existentei sau a lipsei discernamantului .1. Sa fie exprimat sau exteriorizat intr-un mod care sa faca posibila cunoasterea lui de catre cealalta parte . Art. 1240 exteriorizarea, respectiv exprimarea consimtamantului se poate face si se face de regula expres , respectiv verbal sau in scris.Pe de alta parte, consimtamantul poate fi exteriorizat tacit , respectiv printr-un comportament din care rezulta neindoielnic intentia persoanei de a consimti la incheierea unui act juridic art.1240 (2). Observatie: Din textul art. 1240 nu rezulta daca simpla tacere are valoare de consimtamant.De principiu,tacerea nu are valoare de consimtamant , dar prin exceptie, legea sau conventia partilor, chiar uzantele din materie comerciala pot sa ii ofere aceasta valoare. De pilda, daca prin contract partile stabilesc ca orice propunere de modificare a contractului facute de catre una dintre parti la care cealalta parte nu raspunde intr-un anumit termen este considerata acceptata.Observatie: In cele din urma orice act juridic are o anumita forma , in ciudat faptului ca forma este de regula asociata cu actele solemne. Pentru incheierea actului juridic este buna orice forma , concluzie care rezulta din art. 1178 din Codul civil care instituie libertatea formei actelor juridice , respectiv ceea ce se cheama principiul consensualismului. Complementar consensualismului sau alteori opus consensualismului este formalismul evocat si prin ideea de forma a actelor juridice.Formalismul si respectiv forma poate fi de doua feluri : formalismul probatoriu si formalismul substantial.Cel dintai evocat si prin expresia forma ad probationem este instituit de lege sau chiar convenit de catre parti , exclusiv cu scopul de a preconstitui un mijloc de dovada scrisa .Acest formalism este complementar consensualismului, ceea ce inseamna ca actul ramane consensual chiar daca trebuie incheiat in forma scrisa .Este de exemplu cazul contractului de comision art.2044 din Codul civil si a contractului de agentie art.2078 .Din pastrarea caracterului consensual al actului decurg urmatoarele consecinte :1. Actul juridic sau contractul este valabil chiar daca nu s-a respectat forma scrisa prevazuta de lege;1. Actul juridic este valabil chiar daca inscrisul doveditor este nul fiindca nu s-au respectat cerintele sale de validitate, ca de exemplu, cerinta multiplului exemplar in cazul contractelor sinalagmatice incheiate prin inscris cu semnatura privata;1. Daca partile sunt de buna-credinta si executa voluntar contractul nu se ridica nici o problema de valabilitate a executarii chiar daca forma scrisa nu a fost indeplinita;1. Daca partile nu executa voluntar contractul si se ajunge la un litigiu,respectiv la un proces, consecinta nerespectarii formei consta in aceea ca de regula partile nu vor putea sa isi dovedeasca pretentiile decat eventual pe calea recunoasterii voluntare a datoriei de catre debitor ;Forma ad validitatem este instituita de lege pentru insasi valabilitatea actului juridic , uneori pentru a fi respectata aceasta cerinta de valabilitate , actul juridic, respectiv contractul trebuie sa se incheie prin inscris autentic, notarial : este cazul donatiei art.1011; a ipotecii imobiliare art. 2378; a contractelor prin care se transmit sau se constituie drepturi supuse inscrierii in cartea funciara - art.1244. Alteori aceasta forma ad validitatem se poate realiza si prin inscrisuri semnatura privata ca si incazul testamentului art. 1141 ; a fideiusiunii art. 2282 si a ipotecii imobiliare art. 2388.Acest tip de formalism trebuie sa fie prevazut expres de lege care fie precizeaza ca o anumita forma este ceruta pentru valabilitatea actului ,fie dispune doar ca nerespectarea formei se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a contractului sau a actului juridic. Ca urmare, forma ad validitatem nu poate fi prevazuta de catre parti prin conventia lor asa cum se prevede la art. 1242(2).Nerespectarea formei ad validitatem se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a actului.Proba sau dovada actelor solemne se poate face doar cu inscrisul cerut de lege pentru insusi validitatea actului,fiind exclusa si recunoasterea voluntara.Modificarea sau revocarea actelor pentru care legea cere forma ad validitatem se poate face numai cu respectarea aceleasi forme afara de cazul in care legea prevede altfel, respectiv un testament autentic poate fi revocat printr-un testament ulterior facut in forma olografa, sub semnatura privata.Actele accesorii unui act solemn pentru care se cere forma ad validitatem, precum si inscrisurile accesorii sau conexe unui astfel de act sau contract trebuie sa respecte aceasi forma.Procura, imputernicirea care se da in vederea incheierii unui contract pentru care legea cere forma autentica trebuie sa fie intocmita tot in forma autentica.Forma ad validitatem de regula exclude consimtamantul tacit , prin exceptie un astfel de consimtamant se poate da si in cazul actelor solemne, in cazul acceptarii tacite a succesiunii.Distinct de formalism si de forme pot fi examinate si o seama de formalitati premergatoare incheierii contractului, sau ulterioare incheierii acestuia , formalitati care nu tin de consimtamant insa de a caror respectare este conditionata uneori valabilitatea alteori eficacitatea acestuia.Este de exemplu cazul formalitatilor de abilitare care constau in diverse autorizari civile, juridiciare sau administrative necesar de a fi respectate pentru insasi valabilitatea actului.Este de exemplu cazul incuvintarii si autorizarii actelor incheiate de catre minorii cu capacitate de exercitiu restransa .Un alt tip de formalitati : formalitati de opozabilitate care sunt niste proceduri ulterioare incheierii actului juridic a caror menire este aceea de a face cunoscut tertilor respectivul act pe cale de consecinta opozabil acestora.De pilda,opozabilitatea cesiunilor de creanta se face printre altele prin inscrierea in arhiva electronica.Opozabilitatea instrainarilor de bunuri mobile se realizeaza prin faptul posedarii bunurilor iar publicitatea si opozabilitatea actelor prin care se constituie drepturi reale asupra imobilelor , se realizeaza prin cartile funciare.

