Cetatea Ciacovei nr 60

4
Anul V Nr. 60 - Februarie 2010 INTERNET: www.ianosel.com Coordonator: Mihai Aurel Ianoşel După apariţia primului număr al zia- rului din acest an calendaristic, mulţi au fost cei c re m-au întreb t, de c am re- a a e nu ţat la „tonul virule t” folosit anterior n n în multe din articolele mele, pentru a în- fiera asp ctele ne ativ din comunitatea e g e noastră. Motivele sunt multiple şi poate în numerele viitoare, voi mai reveni asu- pra lor. Spaţiul limitat de bugetul redus, mă obligă însă, să-mi comprim ideile. Voi începe prin a menţiona unul din motive, care mi-a lăsat ... un gust amar. În ultimii ani, unele persoane pe care le-am aşezat de-a lungul timpului în categoria prieteni, au trecut la categoria cunoştinţe sau cel mult ... amici. Chestiunea asta mă dezgustă cel mai tare. I-am urmărit îndelung pe cei care treptat, prin trăsături de caracter ascunse meşteşugit, s-au autodescalificat. Caracterul omului iese în evidenţă de regulă în bătălii, confruntări sau situaţii critice, indiferent de ce natură ar fi ele. În urma unei reuşite, apar cei care fără a avea vreun merit, se înfruptă din colacul victoriei. Intră în scenă cei care-ţi lustruiesc pantofii, îţi aduc ofrande pentru a le răsplăti cândva gestul de milostenie şi îţi dedică ode şi imnuri de slavă. Cei care îşi smulg de pe ei straiele zilnice şi îmbracă haine de aceeaşi „culoare” cu ale învingătorului. Cei care ies în stradă jignindu-şi adversarii şi strigând în gura mare, că fără ei victoria nu era posibilă, deşi n-au mişcat un deget. La înfrângere însă, apar ... trădătorii. Trădarea, este expresia celei mai josnice decadenţe morale. Devine de-a dreptul înfiorătoare, atunci când este săvârşită sub prestare de jurământ cu mâna pe Evanghelie, în altarul unei biserici. Şi din păcate, am avut parte şi de aşa ceva! Ca militar de carieră, am urât întotdeauna din adân- cul fiinţei mele, minciuna, ploconeala, linguşirea şi ultima categorie de (ne)oameni: trădătorii! Ei părăsesc primii „corabia” ca şobolanii şi rămân mereu deasupra apei, precum gunoaiele după viitură. Dar cu toate acestea, ei sunt cei ce reuşesc în viaţă. Au parte în permanenţă de privilegii, adună averi, sunt răsplătiţi cu funcţii importante şi ne privesc din sfere înalte, ca pe nişte proşti. M-am trezit aşadar din visele mele frumoase şi încerc să accept că realitatea este alta. Vă mulţumesc vouă ciacoveni, că recent prin votul exprimat la urne, m-aţi tras de mânecă. Mi-aţi dat de înţeles că voi obosi alergând pe un culoar tot mai îngust. Nu mă voi opri însă din cursă şi nu voi renunţa la crezul şi principiile mele. La a prezenta şi a susţine interesele curate ale celor mulţi şi care cu adevărat îmi sunt mereu alături. O voi face însă, cu arma- mentul şi muniţia adaptate noilor condiţii ... strategice! Din punct de vedere redacţional, îmi voi respecta pro- misiunile făcute încă în primele numere ale ziarului, acum, într-o perioadă în care parcă, tot mai mulţi sunt cei care nu mai dau nici doi bani pe propriul cuvânt de onoare ... . -Mihai Aurel Ianoşel - Este criză. Asta-i clar pentru toată lumea. Criza economică la nivelul oraşului nostru, nu se resimte. În 20 de ani s-a ales praful de tot ce a fost cândva ... unitate economică. Naveta la serviciu în alte localităţi, a devenit o obişnuinţă. Criza financiară însă, pe cei mai mulţi îi frige la stomac. Puterea de cumpărare s-a redus simţitor în ultima perioadă. Dovadă este şi faptul că una din unităţile de desfacere a pâinii, a trecut la vânzarea ... „la jumătate”. Este o iniţiativă benefică, care vine în sprijinul celor cu buget redus. Dureros este faptul că, după 20 de ani de la acele zile „fierbinţi” când unii au ieşit în stradă pentru o pâine mai bună, acum mulţi dintre ei au parte de ea ... drămuită. Să trăiţi bine!” Printre multe alte produse, de la 1 ianuarie 2010, s-a trecut la majora- rea sim t are p ţurilor la ţigări. ţio a re Pentru a ven în spriji ul fumă - i n to rilor pătimaşi, redacţia noastră le recomandă ţigara electronică DSE 901. Se poate procura pe internet la adresele: www.vapori.ro sau www.renuntalafumat.ro CIACOVA: Gordan Floare - 01.02.; Curiac Antoanela - 03.02.; Raşa Otilia - 07.02.; Avrămuţ Liviu - 09.02.; Miloş Ionel - 09.02.; Ardeleanu Mariana - 12.02.; Petrişor Rafila - 13.02; Mîrzoca Marius - 15.02.; Şelaru Lia - 24.02.; Meszaroş Gabriela Ionela - 25.02.; Ianoşel Iolanda - 28.02. CEBZA: Ciorei Vioara - 07.02.; Zamfor Elena - 10.02.; Gădian Victor - 10.02.; Harasniuc Daniel - 11.02.; Chilariu Rodica - 19.02.; Iacob Veronica - 20.02.; Miat Aurică - 22.02. MACEDONIA: Ţăran Sorin - 02.02.; Cercel D-tru - 20.02. OBAD: Vereş Constantin - 10.02.; Negruţ Elisabeta - 23.02.; Petriţa Teodor - 28.02.; Oltean Vasile - 29.02. PETROMAN: Stoia Simion - 02.02.; Doncea Ştefan -09.02.; Crâsta Adrian - 16.02.; Blaj Doru - 18.02.; Tuturor, din partea redacţiei noastre: ˆ_t ÅâÄà| tÇ|4

