Chimie Fizica FII

118
MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞI TINERETULUI UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANŢA B-dul Mamaia nr. 124, Constanţa FACULTATEA DE FARMACIE Aleea Nufărului nr. 2, Constanţa, cod 900487 TEL./ FAX: 0241-543536 E-mail: [email protected] Web: http://www.pharmaovidius.ro CATEDRA NR. I - DISCIPLINE FARMACEUTICE TESTE GRILA PENTRU EXAMENUL LA Disciplina CHIMIE FIZICĂ DIN SEMESTRUL I SEESIUNEA DE IARNA Specializarea Farmacie, Anul II Sef Catedra I Discipline Farmaceutice Prof.univ. Dr. Rodica Sirbu Sef Disciplina CHIMIE FIZICĂ Prof.univ. Dr. Rodica Sirbu 2008-2009

Transcript of Chimie Fizica FII

Page 1: Chimie Fizica FII

MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞI TINERETULUI UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANŢA B-dul Mamaia nr. 124, Constanţa FACULTATEA DE FARMACIE Aleea Nufărului nr. 2, Constanţa, cod 900487 TEL./ FAX: 0241-543536 E-mail: [email protected] Web: http://www.pharmaovidius.ro

CATEDRA NR. I - DISCIPLINE FARMACEUTICE

TESTE GRILA PENTRU EXAMENUL LA

Disciplina CHIMIE FIZICĂ

DIN SEMESTRUL I SEESIUNEA DE IARNA

Specializarea Farmacie, Anul II

Sef Catedra I Discipline Farmaceutice Prof.univ. Dr. Rodica Sirbu

Sef Disciplina CHIMIE FIZICĂ Prof.univ. Dr. Rodica Sirbu

2008-2009

Page 2: Chimie Fizica FII

COMPLEMENT SIMPLU

Partea I-a Proprietăţi fizico-chimice ale substanţelor-Metode fizice de analiză

1.Metodele fizice moderne de analiză fac posibilă obţinerea datelor de structură în manieră elegantă şi de mare precizie. Care afirmatie este adevarată ?

A. Substanţele se caracterizează numai printr-o serie de proprietăţi fizice cum sunt: densitatea, punctul de topire, punctul de fierbere si proprietăţi electrice

B. Substanţele se caracterizează printr-o serie de proprietăţi fizice cum sunt: densitatea, punctul de topire, punctul de fierbere, proprietăţi electrice, proprietăţi magnetice, proprietăţi optice etc.

C. Proprietăţile fizice ale substanţelor sunt determinate numai de structurile lor chimice şi anume: de structura atomilor sau ionilor

D. Prin structură fizica înţelegem totalitatea cunoştinţelor numai despre aranjarea geometrică a atomilor sau a ionilor în molecule

E. parametrii fizici uzuali utilizaţi în caracterizarea proprietăţilor fizice si chimice ale substanţelor nu sunt corelati numai prin functii de stare intensive

2. Masa specifică sau densitatea se defineşte ca raportul dintre masa substanţei şi volumul său, sau altfel spus, densitatea reprezintă masa unităţii de volum. Care afirmatie este adevarată ?

A. Densitatea nu este influenţată de temperatură şi presiune, aşa încât nu totdeauna această caracteristică este însoţită de condiţiile în care a fost deter-minată.

B. Densitatea unei substanţe nu depinde de natura atomilor care compun molecula şi de structura reţelei cristaline în cazul substanţelor solide.

C. Pentru solide, densitatea se determină frecvent la 200C, iar pentru lichide şi gaze la 00C. Densitatea se măsoară în kg/m3 sau g/cm3, la presiunea de 1 atm.

D. Raportul dintre masa unui corp şi a unui volum egal, dintr-un alt corp de referinţă, de obicei apa distilată la 100C, poartă numele de densitate relativă.

E. Cu creşterea temperaturii, densitatea substanţelor creşte; în cazul apei această proprietate este valabilă la temperaturi superioare lui 4 0C.

Page 3: Chimie Fizica FII

3. Punctul de topire reprezintă temperatura la care agitaţia termică a elementelor care compun reţeaua cristalină este atât de mare, încât reţeaua se topeşte. Care afirmatie este adevarată ?

A. Fenomenul topirii nu apare sub influenţa căldurii, ci numai atunci când vibraţiile particulelor cristalului cresc şi înving forţele ce menţin particulele în reţea.

B. Punctul de topire scade cu creşterea forţelor din reţeaua

cristalină (forţe de reţea). C. In timpul topirii substanţelor, faza solidă coexistă cu cea lichidă, iar

temperatura rămâne constantă. D. Cantitatea de căldură necesară trecerii unui mol de solid în lichid, la

temperatura de topire, se numeşte căldură molară de topire şi se exprimă în jouli/mol.

E. Fiecare substanţă biologica are o căldură molară de topire proprie. Căldura molară de topire este egală şi de acelasi semn cu căldura molara de solidificare.

4.Punctul de fierbere este o caracteristică a substanţelor şi indică temperatura de trecere din starea lichidă în starea de vapori. Care afirmatie este adevarată ?

A. Temperatura la care presiunea de vapori a unei substanţe lichide devine mai mica decât presiunea atmosferică.

B. Cantitatea de căldură necesară trecerii unui mol de lichid, existent la temperatura normală de fierbere, în stare solidă, se numeşte căldură molară de vaporizare şi se exprimă în jouli/ mol.

C. În cazul unei substanţe pure, punctul de fierbere scade pe toată durata procesului de fierbere.

D. Impurităţile cresc punctul de fierbere. E. Pentru o substanţă pură şi la aceeaşi presiune, punctul de fierbere este egal

cu punctul de lichefiere.

5. Referitor la proprietăţi electrice ale substanţelor, care afirmatie este adevarată ? A. Dipolii electrici se caracterizează printr-un moment electric de

dipol numit şi dipol-moment care se notează cu μ şi este egal cu suma dintre sarcina e a electronului şi distanţa r care separă cele două centre ale sarcinilor electrice

B. Media momentelor electrice de dipol din unitatea de volum se numeşte polarizaţie şi se notează cu P.

C. Polarizaţia de deformare rezultă prin deformarea orbitelor electronice şi este dependentă de temperatură.

Page 4: Chimie Fizica FII

D. polarizabilitate este o caracteristică a fiecărei substanţe si reprezintă uşurinţa cu care se deplasează electronii in jurul ionilor in câmp electric

E. Dacă o moleculă se introduce îutr-un câmp electric, ea tinde să se orienteze cu polii săi în direcţia opusa câmpului, rezultând o polarizaţie de orientare P2, care inlocuieste polarizaţia de deformare.

6. Referitor la ecuaţia Mossotti - Clausius care afirmatie este adevarată ? A. este folosită în cazul moleculelor polare; B. este folosită când frecvenţa câmpului electric aplicat este mare, astfel încât

polarizarea de orientare sa fie cu valoare finita C. este folosită când moleculele prinse într-o reţea cristalină sunt împiedicate să se

orienteze in câmp electric, astfel încât polarizarea de orientare sa fie cu valoare finite

D. este folosită în cazul moleculelor apolare; E. este folosită când frecvenţa câmpului electric aplicat este mare, astfel încât

polarizarea de orientare sa fie cu valoare infinita

7. Referitor la valoarea globală a momentului de dipol care dă indicaţii asupra structurii moleculei, care afirmatie este adevarată ?

A. Intr-o structură liniară a moleculei momentele de legătură fiind egale şi dirijate în sensuri opuse, nu se anihilează reciproc, exemplu molecula de dioxid de carbon are momentul de dipol nul,

B. Derivaţii benzenului cu atomi diferiţi, grefaţi pe ciclul aromatic, au momente electrice diferite de zero.

C. In cazul moleculelor simetrice ca metan, etan, tetraclorură de carbon, benzen, dipol-momentul nu este nul, ca rezultat al compensării momentelor de legătură.

D. o moleculă polarăum este clorura de metil este însă, are momentul de dipol nul,

E. Dacă însă doi substituenţi identici se găsesc în poziţia para în molecula benzenului, se anuleaza reciproc si dipol-momentul global al moleculei este diferite de zero.

8,Refracţia moleculară reprezintă fenomenul de schimbare bruscă a direcţiei unei raze de lumină la trecerea printr-o suprafaţă de separare dintre două medii transparente diferit. Referitor la indicele de refractie, care afirmatie este adevarată ?

A. indicele de refracţie poate fi influenţat numai de natura substanţei celor două medii;

Page 5: Chimie Fizica FII

B. indicele de refracţie poate fi influenţat numai de anizotropia mediilor în cazul substanţelor cristaline;

C. indicele de refracţie poate fi influenţat numai de temperatura şi presiunea; D. indicele de refracţie poate fi influenţat numai de lungimea de undă a radiaţiilor

folosite E. În teoria electromagnetică a luminii, Maxwell demonstrează legătura între

indicele de refracţie absolut este egal cu constanta dielectrică a mediului

9. Referitor la ecuaţiile Mossotti-Clausius, si Lorentz-Lorenz, care afirmatie este adevarată ?

A. polarizabilitatea moleculară poate fi măsurată la frecvenţe tipice ale luminii din domeniul vizibil prin măsurători ale indicelui de refracţie.

B. Mărimea Rm numita refracţie moleculară nu are caracter aditiv deşi rezultă prin însumarea contribuţiilor grupărilor individuale constitutive ale moleculei

C. Refracţia moleculară Rm nu depinde de structura moleculei şi de tipul legăturilor din moleculă.

D. Rm, numita refracţie moleculară calculată cu ecuaţia Lorentz-Lorenz, nu trebuie corectată, în cazul moleculelor duble sau triple refracţia moleculară

E. Rm numita refracţie moleculară nu stă la baza unei metode fizice în determinările de structură moleculara

10.Sarcina şi mişcările electronilor în atomi sau în ioni pot determina apariţia a trei categorii de substanţe cu proprietăţi magnetice diferite: diamagnetice, paramagnetice şi feromagnetice. Care afirmatie este adevarată ?

A. Substanţele atrase de un câmp magnetic se numesc substanţe diamagnetice. B. Substanţele respinse de un câmp magnetic se numesc substanţe paramagnetice. C. Substanţele atrase puternic de un câmp magnetic, mult mai puternic decât cele

paramagnetice sunt substanţe feromagnetice. D. Proprietăţile feromagnetice apar la toate substanţe solide şi cristalizate. E. Substanţele feromagnetice se magnetizează mai puţin decât cele paramagnetice şi

nu menţin o parte din magnetizare şi după dispariţia câmpului magnetic. 11. Referitor la diamagnetism care afirmatie este adevarată ?

A. Diamagnetismul apare numai la substanţe feromagnetice, dar este cu mult mai mare şi de sens opus, încât susceptibilitatea magnetică globală este paramagnetică.

B. Diamagnetismul este influenţat de temperatură, C. Paramagnetismul nu scade cu ridicarea temperaturii.

Page 6: Chimie Fizica FII

D. Proprietatea diamagnetică a unei molecule poate fi estimată cu ajutorul unor tabele ce dau contribuţia diamagnetică a diferiţilor atomi dintr-o moleculă (constante Pascal).

E. substanţele diamagnetice nu sunt respinse de câmpul magnetic sub influenţa căruia se găsesc.

12. Referitor la substanţele paramagnetice care afirmatie este adevarată ?

A. substanţele paramagnetice sunt atrase de un câmp magnetic, ele au un moment magnetic permanent, generat de existenţa electronilor neîmperecheaţi.

B. Paramagnetismul nu depinde de temperatură, deoarece orientarea moleculelor care au moment magnetic

C. atracţia substanţele paramagnetice spre interiorul câmpului, nu este perturbată de agitaţia termică

D. paramagnetismul creste cu creşterea temperaturii. E. Paramagnetismul se întâlneşte foarte des.

13. Referitor la fermagnetice care afirmatie este adevarată ?

A. Proprietăţi feromagnetice nu se întâlnesc la cobalt, la nichel, la unele lantanide (gadoliniu, ceriu, samariu), apare la fier si aluminiu

B. Feromagnetismul apare la acele substanţe care sunt atrase de un câmp magnetic cu o intensitate mult mai mare decât substanţele paramagnetice.

C. Feromagnetismul nu este generat de momentele magnetice de spin ale electronilor necuplaţi din atomi

D. Feromagnetismul nu apare ca o proprietate a reţelelor cristaline în care atomii sunt uniţi prin legături metalice.

E. Susceptibilitatea substanţelor feromagnetice este o constantă, 14. Referitor la proprietatile magnetice ale nucleelor, care afirmatie este adevarată ?

A. spinul nuclear nu este determinat de existenţa protonilor şi neutronilor din nucleu. B. Nucleele alcătuite dintr-un număr pereche de protoni sau neutroni, au momente

magnetice nucleare diferite de zero I ≠ 0. C. Dacă nucleele sunt alcătuite dintr-un număr pereche de protoni şi de neutroni,

spinul lor nuclear este nul 1 = 0 şi nu au momente magnetice, D. Nucleele compuse dintr-un număr impar de protoni sau de neutroni posedă

momente magnetice nucleare, μ, egale cu zero. E. Nucleele cu spin egal cu zero se comportă ca un minuscul magnet permanent (sau

un dipol magnetic).

Page 7: Chimie Fizica FII

15. Referitor la proprietatile magnetice ale nucleelor, care afirmatie este adevarată ?

A. Cuplajul spin – spin se realizează între protoni echivalenţi legaţi de acelaşi atom de carbon sau de atomi de carbon adiacenţi.

B. Efectul, numit cuplare spin-spin, nu se transmite prin electronii de legatură

C. Deplasarea chimică, δ, nu se exprimă de obicei prin diferenţa de câmp faţă de tetrametilsilan (TMS)

D. Mişcarea electronilor în jurul protonului în moleculele organice, plasate într-un câmp magnetic, crează efecte electromagnetice induse, care determină plasarea semnalelor RMN în diferite zone.

E. Deplasarea chimică, δ, nu permite să se identifice vecinatatea imediată a fiecărui proton din moleculă.

Partea a II-a Termodinamică chimică fenomenologică 16. Sistemele termodinamice se găsesc într-o interacţiune continuă cu mediul

înconjurător, datorită schimburilor posibile de energie şi substanţă. Care afirmaţie este corectă?

A. Stabilirea experimentală a echivalentului mecanic al caloriei dedus de către Joule şi Mayer este comform expresiei:

B. Dacă se iau în consideraţie numai lucrul mecanic de expansiune se poate

obţine o formă particulară a principiului I: C. În termodinamică se ia în consideraţie enegia internă sau conţinutul în

energie al sistemului deosebită de energia datorată factorilor externi: ΔE

total – (ΔEc - ΔEp) = ΔU. D. Să presupunem că un sistem trece din starea 1 în starea 2 pe o anumită

cale I şi apoi revine la starea iniţială pe o altă cale II parcurgând un proces energie într-o transformare ciclică avem: ΔQ = Δ L

E. Pentru procese elementare ecuaţia se scrie sub forma:

calJconstCCVPJ

VP

/1868,4. −==−Δ

−=

PdVdUQ +=δ

Page 8: Chimie Fizica FII

17. Principiul I al termodinamicii cunoscut şi ca principiul conservării energiei reprezintă în formularea sa cea mai generală extinderea principiului echivalenţei asupra tuturor formelor de energie (energie mecanică, termică, electrică, radiantă). Care afirmaţie este incorectă?

A. Este principiul conservării energiei sau al indistructibilităţii energiei, al unităţii energiei şi al echivalenţei dintre diferitele sale forme.

B. energia nu poate fi creată din nimic şi nu poate fi anihilată. Dacă dispare o energie de un fel în locul ei apare o altă formă de energie.

C. Căldura nu este proporţională cu lucrul mecanic care a generat-o iar lucrul mechanic produs nu este proporţional cu cantitatea de căldură generată

D. diferitele forme de energie se transformă una în alta în proporţii riguros echivalente

E. Raportul dintre lucrul mecanic şi căldură este întotdeauna constant şi reprezintă echivalentul mecanic al caloriei

18. Referitor la semnificaţia derivatelor parţiale ale funcţiilor termodinamice introduce de principiul I pentru procesele fizico-chimice în care sunt implicate medicamentele, care afirmaţie este corectă?

A) Căldura latentă de expansiune hTχ este cantitatea de căldură care trebuie dată sistemului pentru a-i menţine temperatura constantă la creşterea volumului cu o unitate, în absenţa reacţiilor chimice fiind dată de relaţia:

χχ

,,

TT

hVPU

=−⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

B) In carul unui proces la care participă compuşi medicamentoşi pentru stabilirea semnificaţiei derivatelor parţiale ale entalpiei se porneşte de la următoarea expresie a principiului I al termodinamicii:

λλχχ

dUdVPTUdT

TUQ

VTTV ,,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎥⎥⎦

⎢⎢⎣

⎡+⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=∂

C) Ţinând cont de semnificaţia derivatelor parţiale ale energiei interne pentru

medicamente, expresia principiului I al termodinamicii se poate formula şi astfel:

λλχ dhdPhdTCQ VTTP ,,, ++=∂ D) În cazul proceselor fizico-chimice la care participă medicamentele se

poate scrie următoarea ecuaţie: λλ

λ,,

,PP

P TVP

TUC ⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=

E) Pentru medicamente entalpia proceselor se poate scrie ca funcţie de stare dependentă de parametrii asociaţi prin ecuaţia:

LQdU δδ −−=

Page 9: Chimie Fizica FII

λλχχ

dHdPVHdT

THdH

VTTV ,,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=

19. La formularea unui medicament se ţine cont de principiul II al termodinamicii şi de funcţia de stare introdusă de acesta. Referitor la acest principiu care afirmaţie este adevărată?

A. medicamentul trebuie sa fie economic indiferent de procesul de preparare dar să aibă entropia minimă, 0≤ΔS , în toate fazele de preparare

B. Prin enunţul dat de S. Carnot principiului II al termodinamicii, în destinderea izotermă a ciclului Carnot, lucrul de detentă este pozitv si este egal cu )( 122 TTCL V −=

C. Entropia a fost introdusă de Carathéodory care a stabilit relaţia:

0≤−=∂

∫ BA

n

A

i SSTQ

D. Postulatul lui Clausius defineşte principiul inaccesibilităţii adiabatice: în vecinătatea fiecărei stări a unui sistem termic omogen, în echilibru, există stări care nu pot fi atinse prin procese adiabatice reversibile

E. In cazul sistemelor medicamentoase desfăşurarea unui proces ireversibil într-un loc dat este legată de producera unui flux de entropie definit prin

entropia produsă: 0≥=dT

Sdiσ

20. Medicamentele participă la procese fizico-chimice care au loc în sisteme deschise, neizolate şi care pot fi caracterizate prin potenţiale termodinamice. Referitor la potenţiale termodinamice care afirmaţie este adevărată?

A. Variaţia potenţialului Gibbs dG cu parametrii de stare asociaţi este dat de

ecuaţia: STG

V

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λ,

B. Variaţia potenţialului Helmholtz dF cu parametrii asociaţi este dat de

ecuaţia: VPF

S

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

γ,

C. Intre potenţialele termodinamice se stabilesc diferite relaţii prin ecuaţiile lui Maxwell care se plică proceselor fizico-chimice ale medicamentelor

cum ar fi: λλ ,, PT T

VPS

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

D. Ecuaţiile lui Maxwell stabilesc ecuaţii pentru definirea afinităţii chimice

cum este ecuaţia: λλ ,, PVT T

AS⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

E. Afinitatea chimică este definită prin ecuaţia: VTVT

AS,

,

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂λ

Page 10: Chimie Fizica FII

21. În cazul proceselor chimice la care participă medicamentele sunt stabilite criterii de echilibru şi de selecţie date de afinitatea chimică şi de viteza de reaţie, exprimate prin relaţiile:

A. 0=A şi 0=v este o imposibilitate fizică B. 0≠A şi 0=v procesul se desfăşoară în pseudoechlibru chimic C. 0fA şi 0fv procesul se desfăşoară în sens invers D. 0pA şi 0pv procesul se desfăşoară în sens direct E. 0≠A şi 0=v procesul se desfăşoară la echilibru

22. Domeniul spectral UV-VIS de analiză este format din următoarele zone spectrale

A) ultravioletul apropiat cuprins între 185 nm şi 400 nm, vizibilul cuprins intre 400 nm şi 700 nm, infrarosu apropiat

B) vizibilul cuprins intre 400 nm şi 700 nm, infrarosu si domeniul de microunde

C) ultravioletul apropiat cuprins între 185 nm şi 400 nm, vizibilul cuprins intre 400 nm şi 700 nm, regiunea de radiofrecvenţă

D) ultravioletul apropiat cuprins între 185 nm şi 400 nm, vizibilul cuprins intre 400 nm şi 700 nm, limita roşie a vizibilului (800 nm)

E) vizibilul cuprins intre 400 nm şi 700 nm, domeniul de microunde şi ultravioletul de vid

23. n interpretarea spectrelor electronice în vizibil şi ultraviolet cromatoforul este:

A. o grupare de atomi capabilă să modifice lungimea de undă la care se produce absorbţia

B. o grupare de atomi capabilă să absoarbă în UV C. o grupare de atomi capabilă să producă deplasarea absorbtiei la lungimi

de undă mai mari D. o grupare de atomi capabilă să producă scăderea intensităţii absorbţiei E. o grupare de atomi capabilă să producă creşterea intensităţii absorbţiei

24. Relaţiile incorecte care pot fi stabilite pentru criteriile de evoluţie şi de selecţie pentru procesele naturale sunt:

A) 0, ≠Δ PTμ şi 0, ≤Δ PTS B) 0, ≤Δ PTG şi 0, ≤Δ PSH C) 0, ≤Δ VTF şi 0, ≥Δ PTS D) 0, ≤Δ VSU şi 0, ≤Δ PSH E) 0, ≥Δ VTS şi 0, ≤Δ PTG

25. In reacţiile chimice si procesele fizice ale medicamentelor care se desfăşoară la echilibru care afirmatie este adevărată?

Page 11: Chimie Fizica FII

A) Deşi constanta de echilibru KP nu depinde de presiune, aceasta modifică valoarea constantei Kx deci a valorii avansării prin ecuaţia:

0lnln=⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

Δ+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

TT

x

PP

PK

ν

B) Conform ecuaţiei PP

K

T

x νΔ−=⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ln

la reacţii care decurg cu creştere de

volum adică 0≤Δν , creşterea presiunii conduce la creşterea valorii Kx ; echilibrul se deplasează în sensul unei proporţii mari de produşi de reacţie în amestec la creşterea presiunii

C) Conform ecuaţiei PP

K

T

x νΔ−=⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ln

la reacţii care decurg cu micşorare

de volum, creşterea presiunii conduce la scăderea valorii Kx ; echilibrul se deplasează în sensul scăderii proporţiei de produşi de reacţie în amestec la creşterea presiunii

D) Pentru obţinerea unui randament bun în produşi de reacţie este necesară scăderea presiunii procesului

E) Dacă prezintă interes reacţiile compuşilor medicamentoşi care decurg la echilibru fără variaţie de volum, efectul presiunii este determinant şi trebuie analizat

26. La medicamente în cazul sistemelor binare compuse din două faze la echilibru dintre faze este permisă interpretarea diagramelor de fază (care exprimă variaţia parametrilor de stare intensivi cu compoziţia sistemului sau dependenţa dintre parametrii de stare) prin anumite regularităţi specifice. Referitor la echilibrul de tipul: ( ) ( )βα

2121 CCCC +=+ care afirmatie este incorectă? A) La echilibrul dintre 2 faze ale unui sistem binar în conditii izobare,

temperatura de coexistenţă trece printr-o valoare extremă sau inflexiune cu tangenta orizontală atunci când compoziţia celor 2 faze este aceeaşi si este

valabilă ecuaţia 02

=⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛∂∂

PxT

B) La echilibrul dintre 2 faze ale unui sistem binar în conditii izobare, dacă presiunea de coexistenţă trece printr-o valoare extremă atunci când

compoziţia celor 2 faze este aceeaşi si este valabilă ecuaţia 02

=⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛∂∂

PxP

C) Afinităţile de transfer ale componenţilor C1 şi C2 între cele două faze sunt: αβ μμ 1111 −=Δ−= GA şi αβ μμ 2222 −=Δ−= GA

D) Entalpiile de transfer ale componenţilor C1 şi C2 între cele două faze sunt: αβ

111

−−

−=Δ HHH şi αβ

222

−−

−=Δ HHH E) Volumele de transfer ale componenţilor C1 şi C2 între cele două faze sunt:

αβ

111

−−

−=Δ VVV şi αβ

222

−−

−=Δ VVV

Page 12: Chimie Fizica FII

27 La medicamentele care sunt din punct de vedere termodinamic, sisteme eterogene este valabilă legea fazelor a lui Gibbs. Referitor la relatia cantitativă care o stabileşte această lege care afirmaţie este adevărată?

A) Relatia dintre constituient, fază si varianţă este dat de ecuaţia: PCCPCF −+−+≥ 2)1(

B) Condiţia de echilibru impune ecuaţii de tipul: 0....321 =++++ P

Cdndndndn λλλλ βαα C) Prin introducerea multiplicatorilor Lagrange se pot stabili ecuaţii de tipul:

0=⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛+

∂∂

CPC

PPC n

Gdn λ

D) Energia liberă Gibbs pentru întregul sistem format din un număr de C constituienţi aflaţi în P faze, se compune aditiv cu ecuaţii de tipul:

Cn

P GGGGG ++++= ...321γβα

E) În cazul legii Gibbs între numărul ecuaţiilor şi numărul variabilelor de stare este valabilă relaţia: 2+≥ CP

28. Principiul III al termodinamicii a fost introdus de Nernst în anul 1906 în urma studiilor unor sisteme în medii condensate la temperaturi joase. Care afirmaţie este adevărată?

F. El se bazează deasemenea şi pe studiile experimentale ale lui Richards din 1902 asupra mărimilor termodinamice calculate din măsurători de electricitate în cazul unor medii cunoscute

G. la temperaturi scăzute entropia nu mai este funcţie de stare şi tinde către o valoare constantă care nu mai depinde de pararametrii de stare pentru că:

H. În limbaj geometric teorema calorică a lui Nernst se enunţă astfel

“tangenta trigonometrică a unghiului pe care îl face tangenta geometrică cu axa absciselor este diferită de 0”.

I. odată cu scăderea temperaturii către 0 K la sistemele în echilibru, variaţia de entalpie liberă ΔG şi cea de entalpie ΔH (deci de energie internă) devin independente de temperatură iar la 0K procesele decurg fără variaţie de entropie şi de capacitate calorică.

J. Reprezentarea teoremei lui Nernst se poate face prin una din ecuaţiile necesare şi suficiente:

29. Legea acţiunii maselor a lui Güldberg şi Waage defineşte constanta de echilibru a reacţiei care este egală cu raportul dintre produsul concentraţiilor corpurilor rezultate din reacţie, ridicate la puterile coeficienţilor stoechiometrici corespunzători şi produsul concentraţiilor reactanţilor la puterea coeficienţilor lor stoechiometrici. Care afirmatie este adevarată ?

A. Echilibrul chimic este caracterizat de ecuaţia:

0T)VS(lim

0TT)PS(lim

0T≠

∂∂

→≠

∂∂

0)(lim;0)(lim00

≠Δ≠∂Δ∂

→→Ssau

TG

TPT

0ln),(

'

''=

Π

Π+Δ

i

i

ii

iio

x

xRTPTG ν

ν

Page 13: Chimie Fizica FII

B. În cazul gazelor perfecte variaţia stoechiometrică a potenţialului chimic molar parţial standard este diferită de variaţia energiei libere molare Gibbs:

C. Constanta de echilibru nu depinde de parametrii de stare asociaţi reacţiei chimice, cum ar fi temperatura şi presiunea.

D. Constanta de echilibru nu este un număr fără dimensiune ci cu formulări

diferite în funcţie de modul de exprimare a concentraţiei. E. Constanta de echilibru a fost denumită şi constantă de afinitate, întrucât

valoarea sa reflectă o afinitate numai între produsii de reactanţi.

30. Constantele de echilibru se formulează în funcţie de modul de exprimare a concentraţiilor corpurilor care participă la reacţiile reversibile. Care afirmatie este adevarată ?

A. În cazul reacţiilor ce se desfăşoară în fază gazoasă modalitatea cea mai potrivită de exprimare a concentraţiei este presiunea parţială a componenţilor iar constanta de echilibru Kc

B. Legătura constantelor de echilibru Kx şi Kp se stabileşte ţinând seama de conversia dintre concentraţii şi anume fracţia molară xi = Pi/P.

C. Legătura constantelor de echilibru Kx şi Kp

D. pentru toate cele trei forme diferite ale constantei de echilibru Kx, Kp

şi Kc se poate scrie:

E. Relaţia de legătură a fracţiei molare şi concentraţia volumică este:

31. În 1884,principiul lui Le Chatelier, a fost enunţat astfel: “dacă asupra unui sistem în echilibru se exercită o constrângere externă echilibrul se deplasează în sensul diminuării constrângerii”.

PRTcx ii

−=

oo GΔ≠Δμ

ννννννννν

νννννννν

Δ−−== Ppppppppp

xxxxxxxxK i

i

ii

i

ix

ii

.............

.............

33

221

''3

'2

'1

33

221

''3

'2

'1

1

''3

'2

'1

1

''3

'2

'1

νν ΔΔ− −=−= )(P

RTKPKK cPx

Page 14: Chimie Fizica FII

Care afirmatie este adevarată ? A. dacă asupra unei reacţii chimice la echilibru se exercită o forţă

externă concentraţia reactanţilor şi a produşilor se modifică astfel încât să se diminueze forţa exercitată.

B. la o reacţie cu variaţie de volum (ΔV<0), o perturbare a presiunii (dP>0) conduce la o micşorare a avansării (dλ<0) şi invers,

C. la o reacţie cu micşorare de volum (ΔV>0) mărirea presiunii (dP>0) conduce la o creştere a valorii avansării (dλ>0).

D. dacă o reacţie la echilibru este însoţită de absorbţie de căldură (ΔH<0), adică reacţia este endotermă, constanta de echilibru creşte cu temperatura;

E. dacă reacţia este însoţită de degajare de căldură (ΔH>0), reacţie exotermă, constanta de echilibru scade cu creşterea temperaturii.

32. Efectul presiunii asupra echilibrului chimic poate fi analizat de asemenea pe baza constantei de echilibru sau a avansării de echilibru. Care afirmatie este adevarată ?

A. Variaţia constantei de echilibru cu presiunea se evidenţiază prin derivarea logaritmului constantei de echilibru în raport cu presiunea

B. Conform principiului Le Chatelier, constanta de echilibru creşte cu descresterea presiunii şi favorizează formarea produşilor cu volum mai mic dacă reacţia decurge la echilibru cu ΔV>0

C. Conform principiului Le Chatelier constanta de echilibru descreşte cu creşterea presiunii şi favorizează formarea compuşilor cu volum mai mare dacă .ΔV<0

D. pentru calcularea constantei de echilibru la o temperatură dată, dacă se cunoaşte valoarea sa la o altă temperatură, se utilizează ecuatia următoare

sub forma sa integrală 2

lnRT

HTK

P

x Δ−=⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

E. izoterma Planck – van Laar.se defineste prin ecuaţia:

33. Considerând ecuaţia de legătură KP=KxPΔν , rezultă:

RTV

PK

T

x Δ−=⎟

⎞⎜⎝

⎛∂

∂ ln

0lnln=⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

Δ+⎟⎠

⎞⎜⎝

⎛∂

TT

xP

PPK

νPP

K

T

x νΔ−=⎟

⎞⎜⎝

⎛∂

∂ ln

Page 15: Chimie Fizica FII

Care afirmatie este adevarată ? A. Se observă că deşi constanta KP nu depinde de presiune, aceasta nu

modifică valoarea constantei Kx deci a valorii avansării de echilibru. B. permite la echilibre în gaze ideale să se prevadă influenţa presiunii

ţinând cont de semnul mărimii Δν (variaţia totală a coeficienţilor stoechiometrici): La reacţii cu Δν=0, efectul presiunii este nul;

C. La reacţii cu Δν>0, (creştere de volum), creşterea presiunii conduce la cresterea valorii Kx. Deci efectul creşterii presiunii este favorabil;

D. La reacţii cu Δν<0 (micşorare de volum), creşterea presiunii produce micşorarea valorii Kx.

E. La reacţii cu Δν<0 deplasarea se produce în sensul creşterii proporţiei de produşi în amestec, la scaderea presiunii.

34. Ca potenţiale termodinamice au fost definite : energia liberă Helmholtz, F, entalpia liberă Gibbs, G, potenţialul termodinamic Planck, Φ şi funcţia lui Massieu,Ψ. Care afirmatie este adevarată ?