CURS 7 12.04.2013

Formalitatile pt opozabilitate sunt menite sa faca actul juridic sau contractul opozabil fata de terti. In lipsa acestor formalitati, tertii vor sa ignore respectivul act juridic.In inteles larg, tertii sunt toate persoanele care nu au calitatea de parte a unui contract.In inteles restrans, tertii in cadrul actelor juridice sunt, de regula, persoane care nu au calitatea de parte, dar care invoca drepturi concurente cu ale partilor dobandite cu acelasi autor. Spre pilda, propr unui bun inchiriaza unui locatar. Propr. vinde bunurile unei alte pers. In primul contr , p cu r sunt parti, in al doilea p cu c sunt parti. In cele 2 contracte r si c sunt parti. Atat r cat si c au primit dr si oblig de la acelasi autor( p). Formalitatile pt opozabilitate rezolva concursul de drepturi dintre parti si terti sau dintre terti. (art. 1111). EX :In cazul in care o creanta care exista intre d si c, creanta poate fi instrainata unui cesionar. A doua zi este vanduta unui al doilea cesionar. Se iveste un conflict de drepturi intre cei doi cesionari succesivi. Acest conflict se rezolva potrivit art 1583 (2) . EX: p este propr unui bun mobil pe care il instraineaza lui c1( fara a-l preda), apoi il instraineaza lui c2 care nu cunoaste prima instrainare ( buna-credinta). Cei doi sunt terti, exista un concurs de drepturi care se rezolva tot prin formalitatea specifica de opozabilitate publicitatea facuta bunurilor imobile. ( art 919 , art 936,art 937, art 1275).1. Consimtamantul sa nu fie viciat : eroarea,dolul, violenta si leziunea1. Eroarea: o falsa reprezentare pe care o persoana o are asupra realitatii.In actele juridice ( contracte), eroarea inseamna o falsa repr. pe care partile sau una dintre ele o au cu privire la un anumit element sau aspect al actului juridic sau contractului. Prevederile codului civil ne ingaduie sa facem distinctia intre urmatoarele tipuri de eroare in materia actelor juridice: - erori de fapt, care privesc un element de fapt, cum ar fi insusirile sau calitatile bunului ce formeaza obiectul contractului si erori de drept, care privesc existenta sau continutul unei reglementari legale( norme juridice). In al doilea rand, se face distinctie intre eroarea esentiala si eroarea neesentiala. Eroarea neesentiala este aceea care nu a fost declarata de lege ca fiind esentiala, care nu afecteaza valabilitatea contractului. Spre pilda, potrivit art 1207(2) pct 4 este neesentiala eroarea care priveste simplele motive ale contractului, cu exceptia cazului in care prin vointa partilor, asemenea motvie nu au fost considerate hotaratoare. Altfel spus, este neesentiala eroarea asupra motivelor care nu au fost incluse de catre parti in cauza actului juridic. Eroarea esentiala, in acelasi articol: eroarea este esentiala in urmatoarele cazuri: 1. a) cand poarta asupra naturii contractului, ca de ex. atunci cand una dintre parti intentioneaza sa incheie un contract cu titlu oneros, cealalta parte crede ca incheie un contract cu titlu gratuit; b) atunci cand poarta asupra obiectului contractului , ca de ex., una dintre parti vrea sa vanda, cealalta vrea sa incheie un contract de locatiune;2. a) atunci cand poarta asupra identitatii obiectului prestatiei, ca de ex., una dintre parti vrea sa cumpere o bicicleta, cealalta vrea sa cumpere o motocicleta; b) cand poarta asupra unei calitati a obiectului prestatiei sau asupra unei alte imprejurari date de acesta si considerata de catre parti, esentiala si determinanta. 3. a) cand poarta asupra identitatii persoanei cu care se contracteaza sau cu care se incheie actul juridic; b) cand poarta asupra unei calitati a acesteia. Atat identitatea celeilalte parti, cat si calitatile acesteia trebuie retinute doar in masura in care au fost determinante pt incheierea contractului. atat identitatea celeilalte parti, cat si calitatile acesteia sunt retinute ,de regula, in contextul erorii, viciu de consimtamant, doar in actele sau contractele intuituu personae ( ex: donatia). 4) este esentiala si eroarea de drept atunci cand priveste o norma juridica determinata potrivit vointei partilor pt incheierea contractului ( art 1207 ). Practic, aceasta eroare priveste anumite drepturi si obligatii care decurg din lege si despre care partile cred ca le au sau le revin atunci cand incheie contractul. Spre ex., s-a considerat ca a existat o eroare de drept atunci cand o persoana a vandut un bun unei alte persoane avand convingerea gresita ca cel ce a cumparat a avut un drept de preemtiune( prioritate) la cumparare, drept care a fsot anterior prevazut de o norma juridica care, insa, nu mai era in vigoare la data incheierii contractului. In conditiile art 1210 si 1211, poate fi considerata esentiala si eroarea de calcul sau, dupa caz, eroarea de comunicare sau de transmitere. CONSECINTELE ERORII :1. eroarea neesentiala nu afecteaza valabilitatea contractului1. eroarea esentiala are drept consecinte posibile o sanctiune, respectiv nulitatea relativa(anulabilitatea contractului) si un remediu, respectiv, adaptarea contractului. Poate fi aplicata daca sunt intrunite urmatoarele conditii: 1) eroarea trebuie sa fie esentiala si determinanta in cazurile aratate; 2) eroarea trebuie sa fie comuna, dar nu in sensul ca ambele parti trebuie sa fie in eroare, ci in sensul ca partea care nu este in eroare stia sau trebuia sa stie ca faptul asupra caruia a purtat eroarea era determinant pt incheierea contractului.1. potrivit art 1208, eroarea trebuie sa fie scuzabila. 1. eroarea trebuie sa fie invocata cu buna-credinta ( art 1212) si nu trebuie sa fie asumata cu ocazia incheierii contractului de catre cel care ulterior o invoca( art 1209 )1. dreptul la actiunea in anulare revine numai partile aflate in eroare, mostenitorilor, reprezentantilor acestuia.Remediul consta in adaptarea contractului, in mentinerea contractului, ca urmare a modificarii lui unilaterale de catre partea care nu este in eroare, in sensul ca aceasta se angajeaza sa execute contractul sau chiar il executa ,astfel cum acesta a fost inteles de catre partea aflata in eroare. Adaptarea contractului, spre deosebire de confirmare, presupune o modificare a contractului. asemenea confirmarii, adaptarea are un caracter unilateral, nu presupune un acord de vointe chiar daca ea se realizeaza urmand procedura prevazuta de art 1213 (2). In sfarsit, in cazul adaptarii contractului, asa cum se prevede la art 1213 (3), dreptul la actiune se stinge, in vreme ce in cazul confirmarii, partea aflata in eroare, renunta la acest drept.

1. Dolul: este o eroare provocata, fie de manoperele dolosive ale celeilalte parti sau alte pers prevazute de lege, sau omisiunea frauduloasa a celeilalte parti de a o informa asupra unei imprejurari pe care se cunvenea sa o cunoasca( art 1214(1) ). Dolul poate fi de doua feluri : comisiv sau activ, atunci cand este rezultatul unei manopere frauduloase, poate fi omisiv sau reticent, atunci cand este rezultatul neindeplinirii de catre una dintre parti a obligatiei de informare a celeilalte parti. In esenta, ceea ce viciaza consimtamantul in cazul dolului este tot o eroare, dar, care spre deosebire de viciu precedent este provocata.

