CHINA vs INDIA, cine se va dezvolta mai repede ?

China si India vor deveni mari puteri mondiale, iar globalizarea va fi sinonima cu asianizarea. Autorii raportului “Maping the Future" , publicat de Consiliul American de Informatii, avertizeaza ca dupa 30 de ani de unipolaritate americana vor aparea din Asia doi noi jucatori globali, China si India, care vor pune la incercare puterea Statelor Unite.

Secolul al XXI-lea va fi asiatic, asa cum secolul al XIX-lea a fost al Germaniei si XX al Statelor Unite. Impactul noilor puteri globale, China si India, asupra raporturilor internationale va fi comparabil ca dramatism cu acela provocat de Germania si Statele Unite in secolele precedente, avertizeaza raportul.

Asociatã si partial explicatã de factori precum exotismul celor douã state „dragon” si „elefant”, impresionantele lor atribute structurale de putere, precum mãrime populationalã (tradusã militar în efectivele fortelor armate si economic în dimensiunile fortelor de muncã) sau suprafatã, sau respective fulminanta lor dezvoltare economicã din ultimii ani, profilarea lor tot mai accentuatã în ultimii ani ca jucãtori de anvergurã globalã explicã interesul în crestere exponentialã pentru China si India la toate nivelurile si în multiple sfere de activitate, de la cea jurnalisticã de profil la cea a strategilor si decidentilor politici si militari, sau de la cea academicã la cea a comunitãtii internationale de afaceri.

În acest context, opinia dominantă şi uşor recognoscibilă prognozează că factorul-cheie în modelarea configuraţiei de putere şi a dinamicii sistemului internaţional tot mai vizibil multipolar va fi evoluţia relaţiei dintre cei doi „giganţi” asiatici China şi India. Într-un remake spectaculos al „Marelui Joc” – celebra etichetă atribuită în urmă cu un secol de către Rudyard Kipling încleştării imperiale anglo-ţariste din aceeşi regiune, numeroşi observatori aparţinând fie nominal, fie implicit, familiei realiste de gândire din disciplina relaţiilor internaţionale anticipează pe termen mediu configurarea unui system internaţional multipolar structurat ca o „balanţă de putere” între două blocuri. Primul s-ararticula în jurul perechii Rusia-China şi ar grupa inter alia, ca poli secundari de putere, Iranul, Pakistanul şi grupul statelor Asiei Centrale „clasice” (recte cele 5 republici musulmane ex-sovietice) – state actualmente reunite aproape complet sub umbrela instituţională a Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai (SCO, Shanghai Cooperation Organization). Contrapus, al doilea bloc ar gravita în jurul celor doi poli majori SUA şi India, extins fiind la rândul său cu alţi poli secundari precum Japonia sau Coreea de Sud, în vreme ce Uniunea Europeană ar ocupa, în funcţie de sursa interpretării, fie poziţia de „balansier” (balance-holder) între cele două blocuri, fie pe cea de stat integrat celui de-aldoilea bloc. În această grilă interpretativă, dinamica internă viitorului sistem cu patru poli

majori de putere va consemna, în tiparul dihotomic amiciţie-inimiciţie, relaţii de cooperare intra-bloc şi respectiv de competiţie inter-blocuri, ultimele manifestate în forma a ceea ce s-ar putea numi „rivalităţi încrucişate”: SUA vs. Rusia, China vs. SUA, India vs. China. Dintre acestea, cvasitotalitatea opiniilor o identifică pe cea dintre SUA şiChina drept principala axă de competiţie, în vreme ce rivalitatea dintre SUA şi Rusia, ipostaziată ca recrudescenţă episodică a antagonismului dintre superputerile Războiului Rece, este considerată a se estompa gradual pe măsura depăşirii actualului context alcreşterii preţului gazelor naturale care a fost instrumentalizat de Moscova ca „armă geopolitică”. În condiţiile suplimentare în care relaţia Rusia-India nu poate fi încadrată înmod pertinent unui tip conflictual de interacţiune (ba dimpotrivă, dacă se ia în considerare factorul istoric al tradiţionalei cooperări dintre Moscova şi New Delhi), ultima rivalitate – cea prezumptivă dintre China şi India - va fi crucială în menţinerea echilibrului intern dintre cele două blocuri ale sistemului. Altfel spus, o rivalitate între China şi India este necesară în menţinerea echilibrului, sau, şi mai explicit, după pierderea influenţei lor temporar instituite în Asia Centrală după 11 septembrie 2001, Statele Unite au nevoie mai mult decât oricând de o Indie de partea lor şi opusă Chinei îndemersul strategic decelabil sotto voce în ultima Strategie Naţională de Securitate a SUAde a balansa capabilităţile şi influenţa însumate ale Chinei şi Rusiei.

Vizitele recente din partea unor lideri si oficiali din Statele Unite, Franta, Germania si Rusia au reliefat ascensiunea Indiei. Aceste tari bogate vad India ca partener de comert cu un potential enorm. Desi nu a atins inca performantele financiare ale Chinei – in prezent economia cu cea mai rapida crestere din lume – potrivit unor analisti, India prezinta un potential pe un termen si mai lung pentru o crestere rapida. Lideri ai ambelor tari au discutat crearea unei piete comune chinezo-indiene bazata pe modelul Uniunii Europene. Desi numai o idee in prezent, daca va fi realizata, aceasta va fi cel mai mare sistem economic din lume, gazda a aproximativ 2.5 miliarde de consumatori – aproximativ 40% din rasa umana (sau 3 din 8 oameni de pe pamant)!

