Ciclu de Predici - Pildele Lui Isus

1Pastor Fl. Ilie Gogoşoiu B.C.B „Betel”

Pildele Domnului Isus ChristosJoi, 8 martie 2010

PILDELE DOMNULUI ISUSPILDA #1

SB: Mat. 5:13; Mc. 9:50; Lc. 14:34, 35.SAREA

1. CREŞTINISM DEVALORIZAT1- „dar dacă sarea îşi pierde gustul...” – Mt. 5:13

Îmi place să beau dimineaţa o cafea bună cu lapte şi puţină miere de albine. Dacă mai am şi o bucăţică de ciocolată pe lângă este grozav. Nu o beau ca tălălăul, ci îmi place s-o sorb, s-o savurez. Chiar câteva ore degust dintr-o ceaşcă puţin mai măricică în timp ce citesc ori, în cazul de faţă, scriu o predică.

In urmă cu un an de zile am cumpărat INKA – o cafea din cereale. Am făcut tuturor care au venit prin cameră inka, scopul meu era să fiu cât mai amabil dar şi să scap de ea. Inka este de un an de zile pe masa mea şi precum untdelemnul văduvei din Sarepta, nu se mai termină.

Nu-mi place „cafeaua” asta. De fapt, nici n-aş putea spune că-i cafea. Este doar un substitut. La fel este şi cu cafeaua decofeinizată. Nu te trezeşte, nu te înviorează, nu te pune pe picioare. Arată precum cafeaua, miroase precum cafeaua, are gustul cafelei, dă în clocot (în ibric..; da’ cine mai foloseşte ibricul…?!) precum cafeaua, însă nu produce în tine ceea ce produce cafeaua adevarată. Este uşor de confundat şi dacă le-ai pune una lângă alta…nu ţi-ai

1 http://mariuszarnescu.wordpress.com/2010/04/06/crestinism-decofeinizat/.


Pildele Domnului Isus Christosda seama who’s who!? Ia o înghiţitură însă şi te vei convinge. Cu siguranţă!

La fel, avem parte de o formă de creştinism decofeinizat în cultura noastră, să nu-ţi vină să crezi, nu alta… Intrăm în şabloanele a ceea ce ar trebui să fie creştinismul adevărat, însă nu mergem prea departe. Ne mulţumim cu o formă de evlavie. Să nu cumva să ne pună careva eticheta de fanatic religios. Nu domne’, nu! „Eu, păi Eu… sunt un creştin echilibrat! Da, aşa…echilibrat! Ăia…, săraci cu duhul! Da! Fenomene de suprafaţă, erupţii temporare pe epiderma creştinismului modern, sau mă rog…postmodern, cum îi zice. Whatever…”

Decofeinizăm creştinismul ăsta până rămânem la un substitut…care, de altfel, chiar nu ne deranjează prea mult. Tot cafea e… doar n-o fi ceai! Nu, e chiar fain! La căldurică la bisericuţă în fiecare duminică, banu-i ban la colectă – că doar Domnu’ îţi dă înzecit, cravata pusă – nod dublu, Biblia la subţioară pe telefon, Ipod şi playerele MP3/4, în surdină fraţii Groza la subwoofer-ul de 500W din Tico… că doar o dată pe săptămână îi duminică… si doar…e ziua Domnului!

ACESTA ESTE CREŞTINISMUL DECOFEINIZAT, şi anume: „dar dacă sarea îşi pierde gustul...”, „dar dacă creştinismul se decofeinizează...”, „dar dacă creştinismul are doar o formă de evlavie...”....!!!!!!!!!!!!

2. CREŞTINISM MOLIPSITOR – „dar dacă sarea îşi pierde gustul... Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi


Pildele Domnului Isus Christoscălcată în picioare de oamăni.” – Mt. 5:13. Partea a doua a versetului este exact contrastul a ceea ce ar trebui să fie sarea. Sarea este bună, necesară şi gustul ei este molipsitor. Mâncarea fără un vârf de sare nu este gustoasă, puteţi spune ce veţi vrea. Aşa trebuie să fie şi creştinismul molipsitor, delicios, de dorit.

În anii de studenţie am avut un coleg de bancă pe nume Ciprian. El savura în fiecare dimineaţă o cafea. Mirosul de cafea mă atrăgea şi pe mine şi, cu toate că nu eram băutor de cafea, am început şi eu să trec dimineaţa, înainte de ore, pe la el prin cameră şi să-i cer să-mi facă şi mie o cafea. De atunci beau cafea cu cea mai mare plăcere. Vedeţi dvs., aşa este şi cu tine şi cu mine. Am fost chemaţi să fim molipsitori. Să creăm poftă după ISUS.

3. CREŞTINISM EFICIENT – „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” – Coloseni 4:6. De ce să fie dreasă cu sare vorbirea noastră? R: pentru a fi eficienţi, pentru a şti cum să răspundem fiecăruia.

Mc. 9:50: “Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii.” – probabil vă aduceţi aminte de faptul că mai spuneam şi o mai spun, o pildă are o singură învăţătură, are o singură lecţie. Lecţia sării este următoarea: voi sunteţi pacea pământului. Când veţi dispărea voi, va dispărea şi


Pildele Domnului Isus Christospacea de pe pământ. Atunci pământul să-şi aştepte sfârşitul căci sigur va veni. Iată eficienţa sării, sarea este eficientă întrucât aduce pace peste tot.

Domnul Isus consideră că atributul principal al sării este pacea. Ce semnifică pacea? Pacea este calmarea simţurilor, potolirea nevoilor, satisfacerea cerinţelor. Când sarea este adăugată în mâncare simţurile sunt potolite şi răsfăţate. Când creştinul sărează satisface nevoia umană după pace:

Tu eşti dornic după pace, N-ai iertare,

Rătăceşti neîncetat; Vin’ la El să fii iertat.

Aducând pacea în lume aduci iertarea lui Dumnezeu. Aducând pacea în lume continui să fii la fel de sărat cu pace.

RUGĂCIUNE:Doamne, Dumnezeul nostru, sărează-ne cu pace. Învaţă-ne pacea TA. Ne-am săturat să ne facem singuri pace. Însă Sfânta carte, Biblia, ne învaţă: „Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.”. Ne-am convins prin cuvântul Tău că ne chemi să îi aducem pe oameni la pacea cu Tine, prin jertfa Fiului Tău. Aleluia, Amin.


Pildele Domnului Isus Christos

joi, 15 aprilie 2010Studii:

1. Armstrong, E. A. The Gospel Parables. New York: Sheed & Ward, 1969.

2. Bailey, K. E. Poet & Peasant. Grand Rapids: Eerdmans, 1976.

3. _________. Through Peasant Eyes. Grand Rapids: Eerdmans, 1980.

4. Blomberg, C. L. Interpreting the Parables. Downers Grove, III: InterVarsity, 1990.

5. Dodd, C. H. The Parables of the Kingdom. Londra: Nesbit, 1935.

6. Jeremias, J. Parables of Jesus. New York: Scribner, 1963.

PILDELE DOMNULUI ISUS – PILDA #2Cei Doi Constructori

Text: Matei 7:24-27; Luca 6:47-49

Chestiuni introductive- Pilda ~ caricatura în vremea noastră . Ziarele

postează deseori pe pagina de editoriale o caricatură, într-o poziţie care să capteze atenţia. Cu doar câteva linii simple artistul schiţează o caricatură a unei situaţii politice, sociale sau economice cu care ne confruntăm. Isus a caricaturizat şi El principii, persoane, decizii, evenimente prin parabole. Ce este parabola? O caricatură cu tâlc.

- Ce făcea Domnul Isus? Zugrăvea o întâmplare contemporană. Cu alte cuvinte, El lua un episod din viaţa de zi cu zi şi îl supunea unei


Pildele Domnului Isus Christosînvăţături pe care voia să o dea. Un astfel de lucru l-am făcut şi eu atunci când am vorbit, la capitolul devotament, l-am amintit pe Michael Jackson. Aceasta este o pildă.

Formele pildelor2

Cuvântul pilde are în NT o semnificaţie largă, incluzând forme alegorice care sunt de obicei împărţite în trei categorii: pilde adevărate (bazate pe fapte reale – genericul unui film), pildele povestiri şi ilustraţiile.

1. Pildele adevărate (bazate pe fapte reale). Acestea folosesc o ilustaţie din viaţa cotidiană cunoscută tuturor ascultătorilor. Cu toţii sunt de acord cu aceste evenimente, niciunul nu-l contrazice. De ex:a. Toţi au văzut cum creşte sămânţa singură

(Mc. 4:26-29);b. Cum drojdia dospeşte tot aluatul (Mt.

13:33);c. Cum copiii se joacă în piaţă (Mt. 11:16-

19);d. Cum o anumită oaie se îndepărtează de

turmă (Mt. 18:12-18);e. Şi, cum o femeie îşi poate pierde un ban în

casă (Lc. 15:8-10).Toate acestea sunt importante pentru noi,

întrucât viaţa, cu exemplele ei iminente, este cel mai bun pedagog uman.

2. Pildele povestiri . Diferenţa între prima categorie şi cea de-a doua este timpul.

2 Simon J. KRISTEMAKER, Pildele Domnului Isus (Oradea: Societatea Biblică din România, 2009), p. 12.


Pildele Domnului Isus ChristosPildele adevărate fac referire la un eveniment prezent, şi general valabil. Ceea ce li se întâmplă multora mi se va întâmpla şi mie. Dacă toţi aceia care îşi pun încrederea în CARITAS eşuează şi eu voi eşua cu siguranţă – este un adevăr general valabil. Sau, un alt exemplu consacrat: cruzimea nazistă faţă de evrei, eugenia. Sau comunismul cu egalitatea şi paritatea socială, de vreme ce nazismul propunea supravieţuirea celui tare, celui educat, celui înzestrat, aristocratului. Toate acestea sunt pilde adevărate. Pilda povestire, în schimb, prezintă un caz izolat, ceva ce s-a întâmplat unuia, uneia. De ex.:a. Experienţa fermierului care a semănat

sămânţă bună, dar mai apoi a descoperit că duşmanul lui semănase şi el neghină în acelaşi pământ (Mt. 13:24-30).

b. Povestea stăpânului bogat al cărui administrator (ispravnic) îi risipise averea (Lc. 16:1-9).

c. Povestea judecătorului, care la insistenţele repetate ale unei văduve, a făcut dreptate (Lc. 18:1-8).

Vi se pare că împrejurările istorice ale cestor parabole sunt importante? Nu, deoarece nu acţiunea este importantă ci adevărul transmis prin ele.

3. Ilustraţiile . Povestirile ilustrative sunt, în evanghelia lui Luca sunt de obicei clasificate drept povestiri exemplu. Cum ar fi:a. Pilda bunului samaritean (Lc. 10:30-37).b. Pilda nebunului bogat (Lc. 12:16-21).


Pildele Domnului Isus Christosc. Pilda bogatului şi a lui Lazăr (Lc. 16:19-

31)d. Pilda fariseului şi a vameşului (Lc. 18:9-

14).Dacă pildele povestiri sunt analogii, ilustraţiile

aduc exemple care ori trebuie urmate, ori evitate. Prin primele două Isus oferea învăţătură, prin următoarele urmărea o decizie concretă. Aceasta este diferenţa între analogie şi ilustraţie. De altfel, Platon este primul care foloseşte astfel de procedee discursive. Toţi oamenii de ştiinţă ai antichităţii s-au folosit de analogii şi ilustraţii.

Ilustraţiile se concentrează în mod direct pe conduita şi caracterul unei persoane, iar analogiile – pildele adevărate şi pildele povestire fac lucrul acesta doar în mod indirect.

Săptămâna viitoare vom vorbi despre caracterul pildelor. Astăzi am privit puţin spre forma lor.

Domnul Isus adesea a fost martor al ruperilor violente de nori şi al inundaţiilor. Se cunoaşte faptul că Israel este o astfel de scenă meteorologică – vremea este imprevizibilă, violentă. O astfel de scenă poate schimba drastic peisagistica. Astăzi avem şi noi parte de o minoră schimbare de peisaj. Suntem în Aprilie şi ne-am fi aşteptat altădată şi purtăm haine mai subţiri, însă nu ne permite vremea instabilă.

Omul înţelept îşi construieşte concepţiile şi percepţiile sale pe o CONSTITUŢIE DIVINĂ.

1. Astfel, în primul rând, omul care şi-a edificat concepţiile sale pe CONSTITUŢIA DIVINĂ poate combate O SOCIETATE


Pildele Domnului Isus ChristosIMPREVIZIBILĂ. Trăim într-o lume instabilă. Trăim într-o societate instabilă. Trebuie însă să luptăm cu instabilitatea, cu nesiguranţa. Cred că niciunui tânăr nu i-ar plăcea o fată căreia îi face declaraţia de dragoste: „Te iubesc, eşti cea mai importantă pentru mine” ca ea să fie mereu instabilă, să se căsătorească cu el însă să vrea să fie şi cu un altul. Nici un bătrân nu vrea să-şi pună viaţa în joc – sunt mulţi bătrâni singuri şi nu ştiu cum să facă rost de cineva cinstit şi stabil care să aibă grijă de ei şi să nu îi înşele.

2. Un om care are la baza concepţiilor sale SCRIPTURA, supravieţuieşte într-o SOCIETATE VIOLENTĂ. Pilda ne învaţă că au venit vremuri grele, violente, periculoase. Nu toţi oamenii pot face faţă unor astfel de vremuri. Sunt oraşe care nu au făcut faţă unor astfel de vremuri. Inundaţiile nu sunt doar la nivel fizic ci şi intelectual. Societatea de azi este una violentă. Defunctul preşedinte polonez Lech Kaczynski a fost un om care a luptat cu violenţa imoralităţii. De două ori s-a împotrivit marşurilor homosexuale prin capitala Poloniei. Astăzi creştinul este asaltat violent cu astfel de situaţii.

3. Un om care are la baza concepţiilor sale SCRIPTURA, poate combate o SOCIETATE IGNORANTĂ. Stiţi ce este interesant, şi înţeleptul şi nebunul aveau aceleaşi oportunităţi. Nebunul, însă a fost un ignorant. Ignoranţa este o crimă. Ignoranţa


Pildele Domnului Isus Christosucide. Ignoranţa este adesea o armă fatală în cupluri. Poate că nu numai un cuvânt deplasat ucide, şi o astfel de crimă este rapidă, ignoranţa însă este crima înceată şi sigură, fără urme. Omul care este jignit întotdeauna se poate apăra, doar are dovezi – cuvintele urâte care i-au fost adresate, omul ignorat, însă, nu se poate apăra, iar când ar putea să facă rost de dovezi, este prea târziu, că a jignit la rândul său.

De exemplu: un pacient la un medic savant care nu a urmat tratamentul de pe reţetă.

Societatea de azi este foarte ignorată, vă invit să nu fim ignoranţi, ci atenţi, pentru că ignoranţa poate costa chiar viaţa.

PILDELE LUI ISUSPilda a 3-a: Copilaşii care şed în pieţe

– Oameni fără căpătâi –

Text: Mat. 11:16-19; Lc. 7:31-35

1. Oameni încăpăţânaţi: „n-aţi jucat, nu v-aţi tânguit...”. Aceştia sunt oamenii încăpăţânaţi, căpoşi, tari la cerbice, de regulă oameni care cred că ştiu totul. Să ne ferim de astfel de categorii. De ce? Pentru ca s-ar putea să ne catalogheze şi pe noi ca fiind astfel. Încăpăţânarea nu este un semn cristic, ci unul drăcesc. Căposul nu este un om înţelept, ci un prost. Încăpăţânarea este caracteristica împotrivirii, iar împotrivirea este arma Împotrivitorului.


Pildele Domnului Isus Christos2. Oameni imaturi. Se pare că mulţimea nu are

nici pricepere, dar nici putere spirituală de a judeca lucrurile. Logica lor este: Ioan nu mănâncă, nici nu bea, deci: „ARE DRAC!”. Iată logica lor:a. O judecată legată de ceva exterior: postul.b. O judecată legată de ceva spiritual: trebuie

să fie posedat, altfel nu poate să se abţină atâta de la mâncare.

La fel suntem şi noi criticaţi că suntem nebuni, că avem drac. Apropo, nebunul nu era un om bolnav fizic, ci unul posedat de demoni. Numai oamenii imaturi sunt în stare de critici, şi judecăţi. Dacă judeci, ai grijă ca nu cumva tu însuţi să fii un copil la minte. Despre Ioan spuneau că este îndrăcit, despre Isus la fel (In. 7:20; 8:48, 52; 10:20), despre Pavel, Festus afirmă: „Pavele, eşti nebu! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.” (F.A. 26:24).

3. Oameni ignoranţi. Expresia „a venit Ioan” ne luminează cu privire la alcătuirea unui profil psihologic. Acestă expresie vorbeşte despre trimiterea divină. Ioan era emisarul lui Dumnezeu; „a venit Ioan” nu înseamnă că Ioan a stat şi a cugetat ceva vreme şi apoi s-a gândit să vină la Israel, ci Ioan a fost trimis de Dumn ca să întoarcă imima către Isus. La fel afirmă şi dracii despre Isus: „Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” (Mt. 8:29); sau alte texte: Mt. 9:13; 10:34. De multe ori creştinul se îmbolnăveşte de ignoranţă. Ignoranţa este un păcat grav. A fi ignorant


Pildele Domnului Isus Christosînseamnă că ai posibilitatea să ştii ceva şi totuşi alegi să nu ştii.

4. Oameni răi şi urâcioşi.

5. Oameni neînţelepţiTrebuie să mă schimb acum (o pildă):

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

-Părinte, sunt un om destul de rău. As vrea să mă schimb, dar nu pot. Am încercat să mă schimb dar nu am putut. Totusi eu sper că după ce voi mai creste, voi putea să mă schimb, nu-i asa?

-Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea

pădurea, si i-a spus:-Vezi acest vlăstar?-Da, părinte!-Smulge-l!Tânărul a scos brădutul imediat. Mergând mai

departe, călugărul s-a oprit lângă un brădut ceva mai înalt, aproape cât un om.

-Acum scoate-l pe acesta.S-a muncit băiatul cu pomisorul acela, dar cu

putin efort a reusit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, călugărul i-a spus:

-Smulge-l acum pe acela.-Dar e destul de mare, nu pot singur.- Du-te si mai cheamă pe cineva.Întorcându-se cu încă 2 prieteni, au tras ce au

tras de pom si, cu multă greutate, au reusit, în sfârsit, să-l scoată.

http://new.arbocontext.ro/core/ad_transaction?att=4&atd=6;771515432340415905;7172062997705872446;542;13738;30847;926;8770600997339359141;5;2;6;2197723680&curl=http%3A%2F%2Fwww.gamesline.ro%2FJOCURI_PC_Windows%2FGrand_Theft_Auto_Episodes_from_Liberty_City_%2528GTA%2529_PC%2Fid-GrandTheftAutoEpisodesfromLibertyCityPCt.html

http://new.arbocontext.ro/core/ad_transaction?att=4&atd=6;771515432340415905;7172062997705872446;498;64;22392;764;8875523892430547883;20;2;6;3929206044&curl=http%3A%2F%2Ftocmai.arbocontext.ro%2Findex.php%2Fsite%2Fgo_to%2F%3Fkwl%3DSCHIMB%26bdid%3Dd451c83d5118b2d5e7c9b9f3171ce072b292a2ab


Pildele Domnului Isus Christos-Acum scoate-ti bradul cel falnic de acolo, le

spuse călugărul.-Părinte, dar acela e un copac mare si bătrân, cu

rădăcini adânc înfipte în pământ. Nu am putea nicioadată să-l smulgem, chiar de-am fi si 100 de oameni.

-Acum vezi, fiule? Si apucăturile rele din suflet sunt la fel! Orice păcat pare la început inofensiv si fără mare importantă, dar, cu timpul, prinde rădăcini în fiinta omului, creste si pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mic, îl poti scoate si singur. Mai târziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te să lasi răul să ti se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ti-l scoată. Nu amâna niciodată să-ti faci curătenie în viată mai târziu va fi mult mai greu.

"Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră dacă în noi rămân rădăcinile. Acestea vor creste din nou."(Sf. Grigorie Dialogul)

Învăţătură fără minte şi minte fără învăţăturăTrei brahmani învăţaţi dar fără minte şi unul

singur avea minte dar nu-i plăcea cartea. Odată, prietenii s-au chibzuit între ei şi şi-au spus: „– La ce folos învăţătura, dacă nu se câştigă prin ea avere, plecând în altă ţară cu ea şi să facem plăcere regilor cu ea?”

http://new.arbocontext.ro/core/ad_transaction?att=4&atd=6;771515432340415905;7172062997705872446;474;237;21329;711;5120164998567301673;25;2;6;3441836090&curl=http%3A%2F%2Fwww.roxango.ro



29.04.10PILDELE DOMNULUI ISUS

Pilda #4: Semănătorul– Rodire în răbdare – (Lc. 8:15)

Text: Mat. 13:1-9; Mc. 4:1-9; Lc. 8:4-8.

CadruÎn societatea noastră industrializată omul nu

mai ştie ce este agricultura. Agricultura nu mai este o nevoie de trai personal, ci intantaneu devine o obsesie a producţiei hranei. Agricultura nu mai este doar un stil de viaţă, ci a devenit ci şi un intermediu de câştig naţional. Fermierul este transformat în tehnician. Ţăranul cu sapa s-a transformat în botanist expert în aplicarea fertilizatoarelor, a erbicidelor şi insecticidelor. Dintr-o dată ţăranul muncitor este înlocuit de utilaje de arat, de afânat pământul, de semănat, de îngrăşat, de fertilizat, şi cel mai mult, ţăranul muncitor este înlocuit de omul de afaceri care ştie costul producţiei, valoarea produsului său şi oscilaţiile pieţei.



Caracteristici mateice (specifice evanghelistului Matei)

Matei are câteva caracteristici vis-a-vis de ceilalţi eseişti (Mc, Lc sau Ioan). De ex:

– Expresia „împărăţia cerurilor” apare de 32 de ori şi totuşi niciodată în celelalte scrieri ale N.T.

– Evanghelistul foloseşte de 130 de ori citate ale V.T. pentru a le dovedi evreilor că Isus este MAŞIACH.

Expresia „ca să se împlinească ceea ce fusese vestit prin prooroci” este folosită de 12 ori de Matei, şi nici ea nu mai apare în textul niciunuia dintre evanghelişti.

joi, 20 mai 2010

PILDELE LUI ISUSPilda #7: Sămânţa de muştar–Christos se „măreşte” prin toţi–

Lc. 13:18, 19 (Mt. 13:31, 32; Mc. 4:30-32)18El a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăţia lui

Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna? 19Se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac

about:VDCC:42:13:19


Pildele Domnului Isus Christosmare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în

ramurile lui.”Nu am de gând să desluşesc complet parabola

de astăzi, poate într-o altă ocazie, cu toate acestea cu toţii înţelegem că sămânţa aceasta Îl ilustrează pe Salvatorul nostru. Despre Isus ştim că Scripturile afirmă că El este sămânţa lui Dumnezeu şi sămânţa lui David. Christos sămânţa vie a lui Dumnezeu trebuie să locuiască şi să se dezvolte în credincios; Ioan ne învaţă că atunci când sămânţa lui Dumnezeu – Christos – locuieşte în credincios el nu poate păcătui: „Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.” (1 Ioan 3:9; sau ceea ce ne învaţă Pavel în Gal. 3:19 despre Isus ca fiind Sămânţa lui Avraam: „18Căci, dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam. 19Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânţa” căreia Îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.”, cât şi despre noi, Pavel spune acelaşi lucru că suntem sămânţa (sg.) lui Avraam în Isus: „28Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. 29Şi, dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.”).

about:VDCC:48:3:29



Cu toate acestea, nu vom penetra profunzimile teologice legate de terminologia seminală a legământului, însă parabola aceasta îi are în vedere pe învăţătorii Cuvântului. Este un mare har să fii un învăţător al cuvântului, dar şi o mare responsabilitate. Mulţi dintre noi îi învăţăm pe alţii cuvântul lui Dumnezeu, fie că o facem sistematic sau nu.

Se doreşte a urmări astăzi 2 lucruri: observaţi în primul rând O LUCRARE SIMPLĂ: „un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa” (v. 19a); şi ulterior vreau să observaţi CE A SEMĂNAT OMUL: „el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui” (v. 19b).

1. O LUCRARE SIMPLĂa. Mai întâi de toate trebuie luat în

considerare ce a făcut omul fără nume: „se aseamnănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat...”. „L-a luat” – lucrul acesta afirmă faptul că a luat sămânţă dintr-un coş, sac, depozit. Nu a lăsat sămânţa uitată, să putrezească ci a luat-o. Un grăunte aruncat la vremea potrivită, nu un pumn, nu o baniţă, ci un grăunţel de adevăr Dumnezeiesc. Doamne fă-ne semănători înţelepţi, să ştim a arunca


Pildele Domnului Isus Christossămânţa Cuvântului Tău la oameni în nevoie.

b. Lucrarea aceasta simplă nu este făcută oriunde, ci într-o grădină deci, în al doilea rând, observăm grădina omului anonim. „şi l-a aruncat în grădina sa...”. De remarcat că pilda de astăzi vorbeşte de o arie mai restrânsă, de o grădină personală. Unii creştini nu au astăzi grădini personale. Nu au unde să lucreze, nu au unde să samene, nu au unde să grebleze, să are, să ude. La ce folos!

c. Avem omul, avem sămânţa, avem grădina, pesemne că omul nostru nu a aruncat sămânţa pur şi simplu ci a semănat-o. Între a arunca şi a semăna este mare diferenţă. Pentru a semăna o sămânţă trebuie să o faci cu precizie, la o anumită distanţă, trebuie să ai seminţe de ajuns cu tine în raniţă. Adevărul nu este pentru noi, adevărul trebuie publicat, trebuie apărat, trebuie ilustrat, trebuie semănat, nu doar aruncat. Tată, oferă-ne inteligenţă pentru a semnăna adevărul Tău în grădinille noastre.

2. CE A SEMĂNAT OMUL?Noi am văzut că omul nostru a semănat, dar ce

a semănat? Era vorba de o sămânţă de muştar, cea


Pildele Domnului Isus Christosmai mică dintre seminţele zarzavaturilor. Cum este posibil ca o sămânţă aşa de mică să crească un copac.

Sămânţa de muştar (sinapis nigra) este neagră şi creşte predominant în zonele sudice şi estice ale tărilor mediteraneene, Mesopotamia şi Afganistan. Aceasta este cea mai mică dintre cele trei sau patru plante de muştar (cf. Low, Die Flora der Juden – Flora iudaică). Lângă lacul Galileei, chiar şi astăzi acest muştar creşte în înălţime aproape de 3 m.

a. Dar sămânţa, cu toate că e mică, este o sămânţă vie (are viaţă) : „el a crescut” – cum poate creşte ceva fără viaţă?

b. O sămânţă comprehensivă (cuprinzătoare, complexă). De ce e aşa? Isus nu dădea lecţii de botanică, ci folosea ceea ce era comun în Israel, un proverb: „Mic precum sămânţa de muştar”, ba chiar El se foloseşte de această zicătoare din popor când spune: „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.” (Mt. 17:20). Pentru că dintr-o sămânţă atât de mică uităţi-vă câte rezultate sunt: creşte, face crengi, frunze, fructe şi umbră. Adevărul lui dumnezeu este complex, oferă: regenerare, pocăinţă,


Pildele Domnului Isus Christoscredinţă, sfinţenie, umbră–protecţie, zel, consacrare, perfecţiune.

c. O invenţie dumnezeiască. Chemaţi astăzi astăzi chimişti din întreaga lume să privească şi să se uimească de sămmânţa de muştar „sinapis nigra”. Magna şi sumae cum laudae nu le poate oferi puterea de a crea ceva aşa de neînsemnat şi totuşi aşa de complex. Dumnezeu face lucruri stilate, batjocoreşte pe înţelepţi. Chimiştii nu au ajuns decât la crearea de aminoacizi din materiale preexistente, dar cum vine aceea de a crea o sămânţă din nimic. Aşa este cuvântul lui Dumnezeu – fără EGAL, IREPRODUCTIBIL –imposibil de reprodus.

3. CE A ÎNSEMNAT LUCRUL ACESTA PENTRU OMUL ANONIM?a. Un act firesc, normalb. Un act nu foarte scumpc. Un act de credinţăd. Un act care nu aducea nici o onoare

semănătorului



Matei 13:33; Lc. 13: 20-21Micul creştin mare

Creştinul – micul gigant

Statistici:Ştiţi unde a ajuns creştinismul de la

începuturile sale mici de 120 de oameni?Este adevărat că nu toţi care se suie la Ierusalim

sunt iudei, şi nu toţi care-şi zic Creştini sunt creştini. Cu toate acestea, Evanghelia a fost predicată la miliarde de oameni până în prezent. În anul 2000 s-a făcut un sondaj al religiilor în întreaga lume:

- Creştini: 33% din populaţia lumii = 2, 039 milioane

- Musulmani: 19,6 din populaţia lumii = 1, 226 milioane

- Hinduşi: 13,4% din populaţia lumii = 828 milioane

- Iudaism: <1% din populaţia lumii = 14, 5 milioane.

Atăzi în lume sunt:- Undeva la 100.000 de misionari creştini


Pildele Domnului Isus Christos- Undeva la 700 de milioane de creştini sunt

chinuiţi şi persecutaţi pentru credinţa lor.- China:

o Creştinii din China se confruntă cu grele persecuţii.

o Conform unei ştiri Asia Times Online (www.atimes.com) în fiecare zi 10 mii de oameni devin creştini în China.

o China ar putea deveni pentru secolul 21 ceea ce a fost Europa pentru secolele 8-11 şi America pentru ultimele două secole. Dacă asta se va întâmpla, harta religiilor lumii se va schimba radical: Europa ar putea fi cucerita de islam, iar Asia de creştinism. Creştinismul va deveni astfel sino-centric.

o China îşi face astfel intrarea nu doar în economiile lumii ci şi pe scena creştinismului. Peste 100 de milioane de chinezi au devenit creştini în ultimii 60 de ani şi numărul lor va fi de peste 200 milioane în următorii 20-25 de ani.

o 90% din creştinii din China sunt protestanţi.

o Deci, astăzi în subterane în China se numără 130 de milioane de creştini. Asta înseamnă că sunt mai mulţi creştini decât comunişti (70 milioane sunt comunişti).

