MAX DEMETER PEYFUSS

CHESTIUNEA ARO A EASCĂ

www.dacoromanica.ro

CHESTIUNEA AROMANEASCA

www.dacoromanica.ro

Coordonatorul colectiei: Serban Papacostea

Aparitia acestei aro a fost subventionata de Ministerul Cniturii.

www.dacoromanica.ro

COLECTIA BIBLIOTECA ENCICLOPEDICA DE ISTORIE A ROMANIEI"

MAX DEMETER PEYFUSS

CHESTIUNEA AROMANEASCA

EVOLUTIA EI DE LA ORIGINI PANA LAPACEA DE LA BUCURESTI (1913)SI POZITIA AUSTRO-UNGARIEJ

Traducere autorizafa deNICOLAE-$ERBAN TANASOCA

---...---

EDITURA ENCICLOPEDICABUCURE$T1, 1994

www.dacoromanica.ro

Coperta: Veniamin & Veniamin

Max Demeter PeyfussDIE AROMUNISCHE FRAGEIhre Entwicklung von den Urspriingen bis zum Frieden von Bukarest (1913) und dieHal tung Osterreich-UngamsWiener Archiv fiir Geschichte des Slawentums und OsteuropasBand VIII© 1994 by Hermann Bohlaus Nachf.Gesellschaft m.b.H., Graz

© Toate drepturile rezervate EDITURII ENCICLOPEDICE

ISBN 973-45-0073-2

www.dacoromanica.ro

CUVANT INAINTE

In vastele spatii ale Europei Central-Rasaritene si Sud-Estice, unde persistentaimperiilor pans in vremea primului razboi mondial a intarziat vreme indelungataconstituirea natiunilor, s-a salvat din nenumaratele vicisitudini istorice prin care i-a fostdat sä treaca si din Infruntarile cu celelalte etnii unul din produsele durabile aleexpansiunii civilizatiei romane: romanitatea rasariteana.

Ramura sud-dunAreana a acestei Insemnate realitati etnice, arornanii, asupravietuit de-a lungul secolelor in cuprinsul unor autonomii locale si regionale, faraa reusi sa dea nastere ea ins Asi unui stat durabil, dar pastrandu-si indarjit identitatea,manifestata prin limb/ si traditia originii. Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea si IaInceputul secolului urmator, carturari aromani, dintre cei emigrati in Austria si Ungaria,receptivi Ia curentele cultural-politice Innoitoare in plinA afirmare in Europa central / siinfluentati de fruntasii $colii ardelene, au initiat actiunea de trezire a constiinteinationale la aromani. Din latent/, constiinta individualitatii devine factor activ alefortului de emancipare a aromanilor, component/ InsemnatA a complicatei problemenationale in Peninsula Balcanica.

E meritul deosebit al cartii de fat/ de a prezenta pentru prima oars sistematic,multilateral si obiectiv evolutia problemei aromanesti de la sfarsitul secolului alXVIII-lea pan/ in vremea razboaielor balcanice. Rand pe rand, in pagini dense deinformatie erudita, obtinuta prin cercetAri rabdatoare In arhive si biblioteci, MaxDemeter Peyfuss InfatiseazA devenirea natiunii" aromanesti si implicatiile de totfelul ale acestui proces istoric: preocuparea unora dintre membrii comunitatiloraromanesti pentru limba vorbitA; Inceputul efortului de organizare a invatamantuluiin limba proprie, consideratA apt/ de a deveni instrument de cultura; contactelecarturarilor aromani din Ungaria cu dacoromanii si impactul acestor legaturi asupraformarii constiintei de sine a aromanilor; interesul din ce in ce mai puternic manifestatde intelectualitatea si clasa politica romaneasca pentru romanitatea sud-dunareana Invremea renasterii nationale romanesti; infiintarea scolilor aromanesti si tendinta de

5

www.dacoromanica.ro

emancipare bisericea.5ca de sub suprematia ierarhiei grece§ti, aspecte insemnate aleefortului de afirmare nationalA; rolul Imperiului Otoman in ultima etapa a existenteisale in evolutia problemei aromane§ti; pozitia marilor puteri cu interese balcanice inacee4 problem/. IatA cateva doar din cele mai insemnate chestiuni a cAror lAmurire incuprinsul acestei carti, aparutA cu ani in urma in limba germaria, o situeaza la loc decinste in istoriografia problemei aromanesti.

Cartea lui Max Demeter Peyfuss este o insemnate contributie la cunoatereaistoriei aromanilor, a Peninsulei Balcanice, a actiunii politice a Romaniei moderne §i adiplomatiei europene in secolul al XIX-lea. Aparitia ei in limba roman/ se cuvinecAlduros salutata.

Serban Papacostea

www.dacoromanica.ro

Nici unul dintre popoarele Europei nu ne estemai putin cunoscut in privinta originii,istoriei si limbii sale noua, celor din partileapusene ale acestui continent, cum suntalbanezii si vlahii. i nu e vorba de popoarede rand; e vorba de popoare vechi, de popoarede seams, pe care orice istoric ar trebui sävrea sa le cunoasca: a caror istorie ar puteasa umple o lacuna din istoria mai veche simai noua a Europei. Dar ele nu mai joacaastazi un rol important, ele sunt popoarelipsite de libertate, ele sunt popoare MAnoroc; si istoricul este adesea tot atat denedrept ca orice om: el it dispretuieste pe celMA de noroc.

Johann Thunmann (1774)

www.dacoromanica.ro

DESLUMI PENTRU CITITOR

In notele de subsol au fost puse in evidenta prin MAJUSCULE numai numeleacelor autori ale caror expuneri stiintifice sunt insiruite in ordine alfabetica in sectiuneaIII. Expuneri" (p. 133-140 ) a Bibliografiei. Marea masa a expunerilor contemporane cuevenimentele, avand un caracter'mai curand publicistic, au fost Inregistrate, ca si memoriile,relatarile de calatorie etc., in sectiunea II. Izvoare publicate" (p. 128-133), iar numeleautorilor for nu au fost puse in evidentA prin folosirea unor caractere speciale.

in cadrul acestei lucrari, toate numele si cuvintele turcesti au fost redate potrivitregulilor ortografiei moderne turcesti. Pentru limba greaca a fost aleasa transliterarearecomandata de International Organization of Standardization. Scrierea chirilica ruskbulgara, sarba, macedoneana si asa-zisa moldoveneasca a fost transliterate potrivitnormei uzuale in domeniul stiintific.

Cuvintele aromanesti sunt citate in transcrierea stiintifica a lui Tache Papahagi(PAPAHAGI, T. Dictionarul). In schimb, numele de localitati si persoane au fost redate!n forma obisnuita din izvoare si din literatura stiintifica, de cele mai multe onlacoromanizanta.

Numele de localitati din Turcia europeana, in masura in care era vorba deiesedinte ale autoritAtilor administrative turcesti de Ia rangul de capitala de kaza in sus,au fost fr losite, potrivit obiceiului istoricilor, in forma for oficiall turceasca (au fostexceptat de Ia aceasta norma Constantinopolul si, in restul spatiului sud-est european,numele ur.pr orase ca Atena, Bucuresti etc.). La cea dintai mentionare a unui nume delocalitate se &este Intre paranteze numele oficial de astazi. Localitatile mai mici sisatele au fost mentionate in cadrul acestei carti exclusiv cu numele for modeme. Numelearomanesc al acestor localitAti este dat intre paranteze la prima citare.

9

www.dacoromanica.ro

I. INTRODUCERE

1. AROMANII CA GRUP ETNIC

Intre numeroasele popoare mici si grupuri etnice a caror prezenta impestriteazaharta etnografica a Sud-Estului european intr-o masura atat de mare, aromanii ocupg unloc oarecum aparte, ca unii care alcAtuiesc in toate statele in care traiesc o minoritate putinnumeroasal si sunt stabiliti in regiuni ce nu se invecineaza direct cu teritoriul etnic relativcompact al celor mai apropiate rude2 ale lor, rom'anii, dar reprezintg pe de altA parte unelement destul de important, nu atat tlatoritg numgrului, cat, poate, inteligentei siactivitatii lor"3.Aceasta imprejurare si situarea asezarilor for la distance marl unele dealtele au ca rezultat faptul ca aromanii, asa cum le caracterizeazg conditia un buncunoscator englez al acesteia, amintesc de una din acele panze ingenioase pe care unanimal sau un chip omenesc este astfel conceputincat sa nu fie evident de la prima vedere,desi °data observat, el se arata a fi principalul element al zugravelii"4.

Desi literatura stiintifica generalg, istorica, etnografica si lingvistica desprearomani este foarte bogata5, nu s-a ajuns panA astazi la un consens asupra numelui acestuineam. Pare sa se fi incetatenit totusi forma creata de G. Weigand, in germang Aroumunen

1 Potrivit terminologiei lui KLOSS, p. 62, ei sunt un grup extern de romSni, dar un grup de sine

stAtAtor, dacA sunt luati In considerare separat de dacoromani.

2 Termenul ,,rude" trebuie folosit cu prudentA, deoarece Intre popoare si limbi exists alte legAturi

dealt cele de metaforia rudenie. Ideea arborelui genealogic al limbilor a apAnit In epoca de inceput a studiilor

indoeuropene si, In forma de atunci, nu poate fi sustinutA stiintific, cf. HAENSEL, p. 37-39 (nu putem,

desigur, sa fim de acord cu teoria lui privitoare la elementele etnice primordiale).

3 Lamouche, p. 10.

4 Odysseus, p. 409.

5 LucrAri stiintifice despre aromani pe baza unor studii intreprinse la fata locului a dat la iveald cel

dintai profesorul de la Leipzig Gustav*Weigand. Gam aici numai lucrarea sa fundamentald: WEIGAND,

Aromunen. Alte lucrdri importante sunt: ARGINTEANU, Istoria; Lazar; MURNU; WACE-THOMPSON;

IORGA, Histoire; CARAGIANI; PAPAHAGI, T., Aromanii; HACIU; POPOVIe, Cincari; DIAMANDI ST.;

DIAMANDI-AMINCEANUL; CAPIDAN, MacedoromAnii; PAPANACE, L'Ori gine; PAPANACE, Minoritd;

PAPANACE-DAMI; KATSOUGIANNES.

11

www.dacoromanica.ro

(fr. Aroumains, rom. Aronalni, it. Aromeni)6, dar asta nu inseamnd a ea ar fi mai putindiscutabild decat alte denumiri. Cad prin termenul aromani sunt desemnati si asa-numitiifareroti (germ. Farscheroten si Pharsalioten, gr. 4)apaaXtitiTEs. sau 'Api3avvr613Xaxot),care se numesc ei Insisi nu armthii, ci rramani, sau rramatii, Intrucat ei nu cunoscfenomenul tipic, altminteri, pentru aromand al protezei lui /a/ inainte de In si au preluatdin albanezA fonemul puternic rulant kr/7. A fost adesea folosita si denumirea nzacedo-ronwini (germ. Mazedo-Rumtinen) sau romai macedoneni8, gresitA intrucatva Insa, cacinumai o parte din aromani locuiesc in Macedonia propriu-zisd, in schimb aceasta este sipatria grupului etnic romanesc al megleno-romtinilor (germ. Megleno-Rumanen) saumeglenitilor (germ. Megleniten)9, care trebuie deosebiti de aromani, abstractie facand destrinsele for legAturi istorice si politice10. Nici alte denumiri, precum roman sudici (germ.Siid-rumtinen), vlahi (germ. Vlachen), vlahi macedoneni (germ. Macedowalachen) si altelenu pot fi considerate mai lamuritoare. Numele folosite de obicei de popoarele invecinatesunt fie purtAtoare si de alte sensuri, ca blg. mac. Vlasi, gr. BXcixot, alb. coban, turc. Ulah,fie porecle ca srb. Cincari (germ. Zinzaren, rom. tint ari ) si gr. Kotroof3Xcixot (germ.Kutzowlachen, rom. cutovlahi)11. Pe land acestea, existd o serie intreaga de denumiritribale, care sunt, fireste, de naturd mai mult regionala si, in general, nu tocmai strictdefinite12.

Numdrul si rdspandirea aromanilor nu sunt pita simplu de Infatisat. Pe de oparte, trebuie sd to bizui pentru a le reconstitui mai curand pe aprecieri decat pestatistici si, vrand-nevrand, trebuie sd iei aid in considerare procesul progresiv de

6 Ea a pAtruns chiar in greaca, cf. LIAKOS, KatagogA; CARAGIU-MARIOTEANU, Definition,p. 148, n. 3. In lucrarea de fatA va fi folosit de aid inainte termenul aromani", dar si termenul roman ", incontext politic, Intrucat aromanii cu sentimente nationale se considerau si se considerA Inca parte a poporului

roman.

7 Asupra terminologiei cf. CAPIDAN, Aromanii, p. 3-7. Despre farseroti: CAPIDAN, FArserotii.8 Forma prescurtatA macedoneni", folositA adesea In literaturA, conduce bineinteles la confuzii,

aceastil denumire find revendicatA si de slavii macedoneni.

9 Vezi mai jos, p.10 Meglenitii au nutrit aceleasi aspiratii politice ca si aromani, motiv pentru care, in cele ce urmeaza,

atunci cand este vorba de miscarea nationalA a aromanilor, mA refer implicit si la megleniti, chiar daca ei nu

sunt amintiti ca stare, asa cum se vaintampla in cazul InfiintArii de ;coil In zona locuitA de ei si in altele.

11 0 etimologie satisfAcAtoare a denumirii Cincari" nu s-a propus panel astazi. Multe au preluatteoria lansatA de Karadlia, RjeAnik, p. 840, potrivit clireia aceastA denumire ar fi legatA de faptul ci aromanii

au adesea In locul fonemului dacorqman /61 un /c/ pronunta, prin urmare, tinti" in loc de cinci". Mousset,p. 252 traduce cincari" prin z6zayeurs". 0 legaturA cu arom. si drom. tantar" (cousin, moustique",PAPAHAGI, Dictionarul, p. 1075) este neverosimill. xouTocis InseamnA schilod" sau schiop"KourooadoKaXos = invAtAtor ignorant, cf. WACE-THOMPSON, p. 10).

12 Vezi In aceastil privintA WEIGAND, Aromunen, vol. 1, p. 273-278. In literatura se mai gAsesc:

epirati = aromani din Epir, gogalar = aromani din Prizren, cf. Constante, Albania, p. 108-112, gramusteni =

aromani din muntii Gramos, karaguni serveste adesea pentru a-i deosebi pe ceilalti aromani de farseroti, dar

dupli San Giuliano, p. 146, ei sunt aromani care vorbesc albaneza. Megalovlahiti = locuitori ai Pindului,moscopoleni sau voskopojari = aromani din Voskopoje si din localitAtile din jur, muzAchiari = locuitori aitinutului Myzeqeja din Albania, pindeni = aromani din Pind, remer = nume albanez pentru aromani (din lat.ROMANI).

12

si

si

www.dacoromanica.ro

deznationalizare care dureaza de cateva secole. Pe de altA parte, din pricina deplasArilorcaracteristice modului de viatA al unora dintre aromani, nu numai once evaluare statisticseste ingreunatA, dar si once reprezentare grafica generals a raspandirii for este subminata.Din nici o hartA existents nu reies clar raporturile procentuale reale, ceea ce e adevAratmai ales pentru Macedonia. Prima harts pe care sunt indicati aromanii e datoratagermanului O'Etzel (1821) si corespunde prea putin situatiilor contemporane13. Yn schimb,reprezentarile din hartile lui Wace-Thompson si Capidan corespund oarecum realitAtilordin vremea care ne intereseazA aici14. Cat de diferit a fost insa reprezentatA raspandireaaromanilor de diferiti cercetatori reiese din schitele lui R. Wilkinson15. Nationalitateacartografilor a jucat In aceastA privintA un rol esential. CorespunzAtor acesteia variazasi indicatiile privind numarul aromanilor din literatura de specialitate. Nu pare delocgresit sa acceptAm ca astazi, in sud-Estul Europei, exists circa 400 000 de aromani 16.CA numarul for trebuie sa fi fost andva mult mai mare reiese nu numai din izvoarelemedievale, ci si din existenta unor grupuri de populatie precum KonaTocipot 17, vorbitoride greacA sau slavii din jurul Prilepului (Perlepe, arom. Parleap)18, care pot fi in chip siguridentificati ca aromani grecizati, respectiv slavizati. Deznationalizarea a putut, asadar,sa se extindA si la tail, nefi4nd limitata exclusiv la mediul urban (mimetism cu bazesociale si economice)19.

In GreCia, masa principalA a aromanilor trAieste pe vaile Pindului, in urielelocalitAti din Tesalia si la poalele Olimpului, in zona muntelui Bermion si in regiunea

13 Reprodusi de WILKINSON, p. 13.14 WACE-THOMPSON, p. 206; CAPIDAN, Mazedo-Rumanen, dupl p. 150.15 WILKINSON, Anexa, fig. 86.16 BROCKHAUS, s. v. Aromunen" (cu includerea meglenitilor). Fostul ministru de externe al

Greciei, de origine aromanA, Aberoph del (p. 20) pentru Grecia cifra de 150 000 panel la 200 000, crede InsA cAaceasta ar trebui dublatA, dacA ar fi tnclugi gt aromanii care nu mai IntrebuinteazA sau nu mai 'inteleg aromana.Potrivit izvoarelor oficiale, in Iugoslavia existA 37 000 aromani (MC VICKER, p. 37). Albania gi Bulgaria numentioneazAse aromani in statisticile lor.

1 Vezi WEIGAND, Aromunen, vol. I, p. 130 urm., n.18 CVUIO, p. 440. $i in regiunea Morihovo existA multi aromani slavizati, ibidem, p. 441. Putem

presupune, prin analogie, cA trebuie sa existe gt aromani albanizati, jar in mediul urban din epoca modernAasemenea fenomene sunt, de asemenea, foarte probabile. AceastA temA nu a fost Inca tratatA sistematic. Pe dealtA parte, se gAsesc in Albania, printre familiile mahomedane, unele nume aromanegti (aga, de pildA, am gAsitin cimitirul islamic din Korce numele Sina), dar nimic nu aratA cA acegti musulmani ar fi avut in vreun felsentithente nationale aromanegti. Este aproape sigur cA grupul aga-numitilor BaXaxciBes (adepti de limbilgreacli ai Islamului) nu au nimic comun, in ponds numelui tor, cu aromanii, cf. WEIGAND, Aromunen, vol. I,p. 128, n. StA Inca' sub semnul IntrebArii dacA Sarakddanii / KarakaZanii (arom. sArAcAciani) (gr.EapaKaradvot sau ZapaKaraavalot, mac. blg. KaralcaZani <? Karasarakdeani <? arom. saricA" = manteau/ d'hiver / en lain eta longs polls", PAPAHAGI T., Dictionarul, p. 915) din sudul Peninsulei Balcanice sunt deorigine aromanA, degi vorbesc astAzi greaca. In favoarea originii for grecegti s-au pronuntat: WEIGAND.Aromunen, vol. I, p. 277; HOEG. vol. I, p. 76-91; POULIANOS, p. 165; KAVADIAS, p. 5-10 (cu bibliografie)gi CAMPBELL, p. 3-6. CAPIDAN, SArAcAcianii, p. 959 gi LIAKOS, Katagoge, p. 116 ii socotesc aromanigrecizati. Dar MARINOV vede In ei traci elenizati gi GUBOGLU poste tAtari grecizati. Din punctul de vedereal unui ;Aran bulgar, nu existA, in once caz, nici o diferentA Intre saralcab'ani gi aromani, cf. URBASISKA.

19 Existenta unor aromani slavizati gi albanizati furnizeazA in plus dovada faptului cA aromaniinu au fost Intotdeauna un soi de anexA a grecilor, aga cum afirmau unii cercetAtori greci, vezi de pildA Kasasis,

P. 72.

13

www.dacoromanica.ro

dintre Filorrna (azi Phlorina), Kezriye (azi Kastoria) si Kozana (azi Kozane). in Albania,ii gAsim In nutria mare in regiunea Myzeqeja, ca si in districtele Premeti si KOrige (aziKorea), in Iugoslavia in mai multe sate dintre Ohri (azi Ohrid) si Manastir (azi Bitola),apoi Kru§evo langl Per lepe, cateva sate in apropiere de Struga si mai mid asezAri pePljaelavica, in Macedonia rAsAriteanA20. Cei mai multi aromani din Bulgaria s-austrAmutat in 1940 in Romania, totusi mai exists in afarA de cei din orase asezAri dearomani in Pirinska Makedonija si in muntii Rodope. In sfarsit, in Romania multi aromanis-au stabilit in Dobrogea (In localitAtile Cobadin, Ovidiu, Mihail Kogniceanu21 si maila nord), altii in imprejuri mile Bucurestiului si in Banat. In trecutul apropiat mai existaucolonii aromanesti in Turcia asiaticA22 si in Liban23.

Cei aproximativ 15 000de meglenoromani24trAiesc, alaturi de slavi, macedonenisi greci, in mai multe localitAti din negurosii munti Karad lova (blg. mAgla = negura),aproape de granita greco-iugoslavk la apus de Vardar. Trei sate cu circa 2000 de locuitorimeglenoromani25 sunt situate pe teritoriul iugoslav, celelalte localitAti sunt situate peteritoriul grecesc26.

Meglenoromanii se deosebesc net de ceilalti romanici din Peninsula BalcanicAprin tipul antropologic aproape asiatic pe care-1 infAtiseazA. Limba for este mai apropiatAde aromanA decat de dacoromank dar prezintA si forme intermediare, ce -i drept nu inchip special la Libadia (arom. LivAd), unde s-au asezat abia in secolul al XVIII-lea aromani

20 Cf. In aceasta privinta TRIFUNOSKI, Aromunen; TRIFUNOSKI, Naselja, TRIFUNOSKI,

Stoeari.

21 Am avut prilejul sil fac acolo, in 1968, cercetari folcloristice. La Cobadin locuiesc asa-numitii

cipani, termen care desemneaza acolo o replica Ia farseroti, in celelalte doul localitati traiesc farseroti.

22 Cf. BURADA, Romanii.

23 Cf. BEZA, Urme.

241CATSOUGIANNES, vol. I, p. 41. Sub raport lingvistic, meglenoromanii constituie unul dintre

cele patru grupuri dialectale ale romanilor (in afara de ei, de aromani, de dacoromani, peste o mie o stn./ de

istroromani vorbesc, Ia nord gi Ia sud de Uelca-Gore, in Istria, un dialect al limbii roman, cf. FLORA, Stadiul;

KOVAtEC; ROSETTI, p. 25 urm. Dalmatinii, disparuti in secolul al XIX-lea, vorbeau o a doua limba romanica

alsariteana, diferi 01 de romans), cf. CARAGIU-MARIOTEANU, Idiomes; CARAGIU-MARIOTEANU,

Romanite. Meglenitii si-au pierdut numele propriu romanic si se numesc ei vlasi".

25 SCHROEDER, 53.26 a. WEIGAND, Vlacho-Meglen; PAPAHAGI, P., Megleno-Romilnii; CAPIDAN, meglenoromanii,

passim. Dupa Incheierea tratatului de Ia Lausanne, in 1923, circa 600 de familii meglenoromfine s-au stramulatin Romania, find colonizate in Dobrogea de sud; astazi, le gasim in comuna Cema (jud. Tulcea), ca si in altelocalitati din Dobrogea si Banat. Meglenitii din Notia (megl. Ncntea) au trecut in sec. XVIII Ia Islam, carea avutsucces si la slavii macedoneni din preajma. Dupi Batzaria ,Romania, p. 119, aceasta convertire s-a produsde bunavoie, dupl ce Patriarhia din Achrida (Ohri) fusese definitiv desflintata. Ca mahomedani, notianii aucazut, fireste, sub prevederile schimbului de populatie greco-turc din 1923 si Notia a fost colonizata cu grecidin Trapezunt (cf. POULIANOS, p. 168). Meglenitii din Notia sunt, in once caz, singurii roman care s-auconvertit la islamism, fara sa-si piarda limba gi specificul national, cf. mai sus, n. 18.

14

insisi

p.

www.dacoromanica.ro

din muntii Gramos, ci mult mai departe, in vest27. Elementelor grecesti din aromani lecorespunde aici o mai putemica influents macedo-bulgara, conservandu-se totodatanumeroase forme arhaice28.

indeletnicirea de capetenie a aromanilor din mediul rural este cresterea vitelor(oi si capre). Forma de viata a pastorilor este transhumanta. Ea nu este Intru totulasemanatoare fenomenului caracteristic Alpilor al urcatului la si coboratului de la pasunat,caci satele de vara ale aromanilor transhumanti (nu insa ale farserotilor) sunt alcatuitedin case solide, de piatra, in care, de cele mai multe ori, locuieste si iama un paznic, invreme ce asezarile de lama de la ses au un caracter mai curand provizoriu, asemeneacalivelor (kaMilha) farserotilor. Proprietarilor funciari din partea locului trebuia sä li seplateasca si o taxa de pAsunat, in vreme ce pAsunile Inalte, situate Inca si mai sus decatsatele de vara si exploatate numai de cativa pastori si flacai tineri, erau in stapanireacomunitatii. Aromanii sunt nomazi numai in sensul restrans al cuvantului; stilul for deviata nu poate fi comparat cu nomadismul practical in stepa asiatica; exists si indiciipotrivit carom agricultura era mai raspandita la ei in trecut decal astazi29. La deplasarileregulate legate de transhumantA si la cele neregulate ale farserotilor se mai adaugAmarl miscari de populatie, provocate de cauze politice si economice si care, prin secolulal XVIII-lea, au condus la Intemeierea asezarilor aromanesti din Macedonia iugoslavade catre oameni plecati din Albania".

Aceasta mobilitate predestina pe aromanii din toata Peninsula Balcanica sa seIndeletniceasca cu transporturile, In cal itate de carvanari sau kirageadz, si cu negustoria.De asemenea, aproape toate hanurile de pe drumurile de comert erau tinute candva dehangii aromani. In orasele din Peninsula Balcanica, mestesugarii (constructori, dulgheri,argintari, sculptori in lemn31) si negustorii aromani constituiau nuclee creatoare deburghezie32.

Asezarile aromanesti Kleisoura (arom. Clisura), Siatista (arom. Satista), Linotopa(pe valea superioarA a raului AliakmOn, asfazi nelocuitA), Megove (arom. Aminciu, aziMetsobon), Kallaritai (arom. Calarl'i), Shipske (arom. i pi sca), Voskopoje (arom.Muscopole sau Voscopol'a) si Gramos (arom. Gramusti) s-au dezvoltat in secolele XVIsi XVII, devenind importante centre de comert. Negustori aromani I:I agenti de transportlegal de acestia dominau comertul nu numai in interiorul Peninsulei Balcanice, ci si inprincipatele dunarene si chiar in Europa centrals. In secolul al XVII-lea, Shipske a ajunsla maxima Inflorire. in Secolul al XVIII-lea, Kleisoura, de unde porneau de doua ori pe an

27 Vezi mai jos, p. 46, n. 32.

28 Nu poate fi vorba de a defini meglenita ca un dialect al dacoromanei, cum credeICATSOUGIANNES, vol. I, p.41.

29 Tilrani si muncitori forestieri aromani existA, de pi IdA, In pArtile rasa ritene ale regiunii Zagori,

cf. CAMPBELL, p. 2. in schimb, meglenitii sunt, In principal, agricultori, cf. CAPIDAN, Macedoromanii,p. 128.

30 Despre fenomenele pistoritului nomad 5i al transhumantei la aromani, vezi, pentru detalii,CAPIDAN, RonAnii, passim si BEUERMANN, p. 120-140.

31 Cf. ICANITZ, passim; CAPIDAN, Macedoromanii, p. 128 urm.; HACIU, p. 505-530.32 Cf. In primul rand POPOVI, Cincari.

15

www.dacoromanica.ro

caravane cane Viena33 si, mai ales, Voskopoje au devenit centre importante. Voskopojecontrola comertul cu Venetia, Brindisi si Viena34. Legendara bogatie a orasului, cu alesale 12 000 de case, cate i se atribuie, a adus cu sine si un avant cultural. Allturi de vestitaNoua Academie35, o Scoala superioara greceasca, functiona aici si o tipografie36. Inanii 1769 si 1788, orasul a fost insa distrus cu totul de albanezi musulmani. Astazi,Voskopoje, vizitat de autor in iulie 1970, este un sat mic, cu circa 500 locuitori (albanezi,aromani si saracaciani), inconjurat de ruine. Manastirea Prodromos, odinioarastavropighie a Patriarhiei din Ohrid, este astazi un spital rezervat annatei albaneze si nuputea fi cercetatA37.

Deoarece si alte localitati Shipske, Linotope si Nikolica au fost atuncidistruse, s-a pornit un mare val de emigratie care, pe de o parte, Unpingea populatia catreMacedonia centrals si de nord, iar pe de alts parte, a indreptat negustorimea instaritacane Europa. Weigand aprecia numarul voskopojenilor din Europa si din Orient la20 00038. Ei s-au stabilit in Principatele dunarene, in tarile apartinand Coroanei ungare,in Austria, Boemia si Moravia, si mai departe, in Silezia, Prusia si Saxonia, de cele maimulte on acolo unde aveau vechi parteneri de comert sau chiar sucursale39. Acesti greci"austrieci si unguri, intre care se numarau familiile aromanesti Sine), Dumba, Tirka, Curti,Kapra von Zsuppa, von Nitta, Zotta41, Singuna/Saguna42, Mocsonyi43 si Mann6, s-audistins prin fundatii de binefacere si prin mecenat in virtutea vechiului obicei aromar' les°lasa"44 si au ajuns astfel sä se bucure, in noua for patrie, de consideratie, ba chiar,adesea, de titluri nobiliare, pans ce, treptat, si-au pierdut nationalitatea.

Ramane controversata, cum a fost si pans acum, problema etnogenezeiaromanesti. Ea este importanta pentru not aici in masura in care originea aromanilorinteresa argumentatia politica a partilor in conflict, asa cum se intamplg; de altfel,oriunde este vorba de chestiuni de importanta nationald. Nu a sosit Inca momentul sa

331n Kleisoum existau chiar guvernante germane, Brailsford, p. 177.34 Cf. cArtile lui SKENDERES 5i MARTINIANOS, Moschopolis, In plus PAPAHAGI, V.,

Aromanii; BOURCART.35 Vezi KOURILAS-LAURIOTOS.36 CArti din aceastA tipografie s-au gAsit la Voskopoje, in mAnAstirea Sf. Naum $i la Ohri

(WEIGAND, Aromunen, vol. I, p. 98 urm.), apoi la Perserin (Prizren) (Brailsford, p. 178) si Miskolcz (Miskolc)(PAPAHAGI P., Coloniile), cf. si PAPASTATHES, p. 192-194.

37 In aceastA mAnAstire s-a gAsit, pe lAngA o xilogravurl care InfatiseazA orasul Voskopoja 5icare a fost trimisA din Viena, de cAtre negustorul aroman Andreas Tirka, In chip de ofrandA destinatil mAnAstiriidin patria sa de origin (WEIGAND, Aromunen, vol. I, p. 103) 5i un codice care furnizeazfi pretioase infonnatiiasupra istoriei orasului, editat in Martinianos, Sumbolai.

38 WEIGAND, Aromunen, vol. I, p. 100; cf. si lucrArile lui BAKALOPOULOS si HACIU.39 Vezi, In aceastA privinta, lucrArile lui POPOVIO, Cincari; FfJVES; TURCZINSKY,

Kulturbeziehungen; TURCZINSKY, Macedo-Vlachen; NISTOR; ENEPEKIDES.40 Chiar 5i filoeleni atAt de distinsi ca bateau! baron Simon Sina, care, deli era un adevAmt principe

al celor bogati, a rlimas totusi Si un prieten at celor sArmani" ( cum scria poetul austriac J.G. Seidl), tineau, sespune, la folosirea dialectului strAmosesc In raporturile private cu ai lor, cf. PAPAHAGI P., Trecutul.

41 Cf. Peez, passim.42 DIAMANDI ST.43 Cf. BOTIS; PETEANU, passim.44 Pallatidas, p 11: aici este folosit, in textul grecesc, cuvfintul arominesc Xclaaa (PAPAHAGI T.

Dictionarul, p. 616: Itgat").

16

www.dacoromanica.ro

dgm un rgspuns definitiv la aceastg intrebare, exists prea putine studii sistematice (niciun atlas lingvistic al aromanei), Inc& ar'insemna sg tragem concluzii pripite pe baza datelorde valoare foarte diferia oferite de istorie, lingvisticA, etnografie si antropologie. Si cumproblema, prin ea Insgsi, nu poate fi tratatg separat de cea a etnogenezei romanilor (ascidarde problema continuitatii), lucrurile devin si mai complicate.

Nu este locul sg comentAm aid toate teoriile si ipotezele referitoare la aceastgproblema, putem insg sg le ImpArtim in trei grupe, ce includ posibile variante siinterferente:

1. presupunerea ca dacoromanii si aromanii au parcurs hicepand din epocaromans o evolutie separatg, independent unii de altii, nu se poate sustine, caci atunciidentitatea structurall dintre aromana si dacoromang n-ar putea fi explicata45;

2. cu atat mai putin convinggtoare sunt argumentele aduse in favoarea uneilocalizgri a etnogenezei romanesti exclusiv la sud de Dungre. Aceastg ipotezg se, sprijingpe lipsa indiciilor medievale referitoare la continuitatea populatiei romanizate in Dacia, casi pe numeroasele paralele intre romans si albanezg si pe toponimia romanicg, existentsin sud, nu insa si in nord. Dat find insg faptul ca arheologia si Iingvistica vorbesc maicurand in favoarea continuitAtii, va trebui sa presupunem deocamdatg ca

3. populatia romanicg a stgpanit pang la invazia slavilor un teritoriu relativintins, care cuprindea nu numai Dacia Traiana-si Dacia Aureliana, ci si ambele Moesii.Pe cats vreme in sudul acestui teritoriu elementul slay a fost preponderent si, in consecintg,a slavizat treptat pe cel romanic, in nord elementul romanic era predominant, astfel incatacolo slavii au fost nevoiti in cele din urma sa invete romaneste. Deoarece componenteleslave ale aromanei si ale dacoromanei sunt calitativ identice (este vorba in ambele cazuride tipul sudslav de rgsgrit, asadar de o amprenta bulgarg), sfarsitul epocii strgromane,adicg momentul definitivei separgri a comunitAtii romanice prin migrarea cave sud aunei parti.a populatiei, trebuie fixat la multg vreme dupg primele invazii slave. Nu estenici exclus, dar nici dovedit satisfgcgtor cg stramosii aromanilor, emigrand de aici, audat la sud de liniaJireZek, adicg in Macedonia, Albania, Epir si Tesalia, peste resturi dintr-opopulatie autohtong romanizata acolo, care s-a contopit, mai mult sau mai putindesavarsit, cu noii veniti46.

45 CARAGIU-MARlarEANU, Definition, p. 146 urin.46 Vezi in aceastA privintA luairile citate in nota 5. Recent, KATSOUGIANNES a sustinut pArerea

indicatA la punctul 1. CA aromAnii trebuie socotiti, din punct devedere antropologic, drept greci romanizati cuun adaos substantial de singe celtic a sustinut ;i POULIANOS, p. 163-181. Desigur, el recunoaste cA nutoate problemele sunt rezolvate de teoria sa. Oricum, datele antropometricefoarte interesante puse de el In discutievor trebui neapArat confruntate cu indicatiile furnizate de lingvistici ;i istorie, dar elle permit totuqi clacA

sunt combinate corect o clad delimitare antropologici a individualititii aromanilor fall de mediul foretnic ambiant. In ce priveste amestecul cu elemente provenind de la popoare de rase blondA, lingvisticapaleoeuropeanil va avea de spas ;i ea aici un cuvint (poate fi vorba aid de un element caucazian, Indeosebi laziisunt, cum se ;tie, blonzi). $i KERAMOPOULOS ii consideri pe aromini greci puri, dar trebuie al tinem seama,cand e vorba de autori greci de origine arominA (cf. CAPIDAN, Recenzie) si de foarte rispinditul complex alminoritarului; tezele sale nu s-au bucurat in nici un caz de acordul oamenilor de Sling, cf. ELWERTH ;iCAPIDAN, L'Origine. Unii autori greci au incercat de asemenea sit conteste termenului /3Xaxoc oncesemnificatie etnicA, cf. Papageorges, p. 8 urn., PEPHANES. p. 95; ambii sustin ci flXcixos ar insemna doertAran sau om de la tars In genere, vezi insa In aceasti privintA afirmatiile lui KATSOUGIANNES, vol. I,p. 55. In vremea din urma, S. LIAKOS, bun cunoscAtor al toponimiei, In calitatea sade fost geograf militar, a

17

www.dacoromanica.ro

Limba aromAnilor47 este, cum spuneam mai sus, structural identica cudacoromana48. DificultAtile de intelegere reciprocA ce apar Intr-o conversatie dintre undacoroman din Balta (R.S.S. Ucraineand) si un aroman din Vlord (Albania) nu trebuieexagerate si nu constituie o dovada a naturii diferite a celor doud idiomuri. Aromana sesitueazd mai aproape de strAtomand prin elementul latin si de tipul romanic ca structure,sustine Coseriu49, si ea a pAstrat numeroase forme latine care au fost pierdute dedacoromana, ca de pilda, arom. Ifyint, Tin Gil <VIGINTI, drom. doudzeci. Influentagreceasca asupra aromanei este, ce-i drept, din punct de vedere cantitativ, mai mare decalelementele slave din dacoromand si, din aceastA cauzA, aromana li se pare nelingvistilor,la prima vedere, un amestec elino-latin"50, dar, din pricina continuei evolutii a celorcloud limbi in vecinatate teritoriald, este greu de stabilit cand anume au pdtruns in aromdndelementele grecesti51. Pe de altd parte, o cercetare minutioasd dovedeste insa caInfluenta greacd (care include si fonemele /7/, /6/ si /0 /) nu este uniform integratA inaromana si ce mai ales In sud ea este mai puternicd, datoria contactului stras cu greaca52.

. 2. ASPECTE ALE CHESTIUNII AROMANE;;;TI

In prima sectiune a acestei Introduced, ne-am straduit nu numai sA ddm o scurtaprivire de ansamblu asupra aromanilor ca etnie, ci si sd scoatem in evidentd, totodatd,toate aspectele existentei for care au devenit probleme de cercetare si object de controversdpentru etnografi, istorici si lingvisti. Asa cum am vazut, multe intrebdri I i aste-aptardspunsul I impede si nu este lipsit de urmAri faptul ca exists putine lucrdri cuadevarat stiintifice despre aromani, care nu numai se nazuiasca la obiectivitate, dar sesi dovedeascd, intr-o anumitA mdsurd, aceasta caki tate atat de necesard, dar atat de greude dobandit on de eke on este vorba de interese nationale importante. CeLmai multidintre autorii citati precum Eu. Aberoph, Th. Capidan, T. M. Katsougiannes,St. Diamandi, A. Keramopoulos, I. Caragiani, S. Liakos, Tache, Pericle si Valeriu Papahagi

presupus cif romanizarea unui substrat comun tuturor romanilor, format de traci, iliri, macedoneni etc. s-ar fiprodus cu prioritate In Macedonia vesticii avem InsA a face aid, probabil, cu o izbucnire de patriotism localdin partea autorului aroman LIAKOS, originar din Pisoderion (arom. Pisuderi), cf. LIAKOS, Onomata; LIAKOS,Albanoi; LIAKOS, L'Origine; LIAKOS, Katagoge; jar in legAturA cu aceastA teorie: CARAGIU-MARIOTEANU. Definition, p. 145; NASTUREL, STOJANOVI, passim.

47 Despre limba aromanilor au scris lucrari fundamentale CAPIDAN, Aromanii; PAPAHAGI T.,AromAnii; CAPIDAN, Limbic PAPAHAGI T., Diclionarul; PU$CAR1U; CARAGIU-MARIOTEANU,Fonomorfologie. NIKOLAIDES K., Lexikon a Incercat sA conteste caracterul romanic al aromanei, daraceastAincercare nu are nimic comun cu stiinta lingvisticii, of. CAPIDAN, Reponse si mai ales excelenta lucrareCARAGIU-MARIOTEANU, Romanite.

48 Identic este si substratul autohton al ambelor dialecte, cf. BRANCUS.49 4T CARAGIU-MARIOTEANU, Idiomes, p. 223.

50 KATSOUGIANNES, vol. I, p. 25.51 Cf. MIHAESCU, p. 163-174.52 CARAGIU-MARIOTEANU, Fonomorfologie, p. 144.

18

www.dacoromanica.ro

si D. J. Popovie sunt ei MOO aromani. Asa cum vom mai vedea, in afara de ei s-auocupat de aromani multi dacoromani si eleni, dar din partea oamenilor de stiintA europeniaceasta problems, ca si intreaga problems macedoneana, s-a bucurat, oricum, de maiputin interes. Exceptie fac romanistul si balcanologul din Leipzig G. Weigand (m. 1930)si cei doi etnografi englezi A. J. B. Wace si M. S. Thompson. Weigand si-a facut, ce-idrept, calatoria de studii la aromani in anii 1889-1890, nu WA o subventie din parteaguvernului roman 53, ceea ce i-a adus faima de agent al Romaniei in Macedonia si ogramada de necazuri din partea clerului grecescM. Cu toate acestea, dupa publicarea celordoua opere fundamentale ale sale despre aromani si megleniti, el a fost violent atacat nunumai de greci, ci si de romani55 si asta inainte de ruptura sa deschisa cu Bucurestiul,provocata de primul razboi mondia1.56

- Aromanii au devenit subiect de interes politic abia in a doua jumatate a secoluluial XIX-lea, cand aspiratiile for nationale si nu este nici o indoiala ca ele nu vizau nicialipirea la Romania, nici, la inceput, crearea unui stat propriu, ci numai drepturilecetatenesti egale cu ale celorlati si autonomia culturala si religioasa in interiorul unuialt stat, si anume Turcia asadar atunci cand aspiratiile for nationale s-au lovit deimpotriviri. Ele veneau, pe de o parte, dinspre Grecia, care isi vedea primejduite pretentiileteritoriale in Turcia, si dinspre Patriarhia Ecumenica din Constantinopol, care, in aceastaprivinta, sprijinea aspiratiile grecesti; pe de alt./ parte ins/, chiar si o parte dintre aromanise impotriveau curentului national, situandu-se de partea grecilor. In primul rand, leg /turtlereligioase cu Patriarhia Ecumenic/ erau, fara indoiala, mai puternice decat legaturilecreate de propaganda romaneasca cu indepartata Romanie. Apoi, existenta unui statcrestin liber, Grecia, in nemijlocita vecinatate a asezarilor aromanesti exercita o atractieasupra aromanilor ce nu trebuie subestimati, si aceasta cu atat mai mult cu cat ei aduseserao contributie insemnata la aparitia acestui stat, iar limba greaca era foarte raspandita, calingua franca in mediul negustorilor aromani. impotrivirea populatiei aromanesti,intemeiata pe asemenea considerente, ar fi fost desigur invinsa cu timpul printr-opropaganda romaneasca intensa, dna ea ar fi oferit alternative Clare. Nu erau ins,/ usorde invins rezistentele care-si aveau radacinile psihologice in Insasi structura socials apopulatiei aromanesti. Asa cum am vazut, aceasta populatie era alcatuita, pe de o parte,din crescatori de vite si conducatori de caravane din mediul rural si, pe de alts parte,dintr-o burghezie in plin proces de afirmare in orase unde, mai ales in sud, grecii ocupau,din punct de vedere social, o pozitie conducatoare. Concomitent cu treptata desfacere alegaturilor de familie cu rudele de la tar% se manifestau eforturile acestei burgheziiaromanesti de a obtine, pe langa succesul economic, si integrarea in patura social/conducatoare a burgheziei grecesti si de a fi recunoscuta de inaltul cler si deintelectualitatea greaca drept autentic greceasca si egala in drepturi cu ceilalti greci.

53 Puscariu, Amintiri, p. 32. Bund caracterizare a complicatei personalitAti a lui Weigand!

54 Cf. WEIGAND, Aromunen, vol. I, passim.

55 Nenitescu, p. 380-389.

56 Puscariu, Amintiri, p. 37 urm.

19

www.dacoromanica.ro

Partea greceasca a scos in evidenta faptul ca miscarea nationals aromaneascas-a bucurat de aderenta numai in straturile sarace ale populatiei57.

Atunci a aparut chestiunea aromaneasca58. Ea nu era numai rezultatul unuiconflict intre Grecia si Romania, ci si parte a chestiunii Macedoniei si, ca atare, object alpoliticii balcanice a. -marilor puteri. Si tocmai de aceea, pentru ca aspiratiile romanestierau la inceput indreptate care acordarea unui statut de millet recunoscut in Turcia si catreasigurarea libertatii de miscare in interiorul unui teritoriu mare pentru pastoriitranshumanti, proprietarii de cai de inchiriat, conducatorii de caravane si negustoriiaromani, libertate atat de necesara lor, ea presupunea o politica de status quo. Aromanii,ca element mai curand in si pentru sine conservator, organizat patriarhal, prezentau interespentru toate acele puteri care inscrisesera pe drapelele for o asemenea politica balcanica.

Trebuie sa dovedim, in legatura cu aceasta, ca aparitia aromanilor ca enti tateetnica din punct de vedere cultural si, mai tarziu, politic, a avut caracterul unei miscarinationale tipice pentru secolul al XIX-lea si nu poate fi redusa la activitatea uneipropagande romanesti in Turcia, asa cum a fost prezentata de partea greaca si slava59.Conceptul de propaganda romaneasca este adecvat poate atunci cand este vorba de actiuniale guvernului roman, dar aceasta propaganda s-a deosebit, prin lipsa totals de teluriteritoriale, de celelalte, de actiunile de propaganda de nature expansive, grecesti,bulgaresti si sarbesti, care s-au infruntat in sangeroasa istorie a Macedoniei. Ea Isi &esteparalele dare in eforturile, in esenta intensive si de aparare, ale miscarii nationalealbaneze sau, oarecum, in curentele de idei innoitoare osmane si turcesti. Se intelege dela sine ca si miscarea nationale aromaneasca s-a sprijinit pe ajutoarele de naturematerials si ideals oferite de guvernul roman, mai ales pe cele de nature diplomatica, siastfel a devenit posibil ca, la o privire superficiala, sO se creeze impresia Inselatoare CAmiscarea nationals si propaganda ar fi identice, dar numeroasele dispute interne sidi vergente, care au pricinuit considerabile pagube miscarii nationale aromanesti, asacum vom mai vedea, sunt un indiciu pentru aceasta dilema. De altfel miscarea nationalea aromanilor nu poate fi, desigur, examinata separat de propaganda romaneasca in Turcia,dar aceasta propaganda nu a facut altceva decat sa puns la dispozitie mijloacele necesare

57 MPALLA, p. 35. Pe IfingA motivele de ordin social, alti factori trebuie sA fi jucat un rol inaparitia acestei diferentieri in interiorul populatiei arominesti; asa au fost, de pildA, disputele locale, determinatede ratiuni economice, Intre anumite local itAti care au aderat apoi la partide diferite in lupta provocatA deproblema nationalA, cf. SIVIGNON, p. 31. Martori oculari i-au relatat autorului a $i in timpul dizboiului civilmotive asemAnAtoare mai degrabA decat motive de natudideologicA determinau in ultimA instantA optiunilepartinice.

58 Prima cercetare asupra acestei teme care este lipsitA de caracter propagandistic a fost initiatA dejumalistul german, corespondent In Peninsula BalcanicA al ziarului Hamburger Nachrichten", C.A. Bratter.Pentru istoria InvAtAmantului romanesc In Balcani exists, de asemenea, lucrArile speciale ale lui Burada,Cordescu si TOVARU. $i KIRJAZOVSKI a putut prelucra material din Arhiva Ministerului Instnictiunii dinBucuresti. Aspectul politic al problemei aromanesti a fost infati sat de ABEROPH, el se limiteazA InsA laperioada de dupA primul rAzboi mondial; ANESTES reia, in fond, pe ABEROPH. BRAGA a tratat despreaspectul de drept international at problemei aromanesti. In privinta atitudinii grecilor fatA de problemamacedoneanA sunt de vAzut si cele douA lucrAri recente ale lui DAKIN si BITOSKI.

59 De pildA VAVOUSKOS, p. 23, 28; I.M.N., vol. 2, p. 121; KIRJAZOVSKI, p. 79 urm.;PANDEVSKI, p. 291-293 vorbeste, In schimb, expres despre o organizatie national-politicA aromineascA",spre deosebire de organizatiile de propagandA politicA ale grecilor si sarbilor.

20

www.dacoromanica.ro

pentru o intdrire organizatorica a partidei nationale. Din aceastA cauza, in lucrarea defatd au fost luate in considerare si toate acele manifestAri politice ale guvernului de laBucuresti care au legAtura cu miscarea nationals a aromdnilor, fireste numai in mdsurain care au permis-o izvoarele care ne-au stat la dispozitie. Acest lucru e valabil si pentruproblemele retelei de scoli romanesti in Turcia, care a fost luatA in considerare in masurain care o permit literatura (stiintifica), izvoarele publicate si datele cuprinse in rapoarteleconsulilor austrieci din Manastir, Seldnik (azi Thessalonike) si Yanya (azi Ioannina).Acestea vor fi interesante si pentru acea istorie a scolilor romanesti din Turcia care mairamane sd fie scrisd, chiar dad pentru asä ceva ar trebui sa se revina in primul randasupra materialelor din arhivele bucurestene, ceea ce mie mi-a fost posibil numai in cazurifoarte izolate60.

Si la intrebarea referitoare la motivatia care a stat in spatele angajdrii Romanieiin Macedonia, tot numai arhivele bucurestene ne vor putea da un rdspuns definitiv. fnlucrarea de fats insd, diferitele teorii reprezentate in publicistica contemporand vor ficonfruntate cu spusele izvoarelor documentare. Un alt scop al acestei lucrari este acela dea dovedi ca miscarea nationald aromaneascd nu si-a datorat in nici un fel extindereaunei pretinse incurajdri foarte active din partea Austriei, asa cum s-a subliniat in repetaterdnduri din diferite parti61. Asa cum vom vedea, simpatia Vienei pentru aromani a fostmereu mai curand redusd. Acestia prezentau oarecare interes pentru ea numai in contextulpoliticii celorlalte marl puteri, respectiv al strAdaniilor de a nu jigni in chip nechibzuitRomania aliatd, ceea ce nu exclude faptul ca unii reprezentanti izolati ai Austriei inBalcani au recunoscut micului popor o anumitA insemnatate politica.

601n pofida numeroaselor cereri pe care le-am facut, nu mi s-a permis sa cercetez materialele aflateIn Arhiva Ministerului de Exteme din Bucureoi. Nici In Arhivele de Stat din Bucureqti nu era posibill o cercetaresistemaficA, in parte din pricina lipsei unor instrumente adecvate de investigare arhivisticA.

61 Cf. raportul lui Logothetas cAtre Deligiannes, Monastir, 14. 12. 1878,1a: Kophos, Nr. 138, p. 246-248; Kasasis, p. 39; Palliates, p. 488; ANESTES, p. 30; ESENKOVA, p. 135; TOVARU, p. 37, 75; BLACHOS,p. 191.

21

www.dacoromanica.ro

II. ORIGINILE CHESTIUNII AROMANESTI

1. TREZIREA CONSTIINTEI NATIONALE AROMANESTI

Originile chestiunii aromanesti trebuie cdutate in primul rand in existenta, cumult inainte de interventia propagandei scolare romanesti In Macedonia, a constiinteiindividualitdtii nationale a aromanilorl. Vom Incerca, de aceea, sa analizam toate acelemanifestari care ne determind sd afirmdm existenta unei constiinte nationale aromanestiin sensul modern al cuvantului, ca si a premiselor ei imediate, cum ar fi, de pilda, nouaatitudine fate de propria limba vorbita.

Voskopoje devenise, asa cum am vazut, un important centru comercial si,totodatA, multumitA prosperitAtii sale, sediul unor impresionante manifestari culturale,dar entuziasmul aromanilor din Voskopoje pentru cultura greacd" nu poate fi, pentrumoment, negat; la Academie se preda in greceste, iar tipografia servea raspandirii Iimbiigrecesti2.

Dar contactele strallse cu Europa si calatoriile Invatatilor in centrele de culturdale Europei3 au deschis calea pdtrunderii ideilor iluministe in Sud-Estul Europei. In acestcontext, ne intereseazd, Inainte de toate, noua atitudine fatd de limba vorbitA care seInregistreazd pretutindeni In Epoca Luminilor si care avea sa duel mai tarziu, in epocaromantismului, la pasiunea inflacarata pentru folclor si la preocupArile stiintifice,fnsufletite de spirit critic, legate de lingvisticd. Nu este, desigur, limpede dacd cele dintaiconsemnari In scris ale aromanei4 pe care le cunoastem sunt datorate acestei influencevest-europene sau dacd ele continua o traditie necunoscutA noua; oricum, tendinta dea comunica in limba materna prin scris nu putea sa remand straind nici aromanilor, cumnu a fost nici altor popoare "5.

1 Pentru cele expuse in continuare, cf. lucriirile mai bogate In detalii ale lui PEYFUSS, Rom, passim

(cu bibliografie); PEYFUSS, Kolonien; PAPAHAGI P., Scriitori; PAPANACE, Geneza; cf. si RUFFINI, passim.

2 PAPAHAGI V., Aromanii, p. 8. Despre Academia din Voskopoje, vezi PEYFUSS, Akademie,

passim.

3 PAPAHAGI V., Constiinta, p. 43-45.

4 Este vorba despre xilogravura de la Ardenica din 1731 gi de inscriptia nedatatA de pe vasul Simota,

cf. PEYFUSS, Rom, p. 339.

5 Caragiu-Marioteanu, Liturghier, p. 112.

23

www.dacoromanica.ro

In schimb, Indatorat evident Iluminismului a fost Th. A. !Cabal Hetes, autorul celeidintai liste de cuvinte aromanqti6. Chiar daca acest indice nu era, nici el, menit säcontribuie la raspandirea cunaverii aromani (ci, mai curand, a limbii grece0), nu-i maiputin adevarat ea abia atunci cand a luat cunostinta de el, datorita unui exemplar carei-a ajuns In mangy, a inceput Invatatul german Johann Thunmann din Halle sa se interesezede aromani si de albanezi7.

Din aceasta categorie de scrieri face parte §i opera lui Daniel Moschopolites8,intitulata AE Imo v To-1)4)w cony, un fel de carte de citire cu un indice de cuvinte In patrulimbi (greaca, aroma* bulgara §i albaneza) care a cunoscut dolt/ editii si a fost unsoi de bestseller9. Scopul marturisit at lui Daniel era acela de a face din al banezi, aromanii bulgari adepti ai elenismului, superior din punct de vedere cultural; s-a presupus chiar

ca, In cadrul unei adevarate campanii, vechi monumente scrise de limba aromaneascaar fi fost nimicite asemenea cartilor bulgare0 arse, cum s-a dovedit, de greci. Activitateade propaganda a unui Cosma Etolianull8 in tinutul Zagor (Epir) ne face sä constatamca nu era Intotdeauna foarte u§or pentru aromani sa se exprime nestingherit in limba formaterna. La Inceputul secolului al XIX-lea actiunea de grecizare Intreprinsa de Cosma afost continuata de Neofit Doukas (1760-1845)11, un filolog de origine aromaneasca,potrivit caruia aromana era o limba murdara si ImputitAl2.

Au existat Insa, pe de alts parte, si invatati care §ocoteau ca este normal sa-iinstruiasca pe tinerii aromani in limba for materna. Nu este Intamplator faptul a autorulprimului abecedar aromanesc, Constantin Ucuta, originar din Voskopoje, era protopop inPosen (Poznan) si i-a publicat cartea la Viena, in tipografia fratilor aromani MarkidesPouliou (Marcu Puiu)13.

Existenta unor manuscri se cu continut religion in limba aromaneasca CodexDimonie, Liturghierul aromanesc din Voskopoje si Omiliarul de la Gorna Belica14,descoperit de H. Polenakovie in anul 1939, dar, din pacate, Inca needitat dovedqteca nici din punct de vedere bisericesc aromanii nu au fost nicidecum o simpla anexa agrecilor.

Dupa Ucuta, interesul aromanilor pentru limba for avea sa Imbrace alte formei sa fie Insotit de preocupari entuziaste de istorie nationals pe atunci, de altfel, toate

popoarele Incercau sa se cufunde in adancurile propriului trecut pentru a aduce de acolo

6 ICaballiotes; cf. PAPACOSTEA, Povestea; PAPACOSTEA, Cavalioti; UCI, Kavallioti; BOISSIN,

P. 44.7 Thunman, p. 21.8 Daniel.

9 PEYFUSS, Rom, p. 340; POLENAKOVIK', passim; BOISSIN, p. 44.

18 PEYFUSS, Rom, p. 340 urm.

11 Doukas, Epistola; Doukas, Parainesis. Compararea punerii In paging, a caracterelor fi aligaturilor neobipuite folosite in aceste doul bropri nedatate ne IndeamnA O. presupunem cl ele au fosttipArite, ca ;i Doukas, Logoi, la BendotEs, In Viena.

12 Doukas, Logos.

13 Oukoutas; PEYFUSS, Rom, p. 341; PEYFUSS, Kolonien, p. 277.

14 PEYFUSS, Rom, p. 341; PEYFUSS, Nachrichten, p. 104; cf. ;i CAPIDAN, Recueil, passim.

24

www.dacoromanica.ro

la lumina titluri de noblete"15. Aromanii Insufletiti de sentimente nationale si-audesfasurat insa activitatea intelectuala In Europa centralA, deoarece in patrie, dupAruinarea Voskopojei si ca urmare a puternicei propagande grecesti, abia dace mai era cuputinta asa ceva16. Atmosfera spirituals din monarhia Habsburgilor, politica scolara siconfesionala a josefinismului favorizau evident eforturile acelor invatati aromani careerau stabiliti aici si care traisera momentul desteptarii nationale a diferitelor popoare.Asa cum am vazut in Introducere17, asa-numitii negustori greci din partile rasaritenesi sud-estice ale Europei centrale erau, in majoritate, de origine aromaneasca. 0conscriptie, pastrata la Budapesta, a negustorilor ortodocsi din tinuturile unguresti,datand din a doua jumatate a secolului al XVIII -lea, dovedeste constiinta romanitatiiacestei diaspore18.

Mai ales negustorii si proprietarii funciari aromani din Ungaria, Banat siTransilvania asistara la spectacolul inaltator al desteptarii constiintei nationale... Sesimtira deosebiti de grecii a caror limba o Intrebuintau In afaceri si o considerau calimba materna deopotriva cu modestul si necunoscutul dialect in auzul caruia crescuseradeparte, in satele muntoase ale patriei"19. Acura Ii gasim printre prenumerantii a numeroasecacti romanesti, iar In anul 1802, disputa dintre grecii si aromanii din comunitateabisericeasca greco-valaha de la Pesta a ajuns atat de departe, incat a fost numit, pentruaromani, un preot roman". In 1808, studentul in medicine Gheorghe Constantin Roja21,originar din Manastir, a publicat ale sale Cercetifri asupra romdnilor sau age-numitilorvlahi care locuiesc dincolo de Dundre.

Intentia sa era sa ofer mai ales aromanilor insisi o scurta descriere pentru ca,atat cat imi sta in putinta, sa fac sä se vada ce era acest popor odinioara si ce este elastazi"22. El tine seama de mandria nationale a cititorilor: Unora li se va parea poatesocant: de ce si text grecesc? Pentru ca sa putem fi Intelesi de nationalistii din Ungaria,de cei din Turcia si din tarile Invecinate, in sfarsit de toti ceilalti. In limba romans nu,insa nu din neputinta, ci pentru a vreau sä fac un serviciu nu numai aromanilor, ci situturor celorlalti, care nu Inteleg si citesc decat greaca comuna"23. Roja subliniaza faptulca aromanii se numesc pe ei Insisi Romani, el ii defineste pe dacoromani drept frati si isapararea limbii sale materne Impotriva celor care o ataca cu dusmanie24. Nu numai tezelelui Roja ca atare, ci si faptul a lucrarea sa a cunoscut o relativ large raspandire are, pentru

15 HAZARD, p 444.16 Au existat totusi si in patrie manifestAri izolate de constiin1A nalionalA: astfel, Inainte de 1848,

In douA Kali din Ohri se zice cA s-ar ti predat in aromanii, cf. TOVARU, p. 58 unn. si mai jos, p. 14.17 Vezi mai sus, p. 6 $i urm.18 ALEXICI, p. 951-953. ARGINTEANU, p. 322-325. Despre istoria ideii romanitAtii la

dacoromani, cf. ARMBRUSTER, Romanitatea; CHITIMIA, p. 159-196.19 IORGA, Istoria literaturii, vol. 2, p. 254.20 morgo, 198.

21 Numele spare in formele Roja, Rosa, Rozsa, gr. Rozia, cf. BOLOGA, Roja; BOLOGA, Medici, p. 9urm. Asa cum reiese din titlul disertaiiei sale, care se ocupA de o temit si astAzi foarte actualA (vezi Rosa,Dissertatio), Roja se considers un Vallachus Voscopolitanus.

22 Rosa. Untersuchungen, p. 4.

23 Op. cit., p. 6.24 Op. cit., p. 12, 14, 64.

25

www.dacoromanica.ro

noi, importanta. Doar prenumerantii amintiti in paginile 150-15925 au cumparat 637exemplare dintre care, desigur, unele au ajuns in Macedonia. Dar nici in Austria cartea luiRoja nu a fost citita fern rezultat. Termenul introdus de el, germ. Romanier, se regasestemai tarziu la Eftimie Murgu care, asa cum vom mai vedea, era foarte bine informat inprivinta aromanilor in genere si cunoscuse cartea lui Roja. Roja a publicat in 1809 o altAlucrare in care pleda in favoarea folosirii alfabetului latin (vechile litere ale romanilor")la scrierea romanei de dincoace si de dincolo de Dunare"26. El se gandea la o limbaliterary romans unitary care avea sa fie constituita din elemente apartinand ambelordialecte romanesti (!). In aceasta privinta, el se afla, fireste, sub influenta Scolii ardelenede filologie romaneasca (Micu, Sincai, Maior), care promova relatinizarea vocabularuluiromanesc27. in once caz, Roja I-a cunoscut pe Maior, caci acesta era, in 1809, cenzor altipografiei Universitatii din Buda.