De secole, China a reprezentat o mare civilizatie, care a depasit restul lumii in arta si stiinta, pentru ca in secolele xix si xx sa fie tulburta de miscari civile, foamete, dezastre militare sau ocupatii straine. Astazi toti ochii sunt indreptati asupra Chinei, pe cale sa devina o superputere economica globala daca lucrurile vor evolua in continuare pe traiectoria actuala.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, comunistii sub conducerea lui Mao Tzedong, desi au asigurat suveranitatea Chinei, au impus un control strict asupra tuturor apectelor vietii economice. Dupa 1978, Deng Xiaoping, a introdus gradual reforme orientate spre economia de piata si adescentralizat procesul de luare a deciziilor. Din 1978 si pana in 2000 productia a crescut de patru ori. Simultan s-au inregistrat si schimbari structurale: reformele au stimulat aparitia unui sector privat dynamic, care isi adjudeca in present mai mult de jumatate din productia industriala si contribuie cu doua

treimi la formarea PIB. Politica portilor deschise a fost initiate in 1979. Controloul politic este inca puternic, in timp ce cel economic salbeste continuu.

De cateva zeci de ani steaua Chinei nu inceteaza sa mai urce spre orizont, insa de acum inainte trebuie sa tina cont si de ascensiunea Indiei.

In 2003-2004, China a inregistrat un progress intre 9.1 si 9.5% pe an. India a atins varful de 8.5% in 2003-2004 cu ajutorul unui muson foarte generos care, mai putin abundent in 2004-2005 n-a permis decat o crestere de 6,9%

La orizontul anului 2050, unele progonze aseaza China pe primul loc in economia mondiala urmata de SUA, India, Brazilia si Rusia.

Este vorba de un raport Goldman Sachs dat publicitatii la sfarsitul anului 2003 si citat de Wall Street Journal, conform caruia Brazilia, Rusia, India, China (BRIC) ar putea sa depaseasca puterea combinata a grupului celor sase: SUA, Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie. Ele vor deveni cele mai attractive regiuni de pe glob pentru investitiile directe si de portofoliu.In prezent, economiile BRIC reprezinta mai putin de 15% din marimea G8, dar in 2025, conform raportului, ar urma sa ajunga la jumatate.

Prognoza Goldman Sachs indica faptul ca in 4 ani China va depasi Germania, in 2015 Japonia si in 2039 SUA. In 30 de ani economia Indiei nu va fi depasita decat de SUA si China, iar Rusia va depasi Germania, Franta, Italia sau Marea Britanie.

Tarile cele mai puternice nu vor avea insa si veniturile cele mai ridicate. Astfel, conform prognozei, in 2050 venitul pe locuitor va fi de 80000$ in SUA, 49000$ in Rusia, 49950$ in Germania, 405999$ in Italia, doar 31300 in China, 26.600 in Brazilia si 17400 in India.

Dominic Wilson, unul dintre autorii raportului mentionat, considera ca in momentul respective atat puterea economica, cat sic ea financiara vor fi pierdute pentru actualele puteri. Doar SUA se va regasi prinsa intre China si India.

Prognozele nu au fost elaborate prin concentrarea asupara ratelor de crestere economica ale celor patru tari in curs de dezvoltare amintite, ci mai mule pe proiectiile demografice, pe un model de acumulare a capitaluluisi pe tendintele de crestere ale productivitatii muncii, calculandu-se castigurilein PIB si veniturile pe locuitor precum si evolutia monedelor nationale.

Pentru urmatorii 50 de ani autorii presupun ca PIB va creste cu o medie anuala de 3,8% pentru Brazilia, aproape 6% pentru India, 4,7% pentru China si 3,2% pentru rusia, in parallel cu cresterea valorii monedelor nationale ale celor 4 tari.

Pentru America cel putin perspectivele nu sunt intru totul negre, deoarece, desi SUA vor inceta sa mai fie singura forta dominanta din economia globala, comertul lor va profita de pe urma cresterii cererii de marfuri si servicii ale noilor puteri.

Desi aceste patru natiuni, cu precadere China, sunt adesea private ca principali concurenti SUA, pe termen lung va fi mai important faptul cea ele vor genera o parte substantiala din cresterea cererii mondiale.

Cele patru tari au conform prognozelor pentru 2003 un PIB de 2,750 mld $ comparative cu cele 21.250 mld $ insumate de grupul celor 6. Dar, conform raportului, peste 5 ani cresterea anulala a celor patru va fi mai mare decat pentru G6 si de doua ori mai mar decat in present.

O mentiune ce nu trebuie omisa (si fara de care modelul nu ar mai da acelasi rezultat) este ipoteza ca toate cele patru tata isi vor mentine politica si vor dezvolta institutiile care sprijina cresterea.

Conform aprecierilor lui Geoffrey Dennis, specialist pentru strategii in pietele emergente de la Smith Barney, cea mai mare provocare pentru China este sa se indrepte spre o economie de piata complet libera, in timp ce pentru Rusia va fi sa se desprinda de puternica ei dependenta de petrol si gaze naturale, creand o societate de consum. Pentru India cea mai urgenta necesitate este cresterea nivelului de trai pentru imensa sa populatie, in parallel cu reducerea interferentelor guvernului in economie care sunt inca

mult prea mari. Desigur ca autorii au recunoscut ca prognozele pe un orizont asa de larg de timp nu pot fi precise, mai ales din cauza interferentei politicii si structuri, dar acesta este o posibilitate ce nu poate fi ignorata.

Dar mai exista si o a doua superputere in devenire –India, care s-a inscris pe linia unei cresteri rapide si care, din multe puncte de vedere, are toate sansele sa ajunga sau chiar sa depaseasca performantele chineze in ultimele decenii.

Conform studiului American, elaborate de Goldman Sacs in 2003, India va putea fi a treia putere mondialadupa SUA si China in mai putin de 40 de ani.

