Cetatea Ciacovei nr 53

4
Anul IV Nr. 53 - Iulie 2009 INTERNET: www.ianosel.com Coordonator: Mihai Aurel Ianoşel De data aceasta nu mă voi referi la discursurile rostite de unii dintre elevi cu prilejul pre- dării - preluării ştafetei, la dis- cursul directorului Liceului, al profesorilor, ori la prezenţa a- sistenţei formată în general din părinţi ai elevilor. Mi-a distras atenţia un amă- nunt care se tot repetă an de an. Intonarea imnului naţional se face la staţia de amplificare de pe o bandă magnetică, în loc să răsune din pieptul câtorva sute de elevi care uneori fac doar act de prezenţă, preocupaţi în acest timp de cu totul alte probleme. Şi totuşi de ce insist asupra acestui aspect?! De ani buni încoace, asist la festivităţile prilejuite de deschiderea sau încheierea anului şcolar. O fac din simţ civic, dar şi pentru că aici ne-am format şi eu şi una din fiicele mele, ca oameni. La ultimul eveniment, mi-a fost dat să-i am alături de mine şi pe cei doi nepoţi veniţi tocmai din Statele Unite. Sunt elevi la o şcoală catolică din Cleveland - Ohio. Unul într-a şaptea iar cel mic într-a treia. În prima lui zi de elev, l-am însoţit pe cel mare la deschiderea anului şcolar. Am cerut permisiunea învăţătoarei, să asist la festivitatea prilejuită de eveniment. Cu amabilitatea specifică majorităţii americanilor, am fost invitat în clasă. Şi acum vine momentul care m-a marcat pentru tot restul vieţii. La un moment dat, învăţătoarea s-a adresat pe un ton calm, copiilor - gălăgioşi, în preocuparea de a se cunoaşte între ei - cu următoarele cuvinte: Şi acum, să ne ridicăm în picioare şi să rostim jurământul!” Am avut senzaţia că nu înţeleg ce spune, dar în momentul următor, toţi copiii s-au ridicat, s-au întors cu faţa la drapelul naţional aflat într-un colţ al clasei, au dus mâna dreaptă la inimă şi au rostit jurământul. Le-am urmărit hotărârea şi tăria cu care rosteau fiecare cuvânt. Era de fapt un angajament că vor respecta constituţia, democraţia, că vor lupta pentru dreptate şi egalitate între oameni. Era un text pe care îl învaţă orice copil american încă din grădiniţă. Şi îmi pun din nou, fireasca întrebare: De ce sunt americanii atât de solidari între ei? Nu seamănă unul cu celălalt nici dacă îi vopseşti. Vorbesc toate limbile pământului şi alcătuiesc un amalgam de civilizaţii. Unele sunt aproape dispărute, altele incompatibile între ele, iar în materie de credinţe religioase, nici Dumnezeu nu le mai ţine socoteala. Am fost printre ei la marea tragedie americană, care a făcut din trei sute de milioane de oameni o singură mână strânsă la inimă. Au dat fuga să doneze sânge şi s-au oferit ca voluntari. După primele momente de panică, au ridicat steagul pe ruinele fumegânde, punându-şi tricouri, şepci şi cravate în culorile drapelului naţional. Au pus steaguri pe clădiri şi pe autoturisme de ziceai că în fiecare loc şi în fiecare automobil trece un ministru sau preşedintele. Şi cu orice prilej au intonat imnul naţional şi cântecul lor tradiţional: „God Bless America!” Desigur ar fi încă foarte multe de spus. Mă opresc însă, aici. Sper şi îmi doresc să apuc ziua, când voi revedea ceva similar şi la noi acasă. Şi aceasta pentru că, atunci când eram elev, în Liceul ciacovean aşa a fost ! Â Şi dacă tot nu m-am putut abţine, făcând acest comentariu, nu pot să nu mai adaug încă câteva cuvinte despre mâhnirea personală şi poate şi a unora dintre semenii noştri, legată de tema abordată. În numărul trecut al ziarului, relatam câte ceva despre „Ziua Drapelului Naţional” ce urma să fie sărbătorită în toată ţara la 26 iunie, aşa cum de-altfel s-a şi întâmplat. Am sperat că voi sensibiliza şi conducerea administraţiei publice locale în organizarea unor activităţi specifice legate de eveniment. Ca în multe alte situaţii, am rămas însă, doar cu speranţa ... . Mihai Aurel Ianoşel 07.06.2009. În Ciacova au răsunat din nou acordurile muzicii de fanfară, anunţând o zi plină de evenimente. După slujba religioasă, a urmat o masă oferită de comunitatea catolică la „Casa de cultură”, terminându-se cu balul ce a durat până aproape de zorii zilei următoare. Felicitări liderilor spirituali catolici, pentru modul exemplar de organizare în cele mai mici detalii şi de această dată, a sărbătorii Hramului Bisericii. - Redacţia -

