CIRCUITUL APEI IN NATURA

CIRCUITUL APEI IN NATURĂÎn naturã, apa se gãseºte din

abundenþã, în toate stãrile de agregare:

• -în stare lichidã (formã în care acoperã 2/3 din suprafaþa pãmântului; sub formã de mãri, oceane, râuri, fluvii, ape subterane);

• -în stare solidã (formeazã calote glaciare);

• -în stare gazoasã (atmosfera conþine o cantitate considerabilã de apã, sub formã de vapori de apã, invizibili).

FORMELE APEI IN NATURĂ• În naturã, apa se gãseşte în stare lichidã, solidã

şi gazoasã. Trecera apei dintr-o stare în alta face sã aparã: norii, ceaþa, ploaia, grindina, roua, bruma, zãpada, poleiul.

• Norii se formeazã ca urmare a evaporãrii apei din sol si de la suprafaþa apelor, si a ridicãrii vaporilor în straturile superioare ale aerului. Acolo, vaporii, dând de straturi reci de aer, se condenseazã, formând picãturi fine de apã.

• Ceata se formeazã în zilele reci, când vaporii de apã se condenseazã foarte aproape de pãmânt. În zilele cu ceaþã, circulatia oamenilor si a vehiculelor este îngreunatã.

• Ploaia se formeazã când norii trec prin straturile reci de aer, iar vaporii se condenseazã si cad pe pãmânt sub forma de picãturi. Ploile sunt necesare vieþii plantelor. Ele curãþã aerul de praf si îl rãcoresc.

• Grindina apare vara, când picãturile de ploaie trec prin straturile foarte reci de aer ºi se transformã în boabe de gheaþã. Grindina este dãunãtoare culturilor agricole.

• Roua. În nopþile senine de varã, vaporii de aer, în atingere cu corpurile reci de pe pãmânt, se condenseazã ºi formeazã stropi mici de apã. O datã cu încãlzirea aerului, stropii de apã se evaporã.

• Bruma. În noptile senine ºi reci, de toamnã sau de primãvarã, corpurile de pe pãmânt se rãcesc foarte mult. Vaporii de apã care vin în atingere cu aceste corpuri se condenseazã, iar picãturile de apã îngheaþã, formând un strat fin alb-strãlucitor. Bruma este dãunãtoare culturilor. Oamenii iau mãsuri de protejare a culturilor, fãcând focuri mocnite în grãdini sau în livezi. Fumul cald împiedicã formarea brumei.

• Zãpada se formeazã în timpul iernii, când temperatura aerului scade sub zero grade. Picãturile de apã îngheaþã ºi se transformã în fulgi de zãpadã. Fulgii de zãpadã cad pe pãmând, acoperindu-l. Sub zãpadã, culturile sunt ferite de gerul iernii.

• Lapovita se formeazã iarna, în zilele mai calde, când cad picãturi de apã amestecate cu fulgi de zãpadã.

• Poleiul este o pojghitã de gheatã care se formeazã iarna deasupra solului, ca urmare a unei ploi mãrunte. Pe strãzi, poleiul îngreuneazã mul circulatia, favorizând accidentele. Plantele au de suferit din cauza poleiului.

CIRCUITUL BIOLOGIC• În cadrul acestui mare circuit natural se

disting circuite secundare, dintre care, importanţã deosebitã prezintã circuitul biologic. Acesta constã în pãtrunderea apei în organismele vii şi redarea ei în circuitul natural prin respiraþie, transpiraþie ºi moartea organismelor.

• IstoricCircuitul apei în natură a fost descoperit,

sau măcar intuit, foarte devreme în istoria omenirii. Chiar Biblia face referire de mai multe ori la acest circuit, în special în legătură cu potopul. Următorul citat este tradus din textul sanscrit al cărții indiene Manusmrti, carte cu o origine de cel puțin 2500-3000 de ani: “Apa se ridică la cer sub formă de vapori; din cer coboară sub formă de ploaie, din ploaie se nasc plantele, și din plante, animalele”.

Circuitul apei în natură este procesul de circulație continuă a apei în cadrul hidrosferei Pământului. Acest proces este pus în mișcare de radiația solară și de gravitație. În cursul parcurgerii acestui circuit, apa își schimbă starea de agregare fiind succesiv în stare solidă, lichidă sau gazoasă.

Apa se mișcă dintr-un element component al circuitului în altul, de exemplu dintr-un râu într-un ocean, prin diferite procese fizice, dintre care cele mai însemnate sunt evaporația, transpirația, infiltrația și scurgerea.

În principiu, ciclul apei constă din următoarele procese:

• Evaporarea este procesul prin care apa se transferă de la suprafața oceanelor și a altor corpuri de apă în atmosferă. Acest transfer implică o schimbare de stare de agregare a apei, din stare lichidă în stare gazoasă. Sursa de energie a acestui proces o constituie energia solară.

Pe lângă aceasta, apa se mai elimină în atmosferă prin transpirația solului, plantelor și, în mult mai mică măsură, cea a animalelor, numit evapo-transpirație. Aproximativ 90% din apa din atmosferă provine din evaporație și numai 10% din evapotranspirație.

• Advecția este procesul de transfer al unei proprietăți atmosferice (căldură, frig, umiditate) prin mișcarea orizontală a masei de aer.

În cazul circuitului apei este vorba despre procesul de mișcare a apei în stare solidă, lichidă sau gazoasă prin atmosferă. Fără advecție, apa evaporată de pe suprafața oceanelor nu s-ar putea deplasa pentru a ajunge deasupra uscatului unde să producă precipitații.

• Condensarea este procesul prin care vaporii de apă din aer se transformă în picături lichide de apă, formând nori sau ceață.

• Precipitațiile sunt constituite din apa care s-a condensat în atmosferă și cade pe suprafața pământului. Forma de precipitații care apare cel mai frecvent este ploaia, alte forme fiind zăpada, grindina, chiciura, lapovița și prelingerea de apă din ceață.

FURTUNĂ

• Sublimarea este procesul prin care apa în stare solidă (gheață sau zăpadă) se transformă direct în vapori, fără a mai trece prin starea lichidă.

• Infiltrația este procesul de pătrundere a apei de la suprafața solului în interiorul solului, prin umplerea golurilor dintre particulele de sol.

• Topirea este procesul de transformare a apei din starea solidă (gheață sau zăpadă) în stare lichidă.

• Scurgerea este procesul prin care apa se mișcă la suprafața sau sub suprafața solului.