- Coreea


Pildele Domnului Isus Christoso Peste 30% din populaţia Coreei este

creştină.

Greco-Catolicul Dr. Ioan Boilă afirmă: „Intr-un ziar care nu este de scandal, a aparut un articol scandalos intitulat: "Profeţii terorii".” Autorul se scandalizeaza descoperind o carte a pastorului Richard Wurmbrand intitulata: "ISUS, prietenul teroristilor", si apoi, erijandu-se ca aparator al oamenilor si civilizatiilor, o numeste "o carte cu orori".

PILDELE LUI ISUSPilda #9: Comoara ascunsă şi mărgăritarul de mare

preţIadul biblic


Pildele Domnului Isus ChristosDupa trecerea in revista a catorva conceptii omenesti cu privire la iad ( conceptii care nu au niciun suport real, ele fiind doar rodul unei imaginatii bogate ), sa apelam si la cea de-a doua optiune pe care o avem la dispozitie pentru aflarea adevarului: Biblia. Are Scriptura ceva de spus cu privire la acest subiect ? Desigur ! Insa vom ramanea surprinsi ca ea ne vorbeste intr-un limbaj diferit de cel al filozofilor greci care credeau intr-un loc al torturilor vesnice pentru cei nelegiuiti.

Biblia foloseste patru termeni diferiti care au fost tradusi in limba engleza ( traducerea KJV ) printr-un singur cuvant: “hell” ( infern, iad). Dintre acestia, unul este in ebraica, folosit in Vechiul Testament, si trei in greaca, folositi in Noul Testament. Sa-i examinam pe rand:

1) She’ol ( ebr.), folosit in VT, semnifica salasul temporar al tuturor mortilor, atat al celor drepti, cat si al celor nelegiuiti. Termenul este tradus in engleza prin “hell” ( infern, iad ), iar in limba romana prin “locuinta mortilor” ( vezi Proverbe 15, 11; Osea 13, 14; Isaia 14, 15; Eclesiastul 9,10 ). Daca “she’ol “ este cu adevarat iadul, este evident faptul ca, la moarte, toti oamenii , indiferent ca sunt buni sau rai, ajung in iad. Ceea ce nu este drept, nici adevarat !

2) Hades ( grec. ), folosit in NT ca un corespondent al ebraicului “she’ol”. “Hades” semnifica salasul


Pildele Domnului Isus Christosmortilor, mormantul, groapa, locuinta mortilor ( vezi Matei 11, 23 ). Exista versiuni ale Bibliei care folosesc chiar cuvantul “hades” pentru mormant sau locuinta mortilor. “Hades” si “she’ol” sunt sinonime, semnificand acelasi lucru: mormantul, locuinta mortilor, salasul temporar al celor morti.

3) Tartaros ( grec. ), folosit o singura data in NT in 2 Petru 2,4. El este tradus in engleza prin “hell” ( infern, iad ) , iar in limba romana prin “adanc”. Trebuie specificat ca “tartaros” se aplica diavolului si ingerilor lui, nu oamenilor ! Tartaros semnifica inchisoare, un loc cu restrictii, un adanc intunecos. Textul din 2 Petru 2,4 descrie izolarea ingerilor rai pe Pamant, dupa revolta si alungarea lor din cer.

4) Gheena (gunoi destinat focului) ( grec. ), folosit de 12 ori in NT si tradus in engleza prin “hell” (infern, iad – vezi Marcu 9, 43-48; Matei 10, 28; 5,22; Iacov 3, 6). Termenul “gheena” este o transliterare a ebraicului “ge’ hinnom”, semnificand “Valea lui Hinnom” (Iosua 15, 8). El este folost, cu o singura exceptie ( Iacov 3,6 ), doar in cuvantarile lui Iisus. Gheena biblica era o vale situata in apropierea Ierusalimului, in partea de sud a cetatii. Se pare ca imparatul nelegiuit Ahaz a introdus in aceasta vale ritualul pagan al jertfelor omenesti ( uciderea copiilor in cinstea zeului Moloh ) pe un loc inalt numit Tofet ( vexi 2 Cronici 28, 3 ). Pe vremea lui Isaia, imparatul Manase, un nepot al lui Ahaz, a


Pildele Domnului Isus Christosreinstaurat practica jertfelor umane in Valea lui Hinnom ( vezi 2 Cronici 33, 1.6; Ieremia 32,35 ). Mai tarziu, regele Iosia a facut o reforma religioasa in care, printre altele, a spurcat Tofetul pentru a nu se mai aduce acolo jertfe omenesti ( Vezi 2 Regi 23, 10 ).

Din acel moment, aceasta vale a devenit “lada de gunoi” a Ierusalimului, un loc de depozitare si distrugere a gunoaielor, mortaciunilor si cadavrelor criminalilor. Era un loc al distrugerii si al mortii in care, pe de o parte, viermii gunoaielor continuau sa-si faca lucrarea continuu, iar pe de alta parte, focul mocnea intr-una, consumand tot ce era aruncat acolo.

Pe vremea Mantuitorului, Gheena era cu adevarat o ghena de gunoi. Focul permanent care ardea acolo devenise pentru iudei un simbol al raului extrem si al distrugerii totale.-----------------------------------------------------------------------------------------Cum se impaca ideea de “ vierme care nu moare ” cu aceea de “ foc care nu se stinge ” din predicile Mantuitorului legate de Gheena ( Marcu 9, 43-48 ) ?

Valea lui Hinnom este o vale foarte adanca, asemanatoare unor transee. Multe trupuri moarte care erau aruncate in aceasta vale nu ajungeau in


Pildele Domnului Isus Christosfocul care mocnea mai jos, ele ramanand agatate in arbustii de pe marginea vaii.Aceste trupuri intrau in descompunere, viermii facandu-si lucrarea lor. In felul acesta, Gheena avea si focul care mocnea, consumand tot ce se gasea pe fundul ei, dar si “viermele care nu moare” , aluzie la cadavrele aflate in descompunere de pe marginea vaii.-----------------------------------------------------------------------------------------Cand, unde, cat timp si de ce va arde focul iadului ?Sunt patru intrebari fundamentale pe care le ridica existenta iadului:

1) Cand putem vorbi de focul iadului ?

Credinta populara afirma ca el arde in prezent, chinuind sufletele celor nelegiuiti. Biblia ne invata cu totul altceva: focul iadului va fi aprins doar la sfarsitul veacului, dupa judecata finala a lui Dumnezeu.

Argumente biblice:

- In Parabola neghinei ( Matei 13, 24-30; 36-43 ), Mantuitorul ne invata ca “secerisul este sfarsitul veacului” ( vers. 39 ) si ca doar atunci neghina ( “fiii celui rau” – vers. 38 ) va fi stransa si aruncata in foc.


Pildele Domnului Isus Christos“Deci cum se smulge neghina si se arde in foc, asa va fi si la sfarsitul veacului. Fiul Omului va trimite pe ingerii Sai si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile care sunt pricina de pacatuire si pe cei ce savarsesc faradelegea si-i vor arunca in cuptorul aprins ; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor.” ( Matei 13, 40-42 )

Domnul Iisus vorbeste la timpul viitor, nu la timpul prezent atunci cand este vorba de aprinderea focului pedepsitor.

- In Parabola navodului ( Matei 13, 47-50 ), Mantuitorul vorbeste despre acelasi “sfarsit al veacului” ( vers. 49 ) cand ingerii “vor desparti pe cei rai din mijlocul celor buni si-i vor arunca in cuptorul aprins ; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor” ( Matei 13, 49-50 ).

Este de remarcat faptul ca aruncarea celor nelegiuiti in focul cuptorului aprins ( iad, infern ) este un eveniment ce va avea loc in viitor, la incheierea istoriei pacatului, nicidecum in prezent, asa cum invata teologia populara.

- Apostolul Petru intareste aceeasi idee in epistolele sale:

“ Insemneaza ca Dumnezeu stie sa izbaveasca din incercare pe oamenii cucernici si sa pastreze pe cei


Pildele Domnului Isus Christosnelegiuiti ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii.” ( 2 Petru 2, 9 )

- Cu ocazia vindecarii celor doi demonizati din tinutul Gadarenilor, demonii dovedesc ca ei stiu ca focul iadului va fi aprins abia la sfarsitul timpului:

“ Ce legatura este intre noi si Tine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu ? Ai venit aici sa ne chinuiesti inainte de vreme ?” ( Matei 8, 29 )

Daca Scriptura este atat de clara cu privire la timpul cand va fi aprins focul iadului, de unde atunci credinta populara ca acest foc arde in prezent, inainte de judecata lui Dumnezeu, chinuind sufletele celor nelegiuiti ? Cine are interes sa deformeze imaginea lui Dumnezeu, zugravindu-L ca pe un Dumnezeu crud, nemilos, excesiv de sever, dur si nedrept in dozarea pedepselor ? Un singur raspuns: diavolul.

2) Unde va fi aprins focul iadului ?

Credinta populara afirma ca el arde in tinuturile subpamantene. Biblia ne invata cu totul altceva: focul va arde chiar pe pamant, purificandu-l de tot ceea ce ar putea avea legatura cu pacatul.

Argumente biblice:


Pildele Domnului Isus Christos- In “Cantarea lui Moise” exista un indiciu cu privire la locul in care va arde focul pedepsei finale: “Caci focul maniei Mele s-a aprins si va arde pana in fundul locuintei mortilor . Va nimici pamantul si roadele lui, va arde temeliile muntilor.” ( Deuteronom 32, 22 )

- Apostolul Petru ne arata clar ca “ cerurile si pamantul de acum sunt pazite si pastrate prin acelasi Cuvant pentru focul din ziua de judecata si de pieire a oamenilor nelegiuiti.” ( 2 Petru 3, 7 )

“Ziua Domnului insa va veni ca un hot . In ziua aceea , cerurile vor trece cu troznet , trupurile ceresti se vor topi de mare caldura si pamantul cu tot ce este pe el va arde.” ( 2 Petru 3, 10 )

- Apocalipsa 20, 9 : “Si ei s-au suit pe fata pamantului si au inconjurat tabara sfintilor si cetatea preaiubita. Dar din cer s-a pogorat un foc care i-a mistuit.”

Concluzii:

Chinurile “vesnice” in focul iadului sunt o inventie iesita din laboratoarele diavolului, avand rolul de a-i ingrozi pe oameni in fata unui Dumnezeu crud si nemilos. Diavolul a dorit ( si a reusit in mare parte ) sa puna in dreptul Creatorului propriul sau caracter


Pildele Domnului Isus Christoslipsit de orice urma de mila si bunatate. Din aceasta perspectiva, invatatura despre un iad in care nelegiuitii vor fi chinuiti vesnic reprezinta o calomnie si o defaimare a sfantului Nume al lui Dumnezeu. Daca ar fi adevarata invatatura despre chinurile vesnice, aceasta ar insemna ca pacatul ar dainui vesnic prin nelegiuitii chinuiti in iad, iar Dumnezeui ar fi incapabil sa puna capat definitiv istoriei lui. Biblia spune ca “plata pacatului este moartea” ( distrugerea, nimicirea, pierzarea – Romani 6, 23 ), nicidecum viata vesnica, fie ea petrecuta in flacarile iadului !

În Noul Testament: Iad (de 10 ori): Matei 11:23 16:18. Luca

10:15. Faptele 2:27, 31. 1 Corinteni 15:55. Apocalipsa 1:18; 6:8; 20:13, 14

Gheenă (de 11 ori): Matei 5:22,29,30, 10:28, 18:9, 23:15,33. Marcu 9:43,45,47, Luca 12:5, Iacov 3:6.

lacul de foc: Apocalipsa 19:20, 20:10,14,15; 21:8.

Matei 21:33-46; Mc. 12:1-12; Lc. 20:9-19Mc. 12:6 (-9)


Pildele Domnului Isus ChristosPILDELE LUI ISUS

PILDA #14 – Pledoaria Ultimului MesagerIubiţi fraţi, iubite surori, cunoaşteţi istoria

zbuciumului lui Dumnezeu cu Israel, şi a lui Israel cu Dumnezeu. Dumnezeu le-a ales părinţii: pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov. El a făcut Israelul o rasă de oameni separată de toate statele lumii; i-a scos de sub jugul de fier din robia Egipteană. I-a dus într-o ţară în care curge lapte şi se prelinge mierea, şi i–a aşezat ca naţiune sub dispensaţia prosperităţii ca oriunde vor merge să se îmbogăţească şi să îmbogăţească.

Trist, însă, ei au replicat comportamentul popoarelor din jurul lor. În pustie au copiat zeităţile egiptene, iar în Canaan şi-au poluat sufletele, spiritele şi minţile cu mortăciunile popoarelor. Şi-au trecut copiii prin focul zeului Moloh, s-au dezbrăcat, s-au destrăbălat şi au săvârşit orgii spirituale care i-au adus odiu şi profund dezgust Celui Preaînalt.

În lunga Lui suferinţă, Tata a trimis profeţi, unul după altul – profeţi, care au fost trataţi cu vandalism, inumanitate şi barbarie: bătuţi, cu ochii scoşi, închişi, cu mâinile tăiate, blestemaţi, cu mâinile smulse, biciuiţi, tăiaţi pe dindouă, cu care s-au săvârşit urâciuni, bătuţi cu pietre, ucişi. Dumnezeu, în îndelunga Lui răbdare a trimis mai mulţi mesageri de-ai Săi poporului: unii dintre ei foarte elocvenţi – precum Isaia şi Ezechiel, alţii plini de lacrimi – precum Ieremia, alţii îmbrăcaţi în demnitate – precum Daniel. Ei au atenţionat poporul de urgia Lui Dumnezeu pentru neascultare, însă cei mai mulţi au sfârşit prin a fi batjocoriţi – în cel mai fericit caz, sau ucizi – în ultimă instanţă.


Pildele Domnului Isus ChristosIsrael a refuzat mesagerii, slujitorii Marelui

Viticultor, i-au repudiat. Când Dumnezeu l-a trimis pe Ioan Cel Cu Păr De Cămilă, acesta a nu a mai putut să-şi continue călătoria pe pământ fără cap, iar pe Isus l-au ucis.

Nu am de gând să fac o repetiţie a Istoriei lui Israel, dar cred că Spiritul lui Dumnezeu îmi va permite să folosesc textul de faţă şi pentru noi, chiar dacă audienţa iniţială au fost Israeliţii, şi în special – preoţii cei mai de seamă şi învăţaţii.

Nu este Ultimul mohican, nu este Ultimul samurai, nu este Gladiatorul, El este Ultimul Mesager.

Ultimul Mesager al Tatălui vine la tine azi1. Nemaipomenita MISIUNE

a. El a venit după multiplele tale respingeri ale Dragostei Divine

b. Mesagerul Tatălui nu vine după datorii personale. Ceea ce este curios este faptul că slujitorii şi Fiul au venit să-şi ia chiria de drept. Când Isus pledează înaintea noastră, El pledează dragostea şi supunerea. El cere ca noi să-I oferim iubirea şi supunearea lui Dumnezeu. Şi totuşi Dumnezeu nu stă în iubirea şi supunerea nostră, ci capătul Iubirii Sale a fost Trimiterea Fiului Său. Tata ţi-l trimite şi azi ca să-L auzi, să-L iubeşti, şi să-L asculţi.

c. Cine este Mesagerul?


Pildele Domnului Isus Christosi. El este Unicul (Singurul) Fiu ---

citire 1 Sam. 2:2: „Nimeni nu e Sfânt ca Domnul”

ii. El este Stânca (voi sunteţi pietre vii) --- în limba ebraică este un joc de cuvinte: Ben (fiu) şi Eben (stâncă) (Abeniah – stânca lui Iahve). Tu eşti Petru şi pe Stânca (Selah: tăcere, stâncă) aceasta voi zidi Biserica Mea.

Exod 33:20-22: Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!” 21 Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă. 22 Şi când va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stâncii şi te voi acoperi cu mâna Mea, până voi trece.

Potrivit Midraş (o carte a legii evreieşti): Rabinii ştiau că piatra respinsă era Avraam, David sau Mesia. Constructorii erau identificaţi cu învăţătorii legii.

iii. El este Preaiubitul (Mt. 3:17: „Acesta este Fiul Meu PREAIUBIT, în care îmi găsesc plăcerea”). Noi suntem preaiubiţii lui Dumnezeu: Ioan 16:27: „Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că

about:VDCC:2:33:22

about:VDCC:2:33:21


Pildele Domnului Isus ChristosM-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu.”

d.2. Năucitoarea CRIMĂ3. Normala PEDEAPSĂ

Matei 24:42-44; Luca 12:39-40; Mt. 24:30Pildele lui Isus # 18:

Semnul, marca Fiului răstignit ( shmei/on , tAa)


Pildele Domnului Isus ChristosNu ştim când va veni Fiul omului, dar ştim cum. Să verificăm semne sfinte în scripturi.1. UN SEMN DISTINCTIV – O MARCĂ, O PECETE :

Genesis 4:15 Domnul i-a zis: ,,Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de şeapte ori.`` Şi Domnul a hotărît un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi, să nu-l omoare. Şi pentru tine Dumnezeu a stabilit un semn distinctiv, o marcă, o pecete: 2 Corinteni 1:22 „El ne-a şi pecetluit, şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului.”

2. UN SEMN NATURAL AL LEGĂMÂNTULUI : Genesis 9:12 Şi Dumnezeu a zis: ,,Iată semnul legămîntului pe care-l fac între Mine şi voi, şi între toate vieţuitoarele cari sînt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci; Genesis 9:13 curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legămîntului dintre Mine şi pămînt. În NT, semnul legămâtului mesianic este painea şi paharul cu vin: 1 Cor. 11:25: Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.”

3. SEMN MIRACULOS : Exodus 7:9 ,,Dacă vă va vorbi Faraon, şi vă va zice: ,Faceţi o minune!` să zici lui Aaron: ,Ia-ţi toiagul, şi aruncă-l înaintea


Pildele Domnului Isus Christoslui Faraon. Şi toiagul se va preface într'un şarpe.``

4. SEMN COMEMORATIV : Joshua 4:6 pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte

(tAa) în mijlocul vostru. Cînd vor întreba

copiii voştri într'o zi: ,Ce însemnează pietrele acestea pentru voi?` În NT: un singur semn de comemorare, ceremonial: 24 Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” 25 Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.”

5. SEMN ASIGURATIV, SEMN CONFIRMATIV, DE ÎNCREDINŢARE : Joshua 2:12 Şi acum, vă rog, juraţi-mi pe Domnul că veţi avea faţă de casa tatălui meu aceeaş bunăvoinţă pe care am avut-o eu faţă de voi. Daţi-mi un semn de

încredinţare ( tAa) Judges 6:17 Ghedeon I-

a zis: ,,Dacă am căpătat trecere înaintea Ta, dă-mi un semn ca să-mi arăţi că Tu îmi vorbeşti. În NT: semnul afirmării, sau al confirmării aparţine Duhului lui Christos: 1 Ioan 4:13: Cunoaştem că rămânem în El şi că

about:VDCC:46:11:25

about:VDCC:46:11:24


Pildele Domnului Isus ChristosEl rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său (sau prin semnul că… ) . Despre ceilalţi care nu au Duhul, semnul nu este vorbirea în limbi, predicarea, învăţătura, ci caracterul şi comportamentul lor: Iuda 1:19: Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul. Şi lista este completată de Sfântul Pavel, atunci când redă în contrast poftele cărnii şi rodirea Duhului.

6. PENTRU ÎNTĂRIRE, ÎNCURAJARE : Psalm 86:17 Fă un semn pentru mine, ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămînă de ruşine, căci Tu mă ajuţi şi mă mîngîi, Doamne!

7. SEMNUL NAŞTERII: SEMN PROFETIC (ÎNCARNARE) SEMNUL PRIMEI VENIRI – DUMNEZEU VINE PE PĂMÂNT CA UN OVUL FECUNDAT ÎNTR-O FECIOARĂ : Isaiah 7:11 ,,Cere un semn dela Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.`` Isaiah 7:14: De aceea Domnul însuş vă va da un semn: Iată, fecioara va rămînea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi). Luca 2:12: Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”


Pildele Domnului Isus Christos8. SEMN DE VESTIRE, SAU ÎNŞTIINŢARE (EX: NORII

ANUNŢĂ PLOIA, VÂNTUL ANUNŢĂ VIJELIA) : Isaiah 20:3 Şi Domnul a zis: ,,După cum robul meu Isaia umblă gol şi desculţ, trei ani de zile, ca semn şi înştiinţare pentru Egipt şi pentru Etiopia,

9. SEMNUL FIULUI OMULUI: a. Modalitatea morţii: Matei 12:38-40: 38

Atunci unii din cărturari şi din farisei au luat cuvântul şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!” 39 Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona. 40 Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.

b. Urmările morţii în înviere: Ioan 20:25, 28, 29: Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” 28 Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”29 „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut.

c. Semnele morţii în Isus Cel viu la revenirea pe norii cerului: Matei 24:30 Atunci se va arăta

about:VDCC:43:20:29

about:VDCC:43:20:28

about:VDCC:40:12:40

about:VDCC:40:12:39

about:VDCC:40:12:38


Pildele Domnului Isus Christosîn cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. – EU CRED CĂ ESTE VORBA DE SEMNUL RĂSTIGNIRII PENTRU NOI.

Matei 24:45-51; Luca 12:41-46Pildele Domnului Isus: #19

Manager în „Compania lui Isus” (societatea, întreprinderea, asociaţia)

sau Ucenicul lui Isus care „face să fie aşa”

IntroducereŞi Matei şi Luca arată faptul că Isus se

adresează ucenicilor Săi (Matei 24:1; Luca 12:22). În timp ce Isus îşi învăţa ucenicii, Petru, liderul celor 12, l-a întrerupt cu întrebarea: „Doamne, pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?” (Lc. 12:41). Expresia „pilda aceasta” nu trebuie luată literal ca făcând referire doar la pilda cu hoţul; ea se referă la amândouă pildele: cea cu hoţul şi cea cu străjerul cu mijlocul încins. Această explicaţie corporativă a cuvântului pildă o putem întâlni în Luca 15:3 – unde ne sunt prezentate 3 pilde: oaia rătăcită, moneda pierdută şi fiul risipitor.3

Aşadar, hoţul – ne învaţă că ucenicul lui Isus trebuie să fie precaut în aşteptarea lui Isus; santinela

3 Simon J. KISTEMAKER, Pildele Domnului Isus (Oradea: Metanoia, 2009), 318.


Pildele Domnului Isus Christossau străjerul cu mijlocul încins – vorbeşte despre o pregătire (antrenament) continuă a ucenicului; administratorul – ne învaţă asupra calităţii serviciului adus altora în aşteptarea lui Isus.

Cuvintele din seara aceasta sunt: 1) precauţie (vigilenţă – „ia seama”: Coloseni 4:17: Şi spuneţi lui Arhip: „Ia seama să împlineşti bine slujba pe care ai primit-o în Domnul.”), 2) antrenament (antrenament în orice vreme, la timp şi nelatimp – o minte antrenată, o inimă antrenată, un duh antrenat)şi 3) excelenţă (1 Ioan 2:6: „Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus” – EXCELENŢĂ şi 1 Ioan 2:5: „Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită (două desăvârşiri prezintă biblia, 1. suntem desăvârşiţi în Isus în ce priveşte acuzarea – justificaţi, 2. Isus ne ajută să ne desăvârşim – devenirea ca El, sfinţirea înspre glorificare); prin aceasta ştim că suntem în El.”).

Matei 25:1-13Pildele lui Isus #20

Domnişoarele de onoare înţelepte şi neînţelepte

Deconspirarea contextului socio-cultural:- Nunţile în Orientul Mijlociu începeau de regulă

înainte de miezul nopţii, şi aveau 10 domnişoare de onoare

about:VDCC:51:4:17


Pildele Domnului Isus Christos- De regulă mirele se ducea acasă la mireasă

pentru a o escorta în locul în care se dădea festinul;

- Cele 10 domnişoare se aflau cu mireasa în aşteptarea mirelui, iar ele urmau să însoţească mirele şi mireasa la festin. În drum spre casa mireului ele se mai opreau şi dansau cu făcliile aprinse – intitulat: „Dansul făcliilor”.

- De multe ori se întâmpla ca mirele să întârzie mai mult acasă la mireasă şi să plece mult mai târziu la festin. Lucrul acesta se datora discuţiilor între părinţi cu privire la zestre, aceste discuţii durau chiar ore, timp în care domnişoarele, mireasa şi oaspeţii aşteptau.

- Dacă domnişoarele adormeau, sau nu mai aveau combustibil în făclii, sau din oricare alt motiv ratau festivităţile de nuntă, lucrul acesta aducea o foarte mare ruşine, iar posibilităţile ca ele să se mai căsătorească scădeau considerabil.

Deconspirarea contextului Evangheliei:Această pildă nu face nimic altceva decât să

continue argumentele lui Matei în explicarea separării pe care Isus o face şi o va face, astfel:

- Din 2 femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată (Mt. 24:40-41)

- Mt. 24:45-51: administratorul credincios şi înţelept va fi recompensat, dar administratorul


Pildele Domnului Isus Christosprost şi necredincios va fi aruncat în închisoarea făţarnicilor;

- Pilda celor 10 fecioare prezintă şi ea tema separării: 5 intră în casa mirelui, iar cinci nu.

- Pilda talanţilor prezintă aceeaşi temă a separării (Mt. 25:14-30).

- Pilda ciobanului care îşi desparte oile de capre (Mt. 25:31-33).

Aşadar, mesajul central al acestei pilde este unul îndoit: SEPARAREA INEVITABILĂ ŞI PREGĂTIREA INDISCUTABILĂ.

Pregătirea în aşteptarea mirelui1. pregătire exterioară: „prin a avea lămpile

noastre”.Lămpile erau ceva vizibil, ceva pe care ceilalţi îl vor râvni în vreme de nevoie.

- Pregătirea exterioară de care au dat dovadă poate fi convertită în înţelegerea noastră ca fiind supunere şi ascultare. Supunere şi ascultare faţă de instrucţiuni şi de necesităţi.

2. pregătire interioară: „uleiul din lampă”A avea credinţă fără ascultare este ca şi cum ai avea lampă fără petrol. Credinţa este dovedită prin ascultare, ea se vede astfel. Trebuie să ne pregătim sufleteşte şi spiritual în mod continuu:


Pildele Domnului Isus Christos2 Petru 1:5-9: 5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; 6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; 7 cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. 8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. 9 Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţat de vechile lui păcate.Cine nu are ulei în candelă: - nu poate vedea, dpdv spiritual.

- este uituc că Isus la curăţat, sau l-a golit de păcat ca el să umple candela cu lucruri contrare păcatului: fapte care îmi consolidează credinţa (citire, rugăciune, venire în părtăşie), o credinţă demonstrată (nu ca înainte când nu demonstram asta)... etc.

3. Pregătirea nu este transferabilă. (ci individuală)

După cum uleiul pregătit era gândit pentru o singură torţă, aşa şi credinţa ta este doar pentru tine. La final nu poţi transfera dărnicia altuia, nu poţi lua din credincioşia altuia, nu poţi lua din faptele altuia, acestea te privesc numai pe tine.

Să luăm în considerare mesajul celor 3 pilde:

about:VDCC:61:1:9

about:VDCC:61:1:8

about:VDCC:61:1:7

about:VDCC:61:1:6

about:VDCC:61:1:5


Pildele Domnului Isus Christos1. Parabola semănătorului: 2/3 s-au pierdut (33

din 50 de membrii; 9.9 din 15)2. Parabola talanţilor: 1/3 s-a pierdut (17 din 50;

5, 1 din 15)3. Parabola celor 10 domnişoare: 1/2 s-a pierdut

(25 din 50; 7.5 din 15)

Matei 25:14-30Pildele lui Isus #21: Talanţii

Afaceri cu doi talanţi (Exploatare maximă a ceea ce ai)

„orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor” – Iacov 1:17.

“Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” – 1 Cor. 4:7

Tot ce au oamenii trebuie să ancheteze, să depisteze urmele care duc către Măreaţa Fântână, Dătătorul tuturor bunurilor.

Ai talente? Ţi-au fost date de Dumnezeul talentelor.


Pildele Domnului Isus ChristosAi timp? Ai bogăţie, influenţă, putere? Ai puterea limbilor, a

vorbirii? Ai puterea gândirii, eşti inteligent? Eşti poet, vorbitor, sau filosof? Ai nepoţi? Ai pensie? Ai cafea în fiecare dimineaţă? Ai acoperiş? NU UITA! Oricare ţi-ar fi, sau ţi-ar fi fost poziţia, oricare ţi-ar fi fost îndemânările sau bogăţiile – toate ţi-au fost date de sus.

Acum, sunt unii oameni în lume care au puţini talanţi. Parabola noastră spune: „Unuia i-a încredinţat 5, altuia 2, şi altuia unul, fiecăruia după puterea lui.” (25:15). În seara aceasta mă voi adresa tocmai celor cu puţini talanţi, şi mă rog ca puţinele lucruri pe care le spun să fie binecuvântate de Dumnezeu spre edificarea sau mustrarea lor.

