cercet biochim solului

25
An. I.N.C.D.A. FUNDULEA, VOL. LXXV, 2007, VOLUM JUBILIAR CHIMIE, BIOCHIMIE, FIZIOLOGIE CERCETĂRI ÎN DOMENIUL CHIMIEI ŞI BIOLOGIEI SOLULUI LUCIAN GHINEA, GHEORGHE ŞTEFANIC, ANA POPESCU, GEORGETA OPREA I. FERTILITATEA SOLULUI CA FENOMEN BIOLOGIC Cercetările în domeniul chimiei şi biologiei solului întreprinse în Institutul de la Fundulea, în cursul a cinci decenii, au avut ca obiectiv cunoaşterea modi- ficărilor care se produc în sol sub influenţa diferitelor verigi ale tehnologiilor a- gricole, precum şi elaborarea şi/sau asimilarea unor noi metode, care să eviden- ţieze tot mai exact direcţia în care evoluează solurile agricole. Rezultatele acu- mulate în decursul timpului cu privire la chimia, microbiologia şi pedoenzi- mologia solului au permis conturarea unei concepţii proprii despre fertilitatea solului şi posibilitatea aprecierii nivelului acesteia. De regulă, conceptului de fertilitatea solului i se substituie acela de producti- vitate agricolă, cele două noţiuni fiind privite ca sinonime. În realitate, produc- tivitate agricolă are o semnificaţie punctuală, semnificaţia unui instantaneu, care sumarizează condiţiile din sol în decursul unui an, dar care poate fi alterată de evoluţia climatică deosebită din decursul unui an şi poate fi particularizată în funcţie de planta cultivată. Ea poate fi mai ales influenţată de dăunători sau a- genţi patogeni, precum şi de intervenţii antropice, aportul solului fiind substituit mai ales prin fertilizare (E l i a d e şi colab., 1983; G h i n e a, 2002). Descrierea fertilităţii solului ca un proces evolutiv conduce evident spre considerarea sa ca pe una din numeroasele forme de exprimare a proceselor en- tropice (G h i n e a, 1975). Se ştie ca entropia este măsura neuniformităţii unui sistem, dar ea are şi un aspect energetic: cu cât entropia creşte, scade energia liberă a sistemului. În sol cantitatea de energie liberă este corelată cu bogaţia în carbon şi acesta – cu hete- rogenitatea sistemului (G a i l l a r d o şi M a r i n o, 1998). Această heterogenita- te se exprimă la trei niveluri (G h i n e a, 1975): h la nivel molecular, pe măsura creşterii bogăţiei în carbon în sol se sinteti- zează molecule humice mai complexe, cu valoare agricolă mai mare; h ca urmare, la nivel mecanic se obţine o structură granulometrică mai fa- vorabilă, „cheia menţinerii stabilităţii ecosistemului” (B l a i r şi colab., 1997); h la nivel biologic, bogăţia solului în carbon determină structura microbiană a solului, după cum au demonstrat F l a i g şi colaboratorii (1976) studiind solu- rile din Romania.

description

I. FERTILITATEA SOLULUI CA FENOMEN BIOLOGICCercetările în domeniul chimiei şi biologiei solului întreprinse în Institutulde la Fundulea, în cursul a cinci decenii, au avut ca obiectiv cunoaşterea modificărilorcare se produc în sol sub influenţa diferitelor verigi ale tehnologiilor agricole,precum şi elaborarea şi/sau asimilarea unor noi metode, care să evidenţiezetot mai exact direcţia în care evoluează solurile agricole. Rezultatele acumulateîn decursul timpului cu privire la chimia, microbiologia şi pedoenzimologiasolului au permis conturarea unei concepţii proprii despre fertilitateasolului şi posibilitatea aprecierii nivelului acesteia.

Transcript of cercet biochim solului

  • An. I.N.C.D.A. FUNDULEA, VOL. LXXV, 2007, VOLUM JUBILIAR CHIMIE, BIOCHIMIE, FIZIOLOGIE

    CERCETRI N DOMENIUL CHIMIEI I BIOLOGIEI SOLULUI

    LUCIAN GHINEA, GHEORGHE TEFANIC,

    ANA POPESCU, GEORGETA OPREA

    I. FERTILITATEA SOLULUI CA FENOMEN BIOLOGIC Cercetrile n domeniul chimiei i biologiei solului ntreprinse n Institutul

    de la Fundulea, n cursul a cinci decenii, au avut ca obiectiv cunoaterea modi-ficrilor care se produc n sol sub influena diferitelor verigi ale tehnologiilor a-gricole, precum i elaborarea i/sau asimilarea unor noi metode, care s eviden-ieze tot mai exact direcia n care evolueaz solurile agricole. Rezultatele acu-mulate n decursul timpului cu privire la chimia, microbiologia i pedoenzi-mologia solului au permis conturarea unei concepii proprii despre fertilitatea solului i posibilitatea aprecierii nivelului acesteia.