Curs 8 19.04.2013

Dol (2) - viciu de consimtamant.

Dolul, cu toate ca viciaza consimtamantul prin intermediul unei erori, este reglementat ca viciu de consimtamant distinct de sine statator, in special din urmatoarele considerari: - se apreciaza ca dolul activ datorita existentei manoperelor frauduloase este mai usor de dovedit decat eroarea. - in cazul erorii spontane viciaza consimtamantul doar eroarea esentiala in vreme ce in cazul doului poate sa vicieze consimtamantul si o eroare care nu se incadreaza in prevederile art. 1207 pentru a fii considerata esentiala. - dolul este o conduita ilicita, un delict civil, ca urmare victima dolului poate sa pretinda nu numai anularea contractului dar si daune, despagubiri,atunci cand in urma incheierii si anularii contractului a suferit un prejudiciu.

Cerintele pt ca dolul sa vicieze cnsimtamantul: In primul rand, manoperele frauduloase in cazul dolului activ apreciate in mod obiectiv trebuie sa aiba o anumita gravitate ca urmare o simpla exagerare a calitatilor bunului nu constituie un dol.In cazul dolului retigent, autorul acestuia trebuie sa omita comunicarea unor informatii pe care potrivit legii sau naturii contractului este obligat sa le furnizeze celeilate parti. In al doilea rand, manoperele frauduloase, omisiunea de informare, trebuie sa fie facute cu rea credinta, cu intentia de a induce in eroare cealalta parte. In al treilea rand, apreciate subiectiv, din punct de vedere al victimei dolului manoperele dolosive trebuie sa fie in masura sa pricinuiasca victimei o eroare fara de care nu ar fi incheiat contractul ori l-a incheiat in alte conditii. In al patrulea rand, dolul trebuie sa provina de la cealalta parte ori de la reprezentantul prepusul ori gerantul afacerilor celorlalte parti. In al cincilea rand, atunci cand dolul provine de la un tert acesta viciaza consimtamantul uneia dintre parti doar daca cealalta parte a cunoscut sau trebuia sa cunoasca respectivul dol la data incheierii contractului cu observatia ca atunci cand eroara provocata de dolul unui tert sau de manoperele unui tert se incadreaza in prevederile art. 1207 este o eroare esentiala contractul poate fi anulat chiar daca cealalta parte nu a cunoscut si nici nu trebuia sa cunoasca savarsirea manoperelor dolosive. Dolul si conditiile sale trebuie dovedite.

SANCTIUNEA DOLULUI Deoarece dolul este atat un viciu de consimtamant cat si un delict civil, el este dublu sanctionat, sintr-o calitate si in cealalta: 1. Victima dolului poate cere anularea actului sau contractului si tot odata obligarea autorului dolului la plata unor depsagubiri atunci cand incheierea contractului si anularea acestuia ii cauzeaza un prejudiciu. 2. Victima dolului poate sa opteze pentru mentinerea contractului, dar in acest caz potrivit art. 1257 poate solicita reducerea prestatiei sale cu valoarea daunelor interese cu care ar fi indreptatit. 3. Atunci cand dolul este savarsit de catre un tert iar victima nu poate sa ceara anularea contractului sau cealalta parte nu a cunoscut si nici nu trebuia sa cunoasca existenta dolului, victima dolului se poate indrepta impotriva tertului cu o actiune in despagubiri.

3. Violenta - consta in teama serioasa sau considerabila indusa uneia dintre parti, de catre cealalta parte sau chiar de catre un tert, prin amenintarea cu un pericol grav si iminent teama care determina partea amenintata sa consimta sa incheierea unui contract sau alt act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat, consimtit. Prin urmare ca viciu de consimtamant violenta nu presupune acte de constrangere fizica fiind suficienta amenintarea cu savarsirea unor astfel de acte. Cerintele violentei ca viciu al consimtamantului pot fi examinate subtrei aspecte: 1. Amenintare - trebuie sa fie nejustificata, sa fie fara drept, cu precizarea ca si amenintarea cu exercitiul unui drept potrivit art. 1217 poate vicia consimtamantul daca a fost facuta cu scopul de a obtinue avantaje injuse, in al doilea rand, amenintarea trebuie sa provina de la cealalta parte, insa poate proveni si de la un tert daca cealalta a cunoscut sau trebuia sa cnoasca existenta ei, daca cealalta parte nu a cunoscut existenta violentei, victima s epoate indrepta impotriva tertului pentru a pretinde despagubiri. Potrivit noii reglementari, art. 1218, teama poate fi provocata si de asa numita stare de necesitate, un pericol ce rezulta dintr-un fapt natural. 2. Pericol - victima violentei care este amenintata , trebuie sa fie grav si iminent, acet pericol poate sa priveasca viata celui amenintat, persoana acestuia in general, onoarea sau bunurile sale, la fel cum poate sa priveasca o persoana apropiata celui amenintat (sot, sotie, ascendeti ori bunurile acestuia). 3. Teama - trebuie sa fie justificata, ceea ce se apreciaza, tinandu-se seama de particularitatile subiective persoanei amenintate asa cum seprevede la art. 1216 (4) de asemenea se cere precizat potrivit art 1219, simpla teama din respectul datorat unei alte persoane, denumita temere reverentiara, reverentioasa, fara a exista si o amenintare, un pericol oarecare, nu atrage anularea contractului sau nu viciaza consimtamantul. Sanctiunea, problema se rezolva la fel ca la dol. 4. Leziunea - in general, fara referire la actuala reglementare prin leziune se evoca paguba pe care o sufera una dintre partile unui contract oneros si comutativ, ca urmarea disproportiei dintre prestatiile partilor, existenta la data incheierii contractului, prin urmare nu a existat si nu exista leziune atunci cand disproportia dintre prestatiile partilor apare ulterior incheierii contractului din diverse motive cum ar fi spre pilda devalorizarea monedei . In conditiile actuale ale noii reglementari, leziunea ca viciu al consimtamantului are in principiu acelasi inteles, se aplica acelorasi contracte, la art. 1224 se precizeaza ca nu pot fi atacate pentru leziune contractele aleatorii, tranzactia si alte contracte prevazute de lege, nenominalizate, in plus, noua reglementare pretinde ca pentru a se putea constata existenta leziunii si a se anula contractul, disproportia dintre prestatii sa subziste pana la data cererii de anulare a contractului. Pe de alta parte, noua reglementare face distinctie dupa cum leziunea apare intr-un contract incheiat de persoane capabile sau intr-un contract incheiat de catre un minor. Atunci cand partile sunt capabile, potrivit art. 1221 exista leziune, doar atunci cand una dintre parti profita de starea de nevoie, de lispa de experienta sau de cunostinte a celeilalte parti si ca urmare stipuleaza in favoarea sa ori a unei alte persoane o prestatie de o valoare considerabil mai mare la data incheierii contractului, decat valoarea propriei prestatii, de pilda stipuleaza ca cealalta parte sa execute pentru 3000 de lei o lucrare care pretuieste 10.000 de lei. In cazul minorilor, potrivit art. 1221, pentru a exista leziune, este suficient ca minorul sa isi asume o obligatie excesiva prin raportare la starea sa patrimoniala si la avantajele pe care le obtine din contract. OBS ! in cazul minorilor, problema leziunii se poate ridica doar in cazul actelor de administrare a bunurilor sau a patrimoniului pe care minorul cu capacitate restransa le incheie fara incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal, asa cumrezulta din art. 41 (3). Sanctiunea LEZIUNII - este de observat ca practic noua reglementare sub denumirea unica de sanctiune, prevede practic o sanctiune si un remediu. Sanctiunea este anularea contractului care poate fi ceruta de catre partea a carui consimtamant a fost viciata, cu precizarea ca atunci cand contractul s-a incheiat intre persoane capabile potrivit art. 1222 (2), actiunea in anulare este admisibila numai daca leziunea, paguba, depaseste jumatate din valoarea pe care o avea la momentul incheierii contractului, prestatia promisa sau executata de partea lezata ca in exemplul dat si cu conditia ca disproportia sa subziste pana la data cererii de anulare. Remediul consta in mentinerea contractului ca urmare a echilibrarii prestatiilor, ceea ce se poate realiza prin doua mijloace, ca urmare a faptului ca partea a carui consimtamant a fost viciat renunta sa ceara anularea contractului si prefera sa solicite mentinerea contractului in cinditiile reducerii obligatiilor sale cu valoarea despagubirilor care ar fi indreptatita, posibilitate prevazuta de art. 1222 (1). O a doua posibilitate prevazuta de art. 1222 (3) care opereaza ca initiativa celeilalte parti, care cere instantei sa mentina contractul oferindu-se sa-si reduca creanta sau dupa caz sa isi majoreze propria obligatie.

