Charles Benjamin rspectarea suveranitatii si integritatii nu reprezinta intotdeauna o prioritate pentru un alt stat,desi acest lucru ar fi dezirabil si in conformitate.cu tratatele internationale .Daca aceasta stare de normalitate s-ar perpetua la nivlel global,adfica un stat sa riposteze doar dac este attact de un alt stat,nu –sr mai dclansa aproape niciodta razboaie. Acest astare de normalitae a fost legiferta prin tratataul Briand-Kellog din 1928 ,care condamna asa numitele razboiae de agresiune.Michael Walzer Diferenta dintre razboaiele preemptive si cele preventive,in ceea ce priveste conflictele dintre state.Razboaiele preemptive sunt cel mai usor de justificat,dar sunt si cele mai rare,priimul ra,interventia chinei in coreea in 1950 si razboiul de 6 zile in 1967 au fost singurele razboaie preemptive din sec XX.dintre acestea doar ultimul a fost legitim . Ulrich Beck identifica trei axe de conflict in lumea in care traim: ecologica, finaciara si terorista.RISCUL IGNORA FRONTIERELE ,SFIDEAZA ORICE limita de TIMP,prin perioada de latenta si este generat de d eo asemenea cantitate d einfractiuni incat ne este imposibil sa refacem parcursul pana in momentul deelansarii sis a identificam un vinovat.Riscul nu pot I determinate cu precizie NICI IN CEA CE PRIVESTE locul ,momentul sau actorul .Explozia de la cernobil,vaca nebuna,inaclzirea global,11 sepembrie 2001 sau criza asiatica…cuum pot fi delimitate aceste evnimente ,aparent diferite ,intr-un context comun?

Hartile mentale

Proiectele geopolitice ca si orice reprezentare geopolitica se vizualizeaza cartografic.Dramele geopolitice se pun in scena prin intermediul hartilor care fac din teritorii,,actor ai istoriei,,functiile geopolitica ale hartilor depend de scara lor.Hartile la scara mica permit reprezentarea unor spatii mai vaste ,dar mai schematice(planiglobul).Multe harti occidentale prezinta harta ungariei ca vand o conuitate in transilvania ,pana la carpati ;elel sunt prelucrate asthel incat sa fe minimalizat obstacolulul natural reprezenta de muntii Apuseni.

Limba engleză (engleză: English) este o limbă vest germanică care îşi are originile în Anglia, şi care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealthului Caribian, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit şi Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”). Este o limbă folosită intensiv ca limbă secundară sau ca limbă oficială de-a lungul lumii, în special în ţări ale Commonwealthului precum India, Sri Lanka, Pakistan sau Africa de Sud, precum şi în multe organizaţii internaţionale.

Engleza modernă este denumită adeseori „lingua franca” globală. Engleza este limba dominantă pe plan internaţional în domeniile comunicaţiei, ştiinţei, afacerilor, aviaţiei, divertismentului, radioului şi diplomaţiei. Influenţa Imperiului Britanic este motivul principal pentru răspândirea iniţială a limbii mult dincolo de limitele Arhipelagului Britanic. În urma celui de-al doilea război mondial, influenţa economică şi culturală

crescândă a Statelor Unite a accelerat profund răspândirea acestei limbi. Într-o zi obişnuită de şcoală, aproximativ un miliard de oameni învaţă, într-o formă sau alta, limba engleză.

Cunoaşterea limbii engleze este necesară pentru angajarea în anumite domenii, profesii sau ocupaţii. Rezultatul acestei necesităţi este că peste un miliard de oameni din întreaga lume vorbesc engleza măcar la un nivel de bază. Engleza este de asemenea una din cele şase limbi oficiale ale Naţiunilor Unite.

Cuprins[ascunde]

1 Istorie 2 Clasificare şi limbi relaţionate 3 Răspândire

o 3.1 Engleza ca limbă globală o 3.2 Dialecte şi varietăţi regionale

4 Fonologie o 4.1 Vocale o 4.2 Consoane

5 Vezi şi 6 Note

7 Legături externe

[modifică] IstorieEngleza este o limbă anglo-friziană. Popoare vorbitoare de limbi germanice din nord-vestul Germaniei (angli şi saxoni), şi din Iutlanda (iuţii) au invadat ceea ce astăzi este partea de est a Angliei, în jurul secolului V d.Hr.. Încă se dezbate dacă vechea engleză s-a răspândit prin dispersarea vechii populaţii, sau dacă celţii nativi au adoptat gradual limba şi cultura clasei dominante, nefiind exclusă nici o combinaţie a acestor două procese.