    De regul, conceptului de fertilitatea solului i se substituie acela de producti-vitate agricol, cele dou noiuni fiind privite ca sinonime. n realitate, produc-tivitate agricol are o semnificaie punctual, semnificaia unui instantaneu, care sumarizeaz condiiile din sol n decursul unui an, dar care poate fi alterat de evoluia climatic deosebit din decursul unui an i poate fi particularizat n funcie de planta cultivat. Ea poate fi mai ales influenat de duntori sau a-geni patogeni, precum i de intervenii antropice, aportul solului fiind substituit mai ales prin fertilizare (E l i a d e i colab., 1983; G h i n e a, 2002).

    Descrierea fertilitii solului ca un proces evolutiv conduce evident spre considerarea sa ca pe una din numeroasele forme de exprimare a proceselor en-tropice (G h i n e a, 1975).

    Se tie ca entropia este msura neuniformitii unui sistem, dar ea are i un aspect energetic: cu ct entropia crete, scade energia liber a sistemului. n sol cantitatea de energie liber este corelat cu bogaia n carbon i acesta cu hete-rogenitatea sistemului (G a i l l a r d o i M a r i n o, 1998). Aceast heterogenita-te se exprim la trei niveluri (G h i n e a, 1975): h la nivel molecular, pe msura creterii bogiei n carbon n sol se sinteti-

    zeaz molecule humice mai complexe, cu valoare agricol mai mare; h ca urmare, la nivel mecanic se obine o structur granulometric mai fa-

    vorabil, cheia meninerii stabilitii ecosistemului (B l a i r i colab., 1997); h la nivel biologic, bogia solului n carbon determin structura microbian

    a solului, dup cum au demonstrat F l a i g i colaboratorii (1976) studiind solu-rile din Romania.

  • LUCIAN GHINEA i colaboratorii 406

    n sol, procesele de sintez humic (de sporire a acumulrii de material ener-getic, de scdere a entropiei sistemului) sunt cuplate cu procese de mineralizare, de consumare a potenialului de fertilitate a solului, n urma crora rezult CO2 i nitrai, care determin formarea biomasei vegetale, a recoltelor agricole (fig.1). Acesta este motivul pentru care fertilitatea solului este definit, de regul, n tra-tatele agronomice drept capacitatea solului de a produce recolte, iar fertilitate este considerat cu atat mai mare, cu ct solul produce recolte mai mari i mai stabile (prin introducerea termenului de stabilitate definiia este acceptabil, de-i ea nu desemneaz esena fertilitii).

    Fig. 1 Relaiile dintre fertilitatea i productivitatea solului (G h i n e a, 1981)

    Sub raport practic pot fi degajate dou concluzii: pe de o parte, ca tehnolo-

    giile agricole s fie apte a converti pierderea potenialului de fertilitate n spo-ruri de recolt i, pe de alt parte, a echilibra procesele de acumulare a proce-selor nutritive, care stau la baza formrii complexului organo-mineral cu cele de eliberare a substanelor nutritive pentru covorul vegetal. Omul poate dirija contient aceast nsuire, conservand-o i chiar sporind-o, obinnd concomi-tent producii agricole superioare cantittiv i calitativ, prin introducerea n sol a materiei organice, avnd drept consecin creterea sau meninerea cantitii i calitii humusului ( t e f a n i c i colab., 1975).

    II. PROBLEMA MSURRII POTENIALULUI

    DE FERTILITATE AL SOLULUI Progresele n definirea fertilitii solului i convertirea lor n tehnologii de

    dirijare a acesteia pot deveni realitate numai cu condiia de a putea msura po-tenialul de fertilitate i a urmri evoluia sa. ncercrile de acest fel dateaz de peste 70 de ani i s-au utilizat diferite metode de evaluare.

  • CERCETRI N DOMENIUL CHIMIEI I BIOLOGIEI SOLULUI 407

    Primele ncercri n aceast direcie au fost, cu precdere, ndreptate spre studiul frecvenei i compoziiei micropopulaiei din solurile agricole, cu scopul de a evidenia cele mai bune metode i cei mai adecvai indicatori pentru modi-ficrile induse de diferite metode agrotehnice. Dou categorii de metode au fost evideniate pe plan mondial: cercetri de observare direct a solului sub mi-croscop (cea mai nou tehnic aparinnd lui T e n H a k M u n i colab., 1984), sau cercetri prin cultivarea bacteriilor, folosind o metodic de estimare cantita-tiv a diferitelor grupe de microorganisme (aa-numita metod a plcilor Petri), folosit n cadrul laboratorului de la Fundulea. Cercetrile ntreprinse au vizat stabilirea gradului i tipului de heterogenitate al dispunerii microorganismelor n sol, a mediului de dispersie i mediilor de cultur pentru diferitele grupe de microorganisme, a analizrii statistice a rezultatelor (detaliile tehnice recoman-date sunt redate n tratatul de Microbiologia solului, elaborat de G. E l i a d e, L. G h i n e a i G. t e f a n i c, Editura Ceres, Bucureti, 1975). A fost propus metodologia analitic pentru grupele taxonomice i fiziologice de microorganis-me.

