ciresarii vol2.docx

download ciresarii vol2.docx

of 144

  • date post

    11-Dec-2015
  • Category

    Documents

  • view

    266
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of ciresarii vol2.docx

Constantin ChiriCirearii IICastelul fetei n albCAPITOLUL I1In orel se aciuase linitea zilelor de var. Tinerii plecau dis-de-diminea la scldat,lsind curile, strzile i mahalalele pustii, moleite i tcute. Spre sear se pornea un oarecarefreamt care se risipea ins la primele adieri ale nopii, cind orelul ii aternea docil strzilela picioarele perechilor vistoare. Era var i cald, era vacan, era un ora mic, eramonotonie, lene, amoreal, adic tot ceea ce nu se potrivete tinereii. Pentru c tinerii erauacei care sufereau cel mai mult in orel. i era cald i era moleeal i nimic neobinuit nu seprofila inc in zarea vremii.Un timp, toi tinerii, i nu numai ei, ii obosiser gura tot povestind i ludind ispravaCirearilor in Petera Neagr. Dar gloria, cu cit crete mai repede, cu atit dispare mai repede.Mai ales intr-un orel unde zgomotul unei ferestre sparte in centru se aude in acelai timp intoate mahalalele. S-au spus vrute i nevrute pe socoteala Cirearilor, dar se tie c oricemelodie cintat prea des incepe, dup un timp, s oboseasc. Singurul care nu prea preaincintat de cele spuse cindva de un mare spirit al omenirii despre glorie era, bineineles, Tic.Pentru el gloria nu se asemna cu acele cercuri pe care le stirnete cderea unei pietre in ap,cercuri din ce in ce mai mari, tot mai mari, pin ce dispar pe nesimite in luciul apei. Elcontinua s cread in ea i de aceea, mai in fiecare zi, spre sear, alerga la frizeria "Higiena" incutare de admiratori, dar cum frizeria nu prea era vizitat de clieni, strdania lui Tic era camin van. Indurerat in adincul lui, prichindelul cel cirn i ciufulit asculta intotdeauna inainte deplecare replica necrutoare, mereu aceeai, pe care o rostea tatl lui Dan: Domnule, oamenii din oraul nostru au dou mari pcate: nu se rad i nu-i iubesccopiii.i Tic pleca puintel mai inviorat spre cas.Cirearii sufereau cumplit din cauza cldurii, a moleelii, a inactivitii i mai ales dincauza unor despriri neprevzute. Victor plecase pentru citeva sptmini undeva instrintate, intr-o tabr tinereasc, iar Ionel ii petrecea o parte din vacan, departe,impreun cu familia. Ursu lua parte la tot felul de concursuri sportive, se pregtea mai alespentru un meci amical de box cu campionul naional de juniori, iar ceilali, Maria, Dan, Lucia iipetreceau timpul citind, scriind, visind.i nimic neobinuit nu se profila inc in zarea vremii.Dac Tic nu s-ar fi dus in ziua aceea la coal, s-l caute pe mo Timofte, poate cprietenii notri Cirearii ar mai fi lincezit vreo citeva zile. i se mai poate, cine tie? ca vizitaaceasta intimpltoare a lui Tic s insemne chiar mai mult decit un strigt menit s zgindre is aie pe candidaii la lene i plictiseal.Tic n-a vzut la inceput in curtea colii decit un brbat strin plimbindu-se cu un moTimofte foarte bucuros, ceea ce, bineineles, nu i-a stirnit nici o exclamaie, nici mcar ointrebare, cu toate c nu mai zrise personajul acela niciodat pin atunci in ora. Dar puintelmai tirziu, Tic a vzut altceva. Ceva care i-a furat toate privirile, emoiile i preocuprile. Toicei care au copilrit in orae mici de provincie vor inelege atit de bine reacia prichindelului!Ling cimeaua din curtea colii... era o fat! O fat brunet, cu prul scurt, ondulat,imbrcat intr-o