CURS 9 26.04.2013

Nulitatea ACTULUI JURIDIC

Prin dispozitiile actualului Cod se realizeaza o reglementare de principiu sau o reglementare generala a nulitatii contractului de la art. 1246 la 1265 CC. La acestea trebuie adaugate dispozitiile cuprinse la art. 1635 1649 acre gasesc aplicare in cazul in care in urma constatarii nulitatii unui act juridic partile trebuie sa restituie prestatiile pe care le-au primit prin intermediul acelui act.Nulitatea este o sanctiune civila, respectiv sanctiunea care se aplica actelor juridice ce se incheie prin incalacrea unor cerinte de valabilitate prevazuta prin norme, dispozitii legale cu caracter imperativ.Trasaturi:1. Cauzele nulitatii intotdeauna exista la momentul incheierii actului juridic. Actul nul este un act juridic care se naste nevalabil. Prin urmare, de regula, nulitatea unui act juridic nu poate fi dispusa pentru cauze sau motive care apar ulterior incheierii actului juridic. O singura exceptie: art. 780 al (1). 1. Nulitatea este o sanctiune generala in sensul ca se aplica nu numai contractelor ci si celorlalt acte juridice civile, precum si persoanelor juridice. Ca atare, reglementarea nulitatii contractului este ore glemenatre de drept comun care se aplica si actelor unilaterale cu caracater patrimonial, precum si actelor nepatrimoniale, conventionale, cum este actul casatoriei, ori unilaterale cum este recunoasterea de filiatie. In masura in care legea nu contine o reglemenatre expresa a nulitatii acestor acte, in masura in care reglementarile aplicabile nulitatii contractului sunt compatibile cu specificul acestor acte. 1. Nulitatea este o sanctiune legala in sensul ca, asa cum se prevede la art. 1246, prin acordul partilor nu se pot institui sau suprima cauze de nulitate. Ca atre acestea trebuie sa fie prevazute intotdeauna sau sa rezulte din aceasta. Din punct de vedere al constatrii sale, nulitatea are un caracater judiciar, chiar daca in unele cazuri ea coopereaza de drept. De precizat ca art. 1246 al (3), daca legea nu interzice, nulitatea contractului poate fi constatata pe cale amiabila, adica prin acordul partilor. Ea nu poate fi insa, declarata unilateral.1. Nulitatea produce efecte retroactive atat in cazurile in care ea priveste contracte sau acte care se executa dintr-o data cat si in cazul in care priveste contracte cu executare succesiva (reziliere). Unele exceptii se semnaleaza prin materia nulitatii casatoriei. Pe de alta parte, nulitatea este o cauza de ineficacitate a actului juridic datorita faptului ca in urma constatarii sau declararii ei, actul juriidic este lipsit de efectele sale firesti. ... se impiedica producerea acestora daca... fie ca ele sunt desfintate daca sau produs. Ca atare, nulitatea, trebuie distinsa de o seama de alte cauze de ineficacitate si in special de urmatoarele:

Rezolutiunea care consta in desfiintarea unui contract valabil incheiat ca uramare a neexecutarii de catre debitor a obligatiilor sale. Trasaturi: gaseste aplicare doar in cazul contrcatelor; in mod deosebit ea se aplica contractelor sinalagmatice (potrivit noii reglementari NCC pot fi desfintate prin rezolutiune si conttractele unilaterale) Cauza rezolutiunii este, pe de-o parte ulterioara incheierii contractului, pe de alta parte este intotdeauna aceeasi, respectiv neexecutarea obligatiei de catre debitor. Deoarece contractul este valabil, creditorul nu este obligat sa ceara rezolutiunea ci are posibilitatea sa opteze intre acele, executarea silita a contractului sau rezolutiunea acestuia. Potrivitt reglementarilor din noul cod, rezolutiunea poate fi declarata unilateral de catre creditor. Efectele rezolutiunii se produc dupa cum este vorba de un contract cu executare instantanee sau de un contract cu executare succesiva. In primul caz, rezolutiunea produce efecte retroactive, in ce de-al doilea caz ea produce efecte numia pentru viitor. Inopozabilitatea se caracaterizeaza prin aceea ca un act juridic este valabil incheiat insa nu este opozabil tertilor, nu produce efecte fata de acestia. In special opozabilitatea opreaza din doua cauze: datorita neindeplinirii formalitatilor de opozabilitate, cum ar fi inscrierea in cartea funciara. Neindeplinirea acestor formalitati, in cazul unui act valabil incheiat, nu atrage nulitatea actului respectiv, la fel cum indeplinirea formalitatilor de opozabilitate, in cazul unui act nul nu face ca acel act sa devina valabil.Consecinta inopozabilitatii in acest caz consta in aceea ca atunci cand exista acte succesive sau concurente v-a fi priorita acela dintr acte care a fost, in privinta caruia s-au indeplinit formalitatile opozabilitate. A doua cauza de inopozabilitate este depasirea puterilor pe acre le are reprezentantul. intr-un asemenea caz contractul nu este opozabil celui reglementat, prin urmare acesta nu este obligat sa-l respecte sau sa-l execte. Actul va trebui sa fie executat de actre reprezentat, acre la nevoie v-a trebui sa raspunda pentru nereprezentarea lui, cel reprezentat insa v-a putea sa-si insuseasca acest act ratificandu-l.