1. DUMNEZEU LE-A DAT UNORA TALANŢI PUŢINI2. CHIAR ŞI PUŢINI TALANŢI TOT TREBUIE JUSTIFICAŢI3. În ultimul rând, DACĂ PRIN HAR SFÂNT ( şi numai prin

har sfânt acest lucru este posibil) TALANŢII NOŞTRII SUNT FOLOSIŢI JUST, FAPTUL CĂ NU AM AVUT 5 NU VA FI NICI UN PREJUDICIU ÎMPOTRIVA NOASTRĂ. (adică a fi privat de ceva anume, ofensă, prejudiciu, nu ne va acuza, detriment, daună, leziune, stricăciune sau pagubă)

1. DUMNEZEU LE-A DAT UNORA TALANŢI PUŢINIa) există diferențieri, deosebiri. Vei auzi, vei vedea şi vei

experimenta adesea că oamenii vorbesc unii despre alţii ca şi cum

Dumnezeu nu ar fi făcut nici o deosebire intelectuală ( mentală ) . ----- a)

Unul poate se vede foarte înstărit şi crede că dacă pe el l-a ajutat Dumnezeu să fie înstărit trebuie ca toţi ceilalţi să fie înstăriţi – altfel nu

este Dumnezeu cu ei: GREŞIT. b) Alteori, veţi auzi remarci la adresa slujitorilor şi pastorilor duhovniceşti şi evlavioşi, cum că nu au putere de atracţie, că nu sunt atractivi, că nu sunt buni predicatori, şi sunt numiţi leneşi şi incompetenţi, şi netalentaţi (nedăruiţi, fără talanţi). Aceștia trebuie la fel de lăudați în puținul lor pe care îl fac, precum și cei care au mult.


Pildele Domnului Isus ChristosEste, defapt, un fenomen real, faptul că încă de la naștere există

diferență. Nu toți copiii au chipuri angelice. Nu toți bebelușii sunt chipeși. Sunt drăgălași pentru vulnerabilitatea lor și nevoia lor, dar nu pentru frumusețea lor.

b) deosebirile sunt marcă a providenței lui Dumnezeu. Vă mai aduceți aminte când am predicat despre providența lui Dumnezeu și mi-am ales un text din Ezechiel (un text despre roțile în roți care merg doar înainte, etc.)? Atunci am încercat să decretez providența lui Dumnezeu în zece aspecte – unul dintre ele era Uniformitatea, dar altul era Diversitatea. Dumnezeu are grijă de pământ în mod uniform, nimic nu-i scapă de sub control, dar în uniformitatea aceasta există diferențe ale purtării de grijă.

c) mulți se necăjesc, sau se plâng de aceasta (diferențe).F Dar, observați că lucrul de care se plâng oamenii de Dumnezeu, sunt defapt lucrurile pe care le iubesc în ei înșiși. Tuturor oamenilor le place să creadă că ei au dreptul să facă și să aibă ce le-ar plăcea, ce ar considera ei că le-ar fi bine. Aceasta înseamnă, pentru un credincios, că pune la îndoială Rațiunea Suverană a Maestrului nostru, Dumnezeu. Atunci când te plângi de ceva, defapt îl judeci pe Marele Maestru că nu i-ar fi mers mintea prea bine.

Din nou, Dumnezeu dă unuia 5, altuia 2, pentru că El iubește varietatea. Se spune că ordinea este prima lege a cerului, cu siguranță că varietatea este a doua.

Ar trebui aruncate sufletele în același fason, în aceeași matriță, în aceeași model? Ar trebui ca Inginerul Dumnezeu să facă o singură mașinărie și apoi să creeze în serie același model monoton? Dumnezeu alege un împărat dintr-un țăran oier, face ministru al său (purtător de cuvânt) un fermier, îl consideră un bun predicator pe un lepros, un needucat devine prințul predicatorilor. Un Baruc trebuie să citească o profeție, un Samson trebuie să acționeze și nu să vorbească.

2. CHIAR ŞI PUŢINI TALANŢI TOT TREBUIE JUSTIFICAŢI


Pildele Domnului Isus Christos3. În ultimul rând, DACĂ PRIN HAR SFÂNT ( şi numai prin

har sfânt acest lucru este posibil) TALANŢII NOŞTRII SUNT FOLOSIŢI JUST, FAPTUL CĂ NU AM AVUT 5 NU VA FI NICI UN PREJUDICIU ÎMPOTRIVA NOASTRĂ. (adică a fi privat de ceva anume, ofensă, prejudiciu, nu ne va acuza, detriment, daună, leziune, stricăciune sau pagubă)

Lc. 10:25-37Pilda 24

Bunul SamariteanPilda Bunului Samaritean a devenit parte din cultura şi vocabularul

nostru. Şi nu este deloc neobişnuit să descoperi că unele instituţii caritabile şi spitale poartă acest nume, în special în Statele Unite. Drumul spre Ierihon şi-a găsit locul chiar în cântece, şi turiştii pot găsi pensiunea Bunul Samaritean undeva la jumătatea drumului dintre Ierusalim şi Ierihon.

Ajutarea semenilor te califică pentru viaţa eternă. Dacă vrei să trăieşti etern cu Dumnezeu ajută pe cei care nu merită.


Pildele Domnului Isus ChristosEste interesantă întrebarea învăţătorului Legii, a doctorului în Lege,

a avocatului israelit: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”

Moştenirea vieţii veşnice

I. Mituri ale obţinerii vieţii eternea. Apartenenţa la o clasă sacerdotală (culmea, în pildă,

viaţa veşnică o are samariteanul, nu preotul!). Ceea ce l-ar împietri pe un ortodox la ascultarea unei astfel de pilde, ar fi să audă că preoţii pot să nu fie mântuiţi. Ceea ce i-ar scandaliza pe evrei ar fi să audă că un COHEN nu este mântuit. COHEN fiind evreiescul pentru preot, cohen fiind descendenţii pe linia preoţească a lui Aaron. În Israel deveneai preot prin naşterea genealogică din Aaron (Levitic 8 este capitolul investirii preoţeşti a lui Aaron şi a fiilor săi), respectiv consacrare; în Împărăţia lui Dumnezeu te naşti preot prin decizie şi demonstrare.

b. Membralitatea religioasă (un levit). Isus aminteşte că a aparţine unei religii nu te salvează în ochii lui Dumnezeu.

c. Ritualistica şi legalismul religios (motivele pentru care nu s-au oprit să îngrijească). De ce nu s-a oprit preotul, sau levitul? Preotul și levitul erau probabil în drum spre casă, venind de la slujba de la Templu din Ierusalim.

i. După lege ei nu aveau voie să se atingă de un om mort. Dacă încălcau porunca aceasta, își creau singuri probleme:

1. Sociale (fiind necurați)2. Financiare (trebuind să plătească

pentru înmormântare)3. Profesionale (fiindu-le interzisă

slujirea levitică și preoțească)


Pildele Domnului Isus Christos4. Legale (fiind acuzați de tâlhărie, sau

omor și deci condamnați la moarte)Lev. 21:1: „Domnul a zis lui Moise: „Vorbeşte preoţilor, fiilor lui Aaron, şi spune-le: „Un preot să nu se atingă de un mort din poporul său, ca să nu se facă necurat;”Num. 19:11: „Cine se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, să fie necurat timp de şapte zile.”Derrett citează magna carta lui Flavius Iosefus, unde este descrisă religia iudaică și afirmă că: „un preot care s-a pângărit trebuia să sufere umilire și să cumpere și să ardă o junică pentru ritualul de curățare care ținea o săptămână întreagă”.Nu cumva legalismul tău religios nu-ți dă voie să te manifești cu dragoste față de cel hărțuit de draci, de alcool – elixirul demonilor. Nu cumva trăim mai degrabă după rigiditatea ucigătoare a legii și ritualisticii baptiste decât după harul de viață și plin de compasiune al lui Isus, care a spart tiparele religioase?

II. Cunoaşterea Legii a. Oferă posibilitatea vieţii eterne: „Ce este scris în

Lege?”. Cine nu cunoaşte Legea lui Dumnezeu, cine nu cunoaşte Scripturile nu poate avea viaţa veşnică. Pluralismul religios propune modalităţi multiple de căpătare a vieţii eterne, dar numai Legea lui Yahve este adevărată. Cunoaşterea Scripturilor lui Yahve Elohim este viaţă eternă. Cunoaşterea legii înseamnă o acceptare intimă a Dumnezeirii.Viaţa eternă nu înseamnă doar viaţă de după moarte.Viaţa eternă înseamnă tot ce presupune eternitatea, dumnezeirea, înseamnă relaţia omului cu Dumnezeu, înseamnă autodisciplină, caritate, bunătate, iubire,


Pildele Domnului Isus Christossperanţă. Deci, viaţa eternă este un titlu generic a tot ce poţi fi tu!!!

b. Oferă posibilitatea cunoașterii lui Dumnezeu. Legea este defapt Dumnezeu. Un scurt raționament arată aceasta.

i. Cuvântul Tău este Adevărulii. Legea Ta este Adevărul (Ps. 119:142)

iii. Isus a zis: Eu sunt Adevărul, deci LEGEA; Când Isus a afirmat că El este adevărul, defapt El a spus: Eu sunt Tora Moșec (Legea lui Moise), Eu sunt Tora Vedaver Iahve (Eu sunt Legea și Cuvântul lui Iahve)!!! Cunoașterea Cuvântului lui Iahve, cunoașterea Legii gurii Sale înseamnă cunoașterea lui Iahve. Cine cunoaște Cuvântul Său are posibilitatea să-L întâlnească pe Adevăratul Dumnezeu. Vrei să te întâlnești cu El? Vrei să-I apuci colțul hainei, vrei să-I atingi umbra spatelui Său cu ochii? Fă din Legea lui Dumnezeu prețul vieții tale, fă din Legea lui plata pentru factura la lumină!!!

III. Cunoașterea legii este doar o fază incipientă de relație cu Dumnezeu, dar INTERPRETAREA EI este defapt greutatea absolută: „Cum citești în ea?”.

a. A o cunoaște este ceva introductiv în viața eternă, este ceva mai copilărește, dar a o interpreta este ceva mai profund

Luca 11:1-13 (pilda de la v. 5-8)Cum să ajungi la urechea lui Dumnezeu?

Dumnezeu nu este o ureche mare în ceruri, dar are urechi. Dumnezeu nu este bancomatul, sau automatele de cafea sau de alimente la propria noastră discreție, dar are bancomate și automate cât cuprinde. Dumnezeu nu este un sac fără fund de cadouri, dar Dumnezeu are un sac fără fund de


Pildele Domnului Isus Christosbinecuvântări. Dumnezeu nu este oferta, cadoul, dorinţa, necesitatea, maşina, dar Dumnezeu este Ofertantul, Dăruitorul, Dornicul, Necesaristul, El este Dealerul de automobile. Aşadar, subiectul din seara aceasta nu este cum să ajung să am cutare şi cutare, cum să fac rost de fericire, cum să ajung să am casă, masă, ci subiectul din seara aceasta este întrebarea: Cum să ajung la urechea lui Dumnezeu? Deci, la urechea lui Dumnezeu, nu la cadourile lui.

Răspunsurile la această întrebare nu sunt exacte, şi nu vor fi perfecte, dar Textul din seara aceasta poate oferi direcţii. Vrei ca urechea lui Dumnezeu să nu fie surdă la cererile tale?Răsăritul soarelui: 7:04Apusul soarelui: 18:21

1..1.. AVÂND MOTIVE ADECVATE – v.1 (întemeiate, cuvenite, potrivite)

Este o teologie falsă, sunt nişte escroci şi eretici aceia care interpretează: „Cereţi orice veţi vrea, în Numele Meu, şi veţi primi!” în mod absolut. De aici s-a născut Evanghelia prosperităţii. Ce presupune aceasta? Evanghelia prosperităţii îl are ca domn pe Satan, iar închinătorii ei se numesc demoni şi satanişti. De ce? Pentru că Isus spune aceasta într-un context izolat, şi este o învăţătură singulară, alături şi de altele; cum ar fi: „Ferice de cei săraci în duh, căci al lor este Împărăţia cerurilor...; dar cei bogaţi în duh (adică duhovniceşti) nu sunt fericiţ?i. Sau, ferice de cei flămânzi şi însetaţi după dreptate, căci ei vor fi săturaţi. Doar ei vor fi fericiţi, dar cei sătui şi hidrataţi de dreptate nu se califică pentru fericirea în Dumnezeu?” Ba da, dar învăţătura este singulară, şi este embrionară. Dacă vreţi, învăţătura fericirilor este fundamentul, sau oul de dinainte de pui, este larva de dinainte de fluture, este sămânţa Evangheliei înainte de evanghelist.


Pildele Domnului Isus ChristosCereţi orice veţi vrea, în Numele Meu, şi veţi primi! – este defapt învăţătura generală a lui Isus, iar specificul acestei cereri este tot o cerere: „Facă-se precum voieşti Tu, Tată!”. Așadar, rugăciunea trebuie să vină dintr-o inimă motivată corect cu cerinţe neegoiste. Aici, citez Iacov 4:2-3 din Biblia Versiunea Actualizată: „2Voi vreţi să aveţi anumite lucruri, dar nu le obţineţi. Atunci „comiteţi crime” şi sunteţi plini de invidie. Vă implicaţi în dispute şi în conflicte; şi tot nu obţineţi ce doriţi. De fapt, nu aveţi pentru că nu cereţi. 3Sau cereţi şi nu primiţi pentru că cererile voastre provin din intenţii rele: voi vreţi să vi se satisfacă dorinţe personale egoiste.”

Cum să îl mai fac pe Dumnezeu să mă asculte? Învăţând să ne rugăm. De ceea ce au nevoie casele de rugăciune baptiste este de „rugaciuni-osi si rugaciuni-oase”, nu de rugăciuni. Vă invit să raţionaţi singuri de ce anume este Dumnezeu mai interesat de modul în care te rogi, de faptul că te rogi uneori, sau de faptul că TE ROGI, adică eşti un om al rugăciunii. Interesul ucenicilor era: Isuse, cum să devenim şi noi îndrăgostiţi de această trăire a Ta, cum să devenim şi noi oameni ai dialogului cu Dumnezeu? „O, Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!!!” Versetul din Evrei 4:16 ne învaţă: „Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.”, nu ne învață cum, ci ne îndeamnă să o facem fără comentarii, ezitare, metode, etc. Cine vrea o viață cu Dumnezeu trebuie să se roage, cine vrea o viață de profunzime şi abundenţă spirituală trebuie să înveţe cum să se roage!!!

Cum să mai ajungi la urechea lui Dumnezeu? Să-ţi doreşti şi tu lucrurile sfinte pe care le fac alţii. Să ai dorinţe sfinte în rugăciune şi nu cerinţe invidioase şi egoiste. Uită-te la ucenicul lui Isus – el Îl vede pe Isus că se roagă, apoi îşi aduce aminte de


Pildele Domnului Isus ChristosIoan că şi el era un om al rugăciune şi îşi doreşte şi el să fie ca Isus şi ca Ioan. Chiar din lucrul acesta ne dăm seama cum să facem ca urechea lui Dumnezeu să ne asculte: având dorinţe sfinte, evlavioase, altruiste, râmnind la sfinţenia altora şi a lui Isus. Cere să fii ca Ioan – un apostol al iubirii, cere să fii ca Pavel – un teolog desăvârşit, cere să fii ca Iosif – unul care acopere păcatele fraţilor tăi, cere să fii ca Isus – mijlocitorul harului în lume.

Al patrulea motiv adecvat pentru care urechea lui Dumnezeu va asculta rugăciunea mea este: a nu căuta ca voia ta să se facă în ceruri, ci voia Tatălui să se facă pe pământ.

2..2.. O METODĂ ADECVATĂ – v. 2-4(Unii o numesc Rugăciunea Tatăl nostru, alţii Rugăciunea Domnească, alţii Rugăciunea Ucenicilor, dar în esenţă ea este cu siguranţă Rugăciunea Model.) Sunt câteva elemente de bază pentru a învăţa metoda, modul în care să ne prezentăm o rugăciune. Iată ce ne învaţă Isus:

O adresare corectă, direcţia corectă. Către Dumnezeu Tatăl (nu rugăciunea are puterea de a face ceva, ci direcţia rugăciunii este către Dumnezeul care poate totul)

Laudă şi mulţumire Grija pentru Împărăţia lui Dumnezeu Permite-i să-şi facă voia Lui în viaţa ta şi nu invers. Oferă-i motivele tale de rugăciune (nu ma ispiti) Mărturisirea păcatului personal Iertarea altora Pledează pentru călăuzirea şi conducerea Lui Pledează pentru eliberare şi victorie


Pildele Domnului Isus ChristosPopor iubit, poate uneori ne rugăm aşa, alteori uităm efectiv. Ideea este că Isus ne-a poruncit o modalitate de comunicare cu Dumnezeu. Mai sunt şi excepţii, dar aceasta este regula.Metoda nu include:

aritmetica rugăciunilor noastre, cât de multe sunt;nici retorica rugăciunilor noastre, cât de elocvente sunt ele;nici geometria rugăciunilor noastre, cât de lungi sunt ele;nici logica rugăciunilor noastre, cât de argumentate sunt ele;nici de metodica rugăciunilor noastre, cât de ordonate pot fi ele:ci de flacăra duhului care îţi arde în piept.

3..3.. O STARE ADECVATĂ – v. 5-13 Dumnezeu onorează rugăciunea cu credinţă: Matei 21:22: Tot

ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi Dumnezeu cinsteşte rugăciunea sinceră Dumnezeu onorează rugăciunea ‚copilăroasă’ – Dumnezeu

apreciază omul care se roagă înaintea lui aşa cum un copil apelează la autoritatea tatălui său at când vrea ceva, şi apoi aşa cum un copil se încrede în tata.

Dumnezeu apreciază insistenţa.

Luca12:13-21


Pildele Domnului Isus ChristosPilda #26 – Nebunul bogat

Sărbătorirea Zilei Nebunului Bogatsau

Prosperitatea, putinţa (puterea, voinţa, alegerea) şi pedeapsa omului

INTRODUCERE.– Parabola Nebului Bogat a fost pictată de mari artişti precum Jan

Luyken, James Tissot, Rembrandt Harmenszoon von Rijn (1606-1669, Olanda) – contribuţia lui în artă a venit într-o perioadă numită de istorici Epoca de Aur a Olandei. El a avut mai multe opere de artă biblică: De Nachtwacht (The Night Watch) şi Het Joodse bruidje (The Jewish Bride), Abraham und Iţhac, Coborârea de pe cruce, Împroşcarea cu pietrea a Sfântului Ştefan, Parabola Comorii Ascunse, The prodigal son in the Tavern (în Bodegă, Cârciumă), şi multe multe altele.

– Mai mult, firul roşu al acestei parabole transcende culturile lumii. Învăţătura ei este comună şi poporului chinez, şi celui hindus, balticilor, balcanicilor, saxonilor, kurzilor, magilor, maurilor, şi aşa mai departe. Cele mai multe popoare ale lumii sunt de acord că bogăţia lumii nu poate trece dincolo de groapă.

– Charles Dickens cuprinde în cartea sa „A Christmas Carol” (1843) exact această idee de judecată. Un om bogat, în seara de Ajun este vizitat pe rând de mai multe fantome: toate având în comun scopul de a-l educa pe bogătaş că egoismul lui îl va distuge pe el cât şi pe cei din jur, şi că va sfârşi bătrân, bolnav şi singur în casa lui putrezită.

– Defapt, ideea aceasta nu traversează doar culturile, ci şi timpul. Este o învăţătură care traversează spaţiul şi timpul. Omul dintotdeauna şi de oriunde a fost un egoist materialist. Dumnezeu să ne ferească de acest grozav păcat.

Şi aş să intitulez mesajul din seara aceasta: Ziua Nebunului Bogat, sau Sărbătorirea Zilei Nebunului Bogat.


Pildele Domnului Isus ChristosExistă vreo zi în calendarele noastre în care se oficiază Ziua

Nebunului Bogat. Să fie 25 decembrie, să fie 28 februarie, să fie 21 octobrie. Mai degrabă, astăzi este ziua nebunului. Defapt Isus avertizează că ziua întâlnirii cu Judecătorul este atunci când te aştepti mai puţin.

Biblia vorbeşte de o serie de nebuni:1. Nebunul necredincios: Ps. 14:1: „Nebunul zice în inima lui: „Nu este

Dumnezeu!””.2. Nebunul ignorant: Prov. 1:7: „dar nebunii nesocotesc înţelepciunea

şi învăţătura”.3. Nebunul auto-neprihănit: Prov. 12:15: „Calea celui nebun este

dreaptă în ochii lui”.4. Nebunul batjocoritor (sarcastic, fluşturatec): Prov. 14:9: „Cei

nesocotiţi glumesc cu păcatul”; iar VBOR (Versiunea Bisericii Ortodoxe Române): „Nebunul îşi bate joc de jertfa pentru păcat”

5. Nebunul autosuficient: Rom. 1:22: „S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit”.

6. Nebunul bogat: Lc. 12:20: „Dar, Dumnezeu i-a zis: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul”.

7. Nebunul creştin: 1 Cor. 4:9-10: „9 Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte osândiţi la moarte; fiindcă am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni. 10 Noi suntem nebuni pentru Hristos ; voi, înţelepţi în Hristos! Noi, slabi; voi, tari! Voi, puşi în cinste; noi, dispreţuiţi!”.

1..1.. Prosperitatea nebunului. Averi păcătoase (Prosperitate păcătoasă) sau daruri bune?

1. Lucrurile materiale şi avuţia sunt tranzitorii2. Lucrurile materiale înceţoşează acuitatea ochilor morali3. Lucrurile materiale provoacă prăpastii între oameni4. Lucrurile materiale distrug caracterul (moral)5. Lucrurile materiale sunt daruri bune


Pildele Domnului Isus Christos6. Lucrurile materiale constituie o provocare pentru o trăire

credincioasă

Urmăriţi progresia: Lucrurile materiale ale omului (Prosperitatea omului)

2..2.. Putinţa (voinţa, alegerea) nebunului. Lucrurile materiale ale omului (prosperitatea lui) duc la împlinirea voii omului (personale): v. 18-19: „Iată ce VOI FACE EU...”. Deci, atunci când te vezi cu ceva bani în buzunar te pui pe satisfacerea nevoilor personale. Eu, Eu, şi iar eu.

a. EU VOI dărma grânareleb. EU VOI zidi grânare mai maric. EU VOI strânge acolo toate bunurile meled. EU VOI zice sufletului meue. EU VOI mânca, bea, şi mă voi veseli.

Deci, prosperitatea nebunului duce la distrugere.

3..3.. Pedeapsa omului. 1. Duc la jalea (chin, necaz, amărăciune, durere adâncă) omului: v. 20:

„Dar Dumnezeu i-a zis...”a. Necazul de a fi nebun (prost)b. Necazul pierderii averii într-o clipăc. Necazul morţii subited. Necazul judecăţii divine permanente

Traian Dorz – Al cui e soarele (p. 604)

Al cui e soarele de-a pururiAl cui pămantul pentru veac?– Cine-a venit aici puternicŞi cine n-a plecat sărac?



Cine-i pe lumea asta veşnicŞi ce-i aici netrecător?–Ce oare e mai slab ca viaţaCe zboară oare mai uşor?

Ce-i mai supus ca omu-n lumeLa trecere şi la dureri?Ce zi nu poate să ne-aducăSfârşitul unei triste seri?

Cine-a putut opri vreodatăVre-un timp sau soare pentru el?–Cine-a putut scăpa pe lumeDe putrezirea de vre-un fel?

A cui averi n-au fost trecuteSi-a cui lăcaş nu s-a mutat?–A cui tărie n-a fost frântăŞi-a cui putere n-a-ncetat?

...Sărmane călător, ia seamaLa câţi au fost şi nu mai sunt,Aceeaşi soartă te aşteaptăNu-ţi crede raiul pe pământ!



LUCA 13: (1- ) 6-9Pilda #27 – Smochinul neroditor

O să te schimbi oare la cea de-a doua şansă?

Când eram mic, de multe ori mă întreba mama: „Mai faci?”, bineînţeles că răspunsul meu era: „Mami promit că nu mai fac! Te rog să mă ierţi, nu se va mai repeta.” Vă amintiţi lucrurile acestea? Abia aşteptam, copii fiind, ca părinţii noştrii să ne acorde o a doua şansă.

Tot din copilărie este şi imaginea tenisului de picior. Eu nu eram un jucător de tenis de picior, eu unul am jucat ani buni bascket, însă echipa care primea pasa, dacă pasa era prea rapidă, sau dacă era prea înaltă, sau dacă pasa ieşea afară din teren, cu toţii din echipa adversă strigau: „Repetăăă!!!”.

Cu mult înainte să existe „Repetă-urile” tenisului de picior, defapt, cu mult înainte să se descopere fotbalul, Dumnezeu a strigat omului: „Repetă!”, cu excepţia faptului că aceste „repetă-uri” ale lui Dumnezeu se numesc: a doua şansă. Aşadar, Dumnezeu este un „Dumnezeu al celei de-a doua şanse”, cu toate că mie îmi place să-L numesc „Dumnezeul a n-ei şanse”. El ne dă fiecăruia dintre noi Şanse Duble, Încercări repetate şi, defapt, noi avem nevoie disperată după O A Doua Şansă.

Poate avem nevoie de o a doua şansă din partea Lui pentru a renunţa la un duh de neiertare pe care-l avem vis-a-vis de cineva. Poate avem nevoie de o şansă nouă pentru a face un lucru anume aşa cum ar vrea El, şi nu


Pildele Domnului Isus Christoscum l-am făcut până acum. Poate avem nevoie de a doua şansă pentru a-i spune că prima dată, atunci când i-am cerut cutare lucru, am fost egoişti, iar acum vrem să cerem din nou, însă diferit. Poate avem nevoie de o nouă şansă de a ne mărturisi păcatul acela nemărturisit, înainte ca El să-l dea pe faţă şi să-l ştie toţi.

Vedeţi? Avem nevoie de noi şanse. În pericopa din Luca 13, viticultorul şi pomicultorul

pledează pentru o nouă şansă înaintea stăpânului său pentru un smochin. Nu de smochin vorbeşte Isus aici, ci de om. Este vorba de omul care ar fi trebuit să se prezinte roditor înaintea Stăpânului Său, iar El – Isus – ca un bun pomicultor şi iubitor de smochini pledează pentru o nouă amânare.

Nu cunosc cu ce vrei să te amâne Dumnezeu, dar există încă harul lui Isus care pledează în favoarea ta, numai că ai grijă că te cam apropii te timpul de graţie. La fel ca şi la abonamentele telefoanelor mobile, după ce ţi-ai terminat creditul de 5 euro pe care i-ai încărcat, urmează perioada de graţie, o perioadă de poate maxim 12 luni. Isus este perioada ta de graţie, numai că ai grijă: El nu te graţiază fără să prezinţi rodul pocăinţei!!! Acelaşi Isus afirma: „Faceţi roade vrednice de pocăinţa voastră!”

Iubitul meu ascultător, te rog să iei loc la masa dezbaterilor şi să dezbatem împrenună ce ne învaţă Dumnezeu atunci când oferă unui smochin o a doua şansă:


Pildele Domnului Isus Christos1..1.. Dumnezeu îmi oferă a doua şansă atunci când

nu fac ceea ce ar fi trebuit să fac (Lc. 13:7: „caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc”)

Când are nevoie omul de a doua şansă? Atunci când a greşit prima dată, corect?

În parabola noastră smochinul nu a făcut nimic rău. Pur şi simplu nu a făcut ceva, nu a făcut nimic. Vina lui nu a fost că ar fi executat ceva rău, sau că ar fi făcut roade uscate, sau amare, pur şi simplu ne le-a făcut deloc.

Cred eu că mai mare este păcatul de a nu face nimic, decât acela de a face ceva, dar greşit. Indiferenţa mi se pare mai drăcească decât ura. Tăcerea (concesia verbală, at când nu vrei să mai vb cu cineva) mai gravă decât cearta. At când taci nu-ţi mai pasă de corectarea celuilalt, când te cerţi cu el – mai ai ceva păsare în tine.

Când nu fac ceea ce ar trebui să fac? Există cel puţin trei situaţii prin care ne facem vinovaţi:

a) Evitare sau omiterea neatentă . Aceasta este neatenţia spiritului needucat. Păcatul de omitere este păcatul creştinului needucat. Omite să facă ceea ce este bine pentru că nu ştie ce este bine. Vă întreb, este scuzat că nu ştie? Nu este scuzat, pentru că ar trebui să facă tot ce poate („să-şi dea toate silinţele”) pentru a afla ce este bine şi ce nu este bine. Clasicul exemplu cu vestimentaţie: tocul nu te face mai drăcecască; pantalonul – nici el – limita la toate acestea este celălalt, nu tu. Tu poţi păcătui prin omitere atunci când, de ex: îţi laşi fatiţa de 5 ani a vecinei care a venit pe la


Pildele Domnului Isus Christostine singurică în cameră cu nepoţelul tău de 6 ani.

b) Nepăsare sau indolenţă . Indolenţa nu este un lucru uşor. Indolenţa este sora nesimţirii şi a nepăsării, ele trei sunt surori gemene. Nepăsarea este şi ea ceva ce nu faci şi ar trebui să faci. Nepăsarea presupune că ceva nu merge bine în tine – adică ar trebui să-ţi pese şi nu-ţi pasă. Vezi mizerie şi nu-ţi pasă (ceva e în neregulă din punct de vedere psihic), vezi un muribund şi nu te afectează deloc, ba chiar râzi şi eşti voios (din nou, este grav). Nu-mi pasă că celălalt e mincinos (de ce să-mi stric eu relaţia cu celălalt şi să-i spun că minte), nu-mi pasă că altul trăieşte în curvie – şi curvia e păcat, nu-mi pasă că se înjură în jurul meu, aceasta presupune un spirit pe trei sferturi mort.

Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o,(Evrei 2:3)

Acum, fiilor, nu mai staţi nepăsători; căci voi aţi fost aleşi de Domnul ca să staţi în slujbă înaintea Lui, să fiţi slujitorii Lui şi să-I aduceţi tămâie.”(2 Cronici 29:11)

Nepăsarea este o calitate şi o virtute a morţilor, cu aceasta se laudă necredincioşii; dar tu, creştin fiind trebuie să ai sentimentele cele mai acute de pe pământ, nu psihologii, nu


Pildele Domnului Isus Christosasistenţii sociali, nu preoţii, nu politicienii, ci tu trebuie să fii cel mai păsător dintre oameni.

c) Neglijarea sau omiterea conştientă, cu bună ştiinţă . Neglijarea este sora incompetenţei. Neglijentul este un incompetent în ceea ce face. Nu cred că ţi-ar plăcea ca să-ţi instaleze aragazul un neglijent, la prima scăpare de gaze poţi muri tu şi ai tăi. Nu cred că ţi-ar plăcea să te duci la un chirurg care este cunoscut pentru neglijenţa lui: cum că ar fi uitat foarfecele în stomacul unui operat, sau că ar fi omis cu bună ştiinţă să-ti opereze şi tumoarea a doua care poate era undeva la 2 centimetrii mai jos, doar ca să mai vii odată la el la operaţie cu un alt sac de bani.