description

Cetatea Ciacovei

Transcript of Cetatea Ciacovei nr 53

Page 1: Cetatea Ciacovei nr 53

Anul IV Nr. 53 - Iulie 2009 INTERNET: www.ianosel.com Coordonator: Mihai Aurel Ianoşel

De data aceasta nu mă voi referi la discursurile rostite de unii dintre elevi cu prilejul pre- dării - preluării ştafetei, la dis- cursul directorului Liceului, al profesorilor, ori la prezenţa a- sistenţei formată în general din părinţi ai elevilor. Mi-a distras atenţia un amă- nunt care se tot repetă an de an. Intonarea imnului naţional se face la staţia de amplificare de pe o bandă magnetică, în loc să răsune din pieptul câtorva sute de elevi care uneori fac doar act de prezenţă, preocupaţi în acest timp de cu totul alte probleme. Şi totuşi de ce insist asupra acestui aspect?! De ani buni încoace, asist la festivităţile prilejuite de deschiderea sau încheierea anului şcolar. O fac din simţ civic, dar şi pentru că aici ne-am format şi eu şi una din fiicele mele, ca oameni. La ultimul eveniment, mi-a fost dat să-i am alături de mine şi pe cei doi nepoţi veniţi tocmai din Statele Unite. Sunt elevi la o şcoală catolică din Cleveland - Ohio. Unul într-a şaptea iar cel mic într-a treia. În prima lui zi de elev, l-am însoţit pe cel mare la deschiderea anului şcolar. Am cerut permisiunea învăţătoarei, să asist la festivitatea prilejuită de eveniment. Cu amabilitatea specifică majorităţii americanilor, am fost invitat în clasă. Şi acum vine momentul care m-a marcat pentru tot restul vieţii. La un moment dat, învăţătoarea s-a adresat pe un ton calm, copiilor - gălăgioşi, în preocuparea de a se cunoaşte între ei - cu următoarele cuvinte: „Şi acum, să ne ridicăm în picioare şi să rostim jurământul!” Am avut senzaţia că nu înţeleg ce spune, dar în momentul următor, toţi copiii s-au ridicat, s-au întors cu faţa la drapelul naţional aflat într-un colţ al clasei, au dus mâna dreaptă la inimă şi au rostit jurământul. Le-am urmărit hotărârea şi tăria cu care rosteau fiecare cuvânt. Era de fapt un angajament că vor respecta constituţia, democraţia, că vor lupta pentru dreptate şi egalitate între oameni. Era un text pe care îl învaţă orice copil american încă din grădiniţă. Şi îmi pun din nou, fireasca întrebare: De ce sunt americanii atât de solidari între ei? Nu seamănă unul cu celălalt nici dacă îi vopseşti. Vorbesc toate limbile pământului şi alcătuiesc

un amalgam de civilizaţii. Unele sunt aproape dispărute, altele incompatibile între ele, iar în materie de credinţe religioase, nici Dumnezeu nu le mai ţine socoteala. Am fost printre ei la marea tragedie americană, care a făcut din trei sute de milioane de oameni o singură mână strânsă la inimă. Au dat fuga să doneze sânge şi s-au oferit ca voluntari. După primele momente de panică, au ridicat steagul pe ruinele fumegânde, punându-şi tricouri, şepci şi cravate în culorile drapelului naţional. Au pus steaguri pe clădiri şi pe autoturisme de ziceai că în fiecare loc şi în fiecare automobil trece un ministru sau preşedintele. Şi cu orice prilej au intonat imnul naţional şi cântecul lor tradiţional: „God Bless America!” Desigur ar fi încă foarte multe de spus. Mă opresc însă, aici. Sper şi îmi doresc să apuc ziua, când voi revedea ceva similar şi la noi acasă. Şi aceasta pentru că, atunci când eram elev, în Liceul ciacovean aşa a fost !