rochie foarte alb. Tic n-avea inc virsta aceluia care in faa unei asemeneaartri ii duce miinile la buze i-i optete: "Doamne, ce frumoas!" Biatul cirn i ciufulit,incarnaie perfect a tot ce e practic i concret, i-a pus o singur intrebare: "Cine e?"Pentru a nu fi descoperit i a nu fi silit s roeasc, Cirearul a calculat c nu are altcevamai bun de fcut in calitatea sa de iscoad, calitate pe care i-o asumase ad-hoc i frconsimmintul nimnui , decit s se furieze in curtea colii i s-i aleag cel mai sigur postde observaie. i pentru c nimeni nu cunotea mai bine decit el labirintul vizibil i invizibil alcolii, precum i cile de intrare i de ieire din labirint, in mai puin de un minut, dup cesrise gardul la adpostul unui trunchi de copac i se strecurase ca un arpe printre tufe itarlale de flori, ii fix postul sub scara mare de piatr intr-o firid triunghiular. De acolo, dinintuneric, urmri cu privirile, cu tresririle i cu auzul uimitoarea apariie alb.Fata cu pr negru, ondulat rmsese nemicat, incremenit, tot acolo ling cimea, cuprivirile furate de zarea albastr. Atitudinea ei i-a inspirat putiului prima remarc: "Astaseamn cu sor-mea: pesemne c spune in gind poezii". Iar cind fata in alb a inceput s-iscuture capul i s taie cu un gest iute aerul, Tic a fcut o remarc mai puin amabil, pe careins a atenuat-o imediat: "Asta pare i puintel znate... sau poate c o fi atacat-o vreoviespe". Numai atunci cind, trecind pe ling scara de piatr, fata in alb a rostit cu voce rea isigur ineptoare: "Ce proti sint spionii in oraul sta!", lui Tic i-au ingheat toate gindurile, bachiar i buzele puintel deschise, nemaifiind in stare, pentru un moment, s fac alt remarc.i-a revenit ins dup citeva clipe i, ca s nu se dea btut cu una cu dou, a scos o limbstranic in direcia fetei, dup care a adugat amenintor: "Las-c-o s vezi tu, deteapto!"Nu se poate ti foarte precis ce planuri i-au trecut atunci prin cap lui Tic. Prichindelul aveains in miinile lui o tob de veti cu care trebuia s scoale i morii din morminte. Ceea ceinsemna, la urma urmei, o victorie.Iat cum intimplarea l-a adus pe biatul cirn i cu prul de aur in situaia de a semnala,primul, faptul neobinuit care apruse in orel sub infiarea unei fete negricioase, vistoare,istee, imbrcat intr-o rochie foarte alb.2Tic avea nevoie de un prim confident i in dou clipe il i alese. Dan. Era o alegere...obligatorie, pentru c avusese grij dis-de-diminea s se certe cu sor-sa din pricina uneiflori; adic, fr incuviinarea Mariei, rupsese cele mai frumoase flori din grdin ca s-iintocmeasc un ierbar, nemaipomenit, i la mustrrile ei, o confundase mai intii cu o sorinvidioas, apoi, pe msur ce ea ridica glasul, el se cufunda in tcere, pentru ca faa i limbalui colaborau de minune la naterea unor strimbturi i mti atit de caraghioase c oricecaricaturist i actor ar fi crpat de invidie. Cu Ursu nu se certase, dar nu tia de unde s-l iapentru c in fiecare diminea se antrena in secret, undeva, departe, pe malul riului.Dan citea de zor la umbra unui nuc btrin n spatele casei.Tic il gsi, ii bg miinile in buzunare i tuind boierete trecu de citeva ori prin faa lui.Dan era atit de cucerit de lectur, incit ii uit obligaiile de gazd. Prichindelul ddu ins altinterpretare purtrii sale i se gindi imediat la rzbunare. Cu cel mai senin aer din lume, rostica pentru sine: Zu c era foarte simpatic, pcat de el.Zadarnic. Dan intoarse linitit fila. Poate c n-o s-i taie piciorul. Sau