1 N. Iorga, Documentul lui N. Mavrogheni pentru biserica Izvorul Tãmãduirii”în: „Revista Istoricã”, XVI (1930), p. 202.

2 Ibidem.

Biserica „Izvorul tãmãduirii” - Mavrogheni ºi Casa Apelor din marginea Bucureºtilor.

Istoric ºi semnificaþie

Cezara Mucenic

Oraºul Bucureºti, la sfârºitul secolului al XVIII-lea, se întinsese cãtrenord pânã la „Capul Podului” adicã a Podului Mogoºoaiei unde firesc se aºezaseºi Bariera. Dupã aceasta teritoriul aparþinea zonei pãdurii ºi lacurilor printrecare continua drumul ce ducea fie cãtre nord-vest la Mogoºoaia, fie cãtrenord la Ploieºti ºi mai departe la Braºov. Locuri aflate în imediata vecinãtatea oraºului, se remarcaserã prin bogãþia vegetaþiei ºi deosebita calitate a apei.Toate aceste binefaceri vor capta interesul domnului Nicolae Mavrogheni(26 martie 1786 - 8 iunie 1790). Acesta, va gãsi zona propice ridicãrii unorconstrucþii ce servesc pe de-o parte programelor sale edilitare ºi de mai bunãfuncþionare economicã a oraºului, iar pe de altã parte ca loc de odihnã pentru domn.

Imediat dupã instalarea sa pe tronul Þãrii Româneºti în primãvaraanului 1786 noul domn aflând grelele probleme ce le avea oraºul în ce priveºteaprovizionarea cu apã de bãut de bunã calitate, hotãrãºte sã se cumpere o suprafaþãdinmMoºia Grozãveºti, proprietatea Mãnãstirii Sf. Sava, care se întindea pelatura de vest ºi de est a drumului Mogoºoaiei „rãscumpãrând cu a noastrãcheltuialã tot locul coprinsului dupã împrejur, adicã stãnj. douã sute în lungºi douã sute în lat de la mãnãstirea Sfântului Savii...”1 ceea ce însemna cca.16hectare. Apoi dispune ridicarea unui complex de construcþii de interes generalsau particular, toate amplasate pe latura de vest a drumului. Toate acestea pornitedintr-un gând: „miluindu-ne acum Domnul Dumnezeu cu Domnia... ÞãriiRumâneºti... ca un stãpânitor adevãrat... cu grijã pentru cele de folos ºi cuosârdie spre cele de înfrumuseþare ºi de podoaba politi... dorind a... rãcori...cu apã de fântâni necontenite curgãtoare...”2

Pe terenul achiziþionat, în ordine cronologicã se vor construi, mai întâi„Casa apelor” ce constituia ciºmeaua centralã de unde pornea noua reþea dealimentare cu apã bunã a orãºenilor: „am adus apã de la izvoarele ot [C]reþu-leºti ºi am fãcut cea mai intâia fântânã afarã pe drumul cel vechi la Pod[ul]Mogoºoaiei; ºi alcãtuind-o ca o maicã a tuturor celorlalte fântâni din nãuntru

Semnatar articol262

3 Ibidem.4 Constantin C. Giurescu, „Istoria Bucureºtilor. Din cele mai vechi timpuri pânã

în zilele noastre”, Bucureºti, 1966. p. 105.5 N. Iorga, op. cit., p. 202.6 Ibidem.7 Ibidem.8 N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureºti,

Bucureºti, 1961, p.56.9 Ibidem.10 N. Iorga, op. cit., p. 202.11 Ibidem.

din politie, s-au cinstit cu numele Izvorâtoarei de tãmãduiri fântâni3.De aicimai departe s-a realizat „extinderea reþelei de ciºmele cu apã de izvor - pentrucare au lucrat douãzeci ºi doi de meºteri olari din Muscel ºi Dâmboviþa - ºipânã în toamnã [adicã din iunie, domnitorul intrând oficila în Bucureºti în 28mai, pânã în 11 noiembrie 1786] s-au instalat o serie de ciºmele, începând cuCapul Podului Mogoºoaiei... pânã la Curtea din Dealul Spirii4. Apoi în tra-diþia impusã ºi de clima Câmpiei Române, ca domnul sã aibã, în arºiþa verii,un loc de refugiu afarã de oraº, a construit tot în acele locuri privilegiateChioºcul domnesc: „...am zidit de-asupra foiºor foarte frumos, dupã cum sevede de toþi”5, îngrijindu-se ca împrejurul sãu ºi spaþiul plantat sã fie prielnicdesfãtãrii, „am sãdit ºi grãdinã”6. Dupã aceea se ridicã ºi Casele domneºti„am fãcut namestii pãn prejur”7, simplesau dupã cum mãrturisea un contem-poran având „aspectul unei case de þarã”8 fiind „destul de mici, mai scundedecât chioºcul lângã care erau situate9.

Au urmat alte construcþii de interes pentru orãºeni: „...am fãcut ºi treimori de vânt”10 ºi loc pentru o mare piaþa comercialã, ce urma sã devinã noulTârg de Afarã prin renunþarea la piaþa din capul Podului Târgului de Afarã,faptã ce nu s-a împlinit, tradiþia fiind mai puternicã. „Încã am orânduit ºi oborde vite i de vânzare de bucate, afarã de curte,Lunea ºi Joia, de 3 ori în sãptã-mânã, iarãºi pentru înleznirea lãcuitorilor, fiind locul cel mai [î]nalt ºi maiuscat, de nu se face tinã, din care se pricinuieºte trudã ºi necaz creºtinilor cevin la acest târg cu bucate i cu cherestele ºi mai vârtos având ºi îndestulareade ape, atât pentru oameni cât ºi pentru dobitoace”11.

Abia dupã ce toate acestea au fost aºezate, Nicolae Mavrogheni a construitºi un lãcaº de închinare. Întrucât pisania s-a pierdut în timp, despre gândurilevoevodului privind ctitoria sa, putem afla dintr-un document emis de domnmai târziu: „...am zidit ºi bisericã de piatrã întru cinstirea ºi prãznuirea SfinteiStãpânei noastre Nãscãtoarei de Dumnezeu ºi pururea Fecioarei Marii... ªiam întãrit hrisovul acesta cu însuºi credinþa Domnii Mele Ioan Nicolae PetruMavrogheni Voevod ºi cu credinþa pre-iubiþilor Domnii Mele beizadele

Titlu articol 263

12 Ibidem.13 Atlas – Ghid. Istoria ºi arhitectura lãcaºurilor de cult din Bucureºti, Bucureºti,

2000, p. 217.14 Marin Dumitrescu, Istoricul a 40 de biserici din Romania, vol.III, Bucureºti,

1907, p. 62.15 Nicolae Mavrogheni s-a nãscut în Insula Paros16 N. Iorga, op. cit., p.