Nici Dumnezeu nu are nevoie de astfel de oameni. Lui nu-i plac incompetenţii. Dacă smochinul nu a adus roadă a fost cu siguranţă datorită incompetenţiei şi datorită neglijenţei. Trebuie să fim competenţi şi grijulii vizavi de nevoile lui Dumnezeu în lume.

2..2.. Dumnezeu îmi oferă a doua şansă pentru că mă are exact acolo unde mă vrea să fiu (Lc. 13:6: „Un om avea un smochin sădit în via sa”)

Textul nostru nu afirmă că un om s-a trezit cu un smochin sălbatic în via sa. Textul afirmă 2 idei extrem de importante:

a) Smochinul era „sădit” Predestinare şi nu hazard. Smochinul nu a apărut accidental, ci a


Pildele Domnului Isus Christosfost hotărât de stăpânul lui pentru a fi unde se afla. Cineva l-a dorit ca el să fie acolo. Nu te mai plânge de unde eşti. Am auzit pe unul plâgându-se că nu s-a căsătorit cu cine trebuie. În loc să se plângă şi să se scuze ar trebui să-i fie mulţumitor lui Dumnezeu că nimic nu este produsul hazardului, al întâmplării, al şansei, al zarului. Einstein a afirmat: „God does not roll dices” – Dumnezeu nu dă cu zarul în universul lui. Faptul că eşti o bunică, sau faptul că eşti singură este pur şi simplu modul lui Dumnezeu de a-ţi spune că eşti persoana potrivită la locul potrivit de El, sau poate, „persoana plantată la locul săpat de El”.

Dar hotărârea Lui este luată (dar smochinii Lui sunt plantaţi), cine I se va împotrivi? Ce-I doreşte sufletul, aceea face. (Iov 23:13) Ce crezi? Că dacă te oftici tu acum că exişti, te poţi întoarce înapoi în uterul mamei şi apoi în puţinţa tatălui tău şi să nu mai exişti? Sau, dacă te superi acum pe faptul că timpul trece aşa de repede, crezi că ai vreo putere de a opri timpul în loc. Ceasul universului a fost întors de Dumnezeu şi numai El poate să-l oprească.

În loc să te plângi că de ce ai fost sădit, mai degrabă plângi că nu poţi hrăni sufletul flămând al lui Hristos.

b) Smochinul era „în via sa” .Există un motiv al speranţei. Există un motiv al apartenenţei. Ştii ce înseamnă să fii în via lui Dumnezeu, înseamnă că-I aparţii. Păi nu aparţii, soţiei, soţului, statului român. Via mea este pe


Pildele Domnului Isus ChristosPrelungirea Ghencea, nr. 15a; sau pe Moţoc nr. 5. Via mea este în Bucureşti.

Via nu este a ta şi tu aparţii Viei. Dumnezeu este proprietar pe tine. Dumnezeu te deţine, El are dreptul să taie smochinul după cum îi pofteşte inima. Ce plin de iubire este pomicultorul nostru, că el pledează pentru amânare. Dumnezeu îţi mai dă o şansă pentru că eşti în via lui. Dar să fim cu luare aminte, că Dumnezeu nu ne ţine în împărăţia Lui neroditori, nu ne ţine să consumăm din resursele împărăţiei degeaba, ci El ne ţine pentru a-Şi potoli foamea.

There is always time for good manners, zicala aceasta, de largă circulaţie în sudul Statelor Unite, ne poate fi pildă şi temei: se cade să avem întotdeauna timp pentru a ne comporta cuviincios, pentru a da dovadă de bune deprinderi4.

Exemple de alegorii (sau, metafore alegorice):

a. (Pârâşul = conştiinţa) . După cum în textul de la Matei 5:25 (“Împacă-te cu pârâşul tău degrabă până ce eşti cu el pe cale …”), pârâşul – potrivit interpretării Părintelui Arhimandrit Ilie Cleopa5 – nu este decât conştiinţa noastră care ne cere să ne împăcăm cu Dumnezeu cât mai suntem încă pe calea acestei vieţi.

4 Cp. Camil Petrescu: Condamnat la moarte şi dus spre eşafod (palc, scafald, schelă, scenă de execuţie), nu aş spune prietenului care m-ar opri în drum: acuş nu am timp să stau de vorbă cu tine.5 v. Ioanichie Bălan: Convorbiri duhovniceşti, 1984 p.111.



b. (Solurile = inimile; sămânţa = Cuv. Lui D.). Ori după cum din înseşi cuvintele Mântuitorului (Matei 13, 18 şi urm.; Marcu 4, 3 şi urm.; Luca 8, 5 şi urm.) rezultă că locurile unde cad seminţele semănătorului reprezintă inimile ascultătorilor cuvântului dumnezeiesc,

c. (Smochinul neroditor = omul nesimţitor la nevoile altora – ntr. foamea). Tot astfel smochinul de la Matei 21:18-19 nu-i decât simbolul omului în general, iar smochinele sunt faptele sale bune, supunerea sa vrerii lui Dumnezeu, propensiunea (şi datoria) sa de a veni în ajutorul aproapelui, de a nu-şi precupeţi înnăscuta putinţă: a răspunde în orice caz, repede şi cu sârg, oricărui apel al divinităţii sau al semenului aflat la ananghie. Pe acest semen îl personifică îndeosebi Hristos în episodul smochinului, pentru că se arată constrâns de o nevoie strict omenească: foamea. (În chip analog este şi călătorul rănit din parabola samariteanului milostiv; iar preotul şi levitul sunt smochinii neroditori de milă, de luare aminte la suferinţa altuia şi de răgaz: nici pentru ei nu a fost “timpul facerii de bine”.)

6Zadarnic se apără smochinul, fluturând tipicul

anotimpurilor, termenelor fatale, soroacelor de obşte şi de şart. Ele toate – cum grăieşte o destul de vulgarizată şi

6 Nicolae Steinhardt, „Timpul smochinelor” din Dăruind vei dobândi.


Pildele Domnului Isus Christoscoruptă prin abuzivă şi nediscriminatorie întrebuinţare expresie populară – nu ţin. Oricând, oriunde, în orice împrejurare omul e ţinut (şi de data aceasta verbul îşi redobândeşte ipostaza lui nobilă) să meargă, să alerge, să sară în sprijinul coexistenţilor săi ori la slujirea Făcătorului său. Am pomenit supra de goarna mobilizării: nici că se poate comparaţie mai adecvată: chemarea lui Hristos mobilizează irezistibil, amânare nu încape, motivaţii nu-s de conceput: nici Moise care-şi invoca gângăvia, nici tânărul care-şi pretextează bogăţia, nici omul căruia i-a rodit ţarina nu-s scuzaţi: li se cere să asculte (în amândouă înţelesurile). Sărmana scuză a smochinului: nu-i vremea mea! E întotdeauna vremea slujirii şi facerii binelui7. Şi vai de cei ce nu procedează aidoma fraţilor Simon şi Andrei (Matei 4, 20: “iar ei îndată lăsând mrejele, au mers după El”.), fiilor lui Zevedeu (Matei 4, 22: “iar ei, îndată lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El”.) sau lui Levi-Matei (Matei 9, 9: “şi plecând Iisus de acolo a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis acestuia: Vin-o după Mine, Şi sculându-se a mers după El.”). Repede, de îndată, fără şovăială, toate lăsându-le baltă ( de-mi este permis a zice astfel), neprivind înapoi, necerând nici o păsuire cât de mică, de îndreptăţită, de firească8. Glasul Domnului: tunet, goarnă, instantaneitate.

7 Mai mare este dragostea decât pravila îi spune protosinghelul Ghervasie Hulubariu Părintelui Ioanichie Bălan (Convorbiri duhovniceşti, pag. 347) şi continuă: “ Când cineva iţi bate la uşă, lasă-ţi pravila, deschide-i uşa…” Smochinul nu şi-a lăsat pravila, ci mai vârtos în sine şi-n fire s-a încuiat.8 În tabloul lui Caravaggio, Chemarea lui Matei, pe masa vameşului stau sumedenie de hârtii şi fişicuri de bani, iar în juru-i oameni care aşteaptă, cu treburi. Vădit e că abrupt se va despărţi de toate şi de toţi.



Nefericitul smochin nu-i altul decât neştiutorul, proceduristul, legalistul, de sine stătătorul, învârtoşatul, formalistul fariseu care se socoteşte apărat de termene şi de stricteţea prescripţiilor, care sie îşi ajunge şi nu are nevoie de milă ori duh sfânt, care altădată se îndreptăţea fălindu-se că dă zeciuială din chimen, izmă şi mărar!

Ce-ar fi putut face, practic, smochinul? Să fi intrat de obidă şi ruşine în pământ; să se fi strămutat, de ciudă şi emoţie, în mare; sau mai bine, mult mai bine, să-I fi fost Domnului – prin lăuntrică bunăvoinţă, strădanie şi cutremurare – prilej de minune pozitivă. Există o mică legendă japoneză a cărei citare nu-i nelalocul ei aici: un filosof se plimba în pădure; se opreşte în faţa unui arbust şi se adresează unei ramuri rostind: vorbeşte-mi despre Dumnezeu. Creanga, atunci, înfloreşte. De nu putea să rodească fructe, smochinul ar fi putut măcar înflori. Ori se pleca sfios şi nemulţumit de sine. Dar priveliştea aceea a pomului încremenit în cenuşiul nerodirii sale, sec (nu mai puţin decât lemnul crucii), sterp, încăpăţânat, credincios neînduplecatei lui scadenţe, tare pe situaţia lui calendaristică, semeţ în fariseica lui “dreptate”, netulburat de vreo îndoială, trebuie să fi trezit mânia Domnului nu mai puţin decât forfota vânzătorilor de porumbei şi a schimbătorilor de bani în cuprinsul unui lăcaş de sfinţenie. (Din palida lor aşchie va fi răsărit neroditorul pom!) Hristos, în jurul Căruia se strâng firele complotului ucigaş, Hristos e, să nu uităm, într-o fază mai curând dreaptă decât milostivnică: aşa încât pe unii cu biciul îi alungă, iar pe celălalt îl afuriseşte.



Să stăm bine, să luăm aminte, să judecăm cu multă chibzuinţă. Pentru nimic în lume să nu primejduim avutul cel mai de preţ – sufletul – oferind Domnului jalnicul, iritantul, netrebnicul spectacol al unor fiinţe refugiate în prostia rea, fudulă, stupidă a legalismului contabilicesc. Contabilitatea, celalalt nume al demonismului, arma perfectă şi statornica metodă de lucru a vrăjmaşului! Să nu plece Hristos de la noi înfometat, însetat, cu inima deşartă şi sufletul mâhnit. Tânărul bogat se îndepărtează trist, dar înţelept este a presupune că, văzându-l cum pleacă, Domnul se va fi îndurerat şi El. Dacă Hristos ne face neasemuita cinste de a ni se adresa, răspunsul nostru fulgerător – neoprindu-se la nimic altceva: real, cuminte, sigur – să fie numai: “Iată-mă, Doamne.” Răspuns neexaltat, neexagerat, străin de orice imprudenţă şi delir, răspuns calm şi stângace, pentru că ştie că realitatea cea mai reală se numeşte Hristos. Hristos acum şi de-a pururi. Hristos “cu timp şi fără timp”. Hristos, deţinătorul cheilor vieţii, Domn al sâmbetei şi al Timpului.

11.11.10Luca 14:15-24


Pildele Domnului Isus ChristosPildele lui Isus

4 învăţături cu Isus la masă1. Adesea, obligaţiile acestei lumi au prioritate

faţă de obligaţiile pentru Dumnezeua. Obligaţia faţă de lume inventează scuze

înaintea lui Dumnezeui. Este curios că noi i-am declarat lui Isus

iubire şi devotament cu toată inima noastră, însă toate aceste promisiuni cad pe locul doi atunci când preocupările acestei vieţi ne cer atenţia totală. Atunci inventăm tot felul de scuze înaintea lui Dumnezeu:1. Cum că Dumnezeu ar trebui să ne

înţeleagă că trebuie să ne luăm în serios responsabilităţile. Scuzele oferite de invitaţi nu au fost acceptate. Puteau cu uşurinţă să rămână toate obligaţiile lor pe locul 2: ogorul va fi tot acolo şi a doua zi pentru a fi inspectat, boii puteau foarte bine să se odihnească în seara aceea, iar cei proaspăt căsătoriţi puteau foarte bine în seara aceea să stea departe unul de celălalt pentru câteva ore.

2. Umorul pe care Isus îl foloseşte faţă de scuzele invitaţilor. Exemplele lui Isus vor totodată să stabilească ridicolul. Cât de ridicoli sunt oamenii care se scuză!!! a) Primul, cel care şi-a cumpărat ogorul demonstrează irelevanţă – un cumpărător înţelept îşi inspectează ogorul înainte de a-l cumpăra, nu după aceea. b) Al doilea şi-a cumpărat 5 perechi de boi – spune versetul 19: „mă duc să-i încerc” – ce mare neînţelept şi prost afacerist cum să-ţi încerci boii după ce i-ai cumpărat


Pildele Domnului Isus Christos– şi exemplul acesta este ridicol. c) cuplul proaspăt căsătorit este ridicolul maxim – ce, dacă tocmai te-ai căsătorit nu te poţi abţine pentru încă câteva ore. Observaţi – Isus spune defapt prin exemplele ilustarţiei Sale, că orice scuză ai avea, înaintea lui Dumnezeu toate sunt ridicole, lipsite de înţelepciune.

b. Obligaţia faţă de lume este o dovadă de superficialitate faţă de Dumnezeu.

Ceea ce urăşte Dumnezeu cel mai mult, este superficialitatea, este iubirea de suprafaţă. Un astfel de om este exact diavolul întruchipat. Superficialitatea este un mare pericol pe cale, pentru că cine nu se leagă bine s-ar putea să cadă de pe stânca credinţei pe care o escaladează.

c. Obligaţia faţă de Dumnezeu nu-mi dă voie să taci. Nu se poate să fac ceva pe pământul

acesta şi să nu mă dau de gol că sunt creştin. Eu nu vorbesc doar cuvinte ci în special fapte. Toate lucrurile din viaţa noastră vorbesc dacă suntem sau nu creştini. Se spune că în vechiul Israel profeţii aduceau un mesaj din partea Domnului prin particula: „Aşa vorbeşte Domnul” – pentru că nu puteau să tacă; dar ei mai profeţeau şi prin acte profetice.

Musulmanii la 12:00 îşi iau preşul şi îngenunchează cu faţa la Mecca. Nu se poate să nu arăţi prin acţiunile tale că eşti creştin, doar dacă nu eşti.


Pildele Domnului Isus ChristosBa chiar şi evreii din comunităţi

au multe acte profetice: la căsătorie de exemplu:

1. Inelul cu casă (casa socială, şi casa politică - Templul)

2. Spargerea paharului (pierderea fecioriei – naşterea de fii – grăbirea venirii lui Maşiah, şi distrugerea Templului). Omul care pune obligaţia faţă de Dumnezeu mai presus de orice obligaţii va grăi prin viaţa lui că este creştin.În vara lui 1944, odată cu

începutul căderii Germaniei hitleriste, au intrat în România 1 milion de soldaţi ai armatei sovietice. În ziua în care primul contingent de militari urma să intre în Bucureşti Sabina Wurmbrand a plecat în întâmpinarea lor, urcându-se într-un tramvai al liniei 7. Între timp, Richard îi spune Sabinei: „Să vorbeşti ruşilor despre Hristos, este cerul pe pământ!” Armata rusă era asurzitoare, senilele a mii de tancuri de oţel zdrobeau străzile Bucureştiului făcând un zgomot apocaliptic. Toate, dintr-o dată s-au oprit, emisarii guvernamentali înpreună cu armata românească i-au întâmpinat. După ce sovieticii au scos capetele din tancuri, şi după ce unul din ofiţeri s-a aplecat şi a luat pâinea şi sarea în semn de acceptare a colaborării României, un sergent i-a surprins privirea Sabinei şi i-a zis: „Tu drăguţă, ce ai de oferit?” La care ea a răspuns: „V-am adus o Biblie în limba rusă!”. El a râs şi a strigat:


Pildele Domnului Isus Christos„Pâine, sare şi Biblii, şi noi care am fi vrut doar ceva de băut!” -- Vă rog să observaţi, un creştin nu trece neobservat, un creştin nu poate tăcea.

d.2. Nu toţi „prietenii apropiaţi” ai lui Isus vor cina

cu El3. Oamenii slabi în ochii noştrii pot fi oamenii

tari în ochii Lui4. Există o listă a favoriţilor şi o listă a

defavorizaţilor.Fie că vrei sau nu, te uiţi în jur şi observi că

unii se nasc printre credincioşi, alţi copii au parte de părinţi care se pocăiesc de tineri – acesta este un teren favorabil naşterii credinţei în tine. Eu sunt un privilegiat în acest sens, eu nu prea mi-am ales credinţa, ci ea m-a ales pe mine. Eu m-am născut într-o familie ortodoxă, dar bunica (mama tatălui era creştină după evanghelie). Or, sunt atâţia care nu au şansă la Evanghelie, nu au şansă să fie mântuiţi, ci ei se nasc doar ca să moară condamnaţi – sunt atâţia în triburi, în sate din Malaui, din Malaesia, din Hymalaia care nici măcar nu au auzit ce e Ăla Isus.

A predestinat oare Dumnezeu totul? Dacă e aşa, atunci ce răspundere mai avem noi?

Explică pilda solurilor. Isus spune în pilda semănătorului: „5. „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului. 6. O altă parte a căzut pe stâncă; şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. 7. O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o. 8.O altă parte a căzut pe pământ bun şi a crescut şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit


Pildele Domnului Isus Christossă audă.”(Luca 8:5-8)”.

Ceea ce urmează este secerişul. Isus explică pilda şi spune că cele 4 tipuri de sol simbolizează diferite categorii de oameni.

Am fost făcuţi să trăim în împrejurări diferite, să ne naştem nu pentru că am vrut noi, ci pentru că aşa a vrut Dumnezeu. Chiar înainte de a păcătui noi, au păcătuit părinţii noştrii faţă de noi, şi mulţi poartă blestemele părinţilor lor. Alţii, fără să aibă nici o contribuţie, au fost binecuvântaţi în ce priveşte ereditatea, credinţa în familie, statusul social. Pe acestea nu şi le alege nou-născutul ci îi sunt date.

Dumnezeu spune: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât...” (Rom. 9:11-13: „11. Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă – 12. s-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”, 13. după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”). Copii nu făcuseră nici bine, nici rău şi totuşi Dumnezeu le-a pregătit soluri diferite – pe unul îl iubeşte, iar pe altul îl urăşte.

Acum, iubiţilor, a) dacă suntem sortiţi căderii alături de drum, unde păsările cerului pot mânca sămânţa, oare, dat fiind faptul că am fost create fiinţe inteligente, nu am putea înălţa o sperietoare pentru a alunga aceste păsări şi astfel să ne salvăm sufletele? Dacă ne-a fost atribuit un b) pământ sterp, oare nu l-am putea fertiliza şi iriga, şi astfel predestinarea noastră să fie schimbată, dintr-un pământ uscat într-un pământ fertil şi sămânţa să încolţească, să crească, să facă frunze, flori şi fructe care să îndulcească gura lui Isus?


Pildele Domnului Isus ChristosEste normal ca mintea omenească să se

întrebe dacă este predestinare sau dacă Dumnezeu a oferit un loc şi voinţei libere a omului.

Cartea apocrifă „Ieşua ben Sirah” – „Cartea înţelepciunii lui Isus fiul lui Sirah” dă următorul sfat: „Nu cercetaţi lucruri care vă depăşesc mintea şi nu încercaţi să aflaţi lucruri ascunse. Reflectaţi la lucruri care vă sunt permise; nu fiţi ocupaţi cu ceea ce este tainic.”

„Mişna”, un comentariu asupra Cărţilor lui Moise, afirmă: „Pentru oricine încearcă să rezolve următoarele patru probleme: ce este sus (în cer), ce este jos (în interiorul pământului), ce a fost înainte de începutul lumii şi care-i va fi sfârşitul, pentru cei care nu respectă secretele Dumnezeirii, ar fi mai bine să nu se fi născut.”

Aşadar, realitatea ne spune că unii sunt favorizaţi şi alţii sunt defavorizaţi. De ce este aşa o ştie doar Dumnezeu. Decât să cădem de la credinţă punând întrebări precum: „de ce predestinează Dumnezeu?”, mai bine să ne întrebăm: dacă acesta este handicapul meu, dacă aceasta este boala mea, dacă astfel stau lucrurile şi aşa ai vrut Tu, ce pot face eu şi cum pot să devin mai bun?



joi, 18.11.2010Luca 14:7-14

Pilda #28 – Locurile de cinste la masă sauPilda musafirului arogant

Stigmata umilinţei (semnele umilinţei)

După terminarea programului de la sinagogă în ziua de Sabat, evreii luau o masă consistentă la care erau de obicei invivtaţi mulţi alţii. Unul dintre fariseii cu vază L-a invitat pe Isus la o asemenea masă de prânz, cu scopul de a-L prinde în cursă. Acolo, chiar în faţa lui Isus, era un om bolnav de dropică (hidropizie, ciroză hidrică, stare patologică constând în acumularea de lichid seros în ţesuturi). Îl va vindeca Isus în ziua de Sabat sau va aştepta până seara, când se încheia Sabatul?

Isus l-a vindecat pe omul acela şi l-a trimis acasă, tocmai pentru că fariseii au refuzat să-I răspundă dacă este sau nu legal să vindeci în ziua Sabatului. Apoi le-a mai pus o întrebare, apelând astfel la sentimentul de compasiune (- dacă cel justiţiar nu funcţionase), şi anume – „Dacă fiul tău, sau boul tău cade într-o fântână în ziua de Sabat, ce faci?” Trist este că nici la această întrebare ei nu au răspuns: dovedindu-se astfel iliciţi, cât şi


Pildele Domnului Isus Christosnemiloşi. Isus decretează astfel că fanatismul religios (fariseismul religios) este 1) ilicit şi 2) nemilos.

În acest context Isus îi observă pe fanatici cum se aruncau pe locurile dintâi la masă şi astfel le spune pilda musafirului arogant.

a folosit cadrul unui ospăţ de nuntă. Divanele (mici canapele tapiţate fără spătar) erau aşezate sub formă de potcoavă în jurul meselor. Pe divane intrau 3 persoane, locul din mijloc fiind cel mai de cinste. Aşadar, în capul mesei se afla divanul superior – gazda, în dreapta şi în stânga gazdei se aflau divanele de cea mai mare cinste şi tot aşa până la divanele de la baza potcoavei. La masă, ne spun istoricii puteau intra chiar 100 de divane.

Dacă şi săptămâna trecută am stat la masă cu Isus, săptămâna aceasta stăm la aceeaşi masă cu Isus, dar degustăm un fel de mâncare diferită.

Săptămâna trecută am observat că un creştin poartă caracteristici, însuşiri exterioare care dovedesc că este creştin – vă aduceţi aminte că dădeam exemplul unui musulman care se roagă la ora 12 fix, sau de felul în care simbolistica de la o logodnă evreiască vorbeşte despre Mesia. Pavel purta însuşiri exterioare ale lui Christos în propriul lui corp – astfel purta el mărturia în lume despre patimile lui Christos (în Galateni 6:17 Pavel spune: „De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu.”).

De la cuvintele lui Pavel s-a născut stigmata. Stigmata era de două feluri: pasiva - miraculosa şi activa (autoflagelarea) – EXPLICARE. Stigmata presupune revelarea rănilor lui Isus pe corpul credinciosului. Stigmata este pluralul grecescului stigma – semn pe care îl purta sclavul, sau animalul unui stăpân.

Primul, din istoria biserici care a fost stigmatizat, se numeşte Francisc de Assissi. În 1224, cu doi ani înainte să moară, face un pelerinaj către muntele La Verna, unde posteşte timp de 40 de zile. Într-una dintre dimineţile apropiate de Exaltarea Crucii, un


Pildele Domnului Isus Christosînger cu 6 aripi i-a apărut lui Francisc, îngerul părea crucificat. Pentru că Francisc a suferit şi a simţit durere împreună cu îngerul, rănile i-au fost transferate, astfel s-a ales cu mâinile şi picioarele găurite şi coasta străpunsă.

Deci, existau oameni care dovedeau prin caracteristici fizice că erau creştini.

Stigmata umilinţei (semnele umilinţei) Există o altă caracteristică cristică într-un creştin. Poate

exista şi în tine. Această caracteristică se numeşte smerenie, umilinţă.

Astăzi oamenii vorbesc ore în şir despre realizările lor, dar niciodată despre căderile lor.

Fotbaliştii vorbesc ore în şir despre cutare gol şi cutare fază, însă niciodată nu le place să vorbească despre ratările lor – ar vorbi ore întregi despre ratările altora.

Din nou, se povesteşte mult despre ceea ce fac oamenii pentru Isus, dar prea puţin de ceea ce face Isus pentru oameni. (Cutare a dat suma x, cutare a fost închis, cutare a suferit, cutare şi cutare, dar cum rămâne cu Isus?)

Un slujitor fără umilinţă nu este vrednic de Isus, ci de acela care prin excelenţă este arogant.

1. Semnificaţia umilinţei Definiţii:

1. UMILÍNȚĂ, umilinţe, s. f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere. ♦ (În morala creştină) Atitudine umilă, smerită a omului în faţa divinităţii; smerenie. ♦ Slugărnicie. 2. Situaţie umilitoare impusă cuiva; vorbă sau faptă care umileşte, ofensează; ofensă. – Umili + suf. -inţă.

2. SMERÉNIE s. f. Atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-


Pildele Domnului Isus Christoscuviinţă. ♦ (Bis.) Evlavie, cucernicie, pioşenie. – Din sl. sŭmĕrjenije.

A fi smerit înseamnă a recunoaşte că Dumnezeu şi alţii sunt responsabili de realizările din viaţa mea.

Iar 1 Corinteni 4:7: „Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” – nimic din ce avem nu ne face speciali, ci special este Acela care ne-a oferit ce avem.

Smerenia = estimarea modestă de sine, sau a sinelui

2. Exemple de umilinţă. a) Pavel

i. Pavel s-a lăudat cu un singur lucru: CRUCEA LUI CHRISTOS

ii. Cu siguranţă că Pavel se putea lăuda cu moştenirea lui rabinică, sau cu slujirea pe care o făcea pentru Christos

iii. Studiaţi-l pe Pavel şi veţi observa că a spus foarte puţin despre ce a făcut el pentru Isus, decât ce a făcut Christosul pentru el.

b) Isusi. El era figura centrală în ceruri şi cu toate

astea s-a făcut rob şi slugă pe care noi am omorât-o. Filipeni 2:8 ne spune că Isus a fost ascultător de moarte.

ii.3. Ce să fac ca să învăţ umilinţa

a) Să am o atitudine corectă faţă de Dumnezeu- atitudinea corectă este aceea de a-i mulţumi pentru tot şi de a-L glorifica

b) Să am o atitudine corectă faţă de cuvântul lui Dumnezeu

„Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se


Pildele Domnului Isus Christosva ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.” (Marcu 8:38)

47 Dacă aude cineva cuvintele Mele, şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48 Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. (Luca 12:47-48)

c) Să am o atitudine corectă faţă de cei de lângă mine

d) Să am o atitudine corectă faţă de harul lui Isus8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. 9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2:8-9)Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt (1 Corinteni 15:10a)

Dar, mai există o caracteristică, şi anume, umilire. Una este să te umileşti, şi alta este să fii umilit. Creştinii de astăzi ştiu să se umilească (care oricum este fals), dar nu ştiu a fi umiliţi.

Pilda #30Care sunt caracteristicile ucenicului lui Christos?

Lc. 14:25-35Ioan 8:31: „Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;”Ioan 13:35: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”Ioan 15:8: „Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei”



CÁLFĂ, calfe, s. f. Lucrător calificat după o perioadă de ucenicie. – Din tc. kalfa.

1. Ucenicul lui Christos ştie să cheltuie pentru Christos – CHELTUIALĂ (Lc. 14:26, 33: „26.Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.”; 33.Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu. Lc. 28-30)

- Ucenicul lui Christos evaluează costurile uceniciei. El ştie cât înseamnă să cheltuieşti pentru Isus. Lui Isus nu-i ajunge să-i oferi soţia, nu-i ajunge porcul tău, nu-i ajung convigerile tale – Isus vrea toată viaţa ta, Isus vrea totul.

- Dragostea dintâi (care-L pune pe Isus pe locul 1) : 1.Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur: 2. „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi. 3. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit. 4. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. 5. Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. (Apocalipsa 2:1-5)

2. Ucenicul lui Christos perseverează în ucenicie – CONTINUITATE (Lc. 14:28: „ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească...” Ioan 8:31: „Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;”)


Pildele Domnului Isus Christosa. să continuăm să credem cuvintele lui Christos

chiar dacă nu suntem încercaţi: Mulţi oameni îşi aduc aminte de Dumnezeu numai când sunt în pericol – David Hume (renumit filosof necredincios din Edinburg) voind într-o zi să ajungă din suburbie în centrul oraşului nu mai trecu pe podul de fier care lega oraşul de zona unde stătea el, ci grăbindu-se trecu repede pe un pod de lemn. Podul s-a rupt cu el şi a căzut în apă, pentru că nu ştia să înoate a început să strige. O femeie văzând cine este i-a zis: „Aaa, d-ta eşti necredinciosul Hume, bine ţi s-a făcut. Sufere acum!” Hume a răspuns: „NU, nuu, nu sunt necredincios, Dumnezeu din cer îmi este martor!!!” Ăştia sunt creştinii de azi. Se dau interesaţi de Dumnezeu numai la necaz. Noi să nu fim aşa ci să credem cuvintele lui Christos şi la vreme bună.

b. să continuăm să fim smeriţic. să stăm în tari în Cuvânt când suntem

încercaţi

3. Ucenicul lui Christos iubeşte oamenii – COMPASIUNE (Ioan 13:35: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”)

Cum îşi manifestă ucenicul lui Isus compasiunea?a. vine în întâmpinarea nevoilor oamenilor: Mt.