    Datele obinute au permis elaborarea unei metodologii exacte sub raport ana-litic, dar care putea reflecta numai n mic msur fertilitatea solurilor agricole, concluziile la care au ajuns concomitent i cercettori din alte ri. Foarte im-portant este concluzia lui G a r r e t (citat de P a p a c o s t e a, 1976), cu meto-da plcilor de cultur identificm ceea ce nu putem vedea, n timp ce prin meto-da direct vedem ceea ce nu putem identifica. Aceast definire se apropie de faimosul principiu al indeterminismului, formulat de ctre Heisenberg pentru fizica atomic. n ambele cazuri intervine imposibilitatea depirii graniei ntre macro-, micro- i, chiar am putea spune, ultramicrocosmos.

    ncepnd din 1962, la I.C.C.P.T. Fundulea au fost reluate i dezvoltate cer-cetrile privind rizosfera, cercetri iniiate de H u l p o i (1936), care a prezentat date privind rizosfera ovzului i lupinului. Cercetrile ntreprinse n perioada 1962-1968 ( t e f a n i c, 1965; t e f a n i c i J a r n e a, 1965) au confirmat c microflora din rizosfer (din zona solului influenat de rdcini) depete de cteva sute de ori ca numr populaia din edafosfer (din solul aflat n afara r-dcinilor). n rizosfer predomin bacteriile nesporogene Gram negative, cu vi-teza mare de multiplicare i nutriie simpl (ele metabolizeaz monoglucidele i aminoacizii exudai de rdcinile tinere ale plantelor). n rizosfer exist foarte puine micromicete i lipsesc total actinomicetele, reprezentate abundent n eda-fosfer, unde predomin i diversele specii ale genului Bacillus. Cercetrile n-treprinse n-au confirmat o specificitate taxonomic a rizosferei diferitelor plante i au artat c efectele specifice ale microorganismelor din rizosfer sunt deter-minate de nalta capaciatate concurenial a bacteriilor ce se multiplic acolo, mbrcnd ca un manon rdcinile tinere nesuberificate.

    Microflora rizosferic nu trebuie confundat cu simbioza dezvoltat de plan-te cu bacteriile fixatoare de azot (Rhizobium i Bradyrhizobium) sau cu ciuper-cile de micoriz.

    Ulterior, n laboratorul de la Fundulea, a fost ameliorat metoda Tepper de studiu al rizosferei prin exprimarea raportului rizosfer/sol (R/S) la unitatea de suprafa i nu la greutate ( t e f a n i c, 1966; 1968; t e f a n i c i L u c i a D u m i t r u, 1968).

  • LUCIAN GHINEA i colaboratorii 408

    n 1970, L u c i a M n u c a explicat oboseala lucernierelor prin coloni-zarea rizosferei acestor plante cultivate de ctre ciuperca patogen Fusarium culmorum.

    Cercetrile ulterioare au fost ndreptate, cu precdere, asupra activitii mi-croorganismelor n sol. De fapt, nc din 1924, Stoklassa a atras atenia c, de-oarece dioxidul de carbon accesibil biosferei i necesar fotosintezei plantelor cultivate sau spontane rezult din mineralizarea materiei organice, corelarea cea mai strns dintre activitatea biologic a solului i fertilitatea acestuia se poate obine prin determinarea oxigenului absorbit sau a dioxidului de carbon degajat de ctre microorganisme. t e f a n i c (1994) a imaginat un aparat i o tehnic de msurare a CO2 respirat de micropopulaia solului, prin metoda autoalimen-trii cu oxigen. nc n 1991, t e f a n i c, urmrind diferii indicatori ai fertili-tii solului, a ajuns la concluzia c respiraia solului reflect cel mai bine fertili-tatea acestuia. Totui, cercetrile ntreprinse de ctre el l-au condus la concluzia c precizia determinrilor poate fi mbuntit, prin ponderarea activitii respi-ratorii, cu alte valori. Astfel, el a determinat un Indicator al potenialului activi-tii vitale (IPAV), ca o semisum a activitii respiratorii din sol i a activitii descompunerii celulozei (IPAV% = (R + Cel)/2) i un Indicator al potenialu-lui activitii enzimatice (IPAE), ca semisum a activitii zaharazei i ureazei din sol (IPAE% = (Z + U)/2). Semisuma celor doi indicatori determin Indica-torul sintetic biologic ISB% (ISB = (IPAV% + IPAE%)/2). Acestor indi-catori, tefanic le aduga Indicatorul sintetic chimic ISC (ISC = [(Ct + Ce + Cah + Nt) /2 + pH] /2), n care: Ct = carbonul total organic al solului, Ce carbonul extractabil n soluii alcaline diferite, Cah carbonul din acizii humici, Nt azotul total din sol, pentru a stabili un Indicator Sintetic al Fertilitii So-lului ISF (ISF = (ISB% + ISC%)/2).

    Metodica determinrii activitii de descompunere a celulozei, ca i metodi-ca determinrii activitii pedoenzimelor i a fraciilor carbonului din sol vor fi discutate n continuare.