Atat China cat si India sunt tari sarace si destul de inapoiate din punct de vedere economic, dar sunt uriase si pline de talent si ambitie.

Ca populatie sunt comaprabile: China are in jur de 1,3 miliarde de locuitori, iar India circa 1,1 miliarde.(estimare iulie 2004-CIA_ the worldfactbook). Facand o paramteza, pronozele Onu indica o populatie de 9,3 milioane de locuitori ai lumii in 2050. Cresterea anuala luata in calcul este de 1,3%, circa 77 milioane de noi locuitori, dintre care jumatate se vor naste in 6 tari: India, China, Pakistan, Nigeria, Bangladesh si Indonezia. In schim in multe tari bogate populatia va scadea drastic, la fel ca si in Europa de Est, inclusive Rusia si Ucraina, unde unele tari vor pierde pana in 2050 intre 1/3 si ½ din populatie datorita ratei foarte scazute a natalitatii, duratei relative saczute de viata si emigrarii. La polul opus populatia din cele mai putin 48 de tari dezvoltate e va tripla.

Revolutia din economia chineza a fost si este un fenomen uimitor. In 1980 erau un milliard de chinezi cu 450$/locuitor in medie, dar azi, desi numarul lor a crescut cu 300 milioane, veniturile sunt mai mult decat duble. In spatele acestei realizari sta cel mai mare boom investitional inregistrat vreodata in istorie- pester 50 miliarde de$ intra in China annual, fiind greu de gasit vreo companie transnational care san u se fi implantat in china.

Pentru India, anii ’80 au fost de importanta cruciala- era perioada guvernarii lui Rajiv Ghandi in care a demarat lungul si durerosul proces de deschidere. Cresterea medie a urcat pe parcursul unui deceniu de la 3,5% la 5%. Criza financiara di 1991 a propulsat un pachet de reforme mai adanci si mai rapide, astfel ca s-areusit atingerea unui ritm de crestere de 6%.

Doar cu un deceniu in urma cele doua economii se putea spune ca sunt comparabile, pentru ca in present China sa isi fi depasit vecina cu mult.

Intre doua tari exista si deosebiri si in modul in care abordeaza viitorul. China, cu toata imensa ei varietate regionala este motivate puternic de un sentiment de indentitate etnica si culturala. India, in contrast, este dezbinata de tot felul de neintelegeri entice si religioase. China este convinsa de destinul sau de a deveni o superputere, in timp ce modul de gandire Indian este o alternanta intre indoiala si supraincredere. Aceste atitudini sunt alimentate de rezultatele ultimilor 20 de ani, in care China a avut numai succese, in timp ce India s-a confruntat cu numeroase nerealizari.

Daca ne uitam pe evolutia tarilor straine reiese calr ca India este depasita de China. Experti atrag insa atentia ca tatisticile ambelor tari lasa loc de dubii in privinta exactitatii detelor, pentru ca, in cazul Chinei, de multe ori datele nu corespund celor aggregate la nivel national, iar in cazul Indiei, statisticile subestimeaza investitiile. Exista experti care considera ca, desi conform datelor oficiale, China primeste de 10 ori mai multe investitii straine, raportul real este aproape de 1 sau 2.

Desigur ca prognozele difera de la expert la expert, insa toti considera ca, la mijlocul acestui secol, India si China se vor situa pe primele trei locuri in ierarhia mondiala. Pe ce loc va fi fiecare dintre ele ramane de vazut, evolutiile fiind influentate, intre altele, si de problemele de securitate si de mediul de afaceri.

Riscul geopolitic este inalt atat in India, cat si in China. Desi nu mai pare probabila intoarcerea razboiului de granite di 1962, fiecare din aceste puteri asiatice sta sub nesiguranta amenintarilor nucleare din regiune. China trebuie sa resolve conflictul cu Taiwanuul, iar pericolul nord-coreean este chiar la granita sa. India este inca antrenata in disputa sa cu Pakistanul, in care este prezenta si amenintarea nucleara.

In 1980 India era una dintre cele mai restrictive reglementate economii din lume. Astazi, dup un sfert de secol de reforme, este tot excesiv reglementata. Pentru un exportator Indian povara taxelor indirecte este proape dubla decat cea suporatat de omologul sau chinez. La care se aduga labirintul reglementarilor privind, de exemplu licentele sau angajarile si concedierile, care maresc costurile, descurajand investitorii. In plus, cerintele autoritatii locale, de stat se suprapun, cocurand pentru intaietate, ceea ce creeaza o senzatie suplimentara de nesiguranta, daunand afacerilor. China este la fel de afectata de coruptie ca si India. Obtinere unei licente necesita si costuri “nedeclarabile“, dar in China neiguranta politica este mult mai redusa si se poate pe o stabilitate mai mare a reglementarilor.

China reprezenta aproape 30% din productia globului in 1820 fata de 7% in 1950. Astazi e in jurul a 20%. India care, pana in secolul al xix-lea, era unul din polii comertului mondial a scazut la 2% in 1950 si la 0.8% in 1980 pentru a ajunge astazi la 0.8%. Aceasta intrare in scena creeaza multe incertitudini asupra unei viitoare dezvoltari. In China, semnele de intrebare privesc, in special, institutiile politice si impactul lor asupra economiei. Pentru India drumul de a ajunge China se anunta inca lung. Comertul sau exterior este inca inferior celui al Thailandei sau al Malaiesiei.