Constantin Voevod, Petre Voevod, Iosif Voevod... Scriindu-se hrisovul laanul... 1787...”12.

Biserica „de la hasnaua apelor de la Capul Podului13, cu hramul IzvorulTãmãduirii, hram ales dupã sãrbãtoarea la care era închinatã fântâna, lângãcare fusese amplasatã, a avut de la început mai multe funcþiuni. A fost în primulrând bisericã domneascã, alãturi aflându-se una din reºedinþele domnului.Apoi era lãcaºul de închinare pentru vieþuitorii din mãnãstirea ce s-a constituitîn jurul ei. O dovedeºte piatra de mormânt, ulterior montatã în zidul bisericii,la dreapta spre altar, a cãrei înscripþie în limba elenã ne aminteºte de acelmonah numit chiar de domn: „Aici dar zace servul lui Dumnezeu Ieromo-nahos ºi Egumen al Sfintei Monastiri Izvorul Tãmãduirii, însãrcinat de cãtreÎnaltul Nicolau Petre Mavrogheni V.V. în anul 1787 ºi domnind ani 18, ºi în1805 Aprilie 20 ºi-a dat ultimul sfârºit”14. De asemeni a fost bisericã menitãa servi nevoile de cult ale micii comunitãþi ce se stabilise în zonã la sfârºitulsec. al XVIII-lea ca ºi pentru creºtinii care ar fi venit de aiurea la târgul cefusese pus de domnie alãturi.

Amintindu-ºi de locul natal ctitorul15 închinã Biserica ºi Casa Apelor,mãnãstirii din insula Paros, cea cu 100 de portaluri, întemeiatã de Impãrã-teasa Elena: „...aceastã sfântã bisericã a Izvorului Tãmãduirii cu toate acare-turile ciºmelei de la numita bisericã ca o zidire a noastrã, o afierosim ºi oînchinãm la sfânta ºi dumnezeiasca mãnãstire ce se numeºte Ecatontepileanide la ostrovul Paru, la care se cinsteºte ºi prãznuieºte Adormirea PreasfinteiStãpânii noastre Nãscãtoarei de Dumnezeu ºi pururea Feciorei Marii, ce esteziditã de ...Împãrãteasa Elena...”16

Bisericã în formã de cruce, pe plan triconc, fãrã pridvor, avea absidelenaosului ample de formã dreptunghiularã în exterior ºi semicirculare în inte-rior. Absida altarului în armonie cu restul volumului era mai alungitã fiindseparatã de naos printr-o tâmplã de zid. Tâmpla avea la bazã patru panouridin marmorã albã sculptate cu elemente florale ºi zoomorfe care formeazãancadramentul icoanelor. Elementele decorative sunt în relief sculptat în stucpe bazã de var ºi de nisip. Icoanele sunt pictate în tehnica „a fresco”. Tâmplase terminã cu o corniºã în relief sculptat. Pe corniºã se reiau elementele florale.O turlã octogonalã se afla pe naos ºi probabil altã turlã pe pronaos (azi dis-pãrutã), iar la intrarea în incintã se afla turnul - clopotniþã.

Semnatar articol264

17 Alexandru Lapedatu, Catagrafia bisericilor bucureºtene la 1810, Bucureºti,1908, p. 19.

Noul veac al XIX-lea aduce multiple transformãri edilitar-urbanistice-arhitecurale într-un teritoriu cunoscut acum sub numele de Mahalaua Ciº-meaua lui Mavrogheni. Interesul pentru acele locuri, prezenþa bisericii ºi surseide apã determinã creºterea populaþiei încât conform Catagrafiei din 1811, se potnumãra: „82 case, 135 bãrbaþi, 127 femei, 262 suma toatã”17 faþã de numai 70de case în mahalaua alãturatã a Sf. Vasilie aflatã pe Podul Mogoºoaiei. Semai amintea în documentul citat cã în aceastã a XXX-a mahala a oraºului seafla o „Bisericã de zid, hramul Izvorul Precistii...”, alte fapte ce confirmaubuna locuire a zonei.

Într-o succesiune rapidã se petrec apoi o serie de transformãri esenþiale.Dupã 1828 pentru simplificarea circulaþiei trupelor ruseºti de ocupaþie a fostsistematizat prin defriºãri, alinieri ºi nivelãri drumul care de la Capul Poduluiducea spre nord-est, ceea ce a dus la regularizarea traseului ºi o primã înbu-nãtãþire a aspectului zonei. Drumul numit dupã 1841 ªoseaua Kiseleff sau pescurt ªoseaua, a fost prevãzut cu spaþii urbane - Rondul I - situat dupã inter-sectarea ªoselei cu uliþa ce venea de la biserica Mavrogheni, ceva mai la nordurmând - Rondul II - spaþii menite a diversifica traseul rectiliniu.

Construcþiile de la Ciºmeaua Mavrogheni au ºi ele o soartã variatã. Încãdin timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni, în 1788, în unele clãdiri se aºazã„Tipografia de la Ciºmea”, tipografie de renume, în care se publicã la numaiun an dupã înfiinþare versurile vel-cãminarului Manolache Persiano, închinatevoevodului: Fapte vitejeºti ale lui Mavrogheni ºi Descrierea Þãrii Româneºtiscrisã de învãþatul Nicolae Lazãr. Mai târziu, în 1817, tot aici se va aflaprimatipografie particularã înfiinþatã de doctorului Caracaº, stolnicul RãducanuClinceanu ºi slugerul Dumitrache Topliceanu, care va tipãri Legiuirile lui Caragea.Noii proprietari se obligau sã repare atât casele cât ºi ciºmeaua. Dar când vinvremurile cele vitrege din 1821 tipografia este nevoitã sã-ºi închidã porþile.Apoi mai vieþuieºte un timp în proprietatea lui Ion Heliade Rãdulescu (1802-1872),dupã care este mutatã în casele din Pantelimon ale omului de litere.

Din deceniul al patrulea al celui de al XIX-lea veac începe procesul detransformare a locului într-un spaþiu urban amenajat pentru circulaþie ºi agre-ment. Se dãrâmã morile de vânt în 1831 ºi în 1838, o parte din clãdirile cecompuneau Casa Domneascã, construcþii avariate grav de cutremurul ce afec-tase oraºul în acel an, conform constatãrii arhitectul ºef al oraºului, XavierVillacrosse. În ceea ce rãmãsese din Casa domneascã, dupã alte folosinþenecunoscute, va funcþiona, între anii 1864-1869, ªcoala de Arte Frumoase.Apoi vor fi înlãturate ultimele construcþii ce amintesc de funcþiunea iniþialãa locului, devenitã de mult caducã. Pe locul lor, la sud de bisericã, se va construi

Titlu articol 265

18 Conform relatãrii lui Richard Kunisch, cãlãtor german în Bucureºti între anii1857-1858, vezi, George Potra, Din Bucureºtii de ieri, vol. I, Bucureºti, 1990, p. 332.