Aceeasi tendinta latinizanta se face simtita si in cea dintai Gramatica aaromanei, datorata lui M. G. Boiagi (germ. Boiadschi, gr. Mpoiatzas, sl. BojadAij), aparutala Viena, in 181328. Semnificatia acestei carti devine clara, dace o asezam in contextulpreocuparilor stiintif ice de lingvistica din Sud-Estul european at acelei vremi, aflat subzodia miscarilor de e nancipare a limbilor vorbite de popoare: in Grecia, A. Koraas urmain aceasta privinta o cale de mijloc intre limba vorbita si cea cults si abia in 1888 izbuteaGiannes Psuchares, prin cartea sa Tii TatiBt pou, sa faciliteze patrunderea limbii vorbitede popor in literature. B. Kopitar publicase, ce-i drept, in 1808 a sa Gramatica a limbiislovene, dar abia la un an dupe Boiagi a putut Vuk Karadlie sa dea expresie nazuinteisale de a emancipa limba sarba de sub tutela slavei bisericesti prin publicarea Gramaticeisarbesti care i se datoreaza (1814). Cea dintai Gramatica a limbii bulgare moderne aaparut abia in 1835 de sub pana lui Neofit Rilski29. Stradaniile aromanilor erau in acordcu evolutia spirituals din Sud-Estul Europei, iar Boiagi se dovedea a fi chiar un precursoral colegilor lui sarbi si bulgari. E drept a lucrarea sa a aparut, asemenea celei a luiKaradlie, la Viena, la o distantA mult mai mare de patria propriu-zisa a aromanilor decatde Serbia. Cu toate acestea, ea a avut ecou si in Balcani: reactia Patriarhului dovedesteca grecii in conceptia carora Peninsula Balcanica parea sa fie, potrivit ideilorrevolutionarului Rigas din Velestin, Peninsula Greaca urmareau cu malts suspiciunedesteptarea nationals a celorlalte popoare sud-est europene si socoteau a interesulinofensiv at aromanilor ca si, mai tarziu, at bulgarilor pentru limba for materna punein primejdie realizarea propriilor for aspiratii nationale. Cum altfel ar putea fi explicatfaptul ca Patriarhul, intr-o enciclica, nu afurisea numai pe Boiagi, ci si pe toti aceia care

25 Ca toate documentele de acest gen, aceastA listA este de mare valoare pentru studierea istorieiculturale a imigrantilor din Sud-Estul Europei. Oisimintr-Insa cunoscutele familii Grabovszky, Derra (exemplarul

plistrat in Biblioteca Nationala AustriacA a fost In posesia acestei familii), Manu (Mann6), $aguna, Darvar,Curti, Nitta, Nikaroussi, Demelid, pe langA Pappa Anastas Kaballiotes, fiul InvAtatului mai sus mentionat,cf. PAPACOSTEA, Povestea, p. 4, 6.

26 Roja, MAestria.

27 Despre semnificatia operei lui Roja pentru lingvisticA, cf. CAPIDAN, Aromanii, p. 69-77.28 Boiagi, Grammatike. Acest manual este, de altfel, dedicat unui aromAn stabilit la Viena, nobilului

Demeter Nikolaus von Nitta, cf. PEYFUSS, Pelagonien, p. 143, n. 6.29 Prima graunaticA a dacoromanei a apArut in 1757, cf. Eustatievici.

26

www.dacoromanica.ro

dau crezare cuvintelor acelui eretic impotriva limbii In care a vorbit si vorbesteDumnezeu"30? Boiagi folosise, intr-adevar, termeni vigurosi pentru a-si apara limbamaterna NA de insultele Indreptate impotriva ei de invatatul cAlugdr Neofit Doukas31,dar nu se poate presupune a masura Patriarhului era determinate de motive religioase,caci Doukas insusi era tinta unor atacuri din partea confratilor sai, care it acuzau deateism32. in ce -1 priveste, Boiagi nu voia nimic altceva decat sd demonstreze cd limba samaterna nu era, cum ii mersese faima, o limbd build pentru analfabeti si cd ea meritssd fie recunoscutd ca o limbd egald in drepturi cu celelalte limbi europene, din familiacarora face parte. WA de ce, din considerente practice si nu in temeiul unei traditii alatinitAtii, cum facea Roja, el foloseste alfabetul latin. Mdndria sa nationald aromaneascdnu i-aingaduit, desigur, sd-si batd capul cu cercetarea relatiei lingvistice dintre aromandsi romdnd si lingvistica moderns ii dd dreptate in aceastd privintd, era insd pentru elde la sine inteles faptul ca limba sa materna este priceputA de patru milioane de oameni,asadar si de dacoromani33.

Nu stim de ce nu s-a mai ocupat Boiagi mai tdrziu de aromand. Probabil cd grijimateriale I-au determinat sd seindeletniceascd cu lucrdri mai rentabile: manualul sail delimbd greacd din 1821M, anul revolutiei grecesti, rdspundea fArd Indoiald necesitatilorunui cerc mai larg de cititori; nu poate fi Ins/ vorba de vreo convertire, din pocAintA, Iaelenism35, caci, 'In anii urmatori, poliglotul Invdtat a revenit la limba sArba in caredebutase36. Scrieri le lui Roja si Boiagi arata, oricum, [impede cd ambii Invatati

30 Prefata lui Gr. H. Grandea Ia Bagavu, p. VII.31 El II numelte pe Doukas un neogrec pedant care, pentru cA nu e in stare de nimic al tceva, ar vrea

sit starpeasci toate limbile din lume pentru a sAdi In locul for greceasca lui macaronicA (cum ii spun, in bAtaiede joc, propriii lui compatrioti)! tar gelozia11 orbe§te atat de mult, Incatil face sA doreascA a.,a ceva, deli tot elsingur recunoalte cif vlahii sunt mai apti de culturA 0 mai buni decat grecii lui! [...] Dar chiar hotentoti de-arfi vlahii gi tot ar avea dreptul 0 datoria de a-0 desavaqi cultura, folosindu-se de propria for limbA ca de mijloculcel mai potrivit pentru atingerea acestui stop ", Boiagi, Grammatike, p.0' we" (9-16).

32 DEMARAS, p. 204.33 Problema limbil sau dialect" poate fi rezolvatA numai pornind de la definirea termenilor folositi,

CARAGIU-MARIOTEANU, Definition, p. 148. Despre cultivarea literati a aromanei, vezi mai jos, p.71.34 Bojadschi, Sprachlehre; $AFACK, p. 335, indica gre;it drept an de aparitie 1823, insA a existat,

poate, fi o a doua edi tie.35 Daci ar fi fost ala, el ar fi renuntat, cum era mai oportun, la once fel de pomenire a aromfinilor.

El scrie Ind, in prefatA, cA macedonovlahii, bulgarii li albanezii folosesc limbs greacA drept limba literara,Bojadschi, Sprachlehre, p. XV.

36 Nu Om prea multe despre vista lui Boiagi. Insuirile sale intelectuale reies suficient de bine dina sa Gramatica aromaneasca, iar faptul cA a luat parte Ia viol spiritualA a trei natiuni face din el una dintrepersonalitatile cele mai atrAgAtoare ale acelei vremi. S-a nAscut Ia Buda, in 1780, ca vlAstar al unei familiioriginare din Albania (cf. DUNKER; $AFAlifK, p. 335). C.and 0-a publicat Gramatica aromaneasca, era profesorIa $coala nationall a bisericii grecesti din Viena 1i a§a a 'limas, in pofida excomunicArii (sunt cunoscutechitante pentru primirea salariului din anii 18171i 1818, cf. Iorga, Contribulii, p. 2). In 1819, el anunta printr-unprospect publicarea unei traduceri in zece limbi, care i se datora, din lucrarea Orbis pictus" a lui Comenius,printre aceste limbi numarandu-se aromana, dacoromana, greaca, rusa, sarba, maghiara (Capidan, Aromanii,p. 82, n. 1); lucrarea a fost anuntata Inca o data, in 1821, de Z. Carcalechi (cf. lorga, Istoria Iiteraturii, vol. 2,p. 275) fi, din nou, In 1829, in gazeta sarbeasca a lui Davidovie (cf. SAFARIK, p. 376), dar ea nu va fi fostniciodatA tipAritA, probabil pentru cA nu s-a gAsit cine sA o finanteze; nici despre soarta manuscrisului nu se!tie nimic. In valm4agul luptelor de la Leipzig, s-a pierdut probabilp traducere aromaneasca a parabolei fiului

27

www.dacoromanica.ro

ImpArtAseau cu InflAcArare ideea existentei unei natiuni aromanesti strict distincte denatiunea greacA si ca ei ii socoteau pe dacoromani drept rudele for cele mai apropiate37.

impotriva tezei grecesti potrivit cAreia, din cele mai vechi timpuri, aromanii auavut constiinta de neclintit a apartenentei for la natiunea greacA (iOnKil cruvEiBlatcgreceascA) pledeazA si un alt fapt. Este incontestabil a elenismul, datoria mai alessucceselor sale pe tAram national, a exercitat intotdeauna o mare fortA de atractie asupraaromanilor. Dar nu mai putin mare a fost numArul aromanilor care, asemenea lui Boiagi,au activat stAruitor In beneficiul lumii sarbesti38, ba chiar s-au lasat asimilati de aceasta39.Acest mimetism (eventual si oportunism) trebuie sl fi avut si are si azi atat cauzeeconomice, cat si, in ce priveste frapanta predispozitie pentru acest comportment, cauzeascunse In adandurile insondabile ale sufletului national, daca Intr-adevAr exists asaceva. Ace lasi mecanism a lucrat InsA si in sens pozitiv atunci cand un mediu dacoromana deschis ochii aromanilor asupra faptului cA poporul for face parte dintr-un Intreg multmai mare decat se putea vedea din Macedonia, anume din poporul roman, asa cum s-aintamplat, de pildA, in cazul lui Roja. Motivul pentru care un asemenea fenomen s-apetrecut, poate, mai greu in Principatele dunArene, unde existau nenumArati aromani,este cA acolo exista, la inceputul secolului al XIX-lea in once caz, o situatie sociallasemanAtoare cu cea din patria de origine a aromanilor. grecii jucau rolul conducAtor Inviata socialA si cine dobandea oarecare bunAstare trebuia sA fie promovat grec. Lucrulacesta poate fi riguros dovedit In multe cazuri40.

In Ungaria InsA, coloniile izolate de aromani si dacoromani s-au Intalnit repede.In 1811, un decret al imparatului Francisc I al Austriei dAduse romanilor posibilitatea dea Infiinta scoli proprii, iar In 1815 s-a constituit la Pesta o Societate a doamnelor romane

risipitor, dupA Luca XV, 11-32, ie0t6 de sub pane lui Boiagi, cf. DUNKER; KOPITAR, Sprache; este vorba,

poate, aici de o parte din aces faimoasA traducere in aromanA a Evangheliilor, pomenitA uneori in literaturP.,

cf. DIAMANDI ST., p. 262. Boiagi intretinea excelente relatii cu oamenii din cercul lui Vuk KaraciAia (cf.

PEYFUSS, Rom, p. 345 urm.) 0 al lui Bartholomaus Kopitar, care i-a recenzat, in 1814, Gramatica (cf. KOPIT/R,

Rezension). In 1808, el publicase la Buda un abecedar sarbesc (Bojadschi, Nastavlenija), iarintre 1818 si If 20,

a publicat de mai multe on in gazeta sArbeascA a lui Davidovia (cf. gAFAIIIK, p. 407, 411, 473). A dat tctii

de sarbA infantelui de Lucca, in 1828, la Viena si a murit, probabil, In 1842/43, cf. PEYFUSS, Rom, p. 345 urm.

37 ABEROPH, p. 22, sustine contrariul, dacif nu din lipsA de bunA credintA, atunci dir totalA

necunoastere a faptelor.

38 De pildA, familia de bancheri aromani Tirka, care nu numai a a intretinut stran.se relatii cu Vuk

(WILSON, p. 119 urm.; PEYFUSS, Rom, p. 345), dar a si activat foarte mult in favoarea lui Kitt si MihailoObrenovia.

39 Cf. POPOVIO, Cincari; POPOVIt, Srbi, passim.

48 Cf., de pildA, B. VAVOUSKOS, p. 24 urm. De cealaltA parte stau acei aromani, destLI de

numerosi, care au dobandit situatii sociale si renume, ca scriitori, oameni de stiintA, artists, oameni politici,

latifundiari 0 industriasi romAni, ca si Ina si mai numerNii mici mestepgari §i negustori aromani care nu au

avut prilejul sA pAtrundi In arhivele istoriei prin actiunile for culturale, politice sau filantropice; numele for

sunt insA adesea cunoscute, cf. HACIU; IORGA, Istoria comertului; OLTEANU-SERBAN; IORGA,Negotul;

IORGA, Scrisori.

28

www.dacoromanica.ro

destinata sprijinirii scolilor romanesti de acolo. Ca presedinte ?Aim pe Elena Grabovszky,Maria Rozsa, Maria Niko lics. Printre membrele Societatii Intalnim purtatoare ale altornume aromanesti cunoscute: Catharina Gyika nobila von Dersanfalva, Maria Derra,nascuta nobila von Zettiry, Pelagia Mann() si Elisabeth Mutovsky. Fondul scolar aloriodocsilor a recomandat in chip oficial activitatea acestei asociatii romanesti dreptexemplu celorlalte comunitati de acelasi rit'll.

Atanasie Grabovszky42 era una dintre personalitatile cele mai importante alecoloniei romanesti din Pesta. Casa sa era un loc de intalnire pentru intelectualii romani;numeroase carti i-au fost dedicate si felului in care el s-a ingrijit de educatia nepotuluisau, viitorul mitropolit al Transilvaniei Andrei Saguna i se datoreaza faptul ca acestadin urma a acordat un sprijin atat de mare cauzei romanilor din Transilvania43.

0 serie de manuscrise aromanesti, pastrate In Biblioteca Academiei Romfine, auapartinut lui Grabovszky44. Sentimentul national romanesc al acestor aromani era atatde pregnant, incat Zaharia Carcalechi, cel dintai editor roman, Isi indemna clientii sa isdrept model pe romanii macedoneni care cu mare bucurie se straduiesc pentru culturaneamului lor", deli sunt crescuti Intre straini45.

Academia Romans poseda un AE6Jcav n Ev T ci yX6, a a o v (Diccionariu tru cincilimbe: ellinescu, gricescu, romdnescu, nemcescu shii madsarescu) daCtid din anul 1821,al carui autor este Nicolae Ioanovici, originar din Voskopoje. Tendinte latinizante se facobservate atunci cand autorul Incearca sa inlocuiasca prin neologisme cuvinte grecestidin aromana, altminteri el reds Insa foarte Fidel aromana si chiar particularitatile graiuluidin Voskopoje. In Prefata acestui manuscris in doua volume, cuprinzand 1302 pagini, elIsi exprima parerea ca din Dictionar ar reiesi clar originea comuna a romanilor dedincoace si de dincolo de Dunare, faptul a ei sunt Para Indoiala descendenti din vecheaRoma". Mandria nationals iese la iveala atunci cand el afirma ca numai romanii aupastrat numele acestui oras ca nume etnic46.

Asa cum am vazut, aromanii au ajuns, printr-o evolutie relativ continua, de laconstiinta individualitAtii limbii lor, la constiinta originii lor latine si, in cele din urma,la o fortha moderns de constiinta nationals care cuprindea si ideea apropiatei inrudiri,daca nu chiar a identitatii cu dacoromanii. Aceasta constiinta s-a manifestat clar numaila aromanii emigrati din Turcia, cei ramasi In patrie, adica majoritatea, s-au aratat totmai receptivi fats de influenta greaca mai ales dupa intemeierea unui stat liber grecesc,acesta a exercitat o forts de atractie ce nu trebuie subapreciata asupra crestinilor care

41 LiJGO$IANU, Societatea, passim.42 Familia era originar din Gmbove, din Albania, cf. HACIU; p. 348 urm.

43 Vezi CAPIDAN, Macedoromanii, p. 215 urm.; LUGOSIANU, Macedoneni 0 HITCHINS.

44 a. CAPIDAN, Aromanii, p. 84.45 Apud ARGINTEANU, p. 270; cf. si IORGA, Istoria literaturii, vol. 2, p. 274 urm. Asupra lui

Carcalechi vezi MURE$1ANU. Aromanul originar din Voskopoje, Emanoil Gojdu (Gozsdu), protagonistul

luptei pentru drepturile nationale ale romanilor din Ungaria, care 0-a pus averea enorml in serviciul educatiei§i instruirii tinerilor romAni (cf. DIAMANDI ST., p. 107), a publicat In Biblioteca romAneascl" a lui Carcalechi,

In 1829, un apel cAtre boierii din Principate, in favoarea cultivArii limbii materne, cf. Hangiu, vol. 1, p. 10.

46 Cf. CAPIDAN, Lexique. 0 a doua GramaticA aromitneascA, din 1820, alcAtuitA de Gh.Ciaprasli-Sirachiotul, a fost distrusA, se spune, intr-un incendiu, vezi CAPIDAN, Aromanii, p. 84.

29

www.dacoromanica.ro

trgiau in regiunile invecinate. Apostolii miscgrii nationale aromanesti de dupg 1860 nugreseau, asadar, catusi de putin atunci cand se refereau la traditie, invocalid-o in sprijinulactiunii lor.

in acelasi timp insg, publicatiile aici mentionate erau menite sa reaminteascgromanilor din Transilvania, ca si celor din Principate, existenta aromanilor din sudulPeninsulei Balcanice si sa le insufle constiinta comunitatii de traditii si, poate, chiarde aspiratii a acestor douA popoare strans Inrudite.

2. CRESTEREA INTERESULUI FATA DE AROMANI LA ROMANII DIN NORD

Sunt darn acesti cotovlahi, cum ne spun vecinii for si Inca si cu dintr-insii amvorbit, oameni nu mai osebiti, nici in chip, nici in obicine, nici in tAriia si fgptura trupului,decat rumanii, cestea, si limba for rumaneascg ca acestora, numai mai stricatg si maiamestecatg cu de ceastA proastg greceasca si cu turceascg, pentru ca foarte putini, cums-au zis, au rgmas la niste munti tragandu-se de Idcuiesc. Carii sa tind in lung de rangIanina Ipirului Ong spre arbgnasi langa Elbasan, in sate numai lacuind, sgvai cg simarl unele sate. Zic ca sunt si oameni cu put& in hrana Tor, de carii si mare minune iastesi pang astazi sg gig pazindu-si si limba, si niste obiceie ale Tor. /.../ Pare- mi -sA, zic,ca ei grgind, mai mull ii inteleg cestea romani decat cestea grgind ceia sa inteleagg;insa si unii, si altii cu putinea vreme intr-un loc aflandu-se si vorbind adese, pe lesnepot intelege. De crezut darg iaste cg si acei cotovlahi, dintr-acesti rumani sunt si satrag; si intr-acele vremi ce Galian au alt impgrat, au radicat o seams dintr-insii de aici sii-au dus de i-au asezat pe acolo, au limas si pang acum.

Cotovlahi be zic grecii, razandu-i si batjocurg facandu-si de dansii, adecgte,schiopi, orbi, blestemati, hoti, si ca acestea be zic cg sunt /.../ precum si de cestea rumanidupre aici rad si Inca destule cuvinte grozave le zic si de nimic ii fac, si cg din hoti sgtrag povestesc si bgsnuiesc intre ei. Ci de aceasta cad grecii cesti dupre acum rad derumani si grgiesc asa de rgu, au socotealg mare; pentru cg vgzand si ei pe toatg alaltglume razand de dansii si batjocorindu-i, au stgtut si au obosit si ei pen gunoaiele Tor, ca

Spusele stolnicului Constantin Cantacuzino arata limpede ea atunci chiar, in adoua jumatate a secolului al XVII-lea, lumea de dincoace de Dungre era si ea corectinformatg asupra problemei aromanesti48. Miron Costin stia si el despre existenta acestor

47 Fragmentu dintr-o cronicA pre scurtu a Romaniloril, atribuit1 lui SpAtarulu Milescii, in:Kog1Iniceanu, Cronicile, vol. 1, p. 85-126, aici p. 107. Vrednic de atentie este un scurt pasaj care urmeazi:Ci dad grecii acelea pAtimind, de supArare p1randu-le cl altii ar fi pricina, nu ei In5i5i de a fi a5a, hulesc gigrAesc pre altii de rAu, neuitandu-se s1 vad1 pre dAn5ii ce si cum sunt. Dirept aceasta dar1 este sa-i iertAm5i sA le credem, pentru c1 zic dascAlii ce crud 5i tiranic lucru este si foarte fara de minte negtinesA mai mustreze si sA mai pedepseascA pre omul ce in pedeaps1 si in nevoie au clzut; cA destulu-i este aceluiaweal", op. cit., p. 108.

48 Cf. ONCIUL, vol. 2, p. 211, n. 30; POPESCU, Problema, p. 265 urm.; fragmentul nu provineinsAde la Miron Costin, cum afirmA CAPIDAN, MacedoromAnii, p. 157 urm.

30

si inteleptii

www.dacoromanica.ro

vlahi si despre originea for romanA49, ca si Inv *tut principe Dimitrie Cantemir, care, inal sAu Hronicul vechimei a roman-moldovlahilor (1717) rdateazA de mai multe on desprearomani5°.

Gheorghe Sincai a studiat temeinic pe istoricii bizantini si citeazA in a sa HronicaRomani lor (1808) celebrul pasaj TO pva, cppecTpe", din Theophanes, care se referA lamomentul de cumpAna dintre latinA si strAromanA (587 p. Chr.)51.

Georg Montan52 cunoscuse operele lui Roja inainte de 1819, cand a publicat, laPesta, lucrarea sa intitulatA lstorie pe scurt a natiunii vlahe din Dacia ci Macedonia53.Lista prenumerantilor la aceastA carte furnizeazA un nou indiciu in privinta interesuluifatA de aromani manifestat in acea vreme. Printre sustinAtori ii gAsim pe unii membriai familiilor Gyika de Dersanfalva, Grabovszky, ROzsa, Derra si cateva dintre amintiteledoamne din Societatea romaneascA54.

Nici mai sus pomenitul Petru Maior nu i-a neglijat pe aromani in scrierile saleistorice55, iar in dictionarul sAu56, el a citat o serie intreag de cuvinte aromanesti57.

Scriitorul si revolutionarul Eftimie Murgu ajunge sl vorbeascA de mai multeon despre aromani si dovedeste o bunA informatie in privinta lor58. El cunostea nu numailucrArile lui Roja59, ci, probabil, si manualul lui Boiagi60. Ca si G. Montan inaintea lui, searatA si el revoltat de poreclele cinczari si cutovlah61. El is atitudine expres impotrivaprimejdioasei prejudecAti: natiune si religie ar fi unul si acelasi lucru, a cArei abuzivlpunere in practice ar putea duce la alterarea nationalitAtii"62. Afirmatia, preluatl si maitarziu de propaganda greceascA, potrivit cAreia romanii din Dacia nu ar avea In comun cu

49 Costin, vol. I, p. 225.

58 Cantemir, p. 395-434.51 $incai, vol. 1, p. 178, $incai scrisese, In 1804, prietenului sAu Engel: Am de grind sA scriu

analele Intregii natiuni valahe, inclusiv a cutovlahilor, pe care unii Ii numesc cincari", apud CAPIDAN,Macedoromardi, p. 159.

52 Montan era profesor la koala nationala valahl din Pesta. Numele sSu pare sA fie forma latinizatAa numelui, neindoielnic dacoroman, Munteanu. Dar, in 1813, el publicase cateva Versuri despre naitereaDomnului $i Mantuitorului nostru Iisus Cristos", la Buda, dedicAndu-le negustorului aroman Atanasie Pulievi(Montan, Versuri, descrise de Bianu- Hodoi, vol. 3, nr. 831, p. 81), iar in 1816, a apfirut, la Pesta, intr-o editieromAneascA (Montan, StrAinul) si una germanA (Montan, Gesprlich) a sa Convorbire intre un stain din Turciafi un cetacean din Pesta" (descrisA de Veress, vol. 2, nr. 1068, p. 205 urm. si nr. 1075, p. 210), un soi de ghidpentru strain, In care este vorba si de trista soartA a creitinilor din Turcia si suntlAudate meritele imparatuluiFrancisc I In /ntemeierea de Koh ortodoxe. Toate acestea ar putea sA ne dual la concluzia di originea lui erabalcanicA.

53 Montan, Geschichte; descrisi de Veress, vol. 2, nr. 1112, p. 225.

54 Vezi mai sus, p.55 CAPIDAN, Maior, passim.56 Cf. Maior, Lisicon.57 CAPIDAN, Aromanii, p. 85-87.58 Murgu, p. 320.

59 Op. cit., p. 306, 353-357.60 Sau este numai o Intamplare ca el Ii aminteite pe hotentoti intr -un context similar?61 Murgu, 252.

62 Op. cit., o. 272. In gandirea vremurilor mai vechi, nu se faces o distinctie atAt de nets Intre religiesi natiune (cf. SHAFER, p. 83-86), cel putin atunci sand ortodoxia si ideile de drept osmane conlucrau, cf.SOUSA, p. 88 urm.

31

www.dacoromanica.ro

fratii aureliani nimic altceva decat unele cuvinte italienesti" nu meritA nici mAcar safie InvrednicitA cu o replica"63.

Cativa ani mai tarziu, s-a ocupat de aromani scriitorul si omul de stat MihailKogalniceanu, pe atunci un tanAr de doulzeci de ani64. Despre conflictele for cu bizantinii,el scrie urmatoarele:

In aceste batalii cu degeneratii Imparati ai Bizantului s-a putut vedea cavalahii nu erau Cutovlahi sau valahi schiopi cum li porecleau in bataie de joc grecii, nu eraucincari sau tantari, cum mai sunt numiti, ci adevarati Cinciani, urmasi ai ilustrei familiiromane Cinciana, in scarsit ca ei nu erau barbari, ci romani prin nume, sange si curaj"65.

Limba romans este vorbitA si in Macedonia si in Tracia66, iar aromanii senumesc ei Insisi intotdeauna romani si iau drept insults celelalte nume care li se dau"67.

In 1841, In Spicuitorul moldo-roman", Morangies ii vedea pe aromani ca peniste buni sAlbatici" care traiesc ignorati de secole in muntii Pindului, fail altAambitie decat aceea de a trai o viata simpla si linistita, de mii si mii de on mai fericitidecat acele popoare nelinistite si nestatornice care-si cautA fericirea pretutindeni, farasa o gaseasca nicaieri"68.

Gazeta din Blaj Organulu Luminarei"69 de sub redactia lui Timotei Cipariupublica in 1847 patru bucati de prozA aromaneasca70. Cipariu insusi avea sa se ocupe simai tarziu de aromanel In acelasi an aparea la Iasi, in grafia mixtA latino-chirilica detranzitie, Scrisoare din fara lintarilor de C. Dascalescun.

Nu este o intamplare ca aproape toti asa-numitii pasoptisti revolutionariiromani din anul 1848 au avut tangents cu problema aromaneasca sau legAturi directecu aromanii, cAci eliberarea nationals si unirea erau ideile-fortA esentiale ale acesteirev ol uti 03. Nicolae BAlcescu74 a fost cel dintai care a recunoscut Insemnatatea politicaa aromanilor pentru Romania; in octombrie 1848, el ii scria lui Ion Ghica, marturisindu-i:Eu aveam hotararea, viind la Constantinopol, d-a ma aseza intre valahii din Balcani,cAci socot de neaparat a developa nationalitatea intr-acest avant-post at romanismului.DupA mine, socot cA acesti valahi ne vor prinde bine odatA si °data, acolo unde sunt. Deai putea, trimite un om zdravAn acolo, ca sa ne facA un raport asupra starii morale sipolitice a lor, apoi am cAuta o scoall si astfel am da de lucru multor tineri muritori de

63 Murgu, p. 272.

64 Kogalniceanu, Histoire, p. 27-41.65 Op. cit., p. 31.

66 Kogrdniceanu, Moldau; CAPIDAN, Arorminii, p. 90, n. 1.67 KogAlniceanu, Histoire, p. 41.

68 Morangies, p. 13.

69 Vezi Hangiu, vol. 1, p. 109-111.70 OL 1, 1847, p. 12, 25 urm., 48, 111. E vorba de buditi de lectur/1 din Boiagi, Grammatika ,

p. 222-228.71 Cipariu; cf. GRECU; CAPIDAN, Aromanii, p. 92.

72 DAscilescu; cf. PICOT, p. 17; t ORNAIA, passim.73 Vezi BERINDEI, L'Ideologie.

74 Balcescu citise opera lui Kogalniceanu, Histoire, si o acoperise cu o multime de Insemniri, cf.Kogalniceanu, Scrisori, p. VII; BERINDEI, Balcescu, p. 39 urm.

32

www.dacoromanica.ro

foame"75.

Un alt pasoptist, agronomul Ion lonescu de la Brad, s-a dus, dupA eseculrevolutiei, prin Transilvania in Turcia Tanzimatului, care asigura azil revolutionarilordin Intreaga Europa. Romanii au gasit acolo un calduros adapost pe langa generosulguvern otoman, care ii primi cu bunavointA si le dete si functiuni" (I. 8. Tomescu)76.lonescu de la Brad si Ion Ghica, reprezentantul official al guvernului provizoriu al TariiRomanesti pe land Poarta, au capatat acces la marele vizir Mustafa Resid-Pala, careImpartasea conceptiile economice ale lui lonescu de la Brad si I-a facut pe acestaadministrator at mosiilor sale din Tesalia Purgetos, Domenikon, Milogousta,Blachogiannion, EleutherochOrion si Damasoulion oferindu-i astfel prilejul exceptionalde a studia la fata locului viata aromanilor77. Generalul Christian Tell a emigrat in Chios;el a Intalnit la Athos pe arhimandritul Averchie de la manastirea Iberou si impreuna cuacesta, asa cum vom mai vedea, a pus bazele primei actiuni romanesti in Turcia78. LaAthos si in Macedonia a calatorit, in 1854, din insarcinarea lui Ion Ghica, care-si aduseseaminte de rugamintea lui Balcescu, si Dimitrie Bolintineanu, poet si om politic. Ghicaera in bune relatii cu emigratia poloneza si, pentru a-i obtine lui Bolintineanu un pasaport,s-a adresat general ului Sadik-Efendi (= Michai Czajkowski)79. Alegerea lui Ghica erabuns, deoarece Bolintineanu era, prin fatal sAu, de origine aromaneasca. Vom examina,ceva mai tarziu, mai indeaproape descrierea calatoriei sale, elaborate in 1858, intrucatpublicarea ei In anul 1863 coincide cu primele manifestari ale aromanilor la Bucuresti.

Din punct de vedere lingvistic s-a interesat de aromani loan Maiorescu, matomului politic si criticului literar Titu Maiorescu. El a intocmit o lista de cuvinte80. Larandul sAu, poetul Ion Heliade-Radulescu amintise unele particularitati ale dialectuluiaromanesc Intr-o lucrare cu caracter comparatist despre romanA si italiana81, care i-aservit de altfel drept izvor si lui Timotei Cipariu. Aflat in exil la Paris, el nu uita nici acoloce armatolii aromani jucasera rolul principal in eliberarea Greciei82.

Interesul pentru aromani era trezit. Istorici, lingvisti si folcloristi aveau se seocupe de aici Inainte intens de fratii de dincolo de Dunare.

BAlcescu, vol. 4, p. 229.

76 Papacostea, insemnArile, p. 45.

77 Op. cit., p. 45 urm.; MATEI, passim. DacA lintr-adevAr Mare le Vizir ar fi fost interesat numai

de separarea valahilor de greci", asa cum presupune Berard, Turquie, p. 250, atunci n-ar fi fost nevoie cAtusi

de putin de interventia lui Sadik-Efendi.

DIAMANDI ST., p. 302 urm.; GEORGESCU-TISTU, p. 150.

GHEORGHIU, p. 198.

80 Cf. CREMER, passim.

81 I. Heliade-RAdulescu, Paralelism intre dialectele roman si italian (Bucuresci, 1841), retiparitpartial de Cornea-Zamfir, vol. 2, p. 84-89; cf. CAPIDAN, Aromanii, p. 87-90.

82 Heliade-RAdulesco, p. 90.

33

75

78

79

www.dacoromanica.ro

3. INCEPUTURILE MICARII NATIONALE AROMANESTI

Poetul roman D. Bolintineanu a fost, pare-se, cel dintai care a intervenit la Poartain favoarea aromanilor83. In cartea sa despre romanii macedoneni, el relateaza cd ar fiadresat ministrului de Externe Fuad-Pasa un memoriu

... in privinta imbunatatirii soartei acestor poporatiuni romane, aratandu-itotodata si interesele imperiului otoman a intinde mana acestei mici nationalitati. Eravorba de a le intinde mana, a le crea scoli romanesti, biserici cu preoti ai lor, sa citeascain limba lor, si a oi ganiza o militie armata, pentru garda linistii publice si derventelordi ntre dansii, in fel ul granicerilor si dorobantilor nostri. intelegatorul pasa priceputoara importanta unei asemenea idei, dar lucrul se arnana pentru cuvinte de oportunitate"84.

Din *ate, Bolintineanu nu ne lamureste cand anume a prezentat el acestmemorandum. In 1851, el sosise la Constantinopol, venind din exilul sau de la Paris, iarcalatoria a intreprins-o in 185485. In orice caz, in acest memorandum sunt Inscrise aproapetoate dezideratele pentru a caror satisfacere guvernul roman avea sa intervina vreme dedecenii. Un memorandum similar a transmis, se pare, guvernului sau consulul general alFrantei la Bucuresti, E. Poujade; ar fi pentru prima data cand reprezentantul unei puterieuropene ar fi manifestat interes fata de aromani86.

Bolintineanu se refers in relatarea sa de calatorie si la o lucrare sistematica aguvemului otoman de pre poporatia romanilor din Tesalia orientala de la hotarele Epirului"fara sa dea alte detalii; e tot ce stim despre asa ceva87.

Dupa ce a revenit la Bucuresti, la inceputul anului 1858, Bolintineanu a intemeiat,in Luna octombrie a aceluiasi an, ziarul Dambovita" la care colabora si poetul Gr. H.Grandea, originar din Mecove88. In 1859, D. Cazacovici89 a publicat aici un apel carearomanii din Principate, chemandu-i sa se organizeze in vederea intemeierii de scoli inBalcani90.

83 El Insusi povesteste, de aide', cA i-ar fi propus si mai inainte lui Gri gore A. Ghica, domnulMoldovei (1849-1856), sA vinA in ajutorul populatiei romanesti din Macedonia cu mijloace culturale",Bolintineanu, vol. 2, p. 66.

84 Loc. cit.85 Deoarece din text reiese cA razboiul din Orient ar fi fAcut cu neputinta progresele pe aceastA

linie putem presupune a Memorandumul a lost alcAtuit in 1853 sau 1854. In plus, Bolintineanu relateazA acesteveniment, folosind mai mult ca perfectul, ceea ce ne conduce la concluzia cA Memorandumul fusese alcAtuitinainte de cAlAtoria sa.

86 Bolintineanu, vol. 2, p. 66. IncA din 1853 I.C. BrAtianu relevase in at sAu Memorandum cAtreNapoleon at III-lea existenta aromanilor, cf. MUSI, p. 216; vezi, de asemenea, GHEORGHIU, p. 200, n. 9.

87 Bolintineanu, vol. 2, p. 131. La 2 mai 1856 a apArut la Constantinopol o Dare tru sci re"(Instiintare), citatA de Massim, p. 130.

Despre Bolintineanu, vezi biografiile lui PACURARIU si VARGOLICI; despre Grandea, veziCALINESCU, passim.

89 Uneori numele apare At forma Cozacovici.90 MUSI, p. 223. Cazacovici a publicat o serie de articole despre aromani, cf. DIAMANDI ST.,

p. 277 urm.

34

www.dacoromanica.ro

Costache Negri, poet si, din 1859, reprezentantul Principatelor Unite IaConstantinopol, un om care avea sa se intereseze In chip statornic ds soarta aromanilor91,a Inaintat, in 1860, prima adresA oficiald catre Poarta referitoare la Imbunatatireasituatiei minoriatii aromanesti, dar

Ministrii otomani nu au gustat aceastA idee, desi era favorabila intereselorcomune. MIA cum explicam noi aceasta incapatanare: turcii nu se tem de slavi, nu setern de greci, pe cat se tem de romani cu cuvant sau fard cuvant, acest lucru exista"92.

Trebuie sa opunem Insa acestei judecati, fara Indoiala prea patriotice, a luiBolintineanu, cateva alte pasaje din descrierea calatoriei sale, in care el exprimA, lucidsi limpede, dezideratele romanilor:

Romanii din Macedonia nu sunt grec , sunt romani: trebuie sa fie romani; nueste ideea noastrA a-i uni cu noi, caci suntem departati de dansii; nu este ideea noastraa-i ajuta sa opereze rasculari. Cugetul nostru este ca acest popor de un milion, aruncatin Macedonia, cats sa aiba constiinta nationalitatii sale"93.

A forma toti acestia un rigat peste celelalte nationalitati, mi se pare un vis, baInca un vis nedrept, ca si acele ce viseaza grecii: de a subjuga pe celelalte nationalitAti.Toate aceste lucruri sunt secretele viitorului. Ceea ce credem noi cd toti acesti romani artrebui sa faca, este de a -ci ptistra cu fiintenie lintba fi datinile romane, oricare ar fi soartace viitorul le pdstreaze94. Aceasta era, in conceptia lui Bolintineanu, chintesentaromanilor aurelieni".

in acelasi an in care Negri intervenea la Poarta, a fost Intemeiat Ia Bucurestiprimul comitet macedoroman. Unirea celor cloud Principate dundrene,Infaptuita in 1859prin alegerea concomitentd a Domnitorului Alexandru loan Cuza, daduse un impulsfortelor nationale revolutionare de la 184895. 0 data ce aspiratiile nationale imediatefuseserd Implinite, se putea trece la lucruri care nu erau In legAturd nemijlocita cuinteresele statului. Nu era lipsitd de importanta nici Imprejurarea ca relatiile cu Turciase dezvoltau pe linia prieteniei, ceea ce lncuraja speranta Intr-o atitudine de bunavointddin partea Porta. Conducatorul acestui prim comitet era aromanul Dimitrie Cazacovic 96din Mecovd. El intrase in relatii, Inca de la Viena, cu M. G. Boiagi, venise apoi in TaraRomaneascd, pentru a deveni aici, in 1834, ofiter si oul de Incredere al lui -)n

Campineanu, Intemeietorul Partidului National. Alti mernbri ai Comitetului erau fratiiGoga din Clisura, poetul Mihail Niculescu din Trnovo (atom. Tamova), Zisu Sideri siToma Tricopol din Krugevo. Comitetul a dat mai Intai publicitAtii un Apel are aromaniidin Turcia, de care s-a luat insd cunostintA numai la Constantinopol si in marile orase, nu

91 Negri fusese In 1855 ambasadorul lui Grigore A. Ghica Ia Viena. Despre Negri, vezi I.L.R., vol. 2,

p. 446-451. Negri a finantat si noua edi lie a Gramaticii lui Boiagi, apArutil sub ingrijirea lui Bolintineanu, la

Bucuresti, in 1863.

92 Bolintineanu, vol. 2, p. 129.

93 Op. cit., p. 67.

94 Op. cit., p. 151.

95 Cf. BERINDEI, L'Union.

96 Despre Camrovici, vezi DIAMANDI ST., p. 266-286; Cosmescu, passim.

35

I

Si:

www.dacoromanica.ro

si in restul WO. Unii membri ai Comitetului au suportat si cheltuielile de tipArire pentruGramatica aromaneascg a lui I. C. Massimil, apgrutg in 1862 si dedicatg fostuluicaimacam al Moldovei, aromanul Anastasie Panu". In scrisoarea de multumire pe carea adresat-o Comitetului, acesta a schitat un program pentru miscarea de redesteptarenationalg a aromanilor: 1. Aveau sa fie adusi in Romania, pentru a-si desavarsi studiile,tineri aromani. 2. Din fondul Manastirile Inchinate, 12 000 galbeni vor fi destinatifinantgrii institutelor culturale din Tesalia, Macedonia, Epir si Turcia. 3. Guvernul princiaravea sa interving pe langg Poartg si Puterile protectoare in folosul aromanilor. 4. Eiurmau sa aiba posibilitatea de a-si alege singuri pgstorii spirituali si de a-si Intemeia oarhiepiscopie autocefalg, la Prima Justiniana (Ohrid). Vrednic de remarcat in acest programeste faptul a Panu a avut cel dintai ideea, transformatg in realitate ceva mai tarziu, de aconsacra scopului urmgrit fondul mangstirilor Inchinate. Domnitorul Cuza s-a argtat,ce-i drept, mai curand rezervat in problema propagandei, pentru a nu tulbura relatiile cuGrecia si a nu aduce prejudicii politicii sale de solidaritate cu celelalte popoare crestinedin Peninsula BalcanicA99. Un nou manifest a fost tiparit in romans si greacg in 1863 sitrimis in Turcia. De aceastA datg, se aflau intre semnatari si generalul Chr. Tell,D. Bolintineanu, C. A. Rosetti si poetul Cezar Bolliaciw.

Fratilor romani,Pat-tile unei natiuni nu pot avea constiintg de ele Insile, decat numai studiind

bine istoria natiunei mume si cgutand a se apropia cat se poate mai mutt de origina lor.Natiunea romans e o tumult din marea natiune a romanilor... Dar voi fratilor in bisericgaveti limbg streing, in afacerile voastre vg serviti cu scriere streing, in public vorbitilimbg streing si limba voastrg cea materna ati aruncat-o in fundul unghiului, ca cumv-ar fi rusine cu dansa. ...Comitetul Macedo-Roman din Bucuresti a luat InsArcinarea adirija introducerea limbei nationale in toate orasele si targurile romanesti, astfel cum savedem intr-o zi pe toate 14 milioanele de romani avand o singura limba cultA, care nupoate fi alta decat cea din Dacia Traiang, care a ajuns a rivatiza la frumusete cu limbaitaliang. Cere Insa si concursul nostru al tutulor dupg mijloacele fiecgruia, invitandu-vgsa formati si voi comitete pe on unde sunt romanii mai concentrati, cari comitete Instranse legaturi cu comitetul central din Bucuresti, sa lucreze in comun pentru realizareascopului national.

Ganditi-vg, fratilor, cg momentul este propice pentru aceastA mare Intreprinderea romanilor, ea Dumnezeu protege pe cel ce lucreazg In numele &Au si ea responsabilitateava fi grea asupra celor ce se vor at-Ma inclAratnici."tol

In acelasi an, Bolintineanu publica descrierea sa de calgtorie. Am citat mai suscateva pasaje importante din aceastA carte. Printre Insemngrile de calgtorie propriu-zise,sunt inserate, la locurile potrivite, observatii privitoare la istoria si cultura aromanilor ca

A. Ghica.

97 Cf. TOPA, passim. Textul Apelului nu s-a pAstrat.

" Anastasie Panu (1810-1867) fusese inclus, in 1856, alAturi de C. Negri, in guvernul lui Grigore

" Cf. PAPACOSTEA, Memoriul.

190 TOPA,p. 34.

101 muit prescurtat, dupa Cordescu, p. 10-13.

36

www.dacoromanica.ro

si la situatia politics. Bolintineanu era la curent cu literatura privitoare Ia aromani aparutapans in acel moment, stia si de reactia Iui Cosma Etolianul si relateaza despre un cazasemanator din anul 1857. Si el combate ideea folosirii veniturilor manastirilor inchinate,care at' putea da apa la moara propagandei grecesti1°2. El aprecia numarul aromanilor,dupa insemnari pozitive ce putui sa iau in urma asupra populatiunei lor, atat de laautoritatile otomane, catre care eram recomandat, cat si de la romani", la 1 200 000 desuflete103. Va fi schitata aici si unitatea de actiune dintre aromani si albanezi, o ideepentru a carei infaptuire s-au depus eforturi si mai tarziu:

Acesti romani si albanezi sunt cele mai frumoase neamuri din aceste locuri, maiales in partile muntoase, unde coruptia streind nu au patruns Inca. Romanii sunt maiinteliginti decat albanezii; cei din urma, mai cavaleri si mai resboinici decat romanii"1°4.

Aceasta carte a fost clopotul de alarms care a trezit opinia publics din Tara sia trezit nadejdi noul in inimile fratilor romani din Macedonia"105. Bolintineanu a creat,de asemenea, o serie de poezii cu tematica macedoneana106.

in acelasi an, Comitetul Macedo-Roman i-a adresat un memorandum, prelucratde Panu, lui Napoleon al III -lea, care, pe atunci, cu acea exagerare caracteristica epociisimboliza principiul libertatii popoarelor", mai cu seams pentru romani. Se afirma aicics numarul aromanilor ar fi de 4 milioane. Pentru prima data se is acum pozitie impotrivapanslavistilor care se agitau in Turcia si este totodata definita linia politics ce avea safie urmata si mai tarziu de Romania in problema macedoneand. Napoleon este solicitatsA intervina pe langa Sultan in scopul reactualizarii vechilor privilegii ale aromanilor. Is-a trimis chiar si o Gramatica aromfineasca pentru a-i da posibilitatea sa se convinga, cuajutorul ei, de latinitatea si, prin urmare, de inrudirea cu acest popor. in pofidaelogiilor flatante la adresa imparatului francezilor, acest demers, mult prea marcat deromantism politic", avea sa ramana fara rezu1tat1°7.

Cea dintai scoala romaneasca din Turcia a fost intemeiata in 1864 Ia Trnovo,langa Manastir, de catre Dimitrie Atanasescu. Acesta era un croitor instruit (una dinocupatiile de baza ale aromanilor din Trnovo era croitoria; se confectiona mai alesimbracaminte turceascA) si se stabilise la Constantinopol, unde se indeletnicea cumestesugul croitoriei si cu alte afaceri rentabile. Yn cursul unei calatorii la Odessa, el s-aintalnit cu niste romani care i-au povestit despre progresele infaptuite in tars. DupaIntoarcerea sa la Constantinopol, intr-un moment in care treburile nu-i mergeau tocmaibine, i-a cAzut in maini un exemplar din mai sus amintitul Apel din 1860 si atunci s-ahotarat pe loc sa-si incerce norocul ca invatAtor. Yn iulie 1861 a sosit la Bucuresti. S-aintalnit intamplator cu un cunoscut, care l -a prezentat lui C. Bolliac. De la nepotii acestuiaa invatat dacoromana si a frecventat apoi primele trei clase ale liceului Matei Basarab".in 1864, i s-a adresat Iui Cuza cu rugamintea de a primi dreptul sa activeze ca invatator

102 Bolintineanu, vol. 2, p. 55.

103 Op. cit., p. 53.1°4 Op. cit., p. 67.105 CAPIDAN, Aromanii, p. 41.1°6 a. GHEORGHIU, passim.1°7 Cf. PAPACOSTEA, Memoriul.

37

www.dacoromanica.ro

intr -o scoall din localitatea sa de bastinA. Consiliul de ministri i-a aprobat un salariu de3875 piastri, iar D. Bolintineanu, pe atunci ministru al instructiunii, l- ainzestrat cu carti.in iunia 1864, Atanasescu a ajuns la Manastir si si-a transformat casa din Trnovo in scoala.Date le despre numarul elevilor variaza intre 20 si 80108. Numai ea in noiembrie au inceputpersecutiile din partea clerului grecesc: mitropolitul Benedict al Pelagoniei (1854-1869)I-a denuntat autoritatilor si a facut sa fie confiscate 1 000 de abecedare. Dupa numai18 ore de detentie el a fost pus totusi in libertate cu conditia ca de acum inainte sa deaascultare mitropolitului.

In 1865, Atanasescu s-a intors la Bucuresti pentru a reveni in patria sa numaidupa ce Fuad-Pasa, inaintat intre timp la rangul de mare vizir, i-a permis expres acestlucru, in urma interventiei lui Alexandru Golescu, reprezentantul de atunci al Romaniei peFang Poartd. Atanasescu incerca acum sa intemeieze o scoala la ManastIrl09, dar, deliPatriarhul isi afirma respectul pentru toate nationalitatile care marturisesc credintaortodoxa a Rasaritului", fu erpulzat din vilaietul Manastir110. Dupa un rastimp de treiani, el a putut, in sfarsit, sa revina la Trnovo, intrucat intre timp fusese emisa deConstantinopol o dispozitie catre autoritatile provinciale potrivit careia invatAtoriiromani (Atanasescu nu mai era singurul) trebuia sa fie lasati in pace. A ramas apoi lapostul sau vreme de 35 de ani, a publicat numeroase carti de scoala, intr-un tiraj totalde 21 000 exemplare (ele erau impartite gratuit copiilor)111 si a intervenit in vedereadeschiderii de scoli romanesti si in alte sate.

Dupa cum am aratat pe larg mai inainte, A. Panu a fost cel dintai care a avutideea de a se folosi pentru propaganda in Macedonia banii din fondul Monasteres dedies,al manastirilor inchinate. Era vorba de acele manastiri ale caror proprietAti funciare,foarte intinse (in total circa 1/9 din teritoriul Tarii Romanesti si 12,16% din suprafataMo Idovei112), fusesera transferate, prin donatii pioase, de domnitori si boieri in posesiuneaPatriarhilor din Constantinopol, Antiohia si Ierusalim. Revolutionarii de la 1848 ceruserasecularizarea acestor bunuri chiar prin Proclamatia de la Is laz", discutiile in jurul acesteiprobleme durau insa la nesfarsit, intrucat erau in joc nu numai interesele domnitorilor stale patriarhilor, ci si ale Sul tanului si ale Marilor Puteri, potrivit carora o asemenea masuraar fi reprczentat un pas al Romaniei in directia neatarnarii113.

Calugarii de la Athos posedau si ei terenuri intinse in Principatele dunarene sierau acum cuprinsi de neliniste. Ei tri miser:a la Bucuresti pe arhimandritul Averchie de

108 Urmam aid propria expunere a Iui Atanasescu, dupA Cordescu, p. 156-162; acolo (p. 163)numgrul scolarilor din primul an este apreciat la 80, apoi Irma el ar fi scAzut la 20-30. BITOSKI, p. 136, chicifra de 20 elevi.

109 La 7/19 octombrie 1865 i-au fost acordali, deept saolariu, 2 000 lei, Arhi vele Statului Bucuresti,Fond Mini sterul Cultelor si Instructiunei Publice (mai departe: A. St. B. MCIP), 594/1865, Administrative 1227,fol. 17. La 10/22 octombrie el a cerut 1 000 lei pentru china localului de scoal5 din Manastir si pentru materialdidactic, ibidem, fol. 19.

110 lorga, Correspondance, p. 19 si 22.111 Vezi si PICOT, p. 45.

112 Giurescu, p. 154.113 Vezi in aceasta privinta cuprinzAtoarele materiale de la Haus-Hof- and Staatsarchiv din Viena,

Politisches Archiv XII TUrkei (mai departe: PA XII), Kt. 213-216.

38

www.dacoromanica.ro

la manAstirea Ibt-rou, zis si Averchie vlahul", presupunand cA acesta, ca aroman, ar fiputut sa se inteleaga mai bine cu romanii si, poate, fiindca stiau cA el se Imprietenisecu Chr. Tell Inca din vremea cand general al traia ca emigrant in strAinatate.

Au obtinut exact contrariul: Averchie, originar dintr-o comuna insufletitA, maicurand, de sentimente nationale, din Abdella114, s-a aratat, dupa cum se relateaza, atat deimpresionat de o paradA militarA romaneasca din anul 1862, incat a strigat cu glas mare:Si eu hitt ar'man!" (Si eu sunt roman) si nu s-a mai dedicat sarcinilor pentru a carorIndeplinire venise in Tara RomanascA. El si-a pus capacitatea de initiative in slujba lupteipentru drepturile nationale ale aromanilor.

DupA Indelungate dezbateri, proiectul de lege privind secularizarea bunurilormanastiresti, introdus de M. Kogalniceanu, a fost in cele din urma aprobat la 25decembrie 1863 cu 93 de voturi pentru, 3 contra; pin acesta, se oferea Patriarhiei odespagubire in valoare de 51 milioane lei netto115.

Ideea lui Panu a fost acum realizata: la 28 iulie 1865, Ministerul Instructiunii adecis sa consacre 20 000 lei din buget Intemeierii unui internat pentru copii aromani inBucuresti, repartizandu-i in modul urmator 1.4 000 lei primeste Averchie, care se obligesa calatoreasca in patria sa si sa aduca de acolo la Bucuresti, pans la sfarsitul luiseptembrie, 10 tineri in varsta de 12-14 ani, cat mai inteli genti si mai instruiti". 2. intr-unadin mAnAstirile orasului vor fi amenajate incaperile necesare. 3. Se stabileste o sums de9 900 lei pentru Intretinerea scolarilor, iar Averchie este insarcinat cu gestiuneaeconomics. 4. Drept sarariu, fiecare profesor va primi 4000 lei. 5. Pentru cheltuielineprevazute sunt alocati 2 10016116.

Ceva mai tarziu, Averchie a plecat si a adus, toamna, 10 scolari din local itatileAbdella (arom. Abela sau AvSela), Kato Bermion (arom. Sella) si Peribolion (arom.Perivoli) la Bucuresti117. Istoricul I. Caragiani trebuia supuna examenului de admiterein limba greaca, deoarece bAietii nu puteau sa se slujeascA de limba romana, nefiindu-lecunoscuti termenii romanesti de specialitate"118.

Fusese aleasA pentru sccpul propus manastirea Sfintii Apostoli. Programulzilnic de lucru cuprindea 10 ore, in planul de invAtAmant figurau, in afarl de romana,francezA si latina, istoria, geografia, matematica, desenul si muzica. Mai multi profesoripredau gratuit. Educatia se facea dupa metode spartane si principii morale stricte: lainterventia lui Averchie, politia a fost nevoitA sa interzica in chip categoric imbaiereafare costum de baie in Dambovita, care curgea pe sub ferestrele manastirii119.

in iunie 1866 erau, potrivit rapoartelor, 19 scolari, in august, acelasi an, 24120.In 1867, Averchie a facut o a doua calatorie in Turcia, numarul scolarilor a

114 Averchie, nascut in 1806, se numea, inainte de cAlugarire, Anastasie Iaciu Buda, cf. DIAMANDI

ST., p. 302 urm; Burada, p. 15, n. 1, dA ca an al naterii acestuia 1818.

115 G1URESCU, p. 202.

116 A. St. B. MCIP 1313/1865.

117 Papacostea, insemnArile, p. 54.

118 Raport al lui Caragiani cAtre Minister, apud VELICU.

119 Op. cit., p. 277.

120 Liste la A.St.B. MCIP, 546/1866, fol. 78 gi 132.

39

sa-i

www.dacoromanica.ro

crescut la 40121. In 1869, Averchie raporta a opt scolari terminasera cursurile; mediilefor variau Imre 8,97 si 9,99, 10 find, ca azi, nota maximA. In 1870, institutul a fostdesfiintat, iar scolarii trimisi la liceele Matei Basarab" si Sf. Sava"In.

Cercetari.

121 in acelasi an, au apArut Untersuchungen" ale lui G.C. Roja in traducere romAneascl, cf. Roja,

122 VELICU, p. 278 unn.; Cordescu, P. 15-17.

40www.dacoromanica.ro

CHESTIUNEA AROMANEASCA PANA LACONGRESUL DE LA BERLIN

1. APOSTOL MARGARIT 8I INTEMEIEREA DE NOI 8COLI

Nici o alt/ personalitate nu a marcat, prin prezenta sa, miscarea national/aromaneasa din secolul al XIX-Iea, in mAsura in care a fAcut-o Apostol Margarit, unInvAtAtor de national itate aromaneascA Incadrat in sistemul de invAtAmant grecesc,care, din proprie initiative, s-a pus in serviciul propagandei romanesti, pentru a ajungecu timpul in stApanirea tuturor resorturilor administrative si diplomatice ale acesteia. DacAgrecii 1-au tratat drept renegatl si au atentat de mai multe on la viata lui, nici romanii nu1-au scutit, spre bucuria grecilor, de grave Invinuiri, explicabile, in parte prin geloziile siluptele politice de partid dintre romani, in parte Ins /, si prin caracterul usuratic si oarecumdespotic at acestui lider, fare indoiall cel mai important, at miscArii nationale aromanesti.Cade in sarcina unei viitoare biografii a lui Apostol Margarit se clarifice contradicciileexistente Intre datele panA acum cunoscute si se ducA la o apreciere mai obiectivA apersonalitAtii sale decat s-a Mut panA acum si deck este cu putintA de facut in cadrullucrarii noastre2.

Partida great/ nu i-a reprosat lui Margarit numai contactele, nu tocmai platonice,cu misiunea francezA a lazaristilor din Manastir, ci i-a atribuit pe nedrept si vina de a fiprimit pentru activitatea sa bani din partea Austriei3. Vom vedea indata in ce masurAcorespunde realitAtii aceastA Invinuire.

Margarit a venit pe lume In 1832, in satul Abdella din Pind, vilaietul Yanya,comura vestitA nu numai pentru constiinta nationalA aromaneascA a locuitorilor ei, cisi pentru numArul mare de oameni de seam/ pe care i-a produs: in afar/ de cAlugArulAverchie, erau originari de aici istoricul I. Caragiani, familia de InvAtati Papahagi sipoetul Nusi Tulliu. Ca invAtAtor la scoala greceascA din Kleisoura (arom. Clisura),

1 Inca DAKIN, p. 26, 11 nume;te grec renegat".

2 Chiar ;1 astAzi, Margarit este calificat In Grecia drept instrument plAtit al propagandei romane;ti,

informator at superiorului manAstirii catolice de lazari;ti din Manastir, Faveyrial ;i denuntAtor In serviciul

autoritAtilor turce;ti", cf. VAVOUSKOS, p. 21, n. 44; cf. ;i Nicola Ides CI., p. 19, unde Margarit este arAtat

drept grec prin na;tere. Ginerele lui Margarit, Mihail Pinetta, a publicat o biografie scurta, a cArei a doua

editie a fost ImbogAtitA cu numeroase documente, nu lipsitA, fire;te, de oarecare pArtinire: vezi PINETTA.

3 Vezi San Giuliano, p. 147.

41

www.dacoromanica.ro

numitA mai inainte Vlaho-Clisura, el a ajuns sa se bucure de multd consideratie datoritdInsusirilor sale pedagogice. Succesele sale se datorau unei not metode de predare folositede Margarit. El explica copiilor complicata gramaticd a limbii grecesti, cu care ei veneauin contact abia in scoald, in limba for materna si, de asemenea, traducea mai intai inaromand textele din cartea de citire. and ajunse InsA, datoritd succeselor sale, la concluziaa inainte de limba strains trebuia predatd copiilor in primul rand limba for materna, else lovi de impotrivirea clerului grecesc, care, dupd cdderea Constantinopolului, seobisnuise sa nu facd deosebire intre realiatile religioase si cele nationals. De la Patriarhiea venit ordinul ca Margarit sA fie indepArtat din scoald, deli comuna it sustinea. Margarits-a dus personal la Constantinopol si a obtinut de acolo emiterea unui ordin catreautoritAtile locale prin care se cerea acestora sa -i acorde protectie impotriva persecutiilorla care era supus din partea clerului. Din Constantinopol, el a plecat la Bucuresti pentru ase pune in legAturd cu Comitetul Macedo-Roman4.

La 24 mai 1866, Margarit a cerut de la Ministerul Instructiunii o subventie pentrupropria sa intretinere, pentru inchirierea unui local destinat unei scoli romanesti si pentrucum pdrarea de cArti de scoala5. C.A. Rosetti, ministrul de resort de dupd abdicareadomnitorului Cuza, in functie si acum, in primul guvern al lui Carol I, a aprobat cererea.Noua scoald a fost inzestratd si cu abonamente la Monitorul Oficial" si BuletinulInstructiunei Publice"6. Odatd numit in noua functie, Margarita socotit, cu drept cuvant,cd este potrivit sa intre si in posesia unui pasaport romanese. Apoi el a solicitat orecomandare cdtre agentul Romaniei la Constantinopol, iar C.A. Rosetti a aprobat aceastdcerere: Faptulu fiindu forte laudabilu si d'und interest' nationald forte insemnatu se sefacA ceruta recomandare cAtre agentul guvernului la Constantinopole"8.

Margarit si-a intemeiat prima scoald chiar in acelasi an9, in satul sdu de bastind,Abdella. intrucat acesta era locuit insd in timpul iernii numai de cateva familii si raportullui Margarit este datat la inceputul lunii octombrie, inseamnd cd scoala a dainuit numaiputine zile. in vara lui 1867, Margarit preda din nou in Abdella p"and ce, in iulie, i-a urmatin post Loan Somu Tomescu. un nepot al arhimandritului Averchie, care a predat si inasezdrile de lama din campia tesaliand10. Scoala din Abdella functiond yard de yardpand in anul 1905, cand bande grecesti au atacat satul I 1.

4 a. DIAMANDI ST., p. 327-332; PINETTA, p. 38-40; Cordescu, p. 170-175.5 Margarit cAtre C. A. Rosetti, nedatat. A. St. B., MCIP, Dosar nr. 676, 1866 Maiu 24, Adm. Nr. 513.

6 A. St. B., MCIP, Dosar 676, Nr. 845/1866 din 4.07.1866.

7 Tot acolo, Nr. 846/1866 din 7.07.1866.

8 Tot acolo, Nr. 1030/1866 din 12.07.1866.

9 Vezi Margarit cAtre C. A. Rosetti, Abdella, 11.10.1866, tot acolo Reg. Nr. 4213 supl. 1866 0

Cordescu, p. 40. KIRJAZOVSIU, p. 84, dA ca an al Intemeierii 1867, a. ,,a. cum se indica OM acum in literaturl.

18 Tomescu a predat in lama 1867-1868 la Zarkos (arom. Zarcu), unde, la stAruintele mitropolitului

de Kerbene, lerotheos, a fost arestat ca instigator qi a fost retinut in inchisoare cinci zile; apoi, din iarna 1868-

1869 panA in 1873 1874 a predat la Damasion (arom. Dama.0), in iarna 1874-1875 la Grizanion (arom.

Grijanu) ,i de atunci panA in 1881-1882 iarA0 la Damasion. Cf. raportul slu la Cordescu, Anexa Nr. 11,p. 317-325.

11 Op. cit., p. 40 urm.

42

www.dacoromanica.ro

In iarna 1866-1867, Margarit a predat, se pare, in Kerbene (azi Grebena)12. Inmartie 1867, el a primit permisiunea sdintemeieze o scoala particulars si a predat aicil3pand in 1869, cand a deschis o scoala romaneasca14. Din aceastg vreme dateazg siprimele contacte ale lui Margarit cu vice-consulul austriac din Manastir, P. Oculi, a cgrornatura a fost insg apreciatg gresit chiar si de cAtre romani15. Dupg cum reiese dindocumentele care ne stau la dispozitie, Margarit se Incredintase Inca din 1867 protectieiconsulului, sub pretext a ar fi supus austriac16. In iulic 1869, el a cerut sprijin impotrivaintrigilor mitropolitului din Kezriye (Kastoria), Nikephoros17. Interventia lui Oculi nu aavut Insa nici un fel de succes, iar mutassarif-ul Ahmed -Pala a facut sa ajunga la consulo pretinsa informatie din partea comunei Clisura, potrivit careia Margarit ar fi de faptcetacean otoman18. Oculi i-a cerut atunci lui Margarit date amanuntite despre originea sasi despre felul in care a ajuns sa alba pasaport romanesc19. in rgspunsul sau, Margarita afirmat ca s-ar fi nascut la Bucuresti si a ar fi supus austriac, fara sa intre, desigur, inamanunte asupra problemei pasaportului romanesc20.

intre timp, nici mitropolitul nu ramasese insa inactiv si-ldenuntase pe Margaritvaliului de la Selanik, Sabri-Pasa acuzandu-1 ca ar 11 implicat in uneltirile panslaviste.Sabri-Pasa a adus acest lucru la cunostinta consulului general austriac de la Selanik, vonKnapitsch, si i-a atras atentia ca Oculi s-a fi impotrivit mgsurilor luate de autoritgtiledin Manastir in privinta lui Margarit. Knapitsch a cerut explicatii de la Oculi in leggturacu toate acestea21. Oculi 1-a avertizat mai3ntai pe Margarit asupra invinuirilor ce i se aducsi 1-a sfatuit In mod expres sg evite cele mai mici aparente de complicitate cu miscgrilebulgarg si vlaha"22, pentru ca apoi sa se justifice fats de Knapitsch23. La randul sau,Margarit a alcatuit o noun expunere asupra situatiei sale, aparandu-se mai cu seamsimpotriva acuzatiilor absurde de implicare in uneltirile panslaviste si reafirmandu-sisolemn cetatenia austriaca24. Intre timp, a fost informat si Constantinopolul asuprainvinuirilor ce i se aduc lui Margarit, iar Sabri-Pala a primit din capitals ordinul de a-1expulza din locul sau de resedinta de pang acum" pe turbulentul Invatator25.