Inegalitati

Succesul Chinei se rezuma in cateva cuvinte: Deng Xiaoping si Hong Kong. Ultimul a jucat un rol decisiv, fiind numit “micul timonier”. Reformele ar fi fost cu siguranta intreprinse, insa fara amploarea pe care acesta le-a insuflat-o. Totul a fost refacut: cadrul politic, sistemul juridic, conditiile vietii, societatea. Chiar daca Deng Xiaoping nu a avut succesori de acelasi calibru, miscarea s-a transmis si transmisia puterii s-a facut fara greutati, prin Jiang Zemin 1997-2002 si Hu Jianto dupa aceasta data.

Hong Kong-ul si, prin extensie, “ceilalti chinezi” (cei din Taiwan, Singapore, Thailanda) au jucat un rol capital in doua privinte. In primul rand au furnizat doua tteimi dininvestitiile private directe. Reteaua astfel create a jucat un rol important in industria ansamblajului si in export. In al doilea rand, o mare parte din bunurile astfel produse, tv, dvd, materiale de birou, aparate de fotografiat, produse electronice diverse au inundat pietele occidentale si au intrat in tarile dezvoltate. Din 1990 la 2003, exportul de bunuri electronice si electrotehnice a urcat de la 11% la 40% din exportul total, in timp cea exportul de articole textile a scazut de la 32% in 1990 la 22% in 2003. Firmele japoneze si occidentale incep sa promoveze si ele ceasta politica a ansamblajului.

China benefeciaza de pozitia sa in inima Asiei orientale, unde Coreea de Sud, Singapore, Malaesia, Thailanda constitue importanti parteneri comerciali.

India nu beneficiaza de nici unul dintre aceste avantaje. Sistemul politic de aici este diferit. Conducatorii nu au aceeasi greutate ca in China. India nu a avut un Deng Xiaoping al sau, iar diaspora indiana este mult mai dispersata decat cea chineza, concentrata in Asia orientala, si are mai putin de jumatate din numarul de mari intreprinderi comparabile cu cele chineze.

In plus, chinezii au stiut sa atraga mai bine intreprinderile straine, oferind mai multe avantaje, simplificand formalitatile administrative. Pentru a crea o uzina in India este nevoie de zece autorizatii si 90 de zile, spre deosebire de sase premise si 30 de zile in China.

Statistici

Avansul Chinei este evident, privind si numai cifrele comertului exterior: 150 miliarde de dolari, fata de 186 miliarde de dolari pentru India. Desi China afiseaza o crestere de 9.5% pe an contra 5.5%-6.5% a Indiei, cifrele chineze au fost “umflate” si cele reale sunt probabil inferioare cu unul sau doua puncte.

Alt punct demn de luat in seama este cresterea reala a investitiilor private straine. Din 1978 in 2004, cifra de 560 miliarde ascunde “rotirea” capitalurilor care ies din China prin mijloace, mai mult sau mai putin, corecte si reintra sub forma de investitii straine, beneficiind astfel de avantajele accordate. In mod special sunt suspecte investitiile care vin din Antile. Rotirea investitiilor poate corespunde, conform Bancii mondiale unui procent de 25%- 30% din total, economistul chinez Xiao Geng avansand chiar procentul de 40%. In aceste conditii, fluxurile reale se pot situa intre 330 si 450 de miliarde de dolari.

In ceea ce priveste India, volumul total avanseaza dupa 1980 spre 40 miliarde de dolari, carora li se adauga transferurile de deviza facute de muncitorii indieni aflati in strainatate, adica 25 miliarde pe an pentru Orientul Mijlociu, Marea Britanie si Statele Unite si 33 de miliarde de depozite effectuate de iindieni in strainatate.

India conduce jocurile in materie de bursa, incepand cu cea din Bombay. In 2004-2005, investitiile de portofoliu ating 9 miliarde de dolari. Cea din Sanghai, deosebit de importante inainte de 1949, au disparut pentru a renaste in 1990. Una noua a fost create in Shenzhen, zona speciala situate in fata Hong Kong-ului. Si una si cealalta las ade dorit in privinta performantelor, avand in vedere ca bursa din Bombay si-a atins apogeul in 2005. Este important sa subliniem ca, investind 40% din PIB-ul sau, China asteapta o crestere asemanatoare celei a Coreii de Sud din anii 1970, avand in vedere ca aceasta nu investise decat 25% din PIB-ul sau. Acest lucru indica o mare risipa. India a realizat o mai buna performanta deoarece, cu 25% ea realizeaza o crestere de 5,5%-6,5% pe an. Primul ministru chinez al mediului n-a ezitat dealtfel sa recunoasca intr-un interview publicat de “Der Spiegel” ca, pentru a produce bunuri in valoare de 10000 de dolari este nevoie de sapte ori mai multe resurse ca in Japonia si, probabil de trei ori mai multe ca in India.

Diferente structurale

China urmeaza drumul calsic parcurs de tarile dezvoltate astazi. Partea din PIB reprezentata de agricultura coboara in favoarea industriei si, intr-o masura mai mica a serviciilor, care nu depasesc inca industria, cum este cazul in faza de dezvoltare atinsa in

occident. In revansa, procentul detinut de comertul exterior - 60% - este foarte ridicat in comparative cu Japonia si Statele Unite. In India , in ciuda acceleratiei cresterii economice partea industriei nu se mareste. Cat despre comertul exterior, el reprezinta 23% din PIB. Reculul agriculturii s-a transferat mai mult serviciilor decat industriei, lucru care a avut un impact negative asupra gradului de angajare si numarul de angajati din sectoarele organizate ale industriei nu s-a mai marit de zece ani. In numeroase uzine numarul efectivelor a fost redus si intarzierile din reforma asupra legislatiei muncii franeaza angajarea personalului. Cresterea mare a serviciilor se reflecta in balanta de plati. Aproape inexistente in 1990, exporturile de servicii, mai ales in informatica si turim, ating 25 de miliarde de dolari in 2003-2004 fata de exporturile de marfa in valoare de 65 miliarde de $. In China acestea reprezinta 46 miliarde $, respective 438 miliarde $.