19 Ahivele Naþionale, Direcþia Municipiului Bucureºti, fond PMB-Tehnic dosar366/1898, f. 1 v.

Monetãria statului, determinând chiar ºi schimbarea numelui strãzii din stradaBiserica Mavrogheni în strada Monetãriei, nume ce s-a pãstrat pânã astãzi,deºi clãdirea care l-a inspirat a dispãrut de mult.

În ce priveºte Târgul de la Ciºmea, acesta a funcþionat puþin timp, tra-diþia fiind mai puternicã ºi menþinând bãtrânul Târg de Afarã cel care se vanumi mai târziu Târgul Moºilor sau Târgul Oborului.

A urmat pe acel loc amenajarea Parcul Kiseleff - primul parc public aloraºului - realizat sub conducerea peisagistului german Karl W.Mayer întimpul domniei ºi cu susþinerea principilor Gh.Bibescu (1842-1848) ºi Barbuªtirbei (1849-1853). Parcul Kiseleff amplasat pe dreapta ºi pe stânga ªoseleiKiseleff pornea de la „Capul Podului” trecea de parcela Bisericii Izvorul Tãmã-duirii ºi se întindea pânã la ªoseaua Ghica, adicã la drumul ce lega ªoseauaFilantropiei/Bd. Ion Mihalache cu artera care va deveni ªoseaua Jianu aziªoseaua Aviatorilor.

ªoseaua, loc de „preumblare” pentru locuitorii oraºului, se compuneadin trei pãrþi: „prima destul de latã pe marginile cãreia se aflã alei cu douãrânduri de pomi, lungã de câteva sute de paºi ºi e folositã numai pentru umblatulcu trãsura. Aceasta primã parte se sfârseºte, într-un rond mare [Rondul I] ceare o fântânã artezianã... partea a doua n-are numai alei pe margini, ci adevãrateparcuri ºi este mult mai îngrijitã decât prima... Ultima parte a ºoselei e mai puþinfrumoasã ºi mijloceºte trecerea de la ºosea la celelalte drumuri din Valahia”18.

Altã etapã se contureazã odatã cu amenajarea, în 1897 ºi 1910, a spa-þiului urban de la „Capul Podului”, spaþiu numit acum Piaþa Victoriei. Atunciîn cadrul Condiþiunilor pentru construcþiunile de pe bulevarde ºi splaiuri seemit ºi regulile de construcþie în Piaþa Victoriei loc tratat diferit în mod jus-tificat datoritã rolului sãu de legãturã între oraºul propriu zis ºi zona de vege-taþie care începe de aici. Astfel pe latura de sud a pieþii se stabileºte un frontînchis, dispus pe aliniere, cu înãlþimi de 10 m, iar pe latura de nord se prevederetragerea de 10 m. faþã de limita strãzii ºi cu înãlþimea maximã de 8 m. Sepregãtea astfel intrarea în microzona constituitã dea lungul ªoselei Kiseleff.Deºi nu a existat un regulament sau norme aprobate privind profilul func-þional, urbanistic, arhitectural al acestei artere, „ºoseaua Kiseleff nu are unplan...19, dezvoltarea realizându-se spontan, Serviciul Tehnic al Primãriei aºtiut sã accepte soluþii adecvate zonei, ceea ce cu timpul a determinat ºi de-alungul acestei artere impunerea unui regim de construcþie diferenþiat.

Semnatar articol266

20 Idem, dosar1321/1895.21 Ibidem, dosar 373/1896.22 Ibidem, dosar 366/1898, f. 1 v.

Era un teritoriu a cãrui trãsãturã specificã generalã o constituia raportulîntre procentul de ocupare ºi spaþiul verde, raport ce nu excludea construcþi-ile, dar cu condiþia ca dominanta sã fie permanent în favoarea spaþiuluiplantat. Raportul acesta era însã diferenþiat. Astfel în prima zonã situatã întrepiaþa Victoriei ºi str. Ghica acolo unde se aflã Parcul Kiseleff predominaterenul plantat. Funcþiunile acceptate sunt cultural-sportive ºi de agrement ºipe o porþiune redusã, imediat dupã piaþa Victoriei clãdiri cu profil cultural-educativ. La nord de str. Ghica pânã la Rondul II începe zona în care seacceptã o mai intensã ocupare pãstrându-se totuºi partea plantatã în proporþiede cca 60%.

În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea se construieºte intens înambele zone. Pânã la str. Ghica, sunt amplasate o serie de clãdiri semnifica-tive pentru oraº. Pe latura de vest a strãzii, 1870 Monetãria Statului, situatãla sud de biserica Mavrogheni de care este despãrþitã prin strada care-i poartãnumele;1895 ºcoala primarã „din curtea Bisericii Mavrogheni”20 numitㄪcoala primarã Mavrogheni”, având clãdirile amplasate pe latura de rãsãrita bisericii pânã la ªosea. O precedase în 1892, pe partea de est a strãzii, res-taurantului „Bufetul” situat în nordul Parcului Kiseleff, clãdire replicã a celeirealizate de arhitectul Ion Mincu, creatorul stilului neoromânesc, pentru pavi-lionul Regatului României de la Expoziþia Universalã de la Paris din 1889. A urmat,pe aceeaºi laturã a ªoselei, în 1896, „construirea unui Velodrom... la Rondulal II-lea”21 proprietatea lui Luigi Cazzavillan, iar în 1898 „stabilimentul de con-sumaþiune lucrat în zidãrie masivã ºi de formã circularã”22, a lui Ph. Hugo,situat pe locul prinþului Sturdza.

La începutul secolului al XX-lea continuã opera de mobilare a zoneiprin construirea altor clãdiri importante ca funcþiune ºi calitate arhitecturalã.Ne referim la Muzeul de ªtiinþe Naturale „Grigore Antipa” (1906) urmat, pelatura de est a strãzii de Institutul Geologic (1906-1907) proiectat de arhi-tectul V.G. ªtefãnescu ºi de clãdirea în stil neoclasic ce adãpostea „SalonulOficial”, arhitect Duiliu Marcu .Ultima clãdire de anvergurã din aceastãprimã zonã a ºoselei Kiseleff se va construi în locul Monetãriei. Impunãtoruledificiu, Muzeul de Arta Naþionalã ºi Etnografie „Carol I” (1912-1929), primulºi singurul realizat în Bucureºti pentru acest program de arhitecturã eraproiectul arhitectului Nicolae Ghica-Budeºti ce, în expresia stilului neoromâ-nesc, rãspundea cerinþelor de specialitate ale omului de culturã cu studii demuzeografie, Tzigara Samurcaº .