12 Op. cit., Anexa Nr. 7, 8, p. 311-314.

13 Op. cit., p. 175-176.14 Margarit, Comunele, p. 203.15 DIAMANDI ST., p. 337.

16 La H.H.St.A., Konsulatsarchiv (mai departe: Ka) Monastir, Fasz. 46, 1867 se pAstreazA, sub Nr.207, o lists a supusilor austrieci care-si au locuinta in vilaietul Manasur si unde apare un Antoine Margarit,professeur" in kazaua Kezriye; e vorba, Pail indoiall, de Apostol Margarit.

17 Margarit cAtre Oculi, Clisura, 4.7. 1869, tot acolo, Fasz. 47, 1869, Nr. 218.18 Ahmed Pass cAtre Oculi, Monastir, 9.10.1869: Ka Monastir, Fasz. 47, 1869, Nr. 314.

19 Oculi cAtre Margarit, Monastir, 11.10.1869. Ciorna Loc. cit.20 Margarit cAtre Oculi, Clisura, 15.10.1869, tot acolo.21 Knapitsch cAtre Oculi, Salonic, 20.11. 1869: Ka Monastir, Fasz. 47, 1869, Nr. 580/S.22 Oculi care Margarit, Monastir, 29.11.1869. CiomA in Ka Monastir, Fasz. 47, 1869, Nr. 358.23 Oculi cAtre Knapitsch, Monastir, 3.12.1869: Ka Salonic, Fasz. 246, 1358.24 PublicatA in traducere romaneascA prescurtatA in: Margarit, $colile, p. 273-275. Originalul In

Ka Monastir, Fasz. 47, 1869, Nr. 369.25 Knapitsch cAtre Oculi, Salonie, 30.12.1869: Ka Monastir, Fasz. 48,1870, Nr. 4.

43

www.dacoromanica.ro

Dintr-o scrisoare de multumire adresata de Margarit lui Oculi in luna februariea anului 187026, aflam cA Margarit luase atunci legatura cu priorul lazaristilor, abateleFaveyrial, desigur cu scopul de a castiga si protectia acestuia pentru el insusi si pentrucauza nationals.

Eforturile depuse de Margarit pentru a castiga simpatia reprezentantului Austrieisi a Bisericii catolice aveau ca baza presupunerea, in sine corecta, ca numai acestea puteausi, poate, chiar voiau sa is sub aripa for ocrotitoare miscarea aromaneasca si sa o aperein chip eficient fats de ierarhia greceasca si de autoritatea turceasca. Asupra contactelorlui Margarit cu misiunea catolica ne vom opri si mai departe. Relatiile sale cu viceconsululOculi se sprijineau, evident, pe temeiul subred al unei minciuni de circumstanta, care nuputea sta In picioare multa vreme. E greu de Inteles cum a ajuns Oculi sa aibA atataincredere in afirmatiile lui Margarit. Intre timp, Sabri-Pala isi facuse raportul catreConstantinopol, iar Poarta se pusese in legatura cu ambasada austriaca in privintaexpulzArii lui Margarit. Prin Knapitsch si Oculi i s-a transmis lui Margarit dispozitia dea-si prezenta pasaportul la ambasada27. Oculi arAta chiar si acum a nu are nici o IndoialAin privinta cetateniei austriece a protejatului sau, transmitea insa la Selanik ca Margaritse va duce in capitalA si se va prezenta la ambasada austriacA de acolo, insotit de prietenulsau G. Bordeanu28. La 5 iulie, Knapitsch i-a ordonat si el lui Margarit sA piece de indatala Constantinopol29.

Acolo s-a dovedit ca Invatatorul mintise in ce priveste originea si cetateniasa, iar Knapitsch a fAcut grave reprosuri viceconsulului, vorbind si in numeleambasadorului Prokesch-Osten si imputandu-i credulitatea30. Asadar Margarit si cauzasa nu trezeau in acesti ani nici interes, nici simpatie din partea austriecilor. Constatarntotodata ca nimeni altul decat un mitropolit grec initiase denunturile la autoritAtileturcesti.

nvatatorul nu a fost Insa expulzat din lark ba chiar el pare sa fi avut laConstantinopol prilejul de a-si Imbunatati, cu ajutorul lui Bordeanu, relatiile cuautoritatile administrative si de a pune astfel bazele pozitiei sale privilegiate de maitarziu. Si de la Bucuresti el a primit acum not InsarcinAri: urma sA se intereseze de soartascolilor Intemeiate Intre timp in alte localitAti, sa acorde protectie cadrelor didacticefats de acuzatiile ce i se aduceau de cAtre clerul grecesc, sa distribuie cArtile de scoalasi sa preia functiile unui inspector31.

Intre timp, in diferite localitsti, fusesera intemeiate o serie de scoli, care isicontinuau activitatea cu mai mull sau mai putin succes. A doua scoala romaneascA din

26 Margarit cAtre Oculi, Clisura, 8/20.2.1870; /oc. cit., Nr. 60.

27 Knapitsch care Oculi, Salonic, 28.5.1870, Nr. 290/S: boc. cit., Nr. 157 (pe verso, ciomA a scrisorii

lui Oculi cAtre Margarit, Monastir, 6.6.1870).

28 Oculi cAtre Knapitsch, Monastir, 30.6.1870. CiomA /oc. cit., Nr. 186.

29 Telegrams Knapitsch cAtre Oculi, Salonic, 5.7.1870: /oc. cit., Nr. 203.

Knapitsch dive Oculi, Salonic, 20.11.1870: Ka Monastir, Fasz. 48, 1870, Nr. 366.

31 Cf. Cordescu, p. 252-254. Tot acolo, p. 255, Margarit apare ca profesor, in 1872, la Kerbene, dar

trebuie sA fie vorba totusi de o gresealfi, did nu mai existA nici un alt indiciu in acest sens.

44

www.dacoromanica.ro

Turcia fusese InfiintatA In 1865, in comuna Gope§ (arom. Gopesi sau Gopiste)32, Ia nord-vest de Manastir, de cAtre aromanul D.G. Cosmescu si, la inceput, era Intretinua prinmijloace proprii33. Mitropolitul Ahridei si Prespei, Meletios, care rezida la Krugevo (arom.Crusova) a stiut, desigur, cum sa procedeze pentru a-I expedia pe Cosmescu Inapoi inRomania34. Dar chiar in 1868 sau 1869, acesta a revenit si si-a redeschis scoala35. YnprimAvara lui 1870, InvatAtorii greci au fost demisi de comunA, sperandu-se, probabil,ca InvAtAtorii romani I i vor primi salariile de la Bucuresti36. Intrucat rill s-a Intamplatasa ceva, Koca-Basi si notabilii din Gopesi au trimis in mai 1871 o peti tie Ia Ministeruldin Bucuresti, solicitand o subventie pentru Cosmescu. In martie 1872, fondul destinatprin testament de raposatul acum D. Cazacovici intemeierii unei scoli romanesti la Gope§a putut asigura subventia37.

In septembrie 1868, Jacob si Vanciu Dimonie au Intemeiat o scoalA romaneascain cartierul Sf. Gheorghe din Ohri; ea a fost instalatA in clAdirea scolii comunale grecesti.Ca InvAtAtor a fost numit Gheorghe Tomaras, care, Incoltit de indata de partidagreceasca, a trebuit sa cearl sprijin viceconsulului Oculi. In 1871, scoala comunala atrecut in folosinta definitivA a partidei romanesti, iar succesorul lui Tomaras, FilipApostolescu, fost elev al Institutului Sf. Apostoli, a functionat apoi in aceasta scoallvreme de saptesprezece ani38.

In orAselul Krugevo39, situat la vest de Perlepe si locuit de aromani din Albaniasi slavi macedoneni, St. N. Cionescu (Ciona) a deschis In 1869 o scoalA romaneascA inpropria sa casa parinteasca, adunand in juru-i vreo treizeci de scolari. Dui:A numai osaptAmana, scoala a fost InchisA ca urmare a unei reclamatii de tulburare a linistii,formulate impotriva lui Cionescu. In 1873, acesta a Incercat din nou sA obtinAincuviintarea autoritAtilor administrative pentru a-si pAstra scoala in functiune. Dar,dupA opt luni de asteptare a unui raspuns, el a fost nevoit sä-si parAseasca patria; s-adus la Bucuresti pentru studii. Abia in 1876 a revenit acasA, la chemarea concetAtenilorsai, primind totodatA si necesara autorizatie. In Krugevo, partida greceasca era de departecea mai puternica. in anul scolar 1877-1878 au frecventat scoala romaneascA 47 debaieti si 29 fete4°, in timp ce in 1875-1876 un numAr total de circa 655 copii frecventauscoala greceascA de aici41.

32 Gopet fusese colonizat, in a doua jumgtate a secolului al XVIII-lea, de aromani din Albania, cf.TRIFUNOSKI, Gopet. Uncle particularitAti locale ale aromfinei vorbite la Gopet si Malovitte (arom.Muloviste) au fost invocate in favoarea presupunerii ca aid Iocuia initial o populatie meglenoromantl, cf.PAPAHAGI, T., Originea.

Cordescu, p. 81.34 Op. cit., p. 81 urm.; Burada, p. 35; Margarit, $colile, p. 317-329.35 Cordescu, p. 82.36 Oculi cgtre Prokesch-Osten, Monastir, 2.6.1870. CiornA In Ka Monastir, Fasz. 48, 1870, Nr.

151/16.37 Cordescu, p. 82 urm.38 Op. cit., p. 130 urm.; Burada, p. 43.39 Vezi MPALLA gi TRIFUNOSKI, KruAevo.

Cordescu, p. 58.41 PAPADOPOULOS, p. 142.

45

33

40

www.dacoromanica.ro

O scoala de vary functions in 1870 si 1871 in satul Kato Bermion (arom. Seliasau Calivele at Badralexi), la vest de Karaferiya (Beroia, arom. Veria); ea primea osubventie de la orasul lasi42.

0 alts scoala de vara fusese infiintata in 1870 la Peribolion (arom. Perivoli), la4 km sud de Abdella, de cave aromanul Gh. Perdichi, care frecventase si el Institutul Sf.Apostoli, dar care inventase, chiar inainte de aceasta, din proprie initiative, un alfabetaromanesc si instruise, in 1867, in limba materna cativa copii43.

In 1875 a fost intemeiata o alts scoala in localitatea aromaneasca Numphaion(arom. Niveasta). Initiativa ii apartinea lui V. Dan, originar din aceasta comuna siimbogatit la Bucuresti, care a trimis drept invatator, pe spezele sale, pe C. Ionescu-Chirana, absolvent al Institutului Sf. Apostoli si at gimnaziului Sf. Sava. Dupd scurtavreme, invatatorul a fost insa expulzat de partida greceasca care a ramas aicipredominanta si mai tarziu44. In 1878, scoala romaneasca a putut insa sa-si deschidadefinitiv portile45.

Numai o parte din scolile romanesti au fost, asadar, finantate din bugetulMinisterului Instructiunii din Bucuresti, care a cheltuit in acest scop, in intervalul de timpdintre 1864 si 1878, In total, suma de 155 669 lei46.

2. PRIMELE ECOURI

In aceasta prima faza a problemei aromanesti, taberele care se infruntau In luptapentru Macedonia erau Inca prea putin clar definite pentru ca sa i se poata atribui miscariinationale aromanesti o semnificatie politica specials. Ceea ce se publica in acesti aniin Europa despre micul popor romanic din Peninsula Balcanica, sub semnaturile lui F.Kanitz47 sau E. Picot, ii infatisa pe aromani mai degraba ca pe un obiect de curiozitateetnografica decat ca pe un factor politic, in orice caz de minim interes.

Existau totusi acum harti etnografice pe care autorii Incercasera sä figurezemacar regiunile locuite masiv de aromani. Harta germanului W. Milner, din 1842, seconformeazd evident tezelor lui J. Ph. Fallmerayer si indica drept zona de raspandire atintarilor valea superioara a Vardarului49. Francezul G. Lejean arata, in 1861, ca locuite

42 Burada, p. 45.

43 Cordescu, p. 136-138. Potrivit lui Burada, p. 55, aceastA scoala a fost infiintatli abia in 1877.

44 Cf. Cordescu, p. 124; PHISTAS, p. 72-78.

45 Vezi mai jos, p. 50.

46 Cordescu, p. 25. KIRJAZOVSKI, p. 82, dä altA cifrA (In total 116.000 lei), dar datele de caredispune nu provin din surse din cadrul Ministerului din Bucuresti.

47 Cf. KANITZ.

48 Cf. PICOT. Acesta fusese din 1866 pang in 1868 secretar al domnitorului Carol. Cu putin inainte

de aparitia articolului sau, I.C. Negruzzi fAcuse sA-i parvinA, la rugAmintea lui T. Maiorescu, articolele publicate

de Margarit in Convorbiri Literate ", cf. Toroutiu-Cardas, vol. 1, p. 1 si 39. E drept cl Picot a criticat o altalucrare, a lui LENORMANT.

49 Cf. WILKINSON. p. 21.

46

www.dacoromanica.ro

de aromani, regiunea Pindului si cateva mici enclave50.Austriacul Karl Sax, consul la Plovdiv vreme de multi ani, indica, in 1878, ceva

mai multe enclave mici decat Lejean51.Nici rapoartele adresate Vienei de cAtre consulii austrieci din Macedonia si Epir,

*trate, e drept, nu in totalitate pentru acesti ani, nu atribuie existentei aromanilor oimportant speciall nici sub raport etnografic, nici politic, astfel incat in Ballhausplatzprovizia de stiri referitoare la acestia era foarte modestA52.

Nu se stia pans acum faptul ca si c'-)nsulul trap, ez de la Yanya, Crampon, aintervenit in favoarea cauzei aromanilor. in I.:165, el Lilt uza in localitatile aromanestiexemplare ale Apelului tipArit la Bucuresti in 186353, iar In 1866, Incerca, dupA cumpretinde, sA IntareascA influenta francezA asupra numerosilor vlahi din muntiiPindului "M. La originea actiunilor sale se afla, probabil, nu un ordin corespunzator pecare I-ar fi primit de la sefii sAi, ci o simpatie personalA, asa cum s-a intamplat si in cazullui Oculi, protectorul lui Margarit, cAci francezii au dovedit cel mai adesea princomportamentul for in chestiunea macedoneana cat de adanci erau rAdAcinile pe care leprinsese la ei filoelenismul55. AceastA din urma constatare nu este InsA valabilA in ce-1priveste pe priorul lazarist francez Faveyrial, ale cArui legAturi cu grecii nu erau nicidecumpAtrunse de asemenea sentimente56.

50 Op. cit., p. 44.

51 Op. cit., p. 80.

52 Consul ul general austriac pentru Epir si Tesalia, G. Chiari, raporta, de pildA, in anul 1872 diaromanii din Pind sunt un popor nesupus si rllzboinic care au fumizat intotdeauna un insemnat contingent debande de talhari si de rAzvrAtiti" (Chiari cAtre Andrassy, Ianina, 3.06.1872: PA XXXVIII Konsulate mai

departe PA XXXVIII Kt. 197 n. fol.). Costume aromfinesti au fost infAtisate Ia Expozitia mondial/I de IaViena, din 1873 (cf. PICOT, p. 34 si circulara Comisiei centrale turcesti pentru Expozitia mondialA cAtreconsulate in Ka Monastir, Fasz, 48, 1872). In anii 1877 si 1878, interesul Vienei pentru etnografia PeninsuleiBalcanice a sporit, desigur. Andrissy a cerut, in 1878, de la ambasadorul la Atena, contele Dubsky, date sigure"

despre populatia greceascli si bulgarl (Andrissy catre Dubsky, telegraml cifratA, Viena, 8.3.1878: H.H.St.A.,PA XVI Griechenland mai departe PA XVI Kt. 34, Depeches fol. 24). Dar Dubsky nu a putut sA-i trimitA

decat statistica alcAtuitA de EtiXXoyos TIIV kXXhviKCiv ypainiciTtdv, care se intemeiazA pe rapoarte consulare

grecesti, date fumizate de InvAtAtori greci si pe o statistics turceascA. Au fost trecuti intre greci si un numArde albanezi, valahi, cutovlahi vorbitori de greacA" (Dubsky cAtre Andrassy, Atena, 163.1878: /oc. cit., Rapports,

fol. 229-244, citat fol. 238 v.). $i din Constantinopol a fost trimisA la Viena, in aprilie 1878, harta etnograficA,de conceptie mai curand grecofill, a lui Synvet; despre aromani se poate citi aici, p. VII, cl s-au identificatastazi cu grecii; se poate spune despre cei mai multi dintre ei cif sunt, in acest sens, mai regalisti decAt regale

insusi" (Zichy cAtre Andrassy, Constantinopol, 12.4.1878, Nr. 29 B: PA XII Kt. 127, fol. 343-377). Scurtitvreme dupA aceasta, Zichy trimitea o statistics anonimA de vAditA provenientA bulgarA (Ethnographic duVilayet de Monastir, 64 p.; alAturi: Ethnographic du Vilayet d'Andrinople, XXVI p.), in care, pentru Manashr,

sunt inregistrate 15.843 'lulus (persoane impozabile) arominesti (anexa Ia raportul Nr. 54 C, Constantinopol,

26.6.1878; /oc. cit., Kt. 128, fol. 370-442).53 Oculi cAtre intemuntiu, Monastir, 13.12.1865. CiornA in Ka Monastir, Fasz. 45, 1865, Nr. 196/41.

Oculi raporteaza el anuala cAlAtorie a lui Crampon prin Albania, Epir si Rumelia a fost privitA cu suspiciune

de autoritAtile turcesti.54 Chiari cAtre Mensdorff-Pouilly, Ianina, 29.1.1866: PA XXXVIII, Kt. 169, Ianina 1866.

55 Cf. Paillares, p. 447.56 Cf. Nenitescu, p. 251 urm.

47

www.dacoromanica.ro

In Grecia insasi, miscarea nationala aromaneasca nu pare sä fi starnit, laInceput, neliniste57, iar in anul 1867 relatiile dintre Atena si Bucuresti erau atat de bune58,incat nu numai el se zvonea despre o iminenta alianta Intre Grecia si Romania59, darfusese chiar redactat textul unui tratat intre Grecia, Serbia, Romania si Muntenegru68.

Pe de alta parte, in 1869, cand un alt tratat de alianta, indreptat Impotriva Turciei,a fost respins de Romania61 si cand infiintarea exarhatului bulgar era iminenta62, s-aInregistrat un evident regres at influentei grecesti in Turcia europeana63. La mentinereain continuare a acestei influence era interesat in chip direct si In primul rand insusi clerulgrecesc din Turcia am vazut cum a reactionat acesta la incercarile, pentru momentInca necoordonate, ale aromanilor de a intemeia scoli proprii. Reactia clerului grecesc afost determinate, Intr-o masura ce nu trebuie subapreciata, si de resentimenteleantiromanesti ale patriarhiilor lovite de secularizarea bunurilor manastiresti dinRomania64; Patriarhia ecumenica afirma, in polemica declansata de secularizare, ca ea ar

fi finantat din veniturile produse de aceste bunuri Intreaga viata culturala din PeninsulaBalcanica, in vreme ce fondul creat de Kogalniceanu urma sä susting numai culturaromaneasca in aceasta zona65. I s-a atribuit ministrului roman si o declaratie menita saevidentieze importanta politica a aromanilor pentru Romania: DacA n-ar fi existat o

57 Nu este lipsit de interes, in aceastA ordine de idei, sA amintim ca, in anul 1853, un ofiter grec,pe nume Tsamis Karatassos, descendent al unei influente familii de probabilA origin aromana, a luat legaturacu ambasadorul austriac, baronul Eder, cu scopul de a castiga sprijinul Vienei pentru o rascoalA a populatieicrestine din Macedonia, de el pl.nuitA, dupA ce, mai inainte, ceruse zadarnic de la regele Otto suma de 120 000

drahme pentru finantarea acestui proiect. Karatassos explica ambasadorului cA mai ales in provincia sa,Macedonia, s-ar gAsi elemente prietenoase fatil de Austria, Intrucat multi negustori originari de acolo s-ar fiasezat in Austria si ar fi legati de Imperiu in multe feluri. Apoi... cA populatia din Macedonia nu ar voi altcevadecAt sit-si elibereze tara inlaturand stApanirea turceascA; ei nu ar don sA devina nisi, greci nici atAt, cAci,de fapt, ei nici nu sunt greci, numai cA, de nu vor gAsi sprijin din partea unei Puteri animate de sentimenteprietenesti fatA de ei, once Incercare de a-i alunga pe turci s-ar sfarsi in cele din urma cu un esec si ar aduce multA

nenorocire peste tarA". Eder a trebuit sA -i reteze sperantele (Eder cAtre Buol, Atena, 16.12.1853, Nr. 49 A: PAXVI, Kt. 19, fol. 505-508). Karatassos s-a lasat ispitit si de gandul de a calatori la Viena (Eder catre Buol,Atena, 23.12.1853, Nr. 50 C, /oc. cit., fol. 517-520). In iulie 1860, el a fost arestat, in octombrie repus in libertate,

pentru a se duce in Italia, unde, in cele din urma, a organizat o colectA in vederea achizitionarii unei sAbii ce urma

sA-i fie ()feria, ca omagiu, lui Garibaldi (Haymerle cAtre Rechberg, Atena, 28.7.1860, Nr. 26; 6.10.1860, Nr. 35;

3.11.1860, Nr. 37: loc. cit., Kt. 21, fol. 208-213, 276-279, 292-295 si Atena, 26.1.1861, Nr. 4: loc. cit., Kt.22, fol. 32-35.

58 Cf. VELICHI, Relations 1866-1879, passim.59 Testa cAtre Beust, Atena, 2.2.1867, Nr. 5 B: PA XVI, Kt. 26, fol. 69-73.60 Publicate de VELICHI, Relations 1866-1879, p. 537-538.61 Op. cit.

62 Vezi in aceasta privinta PUNDEFF.63 Marea majoritate a crestinilor din Turcia nu au nicidecum aspiratia de a fi inglobati in Regatul

grec si de a-si versa sangele pentru a-si schimba stApanul [...] catA vreme scolile grecesti sunt nevoite sa-siinchidA, una dupA alta, porti le din lipsa de mijloace. Pretutindeni influenta greacA este respinsA de actiuneaslava" (Eder cAtre Beust, Atena, 20.11.1869, Nr.46: PA XVI, Kt. 28, 1869, fol. 360-363).

64 GIURESCU, p. 209-224.65 Cf. Papacostea, Documente, p. 81.

48

www.dacoromanica.ro

cauzA romaneascA In Balcani, ar fi trebuit sA fie inventatr66. Grecii i-au mai atribuit luiKogAlniceanu o declaratie:

Fiecare popor are nevoie sA-si Ina Ite gandurile si aspiratiile nationale cAtre unideal. DacA am fi lasat deoparte agitatia macedoneanA, compatriotii nostri s-ar fi pasionatpentru agitatia din Transilvania. Dar relatiile noastre cu Austro-Ungaria ar fi, din aceastApricing, tulburate, lucru pe care trebuie, In imprejurarile actuate, sA-1 evitAm cu oricepret. WA de ce este necesar sl IndreptAm, pentru moment, atentia compatriotilor nostriasupra Macedoniei "67.

Nu a fost indicat nici un martor care sd confirme aceastA declaratie (fAcutAIntr-o anumitA Imprejurare neoficiala"), iar la o cercetare mai atenta, ea apare, cel putinIn aceastA forma, de-a dreptul neverosimila, cAci problema national5 a romanilor dinTransilvania a fAcut farg IndoialA nu mai putinA, ci mai multA valvA decat toatecomitetele aromanesti din Bucuresti la un loc, oricat de aprins ar fi fost temperamentulmeridional at aromanilor in comparatie cu cel, mai potolit, at ardelenilor.

Relatiile dintre Bucuresti st PoartA nu erau Inca atat de bune incat sl se poatAcastiga mutt pe cale diplomatia Cele mai bune argumente au prea putin efect asupraturcilor atunci cand ei nu simt, dincolo de aceste argumente, existenta unui guvern hotAratsA le tins piept si sl le rAspundA Mului cu rau", raporta Bucurestiului, in anul 1867,reprezentantul Romaniei la Constantinopol, A. G. Golescu68. Aromanii din Romania nuerau nici chiar ei Insisi atat de siguri de succesul cauzei for pe cat lAsa sA se presupunalimbajul manifestelor: istoricul I. Caragiani isi exprima ironic dorinta de a deveni principeal Macedoniei, iar poetul Gr. H. Grandea se oferea sA-i fie ministru69. Cu toate acestea,ei nu au renuntat la incercarile de a promova cauza compatriotilor for si i-au fAcutnecesara publicitate. Grandea tinea conferinte la Bucuresti" si a intemeiat, in 1868,revista literar-stiintificA ,,Al bina Pindului"71.

3. EVENIMENTELE ANULUI 1878

RAzboiul ruso-turc a dat o grea loviturA scolilor romanesti din Turcia, cAciPatriarhia a folosit de IndatA prilejul oferit de acest conflict pentru a convinge Poarta,deosebit de alergicA acum la orice fel de agitatori, ca InvatAtorii romani ar fi in soldarusilor. Toate scolile existente au fost inchise pe loc si multi InvAtAtori arestati72.

Cei rAmasi In libertate Incercau, prin toate mijloacele, sä convingA guvernul decaracterul inofensiv at activitAtii tor. Ei isi puneau totodatA sperantele in Congresul dela Berlin, dar memoriul adresat reprezentantilor la Constantinopol ai Puterilor participante

66 Declaratia dateazA din 1864, cf. Nacio, p. 9.67 Nicolddes Cl., p. 175.68 Cf. lorga, Correspondance, Nr. 62, p. 24 urn.69 Grandea cittre Caragiani, Bucuresti, august 1865, In: Cornea-Piru, vol. 1, p. 170 urm.70 Op. cit., p. 172.71 Cf. Hangiu, vol. 1, p. 297 urm.72 Bratter, p. 61.

49

www.dacoromanica.ro

la congres nu a avut nici cel mai mic rezultat73.Pans la urma, tot turcii au fost singurii gata sä priveasca cu intelegere

argumentele aromanilor, potrivit carora interesele for nationale, departe de a fi IndreptateImpotriva Turciei, coincideau cu interesele politice ale Imperiului. tnclinarea Turciei dea folosi in beneficiu propriu adversitatile dintre nationalitatile din cuprinsul ei, pe de oparte, revoltele grecesti din zona Olimpului si a Macedoniei de apus, care provocasera,in primele luni ale anului, multe griji guvernului74, pe de alta, au contribuit la emitereadecretului din 12 septembrie 1878, prin care marele vizir Savfet-Pasa ordona autoritatilordin recent reorganizatele vilaiete Selanik, Manastir si Yanya sa acorde protectiearomanilor, recunoscind astfel, pentru prima data, existenta for ca grup etnic75.

Aceasta nu insemna, fireste, ca de acum inainte autoritatile turcesti nu aveausa mai puns nici un fel de piedici miscarii aromanesti. Asa cum vom vedea, asa cevas-a mai Intamplat nu o singura data, caci sefii fiecarui vilaiet nu dadeau Intotdeaunaascultare intocmai dispozitiilor venite de la Constantinopol si stiau sa foloseasca ininteres propriu tensiunile existence intre demnitarii din capitals.

Pentru moment MA acest decret a Insemnat un mare pas inainte. Chiar in acelasian a fost redeschisa ;.coala romaneasca din Numphaion. Au mai fost intemeiate not scoli:la Perlepe, unde, alaturi de bulgari, turci si albanezi, traia si un grup de populatiearomaneasca, divizat in doua fractiuni, George Magiari a pus la dispozitie un local descoala si a preluat asupra sa Intretinerea acesteia pentru urmatorii Base ani76.

Si in Manastir aveau sa dea acum roade initiativele de odinioara ale lui

73 Memoriul nu se gaseste nici in rapoartele de la Constantinopol, nici intre petitiile adresate

Congresului, care au fost adunate in H.H.St.A., PA III Preussen, Kt. 115. Suntem insa informati asupra tendintelor

sale generale: se cere In primul rand Puterilor Inrudite prin origin, de «ginte neolatina», Franta si Italia,

in al doilea rand tuturor guvernelcr reprezentate la Congres, a se tins seams de macedoromani atunci cand se

va decide noua organizare a lumii si ca acestia sA fie aparati de absorbirea nationalitAtii for de catre elementul

grecesc si slay" (Mont long cAtre Haymerle, Salonic, 1.6.1880, Nr. 70: PA XXXVIII, Kt. 235). De altfel, nu

era pentru prima data ca Italia se implica in cauza aromanilor. Cu un an mai inainte, secretarul de legatie roman

de la Roma, Obedenaru, avusese un schimb de pareri cu omul politic italian L.A. Melegari, caruia ii propusese,

dupa ce-i analizase situatia aromanilor, sa faca din Epir un mic scat rival cu Grecia si pus in dependents de

Italia" (Raportul lui Obedenaru, Roma, 10/22.9.1877, in: Iorga, Correspondance, Nr. 527, p. 236 urm.).

74 Vezi in aceasta privinta documentele editate de Kophos.

75 Sublima Poarta a fost informaa ca romanii doreau sa se instruiasca in propria for limbs si sa

Infiinteze scoli, dar clerul grec, orbit de ideile sale de intransigents, incite autoritatile locale sa faca greutati

institutorilor romani si chiar sa-i persecute. Avand In vedere cA, in Imperiu, nimeni nu are dreptul sa se

impotriveasca liberului exercitiu al instruirii scolare si al cultului, veti binevoi sa-i invitati pe functionarii

civili aflati sub ordinele voastre sa se abtina de la once fel de presiune asupra locuitorilor si sa nu se

impotriveasca faro temei exercitarii cultului si instruirii. Dimpotriva, veti acorda ajutor si ocrotire institutorilor

romani, on de cate on vor avea nevoie", cf. Bratter, p. 63; Documente diplomatice 1905, p. XV. Berlescu, p. 41,

afirma ca M. Kogalniceanu a fost acela care a izbutit sa °Nina de la Savfet-Pala acest decret, dar, in

documentele care s-au pAstrat de la omul politic roman, nu exists nici un indiciu in acest sens, cf. Kogalniceanu,

Documente. Dupa TOVARU, p. 27, mai curand Ion Bratianu nu este strAin de emiterea decretului.

76 Cordescu, p. 142.

50

www.dacoromanica.ro

D. Atanasescu. Ca director al noii scoli a fost numit N. Popilian7. Pentru Margarita fostcreat postul de inspector general al scolilor romanesti din Peninsula Balcanice8.

Aceasta evolutie a starnit neliniste in randurile grecilor, carora nici Congresulde la Berlin nu le daduse satisfactia asteptata si care se temeau cd extinderea teritorialaa statului for catre nord, la care nazuiau, avea sä fie impiedicata de progresele miscariinationale aromanesti in zona. Consulul grec de la Selanik, Batikiotes, preciza intr-unraport adresat sefului sau, Theodoros Deligiannes, un adept al marii idei" grecesti, tacticape care trebuia sä o urmeze reprezentantii partidei grecesti diplomatia, clerul siinvatatorii:

... trebuie sa fim atenti si sa sprijinim introducerea si raspandirea limbiigrecesti in targurile si in randurile pastorilor transhumanti aromani. Dar, inainte de toate,trebuie depusa toata energia pentru ca atat comitetele din Romania, cat si oamenii politiciromani sa fie convinsi ca in Macedonia nu exists nici un roman in sensul strict alcuvantului si ca incorporarea elinovlahilor din Macedonia in statul roman nu este numaifizic imposibila, ci si irealizabila, deoarece acesti elinovlahi sunt legati in chip inseparabilde elenismul pe care ei ii reprezinta in Macedonia, unde se apara cu indarjire impotrivaatacurilor bulgare, ca, in consecinta... orice stradanie romaneasca indreptata impotrivaelenismului nu este de folos decat bulgarilor si nimanui altcuiva. In legatura cu aceasta,este semnificativ faptul ea apostolii romanismului nu gasesc ca ar fi sub demnitatea for säfaca cauza comung cu bulgarii si sa combata elenismul"79.

Yn sprijinul celei din urma afirmatii nu este adusa nici un fel de dovada. Nicinota nu ne sunt cunoscute asemenea dovezi, caci trecerile izolate ale unor aromani laexarhat nu pot fi calificate astfel. Eforturile depuse de greci, pe de o parte, pentru a-sidezvolta un sistem de propaganda in mediul aromanesc, pe de alta parte, pentru a-iconvinge pe oamenii politici din Bucuresti de lucruri care, departe de a fi evidente, eraumai curand interpretari decat realitati, aceste eforturi n-au avut mai mult succes decatstradaniile consacrate de apostolii romanismului cauzei incurajarii si cultivdrii constiinteinationale la aromani.

77 Op. cit., p. 46 unn.78TOVARU, p. 28.

Salonic, 24,10/5.11.1878, in: Kophos, Nr. 84, p. 166-167.

51

79

www.dacoromanica.ro

IV. POLITICA BISERICEASCA $1 SCOLARAROMANEASCA IN TURCIA DE LA 1879 LA 1898

Faza urmAtoare din evolutia chestiunii aromanesti a fost, mai mult decal oricarealta, marcatA de personalitatea unui singur protagonist, anume a lui Apostol Margarit,devenit, la apogeul carierei sale, autocratul cu puteri nelimitate In toate chestiunile deinteres national ale aromanilor. Sub conducerea sa, aromanii, insufietiti de sentimentenationale, nu mai luptau acum doar pentru extinderea retelei de scoli proprii, ci si pentruautonomie bisericeascA; ei Isi dadeau totodatA seama in mAsura sporitA de toateimplicatiile situatiei politice din Balcani si Europa pentru ei si erau constienti de propriafor importantA pentru relatiile interstatale dintre Turcia, Romania si Grecia.

Margarit a lAsat in seama corpului didactic al scolilor romanesti sarcinacontinuArii micului razboi Impotriva partidei grecesti in localitAtile aromanesti, asadarpropaganda propriu-zisA, in vreme ce el Insusi, Insotit de statul sAu major (din care fAceauparte fiul si ginerele sAu) si-a deplasat centrul de greutate al activitAtii pe terenuldiplomatic, la Constantinopol, ca si pe mai alunecosul teren al politicii interne romanesti,la Bucuresti, unde politicienii au Inteles repede ca problema aromaneascA putea sa devinAo arms eficace in luptele de partidl.

Vom examina mai Intai, in cele ce urmeazA, efectele hotArarilor adoptate deCongresul de la Berlin asupra evolutiei chestiunii aromanesti, pentru a ne ocupa apoi deprincipalul aspect al acesteia in faza studiatA aici, adicA de eforturile depuse de aromanipentru obtinerea autonomiei bisericesti. In sfarsit, vom urmari dezvoltarea in continuarea retelei scolare si dificultAtile pe care aceasta le-a intampinat.

1. CONSECINTELE CONGRESULUI DE LA BERLIN

DatoritA participArii sale cu succes la rAzboiul ruso-turc din Peninsula BalcanicA,Romania se bucura acum de consideratie si de independenta dobanditA cu unele sacrificii.

1 PINETTA, p. 18 urn.

53

www.dacoromanica.ro

Hotararile Congresului de la Berlin nu-i dadusera depling satisfactie, dar constiinta einationals fusese totysi intarita, astfel incat ea putea acum sd se ocupe, in mai maremasura, de soarta congenerilor de la sud de Dunare. Desigur, numai examinarea lipsitade idei preconcepute a documentelor pans acum inaccesibile din arhiva Ministerului deExterne de la Bucuresti ne va permite sd cunoastem mobilurile reale ale angajariipoliticienilor din Bucuresti in desfAsurarile din Macedonia, pe care sentimentul fornational o explica numai in parte.

Inainte de toate, in anul 1879 i s-a dat Comitetului Macedo-Roman de panA atuncio noun organizare, mai reprezentativd, in forma unei Societati de CulturaMacedorotnana, ale carei Statute2 fusesera redactate din 1878 tot prin grija lui Margarit.Adunarea de constituire a avut loc la 23 septembrie, sub presedintia mitropolitului romanCalinic sj 1-a desemnat drept secretar pe V. A. Urechia. La 30 septembrie au fost adoptatedefinitiv Statute le si a fost ales un prezidiu format din 35 de membri (printre careMitropolitul, printii Dimitrie si Ion Ghica, trimisul roman la Constantinopol, D. Bratianu,politicienii C. A. Rosetti, I. Campineanu, Gh. Chitu, N. lonescu, Chr. Tell, M. Ghermani3,Dr. Kalinderu, D. A. Sturdza, T. Maiorescu, scriitorii Vasile Alecsandri si I. Caragiani, casi mai multi aromani instariti). S-a hotarat sä fie pose in primal plan al atentielurmatoarele cinci objective: 1. Recunoasterea SocietAtii ca persoana juridica.2. Intemeierea unei episcopii aromanesti in legatura cu biserica autocefala a Romaniei.3. infiintarea unui internat pentru bursieri din Turcia. 4. Obtinerea unei subventii dinpartea Ministerului de Interne pentru publicatiile Societatii. 5. Sprijin din partea Bisericiipentru propaganda si atragerea de noi membri4.

Fapt semnificativ, ambasada austriaca din Constantinopol a aflat foarte repedede aceastd actiune si anume prin Patriarhia ecumenica, potri v it careia, insA, nu trebuiasa se vada in aceasta agitatie nici un pericol serios", chiar daca puteau tots decurgadintr-insa anumite probleme noi, intrucat macedovlahii au fost pans acum cei maicredinciosi adepti si apAratori ai Bisericii grecesti sj ai nAzuintelor grecesti ingenere"(!)5.

Dimitrie Bratianu, fratele primului-ministru, a publicat in ziare un apel la donatiisi a dezvoltat un plan minutios de finantare a propagandei cu sume provenind atat dinbugetul statului, cat si din contributiile judetelor si comunelor; el insusi a oferit in acestscop 1 000 lei6.

Trimisul Austro-Ungariei la Bucuresti, contele Hoyos, a purtat convorbiri asupranoii evolutii si cu colegul sau turc, Siileyman Sabit Bey, care socotea Societatea de culturadrept un paravan pentru activitati politice, astfel Meat Hoyos insusi a trebuit sa se intrebedaca nu cumva raspandirea unor asemenea idei nu avea sa afecteze sfera de interese a

2 a. Leonte-Missail-Puppa, p. 71-73.3 Acest bancher gi, mai tarziu, mini stru de Finante al Romartiei (cf. Dumba Constantin, p. 60), era,

ce-i drept, descendentul unei familii aromanesti, a luat InsA partea grecilor in disputa aparutA intre greciroman din pricina moltenirii bogatului aromin Musicu, in 1:::, cf. Gherasi, passim. Cu toate acestea, el a rarnasIn prezidiul SocietAtii de CulturA Macedoromane.

4 Vezi TOPA, passim; TOVARU, p. 29-31.5 Kosjek cAtre Haymerle, Constantinopol, 4.11.1879, Nr. 96 D: PA XII, Kt. 135, fol. 251-252.6 Hoyos eltre Haymerle, Bucuresti, 22.11.1879, Nr. 233: PA XVIII, Kt. 13, fol. 324 -327.

54

sd

si

www.dacoromanica.ro

Austro-Ungariei "7.Dar si conservatorii romani erau mai curand sceptici si socoteau intreprinderea

drept o reverie, ba incA una costisitoare"8. Ministrul de Exteme, Vasile Boerescu, declaraca el nu va tolera o alts politica, paraleld cu aceea a guvemului "9, dar a trebuit sa cedezetotusi la stAruintele colegilor sail de partid foarte curand, indatd ce Camera, Ia 14 aprilie1880, a aprobat cu 62 voturi contra 1 legea privind recunoasterea SocietAtii ca persoandjuridical°.

In martie 1880 a aparut primul numar al revistei Fratilia intru dreptate", organde press al SocietAtii, care va fi difuzat in Turcia. Revista, tiparitd in aromand si greaca,a dainuit, ce-i drept, numai un an". V. A. Urechia aduna contributii de la personal itAtiale vietii culturale din card si din strAinatate pentru un Album macedoroman", aparutin octombrie; era un volum splendid executat, incluzand contributii de la 173 decolaboratori (printre care Enrico Croce, T. G. Djuvara, B. P. Hasdeu, V. Hugo, J. U. Jarnik12,E. Lime, Veronica Micle, Fr. Miklosich, Fr. Mistral, Al. Odobescu, A. D. Xenopol)13.

Bugetul scolilor romanesti din Turcia a fost ridicat, pentru anul scolar 1879-1880, la suma de 40 000 lei, din care InsA 3 440 lei nu au fost cheltuitilk

Yn primavara lui 1879, Boerescu I i realizase vechiul sAu plan de intemeiere aunei reprezentante diplomatice a Romaniei la Atena, dar noul trimis, G. Esarcu, a sosit lapost abia un an mai tarziu si si-a prezentat scrisorile de acreditare Ia 4 martie15, candatmosfera in capitala Greciei era oarecum incinsa din pricina declansArii propagandeiromanesti. Regele George I trisusi s-a arAtat destul de nemultmmit de atitudineaBucurestiului in aceasta problema16, mai cu seams de la deschiderea, in 1879, a anuiconsulat al Romaniei Ia Selanilc, consulat a cdrui activitate irita profund partida greceascA.Cavalerul von Montlong raporta atunci de la Selanik:

Grecii sunt maniosi din pricina aparitiei unui agent official roman. Ei it invinuiescca ar intretine stranse legaturi cu consulul general rus, ca ar Intreprinde redesteptareasentimentului national romanesc la cutovlahii elenizati de .,ecole, ca ar organiza in acestscop frecvente adunari si ca ar trimite agenti in provincie. AceastA agitatie, puss la calein comun de partea rusa si romans socotesc grecii ar avea drept scop sA stingd cudesavarsire orice licarire de viata a elementului grecesc din Macedonia si sa-i

7 Hoyos catre Haymerle, Bucuresti, 2.12.1879, Nr. 241: /oc. cit., fol. 333-341.8 Montlong cite Haymerle, Salonic, 15.6.1880: PA XXXVIII, Kt. 235.9 Hoyos cAtre Haymerle, Bucuresti, 3.3.1880, Nr. 27 E: PA XVIII, Kt. 14, fol. 73-78.10 Hoyos cite Haymerle, Bucuresti, 15.4.1880, Nr. 46 B: loc. cit., fol. 238-241.11 DIAMANDI ST., p. 98.12 Acest romanist ceh (1848-1923), care s-a ocupat in chip special de literatura folcloricA, avea un

interes foarte viu pentru aromani (cf. scrisoarea lui Ispirescu cAtre Jarnik din anul 1881 in: Ionescu-Niscov, Nr.37 si 38).

13 Cf. Album. Vezi despre acesta unele contributii $i facsimile In NAMR 1, 1965. V. Boerescua reusit sA Impiedice colaborarea subordonatilor sal la acest Album, nu a izbutit insA sl intreprindA nimicimpotriva titlului, care i se pArea inoportun (Hoyos cAtre Haymerle, Bucuresti, 21.4.1880, Nr. 52 D: PA XVIII,Kt. 14, fol. 255-256).

14 Cf. Cordescu, p. 25.15 Vezi VELICHI, Relations 1879-1911, p. 511; VELICHI, tnfiintarea, p. 334.16 Wacken cAtre Haymerle, Atena, 6.3.1880, Nr. 10 C: PA XVI, Kt. 35, fol. 51-52.

55

si

www.dacoromanica.ro

incredinteze pe bulgari si pe vlahi laolalta panslavismului"17.Ziarele grecesti din Turcia, tragand clopotul de alarms, invocau prietenia

traditionala dintre aromani si greci, in vreme ce publicatiile rusofile luau parteaaromanilor18. Se pare ca a existat intr-adevar atunci un soi de unitate de actiune intrepartile bulgara si romaneasca. Mont long raporta a Rusia ar fi numit ca viceconsul laManastu pe un roman cu numele de Neagu, care functionase pans atunci la consulatulrus din Bucuresti, iar consulul roman de la Selanik, De Linche, ar fi afirmat a Neagu ardispune de ordinul expres de a sustine cauza aromanilor19.

Comportarea consulului roman nu era, in nici un caz, de natura sa conducd laIntarirea legaturii prietenesti cu grecii. Acestia s-au simtit deosebit de jigniti cand a fostMut cunoscut continutul primului sau raport catre Bucuresti. Consul ul ar fi afirmat inacesta, intre al tele, ca In Selanik nu ar exista greci deloc20. Ziarele grecesti au pornit deIndatA o campanie de press anti romaneasca, iar aromanii grecofili faceau declaratii delealitate fats de elenism21. La Selanik, Montlong era nevoit sa constate cu deplinaobiectivitate /.../ ca aceasta furtuna romaneasca intr-un pahar cu apa i-a afectat totusifoarte rau pe greci si Patriarhul ecumenic din Constantinopol a inceput sa punA la cale oadevarata cruciada impotriva propagandei macedoromane"22. Se pune intrebarea dacaera necesara toatd aceasta stare de neliniste, in cazul in care ar fi existat intr-adevar numai100 000 de aromani, asa cuni sustinuse partea greaca23.

Cu toate ca intretineau bune relatii cu reprezentantii Rusiei in Turcia, romaniis-au straduit sa castige si simpatia Austro-Ungariei. Inca din decembrie 1879,reprezentantul roman la Constantinopol isi exprimase intentia de a intreprinde demersurila Viena pentru ca functionarii consulari austro-ungari sa preia protectia aromanilor dintoate zonele in care nu exista un consul roman in functie. Hoyos a fost informat despreacest lucru, a trebuit Insa sa raporteze la Viena ca ambasada rusa de la Constantinopol este,in primul rand, cea care cauta sa dea importanta elementului valah din Epir si Tesalia"24.Si lui De Linche, la Selanik, ii facea placere sa-si exprime, in conversatii particulare,prietenia pentru Austro-Ungaria25.

Pentru moment Insa aceste activitati, initiate de Bucuresti, nu s-au bucurat deprea mult succes sau chiar dimpotriva, cel putin in privinta Incercarilor de a innoda olegatura mai stransa cu Austro-Ungaria si a realiza o protejare mai eficace a aromanilorinsufletiti de sentimente nationale. In paralel, Margarit a pornit, din proprie initiativa,o actiune cu consecinte asupra tratativelor greco-turcesti privitoare la granite, in curs de

17 Montlong cAtre Haymerle, Salonic, 7.12.1879: PA XXXVIII, Kt. 230.18 Montlong cAtre Haymerle, Salonic, 17.12.1879: loc. cit.19 Montlong cite Haymerle, Salonic, 18.1.1880: /oc.cit., Kt. 235.20 Wacken cAtre Haymerle, Atena, 6.3.1880, Nr. 10 C: PA XVI, Kt. 35, fol. 51-52 si Montlong

cAtre Haymerle, Salonic, 2.2.1880: PA XXXVIII, Kt. 235.21 Montlong cAtre Haymerle, Salonic, 29.3.1880: /oc. cit.22 Montlong cAtre Haymerle, Salonic, 15.6.1880: /oc. cit.23 Montlong cAtre Haymerle, Salonic, 17.12.1879: loc. cit., Kt. 230.24 Hoyos cAtre Haymerle, Bucure§ti, 28.1.1880, Nr. 12 A: PA XVIII Kt. 14, fol. 11-14 si

instructiuni cAtre Hoyos, Viena, 8.1.1880: /oc. cit., Kt. 13, Weisungen 1880, fol. 2-7.25 Crenneville cAtre Haymerle, Salonic, 4.4.1881: PA XXXVIII, Kt. 239.

56

www.dacoromanica.ro

desfasurare la Constantinopol.La Berlin, Grecia pretinsese o extindere teritoriala nu lipsita de importanta in

Epir si Tesalia, dar Andrassy Isi exprimase char de atunci indoiala ca aceste teritorii arputea fi dobandite in fapt astfel decat prin razboi. La inceput au fost purtate tratative maiInt:1i la Prebeza, apoi la Constantinopol (august 1879 martie 1880). Dar cedarea Tesalieisi a unor parti din Epir cave Grecia era, fireste, ultimul lucru pe care it doreau aromaniiinsufletiti de sentimente nationale. Existau si motive economice care le determinauatitudinea, caci o asemenea granita ar fi despartit satele din muntii Pind si Gramoslocuite vara de aromani, de locurile for de iernat din campiaTesaliei si din zona de coastsa Marii Ionice un argument pe care turcii si 1-au insusit bucuros26.

Margarit a redactat un memorandum, a strans, Impreuna cu I. Caragiani si alticativa invatatori din localitatile in cauza, semnaturi impotriva cedarii acestor teritoriinsi I -a prezentat, la 8 iunie 1881, reprezentantilor Puterilor la Constantionopol28. Dar acestmemoriu, at carui text nu ne este cunoscut, s-a bucurat de tot atat de putina audienta catsi o nota de protest transmisa ceva mai tarziu, semnata de case delegati ai populatieiaromanesti din Macedonia, Tesalia si Epir29.

Era acum prea tarziu, se cazuse de acord asupra granitei pe raurile Arachthos siPeneios care impartea in doua regiunea din Pind locuita numai de aromani. Austriacontribuise la aceasta decizie cu grave consecinte, fail sä is in considerare defel pearomani, deoarece ea era preocupatA Inainte de toate de incheierea cat mai grabnica atratativelor39. In regiunea sudica a Pindului, influenta greacA era desigur predominantaInca de mai Inainte; nu exista acolo nici o scoala romaneasca, iar cei care traiau inlocalitatile respective erau, probabil, In general, de acord cu cedarea. Dar aceasta deciziea insemnat o grea lovitura data miscArii nationale aromanesti, cad a fost atunci pierdutabaza teritoriala a viitoarei actiuni autonomiste (In sensul crearii unui canton autonomaromanesc in Albania).

26 a. Margarit, Refutation, p. 30: PASSADIS, p. 93. Despre tratativele referitoare la frontiere,vezi MARCOPOULOS, passim.

27 Dupl Stephanopoli, p. 14 urm., Memorandumul a fost redactat de ambasada noninfi. Din arhivalui D. A. Sturdza reiese totusi cA reprezentanta romanit la Constantinopol ar fi avut instructiunea express dea se abtine de la once fel de activitAti care ar fi putut sA intarzie incheierea tratativelor. Margarit nu ar fi respectataceastl indicatie, procedAnd din proprie initiativA astfel (Insemnitri nedatate si nesemnate In: BibliotecaAcademiei Romfine (mai departe: BAR), Arhiva D. A. Sturdza, III, Ms. 1).

28 DIAMANDI ST., p. 336, 344; PINETTA, p. 10 urm.

29 A fost ficutA in ea propunerea ca mAcar kazaua Trikala, locuitA de vlahii pindeni" si undenumerosii mohamedani din cAmpia tesalicA ar fi putut sit-si gAseascA o patrie, sA fie lAsatit Turciei. Textulimprimat pe o coals de format in folio se &este ca anexA la: Calice cAtre Haymerle, Btlytikdere, 22.7.1881, Nr.54 D: PA XII, Kt. 139, fol. 152-155. Pep. 2 intAlnim observatia scrisA de mans: Vlahii pindeni sunt majoritarinumeric In anumite localitAti, dar nicidecum in Intreaga kaza Trikala consideratA Ca atare. Zwiedinek".Observatia corespunde neindoielnic realitAtii, totusi granita ar fi putut sA fie trasatA astfel IncAt sA cuprindAteritoriul de locuire pur aromilneascl. Un alt exemplar at Memorandumului ImpreunA cu un Mandat deimputernicire deplinA", de asemenea tipArit si cu originalul corespunzAtor prevAzut cu circa 2 000 de semnaturi,ca si o statisticA tipfiritA In acela.si fel (care atestA existents a 200 000 de aromani In Epirotesalia") se gAsescIn A. St. B., Fond Casa Regall, 46/1881.

30 a. iticrarea lui WISCHALL

57

www.dacoromanica.ro

La randul lor, relatiile greco-fomane nu puteau sä nu se resima de pe urmaacestei decizii; s-a ajuns la tensiuni care insd nu s-au repercutat asupra relatiilorcomerciale31.

2. PROBLEMA BISERICII AROMANESTI INTRE UNIATIE SI AUTONOMIE

Asa cum am mai amintit, Apostol Margarit stabilise, cel tarziu in anul 1870,legdturi personale cu superiorul misionarilor lazaristilor francezi din Manastr, abateleJean Faveyrial. Aceasta congregatie de preoti de mir, fondata la Paris, in 1625, isi reluase,intre 1830 si 1835, activitatea in Orient, dupa ce suferise unele incercdri provocate deRevolutia Francezd si Infiintase acum centre misionare la Manastir si Kavala (aziKaballa), precum si capele la Selanik, Kiikiis (azi Kilkis), Govgolii (azi G'evg'elija) siYenice-Vardar (azi Giannitsa), Indreptandu-si atentia mai Int:Ai asupra bulgarilor32. Darcand miscarea naponald a aromanilor a capdtat consistentd, Faveyrial a inceput sdspere ca va gdsi Inv( ei not clienti pentru ndzuintele sale; nu a avut Insd parte de succes.Dimpotrivd, legal' be lui Margarit cu Faveyrial n-au facut decat sange rdu grecilor sichiar printre aromanii insufletiti de sentimente nationale existau multi care nu voiau sdaudd catusi de putin de 3 unire cu Roma si care s-au ridicat impotriva lui Margarit atuncicand acesta intarit legaturile cu abatele.

Chiar din 1867, cand arhimandritul Averchie si Margarit se straduiau sa deschiddo scoald romaneasca la Kerbene, agentul diplomatic al Romaniei la Constantinopol raportaca aromanii ar fi trecut la catolicism, dacd nu s-ar fi impotrivit mitropolitul Benedict33.A urmat apoi un rastimp de liniste in privinta unirii aromanilor cu biserica Romei, pandce Margarit, in anul 1878, a inchiriat un local pentru nou intemeiata scoald primard dinManasur in complexul de cladiri al lazaristilor. A fost transferat acolo si gimnaziul deschisin 1880. in acelasi an au prins sä circule zvonuri cu referiri concrete la pregatirea uniriibisericesti. De la Selanik, Montlong raporta ca ar fi aflat din surse demne de crezare casecretarul de legatie roman din Roma, Obedenaru, de comun acord cu profesorul Caragianide la Universitatea din Iasi, mentionat in mai multe randuri in cele de mai sus, ar facedemersuri pe rang curia papala in privinta unirii aromanilor si a subordondrii for fatsde administratorul apostolic din Turcia, episcopul bulgar unit de Ktikiis, Nil Izvorov, farda avea, chipurile, vreo imputernicire in acest sens din partea guvernului de la Bucuresti.Superiorul lazaristilor de la Selanik, viitorul episcop Bonetti, a fost rugat de Roma sdfurnizeze informatiile de rigoare, dar, potrivit asigurdrilor date de Montlong, el avea de

31 Cf. in legaturA cu acest lucru LHERITIER, p. 583; VELICHI, Relations 1879-1911, p. 511-519

gi VELICHI, Tnfiintarea, p. 325-339. Velichi nu pomeneste cu nici un cuvant cauzele tensiunilor, dar calificA

inversunatele campanii de presA din ambele tAri prin expresia libertate de presA rAu inteleasA".

32 Cf. HEIMBUCHER, vol. 2, p. 574-586; HISTOIRE UNIVERSELLE DES MISSIONS, vol. 3,

p. 46; PELERIN, passim si, mai ales, KIRIL, Prinos, cu un capitol detaliat aparte despre misiunea catolicA laaromfini, p. 223-240.

33 Cf. Iorga, Correspondance, Nr. 56, p. 22 urm.

58

www.dacoromanica.ro

gand sa is atitudine lmpotriva unei asemenea combinatii, deoarece it considera pe Izvorovun incapabil. Bonetti avea mai degrabA ideea sä instaleze in orasul aromanesc Mecove(care se bucura Intre altele de privilegiul de a alege un arhimandrit propriu, independentde Patriarh) un preot investit de Roma ca $ef suprem peste toate comunitatile aromane$ti34.Bonetti uitase InsA ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ: in Metsobon,partida greceasca era deosebit de puternica $i tocmai acolo era de neconceput existentaunui episcop unit.

din Yanya s-a raportat ca profesorul Caragiani ar fi calatorit in Pind si cAMargarit ar fi vorbit in repetate randuri despre o posibila unire35.

Ca lice a fost in masura sa confirme raportul lui Mont long, invocandu-1 petrimisul apostolic, Monseniorul Vanutelli. Potrivit lui, Curia papala nu ar fi fost favorabilapropunerii de unire a aromanilor cu Roma, deoarece si ea manifesta rezerve fats de Izvorovsi dorea totodata ca actiunea sa fie initiata de o putere catolica. In consecintA,Obedenaru avea sa primeasca numai indicatia ca respectivele comunitati sa i se adresezedirect lui Vanutelli. Acesta i-a aratat din nou lui Calice cA la Roma se acorda totusioarecare importanta chestiunii $i i-a atras atentia asupra faptului ca $i Austro-Ungariaar trebui sa fie interesatA in incurajarea acestor nazuinte. Calice a trebuit sa-i raspunda,in replica, ca o interventie directs nu poate fi luata in considerare, deoarece ea ar fiinterpretata defavorabil de guvernele Greciei $i Turciei36.

Raportul trimis de la Bucuresti cu privire la aceasta problems de contele Hoyosnu era Incurajator. Boerescu dezmintise $tirea despre tratativele de la Roma, iar episcopulcatolic de Bucuresti, Monseniorul Paoli, credea ea totul nu ar fi al tceva decat un paravandestinat sa ascundA actiunile cu scop national ale aromanilor, cad in Turcia catolicismulnu avea, potrivit lui, nici o sansa de succes37. Dar liberalul germanofil si simpatizant alcatolicismului D. A. Sturdza, ministru de Externe din august 1882, isi mai facea iluzii ince prive$te simpatia aromanilor pentru catolicism $i insista asupra interesului pe careAustro-Ungaria ar fi trebuit sa-1 manifeste fall de aceasta Imprejurare pentru ca astfelsa-i fereasca pe aromani de slavism"38. Inaructiunile trimise in 1883 de Kalnoky laBucure$ti aratau (impede ca Viena nu era in nici un caz dispusa sa compromitA viitorulpe spezele prezentului $i sa plateasca pentru sperantele de extindere a catolicismului inacele regiuni pretul reprezentat de adversitatea foarte primejdioasa de astazi din parteaelementului Slav-ortodox"39. Cu atte cuvinte, se dorea ca interesele Romaniei $i aleBulgariei sa fie sprijinite numai in masura in care ele nu intrau in contradictie uncle cualtele.

34 Montlong care Haymerle, Salonic, 28.12.1880, secret: PA XXXVIII, Kt. 235. Raportul poartA,pe prima paginl, insemnarea: Obedenaru este un intrigant"; cf. gi KIRIL, Prinos, p. 227.

35 Berzencovich catre Haymerle, Ianina, 25.1.1881, secret: loc. cit., Kt. 238.36 Calice cAtre Haymerle, Constantinopol, 11.1.1881, Nr. 3D: PA XII, Kt. 139, fol. 27-30; cf. si

KIRIL, Prinos, p. 227 urm.37 Hoyos cAtre Haymerle, Bucuresti, 16.2.1881, Nr. 14 D: PA XVIII, Kt. 15, fol. 40-43.38 Scrisoarea baronului Mayr cAtre Kalnoky, Bucuresti, 4.10.1882. Extras loc. cit., Kt. 16, Varia,

fol. 8.

60-61.39 Kalnoky cAtre Salzberg, Viena, 23.8.1883, strict confidential; loc. cit., Ki 17, Weisungen, fol.

59

Si

www.dacoromanica.ro

Cu toate acestea in Macedonia se raspandise zvonul ca in spatele misiunii catolicear sta Austro-Ungaria. Probabil cA insusi Margarit a contribuit la aceasta, din dorinta dea-si asigura sprijinul unui reprezentant austriac, cum a mai procedat cel putin o date°,dar asemenea afirmatii nu erau tocmai potrivite pentru a-i aduce simpatia reala a consuliloraustrieci, chiar dacA ele puteau sA-i intareasca pozitia fata de clerul grecesc siautoritatile turcesti. Asa se face ca, in pofida afirmatiilor contrare venite din parteagreaca si romans, din lectura rapoartelor consulare ale vremii reies frapant atAt tendintacatre obiectivitate a reprezentantilor Austro-Ungariei, cat si scepticismul, daca nu chiarironia, cu care ei privesc miscarea nationals aromaneasca in general.

Si consulul roman la Selanik, De Linche, raporta in 1881 a in spatele actiunilorcatolice s-ar afla Austro-Ungaria41. Dar putinele si neinsemnatele succese (intotdeaunavremelnice) inregistrate de misiunea catolica intre aromani au fost dobandite failcolaborarea reprezentantilor Austro-Ungariei42. in 1883, aproape jumatate din numarullocuitorilor aromani ai comunei Peribolion (arom. Perivoli) impreuna cu preotul DimitrieConstantinescu au recunoscut suprematia Papei, dar numai Constantinescu nu a revenitin sanul bisericii ortodoxe43. In anul 1885 s-au inregistrat alte cazuri individuale de uniatism,intampinate de Franca cu mare simpatie44.

in satul Malovigte din cazaua Manastir, partida nationals dobandisepreponderentA in anul 1886 si pAtrunsese in scoala comunala. and mitropolitul a aflatacest lucru, el a nAvalit insotit de jandarmi in localul scolii, a azvarlit in strada toatecartile si a dispus arestarea invAtAtorului. Multimea indignata s-a napustit asupraepiscopului, cAruia copiii i-au smuls barba. Au fost intreprinse apoi alte cateva arestAri. Injurul arestatilor s-a adunat o multime de oameni care au pomit, impreunA cu ei, in convoispre Manasur pentru a-si exprima protestul in fata valiului. intrucat nici aceasta actiunenu a dus la nici un rezultat, primarul, membrii consiliului comunal, epitropii si eforii scoliiau iscal it o declaratie prin care faceau cunoscut valiului si superiorului lazaristilor elei doresc sA recunoascA drept sef bisericesc suprem pe Papa. Mitropolitul a cedat deindatA in problema scolii, unirea" atingandu-si astfel scopul45.

Grecii presupuneau ca la originea acestor evenimente se gaseste diplomatiaAustro-Ungariei. Nu era poate strains de aceasta presupunere imprejurarea ca siconsulatul austriac din Manastir era gAzduit in clAdirea misiunii lazariste. Reprosand, indecembrie 1887, trimisului austriac, baronul Kosjek, sprijinul pe care Austro-Ungaria 1 -arfi acordat romanilor si catolicilor, ministrul grec de Externe Dragoumes spunea ,,... eaguvemul grec lucreazA cu toate mijloacele de care di spune pentru a realiza o mai stransaapropiere a grecilor de albanezii (tosci) care Iocuiesc in Albania de sud si Macedonia osarcinA care ar avea pentru viitorul Greciei aceeasi insemnatate ca efortul de a impiedicaextinderea Bulgariei pans la Marea Egee si cA tocmai fatA de aceste stradanii

40 Vezi in aceastA privintA Peyfuss, Propaganda.41 Cf. Djuvara, Missions, p. 53 urm.42 Mai curand francezii s-au interesat de rilspAndirea ideii unirii biserice0 cu Roma, cf. KIRIL,

Prinos, p. 229 urm.43 Djuvara, Missions, p. 54; Nenitescu, p. 250.44 KIRIL, Prinos, p. 231.45 Papacostea-Goga, p. 66-70, PAPADOPOULOS, p. 148 urm.

