Chip Asemanare Fata Masca

15
Universitatea de Artă & Design, Cluj-Napoca Facultatea de Arte Plastice CHIP ASEMĂNARE FAŢĂ MASCĂ [referat]

Transcript of Chip Asemanare Fata Masca

Page 1: Chip Asemanare Fata Masca

Universitatea de Artă & Design, Cluj-NapocaFacultatea de Arte Plastice

CHIPASEMĂNARE

FAŢĂMASCĂ

[referat]

Manoilă Malvina Ioana, Secţia: Grafică, Anul 2

Page 2: Chip Asemanare Fata Masca

CHIP, ASEMĂNARE, FAŢĂ, MASCĂdin perspectiva semioticii

[referat]

Chip & Asemănare

A fi imaginea a ceva, implică în mod automat a trimite la sau a semăna cu altceva.. Deşi distinctă, ea este destul de asemănătoare pentru a fi imagine şi nu fiinţă originală. Duplicarea poate fi asemănatoare cu originalul, sau de-a dreptul o abatere de la model. Dar, calitatea de imagine este evaluată prin capacitatea de a fi fidelă şi asemănătoare modelului.

Există două modalităţi de a produce imagini: eikastike- imagini-cópii şi phantastike- ce stimulează asemănarea aparentă. Se întrevede, aici, ideea de mimesis bun sau rău, icoană sau idol, care, însă, nu ţine de asemănare, deoarece şi idolul se aseamănă cu modelul.

În cazul unei prea mari asemănări, imaginea poate fi luată drept ceea ce îi dă naştere (cum ar fi, de exemplu, imaginea înşelătoare a oglinzii), pe când prin neasemănare, dispare aspectul de imagine şi apare impresia că imaginea este o realitate nouă. Când imaginea dispare în favoarea a ceea ce e luat drept lucrul însuşi, icoana devine idol.

„Imaginea nu conţine decât un apel la asemănare, nu asemănarea însăşi, iar în imaginea asemănarea nu e decât ecoul spectatorului care răspunde la acest apel, nu e decât reflectarea sa, pentru că ea se află în realitate în cel care deschide ochii şi ştie să îi ţină deschişi.”(A.Minazoli).Aceasta defineşte prezenţa Unului în multiplu şi a multiplului în Unu.

Aşadar, imaginea nefiind asemănarea însăşi, similitudinea omului cu Dumnezeu, se realizează prin chip. Dumnezeu în oameni înseamnă, defapt, chipul lui Dumnezeu în oameni, ceea ce exprimă această asemănare.

Umanitatea poartă amprenta originii divine. Dar neasemănarea a acoperit asemănarea, ceea ce a dus la căderea lui Adam. Prin întruparea Dumnezeului-creator în Fiul său, se creează o nouă imagine de sine prin asemănare internă (nu prin reproducere externă). I se oferă omului o imagine a lui Dumnezeu, spre a-i aminti de asemănare, pentru a-l ajuta să-şi regăsească chipul său adevărat.*

2

Page 3: Chip Asemanare Fata Masca

Capul este cea mai importantă parte a corpului omenesc,

reprezintă forţa vieţii şi sinele înalt (deoarece conţine creierul). Conţine şi ochii, nasul, urechile şi gura, care controlează simţurile şi vorbirea. Însemnele de autoritate (coroanele) sunt aşezate pe cap. În epoca medievală, capul era asociat elementului foc, datorită puterii destructive sau creative. Astfel, capul simbolizează viaţă, suflet, înţelepciune şi putere. ***

De asemenea, acesta corespunde triunghiului superior al arborelui Sefirot-urilor (din credinţa iudaică). Acest triunghi revelează însăşi esenţa dumnezeirii, prin Coroană, Înţelepciune şi Inteligenţă. În mod analogic, capul se identifică cu cele mai nobile facultăţi umane şi simbolizează divinul în om.

„Cea mai mică parte a corpului poartă în ea totalitatea Omului”, iar omul înseamnă corp, spirit şi suflet, ce nu pot fi despărţite. Fiecare parte a feţei corespunde uneia din corp, pe un plan superior. Astfel, urechile corespund picioarelor, unghiul mandibular - genunchilor, mandibula – coapsei, linia dată de osul zigomatic – gambei, nasul – coloanei vertebrale, obrajii – plămânilor, arcadele sprâncenare – umerilor şi, în sfârşit, ochii sunt corespondenţii inimii şi ai mâinilor.