Şi dacă tot nu m-am putut abţine, făcând acest comentariu, nu pot să nu mai adaug încă câteva cuvinte despre mâhnirea personală şi poate şi a unora dintre semenii noştri, legată de tema abordată. În numărul trecut al ziarului, relatam câte ceva despre „Ziua Drapelului Naţional” ce urma să fie sărbătorită în toată ţara la 26 iunie, aşa cum de-altfel s-a şi întâmplat. Am sperat că voi sensibiliza şi conducerea administraţiei publice locale în organizarea unor activităţi specifice legate de eveniment. Ca în multe alte situaţii, am rămas însă, doar cu speranţa ... . Mihai Aurel Ianoşel

07.06.2009. În Ciacova au răsunat din nou acordurile muzicii de fanfară, anunţând o zi plină de evenimente. După slujba religioasă, a urmat o masă oferită de comunitatea catolică la „Casa de cultură”, terminându-se cu balul ce a durat până aproape de zorii zilei următoare. Felicitări liderilor spirituali catolici, pentru modul exemplar de organizare în cele mai mici detalii şi de această dată, a sărbătorii Hramului Bisericii. - Redacţia -

Page 2: Cetatea Ciacovei nr 53

CETATEA CIACOVEI _____________________________________________________________________________ _ PAGINA 2 Indicaţi numele a 5 dintre componenţii echipei de fotbal „Progresul Ciacova” prezentaţi în imaginea alăturată. Venim în sprijinul concurenţilor cu precizarea că fotografia a fost efectuată la 2 Mai 1966, cu prilejul partidei de fotbal disputată în compania echipei de fotbal „Furnirul Deta”. PRECIZARE: Câştigătorul premiului de 30 (300.000) lei, trebuie să prezinte şi întreaga colecţie a ziarului nostru. Sponsorul concursului – Popa Cristian.

Câştigătoarea concursului din luna iunie, a fost d-ra Sârbu Daniela din Timişoara. Pe strada prezentată în imagine, locuieşte ...

Numele său: TABACU PETRU (zis „Poneiu”). Aşa cum relatam în numărul trecut, cu greu reuşeşte să-şi scrie numele corect, din trei încercări. Din septembrie 2006, este clopotarul bisericii din sat. Drept recompensă pentru „munca” prestată, i s-a permis să desfăşoare activitate de ... birtaş, într-o încăpere anexă a bisericii. Pentru că în campania electorală pentru alegerile locale, „roşii” i-au dat cu flit, s-a aruncat la picioarele „portocaliilor” (conduşi de actualul primar). Pe listele acestora ajunge consilier local, iar grupul din care face parte l-a propus, susţinut şi validat, în una dintre cele mai importante funcţii: preşedinte al comisiei de „urbanism, amenajarea teritoriului şi protecţia mediului”. Are în subordine un inginer şi un profesor (ceilalţi doi membri ai comisiei). A fost desemnat şi secretar al comisiei de „învăţământ, cultură, culte, drepturile omului şi minorităţi”, alături de directorul Liceului (preşedinte) şi un cadru universitar (membru), ambii cu titlu de „doctor” şi vorbitori de limbă franceză. Şi aceasta, în timp ce clientul nostru vorbeşte doar limba ... spartă. I s-a încredinţat de către domnul primar Filip Petru