description

Cetatea Ciacovei

Transcript of Cetatea Ciacovei nr 60

Page 1: Cetatea Ciacovei nr 60

Anul V Nr. 60 - Februarie 2010 INTERNET: www.ianosel.com Coordonator: Mihai Aurel Ianoşel

După apariţia primului număr al zia- rului din acest an calendaristic, mulţi au fost cei c re m-au întreb t, de c am re- a a e nu ţat la „tonul virule t” folosit anterior n n în multe din articolele mele, pentru a în- fiera asp ctele ne ativ din comunitatea e g e noastră. Motivele sunt multiple şi poate în numerele viitoare, voi mai reveni asu- pra lor. Spaţiul limitat de bugetul redus, mă obligă însă, să-mi comprim ideile. Voi începe prin a menţiona unul din motive, care mi-a lăsat ... un gust amar. În ultimii ani, unele persoane pe care le-am aşezat de-a lungul timpului în categoria prieteni, au trecut la categoria cunoştinţe sau cel mult ... amici. Chestiunea asta mă dezgustă cel mai tare. I-am urmărit îndelung pe cei care treptat, prin trăsături de caracter ascunse meşteşugit, s-au autodescalificat. Caracterul omului iese în evidenţă de regulă în bătălii, confruntări sau situaţii critice, indiferent de ce natură ar fi ele. În urma unei reuşite, apar cei care fără a avea vreun merit, se înfruptă din colacul victoriei. Intră în scenă cei care-ţi lustruiesc pantofii, îţi aduc ofrande pentru a le răsplăti cândva gestul de milostenie şi îţi dedică ode şi imnuri de slavă. Cei care îşi smulg de pe ei straiele zilnice şi îmbracă haine de aceeaşi „culoare” cu ale învingătorului. Cei care ies în stradă jignindu-şi adversarii şi strigând în gura mare, că fără ei victoria nu era posibilă, deşi n-au mişcat un deget. La înfrângere însă, apar ... trădătorii. Trădarea, este expresia celei mai josnice decadenţe morale. Devine de-a dreptul înfiorătoare, atunci când este săvârşită sub prestare de jurământ cu mâna pe Evanghelie, în altarul unei biserici. Şi din păcate, am avut parte şi de aşa ceva! Ca militar de carieră, am urât întotdeauna din adân-cul fiinţei mele, minciuna, ploconeala, linguşirea şi ultima categorie de (ne)oameni: trădătorii! Ei părăsesc primii „corabia” ca şobolanii şi rămân mereu deasupra apei, precum gunoaiele după viitură. Dar cu toate acestea, ei sunt cei ce reuşesc în viaţă. Au parte în permanenţă de privilegii, adună averi, sunt răsplătiţi cu funcţii importante şi ne privesc din sfere înalte, ca pe nişte proşti. M-am trezit aşadar din visele mele frumoase şi încerc să accept că realitatea este alta. Vă mulţumesc vouă ciacoveni, că recent prin votul exprimat la urne, m-aţi tras de mânecă. Mi-aţi dat de înţeles că voi obosi alergând pe un culoar tot mai îngust. Nu mă voi opri însă din cursă şi nu voi renunţa la crezul şi principiile mele. La a prezenta şi a susţine interesele curate ale celor mulţi şi care cu adevărat îmi sunt mereu alături. O voi face însă, cu arma-mentul şi muniţia adaptate noilor condiţii ... strategice! Din punct de vedere redacţional, îmi voi respecta pro-misiunile făcute încă în primele numere ale ziarului, acum, într-o perioadă în care parcă, tot mai mulţi sunt cei care nu mai dau nici doi bani pe propriul cuvânt de onoare ... .