60

www.dacoromanica.ro

conducatorul consulatului general chezaro-craiesc de la Janina si consulul chezaro-craiescde la Manastir se comports ostil, Intrucat ei, in once privinta, dar in special in relatiile forsociale, ignora cu desavarsire elementul grecesc si albanez si avantajeaza in paguba forcelelalte elemente nationale care tulbura procesul de amalgamare greco-albaneza".

Dragoumes a ramas dator cu dovezile in sprijinul afirmatiilor sale. Nu era pentruprima data cand asemenea reprosuri ii erau adresate lui Kosjek. El nu le consideraintemeiate, subliniind, fireste, in raportul sau, cat de importanta ar fi fost pentru relatiilecomerciale dintre cele doua state inlaturarea neincrederii dintre Atena si Viena. Elpresupunea ca nici Kalnoky nu va vedea In mai stransa legatura populatia greceascasi cea albaneza si in intarirea acestor doua elemente nici un dezavantaj pentru monarhie"si ruga sä se dea instructiuni corespunzatoare consulatelor46. Era oare Kosjek atat denaiv Incat sa creada ca. Grecia va ingadui vreodata o consolidare a elementului albanez?Consolidati puteau sa fie aici numai grecii, pe seama albanezilor. Nu este lipsit de interesfaptul ca Dragoumes a Mut, cateva zile mai tarziu, aceleasi reprosuri consulatului rusescde la Selanik47. Si legaturile greco-romane erau mai curand incordate din pricina miscariinationale aromanesti48.

Atunci cand, in februarie 1888, Nikolaus Dumba, deputat in parlamentul vienez,de origine aromana49, a vizitat Atena si a fost primit in audientA de regele George, acestaa formulat din nou, in cursul convorbirii, reprosuri la adresa Austro-Ungariei50. intr-uninterviu acordat ziarului Akropolis", Dumba a pledat in favoarea apropierii dintre celedoua tari51; el a primit si o delegatie de studenti macedoneni, carora le recomanda intermeni moderati perseverenta In activarea sentimentului national"52.

Un deceniu mai tarziu, intr-un interviu53, Dumba a declarat ca el este mandrude apartenenta sa etnica cutovlaha" si ca grecii sunt aceia care poarta vina neintelegeriiexistente intre ei si rom'ani, deoarece nu sunt suficient de tolerantim. Dar acest politicianliberal era desigur, in primul rand, un austriac, determinat de calitatea sa de mare proprietarfunciar In Romania, pe de o parte, de legaturile sale religioase cu lumea greaca, pe de alta,sa Incerce a se impaca bine cu ambele tabere55.

46 Kosjek clitre Kalnoky, Atena, 11.12.1887, Nr. 51 A strict confidential: PA XVI, Kt. 40, fol. 374

383.

47 Kosjek cAtre Kalnoky, Atena, 29.1.1 t.:.:, Nr. 5 B: /oc. cit., Kt. 41, fol. 48-51.

48 Kosjek cAtre Kalnoky, Atena, 13.11.1887, Nr. 46 B ;i 4.12.1887, Nr. 49 B; toc. cit., fol. 33 I

332 ;i 366-369.49 Despre Dumba vezi KONECNY, passim.

50 Kosjek cAtre Kalnoky, Atena, 19.2.1888, Nr. 7 B confidential: PA XVI, Kt. 41, fol. 68-73.

51 Kosjek cAtre Kalnoky, Atena, 21.2.1888, Nr. 8: /oc. cit., fol. 80-87.52 Kosjek cAtre Kilnoky, Atena, 26.2.1888, Nr. 9: toc. cit., fol. 88-91.53 Arginteanu, Dumba.54 De altfel, Dumba a sustinut pe studentii roman din Viena si a fost membru de onoare al societAtii

Romania JunA", cf. MOISIL, p. 55 urm. $i sotia varului sau Michael Theodor, Mathilde Dumba, niscutAGhermani, sustinea aceastA asociatie, cf. MOISESCU, p. 76. Nu este lipsit de interes nici faptul di Dumba

avea in biblioteca sa opera lui WEI9AND, Aromunen, cf. Dumba, Bibliothek, Nr. 167.

55 Cf. Dumba Nikolaus, p. 6-8.

61

www.dacoromanica.ro

La randul sdu, consulul general grec din Seldnik, DOkos, raporta la Atena caaromanii ar fi sprijiniti de colegul sdu austriac, contele Viscovich. Comentariul acestuiape marginea stirii a fost laconic: Evident, grecii sunt inzestrati cu o fantezie foartebogata"56.

Viena nu a intarziat sA-si precizeze pozitia in aceastA problems: Noirecunoastem deplin eforturile cabinetului Trikoupis de a evita complicatiile externe si dea favoriza consolidarea regatului prin reforme adecvate in domeniul administratiei interne,nu putem insa sa nu constatam in acelasi timp ca agitatia care tinde sa dea extinderiielenismului in provinciile turcesti invecinate Greciei scopuri iredentiste este statornicsprijinita de comitetele secrete din regat ca si de Atena insasi"57.

in ce-1 priveste, Margaritincerca sa joace pe mai multe planuri. Pe de o parte, elmiza pe Austro-Ungaria al carei interes fats de albanezi si a carei protectie religioasaasupra ghegilor catolici58 ii erau, desigur, bine cunoscute. Chiar in 1880, el it informa peconsulul Montlong despre ideea sa privitoare la crearea unei Albanii autonome, aliate cuaromanii in lupta impotriva Marii Idei" grecesti si impotriva bulgarilor59. Acelasi plan afost dat publicitatii printr-o proclamatie catre poporul albanez, redactata de el si deabatele Faveyrial si in care grecii erau calificati drept invadatori straini, veniti din Fenicia,iar caracterul numeric majoritar al albanezilor si al aromanilor din Albano-Macedonia"era scos in evidenta60. CA aceste idei au gdsit ecou in Austro-Ungaria o dovedesteproiectul, publicat in 1898, al unei Albano-Macedonii puse sub administratia Austro-Ungariei, in care aromanii urmau sa joace un Thsemnat rol cultural. Autorul acestui plan eraPhilipp Fr. Bresnitz, redactor al publicatiei Corespondenta parlamentard"61.

Pe de alts parte, stradaniile albanezilor in directia emanciparii for nationaleau fost intampinate cu binevoitor interes si la Bucuresti. Presedintele societatii albanezeDrita", intemeiate la Bucuresti in 1884, nu era altul deck V. A. Urechia, editorulAlbumului macedoroman" si, mai tarziu, membru proeminent al asociatiei nationalisteLiga culturald", ale carei activitati vizau Transilvania62. intre hartiile ramase de la D.A. Sturdza se gAsesc cloud memorii (nedatate si nesemnate) privitoare la necesitateaautonomiei Albaniei si a unei aliante albano-aromdnesti63. Ziarul albanez Skipetari",editat la Bucuresti, scria la 19 august 1888: Nu este oare soarta noastra shins legatd decea a romanilor? Nu sunt ei tovardsii nostri de suferinta?"64

Margarit miza insa si pe Franca si Italia65. Am spus mai sus cd atitudinea Frantei

56 Viscovich cAtre Kalnoky, Salonic, 20.3.1888: PA XXXVIII, Kt. 270, Salonic, 1888, fol. 37-42.

57 Instructiune cAtre Kosjek, Viena, 13.4.1888, confidential: PA XVI, Kt. 41, Weisungen, fol. 52-55.

58 Cf. SCHWANDA, passim si SCHANDERL, p. 90 urm.

Montlong cAtre Haymerle, Salonic, 15.6.1880: PA XXXVIII, Kt. 235.

60 PublicatA in Berard, Turquie, p. 264-270.

61 Parlamentarische Korrespondenz", cf. Sydakoff si DJUVARA, Cent projets, p. 431-433.

62 Cf. CURTICAPEANU, p. 209-218.

63 BAR, Arhiva D. A. Sturdza, VI, Acte 129-130.

64 A. St. B., Fond A. Nacio (Drita), MMCMXXXIV/23. Despre relatiile albano-roman vezi:

CIACHIR-MACSUTOVICI si IANCOVICI.

65 Cf. Djuvara, Missions, p. 46, 56 urm.; cf. si KIRIL, Prinos, p. 232 urm., 236 urn.

62

www.dacoromanica.ro

In problema macedoneana era mai curand filogreaca. Aceasta nu exclude interesulunor cercuri catolice pentru extinderea dreptului for de protectorat si asupra Macedoniei.Bonetti voia chiar sa-1 numeasca pe Margarit viceconsul al Frantei la Manastr66.Reprezentantii austrieci in Macedonia aveau si ei impresia ca, spre sfarsitul veacului,Franta ar fi manifestat, in masura considerabila, interes fats de scolile romanesti. Erafrapant faptul ca, in cursul unuia si aceluiasi an, trei francezi (V. Berard, Lamouche siAlfred Berl) au vizitat aceste scoli. Berl pretindea ca ar fi primit insarcinari in acest sensdin partea ministrului francez al Instructiunii67. Lectura cartii lui Berard68 nu nedetermine insa nicidecum sa-i atribuim autorului, asa cum face viceconsulul Kra169, vreosimpatie deosebita pentru miscarea aromaneasca. Ziaristul francez lua in zeflemea camtoate partidele, fait deosebire, cu toate ca totusi pe greci ii pretuia mai mult decat peceilalti. Probabil ea viceconsulul Kral nici macar nu citi se aceasta carte in care Margariteste numit Graeculus", grecotei70.

Dupe ce, in 1898, Margarit si-a pierdut influenta asupra scolilor romanesti, el afost, dupe cum raporta Kral, categoric repudiat de consulatele francez si italian71.

Pentru ca sa incheiem discutarea problemei propagandei catolice intre aromani72,sa-1 mai citam o data pe Bolintineanu, potrivit caruia, chiar din acea vreme o schimbarede confesiune parea cu neputinta de realizat73. Margarit Insa era de parere ca nu trebuielasat neincercat nici un inijloc de scoatere a aromanilor din zona de influenta a cleruluigrecesc74; angajarea sa in favoarea puterilor catolice era numai una din numeroasele salemutari de sah si a ramas mai putin rodnica In rezultate decat eforturile sale in directiacrearii unui episcopat national ortodox pentru aromani.

Asa cum spuneam mai sus, alaturi de intemeierea de scoli romanesti, folosirealimbii materne si in biserica era principala revendicare a miscarii nationale aromanesti.La inceput, au f6st intreprinse incercari in vederea infaptuirii acestui deziderat in una saualta dintre comunele aromanesti, fare a se tinde la crearea, in acelasi Limp, a unei ierarhiinationale proprii bisericesti. Cele dintai dintre ele ne sunt cunoscute din rapoarteleviceconsulului Oculi din Manastir: in anul 1869, circa 150 de familii aromanesti din Perlepese zbateau sa dobandeasca o biserica in care sa poata savarsi liturghia in propria for

Djuvara, Missions, p. 54.67 Borhek catre Goluchowski, Monastir, 29.3.1897: PA XXXVIII, Kt. 389, 1897.

68 Berard, Turquie.69 Vezi Peyfuss, Propaganda: cf. si KIRIL, Prinos, p. 234 urm.

70 Berard, Turquie, p. 250. Si Berard evoca, la p. 291 urm., pretinsaintelegere austro-aromaneasca,it infatisa pe Faveyrial, folosind cuvintele consulului grec de la Manastir, drept agent austriac si creclea caAustro-Ungaria ar vrea sd Infi inteze in regiunea Manastir o Valahie, chipurile, catolica".

71 Kral catre Goluchowski, 20.9.1899: PA XXXVIII, Kt. 390, 1899, fol. 191-194.72 Arhive italiene si franceze ascund in chip sigur materiale care ar putea sa punil intr-o lumina mai

!impede, poate chiar sa face sa apara intr-o cu totul aid lumina, pozilia acestor tari si a Vaticanului inaceasta privinta.

73 Bolintineanu, vol. 2, p. 70.74 Unii aromani cu sentimente nationale sustin si astazi ci trecerea in masa la catolicism, respectiv

unirea bisericeasca facuti la momentul potrivit, ar fi fost mijlocul cel mai sigur de lupta impotrivadeznationalizarii aromanilor care, astazi, nu mai poate fi stay ilia.

63

insa

66

www.dacoromanica.ro

limbA, pentru a nu fi nevoiti sA se subordoneze bulgarilor. Negustorul Naum Magiari,stabilit in Bucuresti, comunica fratelui sAu George, mai sus pomenit, din Perlepe, cA unnumAr de aromani din Bucuresti ar fi gata sA avanseze banii necesari pentru construireaunei biserici dacA fruntasii comunei aromanesti ar accepta sl garanteze Imprumutulprintr-o declaratie scrisA. Documentul cerut a ajuns in cele din urmA la Bucuresti si purta45 de semnAturi. A fost cumpArat un teren pentru suma de 18 000 piastri. InteresantA esteinsa acum reactia autoritAtilor si a clerului: fiind vorba de o manifestare care, Mil sifie conceputA ca una expres antibulgarA, putea totusi sA fie interpretatA ca atare, intrucatpopulatia acelei regiuni era in majoritate bulgarl, fermanul necesar pentru construireabisericii a fost eliberat fara Intarziere, iar valiul Sabri Pasa i-aincurajat pe aromani sA-siclAdeascA biserica. Dar bulgarii, de partea cArora se situa caimacamul, nu IngAduiauinceperea lucrArilor, pretinzand cA terenul In cauz5 ar apartine copiilor orfani bulgari sicA el ar fi fost vandut nelegal. Aromanii, sustinuti chiar si de mitropolitul Parthenios,s-au adresat atunci reprezentantului la Manastir at valiului, lui Ahmed Pasa, care InsA,mituit de bulgari cu 300 napoleoni de aur, a rezolvat conflictul in beneficiul acestora. Desibogatul negustor aroman Vreta a pus la dispozitie atunci, in chip gratuit, unul din terenurilesale pentru construirea bisericii, se pare a i s-au pus in cale alte piedici si ridicarealAcasului nu s-a mai InfAptuit75.

in anul urmAtor, aromanii din Gope§l-au IndepArtat din scoalA, asa cum amamintit mai sus, pe InvAtAtorul grec. Ei au Incercat insa acum sA introducl si in bisericAlimba romans. Preotul grec i-a amenintat cu afurisenia, dar ei nu s-au sinchisit76. Pentruanumite pArti ale liturghiei au fost folosite aromana sau dacoromana77, iar pang la23 decembrie 1890 greaca a fost InlaturatA aproape cu totul din slujba religioasA.Mitropolitul Alexandros al Ahridei si Prespei a adresat comunitAtii aromanesti o scrisoareprin care atrAgea atentia asupra faptului ca ar fi un plcat mare sA to rogi in bisericA inaromana. El i-a reprosat preotului Nicolae Nance abaterea de la jurAmantul prestat cuprilejul hirotonirii sale, anume de a nu intrebuinta niciodatA aromana si i-a pretins sA-irestituie cheile bisericii. Aromanii nu si-au fAcut InsA sange rAu din aceastA pricina, iarun proces intentat for de mitropolit a rAmas Fara rezultatul scontat de acesta78.

Cam la fel s-au petrecut lucrurile si in alte comune. Pre-otii care se arAtau dispusisA IndeplineascA dorintele poporenilor for erau supusi represaliilor din partea ierarhieigrecesti, Inchisi in mAnAstiri, ba chiar, dupA cum s-a pretins, maltratati fizic79.

In unele comune, aromanii au aderat la exarhat, macar pentru o bucatA de vreme.Asa s-a intamplat la Ohri, unde, IncA din 1868, ei luptasera alAturi de bulgari impotrivaepiscopului grec. In 1870, exarhatul le-a permis folosirea aromanei80. Au aderat la exarhat

75 Oculi cAtre Prokesch, Monastir, 23.4.1869, Z. 127/19 si 31.12.1869 Z. 385/62. Ciome in Ka

Monastir, Fasz 47, 1869.

76 Oculi cAtre Prokesch, Monastir, 2.6.1870, Z. 151/16: cioml /oc. cit., Fasz. 48, 1870.

77 Pogatscher cAtre Kalnoky, Monastir, 20.12.1890: PA XXXVM, Kt. 278, Monastir, fol. 114-123.

78 Nenitescu, p. 215 urm.

79 Vezi SAbAreanu, passim.

88 Vezi si Peyfuss, Propaganda.

64

www.dacoromanica.ro

si locuitorii aromani din Resen (arom. Areseani) si Jankovac (arom. Iancoveti). incercarilebulgarilor de a-i castiga de partea for si pe aromanii din Gopeg si Malovigte au esuat. InArgos Orestikon (arom. Hrupiste) a fost construitA in 1888 cea dintaI bisericd romaneascd,recunoscuta formal, Intr-o irade din 1889, drept ulah kilise81. Aromana a Inceput sa fiefolositd in biserica si in Peribolion. In comunele Malov. igte, Abdella, Kato-Bermion siKleisoura, anumite Orli din slujba religioasa (epistola, rugaciunea de obste) erau rostite,in anul 1890, in aromand82. Toate acestea au fost Infaptuite in pofida opozitiei ierarhieigrecesti, care, in 1879, primise de la Patriarhia ecumenicA indicatia express de a colaboracu autoritAtile in vederea combaterii propagandei romanesti83. Istoria parohiei aromanestidin Voskopoje merits sa ne retina atentia, intrucat ea oferA un caz aparte: aici, comuna,cu preotul Cosma Demetrescu in frunte, se desolidarizase de Patriarhie si apelase laprotectia directd a sultanului. Desi popa Cosma a fost Inchis, in 1891, Intr -o managtire,biserica a ramas, pans In 1896, in mainile partidei nationale84.

Trebuie insa sä mai adaugam la toate acestea ca Patriarhia avusese grijd sanu pard prea intolerantd si Ingaduise chiar, la 16 iunie 1889, folosirea aromanei in cazulin care aromanii isi construiesc biserici proprii. Acolo unde aromanii cu sentimentenationale detineau majoritatea in comune, ei nu intelegeau insa si pe buns dreptate

de ce tocmai ei si nu minoritarii erau nevoiti sa -si construiasca o noun biserica85.Era permisa si folosirea cartilor de cult romanesti, dacA ele erau aprobate de Patriarhie.invatatorul D. Atanasescu, amintit de not mai sus, a Intocmit asadar o petitie prin carecerea Portii sa intervind pe langa Patriarhie pentru aprobarea folosirii cartilor de culta caror conformitate cu ortodoxia fusese oricum verificata de Sinodul si MitropolitulRomaniei. Patriarhia nu si-a dat acordul, totusi demersul a avut efect, caci, la 27 iunie1891, sultanul a emis o irade prin care le era recunoscut aromanilor dreptul de a folosi inbisericile for nu numai propria for limbs, ci si cartile de cult romanesti, daca ele erauaprobate de Patriarhia ecumenicA86.

0 reglementare satisfacatoare a problemei limbii nu putea fi realizata, fireste,decat prin crearea unei ierarhii nationale. Ambasada romans din Constantinopol a intratin tratative directe cu Poarta. Ele se desfasurau promitator, cand, ca urmare a uneiindiscretii din partea ministrului roman al Instructiunii publice, Titu Maiorescu, chestiuneaa devenit publica si presa a reactionat Intr -un chip putin magulitor pentru Turcia.Ministrul de Externe roman Al. Lahovari s-a vdzut atunci nevoit sa se retraga indatadin joc" si a Incercat sa Impiedice alegerea unui cetatean al Romaniei ca episcop alaromaniloP. In mai 1891 aromanii din comunele Abdella, Samarina, Kerbene, Numphaion,

81 Lahaille catre Papiniu, Para, 31.3./12.4.1889: BAR Arhiva D. A. Sturdza, XVII (2), Varia 301;

Burada, p. 62, vorbeste de un fermi!.

82 Pogatscher cAtre ICalnolcy, Monastir, 20.12.1890: PA XXXVIII, Kt 278, Monastir, fol. 114-123.

83 Burada, p. 22 urm.

84 Cf. Cordescu, p. 100; Nenitescu, p. 219 urm.

85 LazAr, p. 239.

86 Nenitescu, p. 220.

87 Gotuchowsld cAtre Kalnoky, Bucuresti, 9.2.1891, Nr. 2 B strict confidential: PA XVIII, Kt. 25,

Rapoarte, fol. 33-36.

65

www.dacoromanica.ro

Periepe, Krugevo, Gopeg, Malovigte, Magarevo si Trnovo au adresat Portii petitii cerandcrearea unui episcopat national88.

in numeroase comune s-a ajuns chiar la ciocniri reale intre partidele nationals,pe de o parte si grecofila, pe de alta89, iar in vilaietul Manastir, autoritatile locale s-aulasat convinse de mitropolitul grec sa actioneze Impotriva indicatiei Constantinopoluluisi sa interzica aromanilor cu sentimente nationale intrarea in biserici90.

Premisele crearii unui episcopat national existau, dar Margarit se temea de ocontraactiune ruseasca91. In 1892, delegati ai comunelor aromanesti au trimis din nouo petitie sultanului, cerand permisiunea de a-si alege un sef religios propriu92. Trimisulroman la Constantinopol, M. Mitilineu, nu era chiar atat de inactiv pe cat aveau sa-1 acuzeceva mai tarziu partizanii lui Margarit93. Dar tratativele cu Poarta se desfasurau cudificultate, deoarece nici intre ministrii turci nu exista deplina unitate de vederi in privintamodalitatilor de rezolvare a chestiunii. In martie 1892, se ajunsese la ideea ca problemaar fi fost aproape rezolvata si s-ar fi decis crearea a dour episcopii cu sediile la Manastirsi Yanya, dar banuiala lui Margarit cu privire la opozitia rusilor s-a dovedit indreptatita.In cele din urma sultanul a pretins ea episcopii aromani trebuie investiti de Patriarh. intretimp au sosit la Constantinopol telegrame de protest fats de crearea episcopiiloraromanesti, trimise de aromani grecofili. Cu toate acestea, Patriarhul a cedat partial si aoferit perspectiva infiintarii unui scaun episcopal romanesc la Manastir94.

In 1894, ministrul de Externe conservator Lahovari a insistat pentru accelerarealucrurilor, cad iminentele alegeri din Romania faceau necesara obtinerea unui succescert din partea sa. Margarit respinsese pe candidatul la episcopat propus de delegatiiaromani, anume loan Gheorghiade-Murnu; acesta era c Isatorit si ar fi trebuit sa sedesparta de sotie, dar adevaratul motiv al respingerii lui en. conflictul dintre Margarit sianumiti profesori ai gimnaziului romanesc din Manastir95. Lahovari 1-a amenintat atuncipe Margarit cu destituirea, daca nu va gasi curand un candidat potrivit. Dupa treisaptamani, el 1-a propus drept candidat pe mitropolitul grec de pans atunci al Ahridei siPrespei, Anthumos, care era de origin albano-aromans si fusese numit de romani Antim96.

88 Pogatscher cAtre Kalnoky, Monastir, 31.5.1891: PA XXXVIII, Kt. 282, fol. 13-20.89 La Kleisoura, s-a ajuns, Ia 18 ianuarie, Ia oinclierare, atunci cand vicarul Mitropolitului de Kezriye

a vrut sA -i alunge din bisericA pe cantaretii romAni. Preotul roman Nicola a fost arestat si Inchis mAnAstire,

pang ce a fost pus in libertate in urma unui ordinal Portii. CAnd el si-a reluat Indatoririle cultice, Mitropolitul Siadeptii di au provocat o nouA infruntare cu partida national/tin bisericA. $i in Kerbene un preot cu sentimentenationale copii romAni de scoala au fost al ungati cu forta din bisericA (ioc. cit.). La Peribolion episcopulgrec a fost doborAt la pamant sub lovituri de baston, iar notabilii satului au fost arestati (Lippert cAtre KAlnoky,Monastir, 22.8.1891: loc. cit., fol. 35-38).

90 Loc. cit.

91 Lippert cAtre Kalnoky, Monastir, 8.9.1891: loc. cit., fol. 42-51.92 Textul acestei petitii este publicat partial in Lazar, p. 247-250.93 Vezi PINETTA, p. 25-28; Ionescu Eugen, p. 36.94 Djuvara, Missions, p. 34 urm.95 Vezi mai jos, p. 72.

96 Djuvara, Missions, p. 35; PINETTA, p. 26. Antim se arAtase in repetate rAnduri tolerant fa(11de aromAnii cu sentimente nationals, cf. Kral cAtre Goluchowski, Monastir, 10.12.1898: PA XXXVIII, Kt. 332.

66

5i

www.dacoromanica.ro

Mitilineu a comis insa imprudenta de a face neintarziat public asentimentul acestuia side a intreba comunitatile aromanesti dacd ar fi de acord cu alegerea 1ui97. Nu erau98.Nici guvernul conservator de la Bucuresti nu era; el nu mai era de acord cu aceasta alegeremai ales de la izbucnirea conflictulul in jurul persoanei lui Margarit99, dar in octombrie1895 Partidul Liberal a format la Bucuresti un guvern care-1 avea in frunte ca prim-ministru(si ca ministru de Externe in acelasi timp) pe D. A. Sturdza. Acum se sustinea ca PartidulConservator este cel care poarta vina pentru intarzierea tratativelor, deoarece el ar fi insistatnecontenit pentru instalarea unui roman din Regat pe scaunul episcopal. De altfel, Sturdzaera de parere ca Bucurestiul ar putea exploata cel mai bine situatia facand pe mortur 100.El 1-a rechemat, in februarie, de la Constantinopol pe Mitilineulth.si a trimis in locul luiun diplomat de origin aromand, pe T. G. Djuvara. In luna mai, acesta a remis Portii un noumemoriu in chestiunea episcopatului, in care a sustinut ca viitorul candidat sa fie supus turc.In vara lui 1896, Sturdza a incercat sa dobandeasca pentru proiectul sat' sprijinul luiGoluchowski, dand sa se inteleaga existenta primejdiei ruse102.

La 13 noiembrie, Djuvara putea sa comunice Ia Bucuresti ca sultanul ar fifagAduit sa imbunatateasca situatia aromanilorlm, iar Sturdza sa anunte, dupe scurtasa retragere in pasivitate in aceasta privinta, ca sultanul ar fi de acord cu alegerea unuimitropolit si a ar fi donat zece burse pentru studenti aromanil04.

Potrivit dispozitiei lui Sturdza, Djuvara remisese sefului politiei secrete turcesti100 000 franci our si era indreptatit sa spere cA nici un fel de dificultati nu-i vor maistain cale. La 18 noiembrie, cu prilejul zilei de nastere a lui Djuvara, s-a facut o liturghie,Antim apArand atunci pentru prima data in public. In seara aceleiasi zile, cei patru delegatiai comunitAtilor aromanesti, Gh. Hagi Gogu (Karaferiya), H. Gogiaman (Amavut Belgrat),C. Zega (Filorma) si preotul N. Cornatescu (Krugevo) au semnat un protocol prin carealegeau drept mitropolit primat al aromanilor din Turcia pe Antim105. La 20 noiembrie,delegatia a comunicat acest lucru marelui vizir si a solicitat necesara recunoastere oficiala

97 PINETTA, p. 26.98 Djuvara, Missions, p. 35." Vezi mai jos, p. 74.100 Aehrenthal atm Goluchowski, Bucuresti, 1.4.1896, Nr. 22 B: PA XVIII, Kt. 28, fol. 199-200;

cf. si Episcoeatul, passim.lul PINETTA, p. 28.102 Djuvara, Missions, p. 22 urm. 0 propunere facutA de partea sarbeascl Ia 4 iunie 1896, Ia

Bucuresti, In vederea intreprinderii de demersuri comune, Intrucat in cazul organizarii unui recensAmant atpopulatiei nu exista nici pentru sarbi, nici pentru romani nilfus-tezkere, deoarece ambele popoare nu eraurecunoscute ca millet, a primit din partea lui Sturdza un ritspuns evaziv (copie dupA Memorandumul sarbesc la

BAR, Arhiva D. A. Sturdza, VI, Acte 101; Aehrenthal cAtre Goluchowski, Bucuresti, 15.6.1896, Nr. 39 C: PAXVIII, Kt. 28, fol. 446-453; Kral cAtre Goluchowski, telegramti cifratg, strict confidential Monastir, 12.1.1898:PA XXXVIII, Kt. 389, 1898). tntr-o adres1 cAtre Djuvara, Sturdza sublinia de mai multe on ca Romania tinefoarte mult si fad din aromani un puternic factor de sustinere a Imperiului otoman" si di, din aceasta cauzA,once colaborare cu alte state care -si propun drept tel reforme numai in favoarea anumitor parti ale Imperiului"ar fi imposibill (Sturdza cAtre Djuvara, ciornA, strict secret, Bucuresti, 12/24.6.1896: BAR, Arhiva D. A.Sturdza, VI, Acte 140).

103 Djuyara, Missions, p. 37.1°4 Thum cAtre Goluchowski, Bucuresti, 9.12.1896, Nr. 64 E : PA XVIII, Kt. 28, fol. 694-698.

105 Djuvara, Missions, p. 36 urm.

67

www.dacoromanica.ro

a mitropolitului printr-un berat. Petitia a ajuns impreuna cu respectiva tezkere a mareluivizir Ia Ministerul Justitiei si de acolo la Patriarhie, unde s-a impotmolit106.

La 4 decembrie 1896, Antim avea posibilitatea sä savarseasca nestingheritliturghia, asistat de doi preoti, Intr -o capela" romaneasca improvizata din Pera107. Stireadespre acest eveniment a starnit la Bucuresti un asemenea val de entuziasm, Incat ministrulde Exteme C. Stoicescu s-a grabit sä afirme ca sultanul I-ar fi recunoscut oficial pe Antimca mitropolit. Ca urmare, in Camera a rasunat atunci strigatul Traiasca Sultanul"; afost, dupa spusele lui T. Maiorescu, una din cele mai curioase scene care s-a petrecut InParlamentul nostru"108.

Grecii erau mai putin entuziasmap. Patriarhul a denuntat drept ilegala instalareaunei capele romanesti, iar In fata paraclisului" a avut loc o demonstratie de protestgreceasca. Trimisul grec Maurokordatos avertiza Poarta asupra tulburarilor care ar fi pututsä se produca daca ea ar fi decis altfel decat Patriarhul. in ianuarie, cei patru delegatiaromani au adresat un nou memoriu ministrilor si demnitarilor Palatului si au solicitatIndeplinirea grabnica a formalitatilor birocratice in vederea recunoasterii noului mitropolitcare, Ia ra'ndu-i, a formulat el insusi o cerere in acelasi sens. Margarit 1 -a convins pe Djuvarade bunavointa marelui vizir Halil Rifaat-Pasa, cu care el stabilise bune relatii Inca depe vremea cand acesta era valiu la Manashr1°9.

Statornic interesat in gradul cel mai inalt de chestiunea aromaneasca, regele Carolse temea si acum, ca si mai inainte, de opozitia rusilor. El aprecia drept avantajos faptulca, in intervalul de timp care se scursese de Ia propunerea lui Antim, cei mai Infocatinationalisti dintre preoti II recunoscusera ca mitropolit. intr-o convorbire cu trimisulAerenthal, el i-a dat sa Inteleaga ca Intarirea elementului vlah in Macedonia ar fi infoarte mare masura in interesul Triplei Aliante "t 10, Dar ministrul turc la Bucuresti,Kazim-Bey era in masura sä dezminta comunicarile Mute de Rege In privintaprogresului tratativelor. El accentua ca Poarta n-ar putea Intreprinde nimic Impotrivaopozitiei unei Patriarhii sustinute de Rusia si de Frantal 1 1.

Tensiunile existente Intre Atena si Constantinopol din pricina Cretei au datlucrurilor o noun Intorsatura. La 21 aprilie 1897, Ia cinci zile dupa ce Grecia mobilizase,sultanul a ajuns sä vorbeasca despre proiectul unei not aliante balcanice, iar 14 zile maitarziu, Djuvara isi expunea dorinta de a vedea Incheindu-se o conventie military IntreTurcia si Romania112. Guvernul roman a refuzat InsA sä coreleze problema recunoasterii

106 PINETTA, p. 29.107 Cu o zi Inainte avusese loc un Te Deum, iar liturghia Ins4i fusese sAvargitl, din motive de

sigurantA, cu douA ore mai devreme. Nu s-a produs nici o impotrivire in randurile proprii (E. E. Statescu:Cestiunea Mitropoliei Romine din Macedonia. Manuscris: BAR, Arhiva D. A. Sturdza, III, Ms. 1).

108 maiorescu, 363.

1°9 Djuvara, Missions, p. 39-42. Fiul poliglot at lui Margarit, Take, era secretar al Marelui Vizir,care nu stApanea nici o limbA europeana (turcii cultivati pretind ce aceastA ignorantA este valabilA gi in cepriveve limba turcA", Berard, Macedoine, p. 239).

110 Aehrenthal dare Goluchowski, Bucuresti, 17.1.1897, Nr. 4 E confidential: PA XVIII, Kt. 29.111 Aehrenthal dare Goluchowski, Bucuresti, 31.1.1897, Nr. 5 G : loc. cit. Aceasta vorbqte, de

altfel, in favoarea presupunerii cA Franta era interesatA cu adevArat numai de aromanii catolici.112 Djuvara, Missions, p. 26 urm. 43.

68

si

p.

www.dacoromanica.ro

mitropolitului cu propunerea de aliantA113.in martie 1897, D. A. Sturdza prelua din nou conducerea afacerilor de stat ale

Romaniei. Margarita fost insarcinat sa via in ajutor turcilor in Macedonia. in razboiulgreco-turc, aromanii trebuie sa fi Meld' turcilor considerabile servicii in ce privesteasigurarea aprovizionarii trupelor si a intretinerii acestora; ei se gaseau pe calea cea maibuns pentru a deveni o noun millet-isadikane (natiune credincioasa), calificativ acordatceva mai demult armenilor114. Ministrul Lucrarilor publice, tanarul Ionel I.C. Bratianu,a discutat in mai cu trimisul Aerenthal chestiunea aromaneasca, a pus in evident/Insemnatatea acesteia pentru politica intern/ romaneasca si a propus din nou o interventiedin partea Austro Ungariei care ar fi putut s / -i reduca la tacere pe adversarii lui Sturdza.Aerenthal a respins categoric aceasta propunere, dar in raportul sau a avertizat asupraprimejdiei ca o acceptare din partea Vienei sa ofere prilej de frictiuni cu Rusia si a facutpropunerea de a se ajunge, in colaborare cu aceasta, la o solutie a problemei bisericilornationale din Turcia, pentru ca apoi sa se poata intreprinde un demers comun in vedereaaplicarii ei115. Nici Goeuchowski nu considera potrivit momentul pentru o interventie aAustro-Ungariei, el Isi rezerva ins/ dreptul de a reveni asupra acestei chestiuni in viitor116.

Demersurile lui Djuvara la Constantinopol au ramas, de atunci Inainte, far/urmari. Ambasadorul rus, Aleksandr Nelidov 1-a vizitat pe sultan pentru a-i spune ca legeaortodoxa interzice instalarea a doi episcopi ortodocsi simultan in acelasi oras. Sultanul areinnoit fagaduiala ca va promulga beratul dorit, dar a insistat in continuare asupranecesitatii Incheierii unui tratat de alianta117.

Sturdza a dispus sä fie elaborat un Memorandum in speranta ca va dobanditotusi sprijin din partea Vienei si a Berlinului. Aerenthal raporta:

in ciuda faptului a eforturile romanesti de pan/ astazi au dat gres, n-ar ficorect, dupa parerea mea, sa abandonam punctul de vedere pe care 1-am sustinut notpang astazi. Prin intemeierea de biserici si scoli romanesti, Regatul urmareste doulteluri: unul platonic-national si unul practic-politic. Grandomania indigena socoatedrept o sfanta datorie sä intervina oriunde exist/ interese etnice romanesti, pentru a leocroti si tutela. in ce-I priveste pe politicianul pragmatic, el se intereseaza de cutovlahidoar pentru a avea posibilitatea sa-i foloseasca, daca e cazul, drept obiect de compensatiein raporturile cu Bulgaria. Rectificarea granitei la Dun /re este, dupa cum bine se stie,ideea fix/ a oamenilor de stat de aici. in ce ma priveste ins/, sunt de parere ca nici unuldintre cele doua elemente hotaratoare pentru politica romaneasca in Macedonia nu estede natura A determine Monarhia a iesi din rezerva pe care si-a impus-o pan/ acum fat/de aceasta problem'A"118.

113 Aehrenthal cAtre Goluchowski, Bucure0, 19.11.1897, Nr. 58 D secret: PA XVIII, Kt. 29.114 Aehrenthal cAtre Goluchowski, Bucure0, 1.5.1897, Nr. 24 B : loc. cit. Sturdza nu a avut

nimic de spus ImpotrivA, cand Aehrenthal I-a avertizat asupra primejdiei risipirii in problema aromaneascA aacelor forte care ar trebui Indreptate mai ales in directia consolidArii situatiei interne gi a unei mai buneadministratii in Dobrogea, unde sunt de apArat interese mai vitale decat In indepArtata Macedonie", /oc. cit.

115 Aehrenthal cite Goluchowski, Bucuresti, 14.5.1897, Nr. 26 A confidential: loc. cit.116 Gotuchowski cAtre Aehrenthal, Viena, 28.5.1897: loc. cit., Kt 30, Weisungen 1897.117 Djuvara, Missions, p. 44-48.118 Scrisoarea lui Aehrenthal cAtre Gotuchowski, Bucurelti, 18.1.1898: PA XVIII, Kt. 30, Varia

1898, fol. 2-5.

69

www.dacoromanica.ro

El era insa ingrijorat si de cresterea fortei slavilor in Balcani si propunearealizarea unei intelegeri intre Romania si Grecia, apreciind ca o biserica numarand, incel mai bun caz, 300 000 de suflete ar fi incapabila sa se smulga din incercuireaapasatoare a slavilor", pe caul vreme un aranjament cu grecii nu ar fi fost defavorabil.Austria n-ar trebui insa, in nici un caz, sa acorde sprijin orientarii maladive" asensibilitatii nationale romanesti119.

Goluchowski vroia sä evite un amestec direct in chestiunile bisericesti; a datinsa ambasadorului, baronul Ca lice, dispozitia de a interveni, la nevoie, in chip discret laPoarta si la Patriarhie I". Dupa o conversatie cu Calice, Djuvara ramasese, ce-i drept,cu impresia ca Austro-Ungaria nu ar voi sa is fatis partea aliatului ei, Romania, pentruca, astfel, sa ii determine totusi pe aromani sa accepte convertirea la catolicism sau unireabisericeasca. In cladirea Ambasadei romane a lost amenajata o capela in care Antimavea posibilitatea sa oficieze nestanjenit, iar preotii sa se roage121. La Bucurestioptimismul era destul de mare pentru ca sä se elaboreze un minutios proiect de organizarea viitoarei biserici romane c in Turcia", ba chiar sa fie fixate si diversele taxe pentruoclajdii nu MA precautia ca elit sa fie inferioare pretului obisnuit la bulgarii exarhisti122.

Dar o data cu retragerea lui Sturdza (30 martie 1899), Antim isi pierduse ultimulsustinator, caci Margarit fusese si el trecut, intre timp, in planul al doilea123. Tr. 1901, els-a desprins de miscarea romaneaga, deoarece subventia ii fusese redusa la jumatate(15 000 franci anual) si a cerut iertare Patriarhului ecumenic124. Altele erau cane pe caretrebuia sa se ajunga la infiintarea unei mitropolii nationale pentru aromani.

3. DEZVOLTAREA INVATAMANTULUI PUBLIC SI CONFLICTELESTARNITE DE PERSOANA LUI APOSTOL MARGARIT

Am vazut cat de mare a fost importanta problemei bisericii aromanesti in aceastaa doua faza din istoria chestiunii de care ne ocupam. in schimb, in privinta extinderiiinvatamantului public, putine sunt aspectele sale cu adevarat not care sa rezulte dincercetarile staruitoare care i-au fost consacrate. Vom arunca pentru inceput o privireasupra dezvoltarii invatamantului public pans in anul 1899, pentru a ne opri apoi asupraconflictelor dintre Margarit si guvernul roman, care au condus la o restrangere a puterilorce-i fusesera incredintate.

119 Aehrenthal cdtre Gotuchowski, Bucureti, 3.2.1898, Nr. 4 A confidential: loc. cit., Berichte1898, fol. 17-21.

120 Gotuchowski cAtre Aehrenthal, Viena, 12.2.1898. Ciorna, H.H.St.A., PA XVIII, Kt. 30,Weisungen fol. 3-5.

121 Djuvara, Missions, p. 41-51.122 Proiectul bazelor de organizare a viitoarei biserici romane din Imperiul otoman, 7/19.2.1898,

manuscris: BAR, Arhiva D. A. Sturdza, VI, Acte 151.123 Vezi mai jos, p.74.

124 Pallavicini citre Gotuchowski, Sinaia, 8.8.1901, Nr. 38 B : PA XVIII, Kt. 33, fol. 22-25.

70

www.dacoromanica.ro

AceastA a doua fazA din dezvoltarea InvdtAmantului public aromanesc estemarcatd in primul rand de infiintarea, incepand din anul 1880, a unor scoli medii si despecialitate in mai multe orase.

In 1880, a fost intemeiat in Manastir un gimnaziu, gazduit de la7aristi. An de an,el sporea cu cate o noun class, astfel incat, in 1887, era asigurat aici un ciclu de instruirecomplet. Multi elevi primeau burse din partea Ministerului Instructiunii de la Bucurestisi foarte adesea aceste burse era nevoie sd fie impArtite la cate doi elevi. Gimnaziului i seadAuga un internat, deoarece la Manastir partida nationald era initial cam slabs si ceimai multi elevi erau originari din satele de munte125. Planul de Invdtamant prezenta,ce-i drept, pand la cumpana secolelor, considerabile lipsuri: chimia, fizica si gimnasticanu erau in genere practicate, germana a fost exclusa in 1891 si chiar o discipline deinsemndtate nationals atat de mare ca istoria nu era indeajuns studiata. Pe de alta parte,se punea mare pret pe cunoasterea limbii franceze, a celei turcesti si, fireste, a limbiiromane.

Cine parcurge lista absolventilor este frapat de numarul mare de elevi care audobandit mai tarziu in Romania notorietate ca scriitori sau ca oameni de stiintA:I. Arginteanu, I. Dalametra, N. Batzaria, Pericle Papahagi, T. Nusi, Chr. Geagea, Z. Araia,N. Zdrulla si M. Beza.

Scoala elementary de fete din Manastir, infiintata in 1879, a dobandit din 1888pand in 1893 cate o clasa in plus, mai Malik iar apoi a fost completatd cu o sectiunedestinatd formarii itkvAtAtoarelor, transformatA, in 1899, Intr -o scoa0 profesionalapentru fete126.

In 1887, a fost deschisA in Yanya o scoald medie romaneascd, destinata a aveacinci clase. in anul scolar 1893-1894 erau Inscrisi acolo 75 elevi 127. in anul 1895, inaceasta scoala a fost introdusa si limba italiand ca obiect de invdtdmant128.

Din 1894 pand in 1901 a mai existat un gimnaziu si in Arnavut Belgrat.intre 1879 si 1898, au fost intemeiate 54 scoli elementare; in special conservatorul

T. Ionescu a avut marl merite in aceastA privinta, chiar data mdsura lui de a ddrui noiloreievi inscrisi biciclete a fost luatd in deradere129. Date privitoare la numArul elevilor aparnumai sporadicl", iar astazi ele nu mai pot fi verificate, astfel incat se poate presupuneca Apostol Margarit a exagerat putin cifrele referitoare la una sau alta dintre scoli.

Ar mai fi de spus ceva in legatura cu limba de predare in aceste scoli. Asa cumam vAzut in capitolul al doilea al acestei lucrdri, incercarile doctorului G. C. Roja de a

125 MA In anul scolar 1904/05, din totalul de 218 absolventi, 32 erau originari din Abdella, 27 din

/Caraferiya, 18 din Peribolion, 15 din Samarina, 12 din Manastir, 11 din Kleisoura, 10 din Nigopole cite 8 din

Krugevo, Gopeg, Ohri Perlepe; vezi InsA despre acestea mai jos, p. Interesante sunt ;i meseriile alese de

absolventi: gAsim 56 studenti, 52 invAtatori, 26 oameni de afaceri, 19 profesori, 14 functionari, 11 medici

etc., cf. tabelele din Cordescu, p. 196.

126 Cordescu, p. 198-201.

127 Op. cit., p. 201-203.

128 Pisko cAtre Kalnoky, Ianina, 27.12.1895, Nr. 53: PA XXXVIII, Kt 298.

129 TOVAR1J, p. 31.

130 Cf. Peyfuss, Propaganda.

71

;i

1i

www.dacoromanica.ro

crea o limbl literarA comuna pentru aromani si dacoromani au qua Ideile sale in aceastaprivinta erau, poate, mull prea vagi, iar dacoromanii se vor fi opus probabil unei notmodificari artificiale a lexicului limbii lor, si asa maltratata de latinizantii SwillArdelene ". Nici profesorul universitar din Bucuresti George Murnu (1868-1957) nu aizbutit, de altfel, mai tarziu, sA creeze un curent In directia incercArilor sale de a introducein limba literarA elemente lexicale si frazeologice aromanesti131. Pe de alts parte, ar fifost, evident, neproductiv efortul de a face din dialectul aroman o noun limbl literarA,distincta de romans. Dar tocmai din aceasta cauza, succesul relativ limitat pe care I-aInregistrat, consideratA in ansamblu, politica scolara romaneasca in Turcia a dat prilejde speculatii asupra presupusei insatisfactii a populatiei aromanesti de a fi instruita inscoli exclusiv in dacoromanA si nu in aromana132. Asemenea speculatii corespund numaiin parte realitatii: predarea se facea, la inceputul ciclului scolar, in aromana, iar cartilede citire puneau pe primul plan dialectul133, pentru ca numai apoi, treptat, sl treaca lalimba literary, folosita in continuare in paralel cu acesta. In scoala medie, predarea sefacea, desigur, in dacoromana, dar atat poetii dialectali, cat si multe reviste si antologiiaromanesti erau preocupate de mentinerea in flinty a dialectului, care, in calitate de grailocal, nu este afectat de vreo prejudecata sociall si este folosit si astazi, in familie, chiarde oameni cultivati.

Caracterul despotic al lui Margarit si gestiunea lui financial-A' lipsitA detransparenta au provocat o serie de conflicte, care au pricinuit imense daune miscariinationale aromanesti, oferind adversarilor ei cele mai puternice argumente de combateresi franand, vreme de cativa ani, progresul InvatAmantului public aromanesc.

Primul conflict intre Margarit si unii profesori s-a produs in aprilie 1883, laManastir. Profesorii A. Bagavii, C. Cairetti si V. Petrescu au parasit, Impreuna cudirectorul de atunci al gimnaziului, I. Gheorghiade -Murnu si mai multi elevi, scoala siau infiintat o scoala proprie, care insa nu a functionat multa vremelM.

131 Tocmai epopeile homerice, pe care Murnu le-a tradus magistral, aveau sl-i serveascA drept

model in acest scop, chiar dacA propriile sale creatiuni lexicale nu erau de naturA artificiali, ci orientate de

criterii estetice, cf. TANA$OCA, p. 119; si Prefata de S. Diamantescu si R. Hancu la editia Mumu, Poeme.

132 Cf. acum in urmA BITOSKI, p. 136.

133 Cf. Stoicescu-Naum-Petrescu-Birina.

134 Cordescu, p. 184; TOVARU, p. 76. ScurtA vreme dupl aceasta, Margarit a fost arestat, cf.

KIRIL, Prinos, p. 229. Consulul general austriac la Manastir i-a refuzat protectia si Margarit a fost dus sub

escorts la Selanik (Knapitsch cAtre Kalnoky, Monastir, 26.6.1883: PA XXXVIII, Kt. 247, Monastir, fol. 17-

24). In acelasi raport, Knapitsch se arata cu totul pesimist in privinta sanselor de viitor ale propagandei romanesti.

Margarit a rArnas sub arest la Selanik numai o zi si a primit dupA o sAptArnanA permisiunea de a reveni la

Manastir (Montlong ate Kalnoky, Salonic, 1.5.1883: loc. cit., Kt. 248, fol. 6-8). in cele din urmA el a primit

chiar si o adeverinta din partea autoritatii judecAtoresti locale, prin care se acorda expres recunoastere

functionArii sale (Montlong cAtre ICAInoky, Salonic, 26.6.1883: /0c. cit., fol. 19-21). Margarit a Tnteles sit -si

pastreze in continuare simpatia turcilor. CA el a reusit sA o facl prin denunturi, nu Incape .indoiall. Dar

masinatiile agentilor greci, asa cum s-a dezvAluit in procesul invItAtorului Pecheem (I :.:*:), nu erauindreptate

numai Impotriva stApAnirii turcesti, ci si impotriva miscArii nationale aromanesti (Burada, p. 114 urm.). Margarit

72

www.dacoromanica.ro

In 1890-1891 s-a ajuns din nou la dispute. Elevii demonstraseraimpotriva preaseverului profesor $t. Cudela, care era sustinut de care director, transilvAneanul D.Cosmulei si de cAtre un alt profesor, N. Maimuca, in vreme ce Margarit ii luase subprotectia sa pe elevi si-i avea de partea sa pe toti ceilalti profesori. Cosmulei a fAcut apella politie pentru IndepArtarea unor elevi, dar valiul nu s-a amestecat. Margarit i-a concediatatunci pe cei trei profesori si 1-a acuzat pe Maimuca de coniventA cu partida greceasca,in solda areia s-ar fi aflat. De fapt, InsA, Cosmulei si alti 17 profesori adresaserA, innoiembrie 1890, un protest Ministerului Instructiunii de la Bucuresti, in care se plangeaude modul neglijent si incorect in care administra Margarit scolile135. Acuzatiile formulateimpotriva lui sunt aproape de necrezut, ele se inscriu totusi in domeniul posibilului, dacAtinem seama de puterea nelimitatA de decizie in toate chestiunile scolare de care dispuneaMargarit. Asa, de pildA, el ar fi plAtit celor doi paznici din garda sa personalA salarii de stat;carbunii destinati incdlzirii scolilor ar fi fost vanduti pe nimic, numArul manualelorexistente ar fi fost prea redus; unele InvAtAtoare din anturajul lui Margarit ar fi dat prilejde barfeli prin felul for de viatA, iar Margarit nu ar fi intreprins nimic pentru a be curma;un profesor de latinA, care ar fi absolvit de altfel numai cateva clase de scoalA medie, ar fiavut obiceiul sa fumeze pips in timpul orelor si sa debiteze mAscAri din Decameron.I-au fost acum reprosate chiar si relatiile sale cu lazaristii136.

Dupl cum raporta viceconsulul Pogatscher din Manastir, invinuirile aduse luiMargarit nu erau In anumite privinte cu totul lipsite de temei, ele erau totusi adeseaexagerate si in chip tendentios Indreptate impotriva persoanei sale de oameni care, in mareparte, animati de ambitii ordinare, doreau sA-i ia locul"137.

La 1 iunie 1892, a fost deschis la Manastir un consulat romanesc, avand dreptconducAtor pe Spiru Constantinescu, un partizan al conservatorilor138, ceea ce avea sadea panel la urma o noun intorsaturd cursului lucrurilor. Consulul a luat fAtis parteaadversarilor lui Margarit si a izbutit sa facA sa se Infiinteze, In 1894, mai multe eforiiscolare romanesti, care trebuia sa ia in propriile for maini administrarea scolilor si sa fierAspunzAtoare fatA de autoritAtile turcesti. Yn pofida opozitiei energice a mitropolitilorgreci, ele au fost totusi recunoscute de autoritAti si, in 1895, au inchiriat local uri proprii

si fiul salt au fost distinsi chiar fi cu decoratii pentru meritele for (Szommer ate Kalnoky, Monastir, 21.7.1888:

/oc. cit., Kt. 270, Monastir, 1888, fol. 65-68). Intrigi personale reprobabile si denunturi Ia autoritatile turcesti

sunt arme nu o data folosite de ambele parr (Pogatscher cave Kalnoky, Monastir, 3.5.1889: loc. cit., Kt. 274,

Monastir, 1889, fol. 31-32).135 Copie dupa Memorandum in: BAR, Arhiva D. A. Sturdza, VI, Acte 123.

136 Vezi in aceasta privinta Cosmulei, passim; Maimuca, p. 13-16; Critica, p. 4-6; Respuns,passim. Chiar si pretinsa sa toleranta fail de greci i-a fost reprosata; la intrebarea unui inviltator de cenu intreprinde nimic impotriva concurentilor greci pe loc, Margarit a raspuns, plin de orientala intelepciune:Unde-i mai mita lumina? In incaperea in care and doug lumanari on in aceea in care arde numai una?"(Ionescu Eugen, p. 34).

137 Pogatscher are KdInoky, Monastir, 10.1.1891: PA XXXVIII, Kt. 282, Monastir 1891, fol. 1-8.

138 Noul consul II rugase pe Mitropolit sa sfinteasca steagurile, dar acesta a lipsit de Ia ceremonie,

fara sa se fi scuzat (Borhek clue Kalnoky, Monastir, 3.9.1892: /oc. cit., Kt. 286, Monastir 1892, fol. 9-12);

cf. si Nenitescu, p. 132-136.

73

www.dacoromanica.ro

pentru gimnaziu si pentru scoala de fete din Manastir139. Aceste lucruri s-au petrecut insdfare consimtdmantul Ministerului de la Bucuresti, care nu recunostea eforiilor decat ofunctie consultativd. Cu toate acestea, in anii scolari 1895-1896 si 1896-1897, aucontinuat se existe, la Manastir si Krugevo, mai multe scoli romanesti concurente. CandD. A. Sturdza a revenit la putere, la 4 octombrie 1895, Constantinescu a fost de Indatdrechemat de la Manastir14°.

Infruntarea s-a mutat la Bucuresti. Opozitia conservatoare a luat in seama ei grijaeforiilor si a folosit ocazia oferitA de ele pentru a lansa atacuri impotriva guvernului. S-avadit acum ce Al. Lahovari si Tache Ionescu actionaserd, in ultimii ani de guvernareconservatoare, in vederea destituirii lui Margarit si ce planul for fusese zAddrnicit deimpotrivirea regelui Carol141. Doi membri ai eforiei din Manastir, anume Christovich siApostolescu, au venit la Bucuresti, deoarece, intre timp, situatia financiara a acesteiadevenise precard. Ei nu au fost primiti de Sturdza, ba chiar dimpotrivd, au fost amenintaticu expulzarea pe cale politieneascd. Liberalul N. Fleva, certat cu Sturdza, a provocat ointerpelare in Camera si a sustinut ce paragraful din Constitutie referitor la expulzareera valabil numai pentru strdini, nu insd si pentru romani, on de unde ar fi originariacestia142. V. A. Urechia a aparat in Senat scolile eforiilor si a readus in discutie acuzatiileimpotriva lui Margarit si a partizanilor sai143. Guvernul a renuntat in cele din urma laexpulzare, dar ambii emisari au pardsit Cara, dupd ce fuseserd sfatuiti se facd acestlucru de catre ambasadorul turc144. In martie 1896, Fleva a lansat un ultim mare atacimpotriva lui Sturdza pe chestiunea macedoneand, fiind sustinut de vechiul separatistmoldovean C. Asian, care nu s-a limitat se pund in evidentd pretinsa imoralitate a luiMargarit, ci a afirmat chiar ce procatolicul Margarit s-ar bucura de favoarea regelui numaipentru motivul ce acesta insusi ar avea de gand sä converteasca Romania la catolicism.Sturdza a pus in evidentd, la randul seu, meritele lui Margarit si bunele lui relatii cusultanul si ministrii acestuia, iar sedinta a luat sfarsit cu un vot de incredere acordatguvernului Sturdza145.

In primdvaralui 1891, scolile eforiilor au fost nevoite se -si inchidd portile dinlipsd de bani146. Lucrurile pareau se revind pe fagasul normal, cand ministrulInstructiunii din noul cabinet Sturdza (1897-1899), Spiru Haret, I-a deposedat pe inspectorle nelimitatele sale drepturi, mentinandu -1 insa, formal, pe post147.

139 Miscarea pentru eforii era deosebit de puternicA In Imprejurimile Manastirului, din pricinaanimozitAtii fall de Margarit, deoarece acesta ocupase toate locurile de scolari cu copii din regiunea lui deori gine si nu punea la di spozi tie comunitAtii nationale din Manastir, acum sporite numeric, nici un loc,TOVARU, p. 77.

140 Cordescu, p. 29-33; Ionescu Eugen, p. 37; TOVARU, p. 32 urm., 77.

141 Aehrenthal cAtre Goluchowski, Bucuresti, 26.2.1896, Nr. 13 D confidential : PA XVIII, Kt. 28,

fol. 109-112. Cf. si Sturdza, passim.

142 Aehrenthal cAtre Goluchowski, Bucuresti, 7.3.1896, Nr. 15 C: PA XVIII, Kt. 28, fol. 138-145.

143 Urechia, p. 16-31.144 Aehrenthal cAtre Goluchowski, Bucuresti, 17.3.1896, Nr. 18 B : loc. cit., fol. 165-172.

145 Aehrenthal cAtre Goluchowski, Bucuresti, 233.1896, Nr. 20 B : PA XVIII, Kt 28, fol. 183-188.

146 Borhek cAtre Goluchowski, Monastir, 293.1897: PA XXXVIII, Kt. 389, 1897.

147 Cf. Peyfuss, Propaganda.

74

www.dacoromanica.ro

V. RECUNOA$TEREA AROMANILOR CA MILLET

1. REORGANIZAREA INVATAMANTULUI PUBLIC

Ministrul roman al instructiunii, Spiru Haret, un om energic si capabil, carereorganizase Intregul InvatAmant public din Regat in anii 1898 si 1899, a acordat aceeasiatentie si scolilor romanesti din Turcia, dupA ce acestea nu au mai fost administrate numaide Margarit. Mai Mai au fost chemati sA ocupe locul acestuia doi inspectori, a carorcompetenta era limitatA teritorial: Ghica-Papa pentru Epir si I. Ciuii pentru Macedonial.Ca director at gimnaziului din Manastir a fost desemnat doctorul Pucerea, originar dinPerlepe. Margarita trecut la contraatac, dar autoritAtile turcesti au luat acum si ele mAsuripentru a pone capAt influentei lui asupra aromanilor, temandu-se cA el i-ar putea determinasä sprijine politica italiana si franceza: strAinilor ii s-a interzis pur si simplu sA predea inscolile din Turcia dacA nu dispun de autorizatii oficial recunoscute. Constantinopolul aatras atentia in chip expres asupra incompatibilitAtii dintre cele doua functii ale ginereluilui Margarit, Pinetta, care gira consulatul italian si era totodatA profesor la gimnaziulroman din Manastir; noua dispozitie nu a prea fost pusA in aplicare in scolile celorlaltenational itAti2. Pinetta si superiorul lazaristilor, P. Hypert, si-au pArAsit InsA posturile lasfarsitul anului scolar 1898-18993.

Cand, la 11 aprilie 1899, la Bucuresti a venit la putere un guvem conservator, s-avAdit a acum si acest partid punea cu mare ravnA in evidentA interesul sAu fats deproblema aromaneasa. Numerosi InvAtAtori romani au fost angajati4 si trimisi in acelesate care nu aveau Inca nici o scoalA romaneascA pentru a castiga populatia de parteaideilor nationale. La Elbasan au fost Infiintate, in septembrie 1899, o scoala romaneasade blieti si o comunitate bisericeasa, sprijinite de albanezi influenti5. Preotul acesteicomunitAti, Spiridon Iugati, a fost excomunicat6, iar consulul rus din Manastir,

1 Cordescu, p. 34.2 Kral cAtre Gotuchowski, Monastir, 13.2.1899 §i 153.1899: PA XXXVIII, Kt. 390, 1899, fol. 18

23, 58-61.3 Cordescu, p. 191.

4 S-a pretins di ei au fost angajati In cafenele bucuretene, cf. Kasasis, p. 23.5 Kral cAtre Gotuchowski, Monastir, 20.9.1899: PA XXXVIII, Kt. 390. 1899, fol. 191-194.

6 Cordescu, p. 72.

75

www.dacoromanica.ro

A. Rostkovskij, a Incercat sä-1 racoleze pe invatator in serviciul ski?. La Selanik a fostinfiintata o scoall comerciala cu cinci clase (23 elevi au absolvit prima clasa)8.

Si la gimanziul din Yanya a fost numit un nou director, D. Lazarescu-Lecanta.La inceputul noului an scolar, autoritatile au facut insa si aici greutati impotrivindu-se angajarii de cadre didactice straine9.

La Manastir a fost infiintata o librarie romaneasca. Elevii gimnaziului au primituniforme, ei aveau acum posibilitatea sa is si lectii de desen si pictura, ba chiar li s-aupus Ia dispozitie si biciclete. A fost hotarata infiintarea unei farmacii romanesti si a fostaprobat un credit pentru intemeierea unei tipografii. Potrivit unei comunicari din parteaviceconsulului Kral din Manastir, 32 de preoti adepti ai cauzei nationale au fostsubventionati cu bani10.

Curand insa umbra politicii s-a lasat din nou asupra acestei pasnice propasiri.Relatiile dintre Bucuresti si Sofia nu mai erau de mult foarte bune11. Pe de o parte, IaSofia erau cunoscute intentiile romanesti in ce priveste Dobrogea, pe de alta, Ia Bucurestiexistau temeri nu Iipsite de temei fats de o incercuire ruso-bulgara. Am vazut careprezentantii rusi in Turcia se agitau actionand impotriva miscarii nationale aromanesti,desi intre grupurile etnice slave si aromanesti nu existau in genere probleme. Poarta a avutprecautia de a se informa la Bucuresti asupra atitudinii Romaniei in eventualitateaimplicarii Bulgariei in tulburarile din-Macedonia si a primit raspunsul ca ar fi in interesulTurciei sa-i sprijine pe aromani12.

In august 1900, invatatorul aroman Stefan Mihaileanu, care, in cal itatea sa decoeditor al gazetei Peninsula Balcanica", nu Meuse nicicand un secret din sentimentelesale anti-slave, a cazut victims unui atentator bulgar, care actionase, dupa cum s-a dovedit,din ordinul agitatorului bulgar Boris Sarafov13. Conservatorul Take Ionescu, el insusi deorigine eromand prin mama, i-a declarat pe fatd trimisului austriac, printul Schonburg,a, dup': parerea sa, aromanii nu ar trebui sa fie pentru Bucuresti altceva cleat uneventual obiect de compensare fats de Bulgaria, in cazul constituirii anumitor constelatiipolitice in Peninsula Balcanier 14. In Romania, atitudinea opiniei publice fats de Bulgariaera din zi in zi tot mai critics, posturile de frontiers si politie din tinuturile locuite de

7 Kral cAtre Gotuchowski, Monastir 12.11.1899: PA XXXVIII, Kt. 390, 1899, fol. 245-248.

8 Cordescu, p. 204; cf. si CAPIDAN, $coala, passim.

9 Aceste mAsuri au afectat si pe supusul ungar Wilhelm Strasser un excelent muzicant si

compozitor"; Trojan cAtre Gotuchowski, lanina, 7.11.1899: PA XXXVIII, Kt 382, 1899.