Titlu articol 267

23 Se construiesc: Vila Gãnescu (1901);Vila Socec (fost R.Vãcãrescu) (1908);VilaCarol A.Davila ( existentã 1920) înlocuitã cu Vila Regalã (1922);Vila P. Giovani /Ionescu(1914); Vila C.Vernescu/Toma Stelian arh.I.D.Berindei (1914); Palatul Elisabeta(1938). Se modificã funcþiunea unor clãdiri acestea devenind spaþii publice: SanatoriulSf. Elisabeta (prin adaptarea caselor Dim. Ghica) ºi se introduc programe arhitecturalenoi: Leagãnul de copii “Sf. Ecaterina”, arh. I.D. Berindei (1900). Ultima zona se anunþãca zonã de loisir prin: clãdirea Hipodromului, arhitect I.D. Berindei(1905) ºi MuzeulSatului expunere originalã a unor gospodãrii þãrãneºti (1936) într-un spaþiu al ParculuiCarol II.

24 Monumentul Eroilor Corpului Didactic, sculptori Artur Verona ºi I. Jalea (1930),monument demolat; Monumentul Infanteriei, arh. N. Georgescu, sculptor I. Jalea (1936),monument demolat; Arcul de Trimf (1918), construcþie provizorie), pentru ca în 1932 sãdevinã construcþie definitivã, arh. Petre Antonescu.

25 În Piaþa Victoriei în loc de „Monumentul eroilor corpului didactic” se aºeazã„Ostaºul sovietic”. Apoi în anii 1970 acesta va fi mutat la nord de ªcoala Mavrogheni(dupã 1990 este mutat în Cimitirul ostaºilor sovietici cãzuþi în 1944).

Zona urmãtoare situatã dupã str. D. Ghica începând cu ultimele deceniiale secolului al XIX-lea va fi rezervatã clãdirilor rezidenþiale tip vilã de lux,cu nivel ridicat de locuire, dispuse pe parcele de mari dimensiunile. Odatã cuînceputul secolului al XX-lea interesul pentru aceste locuri va determina creº-terea numãrului ocupanþilor zonei prin reducerea loturilor, parcelele construitemicºorându-se iar procentul de ocupare cu construcþii fiind sensibil crescut(cca 70% din teren)23. Se adãugã acum ºi o nouã zona de la Rondul II la cel deal 3-lea Rond, porþiune dominatã tot de spaþiul plantat cu inserþii de construcþiiculturale, educative, sportive.

Locul se mobileazã ºi cu monumente de for public24 ce evocã fapte dearme importante pentru istoria þãrii: în Piaþa Victoriei, „Monumentul EroilorCorpului Didactic” la Rondul I, „Monumentul Infanteriei”; la Rondul II,„Arcul de Trimf” ridicat cu ocazia proclamãrii Unirii tuturor Românilor dupãvictoria în primul rãzboi mondial. Monumentul va da numele pieþei care seamenajeazã, în anul 1936, în jurul sãu.

În a doua jumãtate a secolului al XX-lea se produc ºi în aceastã zonãmodificãri importante. Dispar unele funcþiuni: reºedinþele Casei regale, Hipo-dromul ºi Velodromul, dispar monumentele de for public sau sunt înlocuite25

ºi apar noile funcþiuni: reºedinþele de ambasade sau corp diplomatic.Parcul Kiseleff este în mare ignorat dupã realizarea Parcului Carol II /

Parcul Naþional / Parcul Herãstrãu. Neîntreþinut devine un spaþiu verde fãrãimportanþã.

Din întregul complex de clãdiri ºi funcþiuni realizate în timpul domnieilui Nicolae Mavrogheni singura ce va supravieþui va fi biserica, dar ºi ea vatrece prin multe etape dificile. De la începutul secolului al XIX-lea biserica

Semnatar articol268

26 Alexandru Lapedatu, op.cit., p.27 Vezi hrisovul lui Alexandru Moruzi din 3 iulie 1794 (V. A. Urechia, Istoria

Românilor, vol. VI, p. 75).28 Apud Cezara Mucenic, Strãzi, pieþe, case din vechiul Bucureºti, Bucureºti,

2004, p. 31.29 În incendiul care a afectat centrul oraºului Bucureºti au ars bisericile Sf. Dumitru

de Jurãmânt, Sf. Nicolae ªelari, Sf. Gheorghe Vechi ºi Sf. Gheorghe Nou, Curtea Veche.Toate au fost refãcute în stil neoclasic. În secolul al XX-lea biserica Curtea Veche, ceamai veche bisericã a oraºului ºi biserica Sf. Gheorghe nou au fost restaurate redându-li-seînfãþiºarea iniþialã cunoscutã din documente de epocã.

funcþioneazã ca bisericã parohialã aºa cum ne confirmã Catagrafia din 1810:„Mahalaua Ciºmeaua lui Mavrogheni... Bisericã de zid, hramul Izvorul Precistii,cu toate deplin. Are doi preoþi... Stoica sin popa Neagu... Badea sin Constantin...cu carte de preoþie pe biserica unde se aflã26.

Numai la patru ani de la plecarea din scaunul Þãrii Româneºti a ctito-rului ei, în 1794, noul domn Alexandru Moruzi(1793-1796) remarcase stareade deteriorare în care aceasta se afla ºi care-l obliga sã facã cuvenitele inter-venþii: „...gãsind-o domnia mea în proastã stare, ... i desvelitã ºi fãrã acope-rãmântul ei cel trebuincios, n-am suferit a cãdea la dãrãpãnare ci am socotitde a fi în bunã stare ºi podoaba zidirei sale, tencuindu-se pre din lãuntru ºipre din afarã...”27.