-Mihai Aurel Ianoşel -

Este criză. Asta-i clar pentru toată lumea. Criza economică la nivelul oraşului nostru, nu se resimte. În 20 de ani s-a ales praful de tot ce a fost cândva ... unitate economică. Naveta la serviciu în alte localităţi, a devenit o obişnuinţă. Criza financiară însă, pe cei mai mulţi îi frige la stomac. Puterea de cumpărare s-a redus simţitor în ultima perioadă. Dovadă este şi faptul că una din unităţile de desfacere a pâinii, a trecut la vânzarea ... „la jumătate”. Este o iniţiativă benefică, care vine în sprijinul celor cu buget redus. Dureros este faptul că, după 20 de ani de la acele zile „fierbinţi” când unii au ieşit în stradă pentru o pâine mai bună, acum mulţi dintre ei au parte de ea ... drămuită.

„Să trăiţi bine!”

Printre multe alte produse, de la 1 ianuarie 2010, s-a trecut la majora- rea sim t are p ţurilor la ţigări. ţi o a re Pentru a ven în spriji ul fumă - i n to rilor pătimaşi, redacţia noastră le recomandă ţigara electronică DSE 901. Se poate procura pe internet la adresele: www.vapori.ro sau www.renuntalafumat.ro

CIACOVA: Gordan Floare - 01.02.; Curiac Antoanela - 03.02.; Raşa Otilia - 07.02.; Avrămuţ Liviu - 09.02.; Miloş Ionel - 09.02.; Ardeleanu Mariana - 12.02.; Petrişor Rafila - 13.02; Mîrzoca Marius - 15.02.; Şelaru Lia - 24.02.; Meszaroş Gabriela Ionela - 25.02.; Ianoşel Iolanda - 28.02.

CEBZA: Ciorei Vioara - 07.02.; Zamfor Elena - 10.02.; Gădian Victor - 10.02.; Harasniuc Daniel - 11.02.; Chilariu Rodica - 19.02.; Iacob Veronica - 20.02.; Miat Aurică - 22.02.

MACEDONIA: Ţăran Sorin - 02.02.; Cercel D-tru - 20.02.

OBAD: Vereş Constantin - 10.02.; Negruţ Elisabeta - 23.02.; Petriţa Teodor - 28.02.; Oltean Vasile - 29.02.

PETROMAN: Stoia Simion - 02.02.; Doncea Ştefan -09.02.; Crâsta Adrian - 16.02.; Blaj Doru - 18.02.;

Tuturor, din partea redacţiei noastre:

ˆ_t ÅâÄà| tÇ|4

Page 2: Cetatea Ciacovei nr 60

CETATEA CIACOVEI PAGINA 2

Încercarea noastră de a evoca momentele şi chipurile cele mai semnificative ale trecutului şcolii ciacovene, nu ar putea fi completă (este oricum imposibil să avem această pretenţie), fără a prezenta crâmpeie din activitatea a ceea ce a fost cândva, un adevărat „brand” pentru Ciacova - Liceul Agricol. Este cu adevărat dureros că suntem nevoiţi să scriem astăzi, numai şi numai la trecut, despre una dintre cele mai vechi şcoli de agricultură din România, la care zeci de ani de-a rândul, au venit să înveţe elevi din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării, lucru care astăzi ar putea părea de-a dreptul incredibil! Dar, să ne întoarcem în vremurile bune şi să lăsăm ghemul timpului să îşi depene firul amintirilor ... Şcoala Inferioară de Agricultură de la Ciacova, cum s-a numit la începuturile sale Liceul Agricol, s-a înfiinţat în anul 1885, având ca scop pregătirea ţăranilor din jur pentru exploatarea vacilor de lapte şi a terenurilor agricole, ameliorarea acestora pentru a se obţine producţii cât mai mari. La înfiinţare, şcoala a beneficiat de o suprafaţă de 489,48 jugăre de teren, luat în arendă pentru 30 de ani de la statul Austro-Ungar, personalul didactic constând într-un director, un profesor, un practicant, un învăţător şi un grădinar învăţător, toţi predând cursurile teoretice. Cursurile au durat doi ani de zile, la şcoală fiind admişi elevi cu vârsta de 17 ani. Primul director al şcolii a fost Wilmos Iuhaz, din 1885 şi până în anul 1912. Din anul 1897, s-au introdus cursurile de vară pentru învăţătorii de la şcolile primare, iar doi ani mai târziu, în 1899, au fost introduse şi cursuri de iarnă pentru agricultorii din zonă, cu o durată de două luni. De-a lungul timpului, a purtat mai multe denumiri, precum Şcoala Tehnică Agricolă, Şcoala Tehnică Veterinară, Liceul Agricol (Agroindustrial), între 1966 şi 1990, şi în cele din urmă, Grupul Şcolar Agricol Ciacova. După al doilea război mondial, Şcoala Agricolă cunoaşte o dezvoltare deosebită, din toate punctele de vedere, funcţionând cu mai multe profile paralele: agricultură, zootehnic, veterinar, cu pregătire profesională, medie, medie tehnică şi liceu. Dar, perioada de glorie a Liceului Agricol se leagă fără îndoială, de numele inginerului Banu Nicolae, cel care i-a condus destinele peste 25 de ani, între 1958-1987, cu o întrerupere între 1978-1981, şi care a reprezentat pentru această şcoală exact ceea ce a fost prof. Petcu Trifu pentru Liceul Teoretic, adică un veritabil ctitor şi ziditor. Dl. ing. Nicolae Banu a fost un excepţional manager, înainte ca acest termen să apară în DEX, abilităţi pe care le-a transmis cu succes fiilor domniei sale, Florentin şi Daniel, care se numără astăzi printre cei mai potenţi şi respectaţi oameni de afaceri din Timişoara, dar de ale căror succese nu a putut beneficia, din păcate şi Ciacova, deşi acest lucru ar fi putut fi posibil ... . Titlul de „Cetăţean de onoare” al Ciacovei, primit cu multă emoţie şi lacrimi în ochi în decembrie 1995, dar şi bucuria şi respectul cu care e primit de ciacoveni de câte ori revine în urbea noastră, din păcate tot mai rar din cauza vârstei înaintate, vorbesc de la sine despre ce a reprezentat acest om pentru Liceul Agricol şi pentru Ciacova, în general! Astfel, în anul 1965 începea realizarea unui impresionant şi admirabil ansamblu de clădiri, care va cuprinde, rând pe rând un nou local de şcoală cu 8 săli de clasă, bibliotecă, ce va ajunge să conţină peste 2.000 de volume, laboratoare de fizică, chimie, biologie, agrofitotehnie, patologie veterinară, microbiologie şi anatomie, cabinete de limbi moderne şi de limba română, dotate cu aparatură de ultimă generaţie pentru vremea respectivă, un cămin cu o capacitate de 120 de locuri, instalaţie de încălzire centrală şi de alimentare cu apă, un bloc de locuinţe pentru salariaţi, cantina şcolii, sala festivă, folosită şi ca sală de sport, iar în anul 1984 se încheia

construcţia unui nou internat, cu o capacitate de 320 de locuri. Bogata bază materială cuprindea de asemenea, o fermă zootehnică complexă, în care se regăseau toate speciile de animale domestice existente în România, un parc de maşini şi tractoare bine dotat şi întreţinut, grădina şcolii, dar şi o frumoasă şi întinsă livadă, cu soiuri de pomi dintre cele mai diverse şi de cea mai bună calitate. Totul era încadrat de un minunat parc dendrologic, care conferea întregului ansamblu un aspect idilic, imposibil de imaginat pentru cine s-ar încumeta