10 Kral cAtre Gotuchowski, Monastir, 12.11.1899: loc. cit., Kt. 390, 1899, fol. 245-248.

11 Prin ianuarie 1899, N. Nacio si V. A. Urechia stAruiserA pentru convocarea In Bucuresti a unui

Congres care ar fi chemat sA is atitudine impotriva pretentiilor excesive ale bulgarilor in Macedonia"; Schonburg

cAtre Gotuchowski, Bucuresti, 12.2.1899, Nr. 6 B : PA XVIII, Kt. 31, Rapoarte, fol. 71-80.

12 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 6.3.1899, Nr. 9 B : loc. cit., fol. 101-102.

13 Schonburg cAtre Gotuchowski, Sinaia, 6.8.1900, Nr. 39 D : loc. cit., Kt 32, fol. 20-23.

14 Schonburg cAtre Gotuchowski, Sinaia, 13.8.1900, Nr. 40 confidential: loc. cit., fol. 28-33.

76

VIIIX11,

www.dacoromanica.ro

bulgari au fost IntArite si au avut loc, la Bucuresti, Intruniri de protest antibulgare15.Consecinta acestor evolutii a fost nu numai o si mai strkisA apropiere a Romaniei

de Trip la Alianta16, ci si o evidenta Imbunatatire a relatiilor ei cu Turcia si Grecia.Sultanul s-a exprimat In termeni foarte binevoitori despre mini strut de externe romanAl. Marghiloman, dar Ca lice nu stia dacA Romania ar fi putut folosi in beneficiul aromaniloraceastA stare de spirit". Si la Atena starea de spirit s-a schimbat, manifestandu-se explicitin sensul apropierii fats de romani; se astepta recunoasterea comunitAtilor grecesti dinRomania ca persoane juridice18, incheierea unui nou tratat de comert si, mai ales, relatiipolitice mai stranse cu Bucurestiul, ceea ce raspundea dorintelor lui Goluchowski l9.

Tratatul comercial a intrat In vigoare in ianuarie 1901; regele George a acordatdecoratii diplomatilor si functionarilor romani, iar la 1/3 mai cei doi regi s-au Intalnit

datorita medierii austriace2° la Abbazia (Opatija)21.In februarie 1901, liberalii romani formasera un nou guvern in frunte cu D. A.

Sturdza22. Dupa ce intervenisera neincetat Impotriva conservatorilor in favoarea miscariinationale aromanesti, liberalii Insisi se pregateau acum sa reduca subventiile acordateacestei miscAri, pentru ca astfel sa degreveze bugetul. Haret a cerut directorului fostuluigimnaziu din Yanya, transformat intre timp in scoala comercialA, un raport asupra situatieiinvatamantului public romfinesc din Turcia. Acest raport a fost, mai curand, negativ.Lazarescu-Lecanta afirma intr-insul ca propaganda romaneasca n-ar fi inregistrat niciun progres de la inceputul ei, ca marea majoritate a aromanilor ar nutri si acum, ca si maiInainte, sentimente grecesti, ca adeptii miscarii nationale ar fi mentinuti numai datoritAsubventiilor financiare, cA numeroase scoli exists numai pe hartie, ca banii sunt aruncatipe fereastra si ca o reforms completa a invatamantului public ar trebui sa preia sistemul,atat de apreciat de greci, at eforiilor23. Sturdza voia sa abandoneze toate scolile cu exceptiagimnaziului din Manastir si a scolii de comert din Selanik, dar acum Take Ionescu a I uat,in Parlament, apararea aromanilor24. El a fost chiar acuzat cA ar voi sa organizeze odemonstratie de protest a aromanilor impotriva acestor masuri de economie. GazetaPeninsula Balcanica" a fost reInfiintata25. In Grecia, noua desfasurare a lucrurilor era

15 Schonburg cAtre Goluchowski, Sinaia, 20.8.1900, Nr. 42 B : loc. cit., fol. 36-41. Pe lingi atentat,

li se mai imputa bulgarilor si faptul de a-i fi silit pe unii aromini instAriti din Sofia de a da bard pentru actiunile

din Macedonia; tot acolo Schonburg clitre Goluchowski, Bucuresti, 29.6.1900, Nr. 30 B confidential: loc. cii.,

I VII, fol. 362-363.16 SETON WATSON, History, p. 382; EBEL, p. 89-90.17 Calice cAtre Goluchowski, Yenikoy, 5.9.1900, Nr. 38 D secret: PA XII, Kt. 174, fol. 131-134.

18 Musulin cAtre Goluchowski, Atena, 22.10.1900, Nr. 39 A: PA XVI, Kt. 52.

19 VELICHI, Relations 1879-1911, p. 530.20Instructiuni ale lui Goluchowski cite Pallavicini, Viena, 16, 22, 27.4. si 5.5.1901: PA XVIII,

Kt. 33, Weisungen, fol. 1-3, 4-6, 7-8, 9-10.21 VELICHI, Relations 1879-1911, p. 533-534.22 Asupra situatiei interne politice si economice a Hominid, cf. OTETEA, p. 298-302.23 Extras din Buletin d'Orienr` (Atena, 29.7.1905) In : PA XVI, Kt. 56, Berichte, fol. 264-265;

cf. si AmadoriVirgili, p. 315-317.24 Pallavicini care Goluchowski, Bucuresti, 25.4.1901, Nr. 18 E: PA XVIII, Kt 33, IVII, 180-181.

25 Pallavicini cite Goluchowski, Sinaia, 28.6.1901, Nr. 28 F : loc. cit., fol. 309-310.

77

www.dacoromanica.ro

apreciata ca expresie a unei fratii de arme Impotriva slavilor"26 si se spera Intr-o grabnicaInchidere a scolilor27. Se credea ca Austria si-ar fi luat mana de asupra aromanilor si sefacea propaganda pentru atragerea albanezilor de aceeasi parte a baricadei28.

Yn realitate, la Abbazia s-a produs, probabil, o neintelegere. Yn vreme ce regeleCarol afirma ca ar fi discutat acolo despre infiintarea unui episcopat romanesc, regeleGeorge se credea indreptatit sa-si aminteasca de faptul ca i s-ar fi promis Incetareapropagandei29.

Afirmatiile lui LAzArescu-Lecanta erau atat de asemanatoare cu cele ale partideigrecesti30, Mat i s-a imputat de cane partida nationals o Intelegere secrets cu grecii.in 1903, Intors la Bucuresti, el a fost impuscat In cafeneaua Macedonia de mai suspomenitul Nusi Tulliu, inspector scolar al Epirului pans in anul 19001. Cititorul raportuluilui Lazarescu-Lecanta nu poate evita, de altfel, impresia ca autorul voise numai sa devinainteresant In ochii ministrului sau, asigu 'randu-si astfel, pentru el si pentru prietenii sai, opozitie strategics in minister, favorabila indeplinirii telurilor lor; asa cum am vazut, dinmotive pe care nu putem decat sa le presupunem, ei se implicasera, mai mutt sau maiputin violent, Inca mai demult, in lupta pentru sistemul eforiilor neatarnate de o autoritatescolara centrals. In arhiva Ministerului Instructiunii din Bucuresti se gaseste de altfel undocument care pare sa contrazica argumentele lui Lazarescu-Lecanta: o petitie stangaciredactata, iscalita de 45 de persoane, cu data de 15 iulie 1901, cuprinzand cererea de ase trimite un Invatator roman pentru 80 de baieti de varsta scolara din satul aromanescde 'Aston Papadia; de cladirea scolii si a bisericii si de toate celelalte cheltuteli seangajeaza sa raspunda, din saracia lor, acesti pastori32.

Masurilor de economie le-au cazut victims, in cele din urma, numai gimnaziuldin Arnavut Belgrat si scoala elementary, existents din 1883, din Constantinopol, careinsa a fost deschisa din nou in 1905. Evolutia ulterioara a Invatamantului publicromanesc arata totusi ca reducerea bugetului de la 530 000 lei in anul 1900-1901 la

26 a. Chrusochoos Michael, p. 5.27 a. Spelititopoulos, p. 103.28 Gazeta ateniana Astu" a publicat un lung articol despre drepturile nationale" ale albanezilor. El

culmina cu fraza: Sa firn atenti pentru ca primejdia ce ameninta drepturile inalienabile ale grecilor din Albaniasane ocoleasca", citat de Hadik catre Goluchowski, Atena, 16.7.1901, Nr. 28 A : PA XVI, Kt. 53, fol. 314-327.

Prin 1899 fusese Intemeiata Ia Atena o Asociatie albano-macedoneana" cu tendinta antislava, Burian catreGoluchowski, Atena, 9 15.1.1899, Nr. 2 B, 3 A §i 3 c : loc. cit., Kt 51, fol. 30-37, 40-43, 50-53.

29 Pallavicini catre Goluchowski, Sinaia, 28.6.1901, Nr. 28 A secret PA XVIII, Kt. 33, IVII, fol.290-295; Schonburg catre Goluchowski, Sinaia, 17.9.1901, Nr. 44 B: loc. cit., VIII XII, fol. 84-87.

30 . a. de exemplu lucrarea lui KEBEDGY, passim.

31 In timpul procesului, lucruri le au fost infati§ate in felul urmator: Lazarescu-Lecanta I-ar fiimpuicat el, mai intai, pe Ilie Papahagi gi s-ar fi Indreptat apoi Impotriva lui Nusi Tulliu. Acesta l-ar fi impuwatatunci, in legitima aparare, pe directorul de ;coala. Tulliu a fost achitat (comunicat in Ecoul Macedoniei", 2,1904, 29, p. 1). In realitate, Tulliu fusese acela care-I atacase pe Lazarescu-Lecanta; primul glonte ratase tinta

§i-I nimeri se pe nefericitul Ilie Papahagi, al doilea II lovise apoi pe Lecanta (informatie (wall de la o rudaapropiata a unuia dintre participanti). In istoria, altminteri atilt de bogata in fapte sangeroase, a iniFarii nationale

aromaneti, acesta este primul caz In care aromanii cu sentimente nationale au recurs Ia un act de violenta, ca

mijloc de lupta.32 A. St B., Fond MCIP, Dosar 373/1902, vol. 1, fol. 91.

78

si

www.dacoromanica.ro

300 000 lei in anii 1901-1902 si 1902-190333 nu a fost o masura fericitA34.Dupa depasirea crizei financiare, in anul 1903, Haret Insusi a determinat votarea

unei legi de depasire a bugetului cu 600 000 lei in vederea atingerii telurilor scolilor sibisericilor romanesti din strainatate35 si a organizat o institutie care, avand in frunte unroman din Regat, trebuia sa fie instanta cea mai Malta pentru toate problemele scolilor sibisericilor romanesti din Turcia. in 1902, Margarit a fost pensionat, iar G. C. lonescu afost numit director al acestei Administratii a scolilor si bisericilor romanesti din Turcia,cu sediul la Manastir36. in 1903, i s-a alaturat un func*Hnu at Ministerului de Externedin Bucuresti, aromanul L. Duma, originar din l'isoderinn37 \u fort fixate salarii minimalepentru profesori (60 lei pentru Invatatorii de scoala elementara, 100-200 lei pentruprofesorii de scoala medie), s-a emis un nou regulament scolar si, pentru prima data, afost impusa gestiunea legala pe baza de registre contabile. Din pricina cenzurii turcestiau aparut dificultati legate de manuale. Ionescu a dispus sa fie prelucrate cartile descoala folosite in Regat si a Indepartat mai ales din cArtile de citire toate acele pasajecare ar fi putut sä aiba un efect compromitator (evocari ale razboiului din 1877 si alleleasemanatoare). 0 alta exigenta a lui Ionescu, anume aceea ca un numar cat mai mare cuputinta de copii sa fie trimisi in scolile medii turcesti, pentru a fi pregatiti in vedereaocuparii unor functii in serviciile de stat, a fost intampinata de parintii aromani cu putinaintelegere. Nu se tinea seama de putinii ani.care, totusi, mai erau Inca haraziti dainuiriiputerii turcesti in Macedonia. A fost Intemeiata si o asociatie din care faceau parte tollpreotii si profesorii romani. Ea avea Indatorirea de a contribui la intarirea constiinteinationale, de a sprijini comunitAtile aromanesti, de a acorda imprumuturi membrilor salsi de a edita revista Lumina", at care' pi im numar a aparut in ianuarie 1903, la Manastirsi care cuprindea contributii atat In limba romana, cat si in dialectul aroman38.

La 17 august 1903 aparea la Bucuresti primul numar al saptamanalului EcoulMacedoniei", destinat promovarii intereselor aromanilor.

Sultanul si-a dov edit increderea in aromani printr-un decret care incuraja angajareaunui cat mai mare numar cu putinta dintre ei in randurile jandarmeriei crestine dinMacedonia39.

in vremea rascoalei din Macedonia (Minden), aromanii cu sentimente nationalenu au jucat, e drept, un rot esential ca grup politic40, dar intre victimele luptei de la Krugevos-au aflat, fireste, deosebit de multi aromani41. Grecii au formulat din nou acuzatii de

33 Cf. Cordescu, p. 25.34 Cf. DIAMANDI, ST., p. 18.35 Cf. TOVARU, p. 43.36 Cordescu, p. 33; LazAr, p. 265.37 Cordescu, p. 34; Kral cgtre Goluchowski, Monastir, 23.5.1904: PA XXXVII1, Kt. 394.38 LuAr, p 265-269, TOVARU, p. 80 urm. Lumina" a fost tiparita la Bucuresti, In imprimeria

ziarului L'Independance Roumaine".39 Bratter, p. 77.40 Pe informapi false, de provenienta greceascl, se bazeazg evident comunicarea lui Graves cgtre

O'Conor, Salonic, 16.9.1903, in: Turkey Nr. 2 (1904), Nr. 29, p. 39-40, in care se suspne cif bulgarii au patrunsin localitalile Krugevo, Kleisoura, Numphaion fi Ma/ovigte, la invitatia aromanil or nationalisti.

41 a KATSOUGIANNES, vol. 2, p. 43-44.

79

www.dacoromanica.ro

colaborare cu bulgarii si cu turcii Ia adresa propagandei romanesti42.In urma acordului de la Miirzsteg, printr-o irade a sultanului din 13 septembrie

1903, a fost acceptata intrarea unui aroman in comisia de reform/ condusa de inspectorulgeneral Hiiseyn Hilmi-Pasa43. Alegerea s-a oprit asupra unui negustor din Manastir, penume Michael Katsougiannes, cunoscut ca adept al partidei grecesti. Acesta a refuzat ins/functia, deoarece se socotea grec si nu voia sa apara nici macar de forma ca reprezentantal aromanilor Insufletiti de sentimente nationale, desi atat noul mitropolit al Pelagoniei,loachim Phoropoulos, cat si guvernul grec II invitau sä primeasca pentru ca astfel ei säcastige Inca un vot in comisie44.

Guvernul roman a cerut atunci Portii sa accepte includerea in comisie a unuimedic, pe nume Pandele Masu45. Bucurestiul nu era, de altfel, tocmai satisfacut deprogramul de masuri adoptat la Miirzsteg, intrucat reimpartirea administrativ-teritorialaprevazuta de acesta pe baza principiilor etnocratice nu numai ca nu aducea nici un folosaromanilor, ci, dupl toate probabilitatile, ar fi condus la o divizare a asezarilor lor.Ministrul de externe Bratianu 1-a rugat pe Pallavicini sa lain considerare cererea saca, atunci cand planul va fi transpus in realitate, sa se tin/ seama de intereselearomanilor46.

Intre Limp, aromanii din Manastir obtinusera un nou succes: dupa moartea luiApostol Margarit, la 19 octombrie 1903, Hilmi-Pasa;care, din pricina atitudinii salefavorabile fat/ de romani, fusese numit de greci Hilmescu-Pase, a permis infiintareaunui cimitir aromanesc. A fost cumparat un teren, iar la 25 octombrie Margarit a fostIngropat, Ia ceremonia iesita din comun luand parte rudele sale, delegati din toate comunelevalahe din Macedonia, slujba fiind savarsita de preoti valahi adusi din acestea"48. RevistaLumina" aprecia, Intr -un numar omagial, meritele sale si chiar adversarii it iertaseraacum. inflintarea unui cimitir aromanesc era, oarecum, ultima Inraptuire a acestui neobositluptator pentru drepturile nationale ale aromanilor.

Pentru anul scolar 1903-1904 au fost prevazuti In bugetul Romaniei 335 000lei pentru cheltuieli in scopuri culturale in strainatate49. tn noiembrie 1904, G.C. Ionescua redactat un raport asupra situatiei Invatamantului public romanesc din Turcia In anul

42 Kasasis, p. 54 si 59. In realitate, turcii au fost sprijiniti de greci, cf. Rappoport, p. 40; Lamouche,p. 52.

43 Bratter, p. 77; Kral catre Gotuchowski, Monastir, 23.5.1904: PA XXXVIII, Kt. 394.44 Asa este prezentata situatia de fapt de cAtre o rudA a celui numit, cf. KATSOUGIANNES, vol.

2, p. 46. Din Romania s-a raportat ca acest Katsougiannes nu ar fi cApatat agrementul guvernului roman:Callenberg catre Gotuchowski, Sinaia, 4.10.1903, Nr. 54 B confidential: PA XVIII, Kt. 35, fol. 445-456.Asupra persoanei Mitropolitului Phoropoulos, vezi GEROMICHALES, p. 11-42.

45 Callenberg cave Goluchowski, Sinaia, 4.10.1903, Nr. 54 B confidential: PA XVIII, Kt. 35, fol.445-456.

46 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 3.12.1903, Nr. 62 A strict confidential: /oc. cit., fol.504-507.

47 Paillares, p. 440.48 Kral cAtre Goluchowski, Monastir, 23.5.1904: PA XXXVIII, Kt. 394.49 Cordescu, p. 25. Din aceastA sum/1 au fost subventionate si scolile romane din Bulgaria si

seminarele de limba roman' de Ia Universitatile din Viena, Berlin si Leipzig.

80

I.I.C.

www.dacoromanica.ro

1903-190450. Existau, in total, in acest an 93 de scoli elementare In 67 de localitati.Predau acolo 174 de invatatori si Invatatoare unui nutriar total de 5170 de elevi sieleve. Pe langa acestea, existau patru scoli medii cu un numar total de 272 de elevi sieleve inscrisi si 50 de cadre didactice.

In anul 1904, romanii din Macedonia aveau sä Inregistreze not succese. La24 iulie, in pofida demonstratiilor de protest grecesti, s-a deschis la Yanya un consulatromanesc, a carui conducere a fost incredintata lui A. Padeanu, [Ana atunci consul laManastir51. S-a incercat apoi de partea romans sä fie Inlocuite comunitatile bisericestide [Ana atunci prin comunitati civile (cemaat). La 22 aprilie avea sä fie constituita oastfel de comunitate la Manastir52, iar eforturile lui Padeanu de a impune asemenea formede organizare si in districtul sau consular au fost Incununate de succes, mai ales in acelelocalitati in care partida nationals detinea majoritatea53. In cursul anului, au fostinfiintate in total 76 de comunitati civile aromanesti54. Mai mult decal eat, la Manastir,aromanii au planuit sa se puna in posesia unei capele proprii, pe calea faptului implinir.Ei au cumparat un teren pe care au construit, in baza unei autorizatii legate, o saki degimnastica" ce urma sa fie transformata, la momentul potrivit, in capela55. MitropolitulIoachim putea, ce-i drept, sa intarzie ridicarea cladirii, nu insa sa o impiedice; totusi,cand capela a fost gata, valiul a confiscat cheile de la intrarea principala56. In noaptea deajun al Craciunului (6 ianuarie 1905), aromanii s-au adunat in internatul romanesc, subocrotirea unor oameni inarrnati, sositi din comunele din jur si au patruns, printr-o intrarelaterals, in capela ce nu fusese Inca, desigur, legalizata printr-unferman. 0 interventiede proportii a politiei a izbutit abia dupa cateva ceasuri sa risipeascaintrunirea. Au fosttrimise telegrame de protest la Constantinopol, raspunsul spunea insd ca aromanii se potIntruni pentru rugaciune oriunde, numai in biserica lor nu. Intrarea laterals a fost zidita57.Reprezentantii Greciei si Romaniei la Constantinopol au solicitat sprijinul lui Calice siZinov'ev, dar acestia s-au declarat amandoi gata sa recomande Portii numai metinerealinistii si a ordinii. Marele vizir s-a aratat insa binevoitor fats de aromani in aceastaImprejurare si, la 23 ianuarie 1905, in casa de rugaciuni" a aromanilor, sub protectiaautoritatilor si fled nici o tulburare a linistii, a fost savarsita cea dintai liturghie. Caliceera probabil in urma sacaielilor din partea lui Lahovari vizibil man.dru de acest succesal demersului sau58.

Tot in anul 1904, Societatea de Cultura Macedo-Romand din Bucuresti a Inceputconstruirea unei case de cultura. Aromanii bogati, printre care si austrieci de originearomaneasca, precum fiica vestitului mecenat vienez Nikolaus Dumba, Irene, si Alexander

50 Cordescu, Anexa Nr. 6, p. 256-311.51 Petrovie cAtre Goluchowski, Ianina, 13.6.19041i 28.7.1904: PA XXXVIII, Kt. 383.

52 Kral cAtre Goluchowski, Monastir, 23.5.1904: loc. cit., Kt. 394.

53 Petrovie cAtre Goluchowski, Ianina, 5.9.1904: loc. cit., Kt. 383.54 SAbareanu, p. 16.55 Kral cAtre Gotuchowski, Monastir, 23.5.1904: PA XXXVIII, Kt. 394.56 Prochaska catre Gohichowski, Monastir, 4.10.1904: /oc. cit.57 Prochaska cAtre Goluchowski, Monastir, 11.1.1904: /oc. cit.58 Calice cAtre Goluchowski, Constantinopol, 25.1.1905, Nr. 5 D : PA XII, Kt. 187; Prochaska cAtre

Goluchowski, Monastir, 26.1.1905: PA XXXVIII, Kt. 394.

81

www.dacoromanica.ro

Mocioni, au Mut daruri de bani in acest scop59.In 1905, in urma stdruintelor depuse de scriitorii N. Papahagi si N. Batzaria, la

Manastir a fost infiintatd o bibliotecd publics aromaneascd60.

2. CONTACTE DIPLOMATICE $1 IRADEAUA DIN 22 MAI 1905

Dupd retragerea oficiald a mitropolitului Antim, in anul 1901, se parea caproblema autonomiei bisericesti a trecut pe planul at doilea. Abia in anul urmAtor s-auputut infiripa not sperante de viitor61, mai ales din momentul in care, dupd creareaepiscopiei sarbesti din Oskiip (Skopje) In decembrie 1902, Patriarhul a rtcunoscut exprescomunitAtii grecesti de acolo neatarnarea fats de aceasta si, ca atare, nu mai putea invocaargumente canonice impotriva existentei in aceeasi localitate a unor comunitAti bisericestiaromanesti si grecesti independente62.

In ianuarie 1903, cu prilejul convorbirilor austro-ruse de la Viena, I. I. C. Bratianua adresat Puterilor o nota circulars, in care, printre altele, sublinia faptul ca nimic dinceea ce ar putea sd tulbure echilibrul din Balcani nu poate lasa Romania indiferente63.Cu toate ca aceasta nota era adresatd, de fapt, dupd cuvintele Iui Bratianu, numai Rusiei,ambasadorul Austro-Ungariei la Bucuresti s-a simtit si el vizat si a lasat sd se Inteleaga,intr-un raport cdtre Goluchowski pe aceasta temd, cat de dorit ar f i ca Romania sa renunteIa eventualele ei tendinte iredentiste cdtre sud asadar tocmai Ia acele intentii pe caregrecii i le atribuiserd omului politic roman Kogalniceanu, mort in urma cu doisprezeceani64. In vreme ce, la Constantinopol, aceasta notA a Mut o foarte bung impresie, lucrusubliniat de D. A. Sturdza65, regele George at Greciei a privit-o ca pe o 'Medicare a acorduluide la Abbazia66. Ceva mai tarziu, consulii romani de la Manastir si Selanik s-au dus pentruconvorbiri la Constantinopol, iar consulul Kral comunica despre activitatea tot mai intensaa romanilor, raportand-o la faptul cd In politica ei balcanied, Italia manifests un interestot mai evident, spre propriul ei folos, fald de disputele valahilor, in cautare de protectiesi sprijin"67. Sultanul a facut not promisiuni68, dar Atena nu era multumitd de atitudineaRomaniei. Trimisul austriac la Atena, baronul Burian, a propus o noun intrevedere intre

59 Leonte-Missail-Puppa, p. 69.

60 TOVARU, p. 81.

61 Pallavicini cave Goluchowski, Sinaia, 2.7.1902, Nr. 33 B confidential: PA XVIII, Kt. 34, fol.

249-250.62 SETON-WATSON, History, p. 384.

63 Djuvara, Cent projets, p. 461.

64 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 31.1.1903, Nr. 8A secret: PA XVIII, Kt. 35, fol. 42-49.

65 Pallavicini cAtre Gotuchowski, Bucuresti, 19.2.1903, Nr. 11 B strict confidential: /oc. cit., fol.

69-72.66 Burian cAtre Gotuchowski, Atena, 23.2.1903, Nr. 7 A secret: PA XVI, Kt. 55.

67 Kral cAtre Goluchowski, Monastir, 4.3.1903: PA XXXVIII, Kt. 392.

68 Pallavicini cAtre Gotuchowski, Bucuresti, 11.3.1903, Nr. 15 A strict confidential: PA XVIII, Kt.

35, fol. 96-102.

82

www.dacoromanica.ro

cei doi regi, dar Pallavicini a ripostat cu argumentul ca o asemenea intalnire nu ar facedecat sA starneasca o agitatie neplAcutA indeosebi in Rusia MA sa aiba nici unfel de succes"69. Bratianu explica desfasurarea dificila a tratativelor cu Patriarhul prininfluenta Atenei si s-a adresat lui Pallavicini, pentru a determina o interventie a Vienei IaAtena si la Constantinopol, aratand cg Romania nu ar putea nicicand sa se gandeascamacar la pretentii asupra vreunui teritoriu din Macedonia", ci ar dori numai sg fie siguraca va avea de spus un cuvant la definitiva solutionare a problemei"70.

Goluchowski s-a aratat receptiv fatg de aceste argumente si 1-a insarcinat, la3 aprilie, pe baronul Burian, sg interving pe tang guvernul grec, intrucat interesele celordoug tari nu se opun unul altuia, ci sunt indreptate, in paralel, impotriva slavismului71. Deo interventie la Constantinopol nu s-a vorbit72.

Sinceritatea cu care Bratianu a declarat ca-i incurajeaza pe aromani numai pentrua putea participa la definitiva solutionare a problemei macedonene, altfel spus, pentru aputea sa-i foloseasca pe aromani, la momentul potrivit, ca moneta de schimb pentruDrobogea de sud, da de gandit. Pallavicini socotea,pe buns dreptate, asa ceva drept lipsitde logics si avea, in aceasta privinta, indoielile lui, deli lucrul in sine nu i se pgreapotrivnic intereselor politice ale Austro-Ungariei73. Privity cu ochii omului din ziva deazi, declaratia lui Bratianu ne apare ca un alibi; caci intentia de a-i folosi pe aromani camoneta de schimb a devenit, cu timpul, de notorietate publicg si, daca ea ar fi fostintr-adevar real /, i-ar fi determinat fail indoiala sa-si piarda increderea in partidanationala. Daca insa aceasta declaratie, adeseori repetata, era menita numai si numaisa trezeasca intelegere pentru politica statului roman din partea unei puteri ca Austro-Ungaria, lipsita de receptivitate fats de orientarea maladiva." a sentimentului nationalromanesc? Si ideea renuntarii la tendinte iredentiste, exprimata de Pallavicini, s-ar puteasg-i fi fost inspirata, din aceleasi considerente, de partea romans. Ambele motivari aleinteresului aratat de oamenii politici romani aromanilor sunt, la urma urmelor, lipsite detemeinicie, deoarece, de fapt, sunt in afara logicii. Evolutia istoricg le infirm/. Atuncicand Romania a gash prilejul de a-si anexa Dobrogea de sud, n-a mai fost vorba de nici unfel de compensatii; numai interventia militara in al doilea razboi balcanic a fost eficacein aceasta privinta, iar Ia incheierea tratatului de pace, Romania a insistat pentrurecunoasterea drepturilor nationale ale aromanilor de cAtre statele balcanice.

Un publicist roman intervenea in favoarea unei autonomii a Macedoniei sub unguvernator crestin; aromanii urmau sa joace, in aceasta organizare, un rol insemnat, datefind marea distanta care-i separa de Romania si simtul for de dreptate, in virtutea cgrora

69 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 25.3.1903, Nr. 17 A strict confidential: loc. cit., fol.

124-127.70 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 2.4.1903, Nr. 19 A strict confidential: loc. cit., fol.

141-150.71 Instructiuni catre Burian, Viena, 3.4.1903, Nr. 360 strict confidential: PA XVI, Kt. 55, Weisungen,

fol. 2-3.72 Instructiuni cAtre Pallavicini, Viena, 4.4.1903, Nr. 361 strict confidential: PA XVIII, Kt. 35,

Weisungen fol. 24-25.73 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 2.4.1903, H.H.St.A., PA XVIII, Kt. 35, fol. 154-157.

83

www.dacoromanica.ro

numai ei puteau fi in stare sa pastreze echilibrul intre celelalte grupuri etnice74. Alticunoscatori ai situatiei erau ins/ de parere ca o eventuala autonomie s-ar transformacurand intr-o mutuala anatomie pe viu"75.

Regele Carol s-a aratat foarte recunoscator pentru interventia austriac/ pe langaguvernul grec76; o Imbunatatire a relatiilor intre Atena si Bucuresti nu s-a produs ins/

In decembrie 1903, trimisul roman la Constantinopol, Al. Lahovari, a expus dinnou Patriarhului doleantele aromanilor. in particular, el a cerut, in primul rand, un episcopvalah, subordonat Patriarhiei, pentru eparhia Ohrida-KruKevo in locul celui grec-ortodoxde OM atunci" si, in at doilea rand, comunitAti bisericesti vlaho-ortodoxe cu mentinereasubordonarii for fats de mitropolitii greco-ortodocsi", dar acestor revendicAri le-a fostopus un non possumus intemeiat, se pretindea, pe prevederile dreptului canonic77.

in timpul unui popas la Bucuresti, in martie 1904, Lahovari 1-a vizitat pe trimisulaustriac si 1-a informat ca urmeaza sa intreprinda o ultima incercare pe langa Patriarhie;era limpede care aveau sa fie consecintele unei eventuale aderari la exarhat pentru politicabalcanica a Romaniei78, se spera totusi intr-o reglementare satisfacatoare a lucrurilorprin interventia Vienei la Poarta79. Goluchowski s-a grabit sa-1 sfatuiasca pe Bratianusa nu recurga la o aderare la exarhat, a insistat insa totodata pentru mentinerea unorrelatii cat se poate mai bune intre Bucuresti si Sofia80.

Si Atena parea acum iarasi gata O. ajunga la un aranjament cuBucurestiul. Eapromitea chiar ea va sustine revendicArile romanesti la Patriarhie daca guvernul romanse obliga sA se mentina in limitele terenului dobandit". Acest lucru nu putea fi acceptatdin ratiuni de politica intern /81,

La Patriarhie a fost depusa o lista de revendicari minimale din partea aromanilor:la infiintarea unei mitropolii aromanesti se renuntase, se cerea ins/ permisiunea deconstituire a unor comunitati bisericesti independente, de infiintare a unor biserici propriisi de numire a unor preoti, protopopi si arhimandriti, ca si permisiunea pentru acestipreoti de a putea savarsi slujba in limba romans, la cererea comunitatii, respectiv de aoficia liturghia alternativ, cand in roman /, cand in greaca, in care caz se fagaduia osubventie anuala in valoare de 500 fr. pentru biserica in cauza. Se cerea, de asemenea,hirotonirea de not preoti romani si recunoasterea unui delegat al aromanilor pe langaPatriarhie. Un Memorandum cu acest continut a fost adresat, la 24 aprilie 1904,

74 Antonescu, p.43.

75 Gersin, p. 6.

76 Pallavicini cAtre Gotuchowski, Sinaia, 7.5.1903, Nr. 27 B strict confidential: PA XVIII, Kt. 35,fol. 208-211.

77 Kral cAtre Gotuchowski, Monastir, 23.5.1904: PA XXXVIII, Kt 394.

78 Regele Carol Insusi dAduse, cu putin Inainte, dispozitii sA se spunA Patriarhului cif arornaniinu vor adera in nici un caz la exarhat. Pallavicini cAtre Gotuchowski, Bucuresti, 19.2.1904, Nr. 7 A strict

confidential: PA XVIII, Kt. 36, fol. 72-77.79 Pallavicini cAtre Gotuchowski, Bucuresti, 8.3.1904, Nr. 9 B strict confidential: /oc. cit., fol. 86-91.

80 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 1.4.1904, Nr. 13 A strict confidential: foc. cit., fol.112-117.

81 Pallavicini cAtre Gotuchowski, Bucuresti, 12.2.1904, Nr. 5 C strict confidential: loc. cit., fol.

53-56.

84

www.dacoromanica.ro

Patriarhului82.intre timp, Goluchowski daduse urmare solicitarii lui Bratianu si-1 insarcinase

pe Ca lice sa-i recomande insistent Patriarhului de a lua in seams, in oarecare masura,dorintele populatiei cutovlahe, mai ales in ceea ce priveste folosirea cartilor de cult inlimba romana"83. Ca lice a raportat a nici colegul sau rus, Zinov'ev, care intervenea siel acum pentru aromani, nu ar fi Inregistrat o atitudine mai binevoitoare din parteaPatriarhului. El insusi nu s-a bucurat de mai multa trecere. L-a insarcinat pe consilierul delegatie Otto sä is legatura cu Ioachim al III-lea si sa-i comunice ea Goluchowski Insusiar fi impiedicat aderarea aromanilor la exarhat. Patriarhul, care aprecia numarul aromanilorInca negrecizati la 100 000 de suflete, s-a aratat mai degraba nereceptiv, s-a referit lascrisoarea de devotament primita din partea aromanilor grecofili si a afirmat ca nu ar 11vorba de dorintele aromanilor insisi, ci de o actiune politica a guvernului roman. Deaide', el n-ar avea nici cea mai mica grija in ce priveste exarhatul. Ca lice socotea caadevarul e la mijloc si a Patriarhul nu dorea de fapt sä creeze un precedent pentrualbanezii ortodocsi care se agitau84. Sfantul Sinod respinsese, la 4 mai, cererile aromanesti85si insarcinase o comisie cu redactarea raspunsului catre ambasada romans, intrucat textulprezentat de Insusi Ioachim at III-lea fusese socotit prea aspru. Era insa de luat inconsiderare si posibilitatea ca Fanarul sa se fi abtinut de la transcrierea ciornei acestuiraspuns datorita unei vizite ndasteptate in Macedonia a fostului Mitropolit Primat atRomaniei, Ghenadie si sa fi stat acum In expectativa, urmarind desfasurareaevenimentelor86.

Aceasta calatorie a starnit oarecare valva. Ghenadie poposise la Athos si isischimbase brusc ruta de intoarcere in Romania. El si-a facut aparitia Ia Manastir, unde afost intampinat la gars de o delegatie a aromanilor in frunte cu preotul Papa Teodor87.S-a dus apoi la Mitropolitul Ioachim al Pelagoniei, fats de care s-a referit Ia o scrisoarede recomandare primita din partea Patriarhului, cu care se gasea, asa cum toata lumeastia, in relatii personale. Ghenadie a vizitat scolile grecesti si 1-a invitat apoi pe Mitropolitsa viziteze impreuna cu el si scolile romanesti. Ioachim a facut bucuros acest lucru sii-a propus chiar lui Ghenadie sa slujeasca impreuna cu el de ziva Sfantului Gheorghe(23 aprilie), cantand in romaneste, deoarece nu stia limba greaca. Consulul grec, in schimb,

82 Copie dupa nota cAtre Patriarhie din 11/24.4.1904, la : Kral catre Goluchowski, Monastir,23.5.1904: PA XXXVIII, Kt. 394.

83 Instructiuni din partea lui Goluchowski care Calice, Viena, 21.4.1904, Nr. 410 confidential: PAXII, Kt. 186, Weisungen.

84 Calice catre Goluchowski, Constantinopol, 4.5.1904, Nr. 21 G : /oc. cit., Kt. 185. Partea greacAsocotea cA, in cazul producerii unei schisme, s-ar desprinde 20 000 suflefe, Eliot clue Lansdowne, Atena,7.10.1904 in: Turkey Nr. 2 (1905), Nr. 29, p. 21-22.

85 DupA cum raporta consulul Kral din Manasto (cAtre Goluchowski, Monastir, 23.5.1904: PAXXXVIII, Kt. 394), respingerea s-a produs in pofida opozitiei ambasadorului grec.

86 Styrcea cAtre Goluchowski, Constantinopol, 11.5.1904, Nr. 22 B: PA XII, Kt. 185.87 Papa Teodor se asociase miscArii nationale aromanesti in noiembrie 1903 (Kral cAtre

Goluchowski, Monastir, 23.5.1904: PA XXXVIII, Kt. 394). In mania, el fusese atacat de greci in plinA stradA sise apArase cu un revolver, din care pricinA autoritAtile voiau sit -1 predea Patriarhului, dar Austria a intervenitin favoarea sa (Pallavicini due Goluchowski, Bucuresti, 183.1904, Nr. 10 A strict confidential: PA XVIII,Kt. 36, fol. 98-105).

85

www.dacoromanica.ro

era stApanit de suspiciuni si I-a convins pe Joachim sa se informeze despre oaspete laFanar, prin telegraf. Raspunsul a fost ca Ghenadie nu ar dispune de nici un fel de scrisoarede recomandare; grecii protestau Impotriva participarii lui la liturghia solemn /, iarGhenadie a parasit orasul Manastir pentru a vizita satele aromanesti din Imprejurimi. Cuexceptia unei demonstratii ostile organizate de partida greaca la Magarevo, primirea decare s-a bucurat pretutindeni va fi descrisa ca una deosebit de calduroasa. La 10 mai,Ghenadie a parasit vilaietul. La Bucuresti, lumea a fost, la Inceput, revoltata de modulsau arbitrar de comportare, dar, dupe ce s-a aflat despre succesul calatoriei sale, toti aufost multumiti88.

Din lips/ de alte izvoare, nu este usor sa apreciezi corect aceasta Intreprinderea Mitropolitului cazut in dizgratie. Probabil ca el conta sa redobandeasca pe aceastacale bunavointa liberalilor, care, in 1896, pusesera la cale depunerea 1ui89.

Patriarhul nu s-a 1 /sat clintit de pe pozitia adoptata nici de asigurarea data deLahovari cum ca aceasta calatorie s-ar fi facut nu din Insarcinarea, ci far/ stireaguvernului roman. Drept urmare, Lahovari a primit dispozitia de a nu mai initia nici unfel de actiune pe langa Patriarhie, ci de a-si concentra Intreaga activitate in directiaImplinirii dorintelor cutovlahilor prin interventia sa la Poarta"90. In acest scop, Lahovaria Inaintat Marelui Vizir o nota, solicitand recunoasterea unui sef civil (vekil) pentruaromani, intrucat Patriarhul refuza sa le recunoasca un sef religios91. Chiar daca in textulnotei nu se vorbea Inca de asa ceva, cererea formulate astfel viza, in fapt, recunoastereaaromanilor cu sentimente nationale drept o natiune distinct/ (millet).

Interventia lui Calice pe fang/ Patriarh esuase. Desigur, din pricina delicatelornegocieri privitoare la problemele ortodocsilor din Bosnia, el nu putuse sa pun/ mai mutt/energie in demersul sau. Asa se explica de ce Lahovari avea impresia ca baronul Calicenu numai cA nu Intreprinde nimic, ci se situeaza chiar pe o pozitie ostila cauzei aromanilor.El s-a destainuit sefului biroului chezaro-craiesc de telegrafie si corespondent /,Alberstall, care i-a comunicat in scris lui Calice Invinuirile aduse lui de Lahovari. Calice aanexat acest document raportului pe care i I-a trimis lui Goluchowski, care a discutatchestiunea cu regele Carol si care, asa cum insusi nota pe raportul lui Calice, a atrasatentia Majestatii Sale asupra comportarii nepotrivite si lipsite de tact a domnuluiLahovary"92.

Despre importanta crescanda a miscarii nationale aromanesti vorbeste faptulca grecii si-au schimbat tactica fats de acesti vlahi romanizanti" (BXdxotpouliaviOvi-Es.)93 si, confruntati cu evolutia diplomatic/ mai sus evocata, au recurs lafolosirea violentei.

Bandele grecesti au Inceput sA lupte impotriva miscarii nationale romanesti intoamna anului 1904. invatAtori, preoti si notabili aromani au fost atacati prin surprindere,

88 Kral cAtre Goluchowski, Monastir, 24.5.1904: PA XXXVIII, Kt. 394.89 Maiorescu, p. 343-351.913 Styrcea cAtre Gotuchowski, Constantinopol, 18.5.1904, Nr. 23 C confidential: PA XII, Kt. 185.91 Copie dupit nota romaneascA adresatA Marelui Vizir: ioc. cit.92 Cali ce cAtre Gotuchowski, Yenik6y, 21.9.1904, Nr. 45 E secret PA XII, Kt. 186.93 Acest termen a reusit sit patrundA si in istoriografia mai nouA de orientare filogreack cf. cartes

lui DAMN.

86

www.dacoromanica.ro

bAtuti sau amenintati cu moartea daca refuzau sa renege ideea nationata. in noiembrie,aromanul D. L. Liuka din Pisoderion a fost ucis94. In ianuarie 1905 au fost atacati, laManastir, Papa Teodor si L. Duma, preotul find gray ranit95. in februarie, in satulPhlampouro, Fang Filorma, 5 aromani si al banczi cu sentimente nationale (dintre caredoi erau preoti) au fost ucisi si ciopartiti cu toporul. invatatorul roman din comunainvecinata, Drosopege, a fost amenintat cu moartea, s-a refugiat insa la Manastir si afAcut cunoscute consul ului roman numele membrilor bandei. Potrivit celor povestite deconsul reprezentantului Austro-Ungariei, Prochaska, el ar fi fost rugat de bulgari sä nucomunice autoritatilor numele, pentru ca ucigasii sa poata fi pedepsiti de bulgari96. Lascurt timp dupa aceea a fost ucis staretul manastirii romanesti de la Archaggelos97. Chiarsi Mitropolitul Agathaggelos din Kerbene, care ardtase pans atunci simpatie fats dearomani si luase parte de mai multe on la slujbe savarsite in comun de preoti greci siromani,i-a excomunicat brusc , in primavara anului 1905, pe toti preotii romani. Lasfarsitul lunii aprilie, el i-a invitat pe conducatorii partidei nationale si ai celei grecesti laKerbene si a cerut, Intr-o cuvantare, sa fie abandonata ideea nationala98.

Nu e de mirare faptul ca Romania, confruntatA cu aceastA atitudine din parteagrecilor, se gandea la o noun racire a relatiilor cu Grecia. Trimisul roman la Atena, Ghica,socotit mult prea grecofil, a fost rechemat, iar la Bucuresti lumea se 1ntreba la ce foloseaprietenia cu Grecia, o tarn care, dupa vorba regelui Carol, nu avea nici armata, niciflotA99.

La sfarsitul lui ianuarie 1905, Al. Lahovari I-a vizitat, la Viena, pe conteleGoluchowski pentru a dezbate problema aromaneasca si a-i comunica, in noua forformulare, dorintele romanilor (recunoasterea comunitAtilor aipmanesti si a dreptuluifor de a-si alege conducatorii, ca si reprezentarea in consiliile administrative ale fiecaruidistrict). El a cerut din nou sä fie sprijinit prin Calice si a adaugat ca si Zinov'ev isipusese serviciile la dispozitia Romaniei. Goluchowski i-a trimis not instructiuni in acestsens lui Calicem. Cu acest prilej, Romania a procedat cu mare grabA, deoarece se temeade aplicarea iminentA a acordului de la Mtirzsteg si dorea sa obtina pand atunci pentruaromani dreptul de a avea un cuvant de spus in chestiunile administrative. 101

Curand dui:4 aceasta vizita, Goluchowski, carLiainsarcinatul cu afaceri romanla Viena ii atrasese atentia asupra atacurilor indreptatz de bandele grecesti impotrivaaromanilor, i-a scris din nou lui Calice si I-a sfatuit sl puns in vedere Portii in chipconvingator ca un tratament echitabil si binevoitor aplicat valahilor macedoneni ar fi ininteresul Turciei, deoarece, in caz contrar, ar putea exista pericolul ca acest element, pans

94 Documente diplomatice 1905, p. XXVIII.95 Tot acolo, p. XXIX: Prochaska cAtre Goluchowski, Monastir, 26.1.1905: PA XXXVIII, Kt. 394.96 Prochaska catre Goluchowski, Monastir, 4.3.1905: /oc. cit.97 Documente diplomatice 1905, p. XXIX.98 N. Tacit cAtre Papiniu, Nr. 70,10.2.1908. Copie In: BAR, Arhiva D. A. Sturdza, VI, Acte 165." Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 4.4.1905, Nr. 12 confidential: PA XVIII, Kt. 37, fol.

123-130.1013 Goluchowski cAtre Calice, Viena, 1.2.1905. Ciomil, H.H.St.A., PA XII, Kt. 188, Weisungen,

n.fol.

42-51.101 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 10.2.1905, Nr. 5 A confidential: PA XVIII, Kt. 37, fol.

87

www.dacoromanica.ro

acum leal, sa fie impins totusi, in cele din urma, in bratele propagandei bulgaresti".102Pentru ca Poarta reactioneze, era ins/ nevoie de un motiv concret, care nu

s-a lasat, de altfel, mult asteptat.In aprilie, au sosit de la Constantinopol la Yanya doi inspectori scolari romani

pentru a vizita scolile din vilaiet si pentru a se informa asupra scolilor care trebuiauintemeiate in viitor. Ei dispuneau de o scrisoare din partea Marelui Vizir Ferid-Pala cAtrevaliul Osman-Pasa si de scrisori de acreditare din partea ministrului Justitiei si Cultelor,dar valiul Ie -a interzis sa paraseasca orasul si i-a impiedicat chiar sa se puns in legaturacu consulatele. 0 intamplare tipica pentru Turcia acelei vremi, explicabilA mai degrabaprin inimicitia implacabila dintre Ferid-Pasa si Osman-Pasa decat prin atitudineaprieteneasca fats de greci a valiuluil°3. La 5 si 6 mai, ambii inspectori au fost arestati, subpretextul ca ar fi provocat, in satul Bobousa, o incaierare intre aromani nationalisti siaromani grecofili. Pacleanu a instiintat indata legatia romans din Constantinopol, darOsman-Pasa i-a expulzat pe cei doi din vilaiet si a ordonat sa tie escortati rand la Sarande,unde ei s-au imbarcat, plecand spre Italia105.

intre timp, masinaria diplomatic/ a fost puss in miscare. Ministrul de Externeroman, generalul I. Lahovari, 1-a insarcinat pe trimisul la Viena, Ghica, sA soliciteinterventia lui Goluchowski106. Acesta i-a dat dispozitie, la 11 mai, lui Ca lice sa islegatura cu Al. Lahovari si intervinA107. Ambasadorul italian la Bucuresti, marchizulIncisa, fusese primitin audientA de regele Carol si ambasadorul italian la Constantinopola remis o not /, sprijinind dorintele romanilor108. Ca lice i-a vizitat pe Ferid-Pasa si peministrul de Externe, care au declarat la unison ca incidentul ar trebui privit ca aplanat,ca ambii inspectori se gasesc in stare de libertate (In realitate, ei erau la Brindisi) siConsiliul de Ministri ar fi hotArat la 13 mai sa ofere satisfactia corespunzatoare pentrucomportarea arbitrary a valiului"109.

La 19 mai, ambasadorul german, baronul Marschal1110, era primit in audientade Abd iil Hamid. Al. Lahovari avea instructiuni sä dea un ultimatum pans la 23 mai incazul in care aceasta audienta avea sa ramana fara rezultat, iar apoi, daca si acesttermen avea sa fie depasit succes, sa -si ceara pasaportu1111.

102 Instrucliuni Goluchowski cAtre Ca lice, Viena, 15.2.1905, Nr. 199: PA XII, Kt. 188.

103 Petrovie cAtre Gotuchowski, Ianina, 4.5.1905: PA XXXVIII, Kt. 383; Brailsford, p. 188-189.104 Petrovie cAtre Gotuchowski, Ianina, 8.5.1905: PA XXXVIII, Kt. 383.105 Petrovie cAtre Goluchowski, Janina, 16.5.1905: loc. cit.

106 Pallavicini cAtre Gotuchowski, Bucuresti, 11.5.1905, telegramA cifratA Nr. 6: PA XVIII, Kt.37, fol. 165-166.

1°7 Goluchowski cAtre Calice, Viena, 11.5.1905, telegraml cifratA Nr. 70: PA XII, Kt. 188.108 Pallavicini cAtre Gotuchowski, Bucuresti, 15.5.1905, Nr. 22 A: PA XVIII, Kt. 37, fol. 184

109 Calice cgtre Goluchowski, Constantinopol, 14.5.1905, telegramg cifratA Nr. 68, PA XII, Kt.

110 Marschall avusese ideea unei interventii complementare din partea Italiei, dupa ce el insusiprimise de la contele Billow dispozitia de a sprijini Romania (Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 15.5.1905,

Nr. 22 A: PA XVIII, Kt. 37, fol. 184-189).111 Styrcea clan Gotuchowski, Constantinopol, 19.5.1905, telegramg cifratA Nr. 70: PA XII, Kt. 187.

189.

187.

88

sa

sä

far/

www.dacoromanica.ro

La 20 mai s-a comunicat din Constantinopol cA Poarta ar fi oferit ambasadeiromfine satisfactie in forma urmAtoare:

1) Explicatie intre valiul din Yanya si consulul Romaniei, in cursul careia celdintai ar declara cA nici el, nici guvernul imperial nu sunt animati de sentimentedusmanoase fall de cutovlahi. 2) Recunoastere a dreptului cutovlahilor de a-si aveapropriii muhtari In localitatile in care majoritatea populatiei este cutovlaha.3) Recunoastere a inspectorilor scolari romani de cave Poarta, cu conditia ca ei sA fiesupusi otomani. 4) Recunoastere a dreptului cutovlahilor de a dispune de biserici si scoliin limba romana".

Poarta, se comunica, ar fi fost gata sA determine Patriarhia sA accepte incheiereaunui acord asupra primei parti a punctului 4). Zinov'ev socotea suficientA satisfactiaacordatA, nu stia Insa care avea sa fie atitudinea lui Al. Lahovari fats de ea. Zinove'ev,se pare, ar fi respins propunerea ambasadorului roman ca el sa intervina ImpreunA cuMarschall, intrucat nu era dispus sa actioneze in problemele Balcanilor decat Impreunacu Austro-Ungaria. Ultimatumul romanesc fusese inaintat sub forma de nota si cuprindeanu numai exigenta de a fi el iberati si despagubiti cei doi inspectori, ci si cererea derecunoastere, printr-o irade oficiall, a aromanilor ca national itate distinctA, cu drepturiegale cu cele ale celorlalte nationalitati nemusulmane"112.

Cu o zi Inainte de expirarea termenului fixat, la 9/22 mai 1905, Abd ail Harrild aemis urmAtoarea irade, publicatA in ziva urmatoare:

Majestatea Sa Imperiala Sultanul, care, insufletit de sentimentele Sale de InaltAdreptate si de parinteasca Sa grija pentru popoarelb Sale, acorda binefacerile sibunavointa Sa tuturor supusilor SAi credinciosi, fait deosebire de neam si de religie,luand in considerare cererile depuse acum in urma la picioarele Tronului Imperial de atmsupusii Sai valahi, a binevoit ss porunceasca in privinta for ca, in virtutea drepturilorcivile de care ei se bucurA la fel ca ceilalti supusi nemusulmani, comunitAtile for sAdesemneze muhtari potrivit reglementarilor vigoare; ca, asa cum se face pentru celelaltecomunitAti, sA fie admisi si membri valahi, potrivit regulii existence, in consiliileadministrative si ca sa fie acordate facilitAti de autoritAtile imperiale profesorilor numitide catre zisele comunitati pentru inspectarea scolilor for si pentru indeplinireaformalitatilor prevazute de legile Imperiului in vederea deschiderii de not asezamintescolare"113.

Desi in aceastA formulare nu aparea notiunea millet, aromanilor be fuseserAasadar recunoscute Coate drepturile unui millet, cu exceptia aceluia de a avea un sef religiospropriu. Valiul din Yanya, Osman-Pasa, si-a prezentat scuzele lui Padeanu, iar ambiiinspectori au putut sa -si reia activitatea114 .

Yn amintirea succesului dobandit atat de repede, guvernul roman a dispus sA sebats o medalie cu portretele tuturor ministrilor si ale acelor reprezentanti ai Romaniei instrAinatate care se ocupasera de aceastA chestiune, anume Al. Lahovari, C. Derussi,

p. XXXI.

112 Styrcea cAtre Goluchowski, Pera, 20.5.1905, telegrarnA cifratA Nr. 71: loc. cit.113 Traducere francezA oficialA la Bratter, p. 89; textul romAnesc in Documente di plomatice 1905,

114 Petrovio cAtre Goluchowski, Ianina, 28.5.1905: PA XXXVIII, Kt 383.

89

www.dacoromanica.ro

D. Ghica, D. Georgescu, C. Contescu115. S-a emis si ideea ridicArii unei moschei inConstanta, pentru a Intretine bunAvointa Sultanului116.

Recunoasterea aromanilor ca nationalitate distincta nu se datora nici abilitAtiidiplomatice singulare a lui Al. Lahovari117, nici numai interventiei Germaniei118, ci uneiactiuni comune la care luaserA parte Germania, Italia, Austro-Ungaria si Rusia, ca sicalculelor politice ale Portii; acestea din urmA aveau in vedere, pe de o parte, lealitateaabsolutd a aromanilor cu sentimente nationale, pe de alta, bunele relatii cu Bucurestiul,a caror mentinere, tinand seama de ce se petrecea cu Bulgaria, era in interesul Turciei119.Franta si Anglia s-au mentinut, asa cum se poate vedea din izvoarele de care dispunem,mai degrabd in rezervA, probabil si din pricina faptului cA, in regiunile unde le fuseseincredintata supravegherea reformei, anume sancakurile Serez (Seres) si, respectiv,Drama, nu prea putea fi vorba de o activitate deosebit de intensA a aromanilor cu sentimentenationale.

Motivatia implicarii Austro-Ungariei trebuie cAutata mai degraba in rivalitateadintre Viena, St. Petersburg, Berlin si Roma in privinta Balcanilor si nu atat indisponibilitatea acesteia de a recunoaste neconditionat IndreptAtirea dorintelor aliateisale, Romania. in ipitructiunile trimise lui Calice, la 15 februarie, Goluchowski subliniacat se poate de 'impede cA, in cazul angajarii altor reprezentante din Constantinopol indiscutii, nu ar fi ot.ortun sd respinge-m categoric acest lucru, tinand seama deRomania"129. Pe de altA parte, interventia lui Marschall 1-a facut pe Pallavicini, aflat laBucuresti, sA se teams ca in viitor, Germania va domina incl si mai mutt decat randacum toate domeniile vietii economice din Romania"121. intr-adevAr, Bucurestiul era totnumai laude la adresa Germaniei si Italiei. Cu prilejul unei parade la 24 mai, ministriiromani au adresat, ce-i drept, cuvinte de multumire lui Pallavicini pentru sprijinul detare Romania s-a bucurat, in aceastA Imprejurare, din partea Marilor Puteri", dar Takelonescu sublinia cA succesul s-ar datora numai baronului Marschall si marchizului Imperialisi regreta faptul ca baronul Calice ar fi fost mai mult decat moale in aceasta chestiune",recunoscand insA ca, Intr-adevAr, acesta se aflase in concediu tocmai in cursul ultimeifaze a negocierilor122 si opunandu-se hotArat Inchipuirilor fanteziste" la originea cArorastatea Al. Lahovari123. Chiar in ziva urmAtoare, generalul Lahovari, Presedintele

115 Tovaru, p. 46

116 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucure§ti, 27.5.1905, Nr. 26 A strict confidential: PA XVIII,Kt. 37, fol. 227-234. Moscheea a fost construittl abia in 1910.

117 Aga cum s-a sustinut de cAtre romani, cf. BOSSY, p. 167-169.118 Paillares, p. 266.

119 Styrcea cAtre Goluchowski, Constantinopol, 31.5.1905, Nr. 28 D confidential: PA XII, Kt. 187,I VII 1905; Kasasis, p. 51 urm.; BRAGA, p. 65 urm.

120 Goluchowski cAtre Calice, Viena, 15.2.1905, Nr. 199: PA XII, Kt. 188.121 PallaVicini cAtre Goluchowski, Bucure§ti, 20.5.1905, Nr. 24A: PA XVIII, Kt. 37, fol. 209-212.

122 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucure;ti, 24.5.1905, Nr. 25 strict confidential: loc. cit., fol.217-224. Pallavicini a atras din nou atentia cu acest prilej asuprafaptului ca abaterea aspiratiilor romaneVi catreSud ar fi foarte utill pentru Austro-Ungaria §i cA dezvoltarea unui popor neslav In Peninsula Balcanica ar ficorespunziltoare, de altfel, intereselor Monarhiei.

123 Calice cAtre Goluchowski, Constantinopol, 21.6.1905, Nr. 31 G strict confidential: PA XII, Kt.187,1 VII 1905.

90

www.dacoromanica.ro

Consiliului de Ministri, transmitea oficial Austro-Ungariei multumirile guvernuluiroman124. La randul sau, ambasadorul grec Ia Constantinopol, Grupares, sublinia fatsde Insarcinatul cu afaceri austriac, baronul Styrcea, cat de mutt 1-a bucurat atitudineaneutrals, nepartinitoare a ambasadorului chezaro-craiesc in aceasta chestiune"125.Izvoarele demonstreaza asadar cat se poate de limpede ca implicarea Austro-Ungariei Inproblema aromaneasca trebuie pri vita in aceasta lumina si mull mai putin puss inlegatura cu planuri politice In Macedonia.

3. CONFLICTUL GRECO-ROMAN

insemnatatea acestei irade statea nu atat in noile posibilitati de dezvoltare oferitede ea miscarii nationale aromanesti erau recunoscute numai conditii deja existentede facto126 cat, mai degraba, in actiunea ei psihologica asupra aromanilor de orientarenationals si a comilitonilor for romani, precum si In reactia pe care ea putea sa o pmvoacedin partea grecilor, In urmarile acesteia pentru populatia aromaneasca si pentru relatiiledintre Romania si Grecia. Chiar la 23 mai a fost emisa o tezkere a ministrului Justitiei siCultelor, Abd iir Rahman-Pala, prin care i se comunica Patriarhului Joachim continutuliradelei, afirmandu-se in acelasi timp expres ca aromanii vor putea savarsi nestingheritipropria for slujba religioasa, Insa numai cu conditia de a nu iesi din ascultareaPatriarhiei127. Sfantul Sinod s-a Intrunit apoi de mai multe on pentru consultari, IntrucatInsa nu s-a ajuns, pentru Inceput, la nici o concluzie, Patriarhul s-a dus in persoana laMarele Vizir pentru a protesta128, deli Ferid-Pala rugase pe ambasadorul grec Gruparessä-1 sfatuiasca sa se abtina de la asa ceva, deoarece un asemenea protest ar putea aveaurmari neplacute pentru Patriarh129. Abia Ia 10 iulie, dupa Indelungate si furtunoasediscutii, In cursul carora avea sa fie curand reluata ideea la care s-a renuntat sau care afost rezervata pentru viitor, anume de a adresa protestul aflat in discutie nu numai Portii,ci si tuturor Puterilor semnatare ale Tratatului de la Berlin, in calitatea for de garanticompetenti mai presus de oricine ai status-quo-ului In Balcani si mai ales in Turcia "130,

124 Pall avi ci ni cAtre Goluchowski, Bucure;ti, 25.5.1905, telegrams cifratA Nr. 9702/15: PA XVIII,Kt. 37, fol. 225.

125 Styrcea dire Goluchowski, Constantinopol, 24.5.1905, Nr. 27 E strict confidential: PA XII, Kt.187,1 VII 1905.

126 Depunerea jurAmAntului in calitate de nou membni al ap-numitului Viltlyet-meclis din Monastirde cAtre aromanul Costachi $codrano (un om care -$i atrAsese bunAvointa valiului ca portretist), fapt petrecutla 8 mai 1906, ca o consecintA a promulgatei irade, este descrisA drept eveniment cu totul nesemnificativ,Prochaska cAtre Goluchowski, Monastir, 14.5.1906, Nr. 14: PA XXXVIII, Kt 395, 1906, fol. 71-74. Nu se tie,in tot cazul, nimic despre vreo activitate poli ticA a lui $ codrano, de profesie farmacist

127 Text francez la Bratter, p. 90.128 Stavridi cAtre generalul Lahovari, Constantinopol, 20.5/2.6.1905 in: Documente diplomatice

1905, Nr. 5,p 5.129 Styrcea cAtre Goluchowski, Constantinopol, 31.5.1905, Nr. 28 D confidential: PA XII, Kt. 187,

1VII 1905.138 Calice cAtre Goluchowski, Yenik6y, 19.7.1905, Nr. 36 F : loc. cit.

91

tl

www.dacoromanica.ro

Sinodul s-a pus de acord asupra textului unui takrir semnat de Patriarh. Sinodul constataexistenta, In iradeaua Sultanului, a unei evidente contradictii interne intre recunoastereaexpress a suveranitAtii Patriarhiei, pe de o parte, si confirmarea unor drepturi alearomanilor ce nu ar fi fost in concordanta cu sfintele canoane ale Bisericii Ortodoxe, pede alta. AceastA irade nu ar fi fost compatibila cu drepturile Patriarhiei, asa incat Patriarhulruga Poarta sa-i ocroteasca drepturile vechi de sute de ani, sa stavileasca influentelestrAine si sa restabileasca vechea ordine acum compromisa131.

Situatia juridica creata prin irade era lipsitA de echivoc, dar ea constituia oinovatie, care in ciuda recomandArilor facute in irade cu greu se putea impaca de faptcu privilegiile traditionale132 ale Patriarhului. Dar aceasta stAruinta in apArarea litereilegii" ridicaintrebarea, desigur absurda, daca procedand dupa modelul bulgar aromaniiar fi primit mai usor aprobarea Sinodului. In ultima instants, aid este vorba numai decontradictia dintre dreptul canonic codificat, recunoscut si de autoritatea de stat islamicA,in baza organizarii corporative" a societatii otomane si a naturii pe de oparte si principiile de drept natural promovate de popoarele angajate in afirmareanationalitatii in secolul al XIX-lea, asa cum au fost ele exprimate prin aspiratia lafolosirea libera a Iimbii materne scl., pe de alta parte. Cu oarecare bunAvointA, Sinodular fi putut, fArA nici un dubiu canonic, sa acorde aromanilor un statut asemanator aceluiade care se bucurau, de pilda, sarbii, ceea ce ar fi prevenit oarecum acea interventie socotitade Patriarh drept o imixtiune ilegalA in treburile interne ale millet-ului sAu si ar fi rezolvatde la sine chestiunea intr-un mod acceptabil pentru toate partite, o data ce nu existau nicidiferente dogmatice intre biserica greaca si biserica pe cale de infiintare a aromanilor.CA argumentele de drept impotriva iradelei erau mai curand un pretext si cA, de fapt,Sinodul intentiona sa refuze aromanilor de orientare nationals orice fel de recunoastereoficialA reiese de altfel clar din Insusi acel takrir contradictoriu, in care, pe de o parte, sevorbeste despre drepturi vechi de sute de ani ale Patriarhiei asupra valahilor, pe de alta, sesubliniaza faptul cA Patriarhia nu ar avea catusi de putin cunostintA despre existentavalahilor pomeniti in irade134. RecunoscutA va fi numai existenta celor 100 000 deasa-numiti grecovalahi, care insa ar fi greci si dintre care doar vreo 10 000 ar fi fostcaptati de propaganda romaneascA135.

