Cercet Criminalistica a Infract de Coruptie

$: Cercet Criminalistica a Infract de Coruptie$
5/7/2018 Cercet Criminalistica a Infract de Coruptie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/cercet-criminalistica-a-infract-de-coruptie 1/98

Metodologia investigarii infractiunilor de coruptie

CUPRINS:

1. CAPITOLUL I.

Consideratii generale

Sectiunea I - Explicatii preliminare

Sectiunea a II-a - Aspectele comune ale infractiunilor de serviciu sau in

legatura cu serviciul

Sectiunea a III-a -Istoric privind reglementarea infractiunilor de

coruptie in dreptul penal roman

2. CAPITOLUL II.

Particularitati metodologice privind investigarea criminalistica a

infractiunii de luare de mita

Sectiunea I -Aspecte de drept penal si procesual penal

Sectiunea a II-a -Principalele probleme care trebuie clarificate prin

investigarea infractiunii de luare de mita

Sectiunea a III-a -Activitatile care se intreprind pentru administrarea

probelor

3. CAPITOLUL III.

Particularitati metodologice privind investigarea criminalistica a

infractiunii de dare de mita



Sectiunea I -Reglementare juridica

Sectiunea a II-a - Probleme care trebuie clarificate prin investigarea


Sectiunea a III-a -Aspecte specifice ale activitatii de urmarire penala

ce se desfasoara pentru administrarea probelor

4. CAPITOLUL IV.

Metodologia investigarii infractiunii de primire de foloase necuvenite

5. CAPITOLUL V.

Aspecte de ordin teoretic si practic privind investigarea criminalistica a

infractiunii de trafic de influenta.

*****

C A P I T O L U L I

CONSIDERATII GENERALE

Sectiunea I

Explicatii preliminare

Cuvantul coruptie vine de la termenul latin "CORUPTIO", caracterizand o

anumita comportare a functionarului care isi comercializeaza, isi vinde atributele



functiei si increderea acordata de societate, primind in schimb bani ori alte

foloase.

Coruptia constituie o forma de poluare a vietii sociale; faptele de acest fel

reprezinta un pericol social pentru societate prin vatamarea sau punerea in pericol

a desfasurarii activitatii statului si tuturor sectoarelor vietii sociale. De aici si

necesitatea interventiei legii penale.

Prin incriminarea faptelor de coruptie, legea penala cauta sa asigure

indeplinirea corecta, cinstita de catre functionari a atributiilor ce le sunt

incredintate si sa combata manifestarile de venalitate ale unora dintre acestia care

urmaresc sa foloseasca functia in vederea realizarii unor castiguri ilicite1[1].

Oricat de democratica si organizata ar fi o societate daca nu ar dispune de

cadre competente, devotate si corecte, nu ar fi posibila buna functionare a

aparatului de stat si a tuturor functiilor sociale. Functionarii reprezinta sistemul

nervos al oricarui organism social, ei sunt chemati sa asigure functionarea

ireprosabila a organismului social pe baza principiilor care caracterizeaza statul de

drept.

In vederea asigurarii unei bune desfasurari a activitatilor de interes public,

precum si pentru a preveni si combate faptele antisociale grave, susceptibile sa

stanjeneasca, sa impiedice sau sa aduca atingere acestei activitati este necesara

interventia legii penale, implicit se impune sanctionarea severa a acelor

functionari care au o comportare incorecta, facand din functia lor o sursa de

venituri in detrimentul societatii.

Infractiunile cuprinse sub notiunea generica de "INFRACTIUNI DE

CORUPTIE" nu formeaza un grup distinct in Codul penal roman, ci fac parte din

1[1] In acelasi sens Vintila Dongoroz, s.a. in "Explicatii teoretice ale Codului Penal al Romaniei", vol. IV-Partea

speciala, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1972, pag. 75-76; Gh. Nistoreanu, V. Dobrinoiu, Al. Boroi, I. Pascu,I. Molnar, V.Lazar, in "Drept penal" -partea speciala-Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1999, pag. 345-346.



infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul2[2], cu toate ca se diferentiaza

de celelalte infractiuni din aceasta categorie mai cu seama prin caracteristicile

elementului material, care in esenta consta in traficarea atributiilor specifice

functiei detinute in schimbul unor foloase sau specularea in aceleasi scopuri ainfluentei pe langa unii functionari. De fapt, legea penala nu consacra in nici una

din dispozitiile sale incriminatoare termenul de "coruptie" ori "infractiuni de

coruptie" atunci cand face referire la infractiunile mentionate. Termenul s-a impus

in vorbirea curenta ca desemnand apucaturile necinstite ale unor functionari de a

obtine pe cai ilicite diverse sume de bani ori alte avantaje, profitand de functiile

cu care au fost investiti in cadrul organizatiilor de stat sau publice 3[3]. Intrucat

coruptia in perioada pe care o parcurgem cunoaste o accentuare fara precedent,

legiuitorul a fost nevoit sa intervina prin sporirea pedepselor si prin prevederea

unor variante agravante in functie de calitatea faptuitorului la infractiunile de

coruptie. Este vorba de infractiunile de luare de mita, dare de mita, primirea de

foloase necuvenite si traficul de influenta.4[4]

In vederea stavilirii fenomenului coruptiei, in Romania au luat fiinta o serie

de organisme cu scopul de a actiona pentru combaterea acestuia. Acesteorganisme se prezinta sub forma unor comisii la nivelul Parlamentului Romaniei,

pentru investigarea unor abuzuri sau cazuri de coruptie, semnalate in anumite

domenii ale vietii sociale.

De asemenea, au fost infiintate anumite structuri permanente care

actioneaza in cadrul diferitelor autoritati publice. Astfel a fost infiintata Directia

de supraveghere si control vamal, care functioneaza in cadrul Ministerului de

2[2] Codul penal al Romaniei cu modificarile aduse prin Legea 140 / 1996, in titlul VI "Infractiuni care aduc

atingere unor activitati de interes public sau altor activitati reglementate de legi", cap. I, "Infractiuni de serviciusau in legatura cu serviciul".

3[3] Text preluat din V. Berchesan -Metodologia investigarii infractiunilor, Ed. Paralela 45 -Pitesti, 2000.

4[4] Codul penal al Romaniei, art. 254-257, cu modificarile aduse de Legea 140 /1996.



Finante. De mentionat ca pe baza prevederilor Constitutiei a fost infiintata Curtea

de Conturi cu importante atributii in domeniul verificarii modului in care se

administreaza si gestioneaza averea publica sau de interes public.

Infractiunile ce fac obiectul prezentei lucrari nu numai ca au acelasi obiect

juridic generic, dar au si o stransa inrudire in raport cu obiectul lor juridic special

si anume valoarea sociala nemijlocit pusa in pericol prin activitatea faptuitorului.

Literatura de specialitate evidentiaza in unanimitate ca, in functie de obiectul

juridic special, trebuie sa se tina cont atat la stabilirea gradului de pericol generic,

cat si la determinarea gradului de pericol social al fiecareia din infractiunile ce

apartin acestei subdiviziuni in grup5[5].

Trebuie remarcat ca la infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul

lipseste - de foarte multe ori -obiectul material.

Subiect activ nemijlocit (autor) al infractiunilor de serviciu sau in legatura

cu serviciul este persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de

legea penala. La aceste infractiuni subiectul activ (autorul) este calificat, adica

este o persoana cu o anumita calitate, aceea de "FUNCTIONAR PUBLIC" sau de

"FUNCTIONAR". Aceasta calitate trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei,

dobandirea ulterioara nu confera functionarului calitatea de autor, dupa cum

pierderea ei nu-i modifica situatia in raport cu existenta infractiunii de serviciu pe

care a comis-o cand avea aceasta calitate.

Prin "FUNCTIONAR PUBLIC"6[6] se intelege orice persoana care

exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, oinsarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati publice,

5[5] Desprinsa din fascicolul valorilor ce formeaza obiectul juridic generic. (N.A.)

6[6] Codul penal al Romaniei, art. 147, al. 1, coroborat cu art. 145 (cu modificarile aduse de L. 140 /1996)



adica in serviciul autoritatilor publice, institutiilor publice, institutiilor sau a altor

persoane juridice de interes public, precum si in serviciile de interes public.

Calitatea de functionar public implica prin urmare, existenta unei

insarcinari de serviciu, ca o situatiile de fapt sau este consecinta incheierii unui

contract de munca cu una din unitatile mentionate, in virtutea caruia subiectul

exercita in mod real atributiile unei functii.

Insarcinarea poate fi permanenta sau temporara, esential este ca persoana

respectiva sa se incadreze in colectivul de munca al uneia din unitatile publice

prevazute in art. 145 Cod penal si sa se supuna regulamentului de ordine

interioara care reglementeaza organizarea si disciplina muncii.

Pentru stabilirea calitatii de functionar public nu are relevanta titlul

insarcinarii sau modalitatea investirii: alegere, numire, repartizare, concurs. Din

expresia "cu orice titlu"7[7], rezulta ca este suficient ca subiectul activ al

infractiunii sa exercite in fapt o insarcinare in serviciul unei autoritati publice,

institutii sau altei persoane juridice de interes public sau a oricarui serviciu de

interes public8[8]. Prin expresia "indiferent cum a fost investita"9[9], legiuitorul a

vrut sa sublinieze ca nu are relevanta validitatea raportului de munca, ca nici nu

este necesar sa existe un contract de munca sau o numire in functie, fiind

suficienta exercitarea ca o realitate de fapt a atributiilor functiei pentru ca

faptuitorul sa poata fi tras la raspundere pentru o infractiune de serviciu. Va fi

necesar insa sa existe consimtamantul expres (oral sau scris) ori tacit al conducerii

unitatii in cauza, in sensul ca o persoana sa exercite in fapt o functie intr-una din

unitatile enumerate.

7[7] Codul penal al Romaniei, art. 147, al. 1.

8[8] Codul penal al Romaniei, art. 145.

9[9] Codul penal al Romaniei, art. 147, al.1.



In acest sens, in practica judiciara, s-a decis ca persoana care, dupa

expirarea imputernicirii de a organiza excursii, continua sa indeplineasca

asemenea activitati, cu acordul tacit al oficiului de turism, are calitatea de

functionar public.

10

[10] De asemenea, persoana care a primit insarcinarea de la ounitate publica de a efectua o expertiza, are calitatea de functionar public.11[11]

Persoanele nelegal investite, adica incadrate fara respectarea conditiilor de

studii, varsta, stagiu, etc., sau cele care au inceput serviciul inainte de indeplinirea

formelor de incadrare, raspund in calitate de functionari publici in cazul in care

comit infractiuni de serviciu in perioada cat si-au desfasurat chiar in aceste

conditii activitatea.

Nu au calitatea de functionari publici persoanele care au statutul de

colaboratori externi ai unitatilor prevazute de art. 145. Cod penal ori studentii si

elevii care fac practica in cadrul acestor unitati.

Persoanele care indeplinesc o insarcinare in serviciul unei unitati din cele

prevazute in art. 145 Cod penal, au calitatea de functionari publici, indiferent daca

sunt sau nu retribuite.

Legea penala foloseste nu numai notiunea de functionar public, dar si

aceea de functionar. Prin "FUNCTIONAR "12[12] se intelege persoana care

exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita o

insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la

care se refera art. 145. Cod penal, precum si orice salariat care exercita o

insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in art. 145Cod penal.

10[10] Tribunalul Suprem, dec. Nr. 2 /1980, in RRD nr. 1 /1981, p. 68.

11[11] Tribunalul jud. Suceava, dec. Pen. Nr. 1061 / 1975, in RRD nr. 6 /1976, p. 51.

12[12] Codul penal al Romaniei, art. 147, al. 2 (asa cum a fost modificat prin L. 140 /1996)



Prin urmare, calitatea de "functionar", spre deosebire de functionarul

public, o are si persoana sau salariatul care exercita o insarcinare in serviciul unei

alte persoane juridice decat cele prevazute in art. 145, Cod penal. Aceste persoane

juridice pot fi cu caracter patrimonial -societati comerciale, societati sau asociatiiagricole, etc. -sau cu scop nepatrimonial -sindicate, uniuni de scriitori, artisti

plastici, compozitori, organizatii sportive, fundatii, etc.

Introducerea in Codul penal13[13] a categoriei de "functionari", alaturi de

aceea de "functionari publici", ajuta la impartirea din punct de vedere al legii

penale, a salariatilor in doua categorii distincte si anume: una a salariatilor

functionari publici si alta a salariatilor functionari, impartire impusa de

necesitatea de a diferentia tratamentul penal dupa calitatea salariatilor 14[14]. Asa

de exemplu, raspunderea penala pentru infractiunile de abuz in serviciu, neglijenta

in serviciu, purtare abuziva pentru functionarii publici se extinde si asupra

functionarilor, in acest caz insa maximul pedepsei se reduce cu o treime15[15].

Desi, de regula, infractiunile in legatura cu serviciul, nu pot fi comise decat

de un subiect calificat, exista si unele infractiuni care pot fi savarsite de orice

persoana care indeplineste conditiile raspunderii penale16[16].

Tot ca o trasatura comuna a infractiunilor de serviciu sau in legatura cu

serviciul o reprezinta posibilitatea savarsirii lor in oricare din formele participatiei

penale, cu conditia ca in cazul coautoratului toti autorii sa aiba calitatea ceruta de

lege, instigatorii si complicii pot fi orice persoane, dar in situatia in care

13[13] prin Legea 140 /1996

14[14] In acelasi sens, Gh. Nistoreanu, V. Dobrinoiu, s.a. "Drept penal" -Partea speciala, Ed. Europa Nova,

Bucuresti, 1999.

15[15] Codul penal al Romaniei, art. 258 (asa cum a fost modificat prin L. 140 /1996)

16[16] De exemplu, infractiunea de dare de mita sau traficul de influenta.



instigatorul sau complicele are calitatea de functionar, aceasta va fi retinuta ca o

imprejurare agravanta17[17].

La toate infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul, inclusiv la

cele de coruptie, existenta faptei este conditionata de o SITUATIE PREMISA,

respectiv la preexistenta in structura unitatilor publice sau a celorlalte persoane

juridice, a unor organe sau servicii cu atributii pe linia indeplinirii unor acte ce

vizeaza interesele publice in general si ale cetatenilor in particular 18[18].

Neindeplinirea conditiei privind situatia premisa face sa nu subziste nici una din

infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul.

Cat priveste latura obiectiva, elementul material se constituie intotdeauna

dintr-o actiune sau inactiune, avand ca urmare imediata o atingere adusa bunului

mers al activitatii unei organizatii de stat sau publice, insotita uneori si de o

vatamare a interesului legal al unei persoane.

In legatura cu latura subiectiva, infractiunile din aceasta subdiviziune se

savarsesc in general cu vinovatie, in fie intentie directa -cand infractorul si-a dat

seama de natura si urmarile faptei sale si le-a dorit, -fie intentie indirecta,

respectiv atunci cand faptuitorul a acceptat producerea consecintelor faptei sale.

Este de remarcat ca din punct de vedere al laturii subiective, autorul faptei nu

poate invoca pentru inlaturarea vinovatiei ordinul primit de la un superior,

cunoscut fiind ca principiul legalitatii nu ingaduie nici darea si nici acceptarea de

ordine ilegale19[19]. In anumite situatii -cum ar fi, de exemplu, neglijenta in

serviciu -legea pedepseste si faptele savarsite din culpa.

17[17] In acelasi sens, V.Dongoroz, s.a. op.cit., pag. 76

18[18] In acelasi sens, V.Dongoroz, s.a. op.cit., pag. 77

19[19] V.Dongoroz,s.a., Explicatii teoretice ale Codului penal al Romaniei, vol. I -Partea generala -Ed.

Academiei Romane, 1970, pag. 340.



In sfarsit, infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul sunt - in

marea lor majoritate -fapte comise, in derularea carora pot fi concepute si

efectuate acte care sa constituie acte de pregatire sau tentativa. Dar, la nici una din

aceste infractiuni, legea nu sanctioneaza tentativa

20

[20]. Dupa cum, in sistemullegii noastre penale actele pregatitoare nu sunt incriminate ca o forma de activitate

infractionala distincta. Aceste acte pregatitoare prezinta insa relevanta juridica si

sunt considerate acte de participare daca infractiunea in vederea careia au fost

executate actele de pregatire a fost consumata, iar actele pregatitoare respective au

fost savarsite de alte persoane decat autorul infractiunii21[21].

Totodata, in cazul infractiunilor de care ne ocupam, consumarea faptei

-punctul final al activitatii infractionale -are loc in momentul executarii actiunii

socialmente periculoase prin care s-a adus atingere bunului mers al activitatii de

stat ori publice respective ori, dupa caz, s-au produs anumite vatamari persoanelor

fizice, pentru realizarea integrala a laturii obiective fiind necesara stabilirea

raportului de cauzalitate intre activitatea infractionala si urmarea imediata.

Cat priveste latura obiectiva, elementul material se constituie intotdeauna

dintr-o actiune sau inactiune, avand ca urmare imediata atingerea adusa bunului

mers al activitatii uneia dintre unitatile publice22[22] sau unei alte persoane

juridice, insotita uneori si de o vatamare a interesului legal al unei persoane fizice.

Infractiuni cum sunt darea si luarea de mita sau traficul de influenta sunt

infractiuni de simpla actiune, infractiuni pentru existenta carora legea nu cere

producerea unei urmari determinate.


21[21] V.Dongoroz,s.a., Explicatii teoretice ale Codului penal al Romaniei, vol. IV -Partea speciala -Ed.





In legatura cu latura subiectiva, infractiunile din aceasta subdiviziune se

savarsesc, in general, cu intentie, ca forma a vinovatiei. Intentia poate sa fie

directa23[23]- cand infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmarind

producerea lui prin savarsirea acelei fapte -sau indirecta

24

[24] -cand infractorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmareste accepta posibilitatea

producerii lui. Este de remarcat ca din punct de vedere al laturii subiective,

autorul faptei nu poate invoca pentru inlaturarea vinovatiei ordinul superiorului,

cunoscut fiind ca principiul legalitatii nu ingaduie nici darea si nici acceptarea de

ordine ilegale25[25]. In anumite situatii -cum ar fi de exemplu, neglijenta in

serviciu sau neglijenta in pastrarea secretului de stat -legea pedepseste faptele

savarsite din culpa.

Infractiunile de serviciu fiind in marea lor majoritate intentionate, sunt

posibile acte de pregatire sau care sa constituie tentativa, insa acestea nu sunt

incriminate prin lege. Prin urmare, numai forma consumata este sanctionata.

Infractiunile din aceasta categorie care sunt de simpla actiune se consuma

odata cu executarea in intregime a elementului material, iar cele care sunt

conditionate de existenta unui rezultat, se consuma odata cu producerea urmarii

imediate ceruta de lege, care poate fi o stare de pericol sau o vatamare.

Daca infractiunile la care ne referim se comit in forma continua sau

continuata, va exista si faza epuizarii, in momentul in care au incetat actele de

prelungire a activitatii infractionale, ori s-a sfarsit ultima actiune (inactiune) a

infractiunii continuate.

23[23] Codul penal al Romaniei, art. 19, al. 1, pct. 1, lit. a.

24[24] Codul penal al Romaniei, art. 19, al. 1, pct. 1, lit. b.

25[25] V.Dongoroz,s.a., Explicatii teoretice ale Codului penal al Romaniei, vol. I -Partea generala -Ed.




Sectiunea a III-a

Istoric privind re 333i84d glementarea infractiunilor de coruptie

in dreptul penal roman

In modalitati diferite, darea de mita, luarea de mita, traficul de influenta si

primirea de foloase necuvenite au fost incriminate inca de la aparitia primei

legislatii penale unitare din tara noastra26[26], aceasta marcand si in plan legislativ

trecerea Romaniei la o faza superioara de dezvoltare. Astfel, potrivit normelor

incriminatoare27[27], luarea de mita era definita ca: "orice functionar din

administrativ sau judecatoresc, orice agent sau insarcinat al unei administratiuni

publice, care va fi primit sau va fi pretins daruri sau prezenturi, sau care va fi

acceptat promisiuni de asemenea lucruri, spre a face sau nu face un act privitor

la functiunea sa, fie si drept, dar pentru care n-ar fi determinata o lege plata, se

va pedepsi cu inchisoare de la duoi pana la trei ani si cu amenda indoita a

valoarei lucrurilor primite sau fagaduite, fara ca aceasta amenda sa fie mai mica

decat 100 lei, iar banii sau darurile, ori valoarea lor se vor lua pe seama

ospiciilor sau caselor de binefacere ale localitatii unde s-a comis mituirea. Ei nu

vor mai putea ocupa functiune publica si vor pierde si dreptul la pensiune. Cu

aceeasi pedeapsa se va pedepsi si orice arbitru sau expert, numit sau de catre un

tribunal sau de parti, care va fi acceptat promisiuni sau primit daruri sau

prezente pentru a da o deciziune sau emite o opiniune favorabila uneia din

parti."28

[28].

26[26] Codul penal din anul 1864 (N.A.)

27[27] Codul penal roman, art. 144, modificat prin Legea de la 20 feb. 1874.

28[28] Text preluat din M.Minovici, M.Kernbach -Tehnica autopsiei medico-legale -Tipografia Lepage, Cluj,

1926



Dispozitiile mentionate s-au mentinut si in Codul penal din anul 1936 si in

Codul penal anterior intrarii in vigoare a actualei legi penale29[29]. Spre

deosebire de legislatia anterioara care se referea la "bani, bunuri, valori,

comisioane sau orice alt folos ce nu se cuvin dupa lege"

30

[30] in continutul legiiactuale se foloseste expresia "bani sau alte foloase", prin "alte foloase"

intelegandu-se orice profit, deci si bunurile, valorile si comisioanele la care se

referea vechiul cod. De asemenea, in actuala incriminare nu mai sunt prevazute

agravantele existente in legislatiile de la 1864 si urmatoarele, legiuitorul

considerand ca limitele pedepselor au fost stabilite de asa maniera incat se poate

face o justa individualizare a sanctiunii, in raport cu gravitatea faptei savarsite.