Indiferent de origini, aceste dialecte germanice s-au unit până la un punct (încă mai rămăseseră variaţiuni geografice) şi au format ceea ce astăzi se numeşte vechea engleză. Vechea engleză se aseamănă cu unele dialecte de pe coasta de nord-vest a Germaniei şi Olandei de astăzi. De-a lungul istoriei scrise a vechii engleze, aceasta şi-a păstrat o structură sintetică mai degrabă apropiată de cea a limbii proto-indo-europene, adoptând convenţiile saxonei de vest, în timp ce engleza orală a devenit din ce în ce mai analitică în natura sa, pierzând sistemul complex al cazurilor, şi bazându-se mai mult pe prepoziţii şi ordine fixă a cuvintelor pentru a transmite sensurile. Acest fenomen devine evident de-a lungul perioadei „englezei de mijloc”, când literatura era până la un punct redactată cu variaţiunile dialectale orale aproape intacte, după ce vechea engleză şi-a pierdut statutul de limbă literară a nobilimii. Se afirmă că dezvoltarea timpurie a limbii a fost influenţată de substratul celt. Mai târziu, a fost influenţată de limba nord-germanică înrudită nordica

veche, vorbită de vikingii care s-au stabilit în principal pe coasta de nord şi est, ajungând până la Londra, în regiunea cunoscută ca „Danelaw”.

Cucerirea Angliei de către normanzi, în 1066, a influenţat profund evoluţia limbii. Timp de aproximativ 300 de ani după cucerire, normanzii vorbeau anglo-normanda, o limbă apropiată de Franceza Veche, ca limba oficială la Curte, în drept şi administraţie. Un număr foarte mare de cuvinte normande s-au strecurat în engleza veche, în special în domeniile legale şi administrative, dar şi în cuvinte din vocabularul de bază, precum „mutton” (carne de miel) sau „beef” (carne de vită). Mai târziu, multe cuvinte au fost împrumutate direct din latină sau greacă, lăsând un vocabular paralel care a ajuns până în zilele noastre. Influenţa normandă a dat naştere la ceea ce azi se cheamă Engleza de Mijloc.

De-a lungul secolului al XV-lea, engleza de mijloc a fost transformată de „marea rocadă a vocalelor”, de răspândirea prestigiosului dialect sud-estic la Curte, în administraţie şi în viaţa academică, şi de efectul uniformizator al imprimării. Engleza modernă timpurie datează din perioada elizabetană.

[modifică] Clasificare şi limbi relaţionateLimba engleză aparţine sub-ramurii vestice a ramurii germanice aparţinând familiei de limbi indo-europene.

Întrebarea privind care este limba cea mai înrudită cu engleza nu are un răspuns sigur. Aparte de limbi „creole”, cu împrumuturi din engleză, precum Tok Pisin, Scots (vorbită în special în Scoţia şi părţi din Irlanda de Nord) nu este o limbă galică, ci face parte din familia de limbi engleză : atât scots cât şi engleza modernă provin din engleza veche, cunoscută şi ca „anglo-saxonă”. Ruda cea mai apropiată a englezei, după scots, este frizona, vorbită în nordul Olandei şi nord-vestul Germaniei. Alte limbi vest-germanice mai puţin înrudite sunt : germana, saxona joasă, olandeza şi afrikaans. Limbile nord-germanice din Scandinavia sunt mai puţin apropiate de engleză decât cele vest germanice.

Multe cuvinte franceze sunt inteligibile pentru un vorbitor de engleză (deşi pronunţia poate fi diferită), deoarece engleza a absorbit un număr mare de cuvinte din normandă şi franceză, datorită cuceririi normande şi apoi unor împrumuturi din franceză în secole mai târzii. Drept urmare, o parte importantă din vocabularul englez este derivată din franceză, cu diferenţe minore de ortografie (terminaţii, folosirea ortografiei din franceza veche, etc.), precum şi diferenţe ocazionale de semantică - aşa-numitele faux amis, sau prieteni falşi.

[modifică] RăspândirePeste 380 de milioane de oameni vorbesc engleza ca limbă maternă. Engleza este astăzi, probabil, a treia limbă ca număr de vorbitori nativi, după chineza mandarină şi spaniolă.[1]

[2] Cu toate acestea, combinând vorbitorii nativi cu cei non-nativi, este probabil cea mai vorbită limbă din lume, deşi pe locul doi dacă luăm în consideraţie combinaţia limbilor chineze, depinzând dacă variantele de chineză sunt considerate dialecte sau limbi de sine stătătoare.[3][4] Estimările care includ engleza ca limbă străină variază de la 470 de milioane la peste un miliard, depinzând de standardele folosite pentru a stabili nivelul şi gradul de alfabetizare atins în limba respectivă.[5][6] Conform unor surse, numărul celor care vorbesc engleza ca limbă străină este de 3 ori mai mare decât cel al vorbitorilor nativi.[7]

Ţările cu cele mai mari populaţii de vorbitori nativi de engleză sunt, în ordine descendentă : Statele Unite (215 milioane)[8], Regatul Unit (58 milioane)[9], Canada (17.7 milioane)[10], Australia (15 milioane)[11], Republica Irlanda (3,8 milioane)[9], Africa de Sud (3,7 milioane)[12] şi Noua Zeelandă (3-3,7 milioane).[13] Ţări precum Jamaica şi Nigeria au de asemenea milioane de vorbitori nativi ale unor dialecte care variază de la o creolă bazată pe engleză la o versiune aproape standard a englezei. Dintre acele ţări unde engleza este vorbită ca limbă secundară, India are cei mai mulţi vorbitori, iar profesorul de lingvistică David Crystal pretinde că, dacă se adună vorbitorii nativi şi cei non-nativi, India are cel mai mare număr de oameni care vorbesc sau înţeleg engleza.[14] După India se află Republica Populară Chineză.[15]