Aromani cu sentimente grecesti, fruntasi de sate si preoti nu au intarziat saiscaleasca o serie de manifeste impotriva iradelei 136; grecii au declansat o campanie depress impotriva lui Ferid-Pasa137 si se spune chiar cA ambasadorul grec la Constantinopola protestat impotriva iradelei138.

131 Textul original grecesc in: Episema eggrapha, p. 101-104; traducerea francezA originalA esteanexatA la: Calice cAtre Goluchowski, Yenikoy, 24.10.1905, Nr. 54 C : PA XII, Kt. 188.

132 Asupra acestor privilegii, vezi GIBB-BOWEN, vol. 2, p. 216, n. 2.133 Op. cit., vol. 2, p. 211 urm.134 Episama eggrapha, p. 102.135 Op. cit., p. 103.136 Op. cit., ibidem §i KEBEDGY, p. 6.137 Bratter, p. 91.138 Stavridi cAtre generalul Lahovari, Constantinopol, 15/28.7.1905, Documente diplomatice

1905, Nr. 8, p. 7-8; Bratter, p. 90.

92

www.dacoromanica.ro

Curand insa exasperarea grecilor din pricina acestei Trade s-a materializat intr-obrutala campanie terorista indreptata impotriva aromanilor cu sentimente nationale, careIntr-un fel erau mai primejdiosi pentru greci dealt exarhistii"I39, intrucat partida greceascadin Macedonia era constituitA in cea mai mare parte a ei din oameni apartinand grupuluietnic aromanesc14°.

Nu poate fi sarcina noastra aid sa reconstituim desfasurarea fiecarei ciocniriIn parte, lucru de altfel destul de dificil, probabil, din pricina caracterului contradictoriual declaratiilor facute de martori ai partidei nationale, pe de o parte, ai celei grecesti, pede alta. Atat presa referitoare la Macedonia, cat si corespondenta diplomatica din anii1905-1908 sunt pline de detail privitoare la fapte sangeroase, de care cititorul trebuie sdfie scutit in cele ce urmeaza, nu in ultimul rand pentru motivul ca scormonirea ranilorconstiintei nationale nu ar trebui sa fie trecuta in randul indatoririlor istoriografieisecolului al XX-lea, in cazul de fats cu atat mai putin cu cat lipsesc mobil urile politiceactuale pentru asa ceva141.

Actiunea bandelor grecesti142 s-a concentrat la inceput asupra regiunii Pinduluisi a Macedoniei apusene. Numai in anul 1905, potrivit datelor cuprinse in Cartea Verderomaneasca143, au fost ucise 23 de persoane, ranite 7, jar in cursul a 13 incursiuni au fostincendiate scoli, nimicite turme de oi, distruse gospodarii, au fost arse manuale scolaresi carti de cult,-s-au furat bani si mobilier. Deosebit de mult a avut de suferit satul Abdelladin Muntii Pindului, ai card locuitori erau, in majoritate covarsitoare, aromani angajatiIn miscarea nationals: la ordinul, s-a pretins, al nestatornicului Mitropolit Agathaggelosde Kerbenel", in noaptea de 4 spre 5 august 1905, a navalit aid o bands de 90-100oameni, care insa n-a izbutit sa captureze dintre cele 38 de persoane inscrise, dupa cumse spunea, pe lista pregatita inainte decal trei fruntasi ai satului, ucisi apoi in munti145. intoamna, satul a fost atacat din nou: au fost incendiate 133 de case, mai multe hanuri sipravalii, biserici si scoli, joagare146. La 25 noiembrie, primarul satului, George Pupi, a

139 DAKIN, p. 236.140 Consulul grec din Selanik, Koromelas, a spus, pare-se, a el n-ar fi obtinut niciodata asemenea

succese In lupta din Macedonia, MA ajutorul aromanilor, cf. ABEROPH, p. 61, n. 1.141 In pofida ideologiei" nationaliste a regimului grec din anii 1967-1974, dupa sfiinta autorului

acestei cart' nu au mai existat cazuri de prigonire pe tale politieneasca a unor aromani din pricina folosiriilimbii for mateme in public sau a altor delicte" de acest fel (sanctionate drept activitate anti greceasce chiarsi dupl al doilea razboi mondial).

142 Despre organizarea bandelor grecesti, cf. DAKIN.143 Documente diplomatice 1905.144 N. Tacit catre Papiniu, Nr. 70, 10.2.1908, copie In: BAR, Arhiva D. A. Sturdza, VI, Acte 165.145 Petrovie catre Goluchowski, Ianina, 11.8.1905, Nr. 20: PA XXXVIII, Kt. 383; Pi deanu care Al.

Lahovari, Ianina, 27.7/9.8.1905, in: Documente diplomatice 1905, Nr. 17, p. 28; Rubin, p. 213; ABEROPH,p. 60; ANESTES, p. 38. Tipice pentru intrigile din interiorul personal ului Kolar rominesc stint doul fotografiicare-I infatiseaza pe revizorul scolar Tulliu Tacit In cadrul unei petreceri care a vut loc la 21.7.1905: ele aufost trimise ministrului roman Haret, impreuna cu o reclamatie Impotriva lui Tacit, potrivit careia acesta ar fi Mutmai bine sa organizeze o garda impotriva bandelor grecesti decat si is parte la petreceri sarbatoresti: A. St.B., Coleclia Spiru Haret, Dosar 7.

146 Prochaska ate Goluchowski, Monastir, 19.11.1905: PA XXXVIII, Kt. 394; Al. Lahovari caregeneralul Lahovari, Constantinopcg, 28.10/10.11.1905, in: Documente diplomatice 1905, Nr. 36, p. 49; Rubin,

p. 221; Cordescu, p. 40; DAKIN, p. 236.

93

www.dacoromanica.ro

fost asasinat147. Alte bande operau in kazalele Yenice-Vardar (la meglenoromani) siKaraferiya (la poalele muntelui Bermion), iar gazete ateniene comunicau ca, multumitdactiunilor armate intreprinse, cutare sau cutare sate s-ar fi lepddat de propagandaromaneascd148. Peste 100 de barbati, femei si copii, multe mii de of si capre sinenumgrate imobile au cAzut victime acestei actiuni teroriste149.

Este de la sine inteles ca aceste actiuni din cursul anului nu puteau sa rdmandfara consecinte asupra miscdrii nationale aromanesti. Vom ajunge sd vorbim despreele in capitolul urmAtor. Mai Int:al va trebui insa sA vedem in ce mdsurd putea indepartataRomanie sd vind in ajutorul hartuitilor ei protejati.

Amenintand cu boicotarea economics a numerosilor greci din Romania,Bucurestiul a inceput prin a cere de la guvernul grec doua lucruri: in primul rand, imediataincetare a atentatelor bandelor grecesti impotriva aromanilor din Turcia, un deziderat acdrui IndreptAtire putea fi cu atilt mai putin contestatA, cu cat, in pofida dezmintirilorneincetate din partea guvernului ei, Grecia era fAcutd responsabild pentru activitateabandelor de catre diplomatia si opinia publics europeand. In al doilea rand, se cerea ointerventie pe 1&10 Patriarhie in vederea ludrii in considerare a dorintelor romanesti150

ceea ce, fireste, ardta ca Romania supraevaluase puterea de influents a Greciei asupraPatriarhiei151. Ministrul de Exteme Mies a respins ambele cereri152 si, asa cum declara

147 Al. Lahovari catre generalul Lahovari, Constantinopol, 10/23.12.1905,1n: Documente diplomatice1905, Nr. 45,.E. 54 urm.; Rubin, p. 225.

148 Brailsford, p. 215, n. 1.149 Prochaska catre Goluchowski, Monastir, 31.10.1905, Nr. 56: PA XXXVIII, Kt. 394; Petrovid

dare Gotuchowski, Ianina, 6.11.1905, Nr. 26: Loc. cit., Kt. 383; Parcher catre Goluchowski, Monastir, 25.1.1906,Nr. 2: loc. cit., Kt 395, fol. 10-18; Prochaska catre Goluchowski, Monastir, 17.5.1906, Nr. 15: loc. cit., fol.75-80; Liste des atrocites commises sur les Valaques de Turquie par les bandes grecques depuis le 1/14 janvier1906: PA XVIII, Kt. 38, Varia, fol. 7-8, 24-30; o Nod confidentiala a ambasadei romfine din Constantinopol,de la 2/15.5.1907, se gaseste In raportul: Pallavicini catre Aehrenthal, Constantinopol, 20.5.1907, Nr. 32 F :

PA XII, Kt. 191, fol. 412-419; o alta nota, de la 14.3.1908, se gaseste in raportul: Pallavicini catre Aehrenthal,Constantinopol, 18.3.1908, Nr. 19 H : loc. cit., Kt. 194, fol. 269-272; Para catre Aehrenthal, Salonic, 53.1908si 9.5.1908; PA XXXVIII, Kt. 409; Bilifiski catre Aehrenthal, lanina, 1.7.1909, Nr. 36: loc. cit., Kt.383, 1909,fol. 60-61; Documente diplomatice 1905, p. 11-55; Brailsford, p. 215, 218; Bratter, p. 92-95; Ionescu Eugen,p. 73-83; Rubin, p. 181-231; WACE-THOMPSON, p. 8; DIAMANDI ST., p. 36-43; TOMMASSINI, vol.3, p. 147-148; DAMN, p. 236 urm., 309; BRAGA, p. 68. Mai tarziu grecii au recurs si la boicotul comercial,Oppenheimer catre Aehrenthal, Salonic, 8.6.1907, In: Cartea rosie 1907, Nr. 122, p. 120 urm.

150 Instructiuni ale generalului Lahovari catre Papiniu, Bucuresti, 11/24.6.1905, in: Documentediplomatice 1905, p. 59-60.

151 Viitorul ministru grec de Exteme Skouzes afirma ca ar fi intervenit zadamic pe Tanga Patriarhiein vederea satisfacerii dorintelor aromanilor, Macchio care Goluchowski, Atena, 5.2.1906, Nr. 4 B: PA XVI,Kt. 57, fol. 39-40.

152 Papiniu catre generalul Lahovari, Atena, 28.6/11.7.1905, In: Documente diplomatice 1905,p. 60-65: Rallis a refuzat categoric sa recunoasci orice fel de drepturi ale Romaniei In Turcia, intrucat acolon-ar fi existat, potrivit lui, nici un fel de element romanesc; tot atilt de putin ar ft auzit el de vreun atentat; el anegat mice fel de capacitate de influents asupra Patriarhiei de care ar dispune si a subliniat ci socoteste iradeauanelegala, cf. lonescu Eugen, p. 85, Nicolaidts Nicolas, p. 96 urm. Regele George a relatat ambasadorului Austro-Ungariei despre demersul lui Papiniu, a carui conduits o socotea lipsita de abili tate; in ce priveste deziderateleromanesti, regele era de parere ca Romania ar fi devenit grandomana, Macchio catre Gotuchowski, Atena,17.7.1905, Nr. 25 A strict confidential: PA XVI, Kt. 56, 1905, fol. 208-213.

94

www.dacoromanica.ro

ministrul de Razboi al Romaniei, Jacques Lahovari, in octombrie 1905, s-ar fi ajuns faraindoiala la un conflict armat, daca cele doua tari ar fi avut o frontlet% comuna153. Dinfericire insa, cele doua tari erau nevoite sa se limiteze Ia demersuri si represalii.

Reprezentantul austriac la Bucuresti, Pallavicini, i-a recomandat ministruluiroman de Externe moderatie in ce priveste masurile anuntate154, manifestat Insaconvingerea ca ar trebui pus piciorul in prag la Atena, atunci cand colegul sau grec,Tompazes, i-a relatat despre instructiunile primite de la Ral les, prin care acesta refuzaonce imbunatatire a relatiilor cu Romania atata vreme cat amintita irade avea saprejudicieze interesele grecesti in Macedonia155. Opinia publica din Romania statea subsemnul indignarii nationale: la 2 august, Societatea de Cu hurl Macedo-Romana aorganizat un miting la care a participat foarte multa lume, dar care, datorita interventieiregelui, a decurs In relative liniste (a fost zadarnicita incercarea de devalizare a unuimagazin de pantofi) si s-a soldat numai cu apelul Ia boicotarea pravaliilor grecesti156.La sfarsitul lui iulie, guvernul roman decretase interdictia de intrare in tat% a ziarelorgrecesti157. La 10 august, Papiniu a fost in audienta la Ralles si i-a repetat cererileguvernului roman. Mies afirma acum ca incursiunile bandelor ar fi acte de razbunare denatura personala, iar in problema bisericeasca el ar fi de parere ca Patriarhul trebuie sa-1 califice drept schismatici pe adeptii liturghiei In limba romana158. in legatura cuzvonurile din presa referitoare la o iminenta rupere a relatiilor diplomatice din parteaGreciei, generalul Lahovari i-a declarat ambasadorului grec ca o rupere a relatiilor aratrage dupa sine si denuntarea tratatului comercial si anularea protocolului din decembrie1900 privitor la recunoasterea comunitatilor grecesti din Romania159. Ca urmare aInmultirii stirilor despre violentele din Macedonia, opinia publica din Romania vadea otot mai mare indignare: o cafenea greceasca a fost devastata, iar la Giurgiu a fost ars undrape! grecesc16°; se auzeau voci care cereau ruperea tuturor relatiilorl 61. Existau, desigur,si spirite moderate, care se prcnuntau Impotriva oricaror represalii162. Din Atena, noulreprezentant al Austro-Ungariei, baronul Gudenus, raporta ca grecii se complac In rolulde parte agresata si nu vor sa piarda nici un prilej pentru a se simti ofensati"; ei s-ar fiaratat potrivnici totodata unei interventii a Ita liei si Frantei 163. $i, in vreme ce presa

153 Grace et Roumanie, p. 4; DIAMANDI ST., p. 19.

154 Pallavicini cAtre Goluchowski, Sinaia, 21.7.1905, Nr. 38 A confidential: PA XVIII, Kt. 37, fol.

364-371.155 Pallavicini cAtre Goluchowski, Sinaia, 22.7.1905, Nr. 39 strict confidential: lac. cit., fol. 372-377.

156 Callenberg cave Goluchowski, Sinaia, 3.8.1905, Nr. 40 A : /oc. cit., II, fol. 4-14.

157 VELICHI, Relations 1879-1911, p. 535.158 Papiniu cAtre generalul Lahovari, Atena, 28.7/10.8.1905, in: Documente diplomatice 1905,

p. 68-71.159 VELICHI, Relations 1879-1911, p. 535.160 Callenberg cite Goluchowski, Sinaia, 19.8.1905, Nr. 43 B confidential: PA XVIII, Kt. 37,11,

fol. 24-35; Bratter, p. 106.

161 Obedeanu, passim.

162 lonewu Eugen, p. 91 urm.

163 Gudenus cAtre Goluchowski, Atena, 28.8.1905, Nr. 30 B: PA XVI, Kt. 56, 1905, fol. 248-255.

95

§i-a

www.dacoromanica.ro

greaca facea reprosuri guvernului din pricina ezitarii sale, inspirate, se pretindea, deAustro-Ungaria164, Tompazes parasea Bucurestiul la 17 sau 18 septembrie, gra sa facaobisnuita vizita de despartire; la 24 septembrie, Papiniu parasea, la randul sau, capitalagreaca165. La 4 octombrie, Romania a denuntat tratatul comercial Im.preuna cu protocolulanexat, cu efect de la 1 iulie 1906166. In fapt insa, diepturile comunitatilor grecesti erauacceptate tacit si de aici inainte167, doar negustorii si ziaristii greci despre care se pretindeaca avusesera a face cu acti unite din Macedonia au fost expulzati din tara168. La rupereaoficiala a relatiilor s-a ajuns abia la 13 iunie 1906, cand Grecia a Mut iarasi primulpas 169.

Intre timp, Bucurestiul incerca si pe alts cale sa imbunatateasca soartaprotejatilor sai din Turcia. Interventii ale Puterilor pe langa Poarta trebuiau sä odetermine sä garanteze protejarea supusilor ei aromani fats de atacurile bandelor grecesti;in vederea atingerii acestui scop, fusesera inaintate de reprezentantii Romanieiambasadorilor Puterilor europene la Constantinopol lisle de atentate si incursiuni17°.Sultanul si Poarta nu aveau, desigur, de ce sä se bucure de evolutia conflictului greco-roman, Intrucat aceasta ar fi putut trezi la Sofia false sperante171, dar experienta ultimilorani demonstrase ca Turcia nu mai era in stare sa-si protejeze supusii in chip eficient fatsde banditismul politic si Romania era nevoita sa se multumeasca cu declaratiilelinistitoare ale trimisului turc, Kazim-Bey172. Ca lice si colegul sau rus Zinov 'ev auintervenit de mai multe on verbal pe langa Poarta in favoarea aromanilor si au adresatacesteia, la 13 decembrie, note identice cu exigenta de a lua masuri eficace pentru a punecapat actelor de teroare173. Poarta hotarase in noiembrie sä trimita la Yanya o comisiepentru cercetarea atacurilor asupra aromanilor si a plangerilor acestora impotriva valiuluiOsman-Papa. Delegatia alcatuita din trei membri, Hasan-Bey, Kenan-Pala si Mumtaz-

164 Gudenus cAtre Goluchowski, Atena, 18.9.1905, Nr. MA: loc. cit., fol. 292-297.165 Bratter, p. 107; VELICHI, Relations 1879-1911, p. 536.166 General ul Lahovari care premierul Rail-es, Bucuresti, 21.9/4.10.1905: Documente diplomatice

1905, p. 97; Bratter, p. 107; PASSADIS, p. 171; asupra consecintelor economice cf. VELICHI, Relations 1879-1911, p. 536 urm.

167 VELICHI, Relations 1879-1911, p. 538.168 Bratter, p. 107. Chiar si la Atena se spunea Ina di grecii supusi sanctiunil or nu fuseserd invinuiti

cu total pe nedrept, Macchio cAtre Goluchowski, Atena, 19.2.1906, Nr. 6 B: PA XVI, Kt. 57, fol. 68-73.169 Pallavicini cAtre Goluchowski, Sinaia, 20.6.1906, Nr. 47 A confidential: PA XVIII, Kt. 38, fol.

323-330; Cf. PASSADIS, p. 171; VELICHI, Relations 1879-1911, p. 538. Cartea Alba greacd apdrutdcu prilejul conflictului nu-i pomenete in general pe aromani, cf. Diplomatika Eggrapha.

178 Calice cAtre Goluchowski, Yenikey, 4.10.1905, Nr. 49 E si 25.10.1905, Nr. 54 D: PA XII, Kt. 188.

171 Din aceastA cauzd, Poarta a solicitat Germaniei sd medieze Intre partite aflate in conflict (Calice

cAtre Goluchowski, Yenikoy, 13.9.1905, Nr. 45 D secret; PA XII, Kt 188), dar regele Carol s-aimpotrivit ideii,

care-si facea loc si la Bucuresti, de conlucrare cu Bulgaria. Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 15.11.1905

si 18.11.1905, Nr. 62 A strict confidential, respectiv 64 secret: PA XVIII, Kt. 37, II, fol. 162-169, 182-189.172 Pallavicini dare Goluchowski, Bucuresti, 19.11.1905, telegramA cifratA Nr. 8575/48: loc. cit.,

fol. 190 urm.

173 Calice elite Goluchowski, Constantinopol, 13.12.1905, Nr. 62 C: PA XII, Kt. 188.0 adresA cuinstructiuni corespunzAtoare a sosit de la Viena la Constantinopol abia mai tarziu: Goluchowski cAtre Calice,Viena, 7.12.1905, Nr. 1270: /c.c. cit.

96

www.dacoromanica.ro

Bey a sosit la 14 decembrie Ia Yanya, dar a trebuit sa-si Intrerupa activitatea chiar de la26 decembrie, probabil din pricina bunelor relatii ale lui Osman -Pala cu palatul 174.

Demersurile si interventiile nu mai luau sfarsit. In ianuarie 1906, ministrul deExterne al Greciei, Skouzes, s-a adresat reprezentantului austriac, baronul Macchio, curugamintea ca Austro-Ungaria sa intervinA in favoarea Greciei pe langa Romania; baronulse temea de o crestere a influentei Marii Britanii la Atena175, dar Anglia, asemenea tuturorcelorlalte puteri europene, cu exceptia, poate, a Italiei, prietena cu Romania si rezervatAfeta de Grecia din motive legate de albanezi si de Epir, a evitat sa se expuna acuzatiilorde partinire in conflictul greco-roman si a intervenit numai pe fang Turcia in favoareaaromanilor176. In Romania s-a ajuns la organizarea unor demonstratii anti-grecesti decatre aromanii stabiliti in tarn si, de mai multe ori, chiar Ia violente177, cu toate caguvernul roman se straduia sa-i tina sub control pe instigatori si Mee epel Iamoderatie178.

Confruntata cu interventiile in diferite sensuri ale Puterilor si cu demersuriletarn or interesate179, Austro-Ungaria se gasea intr-o situatie dificild, deoarece ea doreasa intretina bune relatii atat cu Romania, cat si cu Grecia180, dar, in virtutea tratatuluisecret care o legs de Romania, simpatiile ei pentru Grecia erau constranse sa se manifestein chip platonic, cu toate actiunile de mediere intreprinse in repetate randuri, insaintotdeauna fara succes, chiar in momente de conflict intre aceste doua state balcanice "181,ceea ce a determinat Viena sa intensifice relatiile cu Bulgaria182. Totusi, circulau zvonuridespre o alianta secrets greco-austriacA183.

Din momentul in care nu a mai putut sa nege actiunile violente ale bandelorgrecesti impotriva aromanilor184, Atena a incercat sa le justifice prin referiri la o pretinsa

174 O'Conor entre Lansdowne, Constantinopol, 28.11.1905, In: Turkey Nr. 1 (1906), Nr. 153, p. 111

urm.; Petrovie entre Goluchowski, Ianina, 30.12.1905, Nr. 28: PA XXXVIII, Kt. 383, 1905.

175 Macchio entre Goluchowski, Atena, 22.1.1906, Nr. 3 C: PA XVI, Kt 57, fol. 35-38.176 Barclay entre Grey, Constantinopol, 8.1.1907, in: Turkey Nr. 1(1907), Nr. 167, p. 177-181.177 Pallavicini entre Goluchowski, Bucurelti, 19.2.1906, Nr. 12 C strict confidential: PA XVIII,

Kt. 38, fol. 99 -106; Szapary entre Gotuchowski, Sinaia, 30.8.1906, Nr. 60: loc. cit., fol. 399-402.178 Pallavicini entre Goluchowski, Sinaia, 2.7.1906, Nr. 52 B strict confidential: loc. cit., fol. 350-355;

Szapary entre Goluchowski, Sinaia, 4.8.1906, Nr. 58A si 2.9.1906, Nr. 61 B; loc. cit., fol. 383-386,411-414.179 TOMMASSINI, vol. 3, p. 148-151; VELICHL Relations 1879-1911, p. 538 urm.189 Nu in ultimul rand, deoarece acestea ofereau posibilitatea de a opune o contrapondere statelor

balcanice aflate sub influenta Rusiei, prin cooperarea celor cloud regale neslave", scrisoare particularA a luiAehrenthal entre Macchio, Viena, 25.2.1907, strict confidential Nr. 182: PA XVI, Kt. 59, Weisungen 1907, fol.

1-8.181 Scrisoare particularA a lui Macchio entre Aehrenthal, Atena, 24.12.1906, confidential: loc. cit.,

Varia, fol. 70-79.182 Scrisoare particularA a lui Aehrenthal entre Macchio, Viena, 25.2.1907, strict confidential: loc.

cit., Weisungen 1907, fol. 1-8.183 TOMMASSINI, vol. 3, p. 149.

184 Chiar In februarie 1906, baronul Macchio transmitea la Viena o motiune a asociatiei Ellenismos"

(Elenismul) prin care se tagAduia once fel de masurA ilegall sau brutalitate Impotriva aromanilor; MacchioraporteazA totusi despre capturarea unei bande in Turcia, in apropiere de frontiera cu Grecia, Macchio entreGoluchowski, Atena, 19.2.1906, Nr. 6 B: PA XVI, Kt. 57, fol. 68-73.

97

www.dacoromanica.ro

Intelegere Intre aromanii de orientare nationall si exarhistii bulgari organizati inbande185, iar mai tarziu chiar la teroarea dezlAntuitA de bande aromanesti186. Acesteafirmatii vor fi preluate si de publicistii europeni de orientare progreceascalr, ba chiarde o parte a istoriografi ei moderne188.

Iata de ce este indicat sd stdruim ceva mai mutt asupra acestei probleme. Se stieca unii aromani s-au asociat, cu titlu individual, unor bande bulgaresti sau chiar au ajunsin fruntea lor, cum s-a intamplat cu Mitru Vlahul, Tane Karatasu Pangearu sau Pitu Guli189,cu al cdrui nume a fost botezatd in zilele noastre o stradd din cartierul aromanesc in Ohridsi ca ei s-au comportat la fel de dur fats de aromanii cu sentimente grecesti ca si fatAde ceilalti partizani ai Patriarhiei si fatA de turci. Este, de asemenea, sigur ca mem bri aibandelor bulgaresti au gilsit de multe on un refugiu in casele unor aromani de orientarenationald. Pentru aromani, relativ putin numerosi, era, la urma urmelor, mai usor sa leofere azil bulgarilor, decal sd se angajeze in aceasta lupta de partea acelora care actionauimpotriva grecilor; ar fi fost, de altfel, imposibil ca ei sa se opund ambelor tabere. Se maiadaugd la acestea faptul cd aromanii au adApostit un numar de aproape 2 000 de bulgaridupd ce satele bulgaresti din jurul Kleisourei au fost incendiate de turd cu binecuvantareaarhiepiscopului grec al Castoriei si cu ajutorul unei bande grecesti"190. Dar toate acesteanu cunt dovezi ale existentei unei colabordri organizate intre aromani si bulgari. Nu estelipsit de interes faptul ca, in ac'est context, grecii accentuau dintr-odata apartenenta etnicaaromfineasca a unor oameni pe care, daca ar fi fost in serviciul lor, i-ar fi desemnat dreptgreci autentici.

In Romania, sub impresia masacrelor grecesti, In noiembrie 1905191 a fost luatdin considerare eventualitatea InarmArii aromanilor, insd regele Carol a interzis expresorice fel de actiune teroristA192. Cativa aromani s-au aldtur a Insd unei bande de albanezimahomedani, careia i-a cdzut victims, in septembrie 1906, Mitropolitul grec din Korice(Korce), Photios193. Se stie cd tocmai bandele mahomedane din acea vreme urmAreau,de fapt, teluri banditesti si nu politice. In vilaietul Selanik si In kazaua Kerbene au apdrut,in 1906, bande aromanesti si aromano-bulgAresti; de urmAreau, probabil, si teluri politice,

185 Cf. KEBEDGY, passim; ABEROPH, p. 60.

186 Macchio cAtre Goluchowski, Atena, 21.5.1906, Nr. 18 si 2.7.1906, Nr. 23 B : PA XVI, Kt 57, fol.

265 - 268,381 -386.187 Paillares, p. 270-274188 DAKIN, p. 236, se IntemeiazA, fArA sA citeze detalii, pe rapoarte ale consulilor greci.

1CATSOUGIANNES, vol. 2, p. 49 citeazA doar, din nou, pe Paillares. Pe de altA parte, BRAGA, p. 67, n. 90,

pune la Indoi all consideraliile lui KEBEDGY.

189 Burileanu, p. 36-37; Paillarls, p. 270 urm. TOVARU, p. 36.

196 Braildord. p. 186.

191 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucuresti, 15.11.1905, Nr. 62 D: PA XVIII, Kt. 37, fol. 175-176.

192 TOVARU, p. 36.

193 lehlitschka cAtre Goluchowski, Monastir, 25.9.1906, Nr. 40 si 26.9.1906, Nr. 41: PA XXXVIII,

Kt. 395, 1906, fol. 176-183; ABEROPH, p. 61. Existenta a douA bande aromAnesti a fost comunicatil fi Innoiembrie 1906: Stand der nationalen Propaganda im Reformgebiete, November 1906, Nr. IV, in: PA XII, Liasse

XXXV/2, Kt. 320, Bandenbewegungen, fol. 35-41.

98

www.dacoromanica.ro

fapt pentru care cutare sat smuls din nou propagandei grecesti nu putea sä nu-i salute cubun venit" pe bulgari 194. Pang in septembrie 1907, bandele aromanesti care erauconsiderate ca atare, nu aveau nici un caracter national pregnant", ci erau mai curand fiebande bulgaresti, care erau comandate de cutovlahi, fie bande valahe care operau in comuncu cele bulgaresti"195. Dupa ce, in 1907, in kazaua Karaferiya, intre altiL un vanzatorde legume grec a fost atacat prin surprindere si ucis de o banda aromaneasca, primul-ministru D.A. Sturdza, care detinea si portofoliul Externelor, s-a pronuntat pentrupedepsirea vinovatilor196, jar insarcinatul cu afaceri roman la Constantinopol, pentru caresituatia era evident penibila, a afirmat el banda ar fi fost in solda bulgarilor197. La sfarsitulanului 1907, a aparut o alts banda aromaneasca alcatuita din 4 oameni in kazauaKerbene. in aceeasi vreme operau insa, potrivit unui calcul datorat agentului civil austriacRichard Oppenheimer, 27 de bande grecesti si 78 bulgaresti, totalizand 364, respectiv632 de oameni198. Comparata cu suferintele populatiei aromanesti sub teroareadezlantuita de greci, actiunea armata a aromanilor, cu un caracter mai ales defensiv, erain real itate de minima insemnatatel".

194 Macchio clitre Aehrenthal, Atena, 31.12.1906, Nr. 48 A: PA XVI, Kt. 57, fol. 619-631:Oppenheimer care Goluchowski, Salonic, 21.8.1906, Nr. 98 ;i 4.9.1906, Nr. 101 : PA XXXIX, Kt. 3, 1906;

ABEROPH,p. 61.195 Raport al imputemicitilor militari chezaro-crliesti la Constantinopol din 25.11.1907, Nr. 118,

p. 4-5, in: PA XII, Liasse XXXV/2, Kt 320, Bandenbewegungen, fol. 85-92.196 Schtinburg catre Aehrenthal, Sinaia, 30.9.1907, Nr. 48 C: PA XVIII, Kt. 39, fol. 356-357.197 Otto cAtre Aehrenthal, Yenikdy, 2.10.1907, Nr. 58 D : PA XII, Kt. 192, fol. 268-271.198 Oppenheimer care Aehrenthal, Salonic, 17.1.1908, Nr. 10: PA XII, Liasse XXXV/2, Kt. 320,

Bandenbewegungen, fol. 127-138.199 WALE-THOMPSON, p. 8.

99

www.dacoromanica.ro

VI. JUNII TURCI SI RAZBOAIELE BALCANICE

1. DEZVOLTAREA MISCARII NATIONALE AROMANESTI SI REFORMELEJUNILOR TURCI

Yn capitolul precedent, am anticipat oarecum evenimentele ocupandu-ne deprezentarea actelor de violentA grecesti si aromfinesti si de actiunile diplomatice pe careele le-au starnit. Inainte de a ne opri insa asupra revolutiei Junilor turd, sä mai aruncAmtotusi o privire asupra dezyoltarii invatamantului public romanesc din Turcia care, inurma promulgrii iradelei din 1905, nu mai era object de activitate diplomatica in aceeasimAsurA in care continua sA fie problema bisericii aromfinesti, o problema pe care o vomcerceta maiindeaproape.

Interventia masiva a bandelor grecesti nu putea sa nu alba urmari asuprainvatamantului public romanesc din Turcia, care in anii 1905-1908 avea sA inregistrezeun considerabil regress, desi, in bugetul definitiv al Romaniei, cheltuielile prevazute pentruacesta au crescut de la 410 285 lei (spor suplimentar 22 152 lei) in anul scolar 1904-1905la 870 000 lei (spor suplimentar 466 840 lei) in anul scolar 1907-19082; aceastA cresterese datora faptului ca au fost construite, pe de o parte, o serie de scoli si biserici, iar pe dealta, au fost platite in continuare salariile personalului si gratificatiile pentru notabili3,chiar si atunci cand scolile din localitAtile respective nu erau deschise. Regresul de carevorbim s-a limitat, in general, in primul rand in regiunile sudice, unde, din pricinavecinatatii cu frontiera se Inregistra o mai puternia activitate a bandelor grecesti, cutoate ca s-a raportat ca ofensiva greceasca a provocat, pe alocuri, o si mai indarjitaafirmare a partidei nationale4. Potrivit rapoartelor consulului austro-ungar din Yanya,Dr. Ranzi, propaganda romaneasca atinsese, in iarna anului 1907-1908, in satele de peversantul apusean al Pindului, un nivel nemaipomenit de sazut; acolo, numai scoala dinDistraton mai era deschisa, in vreme ce scoala din Yanya mai era frecventatA numai in

11KIRJAZOVSKI, p. 91.

2 Rubin, p. 235.

3 Ranzi cAtre Aehrenthal, Ianina, 3.3.1908, Nr. 10: PA XXXVIII, Kt. 383,1908.

4 Para cAtre Aehrenthal, Salonic, 16.6.1908, Nr. 81: loc. cit., Kt. 409. $colile din zona muntelui

Bermion au cunoscut in anii 1906 si 1907 o remarcabilA afluentA de elevi, Adamkiewicz cAtre Aehrenthal,

Salonic, 16.1.1908, Nr. 2: loc. cit.

101

www.dacoromanica.ro

timpul iernii de copiii farserotilor seminomazi. In zona situata in afara sferei de influentsgrecesti, existau mai putine dificultati, scoala din Arnavut Belgrat, av'and, de pita 30de elevi5. In satele cuprinse in vilaietul Manastir ale Pindului numarul elevilor a scazutla circa o treime, iar unele scoli de iarna din campia tesalica au lamas mai mult Inchise6.0 evolutie similara poate fi observata In zona locuita de meglenoromani, unde scoliledin Perikleia si Karpe au ramas mai mult inchise in anul scolar 1907-1908 si numaiscoala din Koupa a Inregistrat un spor de scolari de 10 copii7.

Asa cum raporta viceconsulul Parcher din Manastir, aceste insuccese ale politiciiscolare romanesti erau pricinuite si de atitudinea energica a Mitropolitului Ioachim alPelagoniei, si de motive de natura interns, cum ar fi dificultati legate de nivelul decompetenta al cadrelor, dar si de imprejurarea cd originea rurala, simplitatea majorititiiprotagonistilor miscarii nationale aromanesti impiedica contactul for eficient cuintelectualitatea aromaneasca din orase, in aparenta cel putin, grecizanta8.

Dupa introducerea reformelor Juni lor turci, pe masura considerabilei scaled Inamploare a terorismului dezla quit de bande, situatia scolilor romanesti s-a imburatatitIndata, asa incat perioada anibr 1905-1908 nu are nici o Insemnatate esentiala pentruistoria miscarii nationale aromanesti. Tabelul de mai jos ilustreaza acest lucru, chiardad datele statistice care ne stau la dispozitie din izvoare si din I iteratura stiiittifica nune permit sa dam o reprezentare a anilcir scolari dintre 1903-1904 si 1912-1913.

Districtul 1903 1904 1906 1907 1907-1908 1911 -1912 1912-1913

Elevi/Profesori

I. Vilaietul Yanya1. Sancakul Yanya 288/24 99/212. Sancakul Ergeri /1 43/13. Sancakul Arnavut-Belgrat -/2 47/3 53/4

H. Vilaietul Manastir1. Sancakul Mansur 1566/83 877/59 1147/1042. Sancakul Elbasan 50/4 58/3 55/43. Sancakul Mince 527/18 631/29 692/284. Sancakul Selfice 595/26 268/? 428/23 ?/23

III.Vilaietul Selinik1. Sancakul Selanik 1732/56 1271/? 1094/68 1865/852. Sancakul Serez 69/3 70/? 78/3 16/6

IV. Vilaietul KosovoI. Sancakul 169/11 231/15

5 Ranzi citre Aehrenthal, Janina, 28.11.1907, Nr. 19 fi 33.1908,Nr. 10: loc. crt., Kt. 383,1907 si 1908.

6 N. Tacit cAtre Papiniu, 2.3.1908, Nr. 250. Copie la BAR, Arhiva D. A. Sturdza, VI, Acte 170.

7 Adandciewicz cite Aehrenthal. Salonic, 16.1.1908, Nr. 2: PA XXXVIII, It 409.

8 Parcher cAtre Gotuchowski, Monastir, 25.1.1906, Nr. 2 : loc. cit., Kt. 395, 1906, fol. 10-18.

102

Oskilp

www.dacoromanica.ro

Era nevoie MA, in primul rand, sa fie infaptuite diferite not reforme aleadministratiei scolare, intrucat C. G. Ionescu nu se dovedea corespunzator asteptarilorin calitatea sa de conducator al Administratiei Scolilor si Bisericilor Romanesti dinTurcia", desi fusese autorul acelui plan de reforms administrative a Invatamantuluipublic romanesc din Turcia9 pe care ministrul Haretll acceptase la 10 martie 190410.Guvernul roman a dispus ca, in anul scolar 1905-1906, Mini sterul Instructiunii säelaboreze un nou Regulament pentru scolile, bisericile si comunitatile romanesti caresä fie distribuit de ambasada romans din Constantinopol. Poarta a considerat acest mod dea proceda drept un atentat la propria ei suveranitate si a cerut deslusiri in aceasta privintadin partea Bucurestiului. Romanii au gasit insa un raspuns linistitor, aratand ca ei voiaudoar sä se asigure de corecta administrare a subventiilor prin unele masuricorespunzatoare11. La 1 aprilie 1906, C. G. Ionescu a fost demis, iar AdministratiaScolilor si Bisericilor Romanesti din Turcia" inlocuita iarasi printr-un Inspectorat,incredintat lui Nicolae Tacit12. Acestuia ii erau subordonati 5 revizori scolari pentru cele5 circumscriptii scolare acum create, anume Manastir, Selanik-eskiip, Albania, Epir siSelanik-Karaferiya13.

Si progresele pe teren bisericesc precum promovarea de preoti aromani cusentimente nationale, preluarea sau construirea de biserici romanesti etc. au stagnattemporar itl urma activitatii bandelor grecesti, mai ales in sud. Mai multi preoti s-audezis de miscarea nationals, asa cum s-a intamplat In Kastanere14, altii au fost izgonitidin comunele repartizate for ca efect al actiunii conjugate a clerului grecesc si aautoritatilor turcesti, cum s-a intamplat, de pilda, in Yanya15. Printre conflictelepermanence care au opus partida aromaneasca celei grecesti se numara si un incidentcare s-a produs la Manastir, In 1906, cu prilejul festivitatilor consacrate jubileului de 40de ani de domnie a regelui Carol si aniversarii a 25 de ani de la proclamarea Romaniei caregat. Corpul consular din oral fusese invitat la un Te Deum solemn celebrat in capelaromfineasca si, cu exceptia consulului grec, acesta daduse curs invitatiei, deli greciiamenintasera ca once participant va fi afurisit asemenea preotului, intrucat capela nu erarecunoscuta de Patriarhie16. In duminica urmatoare, Mitropolitul Ioachim Phoropoulosa tinut o predica, din care nu lipseau atacuri fatiseImpotriva lui Hilmi-Pala, a corpuluiconsular si a aromanilor, comparati cu niste lupi hrapitori. Predica a starnit mare valve,iar Mitropolitul a fost, drept urmare, rechemat, plecand spre Constantinopol la 13 iunie

9 A. Si B., MCIP, Direclia II, fast. 75, Nr. 14:807/1904, fol. 2, 38-63.10TOVARU, p. 43.

11 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucure§1, 15.3.1906, Nr. 18 A : PA XVIII, Kt. 38, fol. 160-165.

12 Cordescu, p 33; TOVARU, p. 44,

13 Cordescu, p. 35.

14 Para cAtre Aehrenthal, Salonic, 16.6.1908, Nr. 81 : PA XXXVIII, Kt 409, 1908,

15 Renzi cAtre Aehrenthal, !mina, 28.11.1907, Nr. 19 : loc. cit., Kt 383, 1907.

16 Prochaska cAtre Goluchowski, Monastir, 24.5.1906, Nr. 20: loc. cit., Kt. 395,1906, fol. 92-96.

103

www.dacoromanica.ro

190617. Abia in august 1908, el a revenit la Manashr, protejat de o escorts formats debande grecesti18.

Victoria miscarii Juni lor turci, marcata prin reintroducerea Constitutiei din1876 in virtutea unei Trade din 24 iulie .1908 si a Hatn-i-lilimayun din 1 august 190819 aadus miscarii nationale aromanesti, ca urmare a instaurarii libertatilor democratice, oserie de avantaje, desi la Inceput se crease impresia ca Junii turd ar fi fost intelesi cupartida greceasc03; curand insa, grecii s-au simtit dezamagiti in sperantele Ior21cu vremea, ei au fost cuprinsi de neincredere fats de Junii turci, iar bandele grecesti si-aureluat activitatea22. Dupa ce a fost cunoscuta iradeaua din 24 iulie, Comitetul Societatiide Cultura Macedo-Romana din Bucuresti a decis sa faca toate eforturile pentru a Inlesnialegerea unor deputati aromani in Parlamentul turc (meclis i meb'usan), unde acestiaaveau sa conlucreze cu turcii si albanezii pentru mentinerea in fiinta a Turciei. Guvernulroman astepta sa obtina prin actiunea reprezentantilor legali ai arom'anilor din Turciasuccese politice Inca si mai marl decat izbutise sa obtina pans atunci prin simplapropaganda culturala, cu toate uriasele cheltuieli destinate acesteia23.

Potriv it Constitutiei, trebuia acum sa fie organizate alegeri, la care PartidulUnitatii si Progresului ((What ye Terakki Cemiyeti) se prezenta aproape fart concurent.Alegerile au avut loc la sfarsitul lui octombrie, iar Parlamentul s-a intrunit pentru primadata la 17 decembrie24. In acest Parlament, medicul aroman F. Misea25 detinea tin loc.Scriitorul aroman Nicolae Batzaria a devenit membru al Senatului; amandoi acesti aromaniintrasera in Partidul Unitatii si Progresului26.

17 Ranzi catre Gohichowski, Monastir, 3.6.1906, Nr. 23 (cuprinde o traducere a predicii) si 13.6.1906,

Nr. 27: loc. cit., Kt. 395, 1906, fol. 100-105, 122-126.18 DAKIN, p. 381.19 Pallavicini catre Aehrenthal, Yenikoy, 3.8.1908, Nr. 52 A : PA MI, Kt. 196, fol. 8-13. Despre

Junii turci si revolutia for cf. ALIEV.20 Agitatorii Juni turci se folosisera "intr-adeyar inainte de a fi dobandit victoria de reteaua

conspirativa a propagandei grecesti din Macedonia (DAKIN, p. 377 urm.), iar la 24.7.1.907, ziarul grecescPants" a proslavea, pe pagina de titlu, pe regele George si pe Sultan drept of Atio xvincepxol A va o X fis"

(cei doi suverani ai RAsAritului) sub semnul libertatii, egalitatii si fratemitatii (un exemplar la Andrian catreAehrenthal, Atena, 7.8.1908, Nr. 28: PA XVI, Kt. 59, 1908, fol. 319-331). infratirile intre greci si turd emula ordinea zilei si grecii sperau dt alte actiuni reformatoare din partea Maribor Puteri (asemenea celor luate Indiscutie fn iunie 1908, la Reval (Tallinn) cu prilejul intalnirii dintre tarul Nicolae al II-lea si Regele Eduard alVII-lea) ar fi devenit de prisos (Andrian catre Aehrenthal, Atena, 31.7.1908, Nr. 27 B : PA XVI, Kt. 59, 1908, fol.

309-318). 0 amnistie generals a determinat bandele grecesti si bulgaresti, ca si pe partizanii albanezi, safratemizeze cu turcii si sa le predea armele, cele mai multe inutilizabile; material de razboi in stare de functionare

si rezerve de munitii au fost ascunse pentru a putea fi intrebuintate la nevoie (DAMN, p. 381).21 P6sfai catre Aehrenthal, Monastir, 6.2.1909, Nr. 3: PA XXXVIII, Kt. 396, 1909, fol. 7-8.22 DAKIN, p. 386, 389.

23 Szapary catre Aehrenthal, Sinaia, 7.8.1908, Nr. 40 B : PA XVIII, Kt. 40, IX, fol. 361-364.24 DAKIN, p. 392; ALIEV, p. 131. Datele privitoare la compozitia Parlamentului fumizate de

literatura stiintifica diferl: ALIEV, pe care DAMN nu-I cunoa.ste, indica, la p. 131, trei sarbi in plus.25 P6sfai catre Aehrenthal, Monastir, 5.12.1908, Nr. 76 : PA XXXVIII, Kt. 395, 1908, fol. 260-

261; DAKIN, p. 394.

26 TOVARU, p. 47.

104

si,

vers

www.dacoromanica.ro

StrAduindu-se sA realizeze o unitate intre partidele ce se infruntau in Macedonia,Comitetul Juni lor turci din Selanik ar fi vrut sA asocieze toate comitetele revolutionareIntr-o Uniune. Fiecare comunitate trebuia, mai intai, sA-si formuleze ideile si aspiratiilepolitice. In acest scop si aromanii (asa cum fAcusera si bulgarii, in septembrie, la Selanik)au convocat un Congres, care a avut loc la Manastir. AceastA Intrunire a comunitAtiloraromanesti nu pare sA fi avut un caracter oficial si, din pricina pregAtirii ei defectuoase,nu a jucat un rol efectiv in dezvoltarea miscArii nationale aromanesti27. Cu atat mai putina jucat un asemenea rol un Congres al Corpului Didactic at scolilor romanesti din Turcia,organizat in iulie 1909 la Manasttr, cu prilejul aniversArii unui an de la adoptarea noiiConstitutii, congres ce fusese convocat din initiative particulars, de cativa dintre ceimai revoltati de intinderea coruptiei In InvAtamant. Atat trimisul roman laConstantinopol, Papiniu, cat si consulul general la Selanik, D. Penescu, se opuseserAhotarat organizArii acestui congres, iar inspectorul scolar N. Tacit returnase scurt invitatia.A fost vorba ince o data de sistemul eforiilor care trebuia se InlocuiascA institutiaInspectoratului scolar. Prin colaborarea lui Gh. Magiar din Perlepe, care detineapresedintia, cu Dina Badralexi (Komneneion, arom. Doliani), C. Carameta (Korice),T. Ciomu si A. Zega a fost elaborat un Memorandum, in care se vorbea incriminator nunumai despre risipirea banilor, ci si despre lipsa unui regulament pentru corpul didactic28,despre starea proastA a scolilor si dotarea for practic inexistentA, despre inactivitateaInspectoratului scolar si despre progresul prea lent at propagandei. S-a makbecis IntrunireaanualA a unui congres at comunitAtilor romanesti la Manastir. Documentul a fost trimisregelui Carol si conducAtorului interimar de atunci al Ministerului Afacerilor Externe,Alexandru G. Djuvara29.

In acest memorandum, aromanii se plangeau si de un proiect de lege aflat indiscutia Parlamentului turc, proiect de lege referitor la reglementarea disputelor fetesfarsit dintre greci si bulgari in privinta averii bisericilor din localitatile mixte sub raportlingvistic; tratati, in acest context, drept patriarhisti, aromanii nu aveau sA se bucure dedrepturi specifice In materie de proprietate bisericeascA38.. Ambasada romans dinConstantinopol nu a intarziat sl adreseze o notA de protest adecvatA lui Hilmi-Pala, carefusese, intre timp, avansat in demnitatea de Mare-Vizir (13 februarie 1909)31. PentruInceput, legea a fost Ins/ votatA fsre modificAri, iar la Bucuresti a avut loc o intrunire astudentilor aromani, organizata la 25 martie 1909 in clAdirea SocietAtii de CulturAMacedo-Roman /, cu scopul de a se discuta atitudinea ce trebuia adoptatA fate de Turcia.Intr -o cuvantare, N. Batzaria, membru al Senatului Turciei, a subliniat cA drepturile de

p. 48, 79.28 Profesorilor de la scolile romanesti din Turcia nu li se pretindea sA prezinte un certificat special

de calificare; in cazul for nu erau respectate nici normele uzuale In icoala romfineascA pentru avansAri $ipensionAri. Abia in anul 1931 s-a ajuns la reglementarea acestor chestiuni, TOVARU, p. 83.

29 Nodal cAtre Aehrenthal, Monastir, 31.7.1908, Nr. 55 secret: PA XXXVIII, Kt. 396, 1990, fol.136-149; Trifon, p. 1-7; TOVARU, p. 48; PANDEVSKI, p. 292.

Despre dezbaterile referitoare la aceasta chestiune din Parlament, vezi DAMN, p. 393 urrn., unde'MA este vorba numai despre atacurile deputatului Dr. Misea impotriva grecilor.

31 Pallavicini cAtre Aehrenthal, Constantinopol, 11.8.1909, Nr. 71 J : PA XII, Kt. 199.

105

Ibidem,

www.dacoromanica.ro

proprietate ale bisericilor in vigoare In acel moment nu ar putea fi lezate, intrucat legea nuar avea efect retroactiv si ca, pe deasupra, el ar fi fost informat de Dr. Misea ca s-ar fipromis deja abrogarea articolului 8 care-i discrimina pe aromani ca grup national. Laurrndtoarele consfAtuiri, Batzaria nu a mai fost prezent, deoarece aceastd participare nuar fi fost compatibild cu pozitia sa de senator turc. Intrunirea a hotdrat sd indemnecomunitAtile aromanesti din Turcia la protest si sd adreseze memorii trimisilor turci laBucuresti, presedintilor Parlamentului turc si celor doi parlamentari aromani, Dr. Miseasi N. Batzaria32. in cele din urmd, romanii au avut castig de cauza: inainte ca Sultanulsd promulge legea printr-o Trade, articolul 8 a fost eliminat fArd rezerve, succes atribuit depresd elocintei deputatului Dr. Misea33.

De la 23 la 25 iulie 1910, 75 delegati ai comunitdtilor romanesti au tinut unnou congres la Manastir, care s-a bucurat de oarecare simpatie si din partea autoritAtilorsi care a facut un schimb de mesaje de salut cu Partidul Unitdtii si Progresului34. Acestcongres a votat nu numai statutul cu 19 articole al unui comitet de cenzori ai scolilor sibisericilor romanesti din Turcia, cu sediul la Manastlr, alcdtuit din cinci persoane, ci sitrimiterea unei delegatii de case persoane la. Constantinopol, pentru tratative cu Patriarhulecumenic35. Aceastd definitiva desfiintare a Inspectoratului scolar aprobatd de Bucuresticonstituia, ce-i drept, potrivit lui Iorga, o hotdrare nenorocita". Ea prezenta insd,neindoielnic, pentru Ministerul din Bucuresti avantajul de a-I descarca de o parte dinrdspunderi, fard sal oblige sd-i lase cu totul pe aromani si miscarea for culturald sipolitica in voia soartei. Pentru asigurarea controlului politic asupra evolutiilor firoblemeiaromanesti a fost chiar creatd, in 1911, pe langd Ministerul Afacerilor Externe dinBucuresti, o comisie permanentd aromaneascd, ai carei membri (Profesorul Iuliu Valaorisi savantul si poetul George Murnu) nu aveau sd fie afectati de periodicele schimbari depersonal administrativ implicate de regimul guverndrilor de partid36.

Victoria revolutiei Junilor turci si preponderenta partidelor bulgard si greceascdin Macedonia i-au Impins pe arm rani din nou care o apropiere de albanezi, care se bucurauacum de anumite drepturi nat: onale, dupd ce, multd vreme, fuseserd sprijiniti in acestscop de cercuri intelectuale si politice din Bucuresti37. In Bucuresti, revista Viata albano-romand", intemeiatd de Dr. Shunda in 1909, pleda in favoarea unei colabordri stranse acelor cloud popoare, iar in vilaietul Yanya, limba albanezd era si ea studiatd in scolileromanesti (ca, de pilda, in Arnavut Belgrat si Frasheri), iar profesorii romani erau chiarmembri ai cluburilor albaneze, in cadrul carora tineau prelegeri pe teme lingvistice. Acolo,

32 Informatie din Gazeta Bucure$til or" din 26 martie 1910 (la: Schtinburg cdtre Aehrenthal,Bucuresti, 31.3.1910, Nr. 13 E: PA XVIII, Kt. 42, IVI, fol. 167-170.

33 Independance Roumaine", 21.6./10.7.1910; Schonburg cAtre Aehrenthal, Sinaia, 21.7.1910, Nr.35 D: PA XVIII, Kt. 42, VII XII, fol. 53-55.

34 Nimic nu dovedeVe cA acest Congres ar fi fost initiat de catre turci, a$a cum sustine DAKIN, p.405, n. 29; Congresul din 1909 decisese doar ca In fiecare an sa alba loc o asemenea intrunire.

35 Bornemisza cAtre Aehrenthal, Monastir, 7.8.1910, Nr. 50 confidential : PA XXXVIII, Kt. 396,1910, fol. 134-138.

36 TOVARU, p. 48.

" Despre relatiile al bano-romane cf. IANCOVICI, a cArui lucrare este prev1zut1 cu o bogat1bibliografie.

106

www.dacoromanica.ro

aromanii votasera totodata pentru candidatii albanezi38. In satele albano-aromanestiPhlampouro, Drosopege si Elatia (vilaietul Manastir) au fost instalati, prin eforturilerevizorilor scolari N. Tacit si C. Balamace, preoti care citeau deopotriva in albaneza siin.aromana39. In schimb, visul lui Albert Ghica, pretendent la tronul unui eventual stataromano-albanez ce ar fi urmat sa includa Intreaga Macedonie si Albania40, a starnit Incadin 1905-1906 atat de putin entuziasm, provocand chiar reactii de respingere din parteaaromanilor din Bucuresti, Meat Ghica a provocat la duel functionari ai Societatii deCu !tura Macedo-Romane din Bucufesti41. Guvernul roman a continuat insa sa joacecartea aromano-albaneza, mai ales fata de Italia, intrucat nadajduia sa °Nina includereateritoriilor aromanesti in viitoarea Albanie autonoma42. S-a avut chiar in vedere orestrangere a propagandei din Epir in favoarea albanezilor43. In cele din urma insa,colaborarea aromano-albaneza a fost zadarnicita de nationalismul celor dot& popoare,iar planul unei Mari Albanii care sa se Intinda si peste teritoriile locuite de aromani nu arezistat nici el confruntarii cu orientarile politicii mari.

Deoarece Patriarhia ecumenica refuza sa recunoasca iradeaua din 1905, laConstantinopol au Inceput curand not tratative Intre Patriarhie si romani. Cum Austro-Ungaria a jucat cu acest prilej un anumit rol, vom urmari pe scurt si not desfasurareaacestor negocieri Incheiate fara rezultat.

In primavara lui 1906, romanii s-au adresat Patriarhiei cu o noun prOpunere:pentru a evita piedicile canonice, ei sugerau acum instalarea unui mitropolit de nationalitatearomani; Intr -o mitropolie cu majoritate etnica aromaneasca, urmand ca ierarhul sa fiesi capul religios al grecilor stabiliti acolo. El ar fi avut dreptul de a hirotoni not preotiaromani si ar fi trebuit sa poarte titlul de episcop el i novlah", solutie de compromisacceptata rill fara impotri vire de partea romaneasca44. Aceasta solutie ar fi satisfacut,pe de o parte, dorinta aromanilor de a avea un episcop propriu, dand, insa, pe de altAparte, grecilor posibilitatea de a ajunge la o intelegere cu aromanii in chestiuneabisericeascA, fara compromiterea demnitatii for intrucat nu era vorba sa se creezenici un fel de organizare bisericeascA aromaneasca aparte, fie ea chiar subordonataPatriarhiei si fara nici un risc de schisma. Propunerea a fost insa respinsa si schismaparea acum iminenta, deli Bucurestiul, nu mai putin. decat St. Petersburgul, nu agrea

38 Ranzi cAtre Aehrenthal, Ianina, 29.3.1909, Nr. 23 : PA XXXVIII, Kt. 383, 1909, fol. 19-22.

39 POsfai ate Aehrenthal, Monastir, 1.3.1909, Nr. 9 confidential: loc. a., Kt. 396, 1909, fol. 19-23.

Brailsford, p. 286, n. 1.

41 Revista Macedoniei" 1, 1905, 1, p. 7 gi 2, 1906, 22, p. 1.

42 Pallavicini cAtre Goluchowski, 11.2.1906, Nr. 10 B strict confidential : PA XVIII, Kt. 38, fol. 62-73.

43 Aromani din Bucuresti au demonstrat impotrivli fail de mini strul de Externe conservator Titu

Maiorescu §i chestiunea a fbst, fire§te, preluata gi amplificatA indatA de opozitia liberals, Ugron cAtreAehrenthal, Bucuresti, 18.4.1911, Nr. 25 D : loc. cit., Kt. 43, I VII 1911, fol. 259-260. Cu toate acestea, T.

Pisoski, consilierul de legatie al Ambasadei roman din Constantinopol, a intreprins In 1911, In timpul verii, o

cllAtorie prin aceastA regiune, pentru a se informa asupra situatiei la fata loci]] ui. Frossard cAtre Aehrenthal,

Ianina, 14.8.191I,Nr. 54 secret: PA XXXVIII, Kt. 384, 1911, fol. 163-168.

44 Pallavicini cltre Goluchowski, Bucureqd, 14.5.1906, Nr. 34D: PA XVIII, Kt 38, fol. 252-259.

107

www.dacoromanica.ro

ideea necesitatii unei rezolvari de tip exarhist a problemei si atat trimisul austriac,marchizul Pallavicini, cat si colegul sau rus von Giers recomandau deopotriva la Bucurestimoderatia45. Izvolskij nu voia sa Imbratiseze interesele cutovlahilor", deoarece oricumortodoxia era Indeajuns de invrajbita si fare ei46. Nici Poarta nu socotea schisma altfeldecat o nesabuinta, dar Mare le Vizir Ferid-Pasa a declarat ca dorintele romanilor suntIndreptatite si a Inteles chiar sa interzica o Intrunire a Sfantului Sinod, pentru ca nucumva acesta sa ajunga la hotararea unor not masuri antiaromanesti47. Totusi schismaexista de multa vreme, dace nu Inca de drept, cel putin de fapt, caci preoti afurisiti dePatriarhie continuau sa-si rndeplineasca Indatoririle in comunitatile romanesti. LaBucuresti domnea convingerea ca Patriarhul refuza sa vine in Intampinarea dorintelorromanilor din motive politice grecesti si nu din motive religioase"48. Si din partea turcilorse faceau eforturi pentru a-1 determina pe Patriarh sä cedeze; s-a pretins ca ar fi fost chiardorinta personala a sultanului ca problema aromaneasca sa capete acum o rezolvaredefinitive. Din anturajul Patriarhului au fost adresate ambasadorului austriac, marchizulPallavicini, plangeri in legatura chiar cu brutalitati din partea turcilor Impotrivaclerului grec49.

Intr -o sedinta a Sinodului, la 21 ianuarie 1907, 1oachim al III -lea a emis parereaca scopul final at romanilor ar fi crearea unui exarhat dupe model bulgar50. Sinodul arefuzat sa facd orice fel de-concesii, iar o circulard adresata mitropolitilor le recomandaaceasta inflexibilitate fata de propaganda strains, ale carei obiective Insemnau tot atateaabateri de la canoane, intrucat ea crea discriminari de neam Intre credinciosi. Patriarhianega, de altfel, orice drept de mediere statului roman si sustinea ca aromanii ar putea sadepund ei Insisi o petitie51. Curand insa, chiar si Poarta a devenit suspicioasa, deoareceatat intriganti greci, cat si trimisul roman Papiniu Insusi, Intr-o inoportuna aluzie, vorbeaudespre pcsibilitatea unei apropieri bulgaro-romane52. Romania a Incercat din nou sa-siasigure sorijinul rusesc pe langa Patriarhie si, Intr-adevar, von Giers a declarat la Bucurestica revendicarile romanesti (recunoasterea romanei ca limbs de cult, ridicarea anatemeisi desemnarea unui mitropolit pentru hirotonirea preotilor aromani) sunt rezonabile",fagaduind cs va interveni in favoarea for Ia St. Petersburg53.

Nestramutatul non possumus" al Patriarhiei ecumenice a fost in cele din urmaretras, la recomandarea Atenei, care trimisese la Constantinopol un om de Incredere at

45 Pallavicini cAtre Goluchowski, Bucureti, 5.7.1906, Nr. 53 B : loc. cit, fol. 362-365.46 Instructiuni cAtre Pallavicini, Viena, 24.11.1906, Nr. 1105 strict confidential: PA XII, Kt. 190,

Weisungen, fol. 127-130.47 Pallavicini cAtre Aehrenthal, Yenikoy, 28.11.1906, Nr. 56 B : loc. cit., fol. 360-367.48 Szapary catre Aehrenth31, Bucure§ti, 5.12.1906, Nr. 70 C: PA XVIII, Kt. 38, fol. 453-456.49 Szapary catre Aehrenthal, Bucureti, 19.12.1906, Nr. 72 B : loc. cit., fol. 457-460; Pallavicini

cAtre Aehrenthal, Yenik6y, 23.1.1907, Nr. 6 C: PA XII, Kt. 191, fol. 69-72.AnexA Ia raportul cAtre Aehrenthal, Yenik6y, 6.2.1907, Nr. 9 E : PA XII, Kt 191, fol. 121-124.

51 Pallavicini cAtre Aehrenthal, Yenikoy, 30.1.1907, Nr. 8 G : loc. cit., fol. 107-108; o traducere ainstructiunilor cAtre mitropoliti se gAse§te in PA XVIII, Kt. 39, Weisungen, fol. 5-8.

52 Schonburg cAtre Aehrenthal, Bueure§ti, 30.1.1907, Nr. 4 strict confidential: loc. cit., Berichte,fol. 39-49.

53 Schonburg cAtre Aehrenthal, Bucuregti, 23.1.1907, Nr. 3 E §i 5.2.1907, Nr. 5 B strict confidential:loc. cit., fol. 29-38, 54-61.

108

www.dacoromanica.ro

guvernului grec, desi ambasadorul grec de acolo, Grupares, dadea asigurari repre-zentantului Austro-Ungariei, on de sate on i se ivea prilejul, a Grecia s-ar abtine de laonce imixtiune in actiunile Patriarhiei. indaratnicia Patriarhiei mergea atat de departe,incat secretarul Patriarhiei, Nikolopoulos, transmitea marchizului Pallavicini din partealui Ioachim al III-lea ca el nu va ceda in chestiunea folosirii limbii materne, in cazul incare aromanii i-ar adresa o petitie in aceasta privinta54, in pofida deciziilor diferite alepredecesorului sau55, decizii ce fusesera depuse de reprezentantii guvernului roman,impreuna cu actuala hotarare, sub forma de documentatie, la respectivele cancelarii aleministrilor de Exteme ai Marilor Puteri56 si care determinasera si pe reprezentantul Franteila PoartA sa intervina in favoarea romanilor pe rang/ Patriarh57.