să vadă ce a mai rămas astăzi din tot ce a fost odată ... . Demne de remarcat activitatea ştiinţifică şi didactică bogată, colaborări îndelungate cu Institutul Agronomic din Timişoara, cu COMTIM-ul , cu institute de specialitate din Cehia şi din Franţa, finalizate prin ameliorarea unor rase de oi, porci sau tăuraşi. Este de la sine înţeles că au funcţionat de-a lungul vremii, diverse cercuri ale elevilor, echipe de dansuri, fotbal, handbal etc. , fiind mare numărul elevilor care au obţinut meritoase distincţii la concursuri şcolare de specialitate. Cu siguranţă însă, cel mai mare câştig l-au reprezenat generaţiile întregi de veterinari, horticultori, agronomi, ingineri, medici sau simpli agricultori pricepuţi, care au răspândit în toate colţurile ţării frumosul renume al Liceului Agricol, şi prin asta şi cel al Ciacovei. La fel de adevărat e că dincolo de fapte sunt oamenii, dascălii şi personalul auxiliar, fără de care povestea Liceului Agricol nu ar fi fost posibilă: Banu Nicolae, Bârsan Viorel, Polverejan Ştefan, Coruţiu Longin, Savici Milan, Appeltauer Wilibald, Banu Rodica, Babescu Pavel, Bloancă Gheorghe, Bloancă Mihaela, Buldur Adriana, Căpucean Teodor, Cerna Adriana, Dina Lucian, Dina Silvia, Efrim Nicolae, Ghera Viorel, Ghera Eugenia, Ghera Dacian, Goruian Monica, Chirca Erna, Kovacs Mihai, Klug Adriana, Lăzău Vasile, Lăzău Ioana, Lazăr Radu, Magiaru Ana, Marinescu Ion, Medişean Viorica, Miatov Ivan, Miculescu Nelu, Miculescu Dorin, Moca Viorel, Mioc Mircea, Munteanu Alexandru, Negrea Ionel, Petrica Cornelia, Pogana Alexandra, Peiovici Violeta, Popa Mihai, Popa Mariana, Seculici Ivan, Seculici Paulina Veronica, Stănciulescu Traian, Şelariu Ioan, Şchiopu Roman, Trauş Doina, Treta Petrişor, Ţariuc Marinela, Viţan Ovidiu şi mulţi alţii. Directori ai liceului, după anul 1987, au fost: prof. Şelariu Ioan (1987-1990), prof. Buldur Adriana (1990), prof. Popa Mihai (1990-1994) şi ing. Lăzău Ioana (1994-2004). Din păcate, în anul 2004, după 120 de ani de la înfiinţare, activitatea Şcolii Agricole din Ciacova ia sfârşit, în urma comasării acesteia cu Liceul „Alexandru Mocioni”. Elevii, ca-drele didactice, personalul auxiliar, biblioteca şi materialul didactic, au trecut la această din urmă instituţie de învăţământ. Nu e locul şi nici rostul să comentăm aici, acest eveniment. Tristă este acum, soarta clădirilor ce au rămas în urmă, în paragină, fără glas şi fără rost, pe care mulţi dintre cei ce le-au mângâiat o viaţă întreagă siluetele semeţe, nu mai au puterea să le privească nici măcar în treacăt, scheletele descărnate ... . - Prof. Bogdan Seculici -

Page 3: Cetatea Ciacovei nr 60

CETATEA CIACOVEI PAGINA 3

Motto: „Un popor care nu îşi cunoaşte istoria, este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii”.