Distribuţia englezei ca limbă maternă pe ţări (Crystal 1997)

Ţară Vorbitori nativi

1 SUA 214 809 000[8]

2 Regatul Unit 58 200 000[9]

3 Canada 17 694 830[10]

4 Australia 15 013 965[11]

5 Ireland 4 200 000+ (Approx)[9]

6 Africa de Sud 3 673 203[12]

7 Noua Zeelandă 3 500 000+ (Approx)[13]

8 Singapore 665 087[16]

Engleza este limbă primară în Anguilla, Antigua şi Barbuda, Australia (engleza australiană), Bahamas, Barbados, Bermuda, Belize, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, Insulele Virgine Britanice, Canada (engleza canadiană), Insulele Cayman, Dominica, Insulele Falkland, Gibraltar, Grenada, Guernsey (engleza din Guernsey), Guyana, Irlanda (hiberno-engleza), Insula Man (engleza manx), Jamaica (engleza jamaicană), Jersey, Montserrat, Nauru, Noua Zeelandă (engleza neozeelandeză), Insulele Pitcairn, Sfânta Elena, Saint Lucia, Saint Kitts and Nevis, Sfântul Vincent şi Grenadine, Singapore, Georgia de Sud şi Insulele Sandwich de Sud, Trinidad şi Tobago, Insulele Turks şi Caicos, Regatul Unit, Insulele Virgine Americane, şi Statele Unite (diverse variante ale englezei americane).

În multe alte ţări, în care engleza nu este limba cea mai vorbită, este totuşi limbă oficială; acele ţări includ : Botswana, Camerun, Fiji, the Federated States of Micronesia, Ghana, Gambia, India, Kiribati, Lesotho, Liberia, Kenya, Madagascar, Malta, Insulele Marshall, Namibia, Nigeria, Pakistan, Papua Noua Guinee, Filipine, Puerto Rico, Rwanda, Insulele Solomon, Samoa, Sierra Leone, Singapore, Sri Lanka, Swaziland, Tanzania, Uganda, Zambia, and Zimbabwe. Este de asemenea una dintre cele 11 limbi cu statut oficial în Africa de Sud ("engleza sudafricană"). Engleza este de asemenea o limbă importantă în mai multe foste colonii sau actuale teritorii dependente de Regatul Unit sau Statele Unite, precum Hong Kong sau Mauritius.

Engleza nu este limbă oficială nici în Statele Unite, nici în Regatul Unit.[17][18] Deşi guvernul federal american nu are limbi oficiale, engleza are statut oficial în guvernele a 30 din cele 50 de state constituente.[19]

[modifică] Engleza ca limbă globală

Deoarece engleza este atât de răspândită, a fost numită deseori „limbă globală”, sau „lingua franca” a epocii moderne.[20] Cu toate că engleza nu este limbă oficială în multe

ţări, este în prezent limba cea mai studiată ca limbă secundară din lume. Unii lingvişti consideră că nu mai este semnul cultural exclusiv al „vorbitorilor nativi de engleză”, ci mai degrabă o limbă care absoarbe aspecte ale unor culturi din întreaga lume, pe măsură ce influenţa ei se extinde. Este, prin tratat internaţional, limba oficială pentru comunicaţiile aeriene şi maritime, precum şi una din limbile oficiale ale Uniunii Europene, ale Naţiunilor Unite, şi a majorităţii organizaţiilor atletice internaţionale, incluzând aici Comitetul Olimpic Internaţional.

Engleza este limba cea mai studiată ca limbă străină în Uniunea Europeană (de către 89% dintre elevi), urmată fiind de franceză (32%), germană (18%) şi spaniolă (8%).[21] În Uniunea Europeană, o mare parte din populaţie pretinde că poate conversa la un anumit nivel în engleză. Dintre ţările non-anglofone, un procentaj important din populaţie a afirmat că poate conversa în engleză, în următoarele ţări : Olanda (87%), Suedia (85%), Danemarca (83%), Luxemburg (66%), Finlanda (60%), Slovenia (56%), Austria (53%), Belgia (52%), şi Germania (51%).[22] Norvegia şi Islanda prezintă de asemenea o majoritate de vorbitori competenţi ai englezei.

Cărţi, reviste şi ziare scrise în engleză se pot găsi în multe ţări de pe Glob. Engleza este de asemenea cea mai folosită limbă în ştiinţe[20]. În 1997, Indexul de Citare a Ştiinţelor a informat că 95% din articolele sale erau scrise în engleză, cu toate că numai jumătate aparţineau unor autori din ţări anglofone.

[modifică] Dialecte şi varietăţi regionale

Expansiunea Imperiului Britanic şi - de la al doilea război mondial - dominaţia Statelor Unite au avut drept rezultat răspândirea englezei pe Glob. Datorită acestei răspândiri globale, s-au dezvoltat diverse dialecte ale englezei, precum şi limbi creole bazate pe engleză.