Caducitatea se caracterizeaza prin aceea ca un act juridic/contract valabil incheiat, nu produce efectele deloc ori este impiediact sa le mai produca datorita unor cauze ulterioare incheierii lui si de regula, independente de vointa partilor. De exemplu: potrivit art. 1171 CC lit. A) Legatul devine caduc atunci cand legatarul(beneficiarul legatului) decedeaza inaintea testatorului. Art. 1130 intitulat caducitatea donatiilor. Un contract devine caduc atunci cand a fost incheiat sub conditie suspensiva si aceasta nu se realizeaza, poate deveni caduc atunci cand pe parcursul derularii lui sau chiar a execuatrii, dispare unul dintre elementele sale esentiale, de ex: obiectul obligatiei sau cauza contractului. Denuntarea desemneaza desfintarea unilaterala a contractului, prin vointa uneia dintre parti, si are regim diferit dupa cum este vb despre contracte cu executare dintr-o data sau de contracte cu executare succesiva. In prima situatie potrivit art. 1276 al (1), denuntarea poate fi facuta doar atunci cand prin lege sau conventia partilor uneia dintre ele sau ambelor li se recunoaste acest drept, si mai ales atata vreme cat executarea contractului nu a inceput. In celalalt caz trebuie facuta distainctie daca contratul este pe perioada determinata sau pe durata nedeterminata. In primul caz denuntarea poate fi facuta: al (2) art. 1276: poate fi facuta si dupa inceperea executarii, presupune un termen rezonabil de preaviz si nu produce efecte asupra prestatiilor executate sau in curs de executare. Dar ca si in cazul contractelor cu executare ditr-o data dreptul la denuntare trebuie sa rezulte din lege sau din conventia partilor. Potrivit art. 1277, denuntarea poate fi facuta de actre oricare dintre partin fara a fi necesara o recunoastere expresa legala sau conventionala a dreptului la denuntare insa cu respecatraea unui termen de preaviz. Se subintelege ca in acest caz produce efecte numai pentru viitor.

Calasificarile nulitatii Nulitati exprese si nulitati virtualeNulitatile exprese sunt acelea pe care legea le prevede in mod expres, de ex: art. 1242 prevede ca este lovit de nulitate absoluta contractul incheiat in lipsa formei ceruta pentru valabilitatea sa. Nulitatile virtuale sau tacite, potrivit art. 1253 acelea pe care legea nu le prevede expres dar acre se impun pentru a se realiza scopul dispozitiei legale care se incalca u ocazia incheierii actuli juridic. De ex: art. 12 al (2) prevede ac nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit daca este insolvabil. Textul nu prevede vreo sanctiune, ca atare ar fi posibil ca actele incheiate cu nesocotirea lui sa fie sanctionate cu nulitate virtuala, neprevazuta expres. Nulitatile virtuale implica in special doua probleme, mai intai trebuie sa se stabileasca daca in speta este vb despre o nulitate sau despre o alta cauza de ineficacitate, de ex: inopozabilitatea. In al doilea rand trtebuie sa se stabileasca daca in speta este vb despre o nulitate relativa ori despre una absoluta. Se va tine seama de prevederile art. 1252 care dispune ca in cazurile in acre natura nulitatii nu este determinata (in sensul ca legea prevede doar ca actul este nul fara sa prevada felul nulitatii). Ori nu iese in chip neindoielnic din lege, contractul este anulabil adica este sanctionat cu nulitate relativa.

Nulitati totatele si nulitati partialeDistinctia nulitati partiale si nulitati totale nu trebuie confundata cu distinctia nulitati absolute si relative. Nulitatea totala poate fi absoluta sau relativa , la fel si cea partiala.Nulitatile totale sunt acelea care desfinteaza actul juridic prin prin ef sau toate efectele actului.Nulitatile partiale sunt acelea care afecteaza /desfinteaza doar o anumita clauza a actului juridic si efectele acestuia. Este de obs. Ca uneori in dispozitiile codului civil sunt evocate prin expresia clauza nula sau clauza sasncionata cu nulitate absoluta, art. 2515 al (6). Art. 325 al (3) referitor la conventia matrimoniala.

Distinctia clauzei nescrise, clauze nule are cel putin doua consecinte, mai intai in primul caz, cand legea vb de clauze nescrise, nulitatea opereaza de drept. In al doilea rand din dispozitiile art. 1255 rezulta ca atunci cand o clauza este declarata nescrisa ea urmeaza sa fie inlaturata si contractul sa fie mentinut fara a se mai lua in discutie o eventuala nulitate totala a contractului determinata de nulitatea acestei clauze. Uneori prin exceptie legea prevede contrariul, de ex: art. 1402 rezulta ca clauza care prevede o conditie imposibila, contrara legii sau bunelor moravuri este considerata nescrisa, iar daca este insasi cauza contractului, atrage nulitatea absoluta a acestuia. Atunci cand o clauza este declarata nula, ea poate atrage nulitatea contractului in intregul sau numai daca art.1255- este vb de clauze care prin natura lor sunt esentiale sau de clauze in lipsa carora contrctul nu s-ar fi incheiat, ceea ce inseamna ca, de regula, in cazul unor clauze declarate nule, trebuie sa se examineze daca nu cumva acea clauza a fost esentiala sau determinanta. Este de precizat ca potrivbita art. 1255 al (2), in ambele cazuri atunci cand contractul este mentinut, clauzele nule respectiv nescrise, se inlocuiesc cu dispozitiile legale aplicabile. Intre nultiatatea absoluta si relativa nu exista deosebiri de efecte.Exista doar diferente de cauze si de regim juridic.Cauzele la nultitatea absoluta: existenta unei dispozitii legale care instituie in mod expres sanctiunea nulitatii absolute. In lipsa unei astfel de dispozitii, incalcarea unei dispozitii sau prevederi legale care in mod neindoielnic, apara un interes general. Principalele cazuri exprese prevazute de lege sunt: lipsa formei sau nerespectarea formei ad validitatem, caracterul ilicit sau imoral al cauzei ori al obiectului acului juridic, incalacrea unei incapacitati de a contracta instituite pentru ocrotirea unui interes general. Existenta unei dispozitii legale care prevede in mod expres nulitatea relativa sau anulabilitatea actului juridic cum ar fi, de ex: nerespecatrea dispozitiilor legale privitoare la reprezentarea minorului si a interzisului si incuviintarea actului celui cu capacitate restransa, lipsa discernamantului, viciile de consimtamant, incalacarea unei incapacitati speciale de a contracta, instituita pentru protejarea unui interes personal, iar in lipsa unei dispozitii exprese, incalacrea unei dispozitii legale imperative care ocroteste un interes persoal sau preponderent personal.