Nicolae Iorga

Primele urme de viaţă (diverse dovezi arheologice) de pe teritoriul Ciacovei, datează din jurul anilor 3.700 - 2.700 î. Hr. Ca şi în restul Banatului, se găsesc şi aici urme ale altor culturi, deci popoare. -1091 are loc în apropierea Ciacovei o bătălie grea între cumani şi Vladislav I, regele Ungariei. -1175 este amintit pentru prima dată comitatul de Timiş. Acestui comitat i-a aparţinut şi teriroriul viitoarei localităţi Ciacova. -În secolul XI se aminteşte de o „biserică catolică“ în Ciacova. -În secolul XIV se construieşte prima „biserică catolică“. Este dovada faptului că în Ciacova, trăiau catolici. -1332 – 1337 – Vaticanul ordonă un recensământ „creştin“. În aceste acte se aminteşte prima dată de localitatea CHAAK sau CHAAC. După bătălia de pe „Câmpia Mierlei“ (Kosovopolje - 1389) au fugit nenumăraţi sârbi peste Dunăre şi s-au stabilit şi în Banat. Tot atunci au sosit şi primii sârbi în Ciacova. -1392 – 1395 se construieşte turnul-donjon de apărare, la Ciacova. -14 februarie 1395 – regele Ungariei, Sigismund, primeşte cetatea Ciacovei de la fraţii Csak (Nicolae şi Gheorghe) în schimbul unor teritorii din Transilvania. Nicolae Csak va deveni mai târziu voievod al Transilvaniei. -29 septembrie 1395 – cetatea Ciacovei este împresurată şi asediată de trupe turceşti. -1404 – 1463 – localităţile Csak, Tolvajd şi Vejtek (Ciacova, Tolvădia şi Voiteni – n.t.) şi încă 29 de localităţi, aparţineau familiei Hagymas de Beregso (Beregsău – n.t.). -1441 – foarte mulţi sustinători şi adepţi ai despotului Brancovici au fugit în Banat. Mulţi fugari s-au stabilit în Ciacova. De atunci CSAK îşi are denumirea actuală: CIACOVA. -18 septembrie 1551 – Ciacova este cucerită fără luptă, de turci. -1698 – 1699 – Hamin Paşá aduce colonişti din Transilvania în Banat, deci şi în Ciacova. -26 ianuarie 1699 – Ungaria şi Transilvania – fără Banat – trec la Austria. -5 august 1716 – capitularea trupelor turceşti în faţa Timişorii. -13 octombrie 1716 – Timişoara este predată prinţului Eugen de Savoia şi trupelor sale. Toate trupele turceşti au fost silite să părăsească Banatul în 8 etape, inclusiv cele din Ciacova. De atunci începând, există în Banat 4 districte: Caransebeş, Marga, Pancevo şi Ciacova. Aceste districte erau sub comanda cîte unui viceşpan. Viceşpan al Ciacovei a fost Ştefan Racz (1718). În această perioadă, încep să sosească în Banat şvabii, în trei etape, iar teritoriul Ciacovei a fost desemnat ca teritoriu pentru colonizare. -1717 – începând cu acest an, au sosit anual în Ciacova, colonişti germani. De atunci au existat neîntrerupt locuitori de limbă germană în Ciacova. -1720 – se înfiinţează prima şcoală în Ciacova, fiind a 4-a din Banat. Primul învăţător din Ciacova: Johann Brannenburg. Katharina Müller a fost prima „ludimagistra“. -15 septembrie 1732 – se pune piatra de temelie a noii Biserici Catolice. -25 mai 1735 – prima confirmare a copiilor botezaţi în religia catolică, în Ciacova. -1738 – turcii distrug casa de rugăciuni şi biserica aflată în construcţie. -1739 – în Ciacova se naşte marele iluminist sârb - Dositei Obradovici. -1741 – se termină construcţia Bisericii Catolice, însa fără turn (clopotniţă) şi rămâne astfel până în secolul al XVIII-lea când se construieşte şi turnul. Parohia Romano-Catolică din Ciacova primeşte „jus asili“, dreptul de a acorda azil. -1768-1770 – se construieşte Biserica Ortodoxă Sârbă. -1770 – prinţul moştenitor al Austriei, Josif al II-lea, înnoptează în Ciacova. -6 iunie 1778 – Banatul trece sub jurisdicţia coroanei regale a Ungariei. -1780 – se înfiinţeaza Comunitatea Evreiască din Ciacova. -1795 – înfiinţarea şi sfiinţirea primei farmacii în Ciacova: „La Sfânta Treime”, a noua farmacie din Banat. -23 aprilie 1823 – Ciacova devine TÂRG, cu toate privilegiile. -1848 - 1849 – şi în Ciacova se resimt efectele revoluţiei care a cuprins de fapt întreaga zo ă a Europei.n -1849 – ia fiinţă „Voievodatul Serbiei şi al Banatului de Timişoara“ până în 1861, când acest voievodat este desfiinţat. -1879 – se înfiinţează prima „Bancă de credit şi de economii“ în Ciacova. -18 aprilie 1880 – se pune piatra de temelii a noii Biserici Catolice. -1880 – se înfiinţeaz prima bib ot că din Ci cova. ă li e a-1881-1882 – apare p ul ziar în Ciacova: „Csakowaer Wochenblatt“, ziar rim săptămânal. -15 octombrie 1881 – sfinţirea Bisericii C tolice, sub pa onaj l „Sfintei a tr u Treimi“. Pe terenul vechiului cimitir catolic, se construieşte casa parohială, existentă până azi. -1881 – se înfiinţează „Pompierii voluntari“. -1881 – apare ziarul german: „Csacovaer Zeitung“. -1882 – în Ciacova se deschide primul atelier fotografic. (va urma )