25:40: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut”

b. poartă păcatele oamenilor: 2 Cor. 5:18: „Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării”; De câte ori i-ai spus Domnului: Doamne nu le ţine în seamă


Pildele Domnului Isus Christospăcatul acesta! Doamne pedepseşte-mă pe mine în locul ei! Acesta este ucenicul lui Isus. Dacă nu eşti în stare să faci aceasta nu eşti vrednic de Isus! Hattah în ebraică: jertfă şi păcat.

4. Ucenicul lui Christos aduce mult roda) CONTOPIRE (Ioan 15:8)

Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit (vulgata: clarificatus – certificat, clarificat, văzut); şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei. (Ioan 15:8)

Ioan 15:8: „En touto edoxasen ho Pater Mou, ina karpon polun ferete kai geneste emoi mathetai.”

Karpon (karpos) – subst., Ac, m, sg, comun = rod Polun (polus) – subst, Ac, m, sg, = mult Ferete (fero) – vb, subjonctiv, prezent, activ, pers a 2-

a, pl = voi purtaţi acum, voi aveţi în prezent

... şi veţi fi astfel ucenicii Mei. În limba greacă este altfel: geneste (ginomai – a deveni, a fi născut) – vb, subj,

aorist, 2 pl. = sunteţi născuţi pentru totdeauna emoi mathetai – ucenicii Mei. Cuvântul ucenic vine de

la verbul matheteuo – a urma, a merge după, a imita, a copia, a fi identic cu ceva sau cineva.

Acum reluăm traducerea: Dacă aduceţi mult rod îl faceţi pe Tatăl Meu vizibil; şi voi sunteţi născuţi pentru totdeauna din Mine (sau: identificându-vă perfect cu Mine). – Deci, efectiv tu eşti rodul lui Tatălui şi al Fiului, astfel rod înseamnă efectiv fiu perfect asemenea cu Tata.

b) CALITATE – CURĂŢIE COMPLETĂ (Lc. 14:34: „sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?”)


Pildele Domnului Isus ChristosDar, pentru a ne păstra în linia de argumentare a lui Isus din

Ioan 15 avem versetul 3: „voi sunteţi curaţi din pricina Cuvântului pe care vi l-am spus”. Mult rod nu înseamnă cantitate, tocmai v-am explicat că aceste cuvinte sunt la singular, ci mult rod se referă la: rod de preţ, rod de calitate, rod scump, rod unic.

Dumnezeu caută ucenici de calitate şi nu cantităţi mari de ucenici. El vrea să fii un sfât vestit şi nu un sfânt între alţi 2 miliarde. Judecători 7:1-7 (2, 4, 7) – un popor de calitate: 300 din 32000 = 10,6%.

5. Axioma: Adevărata religie este costisitoare6. Motto: Înainte de a deveni ucenic ai face bine să estimezi

costul7. Inscripţie: Costă mult, dar merită!!!8. yyyy fdkfjdk ere

Luca 15:4Până când o găseşte

Luca 15:4: „până când o găseşte”

1. Unde se află oaia până când Ciobanul o găseşte?Observaţi, dragi prieteni, că textul ne spune: „până când o

găseşte”. Cine să o găsească? Ciobanul, desigur. Salvarea vine la păcătos prin faptul că Isus Christos l-a găsit şi nu invers. Este aşa de fals să spui: „L-am găsit pe Isus la Biserica „cutare şi cutare””, pentru că Isus te-a găsit pe tine.

Îmi place foarte mult ideea aceea a convertitului chinez, care aştepta să fie botezat şi integrat ca membru într-o biserică baptistă din San Francisco. El a fost întrebat: „Cum de ai ajuns la Isus?”, iar chinezul a răspuns cu o engleză stricată: „Eu nu ajuns la Isus – Isus găsit la mine!!!”. Nici nu mai încape îndoiala că el a şi fost acceptat ca membru în acea Biserică.



Iubiţilor, în primul rând, unde se află păcătosul până când Christos îl găseşte şi îl salvează?

a) Mai întâi de toate, păcătosul, până să vină Isus după el, se află într-o stare de nepăsare. Păcătoşii sunt asemănaţi în pilda aceasta cu oile. Mai întâi, pentru că oile sunt prostuţe, neghioabe –

este caracteristica lor principală. Aşa este şi păcătosul, că de ar şti păcătosul ce Isus graţios are, nu ar pleca niciodată de lângă El.

Dar, oile sunt cunoscute şi pentru înclinaţia lor să rătăcească, să umble, să se aventureze. Oaia nu se gândeşte la nimic decât la „umblat”. Observ că şi femeilor, cât sunt de obosite, le place să umble. Oilor le place să umble, să fugă din staul, din turmă şi să mănânce iarbă mai bună din păşuni mai grase.

Oile, pe lângă faptul că sunt prostuţe, că le place să se aventureze, dar ele mai sunt şi curioase din fire. Efectiv aleargă la ceea ce le încântă ochii. Animalele de fel sunt curioase. Îmi aduc aminte din copilărie at când mă jucam cu oile, le ştiam de mici şi ele mă ştiau, ba chiar le-am numit – nu mai ştiu decât numele uneia, pe ea am numit-o târziu, i-am spus: „Nenumita”. Ea era cea mai curioasă dintre toate. Dacă mâncam ardei din gradină venea şi ea să-şi bage nasu, dacă mâncam brânză de oi îşi băga şi ea nasu să vadă ce manânc, până când am rezolvat-o, m-am făcut că mănânc ardei iute şi şi-a băgat şi ea nasu şi am iuţit-o. Oile sunt animale foarte curioase. Aşa sunt şi păcătoşii – ia să văd eu cum e narghileaua asta, ia să văd eu ce înseamnă să fac prostia asta. Păcătoşii sunt cele mai curioase fiinţe de pe pământ.


Pildele Domnului Isus Christos Ei bine, păcătoşii sunt prostuţi, sunt aventuroşi şi

curioşi după lucrurile lumii, dar dezinteresaţi, nepăsători de propria lor viaţă.

b) Apoi, alături de nepăsare vine şi caracteristica aceea a aventurări tot mai departe de salvare. Nu stă în caracterul păcatului rămânerea pe loc, păcatului îi place să avanseze. Păcatul este precum drojdia – se umflă. Păcatului îi pac puii. După un păcat vine altul şi altul. Precum ne învaţă Solomon: „Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea.” (Prov. 29:16) Observaţi că păcătosul îşi găseşte tot tovarăşi păcătoşi, şi păcatele lor se împerechează şi se nasc plozi şi mai periculoşi. Iar Pavel, ne spune şi el de caracteristica păcatului de a se înmulţi: „Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;” (Romani 5:20). Pilda lui Isus are în vedere păcătoşii şi starea lor de aventurare în păcat. Isus după aceştia aleargă. Luca 6:32: „şi păcătoşii iubesc pe cei care sunt ca ei...”

c) Din nou, ne punem întrebarea: Unde se află păcătosul până când îl găseşte Christos? El se află într-o stare groaznică şi regretabilă. Tot v. 4 ne spune că Isus „se duce după cea pierdută”. Păcătosul visează la fericire prin aventurare dar nu o găseşte. În schimb descoperă groază, teamă, întuneric, frig, frică, durere. Unde este bucuria păcătosului? Cine trăieşte în păcat nu are bucurie, el este pierdut. De ce este pierdut? Pt că a pierdut bucuria, apoi pt că a pierdut confortul şi apărarea, pentru că şi-a pierdut familia! Aşadar, fără Isus, viaţa ta este o nebuloasă, fără Isus eşti singur şi nu ai familie, fără Isus îi ai pe toţi şi totuşi nu ai nimic, fără Isus eşti îndoielnic. Fără Isus eşti nimic.


Pildele Domnului Isus Christosd) Tot la întrebarea noastră mai oferim un răspuns, oaia se află

mereu în pericol. Oile singure în Israel erau într-un pericol constant din cel puţin 2 motive:

Lipsă de hrană – oaia nu ştie să-şi poarte singură de grijă

Lipsă de apărare – oaia este atacată de animalele de pradă.

Pentru sufletul lui, păcătosul are nevoie de hrană spirituală aşa cum corpul lui are nevoie de bucate. Hrana potrivită pentru suflet este: Isus – pâinea care s-a coborât din ceruri, Isus – apa care dă viaţă sufletului uscat şi sterp.

2. Unde se află Ciobanul până când găseşte oaia?a) Ciobanul se află în căutare . Observaţi că versetul 4 ne

spune: „până când o găseşte”. Deci, Isus este Ciobanul oilor. Când o oaie se pierde el o caută. „Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.” – Ps 119:176. Ca să cauţi înseamnă să mergi pe urmele oii. El asta face, merge după urmele noastre şi ne ia de unde suntem. Asta a făcut cu Calvarul – El ne-a căutat în viaţa de păcate, a mers pe urmele noastre.

b) Observaţi, apoi perseverenţa Ciobanului ( nu se opreşte „până când o găseşte” ) . Eu numesc asta perseverenţa continuă a harului. Cine este în planul lui Dumnezeu în veac nu piere, în veac nu se pierde pentru că mereu este găsit de Marele Cioban al Oilor. Perseverenţa lui înseamnă o iubire până la capăt, fără opriri. Noi ne oprim, dar El nu.

c) Trebuie luat în calcul că Ciobanul de dovadă de înţelepciune „până când o găseşte”. La fel şi Isus a dat dovadă de înţelepciune. Ştie unde să caute ca să găsească. Pentru că Isus afirmă: „Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut” (Lc. 19:10). Deci


Pildele Domnului Isus ChristosIsus ştie unde să caute, asta se numeşte înţelepciune. Dacă eşti în pat şi te cândeşti la nimicuri şi păcate îţi trec prin minte – El acolo te caută. Tare înţelept e Domnul că El te caută în Biserică. Mulţi protestanţi se ascund azi în Biserică – eu făceam la fel, nu lipseam ca să nu se prindă păstorul că eu sunt rău, dar Isus ştia. Isus ştie că eşti rău, chiar dacă vii la Biserică. Noi ne-am obişnuit să-i criticăm pe cei care nu vin, dar Isus e înţelept şi El caută şi pe cei care vin, că El vede totul ce este ascuns în inimă.

d) Ciobanul este pe căile oii – Isus plăteşte păcatele. Calea oii este păcatul. Isus asta face, iartă păcatul. Isus este Dumnezeul iertător, iar Tatăl este Dumnezeul drept. Isus merge după oiţe şi plăteşte cu viaţa pentru ele. Christos este în locul meu, pe căile mele, cu păcatele mele. Derulează-ţi viaţa şi ve înţelege pe unde trece Marele Cioban al oilor – El trece pe la mizeria păcătoşeniei tale şi o curăţă pe toată.

e) Ciobanul este purtătorul oii. Versetul 5 ne spune că după ce a găsit-o a pus-o cu MUSTRARE (?) pe umeri – nu, ci cu bucurie pe umeri. Isus se bucură mai tare de tine, decât te bucuri tu de Isus. Isus te vrea mai tare decât îl vrei tu pe el.

- Isus te poartă pe umeri de la naştere: Isaia 46:3: Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe care v-am luat în spinare de la obârşia voastră, pe care v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră:

- Isus poartă păcatul tău când te poartă pe tine pe umeri: Isaia 53:11: „De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.” şi 1 Pt. 2:24: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi


Pildele Domnului Isus Christosfaţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.”

- Isus poartă omul până în Canaanul ceresc: Deuteronom 1:31: „Apoi în pustiu, ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta.””

- Isus poartă omul în prezenţa lui Dumnezeu : Exod 19:4: „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine”

Joi 09.12.2010Luca 15:8-10

Pilda #31Banul pierdut – Luca 15:8-10

Subiect: Păcătosul pierdut, căutat şi găsit

IntroducereSubiectul pildei noastre l-am intitulat astfel datorită

versetului 10: „Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor


Pildele Domnului Isus Christoslui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte (sau, în cuvintele parabolei, care a fost pierdut, căutat şi, apoi, găsit)”.

Nu putem nega că ethos-ul, adică audienţa lui Isus erau evreii, deci poporul ales, aşadar cele trei parabole din capitolul acesta au de-a face cu Israelul, care este pe rând turmă, femeie, apoi doi fii. Deci, fără dar şi poate, Biblia – autoritatea lui Dumnezeu revelată – ne învaţă că Israelul va fi pierdut, căutat şi apoi găsit.

Capitolul nostru este plin de har şi adevăr. Nu ne putem decât bucura de un astfel de Dumnezeu – unul care aşteaptă cu mâinile deschise pe fiul lui pierdut şi rătăcit.

Al doilea plan de interpretare al acestor pilde îi revine Bisericii. Aşadar, femeia din această seară este Biserica lui Isus Christos. Ce fel de Biserică îşi caută mădularele desprinse de corp? Ce fel de Biserică caută membrii corpului lui Isus? Doar Biserica aceea în care lucrează Duhul lui Isus!!!

Cele trei parabole înscrise în acest capitol nu sunt repetiţii ale aceluiaşi adevăr; ele revelează trei părţi diferite ale aceluiaşi adevăr vast al Scripturii. Mai degrabă cele trei pot fi numite: nu trei în unu ci trei dintr-unu!

a. Cine poate să fie păstorul care îşi caută oaia pierdută? Cine să fie oare Ciobanul lui Israel? Cu siguranţă că este vorba de Isus – Păstorul cel bun al lui Israel! Însă El nu este doar Ciobanul lui Israel, ci şi al Bisericii – care a fost adoptată în poporul sfânt al lui Israel! Aşadar, prima pildă ne vorbeşte de lucrarea lui Isus de mântuire şi ea trimite către jertfa de pe Golgota.

b. Fără nici o îndoială că cea de-a doua pildă se referă la lucrarea Duhului lui Dumnezeu prin Biserică. Biserica este ca o gospodină care-şi caută sufletele rătăcite dar preţioase ale oamenilor. Biserica se curăţă şi Duhul lucrează. Iată cum lucrarea Duhului urmează lucrării Fiului.

Dacă Păstorul îşi caută oaia care de bună voie a plecat în lume – aici este scoasă în evidenţă iertarea păcatului şi a rătăcirii (iertare care se face prin Fiul); a


Pildele Domnului Isus Christosdoua parabolă ilustrează omul printr-o monedă care este inertă, fără viaţă, inconştientă şi fără putere – exact acolo lucrează Spiritul lui Dumnezeu, într-un om inert, fără putere, inconştient şi mort în greşeli şi păcate.

c. A treia parabolă Îl ilustrează pe Tatăl Dumnezeu iubitor care-şi primeşte copilul rătăcit. A treia parabolă ar fi interpretată greşit fără prima şi a doua. Fără ispăşirea păstorului care este ţapul ispăşitor şi fără trezirea Spiritului Sfânt fiul pierdut nu şi-ar fi venit în „fire” să se întoarcă acasă, iar Tatăl nu l-ar fi primit – însă despre aceasta vom vorbi data „aviatoare”.

În consecinţă, dacă pui cele trei figuri la un loc îţi va da tabloul salvării omului pierdut. Însă, tabloul salvării este complet numai după ce ai pictat lucrarea fiecărei Persoane a Trinităţii: a) Păstorul cu multă dăruire de sine şi sacrificiu caută oaia rătăcitoare, b) femeia caută „cu băgare de seamă” insensibilul şi pierdutul leu de argint, c) iar Tatăl PRIMEŞTE risipitorul întors.

Fie ca Dumnezeu să ne înveţe în timp ce încercăm să descoperim raţiunea Duhului pentru pilda aceasta, care, aşa cum credem, reprezintă lucrarea Duhului Sfânt în şi prin Biserică. Biserica a fost dintotdeauna reprezentată printr-o femeie – fie ea MIREASA CASTĂ A LUI CHRISTOS, fie ea CURTEZANA NERUŞINATĂ ŞI CURVĂ A BABILONULUI.

Sunt două acţiuni în istorie prin care Tatăl primeşte la sine pe oameni:

1. Fiul lui Dumnezeu a căutat cât a stat pe pământ oile rătăcite ale casei lui Israel şi apoi a murit pentru toţi oamenii.

2. Duhul lui Dumnezeu caută în şi prin Biserică oameni ca să fie salvaţi.

1. În primul rând parabola, consideră omul – care este obiectul milei divine, ca fiind PIERDUT.


Pildele Domnului Isus Christosa. Observaţi, mai întâi – odorul, banul, comoara a fost

PIERDUTĂ ÎN PRAF – v.8: „nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă până ce-l găseşte?”. Dacă femeia a trebuit să ia mătura, înseamnă că a luat-o ca să înlăture mizeria. Banul era pierdut în mizerie. Omul născut din Adam este căzut în mizerie, este pierdut, este la pământ deci plin de mizerie şi pământesc.

Unii poate sunt de mici copii privilegiaţi de statusul lor social şi religios. Dar alţii poate au crescut în mizerie, în băutură, în curvie, în furt. Aceştia din urmă sunt în mizerie până la gât. Chiar ei au cele mai multe nevoi de a fi căutaţi pentru că sunt pierduţi.

b. Banul pierdut era în INCONŞTIENŢĂ de propria-i stare. Isus foloseşte această pildă cu un ban, pentru că banul nu are viaţă şi voinţă proprie. E nevoie de cineva din exterior să-l ridice. Sunt oameni care efectiv au nevoie să-i ridici de jos, pentru că ei se vor împotrivi chemării, dar trebuie să fii conştient de inconştienţa celor pierduţi. Ei nu-şi dau seama.

c. Banul a fost pierdut, dar NU UITAT !!! – Femeia ştia că la început avusese 10 monede şi acum avea doar 9, deci nu uitase de al 10-lea, cu toate că era pierdut. Aceasta este speranţa noastră pentru cei pierduţi – ei nu sunt uitaţi de Dumnezeu, ci mereu în rugăciunea lui Isus. Tot astfel, Biserica lui Isus nu trebuie să uite de cei pierduţi, ci mereu să aibă în vedere căutarea lor. Cât va exista Biserică va exista şi speranţa că păcătoşii NU SUNT UITAŢI!!!

d. Banul a fost pierdut, dar ÎNCĂ REVENDICAT, PRETINS. – Observaţi, vă rog, că femeia a spus (v. 9): „am găsit leul pe care-l pierdusem.” Şi ce dacă e îl pierduse, banul acela încă îi aparţinea – pierdut cum era,


Pildele Domnului Isus Christosîncă era un bun pe care-l pretindea ca fiind al ei. Aşa se întâmplă şi cu cei pierduţi – pierduţi cum sunt ei, Biserica încă pretinde că ei îi aparţin.

e. Banul a fost pierdut, dar nu şi-a pierdut VALOAREA . La prima vedere vei spune că nu există o progresie de la prima pildă la a treia pentru că o oaie este mai importantă decât un ban. Ba există o progresie. Păcătosul este cel mai important în ochii lui Isus. Avem o oaie din 100, un ban din 10 şi un fiu din 2 – deci progresia creşte intenţionat. Iar refrenul acestor pilde este că toată creaţia – din cer şi de pe pământ – se bucură de un păcătos găsit, pocăit. Are valoare un singur păcătos? Valoarea lui este pusă în balanţă cu întreaga creaţie. Dacă toată creaţia ar pieri şi dacă Isus ar fi murit doar ca un singur păcătos să se pocăiască aceasta ar fi AVUT CEA MAI MARE VALOARE.

f. Banul a fost pierdut, dar NU IREMEDIABIL (sau, fără speranţă). – Femeia nu a început să dispere că nu mai sunt şanse de remediere a situaţiei, ci ea s-a pus pe treabă. Să nu crezi niciodată despre vre-un păcătos că el este pierdut iremediabil. Este o mare înşelare şi trebuie să te pocăieşti. Dumnezeu oferă metode de remediere tuturor oamenilor. Nici un om nu va putea să spună: De ce mă condamni? Pentru mine n-a fost metodă de remediere.

g. Banul a fost pierdut, dar rătăcit „în casă”. – Dacă l-ar fi pierdut în stradă, probabilităţile să-l caute în stradă erau inexistente – întrucât banul a scăpat pe neaşteptate – unde să cauţi un lucru dacă nu ştii unde l-ai pierdut!?. Dacă l-ar fi scăpat într-un râu, sau ocean, femeii i-ar fi fost la fel de imposibil să recupereze banul. Nu este o consolare să ştii, că cei care se află în casa lui


Pildele Domnului Isus ChristosDumnezeu şi sunt pierduţi – sunt încă în „casă”? Ei se află încă sub resursele şi mijloacele harului. Nu este frumos să ştii că încă, chiar dacă ţi-ai pierdut calea creştine, eşti încă cu fecioara lui Isus unde Duhul lui Isus te convinge. Ce linişte sufletească ne cuprinde at când ne dăm seama că încă mai suntem în har – şi de suntem pierduţi nu suntem precum păgânii fără şanse, sau musulmanii, sau ateii, ci suntem rătăciţi în Biserica lui Isus.

Am vorbit despre condiţia unui suflet pierdut asemănat cu un leu de argint.

2. În al doilea rând, omul se mai poate afla şi într-o altă stare, starea aceasta o vom privi ca fiind una de CĂUTAT.

a) Sufletul este căutat de POSESORUL DE DREPT în mod personal. Femeia din pilda noastră am asemănat-o su Duhul lui Dumnezeu care lucrează într-o biserică. Observaţi că, femeia care a pierdut banul, luminează casa, o curăţă şi caută cu atenţie banul până ce-l găseşte. Acum, nu va fi nici un suflet găsit în casa lui Dumnezeu până ce Duhul lui Dumnezeu nu-l caută în mod personal. Inima va fi întunecată până ce Duhul va veni cu iluminarea Lui. El este stăpânul, El este posesorul şi numai El are abilitatea de a căuta eficient un suflet. Dumnezeu va căuta sufletul acesta prin biserică, deoarece sufletul aparţine şi bisericii. Sufletele pierdute aparţin bisericii, ele sunt fii şi fiicele pierdute ale MAMEI lor spirituale, ele sunt cetăţenii Bisericii, ele sunt comoara cetăţii.


Pildele Domnului Isus Christosb) Ulterior, vă rog să notaţi faptul că: această căutare a

devenit PREOCUPAREA NUMĂRUL UNU pentru femeie.

c) A treia caracteristică a căutării este aceea că femeia a folosit cele mai POTRIVITE MIJLOACE pentru a-şi duce la îndeplinire căutarea.

1. mai întâi ea aprinde o candelă . Aşa face şi Spiritul lui Dumnezeu în Biserică. În răsărit era nevoie să aprinzi o candelă dacă ai pierdut ceva, pentru că iluminarea naturală era aproape inexistentă. În vreamea lui Isus nu era folosită sticla pe post de geam şi deci casa era foarte întunecată. Acum, sfera în care se mişcă Biserica din zilele noastre este una de crepuscul vag şi înceţoşat al ignoranţei mentale, al întunecimii morale, iar ca un suflet să fie căutat este nevoie de lumina Duhului Sfânt. Nu vă amăgiţi ci mergeţi în lumină. Fie Biserica Betel plină de oameni unşi prin Duhul lui Dumnezeu să lumineze în lumea asta perversă şi cu susul în jos.

2. a pus mâna pe mătură şi şi-a curăţit casa . Pentru că nu a găsit moneda doar cu ajutorul luminii, ea a trebuit să pună mâna pe mătură. Oh, aceea este o Biserică Creştină – în care Duhul lui Dumnezeu luminează o luminează şi apoi o curăţă. Cum ai tu de gând să fii o Biserică care creşte când nu te laşi curăţată de Duhul. De aia nu creştem, nu pentru că suntem cu câini în curte, nu pentru că suntem bătrâni, ci pentru că nu suntem curaţi, ba suntem foarte murdari. Am rămas uimit să văd după 2 ani de slujire că mulţi dintre voi aţi rămas la fel. Unii tot recalcitranţi sunteţi, alţii tot mânioşi, alţii


Pildele Domnului Isus Christospurtaţi pică. Dacă nu vă pocăiţi Duhul lui Dumnezeu nu te curăţă şi nu va fi creştere.

d) Căutarea banului cu ajutorul luminii şi al măturei a fost făcută cu „băgare de seamă”, adică CU ATENŢIE – fără să fie distrasă de vecine, de alţii, de neputinţă, de împrejurări. Nu! Ea a acordat atenţie acestei căutări, nu s-a lăsat descurajată! Aceasta este Biserica lui Christos care nu bagă în seamă descurajări şi nu este distrasă de alţii. Mulţi pot spune: dar nu putem face nimic că sunt câini, sau e drumul prea lung de la poartă, sau e prea noapte, sau suntem bătrâni. M-am săturat să ascult atâtea scuze. Biserica lui Isus nu are scuze ci are Duh. Biserica plină de lumina şi curăţia Duhului este atentă, caută cu băgare de seamă.

e) Când ea a căutat a căutat în maniera CEA MAI CAPTIVANTĂ. Pentru o vreme femeia nu s-a mai gândit la nimic altceva, ea a fost captivată doar de banul pierdut. Avem o lumină: ea nu foloseşte lumina la citit, la gătit, la fardat, la îmbrăcat şi împopoţonat, ea foloseşte lumina la căutat. Mătura o foloseşte cu acelaşi scop: la căutat banul pierdut, nu o foloseşte ca să se fălească ce casă curată are, nu o foloseşte pentru că era vremea de făcut curat, ci o foloseşte pentru că era vremea de căutat.

f) Şi, ultimul gând legat de al doilea verb „căutat”, femeia a căutat banul în MOD CONTINUU, fără încetare („ ...până când îl găseşte ”) . Fie ca tu şi eu, Biserică a lui Isus, să căutăm pe cei pierduţi fără încetare, să nu descurajăm. Fără îndoială că o monedă mică căzută prin casă provoacă descurajare. Ne plângem că oamenii nu vin la noi, dar vă întreb: a oferit banul de argint vre-un ajutor femeii? Ceea ce a ajutat femeia a fost lumina,


Pildele Domnului Isus Christoscurăţarea şi perseverenţa. Ceea ce te poate ajuta Biserica lui Christos nu este descurajarea, sau dorinţa păcătoşilor de a merge printre câini ci iluminarea Duhului, curăţarea Duhului şi perseverenţa căutării pe care te învaţă Duhul. Duhul lucrează prin tine salvarea păcătoşilor. Ei şi ce dacă ai fost refuzat, şi ce dacă a promis că vine şi n-a venit, continuă să inviţi, continuă să te rogi, continuă să CAUŢI!!!

3. Se conclude căutarea noastră cu leul GĂSIT. a. Găsirea leului a fost ULTIMATUMUL (scopul,

motivaţia, finalitatea, fundamentul) femeii. Ea nu s-a oprit până ce n-a găsit moneda. Scopul ultim al Bisericii nu trebuie să fie căutarea, ci găsirea; pentru că aşa face Duhul Sfânt el caută până când găseşte. Învăţăm noi de la Duhul Sfânt această calitate a lui? Unii au drept motivaţie, drept scop: faima – ei spun: „Uite câţi am adus eu la Christos”; alţii au drept motivaţie slăbiciunea: „sunt lipsit de putere, sunt fără vlagă, sunt prea tânăr, sunt prea bătrân.” Motivaţia Bisericii revigorate de Duhul, motivaţia ta personală femeie a lui Isus este să ai finalitate în căutările tale, este să cauţi cu scopul de a găsi.

b. Femeia ÎNSĂŞI a găsit banul . Femeia nu a dat din întâmplare peste ban, sau nu a găsit banul din întâmplare o vecină de-a ei. Femeia a găsit ea ÎNSĂŞI banul, pentru că l-a căutat cu sârguinţă. Pilda mă învaţă pe mine că nu am voie să fiu leneş, pilda mă responsabilizează pe mine că eu trebuie să caut pe păcătos. Nu te uita în spate, nu te uita în faţă, nu te uita la predicator, uită-te la tine personal – tu trebuie să găseşti pe păcătoşi.

c. Observaţi că după ce l-a găsit S-A BUCURAT. Faptul că s-a bucurat nu ne miră. Nu ne miră pentru că cu cât


Pildele Domnului Isus Christoseste căutarea mai lungă şi mai anevoioasă cu atât găsirea produce mai mare bucurie. Pentru omul lui Dumnezeu nu este mai mare bucurie decât câştigarea, găsirea sufletelor păcătoase.

d. Dar, observăm că ea nu s-a bucurat singură, îşi CHEAMĂ PRIETENII ŞI VECINII ca să se bucure cu ea. Dacă vă aduceţi aminte, data trecută Isus spunea prin parabola anterioară că „va fi (în viitor) mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte” (v. 7) – atunci când cineva se pocăieşte provoacă bucurie sufletelor care sunt în cer. Isus menţionează cerul. Ştii de ce? Poate că în cer se află un străbun de-al tău care se ruga pentru neamul lui. Poate că în cer se află tata, mama, vărul care au fost credincioşi şi sunt cu Dumnezeu – ei se bucură pentru că ai fost găsit. În cer se află copiii tăi, nepoţii, strănepoţii, neamuri întregi la sute de ani de după tine vor fi în cer şi în viitor se vor bucura de tine. Dar nu numai sufletele se vor bucura – fiind folosit viitorul – dar, în v. 10 Isus spune: „este (în prezent) bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte” – aici Isus spune că îngerii lui Dumnezeu se bucură acum, dar nu spune că se bucură în cer. Unde se bucură ei? Îngerii se bucură cu tine, în jurul tău, atunci când Duhul te foloseşte înspre găsirea păcătoşilor pierduţi. Îngerii sunt peste tot unde sunt sfinţii, ele sunt fiinţe sensibile şi iubitoare de sfinţi şi de păcătoşi convertiţi. Ori de câte ori se converteşte un păcătos un înger se bucură!Dar, haideţi să vedem de ce se bucură un înger când un păcătos se pocăieşte:

1. Mai întâi de orice, cred că datorită faptului că îşi amintesc zilele creaţiei. Atunci când un păcătos se pocăieşte Pavel ne învaţă că devine


Pildele Domnului Isus Christoso făptură nouă (2 Cor. 5:17: „dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă”). Îngerii din ceruri retrăiesc creaţia. Îngerii din ceruri se bucură din nou. În mintea îngerilor episodul creaţie rulează în reluare.