Prin modificarile aduse dupa decembrie 198931[31], se pedepseste mai

aspru -inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi - luarea de mita

savarsita de un functionar cu atributii de control. Este de remarcat ca in raport cu

prevederile Codului penal, dispozitiile acestuia sunt mai favorabile fata de legea

mentionata, fapt de care trebuie sa se tina cont in eventualitatea unui conflict de

legi in timp.

In privinta infractiunii de dare de mita, Codul penal de la 1864 nu

incrimina o asemenea fapta dar, in practica instantelor judecatoresti, mituitorul era

pedepsit ca agent provocator la infractiunea de mituire. Pentru prima oara, darea

de mita a fost incriminata -ca infractiune de sine statatoare - Codul penal de la

193632[32]. Dispozitiile acestui cod cuprindeau anumite agravante legale, care nu

au mai fost retinute de actuala legislatie penala. In legea penala de la 1936, se

29[29] Actualul Cod penal a intrat in vigoare la data de 01.01.1969, cu modificarile la zi.

30[30] Codul penal anterior -art. 251 (actual art. abrogat)

31[31] Legea nr. 65 / 1992 pentru modificarea si completarea Codului penal privind unele fapte de coruptie si

Legea nr. 140 / 1996.

32[32] Codul penal de la 1936, art. 250 (N.A.)



prevedea, de pilda, ca mituitorul era aparat de pedeapsa chiar si atunci cand

denunta fapta autoritatilor dupa pornirea procesului penal, cu exceptia cazului

cand procesul penal era pornit chiar impotriva sa. Legea penala in vigoare nu a

mai mentinut aceasta dispozitie, socotind ca denuntul duce la exonerarea deraspundere penala numai cand organele de urmarire penala nu au fost sesizate pe

alta cale de savarsirea actiunii. S-a socotit, pe buna dreptate, ca din moment ce

organul de urmarire penala s-a sesizat in alt mod, contributia mituitorului ce

denunta ulterior fapta este irelevanta, prin tardivitatea ei, pentru buna desfasurare

a procesului penal si inlaturarea raspunderii penale33[33].

Si infractiunea de primire de foloase necuvenite a fost incriminata prima

oara in dispozitiile Codului penal de la 193634[34], reglementarile actualei legi

penale fiind asemanatoare, dar primind o denumire corespunzatoare35[35].

Caracterul de noutate il constituie prevederea potrivit careia banii, valorile si orice

alte bunuri se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la

plata echivalentului lor banesc36[36].

In sfarsit, dispozitiile legale actuale care incrimineaza infractiunea de trafic

de influenta isi au corespondentul atat in dispozitiile Codului penal de la

186437[37], cat si in prevederile legii penale de la 1936 38[38]. Textul din actualul

cod are o redactare mai concisa, in sensul restrangerii notiunii de "functionar". De

asemenea nu mai este considerat trafic de influenta fapta persoanei care

33[33] In acelasi sens, vezi lucrarea colectiva "Noul Cod penal si Codul penal anterior" -Prezentare

comparativa, Ed. Politica, Bucuresti, 1968, pag. 167.

34[34] De fapt, acelasi lucru se regaseste si in cazul luarii de mita.

35[35] Codul penal de la 1864, art. 146.

36[36] Codul penal de la 1864, art. 146

37[37] Codul penal din 1936, art. 252 si art. 545, alin. 3.

38[38] Legea 165 / 1992.



"prevalandu-se de o pretinsa insarcinare din partea unei persoane oficiale, cere

unei autoritati sa faca sau sa nu faca un act in cadrul atributiilor sale", o asemenea

fapta putand, dupa caz, intruni elementele constitutive ale infractiunilor de abuz in

serviciu, inselaciune, uzurpare de calitati oficiale, etc., modificarile aduse recentCodului penal, respectiv Legea 140 / 1996 prevede sanctiuni la infractiunile de

coruptie, dupa cum urmeaza:

Art. 254, Cod penal, luarea de mita, se pedepseste la alineat 1, cu

inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi, iar la alineatul 2, fapta

prevazuta in alineatul 1, daca este savarsita de catre un functionar cu atributii de

control, pedeapsa este inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 255, Cod penal, darea de mita, pedeapsa ramane neschimbata,

ea fiind de la 6 luni la 5 ani;

Pentru infractiunea de primire de foloase necuvenite, prevazuta de

art. 256 Cod penal, pedeapsa se modifica de la 6 luni la 3 ani, la inchisoare de la

6 luni la 5 ani;

Art. 257, Cod penal, privind infractiunea de trafic de influenta, se

modifica de la inchisoare de la 2 la 7 ani, la pedeapsa inchisorii de la 2 la 10 ani;

Conform Legii nr. 78 / 2000, infractiunile de coruptie se sanctioneaza

astfel:

Art. 6: Infractiunile de luare de mita, prevazuta la art. 254 din

Codul penal, de dare de mita, prevazuta la art. 255 din Codul penal, de primire de

foloase necuvenite, prevazuta la art. 256 din Codul penal si de trafic de influenta,

prevazuta la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.

Art. 7 :



1. fapta de luare de mita, prevazuta la art. 254 din Codul penal, daca a

fost savarsita de o persoana care, potrivit legii, are atributii de constatare sau de

sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a

infractiunilor, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta la art. 254, alin. 2 din Codul penal privind savarsirea infractiunii de catre un functionar cu atributii de control.

2. fapta de dare de mita savarsita fata de una dintre persoanele prevazute

la alin. 1 sau fata de un functionar cu atributii de control se sanctioneaza cu

pedeapsa prevazuta la art. 255 din Codul penal al carei maxim se majoreaza cu 2

ani.

3. infractiunile de primire de foloase necuvenite si trafic de influenta,

daca au fost savarsite de una dintre persoanele mentionate la alin. 1 si 2, se

sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta la art. 256 din Codul penal, respectiv art. 257

din Codul penal, al carei maxim se majoreaza cu 2 ani.

Art. 8 -Prevederile art. 254 -257 din Codul penal se aplica si

managerilor, directorilor, administratorilor si cenzorilor societatilor comerciale,

companiilor si societatilor nationale, ai regiilor autonome si ai oricaror alti agenti

economici.

Art. 9 -In cazul infractiunilor prevazute in prezenta sectiune, daca

sunt savarsite in interesul unei organizatii, asociatii sau grupari criminale ori al

unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor

comerciale internationale ori schimburile sau investitiile internationale, maximul

pedepsei prevazute de lege pentru aceste infractiuni se majoreaza cu 5 ani.

De asemenea, este de remarcat faptul ca prin infiintarea Sectiei de

combatere a coruptiei si criminalitatii organizate prin Legea nr. 78 / 2000, s-a

incercat eficientizarea luptei statului impotriva acestui adevarat flagel al lumii

contemporane, asociat tot mai frecvent cu crima organizata.



Spicuim, in cele ce urmeaza, cateva dintre atributiile si procedura urmata

de acest organism in vederea contracararii coruptiei:

Art. 28:

Alin. 3 -Sectia de combatere a coruptiei si criminalitatii organizate

din cadrul Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, precum si serviciile

si birourile ei, efectueaza, potrivit Codului de procedura penala si altor legi

speciale, urmarirea penala privind infractiunile de coruptie prevazute in prezenta

lege, precum si infractiunile savarsite in conditiile crimei organizate. De

asemenea, sectia conduce si controleaza activitatile procesuale efectuate de

organele politiei si de alte organe implicate in descoperirea si urmarirea penala a

acestor infractiuni, supraveghind ca actele indeplinite de aceste organe sa fie

indeplinite cu respectarea dispozitiilor legale.

Alin. 4 -In scopul efectuarii cu claritate si in mod temeinic a

activitatilor de descoperire si de urmarire a infractiunilor asimilate acestora,

prevazute in prezenta lege, la cererea procurorului general al Parchetului de pe

langa Curtea Suprema de Justitie, organele care au competente legale in

descoperirea si urmarirea acestor infractiuni, vor delega, timp de un an, numarul

necesar de persoane specializate in acest domeniu, pentru a indeplini, sub directa

conducere, supravegherea si controlul nemijlocit al procurorilor din Sectia de

combatere a coruptiei si criminalitatii organizate, din cadrul Parchetului de pe

langa Curtea Suprema de Justitie, actele procesuale conferite de lege.

Alin. 7 - Sectia de combatere a coruptiei si criminalitatii organizate,

din cadrul Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, precum si

structurile corespunzatoare teritoriale vor efectua si operatiuni de centralizare,

analizare si valorificare a datelor si informatiilor detinute de ele sau primite de la

celelalte organisme implicate in lupta impotriva coruptiei si criminalitatii



organizate, constituindu-se, in felul acesta, o banca de date in domeniul faptelor

de coruptie si al criminalitatii organizate.

Tot prin Legea nr. 78 / 2000, se incrimineaza infractiunile asimilate

infractiunilor de coruptie:

Art. 10 : Sunt pedepsite cu inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor

drepturi urmatoarele fapte, daca sunt savarsite in scopul obtinerii pentru sine sau

pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite:

-Stabilirea, cu intentie, a unei valori diminuate, fata de valoarea

comerciala reala, a bunurilor apartinand agentilor economici la care statul sau oautoritate a administratiei publice locale este actionar, comisa in cadrul actiunii de

privatizare sau cu ocazia unei tranzactii comerciale, ori a bunurilor apartinand

autoritatilor publice sau institutiilor publice, in cadrul unei actiuni de vanzare a

acestora, savarsita de cei care au atributii de conducere, de administrare sau de

gestionare.

-Acordarea de credite sau subventii cu incalcarea legii sau a normelor de

creditare, neurmarirea, conform legii sau a normelor de creditare, a destinatiilor

contractate ale creditelor sau subventiilor ori neurmarirea creditelor restante.

-Utilizarea creditelor sau a subventiilor in alte scopuri decat cele pentru

care au fost acordate.

Art. 11 :

1. fapta persoanei care, in virtutea functiei, a atributiei ori a insarcinarii

primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent

economic privat, de a indeplini pentru aceasta vreo insarcinare, de a intermedia

sau de a inlesni efectuarea unor operatiuni comerciale sau financiare de catre



agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent

economic, daca fapta este de natura a-i aduce direct sau indirect foloase

necuvenite, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

2. daca fapta prevazuta la alin. 1 a fost savarsita intr-un interval de 5 ani

de la incetarea functiei, atributiei ori insarcinarii, aceasta se pedepseste cu

inchisoare de la 1 la 5 ani.

Art. 12: Sunt pedepsite cu inchisoare de la 1 la 5 ani urmatoarele fapte,

daca sunt savarsite in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri

ori alte foloase necuvenite:

1. efectuarea de operatiuni financiare, ca acte de comert incompatibile

cu functia, atributia sau insarcinarea pe care o indeplineste o persoana ori

incheierea de tranzactii financiare, utilizand informatiile obtinute in virtutea

functiei, atributiei sau insarcinarii sale.

2. folosirea, in orice mod, direct sau indirect de informatii ce nu sunt

destinate publicitatii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste

informatii.

Art. 13 : Fapta persoanei care indeplineste o functie de conducere intr-un

partid sau intr-o formatiune politica, intr-un sindicat ori intr-o asociatie fara scop

lucrativ sau fundatie si care foloseste influenta ori autoritatea sa in scopul

obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite se

pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani.

Conform aceleiasi legi (Legea nr. 78 / 2000 pentru prevenirea,

descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie) sunt incriminate infractiunile in

legatura directa cu infractiunile de coruptie:



Art. 17: in sensul prezentei legi, urmatoarele infractiuni sunt in legatura

directa cu infractiunile de coruptie sau cu infractiunile asimilate acestora,

prevazute la art. 10-13:

1. tainuirea bunurilor provenite din savarsirea unei infractiuni prevazute

in sectiunile a 2-a si a 3-a, precum si favorizarea persoanelor care au comis o

astfel de infractiune.

2. asocierea in vederea savarsirii unei infractiuni prevazute in sectiunile

a 2-a si a 3-a sau la pct. 1 din prezentul articol.

3. falsul si uzul de fals savarsite in scopul de a ascunde comiterea uneiadintre infractiunile prevazute in sectiunile a 2-a si a 3-a sau savarsite in realizarea

scopului urmarit printr-o asemenea infractiune.

4. abuzul in serviciu contra intereselor publice, savarsit in realizarea

scopului urmarit printr-o infractiune prevazuta in sectiunile a 2-a si a 3-a.

5. infractiunile de spalare a banilor, prevazute in Legea nr. 21 / 1999

pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, atunci cand banii, bunurile sau

alte valori provin din savarsirea unei infractiuni prevazute in sectiunile a 2-a si a

3-a.

6. contrabanda cu bunuri provenite din savarsirea unei infractiuni

prevazute in sectiunile a 2-a si a 3-a sau savarsita in realizarea scopului urmarit

printr-o asemenea infractiune.

7. infractiunile prevazute in Legea nr. 87 / 1994 pentru combaterea

evaziunii fiscale, savarsita in legatura cu infractiunile prevazute in sectiunile a 2-a

si a 3-a.



8. infractiunea de bancruta frauduloasa si celelalte infractiuni prevazute

in Legea nr. 31 / 1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile

si completarile ulterioare, savarsite in legatura cu infractiunile prevazute in

sectiunile a 2-a si a 3-a.

9. traficul de stupefiante, nerespectarea regimului armelor de foc si al

munitiilor, traficul de persoane in scopul practicarii prostitutiei, savarsite in

legatura cu o infractiune prevazuta in sectiunile a 2-a si a 3-a.

*****

C A P I T O L U L II

PARTICULARITATI METODOLOGICE PRIVIND

INVESTIGAREA CRIMINALISTICA A INFRACTIUNII DE LUARE DE

MITA

Sectiunea I

Aspecte de drept penal si procesual penal

Luarea de mita este fapta functionarului care direct sau indirect, pretinde

ori primeste bani sau alte foloase, care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor

astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a

intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul

de a face un act contrar acestor indatoriri39[39].

39[39] Codul penal al Romaniei, art. 254, al. 1.



Varianta agravanta exista daca infractiunea de luare de mita descrisa mai

sus este savarsita de un functionar cu atributii de control40[40].

A doua varianta agravanta exista in ipoteza in care luarea de mita este

savarsita de agenti de constatare, de organele de urmarire sau de judecator cu

prilejul instrumentarii faptelor ce constituie contraventii sau infractiuni prevazute

de Legea nr. 42 / 1991.

Obiectul juridic special consta in relatiile sociale a caror normala formare,

desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibila fara a asigura exercitarea cu probitate de

catre functionari a atributiilor de serviciu incredintate lor si fara a combate faptele

de venalitate prin care se aduce atingerea bunului mers al autoritatilor sau

institutiilor publice ori a altor persoane juridice si se lezeaza implicit interesele

legale ale persoanelor particulare41[41]. In acelasi mod definesc si alti autori

obiectul juridic special al infractiunii de luare de mita, subliniind ca acesta il

constituie relatiile sociale legate de cinstea, corectitudinea si probitatea

functionarilor carora li se aduce atingerea de catre functionarii dinauntrul

organului de stat ori institutiei publice sau altei persoane juridice in care isi

desfasoara activitatea42[42].

Privitor la obiectul material al infractiunii de luare de mita, in mod similar,

pentru celelalte infractiuni de coruptie exista divergente. Unii autori sustin ca

obiectul material il constituie "banii sau alte foloase" date functionarului sau

40[40] Idem, art. 254, al. 2.

41[41] In mod similar, V. Dongoroz, s.a. "Explicatii teoretice ale Codului penal al Romaniei", vol. IV-Partea

speciala, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1972, pag. 131.

42[42] V. Dobrinoiu, "Coruptia in dreptul penal roman", Ed. Atlas Lex, Bucuresti, 1995, pag. 67-68. In acelasi

sens, O.A.Stoica, "Dreptul penal, partea speciala", Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976, pag. 246.



primite de el43[43]. Potrivit unei alte pareri -predominante in literatura juridica

-infractiunile de coruptie nu au, de regula, obiect material44[44].

Personal, impartasesc opinia45[45] potrivit careia infractiunile de coruptie

nu au obiect material, nici chiar in mod exceptional. Criticile aduse opiniei

potrivit careia obiect material al infractiunii de luare de mita ar fi banii ori alte

foloase, constau in faptul ca se confunda obiectul material al infractiunii de luare

de mita cu obiectul mitei, cele doua notiuni fiind total diferite. Ar mai fi de

observat ca exemplele date de unii autori, spre a justifica afirmatia lor ca, desi de

regula, luarea de mita, darea de mita, primirea de foloase materiale necuvenite si

traficul de influenta nu au obiect material, pot exista si unele cazuri de exceptie

-nu sunt edificatoare in acest sens. S-a sustinut ca atunci cand functionarul a

efectuat actul pentru a carui indeplinire a primit mita, daca acest act priveste un

obiect material, acesta devine obiectul material al infractiunii de luare de mita (de

exemplu, coletul pentru a carei remitere cu prioritate, factorul posta a pretins si a

primit mita)46[46]. Acest punct de vedere nu este intemeiat47[47] deoarece nu

actele facute de functionar in favoarea mituitorului sunt actiunile tipice ale luarii

de mita -pentru a se putea afirma ca bunurile asupra carora poarta materialitateaactiunilor lor o constituie obiectul material al infractiunii -ci faptele de pretindere,

primire a acestora sau de acceptare ori nerespingere a promisiunii. Sau numai

daca aceste fapte ar purta asupra unui bun -operand fizic asupra lui, expunandu-l

43[43] O.A.Stoica, op.cit. pag. 247,249,250; M.C.Ardeleanu "Unele aspecte ale infractiunii de luare de mita in

forma continuata", in R.R.D. nr. 12 / 1981, pag. 41-45; A.N.Trainiu, "Teoria generala a continutului infractiunii",Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1959, pag. 166.

44[44] S.Kahane "Explicatii teoretice ale codului penal roman", vol. IV, Partea speciala, Ed. Academiei Romane,

Bucuresti, 1972, pag. 130, 139, 147, 153; O.Loghin, Tudorel Toader "Drept penal roman" Partea speciala, Casade editura si presa Sansa, Bucuresti, 1994, pag. 345; Aneta Grigorovici "Infractiuni de serviciu sau in legatura cu

serviciul" Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976, pag. 89.

45[45] V.Dobrinoiu, op.cit., pag. 68-70.

46[46] S. Kahane, op.cit., pag. 130; Aneta Grigorovici, op.cit., pag. 89.

47[47] V.Dobrinoiu, op.cit., pag. 70.



unui pericol sau vatamandu-l, bunul respectiv ar putea prezenta obiectul material

al infractiunii de luare de mita. Explicatia este asemanatoare si in cazul potrivit

caruia "atunci cand folosul cuvenit consta in prestarea unei munci" -de exemplu,

repararea unui imobil, efectuarea de lucrari la instalatiile electrice, zugravireaunor incaperi -obiectul asupra caruia se efectueaza munca devine obiect material

al infractiunii48[48]. Astfel actiunea tipica -de pretindere - savarsita de subiectul

activ al infractiunii nu s-a exercitat asupra imobilului, instalatiei electrice,

incaperii, etc., ci s-a referit la prestatia reparatorului, electricianului, zugravului,

care nu poate constitui obiectul material al infractiunii de luare de mita, cu atat

mai mult cu cat nici nu are o existenta materiala.

Infractiunea de luare de mita este o infractiune cu subiect activ nemijlocit

calificat, acesta fiind un functionar in sensul art. 147, Cod penal 49[49].

In practica judiciara s-a retinut ca au calitatea de functionari si deci pot fi

subiecti activi ai infractiunii de luare de mita, printre altii:

cadrul didactic care primeste o suma de bani pentru a favoriza un

candidat la examen50[50].

Revizorul contabil care se intelege cu gestionarul ca sa nu

inregistreze plusurile, urmand sa imparta intre ei banii rezultati; revizorul va

raspunde pe langa complicitate la delapidare si pentru luare de mita51[51].

48[48] S. Kahane, op.cit., pag. 130;

49[49] A se vedea explicatiile date in cap. I, sect. 2.

50[50] Trib. Supr., sectia penala, dec. 1785 / 1992, in R.R.D. nr. 8 / 1993, pag. 65.

51[51] Trib. Supr., sect.pen., dec. 1057 / 1998, in RRD nr. 3 / 1989, pag. 75; Trib.Supr. dec. 1205 / 1983



Expertul insarcinat de instanta, care primeste un folos pentru a

intocmi un raport favorabil uneia dintre parti52[52].

Functionarul de la serviciul administrativ care primeste sume de

bani pentru a favoriza o persoana la intocmirea listei de locuinte53[53].

Ofiterul de politie care primeste bani pentru a nu face acte de

cercetare in legatura cu o infractiune descoperita54[54].seful biroului de personal

care primeste bani in scopul incadrarii unor muncitori55[55].

Contabilul sef care accepta promisiunea unei sume de bani ca sa

nu-l denunte pe casier pentru sustragerile de bani din gestiune56

[56].

Functionarul care primeste cu imprumut diferite sume de bani

pentru a face un act contrar indatoririlor sale de serviciu57[57].

Unele controverse au avut loc in practica judiciara si in doctrina penala

asupra chestiunii daca avocatul poate fi subiect activ al infractiunii de luare de

mita. Prin decizia nr. 569 din 16 mai 1990, instanta suprema a hotarat ca avocatul

pledant nu poate fi asimilat cu un "alt salariat" si in consecinta nu poate fi subiect

al infractiunii de luare de mita. Persoanele care indeplinesc functii de conducere

in aparatul administrativ al baroului de avocati sunt asimilate "altor salariati",

52[52] Trib. Mun. Bucuresti, sect I, dec. Pen. 2841 /1984, RRD nr 3/1986, pag. 78

53[53] Trib.mun. Bucuresti, sect.II, dec. Pen.1629/1984, in Repertoriul de practica judiciara in materie penala in

ani 1980, 1985, pag. 187.

54[54] Trib. Supr.- Sect.pen. dec. 566 /1973, in C.D., pag. 424

55[55] Trib. Supr., sect.pen., dec. 3084 / 1971, in C.D., pag. 328.