Page 4: Cetatea Ciacovei nr 60

CETATEA CIACOVEI PAGINA 4

Patru cu mapa, trei cu ... pubela! Aşa cum se vede şi din imaginea de mai sus, reprezentanţii Primăriei în frunte cu dl. viceprimar Dacian Ghera (foto în medalion), au început din primele zile ale anului, distribuirea pubelelor pentru depozitarea gunoiului menajer. Beneficiari au fost cetăţenii care şi-au achitat datoriile faţă de Primărie pe anul trecut. Ca să nu se greşească cumva, au fost scoase „la vedere” toate evideţele, pentru verificări temeinice şi soluţionarea pe loc a eventualelor contestaţii.

Potrivit experţilor OMS, în viitorul apropiat omenirea va fi cuprinsă de o pandemie de guturai al ciorii islandeze, cât şi de diaree şi gonoree a furnicii ruseşti. Deosebit de îngrijorătoare pentru epidemiologi, este ameninţarea proli-ferării tulpinilor australiene de schizofrenie a şopârlei şi dobândirea prin sărut a hemoroizilor „Yao-Kan-kuru”. Oamenii de ştiinţă cred însă că virusul cel mai periculos este cel al impotenţei ariciului mozambican, care deşi nu provoacă o boală mortală, în mod fatal ameninţă omenirea cu dispariţia. Ca efect secundar şi iminent al gripei aviare, în urmă-torii doi ani ne vom confrunta cu boli cumplite, cum ar fi: pojarul gândacului de bucătărie, strănutul pisicii, scolioza şobolanului, tângâtita şi tusea mezenchimatică. Din vara acestui an, datorită secetei, ameninţarea sifi-lisului de popândău brazilian, este mai puternică ca niciodată. Se transmite prin corespondenţă, pe internet. Oamenii de ştiinţă studiază în acest moment, posibili-tatea distrugerii virusului A1B2C3 provocat de transpiraţia vulpii polare, care pe lângă mâncărimi puternice provocate în zona genitală, poate duce la atrofierea unor ... organe.

Ziarul nostru vă stă la dispoziţie GRATUIT, pentru publicarea unor anunţuri, felicitări, evenimente, etc. Acestea se pot depune la redacţia noastră, sau pe adresa de e-mail [email protected] cât şi la punctele de distri-buire din Ciacova şi satele aparţinătoare. Maximum 50 cuvinte.

Vând calculator Intel Pentium 4 3 GHz (3000 MHz), placă de bază ASROCK, placă video GeFORCE 6600 256MB DDR PCI Express TV-Out+DVI, 1 Gb DDR, HDD SATA2 160 Gb, monitor Samsung 17 CRT SyncMaster 793DF, Scanner Mustek 1200 CP, Imprimantă Canon Pixma IP 1500, cameră Web a4tech pk 333, tasta-tură+mouse optic 5 butoane. Preţ: 850 RON. Informaţii la tel: 0763 653 347 - Macota Lorin.

Redacţia ziarului nostru, adresează cititorilor săi, rugă-mintea de a veni în sprijinul documentării unor aspecte din trecutul comunităţii, prin prezentarea pentru copiere a unor documente, înscrisuri sau fotografii. D-lui Kuhn Iosef din Hennef - Germania, îi adresăm rugămintea de a ne contacta pentru punerea la dispoziţia redacţiei, a documentaţiei promise cu ocazia întâlnirii ciaco-venilor emigraţi în Germania – Augsburg 2009.

- Bunicuţo, de ce ai ochii aşa de mari? - Bunicuţo, de ce ai urechile aşa de mari? - Bunicuţo, de ce ai dinţii aşa de mari? Bunica: - Hai gata, că mă enervezi. Pune lupa aia pe masă şi cară-te la mă-ta!

Ziarul „CETATEA CIACOVEI” este înregistrat în Catalogul Internaţional al Publicaţiilor Periodice editat de Centrul Internaţional ISSN din Paris Franţa şi la Biblioteca Naţională a României, având codul de identificare internaţională: ISSN 1843 -7435