Apoi nu ºtim cum a trecut clãdirea bisericii peste cutremurul din 1802când dupã cum relateazã Dionisie Eclesiarhul „au cãzut toate turlele biseri-cilor din Bucureºti... ºi alte case înalte”28 dar, conform istoriei orale, bisericaa fost afectatã major abia de cutremurul din 1838. Aceste stricãciuni ºi poateºi cele anteriore, inclusiv lipsa îngrijirii. au determinat, în 1847, punerea îndiscuþie a realizãrii unei intervenþii radicale ºi anume dãrâmarea bisericii ºirefacerea ei pe aceleaºi fundaþii. Urmarea este necunoscutã întrucât lipsescdocumentele care sã confirme dacã propunerea a însemnat ºi soluþia finalãadoptatã. Credem cã nu, deoarece dacã s-ar fi realizat reconstrucþia bisericiis-ar fi folosit expresia stilisticã frecventã în epocã - neoclasicismul - aºa cums-a aplicat la bisericile distruse de Focul cel mare din 184729. Certã estenumai dispariþia în urma cutremurului a turlei de pe pronaos ºi înlocuireaturlei de pe naos cu o turlã uºoarã din lemn ºi tablã.

În aceeaºi perioda ºi parcela bisericii trece prin modificãri majore.Dupã primul Act de hotãrnicie din 1808 stabilit de doi boieri hotarnici, se varealiza în 1863 de cãtre ing. hotarnic C.N. Râmniceanu, la cerea TribunaluluiIlfov, un nou plan al Vetrei bisericii Izvorul Tãmãduirii a cãrei limitã de pro-prietate este reconstituitã pe baza actelor prezentate de Parohie [inclusiv celdin 1808] ºi de vecinii acesteia: „...au gãsit... piatra de hotar veche... mergând liniedreaptã în sus spre Miazãnoapte pe latura Drumului Herãstrãului... De acolo...

Titlu articol 269

30 Din Arhiva Bisericii Izvorul Tãmãduirii: “Act de delimitare a vetrei bisericiiIzvorul Tãmãduirii ce se zice ºi Ciºmeaua Mavrogheni de la capul podului Mogoºoaiei”

31 În secolul al XIX-lea administrativ bisericile erau grupate în 4 categorii: Bise-rici-parohii susþinute de Ministerului Cultelor (bisericile: Curtea Veche, Doamnei, Antim...);biserici – parohii ca Biserica Popa Tatu, Izvorul Tãmãduirii, susþinute de Primãrie; bisericifiliale (adicã biserici mici filiale a unora mai mari sau mai importante) ºi biserici – para-clise boiereºti pe care le întreþineau respectivele familii (biserica Kretzulescu). Din a douajumãtate a secolului al XIX-lea bisericile , din punct de vedere organizatoric, funcþionauconform cu Regulamentul municipal asupra epitropiilor bisericii, regulament a cãruiaplicare se fãcea în temeiul art. 66 din Legea Comunalã. Biserica Izvorul Tãmãduirii vadeveni bisericã de parohie, venitul ei fiind asigurat de aceasta + subvenþiile de Primãrie(astfel în 1896, cf. Anuarul oraºului Bucuresci, 1896, venitul bisericii a fost de: 4324 lei[de la parohie] +subvenþii [de la Primãrie] 736 lei = Total 5061. La data respectivã bise-rica avea 3 preoþi, 2 cântãreþi ºi 1 paracliser ).

32 Se pot aminti: ªcoala de la Biserica Popa Rusu, ªcoala de la Biserica Cuibu cuBarzã, ªcoala de la Biserica Olari etc.

33 Pridvorul ar putea fi mai degrabã o completare a partiului bisericii din timpulintervenþiilor „radicale” realizate în anii 1899 ºi 1902, repertoriul decorativ folosit fiindsimilar celui neoromânesc.

mergând spre Apus... au venit împlinirea stânjenilor peste drumul... de laZalhanaua Papazolului... Dintr-acea piatrã în jos spre miazãzi ºi spre capulpodului Mogoºoaiei... a venit împlinirea alãturi cu casa lui Dumitru Grãdi-naru ºi s-a pus... piatrã... Iar din aceastã piatrã pe alãturea cu capul podului sprerãsãrit mergând a venit stânjeni 200 deplin în hotarul Sf. Spiridon vechi”30.Atunci terenul proprietatea Bisericii Mavrogheni, depãºea cu mult parcelanecesarã desfãºurãrii cultului inclusiv spaþiile anexe funcþionale, fiind multmai mare, o parte importantã întinzându-se peste domeniul de folosinþã publicã.Situaþia se schimbã radical în anul 1864 când, în conformitate cu prevederiledin Legea secularizãrii averilor mãnãstireºti, parcela bisericii Izvorul Tãmã-duirii se reduce la terenul pe care îl folosea biserica la data respectivã. De caacea datã biserica funcþioneazã în continuare ca bisericã parohialã fiind sus-þinutã de Primãria Capitalei31.

O nouã restrângere a spaþiului se va petrece în 1895. Atunci pe laturade est a parcelei care se întindea pânã la ªoseaua Kiseleff a fost ridicatãªcoala primarã „Mavrogheni”. Proiectatã de arhitectului italian Guido Magniîn limbaj arhitectural de influenþã neoromâneascã construcþia se înscria înprogramul de realizare a unor clãdiri adecvate acestui program, clãdiri în multecazuri amplasate pe terenul ºi în vecinãtatea bisericilor32. Atunci parcela sereduce la suprafaþa pe care o ocupã ºi astãzi.

În ce priveºte clãdirea bisericii continuã transformãrile. În ordine relativcronologicã în primul rând, la o datã necunoscutã, s-a construit un pridvor33

cu motive decorative de influenþã brâncoveneascã - capitele, arce, motive florale.

Semnatar articol270

34 Tipul intervenþiilor a fost stabilit pe baza cercetãrii stãrii bisericii efectuatã înanul 1945.

35 Toate datele privind intervenþiile din anii 1926-1947 sunt citate din documenteale Arhivei Comisiei Monumentelor Istorice, dosar 554.

36 Comisiunea Monumentelor Istorice are, din anul 1902, propriul serviciu tehniccare urmãrea starea construcþiilor declarate sau susceptibile a deveni monumente istorice.

Apoi o intervenþie amplã a avut loc cu certitudine în anul 189934 cândbiserica a fost supraînãlþatã cu 1,54 m - pânã la nivelul de jos al corniºei. Subcãrãmizi s-au gãsit urmele evidente ale cãrãmizilor aºezate la 450. pentru aforma volutele ordonanþei ionice inþiale. Au urmat reparaþiile importante din 1902menþionate de inscripþia pictatã „Aceastã sfântã bisericã cu hramul IzvorulTãmãduirei, s-a zidit la anul 1785(?), Nicolae Mavrogheni Vv. ºi soþia saDoamna Maria, cu ajutorul pioºilor creºtini, ºi la 1902 s-a reparat radical prinstãruinþele depuse de epitropie”. Conform declaraþiei preotului bisericii din1926 s-au realizat atunci: înlocuirea ferestrelor mici cu ferestre largi de 1,1/2m ºi înalte de 3 m; înlocuirea vechii turle cu o turlã îmbrãcatã în ºipci ºi ten-cuitã în interior, iar în exterior îmbrãcatã în tablã; adãugarea de ziduri pentruîntãrirea arcadelor; realizarea unui cafas ºi tencuieli noi în interiorul bisericii.