Regimul juridic:1. indreptatirea de a invoca nulitatea2. prescriptia actiunii si a exceptiei de nulitate3. posibilitatea de validare a actului sanctionat cu nulitatea

1. Indreptatirea de a invoca nulitatea evoca modul in care nulitatea se poate valorifoica in fata instantei de judecata a) pe cale de exceptie respectiv de aparare: ex: daca consimtamantul vanzatorului a fost viciat iar cumparatorul introduce o actiune prin care cere obligarea vanzatorului la predarea bunului, acesta din urma poate afirma, invoca exceptia nulitatii relative a contractului si poate cere in temeiul ei, respingerea actiunii. Daca vanzatorul va dovedi ca i-a fost viciat consimtamantul, va dovedi ca exista cauza de nuliate, instanta va lua act de ea si va respinge actiunea fara sa pronunte nulitate actului intrucat aceasta nu a fost ceruta. b) pe aclea actiunii, adica pe calea unei cerei adresate instantei prin care i se solicita sa declare nulitate actului respectiv, vanzatorul introduce o cerere de anulare a actului, care daca este dovediat face ca instanta sa pronunte, sa declare nulitatea contractului.

Nulitatea absoluta poate fi invocata pe cale de acriune sau de exceptie de catre orice persoana interesata, orice persoana care dovedeste ca are un intres legitim legata de cauza nulitatii, totodata instanta este obligata sa invoce din oficiu nulitate absoluta a contractului atunci cand, de ex, a fost sesizata o actiune in executarea contractului.

Nulitate relativa se poate invoca pe cale de actiune ori de exceptie de catre partea sau persoana orotita prin dispozitia legal incalcata, cel al carui consimtamanta a fost viciat, cel lipsit de discernamant samd.In lipsa capacitatii de exercitiu al minorilr si a interzisilor sunt de retinut art. 46 si 44 din CC, cu o singura subliniere si anume ca cel lipsit de capacitate sau cel cu capacitate restransa poate sa ridice sau sa invoce personal exceptia de nulitate, fara a avea nevoie de reprezentare sau de incuviintare.Actiunea in nulitate relativa atunci cand are un obiectpatrimonial, se transmite pe cale succesorala si in consecinta ea poate fi introdsa sau poate fi continuata de catre mostenitorii celui introdus in actiune.

PrescriptiaActiunea in nulitatea absoluta este, de regula, imprescriptibila.Actiunea in nulitatea relativa este prescriptibila ceea ce insemana ca poate fi introdusa doar in termenul de prescriptie prevazut de lege si acre este termenul de 3 ani, cu unele exceptii, ex: leziunea 1 an.Exceptia de nulitate relativa este imprescriptibila deoarece ea este un mijloc de aparare acre poate fi folosit impotriva pretentiilor celeilalte parti in ideea sau in scopul respingerii acestora si dupa ce s-a implinit termenul de prescriptie. Posibilitatea de validare a actuluiIn cazul nulitatii relative, actul; sau contractul poate fi validat prin confirmare, se poate face expres sau tacit prin executarea voluntara a actului juridic de acte cel indreptatit sa ceara anularea dupa ce a luat la cunostinta de existenta cauzei de anulare.

Confirmarea expresaConsta intr-o declaratie unilaterala de vointa prin care partea indreptatita sa invoce nulitatea relativa rtenunta la dreptul de a o mai invoca atat pe cale de actiune cat si pe cale de exceptie. Prin urmare, confirmarea este practic u act juridic care reprezinta urmatoarekle trasaturi: este unilateral, este abdicativ fiindca se renunta la un drept(de a invoca nulitatea, este declarativ fiindca produce efecete retroactiv(aadica de la data incheierii contractului sau actului confirmat fara a putea aduce atingere drepturilor pe care tertii le-au dobandit pe perioada cuprinsa intre momentul incheierii actului confirmat si momentul confirmarii), este un act accesoriu deoarece nu poate exista decat in masura in care exista si actul acre il confirma si in cazul in care anularea actului se impune pe motiv de dol sau de violenta confirmare acestui act sau acestui contract nu inseamna si renuntarea la dreptul de a pretinde despagubiri. Confirmarea poate fi facuta de catre persoana indreptatita sa introduca actiunea iar in cazul minorilor, de reprezentatntii sau ocrotitorii legali si de catre fostul minor dupa ce a ajuns la majorat in conditiile art. 48 CC.Nulitatea absolutaActul sanctionat cu nulitate absoluta nu este susceptibil de confirmare decat in cazul exceptionale si expres prevazute cum este cel din art. 1010 din CC. Pe de lata parte alctele sanctionate cu nulitate absoluta pot fi, in cazurile prevazute de lege, validate prin indeplinirea ulterioara a conditiei de valabilitate acte nu a fost respectat sau acre a lipsit la incheierea lui. Ex: cazul casatoriei in conditiile prevazute de art. 294 al (2), ori a contractului de societate. Art. 1933.In al treilea rand, actele sanctionate cu nulitate relativa pot fi refacute asa cum se prevede la art. 1259. Actele sanctionate cu nulitate absoluta pot fi supuse conversiunii in cond art. 1260. Curs 12 ( 31.05.2013)

*La prescriptia extinctiva nu se cer numere de articole sau enumerari. Din sectiunea 2 a prescriptiei exctintive, punctul 2.3 ( prescriptia si drepturile reale principale) nu se cere. Punctele 4.8 si 4.9 ( Actiunile in materie de carte funciara, respectiv Prescriptia ex. in materie succesorala) nu se cer pentru examen. Sectiunea 3, termenele speciale de prescriptie extintiva, doar ceea ce ni se preda la curs. Din sectiunea 4, punctul 2.5 ( fapta ilicita) se cere sa cunoastem doar regula de principiu. Nu se cere nici punctul 2.9 Alte reguli speciale.