2. Îngerii cântă şi reînnoirea excelenţei umane. Îngerii îi cântă lui Dumnezeu pentru un păcătos iertat pentru că se poate repeta edenicul „foarte bun”. Acum îngerii exclamă într-un refren: „Lucrarea aceasta este foarte bună!”. Păcătosul acesta începe să Te copieze. Păcătosul acesta începe să fie ca Tine. Devine bun cum eşti Tu. Mc. 16:15: „Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Vestea Bună la ORICE FĂPTURĂ.”. Vestea Bună trebuie predicată: a) demonilor pentru a ieşi din om; b) oamenilor pentru a fi salvat şi c) îngerilor ca să se bucure de adami cristici, să se bucure de LUCRAREA LUI CRISTOS ÎN ADAMII CĂZUŢI.

3. Dar, iubiţilor, îngerii cântă la pocăinţa unui păcătos, întrucât ei ştiu din ce (sau, de la ce) a scăpat bietul păcătos. Îngerii se bucură, pentru că ei au văzut starea păcătosului. Starea aceasta nu este vizibilă oamenilor, ci doar fiinţelor celeste. Îngerii văd demonii, supuşii loiali ai lui Beelzebul, ai Şefului, ai Lordului Întunericului, ai Luceafărului Nopţii. Îngerii ştiu că sufletul omului este ori un festin al demonilor, ori o cântare a îngerilor. Aşadar, un al treilea motiv al bucuriei îngerilor trebuie să fie datorat trecutului bietului păcătos. Când demonii pleacă dintr-un om sunt nefericiţi, fac


Pildele Domnului Isus Christosgălăgie şi cheamă ajutoare. Unui demon nu-i place să piardă teritoriu. Dar, slavă lui Dumnezeu căci ne-a promis că nimic nu ne va smulge din dragostea Lui.

4. De ce se mai bucură îngerii doar pentru un păcătos? Ei au un motiv mai înalt, se bucură pentru un păcătos pentru că ei ştiu ce-l aşteaptă în cer, ei ştiu bucuria cerului. Îngerii trăiesc în ceruri şi în prezenţa lui Dumnezeu. Ei ştiu unde vor ajunge păcătoşii pocăiţi – în prezenţa Celui Preaînalt.

5. Vă rog să reluaţi textul: „este (în prezent) bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte (acum, în prezent)”. De ce se bucură îngerii imediat la pocăinţa unui om? De ce nu se bucură ei după ce omul moare? De ce în prezent? Dacă omul mai cade? De ce nu aşteaptă răpirea? De ce se bucură ei acum? Ei se bucură pentru că văd lucrarea Fiului activă, ei se bucură pt că văd lucrarea Duhului activă acum. Lucrarea de pocăinţă este o lucrare prezentă, dar şi una viitoare: „va fi mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte.” Iar Isus afirmă în Luca 12:8: „Eu vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu”.

6. Îngerii se mai bucură pentru că li s-a lărgit familia. Îngerii dănţuie de bucurie pentru că familia lor s-a mărit. În Vechiul Testament Israel este numit fiu al lui Dumnezeu, Osea


Pildele Domnului Isus Christos11:1: „Când era tânăr Israel, îl iubeam şi l-am chemat pe fiul Meu din Egipt.” Expresia „fiul Meu” are trei semnificaţii:

a. Fiul Meu – Israelb. Fiul Meu – Isus, cf. Matei

2:14-15: Iosif s-a sculat, a luat Copilul şi pe mama Lui şi a plecat în timpul nopţii în Egipt, unde a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ceea ce a spus Domnul prin profetul, care zice: „L-am chemat pe Fiul Meu din Egipt.”

c. Fiul Meu – Îngerul; cf. Numeri 20:16: „Am strigat către Domnul, şi El ne-a auzit glasul. A trimis un Înger şi ne-a scos din Egipt”

Deci, îngerii sunt şi ei fii ai lui Dumnezeu. Nu ştim când au fost creaţi îngerii, însă ştim sigur că ei deja existau at când a fost creat pământul şi omul, cf. lui Iov 38:4-7: „Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?”

ÎncheierePilda începe cu banul căzut la pământ şi se finalizează cu

bucuria între îngerii lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu face transformarea omului din pământesc într-unul celest, angelic,


Pildele Domnului Isus Christosduhovnicesc. Fiţi căutători de oameni pământeşti şi conduceţi-i spre angelic, ceresc, duhovnicesc.

Pildele lui Isus: Săptămâna a 32-a Fiul risipitor

Luca 15:11-32

1. Î ndepărtarea (plecarea, pierderea) fiului de tatăl – vv. 11-16

Fiul este: a. P lângăciosul nemulţumit – v. 12 – ceva de genul: „dă-

mi, dă-mi...”o Fiul era nemulțumit de bunăstarea în care se afla.

Voia mai mult pentru el – EGOISM. NEMULȚUMIREA DĂ NAȘTERE LA EGOISM.

o Egoismul este rădăcina răzvrătirii față de Dumnezeub. P ribeagul pierde-vară – v. 13a: „a plecat într-o țară

depărtată”o „a strâns totul” – în altă traducere „și-a transformat

tot ceea ce avea în bani” (BVA). Sloganul lui era: „Am bani, voi putea călători, în sfârșit!”. Putea merge în est – în Babilon, în nord – în Asia Mică, în vest – promițătoarele Grecia și Italia, sau în sud – să vadă frumusețile Egiptului și ale Africii. Filmul vieții sale începea să prindă culoare, iar refrenul pe care îl cânta era: VIITORUL SUNĂ BINE!

c. P ustiitorul risipitor (cheltuitorul) – v. 13bo Și-a cheltuit averea cu femei prostituate – v. 30.o Așadar, el a cheltuit averea tatălui pe prostituție.

Mulți ne asemănăm cu acest fiu risipitor. Risipim bunurile și binecuvântările lui Dumnezeu pe prostituție. Religia este o prostituată, stomacul este o desfrânată. Cheltuim averea lui Dumnezeu care ne este încredințată pe lucruri care trec.

d. P ofticiosul lipsit – v. 14


Pildele Domnului Isus Christoso Știți care este ecuația poftei? Când poftești ceva nu

ai!!! Ai tocmai atunci când te lipseşti de poftă. El a cheltuit totul după propriul său plac, după poftele sale.

o Omul cu adevărat lipsit este omul care pofteşte.o Lipsa fiului s-a accentuat. El a încercat să o

înlocuiască cu o slujbă, însă nu era liniştit. Dar ce anume să-l satisfac, dacă banii nu l-au mulţumit?

o Destinul lui urma să fie „păstor la porci”e. „Păstor” la porci – vv. 15-16; el este lumesc şi

angajamentele sale sunt lumeştio Când te joci cu lumea, eşti angajatul lumii, devii al

lumii. De acum fiul era mort. De acum fiul nu mai aparţinea tatălui, ci lumii. El avea onorabila slujbă de păstor la porci, sau PORCAR ÎNTRE PORCI. Pentru evreu era cea mai necurată slujbă

2. Î ntâmpinarea (primirea) fiului de către tatăl – vv. 17-20Tatăl așteaptă cu brațele deschise ca oamenii să vină la El și promite că va primi pe orice ‚cămătar și păcătos’ penitent – n.tr. În orice caz, tatăl fiului pierdut a fost gata să-şi reprimească fiul revenit acasă. Ce trebuia să facă pentru a fi primit, întâmpinat de tatăl? Sigur, să se întoarcă acasă!

a. O persoană trebuie să rezoneze (să fie rațională) – v. 17: „și-a venit în fire” – după dictonul: „perseverare stultum est” (a persevera [în greșeală] este – sau denotă – prostie). Așadar, a devenit inteligent (n.b), sau – a gândit inteligent: „Câți argați ai tatălui meu se satură de bucate alese, iar eu râmnesc la ‚deliciul’ mâncării porcești?”. O gândire inteligentă își pune întotdeauna întrebarea corectă, întrucât doar astfel se ajunge la Tatăl. Grozav este că astăzi oamenii nu numai că nu-și pun întrebarea corectă, da’ „ce e aia întrebare?”. Oamenii nu se mai întreabă. Nu-i mai interesează mersul vieții lor ca să stea


Pildele Domnului Isus Christosîn cumpănă. O viață fără cumpănă este sortită prostirii sufletului pentru că „perseverare stultum est”.

b. O persoană trebuie să regrete - v. 19: “Am păcătuit... şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”. Regretul este observat prin cerinţa lui de iertare: „Am păcătuit!” Ce regretă el? Regretă poziţia pe care a murdărit-o: poziţia de fiu. Ce cere: Cere să fie slugă şi nu fiu!

c. O persoană trebuie să fie radicală (să se întoarcă la 180o – în cazul de față – la tatăl său, însoțit de regrete multiple) – v. 19. Regretul nu este de ajuns, persoana trebuie să se întoarcă radica.

d. O persoană trebuie să se reabiliteze (să se schimbe, să fie altcineva) – v. 20: „... s-a dus la tatăl lui...”. Un bolnav psihic trebuie internat la ospiciu pentru a nu răni pe cineva și

3. Îndurarea (harul) tatălui – vv. 21-24a. Tatăl salvează (răscumpără)

o „l-a sărutat mult”a. Săruturi mult înseamnă – IUBIRE MULTĂb. IERTARE MULTĂc. RESTAURARE DEPLINĂ – fiul gândea: „fă-

mă ca pe unul dintre slujitori...”, dar tatăl spune: „trebuie să ne veselim căci acest fiu al meu era mort...”. Sărutul unui tată dat fiului său răzvrătit, care a fost făcut de ruşine în comunitate, însemna cu siguranţă restaurarea fiului în comunitate.

d. Săruturile mai dezvăluie şi BUCURIA EXCESIVĂ a tatălui.

e. Săruturile îi oferă fiului ALINAREA (MÂNGÂIEREA) DEPLINĂ. Fiul obosit de păcate şi apăsat de vină nu mai spera ca tatăl să-l ierte şi totuşi tatăl îl sărută, parcă spunându-i: „Oh, trecutul, lasă trecutul în pace, acum eşti cu


Pildele Domnului Isus Christosmine!”. Sărutul tatălui i-a alinat sufletul fiului pierdut de multe zbateri.

f. Oh, sărutul tatălui mai semnifică şi o SIGURANŢĂ DE NECLĂTINAT. Dacă m-a sărutat tatăl, oricine poate comenta, chiar şi fratele meu, chiar şi vecinii din comunitate, dar eu am o siguranţă de nezdruncinat: m-a sărutat tatăl.

g. Sărutul plin de compasiune i-a comunicat fiului şi COMUNIUNE INTIMĂ CU TATĂL. V. 20 ne spune: „i s-a făcut milă de el, a alergat la el şi l-a sărutat mult...”

Roba are 2 semnificaţii: prima este de ordin politic, a doua de ordin etic-spiritual.Un fiu cu haina este un fiu moştenitor – politic.1) El salvează prin Isus.2) El a venit să „caute și să salveze ce era pierdut” (Lc.

19:10)3) Temnicerul i-a întrebat pe Pavel și pe Sila:

„Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu salvat? Ei i-au răspuns: Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit!” (Fapte 16:30-31)

o Această afirmaţie a fost luată drept credit cum că este de ajuns să accepţi în Ieşua, adică Iahve salvează, şi eşti mântuit. Acest lucru este similar cu situaţia în care cineva întreabă: Cum se ajunge la Craiova? Iar eu răspund: Cu trenul! Este foarte clar ce implicaţii are acest răspuns. Pentru ce am simplificat noi ceva ce era extrem de complex, iar de ce am complicat ceea ce era extrem de simplu?

o Pentru a crede în Isus înspre mântuire este nevoie: de conştienţa că eşti plin de păcat, de faptul că păcatul este cea mai acidă otravă a fiinţei umane: ea ucide corpul, sufletul şi


Pildele Domnului Isus Christosspiritul. Nu toţi cei care cred în Isus sunt mântuiţi! De ce? Pentru că este un lucru să crezi că el există, să crezi că El are puteri supranaturale, să crezi că este Fiul lui Dumnezeu, etc., şi alta este să crezi că a murit în locul tău şi să crezi că pentru a fi mântuit trebuie să fii şi tu în stare să mori în locul Lui, etc.

b. Tatăl satisface (răsplătește)1) El oferă „roba” – el a fost curățat: CURĂȚARE

El nu a spus: „Du-te și spală-te mai întâi!”, ci a înlocuit învelitoarea mizerabilă a fiului cu o haină curată.

Reconcilierea este completă numai atunci când sunt îndepărtate toate mizeriile trecutului.

2) El oferă „inelul” – i s-a dat autoritatea tatălui: AUTORITATE

3) El oferă „încălțările – sandale” – i-a fost redată poziția de fiu: IDENTITATE

Sclavii umblau desculți! Acum el era fiu.4) El oferă „vițelul cel îngrășat” – CELEBRARE

doar prin SACRIFICARE.Celebrarea este anunțată prin sacrificarea a tot ce era mai scump pentru tată:- Prestigiul: „a alergat înaintea fiului” – V. 20, Averea, Cel mai bun dintre animale.

- Trebuie luat în calcul că tatăl lucrează doar la superlativ. Tot ce e mai bun din toate domeniile oferă celui care se întoarce. Iată ce har bogat și nemeritat oferă tatăl.



Luca 15:25-32Fratele pierdut – Împotrivirea fratelui (continuare... 4)

I. Poziţia pe care o avea în familieA. Era într-o poziţie privilegiată . El este fratele cel mai mare.

Din acest motiv lui îi revin 2/3imi din averea tatălui, cf. Deut. 21:17. De vreme ce fratele lui mai mic şi-a primit partea lui de moştenire, v. 12, de acum restul averii este al lui. Atunci când tatăl va muri el, nu numai că va primi toate posesiunile materiale ale tatălui dar el va fi şi capul familiei. Mult i s-a dat celui mai tânăr şi mult mai mult a rămas pentru cel mare.

** De reţiunut faptul că în Deut. 21:18-21 ni se spune că un fiu neascultător de părinţi primea pedeapsa capitală ( privilegiul morţii ) : „Dacă un om are un fiu neascultător şi îndărătnic, care n-ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui, şi nu-i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit, tatăl şi mama să-l ia şi să-l ducă la bătrânii cetăţii lui şi la poarta locului în care locuieşte. Să spună bătrânilor cetăţii lui: „Iată, fiul nostru este neascultător şi îndărătnic, n-ascultă de glasul nostru şi este lacom şi beţiv.” Şi toţi oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre şi să moară. Astfel să cureţi răul din mijlocul tău, pentru ca tot Israelul s-audă şi să se teamă.”. Aşadar, fiul cel mare avea privilegiul vieţii prin ascultare de tatăl.

B. Era într-o poziţie de producţie (era productiv, muncitor) – v. 25: „era la ogor”. Prima dată când îl întâlnim pe fiul cel mare – textul ne vorbeşte pozitiv: „era la ogor.” Fiul


Pildele Domnului Isus Christosmuncea pentru tatăl, era angajat. Fiul era ocupat, făcea slujba tatălui.

(** Observaţi! La acest punct în pildă nu ştim dacă este vreo problemă în viaţa lui. Din orice perspectivă exterioară el arăta bine şi era în relaţii bune cu tatăl său. Dar, reţineţi vă rog, el era imaginea fariseilor, a elitelor religioase şi a scribilor împotriva cărora le vorbea Isus. Aceştia erau oamenii care, de asemenea, erau într-o poziţie privilegiată. La urma urmei, lor li s-a dat legea lui Moise şi revelaţiile mesianice. Lor li s-a dat adevărul, şi din toate aspectele exterioare, ei umblau în adevăr. Fariseii şi cărturarii (scribii) arătau bine înaintea oamenilor, dar problema lor era una a INIMII. Fiul cel mic s-a răzvrătit pe faţă (vizibil în exterior), fiul cel mare s-a răzvrătit în ascuns – în inima lui. Ei erau pierduţi în păcate ascunse ale inimii şi Domnul ştia asta!!!)

II. Problema pe care o avea cu (festivităţile) sărbătorile, adică cu fratele – v. 24b-30.

Problema lui nu era sărbătoarea, ci sărbătoritul. De ar fi fost o veşnică sărbătoare, dar sărbătoritul să fi fost doar ellll. Aici textul, cu toate că ne va da bătaie de cap, poate ne va critica, însă este spre binele nostru – dacă luăm aminte vom deveni tot mai asemenea cu Fiul lui Dumnezeu.

A. Exista o problemă în motivaţiile sale – v. 29 . Atunci când băiatul aude motivul sărbătorii se mânie, sau, cum spunem noi, îşi dă arama pe faţă. Tatăl său a ieşit după fiul lui cel mare şi a pledat pentru ca acesta să intre. Dar, din răspunsul fiului pe care îl găsim în v. 29 putem spune care erau motivaţiile lui greşite.

a. Nu i-a păsat că fratele său pierdut s-a întors acasăb. Nu i-a păsat de ce anume îi face plăcere tatălui său –

şi anume întoarcere fiuluic. Nu i-a păsat de gloria tatălui, el voia glorie pentru

strădaniile saled. Acestuia nici măcar nu i-a păsat de tatăl, ci el a făcut

totul doar pentru o răsplată din partea tatălui.


Pildele Domnului Isus Christose. El a înţeles că slujirea lui pentru tatăl este

„slugărnicie”. El nu şi-a slujit tatăl din dragoste pentru tata ci pentru propriile sale beneficii.

B. Exista o problemă în mentalitatea sa – v. 30 . Dacă îl asculţi pe acest băiat vorbind cu tatăl său, realizezi de la prima vedere că el este: mândru, nerespectuos, arogant şi mânios (furie, iritare, irascibilitate, ciudă, supărare, nemulţumire ostilă sau vehementă). Evident că el avea o problemă de mentalitate, sau să o numim prejudecată. El trebuia să se bucure de un frate care fusese mort şi acum s-a ridicat din mormânt, trebuia să se bucure de un frate pasibil de pedeapsa cu moartea care a fost iertat de tatăl.

Vreţi să ştiţi care mai era problema lui? Ne spune v. 30: „ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate” – ce este aceasta? INVIDIE – GELOZIE. Problema lui era invidia. Ah, câţi invidioşi or fi astăzi în biserici! El era acasă cu corpul, dar era într-o ţară îndepărtată a inimii. El este la fel de îndepărtat de tatăl său precum fusese şi fiul cel mic. INVIDIA, dragul meu, te îndepărtează de tatăl. INVIDIA UCIDE, PĂCATUL OMOARĂ – astfel, POT FI ÎN CASĂ, DAR MORT: Galateni 5:19-20 „19 . Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, 20 . închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile (INVIDIA), mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide.”

CONCLUZIE: O MENTALITATE GREŞITĂ UCIDE. PREJUDECĂŢILE UCID SUFLETUL.

C. Exista o problemă în metodele sale – v. 29 . Era considerată o lipsă extremă de respect pentru ca un tânăr să-şi contrazică tatăl. Cu toate acestea tânărul a făcut-o în faţa slujitorilor şi a oaspeţilor. A adus ruşine tatălui mult mai mult decât a făcut-o fiul cel mic, deoarece l-a nesocotit pe tatăl în public. Uitaţivă la metodele lui, uitaţi-vă la felul în


Pildele Domnului Isus Christoscare şi-a „ţinut în frâu” mânia: el a atacat, a criticat şi a catalogat. Aceste metode nu sunt bune, iubiţilor, în Biserica lui Christos. Atacul, critica, etichetarea (catalogarea, sau învinuirea) nu sunt metode creştineşti. Poate există o problemă în metodele tale. Unii sunt buni doar la critică, în a scoate ochii altora. Ştiţi cine sunt aceştia care critică? Cei vrednici de criticat? De regulă, criticul este un artist ratat. Cineva spunea despre criticii literari că sunt scriitori rataţi, fără carieră. În biserică, criticul este un creştin ratat. Poate ai metode greşite de a te comporta cu oamenii. Corectează-le!

III. Petiţia pe care a auzit-o de la tatălA. O petiţie persistentă (stăruitoare, perseverentă ) – v. 28:

„l-a rugat să intre”. Cuvântul folosit aici pentru „l-a rugat” este acelaşi cuvânt în limba greacă folosit pentru Duhul Sfânt, în Ioan 14:16: paracletos: Avocat. „Paracaleo” în greceşte înseamnă mai mult decât a ruga, mai înseamnă şi a advoca, a pleda, a insista, a persevera. Vă daţi seama câtă jignire i-a adus tatălui prin refuzul său, şi totuşi tatăl se milogeşte de el, îl roagă insistent să intre. Întotdeauna termenul grecesc paracaleo înseamnă a insista cu iubire, cu pasiune. Tatăl nu a insistat rece şi detaşat, ci el şi-a iubit fiul, chiar dacă acesta îi terfelea reputaţia. Tatăl l-a chemat: fiu, fiul nici măcar nu-i spune TATĂ. Tatăl s-a dus la fiul său cu duhul potrivit, dar fiul l-a respins.

B. O petiţie promiţătoare – o petiţie plină de promisiuni – v. 31: „tot ce am eu este al tău”. Tatăl îşi laudă fiul pentru eforturile sale, şi i-a amintit că tot ce avea Tata era al lui. În alte cuvinte tatăl spunea: „Fiule tu EŞTI CU MINE şi asta e tot ce contează. Fiule, eu te preţuiesc pe tine şi relaţia mea cu tine, mai mult decât mă interesează faptele tale.” Fiul acesta nu preţuia relaţia pe care o avea cu Tata, ci el preţuia doar ce avea Tata. El ar fi putut să se bucure de relaţie cu Tata dar era prea învăluit în propriul său legalism şi


Pildele Domnului Isus Christosîngustime a minţii. Ce tragedie, să nu-L preţuieşti pe Tata cât eşti cu El.

C. O petiţie a priorităţilor – v. 32: „dar trebuia să ne veselim”. Observaţi vă rog cuvântul „trebuia”. Pentru Tatăl întoarcerea fiului acasă era un motiv de celebrare. Priorităţile contează înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu le stabileşte: bucură-te că reputaţia Tatălui a fost restaurată, bucură-te că împărăţia lui câştigă, bucură-te că fratele tău a fost restaurat şi nu mai fi egoist. Priorităţile sunt: Tata, fratele şi abia atunci tu.

Luca 16:1-9 (-13)Pilda 33 – Administratorul necredincios

ADMINISTRATORI CEREŞTI – ÎNTRE ŞIRETENIE ŞI CINSTE

Dintre toate pildele spuse de Domnul Isus, pilda administratorului necredincios este cea mai derutantă. Din acest motiv a primit o serie de interpretări diferite.

Se ridică mai multe întrebări: Oare Isus este de acord cu comportamentul lipsit de etică în afaceri? Ar trebui pilda să se încheie la versetul 8a sau la versetul 9? Ce anume a dus la concedierea administratorului – faptul că a micşorat datornicilor sumele datorate a fost lucrul în care a dat dovadă de necinste, sau efectiv el fusese necinstit în tot ceea ce făcuse?

Unii teologi, cei mai comozi, interpretează pilda în lumina legalismului evreiesc strict legat de DOBÂNDĂ. Legea ne spune că un evreu nu avea voie să perceapă camătă conaţionalului său evreu: „Dacă împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar şi


Pildele Domnului Isus Christossă nu ceri camătă de la el.” (Exodul 22:25; de asemenea, Lev. 25:36; Deut. 15:8; 23:19).

De aici deducem următoarele:1. Dumnezeu şi-a învăţat poporul responsabilitatea

socială: ajută pe cei în nevoie, ajută săracul, ajută văduva, ajută orfanul, ajută călătorul, ajută-l pe conaționalul tău când acesta îți cere. Un om al lui Dumnezeu este chemat să ajute, să administreze tot ce are cu înțelepciune. Să fie responsabil față de nevoile celor din jur. Cuvântul responsabilitate este alcătuit din două cuvinte franțuzești: respons – răspuns și abilite – abilitate. Deci, responsabilitatea este un răspuns abil. E. Stanley Jones afirma: „Nu responsabilitatea ta – adică răspunsurile tale abile la situații ci, răspunsul tău la abilitatea lui Dumnezeu.” Dumnezeu poate toate lucrurile – ce răspuns oferim noi față de atotputernicia Lui. Dumnezeu deține tot pămâtul, toată averea mea, toate hainele mele, toate sandalele mele, toate scaunele pe care scrie BETEL, amvonul, miliardele din bancă, totul este al Lui. Singura întrebare este: Cum răspundem noi, cum ne comportăm noi față de „averea lui Dumnezeu”? Prin urmare, managerul era administrator al bunurilor stăpânului său. Așa ești și tu! La fel ca și fariseii! Într-o poziție extrem de privilegiată! Cum administrezi bunurile lui Dumnezeu! RESPONSABILITATE – COMPETENȚĂ

2. Dumnezeu numeşte cămătarul – un hoţ . CORUPȚIE.


Pildele Domnului Isus ChristosÎntotdeauna oamenii bogaţi s-au descurcat.

Legea lui Dumnezeu a fost continuu distorsionată după bunul plac al oamenilor. De ex., oamenii bogaţi îşi delegau o persoană de încredere drept manager. Managerul avea toată puterea de a acţiona în numele stăpânului său. El era responsabil numai în faţa stăpânului său, dar dacă apela la aplicarea dobânzii, nu stăpânul ci managerul era dat în judecată. Întotdeauna un stăpân bogat avea de câştigat în urma tranzacţiilor cu dobândă pe care le negocia managerul său. Când asemenea tranzacţii erau contestate în curtea judecătorească, stăpânul era liber, în timp ce managerul trebuia să suporte pedeapsa.

Managerul însă avea mai multe modalităţi de protejare pe care chiar şi fariseii şi învăţătorii legii le acceptau şi, împotriva cărora magistraţii nu puteau face altceva decât să le recunoască drept RELE NECESARE. – aici legea era sucită, îndoită. CUM SE FĂCEA LUCRUL ACESTA? Managerul şi cel care se împrumuta scriau un document în care datoria şi dobânda erau trecute amândouă într-o singură sumă totală.

Iată 2 modalităţi de scriere a datoriei, pe care le oferă Derrett, în cartea Law in the New Testament:

a. Prima, evidenţia existenţa unei dobânzi, iar cel care o practica putea fi dat în judecată: „Îi voi plăti lui Ruben 10 kor9

de făină în prima zi a lunii Nisan10, şi dacă nu o fac, atunci îi voi plăti 4 kor de făină în plus, anual.”

9 Sau omer = 388 litri.10 Luna evreiască este de 30 de zile, iar Nissan este corespondentul Martie-Aprilie.


Pildele Domnului Isus Christosb. A doua notă însă era considerată

legală: „Îi datorez lui Ruben 14 kor de făină.” Dar, ceea ce nu ne spune această notă este că omul care s-a împrumutat a primit doar 10 kor, şi trebuia să plătească restul ca dobândă.

Avem un astfel de eveniment istoric, în care regele Irod Agripa I, în anii 33-34 e.n., ajuns aproape de faliment, şi-a instruit slujitorul proaspăt eliberat Marsias să împrumute bani de la cineva. Marsias a mers la un bancher care l-a obligat să scrie o notă care spunea că primise 20.000 de drahme Attic, când de fapt el primise cu mai puţin cu 2.500 de drahme.11

Așadar, corupția în vremea lui Isus era la mai multe niveluri:

- Corupția imperială – imperatorul roman era un escroc;

- Corupția dregătorilor și a regilor teritoritoriali – Irod.

- Corupția preoțească – strâmbarea legilor după bunul plac.

- Corupția divina – Însă, dacă până și Dumnezeul pe care Îl slujim ar fi corupt, atunci am fi cu adevărat cele mai nenorocite ființe din întregul univers. Vai de noi ar fi. Nu am mai avea nici o șansă. Mai bine să nu fi avut rațiune, ca să ne înțelegem distrugerea, mai bine să fi avut doar instinct.

3. Incompeten ț a, ineficien ț a sau lipsa de loialitate (corupţia) duce la CONCEDIERE . Ce înseamnă concediere?

11 DERRETT, Studies in the New Testament.


Pildele Domnului Isus Christoso Expulzare din comunitate – ești un

venetic. Incompetența, lipsa de loialitate, de sinceritate mă exclude din slujirea lui Dumnezeu.

o Ru ș ine („să cerșesc mi-e rușine”) – semnul lui Cain era și un semn de rușine în întreaga lume. Toți aveau să știe că el era primul criminal. Cartea lui Isus, fiul lui Sirah 40:31: „Fiule, viață cerșetoare să nu trăiești, mai bine să mori decât să ceri!!!”

o Sărăcie („să sap nu pot”) – singura specializare a credinciosului este aceea de a fi credincios. Tot Isus, fiul lui Sirah afirmă: „Omul care caută la masa străină, viaţa nu i se socoteşte viaţă. (Sirah 40:32)”. De exemplu, dacă un creștin îl face pe Dumnezeu să-l excludă din împărăția Sa, creștinul va muri de foame. Cum așa? El nu mai are hrană. El se va usca și va muri. El nu poate exista în afara corpului lui Dumnezeu. El va fi un lăstar neroditor care va muri din sărăcia sevei, prin el nu mai curge sevă. Un administrator al tainelor lui Dumnezeu care este incompetent și neloial va fi concediat.

4. Deoarece dobânda a fost eliminată, onestitatea a învins – CINSTE, CARACTER, CORECTITUDINE – v. 4-7.

Iubiţilor, metoda administratorului este incorectă, dar Isus vrea să înveţe că adevărata reabilitare este să recunoşti unde ai greşit şi să


Pildele Domnului Isus Christosrenunţi public, apoi să îi despăgubeşti pe cei cărora le-ai greşit. Aici este o dovadă de caracter. Mulţi creştini au fost frânţi sub neloialităţile lor repetate, dar vine vremea socotelii şi ce vei face. Nu există scuze, dar există onestitate şi despăgubire.