    III. CERCETRI ASUPRA UNOR PROCESE BIOLOGICE DIN SOL a. Celuloliza aerob

    Dintre procesele microbiene implicate n circuitul carbonului n sol, atenia cercettorilor de la Fundulea a fost atras de descompunerea aerob a celulozei. G h i n e a (1964, 1966) a studiat frecvena i distribuia taxonomic a micro-organismelor celulolitice aerobe n cernoziomul cambic de la Fundulea, stabi-lind c acestea sunt n numr de cteva mii/gram sol, primvara predominnd bacteriile, n special Cytophaga (alturi de care se ntlnesc diferite specii de Cellvibrio i Cellfalcicula), n a doua parte a sezonului de vegetaie dominnd diverse mucegaiuri. t e f a n i c a determinat intensitatea celulolizei prin meto-da gravimetric V o s t r o v i P e t r o v a (1961).

    b. Nitrificarea

    Prin mineralizarea materiei organice rezult deopotriv CO2, dar i NH3, a-vnd n vedere c raportul C/N n materia organic a solului este un indicator

  • CERCETRI N DOMENIUL CHIMIEI I BIOLOGIEI SOLULUI 409

    constant i specific pentru fiecare sol n parte Raportul ntre CO2 produs prin respiraie i determinat prin metodologia specific i amoniul produs n sol i dozat ar trebui, de asemenea, s reprezinte o valoare fix. n realitate ns, lu-crurile nu stau deloc aa, datorit faptului c, n vreme ce dioxidul de carbon se degaj ca atare din sol, amoniul este supus imediat unor transformri. n princi-pal, amoniul poate urma una din dou ci: sau este metabolizat de ctre micro-organismele heterotrofe din sol i transformat din nou n compui organici, mai simpli sau mai compleci, sau este oxidat de ctre microflora autotrof n nitrii i apoi n nitrai servind ca principal aliment azotat plantelor (numai n cazul u-nor ngrminte cu uree o parte din amoniul produs masiv prin hidroliz se poate pierde prin volatilizare).

    Metabolizarea pn la compui organici este calea prefenial a reciclrii a-moniului, dar ea depinde de cantitatea de energie liber din sol. n acest fel, se poate spune c masa de amoniu ce ramne nereciclat n sol reprezint o bun evaluare a pierderii de fertilitate potenial a solului. De regul ns, amoniul nu rmne ca atare, ci este imediat oxidat la nitrii i nitrai. Nitraii astfel formai reprezint principalul rezervor de azot pentru formarea recoltelor. W a k s m a n (1923) a fost primul cercettor care a propus testul de producere a nitrailor ca o msur a gradului de aprovizionare cu azot a solurilor i a nevoii de ngr-minte pentru sporirea recoltelor. Metoda s-a impus ntr-adevr, n acest scop, n SUA i n numeroase alte ri. n Romania, metoda a fost utilizat pentru carac-terizarea aprovizionrii cu azot a diferitelor soluri (P o p o v , 1931; P o p a i S i l v a, 1958). B o r l a n (1969) a artat c testul de incubare reflect cel mai exact nevoia de ngrmnt azotat a culturilor, dar, din motive economice, re-comand ca producia de nitrai n sol s se determine indirect, prin produsul dintre procentul de humus (substratul mineralizrilor) i suma bazelor schim-babile, ca indicator al activitii bacteriilor nitrificatoare.

    G h i n e a (1966) a constatat c testul Waksman reflect foarte bine i efectul unor pesticide inhibitoare ale nitrificrii, dar nu ofer niciun fel de informaii a-supra intensitii nitrificrii, n funcie de modul n care solul este afnat prin lu-crri. Concluzia cercetrilor a fost c uniformizarea condiiilor de aeraie a solu-lui n timpul incubrii dup metoda Waksman elimin diferenele iniiale de in-tensitate a mineralizrii humusului datorit lucrrii difereniate. Ca urmare, a fost elaborat o nou metod de determinare a mineralizrii i nitrificrii (H u l -p o i i colab., 1966), ceea ce a permis evidenierea corelaiei ntre intensitatea aparent (ca indicator al aeraiei) i intensitatea nitrificrii. Folosind aceast me-tod, s-a putut evidenia o scdere a nitrificrii n solul tasat la densiti aparente mai mari de 1,28 g/cm3 i umiditi mai mari de 20%, stabilindu-se nevoia ps-trrii afnrii solului pentru a avea simultan o bun aprovizionare cu ap i ni-trai a culturilor irigate (fig. 2).

    Folosirea noii metode de incubare a permis s se stabileasc producia unei cantiti de nitrai cu circa 50 kg/ha mai mare n solul arat toamna, comparativ cu cel arat primvara (G h i n e a i colab., 1967). Recolta de porumb este, de a-semenea, mai mare cu 6,9 q/ha n solul arat toamna, diferena n funcie de epo-cile de aratur fiind foarte semnificativ. Diferena de producie este determina-t exclusiv de cantitatea de nitrai acumulat suplimentar n sol (P i n t i l i e, G h i n e a i colab., 1968).