56[56] Trib. Supr., sect.pen., dec. 5996 /1971, in RRD nr. 6 / 1972, pag. 169.

57[57] Trib. Supr., sect.pen., dec. 5196 /1971, in RRD, nr. 6 /1972, pag. 169.



fiind functionari si deci putand avea calitatea de subiect activ al infractiunii de

luare de mita.

In ceea ce priveste calitatea de medic ca subiect activ al infractiunii de

luare de mita, Curtea Suprema de Justitie, in complet de 7 judecatori a hotarat prin

Decizia nr. 78 din 24 mai 1993 ca medicul care a indeplinit functia de medic sef

intr-o institutie sanitara de stat -in speta Spitalul municipal de Obstetrica si

Ginecologie Brasov -are in raport cu prevederile legale, calitatea de functionar si

deci poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita.

De subliniat ca subiectul activ -autorul - infractiunii de luare de mita

trebuie sa aiba calitatea de functionar in momentul savarsirii actiunii tipice

(pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii, nerespingerea promisiunii).

Infractiunea de luare de mita poate fi comisa in oricare din formele

participatiei penale. Coautorii trebuie sa aiba calitatea de functionari, fiecare

contribuind nemijlocit simultan58[58] sau succesiv la savarsirea infractiunii. Este

de remarcat faptul ca pentru instigatori si complici nu este necesara calitatea de

functionar. Altfel spus, infractiunea de luare de mita este imputabila complicilor

si instigatorilor, indiferent de calitatea acestora. Legat de acest aspect, literatura

de specialitate59[59], a evidentiat faptul ca in acest caz nu se pune problema

rasfrangerii circumstantelor personale de functionar asupra celorlalti participanti,

ci este vorba de incadrarea contributiei lor la consumarea activitatii infractionale

in dispozitia legala ce prevede -erga omnes - fapta comisa de subiectul nemijlocit

al luarii de mita. In contextul mentionat trebuie facuta precizarea ca in sistemul

nemijlocit al legii penale romane, mituitorul nu este considerat participant la

infractiunea de luare de mita, el fiind autor al infractiunii de dare de mita60[60].

58[58] Cand functionarul lucreaza in comisie, colectiv, echipa.

59[59] V.Dongoroz, s.a., op.cit., pag. 131.

60[60] Vezi Infrac.., cap. III.



In ceea ce priveste structura si continutul juridic al infractiunii, acestea au

ca parti componente atat o situatie premisa, cat si un continut constitutiv al faptei.

Situatia premisa, indispensabila in structura infractiunii de luare de mita,

consta in existenta unui serviciu -ce functioneaza la o unitate publica dintre cele

prevazute la art. 145 Cod penal, sau la o alta persoana juridica -competent sa

efectueze acte de genul celor ce privesc savarsirea unei asemenea fapte. Numai in

cadrul unui asemenea serviciu isi poate exercita atributiile functionarul care

comite luarea de mita. Cu alte cuvinte, luarea de mita nu poate fi conceputa fara

aceasta situatie premisa ce se rasfrange asupra calitatii faptuitorului, conferindu-i

anumite indatoriri de serviciu.

La randul sau, continutul constitutiv al infractiunii cuprinde ceea ce in mod

obiectiv si subiectiv trebuie sa realizeze faptuitorul pentru punerea in aplicare a

rezolutiei infractionale. Astfel, elementul material poate fi realizat fie printr-o

actiune comisiva -pretinderea, primirea, acceptarea de bani ori alte foloase -, fie

printr-o actiune omisiva constand in nerespingerea promisiunilor unor astfel de

foloase, actiunile faptuitorului -indiferent de forma de realizare- avand drept scop,

dupa caz, indeplinirea, neindeplinirea, intarzierea indeplinirii unui act privitor la

indatoririle sale de serviciu, ori in vederea savarsirii unui act contrar acestor

indatoriri.

"A primi"61[61] inseamna a lua in primire un obiect, care se inmaneaza, se

daruieste ori a incasa o suma de bani. Primirea se poate realiza direct intre

mituitor si mituit ori indirect, prin intermediul altor persoane sau prin alte

mijloace (tren, posta).

61[61] In acelasi sens, V.Dongoroz, s.a., op.cit. pag. 132.



Actiunea de "acceptare" reprezinta acordul explicit al faptuitorului la oferta

de mituire. Acceptarea poate fi expresa sau tacita, dar in acest din urma caz, ea

rezulta din anumite manifestari care releva neindoielnic acceptarea.

A "pretinde ceva" inseamna a cere ceva in mod staruitor, a formula o

anumita pretentie. Pretinderea ca modalitate de realizare a elementului material nu

implica neaparat satisfacerea pretentiei formulate de faptuitor.

"Nerespingerea promisiunii" de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin de

catre functionar inseamna a accepta implicit (tacit) promisiunea de mituire.

Nerespingerea unei promisiuni nu poate fi conceputa fara actul corelativ al

formularii unei promisiuni de catre o alta persoana.

Sub aspectul elementului material trebuie retinut ca in situatia in care

functionarul accepta promisiunile facute sau nu le respinge, dar denunta de indata

celor in drept promisiunile ce i s-au facut, o atare stare de fapt duce la inexistenta

infractiunii. Tot in lumina celor precizate pentru existenta elementului material nu

prezinta nici o relevanta daca pretinderea banilor sau altor foloase materiale ori

intelegerea in legatura cu primirea acestora a fost sau nu urmata de executare si

nici daca acestea au fost primite direct sau printr-un intermediar 62[62]. Privit din

alt unghi de vedere, elementul material al infractiunii poate consta, alternativ, fie

din efectuarea unui act ilicit -atunci cand este vorba de indeplinirea unui act

privitor la indatoririle de serviciu ale faptuitorului -, fie din indeplinirea unor acte

ilicite, respectiv neindeplinirea ori intarzierea in indeplinirea unui act privitor la

indatoririle de serviciu sau in caz contrar acestor indatoriri.

Pe de alta parte, actiunea sau inactiunea ce constituie elementul material al

infractiunii este conditionata de urmatoarele cerinte esentiale:

62[62] In acest caz intermediarulpoate fi, in raport de situatie, fie instigator, fie complice.



a) Pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii

trebuie sa aiba ca obiect bani sau alte foloase; prin "bani" se intelege atat

monedele metalice sau de hartie -romanesti sau straine, cat si titlurile de credit

public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea platilor -emise de o institutie bancara sau de alte institutii de credit componente, precum si orice alte titluri sau

valori asemanatoare63[63]. Prin analogie cu dispozitiile legale ce incrimineaza

falsificarea banilor sau a altor valori opinam ca in cazul de mita elementul

material este indeplinit daca exista o moneda de orice fel sau titlu de credit sau de

plata care se poate face, public, proba valorii pecuniare pe care o exprima64[64].

La randul ei notiunea de "alte foloase" desemneaza orice fel de avantaje

patrimoniale, fiind lipsit de relevanta forma sub care se prezinta65[65].

b) Banii si celelalte foloase pretinse, primite sau promise sa fie

necuvenite. Altfel spus, acestea trebuie sa aiba un caracter de plata sau rasplata in

vederea efectuarii, neefectuarii, intarzierii indeplinirii, etc. a unui act precis

determinat, adica sa reprezinte un contraechivalent a unei conduite lipsite de

probitate a functionarului corupt.

c) Actiunea sau inactiunea ce constituie elementul material al luarii de

mita trebuie sa se situeze in timp anterior indeplinirii, neindeplinirii, intarzierii in

indeplinirea actului determinant privitor la indatoririle de serviciu ori contrar

acestor indatoriri.

In caz contrar, nu exista infractiune de luare de mita si eventual cea de

primire de foloase necuvenite.66[66]


64[64] In acelasi sens, V.Dongoroz, s.a., op.cit., pag. 376.

65[65] Infra.. Cap. II, sect. II, paragraf 4.

66[66] Codul penal al Romaniei, art. 256; vezi cap.IV, sect. I.



Dar, pentru existenta infractiunii, deci pentru intregirea elementului

material este necesar ca acesta sa fie alaturat urmarii imediate. In cazul luarii de

mita, primirea, pretinderea, nerespingerea sau acceptarea banilor sau altor foloase

necuvenite au ca urmare imediata crearea unei stari de pericol ce aduce atingerea bunului mers al activitatii unei unitati publice sau persoane juridice private, mai

exact al serviciului ce functioneaza in cadrul acestora concretizat in actiunea

lipsita de probitatea functionarului. In aceeasi ordine de idei, pentru existenta

infractiunii este absolut obligatorie stabilirea legaturii de cauzalitate intre actiunea

sau inactiunea faptuitorului si urmarea imediata produsa. In sfarsit, sub aspectul

laturilor constitutive ale infractiunii trebuie precizat ca luarea de mita nu poate fi

savarsita decat cu vinovatie si anume cu intentie directa67[67].

Aspecte procesuale

Pericolul social este ridicat si mai ales, frecventa infractiunilor de coruptie

au stat la baza unei prime modificari68[68] a continutului articolelor 69[69] din

Codul penal care reglementeaza luarea de mita, darea de mita, primirea de foloase

necuvenite si traficul de influenta prin aceste modificari urmarindu-se in

principal, marirea pedepselor.

Pentru ca dreptul penal material sa-si atinga scopul, s-a apreciat ca este

necesar sa se instituie si o procedura speciala pentru urmarirea si judecarea

acestor fapte. In acest sens, prin Legea nr. 83 / 21 iulie 1992 s-a reglementat

procedura urgenta de urmarire si judecare a infractiunilor de coruptie mentionate

mai sus.70[70]

67[67] Infra., cap.II, sect. II.

68[68] Prin Legea nr. 65 din 8 iulie 1992.

69[69] Codul penal al Romaniei, art. 254, 255, 256, 257.

70[70] M.Apetrei, "Procedura urgenta de urmarie pentru unele infractiuni de coruptie". Analele Academiei de

Politie "Al.I. Cuza", anul II, 1994, pag. 42.



Potrivit acestei legi speciale71[71], procedura de urgenta se realizeaza prin

doua modalitati. Cand aceste infractiuni sunt flagrante se urmaresc potrivit

procedurii speciale de urmarire a unor infractiuni flagrante, singura conditie

necesar a fi indeplinita pentru ca aceasta procedura speciala sa fie aplicabila priveste constatarea ca infractiunea de coruptie concret savarsita sa fie flagranta,

nefiind necesara indeplinirea cumulativa a conditiilor 72[72] ca infractiunea sa fie

flagranta, pedeapsa prevazuta de lege sa fie mai mare de 3 luni si cel mult 5 ani si

sa fie savarsita in municipii, orase, mijloace de transport in comun, balciuri,

targuri, porturi, aeroporturi sau gari, precum si in orice loc aglomerat. Desi

ultimele modificari ale legii penale73[73] au REDUS aplicabilitatea procedurii

speciale de urmarire a unor infractiuni flagrante deoarece s-au marit mult

pedepsele in timp ce conditiile prevazute de art. 466 Cod de procedura penala au

ramas neschimbate74[74], acest lucru nu afecteaza aplicabilitatea procedurii

prevazute de Legea 83/1992 tocmai datorita faptului ca nu se cer indeplinite

conditiile art. 466, Cod procedura penala.

Daca infractiunile de coruptie nu sunt flagrante, urmarirea se desfasoara

potrivit procedurii obisnuite, dar cu o anumita operativitate, respectiv in termende 10 zile de la data sesizarii organului de urmarire penala, cu posibilitatea unor

prelungiri prevazute de lege.75[75]

71[71] Legea nr, 83 /21 iulie 1992.

72[72] Codul de procedura penala al Romaniei, art. 466.

73[73] Legea 140 / 1996 privind modificarea si completarea Codului penal al Romaniei.

74[74] Cu toate ca prin Legea 141/1996 s-au modificat unele prevederi ale Codului de procedura penala.

75[75] Legea 83/1992, art. 2, al. 1.



In schimb judecata se efectueaza potrivit procedurii speciale instituite

pentru cazul unor infractiuni flagrante, cu precizarea ca aceste proceduri speciale

se completeaza cu prevederile Legii nr. 83 /1992.76[76]

Trebuie precizat ca actiunea penala se pune in miscare din oficiu, iar

asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului este obligatorie, pe tot parcursul

procesului penal.

Legea nr. 78 / 2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea

faptelor de coruptie prevede unele dispozitii procedurale si anume:

Art. 21:

1. infractiunile prevazute de prezenta lege ca infractiuni de coruptie sau

ca infractiuni asimilate acestora ori ca infractiune in legatura directa cu

infractiunile de coruptie, daca sunt flagrante, se urmaresc si se judeca potrivit

dispozitiilor art. 465 si art. 467-479 din Codul de procedura penala.

2. daca infractiunile prevazute la alin. 1 nu sunt flagrante, urmarirea

penala si judecata se efectueaza potrivit procedurii de drept comun.

Art. 22:

In cazul infractiunilor prevazute in sectiunea a 2-a din cap.

III, urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror.

Art. 23:

1. persoanele cu atributii de control sunt obligate sa instiinteze organul

de urmarire penala sau, dupa caz, organul de constatare a savarsirii infractiunilor,

abilitat de lege, cu privire la orice date din care rezulta indicii ca s-a efectuat o

76[76] Idem, art. 2, al. 4, 5.



operatiune sau un act ilicit ce poate atrage raspunderea penala, potrivit acestei

legi.

2. persoanele cu atributii de control sunt obligate, in cursul actului de

control, sa procedeze la asigurarea si conservarea urmelor infractiunii, a

corpurilor delicte si a oricaror mijloace de proba ce pot servi organelor de

urmarire penala.

Art. 26:

Secretul bancar si cel profesional nu sunt opozabile organelor de

urmarire penala, instantelor de judecata sau Curtii de Conturi.

Art. 27:

1. cand sunt indicii temeinice cu privire la savarsirea uneia dintre

infractiunile prevazute de prezenta lege, in scopul strangerii de probe sau al

identificarii faptuitorului, procurorul poate sa dispuna pentru o durata de cel mult

30 de zile:

a. punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a conturilor

asimilate acestora;

b. punerea sub supraveghere sau ascultare a liniilor telefonice;

c. accesul la sisteme informationale;

d. comunicarea de acte autentice sau sub semnatura privata de

documente bancare, financiare ori contabile.

2. pentru motive temeinice masurile pot fi prelungite de procuror prin

ordonanta motivata, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile.



3. in cursul judecatii instanta poate dispune prelungirea acestor masuri

prin incheiere motivata.

Potrivit dispozitiilor legale77[77], urmarirea penala se efectueaza in mod

obligatoriu de procurorul de la parchetul de pe langa instanta ce judeca in prima

instanta cauza78[78], adica tribunalul79[79].

In conformitate cu normele legii procesual penale, situatia persoanei

mituite este independent de situatia persoanei mituitorului. Prin urmare achitarea

mituitorului nu duce la inlaturarea raspunderii penale pentru cel mituit si invers,

cu exceptia cazului in care s-a pronuntat din cauza inexistentei faptei deduse

judecatii80[80].

Sectiunea a II -a

Principalele probleme care trebuie clarificate prin

investigarea infractiunii de luare de mita

Sesizate despre savarsirea acestei infractiuni, organele de urmarire penala,

trebuie sa lamureasca urmatoarele probleme:

1. calitatea persoanei care a pretins, a primit, acceptat sau nu a respins

promisiunea ce i s-a facut.

2. activitatea ilicita a faptuitorului.

77[77] Cod procedura penala, art. 209, al. 3.

78[78] Idem, art. 209, al. 2.

79[79] Ibidem, art. 27, pct. 1, lit. a.

80[80] Ibidem, art. 10, alin. 1, lit. a.



3. scopul activitatii infractionale.

4. banii si foloasele ce au constituit obiectul activitatii ilicite.

5. existenta concursului de infractiuni si posibilitatea extinderii

cercetarilor pentru alte fapte si faptuitori.

6. masurile ce se impun pentru anularea efectelor actelor incheiate in

conditiile luarii de mita.

1. Calitatea persoanei care a pretins, a primit, a acceptat ori nu a

respins promisiunea ce i s-a facut

Subiect activ nemijlocit al infractiunii de luare de mita poate fi numai un

functionar.81[81] Legislatia noastra penala defineste notiunile de "functionar

public" si de functionar. Astfel, "functionarul public" este o persoana care exercita

permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o

insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la

care se refera art. 145. Cod penal, adica in serviciul unei unitati publice. La randul

sau, un "functionar" este atat persoana ce intra in categoria functionarilor publici,

precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane

juridice decat cele prevazute in art. 145, Cod penal82[82].

Organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca in primul rand -daca

este indeplinita cerinta legala privitoare la calificarea pe care trebuie sa o aiba

autorul infractiunii. Aceeasi problema se pune si in cazul in care luarea de mita a

fost savarsita in coautorat, fiecare din autorii care au contribuit nemijlocit

-simultan sau succesiv - la savarsirea faptei trebuie sa aiba calitatea de functionar.

Conditia privind calificarea autorului nu este necesara in cazul persoanelor care


82[82] Vezi Supra., cap. I, sect. a II-a si cap. II, sect. I



au participat la comiterea faptei in calitate de complici sau instigatori, fapta

fiindu-le imputabila chiar daca nu au calitatea de functionar.

Trebuie precizat ca atunci cand luarea de mita este savarsita in coautorat

investigarea trebuie sa clarifice si in ce modalitate au conlucrat faptuitorii pentru

realizarea rezolutiei infractionale -de exemplu, o comisie de examen, complet de

judecata, colectiv insarcinat cu anumite calitati de control, etc -precum si

contributia fiecaruia la consumarea activitatii ilicite.

Persoana care a pretins, a primit, a acceptat ori nu a respins promisiunea ce

i s-a facut poate sa fie si un functionar cu atributii de control.83[83] Sarcina

organelor de urmarire penala este de a stabili daca faptuitorul are o astfel de

calitate, care ii confera acestuia calitatea de subiect al infractiunii de luare de mita

in forma agravanta prevazuta de art. 254 Cod penal.

Calitatea de persoana cu atributii de control se determina concret pentru

fiecare caz in parte, in functie de natura atributiilor de serviciu ale faptuitorului.84

[84] Au aceasta calitate paznicii, gardienii publici, organele garzii financiare,

functionarii din Directia generala a controlului financiar de stat din Ministerul

Finantelor si unitati subordonate, precum si orice alti functionari care conform

dispozitiilor legale au atributii de control.85[85] In practica, s-a retinut infractiunea

de luare de mita prevazuta de art. 254 , al. 2, Cod penal in sarcina unei persoane

care indeplinind functia de inspector comercial si avand atributia de a efectua

controale in legatura cu respectarea legislatiei in vigoare in materie de comert, a

cerut si a primit unele foloase materiale de la patronul unui magazin, pentru a nu

lua masuri de sanctionare contraventionala in urma unor nereguli.

83[83] Codul penal al Romaniei, art. 254, al. 2, introdus prin Legea 65 / 1992 si modificat prin Legea 140 /

1996.

84[84] A. Filipas, "Infractiuni contra infaptuirii justitiei", Ed. Academiei, Bucuresti, 1985, pag. 107.

85[85] Ion Dumitru "Functionarul cu atributii de control -subiect activ calificat al infractiunii de luare de mita", in

Dreptul nr. 8 /1994, pag. 61-62.



Mentionam ca, prin Legea nr. 42 /1991, care a modificat si completat

Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati

comerciale ilicite, s-a prevazut, in art. 5 ca infractiunile de luare de mita, trafic de

influenta si primirea de foloase necuvenite, comise de agentii constatatori,organele de urmarire penala sau de judecata a faptelor ce constituie contraventii

sau infractiuni prevazute de prezenta lege, se pedepsesc in conformitate cu

dispozitiile art. 254, 256, 257 din Codul penal, minimul si maximul pedepselor

majorandu-se cu cate doi ani. Deci calitatea de faptuitor al infractiunii de luare de

mita o pot avea si persoanele amintite anterior in situatiile concrete, mentionate.

Organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca daca negasind situatia

reglementata de art. 5 din Legea nr. 42 / 1991 pentru a face incadrarea juridica

corecta a faptei, intrucat functionarii cu atributii de control savarsesc infractiunea

de luare de mita, prevazuta de art. 254, alin. 2, Cod penal, cu exceptia celor

chemati sa constate contraventiile si infractiunile prevazute de legea nr. 42 /1991,

precum si pentru care se vor aplica dispozitiile speciale ale art. 5 din Legea nr.

42 / 1991.

Legea nr. 78 /2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea

faptelor de coruptie, prevede categoriile de persoane carora li se aplica legea mai

sus mentionata:

a) care exercita o functie publica, indiferent de modul in care au fost

investite, in cadrul autoritatilor publice sau institutiilor publice.

b) Care indeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o functie sauo insarcinare, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta,

in cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societatilor comerciale,

companiilor nationale, societatilor nationale, unitatilor cooperatiste sau al altor

agenti economici.



c) Care exercita atributii de control, potrivit legii.

d) Care acorda asistenta specializata unitatilor prevazute la lit. a) si b), in

masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta.

e) Care, indiferent de calitatea lor, realizeaza, controleaza sau acorda

asistenta specializata, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot

influenta, cu privire la: operatiuni care antreneaza circulatia de capital, operatiuni

de banca, de schimb valutar sau de credit, operatiuni de plasament, in burse, in

asigurari, in plasament mutual ori privitor la cele asimilate acestora, tranzactii

comerciale interne si internationale.

f) Care detin o functie de conducere intr-un partid sau intr-o formatiune

politica, intr-un sindicat, intr-o organizatie patronala ori intr-o asociatie fara scop

lucrativ sau fundatie.

g) Alte persoane fizice decat cele prevazute la lit. a)-f), in conditiile

prevazute de lege.

Alte situatii practice:

Inculpatul in calitatea sa de ofiter de politie -luand la cunostinta despre

savarsirea unei fapte penale sau contraventionale si surprinzand pe unul dintre

participanti -avea obligatia legala de a interveni chiar in afara competentei

teritoriale a organului din care facea parte, pentru a efectua -in baza art. 213 din

Codul de procedura penala -actele de cercetare ce nu sufereau amanare si a

conserva probele descoperite. In consecinta fapta sa -de a fi pretins si primit bani

si alte foloase materiale necuvenite, in scopul de a nu-si indeplini aceste indatoriri

de serviciu -prezinta toate elementele constitutive al infractiunii de luare de mita.