5. Cinstea administratorului necinstit naşte CLEMENŢA lui Dumnezeu – v. 8.

Dumnezeu să ne ajute să fim 1) COMPETENŢI, 2) să realizăm cât suntem de CORUPŢI, 3) ca să nu fim CONCEDIAŢI din serviciul divin, 4) să ne întoarcem la CINSTE şi CORECTITUDINE, ca 5) Dumnezeu să ne arate CLEMENŢĂ.

LUCA 16:1-13CREŞTINI BOGAŢI

Statistica Nouasprezece din douazeci de crestini s-au întors la Domnul înainte de-a împlini varsta de douazeci si cinci de ani. Dupa 25 de ani, numai unul din 10.000 de oameni.


Pildele Domnului Isus ChristosDupa 35 de ani, numai unul din 50.000 de oameni. Dupa 45 de ani, numai unul din 200.000 de oameni. Dupa 55 de ani, numai unul din 300.000 de oameni. Dupa 65 de ani, numai unul din 500.000 de oameni. Dupa 75 de ani, numai unul din 700.000 de oameni. Este deci atat de imperios sa predicam Evanghelia tinerilor, sa crestem copiii în "cunoasterea si frica Domnului". 0 data cu trecerea anilor, devine tot mai greu pentru ei ca sa-L primeasca pe Domnul ca Mantuitor personal. In acelasi timp ne bucuram nespus de mult de harul maret pe care Domnul L-a acordat unora dintre noi la varste înaintate.

CREŞTINI BOGAŢIUn administrator credincios va folosi resursele Stăpânului său cu înţelepciune pentru a strânge adevărate bogăţii în

eternitate.12

Isus, Maestrul ilustrării, şi-a umplut pildele uneori cu lucruri şocante. Astăzi tocmai am citit o pildă şocantă. Cum poţi să construieşti un principiu spiritual pe un om care-şi laudă administratorul nedrept? Cum poţi să iei o învăţătură bună dintr-un exemplu aşa de rău?

Isus a putut lucrul acesta. Ei bine, El a învăţat oamenii, aşa cum îmi place mie să spun, din experienţele aşteptatabile şi neaşpteptabile ale vieţii. El şi-a învăţat ascultătorii să culeagă adevăruri spirituale şi de la oameni răi, personaje rele cât şi bune.

Lc. 16:1: „Isus a mai zis ucenicilor Săi”. Parabolele anterioare aveau scop evanghelistic: salvarea fariseilor şi a cărturarilor. Dar parabola aceasta avea scop de ucenicie: Isus s-a întors acum înspre ucenici, şi în auzul fariseilor a spus cuvintele parabolei care avea ca destinatari doar pe slujitorii lui Isus. E ca şi cum Isus îi compară pe farisei cu administratorul nedrept (cf. v. 14: „fariseii care erau

12 http://www.fcfonline.org/content/1/sermons/082999m.pdf.

http://www.fcfonline.org/content/1/sermons/082999m.pdf


Pildele Domnului Isus Christosiubitori de bani ascultau şi ei...”) ca ucenicii să le urmeze exemplul ‚şireteniei, felului în care ei ocolesc legea cu dibăcie’ doar pentru ca să le fie bine!!! Aşa şi ucenicii trebuie să fie interesaţi de eternitatea lor după cum fariseii sunt interesaţi de viitorul lor: ASTA ESTE ÎNŢELEPCIUNEA: INVESTEŞTE ÎN ETERNITATE CUM FARISEII INVESTEAU CU NEDREPTATE ÎN ZIUA DE MÂINE.

I. CREDINCIOS Vs. NEDREPT: Fii credincios, nu nedrept, în chestiunile materiale

A. Conceptul isprăvniciei (manageriatului, administrării): Dumnezeu deţine, eu gestionez.

B. Conceptul răspunderii (dării de seamă, evaluării): Într-o bună zi voi fi chemat la răspundere ca să-i dau socoteală lui Dumnezeu de isprăvnicia mea.

II. ETERN Vs. TEMPORAR: Strângeţi comori în ceruri

A. Dfd

B. fdf

III. DUMNEZEU Vs. MAMONA: Alege-ţi stăpânul

A.

IV. ŞIRET Vs. STUPID (ÎNŢELEPT Vs. NEÎNŢELEPT): Foloseşte-ţi oportunităţile prezente pentru inevitabilele realităţi viitoare.

A. A fost înţelept pentru că a făcut ceva cât încă mai avea timp. A prins oportunitatea şi a acţionat. Aici lipseşte înţelepciunea fiilor lui Dumnezeu, nu ştiu să acţioneze cât încă mai au timp, cât este timp favorabil.


Pildele Domnului Isus ChristosB. Şi-a folosit resursele prezente pentru a-şi asigura

viitorul inevitabil. Viitorul este ceva inevitabil. Cu toţii îl apucăm. În cazul lui era vorba de viitor, în cazul nostru de veşnicie. Viitorul meu este veşnicia. Cum îmi asigur eu veşnicia. Să ştiţi că oamenii din lume îşi investesc cu mare inteligenţă resursele pentru un trai mai bun, pentru a face avere, dar noi suntem lipsiţi de înţelepciune. Tocmai noi nu ştim să investim în Eternitate. Suntem zgârciţi cu resursele noastre, parcă Dumnezeul nostru ar fi resursele efemere şi nu Eternul Dumnezeu.

Luca 16:19-31Pildele lui Isus

Lazăr şi bogatul


Pildele Domnului Isus ChristosParabola „Lazăr şi bogatul” se adresează probabil

saducheilor, care nu credeau în viaţă după moarte – ei aveau o concepţie similară cu cea a adventiştilor, aceea de nihilism al sufletului. Parabola oferă câteva repere legate de existenţa după moartea fizică, respectiv despre „sânul lui Avraam” şi despre „Locuinţa Morţilor”.

Concepţia actuală despre iad a evreilor este, oarecum, diferită de cea a neoprotestanţilor.

DICŢIONARUL BIBLIC ILUSTRAT:IAD. În NT termenul „iad" traduce cuvântul gr. care

este transliterat „gheena" (Matei 5:22, 29-30; 10:28; 18:9; 23:15, 33; Marcu 9:43, 45, 47; Luca 12:5; Iacov 3:6). Numele este derivat de la ebr. ge(ben)(bene) hinnom, valea (fiului/fiilor lui) Hinnom, o vale din apropiere de Ierusalim (Iosua 15:8; 18:16) unde copiii erau sacrificaţi în foc, în legătură cu ritualuri păgâne (2 Împăraţi 23:10; 2 Cronici 28:3; 33:6; Ieremia 7:31; 32:35). Derivarea numelui original este necunoscută, dar Hinnom este aproape cu certitudine numele unei persoane. În scrierile ebraice de mai târziu Gheena a ajuns să însemne locul de pedeapsă pentru păcătoşi (Înălţarea lui Moise 10:10; 2 Esdra 7:36). A fost descris ca un loc unde focul nu poate fi stins - ideea generală de foc, ca expresie a judecăţii divine, este întâlnită în VT (Deuteronom 32:22; Daniel 7:10). Literatura rabinică conţine diferite păreri cu privire la cei care vor suferi pedeapsa veşnică. Erau răspândite ideile că suferinţele unora se vor sfârşi prin anihilare sau că în unele cazuri focurile din Gheena erau curăţitoare (Roh Hashana 16b-17a; Baba Mezi’a 58b; Mişna Eduyoth 2. 10). Dar cei care susţineau aceste doctrine afirmau de asemenea realitatea pedepsei eterne pentru anumite categorii de păcătoşi. Atât aceste scrieri cât şi cărţile apocrife afirmă crezul într-o retribuţie eternă (cf. Iudit 16:17; Psalmii lui Solomon 3:13).

Învăţătura NT întăreşte acest crez mai vechi. Focul iadului nu poate fi stins (Marcu 9:43), este etern (Matei


Pildele Domnului Isus Christos18:8). iar pedeapsa aceasta este opusul vieţii veşnice (Matei 25:46). Nu există nici o idee care să sugereze că aceeia care intră în iad ies vreodată din el. Totuşi, NT lasă loc pentru credinţa că în timp ce iadul, ca manifestare a mâniei implacabile a lui Dumnezeu împotriva păcatului, este nesfârşit, existenţa celor care suferă s-ar putea să nu fie nesfârşită. Este dificil să reconciliem împlinirea finală a întregului univers în Cristos (Efeseni 1:10; Coloseni 1:20) şi existenţa permanentă a celor care îl resping pe Cristos. Unii teologi au susţinut că o pedeapsă eternă este eternă prin efectele sale; în orice caz, etern nu înseamnă neapărat „fără sfârşit", ci subînţelege „o perioadă lungă care depăşeşte orizontul mintal al scriitorului" (J. A. Beet). Pe de altă parte, Apocalipsa 20:10 indică un chin conştient şi nesfârşit pentru diavol şi agenţii lui; este adevărat că afirmaţia este făcută într-un pasaj încărcat de simboluri şi unii afirmă că un sfârşit similar îi aşteaptă pe oamenii care refuză să se pocăiască în final. În orice caz, nu ar trebui să permitem nici unui gând să ne distragă atenţia de la seriozitatea avertismentelor Domnului nostru cu privire la realitatea judecăţii făcute de Dumnezeu în lumea viitoare.

În Iacov 3:6 Gheena, la fel ca şi iazul fără fund din Apocalipsa 9:1 ş.urm.; 11:7, pare să fie sursa răului pe pământ.

Imaginile NT despre pedeapsa eternă nu sunt uniforme. În afară de foc, pedeapsa mai este descrisă ca întuneric (Matei 25:30; 2 Petru 2:17), moarte (Apocalipsa 2:11), nimicire şi excludere din prezenţa Domnului (2 Tesaloniceni 1:9; Matei 7:21-23) şi ca o datorie care trebuie plătită (Matei 5:25-26).

Numai în 2 Petru 2:4 întâlnim verbul tartaroo, tradus „aruncat în Adânc". Tartaros este cuvântul clasic pentru locul de pedeapsă eternă, dar aici este aplicat la sfera intermediară de pedeapsă pentru îngerii căzuţi.


Pildele Domnului Isus ChristosBIBLIOGRAFIEJ. A. Beet, The Last Things, 1905; S. D. F. Salmond,

The Christian Doctrine of Immortality, 1907; J. W. Wenham, The Goodness of God, 1974; H. Bietenhard, NIDNTT 2, p. 205-210; J. Jeremias, TDNT 1, p. 9 ş.urm., 146-149, 657 ş.urm.

ADEVĂRUL DESPRE IAD

I. IADUL ESTE UN LOC REAL – v. 23, 28II. IADUL VA FI POPULAT CU OAMENI REALI – v. 22III. IADUL CONŢINE PEDEPSE REALE – v. 23-25Cei mai mulţi se amăgesc spunând că iadul nu are pedepse reale, ci toate lucrurile scrise în Biblie legate de iad sunt simboluri. Oh, da! Iar Isus a bătut tot drumul eternităţii ca să ne vorbească de simboluri. A predicat mai mult decât toţi ceilalţi scriitori nou testamentali la un loc despre iad, ca să ne facă pe noi să înţelegem că este vorba de câteva simboluri nevinovate?Iată câteva torturi reale ale iadului:

A.A. Focul care nu se stinge niciodată – Marcu 9:43; Lc. 16:27.

B.B. Memoria şi remuşcarea – ilu. Bogatul – „Fiule... adu-ţi aminte!” – v. 25, 27-28. Ah, blestemată memorie.

C.C. O sete intensă, nesatisfăcută – Lc. 16:24-25D.D. Mizerie, chin şi suferinţă – Lc. 16:24-26; Apoc.

14:10-11E.E. Separare eternă – Apoc. 21:8; F.F. Mânie nemijlocită, nediluată – Habacuc se

roagă: „2 . Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ţi aminte de îndurările Tale! (Habacuc 3:2)”. Cu alte cuvinte, Habacuc cere ca mânia Lui Dumnezeu să se manifeste, dar să fie mijlocită de îndurare.


Pildele Domnului Isus ChristosOamenii credinţei au parte de îndurare – „capacul îndurării”; dar iadul va fi mânia şi dreptatea lui Dumnezeu nemijlocită!

IV. IADUL GARANTEAZĂ O PERMANENŢĂ REALĂ - Iadul nu este:

A.A. Anihilarea sufletului – Apoc. 19:20; 20:10; 14:10.

B.B. Un loc de purificare temporară – v. 26C.C. Mormântul – v. 22-23.

V. IADUL POATE FI OCOLIT PRINTR-O PROMISIUNE REALĂ (V. 27-31)

A.A. Bogatului i se răspunde că Cuvântul lui Dumnezeu deţine răspunsul. Ca fraţii lui să nu ajungă în iad trebuie, nu doar să citească Cuvântul, nu doar să-l asculte în predicile rabinilor şi ale pastorilor, dar să-l creadă şi să-l împlinească.

B.B. Poţi trăi sărac dar bogat precum Lazăr, sau poţi trăi regeşte dar ca un cerşetor nemernic în iad.

CONTRASTE TEMPORARE PENTRU O ETERNITATE

Cât de adevărat este cuvântul care spune: „Ceea ce faci aici are un ecou în eternitate!”. Nu puţini filosofi ai antichităţii au avut aceste concepţii. Unii poate chiar l-au cunoscut pe Isus preîncarnat. Ba chiar, primii creştini erau de părere că într-o oarecare măsură filosofii antichităţii au fost şi ei creştini. De exemplu Socrates şi Heraclitus înţelegeau creaţia lumii prin intermediul Logos seminal, etc.

Uitaţi-vă că avem două persoane distincte şi comportamente distincte, ba chiar timpul morţii lor este diferit, cu atât mai mult destinaţia lor eternă este diferită.

Aş vrea să subliniez ideea că: aparent lucrurile pe pământ sunt trecătoare, dar realitatea este că ele – substanţa (motivaţia) lor rămâne eternă. Poţi spune că ai consumat un act sexual, sau că ai consumat o sumă de


Pildele Domnului Isus Christosbani, dar consecinţa şi actul în sine este etern în eter. Aşadar, „ceea ce faci acum are un ecou în eternitate”.

Iadul este o doctrină biblică, însă este ridiculizată de mulţi. De regulă, ideea iadului, este atacată pe trei linii de gândire:a) Raţionalism: raţionalistul afirmă: „Nu există Dumnezeu, prin urmare nu există iad”. Charles Darwin a spus: „Aceasta (referindu-se la doctrina iadului) este în sine o doctrină condamnabilă” – adică, oricine crede o asemenea doctrină se condamnă singur. Dar eu spun: „Dumnezeu să fie găsit adevărat, şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi” (Rom. 3:4).b) Ridiculism: cei care ridiculizează doctrina iadului spun: „Noi credem că există Dumnezeu, dar să crezi că există miliarde de suflete deposedate de corp şi că ele se vor prăji o eternitate într-un lac în flăcări este o prostie”. Sau, „Acesta este secolul XXI. Treziţi-vă!”. Robert Ingersoll, un ateist faimos al secolului XX, afirma: „Ideea de iad s-a născut din dorinţa de răzbunare şi brutalitate pe de-o parte, cât şi de frică – de cealaltă parte. Nu am respect faţă de oamenii care o predică. Nu-mi place doctrina, o urăsc, o dispreţuiesc şi reneg această doctrină.” Dar, eu spun: „Dumnezeu să fie găsit adevărat, şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi” (Rom. 3:4).c) Religie: religiosul afirmă: „Există Dumnezeu, iar Acesta este un Dumnezeu iubitor, aşadar, El nu vrea şi nici nu poate să trimită pe cineva în iad.” Concepţia iudaică despre iad este: „Cum poate Dumnezeu, care este drept şi corect, să pedepsească etern păcate efemere, dar eu am curvit o oră, apoi nu am mai curvit.”Scientologia: „Iadul este o eroare a minţii muritoare”Martorii lui Iehova: „Cei răi vor fi anihilaţi, şterşi din existenţă”Mormonii (mă întâlnesc des cu ei pe 41): „Toţi vor fi salvaţi în cele din urmă, şi nu vor suferi o pedeapsă eternă”


Pildele Domnului Isus ChristosAdventiştii de ziua a 7-a: „Într-o bună zi, Dumnezeu va estompa (stârpi) întregul păcat împreună cu toţi păcătoşii, şi va întemeia un univers nou şi curat. Cei pierduţi vor arde ca focul de paie, instantaneu.” Din nou afirm: „Dumnezeu să fie găsit adevărat, şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi” (Rom. 3:4).Cu toate acestea, vă invit să urmărim trei contraste la cei doi oameni. Trei contraste efemere, pământeşti cu implicaţii eterne. Trei perechi de poli:

1..1.. UN CONTRAST ÎN EXPERIENŢA LOR PĂMÂNTEASCĂ – v. 19-21.

A.A. Unul a trăit o viaţă îndestulată. Bogatul, a trăit o viaţă îmbelşugată, fără să-i pese de nevoile săracilor. Nu este nimic rău în a fi bogat. Nu se sugerează ideea că pentru a ajunge în rai trebuie să fii sărac. Avraam, în timpul vieţii sale pământene, a fost numărat în rândul celor bogaţi, Iov – a fost cel mai bogat om din tot Orientul. Problema este că el nu s-a supus poruncii lui Dumnezeu: „Ascultă Israele: Domnul Dumnezeul tău este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeu cu tot ce eşti şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”. El a respectat o parte doar din poruncă, spunându-şi: „Trebuie să mă iubesc pe mine însumi ca să-L iubesc pe D şi pe aproape, altfel nu voi şti a iubi.” Păcatul lui a fost iubirea de sine – dovedită prin iubirea de avere. Polul sud – o viaţă îndestulată.

B.B. Celălalt a trăit o viaţă împovărată – suferindă. Lazăr, în schimb a trebuit să ducă o viaţă plină de poveri. Era povara excluderii din comunitate, era povara foamei, era povara sărăciei, era povara batjocurilor, era povara bubelor. Lazăr nu avea absolut nimic: nu avea bani, nu avea sănătate, nu avea linişte, nu avea unde-şi odihni capul. Cu toate acestea suferinţa lui a însemnat polul nord. Suferinţa lui a însemnat răspata lui. Nu ni se spune nimic despre Lazăr că ar fi cârtit despre situaţia lui,


Pildele Domnului Isus Christossau că ar fi fost nemulţumit – Caisar şi nobilii care trag în Jupiter (nemulţumirea se întoarce ca săgeata împotriva noastră). Lazăr nu a cârtit delooc.

2..2.. UN CONTRAST ÎN EXPERIENŢA MORŢII – v. 22.Priviţi versetul acesta. Ce contrast uluitor! Amândoi mor, dar mor diferit.

A.A. Unul a murit însingurat. Cu toată averea lui, nu a luat nimic cu el. Cu toţi prietenii lui şi ceilalţi 5 fraţi ai lui, nu a luat pe nimeni cu el. A murit de unul singur şi de acum avea să sufere de unul singur. Este interesant dezinteresul pe care Isus îl prezintă: „A murit şi bogatul şi l-au îngropat.” El a murit însingurat şi fără să i se cunoască numele. Ce tragedie! Versiunile Bibliei în latină au scris cuvântul „bogat”din expresia: „Era un om bogat” cu litere mari în latină, ca bogatul să aibă şi el un nume: Dives13.

B.B. Celălalt a murit însoţit. În schimb, cel care a suferit de unul singur este mângâiat de cei mulţi. Lazăr este slujit de îngeri şi dus în compania lui Avraam. Expresia grecească HOLPOS – „SÂN”, în cultura orientală înseamnă a) odihna din timpul unui ospăţ, sau al unei cine, am putea spune SIESTA – de ex. Ioan 13:23: „23 . Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sânul lui Isus.”, sau b) părtăşie intimă – Ioan 1:18: „18 . Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”. Şi Lazăr şi bogatul erau fii lui Avraam. Ce-i diferenţia? Observaţi că Avraam îi răspunde bogatului cu: „Fiule” (v. 25). Bogatul era fiu doar fizic, dar nu spiritual – întrucât „nu toţi cei care se suie la Ierusalim sunt din Israel” – nu toţi cei care vin la

13 În diverse manuscrise bogatului i s-au dat nume precum: Amonofis, Finees, Finaeus, Nineue, Neves. VUL: „homo quidam erat dives”.


Pildele Domnului Isus ChristosBiserică sunt din Biserică. Nu toţi botezaţii au viaţa eternă, ba chiar mulţi neoprotestanţi vor înfunda iadul.

3..3.. UN CONTRAST ÎN EXPERIENŢA LOR ETERNĂA.A. Unul a descoperit pedeapsa.

Cei mai mulţi se amăgesc spunând că iadul nu are pedepse reale, ci toate lucrurile scrise în Biblie legate de iad sunt simboluri. Oh, da! Iar Isus a bătut tot drumul eternităţii ca să ne vorbească de simboluri. A predicat mai mult decât toţi ceilalţi scriitori nou testamentali la un loc despre iad, ca să ne facă pe noi să înţelegem că este vorba de câteva simboluri nevinovate? Ştiaţi că din cele 162 de referinţe nou testamentale despre iad, 70 îi aparţin lui Isus? Iată câteva torturi reale ale iadului:

a)a) Focul care nu se stinge niciodată – Marcu 9:43; Lc. 16:27.

b)b) Memoria şi remuşcarea – ilu. Bogatul – „Fiule... adu-ţi aminte!” – v. 25, 27-28. Ah, blestemată memorie.

c)c) O sete intensă, nesatisfăcută – Lc. 16:24-25

d)d) Mizerie, chin şi suferinţă – Lc. 16:24-26; Apoc. 14:10-11

e)e) Separare eternă – Apoc. 21:8; f)f) Mânie nemijlocită, nediluată – Habacuc se

roagă: „2 . Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ţi aminte de îndurările Tale! (Habacuc 3:2)”. Cu alte cuvinte, Habacuc cere ca mânia Lui Dumnezeu să se manifeste, dar să fie mijlocită de îndurare. Oamenii credinţei au parte de îndurare – „capacul îndurării”; dar iadul va fi mânia şi dreptatea lui Dumnezeu nemijlocită!



B.B. Celălalt a descoperit pacea. Este interesant numele lui Lazăr. Priviţi vă rog si observaţi că bogatului nici măcar nu i se dă numele, dar săracul are nume. Poţi să fii bogat şi să ai ranguri, dar dacă nu ai nume nu ai nimic!!! Lazăr este un nume prescurtat al ebraicului Eleazar sau Eliezer. Ce înseamnă Eliezer? Este alcătuit din trei părţi: El, i, ezer. Despre El+i ştim că înseamnă Dumnezeul meu, iar Ezer – ne aducem aminte de expresia Eben-Ezer = Piatră de Ajutor. Deci, ce înseamnă Lazăr, Eliezer? Înseamnă: „Dumnezeul meu – Ajutorul”. Ce înseamnă bogatul? „Dumnezeul meu – bogăţia.”

Pildele lui Isus – #36Robi netrebnici sau fii binecuvântaţi

Versetul 7, care este continuarea discursului lui Isus adresat discipolilor Săi, afirmă faptul că discipolul lui Isus tot rob este. Noi


Pildele Domnului Isus Christossuntem slugile lui Dumnezeu. Dumnezeu, însă nu ne vrea slugi, ba ne vrea fii. Noi însă ne mulţumim cu statutul, comportamentul, cu mâncarea de slugi.

Isus a murit pe crucea Căpăţânii ca să ne facă fii de Dumnezeu, iar nu slugi.

Bar miţva – fiul legii, echivalent cu rob al harului – v. 7: „un rob”După aceea, Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab, Abihu şi cei şaptezeci de bărbaţi din sfatul bătrânilor lui Israel; ei L-au văzut pe Dumnezeul lui Israel. Sub picioarele Lui era ceva ca un fel de lucrare de piatră de safir verde, ca cerul senin. (Exodul 24:9-10)

Într-o dimineaţă, pe muntele Sinai, Dumnezeul fără nume [Eu Sunt Cel Ce Sunt] S-a arătat pentru prima oară în glorie.

Erau de faţă Moise, Aaron, Nadab, Abihu şi cei 70 de bătrâni aleşi din Israel. Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel... (Exod 24:9-10). Dar cum? Au văzut pe Cel Nevăzut? Nu! Au văzut pe Mesia, Cuvântul, Chipul lui Dumnezeu. Dar, textul spune: „Au văzut pe Dumnezeul lui Israel”. Da, căci Salvatorul nostru ne-a învăţat: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl”. Cine priveşte la Isus, vede tot ce se poate vedea acum din Tatăl.

Textul continuă: „Sub picioarele Lui era ceva ca un fel de lucrare de piatră de safir verde, ca cerul senin.” În acest timp, la poalele muntelui, poporul se cutremura odată cu pământul, privea trâmbele de foc şi de fum şi asculta înfiorat glasul de tunet al Dumnezeului Legii (glas care, peste 1500 de ani avea să devină atât de blând şi de plăpând...).

Acum Israel făcuse legământ cu Dumnezeu. Era acum un bar miţva (fiul legii). Era acum răspunzător de toate acţiunile lui. În faţa lui Israel fusese pusă Legea şi, odată cu ea, Viaţa şi Moartea. Dumnezeu nu-l scosese pe Israel dintr-o robie pentru a-l îndrepta sub alta. DUMNEZEU NU VOIA O LEGE, CI DRAGOSTE. Dar, pentru că erau nevârstnici duhovniceşte (Galateni 4:1 : „Dar câtă vreme moştenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de un rob, măcar că e stăpân peste tot”). Dumnezeu promulgase o lege,


Pildele Domnului Isus Christosdar aceasta era numai ca o marjă de siguranţă, ca un minimum etic, sub care se adânceşte şi se extinde răzvrătirea14. Căci sub Legea Sinaitică, împreună cu toate comandamentele morale care au urmat, era un statut de ROBI. Un STATUT DIVIN, dar un STATUT DE ROBI.

Slugi slugarnice – v. 8: „încinge-te şi slujeşte-mi”a) Slugile n-au parte de odihnă, fii se odihnesc în căile Domnului .

Moise, intuind că voinţa Divinităţii era alta, în clipe de intimitate cu Dumnezeu, îi ceru să-i descopere adevărata cale. Iată dialogul dintre cei doi:

12 . Moise a zis Domnului: „Iată, Tu îmi zici: „Du pe poporul acesta!” Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimite cu mine. Însă, Tu ai zis: „Eu te cunosc pe nume şi ai căpătat trecere înaintea Mea!” 13 . Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gândeşte-Te că neamul aceasta este poporul Tău!” 14 . Domnul a răspuns: „Voi merge Eu însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” (Exodul 33:12-14)Era oare vorba de odihna ciclică: şase zile de muncă şi o zi de relaxare? Dar despre ce fel de odihnă era vorba? A intrat Israel sub această odihnă sub Moise, sub Iosua sau sub regii de mai târziu? (Evrei 4:1-11) – Moise a cunoscut odihna, dar Israel nu!

Aaa, şi cine era CHIPUL care i-a vorbit lui Moise? Era Isus, fără îndoială.

Este alegerea noastră, fie suntem nişte slugi fără odihnă, fie începem să cunoaştem căile lui Dumnezeu ca nişte fii. Căile se cunosc prin hrănirea cu Cuvântul lui Dumnezeu. În Deuteronom 17:18-19; 31:9-13 Legea era:

1) Dată spre păstrare PREOŢILOR2) Citită o dată la 7 ani POPORULUI3) Citită în fiecare zi de REGI.

Acum voi alegeţi, privilegiul de a citi revelaţia lui Dumnezeu zilnic este un privilegiu regal. Hrana spirituală era proporţională cu chemarea, cu perspectiva: MATCA unui stup si albinele lucrătoare se

14 Răzvrătirea a început în Eden, nu pe Sinai.


Pildele Domnului Isus Christosnasc din acelaşi fel de ou (din acelaşi DUH SFÂNT). Diferenţa de hrană face ca regina să trăiască de 10 ori mai mult decât albinele-slugarnice.

b) Slugile slujesc de frică, fii slujesc din dragoste. Slujba fiilor este dăruirea lor. Sunt creştini care slujesc ca robi, dar sunt creştini care slujesc ca fii. Diferenţa o face frica, sau dragostea.

Legea naşte pentru robie. Dragostea naşte fii.Legea impune, dragostea dă.Legea cere o zi din şapte. Dragostea dă toată săptămâna, toate zilele, toată viaţa.Legea cere a zecea parte din toate binecuântările pământeşti. Dragostea le dă pe toate – ea nu-şi opreşte nimic pentru desfătări egoiste.Legea ţine zile de sărbători, zile de cult. Dragostea ţine tot anul.Legea ritualizează simboluri (vă dau ex: Cina Domnului şi botezeul). Dragostea le împlineşte.Legea înalţă altare şi înjunghie jertfe. Dragostea înalţă idealuri şi se aduce jertfă pe sine. Legea stârneşte valurile. Dragostea se înalţă ca Isus peste ele.Legea presupune un Stăpân. Dragostea are un Tată.Legea te face un rob netrebnic. Dragostea un fiu binecuvântat.Legea e o trudă cu simbrie. Dragostea e o cunună imperială.

Alegerea este a noastră: fie rămânem nişte robi netrebnici şi nevârstnici, fie fii binecuvântaţi ai Tatălui – creştini maturi şi darnici. Împărăţia Cerurilor are diferenţieri: robi, moştenitori, cei mai mici din împărăţie, cei mai mari, cei care stăpânesc cele mai multe cetăţi, etc.

Sunt moştenitori prin dragoste jertfitoare şi moştenitori imaturi, necopţi prin frică: „15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!” 16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17 Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună


Pildele Domnului Isus Christosmoştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. (Romani 8:15-17)”

Luca 18:1-8Pildele lui Isus #37: Judecătorul nedrept sau văduva insistentă

Puterea rugăciunii persistente

Robert Edward Turner III (Ted Turner)15, un multimiliardar american, la Banchetul Asociaţiei Umaniste Americane, unde a fost premiat pentru aportul său adus mediului înconjurător şi păcii mondiale, a criticat creştinismul în mod deschis, afirmând: „Isus s-ar strica la stomac dacă ar vedea felul în care ideile Lui au fost răstălmăcite. Eu am fost salvat de 7-8 ori. Dar, ulterior am renunţat la salvare, când, în ciuda rugăciunilor mele, surioara mea a murit. Cu cât am rătăcit (m-am îndreptat) mai mult de la credinţă, cu atât mai bine m-am simţit.”