În multe credinţe capul este încununat - cu floarea de lotus (în iconografia hindusă), coarnele în formă de semilună, sau aureolă (în creştinism) pentru a atrage atenţia asupra importanţei acestuia. Se crede că forma sa ovoidală face trimitere la naşterea zeităţii din el şi reîntoarcerea sa la Unu.**

3

Page 4: Chip Asemanare Fata Masca

Faţa & Masca

Imaginea dintr-un tablou este imaginea modelului. Dar portretul surprinde doar o postură, acesta nu e un dublu, ci dă imresia de a coincide cu interiorul unei fiinţe. Persoana cuiva este faţa artificială, idealizată pe care o prezintă lumii, care nu reflectă neapărat adevăratul eu. Reprezintă diferite măşti pe care le adoptăm pentru a ne ajuta să scăpăm de inhibiţii. Aceste măşti ne asigură supravieţuirea în societate şi ne apără de adevăratul nostru ego. Pot fi un ajutor folositor pentru a face faţă lumii înfricoşătoare, dar apare pericolul de identificare cu ele şi pierderea propriei identităţi.***

Pictorul reuşeşte să scoată la suprafaţă ce stătea în spatele chipului, a măştii adoptate de model, încercând să restituie prezenţa acestuia, nu fiinţa însăşi.*

Masca

Imaginea artefact este subordonată unor necesităţi de expresie,

comunicare, acţiune magică sau religioasă. Reprezentări de realităţi supranaturale, invizibile dau corp fiinţelor, le fac vizibile, sensibile.*

Măştile pot avea funcţie magică sau religioasă, pot apărea în ritualuri de trecere, sau ca şi machiaj într-o formă de teatru, pot deghiza sau să prezideze importante ceremonii, pot ajuta ca mediere între lumea aceasta şi lumea spiritelor, sau să joace un rol protector.****

4

Page 5: Chip Asemanare Fata Masca

În şamanism masca are scopul de a speria spiritele malefice şi de a conferi în mod magic trăsăturile animalului sau ale spiritului pe care îl reprezintă purtătorul măştii (dă corp fiinţei). În transa extatică şamanul devine spiritul animalului şi poate vorbi în graiul lor. Asemenea ritualuri pot atrage puteri supranaturale binevoitoare în beneficiul comunităţii.

Pictarea feţei cu motive şi obiecte cu semnificaţie tradiţională străveche, îşi are originea în ritualurile omului preistoric (la fel ca şi masca). Are ca efect transmiterea întruchipării imaginii pictate, caracterului purtătorului. Poate reprezenta un zeu, un demon, aserţiunea identităţii tribului său, sau sa fie specifică unui anumit ritual de purificare, iniţiere sau invocare a strămoşilor.***

Masca este purtată deobicei pe faţă, deşi poate fi poziţionată oriunde pe corp pentru a obţine diferite efecte. De exemplu, într-unele regiuni ale Australiei, măşti-totem gicantice acoperă întregul corp. Iar femeile triburilor Inuit folosesc măşti pentru degete atunci când spun poveşti sau dansează.

5

Page 6: Chip Asemanare Fata Masca

În Africa este folosită la ceremonii de comunicare cu spiritele şi stămoşii, iar în Oceania (unde cultul strămoşilor este foarte imporant), la ceremoniile religioase, masca e văzută ca un instrument al revelaţiei, dând formă sacrului, aducând strămoşii în prezent (reprezentarea fiinţei pentru a o face vizibilă).****

Masca tribală africană cu figuri animale, e folosită în ritualurile de tămăduiere. Vraciul invocă spiritul animalului pentru ajutor, sau transeră boala sau spiritele malefice care cauzează boala unui animal ce apoi va fi sacrificat.

Masca amerindiană suprapune o nouă identitate purtătorului, înăbuşind-o pe a sa (imaginea confundându-se cu reprezentatul). Tribul Iroquois foloseşte măşti sculptate din copaci vii, în ritualuri de vindecare.

Aztecii îşi făceau măşti din cranii umane, luate ca trofee de război. Vânătorii de capete considerau că posedarea capului victimei aducea după sine transferarea vitalităţii de la învins la învingător.***

În China se practicau ritualuri de dans şamanic pentru a mulţumii zeilor (shigong) sau pentru a proteja de spirite rele (în dansurile nuo), la care se foloseau diferite măşti expresive.

6

Page 7: Chip Asemanare Fata Masca

În Japonia, foarte apreciat era (şi încă este) teatrul nō. Acesta îşi are originea în ritualuri asemănătoare celor chinezeşti, dar s-a dezvoltat într-o artă practicată pentru divertisment. În general, presupune un joc de pantomimă cu dans şi muzică, interpretat exclusiv de bărbaţi în costume colorate, impresionante, purtând măşti cu trăsături exagerate.

În Europa, măştile erau prezente în special în timpul sărbătorilor folclorice regionale sau a unor serbări ale anotimpurilor şi reprezentau spirite ale naturii. Pentru efect se miza pe un contrast între măşti, deobicei reprezentând frumuseţea şi grotescul, dar şi nebunul. Măşti de animale, erau de asemenea destul de răspândite şi se asociau vânătorii sau ritualurilor şamanice. În Evul Mediu se practicau scenete care portretizau creaturi alegorice, uneori cu tentă moralizatoare. În cadrul lor, deseori, Dumnezeu era înfăţişat printr-o mască aurită.