Progresul tehnologiei informatice si a altor servicii nu pot compensa in materie de locuri de munca cresterea prea lenta a industriei. Chiar daca tehnologia informatica ar atinge 87 de miliarde $ in 2007, ea nu ar genera decat 2,2 milioane de locuri de munca. Chiar luand in considerare rapida crestere a celorlalte servicii (turism, restaurante, banci), pare indoielnic ca India poate evita perioada de tranzitie pe care au traversat-o tarile occidentale si Japonia.

Alta diferenta este reprezentata de populatie. Gratie politicii “copilului unic” cresterea demografica a Chinei a scazut la 1% pe an (populatie totala: 1,3 miliarde), in India ea fiind de 1,6%-1,7% pe an (populatie totala 1,1 miliarde). Incetinirea demografica a contribuit la cresterea nivelului de trai in China, dar in 20-30 de ani, conform “The Economist” raportul intre salariati si pensionari va fi de 6 la 2 creand o colosala presiune financiara intr-o tara in care PIB pe locuitor va fi inca scazut.

In India incetinirea cresterii demografice are mari variatii. In statele cele mai sarace (Bihar, Uttar Pradesh, Madhya Pradesh, Rajasthan) au o crestere de 2%, in timp ce venitul pe cap de locuitor ete foarte mic si creste mult prea incet. Dar situatia in statele din sud este mai satisfactoare.

De-alungul anilor populatia urbana a celor doua tari era comparabila. Consecinta a unei industrializari intense, China numara astazi 40% citadini fata de numai 28% in India. In cea din urma se inregistreaza o decelerare a cresterii populatiei urbane dupa 1980, in ciuda accelerarii progresului economic.

Intr-un context diferit ambele tari acuza un mare deficit al populatiei feminine. Raportul sexelor pentru 1000 de baieti este de 855 fete in China si 917 in India (recensamant 2000 si 2001).

Educatie

Educatia e mai dezvoltata in China cu 90% alfabetizati fata de India cu 65%. In fapt, sistemele scolare si sanitare sunt degradate In satele chineze la sfarsitul epocii Mao Zedong. In schimb, invatamantul universitar a facut progrese spectaculoase. Ramane insa un drum lung de parcurs pentru a repara stricaciunile suferote de universitati inainte de reforme,mai intai violentele zdruncinari din 1957-1961 si acopmaniate de indepartarea a multor cadre de invatamant “ce nu respectau sistemul”. Au urmat apoi ravagiile “Revolutiei culturale’(1966-1976) in timpul careia universitatile au fost tulburate sau , pur si simplu, inchise. In anii 1950-960, studentii si cadrele tehnice didactice trimisi in URSS sa invete n-u fost prea numerosi: 7500 studenti si 38000 cadre tehnice. In anii urmatorii foarte putini tineri au putut studia in strainatate.

Astazi se numara 12 milioane de studenti in universitatile din China, fata de 9,5 milioane in India. Pe de alta parte 580000 de tineri chinezi au plecat in strainatate intre 1978 si 2001, si au revenit doar 160000 in 2003. In 2002, erau in SUA 63000 de studenti chinezi si 67000 indieni.

In India sistemul universtiar care pleca deja de la un nivel mai inalt, dupa independenta din 1947, s-a dezvoltat fara rupturi. Este adevarat ca un mare numar de scoli sunt mediocre, dar o parte din scolile de ingineri, multe scoli de afaceri si diverse departamente in stiinte umane constitue centre de excelenta de nivel occidental. Din cele 200 cele mai bune universitati ale lumii numai 3 sunt chineze si doar una indiana, dupa ”London Times- High Education Supplement”.

China este pe cale de a se dota cu cadre stralucitoare in industrie, invatamant si administratie publica. Dar, dupa cum releveaza “The Economist” este vorba de prima generatie,care n-are modele inaintea sa. Numarul lor e inca insuficient. Firmele straine se

plang fie de puncte slabe in management , fie de lipsa cadrelor calificate, care trebuie platite din ce in ce mai scump pentr ca dupa un an sau doi san u fie atrease de un alt angajator care plateste un salariu superior. Nici unul din acesti factori nu a incetinit cresterea economica, dar lipsa personalului calificat reduce optimismul previziunilor multor firme multinationale .

In India succesul spectaculos al tehnologiei informaticii este rezultatul direct al formarii personalului superior. Dupa Francois Lemoine( membru CEPII), in industrie marile companii private se situeaza in privinta gestiunii si a conduitei afacerilor la un nivel comparabil cu firmele multinationale occidentale sau japoneze, deoarece au o baza mai solida si o mai mare experienta internationala decat intreprinderile chineze.

In India multinationalele, clar mai putin numeroase decat cele din China, n-au nici o problema in a recruta personal local, care adesea conduce intreprinderea. Acest lucru nu e posibil si in China. In 2001, spre exemplu, Nestle pentru o cifra de afaceri asemanatoare in cele doua tari, arecurs la 12 expatriati in India, fata de 113 in China. In 2004 raportul era de 18 la 60 pentru India cu o cifra de afaceri reprezentand 50% din cea a Chinei.

O alta performanta a Indiei; daca sanatatea publica este adesea de un nivel scazut, clinicile private, excellent echipate, sunt din ce in ce mai numeroase si au medici locali excelenti. In 2002, 150000 de pacienti straini au facut operatie pe cord deschis in India pentru 4400$ fata de 70000 in SUA.