Constituie infractiune de luare de mita si fapta controlorului CFR care in

timpul exercitarii functiei sale, a primit si retinut pentru sine, sume de bani de la

calatorii gasiti in tren fara legitimatii de calatorie, spre a nu incheia actele

constatatoare ale contraventiilor savarsite.

86

[86]

Infractiunea de luare de mita a savarsit-o si lucratorul unei statii PECO

care a primit sume de bani pentru a vinde cantitati de petrol mai mari decat cele

care puteau fi cumparate.87[87]

Este subiect activ nemijlocit al infractiunii de luare de mita si expertul care

primind de la o instanta judecatoreasca insarcinarea de a efectua o expertiza in

una din cauzele de competenta acelei instante, primeste un folos material de la

una din parti, pentru a intocmi raportul de expertiza in favoarea acesteia.88[88]

Profesorul care fiind membru al comisiei de bacalaureat, a primit sume de

bani pentru a asigura reusita unui candidat la acest examen, a savarsit infractiunea

de luare de mita.89[89]

Numai daca inculpatul, in calitatea sa de secretar al comisiei constituita la

nivelul conducerii intreprinderii avea vreo atributie de serviciu in legatura cu

repartizarea locuintelor, fapta de a cere unor angajati diferite sume de bani pentru

a le repartiza locuinte, constituie infractiunea de luare de mita; daca nu avea astfel

de atributie, in ipoteza ca banii s-au cerut in scopul sus mentionat, fapta nu poate

fi calificata decat inselaciune.

2. Activitatea ilicita a faptuitorului

86[86] Trib. Jud. Timis, sen. pen. Nr. 264/ 1970, in RRD nr. 8/1970, pag. 171

87[87] Trib. Mun. Bucuresti, sect I pen., dec. Nr. 1041/1992, in Culegere de practica judiciara penala pe anul

1992, Ed. Sansa, Bucuresti, 1993, pag. 205.

88[88] Trib. Mun. Bucuresti, sect. a II-a pen., dec.nr. 2481/1984, "RRD nr. 3/1986, pag.78".

89[89] Trib. Supr., sect.pen.,dec.nr.372/1975, in RRD nr.2/1976, pag. 69.



Lamurirea activitatii ilicite constituie sarcina principala a investigarii,

aceasta impreuna cu calitatea faptuitorului -constituind conditia de baza pentru

existenta infractiunii, cu alte cuvinte, organele de urmarire penala trebuie sa

stabileasca in ce a constat actiunea faptuitorului, respectiv intr-o fapta comisiva-pretindere, primire -ori intr-una omisiva, de genul acceptarii sau nerespingerii

promisiunii de bani sau alte foloase.

A primi inseamna a lua in posesie un obiect, care se inmaneaza, se

daruieste ori a incasa o suma de bani. A pretinde ceva inseamna a cere cuiva in

mod staruit, a formula o anumita pretentie. Pretinderea nu implica neaparat

satisfacerea pretentiei formulate de faptuitor. Acceptarea reprezinta acordul

explicit al faptuitorului la oferta de mituire. Nerespingerea promisiunii de bani sau

alte foloase ce nu i se cuvin de catre un functionar, inseamna a accepta implicit

(tacit) promisiunea de mituire. Este de remarcat ca legiuitorul a pus pe acelasi

plan nerespingerea promisiunii cu acceptarea acesteia, considerand ca

nerespingerea echivaleaza cu o acceptare tacita, functionarul fiind obligat sa

refuze sau sa denunte persoanele care desfasoara o activitate de corupere.

Tot sub aspectul activitatii ilicite, cercetarea trebuie sa clarifice daca

pretinderea sau primirea banilor sau altor foloase s-a facut in mod direct sau

indirect, adica printr-un intermediar sau mai multi.90[90] Literatura de

specialitate91[91] apreciaza ca sunt intrunite elementele constitutive ale luarii de

mita si in cazul in care folosul necuvenit a constat intr-un dar facut sotiei

functionarului si acesta afland despre el si scopul in care a fost dat, nu l-a restituit.

Desi sub aspectul existentei infractiunii nu prezinta nici o relevanta, modul in care

s-au realizat actiunile comisive sau omisive, acest lucru trebuie precis determinat

90[90] In mod similar se pune problema si in cazul acceptarii sau nerespingerii promisiunii.

91[91] V. Dongoroz, op.cit., pag. 132.



pentru stabilirea intregii participatii penale, persoanele putand sa fie dupa caz

instigator sau complice.

In sensul art. 254 Cod penal, functionarul este autor al infractiunii de luare

de mita, fie ca realizeaza personal activitatea specifica laturii obiective a

infractiunii, fie ca o realizeaza prin intermediar, indirect. Nu va exista insa o luare

de mita daca, cererea de bani sau alte foloase, facuta prin intermediar, nu a ajuns

la cunostinta persoanei careia ii era adresata, ci s-a oprit la intermediar, care nu a

transmis-o acelei persoane. Desi prin activitatea sa, intermediarul infaptuieste

chiar actiunea constitutiva -pretinde, primeste, etc. -a infractiunii de luare de mita,

totusi aceasta activitate fiind prin vointa legii fapta autorului, nu poate fi

caracterizata, in ceea ce priveste pe intermediar, decat ca un act de ajutor, deci de

complicitate. Iata si un exemplu din practica fostului Tribunal Suprem92[92]: la

rugamintea unui coleg de munca, inculpatul a intervenit pe langa seful biroului

administrativ din cadrul intreprinderii la care lucrau toti trei, pentru ca acesta sa

inlesneasca dintai ocuparea unei camere in caminul de nefamilisti; cel solicitat

-condamnat in cauza pentru luare de mita a fost de acord, dar a pretins, prin

intermediul inculpatului, o suma de bani, care i-a fost inmanata tot prinintermediul acestuia. Intrucat a intermediat, prin aceasta inculpatul a inlesnit

primirea de catre functionar a unei sume de bani pentru a indeplini un act privitor

la indatoririle sale de serviciu, iar fapta sa intruneste elementele complicitatii la

infractiunea de luare de mita (nu trafic de influenta). Daca intermediarul a

conceput infractiunea de luare de mita si l-a determinat pe functionar sa o

savarseasca prin intermediul sau, el va cumula si calitatea de instigator, urmand sa

raspunda insa numai pentru instigare, intrucat aceasta absoarbe complicitatea.93

[93] In cazul in care mita ajunge la mituitor prin intermediari, care actioneaza

succesiv, intermediarii au calitatea de complici la infractiunea de luare de mita.

92[92] Trib. Supr., sect. pen.,dec. Nr. 1453/1983, CD., pag. 247, RRD. Nr. 6/1984, pag. 68.

93[93] Trib. Supr. , sect.pen.,dec. Nr. 1453/1983,CD, pag.247, RRD nr.6/1984, pag.68.



De asemenea, organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca in ce a

constat actul cu privire la care s-a luat mita si daca acesta intra in atributiile de

serviciu ale functionarului in cauza. Prin urmare, trebuie sa se stabileasca daca

pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii de bani ori altefoloase s-au facut cu privire la un act determinant si daca s-au concretizat printr-o

activitate licita sau ilicita.94[94]

In cazul in care autorul infractiunii de luare de mita l-a constrans pe

mituitor sa-i promita, sa-i ofere sau sa-i dea bani ori alte foloase necuvenite,

pentru conturarea intregului tablou al activitatii ilicite, organele de urmarire

penala trebuie sa stabileasca, in concret, in ce s-a materializat constrangerea

invocata. Spre exemplu, constrangerea ar putea consta intr-o amenintare cu

desfacerea contractului de munca si trecerea in somaj, in refuzul incadrarii intr-o

anumita functie, netrecerea pe statele de premieri, etc.

Existenta infractiunii de luare de mita nu este subordonata vreunei conditii

privind locul si timpul savarsirii. Dar sub aspectul elementului material, pentru

dovedirea existentei infractiunii, organele de urmarire penala trebuie sa

dovedeasca faptul ca activitatea faptuitorului - pretinderea, primirea, acceptarea

sau nerespingerea promisiunii -a avut loc la un moment anterior indeplinirii,

neindeplinirii, intarzierii in indeplinirea actului determinant privitor la indatoririle

de serviciu ori unui act contrar acestor indatoriri.

Legat de activitatea ilicita a faptuitorului, atat literatura de specialitate cat

si practica judiciara au statuat ca infractiune de luare de mita se consuma in

momentul in care se realizeaza intelegerea dintre persoana care ofera si cea care

primeste mita; ea se consuma si prin simpla acceptare a promisiunii facute

functionarului sau prin nerespingerea unei atare promisiuni, predarea efectiva a

banilor sau altor foloase putand sa aiba loc si ulterior sau chiar sa nu se realizeze.

94[94] in cazul indeplinirii unui act privitor la indatoririle de serviciu.



Daca ulterior intelegerii de a se da anumite sume de bani ca mita, pentru ca

cel mituit sa indeplineasca, succesiv, mai multe acte privitoare la functia sa,

mituitorul a platit mai multe sume de bani promise la diferite intervale de timp, pe

masura efectuarii acelor acte, nu se poate vorbi de o infractiune continuata deluare de mita.95[95]

De asemenea constituie infractiune de luare de mita fapta functionarului de

a primii bani sau alte foloase care nu i se cuvin, chiar daca nu indeplineste actul

-legal sau ilegal - la care s-a obligat, fiind ca acest act sa intre in sfera atributiilor

sale de serviciu.

Cand actul nu intra in acest cadru, insa functionarul a facut sa creada, pe

cel care i-a oferit folosul necuvenit, ca are abilitatea legala de-al efectua, fapta

constituie inselaciune.96[96]

Primirea de catre un functionar a unei sume de bani, in timpul indeplinirii

unui act privitor la functia sa, pentru a executa cu deosebita grija acel act,

constituie infractiune de luare de mita, legea a creat un regim de sanctiune 97[97]

numai pentru situatii in care primirea folosului necuvenit a avut loc dupa

efectuarea actului ce intra in sfera atributiilor de serviciu ale functionarului.98[98]

Fapta inculpatului, contabil sef, de a accepta promisiunea casierului de a-i

da sume de bani, pentru a nu se aduce la cunostinta conducerii unitatii ca acesta a

sustras bani din casa, constituie infractiunea de luare de mita, pentru consumarea

acestei infractiuni fiind suficienta acceptarea de catre functionar a promisiunii

facute, chiar daca suma de bani nu i-a mai fost data ulterior sau i-a fost data intr-

95[95] Trib. Supr., sect.pen.,decizia nr. 3079/1971.

96[96] Idem. Decizia nr 5850/1970.

97[97] Primirea de foloase necuvenite.

98[98] Trib.supr.,decizia nr.191/1971.



un ultim moment cand pierduse calitatea de functionar, prin pensionare sau orice

alt mod.99[99]

3. Scopul activitatii infractionale

Intrucat legea conditioneaza existenta infractiunii de luare de mita de

urmarirea unui anumit scop, organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca

daca faptuitorul a actionat sau nu cu intentie calificata in acest scop.

Este de mentionat in legatura cu "scopul" indicat in art. 254 Cod penal, ca

prin existenta infractiunii este suficient ca faptuitorul sa fi actionat in vederea

finalitatii respective, fiind indiferent daca acel scop s-a realizat sau nu. Scopulcaracteristic laturii subiective nu este cel de a obtine un folos material, ci acela de

a face, a nu face, etc., un act privitor la indatoririle de serviciu. Obtinerea unor

foloase ilicite reprezinta mobilul care il determina pe autor sa comita luarea de

mita.

In acest sens s-a pronuntat si instanta noastra suprema100[100] care avand

de solutionat recursul unui inculpat condamnat pentru luare de mita, a decis ca

fapt acestuia este un abuz in serviciu. Intr-adevar motiveaza Tribunalul Suprem

-fapta inculpatului, sef al unei sectii de tamplarie, de a fi pretins si primit, fara

drept diferite avantaje materiale de la muncitorii aflati in subordinea sa, sub

pretext ca datorita deplasarilor ce trebuie sa le efectueze pentru procurarea

materialelor, nu a fost in masura sa realizeze personal decat o productie mai

redusa, constituie infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si

nu infractiunea de luare de mita, deoarece, in situatia aratata nu se poate retine cafoloasele au fost date, asa cum prevede art. 254 Cod penal, in scopul

indeplinirii ,neindeplinirii sau intarzierii indeplinirii de catre functionar a unui act

99[99] Trib.supr.,decizia nr.5996/1971.

100[100] Trib. Supr., decizia nr. 1956/1973, in CD, pag. 419.



privitor la indatoririle sale de serviciu, cu numai ca acesta, indeplinindu-si abuziv

atributiile de serviciu, in scopul obtinerii unor foloase ce nu i se cuveneau, a adus

atingere intereselor legale ale unui muncitor aflat in subordinea sa.

Prin urmare, cercetarea trebuie sa lamureasca pentru ce s-a pretins, primit,

acceptat sau nu s-au respins promisiunile de bani ori alte foloase necuvenite.

Aceste actiuni trebuie sa aiba o finalitate precisa, respectiv indeplinirea,

neindeplinirea ori intarzierea indeplinirii unui act -aratat explicit -de competenta

functionarului corupt sau dupa caz, indeplinirea unui act contrar indatoririlor de

serviciu ale acestuia.

Referitor la scopul activitatii ilicite a faptuitorului, practica judiciara ofera

numeroase si variate exemple:

a. Cazuri de luare de mita in scopul indeplinirii unui act privitor la

indatoririle de serviciu: un primar a primit anumite avantaje in scopul de a oficia

mai repede o casatorie101[101]; un angajat al unei intreprinderi comerciale a

pretins si primit o suma de bani pentru a vinde masini de aragaz unor

cumparatori102[102]; un inspector -sef de personal-a pretins si primit foloase

materiale pentru a interveni in actele preliminare in vederea incadrarii in munca a

unor persoane.103[103]

b. Cazuri de luare de mita in scopul neindeplinirii unui act privitor la

indatoririle de serviciu: un organ de cercetare penala a primit bani pentru a nu

intocmi actele necesare referitoare la identificarea autorilor unui furt104[104]; o

persoana delegata de o unitate pentru a-i apara interesele a primit bani spre a nu se

101[101] Cas. II, nr.208571946, Parchetele romane, 1948, III, pag.6.

102[102] trib.supr.,sect.pen.,dec.nr.1552/1955 in CD, vol.3, pag.84.

103[103] idem, dec.nr.3930/1970, in CD pag.403.

104[104] cas. II, dec.nr.2276/1943, in Parchetele romane, 1944, III, pag.84.



prezenta la proces105[105]; un controlor de bilete CFR a primit sume de bani,

pentru a nu incheia acte de contraventie unor calatori fara bilet106[106]; un

contabil sef a acceptat promisiunea casierului de a-i da o suma de bani, pentru a

nu aduce la cunostinta conducerii unitatii faptul ca sustrasese o suma de bani dincasa107[107];

c. Cazuri de luare de mita in scopul intarzierii indeplinirii unui act privitor

la indatoririle de serviciu: un functionar insarcinat cu executarea unui mandat de

arestare a primit daruri de la cel urmarit, in scopul de a nu executa imediat, ci

dupa o perioada de timp, acel mandat108[108]

d. Cazuri de luare de mita in scopul indeplinirii unui act contrar

indatoririlor de serviciu: un functionar vamal a primit o suma de bani in vederea

intocmirii unui act fals, act ce intra in atributiile sale de serviciu109[109]; un paznic

a pretins si primit un material pentru a permite sustragerea de catre alte persoane a

unor bunuri aflate in paza sa110[110]. De asemenea cand s-a predat o suma de bani

pentru care functionarul, in cadrul atributiilor sale de serviciu, sa falsifice un

inscris oficial, acesta savarseste -pe langa infractiunea de fals -si infractiunea de

luare de mita. Imprejurarea ca sumele de bani primite de inculpat au fost solicitate

de acesta cu titlu de imprumut este irelevanta sub aspectul existentei infractiunii

de luare de mita. Din moment ce imprumutul a fost solicitat de functionar, pentru

105[105] Trib. Capitalei, sect. A II-a, dec.nr.19/1955, in LP, nr.6/1955, pag. 643.

106[106] Trib. Timis, sent.pen.nr.264/1970, in RRD nr.8/1970, pag.17.

107[107]Trib.supr., sect.pen.dec.nr.5996/1971, in RRD nr.8/1970, pag.17.

108[108] Trib. Capitalei, sect. I pen.dec.nr.2735/1956 in LP nr.8/1957, pag. 956.

109[109] Trib.Supr.,dec.pen.273/1959, in Repertoriu de practica judiciara, de C.Gall, N. Hogos, Ed. Stiintifica,

Buc. 1963, pag. 46.

110[110] Trib. Supr., sect.pen.,dec. Nr. 61/1972, in CD pag. 356; Trib. Supr., sect.pen., dec.nr.3048/1971, in

CD, pag.358.



a face un act contrar indatoririlor sale de serviciu, toate elementele infractiunii de

luare de mita -inclusiv intentia calificata -sunt, realizate.

4. Banii si foloasele ce au constituit obiectul activitatii ilicite

Clasificarea acestei probleme prezinta importanta din mai multe

considerente.

In primul rand aceasta tine de insasi existenta infractiunii, mai exact de

indeplinirea uneia din cerintele esentiale si anume, ca banii sau alte foloase

necuvenite sa constituie obiectul pretinderii, primirii, acceptarii sau nerespingerii

promisiunii. Daca in privinta notiunii de "bani" nu se ridica probleme deosebite, prin aceasta intelegandu-se monedele de hartie sau metal, romanesti sau straine,

emise de o institutie bancara, cu putere circulatorie111[111], in schimb nu

intotdeauna sunt delimitate corect valorile asimilate acestei notiuni. In opinia

noastra -conforma, de altfel, cu opinia exprimata in majoritatea lucrarilor de

specialitate, sunt asimilate actiunii de "bani" si valori ce pot face public dovada

valorii pecuniare pe care o reprezinta. Este vorba de titlurile de credit public,

cecurile, titlurile de orice fel, care servesc efectuarii platilor -emise de institutiile

de credit competente - precum si orice titluri sau valori asemanatoare. La randul

ei, expresia de "alte foloase" desemneaza orice fel de avantaje de ordin

patrimonial. Aria avantajelor de ordin patrimonial este foarte diversa, astfel

putand constitui obiectul mitei, de exemplu, folosinta gratuita a unei locuinte,

prestarea unor servicii in mod gratuit -repararea unui imobil -precum si alte

"servicii" facute functionarului cum ar fi: amanarea platii unei datorii, acordarea

de permisii, imprumuturi, comisioane, bunuri. Pot fi avantaje de ordin

nepatrimonial, spre exemplu, acordarea unui titlu sau a unui grad, ori a altor

distinctii onorifice.112[112] In aceeasi ordine de idei, trebuie aratat ca legea nu

111[111] Codul penal al Romaniei, art. 282, alin. 1 si art. 284.

112[112] V. Dongoroz, s.a, op.cit., pag. 133; V. Dobrinoiu, op. Cit. pag. 136



cere determinarea foloaselor ce constituie obiectul mitei. Dar asa cum s-a precizat

pentru existente infractiunii este necesar sa se stabileasca faptul ca banii sau

foloasele au fost date sau promise pentru ca functionarul sa indeplineasca, sa nu

indeplineasca, sa intarzie efectuarea unui anumit act, ori dupa caz, sa efectueze unanumit act, contrar indatoririlor de serviciu ale acestuia.

Trebuie sa precizam de asemenea ca foloasele ce constituie obiectul mitei

pot fi bunuri mobile sau imobile. Din expresia "bani sau alte foloase", folosita in

art. 254, alin. 1, Cod penal, pentru a desemna obiectul mitei si din expresia "bani,

valori sau orice alte bunuri" folosite in art. 254, alin. 2, Cod penal, pentru a

desemna obiectul confiscarii speciale nu rezulta vreo circumstanta de natura a

exclude imobilele din sfera bunurilor ce pot fi date si luate ca mita.

Organele de urmarire penala trebuie sa urmareasca problemele concrete

ivite in cauza, daca valoarea folosului material primit de functionar este foarte

redusa. Astfel, oricare ar fi valoarea darului, acesta constituie un contraechivalent

al conduitei lipsite de probitate a functionarului si se va avea in vedere

infractiunea de luare de mita. Pentru a nu se retine infractiunea de luare de mita,

trebuie sa nu existe un raport direct si explicit intre darurile primite, care au o

valoare redusa si un anumit act din sfera atributiilor ce revin functionarului.

Tinand cont de aceasta ultima conditie, conchidem ca nu constituie infractiunea

de luare de mita, primirea de mici daruri ocazional -de exemplu cadouri de Anul

nou -, precum nici primirea de mic daruri care exprima -din partea celor care

ofera ori promit -manifestarea unui sentiment de recunostinta ori de respect

profesional, iar nu o retributie.

Organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca caracterul de retributie

al mitei. Organele de urmarire vor stabili daca banii, foloasele sunt necuvenite,

adica daca reprezinta un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate a

functionarului. Literatura de specialitate evidentiaza ca banii sau celelalte foloase



pretinse, primite, acceptate ori nerespinse sa fie legal nedatorate, adica sa fie

facute ca retributie, plata, rasplata.

Daca se dovedeste aspectul obiectiv al retributiei -adica existenta unei

relatii intre darul pretins, primit sau promis si actul de serviciu pe care

functionarul urmeaza a-l efectua, a nu-l efectua sau a-l indeplini cu intarziere- si

aspectul subiectiv al retributiei -adica interesul personal si vointa de a retribui, din

partea celui care da, precum si vointa si constiinta de a accepta o plata din partea

celui care primeste -lipsa de proportie dintre valoarea darului si importanta actului

de serviciu nu constituie un impediment in caracterizarea faptei de luare de mita.