poate c-o s i-l taie numai de la genunchi. Tot ar ficeva.Imperturbabil, lectorul se intoarse pe partea cealalt. i totui e cel mai bun frizer din ora...De ast dat, Dan sri in sus ca un resort: Cine, m? Ce s-a intimplat? i azvirli cartea aiurea. A, aici erai? Nu te vzusem... tii... Ce-i cu piciorul, m? Care frizer? Ce s-a intimplat? Care picior de frizer? intreb Tic cu o uimire provocatoare. Pi n-ai spus c o s-i taie piciorul celui mai bun frizer din ora. Ii bai joc de mine, mcirnule? Eu? Am spus asta? Poate-ai visat, m necirnule. Eu m gindeam la celuul lui Ifrim. iarupt sracul piciorul, i tii era atit de simpatic, celuul... i cu frizerul? N-ai spus tu c frizerul...? Cind i-oi trage un picior... Mai nti l ntrerupse Tic inc nu s-a nscut derbedeul care s-mi poat trage mieun picior. i apoi, cind am vzut c nici nu-i pas de srmanul celu, m-am intrebat: cum sepoate ca un asemenea biat nemilos s fie fiul celui mai bun frizer din ora?... Eu cred c tu aiceva cu mine dac mereu imi iei pe dos spusele i te rsteti la mine de parc... i te-a rugas nu m mai faci cirn. Eu, dac a fi in locul tu i a vrea s insult un cirn, a gsi ceva maidetept. Mopsule... sau mgarule!... Dar ce, mgarul e cirn? Dar ce, tu eti cirn?Dan intrase bine in cursa lui Tic. Fusese intrerupt din lectur, fusese indeprtat penesimite i cu art de la istoria cu tierea piciorului i cu frizerul cel mai bun din ora, ba maiprimise, la urm, i o insult stranic. S continue conflictul, era fr speran. De aceea iischimb atitudinea: N-ai venit tu degeaba aici, cirnule. Trebuie s ai ceva in cap.De ast dat Tic inelese porecla ca o manifestare de simpatie, aa cum era in realitate, isocoti incheiat rzbunarea impotriva lui Dan. Era cazul i momentul s inceap ataculadevrat: Care-i femininul de la Harap Alb?Dan il privi zpcit. Va s zic musafirul continua s-l batjocoreasc. Dac-i vorba pe-aa, zise el suprat, eu in s te-anun c n-am terminat cartea. Pe cinstea mea c nu glumesc. M intereseaz femininul de la Harap alb.Vocea lui Tic, intonaia, aerul feei exprimau atita senintate, incit Dan se ls convins. Dar ce, tu nu tii? Nu tiu cum s zic: hrpi sau hrpoaic? Cred c-i mai bine hrpoaic... Nu se poate! Sun urit. Nu-i aa? Atunci zi hrpi! Nu cred c merge. Sun cam alintat. Alt feminin nu exist? Dar ce ai tu la urma urmei cu acest feminin? il intreb Dan la captul rbdrii. Altul, eu,in capul meu, nu gsesc. Hrpoaic nu merge c nu-i urit. Hrpi, la fel, nu merge c-i antipatic... Oare s-izic Hrpina alb? Zi cum vrei. Poi s zici i hrpina i hrpel i hrpoaie, ce m-ntrebi pe mine? Darstai, stai... despre cine-i vorba? Ce hrpina? Aha! te-ai trezit. Am ntlnit-o in curtea colii. Adic n-am intilnit-o. Cum s-i spun?...Ne-am observat reciproc pe furi. Dar am crezut c numai eu stau la pind. Spune o dat! Despre cine e vorba? Dac-a ti... i Tic se apuc s-i istoriseasc intilnirea neateptat din curtea colii.Dan il ascult cu ochii mari, fr s-l intrerup, dei curiozitatea ii era aiat la culme. Eti sigur c nu-i din oraul nostru? Sigur, sigur? La fel de sigur cum tiu c sor-mea e din oraul nostru i c e o scirboas... Ca icelelalte. De altfel i seamn, continu Tic amintindu-i povestea cu florile, sint amindounite hrpoaice i-s amindou impotriva mea. Mai bine s-i zic hrpoaic alb... De ce s-i zici i alb? Dac-ai vedea ce rochie alb are... Ca zpada... i s-a prut ie, pesemne c ea e negricioas. Ei i! Eu tot Hrpina alb o s-i zic. De cit timp e in ora? Nu tiu sigur,