Discutiile si interventiile s-au oprit aici, pang ce, in anul 1910, in legatura cuCongresul aromanesc de la Manastir, Patriarhul a luat initiativa unor negocieri cu senatorulBatzaria si a convenit cu acesta asupra urmatoarelor puncte care ar fi trebuit sa fie adusein discutie de o delegatie aromana la Patriarhie:

1. Aromanii renunta la episcopi proprii.2. Folosirea aromanei in biserica va fi permisa.3. In Mitropoliile cu populatie preponderent aromaneasca, la ocuparea locurilor

de episcopi devenite vacante, aromanii trebuie sä fie, pe cat posibil, preferati58.La 28 februarie o delegatie alcatuita din patru persoane a pomit la drum, din

Manastir, pentru a-si Indeplini aceasta datorie. La Selanik si Constantinopol, delegatieiaveau sa i se mai adauge Inca trei, respectiv doi membri59. Desi acum si marchizulPallavicini a mijlocit o vizita a trimisului roman Misu la Patriarh si ambasadorul rusCarykov a incercat o impacare a partilor in conflict, aceste eforturi au esuat60. Razboaielebalcanice si extrema restringere a zonei aflate sub jurisdictia Patriarhiei care a survenitin urma for aveau sa creeze o situatie cu totul noun.

2. RAZBOAIE BALCANICE $I CONFERINTE DE PACE

In ultimele luni dinaintea izbucnirii primului Razboi balcanic, situatia din Turcianu evoluase in favoarea aromanilor. Crize interne si externe au contribuit la victoria

54 Pallavicini cAtre Aehrenthal, Yenikoy, 26.2.1907, Nr. 9 C §i 27.3.1907, Nr. 20: PA XII, Kt. 191,

fol. 119-127, 281-282.55 Vezi mai sus p.65.

56 De gasit in PA XVIII, Kt. 39, Weisungen, fol. 5-8.57 SchOnburg cAtre Aehrenthal, Bucureti, 5.2.1907, Nr. 5 B strict confidential: loc. cit., Berichte,

fol. 54-61.58 Zitkovszky cAtre Aehrenthal, Monastir, 13.11.1910, Nr. 75 strict confidential: PA XXXVIII, Kt.

396, 1910, fol. 205-206.59 Bomemisza cAtre Aehrenthal, Monastir, 11.3.1911, Nr. 22 confidential: loc. cit., 1911, fol. 32-33.

60 Pallavicini dare Aehrenthal, Yenikiiy, 7.11.1911, Nr. 64 J strict confidential 5i 14.12.1911, Nr.

69 J confidential: PA XII, Kt. 205, VIXII 1911, si Pallavicini cAtre Berchtold, Yeniktiy, 15.7.1912, Nr. 61

D: loc. cit., Kt 206, VIIXII 1912, fol. 373-374.

109

www.dacoromanica.ro

sovinismului asupra liberalismului in cadrul miscdrii Junilor turci61 asa cum a reiesit dindizolvarea Parlamentului si alegerile trucate din aprilie 191262; albanezii nemultumitis-au rasculat63 si crima politica ajunsese la model (numai din ianuarie pang in iulie 1912au avut loc in Macedonia in jur de 500 de asasinate politice)64. Yn momentul in care, dupdindelungate tratative privitoare la o actiune comund, statele balcanice declarau razboiTurciei, slabitd de razboiul pe care-I purtase impotriva Italiei, anume tocmai in zivaincheierii pdcii de la Lausanne, la 18 octombrie 191265, aromanii dispuneau de 106 scolielementare pentru 81 de comunitati, de un gimnaziu, o Academie de Comert, o scoaldcomerciald, o scoald normald pentru formarea de invatatori si un internat laConstantinopol66; soarta miscarii for nationale nu mai depindea insa de atitudineafavorabild on defavorabila a Portii, atat de des dojenitd in calitatea ei de aliat natural67,ci se afla, in bine ca si in rdu, la discretia celor care panel aunci fuseserd fie concurenti,fie parteneri in marele imbroglio macedonean, grecii, bulgarii, sarbii si albanezii, iarindepartatului Bucuresti nu-i mai ramanea nimic altceva de fAcut decat sd pund inmiscare toate mijloacele diplomatice disponibile pentru a dobandi dreptul la cuvant, prinmijlocirea Marilor Puteri, la tratativele ce urmau sd decidd viitorul Turciei europene.

Desfasurarea operatiunilor militare este cunoscutd68. Bulgaria a fost constrAnsa,din motive strategice, sd inainteze catre Constantinopol si a trebuit sd lase sarbilor sigrecilor, aliatii ei, prioritatea in Macedonia; acestia au ocupat si si-au impartit intre eipartea de departe cea mai mare a teritoriului: In vreme ce toate centrele-aromdnesti dinjurul Manastirului au revenit sarbilor, grecii au ocupat, cu sprijinul bandelor, pe langdzona de sud-vest a Macedoniei, cu o mare densitate de populatie aromaneascd, si Epirul,ingloband astfel in sfera for de autoritate majoritatea aromanilor.

Despre atitudinea populatiei aromanesti cu sentimente nationale fatd deocupanti nu se stie decat prea putin, este Insd lesne de inteles ca ea nu putea sd fiecordiald. Daca fruntasii miscarii nationale din kazalele Karaferiya si Kerbene, ocupate

61 HOVANNISIAN, p. 18.62 STAVRIANOS, p. 534.

63 KRAUSE, p. 135-169.64 DAKIN, p. 407.65 STAVRIANOS, p. 532-535; DAKIN, p. 422-445; STOJANOV, p. 24-41; despre politica

austriacA in SudEstul Europei, vezi TURCZYNSKI, OsterreichUngarn; despre relatiile austro-grecesti,vezi HINTERLEHNER, p. 56-67.

66 TOVARU, p. 98.67 In februarie 1913, and nu prea mai existau sperante pentru Turcia, a fost intemeiat Ia

Constantinopol un Comitet pentru apArarea intereselor populatiilor musulmanA, israelitl si cutovlahA dinMacedonia". Un Memoriu pentru autonomizarea Macedoniei, contrasemnat de aromanul N. A. Papahagi, a fost

adresat Ambasadei austriace (Pallavicini cAtre Berchtold, Constantinopol, 18.2.1913, Nr. 10 : PA XII, LiasseTiirkei XLV/4, Kt. 401, fol. 758-761). 0 delegatie a acesrui Comitet s-a oprit, in timpul cAlAtoriei ei catreLondra, in martie 1913, si Ia Viena, unde a cerut independenta orasului Selanik si a hinterlandului sAu(Instructiuni ale lui Berchtold cAtre Mensdorff-Pouilly, Viena, 27.3.1913, Nr. 1307: PA XII, Liasse TurkeiXLV/4, Kt. 403, fol. 1137-1146). AceastA initiativ5 nu a fost incununatil, fireste, de succes.

68 STAVRIANOS, p. 535-537; STOJANOV, p. 42-54, cf. mai ales harta ocupArii Macedonieilap. 53; I. M. N., p. 359-369.

110

www.dacoromanica.ro

de greci, au fost arestati, maltratati si deportati69, albanezii, turcii si aromanii din orasulYanya, asediat panA in martie 1913, s-au aliat in lupta Impotriva grecilor70.

in zona sarbeasca, romanesti au rAmas, ce-i drept, Inchise71, dar relatiaaromanilor cu armata sarba era mai buns, mai ales in Kru§evo, unde armata de ocupatieera constituitA din romani din partile de rasarit ale Serbiei si, prin urmare, se puteaajunge usor la o intelegere cu ei72. In partea ocupatA de sarbi a Albaniei, aromanii deorientare nationals au trecut, in schimb, de partea albanezilor73, in vreme ce negustoriiaromani cu sentimente mai curand grecesti din Durres au refuzat sA-si trimitareprezentanti la Congresul national albanez de la VI-- '7 unde a fost proclamat statulindependent al Albaniei75 si au salutat in chip rasunator ocuparea orasului for de catresarbi76.

Bucurestiul avea privirile atintite, Inca din 1878, asupra partii de sud aDobrogei, pans la linia Rus6uk-Varna, asa-numitul Cadrilater, locuit in principal de turcisi tatari77, iar regele Carol vorbea, chiar cu cateva zile Inainte de izbucnirea razboiului,despre ocuparea unei linii strategice in aceastA regiune, in cazul unei victorii a aliatilor, invederea asigurArii viitoarelor pretentii ale Romaniei78. Romanii au fost insa pans laurma suficient de prudenti ca sA nu intre in razboi de partea Turciei, deli relatiile cuGrecia, reluate din anul 1911, nu erau cele mai bune79 si respectau o strica neutralitate,datoratA, probabil, in parte, recomandarilor primite de la Puterile Centrale80.

69 La Macedoine, p. 18; Braun cAtre Berchtold, Atena, 17.4.1913, Nr. 17 B : PA XII, Liasse TUrkeiXLV/4, Kt. 405, fol. 657-658. Regele George deplangea diferendul greco-roman, socotea insAnesemnificativA problema aromaneascd; consulul general austriac la Selanik, Kral, i-a recomandat sd facduncle concesiuni aromanilor, Kral cAtre Berchtold, Salonic, 3.3.1913, Zl. 44 : PA XII, Liasse TUrkei XLV/4,Kt. 403, fol. 104-107.

70 Bilifiski cAtre Berchtold, Ianina, 7.10.1912, telegramA cifratA Nr. 42: PA XXXVIII, Kt. 384,1912 n. fol. $i in Macedonia propriu-zisd, in apropiere de Kezriye Kerbene, grecii au avut de InfruntatImpotrivirea unor bande albano-Mrcesti. cf. SETON-WATSON, Nationality, p. 201.

71 Halla cdtre Berchtold, Monastir, 27.1.1913, Nr. 9 : PA XXXVIII, Kt. 397, 1913, n. fol.72 Batzaria, p. 162-165.73 Telegramd cifratd din Durazzo, Nr. 138, transmisA la Viena prin t: legramd din Corfu din

29.12.1912, Nr. 36 : PA XII, Liasse TUrkei XLV/6 c, Kt 417, fol. 165. Asupra ocupdrii Albaniei cf. KRAUSE,

p. 171-190.74 FRA SHERI, p. 178 urm.; KRAUSE, p. 191-199.75 Rudnay cAtre Berchtold, RadiotelegramA aratA, Durazzo, 23.11.1912;i 25.11.1912 : PA XII

Liasse TUrkei XLV/6, Kt. 417, fol. 101 si 113.76 Rudnay cAtre Berchtold, Durazzo, 9.12.1912, Mr. 88: /oc. cit., fol. 87-88.77 IORGA, Etats balkaniques, p. 480.

FUrstenberg cAtre Berchtold, Sinaia, 13.10.1912, in Rotbuch 1914, Nr. 43, p. 25.79 Obiectul disputei erau aromanii, al cAror numAr era apreciat de cAtre ministrul grec de Exteme

Koromelas la 50 000, In vreme ce Ambasada romand de la Atena socotea cd erau 500 000, Braun cAtre Berchtold,

Atena, 9.11.1912, Nr. 51 C confidential; PA XII, Liasse TUrkei XLV/4, Kt. 394, fol. 900-903. Abia atunciand ImpArtirea prAzii de rAzboi a provocat dificul tAti in raporturile cu Bulgaria, Atena a inceput sA vadA inRomania un posibil partener de aliantA: Braun cAtre Berchtold, Atena, 14.12.1912, in Rotbuch 1914, Nr. 163,

P. 85.80 IORGA, Roumanie, p. 8; HICKL, p. 98-101; existau insA in Romania voci care, asemenea

deputatului liberal Duca, pledau In favoarea unei aliante cu Turcia, cf. Titulescu, Discursuri, p. 95.

111

si

gcolile

,

www.dacoromanica.ro

Opinia publicA era, in once caz, ImpartitA81. In vreme ce Societatea de Cu 'turaMacedo-Romans si unele personalitAti aromane sustineau ideea curand pArAsitAdin nou, dupa victorie, de statele balcanice82 a unei Macedonii autonome, in care toatenationalitAtile sA se bucure de drepturi egale, in vreme ce acestea sustineau, de asemenea,respectarea intereselor romanesti in Albania, Serbia si Bulgaria83, Ilie Barbulescu, profesorde slavisticA la Universitatea din Iasi, prieten cu J. C. JireZek, intervenea in favoarea uneialiante a Romaniei cu Serbia si Grecia impotriva Bulgariei84.

Era usor de interes a Romania avea sA ceara partenerului sail de alianta,Austro-Ungariei, sl-i sustinA aspiratiile. intrucat status quo-ul fusese definitiv distrussi erau iminente not trasari de frontiere, regele Carol a cerut ca Romania sA fie invitata laconferinta de pace85. Ministrul de Externe Berchtold 1-a asigurat pe rege, la 31 octombrie,cA guvernul chezaro-crAiesc ar adopta o pozitie binevoitoare fatA de o cerere in acestsens"86, ba chiar cu cateva zile mai inainte el aratase Berlinului cä socoteste nu numailibera dezvoltare a Albaniei", ci si satisfacerea IndreptAtitelor dorinte ale Romaniei"ca fiind in interesul vital al Monarhiei (Bucurestiul a fost instiintat despre aceste lucrurila 3 noiembrie, iar delegatiile la 5 noiembrie, cand s-a lansat lozinca Balcanii apartinpopoarelor balcanice")87. Cateva zile mai tarziu, Berchold it insarcina pe trimisul austriacla Bucuresti, Furstenberg, sA comunice regelui si premierului Maiorescu cA el, Berchtold,va interveni, atunci cand se va discuta noua organizare a Albaniei, pentru mentinerea infiinta a nationalitatii si limbii" aromanilor88. IatA de ce nu numai guvernul roman aaratat un viu interes fats de actiunile intreprinse de austrieci in Albania89, dar si opinia

81 Ziarul bucurestean Universul" din 31.10.1912 afirma cu toatA seriozitatea, intr-un articol deinspiratie ruseasc5, el problema aromineascA ar fi fost nAscocitA de Austro-Ungaria, pentru a semana dezbinareintre Romania si statele balcanice (0 traducere se afla in PA I, Liasse Geheim XLV/6, Kt. 493, fol. 382-383).

82 Kral cite Berchtold, Salonic, 8.12.1912, in Rotbuch 1914, Nr. 153, p. 80 urm.83 La Macedoine, p. 20 urm.; Berlescu, p. 65-69. In favoarea unei midi Macedonii autonome cu

centrul la Manastir a pledat o delegatie aromaneascA in cursul unei cAlAtorii prin capitalele vest-europene. Dinea fAceau parte savantii George Murnu, Nicolae Papahagi si Iuliu Valaori. In audienta pe care au avut-o laMinisterul de Externe din Viena, ei au subliniat et nu aveau nici un fel de ingrijorare in privinta acelor pArtiale Rumeliei care revin Albaniei", ci in leglturA cu teritoriile pretinse de Grecia, Bulgaria si Serbia. Delegatieii s-a rAspuns cA guvernul Austro-Ungariei a aratat dintotdeauna" cea mai mare simpatie fatA de aromani(Tagesbericht, Viena, 28.2.1913 : PA XII, Liasse XLV/4, Kt. 402, fol. 1390-1393); o alta delegatie a fosttrimisi la Tri est cu misiunea de a lua contact cu Congresul albanezilor, TOVARU, p. 49.

84 BArbulescu, passim, mai ales p. 85 urm.; cf. insA si ecoul bulgaresc: Tabakov, passim.85 FUrstenberg cAtre Berchtold, Bucuresti, 31.10.1912 in Rotbuch 1914, Nr. 61, p. 38.

86 Berchtold cAtre Ftirstenberg, Viena, 31.10.1912: /oc. cit., Nr. 62, p. 38.

87 Berchtold cAtre Szogeny, Viena, 30.10.1912: loc. cit., Nr. 60, p. 36-37; Sosnosky, vol. 2, p.285-288; DAKIN, p. 452. Un proiect de integrare economics a Romaniei in Austro-Ungaria elaborat deDr. Richard Riedl, sef de sectie la Ministerul Comertului din Viena, prevedeachiar un mandat rominesc asupraAlbaniei, in primul rind, in vederea impiedicArii implantArii acolo a influentei Italiei, cf. HICKL, p. 106-109.Despre politica balcanicA a Austro-Ungariei cf. lucarile lui 2OGOV si TURCZYNSKI, OsterreichUngarn.

88 Berchtold cAtre FUrstenberg, telegrams cifratA Nr. 6, Budapesta, 20.11.1912: PA XII, LiasseTUrkei XLV/4, Kt. 394, fol. 463-465. Regele Carol a f'dcut apoi propunerea de a fi instalat in fruntea Albanieiun print egiptean si a oferit sprijin material din partea Romaniei in vederea consolidarii principatului, printrealtele prin constituirea unei jandarmerii arominesti, FUrstenberg cAtre Berchtold, Bucuresti, 25.11.1912, Nr.66 B confidential: loc. cit., Kt. 395, fol. 803-806.

89 FUrstenberg cAtre Berchtold, telegraml cifratA Nr. 76, Bucuresti, 22.11.1912: loc. cit., LiasseTUrkei XLV/6, Kt. 417, fol. 95.

112

www.dacoromanica.ro

publics romaneasca a dat noi dovezi de simpatie fats de Austro- Ungaria90. Para lel cuaceste contacte, Bucurestiul negocia Insa si cu Bulgaria, care, in once caz, putea sa vinain intampinarea cerintelor Romaniei privitoare Ia recunoasterea drepturilor minoritatiiaromanesti mai usor decat atunci cand era vorba de Cadrilater91.

La 3 decembrie, Bulgaria, Serbia si Muntenegru au semnat armistitiul, iar Ia16 decembrie a inceput, la Londra, conferinta de pace la care lua parte si Grecia. Aproapeconcomitent a inceput, tot la Londra, la 17 decembrie, sub presedintia Intr-adevarnepartinitoare a ministrului de Exteme britanic, Grey92, o conferinta a ambasadorilorMarilor Puteri care luasera asupra for rezolvarea unei serii de probleme legate de incheiereaacestei pad. Din partea Austro-Ungariei participa Ia conferinta ambasadorul, conteleMensdorff-Pouilly, asistat de baronul Giesl, trimis diplomatic de multi vreme la Cetinjesi de expertul Ministerului de Exteme In chestiuni albaneze, seful de sectie Theodor AntonIppen93.

Initial se parea ca dorinta lui Mensdorff de a face sä fie admis la conferinta undelegat roman nu va intruni consimtamantul celorlalte Puteri, cu toate ca atitudineapasnica a Romaniei pe durata razboiului a fost evidentiata laudati V94. Un demers comunal reprezentantilor Austro-Ungariei, Germaniei si Italiei, Intreprins in acelasi sens in I una

februarie, nu s-a bucurat, nici el, de succes95. Abia la 19 martie a fost acceptata propunereaaustro-italiana ca reprezentantul Romaniei, Nicolae Misu, safie audiat in problemaaromanilor din Albania, ceea ce s-a si lntamplat la 26 martie96.

Misu fusese Insarcinat sa ceara includerea Muntelui Pind, locuit de aromani,in teritoriul Albaniei si recunoasterea Iimbii romane nu numai ca limbs a scolii si abisericii, ci si ca limbs a administratiei in toate comunele cu majori tate aromaneasca de

90 La 16 decembrie a avut loc o demonstrable, Ia care au participat o mie de persoane, in favoareaindependentei Albaniei si a aromanilor, in cursul careia s-a strigat s1 traiascit Imparatul Franz Joseph" si afost aclamata Monarhia dunareana, FOrstenberg cAtre Berchtold, telegramA cifrata Nr. 98, Bucuresti, 16.2.1912;loc. cit., fol. 49; din aceleasi motive, printre grecii din Epir s-a raspandit o pronuntata aversiune feta de Austro-Ungaria si de Romania, Biliiiski catre Berchtold, lanina, 9.9.1912, Nr. 71 : PA XXXVIII, Kt. 384, 1912.

91 Ghica catre Maiorescu, Sofia, 4117.11.1912, in: Documente diplomatice 1913, Nr. 12, p. 8 urm.;cf. si Sosnosky, vol. 2, p. 346 urm.

92 HELMREICH, p. 251, n. 8.

93 Despre conferinta de pace vezi KRITT, passim si despre activitatea lui Ippen cf. WERNICKE,p. 66-93.

94 Sosnosky, vol. 2, p. 300; Berchtold catre Flirstenberg, Viena, 19.12.1912 in Rotbuch 1914, Nr.78, p. 94; Mensdorff-Pouilly care Berchtold, Londra, 6.2.1913, loc. cit., Nr. 274, p. 148. Stricta respectare aneutralitAtii din partea Romaniei pe durata primului razboi balcanic i-a dat acestei OW, dupA parerea lui Seton-Watson, Austria-Hungary, p. 806 (acest articol a aparut In decembrie 1912 la deschiderea conferinteiambasadorilor) nu numai dreptul de a pretinde garantii nationale pentru aromani si pentru romanii timocenidin Serbia rasAriteanA si o rev izuire a granitei Dobrogei, dar si temeiul de a-si strilmuta capitala laConstantinopol, in calitate de hegemon al unei noi aliante balcanice!

95 Mensdorff-Pouilly catre Berchtold, Londra, 14.2.1913 in Rotbuch 1914, Nr. 285, p. 153.Interesul Italiei pentru aromani nu scazuse nicidecum din pricina problemei albaneze; cultivarea bunelor relatiicu acestia a fost adesea privity ca punct de sprijin pentru sustinerea pretentiilor italiene asupra Albaniei, cf.Luca, Gli Albanesi, p. 35-43, 51.

96 Mensdorff-Pouilly cAtre Berchtold, Londra, 193.1913 si 28.3.1913: loc. cit., Nr. 331, p. 176 si Nr.361, p. 192.

113

www.dacoromanica.ro

locuitori. El a atras atentia asupra faptului ca regiunea in discutie numara 35 de localitaticu aproximativ 80 000 de locuitori si a cerut garantarea drepturilor minoritatii arcmanestipe taram cultural, religios, administrativ si politic nu numai prin stipulatiile tratatului depace, dar si prin prevederile Constitutiei albaneze97.

Albanezilor le convenea includerea Pindului in teritoriul statului lor, pe de o partefiindca astfel crestea suprafata acestuia si se consolida siguranta lui, pe de alts parteintrucat ei obtineau cea mai buns dovada de comportare liberals fats de minoritatileetnice, fara de care realizarea aspiratiilor for (granita de sud la Prebeza) ar fi devenitimposibil A98.

In Romania, s-a facut propunerea infiintarii unui stat propriu al aromanilor inlimitele teritoriale ale Marii Vlahii medievale99. Din partea grecilor a fost ridicatA obiectiaca aromanii din Pind si-ar avea pasunile de iarna in Grecia si, din aceasta pricing,anexarea Pindului la Albania nu poate intra in discutie din ratiuni economic &°°.

Austro-Ungaria si Italia au facut totusi din includerea Pindului in teritoriulAlbaniei una din exigentele for minimale, dar conferinta ambasadorilor, in ultima eisedinta din 11 august 1913, nu a izbutit sa ajunga la un acord asupra solutionariiproblemei granitei de sud a Albaniei, hotarand numai ca stabilirea acesteia sa fieincredintata unei comisii internationale, care trebuia sa lucreze luand in considerare celedoua limite propuse, una de Austro-Ungaria, cealaltd de Grecia si sa determine deasemenea nationalitatea aromanilor care locuiesc in spatiul respectiv" tot pentru ca maitarziu Marile Puteri sa poata lua, pe aceasta baza, o hotarare definitive. La asa ceva s-aajuns insa abia dupd opt ani, la conferinta ambasadorilor de la Paris din 9 noiembrie 1921:Pindul aromanesc a ramas grecescl02.

SA revenim Ia Londra, unde nu numai problema albaneza era reglementata cise negocia si o pace intre Turcia si aliati, urmand ca totodata se fie astfel decisa soartaunei, marl parti din populatia aromaneasca a Turciei. Bulgaria se arata foarte dispusasa implineasca dorintele Romaniei in privinta autonomlei culturale si religioase aaromanilor, pentru ca sa fie cu atat mai inflexibila in privinta problemei Dobrogei108.Dupa ce, la 8 ianuarie 1913, o declaratie bulgard in sensul amintit a fost transmisa luiMaiorescu prin mijlocirea rusilorM4, s-a ajuns, la 29 ianuarie, la semnarea Protocolului

97 DIAMANDI, St., p. 410; Maiorescu cAtre Misu, Bucure0, 9/22.3.1913 cgtre Maiorescu,

Londra, 13/26.3.1913 in: Documente diplomatice 1913, Nr. 120 121, p. 90 urm.

98 Mensdorff-Pouilly cAtre Berchtold, Londra, in Rotbuch 1914, Nr. 205, p. 110-113.99 Papahagi P., Aromanii, p. 40; MURNU, Istoria, passim.100 Cassavetti, p. 236. Acest argument este, in esentg, corect, dar pgstorii aromani au capacitatea de

a se adapta la conditii not cu uwrintg, ap cum s-a dovedit in 1881, dupg anexarea Tesaliei Ia Grecia, cf.CAPIDAN, Romanii, p. 42-65.

101 Berchtold cAtre Braun, Viena, 12.8.1913, in Rotbuch 1914, Nr. 809, p. 405. WERNICKE, p. 90

urm.; HINTERLEHNER, p. 79-84.1°2 Tratarea acestei probleme ar dep4i cu mull limita cronologicg a PAcii de la Bucure0.103 Ceea ce dovedeve totodatA cat de putin logic/I este teoria potrivit cAreia Romania ar fi vAzut

In aromani numai o monetg de schimb in vederea rectificgrii frontierei.104 Maiorescu cAtre regele Carol, Bucure0, 26.12./8.1.1913, in: Documente diplomatice 1913, Nr.

32, p. 23; Thum cAtre Berchtold, St. Petersburg, 11.1.1913, in Rotbuch 1914, Nr. 234, p. 127 urm.

114

si Mist,

si

www.dacoromanica.ro

de la Londra" de catre reprezentantii Bulgariei si Romaniei, Dr. Stojan Danev siDr. Nicolae Misu; Bulgaria isi lua expres obligatia de a acorda aromanilor de pe cuprinsulteritoriului ei de stat autonomia culturala si bisericeasca, sub conducerea unui episcoppropriu si de a permite subventionarea acestor institutii de catre Romania105. Aceastapromisiune a devenit punctul 4 al Protocolului de mediere Intre bulgari si romani, Incheiatla St. Petersburg, la 9 mai 1913106.

In cautare deja de aliat in lupta impotriva Bulgariei, Grecia s-a aratat gata saface anumite concesii in problema aromaneasca107. Dorinta grecilor de a obtine sprijindin partea Romaniei In problema stabilirii granitei de sud a Albaniei a fostinsa respinsade Bucuresti, deli Grecia oferise o garantie pentru aromanii care traiau in regiuneadi sputatal°8. Serbia i definise Inca din decembrie 1912 pozitia in favoarea drepturilorminoritAtilor aromanesti si rugase Romania sa-i acorde sprijin in Macedonia, intrucataromanii de acolo ar fi solicitat protectie de la autoritAtile militare sarbesti109.

Cel de al doilea Razboi balcanic nu putea fi oprit, cad alianta se rezema pepicioare de lut. Frustrarea Bulgariei, care facuse atatea jertfe in rasarit, pentru ca sa nupuns mana in apus nici mAcar pe Selanik, avea sa-si gAseasca expresie intr-o nouninfruntare armata, dar rezultatul ei a fost catastrofal. Cu toate incercarile de mediere aleAustro-Ungariei, nu s-a ajuns la nici un acord asupra pretului eventualei neutralitatiromanesti si, la 11 iulie, nu numai mult ravnitul Cadrilater a fost ocupat de trupe romanesti,sub pretextul nevoii de securitate; acestea au inaintat mult mai adanc in interiorul tarii,fare sa intampine o reaia rezistenta, probabil pentru a dobandi o pozitie hotAratoarepentru Romania la reglementarea definitive a problemelor teritoriale, caci Bucurestiulnu se temea de nimic mai mult decat de o Bulgarie rusofila cu granitele de la SanStefano110. Grecia, care nu ar fi putut sA se opuna singura trupelor bulgare, superioarealor ei, deplangea acum, prin Venizelos, greselile din trecut in raporturi le Romaniei cuGrecia, admitand ca guvernul elen avea o mare parte de respundere "111 si se aratadi spusa sA usureze situatia aromanilor din teritoriile grecesti. Si Serbia s-a aratat dispusasA acorde aromanilor de pe teritoriul ei drepturi largi; ea a facut acest lucru Ia 21 iulie, o

105 Documente diplomatice 1913, Nr. 61 bis, p. 94.1°6 HICKL, p. 146.107 Era vorba, ce-i drept, numai de o asigurare orald datA de ambasadorul grec Ia Bucuresti,

Papadiamantopoulos, cf. Maiorescu cAtre regele Carol, Bucuresti,2/15.5.1913, in: Documente diplomatice1913, Nr. 134, p. 101 unit Gazeta greceascA Proodos", care apArea la Constantinopol, propusese, la 31 martie,sa li se acorde comunitkilor romanesti din teritoriile Turciei care vor reveni Greciei libertAti in masura incare si comunitatile grecesti din Romania vor ajunge sA aiba parte de privilegii corespunzAtoare; a fost puskpe MITA acestea, in discutie si restituirea bunurilor manastirilor inchinate (vezi mai sus, p. 36) cave PatriarhiaecumenicA, Pallavicini catre Berchtold, Constantinopol, 5.4.1913, Nr. 20 E : PA XII, Kt. 206, IIX 1913, fol.158-159.

108 Misu cAtre Maiorescu, Londra, 2/15.6.1913 si Maiorescu cAtre Misu, Bucuresti, 4/18.6.1913,in Documente diplomatice 1913, Nr. 146, p. 110 si Nr. 150, p. 112.

1°9 Boghitschewitsch, vol. 1, Nr. 251, p. 275 urn.110 Fiirstenberg cAtre Berchtold, Bucuresti, 10.7.1913 si 12.7.1913, in Rotbuch 1914, Nr. 675, p.

338-339 si Nr. 683, p. 342; Berlescu, p. 64; HICKL, p. 25-32.111 Filodor cAtre Maiorescu, Atena, 28.6./11.7.1913, in : Documente diplomatice 1913, Nr. 197, p.

156; cf. Si PREVELAKIS, passim.

115

www.dacoromanica.ro

zi dupa ce Romania propusese aliatilor ei Incheierea pacii112.La 10 august, pacea a fost semnatA la Bucure0. In textul tratatului, aromani nu

erau pomeniti nici mAcar cu un cuvant, dar in anexa la tratatul de pace se gAsea un schimbde note intre Romania, pe de o parte si Bulgaria, Grecia si Serbia, pe de alta, prin care celetrei state balcanice se obligau sa acorde autonomie scolilor si bisericilor aromanilor innoile for posesiuni, sa permitA infiintarea de episcopii pentru aromani si subventionareaacestor institutii de care guvernul din Bucuresti113. Problema aromanilor din Turcia afost astfel InchisA114, dar aromani nu erau foarte fericiti de faptul al Bucurestiul, exultAndpentru un castig de prestigiu115, intervenea prea putin pentru a asigura in fapt garantareaacestor drepturi116. Dupa cum spunea C. Braileanu, consulul roman la Manasbr, numitacum, in stilul Serbiei Mari, Bitolj, Pacea de la Bucuresti echivala pentru aromani cu oloviturA de gratie117.

112 Filality catre Maiorescu, Belgrad, 8/21.7.1913, In: Documente diplomatice 1913, Nr. 232, p.

113 Cf. textul oficial in limba franceza In: Trait6 de Bucarest, p. 83-85.114 Asupra aspectului de drept international al acestui schimb de note, vezi: BRAGA, p. 71 Linn. cu

bibliografie sujolimentara.115 Viitorul ministru de Exteme Nicolae Titulescu a pus in evidenta intr-un discurs tinut In fata

Camerei Deputatilor, In decembrie 1913, faptul ca Romania ar fi demonstrat pe durata Intregului conflictsolidaritatea ei cu civilizatia europeana, cf. Titulescu, Discursuri, p. 91 urm.

116 Hanotaux, p. 369 urm.; TOVARU, p. 49; DIAMANDI ST., p. 22.117 DIAMANDI ST., p. 23.

174 urm.

116

www.dacoromanica.ro

VII. INCHEIERE

Prin Pacea de la Bucuresti oamenii politici din Sud-Estul Europei dadeau o primasolutie, chiar dacA mai degraba provizorie, chestiunii aromanesti. Judecata mult preaended la adresa tratatului de pace formulate de consulul Braileanu este de inteles datane gandim ea pans atunci miscarea nationals aromaneasca scontase pe mentinereastApanirii turcesti asupra Peninsulei Balcanice, iar acum ea era nevoitA sA-si reconsidereradical orientarea, in functie de noile imprejurari: minoritatea aromaneasca traia acumnu Intr-un singur stat, ca pans Inainte de pace, ci in patru state diferite.

SA ne Intoarcem Inca o datA, recapituland cele expuse, la originile chestiuniiaromanesti, care trebuie cAutate in desteptarea constiintei nationale aromanesti lacumpana secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea. Activitatea literarA a unor oameni ca Rojasi Boiagi a trezit in randurile liderilor de opinie ai romanilor din monarhia danubianA si dinPrincipate constiinta traditiilor si a telurilor nationale ale aromanilor si, prin aceasta,a creat premisele celor dintai actiuni ale unor intelectuali aromani pe teritoriul Romaniei,actiuni ale unor oameni care, in pofida culturii grecesti primite prin scoalA si bisericA,pastrasera totusi sentimentul individualitatii for nationale, In parte datorita tocmaitextelor religioase tot mai raspfindite in chiar patria for macedoneana, de tipul CodiceluiDimonie sau Liturghierului din Voskopoje. Ei fusesera martori ai renasterii nationale aaltor doul popoare balcanice, sarbii si bulgarii, si vedeau cu ochii for cum principateledunarene, a caror bogAtie era proverbiala In Peninsula Balcanica, faceau acum, dupaunirea Moldovei cu Tara Romaneasca in anul 1859, primii pasi pe calea care o pozitieexceptionala, IntemeiatA pe dezvoltarea economics si fortA militarA, in Europa de Sud-Est. Initiativa miscarii a apartinut unor aromani sau unor descendenti de aromani, precumD. Bolintineanu, D. Cazacovici, Gr. H. Grandea, A. Panu, D. Atanasescu sau arhimandritulAverchie. In urmAtoarea faza din evolutia problemei aromanesti, aromani si dacoromaniau participat, de asemenea, in egala masura, impreuna, la Intemeierea invatamantuluipublic national in localitAtile din Macedonia, Epir si Tesalia. Interesul aromanilor seindrepta care folosirea limbii materne in scoala si biserica; era vorba, asadar, in primulrand de o chestiune pur pedagogics si culturala, iar aspectul politic pe care ea I-a dobandit

117

www.dacoromanica.ro

cu timpul a fost aproape integral efectul opozitiei cu care a fost IntampinatA"1. Faptul cABucurestiul a pus la dispozitie banii ceruti pentru construirea si organizarea scolilor afost interpretat de partea greacA drept un act de agresiune imperialistAimpotriva drepturilorgrecilor din Turcia, desi, avand in vedere resentimentele antislave relativ larg rAspanditein ambele tAri, ar fi fost lesne de inteles o actiune comunA in Macedonia2. Pe de altsparte, nu se poate nega faptul cA succesul propagandei romanesti a afectat, nu putin,interesele elenismului. Mobilurile reale ale angajArii statului roman in problemaaromaneascA pot fi determinate clar numai cu ajutorul datelor cuprinse in izvoarele aflatein arhivele romanesti. Daca InsA oamenii cu raspunderi politice din Bucuresti urmAreauconcomitent si teluri care nu aveau nimic in comun cu revendicari le nationale alearomanilor insisi, noi nu le putem lua in nume de eau faptul cA ei nazuiau sa imbinebinele cu utilul. Cine oare s-ar fi indoit atunci cA grija pentru cultivarea constiinteinationale nu este numai un lucru bun, ci si un lucru util? in nici un caz campionii MariiIdei grecesti!

Atitudinea austriacA in problema aromaneasca, in aceasta prima faza dinevol utia ei, s-a limitat la demersurile cu totul lipsite de relevantA, subiective si, pedeasupra, criticate de superiori, ale unui viceconsul.

Yn intervalul de timp dintre Congresul de la Berlin si sfarsitul veacului, miscareanationals aromaneakA a fost marcata de personalitatea lui Margarit si de eforturilepentru dobandirea independentei fatA de clerul grecesc, dar nici unirea cu Roma, niciintemeierea unei mitropolii nationale nu au ajuns sA fie infaptuite. In schimb,invatAmantul public a cunoscut o puternica expansiune, chiar daca persoana lui Margarita dat nastere la conflicte care au intrerupt dezvoltarea lui progresiva. Din fel-lin care s-audesfasurat aceste conflicte reiese limpede cl politicienii din Bucuresti au irr eput acum sAfoloseascA miscarea nationals aromaneasca drept instrument in lupta dintre particle, ceeace avea sa provoace necontenit daune miscArii insasi.

Nu se poate vorbi, in aceastA fazA, de o atitudine bine definita a Vienei inproblema aromaneasca, desi Bucurestiul a aratat in repetate randuri cat de utila ar puteafi pentru politica Austro-Ungariei existenta unui partid aromanesc puternic in Macedonia.Importanta crescandA a problemei aromanesti a determinat, desigur, Viena sa se informezemult mai bine decat in trecut asupra evolutiei ei. in nici uncaz insA nu s-a ajuns vreodatAla o intelegere secrets intre Viena si Bucuresti pentru a abate atentia de la aspiratiilenationale ale romanilor din Transilvania printr-o diversiune aromaneascA.3

I WACE-THOMPSON, p. 7.2 Omul politic roman D. A. Sturdza spunea In 1903: Pentru Romania ace0 5 pani la 600 000 de

cutovlahi au o mare importantA, intrucat ei ar putea, In alianta cu elementul grecesc turcesc, ss Impiedicedesavar§ita slavizare a Macedoniei. Acesta este singurul motiv pentru care noi ne interesam de ei..." (Pallavicinidare Goluchowski, Bucuresti, 14.1.1903, Nr. 3 D strict confidential : PA XII, Liasse TUrkei XXXV/1, Kt. 318,fol. 134-137, citat fol. 136 r. Si publici0 aromani au intervenit In favoarea unei aliante anti-slave, cf. Cazzaiti,passim §i Puppa, p. 13. 0 coalizare a grecilor, albanezilor §i aromanilor ar fl fost §i In interesul Austriei, dupA cumsublinia agentul civil austriac Oppenheimer in al sau Studiu confidential privitor la efectul actiunii de reformsasupra echilibrului nationalitatilor din Macedonia" (Oppenheimer cave Aehrenthal, Salonic, 31.10.1907, Nr.104: PA XXXIX, Kt. 4, 1907).

3 Cf. de pildA B. BLACHOS, p. 191.

118

si

www.dacoromanica.ro

Abia in 1903 Austro-Ungaria a dat ascultare solicitarii de atatea on repetate dealiatul sau, Romania si s-a angajat diplomatic in favoarea cauzei aromanilor, insa farafermitate si, pentru o vreme, fara succes. invatamantul public romanesc din PeninsulaBalcanica a fost reorganizat dupa pensionarea lui Margarit si, dupa trecatoare reduceride buget, iarasi extins. Recunoasterea aromanilor ca millet, in mai 1905, s-a produs inurma unei actiuni comune a Marilor Puteri la Constantinopol, ea a avut insa dreptconsecinta intensificarea terorismului grecesc si, legat de aceasta, o puternica scaderea numarului de elevi din scolile romanesti, in special in regiunile limitrofe Greciei. 0noun reorganizare a administratiei scolare si noile libertati democratice introduse subregimul Junilor turd au contribuit in ultirna instants la consolidarea partidei nationale intrearomani. Ra'zboaiele balcanice au pus curand din nou sub semnul intrebarii aceste succese,dar Romania a izbutit sa obtina de la Serbia, Bulgaria si Grecia,datoritA unei abile politiciexterne, recunoasterea formals a drenturilor minoritatii aromanesti.

Astazi, la 60 de ani de la Pacea de la Bucuresti, aromanii din tarile Europei deSud-Est sunt lipsiti de tot ceea ce se intelege prin notiunea de drepturi ale minoritatilorei nu au scoli, nu au biserici cu limba de cult proprie, nu au mijloace de informare in masain limba materna si nici macar dreptul de a intrebuinta liber, in public, aceasta limbamaterna nu le-a fost recunoscut, ca un lucru de la sine inteles, in toate tarile si in toatetimpurile. Fara indoiala nu Pacea de la Bucuresti, ci schimbarile cu grave consecintein toate domeniile vietii din ultima jumatate de veac sunt cele care au dat lovitura degratie miscarii nationale aromanesti. Ca si in timpul primului razboi mondial, multiaromani si-au pus si in cel de al doilea razboi mondial sperante in Puterile Axei, adica inPuterile Centrale. Consecintele au fost catastrofale. Nu este de datoria noastra sa damaici un raspuns intrebarii: cine poarta in masura mai mare vina inchiderii ultimelor scoliromanesti din Peninsula Balcanica, a scolilor din Grecia? S-a intamplat acest lucru dinvina Greciei, spre lauda careia trebuie sa amintim ca ea a respectat cel putin de lure pansla razboiul civil intelegerile convenite la Bucuresti (In vreme ce Serbia, de pilda, a decisInca. din 1918 inchiderea tuturor scolilor romanesti din 1 tazdonia) sau din vina politiciiadoptate de guvemul roman dupa preluarea puterii de cat a comunisti? In pofida activitatiipublicistice a unor emigranti aromani, astazi nu mai exista o problems aromaneasca siatata vreme cat libertatea democratica de gandire si expresie nu va fi restabilita in tarilein care exista minoritate aromaneasca, nu va exista problems aromaneasca, iar aromaniicu constiinta nationalitatii for vor fi mai mult sau mai putin condamnati la tacere.

Un anumit aspect omenesc prea omenesc on balcanic prea balcanical istoriei miscarii nationale aromanesti poate sa aduca pe buzele oamenilor din EuropaCentrals, din a doua jumatate a secolului al XX-lea, un suras dispretuitor. Organizareadefectuoasa si lipsa unor concepte pedagogice in invatamantul public4, obi snui nta dea recurge la balq4 pentru a evita uncle probleme, ca si inclinarea partidelor politice dinRomania de a transforma mici scandaluri in marl chestiuni de stat au daunat prestigiuluimiscarii nationale aromanesti nu numai in Peninsula Balcanica, dar si in istoriografie.judecand lucrurile in perspectiva unei politici care tine seama de realitati, trebuie sarecunoastem ca punctul de vedere al grecilor este, intr-o anumita masura, indreptatit:

4 Cf. TOVARU, p. 67-71; Puppa, p. 35-39; Leonte-Missail-Puppa, p. 59.

119

Si

www.dacoromanica.ro

dace nu ar fi existat o miscare nationall, aromanii ar fi fost scutiti de teroare si deemigrire; ei ar fi fost absorbiti, pe nesimtite, de lumea greacA. DacA insa privim lucrurilein perspectiva istoriei, constatam cA deciansarea miscarii nationale aromanesticorespunde evolutiei firesti a Peninsulei Balcanice si indeosebi a Macedoniei, unde ideilenationale au aparut relativ tarziu si unde optiunea in.dividuall pentru o anumitA identitatenationalA a fost, poate in mai mare masura decat oriunde altundeva, determinate depresiuneaimprejurarilor geografice, economice, sociale si politice, efectul unei IntamplAri.

www.dacoromanica.ro

POSTFAT A

dupii doui decenii

Iata chestiunea aromaneascA redeschisa saizeci de ani de la incheiereaIndoielnicei pAci de la Bucuresti, douazeci de ani de la publicarea cartii de fats.Schimbarile intervenite in sistemul politic al Europei rasaritene, pe cat de asteptate, pe atatde surprinzatoare totusi, au inlesnit aceastA redeschidere a chestiunii. Ea nu s-a produsInsa pe taramul stfintei sau al politicii, ci pe acela al disputelor de nivel superficial;manifestate prin polemici, conferinte de presA si, mai ales, prin inevitabila galceava intrearomanii insisi cu privire la identitatea for nationals. Trebuie sa spunem cA, daca si-arcunoaste cu adevArat propria istorie culturalA cu incepere, cel putin, din secolul alXVII-lea, aromanii ar renunta cu totul la acel nationalism romantic, inadecvat astAziconditiilor vietii moderne. Mi se pare semnificativ faptul ca, doar la cateva zile duparedactarea acestor randuri, vicepresedintele PEN-Clubului international, Gyorgy Konrad,formula, la Viena, acela.si gand: numai atunci cand imaginile despre propria istorie suntfoarte nebuloase, poate aparea o ideologie istoricA nationalists.

in intreg Sud-Estul Europei sunt repetate, totusi, astAzi, gravele greseli politicecomise inainte de 1913. Pe de o parte, se cere respectarea deplina a drepturilor omuluipentru grupuri etnice definite, cu o terminologie de mult invechita, Imprumutata dinbiologie, drept Thrudite". Pe de alts parte, sunt incalcate, zi de zi si pretutindeni, drepturileminimale ale minoritatilor considerate strAine". Evident, calificativul strain" este lipsitde sens in contextul la care ne referim. Sunt oare kurzii straini" fats de turci, asa cum sunt,ca sA preluam un termen de comparatie folosit de Invatatul aroman din Viena MihailBoiagi, eschimosii fats de hotentoti? Sunt oare turcii Intr-adevar straini" fats de greci,a caror limbs este Inca si astazi vorbitA intre musulmanii din Anatolia? Sunt oare greciistraini" fats de bulgari, care, in urma cu secole, au adaptat alfabetul grecesc necesitatiide a-si crea un alfabet propriu, pentru asternerea in scris a limbii lor, de origine slava?Cititorul e invitat sa sporeascA singur sirul exemplelor!

i totusi, se IncearcA, Ma succes, refacerea ordinii cu ajutorul armelor, prinrazboi, prin fapte sangeroase inspirate de concepte ca exclusivitate, prioritate, puritate,majoritate, continuitate, unitate etc.

121

www.dacoromanica.ro

Cartea de fats a constituit, intr-o versiune ceva mai restransa, teza mea dedoctorat din 1971. Vremea care s-a scurs de atunci pang astazi nu m-a determinat sarenunt la concluziile ei fundamentale, trebuie insa sa recunosc ca, scrisa acum, ea ararata totusi altfel. E soarta multor teze de doctorat! Studentii se lass, in general,influentati prea mult de izvoarele lor, nu numai in ce priveste stilul, ci si modul de gandire.In cercetarile mele, am abandonat definitiv domeniul istoriei diplomatice, dar maintereseaza in continuare problema mai generals a constiintei nationale sau, mai binezis, a identitatii culturale. La solutionarea problemei, atat de viu discutata astazi, dadaromanii din Romania sunt o minoritate etnica/nationala sau nu, slujitorii lui Clio nu potcontribui altfel decat prin apelul la judecata rationale: nu exists criterii stiintifice pentrudeterminarea nationalitatii cuiva in afara propriei sale constiinte! Ea singura decide inaceasta privinta, dovada numarul mare de oameni de origine aromana care, totusi, sipe bung dreptate, se considers a fi eventual: si! greci. lstoricii ar trebui sadesluseasca mai bine care sunt criterile dupe care se conduce un individ, in modernasocietate de masa, atunci cand se decide sa opteze pentru o anumita apartenentanationals sau ident'tate culturala. Aceasta decizie poate comporta, desigur, anumitenuante si nu este Irtotdeauna la fel de constienta ca optiunea cuiva pentru o anumitaculoare de par. Este oare necesar sa mai evoc aid cazul deciziei adoptate de alegator incabina de votare pentru ca sa pun in evidenta cat de supusa intamplarii poate sa fie,adeseori, o asemenea decizie?

Ar fi cu neputinta sa aduc la zi si sa reexaminez critic, intr-o postfata dupedotia decenii", Intreaga baza documentary de izvoare si toata bibliografia lucrarii pecare o pun in mainile cititerului roman. Nu mi se pare potrivit nici sa inlocuiesc uneleexplicatii de caracter, poate, prea general, destinate initial unui public cu totul neinformatasupra celor tratate, cu expuneri amanuntite care sa reflecte the state of the art de astazi.De aceea n-am schimbat nimic din textul cartii, cu exceptia unor mici Indreptari, datoratein parte traducatorului, Conf. univ. Nicolae Serban Tanasoca, caruia ii voi ramane mereuadanc Indatorat pentru munca, In sensul originar, slavon, de chin, al cuvantului, depusaaid. Mai important mi se pare ca noi cercetari sa adanceasca in continuare cunoastereachestiunii aromanesti, Imbogatind-o tematic si innoindu-i metoda; investigareaminutioasa a arhivelor din Bucure§ti, pe care, din diferite motive, nu le-am putut cercetadecat superficial, ca si a celor din Atena, Londra, Paris etc., ca sg nu mai vorbim de celedin Constantinopol, va contribui la aceasta.

Lucrarile dedicate in ultimii douazeci de ani chestiunii aromanesti ca problemadi plomatica si politica, asa cum e tratata in cartea de fats, repeta in general vechileprejudecati, fare sa aduca in sprijinul for nici un singur argument noul. Am participatin anii din urma la mai multe congrese internationale In cadrul carora au fost discutateproblemele aromanesti, dar nici acolo nu au fost infatisate, in general, rezultate ale unornoi cercetari, ci, prea adesea, vechi legende, repetate necontenit de literatura depopularizare, insa lipsite de continut istoric real. Asa este; de pilda, neverosimila poveste

I lstoricul grec Mihail Romanos a cercetat ani de zile arhivele bucurestene, dar n-a publicat nimic inafara unui articolas care nu educe nimic nou C Anoilietc Kai Oioct; yea TO Ovoga rnv Kavaywytl zal TilyXilloon WV KouvoofiXdxw v. MvTipm rcapyCou I. Kouptiotikn, AEhjvat, 1983),recenzat in Revue des EtudesSud-Est Europeennes" 23, Bucuresti, 1985, p. 186-188.

122

www.dacoromanica.ro

despre marele Tepedelenli Ali Pasa, care ar fi fost atat de lipsit ae simt economic, incatsi-ar fi distrus singur, prin violenta organizata, una dintre cele mai bogate surse de veniturifiscale: orasul Moscopole. In afara unor traditii populare romantice din secolul al XIX-lea,care exprima o anumita atitudine politica din epoca, nu exists izvoare istorice referitoarela aceasta presupusa expeditie de pedeapsa", chiai cronologic incongruenta cu miscareade rezistenta cunoscuta sub denumirea de Orlophika". Este mutt mai probabil caMoscopole sa fi cazut victims atat conflictelor militare dintre pasalacurile musulmaneinvecinate, cat si talhariei practicate de cetele de outlaws, formate, pe vremea aceea, inmajoritate din crestini!

Desi lingvist de specialitate, Gheorghe Carageani a publicat doua articolesubstantiate privitoare la atitudinea italiana in chestiunea aromaneasca, confirmand inlinii man concluziile melee. Tom J. Winnifrith, nisi el istoric de formatie, a publicat pentrupublicul anglo-saxon o sinteza etnografico-istorica, In care este tratata si perioada aflatain atentia cartii de fatO. Mai multe aspecte not cuprinde un volum colectiv, editat inPublications Longues d'0", destinat cititorilor francofoni4, In care sunt tratate atat istoriamedievala cat si emigrarea aromanilor In secolul al XVIII-lea sau fenomenul asimilarii dinsecolul nostru, autorii fiind specialisti de renume ca Petre S. Nasturel, Matei Cazacu,Neagu Djuvara s,a. 0 carte mica, fora aparat stiintific, merits totusi sa fie semnalata,pentru cs autorul ei, istoricul aroman Nicolae Cusa, promite sa-si continue cerectarileatat de necesare pentru cunoasterea istoriei aromanilor din secolul at XX-lea5.

Asa cum am mai aratat intr-o expunere foarte surnara6, numarul problemelorInca nerezolvate de cercetarea stiintifica a aromanilor si a istoriei for este foarte mare.AceastA situatie este reflectatA si de cartea de fats, care cuprinde unele informatii destulde vagi si unele afirmatii, poate, pripite. Confruntat cu pozitii extremiste, din dorinta dea le combate, m-am lasat poate uneori atras mai mult decal trebuia de unele Impotrivacelorlalte. Dar menirea istoricului nu este aceea de a furniza arme politicienilor, ci,dimpotriva, de a tempera manifestarile exacerbate ale afectivitati. Cei care vor citi carteade fats cu spirit critic 11 vor ajuta pe autor sa-si Indeplineasca aceasta menire.

Maria Enzersdorf langa Viena, In toamna anului 1993

Max Demeter Peyfuss

2 Gh. Carageani, Gli Aromeni e la questione aromena nei documenti dell'archivio storico diplomatico

del Ministero degli Affari Esteri italiano (1891-1916), I 0 II, in Scoria contemporanea" 18, Bologna, 1987,

p. 929-1007 ;i 22, Bologna, 1991, p. 633-662.3 T. J. Winnifrith, The Vlachs. The History of a Balkan People, London, 1987.

4 Les Aroumains, Paris, 1989 (de fapt 1990) = Cahier No. 8 du Centre d'etude des civilisations de

('Europe Centrale et du Sud-Est

5 N. Cu;a, Macedoromanii pe vAile istoriei, Constants, 1990.

6 M. D. Peyfuss, Romanitatea balcanicA: perspective de cercetare, In LuceafAnd", serie noul, 3,

Bucurefti, 1992, 5 (105), p. 8-9.

123

www.dacoromanica.ro

BIBLIOGRAFIE

Colectiile speciale de la Haus-, Hof- and Staatsarchiv din Viena sunt citate in notele textului informele prescurtate uzuale. Indicele de izvoare care urmeazA pune In evidenli semnificatia acestor abrevieri.Fondurile din alte arhive sunt, la randul lor, desemnate ca atare.

Atat pentru publicatiile de izvoare, cat 5i pentru ti duffle ce constituie bibliografia, au fost folosite innote exclusiv forme abreviate. Ele sunt randuite alfabetic 5i Insotite de forma compled a fiecArui titlu in celece urmeazA.

Pentru indicarea revistelor 5i seriilor de publicatii care revin de mai multe ori, ca Si pentru desemnarealocului apariliei au fost folosite urmAtoarele sigle:

A. Atena (si variantele)APOR Almanahul Parohiei Ortodoxe Romane din Viena (W.)B. Bucure5ti (5i variantele)BBR Buletinul Bibliotecii Romine (Freiburg i. Br.)BS Balkan Studies (Th.)BZ Byzantinische Zeitschrift (Munchen)CL Convorbiri literare (la5i)DR Dacoromania (Cluj respectiv Munchen-Freiburg i. Br.)FD FoneticA Si dialectologie (B.)IMCIA To8putta Mekerolv XEpooviluou TOO Amy, Ercupda

MaKe6o YLKei V zwousav (Th.)

JIRS Jahresberichte des Instituts Mr rumanische Sprache in LeipzigLEL Langue et Litterature (B.)LL LimbA 5i literaturA (B.)

NAMR Noul Album Macedo-Roman (Freiburg i. Br.)OL Organulii Luminarei (Blaj)P. Paris

0011 Osterreichische Osthefte (W.)PEN. BALC. Peninsula BalcanicA (B.)RA Revista AromaneascA (B.)RESEE Revue des Etudes Sud-Est EuropEennes

RMR Revista Macedo-RomAnA (B.)

RRL Revue Roumaine de Linguistique (B.)Th. Thessalonike (si variantele)W. Wien (5i variantele)

125

www.dacoromanica.ro

L IZVOARE INEDITF

HAUS-, HOF- UND STAATSARCHIV, WIEN (H. H. St A.)

Politisches Archly (PA)

PA I AllgemeinesKarton 493 (Liasse Geheim XLV/6)

PA III PreussenKarton 115 (Berliner KongreB)

PA XII TUrkei

Karton 127 (1878)Karton 128 (1878)Karton 135 (1879)Karton 139 (1881)Karton 174(1900)Karton 185 (1904)Karton 186 (1904)Karton 187 (1905)Karton 188 (1905)Karton 190 (1906)Karton 191 (1907)Karton 194 (1908)Karton 196(1908)

PA XVI Griechenland

Karton 199 (1909)Karton 205 (1911)Karton 206 (1912/13)Karton 213-216 (Couvents dedies)Karton 318 (Liasse XXXV/1)Karton 320 (Liasse XXXV/2)Karton 394 (Liasse XLV /4 Balkankrieg)Karton 395 (Liasse XLV/4Balkankrieg)Karton 401 (Liasse XLV/4Balkankrieg)Karton 402 (Liasse XLV/4Balkankrieg)Karton 403 ( Liasse XLV /4 Balkankrieg)Karton 405 (Liasse XLV/4Balkankrieg)Karton 417 (Liasse XLV/6Balkankrieg)

Karton 19 (1853) !Carton 41 (1888)Karton 21 (1860) !Carton 51 (1899)Karton 22 (1861) !Carton 52 (1900)Karton 26 (1867) !Carton 53 (1901)!Carton 28 (1869) Karton 55 (1903)}Carton 34 (1878) }Carton 56 (1904/05)Karton 35 (1879/80) Karton 57 (1906)Karton 40 (1887) Karton 59 (1907)

PA XVIII Rumanien

Karton 13 (1879/80) Karton 33 (1901)Karton 14(1880) Karton 34 (1902)Karton 15 (1881) Karton 35 (1903)Karton 16 (1882) !Carton 36 (1904)Karton 17 (1883) 'Carton 37 (1905)!Carton 25 (1891/92) !Carton 38 (1906)Karton 28 (1896) Karton 39 (1907)!Carton 29 (1897) Karton 40 (1908)Karton 30 (1896-98) 'Carton 42 (1910)!Carton 31 (1899) !Carton 43 (1911)Karton 32 (1900)

126

1 UP4444441ifW,nn

.011thaa 1E§A§g MIgggFF:i'.';'_

uj,tmlui '4.1,-VtURAF MAP" '?..1q4Q

t. mmnUMW HMUM8888888888A

www.dacoromanica.ro

PA XXXVIII Konsulate

Karton 169 (Janina 1866)Karton 197 (Janina 1872)Karton 230 (Salonic 1879)Karton 235 (Salonic 1880)Karton 238 (Janina, Monastir 1881)Karton 239 (Salonic 1881)Karton 247 (Janina, Monastir 1883)Karton 248 (Salonic 1883)Karton 270 (Monastir, Salonic 1888)Karton 274 (Monastir 1889)Karton 278 (Janina, Monastir 1890)Karton 282 (Monastir 1891)Karton 286 (Janina, Monastir 1892)

PA XXXIX Zivilagent in Makedonien

Karton 3 (1906)

Konsulatsarchive (KA)

Monastir

Faszikel 45 (1864-65)Faszikel 46 (1866-67)

Salonic

Karton 298 (Janina 1895)Karton 382 (Janina 1896-1903)Karton 383 (Janina, 1904-1910)Karton 384 (Janina 1911-1912)Karton 389 (Monastir 1896-1898)Karton 390 (Monastir 1899-1900)Karton 392 (Monastir 1903)Karton 393 (Monastir 1903)Karton 394 (Monastir 1904-05)Karton 395 (Monastir 1906-08)Karton 396 (Monastir 1909-11)Karton 397 (Monastir 1913)Karton 409 (Salonic 1908)

Karton 4 (1907)

Faszikel 47 (1868-69)Faszikel 48 (1870-72)

Fas'zikel 246 (2. Semester 1869)

ARHIVELE STATULUI, BUCURE$T1 (A. St. B.)

Fond Ministerul Cultelor $i Instructiunei Pub lice (MCIP)Administrative

594/18651227/18651313/1865513/1866

Di recti a IIFaszikel 7

46/1881

MMOMXXXIV/23

Dosar 7

Fond Casa Regal (C.R.)

Fond A. Nacio (Drita)

Coleclia Spiru Haret

127

546/1866845/18661030/1866373/1902

www.dacoromanica.ro

Arhiva D. A. SturdzaIII, Mss.VI, Acte

BIBUOTECA ACADEMIEI ROMANE, BUCURE.,STI (BAR)

Colectia de manuscrise

XVII (2), Varia

II. IZVOARE PUBLICATE(Edith de izvoare, izvoare literare, memorii, texte contemporane

de nature publicistica, hall etc.)

Album = Album Macedo-Roman. Sub directiune lui V. A. Urechia. B. 1880.Amadori-Virgili = G. Amadori-Virgili, La question rumeliota e la politica italiana. Bitonto 1908.Antonescu = Teohari Antonescu, 0 problems politica. Cestiunea Macedoneana. Causele turburirilor si

interventia diplomatiei europene. Iasi 1903.Arginteanu, Dumba = I. Arginteanu: Ex. sa N. Dumba si Cuto-Valahii. In: Gazeta Macedoniei 1, 1897, 16

(18. Mai 1897), p. 1.

Bagavfi =A. Bagavii: Carte de alegere scrisa in dialectulii macedo-romanti. B. 1887. [Pref.* de Gr. H. Grandea].Balcescu = N. BAlcescu, Opere. B. 1940 f.BArbulescu = I. Barbulescu, Relations des Roumains avec les Serbes, les Bulgares, les Grecs et la Croatie en

liaison avec la question Macedo-Roumaine. Iasi 1912.Batzaria = N. Batzaria, Romania vazuta de departe. B. s. a.Berard, Macedoine = Victor Berard, La Macedoine. P. 1897.Berard, Turquie = Victor Berard, La Turquie et l'Hellenisme contemporain. P. 51904.Berlescu = M. D. Berlescu, Romanii din Turcia Europeans si interesele romanesti in Balcani. Conferinta

desvoltata la Cercul de studii al Partidului National-Liberal in ziva de 22 Decembre 1912. Extras dinBuletinul Cercului de studii 3, 1913, 1-2.

Bianu-Hodos = loan Bianu, Nerva Hodos, Dan Simonescu, Bibliografia romaneasca veche 1508-1830. Vol. 1-4,B. 1903-1944.

Boghitschewitsch = Dr. Milol Boghitschewitsch, Die auswartige Politik Serbiens 1903-1914. 3 Bde, Berlin1928-1931.

Bojadschi, Grammatike = M. G. MpoIatzE, ipanaaimn flint paKEBovoliXaxixn. ixamoOdaa eatupdliov els Obis axecloa biro [...] / Romanische oder Macedonowlachische Sprachlehre. VerfaBt andzum ersten Mahle herausgegeben von [...]'Ev Bavvn Tits, 'Aimarirpias, > v rn TunoypaOict io0'Iwdvvou Ivtipcp. 1813. Editie noun de D. Bolintineanu. Bucuresci 1863.

Bojadschi, Nastavlenija = M. Bojad/ij, Umnaja nastavlenija iii pravouatelnaja pravila v polzu slaveno serbskedevice s greC'eskago Na Prostyj Slaveno-Serbskij jazyk prevedena Michailom BojadAij. V Budim: PismenyKral. Vseu'diliIta Vengerskago 1808.

Bojadschi, Sprachlehre = M. G. Bojadschi, KurzgefaBte Neugriechische Sprachlehre, nebst einer Sarmnlung dernothwendigsten Worter, einer Auswahl von freundschaftlichen Gesprachen, Redensarten, SprUchwOrtemund LeseUbungen. / Etiviottos rpappaTteil rigs ypattaxiis yX4loang. 'Ev &ivy(' rtls 'Auoipias.'Ex ins. Twrroypactsias. Aafit6oBixn. 1821.