A. Diferenţiala totală a funcţiei F este :

B. Energia liberă Helmholtz, F se defineşte ca diferenţa dintre energia internă U a sistemului şi energia legată (T S):

C. Dacă în procesul de echilibru se efectuează numai lucru de expansiune se poate scrie:

D. Pentru T = constant se obţine :

E. Deci la T şi V constant se obţine ecuaţia:

36. Majoritatea proceselor însă se desfăşoară în condiţii de P şi T constante.

In acest caz a fost introdus un nou potenţial termodinamic şi anume entalpia liberă Gibbs. Care afirmatie este adevarată ?

A. Potenţialul Gibbs se defineşte ca diferenţa dintre entalpie şi energia legată, TS

B. La echilibru sunt valabile relaţiile:

TSUF −=

PdVdF −≥

0)( , ≥VTdF

SdTTdSdUdF −−≥

PdVSdTdF −−≥

TSHG −≠

Page 16: Chimie Fizica FII

C. Altfel spus, în condiţii de T şi P constante, decurg spontan acele procese care sunt însoţite de crestere a entalpiei libere Gibbs.

D. Entalpia liberă Gibbs permite stabilirea în mod analog cu energia liberă

Helmholtz a unui criteriu de minim de evoluţie şi echilibru. E. Variaţia elementară a entalpiei libere Gibbs cu parametrii asociaţi T, P şi

λ este sub forma:

37. Care afirmatie este adevarată ?

A. Potenţialul termodinamic Planck este definit cu ajutorul energiei libere Helmholtz sub forma :

B. Funcţia lui Massieu este un potenţial termodinamic definit cu ajutorul

energiei libere Gibbs sub forma:

C. Criteriile de evoluţie şi de echilibru definite cu ajutorul acestor două

potenţiale în funcţie de parametrii asociaţi sunt sub forma:

D. Pe baza criteriilor Helmholtz şi Gibbs, care sunt criterii de maxim, au fost definite şi criterii de minim prin potenţialul termodinamic Planck şi prin funcţia lui Massieu .

E. Criteriile de evoluţie şi de echilibru definite cu ajutorul acestor două potenţiale în funcţie de parametrii asociaţi sunt sub forma:

38.Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate ?

0)( , ≥Ψ VTd

0)( , ≤PTdG

0)( , ≠PTdG

λλλλ

λ dGdPPGdT

TGdG

PTTPPT

,,,,,)( ⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

−⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

−⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=

TF

0)( , ≤Φ PTd

TG

Page 17: Chimie Fizica FII

A. reacţiile exoterme sunt reacţii în care se absoarbe energie iar cele endoterme sunt reacţiile în care au loc cedări de energie;

B. reacţiile exoterme sunt reacţii în care nu se eliberează energie iar cele endoterme sunt reacţiile în care nu se absoarbe energie;

C. entropia scade cu tăria legăturii dintre atomi; D. reacţiile exoterme sunt reacţii în care se eliberează energie iar cele endoterme

sunt reacţiile în care se absoarbe energie; E. entalpia scade la dizolvarea unui gaz în apă.

39. Cantitatea de energie acceptată sau degajată de un sistem depinde de: A. stările iniţiale şi finale ale sistemului ; B. stările intermadiare prin care trece sistemul ; C. starea iniţială dar cea finală nu afectează sistemul; D. energia solară care este înregistrată în acel moment; E. parametrii de sare nu influenţeză cantitatea de energie acceptată sau degajată

de sistem. A

40. Cunoscându-se entalpiile de formare, arătaţi care din următorii oxizi

este cel mai stabil ?

A. CO(g) Hf

0 = −110,4 kJ/mol B. SO2(g) Hf

0 = −296,61 kJ/mol C. SiO2(s) Hf

0 = −858,572 kJ/mol D. Fe2O3(s) Hf

0 = −821,4 kJ/mol E. CO2(g) Hf

0 = −393,2 kJ/mol.

41. Căldura molară de dizolvare se defineşte ca fiind: A. căldura degajată de dizolvarea unui mol de substanţă într-un litru de solvent

B. căldura absorbită la dizolvarea unui mol de substanţă într-un litru de solvent C. căldura degajată sau absorbită la dizolvarea unui mol de substanţă într-un litru

de solvent D. căldura degajată sau absorbită la dizolvarea unui mol de substanţă într-o

cantitate foarte mare de solvent E. nici una din definiţii nu este corectă.

42. Cunoscând următoarele reacţii şi efectele termice în aceleaşi condiţii de presiune şi temperatură, deduceţi căldura de formare din elemente a N2O:

N2(g) + 3H2(g) = 2NH3(g) ΔH1 = −22 kcal 3N2O(g) + 2NH3(g) = 4N2(g) + 3H2O(g) ΔH2 = −201 kcal N2H4(g) + O2(g) = N2(g) + 2H2O(g) ΔH3 = −138 kcal N2(g) + 2H2(g) = N2H4(g) ΔH4 = +23,6 kcal

A. +24,25 kcal/mol B. +17,13 kcal/mol C. −242,5 kcal/mol

Page 18: Chimie Fizica FII

D. −17,13 kcal/mol E. +41,38 kcal/mol.

43. În care din cazuri reacţia este posibilă la orice temperatură ?

A. ΔH < 0; ΔS > 0 B. ΔH < 0; ΔS < 0 C. ΔH > 0; ΔS > 0 D. ΔH > 0; ΔS < 0 E. ΔG > 0; ΔS > 0.

44. Care afirmaţie referitoare la energia de legătură este corectă ?

A. este egală cu energia de hidratare a moleculelor B. este suma energiilor de formare a elementelor C. este media energiilor de disociere pentru un anumit tip de legătură D. are întotdeauna valori mai mari decât ale energiei de ionizare E. măreşte dizolvarea substanţelor.

45. Despre energiile de legătură dintre doi atomi de carbon se poate

spune : A. EC−C > EC=C > EC≡C B. EC−C = EC=C = EC≡C C. EC−C < EC=C < EC≡C D. EC−C < EC=C > EC≡C E. EC−C > EC=C < EC≡C.

46.La care dintre următoarele reacţii variaţia entalpiei libere a

sistemului este ΔG < 0 ? A. CO2g = COg +½ O2g B. I2,g + H2,g = 2HI g C. NO2 = NOg + ½ O2g D. CO2g + NOg= NO2g + COg E. 2H2O2g = 2H2Ol + O2g.

Se dau valorile: (Go298)H202 = - 24, 73 kcal/mol,

(Go298)H20 = - 56,68 kcal/mol, (Go

298)HI = +1,70 kcal/mol, (Go

298)NO2g = +51,83 kcal/mol, (Go298)COg = -137,1 kcal/mol,

(Go298)CO2g = -394,17 kcal/mol, (Go

298)NOg = +86,52 kcal/mol,

47. Într-o reacţie catalitică promotorul măreşte: A. gradul de dispersie a reactanţilor B. activitatea catalizatorului C. suprafaţa de contact D. intimitatea contactului reactanţilor E. gradul de dispersie al catalizatorului.

48. Se consideră că descompunerea pietrei de var are loc fără nici o variaţie de entalpie. Variaţia entropiei în timpul reacţiei este ΔS=160,5 J/mol iar entropiile

Page 19: Chimie Fizica FII

standard sunt: pentru CO2(g) 213,6 J/grad.mol, iar pentru CaCO3(s) 92,79 J/grad.mol. Entropia standard a CaO(s) este:

A. 52,30 J/grad.mol B. 250,40 J/grad.mol C. 42,35 J/grad.mol D. 50,23 J/grad.mol E. 39,62 J/grad.mol.

49. Variaţia de entropie la dizolvarea sării de bucătărie în apă este :

A. ΔS < 0 B. ΔS > 0 C. ΔS = 0 D. ΔS nu variază E. ΔS este oscilantă

Se dau valorile: (So298)NaCl = 72,31 J/mol grad

(So298)H2Ol = 69,81 J/mol grad, (So

298)HClg = 186,7 J/mol grad, (So

298)N(OH) = 52,25 J/mol grad.

50. Care afirmaţie referitoare la căldura de neutralizare este corectă ?

A. reprezintă căldura degajată la hidroliza unui ion gram de hidroniu care reacţionează în soluţie diluată cu un ion gram de ion hidroxil;

B. reprezintă căldura absorbită la neutralizarea unui mol de substanţă într-o cantitate mare de solvent pentru a forma o moleculă gram de apă

C. reprezintă căldura degajată când un mol de hidroniu reacţionează în soluţie concentrată cu un mol de hidroxil pentru a forma o moleculă gram de apă;

D. reprezintă căldura degajată când un ion gram de hidroniu reacţionează în soluţie diluată cu un ion gram de ion hidroxil pentru a forma o moleculă gram de apă;

E. reprezintă căldura absorbită la reducerea unui mol de substanţă într-o cantitate mare de solvent pentru a forma o moleculă gram de apă.

51. Despre energia de legătură se poate spune că:

A. este egală cu energia coulombiană; B. reprezintă o valoare medie a energiilor de disociere pentru un anumit

tip de legătură; C. este egală cu energia dipol-dipol ; D. are întotdeauna valori mai mari decât suma energiei de disociere şi a

celei de scindare; E. cu cât energia de legătură este mai mică cu atât legătura este mai

puternică.

52. Căldura de vaporizare a apei (ΔH) la 1050 C este de 40 066 J/mol grad. Variaţia entropiei este 107,4 J/mol grad. Care afirmaţie referitoare la variaţia de entalpie la conversia unui mol de apă lichidă în vapori este corectă ?

A. −1062 J/mol; spontan

Page 20: Chimie Fizica FII

B. 263 J/mol; echilibru C. −531 J/mol; spontan D. 0 J/mol; echilibru E. 530 J/mol; nu este spontan.

53. Considerând notaţiile: Ea = energia de activare, E* = energia complexului activat, ER = energia reactanţilor, Ep = energia produşilor de reacţie, ΔH = entalpia de reacţie, care relaţie corespunde calculului energiei de activare ?

A. Ea = ΔH + ER B. Ea = Ep - ER C. Ea = E* + ER D. Ea = E* - ER E. Ea = E* - ΔH.

54. Care ecuaţie termochimică este incorect scrisă ?

A. C(s) + O2(g) → CO2(g), ΔH = −393,2 kJ. B. CO(g) + 1/2O2(g) → CO2(g), ΔH = −282,8 kJ. C. Ca(g) + 2H2O(1) → Ca2+

(g) + HO−(1) + H2(g), ΔH = −430,54 kJ.

D. 1/2H2(g) + 1/2I2(g) = HI(g), ΔH = 25,9 kJ. E. 2Al(s) + 3/2O2(g) → Al2O3(s), ΔH = −1670 kJ.

55.Considerând variaţia entalpiei libere, o reacţie este spontană atunci când:

A. ΔG < 0 B. ΔG = 0 C. ΔG > 0 D. spontaneitatea nu este influenţată de variaţia entalpiei libere E. spontaneitatea depinde atât de creşterea entalpiei libere cât şi de

scăderea temperaturii 56. Care afirmaţie este incorectă ?

A. entropia creşte cu masa moleculară a substanţelor B. entropia creşte la vaporizarea sau sublimarea substanţelor C. entropia scade cu tăria legăturii dintre atomi D. entropia scade la dizolvarea unui solid în apă E. entropia scade la dizolvarea unui gaz în apă.

57. Variaţia de entalpie ΔH depinde de:

A. stările intermediare ale transformării B. starea iniţială şi cea finală C. timpul necesar transformării D. volum E. energia liberă Helmholtz.

Page 21: Chimie Fizica FII

58. Ştiind că entalpia liberă de formare a apei este − 228,23 kJ/mol, iar a H2O2 −103,25 kJ/mol, care afirmaţie referitoare la reacţia de descompunere a apei oxigenate este corectă ?

A. ΔG = −124,98 kJ; reacţia este spontană B. ΔG = 124,98 kJ; reacţia nu este spontană C. ΔG = 321,48 kJ; reacţia nu este spontană D. ΔG = −321,48 kJ; reacţia este spontană

59. La arderea carbonului:

A. ΔS > 0 şi ΔH > 0 B. ΔS < 0 şi ΔH < 0 C. ΔS > 0, iar ΔH < 0 D. ΔS < 0, iar ΔH > 0 E. ΔS = 0; ΔH = 0.

60.Se dau următoarele reacţii termochimice: Ca(s) + 2H2O(1) = Ca+2

(aq) + 2 HO−(aq) + H2(g) + 430,54 kJ

CaO(s) + H2O(1) = Ca+2(aq) + 2 HO−

(aq) + 81,5 kJ H2(g) + 1/2O2(g) = H2O(1) + 285,5 kJ Variaţia de entalpie pentru reacţia: Ca(s) + 1/2O2(g) = CaO(s) este:

A. ΔH = −285,5 kJ B. ΔH = −392,5 kJ C. ΔH = +836 kJ D. ΔH = −634,54 kJ E. ΔH = +634,40 kJ.

61. Care dintre relaţii demonstrează că reacţia:

NH4NO2(s) → N2(g) + 2H2O(l) are loc în condiţii normale: A. ΔG = 0; ΔH < 0; ΔS > 0 B. ΔG > 0; ΔH < 0; ΔS < 0 C. ΔG < 0; ΔH < 0; ΔS > 0 D. ΔG < 0; ΔH > 0; ΔS > 0 E. ΔG < 0; ΔH > 0; ΔS < 0

62. Cunoscându-se valorile energiilor de legătură: EH-H = 430 kJ/mol; EN-N = 940 kJ/mol şi EN-H = 385 kJ/mol, precum şi ΔS = −100 J/mol.gram, care este entalpia de formare a amoniacului şi temperatura peste care reacţia de sinteză devine spontană ?

A. −40 kJ/mol; 4000 C B. −80 kJ/mol; 4000 C C. 40 kJ/mol; 1270 C D. −40 kJ/mol; 1270 C E. 80 kJ/mol; 1270 C.

Page 22: Chimie Fizica FII

63. Despre căldura de reacţie ΔH se poate spune că:

A. pentru reacţiile exoterme este dependentă de energia de activare B. pentru reacţiile endoterme este dependentă de energia de activare C. atât pentru reacţii endoterme cât şi pentru reacţii exoterme depinde de

energia de activare D. atât pentru reacţii exoterme cât şi pentru reacţii endoterme depinde de

energia de activare şi viteza de reacţie E. atât pentru reacţii exoterme cât şi pentru reacţii endoterme este

independentă de energia de activare şi de viteza de reacţie. 64. Care este căldura de formare a amoniacului având în vedere

următoarele reacţii şi variaţii de entalpie: 4 NH3 (g) + 3O2 (g) → 2N2 (g) + 6H2O (g) ΔH1 = −1265,7 kJ 2 H2 (g) + O2 (g) → 2H2O (g) ΔH2 = −483,2 kJ 1/2N2(g) + 3/2H2 (g) → NH3 (g) ΔH3 = ?

A. 56 kJ/mol B. −46 kJ/mol C. −30 kJ/mol D. 136 kJ/mol E. 42 kJ/mol.

65. Precizaţi răspunsul corect referitor la reacţia: 2HgI2(s) → Hg2I2(s) + I2(g)

A. entalpia liberă a reacţiei este ΔG < 0 la scăderea temperaturii B. entalpia liberă a reacţiei este ΔG = 0 la temperatură mai mică decât

concentraţia C. entalpia liberă a reacţiei este ΔG > 0 la creşterea temperaturii D. entalpia liberă a reacţiei este ΔG < 0 la creşterea temperaturii E. entalpia liberă a reacţiei este ΔG = 0, deci este o reacţie ireversibilă.

66. Care afirmaţie referitoare la căldura molară de dizolvare este corectă ?

A. reprezintă căldura degajată la oxidarea unui mol de substanţă; B. reprezintă căldura absorbită la neutralizarea unui mol de substanţă

într-cantitate mare de solvent; C. reprezintă căldura degajată sau absorbită la dizolvarea unui mol de

substanţă într-o cantitate mare de solvent; D. reprezintă căldura absorbită la arderea unui mol de substanţă într-o

cantitate mare de solvent; E. reprezintă căldura absorbită la reducerea unui mol de substanţă într-o

cantitate mare de solvent. 67. Care afirmaţie referitoare la căldura de formare este corectă ?

A. reprezintă variaţia de entropie a sistemului în reacţia de sinteză a unui mol de substanţă din elementele componente;

Page 23: Chimie Fizica FII

B. reprezintă variaţia de energie internă a sistemului în reacţia de sinteză unui mol de substanţă din elementele componente;

C. reprezintă variaţia de entalpie a sistemului în reacţia de sinteză a unui mol de substanţă din elementele componente;

D. reprezintă variaţia de entalpie a sistemului în reacţia de oxidare a unui mol de substanţă din elementele componente;

E. reprezintă variaţia de entalpie liberă a sistemului în reacţia de oxidare unui mol de substanţă din elementele componente.

68. Care afirmaţie referitoare la energia internă este corectă ?

A. reprezintă suma entropiilor rezultate din diferite mişcări şi interacţiuni ce au loc în sistem;

B. reprezintă suma capacităţilor calorifice rezultate din diferite mişcări şi interacţiuni ce au loc în sistem;

C. reprezintă suma energiilor rezultate din diferite mişcări (translaţie, rotaţie, vibraţie) şi interacţiuni (intramoleculare şi intermoleculare) ce au loc în sistem;

D. reprezintă suma afinităţilor mecanice rezultate din diferite mişcări (translaţie, rotaţie, vibraţie) şi interacţiuni (intramoleculare şi intermoleculare) ce au loc în sistem;

E. reprezintă suma afinităţilor chimice rezultate din diferite mişcări şi interacţiuni ce au loc în sistem.

69. Fie reacţia N2O4(g) ⇔2 NO2(g) la 21,5 oC şi 59,7 mmHg. Dacă gradul de disociere α = 0,483 valorile constantelor Kx, Kp, Kc sunt:

A. 16 40.10-9 76.10-2 B. 5 104.10-5 6,4.10-6 C. 1,21 95,04.10-3 3,94.10-3 D. 7,5 64.10-1 16,4.10-7 E. 9,51 88.10-2 4,4.10-4

70. Un amestec de hidrogen şi iod, având concentraţiile iniţiale egale cu 0,02 moli/L, se încălzesc la 327 0C. Cunoscând valoarea constantei de echilibru K=8,34, pentru reacţia: 1/2H2 + 1/2I2 ⇔ HI, care sunt concentraţiile celor 3 componente la echilibru:

A. [H2]=[I2]=3,86.10-3 mol/L [HI] = 3,228.10-3 mol/L B. [H2]=[I2]=3,86.10-3 mol/L [HI] = 32,28.10-3 mol/L C. [H2]=[I2]=10-2 mol/L [HI] = 10-2 mol/L D. [H2]=[I2]=2.10-2 mol/L [HI] = 4.10-2 mol/L E. [H2]=[I2]=3,86.10-3 mol/L [HI] = 7,72.10-3 mol/L.

71 Legea echilibrului chimic a fost dată de:

A. Berthelot B. Le Chatelier si Laplace C. Guldberg şi Waage D. Waage si Mayer E. Guldberg si Planck

Page 24: Chimie Fizica FII

72.Relaţia K = x2 c/(1-x) reprezintă:

A. Legea diluţiei a lui Ostwald B. Legea lui Guldberg şi Waage C. Principiul lui Le Chatelier D. Produsul ionic al apei E. Gradul de hidroliză

73. Care afirmaţie referitoare la principiul lui Le Chatelier, este corectă ?

A. dacă asupra unui sistem în echilibru se acţionează cu o constrângere echilibrul se deplasează în sensul creşterii constrângerii

B. dacă asupra unui sistem în echilibru nu se acţionează cu o constrângere echilibrul se deplasează în sensul diminuarii constrângerii

C. dacă asupra unui sistem în echilibru se acţionează cu o constrângere echilibrul nu se deplasează în sensul diminuarii constrângerii

D. dacă asupra unui sistem în echilibru se acţionează cu o constrângere echilibrul se deplasează în sensul diminuarii constrângerii

E. dacă asupra unui sistem în echilibru se acţionează cu o constrângere echilibrul rămâne constant

74.Pentru reacţia 3Fe2O3(s) ⇔ 2Fe3O4(s)+1/2O2(g) se cunosc ΔHo

298= 55,5 kcal/mol şi ΔGo

298=46,5 kcal-mol. Constanta de echilibru Kp la 25 oC are valorile: A. 7,8 . 10-35 B. 1,8 . 10-30 C. 6,4 . 10-15 D. 8,5 . 10-40 E. 7,8 . 10-20

75. Într-un vas de 2 L se introduc la 200 oC şi la presiunea de 1,315 atm abur şi fier având loc reacţia: 3/4 Fe + H2O ⇔1/4 Fe3O4+H2 Cunosând că la echilibru presiunea parţială a hidrogenului este de 1,255 atm constanta de echilibru Kp are valoarea:

A. 80,6 B. 40,5 C. 20,9 D. 10-2 E. 4.103

76. Considerând sistemul gazos: A + B ⇔ 2AB, concentraţiile iniţiale sunt: [A] = a moli/L, [B] = b moli/L, [AB] = 2c moli/L. Care este valoarea constantei de echilibru ?

A. Kp = 4c2 / (a-c)(b-c) B. Kp = 2c2 / (a-c)(b-c) C. Kp = c2 / (a-c)(b-c) D. Kp = Kc E. Kp = c2 / ab.

Page 25: Chimie Fizica FII

77.Pentru reacţia: A + B ⇔ C + 2D, s-a lucrat cu un amestec de A şi B în raport molar 1:2. Expresia constantei de echilibru este:

A. Ke = 4x3 / (1-x)(2-x)V B. Ke = 3x2 / (1-x)(2-x)V C. Ke = 2x / (1-x)2 (2-x)V D. Ke = 3x3 / (1-x)2 (2-x)V E. Ke = 5x3 / (1-x)2 (2-x)V.

78. Să se deducă relaţiile dintre Kc, Kp şi Kx pentru următoarea reacţie în fază gazoasă: N2 + 3H2 ⇔ 2NH3.

A. Kc = Kp(RT)-2 Kp = KxP-2 Kc = Kx(P/RT)-2 B. Kc = Kp(RT)2 Kp = KxP2 Kc = Kx(P/RT)2 C. Kc = Kp(RT)-2 Kp = Kx /P Kc = Kx(P/RT)2 D. Kc = Kp(RT)2 Kp = KxP2 Kc = Kp(RT)2P2 E. Kc = Kp(RT)2 Kp = Kx P-2 Kc = Kx(P/RT)-2

79. Pentru reacţia: 2A + B ⇔ C + 2D, concentraţiile la echilibru sunt: [A]=10-1

mol/L, [B]=2.10-1 mol/L, [C]=5.10-1 mol/L, iar Kc=2,25. Concentraţia substanţei D la echilibru este:

A. 0,09 mol/L B. 0,95 mol/L C. 6,7 mol/L D. 0,67 mol/L E. 0,3 mol/L.

80. Se dau următoarele reacţii: (1) CO(g) + Cl2(g) ⇔ COCl2(g) (2) H2(g) + I2(g) ⇔ 2HI(g) (3) H2O (g) ⇔ H2(g) + ½ O2 (g) Care afirmaţie este corectă ?

A. creşterea presiunii favorizează deplasarea echilibrului în reacţiile (1) şi (2) de la stânga la dreapta

B. scăderea presiunii favorizează deplasarea echilibrului în reacţia (3) de la dreapta la stânga

C. creşterea volumului favorizează deplasarea echilibrului în reacţiile (1) şi (3) de la stânga la dreapta

D. scăderea temperaturii favorizează deplasarea echilibrului în reacţia (3) de la stânga la dreapta

E. creşterea temperaturii favorizează deplasarea echilibrului în reacţia (3) de la stânga la dreapta.

81. Să se calculeze constanta de echilibru, Kp, la 727 K, pentru reacţia: 2NO(g) +

O2(g) ⇔ 2NO2(g), cunoscând constantele de echilibru la 727 K ale reacţiilor: SO2(g) + NO2(g) ⇔ SO3(g) + NO(g) Kp1 = 7,6 atm-1 SO2(g) + 1/2O2(g) ⇔ SO3(g) Kp2 = 26,8 atm-1

A. 3,52 atm

Page 26: Chimie Fizica FII

B. 3,52 atm-1 C. 12,43 atm-1/2 D. 12,43 atm-1 E. 6,21 atm1/2

82. La conversia CO cu vapori de apă s-au găsit 2 moli/L din fiecare gaz. Care din

afirmaţiile de mai jos este adevărată ?

A. iniţial au reacţionat 3 moli CO cu 2 moli apă B. Kc=1 C. Kp≠ Kc D. Densitatea amestecului rezultat la echilibru este 3,75 g/L E. Densitatea amestecului rezultat la echilibru este 1,75 g/L

83. Pentru reacţia: A + B ⇔ 2C, concentraţiile la echilibru sunt [A]=[B]=2 moli/L, iar randamentul de transformare este de 25%. Valoarea constantei de echilibru este :

A. 0,176 B. 1,76 C. 1,00 D. 4,35.10-2 E. 4,35.10-1.

84. Care afirmaţie referitoare la proprietăţile unui sistem în echilibru este incorectă ?

A. este stabil dacă se menţin constante condiţiile exterioare B. este rezultatul a două procese care se desfăşoară cu viteze egale dar în

sensuri opuse C. entalpia liberă a sistemului este egală cu zero D. prezintă mobilitate, revine spontan la starea iniţială când încetează

acţiunea perturbatoare E. entalpia liberă a sistemului este ΔG > 0.

85. Ştiind că în reacţia de echilibru: A + B ⇔ C + D, concentraţiile la echilibru

sunt: [A]=5 moli/L, [B]=8 moli/L, iar [C]=[D] şi Kc=0,4, care sunt valorile concentraţiilor pentru substanţele C şi D ?

A. 2 moli/L B. 3 moli/L C. 4 moli/L D. 2,5 moli/L E. 3,5 moli/L

86.Ştiind că pentru reacţia generală: 3A ⇔ B + 2C, compoziţia la echilibru este de [A]=1 mol/L, [B]=1 mol/L şi [C]=2 moli/L, se cere concentraţia iniţială a substanţei A:

A. 2 moli/L B. 4 moli/L

Page 27: Chimie Fizica FII

C. 5 moli/L D. 6 moli/L E. 8 moli/L.

88. Gradul de disociere al acidului iodhidric este 0,245 la 520 0C. Care sunt valorile

constantelor Kp şi Kc la această temperatură ? A. 6.10-2 B. 5.10-3 C. 2,5.10-4 D. 2.10-2 E. 3.10-3.

89. Relaţia dintre constantele Kc şi Kp pentru reacţia:

CO2(g) + H2O ⇔ CO(g) + H2O(g) este: A. Kp = KcRT B. Kp = Kc/RT C. Kp = Kc (RT)2 D. Kp = Kc E. Kp = Kc (RT)-4

90 Din CO şi Cl2 la întuneric şi 1270 C se obţine fosgen:

CO + Cl2 ⇔ COCl2. Dacă s-au luat în lucru 1 mol CO şi 1 mol Cl2 şi doar 80% din CO se transformă, la presiunea de 1 atm, valorile constantelor de echilibru Kc şi Kp, precum şi unităţile lor de măsură sunt:

A. Kp=24 atm-1 Kc=787,2 L/mol B. Kp=25,8 mol/L.atm Kc= L-1mol-1 C. Kp=25,8 atm Kc=856,5 mol/L D. Kp=25,8 atm/l.mol Kc=856,5 mol/L2 E. Kp=25,8 atm-1/l Kc=856,5 L2/mol2.atm.

91 Pentru reacţia: A ⇔ 3B + C s-au luat în lucru 2 mol/L substanţă A. Dacă la

echilibru s-au găsit 0,5 mol/L din substanţa A, valoarea lui Kc este: A. 2,73 mol/L B. 27,3 mol2/l2 C. 273,3 mol3/l3 D. 273,3 mol/L E. 27,33 mol3.

92. Pentru reacţia: A + 2B ⇔C+D la echilibru [A]=[B]=[C]=[D]=2 mol/L.

Concentraţiile iniţiale ale reactanţilor la 1,5 atm sunt: A. [A]=4 mol/L [B]=4 mol/L B. [A]=6 mol/L [B]=4 mol/L C. [A]=4 mol/L [B]=6 mol/L D. [A]=4 mol/L [B]=4 mol/L E. [A]=2 mol/L [B]=2 mol/L

Page 28: Chimie Fizica FII

93. Pentru reacţia: A + 2B ⇔ C + D la echilibru [A]=[B]=[C]=[D]=2 mol/L. Constantele Kc şi Kp la 1,5 atm sunt:

A. Kc=0,5 mol/L Kp=3 atm B. Kc=5 moli Kp=2,66 atm C. Kc=0,5 l.mol-1 Kp=2,66 atm-1 D. Kc=0,5 mol-1 Kp=0,75 atm1 E. Kc=50 moli Kp=5 atm.

94. În starea de echilibru a sistemului: N2 + 3H2 ⇔ 2NH3 concentraţiile substanţelor

sunt [N2] = 3 moli, [H2] = 9 moli şi [NH3] = 4 moli. Care au fost concentraţiile iniţiale ?

A. [H2] = 13 moli, [N2] = 7 moli B. [H2] = 17,5 moli, [N2] = 5,5 moli C. [H2] = 35 moli, [N2] = 11 moli D. [H2] = 15 moli, [N2] = 7 moli E. [H2] = 15 moli, [N2] = 5 moli.

95 În reacţia: H2 + I2 ⇔ 2HI, compoziţia sistemului la echilibru este: [H2]=4 moli/L, [I2]=0,5 moli/L şi [HI]=10 moli/L. Ce valoare are constanta de echilibru ?

A. 2,5 B. 50 C. 3 D. 5 E. 4.

96. Compoziţia unui sistem chimic aflat în echilibru, în anumite condiţii de

temperatură şi presiune este:

A. constantă, dacă nu intervin factori externi B. constantă şi în prezenţa unor factori externi perturbatori C. constantă dacă vitezele directă şi inversă sunt egale cu zero D. variabilă, depinzând de concentraţia iniţială a reactanţilor E. constantă indiferent de condiţii.

97. Într-o reacţie de echilibru: 1A + 2B ⇔ 2C + 1D, concentraţiile molare ale componenţilor la echilibru sunt egale cu: [A]=1 mol/L, [B]=2 moli/L, [C]=2 moli/L, [D]=1 mol/L.

Valoarea constantei de echilibru este egală cu: A. 1 B. 2 C. 3 D. 1,5 E. 2,5.