Multiplele prefaceri rezolvã stricãciunile, dar duc ºi la dispariþia totalãa picturii interioare aºa cum va constata pictorul I. Mihail delegat al ComisiuniiMonumentelor Istorice35. Acesta confirmând absenþa picturii vechi din cauzareparaþiilor „fãcute... în douã rânduri (dupã cum scrie pe o piatrã)” este deacord cu repictarea interiorului bisericii. Lucrarea se realizeazã în anul 1926de pictorul C. Gheorghiuprofesor la ªcoala de Arte ºi Meserii din Bucureºti,pictor autorizat de Sf. Mitropolie a Ungro-Vlahiei. Artistul: „se obligã a faceo nou picturã în stil bizantin cf. schiþei de plan ºi a ofertei ce ne-a prezentat;se obligã la facerea tencuielilor necesare în interiorul turlei care fiind burduºitãºi în parte dãrâmatã ºi crãpatã va fi din nou fãcutã cu mortar de var gras ºi ipsos,iar ºipcile ... putrede se vor schimba ºi pe deasupra lor se va pune plasã desârmã ºi apoi tencuialã”.

Urmeazã în anii 1942-1943 alte intervenþii majore impuse de distrugerilecare au afectat biserica Izvorul Tãmãduirii la cutremurul din 4 noviembrie1940 realizate pe baza „instrucþiuni[lor] tehnice cu privire la consolidareaprovizorie a bisericii” semnate de arhitect Horia Teodoru din partea ComisiaMonumentelor Istorice36. Prin ele se recomandã: „se va proceda la dãrâmareaclopotniþei, recuperându-se cât mai mult material... pentru a fi reîntrebuinþat...;Proptelele ºi dãrâmarea se va face astfel ca clopotele sã fie coborâte...în bunecondiþiuni, aºezându-se pe o schelã anume în curtea bisericii pentru a putea fiutilizate pânã la construirea unei noi clopotniþe; ...se vor face puternice proptirila abside(câte douã) ºi la pridvorul bisericii». În ce priveºte turla pantocratorului,

Titlu articol 271

37 Avizul semnat de arhitect Horia Teodoru se emite pe baza efectuãrii urmãtoa-relor lucrãri: montarea de proptele de lemn: 2 la pridvor, 3 la abside; consolidarea crã-pãturilor tencuielor zugrãvite la turlã ºi la bolþi; consolidarea catapetezmei prin legãturide zidãrie la sud ºi la nord; refacerea tencuielii pe peretele de est; consolidarea prin com-pletare de zidãrie a celor trei arcuri mari de la turla Pantocratorului.

aceasta se va pãstra numai cu aviz tehnic al unui tehnician diplomat. În cazde refuz „se va dãrâma...în vederea construirei la primãvarã a unei turle decãrãmidã într-o osaturã de beton armat”. Arhitectul subliniazã de asemenivaloarea catapetezmei de zid ce „prezintã decoraþie barocã în stuc care meritãtoatã atenþia” cerând mãsuri speciale pentru prezervarea acestui elementesenþial în organizarea spaþiului bisericii ortodoxe: „se va întocmi un proiectde consolidare a acestei zidãrii care se poate uºor ancora într-o grindã de fiersau de beton armat care se va trece în spatele catapetezmei la nivelul cel maipotrivit”. Se pune în discuþie chiar posibilitatea decapãrii tencuielii ºi a stuca-turilor, în caz de necesitate a refacerii zidãriei catapetezmei, urmând ca aceleasã fie remontate pe noua structurã, fapt ce nu s-a dovedit necesar.

Apariþia altor avarii dupã noul cutremur din 10 noiembrie 1940 deter-minã seria urmãtoare de: Instrucþiuni tehnice pentru complectarea lucrãrilorde consolidarea provizorie a biserici», semnate deasemenea de arhitectulHoria Teodoru, cel care de altfel s-a ocupat de biserica Mavrogheni dinpartea Comisiei Monumentelor Istorice în toþi aceºti ani dificili 1940-1947.Acesta constatã în raportul din 18 decembrie 1940 apariþia urmãtoarelordegradãri: arcul cel mare al naosului spre vest are o crãpãturã la cheie pe toatãlungimea (probabil mai veche); fisurã în lungul bolþii spre sud ºi spre nordfãrã a fi deplasatã zidãria (dupã proptirea cu o schelã solidã). În concluzierecomandã: „Se va propti puternic bolta prin interiorul bisericii cu ajutorulunei schele aplicate pe intrados” pentru a se constata „gravitatea crãpãturei ºia fisurilor, direcþia lor... cât au strãpuns ºi în extrados ºi se va restaura dupãcaz”. Lucrãrile de consolidare provizorie se realizeazã pânã în ianuarie 1941când fiind încheiate se primeºte avizul de redeschidere a bisericii37, urmândca ulterior sã se facã lucrãrile definitive.

În 1941, preotul-cãpitan Gheorghe Burduºanu cel care se va ocupa desfântul lãcaº în anii sãi cei mai grei (1940-1957), solicitã aprobarea ComisieiMonumentelor Istorice pentru urmãtoarele lucrãri: înlocuirea turlei Pantocra-torului cu o turlã din cãrãmidã în osaturã de beton armat; consolidarea zidu-rilor prin douã centuri de beton armat; dãrâmarea ºi refacerea anvonului cares-a desprins de peretele de la intrare; construirea unor turnuri laterale în dreaptaºi stânga anvonului pentru clopotniþã (ce va fi dãrâmatã) ºi pentru intrare lacafas; spãlarea ºi restaurarea picturii. Solicitarea este urmatã în acelaºi an de unproiect de consolidare ºi extindere a bisericii, proiect ce prevedea: adãugarea

Semnatar articol272

unui pridvor [tindã] închis în care sã se monteze cafasul. Deasupra lui s-ar firidicat turla-clopotniþã. Dar, edificiul fiind declarat monument istoric „s-arenunþat la acest proiect, urmând ca biserica sã rãmânã în forma ei veche”.