De altfel, faptul ca Tribunalul Suprem a considerat ilegala o solutie a instantei de

fond care achitase pe inculpat pentru infractiunea de luare de mita, motivand ca

exista o disproportie intre actul cerut inculpatului -darea unei solutii favorabile in

proces -si plata ilicita a acestui act (suma modica pe care inculpatul a primit-o de

la cel in cauza) Tribunalul Suprem arata ca art. 254 Cod penal nu are existenta

unei proportii intre valoarea actului pretins de la functionar si suma de bani sau

folosul ilicit obtinut de catre acesta.113[113] Organele de urmarire penala trebuie

sa lamureasca daca nu cumva fapta de luare de mita nu are caracter penal, atuncicand este lipsita in mod vadit de importanta, in sensul art. 18, Cod penal. Dar, in

acest caz, organele de urmarire penala trebuie sa tina seama nu numai de valoarea

redusa a obiectului mitei, ci si de celelalte criterii privind mijloacele si modul de

savarsire a faptei, scopul urmarit, imprejurarile in care a fost comisa, urmarea

produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si persoana si conduita

faptuitorului.114[114]

De asemenea, trebuie retinut ca banii sau alte foloase sunt considerate

necuvenite nu numai in cazul in care pentru indeplinirea unui act care este gratuit

113[113] Trib. Supr. Dec.nr.1/1976, in Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976-

1980, de V. Papadopol, M.Popovici, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982, pag. 254.




se pretinde sau se primeste o retributie, ci si atunci cand se pretinde ori se

primeste peste ceea ce este datorat in mod legal ori, in raport si de situatie, se

accepta ori nu se refuza o promisiune care depaseste ceea ce este legalmente

datorat.

Lamurirea problemei banilor sau a foloaselor prezinta o mare importanta si

din alt punct de vedere. Potrivit legii115[115] "banii, valorile sau orice alte bunuri"

care au facut obiectul luarii de mita se confisca. Organele de urmarire penala

trebuie sa stie exact situatiile in care se confisca bunuri, care bunuri si in ce

conditii, pentru a se evita aparitia unor situatii care sa contravina legii.

Trebuie subliniat ca obiectul confiscarii speciale116[116] ca masura de

siguranta consta in "bani, valori sau orice alte bunuri", deci pot fi confiscate

numai avantajele patrimoniale si se poate dispune restabilirea situatiei

anterioare.117[117] Confiscarea speciala opereaza atat asupra bunurilor mobile cat

si asupra bunurilor imobile.

In cazul in care bunurile confiscarii nu se mai gasesc la inculpat -cel care a

luat mita -ele vor fi luate de la persoanele ce le detin in momentul pronuntarii

hotararii de condamnare. Situatia reglementata de art. 254, alin. 3, Cod penal

referitoare la faptul ca doar bunurile, banii sau alte valori care au facut obiectul

mitei nu se gasesc, condamnatul este obligat si la plata echivalentului lor in bani,

are in vedere nu cazul in care bunurile nu mai sunt detinute de inculpat, ci situatia

in care identificarea si preluarea lor nu mai sunt posibile in mod efectiv, fie pentru

ca detinatorul nu este cunoscut, fie pentru ca bunurile au fost distruse ori

consumate, fie pentru ca intre timp bunul a fost dobandit legal de un tert de buna

credinta si ca atare, preluarea nu mai este posibila datorita unui impediment de

115[115] idem, art.254, alin.3.

116[116] idem, art.254, alin.3.

117[117] Codul de procedura penala al Romaniei, art. 170.



ordin juridic. Cand insa lucrurile au fost restituite de functionar celui care i le-a

dat, ele vor fi confiscate de la detinatorul actual - autor al infractiunii de dare de

mita -iar daca dupa restituire, bunul a fost instrainat sau a fost consumat de acesta,

obligatia de a plati echivalentul ii revine lui, iar nu inculpatului. Daca persoanacare a dat bunul a fost constransa la aceasta prin diferite mijloace de catre

functionarul corupt sau daca ea denunta fapta autoritatilor mai inainte ca organul

de urmarire penala sa fi fost sesizat, bunul se va restitui acelei persoane, iar daca

i-a fost restituit intre timp de inculpat, nu se va mai confisca.

Daca banii sau bunurile supuse confiscarii provin din sustrageri din

patrimoniul unor unitati publice, pentru care inculpatul a fost trimis in judecata

alaturi de autorul luarii de mita, suma sau bunurile nu se confisca, ci trebuie

restituite unitatii pagubite.

Daca infractiunea de luare de mita a fost comisa in participatie, instanta de

judecata trebuie sa dispuna confiscarea numai a beneficiului realizat personal,

deci a acelor bunuri care au revenit fiecarui participant in parte sau plata

echivalentului in bani al acestora in masura in care bunurile nu se mai gasesc.

Daca faptuitorul a pretins bani, valori sau alte bunuri, dar pretentia sa nu a

fost urmata de acceptarea sau desi acceptata, ulterior mituitul nu a mai primit

nimic, nu se va putea proceda la confiscare, aceasta fiind lipsita de obiect. De

asemenea, obligarea la plata nu mai poate avea ca obiect echivalentul valoric al

bunurilor oferite, dar care nu s-au remis efectiv, nici al foloaselor promise, in

cazul in care promisiunea nu a fost adusa la indeplinire.

In literatura juridica este dominanta ideea ca lucrurile care au luat locul

altor lucruri initial dobandite prin infractiune trebuie confiscate ele insele ca

"lucruri dobandite prin infractiune", deoarece "banii sau lucrurile substituite sunt

tot atat de fara drept si ilicit detinute ca si lucrurile sau banii carora li s-au



substituit"118[118]. In practica judiciara119[119] intr-o cauza in care obiectul mitei

l-a constituit o suma de 95.000 lei, s-a dispus confiscarea atat a automobilului

cumparat cu o parte din acesti bani, cat si a unei sume de 22.000 lei, reprezentand

diferenta dintre cuantumul sumei primite ca mita si valoarea autoturismuluicumparat.

In practica s-a mai hotarat ca in cazul in care un anumit lucru -care nu se

mai gaseste -intra de doua ori in sfera de incidenta a confiscarii speciale, suma ce

trebuie platita ca echivalent va fi egala cu valoarea lui, luata in considerare o

singura data.

5. Existenta concursului de infractiuni si posibilitatea extinderii

cercetarilor pentru alte fapte si faptuitori

Aceasta este o problema care trebuie sa stea tot timpul in atentia organelor

de urmarire penala.

Infractiunea de luare de mita poate fi savarsita in concurs cu infractiunea

de delapidare. Astfel, in practica s-a decis ca faptele unui revizor contabil de a nu

inregistra plusurile contabile in gestiunea unui coinculpat si de a imparti ulterior

cu el banii, echivalent plusului in gestiune -toate acestea in baza unei intelegeri

prealabile- constituie complicitate la delapidare in concurs real cu infractiunea de

luare de mita.120[120]

Infractiunea de luare de mita poate fi savarsita in concurs cu infractiunea

de furt. Astfel, faptele unui paznic al unei unitati de stat de a primi o suma de bani

118[118] V. Dongoroz in Explicatii teoretice ale Codului penal roman, vol. II, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970,

pag.322.

119[119] Trib Mun. Bucuresti, sect. II pen., sent.nr. 98/1982 in V. Papadopol, St. Dases, Repertoriu de practica

judiciara in materie penala pe anii 1981-1985, pag. 63.

120[120] Trib. Supr., sect.pen., dec.nr. 1205/1985, CD, pag. 315.



pentru a permite altei persoane sa sustraga bunuri din cele pe care le avea in paza

si de a participa, apoi in mod nemijlocit, la savarsirea sustragerii constituie

infractiunile de luare de mita si furt.121[121]

Nu de putine ori, atunci cand banii sau alte foloase s-au dat pentru ca

functionarul sa indeplineasca un act contrar indatoririlor sale de serviciu -fapta se

savarseste in concurs cu infractiunile de fals -fie material, fie intelectual -si uz de

fals. Astfel, faptele unui medic de a fi eliberat certificatele de concediu medical,

fara a fi examinat pe salariatii beneficiari, in schimbul unor foloase materiale,

constituie, pe langa infractiunea de luare de mita si infractiunea de fals

intelectual.122[122]

De asemenea, infractiunea de luare de mita poate fi savarsita in concurs cu

alte infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul.

Pentru fiecare caz in parte, organele de urmarire penala trebuie sa depuna

toate diligentele in vederea stabilirii tuturor faptelor concurente alegand tactica de

cercetare adecvata si metodologia specifica infractiunii respective.

In mod similar se pune problema si in cazul savarsirii luarii de mita in

participatie, cercetarii revenindu-i sarcina sa lamureasca contributia fiecaruia la

consumarea actului infractional, implicit, calitatea procesuala, fie de coautor, fie

de instigator sau complice.

6. Masuri ce se impun pentru anularea efectelor actelor

Incheiate in conditiile luarii de mita

121[121] Trib. Supr., sect. a II-a pen., dec. nr. 804/1984, CD, pag. 291.

122[122] Trib.mun.Bucuresti, sect a II a pen., dec.nr.129/1993, Culegere de practica judiciara pe anul 1993,

Casa de editura si presa Sansa, Bucuresti, 1994, pag. 154.



Dupa cum s-a precizat, actiunea ori inactiunea care constituie elementul

material al infractiunii poate privi -alternativ - fie efectuarea unui act ilicit, fie a

unui act ilicit, in aceasta ultima categorie intrand neindeplinirea, intarzierea in

indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu ale functionarului, oriindeplinirea unui act contrar acestor indatoriri. Pornind de la aceasta, organele de

urmarire penala trebuie sa lamureasca ce efecte juridice au produs actele

intocmite de faptuitor, atat fata de mituitor, cat si fata de terte persoane, paguba

pricinuita si unde se localizeaza aceasta, etc. si sa intreprinda demersurile

necesare catre organele competente pentru anularea actelor in cauza. Pe de alta

parte, restabilirea situatiei anterioare123[123] se impune si in cazul in care obiectul

luarii de mita a constat dintr-un avantaj nepatrimonial.124[124]

Sectiunea a III -a

Activitatile care se intreprind pentru administrarea probelor

Printre acestea se inscriu:

Constatarea infractiunii flagrante

Ascultarea mituitorului in cazul in care acesta a fost constrans ori a

denuntat fapta organelor de urmarire penala

Identificarea si ascultarea martorilor

Efectuarea perchezitiilor

Verificarea si ridicarea de obiecte si inscrisuri

123[123] Cod de procedura penala, art. 170.

124[124] De exemplu, acordarea unui titlu, a unei distinctii, avansarea ori numirea intr-o functie.



Dispunerea constatarilor tehnico-stiintifice si expertizelor

Ascultarea invinuitului sau inculpatului

Alte activitati ce se intreprind in raport cu specificul cauzei.

1.Consta tarea infractiunii flagrante

In conformitate cu prevederile legii procesual penale125[125], competenta

de solutionare apartine procurorului. Totusi, potrivit acelorasi prevederi126[126],

orice organ de cercetare penala este obligat sa efectueze actele de urmarire penala

ce nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de

competenta lui, urmand ca ulterior lucrarile efectuate sa fie inaintate -de urgenta

-procurorului, impreuna cu probele si mijloacele de proba administrate. Pe de alta

parte, procurorul poate sa dea dispozitii cu privire la efectuarea oricarui act de

urmarire penala, aceste dispozitii fiind obligatorii pentru organul de cercetare

penala127[127]. Daca asa stau lucrurile din punct de vedere al legii procesual

penale si practica judiciara confirma ca majoritatea sesizarilor privind infractiunea

de luare de mita sunt adresate organelor de cercetare penala a politiei.

Primind o astfel de sesizare, organele de cercetare penala trebuie sa

desfasoare o serie de activitati pregatitoare. Pentru a se conforma intru totul

prevederilor legale care statueaza ca "organele de cercetare penala sunt obligate sa

incunostinteze de indata pe procuror despre infractiunile de care au luat

cunostinta", organul de cercetare penala il va instiinta pe procuror despre

sesizarea primita, conditiile, locul, timpul cand urmeaza inmanat folosul

necuvenit, scopul acestuia, persoana mituitorului si a celui mituit, s.a.. In

125[125] C.P.P., art. 209, alin 3, conform Legii 141/1996

126[126] idem, art. 213.

127[127] Idem, art. 219.



continuare, tinand cont de dispozitiile procurorului, organul de cercetare penala va

proceda -dupa caz -, fie la inaintarea actului de sesizare, fie la pregatirea activitatii

de prindere in flagrant, fie la participarea, alaturi de procuror, la aceasta activitate.

Dintre situatiile mentionate ne vom opri numai la cea in care organul de cercetare penala al politiei organizeaza si desfasoara prinderea in flagrant, fara participarea

altor organe.

Fara a intra in detalii, precizam ca pregatirea unei asemenea activitati

presupune o pregatire temeinica, orice eroare putand duce la ratarea actiunii.

Astfel, organul de cercetare penala trebuie sa desfasoare urmatoarele activitati de

pregatire:

Cunoasterea unor date cu privire la cel care da mita, cat si cu

privire la cel care ia mita, interesand -in primul rand- daca cel de-al doilea are

calitatea de functionar, locul de munca, atributiile de serviciu, etc.

Motivul darii -luarii de mita, actul cu privire la care s-au pretins,

primit, acceptat sau nu s-au respins banii ori foloasele necuvenite si in principal,

daca s-a intocmit deja un act contrar indatoririlor de serviciu ale functionarului

corupt.

Locul si conditiile in care urmeaza sa se faca predarea -primirea

banilor ori folosului necuvenit si particularitatile locului respectiv sub aspectul

amplasarii, intrarilor si iesirilor, a prezentei altor persoane, etc.

Stabilirea momentului interventiei, acesta situandu-se imediat dupa

ce functionarul a intrat in posesia banilor sau foloaselor ce nu i se cuvin; in felul

acesta se realizeaza atat prinderea acelui care a dat mita, cat si a celui care a

primit-o128[128].

128[128] C. Aionitoaiei, V.Berchesan, I.E.Sandu -Constatarea infractiunii flagrante, in Tratat de tactica

criminalistica, Ed. Carpati, Craiova, pag. 293-295.



Constituirea echipei ce urmeaza sa actioneze, instruirea membrilor

componenti si stabilirea modalitatilor de legatura.

Deplasarea la locul unde urmeaza sa fie inmanati banii sau folosul

necuvenit cu asigurarea unei depline conspirativitati a actiunii.

Desfasurarea si materializarea infractiunii flagrante nu ridica probleme

deosebite, ea desfasurandu-se conform regulilor de tactica criminalistica

cunoscute, valabile in cazul constatarii in flagrant a oricarei fapte de natura

penala: stabilirea martorilor asistenti, identificarea martorilor oculari, stabilirea

activitatii ilicite desfasurate in momentul constatarii, prezentarea calitatii,

identificarea faptuitorilor -mituitor si mituit -efectuarea perchezitiilor corporale si

dupa caz, asupra bagajelor si mijloacelor de transport, luarea masurilor cu privire

la infractor si la sumele de bani ori bunurile ce au constituit obiectul darii-luarii de

mita, etc129[129].

Situatia de mai sus priveste cazurile cand constatarea infractiunii flagrante

vizeaza prinderea atat a functionarului necinstit, cat si a celui care a dat mita. Dar,

acest lucru se intampla extrem de rar in practica organelor judiciare. In

majoritatea covarsitoare a cazurilor, sesizarea organelor judiciare se face prin

denuntul celui caruia i s-au pretins de catre functionar bani sau alte foloase, ori

prin extinderea cercetarilor in cauzele aflate in lucru. In primul caz, dupa primirea

denuntului si ascultarea detaliata a denuntatorului, organul de cercetare penala

procedeaza la intocmirea unui proces verbal -cu seria fiecarei bancnote130[130]- ce

urmeaza sa fie inmanate functionarului care a pretins mita, ori, dupa caz,

caracteristicile individuale ale obiectului ce va constitui folosul necuvenit131[131].

129[129] Idem, pag. 296-300.

130[130] Daca bani sunt straini: marci, dolari, etc,-se va mentiona si anul de emisie.

131[131] Este indicat ca obiectele in cauza sa fie fotografiate, plansa fot anexandu-se la procesul verbal.



Procesul verbal trebuie sa contina urmatoarele:

PROCES VERBAL

Anul..., luna..., ziua...., ora.., in....,

........... si .........., din ......

(grad, nume, prenume) (grad, nume, prenume)

Avand in vedere denuntul numitului ........., din......, str......., judet........, din

care rezulta ca i s-a pretins drept mita ........, de catre....... functionar(salariat) in

cadrul ......, in scopul ........., banii urmand a fi inmanati pe data de ......, orele......,

in.......,

Astazi, data de mai sus, in prezenta numitului ......... si a martorilor asistenti

..................., am procedat la verificarea si mentionarea seriilor fiecareia din

bancnotele ce compun suma de ...... lei, dupa cum urmeaza: .................

........................................ .........................

Verificarea si inscrierea seriilor s-a facut la ............

(sediul organului de

politie)

activitatea desfasurandu-se intre orele.........

Suma respectiva a fost introdusa intr-un plic de hartie, avand imprimat pe

verso urmatorul inscris: CONNEX GSM, DIALOG, etc.



Martorii asistenti si denuntatorul nu au de facut observatii, nici cu privire

la modul cum s-a desfasurat activitatea si nici cu privire la cele consemnate in

procesul-verbal.

Pentru care am incheiat prezentul proces-verbal, intr-un singur 132[132]

exemplar.

Organ de cercetare penala Martori asistenti Denuntator

1......... 1..... .....

2........ 2.....

In literatura de specialitate se considera necesitatea aplicarii -cu ocazia

inscrierii seriilor de bancnote a capcanelor criminalistice133[133], ulterior acestea

fiind supuse constatarii tehnico-stiintifice, in felul acesta facandu-se proba

indubitabila a luarii mitei. Nu negam valoarea probatorie a unei astfel de metode,

mai ales cand se mentioneaza printr-un raport de constatare tehnico-stiintifica. In

schimb ne exprimam serioase rezerve, fata de acest procedeu, din urmatorul

considerent: banii astfel marcati urmeaza sa fie scosi din circuitul de credite si

plati. Ori, in conditiile actuale, nici o banca -de stat, sau cu capital privat -nu ar

accepta acest lucru -respectiv sa-si diminueze patrimoniul cu suma respectiva,

plus dobanzile aferente.

2. Verificarea si ridicarea de obiecte si inscrisuri

Verificarea si ridicarea de obiecte si inscrisuri se impune -in primul rand-pentru a stabili daca cel in cauza are calitatea de functionar, deci poate fi, potrivit

legii, autor al infractiunii de luare de mita. In al doilea rand, activitatea vizeaza

132[132] V. Berchesan -Metodologia investigarii infractiunilor, Ed. Paralela 45, Pitesti, 2000, pag. 34.

133[133] Prin inscrierea pe fiecare bancnota a cuvantului MITA.



stabilirea indatoririlor de serviciu si implicit, daca actul privitor la care s-a pretins,

primit, acceptat ori nu s-a respins promisiunea de bani sau alte foloase era de

competenta autorului. Totodata, prin aceasta activitate se urmareste verificarea si

ridicarea actului intocmit de functionarul corupt, mai ales cand acesta s-a efectuatcontrar indatoririlor de serviciu ale acestuia. Dupa cum de mare importanta pentru

probarea activitatii infractionale sunt inscrisuri depuse de cel care a dat ori caruia

i s-a pretins mita: cereri, memorii, raspunsurile primite la cererile si memoriile

anterioare, etc. De asemenea, din registrele de evidenta aflate in unitatea unde isi

desfasoara activitatea functionarul corupt, pot fi extrase diverse date utile cum ar

fi: data inregistrarii si numarul de inregistrare, functionarul caruia i s-a repartizat

lucrarea, data solutionarii si solutia propusa, contestatiile propuse, etc.

In cazul in care exista date ca autorul detine anumite inscrisuri si -la

cererea organelor de cercetare penala -refuza sa le predea, se va proceda la

ridicarea silita, respectandu-se intocmai regulile privitoare la efectuarea acestei

activitati134[134].

3. Dispunerea constatarilor tehnico-stiintifice si expertizelor

Specifice acestui gen de infractiuni sunt constatarile tehnico-stiintifice sau

expertizele grafice, grafoscopice si examenul tehnic al documentelor. Obiectul

constatarii tehnico-stiintifice ori expertizei grafice poate fi orice inscris emanat de

la faptuitor, inclusiv actul intocmit de functionar in conditiile luarii de mita,

sarcina acestora fiind identificarea scriptorului135[135].

134[134] C. Aioanitoaie, E. Palanceanu, Ridicarea de obiecte si inscrisuri, in Tratat de tactica criminalistica, Ed.

Carpati, Craiova, 1994, pag. 200-201; E. Stancu, Criminalistica, vol. II, Ed. Actami, Bucuresti, 1997, pag. 206-207.

135[135] In cazul textelor dactilografiate se pune si problema identificarii masinii de scris.



In cazul in care in urma pretinderii, primirii, acceptarii ori nerespingerea

banilor sau altor foloase, functionarul ori salariatul a intocmit un act fals, in

sarcina examenului tehnic al documentelor sta lamurirea urmatoarei problematici:

Daca actul in litigiu este autentic sau nu

Modalitatile in care s-a facut alterarea sau contrafacerea

Continutul inscrisului inainte de inlaturarea textului initial si

procedeele folosite pentru inlaturare

Daca stampila aplicata pe actul in litigiu este sau nu autentica

Daca fotografia de pe actul respectiv este sau nu cea originala care

demonstreaza aceasta136[136].

4. Ascultarea invinuitului sau inculpatului

Tinand cont de modalitatile normative si faptice de comitere a infractiunii,

precum si de imprejurarile concrete ce au precedat, insotit si succedat luarea de

mita, ascultarea invinuitului sau a inculpatului trebuie sa duca la urmatoarele

aspecte:

Functia pe care o indeplineste si atributiile de serviciu

corespunzatoare acestei functii;

Imprejurarile in care l-a cunoscut pe mituitor;

Actul solicitat de cel care a dat mita;

136[136] V.Berchesan, N. Dumitrascu, op.cit.