98.Se dă echilibrul: B + 2 A ⇔ 3C. Cunoscând concentraţiile iniţiale ale substanţelor A=2 moli/L, B=2 moli/L şi randamentul de 60%, constanta de echilibru este:

A. 4

Page 29: Chimie Fizica FII

B. 1,8 C. 3,2 D. 1,6 E. 6,5.

99. În starea de echilibru a sistemului: N2 + 3H2 ⇔ 2NH3, concentraţiile substanţelor sunt: [N2]=3 moli/L; [H2] = 9 moli/L; [NH3]=4 moli/L. Care erau concentraţiile iniţiale ale H2 şi N2 ?

A. 5 moli/L [N2], 15 moli/L [H2] B. 15 moli/L [N2], 5 moli/L [H2] C. 13 moli/L [N2], 7 moli/L [H2]. D. 20 moli/L [N2], 10 moli/L [H2] E. 10 moli/L [N2], 10 moli/L [H2].

100. Care afirmaţie referitoare la constanta de echilibru Kc este corectă ?

A. este o mărime adimensională B. este o mărime a cărei valoare depinde de valorile concentraţiilor

reactanţilor şi produşilor de reacţie C. este o mărime cu valoare subunitară D. este o mărime a carei dimensiune este (mol/L)n, unde n reprezintă

diferenţa dintre coeficienţii stoechiometrici ai produşilor de reacţie şi cei ai reactanţilor

E. este o mărime care caracterizează reacţia de ionizare a electroliţilor tari.

101 Concentraţiile la echilibru pentru reacţia: A + B ⇔ 2C sunt [A]=[C]=1 mol/L iar [B]=0,75 moli/L. Concentraţiile iniţiale ale reactanţilor şi valoarea constantei de echilibru sunt:

A. [A]=0,5 mol/L [B]=1,75 mol/L Kc=1,33 B. [A]=1,5 mol/L [B]=1,25 mol/L Kc=1,33 C. [A]=1,0 mol/L [B]=0,75 mol/L Kc=3,66 D. [A]=1,5 mol/L [B]=1,5 mol/L Kc=2,66 E. [A]=1,5 mol/L [B]=1,25 mol/L Kc=2,66.

102 Care afirmaţie este corectă ?

A. reacţia care are loc între ionii unei sări şi moleculele de apă se numeşte dizolvare

B. reacţia care are loc între ionii unei sări dizolvate şi moleculele de apă se numeşte hidratare

C. reacţia care are loc între ionii unei sări dizolvate şi moleculele de apă se numeşte hidroliză

D. reacţia care are loc între ionii unei sări dizolvate şi moleculele de apă se numeşte electroliză

E. reacţia care are loc între ionii unei sări dizolvate şi moleculele de apă se numeşte solvoliză.

103 Care afirmaţie este incorectă ?

Page 30: Chimie Fizica FII

A. pentru un sistem în echilibru creşterea temperaturii favorizează reacţia endotermă

B. pentru un sistem în echiliru scăderea temperaturii favorizează reacţia exotermă

C. variaţia concentraţiei unuia dintre componenţii unui sistem poate duce la modificarea echilibrului chimic

D. variaţia de volum pentru sisteme în fază gazoasă, care decurg fără variaţia numărului de moli, nu duce la deplasarea echilibrului chimic

E. la echilibru viteza reacţiei directe v1 este egală cu viteza reacţiei inverse v2 (v1 = v2).

104 Într-un volum de 100 mL soluţie saturată de PbCl2, aflată în contact cu sarea solidă de PbCl2, solubilitatea sării, PbCl2, se calculează cu relaţia:

A. 3*1

sPS =

B. sPS =

C. 22*1/sPS =

D. 322*1

sPS =

E. sPS 3=

105 .Care afirmaţii referitoare la produsul de solubilitate sunt corecte?

A. în soluţia saturată a unui electrolit greu solubil, produsul concentraţiilor ionilor acestuia este constant, la o temperatură dată şi se numeşte produs de solubilitate;

B. într-o soluţie nesaturată, produsul concentraţiilor ionilor rezultaţi este constant, la o temperatură dată dată şi se numeşte produs de solubilitate;

C. produsul de solubilitate, Ps, este invers proporţional cu constanta de solubilitate Ks ;

D. produsul de solubilitate variază cu totalitatea speciilor reactive la o temperatură dată;

E. produsul de solubilitate, Ps, variază direct proporţional cu constanta de solubilitate Ks .

106. Apariţia ionilor H3O+ în soluţiile apoase ale acizilor reprezintă:

A. un proces de dizolvare B. o reacţie de hidratare C. o reacţie de ionizare D. o reacţie de homoliză E. o reacţie de disproporţionare acido-bazică.

107. Care afirmaţie referitoare la constanta de hidroliză (Kh) a sării NaCN este

corectă ? A. Kh = KH2O / Ka B. Kh = KH2O / Kb

Page 31: Chimie Fizica FII

C. Kh caracterizează echilibrul de complexare a ionului Na+ cu molecule de apă

D. Kh = [HCN][HO−] / [CN−][H2O] E. Kh caracterizează echilibrul de solubilitate a sării Na+CN−.

108. Dacă pH-ul unei soluţii este egal cu 3, concentraţia ionilor de hidrogen

conţinuţi într-un litru de soluţie este: A. [H+]=103 mol/L B. [H+]=10-3 mol/L C. [H+]=5.10-3 mol/L D. [H+]=3.10-3 mol/L E. [H+]=3.10-3 mol/L

109. Relaţia care defineşte produsul ionic al apei este:

A. K = [HO-] [H3O+] / [H2O]2 B. KH2O = [HO-] [H3O+] C. KH2O = [H3O-] = [HO-] = 10-7 mol/L D. [H3O+] = 10-p E. Kh = KH2O / Ka.

110 O soluţie 0,1 M de acid clorhidric are pH=3. Valoarea Ka a acestui acid este:

A. 10-3 moli/L B. 10-5 moli/L C. 10-2 moli/L D. 10-6 moli/L E. 5.10-3 moli/L.

Partea a III-a Termodinamica sistemelor omogene

111.Referitor la sistemele omogene, constituite ca sisteme compuse dintr-o singură fază, care afirmaţie este corectă?

A. Faza nu reprezintă o porţiune dintr-un sistem care prezintă aceleaşi proprietăţi în toată întinderea ei.

B. tratarea acestor sistemelor omogene se face în mod unitar, prin obţinerea funcţiilor termodinamice pentru sistemele gazoase precum şi pentru sistemele condensate (soluţii omogene lichide de neelectroliţi şi de electroliţi sau sistemele solide).

C. Soluţia desi nu este un sistem omogen, este un sistem policomponent, la care amestecarea se face la scară moleculară,

Page 32: Chimie Fizica FII

spre deosebire de amestecurile mecanice care sunt sisteme eterogene.

D. Nu orice masă de gaz este determinată de trei variabile: temperatura, presiunea şi volumul.

E. În starea gazoasă, atomii sau moleculele nu se găsesc într-o stare de dezordine avansată, ei sunt insa la distanţe mari

112. La presiuni foarte mici gazele se supun unor legi simple, dictate de relaţia dintre parametrii de stare: presiunea P, volumul V, şi temperatura T. Referitor la sistemele omogene gazoase in stare ideala, care afirmaţie este corectă?

A. Legea Boyle – Mariotte caracterizează transformările izoterme şi se enunţă astfel: volumul unei cantităţi anumite de gaz este invers proporţional cu presiunea, deci:

B. Legea Charles - volumul de gaz ideal, VT , variază direct proporţional cu temperatura T la presiune constantă:

unde Vo este volumul la 0 oC. C. Legea Gay-Lussac - presiunea gazului ideal variază direct proporţional cu

temperatura, la volum constant.

D. Legea lui Dalton - presiunea pe care o exercită un amestec de gaze diferite, închise într-un recipient, nu este egală cu suma presiunilor exercitate de fiecare gaz component dacă ar fi singur şi ar ocupa acelaşi volum cât al amestecului la aceeaşi temperatură.

E. Conform acestor ipoteze gazul ideal nu posedă decât energie termică (energia de interacţiune moleculară fiind nulă) si nu are un volum propriu molecular, fiind neglijabil faţă de volumul total ocupat de el.

113. Referitor la constantele mecanice, care afirmaţie este corectă?

A. Pentru un proces izocor variaţia relativă a presiunii este proporţională cu variaţia temperaturii. Coeficientul de proporţionalitate fiind numit coeficient termic al presiunii, χ:

.2211 constVPVPVP oo ===

)1(0 TVVT α+=

)1(0 TPPT β+=

Page 33: Chimie Fizica FII

B. relaţia utilizată de obicei pentru evaluarea lui β din α şi χ, care nu sunt mai uşor accesibile determinărilor experimentale, este:

C. Caracterizarea cantitativă a dilatării unui corp la presiune constantă, a

comprimării unui corp la presiune constantă sau a variaţiei presiunii corpului cu temperatura la volum constant, se face utilizând constantele mecanice.

D. Coeficientul de proporţionalitate, α se numeşte coeficient de dilatare termică şi este definit astfel:

E. coeficient de compresibilitate izotermă βT se defineste prin relatia:

114. Referitor la constantele mecanice, care afirmaţie este corectă? A. Metoda ultrasonică nu a fost utilizată în ultimii ani pe scară largă

pentru evaluarea βT la lichide şi soluţii moleculare, soluţii de electroliţi şi săruri topite.

B. Se constată din experienţa acumulată că atât valorile lui βT cât şi a lui α nu depind de structura substanţelor.

C. βT la lichidele moleculare neasociate este de trei ori mai mica decât la cele ionice,

D. În cazul solidelor anizotrope coeficienţii α şi βT sunt proprietăţi scalare.

E. La sistemele necondensate coeficienţii mecanici sunt mai mari. În cazul gazului ideal, din relaţia PV=RT, se poate obţine:

115. Referitor la gazul ideal, care afirmaţie este corectă?

A. Ecuaţia gazului perfect, fundamentată pe ipotezele simplificatoare ale teoriei cinetico-moleculare a materiei, nu stă la baza tratării termodinamice a gazelor reale.

PTV

V⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛−=

TTPV

Vβ−=⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛−

1

( ) χ−=∂∂ VTPP /)/1(

βαχ P

1=

T/1=αT/1=β P/T 1=χ

Page 34: Chimie Fizica FII

B. Ecuaţia de stare a gazelor perfecte pentru un mol de gaz se poate scrie şi sub forma:

C. Pentru un sistem de reacţie în fază gazoasă, ideal, potenţialul chimic al unui component chimic este:

unde: (μ0i)t este potenţialul chimic standard funcţie numai de

temperatură. D. Izoterma de reacţie a lui van’t Hoff permite stabilirea unei alte

modalităţi de explicitare a sensului de desfăşurare a unei reacţii chimice: K’x< Kx, ΔG<0 iar reacţia nu poate decurge

E. Invers, dupa izoterma de reacţie a lui van’t Hoff K’x> Kx, ΔG>0, iar procesul este posibil termodinamic

116. Referitor la sistemele omogene lichide, care afirmaţie este corectă?

A. Soluţia nu este o fază omogenă, condensată, formată din doi sau mai mulţi componenţi miscibili între carenu se exclud reacţiile chimice.

B. Din punct de vedere termodinamic soluţia nu este un sistem omogen, policomponent, la care amestecareanu se face la scară moleculară

C. În cele mai multe cazuri, o soluţie este formată dintr-un component majoritar, numit dizolvant sau solvent şi unul sau mai mulţi componenţi minoritari, numiţi dizolvaţi sau soluţi.

D. Studiul termodinamic al soluţiilor în natură reprezintă un caz limită. E. În caracterizarea termodinamică a soluţiilor, uzual, mărimile solventului

sunt desemnate prin indicele 2, iar cele ale substanţelor dizolvate prin indicii 3, 4, n.

117. Referitor la soluţiile ce se pot fi clasificate după diverse criterii, care afirmatie este adevarata?

A) După starea de agregare a componenţilor - soluţii binare si soluţii multicomponente:

B) După numărul componenţilor - soluţii solide, soluţii lichide, si soluţii gazoase, C) După natura componenţilor - soluţii diluate si soluţii concentrate. D) După proprietăţile termodinamice - soluţii perfecte, soluţii diluate ideale, soluţii

parţial ideale, soluţii neideale (reale). E) După concentraţiile componenţilor - soluţii de neelectroliţi si soluţii de electroliţi

1

11

TVP

TVP

o

oo =

( ) ( ) ( )titiii xRT ln0 −= μμ

Page 35: Chimie Fizica FII

118. Referitor la soluţiile ideale care afirmatie este adevarata?

A. Solutia ideala nu este un caz limită, fiind caracterizată de relaţii termodinamice simple.

B. soluţiile perfecte, la care legile soluţiilor ideale sunt valabile pe întreg domeniul de concentraţii, sunt cunoscute şi ca “soluţii ideale propriu-zise”;

C. soluţiile foarte diluate, la care legile soluţiilor ideale sunt valabile numai la concentraţii mici, nu sunt soluţii ideale

D. Ecuaţiile soluţiilor ideale se bazează pe un model matematic complex care nu poate fi extins direct la soluţiile reale

E. ele nu pot fi aplicate direct la clasele uzuale de soluţii 119. Referitor la soluţiile perfecte care afirmatie este adevarata?

A) Soluţiile perfecte sunt formate din componenţi cu structură chimică apropiată,

B) moleculele lor nu au practic aceleaşi dimensiuni. C) Definirea soluţiilor perfecte nu se bazează pe o ipoteză de natură

cinetico-moleculară D) formarea unei soluţii ideale perfecte din componenţi puri, la T şi P

constante, nu are loc fără modificări ale energiilor de interacţiune dintre molecule.

E) În consecinţă, la formarea unei soluţii perfecte din componenţi puri, în condiţii izobar-izoterme, entalpia şi volumul soluţiei se compun aditiv din entalpiile respectiv volumele componenţilor puri, nefiind afectate de termeni corectivi. Mărimile de exces corespunzătoare sunt nule.

120. Referitor la soluţiile perfecte care afirmatie este adevarata?

A) entalpia liberă Gibbs creste la formarea unei soluţii fata de cea calculată aditiv din componenţii puri.

B) formarea unei soluţii perfecte are loc la entalpie constantă, la valori date ale temperaturii şi presiunii, fără degajare sau absorbţie de căldură:

C) Reciproca indică faptul că dacă amestecarea se realizează la presiune

0ð == P,TP,T dHQ

Page 36: Chimie Fizica FII

constantă, în condiţii adiabatice, în cazul unei soluţii perfecte au loc schimbări de temperatură.

D) într-o soluţie perfectă toate funcţiile termodinamice de amestecare sunt diferite de 0

E) Amestecarea este însoţită de expansiune şi de contracţia soluţiei. 121. Referitor la soluţiile diluate ideale care afirmatie este adevarata?

A) soluţiile diluate ideale nu constituie cazul limită în care cantitatea de solvent este predominantă în timp ce cantitatea de dizolvat este foarte mică,

B) raportul dintre numărul de moli de dizolvat şi de solvent fiind în general mai mic decât 10 –2 . Aceste soluţii respectă regularităţi

simple specifice. C) în soluţii diluate fiecare moleculă dizolvată nu este supusă unei

forţe de interacţie în raport cu moleculele solventului. D) Potenţialul chimic al solventului, în cazul unei soluţii diluate ideale,

nu este o funcţie liniară de logaritmul fracţiei molare E) soluţia ideală se formează cu variaţie de volum, volumul total al

soluţiei calculându-se aditiv din volumele componenţilor puri;

Partea IV-a Termodinamica sistemelor eterogene

122. Referitor la sistemele eterogene care afirmatie este adevarata?

A) sistemele eterogene sunt caracterizate prin: faza, constituentul varianţa şi compozitie

B) Faza este o porţiune dintr-un sistem care prezintă aceleaşi proprietăţi în toată întinderea s dar nu sunt separate prin suprafeţe de separaţie

C) Tranziţia de la o fază la alta nu este caracterizată printr-un salt în proprietăţile fizice şi chimice

iii xRTTP ln)(* −= μμ

Page 37: Chimie Fizica FII

D) Varianţa nu se poate defini şi ca diferenţa dintre numărul variabilelor independente ale sistemului şi numărul ecuaţiilor de stare caracteristice sistemului.

E) Prin număr de constituenţi se înţelege numărul minim suficient şi necesar de specii chimice independente, a căror masă, în fiecare fază în parte, determină compoziţia sistemului. Componenţii se notează cu simbolul C.

123. Referitor la varianţa care afirmatie este adevarata?

A) Varianţa unui sistem eterogen sau numărul gradelor de libertate (F) reprezintă numărul variabilelor de stare independente (temperatura, presiunea, forţe electromotoare, forţe magnetice, forţe gravitaţionale, etc. ) asupra cărora se poate acţiona arbitrar, fără modificarea stării sistemului.

B) Invarianţa sau zerovarianţa nu se poate stabili la coexistenţa a trei faze ale aceluiaşi corp.

C) Punctul de coexistenţă a cinci faze în echilibru se numeşte punct triplu.

D) Punctul triplu nu poate fi menţinut numai cu condiţia de nu se acţiona arbitrar asupra nici uneia din variabilele de stare

E) Cel mai cunoscut exemplu îl reprezintă punctul triplu al apei oxigenate.

124. Referitor la legea fazelor care afirmatie este adevarata?

A) Legea fazelor a lui Gibbs nu stabileşte o corespondenţă cantitativă între elementele unui sistem eterogen : constituent, fază, varianţă.

B) varianţa unui sistem este egală cu diferenţa dintre numărul componenţilor şi numărul fazelor plus 2.

C) suma variabilelor sistemului este: C+P(C-1)-2. D) numărul fazelor poate fi depăşit cu mai mult de doi faţă de numărul

constituenţilor independenţi.

221

+−=−+−+=

PCFPC)C(PCF

Page 38: Chimie Fizica FII

E) Pentru demonstrarea acestei legi se ia în consideraţie faptul că la echilibru toate fazele unui sistem eterogen nu au aceeaşi temperatură şi presiune în toată întinderea lor.

125. Referitor la legea de distribuţie Nernst care afirmatie este adevarata?

A) Legea de distribuţie Nernst nu are aplicabilitate în explicarea fenomenului de distribuţie sau repartiţie a unui corp.

B) Ea se referă la dizolvarea uniformă a unui corp între componenţii unui sistem trifazic constituit din două lichide

C) raportul concentraţiilor unui component repartizat între două faze este constant la o temperatură şi presiune dată.

D) Legea Nernst se poate demonstra numai pe consideraţii pur termodinamice

E) În reale constanta de distribuţie se exprimă numai în funcţie de fracţiile molare ale componentului C în solvenţii daţi

126. Referitor la transformările de fază care afirmatie este adevarata?

A) Transformările de fază sunt reprezentate numai de modificările suferite de un sistem eterogen la echilibru prin trecerea componenţilor săi dintr-o stare de agregare în alta,

B) Transformările de fază sunt reprezentate numai de modificările suferite de un sistem eterogen la echilibru prin trecerea dintr-o formă cristalină în alta, si din corpuri feromagnetice în paramagnetice,

C) Transformările de fază au fost clasificate de Ehrenfest numai în transformări de ordinul I şi transformări de ordin II.

D) Ordinul transformării de fază este dat după următoarea regulă: o transformare de fază este de ordinul n dacă derivatele energiei libere Gibbs de acelaşi ordin prezintă discontinuităţi la o temperatură dată, iar toate derivatele care le preced sunt continue.

E) În transformările de ordinul I sistemele se caracterizează totdeauna prin prezenţa a trei faze în echilibru, pe când în transformările de ordinul II nu se înregistrează acest fapt.

Page 39: Chimie Fizica FII

TESTE TIP COMPLEMENT MULTIPLU

Partea I-a Proprietăţi fizico-chimice ale substanţelor-Metode

fizice de analiză 127. Moleculele polare, numite şi dipoli electrici, se comportă într-un câmp electric ca un sistem format din două sarcini electrice egale şi de semn opus, separate între ele printr-o distanţă r. Referitor la dipolii electrici, care se caracterizează printr-un moment electric de dipol numit şi dipol-moment, care afirmatie este adevarată ?

A. Dipol-momentul se notează cu μ şi este egal cu produsul dintre sarcina e a electronului şi distanţa r care separă cele două centre ale sarcinilor

electrice:5454 B. Momentul dipolar este o mărime scalară, deci are o direcţie, un punct de

aplicaţie, mărime şi sens. Convenţional, direcţia este dreapta care uneşte cele două sarcini electrice, sensul fiind ales de la sarcina negativă la cea pozitivă.

C. Toate moleculele nesimetrice sunt polare, în timp ce moleculele simetrice sunt nepolare.

D. Moleculele formate din atomi identici ca: O2; Cl2; H2; N2 sunt molecule polare.

E. Moleculele formate din atomi diferiţi, cu electronegativităţi diferite, ca molecula de apă, alcool etilic, fenol, acid clorhidric gazos şi uscat şi altele, sunt molecule polare.

128. Media momentelor electrice de dipol din unitatea de volum se numeşte polarizaţie şi se notează cu P. Acţiunea unui câmp electric F asupra unei molecule polare sau nepolare produce o deplasare relativă a sarcinilor negative faţă de cele pozitive. Aceasta este polarizaţia de deformare P1. Referitor la polarizaţia moleculelor, din care se poate calcula momentul de dipol, care afirmatie este adevarată ?

A. Polarizaţia de deformare este alcătuită din polarizaţia electronică (deplasarea relativă a electronilor faţă de nucleu) şi polarizaţia atomică (deplasarea relativă a atomilor din moleculă). Ea rezultă prin deformarea orbitelor electronice şi este independentă de temperatură.

B. Momentul electric astfel apărut, indus de câmpul F este proporţional cu intensitatea câmpului: μ = αF. Constanta α se numeşte polarizabilitate şi este o

re *=→

μ

Page 40: Chimie Fizica FII

caracteristică a fiecărei substanţe; ea reprezintă uşurinţa cu care se deplasează electronii.

C. Dacă o moleculă se introduce îutr-un câmp electric, ea tinde să se orienteze cu polii săi în direcţia câmpului, rezultând o polarizaţie de orientare P2, pe lângă polarizaţia de deformare.

D. Polarizabilitatea moleculei, (α), poate fi convertită într-o polarizabilitate de volum, (α’), prin relaţia:

unde: εo este permitivitatea electrică a vidului E. Polarizaţia totală a moleculei, Pm este prin urmare produsul dintre P1

(polarizaţia de deformare, independentă de temperatură), existentă pentru molecule polare şi P2 (polarizaţia de orientare, care scade cu creşterea temperaturii şi este nulă pentru moleculele nepolare).

129. Polarizaţa moleculară a fost studiată de către Peter Joseph Wilhelm Debye (1884—1966) şi este reprezentată de ecuaţia următoare (ecuaţia lui Debye):

unde: N este numărul lui Avogadro; α - polarizabilitatea (o constantă ce caracterizează deformaţia orbitelor electronice); μ - momentul electric al moleculei; K = R/N - constanta lui Botzmann, R fiind constanta gazelor perfecte; T - temperatura absolută în grade Kelvin. Referitor la polarizaţia moleculelor care afirmatie este adevarată ?

A. polarizaţia moleculară indusă va fi:

B. polarizaţia de orientare va fi:

C. Polarizaţia totală Pm (Pm = A+ B/T), este legată de constanta dielectrică a substanţei cu masa moleculară M şi densitatea d prin relaţia lui Clausius-Mossotti:

unde: ε este constanta dielectrică, caracteristică pentru oricare

0

'

4πεαα =

⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛+=

KTNPm 34

3 2μαπ

ANP −== απ43

1

dM*

KTNPm 2

134

3 2

+−

=⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛+=

εεμ

απ

TB

KTNP ==

94 2

2μπ

Page 41: Chimie Fizica FII

material dielectric. D. Ecuaţia Mossotti - Clausius este folosită într-unul din următoarele

cazuri:moleculele sunt apolare; frecvenţa câmpului aplicat este mare, astfel încât polarizarea de orientare este neglijabilă;moleculele fiind prinse într-o reţea cristalină sunt împiedicate să se orienteze astfel încât polarizarea de orientare este neglijabilă sau chiar nulă.

E. Intr-o diagramă se trec în ordonată valorile polarizaţiei totale Pm , iar pe abscisă valorile 1/T. Se obţine astfel o dreaptă a cărei pantă B, este egală cu:

130. Refracţia moleculară reprezintă fenomenul de schimbare bruscă a direcţiei unei raze de lumină la trecerea printr-o suprafaţă de separare dintre două medii transparente diferit. Referitor la polarizaţia moleculelor si refracţia moleculă care afirmaţie este adevarată ?

A. Indicele de refracţie poate fi influenţat de următorii factori: natura substanţei celor două medii; anizotropia mediilor în cazul substanţelor cristaline; temperatura şi presiunea; lungimea de undă a radiaţiilor folosite (fenomenul de dispersie) si prin Legea a doua a refracţiei stabileşte legătura dintre cei doi indici de refracţie relativ şi absolut prin relaţia:

B. Înlocuind în ecuaţia Mossotti-Clausius, se regăseşte ecuaţia Lorentz-Lorenz:

unde: Rm se numeşte refracţie moleculară.

C. Conform ecuaţiei Lorentz-Lorenz polarizabilitatea moleculară poate fi măsurată la frecvenţe tipice ale luminii din domeniul vizibil (1015 –1016 Hz) prin măsurători ale indicelui de refracţie.

D. În teoria electromagnetică a luminii, Maxwell demonstrează legătura între indicele de refracţie absolut şi constanta dielectrică a mediului prin relaţia:

E. Sunt însă situaţii în care refracţia moleculară Rm, calculată cu ecuaţia Lorentz-

Lorenz, trebuie corectată, spre exemplu în cazul moleculelor duble sau triple când valoarea calculată a lui este mai mare decât suma simplă a refractivităţilor de

KNB

94 2μπ

=

rnin sinsin 21 =

mAm PNdM

nnR ==

+−

= '3

421

2

2

απ

2n−=ε

Page 42: Chimie Fizica FII

legătură. Cu toate aceste neajunsuri refracţia moleculară Rm stă la baza unei metode fizice importante, în determinările de structură.

131. Sarcina şi mişcările electronilor în atomi sau în ioni pot determina apa-riţia a trei categorii de substanţe cu proprietăţi magnetice diferite: diamagnetice, paramagnetice şi feromagnetice. Care afirmaţie este adevarată ?

A. Substanţele atrase e de un câmp magnetic se numesc substanţe diamagnetice. B. Substanţele respinsde un câmp magnetic se numesc substanţe para-

magnetice. C. Substanţele atrase puternic de un câmp magnetic, mult mai puternic decât

cele paramagnetice sunt substanţe feromagnetice. D. Proprietăţile feromagnetice apar numai pentru anumite substanţe solide şi

cristalizate. E. Substanţele feromagnetice se magnetizează de cel puţin un milion de ori mai

puternic decât cele paramagnetice şi menţin o parte din magnetizare şi după dispariţia câmpului magnetic.

132. Intensitatea forţelor de repulsie sau de atracţie a unei substanţe într-un câmp magnetic se numeşte intensitate de magnetizare şi se notează cu I. Care afirmatie este adevarată ?

A. intensitatea de magnetizare; ea este proporţională cu intensitatea câmpului magnetic H şi cu o constantă de proporţionalitate χvol numită susceptibilitate magnetică de volum:

B. Susceptibilitatea magnetică specifică χsp este definită prin expresia: χsp = χvol /d, d fiind densitatea substanţei.

C. Susceptibilitatea magnetică a unui mol de substanţă se numeşte susceptibilitate magnetică molară χmol şi este dată de produsul χspM, unde: M este masa moleculară a substanţei. Rezultă că susceptibilitatea magnetică moleculară este determinată de

intensitatea de magnetizare, după relaţia:

HI volχ= H/Ivol =χ

MdM

HI

spmol χχ −==

Page 43: Chimie Fizica FII

unde: χmol este susceptibilitatea magnetică moleculară; χsp este susceptibilitatea magnetică specifică. D. Metodele de determinare a susceptibilităţii magnetice se bazează pe

efectele magneto-chimice, respectiv pe forţele ce apar între probe şi un magnet ce produce un câmp magnetic exterior probei.

E. Efectele magneto-mecanice, se măsoară cu balanţa de susceptibilitate, spre exemplu balanţa Gouy pentru măsurători de susceptibilitate magnetică de volum.

133. Referitor la susceptibilitatea magnetică ce caracterizează comportarea substanţelor într-un câmp magnetic, care afirmatie este adevarată ?

A. Susceptibilitatea magnetică a substanţelor diamagnetice este pozitivă şi este de ordinul 10-6 unităţi c.g.s.

B. Susceptibilitatea magnetică pentru substanţele paramagnetice este negativă şi are valori de ordinul 10-3 – 10 -4 unităţi c.g.s.,

C. substanţele feromagnetice este de asemenea pozitivă şi ajunge la valori de ordinul 106 unităţi c.g.s.

D. susceptibilitatea magnetică de volum se măsoară cu balanţa Gouy E. Susceptibilitatea magnetică constituie un criteriu de apreciere al aromaticităţii

substanţelor organice. 134. Referitor la aplicatiile măsurătorilor de susceptibilitate magnetică au multiple aplicaţii în domeniul chimiei şi în particular în cel al controlului farmaceutic precum şi în domeniul medical, care afirmatie este adevarată ?

A. susceptibilitatea permite aprecieri pentru aromaticitatea substanţelor din diferenţele dintre valorile susceptibilităţii magnetice determinată experimental faţă de cele calculate (cu ajutorul constantelor Pascal şi a altor incremente corespunzătoare).

B. pentru substanţele diamagnetice susceptibilitatea nu este o mărime aditiv constitutivă,

C. Prin măsurători de susceptibilitate paramagnetică se detectează proporţiile gazelor paramagnetice din amestecuri de alte gaze industriale, ca de exemplu O2, NO, NO2, ClO2, etc.

Page 44: Chimie Fizica FII

D. Susceptibilitatea magnetică permite determinarea gradului de disociere a unor substanţe în radicali liberi. Susceptibilitatea magnetică permite determinarea proporţiilor diverselor gaze cu molecule paramagnetice.

E. În domeniul medical, prin măsurători de susceptibilitate magnetică se determină raportul dintre oxihemoglobină (complex organic cu rol fiziologic care este diamagnetică) şi hemoglobină (care este paramagnetică). Se poate aprecia astfel diferenţa dintre sângele arterial şi cel venos prin cunoaşterea proporţiei de hemoglobină şi oxihemoglobină.

135. Referitor la proprietatile magnetice ale materiei care afirmatie este adevarată ?

A. substanţele diamagnetice sunt respinse de câmpul magnetic sub influenţa căruia se găsesc.

B. Proprietăţi diamagnetice se întâlnesc la gazele rare şi la ionii simpli care au configuraţie electronică de gaz rar pe ultimul strat, cum sunt Na+, Ca2+, Cl -, Br-, Zn2+ etc.

C. sunt diamagnetice moleculele şi ionii complecşi care conţin un număr par de electroni împerechiaţi în orbitali de legătură, ca de exemplu CH4, CH3-H3, C6H6.

D. Diamagnetismul apare şi la substanţe paramagnetice, dar paramagnetismul este cu mult mai mare decât diamagnetismnl şi de sens opus, încât susceptibilitatea magnetică globală este paramagnetica

E. Diamagnetismul este o proprietate particulara a materiei si este influenţat de temperatură.

136. Referitor la proprietatile magnetice ale materiei care afirmatie este adevarată ?

A. Substanţele paramagnetice sunt respinse de un câmp magnetic, ele au un moment magnetic permanent, generat de existenţa electronilor neîmperecheaţi.