Varietăţile majore ale englezei includ, în cele mai multe cazuri, mai multe subvarietăţi, precum argoul Cockney în cadrul englezei britanice; engleza Newfoundland în cadrul englezei canadiene; şi engleza vernaculară afro-americană, precum şi engleza sud-americană, în cadrul englezei americane. Engleza este o limbă pluricentrică, lipsită de o autoritate lingvistică centrală, cum de exemplu pentru Franţa este Académie française; şi, cu toate că nici o varietate nu este considerată cea standard, există unele accente care au mai mult prestigiu, cum ar fi RP - Received Pronunciation - în engleza britanică.

Scots s-a dezvoltat - în mare parte independent - pornind de la aceleaşi origini, dar în urma Actelor de Uniune din 1707 a început un proces de atriţiune, în care generaţiile succesive au început să adopte tot mai multe caracteristici din engleză, cauzând o dialectalizare. Dacă este o limbă separată sau un dialect al englezei („engleza scoţiană”) se dezbate în prezent. Pronunţia, gramatica şi lexicul formelor tradiţionale sunt distincte, uneori fundamental, de alte varietăţi ale englezei.

Datorită uzului răspândit al englezei ca limbă secundară, vorbitorii de engleză au multe accente diferite, care de multe ori indică dialectul sau limba nativă a vorbitorului. Pentru

caracteristicile specifice ale accentelor regionale, vezi Accentele regionale ale vorbitorilor de engleză, iar pentru caracteristicile distinctive ale dialectelor regionale, vezi Listă de dialecte ale limbii engleze.

Aşa cum engleza a împrumutat cuvinte din multe limbi de-a lungul istoriei sale, împrumuturi din engleză există acum în multe dintre limbile lumii, indicând influenţa tehnologică şi culturală a vorbitorilor ei. Mai multe limbi creole s-au format având engleza ca bază, precum jamaicana creolă, pidginul nigerian, sau Tok Pisin. Există cuvinte în engleză pentru a descrie diversele forme pe care le adoptă limbile non-engleze care conţin cuvinte englezeşti într-o proporţie semnificativă. Franglais, de exemplu, este folosit pentru a descrie limba franceză vorbită cu multe cuvinte englezeşti; se găseşte în Insulele Canalului. Altă variantă, vorbită în regiunile bilingve ale Québecului, este numită FrEnglish.

Limba portughezăDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutareportughezăportuguês

Pronunţie de nume (AFI) /puɾtu'geʃ/, /portu'ges/, /portu'geis/, /poɹtu'ges/ sau /poʁtu'geiʃ/

Vorbită în AndorraAngolaBraziliaCapul VerdeGuineea-BissauGuineea EcuatorialăIndiaMacao (RPCh)MozambicNamibiaPortugaliaSão Tomé şi PríncipeSpaniaTimorul de Est

Regiuni AfricaAmerica de SudAsiaPeninsula Iberică

Număr de vorbitori 200-240 de milioane (locul 6)

Limbă-mamă latină

Sistem de scriere alfabetul latin (variantă portugheză)

Tipologie lingvistică limbă flexionarăSVO

Clasificare

limbi indo-europene

italice o romanice italo-occidentale occidentale galo-iberice ibero-romanice iberice occidentale galiciano-portugheză

portugheză Statut oficial şi codificare

Limba oficială în AngolaBraziliaCapul VerdeGuineea-BissauGuineea EcuatorialăMacao (RPCh)MozambicPortugaliaSão Tomé şi PríncipeTimorul de Est

ACOLOPCPLPOrganizaţia Statelor AmericanePALOPUniunea AfricanăUniunea EuropeanăUniunea Latină

Organ de reglamentare Institutul Internaţional al Limbii Portugheze (CPLP)Academia Braziliană de Litere (Brazilia)Academia de Ştiinţe de Lisabona (Portugalia)

ISO 639-1 ptISO 639-2 porISO 639-3 (pentru cel mai răspândit dialect) por

ExtrasDeclaraţia Universală a Drepturilor Omului – articolul 1Todos os seres humanos nascem livres e iguais em dignidade e em direitos. Dotados de

razão e de consciência, devem agir uns para com os outros em espírito de fraternidade.Răspândire în lume

Răspândirea limbii portugheze în lume

Vizitaţi Wikipedia în portugheză!Această pagină poate conţine caractere Unicode.

modifică 

Portugheza (  português, de asemenea língua portuguesa) este o limbă romanică originară din nord-vestul Peninsulei Iberice (Galicia şi nordul Portugaliei de astăzi). Este unica limbă oficială în Angola, Brazilia, Capul Verde, Guineea-Bissau, Mozambic, Portugalia şi São Tomé şi Príncipe, iar în Macao şi Timorul de Est este co-oficială cu chineza şi, respectiv, tetum. Portugheza este oficială şi în Guineea Ecuatorială împreună cu limbile spaniolă şi franceză.

Portugheza se clasează a şasea între limbile lumii în funcţie de numărul de vorbitori nativi (peste 200 de milioane) şi prima pe continentul sud-american (186 de milioane, peste 51% din populaţia continentului). Este de asemenea o importantă limbă de circulaţie (lingua franca) în Africa. Portugheza s-a difuzat în întreaga lume în secolele XV-XVI, când Portugalia a pus bazele unui vast imperiu colonial şi comercial (1415–1999), răspândindu-se din Brazilia în America până în Macao (China). În perioada colonială, au apărut multe creole portugheze, în mod special în Africa, Asia şi Caraibe.