Prescriptia extinctiva

Dreptul subiectiv se caracterizeaza printre altele prin aceea ca atunci cand o alta persoana il nesocoteste intr-un fel oarecare, titularul se poate adresa instantei/ altui organ de jurisdictie cu o actiune pentru a cere sa I se asigure protectia respectivului drept. Prescriptia ex. este definita indeobste ca fiind mijlocul de stingere a dreptului la actiune in sens material, ca urmare a neexercitarii lui in termenul prevazut de lege. Art. 2500(2) precizeaza ca prin drept la actiune se intelege dreptul de a constrange o persoana cu ajutorul fortei publice sa execute o anumita prestatie, sa respecte o anumita situatie juridica/ sa suporte orice alta sanctiune civila, dupa caz. Principalul efect al prescriptiei ex. este stingerea unui drept, insa nu a unui drept subiectiv civil propriu-zis, ci a dreptului material la actiune in justitie in vederea protejarii unui drept/ a unei situatii juridice. ( in masura in care avem un drept subiectiv, fie el real/ de creanta, sau avem o situatie juridica careia ii corespunde o obligatie corelativa, in caz de neexecutare, permite apel la constrangerea publica, care spune: inauntru termenului de prescriptie, pot sa apelez la forta de constrangere publica ca sa oblig sa-mi fie respectat dreptul. Dupa implinirea termenului de prescriptie, dreptul la actiune nu mai apeleaza automat, ci depinde de conduita debitorului. Daca in cadrul termenului am un drept subiectiv perfect, dupa curgerea termenului, am un drept subiectiv imperfect).Dreptul procesual la actiune este garantat prin Constitutie, in timp ce dreptul material la actiune este supus prescriptiei/nu. Scopul acestei institutii, este pe de-o parte de a sanctiona pasivitatea titularului dreptului/ al unei situatii juridice ocrotite de lege relativ la realizarea prerogativelor conferite de lege si pe de alta parte de a inlatura dificultatile legate de dovedire a pretentilor datorate trecerii timpului. Odata cu implinirea prescriptiei ex. dreptul subiectiv si obligatia corelativa devin imperfecte, ceea ce inseamna ca titularul dreptului subiectiv poate sa nu mai beneficieze de facultatea de a obtine prin justitie protectia dreptului sau in cazul in care partea adversa invoca in termen prescriptia. Dreptul subiectiv ramane insa ocrotit pe cale de exceptie in cazul in care obligatia este executata de buna-voie. Art. 2506 precizeaza ca cel care a facut o plata dupa implinirea termenului de prescriptie nu poate cere restituirea ei.

Regimul juridic al prescriptiei: In principiu, prescriptia ex. nu mai este o chestiune de ordine publica asa cum era in vechea reglementare, ci doar o chestiune de interes public, dar de ordine privata. Drept consecinta, institutia nu mai este aplicata de catre instanta din oficiu, ci doar la cererea partii interesate. Iar normele care reglementeaza prescriptia, nu mai sunt exclusiv imperative, existand si norme supletive de la care partile pot deroga.

Decretul 167/1958 Noul cod civil

1. instanta invoca din oficiu prescripctia;1. prescriptia poate fi invocata oricand in timpul procesului;1. regim juridic strict de ordine publica;1. instanta nu invoca si nu pune in discutie prescriptia;1. invocarea prescriptiei e o facultate a debitorului ( generic vorbind);1. regim juridic legal, insa de ordine privata.

Art. 201 din legea de punere in aplicare a NCC precizeaza ca prescriptile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a NCC sunt si raman supuse dispozitilor legale care le-au instituit.Dreptul de a invoca prescriptia in noua reglementare apartine celui in folosul caruia curge prescriptia, fara a fi tinut sa produca un titlu contrar/ sa fi de buna-credinta. Dreptul de a invoca prescriptia este un drept discretionar, un drept potestativ si apartine doar titularului. O regula de mare importanta practica este cuprinsa la art. 2513, legea obligand partea interesata sa invoce prescriptia doar in fata primei instante si doar prin intermediul intampinarii/pana la prima zi de infatisare. In caz contrar, beneficiarul dreptului potestativ este decazut din dreptul de a mai invoca prescriptia.

Domeniul prescriptiei ex:NCC stabileste ca regula prescriptibilitatea drepturilor de natura patrimoniala si imprescriptibilitatea drepturilor nepatrimoniale. In ceea ce priveste drepturile potestative, de principiu acestea sunt considerate a fi imprescriptibile, dar exercitarea lor poate fi afectata de prescrierea drepturilor principale la care se refera. Exceptii: in materia drepturilor patrimoniale, dreptul la actiune este imprescriptibil in cazurile prevazute de lege, precum si ori de cate ori prin natura/ obiectul dreptului subiectiv ocrotit exercitiul sau nu poate fi limitat in timp. Astfel, sunt imprescriptibile extinctiv actiuni precum revendicarea, partajul, sau cele prevazute la 2502(2). De asemenea, in materia drepturilor nepatrimoniale, exista anumite actiuni pentru care legea prevede expres un termen de prescriptie ( tagada paternitatii). In materia drepturilor patrimoniale, regula e prescriptibilitatea, exceptia imprescriptibilitatea. In materia drepturilor patrimoniale, regula e imprescriptibilitatea, in timp ce exceptia este prescriptibilitatea. In materia drepturilor potestative avem ca regula imprescriptibilitatea, cu exceptia prescriptia drepturilor la care se refera.

Termenele de prescriptie:Art. 2517 NCC prevede ca termenul de prescriptie este de 3 ani daca legea nu prevede un alt termen. Exista de asemenea o serie de termene speciale:1. termenul de 10 ani aplicabil in materia drepturilor reale, care nu sunt exceptate de lege, aplicabil la repararea prejudiciului adus mediului inconjurator si in cazul unor fapte penale;1. termenul de 2 ani, aplicabil dreptului la actiune intemeiat pe un raport de asigurare si dreptului la plata remuneratiei cu venite intermediarilor, pentru plata servicilor prestate in baza contractului de intermediere. 1. termenul de 1 an aplicabil dreptului la actiune privind plata remuneratiei pentru o larga categorie de liber profestionisti ( avocati, notari, medici, arhitecti, profesori, mestesugari etc). Termenul se mai aplica si unor categorii limitate de profestionisti ( alimentatie publica, hoteluri, transport). 1. o prevedere importanta este cuprinsa la art. 1394, in toate cazurile in care despagubirea deriva dintr-un fapt supus de legea penala unei prescriptii mai lungi decat cea civila. Termenul de prescriptie a raspunderii penale se aplica si dreptului la actiunea in raspundere civila. Solutia este inspirata din art. 60(2) din Codul Elvetian al Obligatilor si are ca scop asigurarea unei protectii intarite pentru victima unui fapt ilicit penal.