Investitii private straine si eforturi locale

In sectorul tehnologiilor avansate investitiile private in China acopera doua treimi din importuri, mai ales in industria ansamblajului si trei sferturi din exporturi. Tendinta in crestere a firmelor straine de a prefera filiale in care detin 100% nu favorizeaza difuziunea tehnologiilor si augumenteaza saltul dintre comertul de inalta tehnologie dintre firmele chineze si cele straine. O data cu intrarea Chinei in Organizatia mondiala a comertului pondera investitiilor straine in servicii se va mari si va juca un rol si mai important. In 2005 s-au deschis multe banci occidntale. Pentru toate aceste motive, Young Zhang afirma in “China Daily” ca trebuie sa reducem avantajele accordate strainilor.

Sectorul privat chinez se dezvolta din ce in ce mai mult depinzand de cel public. In 2004 el numara 3,4 milioane de intreprinderi reprezentand 47 milioane de angajati, 63% fiind concentrate in zonele de la tarmuri si la Pekin.

Economia indiana a crescut cu o medie de aproximativ 6% in fiecare an in ultimul deceniu si 8% pe an in ultimii trei ani – printre cele mai rapide rate din lume. Ea dispune de o clasa de mijloc in crestere si un produs intern brut in crestere, la fel ca si exporturile, rata de angajare si investiile straine. Aceasta este dublata de o bursa de valori bubuitoare (valoarea indexata mai mare cu o treime in 2005 si cu 200% din 2001), o datorie externa scazuta si rezerve mari de moneda straina.

Economia Indiei este impartita intre agricultura (care reprezinta un sfert din PIB), manufactura (un alt sfert) si sectorul serviciilor high-tech, care reprezinta acum jumatate din PIB. Straduindu-se sa devina “o superputere informationala”, ea spera sa sara peste pasul intermediar al dezvoltarii industriale care a precedat marsul altor natiuni in Era Informationala.

Companiile stiintifice si ale tehnologiei de informatii din lume deschid laboratoare de cercetare si dezvoltare in India – peste 100 in ultimii cinci ani. Un pilon principal al noii economii este dezvoltarea software-ului. Afacerile din lume se bazeaza pe India pentru serviciul de relatii cu clientii – apeluri din intreaga lume sunt directionate catre call center-urile din orase indiene ca Bangalore. Alte piete in dezvoltare includ cercetarea in domeniul farmaceutic si al biotehnologiei. In prezent, majoritatea companiilor americane de top trimit o parte a muncii lor de IT in India, si exista putine dovezi ale unei incetiniri ale acestui trend.

Lumea afacerilor priveste si ea in directia Indiei. Absolventii programelor de afaceri ale tarii sunt extrem de ceruti in corporatiile multinationale, fiecare clasa de absolventi beneficiind de un salariu mediu mai mare mare decat cea anterioara. Cei care obtin diplome MBA la scoli precum Institutul Indian de Management se pot astepta acum la salarii de pornire mergand de la 75.000 de dolari la firme indiene si pana la 200.000 in afara tarii. Este comparabil cu salariile absolventilor celor mai mari scoli de afaceri americane cum ar fi Harvard, Stanford si Dartmouth – o dovada a valorii de piata a talentului indian in aceasta zona de studiu.

Pe masura ce influenta sa a crescut, India a acordat o mare prioritate si imbunatatirii capacitatilor sale militare. New Delhi nu s-a alaturat celor 187 de tari care au semnat Tratatul de Non-Proliferare Nucleara (NPT) si aparea pe ecranul radar al lumii ca fiind o natiune inarmata nuclear in mai 1998, odata cu detonarea a cinci focoase in desertul din apropierea granitei cu Pakistanul. Aceasta actiune a deranjat multe guverne din lume, bineinteles incluzand aici si Pakistanul, care a raspuns si el cu teste nucleare proprii.

Aceasta pozitie a fost punctul de turnura din care India a pornit in cautarea unui program de armament nuclear complet. Conform Buletinului Oamenilor de Stiinta din domeniul Atomic, noi testari ale unor rachete nucleare au avut loc in vara lui 2004; de atunci Ministerul Indian al Apararii a alocat fonduri in valoare de 2 miliarde de dolari anual pentru construirea a 300-400 de arme in urmatorii 5-7 ani.

India mentine o politica nucleara de “nu lovesti prima” si spune ca isi doreste numai suficiente arme nucleare cat sa poata opri agresorii. Presedintele american George W Bush, a anuntat, in timpul unei vizite in martie 2006 a premierului indian Manmohan Singh, cooperarea dintre cele doua tari in sfera programelor nucleare civile si a numit India o tara “responsabila” din punct de vedere nuclear (Der Spiegel). Aceste masuri au tras o linie diplomatica americana intre India si alte natiuni care au spus nu participarii la NPT, cum este cazul Coreei de Nord si al Iranului. Indiferent de aspiratiile sale nucleare tara are o lista lunga de cumparaturi. Anul trecut, si-a anuntat planurile de a construi primul portavion pus pe mare de o tara in curs de dezvoltare, si de a lua in leasing doua submarine nucleare din Rusia. America a discutat deschis vanzarea de nave marine, avioane de lupta, avioane de patrula si elicoptere catre India. Un fost ambasador al SUA in India a opinat “Bineintels ca ar trebui sa vindem armament avansat Indiei. Armata indiana de un milion de oameni chiar lupta, spre deosebire de armatele post-moderne ale multora dintre aliatii nostri europeni” (The Economist).

“Go global”

Acesta este noul slogan care, in China insoteste investitiile in strainatate si achzitia de firme straine. Se numara deasemenea circa sapte mii de firme chineze deschise in aproape o suta de tari. Aceeasi tendinta se manifesta si in India de aproape un sfert de secol.