Ted Turner este extrem de greşit, însă el reflectă în mod perfect atitudinea multor oameni cu privire la rugăciune. Ei se roagă pentru ceva anume pentru o vreme, iar dacă nu primesc un răspuns favorabil, sau dacă nu-l primesc după condiţiile pe care ei le pun, ei efectiv renunţă spunând: „Ce rost mai are rugăciunea?”. Poate mulţi dintre noi nu recunoaştem că am fi făcut la fel, însă am făcut-o. Textul din seara aceasta creionează astfel de cazuri.

Vă invit, în seara aceasta să desprindem câteva adevăruri despre PUTEREA RUGĂCIUNII PERSISTENTE.

I. PETIŢIA VĂDUVEIA.A. Dorinţa ei (V. 3: „şi-i zicea: fă-mi dreptate în cearta cu

pârâşul meu...”) – Nu ştim care era natura neînţelegerii între ea şi pârâşul ei, dar este clar că ea fusese neîndreptăţită. Şi ce a făcut? Şi-a înaintat cererea!

15 Fondator CNN (Cable News Network) – Reţeaua de Ştiri prin Cablu, în 1980. Este prima reţea de ştiri non-stop din lume. El este unul dintre cei mai mari ştabi ai lumii interlope şi fondator al UNF (United Nation Foundation) oferind 1 miliard de dolari acestei fundaţii.


Pildele Domnului Isus ChristosB.B. Dezavantajele ei (v. 3)

Săraca femeie, avea destule dezavantaje în societatea ei: 1) Era femeie şi femeile nu aveau dreptul să vorbească în Curtea Judecătorească, care era o adunare populară exclusivă de bărbaţi; 2) era văduvă şi nu avea nici un bărbat care să vorbească pentru ea – nu avea nici o autoritate; 3) Era văduvă şi văduvele erau un segment al societăţii care era opresat şi adesea se profita de ele; 4) Era văduvă, şi a fi văduvă era sinonim cu a fi săracă. Ea nu avea bani cu care să ungă mecanismele (roţile dinţate) ale justiţiei. Nu avea bani de mită cu care să-şi susţină cauza.

C.C. Determinarea ei (motivaţia, fermitatea ei) – v. 5b: „... ca să nu tot vină...”. Ideea aceasta scoate în evidenţă faptul că ea venea la judecător după ajutor extrem de des, poate zilnic. Abia ce intra în curtea de judecată, şi ea era imediat după el. În compania prietenilor – şi ea imediat după el; sau în timp ce se îndrepta înspre casă – ea mergea înaintea lui şi-şi prezenta cauza cu determinare.

D.D. Disperarea ei – ea nu mai avea nici o altă speranţă, decât ajutorul judecătorului. Şi, prin urmare, ea pleda pentru dreptate înaintea judecătorului.

II. PERSONALITATEA JUDECĂTORULUIA.A. Era corupt – v. 2 ne spune că nu se temea nici de Dumnezeu

nici de oameni. Ah, cât evident este acest adjectiv alături de cuvântul judecător în zilele noastre. Astăzi nu poţi să nu zici judecător corupt, mai surprinzător este să auzi sintagma: „un judecător cinstit.”

B.B. Era calusat (împietrit) – v. 4a. Chiar dacă a auzit petiţia văduvei în repetate rânduri, nu i-a păsat, a rămas surd la cerinţele ei. El avea o inimă împietrită şi o minte îngustă faţă de nevoile altora.

C.C. Era condescendent (arogant) . În ciuda condiţiei lui spirituale, în ciuda faptului că nu i-a păsat absolut deloc de


Pildele Domnului Isus Christosvăduvă el totuşi a ajutat-o. De ce? Răspunsul îl găsim în versetul 5. Sunt 2 cuvinte care ne explică de ce:a) Mă tot necăjeşte – acest cuvânt, în greceşte este format

din două cuvinte care împreună au următoarea explicaţie: „a ajunge din urmă pe unul pe care vrei să-l baţi, sau a reuşi să pui la pământ pe cineva”. Femeia efectiv l-a prins din urmă şi l-a pus pe judecător la pământ. Ea a fost atât de convingătoare încât l-a învins pe judecătorul arogant.

b) Să-mi bată capul – literalmente, „a bate KO pe cineva, a învineţi ochiul, a face un ochi negru”. Este un cuvânt care se foloseşte atunci când loveşti pe cineva peste faţă şi îi învineţeşti ochiul. Faptul că femeia nu a încetat să tot apară înaintea judecătorului, lucrul acesta l-a făcut pe judecător să-şi piardă reputaţia. Cazul ei devenea tot mai cunoscut. Aşadar, ea i-a făcut judecătorului un „ochi negru” în societate.

III. PORTRETUL TATĂLUI NOSTRUA.A. El îşi aude copii – v. 7.B.B. El onorează persistenţa lor – v. 7 „măcar că zăboveşte faţă

de ei”.C.C. El are grijă de petiţiile lor – v. 8a. Dumnezeu nu ignoră

petiţiile şi rugăciunile noastre, doar că le rezolvă în felul Său. 26 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. 27 Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. (Romani 8:26-27)

IV. PROVOCAREA SFINŢILORA.A. Consacrarea (dedicarea) în rugăciune – v. 1: „să se roage

necurmat...”; 1 Tes. 5:17: „rugaţi-vă neîncetat...”. B.B. Consistenţa în rugăciune – v. 1: „şi să nu se lase”,

literalmente „să nu leşine sub povară”.


Pildele Domnului Isus ChristosC.C. Confortul (liniştea, mângâierea) adus de rugăciune .

Ultimul verset al textului nostru, v. 8, pune întrebarea: „Când se va întoarce Isus, va găsi el oare credinţă pe pământ?”. De ce credinţă? Ne va găsi oare Isus că ne vom ruga cu persistenţă Tatălui pentru lucrurile care contează cu adevărat? Răspunsul depinde de credinţă – dacă vom rămâne credincioşi ne vom ruga în continuare, dacă nu, vom descuraja pe parcurs şi vom înceta să ne rugăm.



joi, 17 martie 2011Luca 18:9-14

Pildele lui Isus #38Făţărnicia antică16 în haina modernităţii

Domnul se află la sfârşitul lucrării sale din Galileea şi curând va începe „urcarea către Ierusalim” pentru a săvârşi mântuirea lumii; El istoriseşte atunci o serie de parabole, între care aceasta este cea din urmă. Este impresionantă prin realismul ei şi extrem de aspră pentru evrei, ca un „bici duhovnicesc” ce loveşte spatele calusat al făţarnicului religios.17

Aş dori să vorbesc astăzi despre FĂŢĂRNICIA ANTICĂ ÎN HAINA MODERNITĂŢII. De ce antică? Şi, de ce în haina modernităţii? Pentru că, din punct de vedere realist, fariseii din antichitate nu au făcut nimic altceva decât să-şi schimbe naţionalitatea, numle, hainele. Fariseul evreu a îmbrăcat hainele preoţiei creştine, a schimbat sinagoga cu biserica. A schimbat Templul cu Catedrala. Aşadar, în perioada medievală avem “farisei” îmbrăcaţi în hainele călugărilor, a cardinalilor, a preoţilor. În perioada modernă, însă, nu s-au schimbat multe. Ce a zis Luther? De ce să fie Scripturile doar pentru preoţi? De ce să nu fie ele şi pentru popor? Aşa că a tradus Noul Testament în limba germană pentru popor. În felul acesta fariseii de mult deghizaţi, de acum în preoţi, şi-au făcut adepţi din rândul poporului. Fariseismul nu mai era o castă specială, el, de acum, era o castă a religiei comune

16 Antichitatea este cea de-a II-a epocă a istoriei. A început în jurul anului 3000 î.Hr., când a fost inventată scrierea cuneiformă, i a durat până în jurulș anului 476, când a căzut Imperiul Roman de Apus. Reprezintă epoca în care s-au dezvoltat cultura, arta, religia i marile civiliza ii.ș ț

Evul Mediu desemnează o epocă istorică, cuprinsă între Antichitatea târzie i Epoca Modernă, aproximativ de la 500 d.H. până la 1500 d.H.ș Tradi ional, în Europa, Evul Mediu cuprinde perioada dintre cădereaț Imperiului Roman de Apus (476) i, după unele opinii, ș cucerirea Constantinopolului (1453), respectiv descoperirea Americii (1492) sau revolu iile din ările de Jos (1566-1609) i din Anglia (1642-1649)ț Ț ș .17 http://www.apostolia.eu/articol_93/talcul-evangheliei--vame%E5%9Ful-%E5%9Fi-fariseul-%28luca-18-9-14%29--prima-duminica-din-triod.html.

http://www.apostolia.eu/articol_93/talcul-evangheliei--vame%E5%9Ful-%E5%9Fi-fariseul-(luca-18-9-14)--prima-duminica-din-triod.html

http://www.apostolia.eu/articol_93/talcul-evangheliei--vame%E5%9Ful-%E5%9Fi-fariseul-(luca-18-9-14)--prima-duminica-din-triod.html


Pildele Domnului Isus Christospopulare. În perioada modernă, fariseul poate fi deghizat în pastorul, în organistul, în diaconul, în membrul unei biserici. De ce? Pentru că acum are şi el Biblia în mână şi se poate comporta ca un făţarnic. Când nu aveam Biblia, nu puteam fi acuzaţi de fariseism rigid, dar acum că noi cunoaştem atâtea, putem foarte uşor să alunecăm în făţărnicie, în ţinerea preceptelor spirituale de ochii critici ai cunoscătorilor Bibliei.

I. Păcatele făţărniciei antice îmbrăcată în haina eclesială a modernităţii

1) Autoanaliza critică (în loc de autocritică) . Când fac această afirmaţie, nu mă refer la autoanaliza critică cu sine ci la autoanaliza critică în defavoarea celuilalt. De regulă, când vorbim despre alţii, nu vorbim ca să evidenţiem defectele noastre, ci defectele lor. Practica aceasta era una foarte întâlnită în rândul castei fariseice. O rugăciune asemănătoare fariseului lui Isus găsim mai târziu şi în Talmud, spusă de rabinul Nadhunia ben Ha Kana, în jurul anului 70 d. Chr., aceasta spune:

Îţi mulţumesc Ţie, Doamne Dumnezeul meu, că m-ai făcut parte alături de cei care stau în Bet ha-Midraş (casa învăţăturii) şi că nu m-ai pus alături de cei care stau la colţurile uliţelor, că pot să mă trezesc devreme, cum se trezesc şi ei devreme; însă eu mă trezesc devreme pentru cuvintele Tale din Tora, iar ei se trezesc devreme pentru vorbe uşuratice; că muncesc, precum muncesc şi ei; însă eu muncesc şi primesc răsplată, dar ei muncesc şi nu primesc răsplată; că alerg, precum aleargă şi ei, dar eu alerg spre viaţa lumii viitoare, în timp ce ei aleargă spre groapa nimicirii.18

Autoanaliza este bună, este necesară. Fără ea, nu am fi creştini devotaţi lui Dumnezeu, dar ea trebuie să fie autocritică şi nu critică. Vă pot spune o astfel de rugăciune din Biserica Betel: „Îţi mulţumesc Doamne că eu sunt la Biserică, nu ca

18 Berakot 28b, Zeraim, The Babilonian Talmud, p. 172.


Pildele Domnului Isus Christosalţii care stau acasă.” Tată, ajută-mă să-mi văd bârna din ochiul meu rău.

2) Anarhia interioară a religiei (în comparaţie cu autodisciplina relaţiei). Anarhia = indisciplină, nesupunere a individului față de o colectivitate. Anarhia interioară a religiei este tocmai nesupunerea spiritului nostru faţă de Colectivitatea Dumnezeirii. Dumnezeu este un colectiv de Trei Persoane. El ne cheamă la o relaţie intimă, spirituală în acest Colectiv divin. Fariseii zilelor noastre pun religia deasupra relaţiei intime. Religia presupune anarhie, haos, dezordine spirituală, deşi ea pare în exterior foarte ordonată. În contrast, relaţia presupune autodisciplină, calm interior, dedicare în slujire, adoraţia spirituală a Celor Trei Persoane.

3) Autosuficienţa . Autosuficienţa este un păcat drăcesc, machiavelic, un păcat greu. De ce? Pentru că de acum Păzitorul oamenilor, de care vorbeşte Iov, sunt eu. Eu sunt păzitorul vieţii mele. Nu mai am nevoie de ajutorul şi de ajutorul Celui Preaînalt, eu îmi sunt mie însumi sufiecient, eu prin puterile mele. Unde mai este Dumnezeu în ecuaţia vieţii mele? Nu mai este!

4) Aroganţa – v. 11: „Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, sau ca vameşu’ ăsta”. Vă spun că nu am întâlnit aroganţă mai mare ca la creştini. Am întâlnit profesori universitari, oameni de o excelenţă culturală remarcabilă, dar smeriţi şi respectuoşi. Anul trecut mergeam la un curs de Retorică şi argumentare lingvistică, predat de şefa de catedră a Masterului Facultăţii de Litere. Am rămas uimit să văd cât de mult respecat ideile mele, chiar dacă erau greşite, cât de frumos se adresa. Vă spun că acestei doamne, care nu este creştină, îi dau tot respectul meu, pentru că este demnă de el. Într-un final i-am dat o carte a fratelui Wurmbrand – Îmbătat de dragoste şi i-am scris dedicaţia: „Cu preţuire sacră pentru


Pildele Domnului Isus Christoso stimabilă doamnă şi cu o dorinţă înflăcărată pentru a-L cunoaşte pe Domnul Isus în mod intim şi nu doar cerebral”.

5) Autoproslăvirea – v. 11: „Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine ” . Manuscrisele greceşti, ce stau la baza textului nostru diferă în ce priveşte topica sintagmei pros heauton. Adică, se poate traduce: „stătea în picioare deoparte şi se ruga” sau „stătea în picioare şi se ruga pentru (despre) sine” – aşa cum traduce Modern Language Bible. Eu unul tind pentru cea de-a doua traducere; fariseul stătea în picioare şi se ruga despre sine. El se lăuda pe el însuşi. În loc să-L laude pe Dumnezeu, el se laudă pe sine însuşi. Iar, lauda de sine pute rău, nu miroase a bine. În autoproslăvirea sa, fariseul numeşte două lucruri bune pe care le face. Întâi, mai presus de cerinţele Legii, el posteşte de două ori pe săptămână. Legea cerea o zi de post naţional o dată pe an, în ziua de Iom Kipur (Ziua Ispăşirii), dar lăsa loc pentru orice alt post voluntar (deci nu obligatoriu) pentru orice alte zile. Fariseii instituiseră zilele de marţi şi de joi, ca zile de post, în care se făceau rugăciuni pentru popor.Apoi, chiar dacă din produsele pe care le cumpăra se dăduse deja zeciuială, din partea producătorului, fariseul se asigura că dădea şi el zeciuială din tot ce achiziţiona. El însuşi voia să păzească Legea lui Dumnezeu, desupra ei, chiar dacă cerinţele Legii fuseseră îndeplinite de alţii.

Acest păcat, autoproslăvirea, presupune că omul religios este un om împăcat cu sine. El este împăcat cu sine pentru că face lucruri extraordinare. El are „cifre” spirituale extraordinare, el are calificative superioare. De ce se autoproslăveşte fariseul din bisericile noastre? Pentru că el face mai mult decât i se cere. Observaţi, „postesc de două ori pe săptămână!”

6) Antipatia comunitară, dispreţul (în locul antipatiei faţă de păcat) – v. 9: „ dispreţuiau pe ceilalţi ” . Iubiţilor, este grav, că cel mai mult, acest fariseu îmbrăcat în haine bisericeşti, dă


Pildele Domnului Isus Christosdovadă de lipsă de iubire faţă de seamănul său. Atunci când îţi critici fratele, tu dai dovadă că nu-l iubeşti, tu-l dispreţuieşti. Făţarnicul urăşte păcătosul în loc să urască păcatul păcătosului. Noi suntem chemaţi să îi iubim pe fraţii noştrii, pe semenii noştrii necredincioşi şi să urâm păcatul lor, ca pe lepră. Richard W. spunea că greşeala multor creştini este aceea că i-au urât pe comunişti în loc să urască păcatul lor. Alţii se înscriu în rândul antisemiţilor, în loc să urască păcatul evreilor, ei urăsc evreii.

Trebuie să vă spun discuţia pe care am avut-o cu o colegă de master, care întâmplător este şi vicepreşedintele Comunităţilor evreieşti din România, a spus la un moment dat: „Ah, cât urăsc preoţii”, am întrerupt-o, şi fără să întreb de ce, am afirmat: „Ah, cât urăsc faptele rabinilor”. Deodată s-a schimbat la faţă răspunzând: „Cum poţi să spui aşa ceva? Tu eşti pastor!” „Observă, te rog,” am spus „că urăsc ce fac ei, nu pe ei. Aici noi doi suntem diferiţi. Eu nu pot să urăsc rabinii şi evreii, în general, sunt doar plin de indignare şi dispreţ faţă de religia lor rituală, socială şi legalistă. Aşa era şi Dumnezeu, Mirela, scârbit de ritul sec al evreilor. Doar El a afirmat: „Nu-mi mai aduceţi daruri de mâncare, căci mi-e scârbă de tămâie. Rabinii vin la Dumnezeu cu o tămâie seacă, fără Dumnezeu în ea. Nu înţelegi, Mirela, că şi tu eşti ca şi preoţii ortodocşi, o doamnă care ţine o religie rituală, dar care a uitat de Dumnezeu. Aşadar, nu-i mai urâ pe ei, urăşte mai bine păcatul.”

Rugăciune: Autoanaliza critică (în loc de autocritică), Anarhia interioară a religiei (în comparaţie cu autodisciplina relaţiei), Aroganţa, Autosuficienţa, Autoproslăvirea, Antipatia comunitară, dispreţul (în locul antipatiei faţă de păcat).



joi, 24 martie 2011Luca 19:11-28

‚În drum spre Ierusalimul ceresc’ (v. 28)– Aproape de Ierusalim – (v. 11)

INTRODUCERESă observăm pentru câteva clipe itinerarul lui Isus înainte de a

intra în Ierusalim.Luca 17:11: „Isus mergea spre Ierusalim şi a trecut prin(-tre)

Samaria şi Galileea”Luca 18:35: „Pe când se apropia Isus de Ierihon, un om

şedea lângă drum şi cerşea.”Apoi, Luca 19:11: „Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a

mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.”

Observaţi, vă rog, că Luca este foarte interesat de a ne oferi detaliile spaţiale, sau parcursul, sau drumul lui Isus. Aşadar, îmi aleg şi eu subiectul din seara aceasta, încadrând pilda noastră între versetul 11: „aproape de Ierusalim” şi versetul v. 28: „Se suia către Ierusalim”.

Isus spune pilda aceasta tocmai pentru a ne conştientiza de faptul că există o datorie sfântă care trebuie îndeplinită ÎN DRUM SPRE IERUSALIMUL CERESC. Acesta este şi subiectul din seara aceasta.

Asemeni lui Isus, creştinul duce o viaţă de călătorie, de pelerinaj. Isus călătorea către Ierusalim, dar încă nu ajunsese.

Noi călătorim spre un Ierusalim ceresc, şi noi trebuie să ne „suim spre Ierusalim” , şi noi trebuie să întâmpinăm dificultăţile urcării înspre Ierusalim.


Pildele Domnului Isus ChristosSCOPUL PILDEI: Este acela de a-i învăţa pe oameni că există o perioadă de interimat între prima şi a doua venire.

1..1.. În drum spre Ierusalimul ceresc există RESPONSABILI-TĂŢI – v. 13: „puneți-i în negoț!”

a. Slujirea cu scumpătate

2..2.. În drum spre Ierusalimul ceresc există RESURSEa. Ucenici investiţi cu darurib. Ucenici investiţi cu credinţă

3..3.. În drum spre Ierusalimul ceresc există REPERE (limite)a. Un drum anevoios şi pericole. În Pilda

Samarineanului milostiv, Iisus se refera la drumul extrem de periculos prin canionul Wadi Qelt, adevarat cuib de talhari in vremea sa.

b. Dar, şi un drum care urcă (v. 28: se suia spre Ierusalim).

4..4.. În drum spre Ierusalimul ceresc există REFUZ (nu este pentru slujitori) – v. 14: „dar cetățenii lui îl urau. Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi” – Sunt și oamnei care efectiv refuză domnia lui Isus peste ei. Dar consecințele sunt clare – v. 27: „Cât despre vrăjmașii mei, care n-au vrut să împărățesc eu peste ei, aduceți-i încoace și tăiați-i înaintea mea.” Prin aceasta, Isus defapt prevestea, profețea istoria viitoare a Israelului. Apoi versetul

5..5.. În drum spre Ierusalimul ceresc există RETRIBUŢIE (RĂSPLATĂ)

a. v. 22: „rob rău, te voi judeca după cuvintele tale” – judecată după fapte. În cultura ebraică, în genere în cea orientală, cuvintele sunt și ele fapte.

b. v. 17: „bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în puține lucruri, primește conducerea a zece cetăți”; v. 24: „Apoi au zis celor ce erau de față: Luați-i polul și


Pildele Domnului Isus Christosdați-l celui ce are zece poli” – răsplată după har. Priviți ce interesant este sitemul de valorificare al lui Isus. Leneșul, temătorul, indiferentul este judecat după fapte. Activul, slujitorul, credinciosul este estimat după har. I-a fost dată o mină (un pol) și a adus zece, deci acum avea 11 poli. Pentru 1 pol investit primește conducerea a zece cetăți. Ce valoare avea un pol, sau mina grecească? Mina grecească este a 60-a parte dintr-un talant attic. Un talant atic de argint valorează 20.000 de dolari, aprox 58.000 RON. În bani românești o mină valorează 58000/60 = 967 RON (aprox. 10 milioane vechi). Pentru vremea aceea, ne informează Flavius Iosephus, ar fi fost echivalentul a trei salarii. O mină avea 60 de șecheli, iar venitul pe o lună era aproximat, în Ierusalim, la 20 de șecheli. O extimare groso-modo mă undeva la aproximativ 3000 RON – venitul de azi pe trei luni. RĂSPLATA CREDINCIOSULUI NU ESTE CONFORM CU REZULTATELE LUI CI ÎMBINAREA DEDICĂRII CU HARUL REGELUI.

6..6.. Închei prin a spune că În drum spre Ierusalimul ceresc există un REGE

a. El a plecat pentru o vreme (v. 12)b. El se va întoarce cu împărăţia în mâinile Lui (v. 15)

Îl aştepţi tu pe Isus, în drum spre Ierusalimul ceresc? Apoc. 22:12: „Iată Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui!”



joi, 30 martie 2011Luca 19:11-27 (-28)

Lecţii pentru slujireIsus spune pilda polilor (minelor) pentru a le aminti evreilor un fapt istoric.19 Observaţi, Isus spune pilda în Ierihonul sub ocupaţie romană, probabil în casa lui Zacheu, sau în apropierea casei lui. Când Arhelau s-a întors de la Roma, primul lucru pe care l-a făcut a fost să reconstruiască palatul regal de la Ierihon. Probabil acesta este fundamentul pe care Isus îl revendică în pilda Lui.

1..1.. V. 13: „Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce (gr. – va fi să mă întorc – deci, incert)” – Fii ocupat până va fi să vină Isus. Termenul pe care-L foloseşte Isus în pildă denotă faptul că servitorii notabilului („de neam mare”) nu aveau nici cel mai mic indiciu când avea să se întoarcă şeful lor. Lecţia pentru noi este să fim ocupaţi până va veni Isus. De ce ocupaţi? Construcţia verbală „a pune în negoţ” vine de la grecescul „pragmateuomai”, care are ca rădăcină cuvântul „PRAGMA” – adică PRAGMATIC. Pragmatic înseamnă a fi ocupat, practic, a-ţi găsi o ocupaţie.

- A plânge necazul nu este o ocupaţie practică şi benefică, nu aduce nici un profit. Există o ideologie numită pragmatism, care spune „dacă teoria nu are nici un rezultat satisfăcător atunci teoria este greşită” – dar lucrul acesta ne poate duce în

19 Josephus, Antiquities of the Jews, Book 17; Chapters 8-9.


Pildele Domnului Isus Christoseroare. De ce? Un exemplu: dacă Isus nu a venit până acum, atunci pragmatismul mă învaţă să nu-L mai aştept, pentru că teoria este greşită. Aşadar, trebuie să fim oameni practici, activi, dar şi oameni care să creadă în TEORIILE SCRIPTURII.

- Aceasta este lecţia parabolei pentru noi – să ne trăim viaţa ca şi cum Isus vine azi.

o Aici am putea spune: dacă Isus vine azi eu nu mai trebuie deloc să mă îngrijesc de cele pământeşti!

o Pilda ne învaţă să fim activi, ocupaţi în aşteptarea lui Isus.

2..2.. V. 14: „Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună: «Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi»” – Lecţia: Lasă-L pe Isus să împărăţească peste tine. Dacă studiaţi cartea 1 Samuel, poporul evreu voia un rege pentru că nu dorea ca Dumnezeu să domnească peste ei: 1 Samuel 8:7: „Domnul a zis lui Samuel: ,,Ascultă glasul poporului în tot ce- i va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.” Pot cădea şi eu în aceeaşi cursă a anarhiei faţă de Dumnezeu instituind regi peste viaţa mea. Singurul Rege peste sufletul tău, peste casa ta, peste viaţa ta, peste Biserica Betel trebuie să fie ISUS.

3..3.. V. 17: „Bine rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a 10 cetăţi” – Dumnezeu răsplăteşte credincioşia. Versetul 15 spune că „a spus să-i cheme pe robi ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ”. Ultima propoziţie „cât câştigase din negoţ” ne aduce aminte de ceea ce le-a cerut notabilul când a plecat, el le-a zis: „puneţi-i în negoţ” adică PRAGMATEUOMAI. Acum, Isus ne spune DIApragmateuomai. Ai pus în practică ce ţi-am lăsat? Ce ai câştigat din practica ta? Isus nu pune accentul pe practică ci pe câştigul pe care îl ai din practica ta. Interesul nostru ca servitori credincioşi ai Regelui este acela de a urmări câştigul din acţiunile noastre. Şi robii răi ai lui Isus pun în practică, practica lor impune eschivare, ascundere – deci este o practică


Pildele Domnului Isus Christosgreşită. Practica fără teorie este greşită, dar şi teoria fără practică asemenea. În fond nici una nici alta nu pot exista singure, decât împreună. Ştiţi vorba: Teoria ca teoria da’ practica ne omoară – eu cred că atunci când un om nu este activ, ceva scârţâie în teoriile lui, în convingerile lui.

- Noi trebuie să învăţăm din greşelile altora, cum să nu aplicăm greşit, cum să nu fim oameni pragmatici, practici, oameni ai acţiunii, având o teorie greşită. LECŢIA: Dumnezeu răsplăteşte credincioşia. Credincioşia este capacitatea slujitorului de a pune în practică învăţăturile, poruncile lui Isus, pentru a avea un câştig. Dumnezeu nu te cheamă să pui în negoţ, ci te cheamă să ai un câştig din acesta, te cheamă să ai rezultate. Dumnezeu nu dispreţuieşte începuturile slabe – da, dar sunt începuturi.

4..4.. Foloseşte ce ai sau vei pierde – „cel ce n-are i se va lua chiar şi ce are” – v. 26b. Nu sunt sigur că înţeleg perfect ce înseamnă aceste cuvinte, dar consider că nu este vorba de darurile spirituale pentru că Romani 11:28 spune: „Căci lui Dumnezeu nu-i pare rău (ametameletos - irevocabil) de darurile şi de chemarea făcută”, deci, retradus: „Căci darurile şi chearea lui Dumnezeu sunt irevocabile” – Dumnezeu nu şi le va lua înapoi. În schimb, El îţi va lua cu siguranţă slujirea. Dacă ai fi director într-o companie, iar unul dintre angajaţii tăi, care este foarte dăruit şi priceput, însă leneş, el nu mai este bun de nimic şi trebuie să-l concediezi. La fel face şi Dumnezeu, noi trebuie să folosim ce ne-a dat, altfel vom fi concediaţi. Nu ne va lua ce ne-a dat, dar ne va da afară din Împărăţie – ceea ce este mult mai rău. LECŢIA: Foloseşte ce ai sau vei pierde.

Acela care foloseşte ce are va fi răsplătit:v. 17: „bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în puține lucruri, primește conducerea a zece cetăți”; v. 24: „Apoi au zis celor ce erau de față: Luați-i polul și dați-l celui ce are zece poli” – răsplată după har. Priviți ce interesant este sitemul de valorificare al lui Isus.


Pildele Domnului Isus ChristosLeneșul, temătorul, indiferentul este judecat după fapte. Activul, slujitorul, credinciosul este estimat după har. I-a fost dată o mină (un pol) și a adus zece, deci acum avea 11 poli. Pentru 1 pol investit primește conducerea a zece cetăți. Ce valoare avea un pol, sau mina grecească? Mina grecească este a 60-a parte dintr-un talant attic. Un talant atic de argint valorează 20.000 de dolari, aprox 58.000 RON. În bani românești o mină valorează 58000/60 = 967 RON (aprox. 10 milioane vechi). Pentru vremea aceea, ne informează Flavius Iosephus, ar fi fost echivalentul a trei salarii. O mină avea 60 de șecheli, iar venitul pe o lună era aproximat, în Ierusalim, la 20 de șecheli. O extimare groso-modo mă undeva la aproximativ 3000 RON – venitul de azi pe trei luni. RĂSPLATA CREDINCIOSULUI NU ESTE CONFORM CU REZULTATELE LUI CI ÎMBINAREA DEDICĂRII ( credincioşiei ) CU HARUL REGELUI

Ciclu de Predici - Pildele Lui Isus

Documents

Transcript of Ciclu de Predici - Pildele Lui Isus