Renuntarea la prescriptie:Ca element de noutate in noua reglementare, o parte capabila poate renunta la prescriptia implinita precum si la beneficiul termenului scurs pentru prescriptia inceputa si neimplinita, insa nu se poate renunta la o prescriptie care nu a inceput sa curga. Renuntarea la prescriptie poate fi expresa/ tacita. Renuntarea tacita trebuie sa rezulte din manifestari neechivoce si sa fie neindoielnica. Reglementarea reflecta noua conceptie a legiuitorului cu privire la facultatea debitorului de a uza/ nu de prescriptie, preferand sa permita partilor sa prelungeasca expres/tacit posibilitatea creditorului de a apela la forta de constrangere publica in loc sa il forteze sa declanseze proceduri judiciare cu sanse indoielnice de executare.

Concluzie: Daca partea indreptatita renunta la prescriptie/ la beneficiul termenului scurs efectul consta in curgerea unei noi prescriptii de acelasi fel. Renuntarea produce efecte numai in privinta celui care a facut-o. Ea nu poate fi invocata impotriva codebitorilor solitari ai aceleiasi obligatii/ impotriva fideiusorilor.

Regulile aplicabile prescriptiei extinctive: Art. 2515 stabileste de principiu un sistem de norme imperative aplicabile regimului prescriptiei ex. Sanctiunea incalcarii acestor norme este nulitatea absoluta, ceea ce denota ocrotirea unui interes general. Cu toate acestea, spre deosebire de vechea reglementare, pentru situatile exceptional permise de lege partile cu capacitate deplina de exercitiu pot prin acord expres sa deroge de la anumite norme. Astfel sunt permise modificarea limitelor de prescriptie ( intre 1 an si 10, respectiv 20 de ani); fixarea momentului in care incepe sa curga prescriptia/ modificarea cauzelor de suspendare fara a fi permisa insa suprimarea. Sunt interzise modificarea actiunilor imprescriptibile/indisponibile ( ex: nulitatea absoluta/ starea si capacitatea persoanelor) precum si suprimarea cauzelor legale de intrerupere/ suspendare a curusului prescriptiei ori inlaturarea institutiei repunerii in termen.

Curs 13 03.06.2013

Nu avem la examen :2.2 cauzele speciale de suspendare ,la decadere- subcap 2:domeniul de aplicare Sa nu neglijam calculul termenelor !!!

Suspendarea si intreruperea prescriptiei extinctive

Pe parcursul termenului de prescriptie se pot ivi o serie de incidente care afecteaza cursul firesc al acestuia.Anumite imprejurari exceptionale pot sa impiedice pe titularul dreptului la actiune sa introduca actiunea inauntrul termenului de prescriptie ori intr-o asemenea situatie nu exista o pasivitate culpabila a titularului dreptului de natura sa justifice sanctionarea lui prin pierderea dreptului la actiune in sens material,legiuitorul a tinut seama de aceste posibile impedimente de natura materiala ,juridica sau morala si a reglementat institutia suspendarii termenului de prescriptie .

-cauzele de suspendare pot fi grupate pe cateva categorii:1. Cazuri de imposibilitate materiala sau juridica de a actiona de a efectua acte de intrerupere a prescriptiei ( intre soti art 2532,situatia de mobilizare sau razboi,forta majora ,si art 2533).1. Cazuri de protectie a incapabilului sau a celui a carui bunuri sunt administrate (art 2532 (2,4) ) 1. Suspendarea cu titlu de sanctiune pentru conduita de rea-credinta a debitorului daca acesta in mod deliberat ascude creditorului existenta datoriei sau exigibilitatea acesteia (2532 (5) .Trebuie ca motivul pentru care creanta nu este cunoscuta de catre creditor sa nu fie imputabila acestuia .1. Cazuri de prevalenta a unor proceduri alternative de solutionare a litigiilor (art 2532 (6,7) .Intr-o prima ipoteza a textului de lege este suspendat cursul prescriptiei pe toata durata negocierilor purtate intre parti cu 6 luni inainte de implinirea termenului insa este esential ca aceste negocieri sa fie efective si sa nu fie simple tatonari.A doua ipoteza vizeaza situatia in care partile conform legii sau contractului trebuie sa foloseasca o anumita procedura prealabila pana la momentul la care se afla raspunsul la aceasta procedura insa nu mai mult de 3 luni de la declansarea procedurii .Conform art 203 din legea de punere in aplicare a c.civ prevederile art 2532 (6,7) se aplica si prescriptiilor anterioare intrarii in vigaore a noului cod in masura in care motivele de suspendare au survenit dupa data de 1 oct 2011 .In cazul suspendarii prescriptiei pentru caz de forta majora efect suspensiv are doar ipoteza in care partea indreptatita sa actioneze a fost afectata de cauza de forta majora in ultimele 6 luni ale termenului de prescriptie ,iar durata suspendarii este limitata la perioada cat cauza de forta majora se suprapune cu ultimele 6 luni ale termenului de prescriptie sau continua dupa implinirea acestuia.

Efectul suspendarii prescriptiei prevazut de art 2534 coroborat cu 2532(1)poate fi explicat mai usor facuta o periodizare a cursului acestia in raport cu cauza de suspendare .1. Anterior ivirii cauzei de suspendare nu se produce nici un efect cat priveste cursul prescriptiei 1. Odata cu ivirea cauzei de suspendare ci pe toata durata acesteia,cursul prescriptiei fie se opreste de drept fie este impiedicat sa porneasca .1. Odata cu incetarea cauzei de suspendare cursul termenului de prescriptie se reia din momentul in care s-a oprit ca si cum cauza de suspendare nu ar fi intervenit ,de aceea intr-o alta formulare ,se spune ca in cazul termenului de prescriptie se socoteste si termenul scurs inainte de ivirea cauzei de suspendare alaturi de efectul general al suspendarii cursului prescriptiei ,art 2534(2) prevede si un efect special ,acest efect consta practic intr-o prelungire de drept a termenului de prescriptie cu scopul de a asigura titularului dreptului la actiune un ragaz rezonabil pentru introducerea cererii de chemare in judecata (6 luni,respectiv o luna) .Trebuie subliniat faptul ca art 2515(3) permite modificarea cauzelor legale de suspendare a cursului prescriptiei extinctive insa nu este permisa suprimarea lor.De principiu suspendarea prescriptiei poate fi invocata numai de catre partea care a fost impiedicata sa faca act(ul)e de intrerupere a cursului prescriptiei .

Intreruperea prescriptiei extinctive Intreruperea-acea modificare a cursului prescriptiei care survine atunci cand starea de pasivitate a titularu