B. Paramagnetismul depinde de temperatură, deoarece orientarea moleculelor care au moment magnetic şi atracţia lor spre interiorul câmpului, este perturbată de agitaţia termică şi deci paramagnetismul scade cu creşterea temperaturii.

C. Prin determinarea proprietăţilor magnetice se poate constata dacă apar radicali liberi.

D. El apare la substanţe care au orbitali cu electroni neâmperechiaţi, ca de exemplu, la metale alcaline în stare solidă, la moleculele de O2, NO, ClO2, la atomul de hidrogen, etc.

Page 45: Chimie Fizica FII

E. sunt paramagnetici atomii de halogeni, radicalii organici ca: CH3-; C2H5-; C(C6H5)3- şi majoritatea ionilor metalelor tranziţionale (aceştia având mai mulţi electroni necuplaţi).

137 Referitor la proprietatile magnetice ale materiei care afirmatie este adevarată ?

A. Feromagnetismul este generat de momentele magnetice de spin ale electronilor necuplaţi din atomi şi apare ca o proprietate a reţelelor cristaline în care atomii sunt uniţi prin legături metalice.

B. La substanţele feromagnetice se găseşte orientare paralelă pentru momentele electronilor unei benzi de conducţie întregi, care poate apare pe porţiuni relativ mari ale cristalului, numite domenii Weiss (având dimensiuni de ordinul 10-8 cm).

C. In lipsa unui câmp magnetic, domeniile Weiss sunt orientate întâmplător, dar într-un câmp magnetic, toate domeniile Weiss se orientează antiparalel; magneţii permanenţi nu reţin această orientare şi după îndepărtarea câmpului magnetic.

D. Susceptibilitatea substanţelor feromagnetice nu este o constantă, ci depinde de intensitatea câmpului aplicat şi scade cu temperatura ca şi susceptibilitatea substanţelor paramagnetice.

E. în timp ce la substanţele paramagnetice susceptibilitatea scade fără întrerupere, când temperatura creşte, la substanţele feromagnetice apare o discontinuitate. Temperatura la care apare această discontinuitate se numeşte punct Curie.

138 Referitor la proprietatile magnetice ale materiei care afirmatie este adevarată ?

A. La punctul Curie se observă o discontinuitate şi a capacităţii calorice, care devine deosebit de mare.

B. Unele substanţe feromagnetice, introduse într-un câmp magnetic sub punctul Curie, rămân magnetizate şi după dispariţia câmpului, adică devin magneţi permanenţi.

C. Dacă magneţii permanenţi se încălzesc peste punctul Curie pierd proprietăţile magnetice, dar după răcire se pot magnetiza din nou prin introducerea într-un câmp magnetic.

D. Punctul Curie apare la o temperatură joasa; deasupra acestui punct substanţele feromagnetice devin diamagnetice,

E. dacă se răcesc sub punctul Curie, le reapar proprietăţile feromagnetice.

Page 46: Chimie Fizica FII

139. Un electron necuplat dintr-un atom posedă, datorită rotaţiei în jurul propriei sale axe, un moment magnetic de spin şi se comportă ca un magnet minuscul. Plasat într-un câmp magnetic electronul tinde să se alinieze câmpului. Momentul magnetic al electronului, într-un câmp magnetic, nu poate adopta decât două orientări opuse: una ,,paralelă” şi alta ,,antiparalelă” cu câmpul. Ambele orientări sunt determinate de numărul cuantic de spin, s = ± 1/2. Referitor la energia necesară pentru a reorienta magnetul elementar în câmp magnetic (RES), care afirmatie este adevarată ?

A. Cele două orientări corespund unor energii diferite, una joasă, alta înaltă:

B. In aceste expresii, g este factorul giromagnetic, H este intensitatea câmpului

magnetic exterior, iar μB este magnetonul Bohr. C. Energia necesară pentru a reorienta magnetul elementar de la sensul

corespunzând energiei joase la cel corespunzând energiei înalte, este conform relaţiei:

D. Cum ΔE = h ν, frecvenţa ν care corespunde acestei energii se poate calcula

cu ecuaţia:

E. În spectroscopia optică absorbţia este dependentă de intensitatea câmpului electromagnetic al radiaţiei absorbite, diferenţa dintre cele două niveluri de energie între care are loc tranziţia fiind o caracteristică externă a moleculei.

140. Referitor la rezinanţa electronică de spin, (RES), care afirmatie este adevarată ?

A. Absorbţia prin fenomenul rezonanţei electronice de spin (numită şi rezonanţă paramagnetică) se situează deci în regiunea spectrală a microundelor.

BgHμ21

−BgHμ

21

+

BBB gH)gH(gHE μμμΔ =−=21

21

hgH Bμ

ν =

Page 47: Chimie Fizica FII

B. Absorbţia se manifestă printr-o scădere a intensităţii radiaţiei ce străbate substanţa supusă in câmp electromagnetic.

C. Uneori curba de absorbţie in soectroscopia RES prezintă structură fină, adică benzile sunt despicate într-un număr de maxime ascuţite, care se datoresc unei interacţiuni a spinului electronului impar cu spinii nucleari ai atomilor vecini.

D. Metoda rezonanţei electronice de spin nu este cu mult mai exactă pentru detectarea electronilor necuplaţi în molecule şi ioni decât metoda măsurării susceptibilităţii paramagnetice.

E. În spectroscopia optică absorbţia este dependentă de intensitatea câmpului electromagnetic al radiaţiei absorbite, diferenţa dintre cele două niveluri de energie între care are loc tranziţia nu poate genera direct spectre de absorbtie.

141. Magnetismul nuclear este generat de mişcarea de rotaţie a nucleelor atomice în jurul unei axe. Având sarcini electrice ce se găsesc în mişcare, nucleele prezintă un moment magnetic de spin nuclear, caracterizat printr-un număr cuantic de spin nuclear notat cu I. Pentru diferite nuclee, I are valoarea 1/2 sau multiplu de 1 /2, adică 1; 3/2; 2 etc. Referitor la proprietăţile magnetice ale nucleelor, care afirmatie este adevarată ?

A. Nucleele compuse dintr-un număr impar de protoni sau de neutroni posedă momente magnetice nucleare, μ, egale cu zero

B. Proprietatea nucleelor de a se orienta într-un câmp magnetic paralel sau antiparalel cu câmpul, sta la baza metodei spectrale de analiză a substanţelor, cunoscută sub numele de rezonanţă magnetică nucleară (RMN).

C. Nucleele cu spin diferit de zero se comportă ca un minuscul magnet permanent (sau un dipol magnetic).

D. momentul magnetic nuclear poate adopta doar două orientări, una paralelă cu câmpul şi alta antiparalelă, caracterizate prin numere cuantice de spin -1/2 respectiv +1/2 (momentul magnetic, μ, al nucleului face însă un anumit unghi în direcţia câmpului magnetic exterior).

E. Ştiind că ΔE = hν ajungem la relaţiile:

πΔ

2hHgE n=

πν

2Hgn=

Page 48: Chimie Fizica FII

în care: h este constanta lui Planck, iar gn, aşa-numitul ,,factor g nuclear”, este

o constantă care depinde de natura nucleului

142. Referitor la proprietăţile magnetice ale nucleelor (RMN), care afirmatie este adevarată ?

A. Pentru ca să se producă o tranziţie nucleară de la nivelul de energie joasă la nivelul de energie înaltă, trebuie să se absoarbă o cuantă de energie ΔE.

B. în spectroscopia de rezonanţă magnetică nucleară diferenţa de energie între cele două niveluri şi energia tranziţiei nu depinde de intensitatea, H, a câmpului magnetic exterior.

C. In practică se menţine ν constant şi se variază intensitatea câmpului magnetic, H, până când diferenţa de energie între niveluri, ΔE devine cea corespunzătoare frecvenţei fixe ν la care se observă spectrul. In acest moment se obţine o bandă de absorbţie (rezonanţă).

D. Mărind în continuare intensitatea H, nu mai sunt realizate condiţiile de rezonanţă şi absorbţia scade la zero; se obţine un spectru cu maxime.

E. Într-un câmp magnetic cu H = 10 000 gauss pentru nucleul hidrogenului (protonul), corespunde frecvenţa ν = cca. 42 MHz. O asemenea frecvenţă este situată în domeniul undelor de radio.

143... Referitor la spectroscopia RMN, care afirmatie este adevarată ?

A. Energiile radiaţiilor absorbite sunt deci extrem de mici, de cca. 103 ori mai

mare decât cele ce intră în joc în rezonanţa electronică de spin. B. Mişcarea electronilor în jurul protonului în moleculele organice, plasate

într-un câmp magnetic, crează efecte electromagnetice induse, care determină plasarea semnalelor RMN în diferite zone.

C. Efectul de ecranare nu este acelaşi pentru diferitele categorii de protoni din moleculă, ci depinde de densitatea locală a norului electronic şi deci de natura legăturii şi de natura atomilor învecinaţi.

D. Eşalonarea diferitelor semnale RMN în funcţie de intensitatea câmpului magnetic fiind determinată de natura legăturilor chimice, diferenţa între poziţiile a două semnale poartă numele de deplasare chimică (“chemical schift”- δ).

Page 49: Chimie Fizica FII

E. Deplasarea chimică, δ, se exprimă de obicei prin diferenţa de câmp faţă de tetrametilsilan (TMS) raportată la intensitatea totală a câmpului. Valoarea astfel exprimată nu depinde de frecvenţa oscilatorului de radio-

frecvenţă. 144. Referitor la spectroscopia RMN, care afirmatie este adevarată ?

A. Deplasarea chimică se exprimă în raport cu semnalul unei substanţe aleasă drept standard.

B. Pentru protoni, în moleculele organice, se foloseşte drept standard tetrametilsilanul, (CH3)4Si

C. Tetrametilsilanul, este o substanţă care dă un singur semnal RMN (toţi protonii fiind echivalenţi). Acesta apare într-o regiune de câmp intens, în care protonii altor molecule, în general, nu absorb.

D. Deplasarea chimică se mai poate exprima ca diferenţa de frecvenţe (în Hz) între frecvenţa semnalului şi cea a standardului, considerându-se că spectrul s-ar înregistra menţinând câmpul constant şi variind frecvenţa. Transformarea se face prin calcul.

E. Exprimată în acest fel, deplasarea chimică nu depinde de frecvenţa oscilatorului de radiofrecvenţă. De aceea aparatele de frecvenţă mai mare au o rezoluţie mai bună.

145. Referitor la spectroscopia RMN, care afirmatie este adevarată ?

A. Deplasarea chimică, δ, permite deci să se identifice vecinatatea imediată a fiecărui proton din moleculă.

B. Analiza deplasărilor chimice corespunzătoare atomilor de hidrogen dintr-un număr mare de molecule diferite a permis extragerea unor concluzii generale potrivit cărora deplasărilor chimice li se atribuie aceleasi vecinătăţi.

C. În general nesaturarea reduce valorile deplasărilor chimice, δ, deci pentru moleculele nesaturate tranziţia de rezonanţă se produce la valori mai joase ale câmpului magnetic aplicat.

)ppm(*H

HH

TSM

TSM 610−

610-

*TSM

TSMν

ννδ =

Page 50: Chimie Fizica FII

D. Ciclurile aromatice produc un efect de ecranare puternic. S-a confirmat astfel aromaticitatea unui mare număr de compuşi organici.

E. Spectroscopia RMN este utilizată in determinarea raporturilor componenţilor unui amestec şi studiul echilibrului unor fenomene tautomere; studiul cinetic a unor reacţii chimice, studiul fenomenului de schimb izotopic, în analiza conformaţională, etc.

146. Referitor la spectroscopia RMN, care afirmatie este adevarată ?

A. Mecanismul cuplării spinilor nucleari este reprezentat de o interacţiune directă spin-spin care poate fi asimilată cu interacţiunea dintre doi magneţi care pot avea unul faţă de altul orientări paralele sau antiparalele.

B. Cuplajul spin - spin se realizează între protoni neechivalenţi legaţi de acelaşi atom de carbon sau de atomi de carbon adiacenţi.

C. La aceleaşi trei semnale din spectrul de rezoluţie joasă, se observă că fiecare semnal este despicat în mai multe benzi înguste (structură fină). Această despicare a semnalelor este datorată unei interacţiuni între spinul nuclear al unui proton cu spinul nuclear al unui proton legat de un carbon vecin. Acest efect este numit cuplare spin-spin

D. cuplarea spin-spin,se transmite prin electronii de antilegatură. E. Prin determinarea deplasărilor chimice şi a constantelor de cuplare,

spectroscopia RMN a devenit una din cele mai eficiente metode pentru stabilirea structurii moleculelor şi în mod special a compuşilor organici.

147. Referitor la spectroscopia RMN, care afirmatie este adevarată ?

A. La molecule simple, numărul de benzi înguste în care este despicat semnalul RMN al unui proton (multiplicitatea semnalului) este 2n, n fiind numărul protonilor vecini cu care spinul acestui proton poate cupla.

B. Dacă cuplajele cu aceşti protoni sunt identice, o parte din benzile înguste se suprapun şi numărul lor devine egal cu n +3.

C. Grupa CH2 (lângă trei protoni ai grupei CH3) dă un semnal cu patru benzi înguste (un cuartet de benzi); grupa CH3 (lângă doi protoni ai grupei CH2) dă un triplet de benzi înguste.

Page 51: Chimie Fizica FII

D. Distanţa dintre maximele benzilor înguste ale unui semnal RMN este o măsură a interacţiunii sau a gradului de cuplare a spinilor protonilor care produc acest semnal, cu protonii vecini.

E. Această distanţă este numită constantă de cuplare, J şi este independentă de intensitatea câmpului H şi se exprimă în Hz (sau în cps – cicluri pe secundă).

148. Referitor la spectroscopia RMN, care afirmatie este adevarată ?

A. Cuplajul spin-spin nu apare între protoni având aceeaşi deplasare chimică, cum este de multe ori cazul la protonii din grupele CH2 şi CH3.)

B. Spectrele RMN sunt des utilizate în cercetarea biochimică şi farmaceutică putând fi utilizate pentru: confirmarea unor mecanisme de reacţie în cazul în care unii intermediari au o viaţă suficient de lungă ca să poată fi surprinşi ca entităţi chimice distincte;

C. Fiecare tip de protoni dă, în spectrul RMN, un semnal separat. Ariile relative ale diferitelor semnale sunt proporţionale cu numărul protonilor care se produc.

D. In spectroscopia RMN ariile semnalelor corespunzătoare protonilor de la grupele CH3, CH2 şi OH, ale etanolului sunt în raportul 3:2:1.

E. constantă de cuplare, J este dependentă de intensitatea câmpului H şi se exprimă în Debye

149. Referitor la spectroscopia de masă, care afirmatie este adevarată ?

A. Spectrometria de masă este o metodă fizică de analiză care are drept scop determinarea precisă a maselor atomice ale izotopilor, separarea acestora, precum şi o serie de alte investigaţii ale substanţelor organice.

B. Principiul metodei se bazează pe faptul că ionii de diferite greutăţi, după accelerarea într-un câmp electric, supuşi unui câmp magnetic perpendicular pe direcţia lor de deplasare, vor fi deviaţi mai mult sau mai puţin în funcţie de masa şi de sarcina lor.

C. În spectroscopia de masă pot fi studiate numai particule gazoase supuse ionizării în camere speciale de ionizare.

D. Un flux de electroni emis de un filament incandescent bombardează molecula în camera de ionizare, iai in urma ciocnirii dintre moleculă cu electroni se formează specii moleculare cu energie micsorată

Page 52: Chimie Fizica FII

E. Moleculele bombardate in camera de ionizare, pot ceda surplusul de energie fie prin schimbarea configuraţiei lor electronice, fie prin radiaţie.

150. Referitor la spectroscopia de masă, care afirmatie este adevarată ?

A. În camera de ionizare când schimbarea configuraţiei moleculelor are loc prin pierdere de electroni se formează ioni moleculari pozitivi (m+), iar dacă schimbarea configuraţiei are loc prin câştig de electroni se formează ioni moleculari negativi (m-).

B. Se pare că procesul de formare a ionilor moleculari pozitivi este mult mai probabil.

C. În cazul în care energia fluxului de electroni este mult mai mare decât energia necesară ionizării, molecula se fragmentează în ioni pozitivi, negativi, radicali şi molecule neutre simple, Acestia nu deranjează in instalaţiile de analiza Nu necesita evacuarea cu pompe de vid.

D. În hirocarburile saturate, înlăturarea oricărui electron se produce cu egală probabilitate, datorită faptului că tăria legăturii este aproximativ aceeaşi. Fragmentarea acestor ioni moleculari poate avea loc la oricare dintre legăturile C-C, rezultând ioni de carboniu şi radicali alchil:

E. Ionii de fragmentare cu masa mare se pot descompune mai departe în timp ce ionii mai mici sunt mai stabili şi deci vor apărea în spectru prin pickuri mai intense.

151. Referitor la spectroscopia de masă, care afirmatie este adevarată ?

A. Spectrul de masă este dat prin linii verticale de înălţime proporţională cu abundenţa, abscisa fiind divizată în unităţi m/e

B. . Pickului ce corespunde fragmentului cel mai abundent, numit şi pick de bază, i se atribuie abundenţa 100, iar celorlalte pickuri li se atribuie valori proporţionale cu abundenţa relativă faţă de pickul de bază.

C. Pickul cu valoarea m/e cea mai ridicată (numit pick molecular) corespunde ionului molecular M+, iar m/e reprezintă valoarea exactă a masei moleculare a compusului studiat.

D. spectroscopia de masă reprezintă o metodă precisă de determinare a masei şi a formulei moleculare a substanţelor.

*I

I

I

I

I

I

I

I

I

I

I

ICCCCCC −+−→−−−

++ −−−

Page 53: Chimie Fizica FII

E. spectroscopia de masă permite stabilirea compoziţiei procentuale a unor amestecuri de substanţe nevolatile.

152. La impactul dintre un foton cu o moleculă, fotonul suferă fie difuzie (un şoc elastic fără pierdere de energie), fie absorbţie (adică el măreşte energia internă a moleculei). Referitor la spectroscopia moleculară de absorbţie, care afirmatie este adevarată ?

A. Are loc absorbţie de energie atunci când energia fotonului corespunde cu diferenţa de energie între două niveluri de energie posibile, ale moleculei.

B. Prin observarea procesului in care are loc o tranziţie de la nivelul de energie la care se află molecula la un nivel superior, cu ajutorul unui spectrofotometru se obţine un spectru de absorbţie al moleculei,

C. un spectru de absorbţie al moleculei, este o reprezentare a absorbţiei funcţie de frecvenţă sau de lungimea de undă.

D. Molecula excitată prin absorbţia unei cuante de energie rămâne în această stare un timp foarte scurt (de ordinul 10 - 10 secunde). Ea poate reemite o cuantă de energie egală (sau ceva mai mică) cu cea absorbită, (fluorescenţă),

E. Molecula excitată poate pierde energia numai printr-un număr mai mare de şocuri termice.

153. Referitor la spectroscopia moleculară de absorbţie, care afirmatie este adevarată ?

A. Dacă energia absorbită depăşeşte o anumită valoare, caracteristică pentru fiecare substanţă, una din legăturile moleculei se poate rupe, molecula disociază în atomi sau radicali.

B. Ca şi atomii, moleculele absorb (şi emit) energie în cuante:

C. cuantă de lumină posedă, în diferite regiuni spectrale, energiile redate în tabelul

λν hchE ==Δ

Page 54: Chimie Fizica FII

D. Energia unei cuante este proporţională cu numai ce frecvenţa (nu si cu lungimea de undă) ea nu variază o dată cu aceste mărimi. ]

E. Prin absorbţia unui foton, în funcţie de energia acestuia, o moleculă poate suferi trei feluri de schimbări sau variaţii ale energiei ei: o variaţie a energiei de rotaţie, o variaţie a energiei

154. Referitor la spectroscopia moleculară de absorbţie, care afirmatie este adevarată ?

A. Fiecare tranziţie între două niveluri energetice, diferite prin numerele lor cuantice, determină apariţia unei linii în spectrul de absorbţie al moleculei. Aceste linii spectrale sunt foarte departate, ele nu se contopesc de obicei apărând în spectru ca benzi de absorbţie.

B. Energia necesară pentru a provoca schimbări în starea de rotaţie a mole-culelor, adică o tranziţie între două niveluri de rotaţie (caracterizate prin numere cuantice de rotaţie, j = 0, 1, 2...) este foarte mică, de ordinul 10 –2 – 10 –3 kcal mo1 -1. Aceste energii corespund regiunii de microunde din spec-tru.

C. Pentru a produce tranziţii între niveluri de vibraţie (cu numere cuantice v = 0, 1, 2...) sunt necesare energii de câteva kcal mol -1. Aceste tranziţii provoacă apariţia de benzi în regiunea infraroşie a spectrului.

D. Tranziţiile între două niveluri electronice ale moleculei (adică saltul unui electron din starea fundamentală într-un orbital molecular vacant de energie mai mare) necesită energii încă şi mai mari (35—150 kcal mol -1, după natura legăturii excitate) corespunzând regiunii vizibile sau ultraviolete a

Regiunea spectrală λ

Regiunea de radiofrecvenţă 10 m –1 cm Microunde 1 cm = 10 000 μ Infraroşu depărtat 100μ Infraroşu apropiat 1μ = 10 000 Å Limita roşie a vizibilului 8 000 Å Galben 5 700 Å Limita violetă a vizibilului 4 000 Å Ultraviolet 2 000 Å Ultraviolet de vid 1 500 Å Ultraviolet de vid înaintat 1 000 Å

Page 55: Chimie Fizica FII

spectrului. (Numerele cuantice ale nivelurilor energetice implicate în tranziţii electronice se notează cu n = l, 2, 3...).

E. tranziţie de vibraţie nu poate fi realizată niciodată singură, ci este totdeauna însoţită de tranziţii de rotaţie, manifestându-se fiecare printr-o linie spectrală. Din cauza numărului lor mare şi a apropierii lor în spectru ele se contopesc sub forma benzilor caracteristice ale spectrelor în infraroşu. Aceste spectre sunt deci spectre de vibraţie-rotaţie.

155. Referitor la spectroscopia moleculară de absorbţie, care afirmatie este adevarată ?

A. Cu atât mai mult, tranziţiile electronice sunt inevitabil însoţite de numeroase tranziţii de vibraţie şi de rotaţie, deci spectrul electronic-vibratoriu-rotatoriu rezultat este, de obicei, alcătuit din benzi late (în care uneori se disting o serie de maxime, o aşa-numită structură fină, datorită tranziţiilor de vibraţie).

B. Aparatura utilizată în obţinerea spectrelor - spectrofotometrele - sunt de tipuri diferite funcţie de regiunea spectrală pentru care sunt construite.

C. Toate se compun însă, în principiu, din următoarele dispozitive esenţiale: sursă luminoasă, un monocromator, un recipient cu pereţi transparenţi, numit celulă de absorbţie, un detector şi un dispozitiv pentru măsurat şi înregistrat efectele detectate.

D. Nu toate aparatele moderne sunt dotate cu dublu fascicul, E. Fasciculul luminos iniţial este divizat, cu ajutorul a două oglinzi, în două

fascicule de intensitate egală, dintre care unul străbate celula cu soluţia substanţei iar celălalt străbate o celulă identică cu solvent. Prin compensaţia optică sau electronică a celor două efecte măsurate, se elimină unele influenţe datorate solventului.

156. Referitor la spectroscopia moleculară de absorbţie, care afirmatie este adevarată ?

A. Pentru determinarea spectrelor de microunde se utilizează drept sursă de radiaţii un tub electronic de construcţie specială, numit clistron. Acesta emite radiaţii perfect monocromatice, aşa că monocromatorul nu mai este necesar.

Page 56: Chimie Fizica FII

B. Pentru determinarea spectrelor în infraroşu se utilizează drept surse luminoase vergele de oxizi greu fuzibili (Zr, Th, Ce; sursă Nernst *) sau de carbură de siliciu, încălzite, prin trecerea unui curent electric, la cca. 1500°C.

C. Pentru înregistrarea de spectre electronice de absorbţie se folosesc tuburi de descărcări electrice, cum sunt lămpile de hidrogen, care dau spectre continue în regiunea ultravioletă a spectrului şi lămpi cu filament incandescent pentru domeniul vizibil.

D. Spectrele de microunde se determină la substanţe în fază solidă si lichidă, la presiune foarte joasă.

E. Pentru determinarea spectrelor în infraroşu sau în ultraviolet se utilizează de obicei soluţii ale substanţelor în solvenţi transparenţi pentru radiaţiile respective, sau, când substanţa este gazoasă la presiune normală, se măsoară spectrul substanţei în această stare.

157. Referitor la spectroscopia moleculară de absorbţie, care afirmatie este adevarată ?

A. Pentru măsurători de spectre în infraroşu se pot utiliza amestecuri de substanţe cu KBr, presate sub formă de pastile (KBr fiind transparentă pentru infraroşu).

B. Pentru a fi măsurată radiaţia transmisă (neabsorbită) trebuie transformată în altă formă de energie. Această funcţie nu o îndeplineşte detectorul.

C. In spectroscopia de microunde se utilizează detectoare cu cristale de germaniu sau siliciu şi sisteme de amplificare electronică, ca în aparatele radar.

D. In spectroscopia în infraroşu servesc drept detectoare termoelemente, iar în regiunea vizibilă şi ultravioletă celule fotoelectrice.

E. Curentul produs de detector este înregistrat, obţinându-se curbe de absorbţie. Acestea reprezintă fracţiunea din cantitatea de lumină care a fost absorbită (sau transmisă) în funcţie de lungimea de undă, λ, sau de numărul de undă, ν.

158. Referitor la Legea Lambert-Beer, care afirmatie este adevarată ?

A. Când lumina străbate o substanţă sau soluţia ei, radiţiile de lungimi de undă diferite nu sunt absorbite în proporţie diferită.

Page 57: Chimie Fizica FII

B. Determinarea spectrului de absorbţie al unei substanţe constă în măsurarea micşorării intensităţii luminii ce o străbate, pentru toate lungimile de undă ale regiunii considerate.

C. Dacă se notează cu I0 şi I intensităţile luminii înainte şi după străbaterea unei soluţii, atunci intensitatea luminii este micşorată conform următoarei expresii (legea Lambert-Beer):

unde: c este concentraţia a soluţiei, este grosimea a stratului de soluţie străbătut, iar mărimea E = log I0/I se numeşte extincţie (densitate optică sau absorbanţă), ε este o proprietate caracteristică a substanţei, independentă de concentraţie, dar variază cu lungimea de undă,

D. Dacă grosimea, l, se exprimă în centimetri; concentraţia, c, în mol/L; constanta ε se numeşte coeficient molar de extincţie.

E. Mărimea ε este o măsură a absorbţiei luminii, de o anumită lungime de undă, într-un strat cu grosimea de 1 cm, al unei soluţii 1 molare a substanţei absorbante.

159. Referitor la spectroscopia moleculară de absorbţie, care afirmatie este adevarată ?

A. Spectrul de absorbţie al unei substanţe se obţine înscriind într-un grafic variaţia unei mărimi ce caracterizează absorbţia luminii - de ex. extincţia, E, coeficientul de extincţie, ε, sau raportul (I0/I) - - în funcţie de lungimea de undă sau numărul de undă, exprimate în unităţi convenabile pentru domeniul spectral respectiv.

B. In spectrele astfel obţinute apar minime şi maxime; C. Benzi de absorbţie, corespund regiunilor de absorbţie maximă. D. Fiecare bandă de absorbţie este caracterizată prin lungimea de undă λmax

(sau numărul de undă ν’max) şi coeficientul de extincţie εmax, în punctele de maxim ale curbei

E. Spectrul de absorbţie al unei substanţe se obţine înscriind într-un grafic numai variaţia unei mărimi ce caracterizează absorbţia luminii -raportul (I0/I)- în funcţie de fracventă exprimate în unităţi convenabile pentru domeniul spectral respectiv.

clII

ε=0log

Page 58: Chimie Fizica FII

160. Referitor la spectrele de rotatie ale moleculelor, (spectre de microunde), care afirmatie este adevarată ?

A. energia unei tranziţii de la starea fundamentală de rotaţie (j = 0), la prima stare de rotaţie excitată (j = 1), va fi:

în care: I este momentul de inerţie al moleculei în jurul axei de rotaţie considerate, iar j sunt numerele cuantice de rotaţie (j = 0, 1, 2, 3).

B. Experimental, având diferite valori ΔE şi introducând valorile numerice ale constantelor, se poate calcula momentul de inerţie, I.

C. Inlocuind ΔE cu hν se pot calcula frecvenţa, ν, a radiaţei absorbite şi numerele cuantice j ale nivelurilor de rotaţie implicate. Pentu că I are valori foarte mici energiile necesare pentru excitarea rotaţiei moleculelor sunt de asemenea mici. Deci la temperatura ambiantă, rotaţia moleculară este excitată datorită energiei termice.

D. S-a stabilit astfel o regulă valabilă pentru mişcarea de rotaţie moleculară cuantificată (o aşa-numită regulă de selecţie): tranziţiile de rotaţie nu pot avea loc numai între două niveluri de energie rotatorie vecine, sau j nu poate varia, în cursul unei tranziţii, numai cu o unitate.

E. spectrul de rotaţie se compune din linii echidistante, ale căror frecvenţe diferă prin mărimea constantă, h2/4π2I.

161. Referitor la spectrele de rotatie ale moleculelor, (spectre de microunde), care afirmatie este adevarată ?

A. Trebuie ţinut cont că dau spectre de rotaţie toate moleculele B. Nu dau spectre de microunde moleculele diatomice ca N2, Cl2 şi O2, nici

moleculele CH4 şi nici celelalte hidrocarburi saturate sau moleculele simetrice ca CCl4.

C. Momentele de inerţie ale moleculelor de N2, Cl2 şi O2, se pot determina din structura de rotaţie a spectrelor de rotaţie-vibraţie (infraroşu şi Raman).

D. Momentul de inerţie, I, al unei molecule diatomice, este dat de relaţia de mai jos, în care m reprezintă masa redusă a celor doi atomi, de mase m1

şi m2, şi r distanţa dintre ei:

IhErErE 2

2

21 4π=−=Δ

2mrI =21

21

mmmmm

+=

Page 59: Chimie Fizica FII

E. Precizia metodei este de ordinul 0,0001 Å, neatinsă de nici o alta metodă. Cu ajutorul acestei metode, folosind momentele de inerţie ale moleculelor, s-au putut determina lungimile legăturilor, unghiurile de valenţă şi momentul electric al moleculelor.

162..Referitor la spectrele de rotaţie-vibraţie (spectre IR ) care afirmatie este adevarată ?

A. La absorbţia radiaţiilor infraroşii au loc tranziţii între nivelele vibratorii care sunt însoţite şi de tranziţii rotatorii.

B. În spectrele IR (spectrele de rotaţie-vibraţie) fiecare nivel de vibraţie este compus dintr-o succesiune de niveluri de rotaţie, de energie mică.

C. Tranziţiile între două niveluri de vibraţie sunt compuse dintr-un număr mare de tranziţii între diferitele niveluri de rotaţie aparţinând celor două niveluri de vibraţie. Aceste tranziţii corespund la frecvenţe foarte apro-piate, dar nu identice.

D. între două niveluri, tranziţia de vibraţie produce în spectru o singură linie, fara a prezenta si structura fină de rotaţie (un număr mai mare de linii echidistante apropiate)

E. Aceste linii pot fi puse în evidenţă cu aparatură de rezoluţie bună în cazul unor molecule simple (de ex. HCl, CH4, NH3 etc.). In spectrele moleculelor mai complicate (cu mai multe axe de rotaţie distincte şi cu momente de inerţie mari) liniile se contopesc într-o bandă mai largă

163. Referitor la spectrele de rotaţie-vibraţie (spectre IR ) care afirmatie este adevarată ?

A. spectrele IR sunt datenumai de vibraţii de alungire care se produc de-a lungul axei legăturii şi pot fi simetrice când atomii de hidrogen se depărtează şi se apropie simultan de atomul de carbon şi asimetrice când atomii oscilează în contrafază.