Portugheza este adesea supranumită limba lui Camões, după autorul Lusiadei; ultima floare a Latiumului (Olavo Bilac); şi limba cea dulce după Cervantes.

[modifică] Distribuţie geografică

Emblema Institutului Internaţional de Limbă Portugheză ilustrează portugheza ca o limbă vorbită în cele opt colţuri ale lumii (cele opt naţiuni independente care au portugheza ca limbă oficială).

Portugheza este limba oficială şi naţională în Angola, Brazilia, Portugalia şi São Tomé şi Príncipe, precum şi cea mai vorbită limbă în Mozambic. Este de asemenea una dintre

limbile oficiale în Guineea Ecuatorială (împreună cu spaniola şi franceza), Timorul de Est (alături de tetum) şi R.A.S. Macau (co-oficială cu chineza). Există importante comunităţi de vorbitori de portugheză în Andorra, Luxemburg, Namibia şi Paraguay (în aceasta din urmă la recensământul din 2002 au fost înregistraţi 112 520 de vorbitori nativi de portugheză). Creole portugheze sunt limbile native în Capul Verde şi Guineea-Bissau (deşi portugheza standard este limba oficială).

Comunităţi de imigranţi vorbitori de portugheză se regăsesc în multe oraşe ale lumii, printre care Montreal şi Toronto în Canada; Paris în Franţa; Asunción în Paraguay; Boston, New Bedford, Cape Cod, Fall River, Honolulu, Houston, Newark, New York City, Orlando, Miami, Providence, Sacramento în Statele Unite; Buenos Aires în Argentina; şi oraşe din Uruguay şi Japonia. Alte ţări unde se regăsesc vorbitori ai limbii sunt Andorra, Belgia, Bermuda, Elveţia şi India (în fostele colonii portughete, cum ar fi Goa). Portugheza este vorbită de 188 de milioane în America de Sud, 17 milioane în Africa, 12 milioane în Europa, 2 milioane în America de Nord şi 610 000 în Asia.

CPLP sau Comunitatea Ţărilor de Limbă Portugheză este o organizaţie internaţională formată din opt state independete, în care portugheza este limbă oficială. Portugheza este limbă oficială şi/sau de lucru în mai multe organizaţii precum Uniunea Europeană, Mercosul sau Uniunea Africană. Limba portugheză câştigă popularitate în Africa, Asia şi America de Sud caa doua limbă străină.

Portugheza are, alături de spaniolă, cea mai ridicată rată de creştere între limbile occidentale, şi, conform unor estimări ale UNESCO, este limba cu cel mai mare potenţial de creştere ca limbă de comunicare internaţională în Africa (sud) şi America de Sud. Se estimează că ţările africane de limbă portugheză vor avea o populaţie totală de 83 de milioane până în 2050. După ce Brazilia a acces în piaţa economică Mercosul, alături de alte naţiuni sud-americane, precum Argentina, Uruguay şi Paraguay, s-a înregistrat o creştere a cererii de studiu a limbii portugheze în acele ţări. Puterea demografică a Braziliei pe continent, va continua să întărească prezenţa limbii portugheze în regiune.

    Portal Portugalia

Estação da Luz, locaţia muzeului în São Paulo, Brazilia.

Limba câştigă tot mai multă popularitate în Asia, în principal datorită exploziei numărului de vorbitori în ultimii cinci ani în Timorul de Est, în timp ce Macao devine centrul chinez pentru studierea limbii portugheze. Aici la începutul secolului XXI, limba s-a aflat într-un declin pronunţat, însă acum recuperează devenind o limbă oportună datorită relaţiilor diplomatice tot mai strânse între China şi ţările lusofone.

În martie 2006 s-a fondat Muzeul Limbii Portugheze, un muzeu interactiv despre limba portugheză, la São Paulo, Brazilia, oraşul cu cei mai mulţi vorbitori de portugheză din lume.

[modifică] Vezi şi Literatura portugheză Liceul Teoretic Eugen Lovinescu (Bucureşti) - liceu din Bucureşti unde se predă

limba portugheză

Meodice didacxtice viabile predarii si invatarii continuturilor de geografie politica-si geopolitica sunt:1.problematizarea este foarte indicate.Ex. Modificari au fost aduse sistemului geopolitic mondial terorismului internationaql 2.explicatia Analogical3. sa se precizeze trtei deosebiri intre UNiunea europeana si APEC.4.precizati trei zone cu conflicte si etnico-religioaSE.PATRU ASPECTE CARE ACCENTUEAZA DECALAJELE DINTRE TARILER DEZVOLTATE SI TARILE IN DEZVOLTARE. -sa enumere trei produse de export ale Israelului; Sa identifice cel putin doua cause ale conflictului dinttre evrei si palestinieni;Sa identifice consecinciontele crearii statului Israel. -sa identifice pe harta israelului teritoriile ocupate de catre Israel dupa 1950.Sa constientizeze importanta rezovarii conflictului dintre evrei si palestinieni la nivel global;