(fie-i numele lăudat) şi funcţia de responsabil cu activitatea culturală a Căminului din Petroman. De un an încoace, activitate ... zero! Nu e comisie care să fie formată la nivel de Consiliu Local pentru rezolvarea unei probleme, în care colegii săi „portocalii”, să nu-l propună ca fiind cel mai capabil. Şi aceasta în condiţiile în care tot în acel grup, mai activează printre alţii şi doi ingineri cu experienţă îndelungată şi funcţii de conducere pe la fostele locuri de muncă, însă mai puţin vocali şi mai puţin marionete. Dar ... „când îi dai prea mult nas lui Ivan, el se suie pe divan”. Tupeul lui a mers până acolo, încât s-a aşezat în prezidiu la dreapta unui actual deputat în Parlamentul României, la întâlnirea acestuia cu cadrele didactice ale Liceului „Alexandru Mocioni” din Ciacova. Unii dintre dascălii asistenţi, cu greu l-au declarat cu ceva ani în urmă, absolvent al fostului Liceu Agricol. Când nu-i convine ceva, se manifestă ca o maimuţă curentată în care se aprind biscuiţii. La meciurile de fotbal înjură arbitrii, smulgându-şi hainele de pe el. Dovada celor afirmate, sunt şi articolele din numerele 41/15.04.2008 şi 44/30.05.2008 ale ziarului nostru. Este văzut zilnic ore în şir în preajma Primăriei, în biroul primarului, ori în magazinul privat al acestuia. Vom reveni, că personajul ... ne inspiră! Vedeţi acum de ce suntem noi ciacovenii, bătuţi de Dumnezeu?!

Page 3: Cetatea Ciacovei nr 53

CETATEA CIACOVEI _____________________________________________________________________________ _ PAGINA 3

Vineri 12 iunie 2009. Zi emoţionantă şi plină de lacrimi pentru absolvenţii claselor a XII-a de la Liceul „Alexandru Mocioni”. Ei au răspuns „prezent” pentru ultima oară, atunci când diriginţii au strigat catalogul. A fost o zi în care au râs şi au plâns alături de cei care le-au fost colegi sau profesori. Şi-au pus uniformele în cui, au îmbrăcat haine de sărbătoare şi cu sufletul încărcat de emoţii au participat la festivitatea de absolvire. Cuvintele sunt desigur prea puţine pentru a exprima ceea ce au simţit în acele momente. Cu toţii realizau cât de mult le vor lipsi colegii, banca în care au învăţat şi dascălii care i-au îndrumat sau i-au dojenit, dar care până la urmă nu le-au vrut decât binele. În acea zi însorită, au trecut pentru ultima dată pragul şcolii, ca elevi. Şi-au luat rămas bun de la adolescenţă, făcând primul pas spre o viaţă nouă. O viaţă despre care însă, nu ştiu mai nimic ... . Astfel, pentru încă o generaţie de elevi ai Liceului „Alexandru Mocioni” din Ciacova, porţile şcolii s-au în-chis. Acestea se vor deschide însă în luna septembrie, pentru alţi tineri care le vor lua locul. Colectivul redacţional al ziarului nostru le urează tuturor absolven-ţilor, ca drumul vieţii să le fie cât mai neted, plin de împliniri, de satisfacţii şi bucurii. Şi un ultim îndemn: să nu-şi uite niciodată şcoala şi dascălii care i-au pregătit pentru viaţă!

Vă prezentăm mai jos numele celor 45 de absolvenţi ai Liceului, promoţia 2008 - 2009: (Sus) Clasa a XII –a Filologie Diriginte: Prof. Petrişor Eugenia

Ardelean Emanuel Andrei, Balog Mihaela Emilia, Bot Amalia Raluca, Corcheş Adrian Ştefan Cosmin, Dirina Claudiu Ciprian, Dogar Claudia Ionela, Fântânaru Andreea Mirela, Fekete Daiana Ioana Maria, Gărău Monica Ramona, Kacsor Luiza, Kapor Maria Andreea, Negruţ Cătălina Lavinia, Răduţiu Maria, Raici Raluca Ramona, Rus Vasile Marcel, Scînteie Mihai Sorin, Stroe Bogdan Ioan, Turanschi Lidia Daniela, Vătafu Andrei Ştefan şi Zamfor Tiberia Victoria.

(Jos) Clasa a XII –a Matematică - informatică Diriginte: Prof. Măgăran Anghel

Anghelina Roxana Daniela, Burescu Alexandra Marcela, Coman Vasile, Curiac Iacob Cristian, Drăgălina Raluca Anca, Dulgher George Cristian, Florea Violeta Ioana, Fusian Oana Elena, Ghergheleş Anda, Juravle Maria, Lasc Adina Elisabeta, Lele Roxana Emanuela, Lelea Andrei Valentin, Leş Anca, Livadariu Radu Bogdan, Mândruţ Andana Ramona, Mârza Raluca Andrada, Momir Ovidiu Alexandru, Păduraru Mirela Alexandra, Raber Daniela Sabrina, Sărariu Cristina Diana, Stoia Adelina Anuţa, Toth Adrian Ştefan, Tuhuţ Alina Mărioara şi Vătafu Marinela Ionela.