B. spectrele IR sunt date numai de vibraţii de deformaţie, în care se produce o deformaţie a unghiurilor de valenţă

C. În cazul unor molecule diatomice, ca HCI, HBr etc., este posibilă o vibraţie de un singur fel, aceea prin care atomii se apropie şi se depărtează unul de altul, oscilând în jurul unei poziţii de echilibru ca un oscilaror armonic

Page 60: Chimie Fizica FII

D. Frecvenţa de vibraţie fundamentală, ν, a unui oscilator armonic, rezultă din expresia următoare:

in care m este masa redusă a celor doi atomi, iar f (dyn. cm-1) este costanta de forţa si reprezintă forţa de revenire raportată la unitatea de lungime a deplasării

E. Frecvenţa vibraţiilor, ν, este cu atât mai mică cu cât masa atomilor este mai mare şi cu atât mai mare cu cât constanta de forţă, f, a legăturii chimice este mai mare.

164. Referitor la spectrele de rotaţie-vibraţie (spectre IR ) care afirmatie este adevarată ?

A. Spre deosebire de vibraţiile sistemelor macroscopice, vibraţiile atomilor în molecule sunt cuantificate.

B. Energia de vibraţie a unui oscilator molecular armonic poate adopta orice valori proprii, ce satisfac relaţia:

in care: v sunt numerele cuantice de vibraţie (v = 0, 1, 2, 3...). C. Vibraţia fundamentală corespunde tranziţiei de la nivelul de energie v = 0 la

nivelul v = 1. In spectru apar şi benzi corespunzând unor armonice superioare v0 → v 2 etc. Energia de vibraţie Ev0, (numită energia punctului zero) a nivelului corespunzând numărului cuantic v0, este diferită de zero. Ea reprezintă cea mai joasă energie pe care o poate poseda sistemul, atestând

existenţa unei vibraţii a atomilor chiar în starea fundamentală.

D. Ecuaţia unui oscilator armonic, reprezentat printr-o curbă simetrică şi anume o parabolă se poate transforma in expresii derivate prin adăugarea unui termen de corecţie pătratic (rezultând curba Morse). Nivelurile de energie corespunzătoare curbei Morse sunt date de expresia:

mf

πν

21

=

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛ +=

21ννν hE

20ν

νhE =

Page 61: Chimie Fizica FII

E. Curba Morse se abate de la aceea a oscilatorului armonic clasic, cu atât mai mult cu cât nivelul de energie este mai înalt şi cu cât cuanta de energie absorbită a fost mai mare. se reliefează de asemenea că nivelurile energetice de vibraţie sunt din ce în ce mai apropiate, convergând către o limită a seriei, Z, dincolo de care urmează o regiune de absorbţie continuă care corespunde unei energii D sau energia de disociere

165. Referitor la spectrele de rotaţie-vibraţie (spectre IR ) ale moleculelor poliatomice care afirmatie este adevarată ?

A. Sunt complicate din cauza multiplelor posibilităţi de vibraţie şi rotaţie ale atomilor sau unor grupe de atomi în molecule.

B. Pentru a absorbi în infraroşu este necesar ca molecula să posede, în ansamblul ei, un moment electric permanent (ca în cazul spectrelor de rotaţie), fara ca legăturile dintre atomi trebuie să fie polare, adică să posede momente electrice de legatură.

C. Se produce o tranziţie de vibraţie numai atunci când, prin aceasta, are loc şi o variaţie a momentului electric de legătură, căci numai un dipol electric oscilant poate intra în interacţiune cu câmpul radiaţiei electromagnetice, absorbind energie.

D. Pe baza anumitor consideraţii mecanice se prevede că o moleculă, com-pusă din n atomi, poate efectua 3n - 6 vibraţii (sau 3n - 5, adică o frecvenţă în plus, dacă molecula este liniară). Fiecare din aceste vibraţii are o frecvenţă proprie şi deci poate fi excitată de radiaţii infraroşii de o frecvenţă determinată.

E. Sunt posibile două feluri de vibraţii, unele numite vibraţii de întindere (sau de valenţă) care produc o lungire sau scurtare a distanţei dintre atomi şi vibraţii de deformaţie, care modifică unghiurile de valenţă.

166. Referitor la spectroscpia empirică in IR ale moleculelor poliatomice care afirmatie este adevarată ?

A. Spectroscopia în IR serveşte curent pentru identificarea substanţelor şi verificarea purităţii lor.

222

21

421

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛ +−⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛ += ννννν D

hhE

Page 62: Chimie Fizica FII

B. Fiecare substanţă posedă un spectru caracteristic deosebit de al oricărei alte substanţe, cu ajutorul căreia poate fi uşor recunoscută.

C. Prin măsurarea intensităţii unei benzi din spectrul unei substanţe se poate determina concentraţia lor în amestecuri cu alte substanţe.

D. Prin compararea spectrelor unui mare număr de substanţe, s-a stabilit că fiecare tip de legătură se manifestă prin una sau mai multe benzi, ce nu sunt decât puţin influenţate de ceilalţi atomi sau de celelalte legături din moleculă.

E. Spectrele în IR pot servi numai pentru a recunoaşte prezenţa anumitor atomi şi a naturii legăturilor dintre ei într-o moleculă.

167. Efectul Raman (enuntat in 1928; prevăzut teoretic de Smekal 1923), constă în excitarea unei molecule, prin absorbţia unei cuante de energie mare (din ultraviolet), la un nivel electronic superior. După un timp foarte scurt, molecula emite energie radiantă. Referitor la efectul Raman care afirmatie este adevarată ?

A. parte din lumina emisă are însă frecvenţa mai mare decât cea absorbită. In spectru apar benzi distincte.

B. Diferenţele între numerele de undă ale acestor benzi şi numărul de undă al luminii absorbite se numesc (impropriu) frecvenţe Raman (exprimându-se în cm-1).

C. Frecvenţele Raman sunt independente de frecvenţa luminii absorbite şi sunt caracteristice pentru substanţa cercetată.

D. In cadrul efectului Raman, vom presupune că molecula iniţială se află la nivelul electronic fundamental şi la un anumit nivel de vibraţie, de ex. la v = 0. Dacă după emisia cuantei absorbite molecula nu revine la nivelul de vibraţie iniţial, ci la un nivel mai înalt v = 1, v = 2 etc., cuanta emisă este de energie mai mică decât cea absorbită. În spectru apar frecvenţe Raman (linii Stokes – sateliţii roşii)

E. Dacă molecula era iniţial la un nivel de vibraţie mai înalt decât cel final, liniile emise, numite linii anti-Stokes, (sateliţi violeţi), au frecvenţe mai mari decât frecvenţa luminii incidente. Intensitatea liniilor anti-Stokes este mai mică decât aceea a liniilor Stokes, nivelurile superioare fiind mai puţin populate iniţial.

Page 63: Chimie Fizica FII

168 Aspectul general al unui spectru Raman este de acelaşi ordin de mărime ca frecvenţele spectrelor în IR, fiindcă sunt determinate de diferenţe între aceleaşi niveluri de energie de vibraţie. Pentru spectrele Raman sunt însă valabile alte reguli de selecţie. Referitor la efectul Raman care afirmatie este adevarată ?

A. vibraţie a atomilor, în moleculă, dă naştere unei frecvenţe în IR numai dacă are loc şi o variaţie a momentului electric al moleculei.

B. Apariţia unei frecvenţe Raman nu necesită numai o variaţie a polarizabilităţii.

C. la moleculele cu centru de simetrie, frecvenţele care apar în spectrul Raman lipsesc din spectrul IR şi invers.

D. Ca şi spectrele în IR, frecvenţele Raman sunt complicate prin componente de rotaţie, ceea ce determină aspectul lor de benzi, şi nu de simple linii.

E. Efectul Raman este foarte puternic iar înregistrarea unui spectru prin metoda fotografică (spectrografie) durează foarte mult, ea necesită cantităţi mari de substanţă. Introducerea laserului ca sursă de excitare a îmbunătăţit metoda.

169 Spectre electronice (spectre în vizibil şi ultraviolet) sunt generate tranziţi electronice cu aproximativ un ordin de mărime mai mare decât cele implicate în tranziţiile de vibraţie. Domeniul spectral al tranziţiilor electronice:

Regiunea λ (Å) hν (kcal mol –1) Vizibil 8000 - 4000 36 – 71 Ultraviolet apropiat 4000 - 1800 71 - 160 Ultraviolet îndepărtat

1800 - 1000 160 - 286

Referitor la spectre electronice (UV-VIS) care afirmatie este adevarată ?

A. Energiile necesare pentru excitarea electronică a moleculelor variază între 300÷3200 kcal mol –1 şi sunt deci mult mai mari decât cele ce determină excitarea nivelurilor de vibraţie şi de rotaţie.

B. Spectrele electronice cuprind lungimile de undă 18000÷1000 A. C. Ochiul omenesc percepe toate vibraţiile electromagnetice determinate de

tranziţiile electronice şi anume pe acelea cu lungimile de undă cele mai mici.

Page 64: Chimie Fizica FII

D. Multe substanţe prezintă absorbţii caracteristice în IR, în timp ce în UV apropiat sunt transparente. Aceste spectre se datoresc tranziţiilor electronice ce apar la absorbţia unei cuante din domeniul vizibil şi ultraviolet.

E. Absorbţia luminii în regiunea vizibilă şi ultravioletă a spectrului este datorită unei tranziţii între niveluri electronice diferite ale moleculei.

170. Orbitalii legăturii simple pot fi de legătură σ ocupaţi cu electroni în stare fundamentală şi orbitali de antilegătură σ* care sunt neocupaţi în stare fundamentală dar se pot ocupa în stare excitată. In mod analog se pot ocupa şi orbitalii de legătură π şi de antilegătură π* . Referitor la tranziţiile electronice (UV-VIS) care afirmatie este adevarată ?

A. tranziţiile σ → σ* necesită cea mai mare energie. Aceste tranziţii apar în regiuni de lungimi de undă mici (se manifestă spectral numai în ultravioletul îndepărtat).

B. Tranziţiile n → σ* şi n → π* sunt caracteristice compuşilor ce conţin atomi cu electroni neparticipanţi.

C. In cazul moleculelor cu legături duble sunt caracteristice tranziţiile π → π*.

D. În afară de aceste tipuri de orbitali există şi orbitali de nelegătură “n”, localizaţi la un singur atom.

E. Toţi orbitalii de legătură σ şi orbitali de antilegătură σ* sunt ocupaţi cu electroni în stare fundamentală

171.Tranziţiile in UV-VIS dau naştere la benzile de absorbţie ce prezintă anumite caracteristici (lungimea de undă la care are loc absorbţia maximă şi coeficientul molar de extincţie) În funcţie de aceste caracteristici benzile de absorbţie au fost grupate în: A. benzi R ce se datoresc unor tranziţii n → π* ale grupelor nesaturate simple.

Aceste benzi au extincţii mici. B. benzi K ce apar la moleculele nesaturate conjugate şi se datoresc unor

tranziţii π →π*. Aceste benzi au extincţii mari. C. Benzi A ce se datoresc unor tranziţii π* → n →π, ale grupelor nesaturate

simple. Aceste benzi au extincţii mijlocii D. benzi B ce apar la molecule aromatice şi heterociclice. Aceste benzi au

extincţii mici şi apar la lungimi de undă mici şi medii. E. benzi E ce se datoresc tranziţiilor electronice în sistemul de trei legături

etilenice incluse într-un nucleu aromatic. Aceste benzi au extincţii mari şi apar la lungimi de undă mici.

Page 65: Chimie Fizica FII

172. In interpretarea spectrelor electronice se utilizează termeni specifici, cum ar fi: A. Cromofor = grupare de atomi capabilă să absoarbă în UV; B. Auxocrom = grupare de atomi capabilă să modifice lungimea de undă la care

absorb cromoforul; C. Efect batocrom = deplasarea absorbţiei spre lungimi de undă mai mari; D. Efect hipsocrom = deplasarea absorbţiei spre lungimi de undă mai mici;

Efect hipocrom = scăderea intensităţii absorbţiei; Efect hipercrom = creşterea intensităţii absorbţiei.

E. Efect hipocrom = deplasarea absorbţiei spre lungimi de undă mai mici; Efect hipsocrom = scăderea intensităţii absorbţiei; Efect hipercrom = creşterea intensităţii absorbţiei.

173. Metoda RMN- Rezonanţă mgnetică nucleară- permite:

A) măsurarea rapidă cantitativă şi stabilirea raportului în care se găsesc componentele în amestec, precum şi posibilitatea de a evidenţia proporţia proporţia de transformare a stereoizomerilor, a izomerilor optici activi, a tautomerilor,etc.

B) evaluarea timpilor de relaxare glogali ai nucleelor care însumează timpii de relaxare spin-spin, a timpului de relaxare spin-reţea precum şi timpii de relaxare chimică corespunzători dezactivării chimice a nucleelor.

C) evaluarea rapidă a stabilitătii unor compuşi medicamentoşi care in mod uzual in diferiti solvenţi sunt deosebit de instabili

D) măsurarea maselor moleculare a compuşilor medicamentoşi în functie de timpii de relaxare spin-reţea precum şi timpii de relaxare chimică

E) determinarea purităţii şi a conţinutului de metale grele din medicamentele expuse la căldură în timpul conservării prin măsurarea deplasării chimice şi a constantelor de cuplare

Partea a II-a Termodinamica Chimică Fenomenologică

174 Referitor la procesele fizice de detentă liberă în care sunt implicate medicamentele 4care afirmaţii sunt adevărate?

A) Procesul de detentă laminară nefiind adiabatic este izoentalpic caracterizat prin relaţia: 112212 VPVPUU +=−

B) În expansiunea liberă coeficientul Joule-Thomson este definit prin

relaţia ( )

H

T

PTPH)/(

/∂∂∂∂

−=μ

C) Calculul variaţiei temperaturii într-o detentă de la presiunea P1 la

presiunea P2 se calculează cu relaţia: ∫=Δ2

1

P

P

dPT μ

Page 66: Chimie Fizica FII

D) Procesul adiabatic de detentă al gazelor nu e însoţit totdeauna de o scădere a temperaturii şi are o valoare mică, putând fi aplicat în scopul răcirii şi respectiv al lichefierii gazelor prin diferite procedee

E) În expansiunea liberă coeficientul Joule-Thomson este definit prin

relaţia T

P PHC ⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=− μ

175. Referitor la procesele de dizolvare şi diluare a medicamentelor care din următoarele afirmaţii sunt incorecte ?

A) căldura primă de dizolvare (sau căldura stendard de dizolvare) reprezintă efectul termic care apare la dizolvarea unui mol de substanţă într-o cantitate foarte mare de solvent încât să rezulte o soluţie infinit diluată şi este dată de relaţia: o

dizi

dizi HH

mΔ=Δ

→lim

0

B) la saturaţie efectul termic care apare la dizolvarea unui mol de substanţă într-o cantitate de solvent pentru formarea unei solutii suprasaturate se numeşte căldură totală de dizolvare şi este dată de

ecuaţia Ssat

dizsatdiz

idiz

i HHH H 2+Δ=Δ=Δ−

unde S este o sare greu solubilă descrisă prin procesul OHnSOHnS ls 2121 *=+ soluţie saturată

C) căldura diferenţială de diluare reprezintă cantitatea de căldură care însoţeşte diluare unei cantităţi oarecare de soluţie atnci când se adaugă un mol de solvent şi este dată de relaţia

dild

n

HHnH

H Δ=+Δ=⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛∂∂ − 0

212

1

D) căldura primă de dizolvare se exprimă prin intermediul căldurii integrale de dizolvare, iar la diluţie extremă avem valabilă relaţia:

0diz

dsatdiz

i HH Δ=Δ E) căldura ultimă de dizolvare reprezintă cantitatea de căldură care

însoţeşte restabilirea echilibrului, care are loc la tranziţia unei cantităţi infinit de mici de solid, în soluţia aflată foarte aproape de saturaţie

unde avem valabilă relaţia: Ssat

satdiz

d HHH 22 −=Δ−

176. Fie două soluţii acide: soluţia A cu pH = 2 si soluţia B cu pH = 5 În care din cele două solutii concentraţia ionilor de hidrogen este mai mare şi cu cât?

A) în soluţia A de 1000 ori B) în solutia A de 3 ori C) în solutia B de 1000 ori D) în solutia A de 103 ori E) în solutia A de 10-3 ori

177. Referitor la echilibrele izoterme şi izobare lichid-vapori cu formare de azeotropi care afirmaţii sunt adevărate?

Page 67: Chimie Fizica FII

A. în amestecurile lichide miscibile ale unor medicamente se întâlnesc cazuri în care curbele de fierbere şi de condensare prezintă maxime şi minime în care cele două curbe coincid la o compoziţie comună a fazei lichide şi a fazei de vapori la aceeşi temperatură în condiţii izoterme şi la aceeaşi presiune în condiţii izobare

B. azeotropul este punctul extrem caracterizat prin ml

mg xx )()( 22 =

C. pentru cazul izobar şi izotrop din condiţiile analitice caracteristice azeotropilor se regăsesc teoremele Gibbs-Konovalov

D. din analizarea unei game largi de amestecuri cu azeotropi se constată că azeotropii pozitivi definiţi în conditii izobare prezintă un maxim al temperturii de fierbere

E. din analizarea unei game largi de amestecuri cu azeotropi se constată că azeotropii negativi definiţi în conditii izobare prezintă un minim al temperturii de fierbere

178. Valorile ΔH, ΔS şi ΔG ale unei reacţii chimice date de medicamente: A) depind numai de natura reactanţilor şi de domeniul de lungimi de undă B) depind numai de parametrii de stare şi de compoziţie C) depind numai de concentraţia reactanţilor şi temperatură D) depind de natura reactanţilor, de T şi P şi de concentraţia reactanţilor. E) Depind de compoziţie, de tempertură şi de parametrii mecanici

178. Referitor la legile termochimiei care afirmaţii sunt corecte?

A) legea Dalton se defineşte astfel: cantitatea de căldură care însoţeşte o reacţie chimică ce evoluează într-un anumit sens este egală şi de semn contrar cu efectul termic asociat reactiei opuse

B) legea Hess stabileşte constanţa cantităţii de căldură într-o serie de procese desfăşurte între aceleaşi stări limită şi independenţa efectului termic de drumul urmat de reacţie

C) Legea Kirchhoff reda variaţia efectului termic ce însoţeşte o reacţie cu temperatura

D) Legea Lavoisier Laplace nu stabileşte identitatea valorică a efectelor termice în reacţii opuse şi semnul lor diferit

E) Legea Gibbs se enunţă prin variaţia entalpiei rezultate la presiune constantă într-o reacţie chimică este aceeaşi independent de etapele urmate de reacţie şi nu este condiţionată numai de starea iniţială şi finală a sistemului considerat.

179. Referitor la temperatura, care afirmatie este incorectă?

A. temperatura uzuală se măsoară în scala Celsius (centigradă) B. Scala Fahrenheit este folosită de obicei în ţările nordice care folosesc

limba engleză cu excepţia Angliei care a adoptat scala Celsius pentru uz comercial şi civil

C. Legatura dintre scala Fahrenheit şi scala Celsius este T= t + 273,16 D. Temperatura absolută se măsoară pe scala Kelvin

Page 68: Chimie Fizica FII

E. Scala Kelvin este o scală arbitrară stabilită pe baza principiului III al termodinamicii

180.Referitor la variaţia potenţialelor termodinamice în cazul compuşilor medicamentoşi care afirmaţii sunt corecte?

A. Variaţia unui potenţial termodinamic în raport cu variabila termică extensivă entropia este egală cu variabila termică intensivă, temperatura

respectând relaţia: TSA

P

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

−λ,

B. Variaţiile variabilelor termice intensive sau extensive în raport cu una din variabilele V sau P sunt egale cu derivatele parţiale a variabilelor mecanice conjugate P sau V în raport cu cealaltă variabilă termică

conform relaţiilor: λλ ,, VS S

PVT

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ şi

λλ ,, VT TP

VS

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

C. Variaţia unui potenţial termodinamic în raport cu presiunea sunt egale cu

volumul respectând relaţiile: VPG

T

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λ,

şi VPF

T

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λ,

D. Variaţia în raport cu compoziţia a unei variabile mecanice este egală cu variaţia afinităţii chimice în raport cu celaltă variabilă mecanică conform

relatiei: λλ ,, GPG P

AV⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ şi

λλ ,, GVG VAP

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

E. Variaţia în raport cu compoziţia a unei variabile mecanice este egală cu variaţia afinităţii chimice în raport cu celaltă variabilă mecanică conform

relatiei: λλ ,, SPS P

AV⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ şi

λλ ,, SVS VAP

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

181. Referitor la soluţiile de medicamente cu comportare parţial ideală care afirmaţii sunt corecte?

A. Soluţiile regulare sunt reprezentate de sisteme formate din molecule cu dimensiuni apropiate care respectă relaţia:

tconsP

HT

VTVT

E

P

EE tan=⎟⎟

⎞⎜⎜⎝

⎛∂

∂=⎟⎟

⎞⎜⎜⎝

⎛∂

∂−

B. Soluţiile atermice prezintă funcţii termodinamice formulate simplu prin diferite aproximaţii bazate însă pe condiţia dată de relaţia: 0≠−= EE TSG

C. Soluţiile atermice prezintă entalpia de amestecare în reprezentare grafică ca o funcţie parabolică cu punctul de extrem la poziţia BA xx =

D. Solutiile regulare un caracter partial ideal prin satisfacerea tuturor condiţiilor unui amestec ideal cu excepţia entropiei de exces care este:

0≠ES

Page 69: Chimie Fizica FII

E. Soluţiile regulare binare prezintă un efect termic la amestecare care este atribuit variaţiei energiei configuraţionale, la trecerea componenţilor din stare pură în soluţie, şi care respectă relaţia )( 2

ββββ xxxxH BAM −==

182. În care din cazuri reacţia este posibilă la orice temperatură ?

A) ΔH < 0; ΔS > 0 B) ΔH < 0; ΔS < 0 C) ΔH > 0; ΔS > 0 D) ΔH > 0; ΔS < 0 E) ΔG < 0; ΔS > 0.

183. Referitor la reacţiile chimice date de medicamente în starea de echilibru chimic care afirmaţii sunt adevărate?

A. Pentru reacţii care decurg conform condiţiilor impuse de izoterma de reacţie a lui van’t Hoff , sensul de desfăşurare a unei eacţii chimice atestă modalităţi de explicitare a sensului de desfăşurare a unei reacţii chimice:

xx KK p, procesul este posibil termodinamic xx KK f, reacţia nu poate decurge B. Corelaţiile între diversele formulări ale constantelor de echilibru

atestă echivalenţele : νΔ

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛=

PRTKK cx ;

PRTcx ii = şi ( ) νΔ= RTKK cP

C. Variaţia constantei de echilibru cu parametrii de stare este dată de relaţia: RCRTHS

x PTaeK // ΔΔ−Δ−= D. Principiul lui Le Chatelier explică influenţa presiunii asupra

echilibrului chimic conform izotermei Plank-van Laar : RT

VPK

T

x Δ−=⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ln

E. Echilibrul chimic într-o reacţie chimică este caracterizat prin

ecuaţia: 0),(,

,

,

0 =+ΔC

C

ii

ii

i

i

x

xRTPTG

υ

υ

184. Referitor la entropia sistemelor medicamentoase care afirmaţie este adevărată?

A) În demonstrarea justificării statistice a principiului II al termodinamicii entropia ca funcţie de probabilitatea termodinamică de stare pentru un sistem

binar este dată de relaţia : 2

1

2,

1,

)()(

ΩΩ

=ΩΩ

=ffS

B) În sistemele izolate nu se înregistrează variaţii de entropie pentru procesele cvasistatice la parametrii constanţi iar pentru procesele naturale sensul unic de desfăşurare a acestora este dat de relaţiile: 0)( ,, ≤λVTdS şi 0)( ,, ≤λPTdS

Page 70: Chimie Fizica FII

C) În expansiunea izotermă şi reversibilă variaţia de entropie ce însoţeşte procesul de expansiune este:

VdVRdV

VTRTdV

TPdV

VUdT

TU

TQdS

TV

==+⎥⎦

⎤⎢⎣

⎡⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂∂

=

D) In cazul sistemelor medicamentoase relaţiile care leagă cele două principii ale

termodinamicii sunt: ( )λλλ dldVldTCT

dS VTTV ,,,1

++= şi

( )λλλ dhdPhdTCT

dS PTTP ,,,1

++=

E) Consuderând parametrii asociaţi ai entropiei sunt valabile ecuaţiile:

λλλλ

dUT

dPVPUdT

TU

TdS

PTVV ,,,

11⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎪⎭

⎪⎬⎫

⎪⎩

⎪⎨⎧

⎥⎥⎦

⎢⎢⎣

⎡−⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

= şi

λλλλ

dHT

dVPVPHdT

TH

TdS

VTVP ,,,

11⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎪⎭

⎪⎬⎫

⎪⎩

⎪⎨⎧

⎥⎥⎦

⎢⎢⎣

⎡+⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=

185. Referitor la echilibrele lichid –vapori în sisteme de de medicamente cu doi componenţi miscibili în orice proporţie care afirmaţii sunt incorecte:

A) Intre legea lui Raoult şi legea lui Henry există o corespondenţă directă : în soluţii diluate, dacă dizolvantul se supune legii lui Raoult , în mod necesar solventul respectă legea lui Henry

B) La echilibrul dintre dintre 2 faze a unei soluţii cu solvet volatil şi solut nevolatil sunt valabile următoarele relaţii: gl

11 μμ = şi

1*12

01 lnln PRTxRT −=− μμ

C) Într-o soluţie perfectă scăderea relativă a presiunii de vapori a solventului este egală cu fracţia molară a substanţei dizolvate conform relaţiei:

01

10

12 P

PPx −=

D) Lrgea lui Henry se enunţă astfel: presiunea parţială a unui gaz în echilibru cu soluţia formată prin dizolvarea sa într-un lichid, este proporţională cu

concentraţia gazului dizolvat conform relaţiei: llx

H xP

xf

Kl

22

2

0lim

2

==→

E) Pentru expresiile legii lui Raoult si respectiv lui Henry sunt valabile relaţiile: 12

01 )1( PxP =− şi respective lxPP 2

02=

186. Din punct de vedere termodinamic referitor la soluţiile reale de medicamente care afirmaţii sunt corecte?

A) Pentru potenţiale chimice şi activităţi termodinamice sunt valabile ecuaţiile: iii aRTPT ln),(0 −= μμ şi ma mγ=2 ; ca xγ=2 ; 22 xa cγ=

Page 71: Chimie Fizica FII

B) Funcţiile de amestecare pentru soluţii reale de neelectroliţi pentru entalpie

sunt redate de ecuaţiile: ixP

iMi T

RTH,

2 ln⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

−=γ

şi

ixP

i

ii

M

TxRTH

,

2 ln⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

∑−=γ

C) Expresiile utilizate pentru coeficientul de activitate pentru soluţiile reale de

medicamente cu structuri de neelectroliţi sunt: ii

iiii

i GxGxxRT ∑−=∑−

γln

şi dPRTVdT

RTHd

E

iii

−−

+−= 2lnγ

D) Ecuaţia Giibbs-Duhem pentru soliţii reale de neelectroliti medicamentoşi

este dată de ecuaţia: dTRTHdx

E

ii

i 2ln −=∑ γ

E) Coeficientul osmotic, practic, pentru soluţii de medicamente este dat de

ecuaţiile: 100

),( 2*11

MRTmPT Φ+= μμ şi 2*11 ln),( xgRTPT += μμ

187. Referitor la soluţiile apoase de medicamente cu structuri de electroliţi care

afirmaţie este adevărată? A) Pentru soluţii apoase diluate de medicamente, conform teoriei Debye-Hückel

coeficientul de activitate termodinamică funcţie de tăria ionică se calculează

cu relaţia: IBaIzzA

x+

⟩⟨−= −+

± 1)lg(γ unde A=0,5115 iar B=0,329*108

B) Pentru soluţii apoase de medicamente cu structuri de electroliţi de tipul de valenţă 1:2 relaţiile dintre molalitatea medie ionică, activitatea şi coeficientul mediu ionic sunt: mm 3/14=± ; 3327)( ±±± == γγ ν mmai şi respectiv

3/12 )( −±± = γγγ C) Pentru soluţii apoase de medicamente cu structuri de electroliţi de tipul de

valenţă 3:2 relaţiile dintre molalitatea medie ionică, activitatea şi coeficientul mediu ionic sunt: mm 5/1108=± ; 55108)( ±±± == γγ ν mmai şi respectiv

5/152 )( ±±± = γγγ D) Pentru soluţii apoase de medicamente cu structuri de electroliţi uni-univalenţi

expresiile uzuale legilor lui Harned stabilesc ecuaţii ce redau relaţii între coeficienţii de activitate şi tăria ionică sub forma: 322232 lg)lg( Iαγγ += şi

323233 lg)lg( Iαγγ += E) In cazul soluţiilor de electroliţi starea standard pentru solvent este explicitată

prin ecuaţia: 11

011 ln),( γμμ xRTPT +=

188. Care din următoarele afirmaţii sunt incorecte ?

A) căldura de neutralizare a acizilor tari cu baze tari în soluţii apoase

Page 72: Chimie Fizica FII

diluate nu depinde de natura reactanţilor B) prin căldură de neutralizare se înţelege căldura degajată când un ion gram de hidroniu reacţionează în soluţie diluată cu doi ioni-gram de ioni hidroxid pentru a forma o moleculă-gram de apă C) prin căldură de neutralizare se înţelege căldura degajată când un iongram de

hidroniu reacţionează în soluţie diluată cu un ion-gram de ioni hidroxid pentru a forma o moleculă-gram de apă

D) căldura de neutralizare a acizilor tari cu baze tari în soluţii apoase diluate are întotdeauna valoarea -75,25 kJ/echivalent gram de acid sau bază (sau -13,7 kcal/mol) fiind o reacţie exotermă

E) căldura de neutralizare a acizilor tari cu baze tari în soluţii apoase diluateare intotdeauna valoarea de -13,7 kcal/mol) fiind o reacţie endotermă

189. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A) prin fază se înţelege o porţiune dintr-un sistem cu proprietăţi identice în toată masa ei şi nu este separată de restul sistemului prin suprafeţe de separare la care se face saltul proprietăţilor fizice şi chimice

B) prin sistem se înţelege un ansamblu de corpuri care poate fi delimitat convenţional de mediul înconjurator şi care în timpul evoluţiei se comportă ca un întreg

C) entropia este o funcţie de stare introdusă de principiul I al termodinamicii şi dă seama de gradul de dezordine internă

D) ΔH este singurul factor care determină spontaneitatea unei reacţii chimice Entalpia şi energia internă sunt funcţii de stare intoduse de principiul I al 190. Despre efectele termice în procesele de dizolvare se poate afima că:

A) ele apar numai la dizolvarea in apă a substantelor madicamentoase si se pot determica numai prin metode calorimetrice

B) ele apar la diluarea solutiilor şi se pot determina si prin metode spectrale C) ele apar amestecarea gazelor sau a solidelor în lichide şi se pot calcula prin

metode calorimetrice şi din variaţia coeficienţilor de activitate cu temperatura D) ele nu variază cu concentraţia şi se poate explica prin variaţia interacţiilor

dintre ioni în soluţiile diluate faţă de soluţiile mai concentrate E) fiind cunoscută aprioric căldura standard de dizolvare, poate fi cunoscută

dependenţa de concentraţie a căldurii de dizolvare, dacă se determină căldura de diluare funcţie de concentraţie

191. Ca potentiale termodinamice au fost definite urmatoarele potentiale:

A) energia libera Helmholtz F; B) potentialul termodinamic Massieu G C) potentialul termodinamic Plank F; D) entalpia libera Gibbs G; E) potentialul termodinamic Plank Ф.