  • LUCIAN GHINEA i colaboratorii 410

    Fig. 2 Intensitatea nitrificrii azotului n cernoziomul cambic de la Fundulea (Sus fr adiionare de sulfat de amoniu; Jos cu ncorporarea de sulfat de amoniu, n funcie de

    umiditatea i greutatea volumetric ale solului) (dup H u l p o i i colab., 1966)

    Determinrile efectuate, att cu metode clasice, ct i cu 15N, au evideniat

    c, anual, n cernoziomul cambic levigat de la Fundulea s-a mineralizat 2% din rezerva de carbon organic a solului (M i h a e l a T i a n u i colab., 1987). Ast-fel, solul contribuie cu 50-60% din azotul necesar formrii recoltelor. Ca urmare a ncorporrii multianuale a ngramintelor cu azot, n sol se acumuleaz can-titi diferite din acest element i care, prin remineralizare produc cantiti de a-moniu i nitrii corelate cu ngrmntul administrat. Ca urmare, M i h a e l a T i a n u i colaboratorii (1987) au constatat c azotul din ngrminte particip la formarea recoltei att n urma absorbiei sale directe de ctre rdcinile plan-telor, ct i prin ciclul de asimilare microbian/remineralizare. Datele experi-mentale au artat c la o doz de 150 kg N/ha, 52% din azotul plantelor provine din ngrmnt, 38,7% prin absorbie radicular direct i 13,3% n urma ab-sorbiei microbiene/remineralizare. Pe de alt parte, ceva mai puin de 50% din azotul administrat rmne n sol sub forme organice (circa 37% sub form de humin, care se remineralizeaz greu i 12% sub form uor mineralizabil a

  • CERCETRI N DOMENIUL CHIMIEI I BIOLOGIEI SOLULUI 411

    azotului extractabil n soluii alcaline diluate. ncorporarea paielor n sol contri-buie la pstrarea unei cantiti ceva mai mari a azotului sub form uor minera-lizabil.

    Nitraii formai n sol sunt adesea pierdui sub form solubil, prin levigare sau, dup transformarea n compui gazoi ai azotului, prin denitrificare. Cerce-trile ntreprinse la Fundulea au artat c din azotul nitric levigat n sol la 2 m i mai jos numai 20% provine din ngrmnt, restul fiind urmarea mineralizrii materiei organice a solului, cu excepia situaiei n care se aplic doze exagerate de ngrminte (H e r a i colab., 1972). Concentraia maxim de nitrai din apa freatic se nregistreaz n lunile de iarn, cnd consumul prin plante este prac-tic absent, atingnd 42,6 mg/l. Concentraia descrete n lunile de var toam-n, odat cu crterea consumului vegetal, reducndu-se la 13,2 mg/l n octom-brie (H e r a i E l i a d e, 1980).

    IV. CERCETARI ASUPRA PROCESELOR PEDOENZIMATICE

    n sol se acumuleaz prin activitatea microorganismelor, a organismelor ve-

    getale i animale diferite pedoenzime. Prezena, primei exoenzime n sol (cata-laza) a fost semnalat n a doua jumtate a secolului al XIX de ctre fiziologul francez Boussignault. Prima lucrare de pedoenzimologie a unui romn a fost pu-blicat de I. F. R a d u (1928) i ea se referea tot la catalaz. Puin mai trziu, n 1936, I o n e s c u i apoi P a v l o v s c h i i I o n e s c u au studiat fosfatazele din sol. Dup 1950, K i s s mpreun cu colaboratorii si au dezvoltat la Univer-sitatea Babe-Bolyai un important centru de studiu al enzimelor care transform glucidele n sol, iar la Fundulea au fost reluate cercetrile privind activitatea fosfatazic a solului. t e f a n i c i colaboratorii (1965), t e f a n i c (1971) au dezvoltat noi metode de evaluare a potenialului fosfatazic total, pentru a evi-denia att contribuia diferitelor substane fosfatice, ct i activitatea tuturor fosfatazelor existente n sol (metoda este citat de R. G. B u r n e s, ed. 1979 Soil Enzymes). Ulterior metoda a fost mbuntit de M i r e l a I r i m e s c u i G. t e f a n i c (1988), t e f a n i c (1999, 2006).

    Cercettori din diferite ri ale lumii au studiat un numr foarte mare de enzi-me. Cercettorii clujeni, din echipa coordonat de St. Kiss s-au orientat spre stu-diul enzimelor care transform glucidele n sol, pornind de la afirmaiile (K u -p e v i c i, 1949; H o f f m a n n, 1950) c zaharaza ar msura fertilitatea solurilor i, ulterior, de la relaiile pe care enzimele levanaza i levansucraza le au cu sin-teza substanelor humice. Cercettorii de la Fundulea i-au pus problema de a lua n studiu un numr limitat de enzime, care s fie ns implicate n circuitul carbonului, azotului i fosforului. Ca urmare, t e f a n i c i D u m i t r u (1970) au luat n studiu catalaza, o enzim important pentru procesele de oxidoredu-cere din sol. Ei au elaborat o metod spectrofotometric de evaluare a activitii acestei enzime, pe baza unei reacii cu sulfatul de titan. Ulterior, tefanic i co-laboratorii au imaginat un aparat automat pentru determinarea volumului de oxi-gen eliberat sub aciunea catalazei din sol.