7

Page 8: Chip Asemanare Fata Masca

Măştile tragi-comice erau măşti folosite la serbările dionisiace ale Greciei Antice. Reprezintă antiteticele comedia (veselie, muza Thalia) şi tragedia (destin tragic, muza Melopomene). Împreună semnifică esenţele existenţei şi intenţionează să stârnească conştiinţa despre soartă şi destin. În arta funerară romană, Cupidon purta masca tragediei. Astăzi reprezintă artele teatrale şi dramatice.***

Utilizarea rituală şi cea teatrală a măştii uneori se pot suprapune. Latinescul persona poate însemna mască sau cetăţean roman. Un cetăţean al Romei Antice putea să îşi dovedească provenienţa prezentând măştile mortuare ale strămoşilor -imagines . Acestea erau turnate în ceară şi păstrate în lararium (sanctuar). Ritualuri de trecere, precum iniţierea tinerilor membrii ai familiei sau înmormântările aveau loc în faţa acestor măşti. La înmormântări, actori jucau diferite scene din viaţa defuncţilor, purtând aceste măşti (din nou se doreşte reprezentarea unei fiinţe pentru a o face vizibilă, sensibilă, prezentă). Astfel se îmbină folosirea măştii în teatru şi ritualuri.****

Şi coiful poate fi considerat ca fiind un fel de mască. Este un simbol marţial de putere, protecţie, invulnerabilitate. În funcţie de închiderea sau deschiderea vizorului poate însemna gânduri ascunse , sau spiritualitate. Poate simboliza zeii greco-romani: Marte/Ares (războiul), Pluto/ Hades (întunericul), Minerva/ Athena (gândirea). Coiful lui Perseus (Hades) i-a oferit invizibilitatea când a ucis-o pe Medusa. Sau poate reprezenta diferite ranguri nobiliare: regalitate – aur, cu 7 sau 5 bare la vizor, pajii – aur sau argint, cu 5 bare la vizor, cavalerii – oţel cu vizor deschis, domnii – oţel cu vizor închis.***

8

Page 9: Chip Asemanare Fata Masca

Regalitatea este imaginea unui suveran absolut (Dumnezeu). Regele îşi dobândşte autoritatea de la un suzeran supranatural, iar puterea este o moştenire. „Nu regele e cel care domneşte, ci coroana, pentru că ea îl face pe rege.” Astfel, regele reprezintă un punct de intersecţie între cer şi pământ, prin coroană, un atribut al puterii.* Aşadar şi coroana funţionează precum o mască, ascunzând adevărata personalitate a celui încoronat.

Vălul este, de asemenea, un obiect care acoperă faţa. Semnifică taină, întuneric, ascunderea unui mister şi protecţie. Voalul de doliu înseamnă retagere în lumea solitară a supărării. Pe când voalul femeilor din Islam, al mireselor, al călugăriţelor arată castitate şi supunere. Este considerat a fi un simbol ambiguu, deoarece atunci când e ridicat înseamnă revelaţie, adevăr, cunoaştere.***

Măştile mai pot fi folosite în ascunderea identităţii personale. Măştile de Semana Santa, numite Capirote, la spanioli, sunt folosite cu acest scop.

Măştile membrilor Ku Klux Klan vroiau să promoveze o imagine intimidantă.

9

Page 10: Chip Asemanare Fata Masca

Membrii grupului Anonymous poartă maşti precum cea din filmul “V for Vendetta” atunci când protestează.

Iar, câteodata, măştie pot fi purtate chiar drept pedeapsă. Masca “ruşinii”, deobicei cu urechi de măgar, îi era dată unui elev neascultător. Şi masca de fier era utilizată în tortură. Acestea îl privează pe purtător de identitatea lui sau, dimpotrivă, vor să arate adevărata sa personalitate la suprafaţă.

În ziua de azi, măştile sunt folosite la diferite carnavaluri şi sărbători, datorită misterului şi puterii ce o exercită asupra purtătorului şi a privitorilor.****

10

Page 11: Chip Asemanare Fata Masca

Concluzie

Această largă prezentare a simbolisticii şi importanţei măştii în întreaga lume, nu poate să nu ridice întrebări: „De ce este omul atât de obsedat de reprezentarea chipului?” şi „De ce alege omul să îşi ascundă chipul după diferite măşti?”.

Poate tocmai pentru că există în conştiinţa sa ideea că este creat „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Omul este neîncetat în căutarea adevăratei sale naturi, încă de la căderea lui Adam. Din această cauză îşi asumă diferite măşti (vizibile sau invizibile), care să îi ascundă personalitatea (măşti care ascund identitatea, măşti-atribute ale puterii), uneori să ii ofere una nouă, mai dezirabilă, mai potrivită momentului sau chiar să îi demaşte interioritatea(în cazul maştilor ruşinii).

Masca poate ţine loc adevăratului chip, până când omul îl va regăsi, şi-l va reaminti, până când chipul său va exprima din nou esenţa divină.

11

Page 12: Chip Asemanare Fata Masca

BIBLIOGRAFIE:

* Filosofia imaginii-J.J.Wunenburger:

** Annick De Souzenelle – Simbolismul corpului uman

*** Semne şi Simboluri-Claire Gibson, Ed. Aquila,1993

**** http://en.wikipedia.org/wiki/Mask

12