În aceeaºi perioadã, iulie 1941, „Planºeta birou de arhitecturã Ion D.Trajanesu arhitect, profesor” ºi inginerul D.Marcu, propun un proiect-devizde consolidare ºi reparaþii ce prevedea lucrãrile pentru fiecare parte de clã-dire afectatã, cantitãþile de materiale ºi costurile aferente. Astfel pentru pridvorse considera necesar a realiza: învelitoare tablã; centurã de beton armat aºezatpe capitele; refacerea zidãriei de cãrãmidã; placã de beton armat la tavan,tencuieli exterioare cu piatrã artificialã, tencuieli interioare cu var; refacereapardoselii cu carelaje din mozaic ºi remontarea treptelor de piatrã naturalã;repararea coloanelor ºi pilaºtrilor.Apoi la corpul bisericii boiandrugi de betonarmat sub parapetul ferestrelor, repararea crãpãturilor, tencuieli interioare cuvar ºi repararea picturii. În plus reparaþia învelitoarei de tablã cu fixarea cru-cilor ºi realizarea corespunzãtoare a intrãrii secundare în altar. Este prima pro-punere ce va fi urmatã ºi de altele, arhitectul Ion D.Trajanescu (1875-1964)simþindu-se legat direct de biserica Mavrogheni a cãrui enoriaº era fiind chiarmembru al consiliului parohial ºi a cãrei arhitecturã o aprecia.

Proiectul Trajanescu nu este aprobat, subcomisia tehnicã a ComisieiMonumentelor Istorice solicitând ca soluþia de consolidare sã plece de la„planuri ºi instrucþiuni aprobate de Comisiune” (propunere Horia Teodoru).Aceasta însemna, în cazul pridvorului, acceptarea uneia din cele douã soluþiipropuse respectiv fie reconstruirea unui pridvor- clopotniþã nou, precizându-se:„ acest adaos respectând pe de o parte proporþiile ºi stilul monumentului ºi pede altã parte utilizând patru coloane din pridvorul actual”, deoarece „prid-vorul fiind un element adãugat cu ornamente de stuc ºi fãrã legãturã de pro-porþie ºi de stil cu restul monumentului” nu este necesar a-l pãstra. Fie sã fierestaurat dar atunci lucrãrile sã se realizeze în ordinea prioritãþii ºi anume:

a) consolidarea bisericii; b) construirea turlei Pantocratorului din material definitiv; c) refacerea clopotniþei pe locul pe care se gãseºte;d) restaurarea pridvorului (cf. proiect Trajanescu); e) refacerea pardoselii din lespezi de piatrã „de carierã”.La corpul bisericii centura sã se realizeze din fier (nu din beton armat

ce presupune tãierea zidurilor); boiandrugii de pe latura nord ºi sud sã fiesolidarizaþi prin tiranþi de fier care sã traverseze interiorul apoi sã fie legaþisolid de ferãria betonului armat; tencuieli în tonul pietre ºi curãþirea inscrip-þiilor încastrate în pereþii bisericii „fãrã a li se aduce stricãciuni prin frecaresau buciardare”. În ce priveºte acoperiºul acesta nu va intra în deviz dacã existãperspectiva realizãrii turlei definitive. Pentru interiorul bisericii prevede tencuieli

Titlu articol 273

ce vor evita ipsosul. Lucrãrile la picturã se vor realiza de un pictor autorizatºi aprobate de Comisiei Monumentelor Istorice. Din cele douã concepte puseîn discuþia Comisiunii Monumentelor Istorice este avizatã favorabil soluþiaarh. Trajanescu, dar din lipsã de fonduri, nu se realizeazã.

Abia în anul 1942 este conceput de arhitectul Sterie Becu din serviciultehnic al Comisiei Monumentelor Istoricer noul program „pentru diversereparaþiuni necesare Bisericei Mavrogheni - Bucureºti”. Devizul prevedeanumai: þesãturi de zidãrie la absidele naosului; încingerea pridvorului cu fierîn dreptul frizei; completarea tencuielilor cãzute respectând ornamentele ºiprofilele existente; spoitul faþadei cu lapte de var; demontarea clopotniþei cuprotejarea clopotelor ºi construirea clopotniþei noi cu fundaþii din beton deciment. Proiectul Becu aprobat de Subcomisia tehnicã a Comisiei Monumen-telor Istorice, mai puþin clopotniþa nouã, este terminat în martie 1943 cândProces verbal de recepþie a lucrãrilor constata ca realizate, în campania 1942:þesãturi de zidãrie, încingerea pridvorului, revizuirea tencuielii ºi spoitulfaþadei. Se renunþase ºi la spãlarea ºi restaurarea picturii motivându-se deComisia Monumentelor Istorice: „pictura fiind executatã în anul 1928 de pic-torul Gheorghiu... neprezentând nicio valoare istoricã”.

Noile discuþii ºi proiecte pe tema rezolvãrii intervenþiilor încã necesarela turla-pantocrator , la clãdirea bisericii ºi la principala anexã funcþionalã -clopotniþa - continuate în anii 1942-1943 vor fi întrerupte de necesitatearezolvãrii unei intervenþii de urgenþã în urma furtunii din iulie 1943 când s-aprãbuºit crucea de pe turlã ºi s-a stricat acoperiºul. Lucrãrile presupunândrepararea crucii mari, revizuirea acoperiºului, revizuirea pereþilor de tablã aturlei au început în august ºi s-au finalizat în septembrie 1943 odatã cu recep-þionarea lor. În ce priveºte turnul clopotniþã acesta abia în anul 1996 va faceobiectul unei refaceri, proiectului arhitecþilor Marius Marcu Lapadat ºi HoriaCavriº fiind o interpretare liberã a construcþiei originale.

Devastatorul bombardament german din 24 august 1944 asupra Bucu-reºtilor aduce o bombã explozivã peste pridvorul bisericii determinând - conformraportului cãtre Comisiei Monumentelor Istorice din 20 septembrie acelaºian - distrugerea completã a pridvorului; crãparea zidurilor ºi bolþilor; dezvelireaturlei de tablã; avarierea întregului acoperiº. Starea de precolaps în care seafla biserica determina realizarea unor lucrãri rapide ºi dificile în condiþiileepocii. Totuºi în anul urmãtor s-au terminat lucrãrile de reparare a turlei ºiprobabil reparaþii sumare ale corpului bisericii. A urmat refacerea piesei prin-cipale distruse - pridvorul. S-a renunþat la varianta Trajanescu, ce solicita lucrãrimai ample, dar ºi la refacerea pridvorului deschis, varianta arhitectei AngelaScheleti. În 1947se reface pridvorul sub o formã nouã care este consideratãcã-l integreazã arhitecturii bisericii. Proiectul este realizat de conductor arhitectVasile Moisescu sub îndrumarea arhitectului Horia Teodoru.