Daca actul respectiv intra sau nu in atributiile sale de serviciu, ori era

contrar acestor indatoriri;

Cine a avut initiativa darii banilor sau foloaselor;

In ce au constat sumele de bani si natura foloaselor pretinse, primite,

acceptate sau nerespinse;

Ce actiuni concrete a intreprins, respectiv daca a indeplinit, nu a

indeplinit, a intarziat efectuarea actului, ori a efectuat un act contrar atributiilor de

serviciu;

Destinatia banilor ori foloaselor necuvenite primite;

Consecintele juridice ale activitatii infractionale desfasurate;

Alti participanti la savarsirea infractiunii si rolul fiecaruia in

consumarea faptei, implicit, cota parte ce a revenit fiecaruia din banii si foloasele

primite;

In ce a constat constrangerea exercitata impotriva celui ce a dat banii

ori foloasele si motivele care l-au determinat si procedeze in acest mod;

Alte persoane care mai cunosc despre fapta si imprejurarile comiterii

ei;

Daca a mai savarsit alte fapte similare, cand, persoanele implicate,

etc.;

Probele pe care le solicita in apararea sa.

5. Alte activitati ce se intreprind, in ra port cu specificul cauzei



In functie de modalitatile faptice de comitere si imprejurarile concrete ale

cauzei pot fi efectuate si alte activitati de urmarire penala. Astfel, pot fi efectuate

prezentari pentru recunoasterea persoanelor din grup, in special in cazul existentei

participatiei penale.

Alteori, pentru eliminarea contrazicerilor esentiale intre declaratiile

persoanelor ascultate, se va proceda la efectuarea confruntarii.

In aceeasi ordine de idei, se inscrie si solicitarea -prin adresa scrisa -a

indatoririlor de serviciu ale functionarului autor al luarii de mita, precum si a

caracterizarii privind modul in care cel in cauza s-a achitat de sarcinile

profesionale, conduita la locul de munca, daca a fost sanctionat sau nu disciplinar,

etc.

De asemenea, trebuie desfasurate activitati pentru identificarea persoanelor

care au cunostinta despre savarsirea faptei si imprejurarile comiterii ei. Aceste

persoane vor fi ascultate in calitate de martori, urmarindu-se obtinerea unor date

despre faptuitor, mituitor, conditiile concrete ale savarsirii infractiunii.

Martorii vor fi de cele mai multe ori mediati, adica au auzit despre

comiterea acestor fapte, neasistand nemijlocit la consumarea infractiunii.

Aceste activitati se vor desfasura respectandu-se regulile tactice

cunoscute137[137]

*****

C A P I T O L U L III

PARTICULARITATI METODOLOGICE PRIVIND INVESTIGAREA

INFRACTIUNII DE DARE DE MITA

137[137] E. Stancu, Criminalistica, vol. II, Ed. Actami, Bucuresti, 1993.



Sectiunea I

Reglementare juridica

Potrivit legii138[138], darea de mita este fapta persoanei care, direct sau

indirect, promite, ofera ori da bani sau alte foloase unui functionar, pentru ca

acesta din urma sa indeplineasca, sa intarzie indeplinirea unui act privitor la

indatoririle sale de serviciu sau sa indeplineasca un act contrar acestor indatoriri.

Pericolul social deosebit al acestei infractiuni rezida in aceea ca ea aduce

atingere relatiilor sociale a caror formare, dezvoltare si desfasurare normala nu ar

fi posibile fara asigurarea unui climat corespunzator bunului mers al unitatilor

publice si private si fara protejarea probitatii functionarilor in indeplinirea

atributiilor de serviciu fata de actiunile de coruptie la care ar fi expusi. Din modul

in care este incriminata aceasta fapta in legea penala se desprinde ideea ca cel ce

da mita -mituitorul -este autorul unei infractiuni de sine statatoare -dare de mita

-si nu participant139[139] la infractiunea de luare de mita.

Darea de mita, spre deosebire de luarea de mita, nu constituie o infractiune

de serviciu, ci o infractiune in legatura cu serviciul; ea se caracterizeaza printr-o

actiune de corupere exercitata de un particular asupra unui functionar. In cazul

darii de mita, subiectul activ nemijlocit este nedeterminat. Prin urmare el poate fi

orice persoana fizica, chiar un functionar care corupe pe un alt functionar. De

asemenea, fapta poate fi savarsita de mai multi autori, daca fiecare a contribuit

nemijlocit -in mod simultan sau succesiv -la consumarea activitatii infractionale.

Totodata, la savarsirea acestei infractiuni pot exista si alti participanti in calitate

de instigatori sau complici.


139[139] Instigator sau complice.



In ceea ce priveste obiectul juridic -atat cel generic, cat si cel special -este

identic cu cel al infractiunii de luare de mita. Obiectul material lipseste si in cazul

darii de mita. Bunurile si valorile date de mituitor, reprezinta obiectul mitei. In

mod similar, in situatia in care folosul necuvenit consta in prestarea unei munci,munca prestata devine obiect al mitei.

Situatia premisa, ca parte componenta in structura infractiunii, presupune

existenta in prealabil a unui serviciu, ce functioneaza in cadrul unei unitati publice

sau private, avand competenta de a efectua acte de natura celor ce ocazioneaza

savarsirea darii de mita, serviciu in cadrul caruia isi exercita atributiile

functionarul necinstit. Fara existenta acestei situatii premise, nu se poate concepe

existenta infractiunii de dare de mita.

De asemenea, pentru realizarea continutului constitutiv al infractiunii,

latura obiectiva trebuie sa fie alcatuita dintr-un element material, insotit de

anumite cerinte esentiale, urmarea imediata si legatura de cauzalitate.

In legatura cu elementul material, acesta se concretizeaza in actiunea de

corupere -dare de mita -care se poate realiza prin mai multe modalitati normative,

respectiv promisiunea, oferirea ori darea de bani sau alte foloase in scopul

indeplinirii, neindeplinirii sau intarzierii indeplinirii unui act privitor la

indatoririle de serviciu ale functionarului ori in vederea savarsirii unui act contrar

acestor indatoriri.

Pentru intregirea laturii obiective a infractiunii de dare de mita este

necesara indeplinirea unor conditii concomitente140

[140]:

Prima conditie consta in aceea ca promisiunea, oferirea sau darea sa

aiba obiect bani sau alte foloase;

140[140] Sau cerintele esentiale (N.A.)



A doua conditie consta in aceea ca banii sau foloasele promise,

oferite sau date sa fie necuvenite, sa nu fie datorate potrivit legii, deci sa aiba

caracter de retributie, adica sa constituie plata sau rasplata in vederea efectuarii

unui act determinant, aratat in mod explicit

141

[141]. Foloasele sunt necuvenite siatunci cand se promite, se ofera sau se da peste ceea ce este datorat in mod legal;

A treia conditie consta in aceea ca promiterea, obtinerea sau darea

de bani sau alte foloase sa se fi comis anterior indeplinirii, de catre functionar a

actului in vederea caruia mituitorul a actionat, sau cel tarziu, in timpul indeplinirii

indatoririlor de serviciu. In cazul promisiunii -ca modalitate de realizare a

elementului material al actului de serviciu solicitat, deoarece infractiunea s-a

consumat odata cu formularea promisiunii;

Ultima cerinta este aceea ca actul pentru a carui indeplinire,

neindeplinire, subiectul activ -mituitorul -promite, ofera sau da bani ori alte

foloase sa fie un act privitor la indatoririle de serviciu ale functionarului ori un act

contrar acestor indatoriri.

Legat de aceste cerinte esentiale, atat practica judiciara, cat si literatura de

specialitate142[142] s-au pronuntat in sensul ca este irelevant daca promisiunea sau

oferirea de bani ori alte foloase au fost sau nu urmate de acceptarea din partea

functionarului. De asemenea, nu prezinta nici un fel de relevanta juridica faptul ca

promisiunea de bani sau alte foloase a fost sau nu urmata de executare sau daca s-

a realizat scopul urmarit prin coruperea functionarului. Infractiunea subzista daca

s-a facut dovada ca mituitorul a promis, a oferit sau a dat bani sau alte foloase in

scopul indeplinirii, neindeplinirii ori intarzierii indeplinirii actului precis

141[141] S. Kahane, in lucrarea colectiva Explicatii teoretice ale Codului penal roman, vol. IV, Partea speciala,

Editura Academiei, Bucuresti, 1972, pag. 140.




determinat sau indeplinirea unui act -de asemenea determinant -contrar

indatoririlor de serviciu ale functionarului.

Evident ca pentru existenta laturii obiective este necesar ca actiunea ce

formeaza elementul material al infractiunii -promisiunea, oferirea, darea de bani

sau alte foloase -sa produca o urmare imediata, respectiv crearea starii de pericol

pentru buna desfasurare a activitatii unitatilor publice si private prin lezarea

valorilor sociale privind probitatea de care trebuie sa dea dovada functionarii in

exercitarea atributiilor de serviciu. Legatura de cauzalitate -care intregeste latura

obiectiva -rezulta din insasi materializarea actiunilor intreprinse de faptuitor.

Cat priveste latura subiectiva, investigarea trebuie sa dovedeasca faptul ca

actiunea faptuitorului a fost savarsita cu vinovatie si anume cu intentie directa.

Stabilirea intentiei de a da mita este absolut obligatorie, atat pentru dovedirea

existentei infractiunii, cat -mai ales -pentru a stabili daca in cauza mituirea s-a

facut in conditii de constrangere a mituitorului143[143]-caz ce exclude existenta

faptei -ori faptuitorul se bucura de impunitatea prevazuta de lege 144[144], daca a

denuntat autoritatii fapta mai inainte ca organele de urmarire penala sa fi fost

sesizate despre aceasta actiune.

Sub aspect procesual penal, pentru infractiunea de dare de mita, actiunea

penala se pune in miscare din oficiu, urmarirea si judecarea facandu-se potrivit

procedurii urgente reglementata de Legea nr. 83 din 21 iulie 1992. in ceea ce

priveste competenta, urmarirea penala se efectueaza, in mod obligatoriu, de catre

procurorul competent sa exercite supravegherea145[145], respectiv de catre

143[143] Codul penal al Romaniei, art. 255, alin.2.

144[144] Codul penal al Romaniei, art. 255, alin. 3.

145[145] Codul de procedura penala al Romaniei, art. 209, alin. 3.



procurorul de la parchetul corespunzator instantei care judeca in prima instanta

cauza146[146], adica a tribunalului147[147].

Sectiunea a II -a

Problemele care trebuie clarificate prin investigarea


Infractiunea de dare de mita -denumita in literatura juridica coruptie activa

-are o stransa legatura cu infractiunea de luare de mita148[148]. Aceste doua tipuri

de coruptie constituie insa doua infractiuni de sine statatoare. Sub aspectul

investigarii criminalistice, problemele pe care trebuie sa le clarifice aceasta sunt

asemanatoare cu cele de la luarea de mita, diferentierile tinand de activitatea

ilicita desfasurata de faptuitor, calitatea acestuia si anumite situatii cand acesta

este exonerat de raspundere penala. Din acest considerent, pentru celelalte

probleme -scopul urmarit prin activitatea ilicita, existenta concursului de

infractiuni, posibilitatea extinderii cercetarilor pentru alte fapte sau faptuitori,

masurile luate pentru anularea efectelor juridice ale actelor intocmite in conditiile

darii-luarii de mita, etc.- facem trimitere la explicatiile date atunci cand s-a

analizat luarea de mita.

1. Calitatea faptuitorului

Daca la luarea de mita, subiect activ nemijlocit nu poate fi decat unfunctionar, in cazul infractiunii de dare de mita, autor poate fi orice persoana

146[146] Codul de procedura penala al Romaniei, art. 209, alin. 2.

147[147] Codul de procedura penala al Romaniei, art. 27, pct. 1, lit. A..

148[148] Denumita coruptie pasiva.



fizica care indeplineste conditiile generale -de varsta si responsabilitate -cerute de

lege. Faptul ca legea nu cere o calificare anume a faptuitorului, duce la concluzia

ca darea de mita poate fi savarsita chiar si de un functionar care actioneaza pentru

coruperea altui functionar. Dar, functionarul care da mita este o persoana particulara in raport cu functia si serviciul pe care le indeplineste functionarul

mituit. Si aceasta fapta poate fi savarsita in participatie atat in forma

coautoratului, cat si a instigarii si complicitatii. Evident, nici pentru acestia din

urma, pentru existenta infractiunii, nu se cere vreo calificare a faptuitorilor.

Investigarea trebuie sa clarifice, in concret, contributia acestora la derularea si

consumarea activitatii, modul in care au conlucrat pentru realizarea rezolutiei

infractionale.

Organele de urmarire penala, daca este cazul, trebuie sa clarifice toate

aspectele activitatii ilicite care s-au realizat printr-un intermediar. Astfel este

considerat autor al infractiunii de dare de mita, persoana care promite, ofera sau

da bani sau alte foloase unui functionar printr-un intermediar. In acest caz,

organele de cercetare penala trebuie sa stabileasca daca promisiunea, oferta sau

folosul dat prin intermediar ajunge la functionarul care, in virtutea functiei siatributiilor de serviciu, indeplineste, nu indeplineste, intarzie indeplinirea unui act

licit sau face un act contrar -deci ilicit -atributiilor sale de serviciu, pentru ca

numai in acest caz are loc consumarea infractiunii. Daca actiunea tipica a

infractiunii de dare de mita se opreste la intermediar, ramanand necunoscuta

functionarului, nu se poate retine infractiunea de dare de mita pentru cel care a

promis, a oferit sau a dat bani sau alte foloase prin intermediar. De asemenea,

organele de urmarire penala trebuie sa cunoasca situatia juridica a intermediarului

prin care se da mita. Acesta este complice la infractiunea de luare de mita si nu la

cea de dare de mita149[149]. In cazul in care chiar intermediarul a conceput

infractiunea si l-a determinat pe mituitor sa o comita prin intermediul sau, el va

149[149] Tribunalul Suprem, sect. pen.,dec.nr.1485/1985, CD., pag.318.



cumula calitatea de instigator si complice, dar va fi pedepsit doar pentru instigare

la dare de mita, pentru ca instigarea ca forma de participatie principala absoarbe

complicitatea.

2. Activitatea ilicita desfasurata

Pentru lamurirea modalitatilor in care s-a realizat actiunea de corupere a

functionarului, investigarea trebuie sa clarifice, in concret, in ce a constat aceasta,

altfel spus, daca fapta s-a savarsit prin darea de bani ori alte foloase, prin oferirea

sau promisiunea acestora unui functionar pentru ca acesta din urma sa

indeplineasca, sa nu indeplineasca, sa intarzie ori sa faca un act contrar

indatoririlor sale de serviciu.

In ce priveste modalitatea normativa a promisiunii, organele de urmarire

penala trebuie sa clarifice daca mituitorul a facut un angajament, o fagaduiala sau

si-a asumat o obligatie fata de un functionar pentru a-i remite in viitor -intr-un

termen determinat sau fara termen - o suma de bani sau alte foloase. Promisiunea

poate fi facuta verbal sau in scris, poate fi expresa sau aluziva. Sarcina organelor

de urmarire penala este aceea de a stabili daca promisiunea este serioasa -pentru a

exista fapta- sau daca este vaga ori imposibil de realizat -situatie in care nu se

poate retine infractiunea de dare de mita -chiar daca foloasele nu sunt determinate

sub aspectul calitatii si cantitatii. O problema esentiala de clarificat in ceea ce

priveste promisiunea unor bani sau alte foloase, este aceea de a stabili daca

promisiunea a ajuns la cunostinta destinatarului -functionarul - necerandu-se ca

functionarul caruia ii este adresata promisiunea sa inteleaga pe deplin despre ce

este vorba. Asadar, organele de urmarire penala vor stabili consumarea

infractiunii de dare de mita chiar daca functionarul caruia i se promite nu pricepe,

intrucat nu se poate inlatura vinovatia celui care promite pentru simplu fapt ca

functionarul este "greu de cap" si nu pricepe ce i se cere sau "nu-si crede



urechilor" cand i se face o promisiune clara150[150]. Organul de urmarire penala

trebuie sa aiba in vedere ca promisiunea de a da mita nu implica actul corelativ al

acceptarii sau nerespingerii, ea fiind un act unilateral al celui care urmareste sa

corupa un functionar.

Prin oferire, organele de urmarire penala trebuie sa inteleaga si sa

stabileasca existenta unei propuneri facute functionarului de a-i da bani sau alte

foloase, insotita de prezentarea acestora sau de punerea lor efectiva la dispozitia

lui. Pentru exemplificare, mentionam: aratarea banilor, aratarea plicului, insotita

de un semn elocvent, lasarea banilor ca si cum ar fi fost uitati, pe o masa;

introducerea bancnotelor printre unele acte remise functionarului. Trebuie stabilit

de asemenea ca oferta este precisa, neechivoca si ca este concretizata intr-o

actiune efectiva, reala. Oferta trebuie de asemenea sa porneasca din initiativa

particularului -mituitorului- si sa fie voluntara si spontana. Daca oferta este

precedata de promisiune, infractiunea se consuma odata cu formularea

promisiunii, dar surprinderea mituitorului si mituitului in momentul ofertei, in

aceasta situatie, are menirea de a proba infractiunea de dare de mita si pe aceea de

luare de mita. Daca oferta nu a fost precedata de promisiune, organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca momentul ofertei, pentru a se stabili momentul

consumarii infractiunii de dare de mita, chiar daca oferta nu este primita.

In ceea ce priveste a treia modalitate de savarsire a infractiunii -darea de

bani sau alte foloase -organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca daca

actiunea mituitorului a constat in inmanarea sau predarea celui mituit a banilor

sau foloaselor.

Constituie infractiunea de dare de mita: fapta unei persoane de a fi oferit o

suma de bani unor organe de urmarire penala -care aveau latitudinea de a o lasa in

stare de libertate ori de a o trimite in judecata in stare de arest -pentru a nu o

150[150] Vasile Dobrinoiu, Coruptia in dreptul penal roman, Ed. Atlas Le, Bucuresti, 1995, pag. 215.



aresta151[151]; fapta unei persoane de a oferi o suma de bani unui organ de

cercetare penala in scopul de a nu-i dresa acte privitoare la savarsirea unei

infractiuni152[152]; fapta unei persoane de a oferi o suma de bani unui organ de

cercetare penala care, desi nu are atributia de a rezolva cauza, ar putea sa refacacercetarea, prin denaturarea actelor de urmarire in asa fel incat, in cele din urma,

s-ar putea ajunge la solutionarea cauzei de procuror in sensul dorit de

mituitor 153[153]; fapta unui inculpat de a fi dat unui tehnician o suma de bani

pentru ca acesta sa-i faciliteze receptionarea unei cantitati de miere

falsificata154[154]; fapta unei persoane care a oferit o suma de bani unei

functionare pentru a o determina sa-i dea doua foi de hartie alba cu sigiliul

institutiei, sigiliu care se afla in mod permanent la seful biroului155[155]; fapta

unor gestionari de a imparti cu revizorul contabil plusurile constatate in gestiunea

lor, pe care acestia, in baza unei intelegeri prealabile, omisesera sa la inregistreze,

constituie pe langa infractiunea de delapidare, infractiunea de luare de mita pentru

gestionari si luare de mita pentru revizorul contabil156[156].

In practica judiciara recenta s-a retinut infractiunea de dare de mita pentru

o persoana care afland ca un prieten al sau -fata de care se efectuau cercetari penale -a fost retinut si condus la sediul politiei de un ofiter de politie, a oferit

acestuia -fiind insa refuzat- un inel de aur pentru a-l pune in libertate pe prietenul

sau, chiar daca ordonanta de retinere a fost emisa de un alt ofiter de politie, care a

si continuat urmarirea penala.

151[151] Cas. II, dec. nr. 169/1946, in Codul penal al RpR adnotat, de V. Papadopol, I. Stoenesc, V.

Protopopescu, Bucuresti, 1948, pag. 319.

152[152] Cas. II, dec. nr. 169/1946, in Codul penal al RpR adnotat, Bucuresti, 1948, pag. 319.

153[153] Tribunalul Suprem, sect.pen., dec.nr.5762/1969, in RRD nr. 6/1970, pag. 172.

154[154] Proc. Cluj-Napoca, rechizitoriul in dosar nr. 3126/1976.

155[155] Trib. Suprem, sect.pen.dec.nr.2113/1971, in CD, pag. 359.

156[156] Trib. Suprem, sect.pen. dec.nr.1205/1985, in CD, pag.315.



Organele de urmarire penala trebuie sa clarifice daca functionarul caruia i

s-au promis, oferit sau dat foloasele are sau nu competenta de a efectua actul in

vederea caruia particularul a efectuat actiunea de mituire. Daca functionarul nu

are o asemenea competenta, nu se va putea retine infractiunea de dare de mita.

Ca si luare de mita, investigarea trebuie sa clarifice daca banii sau foloasele

au fost date in scopul efectuarii de catre mituit a unor acte licite sau ilicite

referitoare la indatoririle de serviciu ale functionarului. Clarificarea activitatilor

concrete in care faptuitorul a realizat actiunea de corupere prezinta importanta si

sub aspectul confiscarii sumelor de bani sau foloaselor materiale ca au constituit

obiectul darii de mita, stiut fiind ca dispozitiile privitoare la confiscare prevazute

in cazul luarii de mita157[157] se aplica in mod corespunzator si in cazul darii de

mita, chiar daca oferta nu a fost urmata de acceptare.158[158]

3. Existenta constrangerii de a da mita

Potrivit legii, daca promisiunea, oferirea sau darea de bani s-a facut

datorita faptului ca mituitorul a fost constrans la aceasta de catre functionarul la

care a apelat, o astfel de imprejurare duce la inlaturarea caracterului penal al

faptei. Prin urmare, daca se constata acest lucru infractiunea de dare de mita nu

mai subzista.