Cele doua tari incearca sa faca achizitii financiare in sectorul materiilor prime care le lipsesc, petrol si gaze pentru amandoua, fier, alte resurse miniere si paduri pentru China. Aceasta se intereseaza de petrolul din Sudan si, ca si India, de cel din Iran si de gazul sau. Ea negociaza cu Venezuela si cu Kazakstan. Pekinul este in concurenta cu Japonia pentru proiectia de conducte ce pleaca din Siberia. India negociaza gazul si petrolul cu Libia, Vietnam si Myanmar si petrolul cu Iran. Proiecte de conducte de gaze traverseaza Bangladeshul si Pakistanul. Ambele tari incearca sa-si reduca dependenta de Orientul Mijlociu avand in vedere ca deficitul lor de gaz si petrol nu inceteaza sa creasca.

Coform sloganului “go global”, Tata Motors a cumparat diviziunea de camionane a Daewoo(Coreea de Sud) si va crea un lant de montaj de masini in Africa de Sud. De ceva timp, grupul Birla detine un numar notabil de uzine textile din Asia de Sud-Est si 30% din profituri vin din filialele sale aflate in 18 tari. Firmele farmaceutice indiene isi formeaza 30% din cifra de afaceri in strainatate.

Mari companii chineze, mai mult sau mai putin private, sau aflate in intregime in mana statului, au fost infiintate in cele doua Americi, in Asia si in Europa. Lenovo a cumparat diviziunea de calculatoare personale de la IBM. Compania Haier (aer conditionat, frigidere) ofera un miliard de dolari pentru a cumpara Maytag si Cnooc(petrol si gaz) vrea Unocal pentru 19 miliarde $, ceea ce a declansat o opoztie vie a SUA. Chery and Geely care-si vand masinile in China se pregatesc sa atace pietele occidentale. Saic(Shanghai automotives) in jointes veintures cu Volkswagen si General Motors si-a cumparat concurentul, Ssang Young din Coreea de Sud. In acest timp TCL semneaza un accord cu Thompson si Bao Steel pentru proiectarea unei otelarii in Brazilia.Companiile din India si China isi indreapta atentia spre firme din Europa. Producatorii din cele doua tari isi doresc sa consolideze relatiile cu firme de pe continentul european pentru a avea acces la tehnologia acestora. Tata Motors, una dintre cele mai mari ompani indiene, producatoare de masini si componente a cumparat un pachet de 21 la suta din actiunile firmei spaniole constructoare de autobuse Hispano Carocera. Aceasta asociere ii faciliteaza companiei indiene accesul la capacitatile europene in materie de design si tehnologie. Mahindra&Mahindra, o alta companie indiana care produce vehicule utilitare a cumparat o firma englezeasca Stokes Group. Bharat Forge, o firma indiana care se cupa cu asamblarea sasiurilor si producerea de componente pentru automobile a cumparat Imatra Kilsta, o firma suedeza, si inca o subdiviziune a acesteia.La fel se intampla si in cazul companiilor chinezesti, care au invadat piata europeana si care si-au indreptat intreaga lor atentie spre batranul continent. Este un lucru logic avand in vedere ca aceste tari se afla intr-o perioada de dezvoltare si isi doresc contracte cat mai avantajoase, plus posibilitatea de a atrage noi clienti. Toate aceste achizitii spectaculoase nu trebuie a uite de posibilele deceptii., mai ales din partea chineza.

SUA si Europa pe harta viitorului

Statele Unite vor ramine unul dintre “desenatorii" importanti ai hartii viitorului, dar eforturile sale de a obtine consensul vor fi din ce in ce mai mari. Pentru tarile europene, Uniunea va subordona din punct de vedere institutional NATO, iar relatia SUA cu Asia va fi alterata de cresterea celor doua puteri globale, China si India, care vor face jocurile in regiune.

Chiar daca nu vor avea pina in 2020 un rival militar pe masura, pe viitor Statele Unite ar putea plati un pret mai greu decit in Irak pentru interventiile sale armate, in conditiile in care multe tari, potential ostile, vor intra in posesia unor arsenale neconventionale, chimice,biologice,nucleare.Imaginea publica a Americii eliberatoare a inceput sa se estompeze, iar pe arena internationala vor aparea generatii noi de lideri politici care nu au trait experienta razboiului rece si pentru care cel de-al doilea razboi mondial este doar un capitol de istorie. Europa largita va juca si ea un rol important pe scena internationala.Avantajele obtinute din procesele de integrare si extindere - largirea pietei comune, moneda unica, supercalificarea fortei de munca, guverne stabile si democratice - pot stimula atat puterile la rasarit" sa copieze modelul european de dezvoltare. Dar imbatrinirea populatiei si reducerea fortei de munca in cele mai multe tari UE vor avea un puternic impact negativ.Europa are in fata doua drumuri, unul spre succes, celalalt spre esec: ori isi reformeaza sistemul de asistenta sociala si politicile de taxe si impozite si integreaza populatiile imigrante, ori va traversa o perioada de stagnare economica.

Rusia

Resursele de petrol si gaz avantajeaza Rusia in lupta ei pentru redobindirea unui rol important in sistemul international, in conditiile virfului de consum prognozat pentru 2020. Totusi, exista doi factori de limitare extrem de importanti. Unul social: o grava criza demografica datorata scaderii natalitatii, inapoierii sistemului de asistenta medicala, si exploziei HIV/SIDA. Celalalt aspect politic: terorismul islamic, care-i destabilizeaza frontierele si vecinatatea apropiata, Caucazul si Asia Centrala. Cu toate acestea, Moscova poate fi un jucator pe scena internationala si un partener important atat pentru puterile traditionale, SUA si Europa, cat si pentru noile puteri", China si India.