    Pentru studiul unei enzime implicate n transformarea hidrailor de carbon a fost elaborat, de asemenea, o metod spectrofotometric bazat pe reacia cu a-cid 3,5 dinitrosalicilic, capabil a msura activitatea beta-h-fructozidazei din sol.

  • LUCIAN GHINEA i colaboratorii 412

    Din circuitul azotului s-a ales determinarea activitii ureazei din sol, folo-sindu-se n acest scop metoda K u p r e v i c i (1951).

    Folosind aceste instrumente analitice, a devenit posibil caracterizarea efec-tului tehnologiilor agricole asupra activitii microbiene a solului. Astfel, n 1997-1998 a fost caracterizat efectul lucrrii solului asupra activitii sale mi-crobiene ( t e f a n i c, G e o r g e t a O p r e a i M i r e l a I r i m e s c u, 1997 Raport la tema A40, cod B7). S-a stabilit c n stratul superficial al solului, lu-crarea cu discul are cel mai puternic efect pozitiv asupra respiraiei microorga-nismelor, asupra activitii invertazice, ureazice, fosfatazice. Prin exceptie, acti-vitatea oxido-reductiv este mai slab. Un efect foarte bun a avut i lucrarea so-lului cu paraplaw-ul, care determin cea mai intens activitate respiratorie, de descompunere aerob a celulozei. A fost stimulat activitatea invertazic, fosfa-tazic, catalazic. Activitatea enzimatic este stimulat i de lucrarea cu cizelul, care stimuleaz i activitatea respiratorie a microorganimelor din sol. Sistemele clasice de aratur au avut un efect mai slab, artura la 30 cm fiind ns uor su-perioar celei efectuate la 20 cm.

    Fertilizarea exclusiv mineral a solului a stimulat celuloliza (care este, se tie, corelat cu bogia solului n nitrai) i activitatea ureazic. Paiele, care constituie un substrat energetic, stimuleaz respiraia microflorei din sol i (mo-derat) celuloliza aerob, n vreme ce fertilizarea cu gunoi a stimulat activitatea invertazic.

    V. CERCETRI N DOMENIUL SUBSTANEI ORGANICE

    A SOLULUI Solul este un sistem complex, cuprinznd o faz lichid (soluia solului), o

    faz gazoas (atmosfera solului) i o faz solid, care reprezint 52% din to-tal, din care cteva procente sunt reprezentate de substana organic (de regul, definite ca humus, de fapt carbon organic, multiplicat cu factorul 1,724, pro-pus de V a n B e m a l e n, n 1924). n realitate, substana organic din sol for-meaz un complex de substane nrudite (complexul substanelor humice), dar i factori de alt natur, de pild polizaharide.

    Substanele humice se caracterizeaz prin: culoarea lor (variind de la galben-brun la negru), caracterul acid, solubilitatea n soluii alcaline diluate (hidroxid de sodiu sau potasiu, pirofosfat de sodiu sau potasiu, toate n concentraie de 0,2%), relativ bogie n azot. Acestor fracii organice solubile n soluii alca-line li se adaug de obicei o fracie insolubil (din cauza condensrii foarte mari, produs n timp ndelungat), denumit humina. Fracia solubil n soluii alca-line (carbonul extractabil) se mparte, la rndul su, ntr-o subfracie precipi-tabil prin tratare cu acid clorhidric (acizii humici) i o fracie care nu precipi-t n urma acestui tratament (acizii fulvici). Acizii humici sunt nchii la cu-loare, puternic polimerizai (greutate molecular mai mare de 10.000) i cu o vechime de cteva sute de ani, acizii fulvici sunt galben-bruni, slab polimerizai (g.m. mai mici de 1000) i cu o vechime de civa zeci de ani. Datele experi-mentale atest corelaia dintre coninutul de carbon organic total (Ct) i fraciile carbonului humificat: carbonul extractabil i carbonul acizilor humici (fig. 3).

  • CERCETRI N DOMENIUL CHIMIEI I BIOLOGIEI SOLULUI 413

    % Ct A

    Doza de ngrmnt azotat

    % Ce B % Cah C

    Doza de ngrmnt azotat Doza de ngrmnt azotat

    Fig. 3 Corelarea dozelor de ngrmnt azotat ncorporat timp de 19 ani n cernoziomul cambic de la Fundulea asupra evoluiei humusului: A. carbon organic total (Ct); B. substana organic

    extractabil n soluii alcaline (Ce); C. carbonul din acizii humici (Cah) (dup Cecilia Neagu, 2006)

    E l i a d e (1981) a observat unele regulariti legate de extractabilitatea azo-

    tului, mare n solurile brun-luvice, crora li se ataaz un sol cu totul deosebit, cernoziomoidul de la S.C.D.A. Suceava (tabelul 1). Aceste soluri se caracteri-zeaz i printr-un raport al formelor extractabile C/N sub 1,05. Cernoziomurile moderat levigate au o extractabilitate moderat a azotului i un raport al forme-lor extractabile C/N ntre 1,10-1,20, n vreme ce n cernoziomurile carbonatice extractabilitatea N este slab, iar raportul formelor extractabile C/N este mare.