Semnatar articol274

38 Date despre intervenþii post 1954 din Arhiva Direcþiei Monumentelor Istorice,dosar 1797/1954-1977.

39 Date din Istoricul bisericii Izvorul Tãmãduirii-Mavrogheni; Bucureºti - PlanulBorrocyzn, 1852; Bucureºti – Planul Vahnig, 1911; Biserica Mavrogheni – faþada vest(releveu arh. C. Rulea, 2004); Biserica Mavrogheni – faþada sud (releveu arh. C. Rulea,2004); Biserica Mavrogheni – plan (releveu arh. C. Rulea, 2004).

În 197138 parohia solicitã acordul Direcþiei Monumentelor Istoricepentru refacerea picturii, motivând astfel intervenþia: „...biserica figureazã pelista monumentelor istorice [este propusã]. Biserica are formã pronunþatã decruce cu abside mult adâncite, având o corniºã în relief în interior care deli-miteazã bolþile de pereþi. Pictura existentã, executatã în 1926 este sãrac dis-tribuitã pe spaþiile arhitectonice ale bisericei, este înnegritã de fum ºi praf ºiaproape în întregime cojitã. Din punct de vedere artistic nu prezintã nici uninteres ... nu existã în aceastã bisericã alt strat de picturã ... consiliul parohiala hotãrât repictarea bisericii în tehnica frescã, ºi în stilul tradiþional al picturiinoastre bisericeºti”. Repictarea se face între anii 1971-1973, conform planuluiiconografic aprobat de Comisia de picturã bisericeascã în 1970 (G. PopescuMirea): Este opera prof. pictor Costin Ioanid. Pictura pune în valoare spaþiulinterior al bisericii subliniindu-i monumentalitatea. Intervenþia aceasta cecompleteazã elementul decor este întregitã de restaurarea tâmplei. Proiectula fost realizat în anii 1973-974 de pictor-restaurator Irina Mardare obþinândavizul favorabil al Comisiei centrale de stat a patrimoniului cultural naþionalpentru „operaþiuni de consolidare, decapare a repictãrilor, curãþire ºi inte-grare atât la picturã cât ºi la ornamentele din stuc, precum ºi pictarea din noua spatelui tâmplei (scena «Jertfa lui Cain ºi Abel»)”. Realizarea propriuzisãa restaurãrii s-a fãcut în 1977 de pictor-restaurator Constantin N. Sava .

Cutremurul din martie 1977 provoacã noi distrugeri: fisuri la boltaprincipalã; fisuri la bolþile absidelor; fisuri la turlã ºi la pereþiii laterali +faþadã. Deºi afectatã serios biserica încã nu a fost consolidatã pânã în prezent.

În ce priveºte celelalte clãdiri din incinta parcelei bisericii casa paro-hialã a fost refãcutã în anul 1937 când vechile zidiri sunt înlãturate ºi s-aconstruit, în curte pe latura de nord, actuala clãdire despre care „HrisovulCasei Parohiale pe placã de bronz precizeazã cã a fost construitã în 1936-1937preot paroh fiind Teodor Leontescu, preoþi ajutãtori Grigore Burluºanu ºiI. Voinescu39.

Biserica Izvorul Tãmãduirii Mavrogheni se deosebeºte de clãdirileacestui program de arhitecturã prin volumetrie rezultat al raporturilor spe-ciale existente între pãrþile sale. Absidele nord/sud sunt ample având o formãdreptunghiularã la exterior - soluþie extrem de rarã - ºi fiind semicirculare îninterior iar absida altarului este puternic alungitã. Pronaosul de dimensiuni

Titlu articol 275

reduse este legat de naos cu ajutorul unui arc dublou sprijinit pe douã semi-coloane adosate, proporþiile componentelor conferind planului aspectul uneicruci greceºti. Pridvorul deschis, de mici dimensiuni este soluþia nouã careînlocuieºte pridvorul din secolul al XIX-lea.

Bisericã originalã ca soluþie planimetricã remarcându-se raportul întrevolumul impunãtor ºi spaþiul interior în care relaþia spaþiu public-spaþiuliturgic creeazã o apropiere favorabilã liturghiei ortodoxe; faþadele simple lasãsã rãmânã ca dominantã jocul de volume; absenþa turlei de pe pronaos nu seremarcã întrucât biserica a supravieþuit mai mult timp cu o singurã turlã, deciaceasta este imaginea sa istoricã ; Pridvorul nou, mai sobru este într-un raportadecvat cu biserica din punct de vedere al volumului ºi al decorului; parcelainiþialã a fost micºoratã dar s-a pãstrat spaþiul funcþional incluzând ºi monu-mentele funerare cu valoare memorialã deosebitã - mormântul lui Ion HeliadeRãdulescu, a familiei Filipescu, a familiei prinþului Mihail ªuþu ºi a prinþeseiZoe Vãcãrescu Bagration.

Þesutul urban vecin s-a schimbat prin înlocuirea parþialã a fonduluiconstructiv vechi cu clãdiri construite mai ales în ultimii ani care au adusrelaþii negative de vecinãtate. Este cazul clãdirii Grãdiniþei pentru copii dincurtea ªcolii Mavrogheni, clãdire plasatã în vecinãtatea imediatã a absideialtarului ºi care constituie un fundal strãin ce constituie un ecran vizualpentru silueta bisericii. Acelaºi efect negativ îl au construcþiilor înalte ridi-cate care nu þin cont de vecinãtatea imediatã dreapta/stânga apariþia lor în pei-sajul edificiului fiind o eroare.

Sit urban semnificativ prin realizarea unei integrãri între zona plantatãºi zona construitã, teritoriul marcat de axa ce a constituit de la început untraseu major de ieºire din oraº ºi a evoluat de la un spaþiu de circulaþie la undrum cu un important rol de relaxare, datorat amenajãrii sale pentru aceastãfuncþie ºi construirii parcului public care îl mãrginea, s-a remarcat ºi prin pre-zenþa unor clãdiri care s-au încadrat în în profilul zonei pãstrând dominantãpartea vegetalã. Astfel biserica Mavrogheni a supravieþuit încercãrilor aflându-seºi astãzi într-un spaþiu privilegiat, cu excepþiile citate, a cãrui valoare s-a men-þinut datoratã prezenþei încã importantã a zonei plantate ºi vecinãtãþii unorclãdiri expresive arhitectural.

Semnatar articol276

Biserica Mavrogheni ºi vecinãtãþile

Biserica Mavrogheni - faþada

Titlu articol 277

Biserica Mavrogheni - iconostasul

Semnatar articol278

Biserica Mavrogheni - Sfinþii împãraþi

Titlu articol 279

Bucureºti, Planul Borroczyn, 1852.

Biserica Mavrogheni - Ctitorii

Semnatar articol280

ªcoala Mavrogheni

Muzeul Þãranului Român