Noua revolutie tehnologica va veni din Asia

Globalizarea este ireversibila, nu poate fi incetinita sau oprita decit de un razboi mondial catastrofic sau de o criza economica majora. Chiar daca economia mondiala va inregistra un boom fata de anii 2000, nu toti vom fi beneficiarii globalizarii. Puterile in ascensiune vor invada pietele create de globalizare si toti actorii vor simti cresterea dominatiei Chinei si Indiei. Cele mai multe oportunitati le vor avea statele care creeaza si implementeaza noi tehnologii. Din nou China si India sint cele mai bine pozitionate in competitie si este de

asteptat ca acolo sa se produca o revolutie tehnologica, prin combinarea nano- si bio- informatiilor cu high-tech-ul. Europa risca sa ramina in urma Asiei, iar Statele Unite ar putea sa piarda primul loc in unele domenii.Din ce in ce mai multe firme vor deveni multinationale, iar cele care vor opera in arena globala vor fi mai asiatice si mai putin occidentale. Chiar daca America de Nord, Japonia si Europa ar putea domina impreuna institutiile politice si financiare mondiale, globalizarea va capata pe zi ce trece un caracter non- occidental. Astazi, globalizarea este sinonima cu americanizarea.In 2020 va fi asociata ascensiunii Asiei.

Un razboi mondial este improbabil

Globalizarea si diseminarea tehnologiilor vor crea mari probleme statelor nationale. Accesul in crestere la Internet va conduce la proliferarea comunitatilor virtuale de interese care vor pune la incercare capacitatea statelor de a guverna. Miscarile globale coagulate in retea - cum sint astazi cele antiglobalizare sau anarhiste - vor reprezenta in 2020 o forta in relatiile internationale. Cea mai mare presiune asupra guvernelor nationale va fi exercitata de noi forme de identitati politice, centrate in special pe convingeri religioase. Islamul politic ar putea avea in 2020 un impact semnificativ, prin capacitatea de a unifica grupuri etnice si nationale, chiar prin crearea unei autoritati care transcende frontierele.Guverne slabe, economii stagnante, extremismul religios si perturbarile produse de puterile in ascensiune sint ingredientele unor viitoare conflicte in interiorul statelor, cu potential de destabilizare regionala. Statele esuate vor deveni sanctuare pentru terorismul international, pentru criminalitatea transfrontaliera si pentru cartelurile de droguri.Demonstratiile de forta nucleare (teste, declaratii) ar putea determina o noua cursa a inarmarilor pentru ca statele non-nucleare rivale (din Orientul Mijlociu sau din Asia) vor fi tentate sa cumpere instalatii sau dispozitive de distrugere in masa. Gruparile teroriste de tip Al Qaida vor prolifera si pot crea probleme majore unor guverne represive, in asociere cu miscari separatiste nationale sau regionale. Autorii cred ca atacurile teroriste vor surprinde prin conceptele operationale (9/11), si nu prin arsenalele militare in care se vor gasi tot arme conventionale.Riscul ca teroristii sa foloseasca armament nuclear, biologic, radiologic este minim, dar nu neglijabil. Probabilitatea de a izbucni un razboi mondial este insa mult mai redusa decit in secolul trecut. Daca totusi intr-un conflict regional este implicata o mare putere, cu capacitati nucleare, (India/Pakistan) consecintele vor fi grave.

Un punct de turnura in relatiile cu China?

Multi au comparat modelul de dezvoltare al Indiei cu vecina sa, China. Tarile au multe in comun – granite fizice, populatii imense, provocari similare, civilizatii antice, si economii in crestere rapida. India isi masoara fortele si cu China, ravnind la puterea sa economica si la pozitia sa internationala, inclusiv locul sau permanent in Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite. Desi ramane un anumit grad de tensiune intre cele doua tari, cu amintiri persistente ale rapidului razboi din 1962 in care China a invins zdravan India, relatia dintre cei doi giganti asiatici se incalzeste. Comertul intre cele doua creste

acum intr-un ritm viguros, iar relatiile diplomatice sunt la cel mai inalt nivel de dupa 1962. Premierul chinez Wen Jiabao a vorbit, in timpul unei vizite recente la New Delhi, despre cooperarea dintre cele doua natiuni ca forta motrice a unui nou “Secol Asiatic”. Premierul indian Singh a vorbit si el despre eventualitatea ca India si China sa rearanjeze ordinea mondiala lucrand impreuna. Multi au subliniat ca puterile lor economice par sa fie facute la fix pentru un parteneriat. India incearca sa fie un jucator major in lumea soft-urilor de computere, in acelasi mod in care China este in zona hardware-ului. Cooperarea dintre Beijing si New Delhi s-ar putea dovedi o forta dominanta pe piata tehnologiei informationale. Ambele natiuni au un apetit nepotolit pentru resurse naturale, si o afacere recenta in domeniul energiei a simbolizat clar dinamica sino-indiana: India a obtinut 20% din dezvoltarea celui mai mare teren petrolier de coasta din Iran. Compania se intampla sa fie administrata si 50% detinuta de Sinopec – compania petroliera de stat a Chinei. Cu toate acestea, India ar putea incerca sa subliciteze preturile de manufacturare ale Chinei (asa cum a facut China cu multe tari sud-est asiatice in anii 1990). Dar este mai probabil sa urmeze un segment diferit al pietei mondiale producand bunuri de calitate mai mare, ca si produse complet diferite.

Timpul va spune exact in ce mod relatia va mixa concurenta cu cooperarea. Aceste doua natiuni aspira fiecare la statutul “lumea intai” iar castigurile economice ar putea fi stimulentul pentru o Asie mai unita.