192. Energia libera Helmholtz F se defineste astfel:

Page 73: Chimie Fizica FII

A) diferenta dintre entalpie a sistemului si energia legata TS; B) diferenta dintre energia interna a sistemului si energia legata TS; C) F= U- TS ; D) suma dintre energia interna a sistemului si energia legata TS; E) F= H- TS .

193. Referitor la entalpia libera Gibbs care afirmatii sunt adevarate?

A. se aplica in aczul proceselor care se desfasoara in conditii de P si T constante ; B. este o marime intensiva; C. se defineste ca diferenta dintre entalpie si energia legata; D. se defineste ca diferenta dintre energia interna a sistemului si energia legata; E. in absenta oricarei alte forme de lucru emcanic, cu exceptia lucrului mecanic

de expansiune, scade catre o valoare minima, sau altfel spus, in conditii de T si P constante, decurg spontan acele procese care sunt insotite de descresterea entalpiei libere Gibbs

194. Referitor la entalpia libera Gibbs G care afirmatii sunt adevarate?

A) are caracteristici de diferentiala totala exacta; B) variatia elemnatara a entalpiei libere Gibbs cu parametrii asociati se poate

scrie sub forma:

λλλλ

λ dGdVVGdT

TGdG

PTTPVT

,,,,,)( ⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=

C) variatia elemnatara a entalpiei libere Gibbs cu parametrii asociati se poate

scrie sub forma:

λλλλ

λ dGdVVGdT

TGdG

PTTPPT

,,,,,)( ⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=

D) variatia elemnatara a entalpiei libere Gibbs cu parametrii asociati se poate

scrie sub forma:

λλλλ

λ dGdPPGdT

TGdG

PTTPPT

,,,,,)( ⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=

E) este o marime intensiva 195. Referitor la entalpia libera Gibbs G care afirmatii sunt adevarate?

A) are caracteristici de diferentiala totala exacta; B) variatia elemnatara a entalpiei libere Gibbs cu parametrii asociati se poate

scrie sub forma:

λλλλ

λ dGdVVGdT

TGdG

PTTPVT

,,,,,)( ⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=

Page 74: Chimie Fizica FII

C) variatia elemnatara a entalpiei libere Gibbs cu parametrii asociati se poate scrie sub forma:

λλλλ

λ dGdVVGdT

TGdG

PTTPPT

,,,,,)( ⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=

D) variatia elemnatara a entalpiei libere Gibbs cu parametrii asociati se poate

scrie sub forma:

λλλλ

λ dGdPPGdT

TGdG

PTTPPT

,,,,,)( ⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=

E) este o marime extensiva 196. Care dintre ecuatile lui Maxwell sunt corecte?

A) λ,SV

T⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ = -

λ,VVP

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

B) λ,TV

S⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ =

λ,VTP

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

C) λ,SP

T⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ =

λ,PSV

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

D) λ,SV

T⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ =

λ,PSV

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

E) λ,TP

H⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ = -

λ,PTV

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

197. Care dintre ecuatile lui Maxwell sunt corecte?

A) PS

T

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λ= -

λ,PSA

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ,

PT

S

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂λ

= λ,PT

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

B) PS

T

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λ= -

λ,PHA

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ,

PT

H

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λ=

λ,PTA

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

C) PT

V

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λ= -

λ,TPA

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ,

VT

P

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂λ

= λ,TV

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

Page 75: Chimie Fizica FII

D) PVT

P

,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂λ

= -λ,TP

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ,

VT

P

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂λ

= λ,,VTP

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

E) PVS

T

,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λ= -

TPHA

,,λ⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ,

λλ ,,PT

H⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ =

λ,,VPTA

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

198. Care dintre ecuatile lui Maxwell sunt corecte?

A) λ,SV

T⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ = -

λ,VVP

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ,

λ,TVS

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ =

λ,VTP

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

B) PS

T

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λ= -

λ,PSA

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ,

PT

S

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂λ

= λ,PT

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

C) PS

V

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λ= -

λ,SPA

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ,

VS

P

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂λ

= λ,SV

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

D) λ,,PSV

T⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ = -

λ,,TVVP

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ,

λ,,PTVS

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ =

λ,,TVTP

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

E) λ,,PSP

T⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ =

λ,,TPSV

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ,

λ,,PTPS

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ = -

λ,,VPTV

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ .

199. Care dintre ecuatile lui Maxwell sunt corecte?

A) VS

T

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λ= -

λ,VSA

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ,

VT

S

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂λ

= λ,VT

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

B) VSP

T

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ = -

λ,VSA

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ,

VTPS

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ =

λ,VTA

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

C) PS

V

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λ= -

λ,SPA

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ,

VS

P

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂λ

= λ,SV

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

D) VT

P

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂λ

= λ,TV

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ,

PT

V

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λ= -

λ,TPA

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

E) VS

T

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λ= -

λ,VSP

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ,

VT

S

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂λ

= λ,VT

P⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ .

Page 76: Chimie Fizica FII

200. Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la afinitatea chimia sunt adevarate?

A) Afinitatea chimica poate fi exprimata in functie de ecuatiile stoechiometrice ale potentialelor termodinamice, sub forma:

VSVS

AU,

,

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λ;

B) Afinitatea chimica este o marime fundamentala in tratarea reactiilor chimice;

C) Afinitatea chimica este caracterizata prin definirea sa ca potential termodinamic, prin intermediul principiului travaliului maxim: “Orice transformare chimica, realizata fara interventia unei energii externe tinde sa formeze sistemul la a carui construire se degaja cea mai mare cantitate de caldura”;

D) Afinitatea chimica reprezinta valoarea caldurii necompensate la variatia gradului de avansare a reactiei cu o unitate (cand reactioneaza un echivalent) si masoara gradul de spontaneitate al procesului;

E) Afinitatea chimica este caracterizata prin definirea sa ca potential termodinamic, prin intermediul principiului travaliului maxim: “Orice transformare chimica, realizata cu interventia unei energii externe tinde sa formeze sistemul la a carui construire se efectueaza cea mai mare cantitate de lucru mecanic”.

201. Principalele postulate sub care s-a afirmat principiul II al termodinamicii substantelor medicamentoase sunt urmatoarele cu exceptiile:

A) Postulatul lui Kelvin arata ca este imposibil de realizat un proces al carui unic rezultat sa fie o transformare in lucru mecanic a caldurii luate de la o sursa de temperatura uniforma;

B) Postulatul lui Thomson-Plank arata ca intr-un proces ciclic reversibil este imposibil de realizat transefrul caldurii de la un rezervor termic si conversia sa integrala in lucru, fara ca in acelasi timp sa se transfere o anumita cantitate de caldura de la un corp cald la altul mai rece;

C) Postulatul lui Thomson-Plank arata ca intr-un proces ciclic reversibil este imposibil de realizat transefrul caldurii de la un rezervor termic si conversia sa partial in lucru mecanic si energie, fara ca in acelasi timp sa se transfere o anumita cantitate de caldura de la un corp rece la altul mai cald;

D) Postulatul lui Kelvin arata ca este imposibil sa se transfere caldura de la un corp mai rece la un corp mai cald fara sa se produca modificari in mediul ambiant;

E) Postulatul lui Clausius arata ca este imposibil de realizat un proces al carui unic rezultat sa fie o transformare in lucru mecanic a caldurii luate de la o sursa de temperatura uniforma;

202. Principalele postulate sub care s-a afirmat principiul II al termodinamicii substantelor medicamentoase sunt urmatoarele cu exceptiile:

A) Postulatul lui Clausius arata ca este imposibil de realizat un proces al carui unic rezultat sa fie o transformare in lucru mecanic a caldurii luate de la o sursa de temperatura uniforma;

Page 77: Chimie Fizica FII

B) Postulatul lui Thomson-Plank arata ca intr-un proces ciclic reversibil este imposibil de realizat transefrul caldurii de la un rezervor termic si conversia sa integrala in lucru, fara ca in acelasi timp sa se transfere o anumita cantitate de caldura de la un corp cald la altul mai rece;

C) Postulatul lui Thomson-Plank arata ca este imposibil de realizat un proces al carui unic rezultat sa fie o transformare in lucru mecanic a caldurii luate de la o sursa de temperatura uniforma;

D) Postulatul lui Clausius arata ca este imposibil sa se transfere caldura de la un corp mai rece la un corp mai cald fara sa se produca modificari in mediul ambiant;

E) Postulatul lui Thomson-Plank arata ca este imposibil de realizat un proces al carui unic rezultat sa fie o transformare in lucru mecanic a caldurii luate de la o sursa de temperatura uniforma;

203. Referitor la Ciclul Carnot care afirmatiii sunt adevarate?

A) Ciclul Carnot este un ciclu ireversibil; B) Ciclul Carnot este constituit din patru procese: o destindere izobara la presiunea

p1, o comprimare izobara la presiunea p 2 unde p1 > p2 , o destindere adiabatica si o comprimare adiabatica;

C) Ciclul Carnot este constituit din patru procese: o destindere izocora la volumul V1, o comprimare izocora la volumul V2 unde V1 > V2 , o destindere adiabatica si o comprimare adiabatica;

D) Ciclul Carnot este un ciclu reversibil; E) Ciclul Carnot este constituit din patru procese: o destindere izoterma la

temperatura T1, o comprimare izoterma la temperatura T2 unde T1 > T2 , o destindere adiabatica si o comprimare adiabatica;

204. Referitor la Ciclul Carnot care afirmatiii sunt adevarate?

A) Ciclul Carnot este un ciclu reversibil care se poate urmari din diagrama Clapeyron in coordonatele p-V;

B) Ciclul Carnot este un ciclu reversibil care se poate urmari din diagrama Gibss in coordonatele T-S;

C) Ciclul Carnot este un ciclu reversibil care se poate urmari din diagrama Clapeyron in coordonatele S-T;

D) Ciclul Carnot este un ciclu reversibil; E) Ciclul Carnot este un ciclu reversibil care se poate urmari din diagrama Gibss in

coordonatele P-T; 205. Entropia, functie a principiului II al termodinamicii sistemelor medicamentoase se caracterizeaza prin:

A) Entropia este o functie omogena de ordinul unu, in raport cu variabilele sale fiind monotona crescatoare;

B) Variatia elementara a entropiei cu parametrii de stare se poate scrie sub forma:

λ

λλ

dSdVVSdT

TSdS

VTTPT ,,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=

Page 78: Chimie Fizica FII

C) Ciclul Carnot este un ciclu reversibil care se poate urmari din diagrama Clapeyron

in coordonatele S-T; D) Ciclul Carnot este un ciclu reversibil; E) Ciclul Carnot este un ciclu reversibil care se poate urmari din diagrama Gibss in

coordonatele P-T; 206. Referitor la randamentul ciclului Carnot care din urmatoarele afirmatiii sunt adevarate?

A)

1

21

4

32

1

21

ln

lnln

VV

T

VV

TVV

T −=η ;

B)

1

21

4

32

1

21

ln

lnln

VVT

VV

TVVT +

=η ;

C)

1

21

4

32

1

21

ln

lnln

VV

T

VV

TVV

T

−=η ;

D) 1

21TT

+=η ;

E) 1

21TT

−=η .

207. Referitor la teorema lui Carnot- Clausius care din urmatoarele afirmatiii sunt adevarate?

A) randamentul unei masini termice care functioneaza dupa un ciclu Carnot depinde numai de temperatura sursei calde;

B) randamentul unei masini termice care functioneaza dupa un ciclu Carnot depinde numai de temperatura sursei calde si a sursei reci;

C) randamentul unei masini termice care functioneaza dupa un ciclu Carnot depinde numai de temperatura sursei reci;

D) randamentul unei masini termice care functioneaza dupa un ciclu Carnot nu depinde numai de temperatura sursei calde si a sursei reci;

E) randamentul unei masini termice care functioneaza dupa un ciclu Carnot nu depinde de natura corpului de lucru;

Page 79: Chimie Fizica FII

208. Caratheodory stabileşte principiul inaccesibilitatii adiabatice şi anume:

A) „în vecinătatea fiecărei stări a unui sistem termic omogen, în echilibru, există stări care nu pot fi atinse prin procese adiabatice reversibile” ;

B) „ cantitatea infinitezimală de căldură δQ este o diferenţială totală exactă dar devine diferentiala partiala dacă i se ataşează un factor integrant T(t), numai în cazul sistemelor cu temperatură uniformă”;

C) „în vecinătatea fiecărei stări a unui sistem termic omogen, în echilibru, există stări care nu pot fi atinse prin procese izobare reversibile”, adică cantitatea infinitezimală de căldură δQ nu este o diferenţială totală exactă dar poate deveni dacă i se ataşează un factor integrant T(t), numai în cazul sistemelor cu temperatură uniformă’ iar factorul T(t) a fost numit temperatură cinetica

D) „în vecinătatea fiecărei stări a unui sistem termic omogen, în echilibru, există stări care nu pot fi atinse prin procese adiabatice reversibile”, adică cantitatea infinitezimală de căldură δQ nu este o diferenţială totală exactă dar poate deveni dacă i se ataşează un factor integrant T(t), numai în cazul sistemelor cu temperatură uniformă;

E) „în vecinătatea fiecărei stări a unui sistem termic omogen, în echilibru, există stări care nu pot fi atinse prin procese adiabatice reversibile”, adică cantitatea infinitezimală de căldură δQ nu este o diferenţială totală exactă dar poate deveni dacă i se ataşează un factor integrant T(t), numai în cazul sistemelor cu temperatură uniformă, iar factorul T(t) a fost numit temperatură a sistemelor adiabate reversibile.

209. Entropia, functie de stare a principiului II al termodinamicii are urmatoarele caracteristici:

A) Entropia este o marime extensiva cu caracter aditiv avand proprietatile unei diferentiale totale exacte

B) Entropia este o marime intensiva care depinde numai de starea initiala si finala a procesului

C) Entropia este o marime extensiva care nu depinde de drumul urmat de proces. Entropia poate avea ca variabile asociate parametrii T, V, λ sau T, P, λ.

D) Entropia poate avea ca variabile asociate parametrii T, V, λ sau T, P, λ. E) Entropia este o marime intensiva care nu depinde de starea initiala si finala a

procesului ci depinde de drumul urmat de proces 210. Referitor la entropie, functie de stare introdusa de principiului II al termodinamicii care din urmatoarele caracteristici sunt adevarate?

A) Entropia este o funcţie omogenă de ordinul unu, în raport cu variabilele sale fiind monotonă descrescătoare;

B) Entropia este o marime extensiva care nu depinde de drumul urmat de proces si are variabile asociate parametrii T, V, λ sau T, P, λ;

C) Entropia este o marime extensiva care depinde numai de starea initiala si finala a procesului si poate avea ca variabile asociate parametrii T, λ ;

D) Variaţia elementară a entropiei nu are proprietatea unei diferenţiale totale exacte

E) Entropia este o funcţie omogenă de ordinul unu, în raport cu variabilele sale

Page 80: Chimie Fizica FII

fiind monotonă crescătoare. 211. Variaţia elementară a entropiei cu parametrii de stare se poate scrie sub forma:

A) λλλ

dQdVVQdT

TVdS

VTTPT ,,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=

B) λλλ

dVdVVQdT

TQdS

VTTPT ,,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=

C) λ

λλ

dSdVVSdT

TSdS

VTTPT ,,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=

D) λλλλ

dQdPPQdT

TVdS

PTTP ,,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=

E) λ

λλλ

dSdPPSdT

TSdS

PTTP ,,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=

212. Entropia, functie de stare a principiului II al termodinamicii are urmatoarele caracteristici:

A) Entropia este o funcţie omogenă de ordinul unu, în raport cu variabilele sale fiind monotonă descrescătoare;

B) Entropia este o marime extensiva care nu depinde de drumul urmat de proces si are variabile asociate parametrii T, V, λ sau T, P, λ;

C) Entropia este o marime extensiva care depinde numai de starea initiala si finala a procesului si poate avea ca variabile asociate parametrii T, λ ;

D) Variaţia elementară a entropiei nu are proprietatea unei diferenţiale totale exacte

E) Entropia este o funcţie omogenă de ordinul unu, în raport cu variabilele sale fiind monotonă crescătoare.

213. Care dintre expresii permit obţinerea variaţiei stoechiometrice a entropiei în transformări cvasistatice ale unui sistem termodinamic?

A) )(1,,, λλλ dldVldTC

TdS VpTp ++= ;

B) )(1,,, λλλ dldVldTC

TdS VTTV ++= ;

C) )(1,,, λλλ dldTldVC

TdS VTTV ++= ;

Page 81: Chimie Fizica FII

D) )(1,,, λλλ dhdThdPC

TdS PTTp ++= ;

E) )(1,,, λλλ dhdphdTC

TdS PTTp ++= .

214. Principiul II al termodinamicii stabileste urmatoarele criterii de evolutie si de selectie generale, dintre care sunt valabile urmatoarele formulari:

A) (dS)T,V,λ = 0 si (dS)T,P,λ = 0 pentru procesele reversibile; B) (dS)T,V > 0 si (dS)T,P > 0 pentru procesele ireversibile, in evolutie; C) (dS)T,V < 0 si (dS)T,P > 0 pentru procesele ireversibile, in evolutie; D) (dS)T,V > 0 si (dS)T,P < 0 pentru procesele ireversibile, in evolutie; E) (dS)T,V < 0 si (dS)T,P > 0 pentru procesele ireversibile, care nu sunt in

evolutie. 215. Dintre conditiile generale de evolutie si selectie in literatura de specialitate, prin intermediul entropiei, se gasesc uzual expresii de tipul:

A) (dS)T,V,λ ≤0; B) (dS)T,P,λ ≥ 0; C) (dS)T,V,λ ≥0; D) (dS)T,P,λ ≤ 0; E) (dS)T,h,λ ≤ 0.

216. Principiul al II-Iea al termodinamicii aplicat la substantele medicamentoase este o lege statistică aplicabilă sistemelor macroscopice. Referitor la starea macroscopica cara din urmatoarele afirmatiisunt adevarate?

A) Probabilitatea de existenţă a fiecărei macrostări este proporţională cu numărul de microstări care alcătuiesc macrostarea respectivă, această probabilitate este denumită şi probabilitate cinetica pentru diverse stări ale sistemelor moleculare;

B) Probabilitatea de existenţă a fiecărei macrostări este proporţională cu numărul de microstări care alcătuiesc macrostarea respectivă, aceasta probabilitate poate lua o valoare foarte mica;

C) Probabilitatea de existenţă a fiecărei macrostări este proporţională cu numărul de microstări care alcătuiesc macrostarea respectivă, aceasta probabilitate poate lua o valoare foarte mica;

D) Probabilitatea de existenţă a fiecărei macrostări este proporţională cu numărul de microstări care alcătuiesc macrostarea respectivă, denumita si probabilitate termodinamica de stare;

E) Probabilitatea de existenţă a fiecărei macrostări nu este niciodata proporţională cu numărul de microstări care alcătuiesc macrostarea respectivă.

217. Legatura dintre probabilitatea termodinamica de stare şi funcţia de stare entropie are urmatoarele caracteristici:

A) a fost stabilită de Ludwig Boltzmann ;

Page 82: Chimie Fizica FII

B) a fost stabilită de Carnot ; C) a fost stabilita prin ecuatia: S=KlnΩ ; D) a fost stabilita prin ecuatia: S=KlnΩ unde: K este constanta lui Boltzmann

K=l,381xl0-23 J/K, iar S este probabilitatea termodinamică de stare; E) a fost stabilita prin ecuatia: S=KtlnΩ unde: K este constanta lui Boltzmann

K=l,381xl0-23 J/K, iar Q este probabilitatea termodinamică de stare, t este temperatura sistemului

218. In cazul in care procesele decurg cu entropie constanta putem spune ca:

A) in aceste conditii trebuie sa se absoarba caldura; B) ð Q’ = - ð Q < 0; C) ð Q’ = - ð Q > 0; D) un exempluil constituie procesele mecanice: E) in aceste conditii trebuie sa se degaje caldura.

219. Referitor la principiul I al termodinamicii care afirmaţii sunt adevărate?

A. Principiul I al termodinamicii cunoscut şi ca principiul conservării energiei si reprezintă în formularea sa cea mai generală extinderea principiului echivalenţei asupra tuturor formelor de energie (energie mecanică, termică, electrică, radiantă).

B. In formularea sa cea mai generală acest principiu poate fi enunţat ca principiul conservării energiei sau al indistructibilităţii energiei, al unităţii energiei şi al echivalenţei dintre diferitele sale forme.

C. Formularea cea mai generală a fost dată de Robert Mayer în1842: “energia nu poate fi creată din nimic şi nu poate fi anihilată. Dacă dispare o energie de un fel în locul ei apare o altă formă de energie”.

D. Mayer a concluzionat acest principiu al echivalenţei sub forma: “căldura este proporţională cu lucrul mecanic care a generat-o iar lucrul mecanic produs este proporţional cu cantitatea de căldură dispărută”

E. Principiul I se poate exprima sub forma: “diferitele forme de energie nu se transformă una în alta în proporţii riguros echivalente”.

220. Cu privire la sursa de entropie sunt adevarate afirmatiile:

A) sursa de entropie σ, este entropia produsă în unitatea de timp şi de volum într-o zonă dată a sistemului;

B) σ =diS/dV; C) σ =diS/dT ; D) Sursa de entropie este o mărime care într~o transformare ireversibilă are o

valoare pozitivă ; E) Sursa de entropie este o mărime care într~o transformare ireversibilă are o

Page 83: Chimie Fizica FII

valoare negativa. 221. Formularea locală a principiului II se poate evidenţia în termeni clasici astfel:

A) Ssist+Smediu<0 ; diSsist+diSmediu+deSsist+deSmediu<0; B) Ssist+Smediu>0 ; diSsist+diSmediu+deSsist+deSmediu>0; C) diSsist+diSmediu+deSsist+deSmediu>0 ; deSsist=-deSmediu D) diSsist+diSmediu+deSsist+deSmediu>0 ; deSsist=deSmediu E) diSsist+diSmediu+deSsist+deSmediu>0;

diSsist+diSmediu<0. 222. Formularea locală a principiului II poate fi făcută şi sub forma :

A) "într-un proces ireversibil sursa de entropie este totdeauna şi pretutindeni mai mare decât 0 iar într-un proces reversibil ea devine egală cu 0 ";

B) "într-un proces ireversibil sursa de entropie este totdeauna şi pretutindeni mai mica decât 0 iar într-un proces reversibil ea devine egală cu 0 ";

C) σ <0; D) "într-un proces ireversibil sursa de entropie este totdeauna şi pretutindeni mai

mica decât 0; E) σ >0.

223. In cazul entropiei gazului ideal putem scrie ecuatiile:

A) dS=1/T dVPVUdT

TU

TP ⎥⎥⎦

⎢⎢⎣

⎡+⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λλ ,,

+1/T λλ

dU

VT ,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

B) dS=CVdlnT+RdlnV ;

C) dS=CPdlnT+RlnP ;

D) dS=1/T λλλλ

dHTdPVPHdT

Th

PTTP ,,,

/1 ⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎪⎭

⎪⎬⎫

⎪⎩

⎪⎨⎧

⎥⎥⎦

⎢⎢⎣

⎡−⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ;

E) S=S’0+CplnT+RlnP .

224. In cazul entropiei gazului ideal putem scrie ecuatiile:

A) S=S’0+CplnT+RlnP ; B) S=S’0+CplnT-RlnP ; C) S=S0+CVlnT+RlnV ; D) S=S0+CVlnT-RlnV ; E) S=S0-CVlnT+RlnV .

:B,C,

Page 84: Chimie Fizica FII

225. Pentru un proces finit, la trecerea unui gaz ideal de la stare I la o stare II, variaţia de entropie se exprimă în funcţie de variabilele sistemului asociat, prin ecuaţiile:

A) S2-S1=CVlnT2/T1+RlnV2/V1 B) S2-S1=CVlnT2/T1-RlnV2/V1 C) S2-S1=CVlnT2/T1+RlnP2/P1 D) S2-S1=CVlnT2/T1-RlnP2/P1 E) S2-S1>CVlnT2/T1-RlnP2/P1

226. Pentru un proces finit, la trecerea unui gaz ideal de la stare I la o stare II, variaţia de entropie se exprimă în funcţie de variabilele sistemului asociat, prin ecuaţiile:

A) S2-S1=CPlnT2/T1+RlnV2/V1 B) S2-S1=CVlnT2/T1+RlnV2/V1 C) S2-S1=CVlnT2/T1+RlnP2/P1 D) S2-S1=CVlnT2/T1-RlnP2/P1 E) S2-S1>CPlnT2/T1-RlnP2/P1

227. Despre ecuatiile lui Maxwell, in calculul variatiei de entropie putem spune urmatoarele:

A) pot fi scrise in forma:

λλ ,, VT TP

VS

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

B) pot fi scrise in forma:

λλ ,, PT TV

PS

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

C) pot fi scrise in forma:

λλ ,, PV T

PVS

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

D) pot fi scrise in forma:

λλ ,, VV T

PTS

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

E) pot fi scrise in forma:

λλ ,, PT T

PVS

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

228. Paradoxul lui Gibss, aplicat fazelor condensate cu comportare ideală, are urmatoarele caracteristici:

A) se poate scrie sub forma: ∑=

=Δn

iii

M yyRS1

ln

Page 85: Chimie Fizica FII

B) se poate scrie sub forma: ∑=

−=Δn

iii

M yyRTS1

ln

C) Expresia reprezintă un paradox matematic privind semnul " - " în opoziţie cu

creşterea entropiei D) Expresia reprezintă un paradox matematic privind semnul " + " în opoziţie cu

creşterea entropiei E) se poate scrie sub forma:

=

−=Δn

iii

M yyRS1

ln

229. Paradoxul lui Gibss, aplicat fazelor condensate cu comportare ideală, are urmatoarele caracteristici:

A) Paradoxul lui Gibss reprezintă un paradox matematic privind semnul " - " în opoziţie cu creşterea entropiei;

B) Paradoxul lui Gibss reprezintă un paradox fizic al creşterii de entropie ce însoţeşte amestecarea lichidelor;

C) Paradoxul lui Gibss reprezintă un paradox matematic privind semnul " + " în opoziţie cu creşterea entropiei

D) Paradoxul lui Gibss reprezintă un paradox fizic al creşterii de entropie ce însoţeşte amestecarea gazelor;

E) Paradoxul lui Gibss arată că pentru o soluţie ideală de gaze perfecte entropia de amestecare este independentă de temperatura şi natura substanţelor

230. Sistemele termodinamice se găsesc într-o interacţiune continuă cu mediul înconjurător, datorită schimburilor posibile de energie şi substanţă. Care afirmaţie este corectă?

A. Stabilirea experimentală a echivalentului mecanic al caloriei dedus de către Joule şi Mayer este comform expresiei:

B. Dacă se iau în consideraţie numai lucrul mecanic de expansiune se

poate obţine o formă particulară a principiului I: C. În termodinamică se ia în consideraţie enegia internă sau conţinutul

în energie al sistemului deosebită de energia datorată factorilor externi:

calJconstCCVPJ

VP

/1868,4. −==−Δ

−=

PdVdUQ +=δ

Page 86: Chimie Fizica FII

D. ΔE total – (ΔEc+ ΔEp) = ΔU.

E. Să presupunem că un sistem trece din starea 1 în starea 2 pe o anumită cale I şi apoi revine la starea iniţială pe o altă cale II parcurgând un proces energie într-o transformare ciclică avem: ΔQ = Δ L

F. Pentru procese elementare ecuaţia se scrie sub forma:

231. Variaţia energiei interne (ΔU):

A. depinde de energia de translaţie a particulelor constituente ale sistemului

B. depinde numai de energia de vibraţie şi rotaţie a particulelor ` constituente ale sistemului

C. depinde de energia termică şi de energia de legătură a particulelor constituente ale sistemului

D. nu depinde de energia de translaţie, vibraţie, rotaţie a particulelor constituente ale sistemului

E. depinde de energia de translaţie, vibraţie, rotaţie a particulelor constituente ale sistemului, de energia de interactie intermoleculera si intramoleculara

232. Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte ?

A. În cazul sistemelor în care ΔH < 0 şi ΔS < 0, reacţiile sunt spontane până la o anumită valoare a temperaturii

B. în cazul sistemelor în care ΔH > 0 şi ΔS < 0, reacţiile sunt spontane numai peste o anumită valoare a temperaturii

C. în cazul sistemelor în care ΔG < 0, reacţiile sunt spontane, dacă sunt temodinamic posibile

D. în cazul sistemelor în care ΔG > 0 şi ΔS > 0, reacţiile sunt spontane în cazul sistemelor în care ΔG < 0 şi ΔS > 0, reacţiile sunt spontane

233. Care dintre procesele de mai jos sunt exoterme ?

A. CaO(s) + H2O(1) → Ca(OH)2(aq) B. CaC2(s) + 2H2O(1) → C2H2(g) + Ca(OH)2(aq) C. C2H2(g) + 5/2O2(g) → 2CO2(g) + H2O(g) D. CaCO3(s) → CaO(s) + CO2(g) E. H2 SO4+ nH2O(1) → H2 SO4*nH2O(1)

234. Care din următoarele afirmaţii sunt incorecte ?

A. o substanţă este cu atât mai stabilă cu cât ΔH este mai mare B. în reacţiile reversibile căldura reacţiei directe este egală cu căldura

reacţiei inverse

LQdU δδ −−=

Page 87: Chimie Fizica FII

C. entalpia de formare a unei substanţe nu depinde de condiţiile în care Se găseşte substanţa

D. convenţional entalpia unui element este zero E. entalpia de formare a unui element, conventional, este tabelată

235. Care din următoarele afirmaţii referitoare la reacţia sodiului metalic cu apa sunt corecte ?

A. ΔS < 0 B. ΔS > 0 C. ΔS = 0 D. ΔH < 0 E. ΔG = 0

236. Despre entalpiile de formare standard ale clorului gazos, bromului lichid şi iodului solid se poate spune că:

A. Hf0 Cl2(g) > Hf

0 Br2(1) > Hf0 I2(s)

B. Hf0 I2(s) > Hf

0 Br2(1) < Hf0 Cl2(g)

C. Hf0 Cl2(g) = Hf

0 Br2(1) < Hf0 I2(s)

D. Hf0 Cl2(g) = Hf

0 Br2(1) = Hf0 I2(s)

E. Hf0 Cl2(g) = Hf

0 Br2(1) = Hf0 I2(s)=0

237. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. prin fază se înţelege o porţiune dintr-un sistem cu proprietăţi identice în toată masa ei şi separată de restul sistemului prin suprafeţe de separare

B. formarea legăturilor chimice este un fenomen endoterm C. prin sistem se înţelege un ansamblu de corpuri care poate fi delimitat

convenţional de mediul înconjurator şi care în timpul evoluţiei se comportă ca un întreg

D. ΔH este singurul factor care determină spontaneitatea unei reacţii chimice

E. Mediul este o parte din lumea fizica, iar sisteul termodinamic este restul lumii fizice

238. Care din următoarele afirmaţii sunt incorecte ?

A. căldura de neutralizare a acizilor tari cu baze tari în soluţii apoase diluate nu depinde de natura reactanţilor

B. prin căldură de neutralizare se înţelege căldura degajată când un ion-gram de hidroniu reacţionează în soluţie diluată cu doi ioni-gram de ioni hidroxid pentru a forma o moleculă-gram de apă

C. prin căldură de neutralizare se înţelege căldura degajată când un ion- gram de hidroniu reacţionează în soluţie diluată cu un ion-gram de ioni hidroxid pentru a forma o moleculă-gram de apă

D. căldura de neutralizare a acizilor tari cu baze tari în soluţii apoase diluate are întotdeauna valoarea -75,25 kJ/echivalent gram de acid sau bază.