Organele de urmarire penala trebuie sa stabileasca ca prin constrangere s-a

provocat un sentiment de teama legat de iminenta suportare a unui prejudiciu si

acesta este generatorul unei presiuni psihice de natura a inlatura posibilitatea

liberei determinari si dirijari a vointei mituitorului. Daca, in cazul darii de mita,constrangerea nu s-ar concretiza intr-o asemenea presiune psihica, provocata de

teama de a suferi in mod iminent un grav prejudiciu, nu s-ar mai putea vorbi de





constrangere, ci eventual de o simpla pretindere de mita, in sensul art. 254,

alineatul 1 din Codul penal. Constrangerea -s-a aratat in literatura de

specialitate159[159] -trebuie sa fie de natura sa suprime sau sa restranga libertatea

sau capacitatea de autodeterminare a persoanei asupra careia este exercitata-mituitorul -incat sa o sileasca la o conduita impusa sau pretinsa de mituit.

Organele de urmarire penala au obligatia ca, ori de cate ori stabilesc

existenta constrangerii, sa constate mijlocul folosit de faptuitor pentru a

constrange, primejdia reala sau aparenta la care a fost supus cel constrans si starea

de temere, de alarmare, de natura a justifica atitudinea sa de a fi cedat in fata

constrangerii.

Totodata trebuie clarificat aspectul daca initiativa darii de mita a apartinut

mituitorului sau celui mituit, in prima situatie existand infractiunea de dare de

mita, chiar daca, ulterior, functionarul care a primit mita a staruit pe langa

mituitor sa-i aduca bunurile oferite. In acest sens s-a pronuntat si practica

judiciara160[160] argumentandu-se ca daca initiativa darii de mita a apartinut

mituitorului, inseamna ca infractiunea de dare de mita s-a consumat din acel

moment, adica anterior staruintei depuse de functionarul mituit pentru remiterea

bunurilor promise.

Din punct de vedere procesual, in cazul in care mituitorul a actionat fiind

constrans, se va pronunta scoaterea161[161] acestuia de sub urmarire in faza

urmaririi penale si achitarea162[162] sa in faza judecatii.

4. Existenta denuntului celui caruia i s-a pretins ori a

159[159] O.A.Stoica, Drept penal. Partea speciala, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1976, pag. 119

160[160] Tribunalul Suprem, sect.pen., dec.nr. 2878/ 1972, in CD, pag. 358.

161[161] Conform Codului de procedura penala al Romaniei, art. 10, al. 1, lit. e si art. 11, pct.1, lit. b.

162[162] Conform Codului de procedura penala al Romaniei, art. 10, al. 1, lit. e si art. 11, pct.1, lit. a.



primit bani ori alte foloase necuvenite.

Aceasta reprezinta una din problemele esentiale ale investigarii, fiind

cunoscut faptul ca, in conformitate cu prevederile legii penale163[163], nu se

pedepseste mituitorul daca denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de

urmarire penala sa fi fost sesizat despre acea infractiune. Ratiunea existentei unui

astfel de caz special de imputare rezida in inlesnirea acordata de legiuitor

persoanelor ce intra in contact cu functionarii necinstiti, avand menirea sa duca la

accelerarea represiunii, identificarea prompta a celor care au luat mita si obtinerea

probatoriilor necesare dovedirii faptei si vinovatiei.

Atat in literatura de specialitate, cat si in practica judiciara s-au purtat

discutii in legatura cu intelesul termenului de "autoritate" in raport cu acesta

apreciindu-se daca cel care face denuntul se poate sau nu bucura de impunitatea

prevazuta de legea penala.

Literatura si practica judiciara s-au pronuntat in sensul ca autodenuntul

poate fi facut in fata oricarei autoritati, chiar daca nu este competenta sa efectueze

urmarirea penala in acea materie, cu precizarea ca in acest din urma caz,

autoritatea care a primit denuntul are obligatia de a incunostinta -de indata

-organul de urmarire penala competent. In alta ordine de idei, denuntul poate fi

facut in orice forma, investigarea avand obligatia sa clarifice daca acesta s-a facut

inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat pe alte cai despre savarsirea

infractiunii. Rezulta ca beneficiul impunitatii este realizat si in cazul in care

autodenuntul survine in timpul efectuarii actelor premergatoare164[164] ori atunci

cand se incheie actele de constatare165[165], atat actele premergatoare cat si actele

163[163] Cod penal, art. 255, alin. 3.

164[164] C.P.P., art. 224, alin. 2.

165[165] C.P.P., art. 214, 215.



de constatare respective fiind anterioare sesizarii organelor de urmarire penala.166

[166] Problema trebuie privita si sub aspectul restituirii banilor sau celorlalte

foloase, restituirea fiind conditionata de termenul in care a fost depus denuntul. In

sensul aratat s-a pronuntat si practic judiciara.

Dispozitiile art. 254, alin. 2 se completeaza cu prevederile art. 255, alin. 3

si 5 din acelasi cod, potrivit carora mituitorul care denunta autoritatilor fapta, mai

inainte ca organele de urmarire penala sa se fi sesizat pentru acea infractiune, nu

se pedepseste, iar banii dati de el i se restituie. In aceasta situatie, banii fiind

gasiti, nu mai pot fi confiscati de la cel care i-a primit ca mita. Tot astfel este

aparat de raspundere, gestionarul unei unitati comerciale care, cu ocazia unei

verificari, a denuntat revizorul contabil ca la inventarul precedent a dat o suma de

bani unui alt revizor contabil, pentru a-i acoperi o lipsa in gestiune167[167].

Revizorul contabil caruia gestionarul i-a facut denuntul este o persoana cu

atributii de control168[168], obligata sa sesizeze de indata pe procuror sau organul

de control, astfel incat conditiile de aplicare a cauzei de impunitate sunt

indeplinite, denuntul avand loc mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost

sesizat pentru acea infractiune.

In conformitate cu dispozitiile legii procesuale penale169[169], urmarirea

penala pentru infractiunea de dare de mita se face de procuror; totusi potrivit

reglementarilor aceleiasi legi procesuale penale170[170], orice organ de cercetare

este obligat sa efectueze actele de cercetare penala ce nu sufera amanare, chiar

daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta lui, urmarind ca ulterior

166[166] V. Dongoroz, op. cit., pag. 144

167[167] Tribunalul Suprem, sect.pen., dec.nr. 3942/ 1972, in CD, pag. 361.

168[168] C.P.P., art. 227.

169[169] C.P.P., art. 209, alin. 3.

170[170] C.P.P., art. 213.



lucrarile efectuate sa fie trimise procurorului. Astfel fiind, in ipoteza cand un alt

organ de urmarire penala decat procurorul a prins pe inculpat in momentul

savarsirii infractiunii de dare de mita, iar acesta a recunoscut cu acel prilej

comiterea faptei, recunoasterea sa nu poate fi considerata o denuntare -in sensul prevazut de lege -chiar daca procurorul nu fusese sesizat pentru acea infractiune.

Sectiunea a III -a

Aspecte specifice ale activitatii de urmarire penala ce se desfasoara

pentru administrarea probelor

In esenta, continutul activitatilor desfasurate pentru lamurirea problemelor

enuntate si dovedirea existentei infractiunii si vinovatiei sunt identice cu cele de la

luarea de mita, considerent pentru care facem trimitere la explicatiile si

argumentele deja invocate. Retinem ca in cazul darii de mita, constatarea

infractiunii flagrante se constituie in activitatea de baza, prinderea in flagrant fiind

in masura sa dovedeasca intelegerea anterioara intervenita intre mituitor si cel

mituit, deci consumarea infractiunii. Problemele deosebite pot interveni in cazul

in care nu exista denuntul celui caruia i s-au pretins foloasele necuvenite ori sume

de bani, constatarii infractiunii flagrante revenindu-i sarcina de a surprinde

activitatea infractionala a ambilor infractori: mituitor si mituit. De aici, necesitatea

pregatirii actiunii in cele mai mici detalii, stabilirea momentului interventiei pe

diverse variante, in raport cu actiunile desfasurate sau posibil sa fie desfasurate de

infractori, constituirea echipei din mai multi membri si instruirea lor amanuntita,etc., pentru reusita actiunii in astfel de situatii, practica judiciara recomanda

executarea fotografiilor de supraveghere operativa, a filmarii sau videofilmarii.

In rest, celelalte activitati -efectuarea perchezitiilor, verificarea si ridicarea

de inscrisuri, ascultarea martorilor, ascultarea invinuitului, etc. -se fac dupa



regulile cunoscute. Reamintim totusi ca activitatile respective trebuie efectuate cu

maximum de operativitate, intrucat infractiunea de dare de mita urmeaza

procedura speciala de urmarire si judecata a unor infractiuni de coruptie171[171].

*****

C A P I T O L U L IV

METODOLOGIA INVESTIGARII INFRACTIUNII DE

PRIMIRE DE FOLOASE NECUVENITE

1. Consideratii generale

In conformitate cu prevederile legii penale172[172], primirea de foloase

necuvenite este fapta functionarului care, dupa ce a indeplinit un act in virtutea

functiei sale si la care era obligat in temeiul acestei functii, primeste bani sau alte

foloase care nu i se cuvin173[173]. Ca si in cazul luarii si darii de mita, pericolul

social al infractiunii de primire de foloase necuvenite se concretizeaza in

atingerea adusa relatiilor sociale a caror formare si desfasurare normala nu ar fi

posibila fara asigurarea bunului mers al activitatii unitatilor publice si persoanelor

juridice impotriva actelor lipsite de probitate comise de functionarii respectivi. De

fapt, primirea de foloase necuvenite nu este altceva decat o specie a infractiunii de

luare de mita. Prin urmare, obiectul juridic generic este constituit din relatiile

171[171] Legea nr. 83/1992 privind procedura urgenta de urmarire, de judecare a infractiunilor de coruptie.

172[172] Codul penal, art. 256 (cu aplicarea Legii 140/1996)




sociale ce formeaza obiectul juridic comun al tuturor infractiunilor care aduc

atingerea activitatii organizatiilor de stat, organizatiilor publice si altor activitati

reglementate de lege174[174]. De aici rezulta si obiectul juridic special, constituit

din relatiile sociale care nu s-ar putea forma, desfasura si dezvolta fara asigurareacadrului necesar desfasurarii activitatii organizatiilor de stat publice fara

mentinerea unei constante probitati din partea functionarilor aflati in serviciul

acestora.

Si in cazul primirii de foloase necuvenite lipseste obiectul material.

Autor al acestei infractiuni poate fi numai un functionar, asa cum sunt ei

desemnati in acceptiunea legii penale in vigoare. Ca si la luarea ori dare de mita,

fapta poate fi savarsita de mai multi autori, care in conditii de simultaneitate,

contribuie nemijlocit la derularea si consumarea activitatii infractionale175[175].

De asemenea, participatia penala176[176] poate fi realizata si prin activitati

succesive.

Totodata, la comiterea infractiunii pot participa si alte persoane,

participatia lor imbracand forma complicitatii sau instigarii, in aceste cazuri

nefiind necesara indeplinirea conditiei privind calitatea de functionar.

Situatia premisa -ca parte componenta in structura infractiunii -consta, de

asemenea, in preexistenta unui serviciu din cadrul unei unitati publice sau

persoane juridice, cu competenta in efectuarea actelor ce pot genera primirea

foloaselor necuvenite, dupa indeplinirea lor. Fara existenta acestei situatii premise

-in care isi exercita atributiile functionarul care a primit foloasele necuvenite -nu poate fi vorba de infractiunea ce face obiectul prezentului capitol.


175[175] In situatia cand acestia sunt constituiti intr-o comisie, echipa, etc.

176[176] sub forma coautoratului.



La randul sau, elementul material ce formeaza -alaturi de unele cerinte

esentiale, urmarea imediata si de cauzalitate -latura obiectiva a infractiunii consta

in actiunea de primire de catre un functionar de bani ori alte foloase dupa ce a

indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiulacesteia.177[177] Pentru intregirea laturii obiective, legea penala cere indeplinirea

urmatoarelor cerinte esentiale:

Banii ori celelalte foloase necuvenite sa constituie o plata -rasplata- la

care functionarul nu avea dreptul, pentru actul aratat in mod explicit, adica un act

determinant. Spre deosebire de infractiunea de luare de mita, primirea foloaselor

de catre autorul faptei este determinata de faptul ca acesta a indeplinit un act

anumit, act ce intra in atributiile sale de serviciu.

Primirea banilor ori, dupa caz, a altor foloase sa fie ulterioara

indeplinirii actului determinant, fara sa fi existat o intelegere anterioara sau o

acceptare a unei promisiuni de acest fel. Este ceea ce diferentiaza net infractiunea

de primire de foloase necuvenite de cea de luare de mita.

Urmarea imediata consta -ca la toate infractiunile de coruptie- in crearea

unei stari de pericol pentru bunul mers al organizatiei de stat sau publice unde isi

desfasoara activitatea functionarul sau salariatul necinstit.

In acelasi sens, legatura de cauzalitate intre actiunea prin care s-a realizat

elementul material si urmarea imediata rezulta -"ex re"- din materialitatea

activitatii infractionale. In ceea ce priveste latura subiectiva, infractiunea de

primire de foloase necuvenite se savarseste numai cu vinovatie, respectiv cuintentie directa.




In concluzie, primirea de foloase necuvenite este infractiune comisiva si

instantanee, ea putand prezenta, in afara modalitatii normative, multiple

modalitati faptice determinate, in principal, de circumstantele concrete ale faptei.

2. Probleme specifice pe care trebuie sa le clarifice investigarea

si activitatile necesare probarii vinovatiei

Si in cazul acestei infractiuni, cercetarea trebuie sa lamureasca -in primul

rand- calitatea de functionar al celui care a primit foloasele necuvenite si

indatoririle de serviciu si, mai ales, daca actul indeplinit de faptuitor intra sau nu

in obligatiile de serviciu. Din modul cum este formulat textul de lege178

[178] sedesprinde concluzia ca, pentru aplicarea sa, se cere, pe de o parte, ca functionarul

sa fi indeplinit un act ce intra in atributiile sale de serviciu, iar pe de alta parte

-fata de expresia "la care era obligat in temeiul functiei sale" -ca indeplinirea

actului sa fi constituit indatorirea de serviciu a functionarului; este vorba, deci, de

un act intotdeauna ilicit si in acelasi timp obligatoriu pentru functionar 179[179].

Legat de acest caracter ilicit al actului indeplinit, organele de cercetare penala,

trebuie sa lamureasca in ce moment s-au primit banii ori celelalte foloase

necuvenite. De altfel acesta constituie problema centrala a cercetarii, in raport cu

momentul inmanarii foloaselor apreciindu-se existenta ori inexistenta acestei

infractiuni . dupa cum este cunoscut, pentru a subzista, infractiunea de foloase

necuvenite, primirea banilor ori, dupa caz, a altor foloase trebuie sa fie ulterioara

indeplinirii actului precis determinat, neindeplinirea acestei conditii ducand la

incadrarea faptei la dispozitiile privitoare la darea si luarea de mita. In aceeasi

ordine de idei, in sarcina organelor de urmarire penala sta si lamurirea problemei

daca anterior inmanarii, respectiv primirii foloaselor necuvenite a existat sau nu o

intelegere, in acest scop, intre cel care a dat si functionarul care a primit. Firesc,

178[178] Cod penal, art.256.

179[179] Tribunalul Suprem, dec.nr.427/1974.



dovedirea unei asemenea intelegeri anterioare face ca fapta sa fie calificata ca

dare, respectiv ca luare de mita.

Avand in vedere continutul asemanator al infractiunilor de primire de

foloase necuvenite cu cel al infractiunilor de dare si luare de mita, in literatura si

practica judiciara s-a pus problema daca autodenuntul celui care a dat folosul

necuvenit produce aceleasi efecte ca si in cazul darii de mita. Raspunsul este

afirmativ, chiar daca discutiile pro si contra, sunt de ordin mai mult teoretic,

cazurile cand ar putea interveni autodenuntul fiind extrem de rare, avand in

vedere momentul inmanarii si lipsa intelegerii anterioare. Astfel, practica

judiciara a statuat ca "daca persoana de la care inculpatul a primit suma de bani

-ce constituie obiectul material al infractiunii de primire de foloase necuvenite - a

instiintat organele de urmarire penala mai inainte de a lua banii, dandu-le

posibilitatea de a inseria bancnotele gasite asupra inculpatului, instanta nu poate

dispune confiscarea in baza art. 256, alin. 2, Cod penal, ci trebuie sa o restituie

persoanei care a dat-o autorului infractiunii180[180].

Din punctul nostru de vedere ne exprimam serioase rezerve fata de astfel

de solutii. In primul rand, autodenuntul implica existenta unei intelegeri prealabile

intre persoana ce urmeaza sa dea banii ori foloasele necuvenite si functionarul ce

uremeaza sa le primeasca. Pe de alta parte, prezentarea in fata organelor de

urmarire penala, inserierea bancnotelor, presupune din partea celui care urmeaza

sa inmaneze folosul necuvenit -excluzand ipoteza intelegerii anterioare -precum si

din partea organului judiciar ce primeste autodenuntul, acceptarea ideii ca

functionarul oricum va primi banii respectivi. Ori, determinarea unei persoane sa

savarseasca o fapta de natura penala pentru a obtine probe de vinovatie impotriva

sa este inacceptabila din toate punctele de vedere. Mai mult, o astfel de situatie ar

putea atrage din partea celui caruia i s-a inmanat folosul, scuza provocarii cu toate

consecintele ce decurg din aceasta. Consideram ca adoptarea unei asemenea

180[180] Tribunalul Suprem, dec.25/1975.



solutii ar putea deschide drumul unor inscenari, in scop de razbunare sau de

compromitere a unor functionari, inclusiv a prestigiului institutiilor din care

acestia fac parte.

In sfarsit, ultimul argument impotriva unei asemenea solutii ar consta in

faptul ca prinderea in flagrant delict demonstreaza, implicit, existenta intelegerii

anterioare -chiar daca cel care a primit folosul necuvenit nu recunoaste acest lucru

-fapt ce duce la incadrarea faptei la luare de mita.

Activitatile desfasurate in vederea administrarii probatoriilor au acelasi

continut cu cele de la darea si luare de mita, din cuprinsul actelor de urmarire

penala, constatarea infractiunii flagrante, ridicarea de inscrisuri, ascultarea

martorilor, etc. -rezultand, pe langa imprejurarile concrete ale comiterii faptei

momentul inmanarii folosului necuvenit, actul intocmit anterior de functionarul

respectiv, atributiile de serviciu ale acestuia si faptul ca actul indeplinit intra in

indatoririle sale, etc.

*****

C A P I T O L U L V

ASPECTE DE ORDIN TEORETIC SI PRACTIC PRIVIND

INVESTIGAREA CRIMINALISTICA A INFRACTIUNII

DE TRAFIC DE INFLUENTA

1. Traficul de influenta. Concept si caracterizare



Potrivit dispozitiilor incriminatoare181[181] traficul de influenta este fapta

persoanei care avand influenta ori lasand sa se creada ca are influenta asupra unui

functionar, primeste sau pretinde bani ori alte foloase sau accepta promisiuni de

daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pentru a-l determina peacel functionar sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu.

Manifestare antisociala cu un sporit grad de pericol social, traficul de influenta

aduce atingere acelorasi relatii sociale a caror formare si dezvoltare normala ar fi

imposibil de realizat fara asigurarea bunului mers al activitatii unitatilor publice si

fara protejarea functionarilor proprii de suspiciunea ca acestia ar actiona in baza

interventiei unor persoane influente ori presupus influente. Intrucat in privinta

obiectului juridic -atat cel generic, cat si cel special -si a obiectului material,

acestea nu difera de al celorlalte infractiuni de coruptie, facem trimitere la

explicatiile din capitolele anterioare. Autor al faptei poate fi insa orice persoana

fizica, chiar un functionar, legea neconditionand existenta infractiunii de vreo

calitate anume pe care trebuie sa o aiba subiectul activ nemijlocit.

Dar, pentru a putea fi autor al traficului de influenta trebuie indeplinita o

cerinta esentiala si anume ca acesta sa aiba influenta ori sa lase sa se creada ca areinfluenta asupra unui functionar.

Referitor la structura si continutul juridic al infractiunii este de remarcat ca

situatia premisa este asemanatoare cu a celorlalte infractiuni analizate, in sensul

preexistentei unui serviciu in cadrul unei unitati publice in care-si desfasoara

activitatea functionarul asupra caruia faptuitorul are sau pretinde ca are influenta.

Potrivit literaturii de specialitate182[182], pentru existenta situatiei premise nu este

necesara determinarea persoanei functionarului, fiind suficienta precizarea actului

181[181] Cod penal, art.257.

182[182] V. Dongoroz, op.cit.pag. 154.



in vederea caruia se va interveni, deci o referire-chiar la modul general- la un

functionar, o aluzie ori o referire implicita.

Elementul material din cuprinsul laturii obiective consta dintr-o actiune de

traficare a influentei de catre o persoana ce are sau lasa sa se creada ca are

influenta asupra unui functionar, actiune ce se poate materializa prin mai multe

modalitati alternative de genul:

Primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase

Acceptarea promisiunii unor sume de bani ori foloase

Acceptarea de daruri.

Toate modalitatile mentionate trebuie sa vizeze un scop precis determinat,

respectiv sa-l determine pe functionarul respectiv sa faca ori sa nu faca un act ce

intra in atributiile sale de serviciu. Desi textul de lege referindu-se la "alte

foloase", nu a mentionat "care nu se cuvin", acest lucru se subintelege, devreme

ce in traficul de influenta, folosul este intotdeauna necuvenit, neputandu-se

accepta ideea potrivit careia unei persoane fizice influente s-ar cuveni o plata, un

salariu legal, pentru interventia -reala sau presupus reala- pe langa un functionar

in scopul ca acesta sa-si indeplineasca atributiile cu care a fost legal investit. Sub

aspectul existentei infractiunii nu prezinta nici un fel de relevanta daca

pretinderea, primirea, acceptarea, etc., au fost sau nu urmate de executare. Dupa

cum, este irelevant faptul ca actul ce intra in atributiile functionarului a fost

executat sau nu, pentru existenta elementului material fiind suficient ca s-au

primit sau pretins foloase sau ca s-a acceptat promisiuni pentru astfel de foloase

ori daruri in vederea determinarii functionarului. De asemenea, nu prezinta

importanta daca initiativa a apartinut traficantului sau persoanei interesate ca

influenta sa fie exercitata183[183].