Israelul are o populatie de doar 6 mil dar are o importanta deosebita in spatiul regional la Orientului Mijlociu si Apropiat , cat si in cadrul spatiului mondial. Infiintarea staului irsael in 1950,fapt dezvoltat si de holocaust a dus la implinirea partiala aspiratiilor evreilor ce au fost raspanditi pe toate contintlele intr-o importanta diaspora;din pacate unul din cele mai vechi conflicte de pe glob ,cel dintre evrei si palesteniei ,o populatie araba s-a dezvoltat;acest conflict ,generat de desfiintarea statului Palestina adus la aparitia mai multor conflicte dintre isral si tarile arbe din jur fapt ce a generat ocuparea unor teritorii de catre Israel . O consecinta importanta la nivel global este sustinerea de ctare SUA a statului israel si a politicii dusa de acasta ,de multe ori incalcand legile intrenationale;aceasta sustinere augmenteaza conflictul dintre tarile arabe si SUA.Israel detine un rol important in sistemul financiar si bancra mondial, iar ca produse de export tehnica militara ;

Australia

Dezavantajele Australiei sunt populatia redusa 20 mil locuitori si aceea concentarta pe o suprafata mica din parte de sud-est iar suprafete aride ce se gasesc in proportie de 80 % fiind aproape pustii. Importanta Australiei rezida in urmatoarele: -Are o pozitie geostrategica importanta pentru emisfera sudica , apoape de viitorul centru al econmiei mondiale respective asioa de est +asia de sud-est si asia e sud,reprezentand o copie a civilizatiei occidentale in aceasta aprte a lumii impreuna cu noua zeelanda .

-faptul ca reperezinta o tara bogata in materii prime(carbuni,zinc,plumb,fier,metele rare ),fiind unul din cei mai mari exportatori mondiali al astor produse.

Tari mici ca intindere pot avea un rol important in sistemul mondial actual:Luxemburg,sediul unor institutii UESINGAPORE-UNUL DIN PRIMELE DOUA PORTURI LA NIVEL GLOBAL,UN EXEMPLU DE URMAT CA CIVILIZATIE; Hong KONG ,, o pChinei din ultimele decenii. Importanta tarilor nu rezida neaparat in populatie(ex.Bangladeshul)sau suprafata(Mongolia, Sudan, Algeria, r.Congo;

Ceea ce se striga la Durban in 2006 ,, one jew, one bullet,, arata ca antisemitismul este inca puternic.(becancon ). Oare ce mai reprezinta Mongolia in present,tara artificial create de catre URSS si al c care popor de doar 3-4 milioane au zdruncinat Europa din care;Mongolii au reusit sa cucereasca China,cea mai puternica tara dintotdeauna,

Au cucerit un impariu de 13 mil km p in cativa decenii,au intemeiat imperiul mogulilir in alta mare civilizatie si asu infrant mariler puteri din estul europei in secolul XIII respectiv Rusia,ungaria si mai ales Polonia.doar moartea hanului a ijpiedicat ca occidental sa nu fie zdruncinat de catre mongoli.totusi o urmare foarte importanta este constientizarea crestinitatii de pericolul venit dinspre est. Sau ce a reprezentat polonia in evul mediu ,un stat xcu 900000 km, o mare putere europeana,so oare cand un stat care invinge o mare putere poate fin considerate o mare putere,vezi cazul poloniei dupa primul razboi mondiual cand a reusit sa opreasca prin artm,e inaintarea bolsevismului in euriopa.efortul depus de maresalul pilsduski este foarte putin cunscut desi poate a salvat o europa slabita dupa razboi. Rangul de mare putere poate fi in urma unei victorii asupra unei mari puteri ,cazul japoniei in razboiul din 1905 impotriva rusioei tariste. Razboiul dintre cele doua coreei nu s-a terminat ,intre ele semnandu-se doar un armistitiu. Polonia,turcia pot fi considerate puteri regionale in devenire.Faputl ca turcia este considerate in cartile ede istoria ca,,bolnavul europei desi intre intre asalul vienei din 1683 ,data cand se considera declinul ei si sfarsitul secolului XIX,imperiul ottoman a suferit putine modificari teritoriale, totul culminand in timpul primului razboi mondial cu infranfgere atrupelor aliate englezi,australieni la Gallipoli. Revenirea influentei turciei in spatiul asiei cerntrle este foarte puternic;in general consider ca nu trebuie neglijata puterea militara a unei tari;un e mare lider militar respective sah jhan care in cativa ani reusit sa revigoreze puterea persiei ,inviiingandu-I sa o pe englezi, rusi si turci adica toate puterile care isi revendicau influenta in regiune. De altfel important a iranului in regiune este de necontesta;Consider ca

Herbert Marshall Mc Luhan a publicat, în 1997, lucrarea « War and Peace in the global Village », care propune un nou concept denumit glocal3.