Page 88: Chimie Fizica FII

E. Caldura de neutralizare este egala si de semn contrar cu caldura de vaporizare

239. Valorile ΔH, ΔS şi ΔG ale unei reacţii chimice:

A. depind numai de natura reactanţilor B. depind numai de parametrii de stare C. depind numai de concentraţia reactanţilor D. depind de natura, de starea de agregare şi de concentraţia reactanţilor

si a produsilor de reactie E. depind de parametrii T, P, si parametrul de compoziţie a reactantilor

si a produsilor de reactie 240. Se consideră un amestec de iod cristalizat şi vapori de iod la o anumită temperatură. Entropia sistemului creşte:

A. dacă sistemul cedează căldura în mediul înconjurător, la temperatură constantă

B. dacă sistemul absoarbe căldura din mediul înconjurător la temperatură constantă;

C. dacă întreg sistemul trece în stare solidă; D. dacă întregul sistem trece în stare de vapori. E. Daca sistemul decurge reversibil

241. În care dintre următoarele reacţii variaţia entalpiei libere a

sistemului este ΔG = 0 ? A. H2 + I2 ⇔ 2HI B. 2CuCl2(aq) + 4KI(aq) = 2CuI(s) + 4KCl(aq) + I2(aq) C. N2 + 3H2 ⇔ 2NH3 D. CaCO3 + HCl = CaCl2 + H2O + CO2O E. CO + O2= CO2

242. Într-o reacţie chimică se degajă sau se absoarbe căldură:

A. numai când se modifică parametrii de stare B. numai când se modifică raportul stoechiometric al reactanţilor; C. când se trece dintr-o stare de stabilitate superioară într-o stare cu

stabilitate inferioară; D. când conţinutul energetic al reactanţilor diferă de conţinutul energetic

al produşilor de reacţie. E. Când reactia decurge in conditii normale cu schimb de caldura cu

mediul

243. După criteriul fizic reacţiile se clasifică în: A. reacţii omogene şi eterogene; B. reacţii rapide şi lente; C. reacţii exoterme şi endoterme; D. reacţii de neutralizare şi hidroliză. E. Reactii de oxidare si reactii de ardere

Page 89: Chimie Fizica FII

244. După criteriul chimic reacţiile se clasifică în:

A. reacţii hidrolitice şi de dizolvare; B. reacţii omogene şi eterogene; C. reacţii atomice şi nucleare; D. reacţii cu modificarea numărului de oxidare (cu transfer de electroni)

şi reacţii fără modificarea numărului de oxidare. E. Reactii de esterificare si reactii de hidroliza

245. Pentru o reactie de tipul aA+bB=cC+dD, ce decurge in faza gazoasa, care dintre relaţiile constantei de echilibru sunt incorecte ?

A. Kc = Kp(RT) Δn B. Kp = Pc C Pd

D / Pa A Pb B C. Kp = Pa A Pb B / Pc C Pd D D. Kp = Kc(RT)Δn E. Kp = Kx(RT)Δn

246. Considerând reacţia: 2NO2(g ) ⇔ N2O4(g), ΔH = -58,5 kJ/mol. Care afirmaţii sunt corecte ?

A. este o reacţie de dimerizare B. reacţia de formare a N2O4 este favorizată de scăderea temperaturii C. reacţia de dimerizare este o reacţie exotermă D. reacţia de dimerizare este o reacţie endotermă. E. reacţia de dimerizare este o reacţie succesiva

247. Se dă transformarea chimică: Reactanţi ⇔ Produşi Care afirmaţii sunt incorecte ?

A. dacă Gproduşi > Greactanti reacţia se desfăşoară în sensul formării produşilor de reacţie

B. dacă Gproduşi > Greactanti reacţia se desfăşoară în sensul formării reactanţilor

C. dacă Greactanti > Gproduşi reacţia se desfăşoară în sensul formării reactanţilor

D. dacă Greactanti = Gproduşi concentraţia reactanţilor şi produşilor de reacţie este constantă.

E. dacă Greactanti ≠ Gproduşi concentraţia reactanţilor şi produşilor de reacţie este constantă.

248. În reacţia de oxidare: SO2(g) + 1/2O2 ⇔ SO3(g) la temperatura de 800 K şi presiunea de 1 atm se obţine un amestec gazos cu compoziţia volumetrică: 5% SO2, 10% O2, 85% SO3. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. Kc = 434,59 (L/mol)1/2 B. raportul molar SO2 : O2 iniţial (introdus în reacţie) este 12 : 5 C. Kx = 26,8

Page 90: Chimie Fizica FII

D. Kp = 53,72 atm-1/2 E. Kx = 126,8

249. Care din următoarele afirmaţii referitoare la sistemul în echilibru: 4NH3 (g) + 5O2 (g) ⇔ 4NO (g) + 6H2O(g), sunt corecte ?

A. Kp=P4 NO . P6

H2O / P4 NH3 . P5 O2 B. scăderea presiunii determină deplasarea echilibrului de la stânga la

dreapta C. creşterea cantităţii de amoniac determină deplasarea echilibrului spre

formarea apei D. creşterea concentraţiei O2 determină deplasarea echilibrului spre

formarea amoniacului E. creşterea concentraţiei CO2 din mediu determină deplasarea

echilibrului spre formarea amoniacului 250. La care dintre următoarele reacţii scăderea temperaturii favorizează formarea

produşilor de reacţie ?

A. 4NH3 + 5O2 ⇔ 4NO + 6H2O ΔH = -905,8 kJ B. 2NO2 ⇔ N2O4 ΔH = 58 kJ C. 2NO + O2 ⇔ 2NO2 ΔH = -112,86 kJ D. 1/2H2 + 1/2I2 ⇔ HI ΔH = 25,9 kJ E. 1/2H2 + 1/2I2 ⇔ HI ΔH = 125,9 kJ

251. Precizaţi răspunsul corect referitor la constantele de echilibru pentru reacţiile date:

A. H2(g) + I2(g) ⇔ 2HI(g) Kc = Kp. B. 4NH3(g) + 4O2(g)⇔ 4NO(g) + 6H2O(g) Kc=Kp C. CO2(g) + H2(g) ⇔ CO(g) + H2O(g) Kc=Kp D. NH3(g) + 5O2(g) ⇔ 4NO(g) + 6H2O(g) Kc=Kp E. NH3(g) + 5O2(g) ⇔ 4NO(g) - 6H2O(g) Kc=- Kp

252. Compoziţia la echilibru, în procente de volum, a amestecului gazos

A + B ⇔ 2C , la presiunea de 2,1 atm. (Kp= 0,1), este : A. 43,2% pentru A şi B B. 27,5% pentru A şi B C. 13,1% pentru C D. 10,7% pentru C. E. 23% pentru A

253. Se amestecă 1 mol H2 cu 1 mol I2 cu formarea a 2 moli de HI. La scăderea presiunii, echilibrul reacţiei se deplasează:

A. spre dereapta B. spre stânga C. sinusoidal D. modificarea presiunii nu influenţează deplasarea echilibrului. E. echilibrul reacţiei se deplasează:

Page 91: Chimie Fizica FII

254. Într-o soluţie în care se găsesc ionii Ag+ şi Cl- de anumite concentraţii, se poate

calcula produsul ]][[ −+= ClAgP pentru orice concentraţii diferite de concentraţia de saturaţie. Care afirmaţii referitoare la echilibrul de precipitare, sunt adevărate?

A. Dacă P<Ps , AgCl nu precipită, iar o cantitate suplimentară de AgCl se va dizolva;

B. Dacă P=Ps , AgCl nu precipită, dar soluţia este saturată, iar o cantitate suplimentară de AgCl rămâne nedizolvată;

C. Dacă P>Ps , AgCl precipită, până cînd P=Ps şi soluţia devine saturată;

D. Dacă P=Ps , AgCl precipită, soluţia este nesaturată, iar o cantitate suplimentară de AgCl rămâne nedizolvată.

E. Dacă P=Ps , AgCl nu precipită, soluţia este nesaturată 255. Pentru energia internă se pune în evidenţă pornind de la forma diferenţială a principiului I: đQ = dU + PdV, expresia variaţiei elementare a energiei interne cu parametrii de stare asociaţi:

Care afirmaţii referitoare la sensul fizic al derivatelor parţiale, sunt adevărate? A. Se defineşte coeficientul termic al energiei interne ca fiind capacitatea calorică

(molară) a sistemului CV la volum şi compoziţie constante B. cantitatea de căldură dată unui mol din sistem spre a-şi mări temperatura cu 1oC ceea

ce reprezintă limita către care tinde raportul dintre cantitatea de căldură acceptată de sistem la creşterea temperaturii cu 1oC,

C. La temperatură şi compoziţie constantă se defineşte căldura latentă de expansiune lT,λ D. cantitatea de căldură care trebuie dată sistemului pentru a-i menţine temperatura

constantă la creşterea volumului cu o unitate, în absenţa reacţiilor chimice este

căldura latentă de expansiune E. In condiţiile menţinerii constante a parametrilor temperatură şi presiune se

defineşte variaţia stoechiometrică a energiei interne ΔU

λλλλ

dUdVPVUdT

TUQ

VTTV ,,,

ð ⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎥⎥⎦

⎢⎢⎣

⎡+⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

=

λλ

,,

VV

CTU

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λλ

,,

TT

lPVU

=+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

VTVT

lUU,

,

−=Δ−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λ

Page 92: Chimie Fizica FII

256. Fie o reacţie de tipul:

în care νi reprezintă coeficienţii reactanţilor A1, A2…Ai în timp ce νi’

reprezintă coeficienţii stoechiometrici ai produşilor de reacţie A1’, A2

’, Ai’. Care

afirmaţii sunt adevărate? A. coordonata de reacţie, λ, definită ca gradul de avansare al reacţiei

este:

în care nio este numărul iniţial de moli, ni este numărul de moli la un

moment dat, iar νi coeficientul stoechiometric al componentului i. B. coordonata de reacţie, λ, definită ca si coordonata de reacţie, ia

valori între 0 şi 1 C. ca mărime de bilanţ energia internă este egală cu diferenţa dintre

suma energiilor molare parţiale ale produşilor de reacţie şi ale reactanţilor multiplicate cu coeficienţii lor stoechiometric

D. căldura de reacţie ΔHT,P , şi reprezintă efectul termic asociat unei

reacţii chimice care evoluează în condiţii specificate.

E. entalpia se defineşte sub forma:

257. Care afirmaţii referitoare la starea de gaz ideal, sunt adevărate?

A. În cazul gazelor perfecte variaţia stoechiometrică a potenţialului chimic molar parţial standard este egal cu variaţia energiei libere molare Gibbs

B. echilibrul chimic este caracterizat de ecuaţia:

'''2

'2

'1

'1332211 .................... iiii AAAAAAA ννννννν ++→+++

i

ii nnν

λ−

=0

∑−∑=Δi

iiii

i UUU__

'' νν

PTPT

HH,

,

Δ=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

λ

PVUH −=

oo GΔ=Δμ

Page 93: Chimie Fizica FII

C. Sistemele ideale, reprezentate de amestecurile de gaze perfecte sau soluţii perfecte, se pot caracteriza prin potenţialul chimic al fiecărui component după ecuaţia:

D. unde: μi* potenţialul chimic standard este funcţie de temperatură şi

presiune,

E. Din ecuaţia Clapeyron exprimată pentru 1 mol de gaz, se obţine bine cunoscuta relaţie a lui Mayer:

258. Principiul I al termodinamicii se poate formula simplificat pentru procesele care se desfăşoară în condiţii de menţinere constantă a unei mărimi termice a sistemului sau a unui parametru de stare. Care afirmaţii sunt adevărate?

A. În cazul gazelor ideale legea lui Gay-Lussac şi Joule arată că: “energia internă a gazului ideal depinde numai de temperatură nu şi de presiune şi volum”.

B. În virtutea legii Boyle-Mariotte pentru gazul ideal s-a stabilit relaţia: În virtutea legii Boyle-Mariotte pentru gazul ideal s-a stabilit relaţia:

C. În transformarea adiabată (expansiune sau comprimare) ΔQ = const., iar schimburile de căldură dintre sistem şi mediu sunt excluse.

D. Procesele izocore şi izobare nu sunt considerate în categoria proceselor politrope în cazul particular al gazului perfect.

E. În procesele politrope capacitatea calorică C(m) a sistemului rămâne constantă:

259. O aplicaţie directă a principiului I îl reprezintă formularea capacităţilor calorice, mărimi termice necesare exprimării funcţiilor termodinamice la diverse temperaturi. Care afirmaţii sunt adevărate?

RCC VP =+

.)( constdTdQmC ==

0ln),(

'

''=

Π

Π+Δ

i

i

ii

iio

x

xRTPTG ν

ν

iii xRTPT ln),(* += μμ

2

1

1

2PP

VV

=

Page 94: Chimie Fizica FII

A. Capacitatea calorică CV este o variabilă de stare a sistemului numai prin specificarea naturii procesului de schimb de căldură, adică la V=const., deoarece valoarea cantităţii Q depinde de natura procesului.

B. Capacitatea calorică CP este o variabilă de stare a sistemului numai prin specificarea naturii procesului de schimb de căldură, adică la P=const., deoarece valoarea cantităţii Q nu depinde de natura procesului.

C. Ca unităţi de măsură, în SI, pentru capacitatea calorică, sunt J/kg,K sau J/mol,K iar în sisteme tolerate se folosesc cal/Kg,K sau Kcal/mol,K.

D. Capacitatea calorică este o mărime extensivă, pozitivă şi depinde de natura sistemului.

E. Capacitatea calorifică a unui amestec sau soluţie depinde atât de temperatură şi presiune, cât şi de compoziţie.

260. Efectul Joule-Thomson sau efectul de ventil apare în expansiunea liberă a unui gaz de la o presiune mai mare la o presiune mai mică. Care afirmaţii sunt adevărate?

A. Fenomenul este cunoscut şi sub denumirea de detentă laminară sau detentă liberă.

B. Justificarea moleculară a fenomenului este dată prin efectul termic asociat destinderii, prin modificarea energiei potenţiale a moleculelor, datorită variaţiei distanţei care le separă.

C. Căldura absorbită de sistem în expasiunea liberă a unui gaz comprimat nu poate fi privită ca un reziduu al căldurii latente de vaporizare.

D. Procesul de destindere adiabatică a gazului are loc la entalpie constantă, efectul este izoentalpic iar variaţia elementară a entalpiei este :

E. expresia coeficientului Joule-Thomson definit ca raportul variaţiei

de temperatură (T2-T1) şi al variaţiei de presiune (P2-P1), care o determină în condiţii izoentalpe, pentru cazul limită când (P2 - P1 ) → 0:

261. Referitor la fenomenul de detentă laminară sau detentă liberă. care afirmaţii sunt adevărate?

A. În condiţii standard de temperatură, practic toate gazele prezintă un coeficient Joule-Thomson, 0⟩μ , deci se răcesc prin detentă izoentalpică, (atracţia intermoleculară corespunde la 0⟩μ

0=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ dP

PHdT

TH

TP

Page 95: Chimie Fizica FII

B. La heliu, neon şi hidrogen, se observă insa o exceptie 0⟨μ , deci o respingere, ceea ce se explică prin diferenţa de interacţiune (respingerea intermoleculară corespunde la 0⟨μ ).

C. Efectul se inversează dacă predomină forţele atractive între molecule. La echilibrarea forţelor de repulsie şi atracţie energia gazului nu este indenpendentă de presiune.

D. Temperatura de inversiune este temperatura la care gazul nu este nici răcit, nici înălzit în procesul de expansiune liberă. Ea depinde şi de presiunea de destindere. Pentru orice presiune există o temperatură (punct de inversiune) la care coeficientul Joule-Thomson îşi schimbă semnul.

E. Scăderea temperaturii la cea mai mare parte a gazelor prin efect Joule-Thomson, prin operaţii ciclice, sau continuu, permite obţinerea unor temperaturi scăzute, lichefierea gazelor (de exemplu procedeul Linde de lichefiere a aerului sau procedeul Hampson).

262. Trecerea unei substanţe dintr-o stare de agregare în alta, dintr-o formă alotropă sau polimorfă în altă formă alotropă sau polimorfă reprezintă o transformare de fază. Referitor la transformarile de fază, care afirmaţii sunt adevărate?

A. Ttransformărle de fază se pot reda prin ecuatia:

B. In procesele integrale bilantul energetic se calculeaza cu ecuaţia :

C. Efectele termice asociate schimbărilor de stare de agregare au

valori mari comparativ cu entalpiile care însoţesc schimbările de stare alotropă sau modificările cristaline ale unor corpuri care pot fi inferioare chiar unei zecimi de kcal/mol.

D. Modificarea temperaturii nu influenţează sensibil valoarea efectelor

termice care însoţesc schimbarea stării de agregare E. Variaţiile mari de presiune influenţează entalpia procesului.

263. Referitor la efecte termice în procese de diluare, dizolvare şi amestecare, care afirmaţii sunt adevărate?

βα CC ⇔

αβ HHH −=Δ

Page 96: Chimie Fizica FII

A. căldură integrală de dizolvare reprezintă cantitatea de căldură implicată la dizolvarea unui mol de substanţă solidă într-o anumită cantitate de solvent pentru a se ajunge la o anumită concentraţie a soluţiei.

B. Căldura integrală de dizolvare este o mărime intensivă, poate fi pozitivă (efect endoterm) sau negativă (efect exoterm)

C. Căldura integrală de dizolvare nu depinde de concentraţie, si nici de temperatură şi presiune.

D. La diluţie extremă, se poate scrie:

E. Mărimea odiz

i HΔ se numeşte căldură primă de dizolvare (sau căldură standard

de dizolvare) 264. Referitor la efecte termice în procese de diluare, dizolvare şi amestecare, care afirmaţii sunt adevărate?

A. căldură primă de dizolvare (sau căldură standard de dizolvare) reprezintă efectul termic care apare la dizolvarea unui mol de substanţă într-o cantitate foarte mare de solvent încât să rezulte o soluţie infinit diluată.

B. la saturaţie, efectul termic care apare la dizolvarea unui mol de substanţă într-o cantitate de solvent pentru formarea unei soluţii saturate se numeşte căldură totală de dizolvare

C. intre căldură totală de dizolvare căldură totală de dizolvare la saturatie si căldură primă de dizolvare (sau căldură standard de dizolvare) este valabila euatia:

D. dizd HΔ este căldura diferenţială de dizolvare şi reprezintă efectul

termic ce însoţeşte dizolvarea unui mol de substanţă într-o cantitate extrem de mare de soluţie cu o anumită concentraţie, astfel încât concentraţia soluţiei să rămână neschimbată.

E. dizd HΔ este căldura diferenţială de diluare şi reprezintă efectul

termic ce însoţeşte dizolvarea unui mol de substanţă într-o cantitate extrem de mare de soluţie cu o anumită concentraţie

odiz

idiz

i

mHH Δ=Δ

→0lim

Ssat

dizsatdiz

i HHH 2−=Δ−

Page 97: Chimie Fizica FII

265. Referitor la efecte termice în procese de diluare, dizolvare şi amestecare, care afirmaţii sunt adevărate?

A. este căldura diferenţială de diluare care reprezintă cantitatea de căldură ce însoţeşte diluarea unei cantităţi mari de soluţie atunci când se adaugă un mol de solvent, în aşa fel încât concentraţia acesteia să rămână neschimbată.

B. La diluţia infinită se defineste odiz

d HΔ este căldura primă de

dizolvare şi se exprimă prin intermediul căldurii integrale de dizolvare:

C. La diluţie extremă avem:

D. La saturaţie se poate scrie:

Unde satdiz

d HΔ se numeşte căldură ultimă de dizolvare şi reprezintă

cantitatea de căldură care însoţeşte restabilirea echilibrului, care are loc la tranziţia unei cantităţi infinit de mici de solid, în soluţia aflată foarte aproape de saturaţie.

E. Aceste călduri diferenţiale, pot fi obţinute experimental prin metode calorimetrice, si nu sunt calculate din căldurile integrale (prin simplă derivare a căldurii integrale de dizolvare, se obţine căldura diferenţială de dizolvare).

266. Capitolul termodinamicii chimice care studiază efectele termice ce însoţesc reacţiile chimice se numeşte termochimie. Referitor la legile termochimiei, care afirmaţii sunt adevărate?

A. Legea Lavoisier-Laplace care stabileşte identitatea valorică a efectelor termice în reacţii opuse şi semnul lor diferit;

odiz

dodiz

i HH Δ=Δ

Ssat

satdiz

d HHH 22 −=Δ−

So

odiz

d HHH 22 −=Δ−

Page 98: Chimie Fizica FII

B. Legea lui Hess care stabileşte constanţa cantităţii de căldură într-o serie de procese desfăşurate între aceleaşi stări limite şi independenţa efectului termic de drumul urmat de reacţie;

C. Legea lui Kirchhoff care redă variaţia efectului termic al unei reacţii cu temperatura.

D. Legile termochimiei nu stabilesc regularităţi urmate de efectele termice ale reacţiilor chimice, constituind aplicaţii al principiului II al termodinamicii.

E. Caracterizarea termochimică a reacţiilor necesită indicarea efectelor termice standard care le însoţesc.

267. Referitor la efectele termice ce insotesc reactiile chimice, care afirmaţii sunt adevărate?

A. Convenţional efectele termice înscrise alături de reacţiile chimice se referă la cantitatea în moli a produsului de reacţie, fără să se mai specifice numărul respectiv de moli în unitatea de masă.

B. reacţiile termochimice sunt reacţiile chimice însoţite de efectele lor termice

C. În studiile termochimice nu se obţin date privind valoarea absolută sau actuală a conţinutului caloric al substanţelor, ci numai variaţia sa în urma unui proces, în raport cu o referinţă, convenţional aleasă.

D. Variaţia de energie internă sau de entalpie sunt reprezentate ca mărimi de bilanţ.

E. Reacţiile au loc fie cu absorbţie de căldură (exoterme) când efectul termic asociat este pozitiv, fie cu degajare de căldură (endoterme) când efectul termic asociat este negativ.

268. Referitor la efectele termice ce insotesc reactiile chimice, care afirmaţii sunt adevărate?

A. Condiţiile standard sunt stabilite la presiunea de o atmosferă şi temperatura la 273,16 K.

B. Stările de referinţă ale substanţelor nu se definesc în raport cu starea de agregare a corpurilor.

C. Pentru solide referinţa este considerată starea lor cea mai stabilă. D. Pentru gaze ca stare de referinţă este considerat gazul ideal la

presiunea de o atmosferă.

Page 99: Chimie Fizica FII

E. În cazul soluţiilor este mai complicat de definit starea standard. În anexele 3 şi 4 sunt prezentate efecte termice de formare pentru o serie de compuşi organici şi anorganici.

269.Referitor la legile termochimiei, care afirmaţii sunt adevărate?

A. Legea Lavoisier-Laplace este o lege axiomatică şi a fost stabilită pentru reacţiile chimice reversibile.

B. Legea Lavoisier-Laplace se defineşte astfel: “cantitatea de căldură care însoţeşte o reacţie chimică ce evoluează într-un anumit sens este egală şi de semn contrar cu efectul termic asociat reacţiei opuse.”

C. Legea Hess a fost descoperită empiric în anul 1836 si se enunţă astfel: variaţia entalpiei rezultante la presiune constantă (sau a energiei interne la volum constant) într-o reacţie chimică este aceeaşi independent de etapele urmate de reacţie şi este condiţionată numai de starea iniţială şi finală a sistemului considerat.

D. Justificarea acestei legi nu este dată de caracterul entalpiei şi a energiei interne de a fi funcţii de stare cu proprietăţi de diferenţiale totale exacte.

E. Legea Hess se aplica numai la calulul entalpiilor de reactie 270. Referitor la legile termochimiei, care afirmaţii sunt adevărate?

A. Consecinţa legii Hess este că ecuaţiile termochimice pot fi tratate ca ecuaţii algebrice în spaţiul reacţiilor chimice.

B. Aplicaţia practică a legii Hess este că ea permite calcularea efectelor termice a unor reacţii chimice care nu sunt accesibile experimental prin măsurători calorimetrice.

C. Legea Hess se aplica numai la calculul entalpiilor de formare când se cunosc căldurile de reacţie pentru un ciclu prestabilit.

D. Entalpia de formare se defineşte ca entalpia reacţiei de sinteză a unui mol de substanţă din elementele componente.

E. În cele mai multe cazuri entalpia de formare nu se poate determina direct calorimetric si nici prin calcule din calduri de combustie

271. Referitor la legile termochimiei, care afirmaţii sunt adevărate?

Page 100: Chimie Fizica FII

A. Legea Kirchhoff stabileşte forma dependenţei dintre efectul termic al unui proces fizic sau chimic şi temperatură.

B. Variaţia efectului termic cu temperatura pentru un proces fizico-chimic este egală cu diferenţa dintre capacităţile calorice ale corpurilor rezultate din proces şi capacităţile calorice ale corpurilor iniţiale.

C. Legea Kirchhoff nu se aplică corpurilor în orice stare de agregare, având valabilitate generală.

D. Forma diferenţială a ecuaţiei Kirchoff se integrează pe un domeniu dat de temperaturi şi rezultă:

E. Pentru intervale mai mici de temperaturi, capacităţile calorice ale corpurilor variază puţin cu temperatura si se obtine:

Partea a III-a Termodinamica sistemelor omogene

272. În cazul gazului ideal sunt definite legi specifice, caracteristice diverselor transformări. Referitor la legile gazului ideal care afirmaţii sunt adevărate?

A. Pentru transformările izoterme este valabila legea Boyle-Mariotte;

B. Pentru transformările izocore este valabila legea lui Charles; C. Pentru transformările izobare este valabila legea lui Gay-Lussac; D. Pentru sisteme gazoase este valabila legea lui Dalton. E. Ecuaţia de stare a gazului ideal este stabilită sub o formă

complexa 273. Caracterizarea cantitativă a dilatării unui corp la presiune constantă, a comprimării unui corp la presiune constantă sau a variaţiei presiunii corpului cu temperatura la volum constant, se face utilizând constantele mecanice. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

∫ Δ+Δ=Δ2

1

12

T

TPTT dTCHH

Page 101: Chimie Fizica FII

a. βT se numeşte coeficient de compresibilitate izotermă si este definit astfel:

b. Se mai defineşte şi coeficientul de compresibilitate adiabatică (la

entropie constantă) prin ecuaţia:

c. Între coeficientul de dilatare termică şi cel de compresibilitate se pot scrie relaţiile:

d. Pentru un proces izocor variaţia relativă a presiunii este proporţională cu variaţia temperaturii, iar coeficientul de proporţionalitate numit coeficient termic al presiunii, χ este:

274. Referitor la echilibrul chimic în fază ideală gazoasă care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A) Pentru un sistem de reacţie în fază gazoasă, ideal, potenţialul chimic al unui component chimic este:

unde: (μ0i)t este potenţialul chimic standard funcţie numai de

temperatură. B) constanta de echilibru poate fi corelată cu entalpia liberă standard a reacţiei:

constanta de echilibru, care poate fi corelată cu entalpia liberă standard a reacţiei:

C) izoterma de reacţie a lui van’t Hoff este data prin relatia:

D) Izoterma de reacţie a lui van’t Hoff permite stabilirea unei alte modalităţi de explicitare a sensului de desfăşurare a unei reacţii chimice: K’x< Kx, ΔG<0 procesul este posibil termodinamic;

TTPV

Vβ=⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛−

1

SPV

VS ⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛−=

( )P

TTP ∂∂−=∂∂ /)/( βα VTP )/(/ ∂∂=βα

( ) ( ) ( )titiii xRT ln0 += μμ

xKRTG ln0 −=Δ

x

x

KK

RTG'

ln=Δ

Page 102: Chimie Fizica FII

Invers K’x> Kx, ΔG>0, reacţia nu poate decurge.

E) Pentru gazul ideal echilibrul chimic se defineste prin ecuatii de tipul:

275. Soluţia este o fază omogenă, condensată, formată din doi sau mai mulţi componenţi miscibili între care se exclud reacţiile chimice. Referitor la solutii care afirmaţii sunt adevărate?

A. o soluţie este formată dintr-un component majoritar, numit dizolvant sau

solvent şi unul sau mai mulţi componenţi minoritari, numiţi dizolvaţi sau soluţi.

B. Sunt două tipuri de soluţii care se apropie de proprietăţile unei soluţii ideale:

a. soluţiile perfecte, b. soluţiile foarte diluate,

C. Soluţiile pot fi clasificate după diverse criterii, cum ar fi starea de agregare a componenţilor, numărul componenţilor, natura componenţilor, proprietăţile termodinamice ale sistemelor

D. Mărimile de exces corespunzătoare solutiilor perfecte nu sunt nule, adică :

E. Funcţiile de amestecare sunt definite, în general, după o expresie de tipul:

276. Referitor la solutii diluate ideale care afirmaţii sunt adevărate?

A. Potenţialul chimic al solventului, în cazul unei soluţii diluate ideale, este o funcţie liniară de logaritmul fracţiei molare:

B. pentru un component i≠1 din soluţia diluată este valabilă ecuaţia:

∑ ∑−=−

i iiiii

M YxYxY

( )( ) i

i

iii

tii

x

xRTGG ν

ν

Π

Π−Δ−=Δ

''

0 ln

0≠EY

111 xlnRTG +=μ

i*ii xlnRT)TP( += μμ

Page 103: Chimie Fizica FII

unde o1μ este potenţialul chimic standard al solventului pur şi

oiμ este potenţialul chimic standard al componentului i pur,

C. pentru o soluţie diluată ideală solventul respectă condiţiile specifice unei soluţii perfecte:

D. pentru un component oarecare i≠1 potenţialul standard este diferit de

potenţialul Gibbs molar. E. La soluţii diluate ideale solventul nu respectă legea lui Raoult, iar solutul

nu respectă legea lui Henry. 277.Referitor la solutiile regulare care au comportare partial ideala, care afirmaţii sunt adevărate?

a. Caracterul de comportare parţial ideală este susţinut de faptul că soluţiile regulare satisfac toate condiţiile unui amestec ideal, cu excepţia entalpiei de amestecare, respectiv a entalpiei de exces, care sunt diferite de zero

b. Entalpia de amestecare pentru sisteme regulare este:

c. La solutii regulare dacă β nu depinde de concentraţie, entalpia de amestecare este o funcţie parabolică de concentraţie cu punctul extrem situat la fracţii molare egale, având punctul extrem caracterizat prin următoarele coordonate:

d. La solutii regulare dacă β depinde de concentraţie, entalpia de

amestecare este o funcţie parabolică cu punctul de extrem deplasat de la poziţia xA=xB , iar abaterea sistemului atestă o deviere de la o comportare regulară.

e. În cazul soluţiilor regulare agitaţia termică nu determină o amestecare complet întâmplătoare. Entropia de exces nu se anulează.