    Cercetrile efectuate la Institutul de la Fundulea au evideniat c scderea coninutului n substan organic al solurilor prin cultivare nu este un proces ireversibil. C e c i l i a N e a g u (2006) atest c procentul de carbon organic crete proporional cu doza de ngrmnt azotat (tabelul 2). Creterea se refer la carbonul extractabil n soluii alcaline diluate i la carbonul acizilor humici.

  • LUCIAN GHINEA i colaboratorii 414

    Tabelul 1 Raportul de extrabilitate al unor soluri din Romnia (dup E l i a d e, 1981)

    Extractabilitatea n soluii

    alcaline (%) Statiunea Tipul de sol N C

    Raport de extractabilitate a

    C/N Suceava cernoziomoid 49,18 42,18 1,05 Albota brun luvic, textur grea 48,90 47,43 0,91 Targu Mures brun luvic 48,84 47,20 0,97 Oradea brun luvic 46,32 45,95 0,98 Livada brun luvic, textura uoara 45,90 42,95 0,90 imnic brun luvic 45,28 46,31 1,02 Fundulea Cernoziom cambic moderat levigat 40,82 45,15 1,11 Podu-Iloaiei cernoziom cambic moderat levigat 38,23 44,56 1,16 Lovrin cernoziom freatic 38,03 46,80 1,20 Valu lui Traian cernoziom carbonatic 36,48 42,49 1,16 Caracal cernoziom cambic moderat levigat 37,47 43,48 1,23 Mrculeti cernoziom carbonatic 34,25 41,63 1,22 Turda cernoziom moderat levigat 30,20 45,53 1,24

    Tabelul 2

    Evoluia carbonului organic n solul de la I.N.C.D.A. Fundulea, n funcie de doza de ngrmnt azotat ncorporat anual (timp de 19 ani) n cernoziomul cambic moderat levigat

    (dup C e c i l i a N e a g u, 2006)

    Doza de NH4NO3 % de carbon organic total

    % de carbon extractabil n alcali

    % de carbon din acizii humici

    % de carbon din acizii fulvici

    0 1,57 0,71 0,46 0,25 60 1,58 0,71 0,46 0,25 120 1,74 0,80 0,49 0,31 180 1,78 0,85 0,52 0,33 240 1,86 0,90 0,54 0,36

    DL 5% 0,013 0,018 0,015 1% 0,018 0,027 0,021 0,1% 0,028 0,040 0,032

    Ca urmare, coninutul solului n carbon i azot a crescut n perioada 1981-

    1991. Creterile cele mai importante s-au nregistrat n cazul rotaiei culturilor (tabelul 3) i tendinele cele mai importante de cretere s-au nregistrat n cazul n care n fertilizare a fost utilizat i gunoiul de grajd. Totui, nu poate fi ignorat faptul c E l i a d e i colaboratorii (1983), G e o r g e t a O p r e a (1997) au sem-nalat n cazul dozelor exagerate de ngrminte cu azot (mai exect, peste 100 kg/ha) scderea coninutului solului n carbon organic, n carbon solubil n solu-ii alcaline diluate i n carbon din acizii humici.

    Fr ndoial, c solul srcete n carbon organic mai ales n urma irigarii. E l i a d e i V a l e r i a C h i r i (1982) au semnalat reduceri cu 1,773,34% ale coninutului solului n carbon total. Reduceri mai importante (2,54-5,61%) au fost semnalate n cazul carbonului solubil n soluii alcaline diluate, ceea ce nseamn c fraciile humice sunt, n mod deosebit, supuse procesului de levi-gare. Aceste concluzii sunt confirmate de scderile procentuale ale carbonului din acizii huminici (2,32-11,32%) i mai ales fulvici (8-17,12%). O dinamic a-semntoare nregistreaz i azotul extractabil n soluii alcaline.

    H e r a i E l i a d e (1978) au constatat c, dei ncorporarea de paie sau co-ceni mbogete solul n carbon organic, numai un sfert din acest carbon se re-

  • CERCETRI N DOMENIUL CHIMIEI I BIOLOGIEI SOLULUI 415

    gsete n carbonul solului n soluii alcaline diluate i practic acesta nu apare n carbonul acizilor humici. Situaia ns se schimb, dac resturilor vegetale li se a-daug 60 kg N mineral/ha. Un efect mult mai favorabil are ns gunoiul de grajd, care are un coeficient dublu de humificare fa de paie 0,38 fa de 0,19 (tabelul 4).