Glocal – un fel de amestec între global şi local, pe car4e se defineşte o arhitectură a unei noi ordini mondiale, de o parte situându-se continentele, iar de cealaltă regiunile şi marile aglomerări urbane. Apoi continentele nu vor mai Potrivit opiniilor acestui autor, în această lume bulversată de noile tehnologii, oraşul devine o entitate stabilă, care se degajă din ce în ce mai mult de funcţia sa productivă, de cea de schimb şi de cea a tratării informaţiei (pe care o trimite în ciberspaţiu) şi se concentrează pe noi forme de organizare, la nivel local, în sensul că se autonomizează şi nu mai nu mai are nevoie de asistenţe sau de tutele de nici un fel. Informaţia a contribuit la declanşarea şi desfăşurarea actualei crize, prin accelerarea fluxului financiar la nivelul întregii planateStatele, ca entităţi politice, economice şi juridice, ca subiect de drept internaţional, s-au dovedit extrem de vulnerabile la criză, iar relaţiile dintre ele n-au reuşit nici să prevină, nici să controleze în mod eficient fenomenul. Desigur, şi fenomenul crizei s-a „modelat” pe structura politică, economică şi socială existentă, devansând-o şi surprinzând-o de cele mai multe ori. Nu încape nicio îndoială că, în situaţia în care societatea se va organiza altfel (în reţea, pe regiuni, pe module urbane puternice etc.), fenomenul

ecocidul (actul de distrugere a unui ecosistem, mai ales prin exploatarea lui excesivă) provocat de sistemul economic actual.

Aceste niveluri se condiţionează, se întrepătrund să pună puţină ordine în identificarea vulnerabilităţilor şi în gestionarea riscului, îndeosebi a riscului extrem. Realitatea arată că riscul

extrem nu constă doar în pericolul pe care-l prezintă arma nucleară care, scăpată de sub control, poate distruge lumea, sau în acţiunile imprevizibile, sângeroase şi execrabile ale teroriştilor, ci şi în efectele dezastruoase generate de criza financiară, ea însăşi fiind, de fapt, un efect de efecte, adică un dezastru produs de dezastre şi, la rândul lui, generator de alte dezastre. In cele mai multe dintre ţări, mai ales în cele occidentale, cu vechi democraţii şi încearcăBula imobiliară, apoi crahul au cauzat explozia împrumuturilor imobiliare şi activelor financiare bazate pe acestea, după care a urmat prăbuşirea

Aprovizionarea energetică a Uniunii Europene cu hidrocarburi depinde de importuri, dar dependenţa energetică a statelor europene se află în diverse grade de dependenţă energetică faţa de Federaţia Rusă21, chiar dacă Rusia este şi rămâne, în continuare, principalul furnizor pentru Europa, UE fiind , ca mărime, a doua piaţă energetica din lume. De unde rezultă că şi Rusie este dependentă de exportul de resurse energetice în Uniunea Europeană.

Pe cale de consecinţă, în analiza gradului de dependenţă energetică a statelor al CSI şi al Federaţiei Ruse. Apud Susanne NIES, Op. Cit., p.33. 17 Apud Susanne NIES, Op. Cit., p.33. 18 Cf. Stern (2005) asupra evoluţiei Gazprom, Întoarcerea statului sub Putin, etc, Apud Susanne NIES, Op. Cit., p.33. 19 Acest Tratat nu se mai limita la Europa. Includea 51 de membri. Avea statut consultativ şi neratificat de Rusia. 20 În ciuda declinului producţiei din perioada 1988-1995, diminuarea cererii interne în tot fostul bloc sovietic, pe aceeaşi perioadă, a permis CSI şi Federaţiei Ruse să-şi păstreze statutul de exportator atât pentru petrol, cât şi pentru gaz. 21 Potrivit unor statistici, UE importa 73% din necesarul său de petrol si 44% din necesarul sau de gaz, Trei state contează cu adevărat pentru aprovizionarea cu gaz a Europei: Rusia (24%), Norvegia (15%) si Algeria (11%).membre ale UE faţă de Rusia, la nivelul Uniunii Europene distingem :

- ţări membre ale UE cu dependenţă zero: Belgia, Danemarca, Irlanda, Marea Britanie, Spania, Portugalia, Suedia;

- ţări membre ale UE dependente considerabil: Polonia (47% din consumul intern de gaz/2005), Germania (43%), Italia (30%), Franța (26%), România (23%);

- ţări membre ale UE cu o dependenţă covârşitoare: Grecia (96%), Bulgaria (89%), Cehia (84%), Austria (70%), Ungaria (62%);

- ţări membre ale UE dependente total: Slovacia (100%), Finlanda (100%), Ţările Baltice (100%).

Totuşi, importurile de energie pentru economiile ţărilor europene, pot reprezenta şi ele o „bună şi reală ocazie pentru dezvoltarea cooperării economice şi comerciale dintre Uniune şi Rusia”. De aceea, Parlamentul de la Strasbourg, salutând intensificarea dialogului dintre UE şi Rusia privind aspectele legate de energie, subliniază faptul că „principiile interdependenţei şi transparenţei ar trebui să stea la baza acestei cooperări, împreună cu egalitatea accesului pe piaţă, la infrastructuri şi investiţii” 22.