278. Referitor la solutiile atermice care au comportare partial ideala, care afirmaţii sunt adevărate?

)P,T(G)P,T()P,T( *o111 == μμ

BAM xxH β=

εΔβ c=

)( 2ββββ xxxxH BA

M −==

β25,0max =MH

5,0)( max =Bx

Page 104: Chimie Fizica FII

a. Caracterul de soluţie cu comportare parţial ideală este susţinut de faptul că soluţiile atermice satisfac toate condiţiile unui amestec

ideal, cu excepţia entropiei de exces care este diferită de zero: b. Soluţiile atermice s-ar putea apropia de soluţiile regulare, datorită

caracterului lor parţial ideal, dar ele se deosebesc fundamental datorită naturii lor complet diferite.

c. Huggins a propus un modelul de reţea în care moleculele monomere nu pot ocupa un singur loc pe reţea, iar macromoleculele constituite din r unităţi monomere şi numite r-meri, pot ocupa un singur loc.

d. Funcţiile termodinamice ale soluţiilor atermice pot fi formulate simplu prin aroximaţiile făcute de O.J. Flory, bazate însă tot pe ecuaţiile lui Huggins pentru r-meri cu lanţ deschis.

e. soluţiile regulare sunt reprezentate de sisteme formate din molecule cu dimensiuni apropiate, iar componenţii soluţiei atermice sunt reprezentate de polimeri cu greutăţi moleculare mult mai mari decât ale solventului constituit din molecule organice cu dimensiuni obişnuite.

279. Funcţii de abatere de la idealitate a componenţilor soluţiei şi ale soluţiei în ansamblu pentru soluţiile reale se regăsesc în formulările corectate ale mărimilor proprii sistemelor ideale ce redau comportarea reală a sistemului. Referitor la solutiile reale de neelectroliti, care afirmaţii sunt adevărate?

A. Functiile de abatere de la idealitate se exemplifica prin: activitate sau fugacitate termodinamică, coeficienţi de activitate şi de fugacitate, coeficienţi osmotici sau funcţii termodinamice de exces.

B. pe întreg domeniul de concentraţie, expresia potenţialului chimic, la o solutie cu comportare reală este:

i. unde γi este coeficientul de activitate şi descrie

ii. deviaţia soluţiei reale faţă de soluţia ideală C. pe întreg domeniul de concentraţie, expresia potenţialului chimic, la o

solutie cu comportare reală este:

unde ai se numeşte activitatea componentului i. D. In general în soluţia reală este valabilă ecuaţia:

E. Activitatea componentului i se defineşte ca şi fugacitatea relativă sau ca produsul dintre coeficientul de activitate şi concentraţie, exprimată ca fracţie molară:

0=EH 0≠ES 0≠−= EE TSG

iii aRTPT ln),(* += μμ

iiii RTxRTPT γμμ lnln),(* ++=

1/ 111 =−= xaγ

Page 105: Chimie Fizica FII

unde activitatea termodinamica ai este o funcţie de T şi P şi de compoziţie (x1, x2 ….xi).

280. Referitor la solutiile reale de neelectroliti, care afirmaţii sunt adevărate?

A. În cazul unei soluţii reale, expresia potenţialului chimic:

B. Entalpia ca funcţie termodinamica molara parţiala pentru un component al unei soluţii reale este:

C. Entropia ca funcţie termodinamica molara parţiala pentru un component al unei soluţii reale este:

D. Volumul ca funcţie termodinamica molara parţiala pentru un component al unei soluţii reale este:

E. Capacitatea calorica la presiune constanta ca funcţie termodinamica molara parţiala pentru un component al unei soluţii reale este:

281. Referitor la coeficientul osmotic in solutiile reale de neelectroliti, care afirmaţii sunt adevărate?

A. Se cunoaşte coeficientul osmotic raţional, g, care a fost inclus în expresia

potenţialului chimic ca un corectiv al termenului de amestecare : B. In practică se utilizează coeficientul osmotic practic, Φ, definit prin relaţia: C. Noţiunea de coeficient osmotic a fost generată de constatarea echivalenţei sale cu

raportul dintre presiunea osmotică a unei soluţii imperfecte şi presiunea osmotică a soluţiei ideale,

D. Coeficientul osmotic nu are o valabilitate generală. El nu poate fi uşor evaluat din date practice.

iii xa γ=

ioii aRTPT ln),( −= μμ

ixP

iii

o

iiT

RTRxRSS,

lnlnln ⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

−−−=−− γγ

ixPi

o

iiT

RTHH ,2 )

ln(

∂∂

−=−− γ

T

io

iiP

RTVV ⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

+=−− γln

1*11 ln),( xgRTPT += μμ

1000),( 1*

11MRTmPT Φ−= μμ

Page 106: Chimie Fizica FII

E. Utilizarea coeficientului osmotic este comodă în caracterizarea termodinamică a solvantului, în special în conexiune cu studiul proprietăţilor coligative ale soluţiilor. Legătura dintre mărimile corective se stabileşte cu ajutorul ecuaţiei:

282. Referitor la funcţiile de exces introduse de Raymond şi Scatchard, care afirmaţii sunt adevărate?

A. Funcţiile de exces nu au un caracter extensiv şi nu se raportează, de obicei, la un mol de substanţă.

B. Dacă funcţia Y este o proprietate generală, funcţia de exces este definită de diferenţa dintre funcţia caracteristică sistemului real şi cea care caracterizează sistemul ideal:

C. Funcţiile de exces ale ansamblului se obţin fie prin aplicarea ecuaţiei generale Gibbs, fie prin aplicarea definiţiei funcţiei de exces şi însumarea pentru cei i componenţi.

D. Lewis restrânge definiţia de la o soluţie la un singur component în soluţie:

E. Aplicarea acestor definiţii la evaluarea excesului unei mărimi molare parţiale

în raport cu un component i din soluţie conduce la expresii de tipul

283. Complexitatea fenomenelor dintr-o soluţie de electroliţi se poate evidenţia prin contribuţiile efectelor - de natură diferită - ale ionilor din soluţie, regăsite global, în formularea şi valorificarea mărimilor termodinamice ale sistemelor. Referitor la soluţie de electroliţi care afirmaţii sunt adevărate?

A. Din punct de vedere termodinamic, soluţiile de electroliţi sunt privite ca amestecuri simetrice în raport cu componenţii săi: electrolitul (electroliţii) dizolvat (dizolvaţi) şi solventul.

B. energiea libera Gibbs a unei soluţii de electroliţi, concură următoarele efecte reprezentate de:

forţele interionice de tip Debye - Hückel ( DH ), Gel ; interacţiile ion - solvent, Gis şi interacţiile ionice de ordin superior celor de tip DH, GE

S

1

1

lnln1

xg γ

=−

iEi RT γμ ln=

idE YYY −=

id

ii

E

i YYY−−−

−=

Page 107: Chimie Fizica FII

Urmează astfel:

G G G G Gid el isSE= + + +

C. Suma energiilor libere, responsabile de neidealitatea soluţiilor de electroliţi, corectează mărimea ipotetică Gid.

D. Energia liberă ideală Gid are un corespondent valabil numai în absenţa oricăror interacţii ionice în soluţie (în cazul unor diluţii extreme ale soluţiilor de electroliţi).

E. Având în vedere că interdependenţele ion-ion şi ion-solvent pot fi cuprinse in GE

S , rezultă: G G GE el

SE= + Cum în general G = Gid + GE, rezulta relaţia:

G G G Gid elSE= + +

284. Referitor la soluţie de electroliţi care afirmaţii sunt adevărate?

A. În cazul soluţilor binare de electroliţi tari, Glueckaauf prevede corecţia la Gid ca suma dintre Gel (energia electrostatică) şi un termen entropic: G RT x xE

i ii

= ∑ ln

B. Pentru un sistem binar (format din n1 moli de solvent si n2 moli de electrolit) potenţialele chimice ale solventului, μ1 şi al dizolvatului,

μ 2 , au forma cunoscută: μ ∂∂1

1

=⎛⎝⎜

⎞⎠⎟

Gn ni T P, , ,

; μ∂∂2

21

=⎛

⎝⎜

⎠⎟

Gn n T P, , ,

C. Potenţialul chimic al unui anumit corp ( fie “i” ) dintr-o soluţie reală dată este acelaşi la T, P stabilite,este in general;

( )μ μ γi istd

i iT P RT x= +, ln D. Cazul soluţiilor de electroliţi nu se poate trata decât printr-o

convenţie nesimetrică, determinată de diferenţa netă dintre particularităţile componenţilor săi: solventul în cantitate predominantă şi electroliţii cu solubilitate limitată.

E. Ca urmare în stabilirea standardelor se are în vedere că fracţia molară a solventului poate lua valori chiar până la x1 1= ,

-Pentru solvent ( ) 1111 ln, γμμ xRTPTo −= - pentru starea standard ( x1 1→ si γ 1 1→ ), iar pentru

- dizolvaţi (i ≠ 1): ( ) iioii xRTPT γμμ ln, −=

285. Referitor la soluţie de electroliţi care afirmaţii sunt adevărate?

A. Soluţiile de electroliţi sunt neutre electric; dacă electrolitul disociază în ν+ cationi cu valenţa z+ si ν- anioni cu valenţa z - , se scrie în acest caz: ν ν+ + − −= −z z

Page 108: Chimie Fizica FII

B. Coeficientul de activitate mediu ionic al unui electrolit din soluţie,

este: ( ) ννν γγγ/1−

−+

+± =

C. activitatea medie ionică, a± este: ν/12aa −=±

D. activitatea medie ionică, a± este: ( )a m m± ++

−−

++

−−= ν ν ν ν ν

γ γ1/

E. Coeficientul de activitate mediu ionic al unui electrolit din soluţie,

este: ( )

γν ν ν±

±

++

−−

±

±

= =a

m m

am1/

286. Referitor la soluţiile apoase de medicamente cu structuri de electroliţi care

afirmaţii sunt adevărate? A. Pentru soluţii apoase diluate de medicamente, conform teoriei Debye-

Hückel coeficientul de activitate termodinamică funcţie de tăria ionică se

calculează cu relaţia: IBaIzzA

x+

⟩⟨−= −+

± 1)lg(γ unde A=0,5115 iar

B=0,329*108 B. Pentru soluţii apoase de medicamente cu structuri de electroliţi de tipul de

valenţă 1:2 relaţiile dintre molalitatea medie ionică, activitatea şi coeficientul mediu ionic sunt: mm 3/14=± ; 3327)( ±±± == γγ ν mmai şi respectiv 3/12 )( −±± = γγγ

C. Pentru soluţii apoase de medicamente cu structuri de electroliţi de tipul de valenţă 3:2 relaţiile dintre molalitatea medie ionică, activitatea şi coeficientul mediu ionic sunt: mm 5/1108=± ; 55108)( ±±± == γγ ν mmai şi respectiv 5/152 )( ±±± = γγγ

D. Pentru soluţii apoase de medicamente cu structuri de electroliţi uni-univalenţi expresiile uzuale legilor lui Harned stabilesc ecuaţii ce redau relaţii între coeficienţii de activitate şi tăria ionică sub forma:

322232 lg)lg( Iαγγ += şi 323233 lg)lg( Iαγγ += E. In cazul soluţiilor de electroliţi starea standard pentru solvent este

explicitată prin ecuaţia: 11

011 ln),( γμμ xRTPT +=

287. Referitor la soluţiile apoase de medicamente cu structuri de electroliţi care afirmaţii sunt adevărate?

A. În cazul unui sistem ternar constituit din doi electroliţi - simbolizaţi prin indicii (2) şi (3), iar solventul cu indicele (1) - gradul de abatere de la idealitate al soluţiei de electroliţi nu se poate exprima printr-o funcţie de abatere, Δ, formulată în raport cu energiile libere G2 şi G3

Page 109: Chimie Fizica FII

ale electroliţilor dizolvaţi în soluţiile lor binare şi cu energia liberă G23

asociată ternarului format prin amestecarea soluţiilor

binare: RT m G m Gm m

Glg Δ =++

−2 2 3 3

2 323 unde: m m m2 3+ =

B. gradul de abatere de la idealitate al soluţiei de electroliţi se poate exprima printr-o funcţie de abatere, Δ, se poate exprima si prin ecuatia:

[ ] [ ]lg lg( ) lg( ) lg( ) lg lg lgΔ= + − + + −mm

m m m m m m12 1 2 3 1 3 1 23 2 2 3 3 23γ γ γ γ γ γ

C. gradul de abatere de la idealitate al soluţiei de electroliţi se poate exprima printr-o funcţie de abatere, Δ, se poate exprima si prin

ecuatia: lg lg lgΔ = +mm

11 23δ δ

D. funcţia lgδ1 este privită ca măsură globală a modificării interacţiilor ion-solvent la trecerea de la soluţiile binare la amestecul ternar,

E. funcţia lgδ23 relevă modificările interacţiilor dintre ioni, (ion-ion) în soluţia ternară, faţă de binarele din care provin

288. Referitor la soluţiile apoase de medicamente cu structuri de electroliţi care afirmaţii sunt adevărate?

A. Coeficientul de activitate al amestecului de electroliţi, γ23, din soluţia ternară, reprezintă media geometrică a coeficienţilor de activitate

(γ2 )23 şi (γ3 )23 , din soluţia ternară: ( ) ( ) ( )γ γ γ23 2 23 3 232 3m m m=

B. Cu ajutorul funcţiilor de abatere δ1 şi δ23, nu pot fi evaluate noi mărimi de abatere care să reflecte comportarea soluţiilor de electroliţi.

C. Coeficientul de activitate al amestecului de electroliţi, γ23, în formă logaritmică: ( )m m mlg lg( ) lgγ γ γ23 2 2 23 3 3 23= +

D. O situaţie similară este evidenţiată de legile lui Harned, cu caracter empiric, în formularea dată pe căi directe.

E. Pentru electroliţii uni-univalenţi expresia legilor Harned este: ( )lg lgγ γ α β2 23 2 2 3 2 3

2= − −m m

( )lg lgγ γ α β3 23 3 3 2 3 22= − −m m

Page 110: Chimie Fizica FII

unde : α, β, sunt coeficienţii Harned. În majoritatea tratărilor se reţin în aceste ecuaţii numai coeficienţii α2 si α3 , ceilalţi fiind neglijabili ca valoare.

289. Referitor la soluţiile apoase de medicamente cu structuri de electroliţi care afirmaţii sunt adevărate?

A. În amestecurile de electroliţi cu valenţe superioare celor 1-1 valente, se lucrează la tărie ionică (I) totală constantă, iar legile Harned iau forma: lg( ) lgγ γ α2 23 2 2 3= − I si

lg( ) lgγ γ α3 23 3 3 2= − I B. Legătura coeficienţlor Harne s-a redat cu rigoare printr-un calcul

termodinamic, rezultând: ( )2323 303.22

Φ−Φ−=m

αα

unde: Φ2 este coeficientul osmotic al apei din soluţia cu electrolitul (2), Φ3 este coeficientul osmotic al apei din soluţia cu electrolitul (3).

C. legile Harned pot fi valorificate din date experimentale, având ca necunoscute coeficienţii Harned.

D. coeficienţii Harned sunt conform ecuatiilor:

αδ

223

2 3

2 3

2 32 2303= +

−+

lg. ( )mm m m

Φ Φ α δ3

23

2 3

3 2

2 32 2303= +

−+

lg. ( )m m m m

Φ Φ

E. Coeficientii de activitate termodinamica suntconform ecuatiilor:

lg( ) lg lg. ( )

γ γ δ2 23 2

23

2 3

2 3

2 332 2303

= − +−

+⎡

⎣⎢

⎦⎥m m m mmΦ Φ si

lg( ) lg lg. ( )

γ γ δ3 23 3

23

2 3

3 2

2 322 2 303

= − +−

+⎡

⎣⎢

⎦⎥m m m mmΦ Φ

290. Teoria Debye-Huckel se bazează pe un model simplificat al soluţiilor de electroliţi, susţinut de un grup de ipoteze. Referitor la teoria Debye-Huckel pentru soluţiile diluate de electroliţi care ipoteze sunt adevărate?

A. solventul este reprezentat de un dielectric ideal continuu, în care sunt imersaţi ionii; proprităţile sale sunt independente de tăria câmpului electric;

B. electrolitul nu este complet disociat la orice concentraţie;

Page 111: Chimie Fizica FII

C. ionii sunt asimilaţi cu sfere rigide încărcate electric, nepolarizabile, care creează în jurul lor un câmp electric de semn opus cu simetrie sferică;

D. între ioni se exercită forţe de natură coulombiană care determină o repartiţie uniformă a ionilor în soluţie, caracterizată de prezenţa unei atmosfere ionice, cu o anumită densitate electrică; forţele coulombiene sunt mai puternice decât forţele inter-moleculare;

E. energia de atracţie inter-ionică este nu neglijailă faţă de energia agitaţiei termice.

91. Referitor la teoria Debye-Huckel pentru soluţiile diluate de electroliţi care afirmatii sunt adevărate?

A. Pe întregul domeniu de concentraţii în care este valabilă teoria Debye-Hückel produsul κ3Vi<<1 iar coeficientul de activitate în funcţie de tăria ionică şi de parametrul κ, se obţine:

unde:

B. În soluţiile foarte diluate termenul Ba I este foarte mic, iar coeficientul de activitate mediu se exprimă prin legea limită Debye-Hückel:

C. Ecuaţia de mai sus, completată cu un termen liniar în concentraţie,

devine identică cu relaţia dedusă empiric de Brönsted:

D. Adăugând acelaşi termen suplimentar ecuaţiei (4.72) se obţine ecuaţia Debye-Hückel îmbunătăţită:

în care B şi B’ sunt parametri ajustabili.

IBa

IzzAx

+−= −+

±1

)lg(γ

∑ ∑==V

znN

zcI iiii

232

210

21 I

DKTN 2/1

3

2

)108( επ

κ =

IzzAx −+−=±)lg(γ

IBIzzAx')lg( +−= −+±γ

IBIBaIzzA

x'

1)lg( +

+−= −+

±γ

Page 112: Chimie Fizica FII

E. Teoria Debye-Hückel este o lege limită a cărei precizie nu creşte cu diluţia.

292. Referitor la teoriile soluţiilor apoase cu structuri de electroliţi care afirmaţii sunt adevărate?

A. Modelul Pitzer (P) include ideile majore ale teoriei Debye-Hückel completate cu elemente noi şi numeroase prelucrări, impuse de un formalism matematic încărcat.

B. Faţă de premisele principale ale teoriei (DH) , modelul (P) are în vedere simetria sferică a atmosferei ionice, precizând existenţa ei "în condiţii de staţionaritate" a sistemelor de electroliţi şi în absenţa “forţelor externe".

C. Faţă de teoria (DH), modelul (P) acceptă, în plus, existenţa unor molecule nedisociate şi implicit, existenţa unui parametru suplimentar: potenţialul intermolecular Uij inaccesibil practic, dar evidenţiat în calcule printr-un parametru arbitrar.

D. În formularea primară a teoriei (DH) ionii nu sunt consideraţi ca sarcini punctiforme, introducând în expresia potenţialului Ψ un parametru dimensional, A, reprezentând distanţa de minimă apropiere dintre ioni (suma razelor ionice). Acest parametru se regăseşte şi în teoria (P).

E. Suplimentar, Pitzer introduce un parametru denumit "hard core" (miez rigid) care ar părea echivalent cu parametrul A, dar căruia i se atribuie particularităţi speciale fiind exploatat prin consecinţele sale, de natură cinetică, asupra unor proprietăţi ale soluţiilor. Se constată, ca urmare, că presiunea osmotică a soluţiilor, π, este conţinută în formularea sa clasică, în expresia potenţialului de interacţie dintre ioni, Ψ.

293. Se numesc proprietăţi coligative ale soluţiilor acele proprietăţi care nu depind de natura substanţei dizolvate ci numai de fracţia molară a acesteia, altfel spus depinde numai de numărul particulelor dizolvate. Dintre mărimile bazate pe proprietăţi coligative în cazul soluţiilor se evidenţiază:

A. Fortele electromotoere B. presiunea de vapori; C. presiunea osmotică; D. efectul ebuliometric; E. efectul criometric.

294. Deoarece dintre metodele coligative, cea mai convenabilă este metoda crioscopică, care afirmaţii sunt adevărate?

Page 113: Chimie Fizica FII

A. măsurătorile crioscopice sunt mai simple decât cele ebulioscopice, decât cele de presiuni de vapori şi decât cele de presiune osmotică;

B. măsurătorile crioscopice evidenţiază fenomenele la echilibrul solid-lichid, pe când măsurătorile ebulioscopice redau fenomenele la echilibru lichid-vapori. Este de preferat studiul echilibrului lichid-solid faţă de echilibrul lichid-vapori, fiind mai stabil şi mai puţin influenţat de variaţia presiunii;

C. constantele crioscopice au valori mai mari decât cele ebulioscopice şi deci scăderea crioscopică ϑcr este în general mult mai mare decât creşterea ebulioscopică ϑeb.

D. Măsurarea presiunii osmotice (osmometria) este în ultimul timp utilizată în special pentru măsurarea masei molare a polimerilor.

E. În cazul soluţiilor de electroliţi mărimile coligative au valori mai mici decât cele corespunzătoare soluţiilor de neelectroliţi de aceeaşi concetraţie.

Partea a IV-a

Termodinamica sistemelor eterogene

295. Sistemele eterogene sunt caracterizate prin următoarele elemente: faza, constituentul şi varianţa. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. Faza este o porţiune dintr-un sistem care prezintă aceleaşi proprietăţi în toată întinderea sa. Fazele sunt separate prin suprafeţe de separaţie la nivelul cărora se produce saltul proprietăţilor fizico-chimice.

B. După numărul fazelor, sistemele eterogene se clasifică în sisteme bifazice, trifazice şi în general polifazice.

C. Constituentul reprezinta numărul minim suficient şi necesar de specii chimice independente, a căror masă, în fiecare fază în parte, determină compoziţia sistemului. Componenţii se notează cu simbolul C.

D. Varianţa unui sistem eterogen sau numărul gradelor de libertate (F) reprezintă numărul variabilelor de stare dependente asupra cărora se poate acţiona arbitrar, fără modificarea stării sistemului. Ele sunt determinate prin ecuaţii de stare ale sistemului.

Page 114: Chimie Fizica FII

E. Varianţa se poate defini şi ca diferenţa dintre numărul variabilelor independente ale sistemului şi numărul ecuaţiilor de stare caracteristice sistemului. Astfel, sistemele pot fi monovariante, bivariante etc.

296 Referitor le legea de distributie Nernst care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. Legea de distribuţie Nernst nu are aplicabilitate în explicarea fenomenului de distribuţie sau repartiţie a unui corp.

B. Ea se referă la dizolvarea uniformă a unui corp între componenţii unui sistem bifazic constituit din două lichide

C. raportul concentraţiilor unui component repartizat între două faze este constant la o temperatură şi presiune dată.

D. Raportul activităţilor corpului C în fazele coexistente α şi β este constant la echilibru şi este definit prin constanta K, numită constanta de distribuţie Nernst.

E. În soluţii perfecte şi diluate ideale, constanta de distribuţie se exprimă în funcţie de fracţiile molare ale componentului C în solvenţii daţi:

297. În cazul sistemelor binare compuse din două faze sunt stabilite anumite regularităţi care permit interpretarea unor diagrame de fază, exprimând variaţia parametrilor de stare intensivi cu compoziţia sistemului sau dependenţa dintre parametrii de stare. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. Ecuatiile care stau la baza ecuatiilor Gibbs Konovalov in sistem binar sunt:

B. teorema I a lui Gibbs-Konovalov se enunţă astfel: la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, temperatura de coexistenţă trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

C. teorema II a lui Gibbs-Konovalov se enunţă astfel: la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, presiunea coexistentă trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

0)()( 22

2

2

2222

2

211 =

∂+

∂−Δ−

Δ ββ

ββα

α

αα dx

xG

xdxxG

xdPVdTTH

0)()( 22

2

2

1222

2

122 =

∂−

∂+Δ−

Δ ββ

ββα

α

αα dx

xG

xdxxG

xdPVdTTH

Page 115: Chimie Fizica FII

D. dacă presiunea de coexistenţă la echilibru dintre două faze ale unui sistem binar trece, la temperatura constantă, printr-o valoare extremă, atunci cele două faze trebuie să aibă aceeaşi compoziţie reprezinta reciproca la

E. Ţinând cont că xα1xβ

2+xα2 xβ

1 = xβ2+xα

2 , prelucrarea ecuaţiilor se face ca şi în cazul izobar, respectiv izoterm, conducând la expresiile ce dau relaţii parabolice între creşterile de presiune şi variaţiile de temperatură, la compoziţie constantă care reprezinta ecuaţiile Clausius-Clapeyron generalizată

298. Transformările de fază sunt reprezentate de modificările suferite de un sistem eterogen la echilibru prin trecerea componenţilor săi dintr-o stare de agregare în alta, dintr-o formă cristalină în alta, din corpuri feromagnetice în paramagnetice, din conductori normali în supraconductori, etc. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. Ordinul transformării de fază este dat după următoarea regulă: o transformare de fază este de ordinul n dacă derivatele energiei libere Gibbs de acelaşi ordin prezintă discontinuităţi la o temperatură dată, iar toate derivatele care le preced sunt continue.

B. schimbările de stare de agregare, trecerile de la o formă cristalină la alta, sunt transformări de ordinul I,

C. trecerea unui conductor dintr-o stare normală într-o stare supraconductoare, a corpurilor feromagnetice în paramagnetice, etc., sunt transformări de ordinul III.

D. Transformările de fază de ordinul II se caracterizează prin saltul proprietăţilor fizice la punctul de tranziţie şi cuprind mărimi echivalente a derivatelor de ordinul II ale energiei libere, de exemplu coeficienţii de expansiune termică, de compresibilitate izotermă şi capacitate calorică la presiune constantă.

E. În transformările de ordinul I sistemele se caracterizează totdeauna prin prezenţa a două faze în echilibru

299. Echilibrul în sistem monocoponent, precum şi condiţia de echilibru descrisă prin egalitatea potenţialelor chimice, se pot reprezenta prin ecuaţii de tipul:

Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. Orice substanţă pură se poate regăsi în una din cele trei faze distincte: o fază solidă, (cristalină, sau mai multe faze polimorfe), o fază lichidă sau o fază gazoasă.

γβα CCC ⇔⇔

Page 116: Chimie Fizica FII

B. Echilibrul de faze se studiază în reprezentări bidimensionale μ-T-P. C. Sistemul are trei faze în echilibru, F = C-P+2 = 1-3+2 = 0 , deci sistemul

monocomponent este invariant; D. Sistemul are numai două faze în echilibru, F =C-P+2 =1-2+2 = 1, deci

sistemul monocomponent este monovatiant; E. Sistemul are numai o singură fază, F = C-P+2 = 1-1+2= 2, sistemul

monocomponent este bivariant. 300. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. Ecuaţia lui Antoine este cea mai utilizată expresie pentru calculul presiunilor de vapori ale sistemelor unicomponente, sub forma:

unde A şi B sunt constante pentru caracteristice

diferitelor corpuri.

B. În cazul tratării echilibrelor de fază în sisteme unicomponente nu s-au semnalat regularităţi

C. Ecuaţia lui Antoine a fost dedusă din ecuaţia Clausius-Clapeyron şi dă rezultate reproductibile cu datele experimentale pentru combinaţii organice şi nepolare.

D. Regula lui Ramsay şi Young prevede că raportul punctelor de fierbere a două lichide, asemănătoare chimic, are aceeaşi valoare la orice presiune.

E. Regula lui Trouton prevede că entropia de vaporizare a lichidelor neasociate are aceeaşi valoare, de circa 20 u.e./mol., la punctul lor normal de fierbere.

301. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. Transformarea reversibilă a unei forme cristaline în alta, la temperatura de transformare, constituie fenomenul de enantiotropie.

B. Transformarea ireversibilă a unei forme cristaline în altă formă cristalină, la temperatura de transformare, constituie fenomenul de monotropie.

C. Fenomenul de monotropie este foarte usor de urmărit. Un exemplu îl constituie diamantul şi grafitul, forma stabilă fiind grafitul.

D. Stările mezomorfe reprezintă stări intermediare între starea solidă cristalizată şi starea lichidă. Mezomorfismul a fost pus în evidenţă prin existenţa unei anizotropii, la unele corpuri lichide, într-un interval relativ extins de temperaturi.

)(ln

TBAP

ς−=

Page 117: Chimie Fizica FII

E. Astfel, pentru unele corpuri organice s-a pus în evidenţă următoarea suită de stări: starea cristalină, starea smectică (lamelate, de obicei vâscoase), starea nematică sau filamentoasă (cristale lichide, de obicei fluide) şi starea lichidă. Domeniile de stabilitate care corespund acestor stări sunt delimitate de temperaturi de transformare.

302. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. Legea lui Raoult se aplica la echilirul între o fază lichidă bicomponentă şi o fază de vapori a solventului:

Componentul C2 al soluţiei perfecte considerate este nevolatil, deci în faza de gaz se regăseşte numai componentul C1.

B. legea lui Raoult se enunta astfel: intr-o soluţie perfectă scăderea relativă a presiunii de vapori a soventului este egală cu fracţia molară a substanţei dizolvate:

C. Legea lui Henry se aplica la echilibrul de fază izoterm în care dizolvatul

este mult mai volatil decât solventul (un gaz dizolvat într-un lichid):

D. Presiunea parţială a unui gaz în echilibru cu soluţia formată prin dizolvarea sa într-un lichid, este proporţională cu concentraţia gazului dizolvat defineste legea lui Henry:

E. Între legea lui Raoult şi legea lui Henry nu există o corespondenţă directă: în soluţii diluate, dacă dizolvantul se supune legii lui Henry, în mod necesar solventul respectă legea lui Raoult.

303. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. Efectul ebulioscopic izobar redă creşterea punctului de fierbere al soluţiei faţă de solventul pur o

eb TT 1−=ϑ (efectul ebulioscopic); dϑeb = dT B. Ecuaţia Duhem-Margules ecuaţie stabileşte legătura dintre presiunile

parţiale de vapori a componenţilor cu comportare ideală în fază gazoasă.

21

11 xP

PPo

o

=−

gl CCC 121 )( ⇔+

gl CCC 221 )( ⇔+

lH xKP 2=

0lnln

2

22

2

11 =⎟⎟

⎞⎜⎜⎝

⎛∂

∂+⎟⎟

⎞⎜⎜⎝

⎛∂

TT xP

xx

Px

Page 118: Chimie Fizica FII

C. În practică se întâlnesc amestecuri de lichide miscibile ale căror curbe de fierbere şi de condensare prezintă maxime şi minime. Punctul extrem se numeşte punct azeotrop şi este caracterizat prin: (xg

2)m ≠(xl2)m ‚ iar

amestecul lichid nu se comportă ca un corp pur, distilând la o temperatură‚ respectiv la o presiune constantă.

D. Din analizarea unei game largi de amestecuri cu azeotropi se constată că azeotropii pozitivi, definţi în condiţii izobare, prezintă un minim al temperaturii de fierbere,

E. Din analizarea unei game largi de amestecuri cu azeotropi se constată că azeotropii negativi se caracterizează printr-un punct de fierbere maxim.

304. La echilibru lichid-vapori în sisteme cu componenţi nemiscibili în fază lichidă se poate stabili între cele două faze ale unui sistem bicomponent existenţa unei lacune complete de miscibilitate în faza lichidă, pe întreg domeniul de compoziţii. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. studiul unor astfel de echilibre se foloseşte des la antrenarea cu vapori de apă, bazându-se pe scăderea punctelor de fierbere ale lichidelor nemiscibile faţă de cele ale componenţilor puri.

B. Echilibrele de acest fel se pot studia atât în condiţii izoterme, cât şi în condiţii izobare.

C. La temperaturi ridicate cei doi componenţi coexistă în faza de gaz.

D. studiul unor astfel de echilibre se foloseşte des la distilare, bazându-se pe cresteres punctelor de fierbere ale lichidelor nemiscibile faţă de cele ale componenţilor puri.

E. Echilibrele de acest fel se pot studia atât în condiţii izoterme, cât şi în condiţii izocore.