Bolintineanu = Dimitrie Bolintineanu, Calitorii. Ed. Ion Roman. 2Vo1., B. 1968 = Biblioteca pentru toll 479,480.Brailsford = H. N. Brailsford, Macedonia: Its Races and Their Future. London 1906.Bratter =C. A. Bratter, Die kutzowalachische Frage. Hamburg 1907.Burada =Th. T. Burada, Cercetari despre scoalele romanesci din Turcia. B. 1890.

128

OtopcivtKit,

D.

www.dacoromanica.ro

Burileanu = C. N. Burileanu, Dela Rom Anii din Albania. B. 1906.

Cantemir = Dimitrie Cantemir, Hrontcul vechimei a Romano-Moldo-Vlahilor publicat sub auspiciile AcademieiRomfine de Gr. G. Tocilescu. B. 1901.

Caragiu-Marioteanu = Matilda Caragiu:Marioteanu, Liturghier aromanesc. B. 1962.Cassavetti = D. J. Cassavetti, Hellas and the Balkan Wars. With an Introduction by The Hon. W. Pember Reeves.

London-Leipsie 1914.Cazzaiti = Pierre B Cazzaiti, Le malentendu Greco-Rouniain en Macedoine. B. 1904.Chrusochoos Michael = M. Chrusochoou, BXcixot Kai KowraoAcixot A. 1909. =13diXtoeijoi Too irpos. Bfa Booiv

TWV alvavaiv ypaptd.nov ZuXXoyou, 58.Cipariu =Timotei Cipariu, Principia de limba si de scriptura. Blaj 1866.Constante = C. S. Constante, Spre Albania. B. 1905.Cordescu = M.-V. Cordescu, Istoricul scoalelor roman din Turcia, Sofia si Turtucaia din Bulgaria si al seminarilor

de limba romans din Lipsca, Viena si Berlin. Lucrare intocmitA sub auspiciile Ministerului Instrucliunei.B. 1906.

Cornea-Piru = P. Cornea, E. Piru, Documente Si manuscrise literare. 2 Vol., B. 1967-1969.Cornea- Zamfir = P. Cornea, M. Zamfir, Gindirea romfineascil In epoca pasoptista (1830-1860). 2 Vol, B. 1968.Cosmulei = Demetrie Cosmulei, Memoriu despre starea sc6lelor romanesci din Macedonia. B. 1891.Costin = Miron Costin, Opere. Ed. P. P. Panaitescu. 2 Vol., B. 1965.Critica = Critica fficutA asupra statului inspectorului din Macedonia. B. 1898.

Daniel = Daniel o Moscopolites: Mar.) yucit BtBaoKaXia neptixouaa XefEKOv TerpdyXwacrov Ti3vTECIOdOTW V KOLVL3 V 6LOXKTL.IV VTOL TTIS dirXiic TWILatrijc rijg iv M Duna BXaxtrAs., Tljs.BouXyaptrfjc, cal ills' 'AX1lavturils. Euv.rdeloa piv iv APX1) xdptv apaecias TWv cktXoXOyowetXXoyXbiaawv VEWV vapit TOO AI6E01.116.11-dTOU, Cal A0y1.14TdTOU ALBOOKdX01/, OIKOVOLLOU, COL

leportiptiKos Kup(ou Aavti* TOO iK Moaxowcilews. 'Ev ZTEL OWTTIO1b) cw13'1802.Di sialescu =C. DAscAlescu, Scrisori din teara tiptAreasca si Poezii noue. Iasi 1847..Dipl6matika Eggrapha =7Troupytiov 'Efureptav, AurrXwitamei "Eyypa4a xarwrieevra EIS TO Botokilv

liyth TOO if4ITQLK41-1, diroupyo0 ('EXXTivoppougahKii Stollopa). A. 1906.Djuvara. Missions = T. G. Djuvara, Mes missions diplomatiques. Preface par M. Victor Berard. P. 1930.Documente diplomatice 1905 = Ministerul Afacerilor Strline, Documente diplomatice. Afacerile Macedoniei.

Conflictul greco-roman. B. 1905. = Rumanisches GrOnbuch.Documente diplomatice 1913 = Ministerul Afacerilor StrAine, Documente diplomatice. Evenimentele din

Peninsula Balcanica. Actiunea Romaniei. 20 Septemvrie 1912-1 August 1913. B. 1913 = RumanischesGrUnbuch.

Doukas, Epistole = N. Douka, 'EyedeXroc 'EtruroXii. 1TpOs. Tolis. Karo Cxous TOO Zayop(ou irepiKaTaardaads ax0Xeiou Zayopirats Tots yew:not:10ms- got auirrtarpmirats NoictnrrosAwkas. Ell ITOdTTELV 0. 0., O. J.

Doukas, Logos = N. Douka, Aciyos Imps!. KaTOOTdOEhlg EXOXEC01.1. ToIs. clnXonciTpLat Kai kpaaTaisKa/WV MeaoriiTaig Nu:iwi-cos AcniKas EU trpci.rretv. In: Maximou Turiou: Adyen TeociapcixovraKai kis. EnktepyaaEliwres Kai E'K8o04;res Trawl N64Arrou AotiKa. 'Ev BLEVVTI Tflc 'Aouorp(ac,EK TT rtnroypaegas. rewpyi:ou Bivachou 1810. S. C-1.0.

Doukas, Parainesis = N. Douka, Hapctivecns. 13'. lipi)s. Taw Ev Bavrti"EXXlivas els adaraatv oxoXEColo""EXXTiviKou; Tay kV 131.4V1r0 NELCCIAITOS AoliKas Ell ripCiTTELV. 0. 0., O. J.

Dumba, Bibliothek = Aus dem NachlaB liver Exzellenz Marie Dumba. 1. Teil. Bibliothek. In: NachrichtenblattfUr BUcherauktionen, W. 30.3. 1937 (Nr. 377).

Dumba Constantin = C. Dumba, Dreibund- und Entente-Politik in der Alten und Neuen Welt.Zurich- Leipzig-

W. 1931.Dumba Nikolaus = Tfl MaxaptA IxtA TOO doatpou Islucaaou ET. tioilorce, inrO O. A. / Den Manen des

unvergeBlichen Nicolaus Dumba von Th. L W. 1900.

129

EXXAvtKoti.

TWV

Egoopticols.-EXX:not

www.dacoromanica.ro

Blade = I. Eliade, Souvenirs et impressions d'un proscrit. P. 1850.Episema Eggrapha = 'EnCamia "Eyypacfm irepi TAT iv Max6ovia 66uvitplis Karaorcizein. 'Ev

KuvoTavTLvoOwoXEL, TOO Ilarptaxtxo6 Tuiroypt4elou 1906.Episcopatul = Episcopatul Romanilor Macedoneni. SA aus Vointa National& B. 1897.Etude sur les Valaques = Etude sur les Valaques de l'Empire Ottoman. s. 1.1894.Eustatievici = Dimitrie Eustatievici Brasoveanul, Gramatica rumaneasca, Ed. N. A. Ursu. B. 1969.

Gersin = K. Gersin Ed. i. Niko 2upaniej, Macedonien und das tarkische Problem. W. 1903.Gherasi = Tulin N. Gherasi, Un ministru roman persecutor al limbei romfine. Extras din Telegraful Roman.

B. 1 9.

Grace et Roumanie = Grace et Roumanie. P. s. a.

Hangiu = Presa literary romaneasei. Articole-program de ziare si reviste (1789-1948). Ed. I. Hangiu.2 vol.,B. 1968.

Hanotaux = Gabriel Hanotaux. La guerre des Balkans et ('Europe 1912-13. P. 1914.

lonescu Eugen = E lonescu, Cauza Romaneasca in Turcia Europeana si Conflictul cu Grecia. B. 1906.lonescu-Niscov = Traian Ionescu-Niscov, Corespondenla dintre Jarrifk si Ispirescu. In: Studii $i cercetari de

istorie literary 5i folclor. B. 12,1963,3-4, p. 639-682.Iorga, Correspondance = N. lorga, Correspondance diplomatique Roumaine sous le Roi Charles I-er (1866-1880),

publiee sous les auspices du Ministere des Affaires Etrangeres de Roumanie. P. 1923.

1CaballiOtes =Th. A. Kaballiotou, Ilpioronetpia Nap& TOO aoctwXoyciorcirou, Kai AISECILIMPITOU AL6aoxa'Xou,Iipoxr[puxos, Kai 11pwronara Kupiou Oco6dpou A'vaoraolou KallaXXLuirou TOO MoaxonoXiroufuvraitoa... q4d. 1770. nape, A'VTV140 TW BOproXi..

Kalender 1813 = Kalender des burgerlichen Handelsstandes in Wien. W. 1813.Kasasis = Neocles Kasasis, La Macedoine et les Roumains. Exposé historique. P. 1907.Kogalniceanu, Cronicele = M. Kogalniceanu, Cronicele Romaniei sea Letopiselele Moldaviei Si Valahiei,

3 vol , B. 1872-1874.Kogalniceanu, Documente = M. KogMniceanu, Documente diplomatice. Red. G. Macovescu, D. C. Giurescu,

C. I. Turcu. B. 1972.Kogalniceanu, Histoire = M. de Kogalnitchan, Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques

Transdanubiens. Berlin 1837.Kogalniceanu, Moldau = [M. Kogalniceanu], Moldau und Wallachei..Rumanische oder Wallachische Sprache

und Literatur, von einem Moldauer. In: Lehmanns Magazin, Berlin, Janner 1837.Kogalniceanu, Scrisori = M. Kogalniceanu, Scrisori. Note de calatorie. Ed. A.Z.N. Pop, D. Simonescu. B. 1967.Kophos = Euaggelou KOphou, 'H 'Ewavdoram.s. Tits Maxi6ovias Kara r6 1878. 'Avix6ora irpofivi.dt

i'yypoite gcra alivrogov WI-opals Z1TLOK.01TTICIEWT. eE0CfaX0VISTI 1969. = IMChA, 104.

Lamouche = Colonel Lamouche, Quinze ans d'histoire Ballcanique (1904-1918). P. 1928.Lazar = Victor Lazar, Die Sildrumanen der Tarkei und der angrenzenden Lander. Beitrag zur Ethnographic der

Balkanhalbinsel. B. 1910.Leonte-Misail-Puppa = Dr. Leonte, G. Misail, I. C. Puppa, Jubileul Societatei de CulturA Macedo-Romani,

31 Octombrie 1904.25 ani de lupta In Cestiunea Macedoneana. Galati 1904.Luca, Gli Albanesi = Benedetto de Luca, Gli Albanesi, i Macedoromeni e gli interesi d'Italia nei Balcani. Roma

1913.La Macedoine = Societe Macedo-Roumaine de Culture Intellectuelle, La Macedoine aux Macedoniens. B. 1912.

Maimuca = [ Maimuca], Les Roumains Macedoniens et les intrigues etrangeres par un Roumain de Macedoine.B. 1892.

Maior, Lesicon = Petru Maior, Lesicon Romanescu-Latinescu-Ungurescu-Nemtescu. Budae 1825.Maiorescu = Titu Maiorescu, Istoria contimporana a Romaniei (1866-1900). B. 1925.Margarit, Comunele = Apostol Margarit, Comunele romfine din Dada Aurelian& cu incepere de la frontierele

130

ix

'EverCtoC,

www.dacoromanica.ro

Greciei pe sirs muntelui Pindu. In: CL 8, 1874/75, p. 197-208.Margarit, Grecs = [Ap. Margarit], Les Grecs, les Valaques, les Albanais et !'Empire Ottoman, par un Valaque

du Pinde. Bruxelles 1886.Margarit, Memoriu =Ap. Margarit, Memoriu privitoru Ia scoalele romane de paste Balcani. [B. 1887].Margarit, Refutation = Ap. Margarit, Refutation d'une brochure grecque par un Valaque Epirote. Extras din

Courrier d'Orient. [Constantinople] 1879.Margarit, $colile = Apostol Margarit si romfine de paste Dun Are. In: CL 8, 1874/75 , p 235-247, 264-282,

317-329, 353-362.Margarit-Faveyrial = [Ap. Margarit, J. Faveyrial], Etudes historiques sur les Valaques du Pinde. Extras din

Courrier d'Orient. Constantinople 1881.Martinianos, Sumbolai = loakeim Martinianou, ItipiloXat els TO loropiav TTic Mooxonactos: A'. 'H tkpa

pa vri TOU TtIlLOU np0690110U Kara TOV iv adTil K416LICa 1630-1875. 'A8fivat 1939.Massimu = I. C. Massimu, Rapeda Idea de gramateca macedono-rumanesca, compusa de I. C. Massimu si cu

spesele D.D. G. Goga si D. Cosacovici typarita tra se se imparta gratuitu Rumaniloril de a drept'a Dunareli[Nebent. griech.]. B. 1862.

Montan, Geschichte = Georg Montan, KurzgefaBte Geschichte der Wlachischen Nazion in Dacien undMacedonien. Pesth 1819.

Montan, Gesprach = Georg Montan, Gesprach zwischen einem Fremden aus der Turkey und einem PestherBurger. Pesth 1816.

Montan, StrAinul = Georgie Montan, Strainul in Pesta adeca 0 vorbire intre un StrAin din Tara TurceascA, siintre un CetAtean din Pesta. Buda 1816.

Montan, Versuri = Gheorghie Montan, Versuri la Nasterea Domnului si Mintuitorului nostru Iisus Hristos,TipArite du ajutorul onoratului Domn Athanasie Pulievici, Negotitoriu si CetAtean in Pesta. Buda 1813.

Morangies = de Morangies, Les Romounis de l'Ano-Valachie. In: Spicuitorul Moldo-Romin, Iasi [1] 1841, 3,p. 1-16.

Murgu = Eftimie Murgu, Scrieri. Ed. I. D. Suciu. B. 1969.Mumu, Poeme = George Murnu, Poeme. Ed. S. Diamantescu, R Hincu, [B.] 1970.

Nacio = N. N. Nacio, Viitorul Romanismului in Balcani. B. 1905.Nenitescu = loan Nenitescu, De Ia Romanii din Turcia European& Studiu etnic si statistic asupra Armanilor.

B. 1895.Nicolaides Cl. = Dr. Cleanthes Nicolaides, La Macedoine. La question macedonienne dans l'antiquite, au

moyen-fige et dans Ia politique actuelle. Berlin 1899.Nicolaides Nicolas = N. Nicolaides, Les Grecs et la Turquie. Bruxelles 1910.

Obedeanu = Const. V. Obedeanu, larAsi Grecii, si Romanii. Cu o scrisoare a d-lui C. G. Dissescu, fost Ministru,B. 1905.

Odysseus = Odysseus [d. i. Ch. N. E Eliot], Turkey in Europe. London 1900.Oukoutas = fiatBaywyia VTOL, AXclmfbrrciptov eiiKoXov TOO weedy ra v4a watBia ra Atopavo43Xcixtica

Ykuuara els eotvilv xpijotv TtiV 'Peipavo43Xaxwv. EuverOw Kai iBtopOiS81 wapa roilalBeottuarcirou kv lepeiaty KU0.01.1 KWVOTaVTCVOU TOO 01)KOCITa, MOOX01TOVIOU, XapTOCOUltaKOT

Kal lipwrowana Iv TU floovcivta Tits georipppvils iipotwias 'Ev Tthrotc r@v MapKiBwv

llotiXtow 1797.

Paillares = M. Paillares, L'Imbroglio Macedonien. P. 1907.Pallatides = A. Pallatidbu,'Thdpmia loroputev wepi aprils. Kai wpdo6ow Kai riis avegyris aKtiiis TOO

Iv &owl kXkrivizo0 ouvotetopoO. 'Ev Bt vv TAT AUOTpIac, iK Tits runoypaotCas 'Avr@vtooMuiyKou 1845.

Papacostea, Documente = V. Papacostea, Documente arominesti dintre 1860 si 1870. In: RA 1, 1929,1, p. 81$7; 2, p. 169-177.

Papacostea, InsemnArile = V. Papacostea, InsemnArile lui loan $omu Tomescu privitoare Ia arhimandritulAverchie. In: RA 2, 1930, p. 38-55.

131

INka

Etivvo,

pcolile

www.dacoromanica.ro

Papacostea-Goga = Gusu Papacostea-Goga, In zilele redesteptarii macedo-romftne. Memorii, acte gscoresponden;A. [B.] 1927.

Papageorges = Spiro Papageorges, Les Koutzovalaques. A. 1908.Papahagi P., Aromanii = Pericle Papahagi, Aromanii din punct de vedere istoric-cultural. n: Liga pentru unitatea

culturala a tuturor Romani lor, Romania si popoarele balcanice. B. 1913. P. 28-41.Peez =Alexander Peez, Die Griechischen Kaufleute in Wien. Extras din Neuen Freien Presse. W. 1888.Peyfuss, Propaganda = M. D. Peyfuss, Die rumanische Propaganda in der Makedonischen Frage" im Jahre 1898.

Ein Bericht des osterreichisch-ungarischen Konsuls in Monastir. In: Mitteilungen des OsterreichischenStaatsarchivs 27,1974.

Puppa = loan C. Puppa, Romania fag de cestiunea macedoneana. (Studiu aparut In ziarul AdeVerul). B. 1903.Puscariu, Amintiri = Sextil Puscariu, Calare pe doua veacuri. Amintiri din finer* (1895-1906). [B.] 1968.

Rappoport = Alfred Rappoport, Au Pays des Martyrs. Notes et Souvenirs d'un Ancien Consul General d'Autriche-Hongrie en Macedoine (1904-1909). P. 1927.

Respuns = Respuns Ia scrisoarea d-lui Apostol Margarit despre Scalele roman din Macedonia". B. 1896.Rosa, CercetAri = G. K. Rosa, CercetAri despre Romanii dincolo de Dunare, traduse din limba greacil de S.

Hagiadi. Craiova 1867.Rosa, Dissertatio = Dissertatio inauguralis de Luxu in medicamentis, ejus fontibus et damno. Quam authoritate

et consensu Illustrissimi ac Magnifici Domini Praesidis et Directoris, nec non ClarissimorumD. D. Professorum, pro Doctoris Medicinae laurea rite adipiscenda, in Antiquissima, ac CeleberrimaUniversitate Vindobonensi publicae Jatrosophorum disquisitioni submittit Georgius Cong. Rosa, VallachusVoscopolitanus ex Maced. In Theses calci operis adnexas disputabitur in Universitatis Palatio die MensisAprilis 1812 hora Viennie, Typis Antonii de Haykul, M. DCCC. XII.

Rosa, Maestria = MAestria ghiovasirii romanesti. Cu Litere Latinesti, care ant Literele Romanilorcile vechi, Spre Polirea a toatli Ghinta Romaneasca ceii din coace si ceii din colo de Dunire. Lucragde Gheorghie Constatin Roja, CetAlanul Academicesc, si Candidatul Clinicesc Doftor In SpitalulUniversitaiii Unguresti din Pesta. / TXV71 Tits P'wpcfucfts- Avayvtjaews. tic Awl-ft/xi( y0111161-6[...] / In Buda: Ia CrAiasca Tipografie a Universitatii Unguresti anul 1809.

Rosa, Untersuchungen = Untersuchungen Ober die Romanier oder sogenannten Wlachen, welche jenseits derDonau wohnen; auf alte Urkunden gegrUndet von Georg Constantin Rosa, Zuhorer der Physiologic undGeburtshOlfe auf der medizinischen Universitats-Fakultat zu Pesth in Hungam. / E'ETcfacts. nepl TtiivP'wp.duav if Tay 6 vouctCopim v BXcixwv [...] / Pesth, gedrucict bei Mathias Trattner 1808.

Rotbuch 1907 = K. u. k. Ministerium des AuBeren, Diplomatische Aktenstticke Ober die Reformaktion inMazedonien. 1906-1907. W. 1907.

Rotbuch 1914 = K. u. k. Ministerium des AuBeren, Diplomatische AktenstUcke betreffend die Ereignisse amBalkan. 13. August 1912 bis 6. November 1913. W. 1914.

Rubin = Alexandre Rubin, Les Roumains de Macedoine. B. 1913.

Sabareanu = Cornilie Arhimandrit SAbAreanu, Drepturile Romanilor din Macedonia Ia Biserica National&B.21906.

San Giuliano = A[ntonio Marquis] di San Giuliano, Briefe Ober Albanien. Deutsch von D. Schulz und W.Wichmann. Leipzig 1913.

Seton-Watson, Austria-Hungary = R. W. Seton-Watson, Austria-Hungary as a Balkan Power. In: TheContemporary Review. 1912, Nr. 565, p. 801-806.

$incai = Gh. $incai, Opere. Ed. Fl. Fugariu , 3 vol. ,B. 1967-1969.Sosnosky = Theodor von Sosnosky, Die Balkanpolitik Osterreich-Ungarns seit 1866.2 vol., Stuttgart-Berlin,

1913-14.SpeliOtopoulos = A. SpeliOtopoulou, Ot BXaviclnavot-EXXiives. Ka fi Pougamit irrmaydvBa. A. 1905.Stephanopoli = Jeanne Z. Stephanopoli, Trente deux ans de propagande roumaine* en Macedoine. Les

Koutzovlaques et l'Hellenisme. A. 1903.Stoicescu-Naum-Petrescu-Birina = V. Stoicescu, C. I. Naum, C. Petrescu-Birina, Abecedar Macedo-Roman.

B. 1900.

132

www.dacoromanica.ro

Stourdza = D. A. Stourdza, les ecoles roumaines en Macedoine, Discours prononces au Senat et a la Chambredes Deputes. B. 1896.

Synvet =A. Synvet, Carte ethnographique de la Turquie d'Europe et denombrement de la Population Grecque del'Empire Ottoman. P. 1877.

Sydakoff = Bresnitz von Sydakoff [d. i. Ph. Fr. Bresnitz], Soll die TUrkei getheilt werden. Ein Mahnwort inzwolfter Stunde. Berlin-Leipzig 1898.

Tabakov = Dr. Tabakov, Romilnite v Makedonija. Sofija 1913.Thunmann = J. Thunmanns ordentlichen Lehrers der Beredsamkeit andPhilosophic auf der Universitat zu Halle

Untersuchungen fiber die Geschichte der ostlichen europaischen Volker. Leipzig 1774.Titulescu, Discursuri = Nicolae Titulescu, Discursuri. Ed. R. Deutsch. B. 1967.Toroutiu-Cardas =1. E Toroutiu, Gh. Cardas, Studii i documente literare. 13 vol.,B.21931-1946.Traite de Bucarest = fvfinistere des Affaires Etrangeres. Le Traite de paix de Bucarest du 28 juillet (10 aout) 1913,

precede des Protocolles a la conference. B. 1913Trifon = Dr. Tascu G. Trifon, Congresul Romanilor Otomani tinut la Bitolia (Monastir) in zilele de 10 si 11

iulie 1909, cu ocazia primei aniversari a proclamarei Constitutiei. B. 1909.Turkey Nr. 2 (1904) = Further Correspondence Respecting The Affairs Of South-Eastern Europe. Turkey Nr. 2

(1904). London 1904= Brit. Blaubuch.Turkey Nr. 2 (1905) = Further Correspondence Respecting The Affairs Of South-Eastern Europe. Turkey Nr. 2

(1905). London 1905 = Brit. Blaubuch.Turkey Nr. 1 (1906) = Further Correspondence Respecting The Affairs Of South-Eastern Europe. Turkey Nr. 1

(1906). London 1906 = Brit. Blaubuch.Turkey Nr. 1 (1907) = Further Correspondence Respecting The Affairs Of South-Eastern Europe. Turkey Nr. 1

(1907). London 1907 = Brit. Blaubuch.

Urechia = Interpelarea D-lui V. A. Urechia In cestiunea scoalelor macedo-romane. Senatul Roman, sedinta dela 26 februarie 1896. B. 1896.

Veress = Andrei Veress, Bibliografia romana-ungara. 2 vol, B. 1931.

III.EXPUNERI

ABEROPH = Eu. A. AberOph: 'H troXtTEKTI itXcipct Toil Kotrool3XaxtKoO Cwrrittwros. 1948.

ALEXICI = Gheorghe MacedoromInii. In: CL 37, 1903, 9., p. 865-877; 10., p. 939-960.ALIEV = G. Z. Aliev: Turcija v period pravlenija mladoturok. Moskva 1972.ANESTES = D. P. Aneste: TO KoirrooaXaxtKOv Crirmict. Larissa 1961.ARGINTEANU, Istoria = I. Arginteanu: Istoria Romanilor Macedoneni, din timpurile cele mai vechi panel in

zilele noastre. B. 1904.ARMBRUSRER=Adolf Ambruster: Romanitatea Romanilor. Istoria unei idei. B. 1972. = Biblioteca

istoricl XXXV.DBAKALOPOULOS = Ap. E. Bakalopoulou: 01 8trrtKottaKESOves. d1rO6tmot tiet ToupKoKparfas.

OecraaXo viol 1958. = IMChA 22.BERINDEI, Balcescu = Dan Berindei: Balcescu. B. 1969.BERINDEI, L'ideologie = Dan Berindei: L'ideologie politique des Revolutionnaires Roumains de 1848. In:

Nouvelles Etudes d'Histoire. B. 1970, p. 207-221.BERINDEI, L'Union = Dan Berindei: L'Union des Principautes Roumaines. B. s. a. = Bibliotheca Historica

Romaniae 13.BEZA, Urme = Marcu Beza: Urme romanesti in disliritul ortodox. B. 21936.BITOSKI = Krste Bitoski: Dejnosta na Pelagoniskata Mitropolija (1878-1912). Gr6ki religiozno-prosvetni i

vooruieni akcii. Skopje 1968.

133

'AfilvaAlexici:

www.dacoromanica.ro

BLACHOS = N. B. Blachou: TO LtaxeBovixOy ins. dicing To0 etvwroXixoi, Cirr-riparoa. A. 1935.BOISSIN = Henri Boissin: Les Lumieres et la conscience nationale en Albanie. In: Les Lumieres et la formation

de la conscience nationale chez les peuples du Sud-Est Europeen. B. 1970., p. 43-46.BOLOGA, Medici = Valeriu L Bologa: Medici aromAni In Monarhia HabsburgicA.Extras din Inchinare Iui N.

Iorga. Cluj 1931.BOLOGA, Roja = V. L Bologa: G. C. Roja, un savant medic aroman din Timi§oara.Extras din Viata medicall

1928, 2.

BOSSY= R. V. Bossy: Un succes diplomatic rominesc. Iradeatia" din 1905. In: NAMR 1, 1959, p. 167-169.BOTI$ = Teodor Botis: Monografia Familiei Mocioni. B. 1939.BOURCART = J. Bourcart: Un geographe Francais sur les Roumains de Macedoine. In: Revue Historique de

Sud-Est Europeen 16, 1939, 4-6, p. 120-129.BRAGA = Sevold Braga: Die Rechtslage der romanischen Minderheit in Griechenland. In: NAMR 2, 1965.,

p. 37-136.BRAN CU $ = Gr. BrAncus: Les elements lexicaux autochtones dans le dialecte aroumain. In: RRL 11, 1966, 6,

p. 549-565.BROCKHAUS = Brockhaus-Enzyklopadie. Wiesbaden 1966 ff. s. v. Aromunen".BURADA, Romanii = Th. Burada: RomAnii din Asia MicA. In: Analele Academiei Romarte, ser. II, 15,

1892-1893, p.392-397.

CIACHIR-MACSUTOVICI = N. fakir, G. Maksutovi'd: Uslovija, sozdannye na tenitorii Rumynii dlja albanskogokul'tumogo dvilenija v konce XIX ndeale XX veka. In: RESEE 5, 1967, 3-4, p. 489-500.

CALINESCU = G. C.Alinescu: Gr. H. Grandea. In: SCILF 15, 1966, p. 140-150.CAMPBELL = J. K. Campbell: Honour, Family and Patronage. A Study of Institutions and Moral Values in a

Greek Mountain Community. Oxford 31970.CAPIDAN, Aromanii =Theodor Capidan: Aromanii. Dialectul aroman. Studiu linguistic. B. 1932 = Academia

Romani, Studii si CercetAri 20.CAPIDAN, Far§erotii = Th. Capidan: Ffirserotii. Studiu lingvistic asupra Romanilor din Albania. In: DR 6,

1929-30, p. 1-210.CAPIDA N, Lexique = Th. Capidan: Un lexique Macedo-Roumain en cinq langues de 1821. In: LEL 1, 1940,

1,.p. 102-111.CAPID/ N, LimbA = Th. Capidan: LimbA si culturA. B. 1943.CAPIDAN, L'origine = Th. Capidan: L'origine des Macedo-Roumains. Reponse A M. le professeur Keramopoulos

de l'Academie d'Athenes. B. 1939.CAPIDAN, Macedoromanii = Th. Capidan: Macedoromanii. Etnografie, istorie, limb& B. 1942.CAPIDAN, Maior = Th. Capidan: Petru Maior si AromAnii. In: Junimea literary 12, 1913.P. 4 si urrn.CAPIDAN, Mazedo-Rumanen =Th. Capidan: Die Mazedo-RumAnen. B. 1941.CAPIDAN, Meglenoromanii = Th. Capidan: Meglenoromanii. 3 vol., B. 1925-36. = Academia Romany, Studii

Si Cercetari 7.CAPIDAN, Recueil = Th. Capidan: Un recueil d'homelies (cazanie) en macedoroumain. In: LEL 1, 1940,

1. p. 111-113.CAPIDAN, Reponse = Th. Capidan: Reponse critique au dictionnaire d'etymologie koutzovalaque de Constantin

Nicolaldi. Salonique 1909.CAPIDAN, Rezension = Th. Capidan: A. Keramopoulos: Ti einai of Koutsoblachoi. In: LEL 1, 1940, 1., p.

120-121.CAPIDAN, Romanii =Th. Capidan: Romanii nomazi. Studiu din viata Romanilor din sudul Peninsulei Balcanice.

In: DR 4, 1924-26, p. 183-352.CAPIDAN, SAracAcianii = Th. Capidan: SArAcAcianii. Studiu asupra unei populatiuni romane0 grecizate. In:

DR 4, 1924-26, p 923-959.CAPIDAN, $coala = Th. Capidan: $coala comercialA din Salonic. In: PEN. BALC. 2, 1924, 5 , p. 74-79.CARAGIANI = loan Caragiani: Studii istorice asupra RomAnilor din Peninsula Balcania 2 vol., B. 1929-1941.CARAGIU-MARIOTFANU, Definition = Matilda Caragiu-Marioteanu: Definition einer Volksgruppe. Glotta

and Ethnos der Aromunen. In: OOH 13, 1971, 2, p. 140-151.

134

-

www.dacoromanica.ro

CARAGIU-MARIOTEANU, Fonomorfologie = M. Caragiu-Mario(eanu: Fonomorfologie aromana. Studiu dedialectologie structural& B. 1968..

CARAQIIINMARIC/TEANI.J, Idiomes = M. Caragiu-Marioleanu: Les idiomes Romans Sud-Danubiens du pointde vue typologique. In: DR 1,1973, p. 222-227.

CARAGIU-MARIOTEANU, Romanite = M. Caragiu-Marioteanu: La Romanite Sud-Danubienne. L'Arournainet le Megleno-Roumain. In: La Linguistique 8,1972,1, p. 105-122.

CHITIMIA = I. C. Chitimia: Probleme de baza ale literaturii romane vechi. B. 1972.ORNAJA = E. t ornaja: Poezija lui D. Deskelesku. In: Limba Ii literatura moldovenjaske 15,1972,4, p. 62-73.

COSMESCU = C. I. Cosmescu: Cosacovici Aromanismul. In: Analele Academiei Romane, ser. II, XXV,1902-1903, p. 285-340.

CREMER = I. Cremer: Titu Maiorescu gi editarea scrierilor tatalui sau. In: Familia 4,1968,9, p. 6.CURTICAPEANU = V. CurticApeanu: Mi§carea culturalA romaneasca pentru Unirea din 1918. B. 1968.CVIJIe = JovariCviji6: La Peninsule Balkanique. P. 1918.

DAMN = Douglas Dakin: The Greek Struggle in Macedonia 1897-1913. Th. 1966. = IMChA 89.DALAMETRA = I. Dalametra: Dictionar macedo-roman. B. 1906.DEMARAS = K. Th. Demara: laropia Tres veoEX)opmfis. Xoyorexvias. A. 41968.DIAMANDI ST. = Sterie Diamandi: Oameni si aspecte din istoria aromanilor. B. 1940.DIAMANDI-AMINCEANUL = V. Diamandi-Aminceanul: Romanii din Peninsula Balcanica. B. 1938.DJUVARA, Cent projets = Trandafir G. Djuvara: Cent projets de partage de la Turquie (1281-1913). P. 1914=

Bibliotheque d'histoire contemporaine, 84.DUNKER= A. Dunker. Der Grammatiker Bojadli. In: JIRS 2,1895, p. 1-146.

EBEL= Ernst Ebel: Rumanien und die Mittelmachte von der russisch-ttakischen Krise 1877/78 bis zum BukaresterFrieden vom 10. August 1913. Berlin 1939 =Historische Studien 351.

ELWERTH = W. Elwerth: Besprechung von A. Keramopoullos: Ti einai of Koutsoblachoi. In: BZ 1941,p. 497-:402.

ENEPEKIDES = P. K. Enepekides: Griechische Handelsgesellschaften und Kaufleute in Wien aus dem Jahre1766. Th. 1959 = IMChA 27.

ESENKOVA = Enver Esenkova: Les Roumains de Macedoine a travers un document presente au Sultan Abd-ul-Hamid II. In: NAMR 1,1959, p. 131-136.

FLORA, Stadiul = Radu Flora: Despre stadiul actual al istroromfinei. In: FD 4,1962, p. 135-170.FRASHRI = krisio FiaSirdri: The History of Albania A Brief Survey. Tirana f964.FOVES = ()don Rives: WE/ Alves %fig Qiurvapfas. Th. 1965. = IMChA 75.

GEORGESCU-TISTU = N. Georgescu-Tistu: Ion Ghica scriitorul. B. 1935.GEROMICHALES = A. Gr. Geromichalou: 'H kevuch Bpdats To6 pwrpono)a-rou TT eXayo vices 'lidaKEla

4)oponoxiXou cal al kKO4ciets airroil. Th. 1968 = MaKe6ovuo) Bu3Xwenrn, 28.GHEORGHIU = N. A. Gheorghiu: Pouqueville Dimitrie Bolintineanu. Calatoria poetului roman In Macedonia.

In: NAMR 1,1959, p. 197-214.GIBB-BOWEN = H. A. R. Gibb, Harold Bowen: Islamic Society and the West. 2 vol., London 1950-1957.GIURESCU = C. C. Giurescu: Viata Si opera lui Cuza Voda. B. 21970.

GRECU = Victor V. Grecu: Unitatea limbii In conceptia preocuparile lui Timotei Cipariu. In: LL 26,1970,p. 63-69.

GUBOGLU = M. Guboglu: K. voprosu o proizcholdenii karakgan. In: Sovetskaja Etnografija 1966,4,p. 164-176.

HACIU =A. Haciu: Aromanii. Comerl, industrie, arte, expansiune, Focsani 1936.HAENSEL = F. Haensel: Probleme der Vor-VtlIker-Forschung. Frankfurt/Main-W. 1955. = Die Universitat, 55.HAZARD = Paul Hazard: Die Krise des europaischen Geistes. Hamburg s. a.

HEIMBUCHER= M. Heimbucher: Die Orden und Kongregationen der Katholischen Kirche. 2 Bde, Paderborn 31934.

135

si

si

si

civilizatie.

www.dacoromanica.ro

HELIADE-RADULESCO = Souvenirs et impressions dun proscrit Paris, 1850.HELMREICH = E. C. Helmreich: The Diplomacy of the Balkan Wars 1912-1913. Cambridge (Mass.)

London 1938.HICKL =Elisabeth Hick!: Erzherzog Franz Ferdinand und die Rumanienpolitik Osterreich-Ungarns. W. phil.

Diss. 1964.HINTERLEHNER = Hansjorg Hinterlehner. Die Beziehungen zwischen Osterreich-Ungarn und Griechenland

von den BallcanIcriegen bis zum Austria Griechenlands aus der Neutralitat (1912-1917). W. phil. Diss. 1967.HISTOIRE UNIVERSELLE DES MISSIONS = Histoire universelle des Missions catholiques. Vol. 3: Les

Missions contemporaines (1800-1957). P. 1957.HITCHINS = Keith Hitchins: Andreiu Saguna and the Restauration of the Rumanian Orthodox Metropolis in

Transylvania, 1846-1868. In: BS 6, 1965, 1, p. 1-20.HOEG = Carsten Hoeg: Les Saracatsans, une tribu nomade grecque. 2 vol. P. Copenhague 1925.HOVANNISIAN = Richard G. Hovannisian: The Armenian Question in the Ottoman Empire. In: East European

Quarterly 6, 1972, 1, p. 1-26.

IANCOVICI = Sava lancovici: Relations Roumano-Albanaises a l'epoque de la renaissance et de l'emancipationdu peuple Albanais. In: RESEE 9, 1971, 1, p. 5-48; 2, p. 225-248.

IORGA, Contributii = N. lorga: Contributii Ia istoria literaturii roman Ia Inceputul secolului al XIX-lea. III.Scriitori greci. In: Analele Academiei Romane, ser. II, 29, 1906-1907, p. 1-31.

IORGA, Etats balkaniques = N. Iorga: Histoire des eats balkaniques jusqu'a 1924. P. 1925.IORGA, Histoire = N. lorga: Histoire des Roumains de la Peninsule des Balcans. B. 1919.IORGA, Istoria comertului = N. lorga: Istoria comertului romanesc. 2 vol., B. 1925.IORGA, Istoria literaturii = N. Iorga: litoria literaturii romane in secolul al XVIII-lea (1688-1821). Ed.

B. Teodorescu. 2 vol., B. 1969.IORGA, Negotul = N. lorga: Negotul Mestesugurile in trecutul romAnesc. B. 1906.IORGA, Roumanie = N. lorga: Comment la Roumanie s'est detach& de la Triplice. D'apres les documents austro-

hongroi s et des souvenirs personnels. B. 1932.IORGA, Scrisori = N. Iorga: Scrisori de negustori. B. 1925.I. L R. = Academia RSR: Istoria literaturii romane. 2 vol., B. 1964-1968.I. R. = Academia RSR: Istoria Romaniei. 4 vol., B. 1960-1964.I. M. N. = Institut za nacionalna istorija: Istorija na makedonskiot narod. 3 vol., Skopje 1969.

KANITZ = F. Kanitz: Die Zinzaren. In: Mittheilungen der k. k. Geographischen Gesellschaft 7, 1863, p. 44-50.ICARAD21t, Rjesenik = Vuk St Karadife: Srpski rje6nik istumaeen njemaelijem i Iatinskijem rijeeima.

Beograd 31898.KATSOUGIANNES = Tel. M. Katsougianne: rlepi TCw 13Ncixov Twv axlvtaiv xwptii v. 2 vol., Th. 1964-1966.

='Eevtxii BtAtoerjxn, 22, 23.KAVADIAS = Georges B. Kavadias: Pasteurs-nomades mediterraneens. Les Saracatsans de Grace. P. 1965.KEBEDGY = Michel S. Kebedgy: Le conflit greco-roumain. Extras din Revue de Droit international et de

Legislation comparee, 2. Serie, 7-8, 1905-1906.KERAMOPOULLOS = A. Keramopoullou: Ti dvat of KoirraoAcixot ; A. 1939.KIRIL, Prinos = Kiril Patriarch Billgarski: Prinos kum uniatstvoto v Makedonija sled osvoboditelnata vojna.

Sofija 1968.KIRJAZOVSKI = R. Kirjazovski: Za romanskata propaganda vo Makedonija. In: Istorija (Skopje) 5, 1969, 2,

p. 79-92.KLOSS = Heinz Kloss: Grundfragen der Ethnopolitik im 20. Jahrhundert. Die Sprachgemeinschaften zwischen

Recht und Gewalt W.-Stuttgart-Bad Godesberg 1969. = Ethnos 7.KONECNY = Elvira Konecny: Die Familie Dumba und ihre Bedeutung far Wien und Osterreich. W. phil.

Diss. 1970.KOPITAR, Rezension = B. Kopitar. Besprechung von M. G. Bojadschi, Grammatike. In: Wiener Allgemeine

Literaturzeitung. 1814, p. 185-188.KOPITAR, Sprache = B. Kopitar: Albanische, walachische und bulgarische Sprache. In: Jahrbticher der Litteratur

136

-

-

$i

www.dacoromanica.ro

46, 1829, p. 59-106.KOURILAS-LAURIOTES = Eulogiou Kourila Lauriotou: 'H MooxchroXts Kai fi Na 'Aea6-qpda aGrits. 'H

xardywyh TlilU Kouroot1Xcixwv cal it kYYPaPpcirtots Tic's yXdooris. aGrfov. 'Avartiuwats.'ecoXoyias% rOpos 1934.

KOVAtEC = August Kovaeec: Descrierea istroromanei actuale. B. 1971.KRAUSE= Albert Gottfried Krause: Das Problem der albanischen Unabhangigkeit in den Jahren 1908-1914. W.

phil. Diss. 1970.KRITF = R. IL Kritt Die Londoner Botschafter-Konferenz. W. phil. Diss. 1960.

LENORMANT = Francois Lenormant Les Pates valaques de la Grece. In Revue orientale et americaine 9, 1865,p. 237-255.

LEXIKON =Tirotipydov ZUVT011.01.106. 'Trioupydov 'Eotorepixav: AetteOv ray &fluiv, KofvornrGiv catouvotxtopuiv Tits 'EXXd6os. inst Tfj NOEL Tic diroypackfts. roG irXrpucipoii roG ZTOUT 1951 cat

v kireXeououiv laxpL TiXous. louviou 1955 61.0LKTITLIC41 V 11ETCEP 0 X W Y Kai kyxptOetaiiivtterovottaatea v. A. 1956.

LHERITIER = Michel Lheritier: L'evolution des rapports greco-roumains depuis un siècle (1821-1931). In:Melanges offerts a M. Nicolas lorga par ses amis de France et des pays de langue francaise. P. 1933,p. 569-606.

LIAKOS, Albanoi = Solvate Liakou: 'H Karaywyit ray 'AXI3civwv cal 'Poupcivw v. Th. 1970= M txpEupwuatxis.peXires, 3.

LIAKOS, L'origine = Socr. N. Liakos: L'origine des Albanais et Roumains. Complement. Daco-Geto-Sclavinica.Th. Juin 1972 = Etudes Mikreuropeennes 3 bis.

LIAKOS, Katagoge = S. N. Liakou: 'H earaywyit ray 'Appivw v (ToutrixXiiv BXdxw v) Th. 1965 =Mtxpeupwwatxis pX4rEs. , 2.

LIAKOS. Onomata = S. N. Liakou: Ta 150 6 vdpara ri;) v olxtopt5v Tits- AtlyKou. (11Epioxit 4.)ofptvag_Movaorriptou). Th. 1961.

LUGO$IANU, Macedonenii = 0. Lugosianu: Macedonenii din Pesta la inceputul secolului. In: Tinerimearomanil 14, 1896, 9, p. 150-153.

LUGO$IANU, Societatea = 0. Lugogianu:: Societatea femeilor romkie din 1815. In: Revista NouA 7, 1894,p. 278-284.

MARCOPOULOS = G. J. Marcopoulos: King George I and the Expansion of Greece. In: BS 9, 1968, 1, p. 21-40.MARINOV = Vasil Marinov: Prinos kum izueavaneto na proizchoda, bita i kulturata na ICarakaeanite v

Sofija 1964.MARTINIANOS, Moschopolis= Ioakeim Martinianou: 'H MocixdiroXis 1330-1930. Th. 1957. = MaxeBovtxit

Btftki.oEhirq 21.MATE.= Ion Matei: Un agronome Roumain dans l'Empire Ottoman pendant les annees 1849-1859. In: Studia

et Acta Orientalia 7, 1968, p. 295-301.MCVICKER = Charles P. McVicker: Titoism. Pattern for International Communism. New York-London 1957.MIHAESCU = H. MihAescu: Influenta greceascil asupra Iimbii roman pinA In secolul at XV -Iea. B. 1966.MOISESCU = Gh. Moisescu: Centenarul SocietA(ii Academice Literare Romania June din Viena, 1871-1971.

W. 1971.MOISIL = Iuliu Moisil: Viata studentilor roman din Viena in a doua jumatate a veacului al XIX-lea. In: APOR

8, 1969, p. 51-64.MOUSSE!' =Albert Mousset: L'Albanie devant l'Europe (1912-1929). P. 1930.MPALLA = N. Mpalla: laropia rot; KpoOoopou. Th. 1962. = IMChA 56.MURESIANU = I. B. Mure0anu: Un editor roman de la inceputul secolului at XIX-lea: Zaharia Carcalechi. In:

Orizont 19, 1968, 7, p. 83-87.MURNU, Istoria = George Mumu: Istoria Romanilor din Pind. B. 1913.MU$1, Romanii = Vasile Mu§i: Romanii din dreapta Dunkii si Unirea din 1859. In: Destin 11, 1959, p. 214-235.

NASTUREL = Petre S. NAsturel: Besprechung von LIAKOS, Albanoi. In: StIdostforschungen 30, 1971,p. 322-323.

137

tr. ills.IB'.

Biilgarija.

www.dacoromanica.ro

NIKOLAIDES K., Lexikon = KOnstantinou Niko laidou: 'ETuRoXoytKOv Xef taw Tits KouraoliXaxtichs.rKtiaafis. A. 1909.

NISTOR = I. I. Nistor: Bisericile §coala greco-romana din Viena. In: Analele Academiei Romane, ser. III., 13,1932-33, p. 69-140.

OLTEANU-$ERBAN = Stefan Olteanu, Constantin $erban: Mestesugurile din Tara Romaneasca $i Moldovain evul mediu. B. 1969. = Biblioteca istorice 20.

ONCIUL = D. Onciul: Scrieri istorice. Ed. A. Sacerdoteanu. 2vol., B. 1968.OTETEA = Andrei Otetea (Red.): Istoria poporului roman. B. 1970.

PACURARIU= Dimitrie Pacurariu:D irnitrie Bolintineanu. B.21969.

PAIA = N. Pala: Contributiuni la istoria Vlahilor din Meglenia (Megleno-Romanii). Manuskript. Vom Verfasserfreundlicherweise zur Verftlgung gestellt.

PANDEVSKI = Manol Pandevski: Politickite partii i organizacii vo Makedonija (1908-1912). Skopje 1965.PAPACOSTEA, Cavalioti = Victor Papacostea: Teodor Anastasie Cavalioti. Trei manuscrise inedite. Extras din

Revista Istorica Romana 9, 1931, 10, 1932.PAPACOSTEA, Memoriul = V. Papacostea: Memoriul macedoromanilor acre Napoleon. Un proect de autonomie

romaneasca in Peninsula. In: RMR 1, 1932, 1-2, p. 23-35.PAPACOSTEA, Povestea = V. Papacostea: Povestea unei carti. Protopiria lui Cavalioti. Ein Unicum". Extras

din Omagiu lui Const. Kiritescu. B. s. a.PAPADOPOULOS = Stephanou I. Papadopoulou: 'EKtratBeirtKil Kai Katy° vtKii 6paarrundrryra TOG

'EXXTIV1.011013 Tfig MaKEBOViag eaTa TOY TEXorraio at Iva Tits ToupKoKpar las Th. 1970. =Bil3XtoOriKn, 31.

PAPAHAGI P., Coloniile = Pericle Papahagi: Coloniile aromane (mdcedo-roman) in fosta Ungarie. In:Transilvania 54, 1923, 4-5, p. 185-201.

PAPAHAGI P., Megleno-Romanii = P. Papahagi: Megleno-Romanii. Studiu etnograficofilologic. In: AnaleleAcademiei Romine, ser. II., 25, 1902-1903, p. 1-268.

PAPAHAGI P., Trecutul = P. Papahagi: Din trecutul cultural al aromanilor (cu prilejul unui document de limbs).In: Analele Academiei Romane, ser. II., 35, 1912-13, p. 1-36.

PAPAHAGI T., Aromanii =Tache Papahagi: Aromanii. Grai, folclor, etnografie. B. 1932.PAPAHAGI T., Dictionarul =T. Papahagi: Dictionarul dialectului aroman, general si etimologic. Dictionnaire

aroumain (macedo-roumain) general et etymologique. B. 1963.PAPAHAGI T., Originea =T. Papahagi: Originea Mulovistenilor Gopesenilor in lumina unor texte. In: Grai

si suflet 4, 1929-30, p. 195-265.PAPAHAGI V., Aromanii = Valeriu Papahagi: Aromanii moscopoleni $i comertul venetian in secolele al XVII-

lea si al XVIII-lea. B. 1935.PAPAHAGI V., Constiinta = V. Papahagi: Cum s'a format constiinta latinitatii la Aromani. In: Revista istorica

romans 24, 1938, 1-3, p. 43-49.PAPANACE, L'origine = Constantin Papanace: L'origine et la conscience nationale des Aroumains (la terreur

grecque en Macedoine). Cetatea Eterna [= Roma] 1955.PAPANACE, Minorite = C. Papanace: Sur la rninorite Aroumaine (Macido-roumaine) dans les pays balkaniques.

In: BBR 1 (5), 1967-68, p. 185-226.PAPANACE, Geneza = C. Papanace: Geneza si evolutia conitiintei etnice la Macedo-Romani. Redesteptarea

for national& In: NAMR 2, 1965, p. 271-402.PAPANACE-DAMI = C. Papanace, Aldo Dami: Die aromunische Volksgruppe in den Balkanlandern. In:

Handbuch der europaischen Volksgruppen. W.-Stuttgart 1970, p. 237-248.PAPASTATHES = Charalampou K. Papastathe: TO MooxotoXimo 4.(EuvrayudTtov 'OpeoBritrav* Kai

ITaXtich TOO gercickpaari &ITO pakrii TOG Nuoylnipou eleoTchcl. In: Ellenilca 25, 1972, p. 192-199.PASSADIS = Augustin Passadis: La Question d'Orient et la Grace. These. P. 1929.PELERIN = Jacques Pelerin: Am Beispiel Bulgariens. In: Wort and Wahrheit 20, 1965, 4, p. 263-272.PEPHANES = Dorou Ger. Pepharte: 01 -EXX.riveg aXal3ch4mvot tits MaKeSovfas Kai al 'EXXlivol3Xcixot.

MAg.rn iroXiTiKti_loroptel_Kotnwiel. A. 21949.

138

si

Max6o VLKit

si

www.dacoromanica.ro

PETEANU =Aurel E. Peteanu: Dr. Alexandra de Mocsonyi 1841-1909, cu prilejul implinirii unui sfert de veacde la moartea sa. Lugoj 1934.

PEYFUSS, Akademie Max Demeter Peyfuss: Die Akademie von Moschopolis und ihre Nachwirkungen imgeistigen Leben Siidosteuropas. In: Studien zur Geschichte der Kulturbeziehungen in Mittel- und Osteuropa,Vol. 3.

PEYFUSS, Kolonien = M. D. Peyfuss: Die aromunischen Kolonien im alten Osterreich und das Erwachen desaromunischen NationalbewuOtseins. In: Bericht fiber dem elften osterreichischen Historikertag in Innsbruck.W. 1972, p. 275-279.

PEYFUSS, Nachrichten = M. D. Peyfuss: Nachrichten von den Aromunen. In: 00H 11, 1969, 2, p. 101-106.PEYFUSS, Pelagonien = M. D. Peyfuss: Pelagonien aus griechischer Sicht. In: OOH 12, 1970, 2, p. 141-143.PEYFUSS, Rom = M. D. Peyfuss: Rom oder Byzanz? Das Erwachen des aromunischen NationalbewuBtseins. In:

OOH 12, 1970, 6, p. 337-351.PHISTAS = Nikolaou G. Phista: 4)cliyei fi Ncl36:ma. EupOokyi Etc Ti' pairnv Tay BKcixow. Th. 1964.PICOT = M. E. Picot: Les Roumains de Macedoine. Extras din Revue d'Anthropologie 1875, 3.PINETTA = Mihail Pinetta: Apostol Margarit. Iasi 21940.POLENAKOVIK = H. Polenakovik: Daniloviot tetirijazienik". In: Od istorijata na makedonskiot jazilc Skopje

1952, p. 23-27.POPESCU, Problema = Mircea Popescu: Nicolae Iorga si problema aromfineascii. In: NAMR 1, 1968, p. 265-302.POPOVIC, Cincari = Dugan J. Popovie: 0 Cincarima. Prilozi pitanju postanka nageg gradjanskog druttva.

Beograd 21937.POPOVI, Srbi = D. J. Popovie: Srbi u Vojvodini. 3 vol., Novi Sad 1957-1963.POULIANOS = Are N. Poulianou: 'H irpo4Xcuan TtaV 'EKX111,WV. TOVOyEVETtril E'petiva. A.31968.

PREVELAKIS = E. Prevelakis: Eleutheiios Venizelos and the Balkan Wars. In: BS 7, 1966, 2, p. 363-378.PUNDEFF = Marin Pundeff: Hundert Jahre bulgarisches Exarchat 1870-1970. In: OOH 12, 1970, 6., p 354-358.PU$CAR1U = Sextil Puscariu: Die Rumanische Sprache, ihr Wesen und ihre volkliche Pragung. Aus dem

Rumanischen tibersetzt und bearbeitet von Heinrich Kuen. Leipzig 1943 = Rumanische Bibliothek I.

ROSETTI = Alexandru Rosetti: Istoria limbii romane.Vol. 4-6, B. 1966.RUFFINI = Mario Ruffini: Scrittori aromeni del secolo XVIII. Extras din La Rassegna Italo-Romena. Ottobre 1941

XX.

AFAMK = Paul Jos. gafaiik: Geschichte des serbischen Schriftthums. Ed. J. Jiredek. Prag 1865.SCHANDERL = Harms Dieter Schanderl: Die Albanienpolitik Osterreich-Ungarns und Italiens, 1877-1908.

Wiesbaden 1971 =Albanische Forschungen 9.SCHROEDER = K. H. Schroeder: Einfilhrung in das Studium des Rumanischen. Berlin 1967.SCHWANDA = H. P. Schwanda: Das Protektorat Osterreich-Ungams fiber die Katholiken Albaniens. W. phil.

Diss. 1965.SETON-WATSON, History = R. W. Seton-Watson: A History of the Roumanians from Roman times to the

completion of unity. Cambridge 1934.SETON-WATSON, Nationality = R. W. Seton-Watson: The Rise of Nationality in the Balkans. London 1917.SHAFER = B. C. Shafer: Nationalism Myth and Reality. New York 1955.SIVIGNON = Michel Sivignon: Les Pasteurs du Pinde septentrional. Lyon s. a.SKENDERES = Kon. Ch. Skendere: 'Io TO pia Tits dpxaiac, cal ouyxpovol, Mooxonacws.. A. 21928.SOUSA = N. Sousa: The Capitulatory Regime of Turkey. Baltimore 1933.STAVRIANOS = L S. Stavrianos: The Balkans since 1453. New York 1963.STOJANOV = Petar Stojanov: Makedonija vo vremeto na balkanskite i prvata svetska vojna (1912-1918).

Skopje 1969.STOJANOVI( = Miodrag V. Stojanovie: Besprechung von Liakos, Katagoge. In: Balcanica 2, 1971, p. 397 f.

TANASOCA = Nicolae-$erban Tanasoca: In amintirea lui George Murnu. Mousikos aner". In: ViataromfineascA 26, 1973, 1, p. 117-120.

TOMMASSINI = Francesco Tommasini: L'Italia alla vigilia della guerra. La politica estera di Tommaso Tittoni.

139

-

-

www.dacoromanica.ro

5 vol., Bologna 1934-1941.

TOPA = Petru T. Topa: Infiintarea Societitii de cultura Macedo-Romana. In: RA 2, 1930, p . 33-53.TOVARU = S. Tovaru: Problema Koalei romfine0 din Balcani. B. 1934.TRIFUNOSKI, Aromunen =Jovan Trifunoski: Die Aromunen in Mazedonien. In: Balcanica 2,1971, p. 337-348.TRIFUNOSKI, Gope§ = J. Trifunoski: Gopeg, ranija cincarska varogica u okolini Bitolja. In: Godilen zbomik

na Filozofskiot Fakultet na Univerzitetot vo Skopje, prirodnomatemaelti oddel 10, 1957, 13, p. 259-271.TRIFUNOSKI, Krulevo = J. Trifunoski: Varolica Krulevo. In: Glasnik Etnografskog Instituta SAN 4-6, 1957.TRIFUNOSKI, Naselja = J. Trifunoski: Cincarska naselja u Makedoniji. In: Geografski Horizont 5, 1959, 3,

p. 21-27.TRIFUNOSKI, Stoi5ari = J. Trifunoski: Dana'enji cincarski sto6ari na Pljaekavici. In: Geografski Horizont 7,

1961, 1-2, p. 43-44.TURCZINSKY, Kulturbeziehungen = Emanuel Turczinsky: Die deutsch-griechischen Kulturbeziehungen bis

zur Berufung Konig Ottos. MOnchen 1959.

TURCZINSKY, Mazedo-Wlachen = E. Turczinsky: Die Bedeutung der Mazeclo-Wlachen fOr die Verbreitung derAufklarung. In: NAMR 1, 1959, p. 75-96.

TURCZINSKY, Osterreich- Ungarn = E. Turczinsky: Osterreich-Ungarn und Stidosteuropa wahrend derBalkankriege. In: BS 5, 1964, 1, p. 11-46.

UCI, Kavallioti = Alfred Uci: T. A. Kavallioti, un representant Albanais des lumieres. In: Studia Albanica 3,1966, 2, p. 185-196.

URBANSKA = B. Urbanska: Karakaczani. Nomadzki lud pasterski na Balkanach. In: Etnografia polska 6,1962,p. 202-225.

VARGOLICI =Teodor Vargolici: Dimitrie Bolintineanu §i epoca sa. B. 1971.VAVOUSKOS = C. Vavouskos: Der Beitrag des Griechentums von Pelagonien zur Geschichte des neueren

Griechenlands. Th. 1963. = IMChA 62.VELICHI, Tnfiintarea = Constantin Velichi: Infiinlarea reprezentantei diplomatice a Romaniei la Atena. In:

Reprezentantele diplomatice ale Rominiei.Vol. I, B. 1967, p. 325-339.VELICHI, Relations 1866-1879 = C. Velichi: Les relations roumano-grecques durant la pdriode 1866-1879. In:

RESEE 8, 1970, 3, p. 525-548.VELICHI, Relations 1879-1911 = C. Velichi: Les relations roumano-grecques pendant la periode 1879-1911.

In: RESEE 7, 1969, 3, p. 509-542.VELICU = I. I. Velicu: Institutul dela Sfintii Apostoli §i inceputul miqc5rii de redeqteptare a Romanilor

Macedoneni. In: Revista istoricl roman§ 11-12, 1941-42, p . 272-286.

WACE-THOMPSON = A. J. B. Wace, M. S. Thompson: The Nomads of the Balkans. An Account of Life andCustoms among the Vlachs of Northern Pindus. London 1914.

WEIGAND, Aromunen = Gustav Weigand: Die Aromunen: Ethnographisch-philologisch-historischeUntersuchungen Ober das Volk der sogenannten Makedo-Romanen oder Zinzaren. 2 vol., Leipzig 1895/94.

WEIGAND, Vlacho-Meglen = G. Weigand: Vlacho-Meglen. Eine ethnographisch-philologische Untersuchung.Leipzig 1892.

WERNICKE = Anneliese Wernicke: Theodor Anton Ippen. Ein osterreichischer Diplomat und Albanienforscher.Wiesbaden 1967 = Albanische Forschungen 7.

WILKINSON = H. R. Wilkinson: Maps and Politics. A Review of the Ethnographic Cartography of Macedonia.Liverpool 1951.

WILSON = Duncan Wilson: The Life and Times of Vuk Stefanovie Karadiio 1787-1864. Literacy, Literature,and National Independence in Serbia. Oxford 1970.

WISCHALL = Susanne Wischall: Das Ministerium Haymerle (1879-1881). W. phil. Diss. 1964.

20GOV = P. V. 2ogov: Diplomatija Germanii i Avstro-Vengrii i pervaja balkanskaja vojna 1912-1913 gg.Moskva 1969.

140

www.dacoromanica.ro

CUPRINS

Cuvant Inainte 5

Des luyiri pentru cititor 9

I. Introducere 11

1. Aromanii ca grup etnic 11

2. Aspecte ale chestiunii aromfine0i 18

II. Originile chestiunii aromfinesti 231. Trezirea conqtiintei nationale aromane0i 232. Cmterea interesului fats de aromani la romanii din nord 303. inceputurile mi§cArii nationale aromane0i 34

III. Chestiunea aromaneasca pang la Congresul de la Berlin 41I. Apostol Margarit intemeierea de not ;coil 412. Primele ecouri 463. Evenimentele anului 1878 49

IV. Politica bisericeasca si scolara romaneasca in Turcia de la 1879 la 1898 531. Consecintele Congresului de la Berlin 532. Problema bisericii aroma:nevi intre uniatie Si autonomie 583. Dezvoltarea invatAmantului public qi contlictele

starnite de persoana lui Apostol Margarit 70

V. Recunoasterea aromanilor ca millet 751. Reorganizarea Invatamantului public 752. Contacte diplomatice iradeaua din 22 mai 1905 823. Conflictul greco-roman 91

VI. Junii turci $i Rfizboaiele balcanice 101

1. Dezvoltarea miscarii nationale aromane0i reformele Junilor turci 101

2. Razboaie balcanice conferinte de pace 109

VII. fncheiere 117

Postfaid dupd cloud decenii 121

Bibliografie 125

141

gi

0

gi

gi

..........

.

................... .

......... . . , . ....... .

. .

. . ,.............................................................................................................

.

................................

.

.

www.dacoromanica.ro

Redactor. Mihaela DumitrescuTehnoredactor: Olimpiu Popa

Culegere si paginare computerizata:EDITURA ENCICLOPEDICA

Coll de tipar: 9

Tiparit la : IMPRIMERIA ARDEALUL" Cluj

www.dacoromanica.ro

DIEMax Demeter Peyfuss

AROMUNISCHE

FRAGE Ihre Entwicklungvon den Ursprungenbis zum Friedenvon Bukarest (1913)and die HaltungOsterreich-Ungams

Bohlau

Max Demeter Peyfuss, pro-fesor de istorie sud-est euro-peana Ia Universitatea dinViena, s-a nascut Ia Viena, in1944. Familia sa are inaintasicare au fost legati de romani §iRomania, fie prin originea loraromaneasca, fie prin activitatilelor pe taram economic §i artis-tic (pictori §i gravori in serviciulCasei Regale a Romaniei). Te-meinice studii de istorie, filo-logie §i balcanologie Ia Viena,completate cu frecvente cala-torii in /arile balcanice, alecaror limbi le cunoa§te. Spe-cializat in istoria aromanilor, aelaborat numeroase studii im-portante. Chestiunea aroma-neasca, teza sa de doctorat(1971), a fost premiata deSi closteuropa Gesellschaft (1972).Numeroase traduceri din lite-ratura moderns §i contempo-rana romaneasca. A fost redac-tor Ia Osterreichische Osthefte(1971 1980) §i Studia Austro-Polonica (1978 1989).

ISBN 973-45-0073-2 LEI : 1750

tJJ

www.dacoromanica.ro