Si in cazul traficului de influenta, urmarea imediata si legatura de

cauzalitate nu difera de celelalte infractiuni de coruptie, prima constand intr-o

stare de pericol pentru relatiile sociale ocrotite, in timp ce a doua rezulta din insasi

materialitatea activitatii infractionale.

Fiind o infractiune comisiva si instantanee, traficul de influenta se

consuma in momentul in care persoana care are influenta ori lasa sa se creada ca

are influenta asupra unui functionar primeste, pretinde ori accepta promisiunea de

bani sau alte foloase. In mod similar, cand faptuitorul accepta daruri, direct sau

indirect, pentru sine sau pentru altul, pentru a determina pe un functionar sa faca

sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu.

In sfarsit, in raport cu imprejurarile in care se comit faptele, infractiunea de

trafic de influenta poate prezenta si variate modalitati faptice, acestea urmand a fi

luate in calcul pentru stabilirea gradului de pericol social si implicit, pentru

individualizarea pedepsei.

2. Aspecte de ordin teoretic si practic privind problemele care trebuie

sa le clarifice cercetarea. Particularitati in administrarea probelor.

Problema principala care urmeaza a fi lamurita pe parcursul cercetarii se

refera la modalitatile concrete -normative sau faptice -pe care le imbraca

activitatea ilicita desfasurata de faptuitor. Prin urmare, in sarcina organelor de

urmarire penala sta lamurirea problemei daca primirea, pretinderea de bani sau

alte foloase ori acceptarea de promisiuni, daruri, etc., s-a facut de catre o persoana

care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra functionarului.

In acceptiunea legii penale, prin expresia "lasa sa se creada ca are influenta

asupra unui functionar" se intelege, in general, ca o persoana se lauda ca are

trecere pe langa un functionar si in virtutea increderii, etc., de care se bucura, a

gradului de rudenie ori a relatiilor personale il poate determina pe acesta la o



anumita atitudine sau poate obtine o anumita rezolvare a unei probleme. Tot

astfel, sunt indeplinite conditiile legale si in situatia in care faptuitorul, fara a se

lauda, nu dezminte afirmatiile facute de alte persoane referitoare la influenta pe

care el ar avea-o pe langa functionarul respectiv

184

[184]. Prin analogie, expresia"are influenta" trebuie inteleasa in sensul ca persoana in cauza se bucura in mod

real de increderea functionarului ori ca bunele relatii personale cu acesta

corespund realitatii. Implicit rezulta ca stabilind modalitatile concrete de

savarsire, organul de urmarire penala trebuie sa lamureasca si problema naturii

relatiilor (de rudenie, de ordin profesional, de prietenie) existente intre

functionarul respectiv si cel care a afirmat sau a lasat sa se inteleaga ca are

influenta asupra sa. Dupa cum nu este lipsit de interes, pentru conturarea

infractiunii, sa se stabileasca modalitatile in care faptuitorul a facut afirmatiile

legate de influenta sau pretinsa lui influenta pe langa functionarul in cauza. In

rest, primirea, pretinderea, acceptarea de promisiuni au acelasi inteles ca si in

cazul infractiunilor de dare si luare de mita. Practica judiciara in materie s-a

pronuntat constant in sensul celor mentionate.

Potrivit practicii organelor de urmarire penala, infractiunea de trafic deinfluenta este o fapta penala cu continuturi alternative; ea se realizeaza prin

primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase, ori prin acceptarea de

promisiuni, de daruri, direct sau indirect, in vederea determinarii unui functionar,

pe langa care subiectul are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta, sa faca

sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Datorita dependentei

ce exista intre aceste continuturi alternative ale infractiunii de trafic de influenta,

faptele prin care se concretizeaza doua sau chiar toate continuturile sus

mentionate, savarsite de aceeasi persoana, chiar la o intelegere de timp diferite,

reprezinta in ansamblu acte de executare a infractiunii. Desi odata cu

"pretinderea" foloaselor sau cu "acceptarea" promisiunilor, infractiunea de trafic




de influenta poate fi socotita realizata, activitatea de "primire" a foloaselor

pretinse sau promise nu este lipsita de relevanta penala, ci constituie alaturi de

activitatea ilicita ce o precede, o unitate infractionala naturala cu toate

consecintele ce decurg din aceasta constatare

185

[185].

In acelasi sens, fata de redactarea textului incriminator, rezulta ca si un

imprumut de bani, atunci cand a fost cerut si primit in scopul determinarii

functionarului sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu,

poate constitui "folos" in sensul legii.186[186]

De asemenea, daca inculpatul a pretins sau a primit o suma de bani -pentru

a determina un functionar sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale

-el a comis infractiunea de trafic de influenta atunci cand a pretins banii, cat si in

momentul in care i-a primit, intr-un asemenea caz infractiunea este unica187[187],

nefiind aplicabile dispozitiile legale privind infractiunea continuata188[188].

Pretinderea unei sume de bani de la o persoana si alte sume de bani de la

alta persoana, in scopul interventiei pe langa un functionar, constituie fapte

distincte, iar nu o fapta unica, din moment ce atat intr-un caz, cat si in celalalt,

inculpatul a desfasurat activitati materiale specifice infractiunii de trafic de

influenta ale carei trasaturi caracteristice sunt intrunite in fiecare fapta in parte.

Imprejurarea ca cele doua persoane au fost implicate in aceeasi cauza, urmarirea

penala fiind facuta concomitent pentru ambele fapte, nu prezinta nici o relevanta

sub aspectul examinat.189[189]

185[185] Tribunalul Suprem, dec. 4748 /1972.







Trebuie subliniat faptul ca infractiunea de trafic de influenta se consuma in

momentul in care infractorul, prelevandu-se de influenta reala sau presupusa pe

care o are pe langa un functionar, pretinde bani sau alte valori spre a-l determina

sa efectueze un act, indiferent daca ulterior a intervenit sau nu in acest sens.

O alta problema pe care trebuie sa o lamureasca organele de urmarire

penala si in functie de care subzista sau nu infractiunea de trafic de influenta se

refera la actul cu privire la care faptuitorul a pretins, primit sau acceptat

promisiuni de bani ori alte foloase necuvenite, prevalandu-se de influenta sa, reala

sau presupusa pe langa functionar. Pentru a exista infractiunea pe care o analizam

este necesar ca influenta de care s-a prevalat o persoana sa se refere la "un act ce

intra in atributiile de serviciu ale functionarului", iar persoana careia i se promite

interventia sa aiba un interes real, legitim sau nelegitim, in legatura cu actul ce

intra in atributiile de serviciu ale functionarului. In consecinta, daca acest interes

nu exista sau este imaginar, lipseste obiectul interventiei implicata in savarsirea

traficului de influenta, fapta constituind fie infractiunea de inselaciune, fie aceea

de santaj, in functie de manoperele, respectiv metodele folosite de autor in scopul

obtinerii folosului material injust. In alta ordine de idei, lamurirea acestei probleme este imperios necesara, fie pentru delimitarea infractiunii de trafic de

influenta de infractiunea de inselaciune, fie pentru stabilirea existentei concursului

de infractiuni. Legat de acest aspect, literatura de specialitate a retinut ca

infractiunea de trafic de influenta serveste uneori ca mijloc pentru comiterea altei

infractiuni si anume ca mijloc de amagire pentru savarsirea inselaciunii190[190], in

aceasta situatie amagirea constituie prin ea insasi o infractiune -inselaciune-, iar

traficul de influenta a servit ca mijloc fraudulos pentru realizarea amagirii,

existand deci, concurs de infractiuni. De asemenea, dandu-se drept intermediar al

altei persoane, real sau presupus influenta, primeste bani sau daruri pentru aceasta

in vederea interventiei pe care o va face, in final constatandu-se ca pretinsul

190[190] De exemplu, faptuitorul solicita si alte sume in afara celor oferite, afirmand ca sunt ocazionate de

diverse cheltuieli facute cu functionarul pe langa care s-a intervenit.



intermediar era un simplu escroc191[191]. Din cele expuse rezulta ca in afara

problemei stabilirii faptului ca actul ce a facut obiectul activitatii ilicite intra in

atributiile de serviciu ale functionarului, o alta problema de clarificat se refera la

existenta concursului de infractiuni si implicit, la masurile ce trebuie luate pentruextinderea cercetarilor. In referire la aceasta, in afara celor aratate, se impune

precizarea ca in situatia in care faptuitorul intervine efectiv pe langa un functionar

pentru a-l determina la o actiune ori inactiune ilicita, el comite si o instigare la

infractiunea de abuz in serviciu, care va veni in concurs cu traficul de

influenta192[192]. In mod similar, cand autorul traficului de influenta corupe

functionarul193[193] in scopul ca acesta sa indeplineasca, sa nu indeplineasca sau

sa intarzie indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu, el se face

vinovat si de savarsirea infractiunii de dare de mita.

Scopul urmarit de faptuitor, ca problema distincta pe care trebuie sa o

clarifice investigarea, presupune dovedirea intentiei calificate a acestuia, in sensul

constatarii finalitatii urmarite -ori macar afirmate de cel in cauza -indiferent daca

scopul pentru care s-a pretins, primit, etc., folosul a fost materializat sau nu.

Dezaproband o astfel de fapta, prin incriminarea ei in randul infractiunilor decoruptie, legiuitorul a avut in vedere scopul urmarit de infractor, nu ca rezultat, ci

ca o traficare a influentei sale reale sau presupuse.

Tot pentru conturarea elementelor constitutive ale infractiunii, investigarea

trebuie sa lamureasca si problema momentului pretinderii ori primirii banilor sau

celorlalte foloase necuvenite, practica judiciara pronuntandu-se in sensul ca nu se

poate retine infractiunea de trafic de influenta atunci cand inculpatul a pretins bani

sau foloasele dupa ce functionarul pe langa care a facut interventia si-a indeplinit



193[193] Prin darea, oferirea sau promisiunea unor sume de bani sau alte foloase.



actul ce intra in atributiile sale de serviciu. Cata vreme pretinderea nu a avut loc

anterior sau concomitent cu interventia, elementele constitutive ale infractiunii de

trafic de influenta nu sunt intrunite.

O alta problema de importanta majora ce trebuie clarificata pe parcursul

cercetarii consta in stabilirea functionarului pe langa care faptuitorul a pretins ca

are influenta ori a lasat sa se creada acest lucru. Desi pentru existenta infractiunii,

cercetarea nu trebuie sa stabileasca daca functionarul pe langa care autorul a lasat

sa se creada ca are influenta, exista sau nu in realitate, acest lucru trebuie

demonstrat, in raport cu el apreciindu-se, concret, imprejurarile comiterii faptei si

manevrele folosite de infractor pentru punerea in aplicare a rezolutiei

infractionale. In raport cu imprejurarile concrete in care s-a savarsit fapta, pot

apare situatii in care nu este necesara nominalizarea functionarului. Astfel, fapta

persoanei de a pretinde ca are influenta pe langa comisia de examinare a unei

scoli, asigurand parintii unor tineri ca acestia vor promova examenul de admitere

si cerandu-le in acest scop sume de bani, sub pretextul ca le da presedintelui si

unor membri din comisie, constituie infractiunea de trafic de influenta.

Imprejurarea ca nu a precizat pe langa care functionar isi va exercita influenta,nearatand si numele acestora, nu poate inlatura incidenta textului care

incrimineaza traficul de influenta, intrucat pentru existenta acestei infractiuni nu

sunt necesare astfel de precizari, in speta fiind suficienta numai referirea la

persoana presedintelui si a unor membri din comisie194[194]. Totodata, pentru

existenta infractiunii de trafic de influenta nu intereseaza nici daca faptuitorul a

atribuit sau nu vreun nume functionarului pe langa care s-a prevalat ca are trecere

sau influenta, reala sau presupusa si nici daca numele atribuit este real sau

fictiv.195[195]


195[195] Tribunalul Suprem, dec. 4289 /1971 si 330 / 1971.



Destinatia sumelor de bani, a foloaselor sau darurilor primite de faptuitor

trebuie lamurita pe parcursul cercetarii, avand in vedere ca acestea urmeaza sa

faca obiectul confiscarii. Potrivit practicii judiciare in materie, constanta de-a

lungul timpului, bunurile si valorile obtinute de inculpat ca urmare a savarsiriiinfractiunii de trafic de influenta sunt supuse confiscarii, chiar daca au fost

restituite persoanelor de la care infractorul le-a primit; daca dupa restituire,

bunurile si valorile au fost distruse, consumate sau instrainate de aceste persoane,

ele, iar nu inculpatul, vor fi obligate la plata echivalentului lor banesc. In situatia

in care bunul supus confiscarii nu se afla in posesia inculpatului, persoana care il

detine sau care urmeaza sa fie obligata la plata echivalentului banesc trebuie sa fie

chemata in proces, in calitate de detinator al bunului. Chiar daca inculpatul a

restituit o parte din suma primita, intreaga suma urmeaza sa fie confiscata, adica

partea din suma gasita aspra inculpatului, precum si restul sumei, de la persoana

careia i-a fost restituita. Masura confiscarii speciale a banilor, valorilor sau

bunurilor care au facut obiectul traficului de influenta trebuie luata chiar daca s-a

constatat ca infractiunea comisa a fost amnistiata, deoarece, potrivit dispozitiilor

legii penale196[196], amnistia nu are efecte asupra masurilor de siguranta. Cata

vreme confiscarea banilor, valorilor sau a oricaror alte bunuri primite in cazul

savarsirii infractiunii de trafic de influenta este prevazuta in mod expres, ca o

masura de siguranta speciala197[197], dispozitiile acestui text sunt cele care trebuie

aplicate in atare situatii, iar nu prevederile generale din articolul privind

confiscarea speciala198[198].

In sfarsit, dar nu in ultimul rand, cercetarea trebuie sa lamureasca problema

participatiei la comiterea faptei si rolul fiecaruia in consumarea activitatii ilicite,

acest lucru fiind necesar atat pentru corecta incadrare juridica, cat si pentru



198[198] Cod penal, art. 118.



aprecierea celorlalte consecinte. Asa cum este cunoscut, la savarsirea infractiunii

de trafic de influenta pot contribui si alte persoane, participatia lor penala putand

imbraca forma instigarii sau complicitatii. Si in cazul participatiei practica

judiciara a statuat ca in cazul in care autorul infractiunii de trafic de influenta,dupa ce a pretins un anumit folos pentru a determina pe un functionar sa faca un

act ce intra in atributiile sale de serviciu, a primit folosul printr-o alta persoana,

cel care l-a ajutat in felul acesta la realizarea unuia din continuturile alternative ale

infractiunii este complice. De asemenea, daca activitatea infractionala a fost

savarsita in participatie, instanta este datoare, daca bunurile si valorile date pentru

comiterea infractiunii nu se mai gasesc, sa stabileasca ca anume bunuri si valori

au revenit fiecarui participant si sa-l oblige pe fiecare, separat, la plata

echivalentului in bani al acelor bunuri si valori de care a profitat.

Cu privire la problemele pe care trebuie sa le clarifice investigarea ar mai

fi de adaugat si problema existentei denuntului persoanei care a dat banii sau

foloasele, mai inainte ca organele de urmarire penala sa fi fost sesizate, situatie

similara cu cea de la darea de mita si care nu mai necesita comentarii.

In ceea ce priveste activitatile ce se intreprind pentru administrarea

probelor, vom insista numai asupra acelora care prezinta anumite particularitati

fata de celelalte infractiuni de coruptie analizate. Astfel, din ascultarea persoanei

care a dat banii ori celelalte foloase199[199],trebuie sa rezulte in principal

urmatoarele:

o Imprejurarile in care l-a cunoscut pe faptuitor, cine i l-a prezentat,

calitatea pe care i-a atribuit-o, cand si cum au discutat despre problema pe care

urma sa o "rezolve", persoanele care mai erau de fata si care pot confirma cele

discutate;

199[199] In cazul in care denunta fapta mai inainte ca organele de urmarire penala sa se fi sesizat despre

aceasta.



o Daca faptuitorul a avut initiativa intervenirii pe langa functionarul ce

avea obligatia sa indeplineasca actul;

o Numele, prenumele si functia functionarului, unitatea din care face

parte, pe langa care faptuitorul a afirmat ca are influenta sau a lasat sa se creada

acest lucru;

o Modul in care a facut afirmatiile din care rezulta trecerea de care se

bucura pe langa functionarul pe langa care a afirmat ca va interveni;

o Sumele de bani sau alte foloase materiale pe care i le-a dat

faptuitorului si in ce scop sa i le dea functionarului pe langa care a afirmat ori alasat sa se creada ca are influenta sa-l invite pe acesta la anumite localuri, sa-i

cumpere cadouri, etc.;

o daca dupa inmanarea banilor sau celorlalte foloase s-a mai intalnit ori

a mai tinut legatura cu faptuitorul (cand, unde, in ce mod) si continutul discutiilor

purtate cu acesta, in sensul de a-i intari convingerea ca a luat legatura cu

functionarul in cauza, a discutat modalitatea de "rezolvare", etc.;

o eventualele persoane care au fost de fata (sau care cunosc despre

acest lucru), atat la perfectarea "tranzactiei", cat si la discutiile ulterioare;

o alte persoane cu care faptuitorul a procedat in acelasi mod, etc.

Prin efectuarea perchezitiei se urmareste, in principal, descoperirea

bunurilor ce au constituit folosul material injust, precum si a unor inscrisuri,emanate de la faptuitor, care pot dovedi participarea acestuia la savarsirea

infractiunii. Prin ascultarea martorilor pot fi lamurite o serie de probleme esentiale

ale cauzei, cum ar fi:



ce cunosc in legatura cu motivele pentru care cel care a dat, oferit

ori promis, a apelat la faptuitor;

ce afirmatii a facut acesta in legatura cu influenta pe care o are pe

langa functionarul in competenta caruia intra indeplinirea sau neindeplinirea

actului solicitat;

data la care s-a inmanat folosul necuvenit si in ce a constat acesta,

alte persoane care mai pot da relatii despre fapta si imprejurarile in

care s-a comis, etc.

In concluzie, se impune colaborarea si eficientizarea luptei tuturor

factorilor implicati in eradicarea acestui flagel al criminalitatii, cat si

reglementarea juridica pe cat de severa, pa atat de benefica in acest domeniu al

coruptiei, pentru ca societatea romaneasca sa-si poata angrena parghiile care sa-i

asigure un adevarat progres pe drumul sinuos al democratiei si al integrarii

europene.

*****

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Constitutia Romaniei.

Codul penal al Romaniei.

Codul de procedura penala al Romaniei.

Legea nr. 140 /1996 pentru modificarea si completarea Codului penal.

Legea nr. 141 /1996 pentru modificarea si completarea Codului de

procedura penala.



Legea nr. 83 /1992 privind procedura urgenta de urmarire si judecare a

infractiunilor de coruptie.

Legea nr. 78 /2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea

faptelor de coruptie.

AIONITOAIE C., BERCHESAN V., BUTOI T., MARCU I.,

PALACEANU E., PLETEA C., SANDU I. E., STANCU E.: "Tratat de tactica

criminalistica", Editura Carpati, Craiova, 1994;

APETREI MIHAI: "Procedura urgenta de urmarire pentru unele

infractiuni de coruptie", Analele Academiei de Politie "Al.I. Cuza", 1994;

BASARAB M.: "Criminalistica", Univ. "Babes-Bolyai", Cluj-

Napoca, 1968;

BERCHESAN V., DUMITRESCU N.: "Probele si mijloacele de

proba", Ed. M.I., Bucuresti, 1994;

BERCHESAN V.: "Metodologia investigarii infractiunilor", Ed.

Paralela 45, Pitesti, 2000;

BULAI C., MITRACHE C.: "Drept penal roman. Partea speciala.

Culegere de probleme din practica judiciara", Casa de editura si presa Sansa srl,

Bucuresti, 1996;

CIOPRAGA A.: "Criminalistica -tactica", Univ. A.I.Cuza, Iasi, 1986;

CIOPRAGA A., IACOBUTA I.: "Criminalistica", Ed. Fundatiei

Chemarea, Iasi, 1997;

COLECTIV: Tratat practic de criminalistica", vol. I-IV, Ed.

Ministerului de Interne, Bucuresti, 1976-1984;



COLECTIV: "Dictionar de criminalistica", Ed. Stiintifica si

Enciclopedica, Bucuresti, 1984;

DOBRINOIU VASILE: "Coruptia in dreptul penal roman", Ed. Atlas

Lex, Bucuresti, 1995;

DONGOROZ V., KAHANE S., OANCEA I., FODOR I., ILIESCU

N., BULAI C., STANOIU R., ROSCA V.: "Explicatii teoretice ale codului penal

roman -partea speciala", vol. IV, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1972;

MAURICE J. FITZGERALD - "HANDBOOK OF CRIMINAL

INVESTIGATION" (Manual de cercetare penala), traducere in limba romana;

NISTOREANU GH., APETREI M., PARASCHIV S.C., NAE L.,

DUMITRU A.L.: "Drept procesual penal", Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1999;

CHARLES E. O*HARA : "Fundamentals of Criminal Investigation"

(Principii de baza ale cercetarii penale, ed. a II-a si a IV-a), Ed. Charles C. Tomas,

Springfield, Illinois, SUA, 1976, traducere in limba romana;

STANCU EMILIAN: "Investigarea stiintifica a infractiunilor", Curs

de criminalistica, partea a II-a si a III-a, Universitatea Bucuresti, Facultatea de

drept, 1999;

STANCU EMILIAN: "Criminalistica", vol. I si II, Ed. Actami,

Bucuresti, 1999;

SUCIU CAMIL: "Criminalistica", Ed. Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1972;

A. SWENSSON, O. WENDEL -Descoperirea infractiunilor -metode

moderne de investigatie criminala -Stocholm, 1954, traducere in limba romana;



VOLONCIU N.: "Drept procesual penal", Ed. Paideia, Bucuresti,

1993.

*****

Cercet Criminalistica a Infract de Coruptie

Documents

Transcript of Cercet Criminalistica a Infract de Coruptie