Page 4: Cetatea Ciacovei nr 53

CETATEA CIACOVEI pagina 4

(23 iulie – 22 august)

Nativul din zodia Leu, este încrezător în propriile forţe, mândru, generos; ştie să îşi reprezinte interesele şi îi place să atragă atenţia. Este conştient de propria valoare şi este mereu preocupat ca meritele să-i fie recunoscute. Are o mare nevoie de respect. Este ambiţios şi creativ. Vrea să fie "vioara întâi", pregătindu-şi minuţios succesul. Leul are o mare fixaţie: propria-i persoană. Dac-ar fi după el, chiar şi Soarele ar trebui să se învârtă în jurul lui! Are nevoie de aplauze şi complimente, dorindu-şi renume, diplome şi decoraţii. Leii sunt oameni deosebiţi, plini de vitalitate şi resurse, optimişti, nobili, loiali şi generoşi. Nu le cade bine când sunt trădaţi sau subapreciaţi şi reacţionează foarte prompt. Iartă foarte greu. Uneori, nativul din zodia Leu, poate părea arogant. Îi plac apariţiile teatrale, iar în familie tinde să adopte rolul de stăpân. Sentimentele sale puternice îl pot conduce la aventură.

Sănătate: Vitalitatea nativului Leu, este remarcabilă, totuşi, este sensibil la stres, care îi poate provoca tulburări cardiace. Este predispus la afecţiuni ale sângelui, ale măduvei osoase şi ale încheieturilor.

Principalele calităţi ale zodiei Leu: bun conducător, siguranţă de sine, generozitate, creativitate.

Cea mai puternică dorinţă a nativului din zodia Leu: să strălucească şi să fie în prim plan.

Defecte ale nativului din zodia Leu: răzbunarea.

Compatibilitate generală foarte bună cu zodiile: Capricorn şi Săgetător.

Ziua cea mai favorabilă pentru zodia Leu: duminica.

Redăm un fragment dintr-un articol prezentat în ziarul nostru nr. 51din 1 Mai 2009: „ ... conducerea Primăriei Ciacova, în ciuda numeroaselor insistenţe, de mai bine de 10 luni încoace nu a fost capabilă să dispună nici cel puţin curăţarea stâlpilor şi gardurilor de afişele electorale, care decolorate şi rupte de ploaie şi vânt <<flendură>> ca nişte zdrenţe, contribuind în acest mod la imaginea tot mai jalnică a oraşului şi satelor noastre”. Au trecut mai bine de două luni. Noi vorbim, noi auzim! Şi cică suntem ... răutăcioşi. Noi sau voi?! Nu rataţi numărul viitor. Avem una mai ... TARE!

Sâmbătă 30 mai 2009. Un grup de tineri din Ciacova, se hotărăsc să-l sărbătorească într-un mod original pe prietenul lor Rusanda Daniel, cu ocazia majoratului. Şi cum cadourile fac parte din „regie”, i-au cumpărat din satul Petroman, un ... măgar. I-au dat cu ojă pe copite, cu gel pe păr şi i-au vopsit cu ruj buzele, ca la o adevărată vedetă. Singura problemă era că bidiviul avea mici probleme la ... „cutia de viteze” şi frâna de mână trasă. Nu înainta, decât dacă era aplaudat din spate. Alături de: Marganovici Angelco, Marganovici Zoran, Boca Bogdan, Datcu Ilie, Stan Andrei, Molnar Marius, Ciobi, Corado (Italianu) şi Groza Marius, redacţia ziarului nostru urează sărbătoritului un călduros „La mulţi ani!” şi la ... multe evenimente plăcute în viaţă!

Ziarul „Cetatea Ciacovei” este înregistrat în Catalogul Internaţional al Publicaţiilor Periodice editat de Centrul Internaţional ISSN din Paris Franţa şi la Biblioteca Naţională a României, având codul de identificare internaţională: ISSN 1843 – 7435