Cu toate acestea, rolul Rusiei de „superputere energetică” provoacă „noi temeri şi tensiuni” în cadrul relaţiilor Rusia-Uniunea Europeană23. Cu atât mai mult cu cât Moscova a preluat aproape toate resursele energetice din Asia Centrală (Kazahstanul şi Turkmenia au bătut palma cu Rusia)24. Pe cale de consecinţă, securitatea energetică a Europei are în vedere nu doarAcest macroproiect energetic reunește trei alte microproiecte interdependente: gazoductul SCGP (South Caucasus Gas Pipeline) ce leagă Baku (Azerbaidjan) cu Erzurum (Turcia) şi care se bazează, în special, pe exploatarea zăcământului de la Sah Deniz. În această proiecţie, interesul major al Europei şi al Statelor Unite urmăreşte dezvoltarea SCGP printr-un coridor sudic care se va articula pe două direcții strategice:

ISLAM

EFECTE ALE GLOBALIZĂRII ASUPRA SPAȚIULUI ISLAMICÎn mai 2005, Parlamentul kuweitian a aprobat un amendament la legea electorală, care le asigură femeilor dreptul la vot și le oferă posibilitatea de a candida la funcții politice, fiind pentru prima dată în istorie când femeile din Kuweit au dreptul, legal, de a vota. Deși femeile kuweitiene și-au putut exprima pentru prima dată preferințele electorale în cadrul scrutinului parlamentar din 2005, islamiștii radicali au contestat documentul, pe motiv că încalcă legea musulmană, care le interzice femeilor să ocupe funcții de conducere. Ianuarie 2010 a adus în Franța un proiect de lege potrivit căruia femeile musulmane care poartă vălul burqa să plătească o amendă de 750 de euro. Legea va interzice acoperirea feței în locurile publice și pe stradă, cu excepția carnavalelor și evenimentelor culturale, considerându-se că legea abordează o problemă de securitate și, pe de altă parte, dorește apărarea drepturilor femeilor. Dacă legea va fi aprobată, bărbații care își obligă soțiile să poarte vălul vor primi amenzi și mai mari

Lumea de astăzi este una multietnică, multireligioasă, multiculturală în care se promovează toleranţa religioasă, egalitatea de şanse şi tratament, drepturile omului. Cu toate că majoritatea marilor doctrine spirituale promovează pacea, religia, luată ca justificare a unei doctrine (deci ca politică), rămâne pe mai departe un suport ideologic al unor conflicte armate. Islamul i-a dat dreptul la moștenire, ea având o parte din proprietatea tatălui, soţului sau fratelui fără copii, în cazul în care aceştia mor. Ea are dreptul de a-şi alege soţul. Nimeni nu-i poate opune o decizie peste voinţa ei. Ea are dreptul de a cere separarea de soţul ei dacă mariajul lor devine imposibil de suportat. Coranul le cere musulmanilor să le trateze cu blândeţe pe femei şi îi face pe soţii musulmani răspunzători de întreţinerea soţiei lor. Femeilor li se cere să rămână ascultătoare şi caste. O femeie are dreptul de a-şi dezvolta talentele şi de a lucra în limitele Islamului. Islamul permite unei femei măritate non-musulmane să-şi păstreze propria religie, iar soţul nu se poate amestecaPentru a analiza aceste comunităţi, trebuie să avem în vedere diversitatea acestora şi/sau omogenitatea acestora, urmare a procesului de islamizare impus de instaurarea prezenţei otomane din secolul 14 până la începutul secolului 20. Omogenitatea culturală are la bază diferitele etnii islamizate – albaneză, slavă, turcă, rromană – fiecare dintre etnii/grup lingvistic fiind, la rândul ei, divizată la nivel etnic şi naţional, în albnezi, bosniaci, turci, pomaci4. Din punctul de vedere al religiei, majoritatea musulmanilor balcani sunt adepţi ai sunnismului – provenit pe filiera şcolii hanafite5 – incluzând aici şi minorităţile Bektaşi (Albania şi Kosovo) şi Alevi. Majoritatea comunităţilor musulmane din Balcani trăiesc în medii rurale, iar mişcările de populaţie din ultima perioadă de timp a dus la reducerea numărului de creştini din acest spaţiu în favoarea acestora. Astfel s-a produs omogenizarea etnică în regiuni precum Kosovo, vestul Macedoniei, zona Sanjak şi cea a munţilor Rodopi. Totodată, elitele urbane musulmane au dispărut din regiunea Balcanilor de est (Bulgaria şi Grecia), datorită politicii de migraţie către Istanbul şi Anatolia, excepţii făcând doar România.

În urma atacurilor de la 11 septembrie 2001, SUA a luat măsuri în sensul acordării de puteri sporite instituţiilor de aplicare a legii, adoptând controversatul Patriot-act la data de 25 octombrie 2001. Astfel, FBI ca şi coordonator al activităţilor antiteroriste, a fost împuternicit să

efectueze perchiziţii, interceptări ale convorbirilor telefonice şi prin internet şi reţineri de persoane, fără a fi necesară autorizarea lor de către magistraţi. Putem afirma că, prin obligarea guvernului să recurgă la măsuri de restrângere a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, Al-Qaida a reuşit să lezeze securitatea democratică a SUA. Pentru a riposta atacurilor teroriste, măsura – chiar dacă a adus prejudicii democraţiei pe termen scurt –, pe termen lung a crescut gradul de siguranţă a cetăţenilor.