    Tabelul 3

    Acumularea carbonului organic i al fraciilor humice, a N total i fraciilor sale ntr-o experien de pe cernoziomul cambic de la ICDA-Fundulea ntre 1981-1991

    (dup C e c i l i a V i o l e t a N e a g u, 2006)

    Carbonul total (Ct %)

    Carbonul extractabil n alcali

    (Ce %)

    Carbonul din acizii humici

    (CAH %)

    Carbonul din acizii fulvici

    (CAF %) Sistemul

    de cultura

    Fertili-zarea

    1981 1999 dife-rena 1981 1999 dife-rena 1981 1999

    dife-rena 1981 1999

    dife-rena

    N0 1,431 1,515 0,084 0,650 0,745 0095 0,451 0.544 0,093 0,199 0,201 0,002 NP 1,491 1,586 0,094 0,665 0,793 0,128 0,471 0.499 0,028 0,195 0,294 0,099

    Monocultu-r de porumb NP + gunoi 1,496 1,682 0,186 0,670 0,768 0,098 0,476 0.552 0,076 0,201 0,216 0,015

    N0 1,521 1,775 0,234 0,669 0,796 0,127 0,489 0.517 0,028 0,181 0,279 0,098 NP 1,539 1,788 0,249 0,690 0,847 0,157 0,501 0.594 0,093 0,190 0,252 0,062 Rotaie NP + gunoi 1,634 1,774 0,139 0,633 0,861 0,228 0,509 0.599 0,090 0,194 0,329 0,135

    N total (%) Ne (%) NAH (%) NAF (%) Sistemul de

    cultura

    Fertili-zarea 1981 1999 dife-rena 1981 1999

    dife-rena 1981 1999

    dife-rena 1981 1999

    dife-rena

    N0 0,138 0,194 0,056 0,052 0,098 0,046 0,030 0,047 0,017 0,021 0,051 0,030 NP 0,136 0,181 0,045 0,053 0,095 0,042 0,034 0,050 0,016 0,019 0,045 0,026

    Monocultu-r de porumb NP + gunoi 0,145 0,186 0,041 0,054 0,103 0.049 0,037 0,048 0,011 0,019 0,055 0,036

    N0 0,147 0,177 0,030 0,057 0,114 0,057 0,035 0,053 0,018 0,022 0,061 0,039 NP 0,150 0,196 0,045 0,059 0,118 0,059 0,040 0,058 0,018 0,020 0,060 0,040 Rotaie NP + gunoi 0,154 0,192 0,038 0,060 0,125 0,065 0,039 0,066 0,027 0,022 0,060 0,038

    Tabelul 4

    Influenta gunoiului de grajd asupra substanei organice a solului (dup H e r a i E l i a d e, 1978)

    Doza de gunoi de grajd (t/ha) Ct% Ce% Cah% 0 1,67 0,76 0,54 20 1,85 0,80 0,58 40 1,86 0,82 0,59 60 1,96 0,84 0,60

    VI. CERCETRI PRIVIND BIOLOGIA SOLURILOR

    TRATATE CU PESTICIDE nnoirea tehnologiilor, preconizat odat cu nfiinarea Institutului de Cerce-

    tri pentru Cultura Porumbului de la Fundulea, avea n vedere utilizarea pesti-cidelor. Aceasta presupunea rezolvarea, de ctre specialitii n biologia solului, a cel puin dou mari probleme: h Ce efect au aceste pesticide asupra principalelor procese microbiene care

    condiioneaz fertilitatea solului prin aciunea asupra marilor circuite ale ele-mentelor (C, N, P, S i altele), care stau la baza formrii biomasei vegetale, con-diionnd n acest fel produciile agricole mari i de calitate. h Efectul microorganismelor asupra moleculelor de pesticide introduse n

    sol sau ajunse n sol pe diferite ci.

  • LUCIAN GHINEA i colaboratorii 416

    n realitate, problematica pus de pesticide era mult mai complex, mai ales c datele oferite de literatura mondial asupra acestor substane era extrem de srac i limitat aproape exclusiv la problemele de tehnologie. Nu exista nici mcar o metodic de dozare a fiecrui pesticid folosit, n funcie de matricile considerate (diferitele soluri, diferitele plante de cultur), la concentraiile mini-male care se puteau regsi n diferitele medii naturale. Sarcina elaborarii unor metode de dozare chimic, cel puin n cazul erbicidelor, a revenit colectivului de la Fundulea. Au fost, prin urmare, adaptate diferite metode spectrofotometri-ce, de cromatografie n strat subire (TLC), cromatografie n gaz lichid (GLC) i cromatografie de lichid de nalt presiune (HPLC) (G h i n e a, 1979; V e r o n i -c a D r u m e a i C o r n e l i a I l i e s c u - C h i v u, 2002).

    Dozarea chimic a reziduurilor de pesticide s-a dovedit insuficient pentru evidenierea multiplelor efecte determinate de erbicide n sol i n plant. A fost, de asemenea, nevoie s se elaboreze metode de testare biologic a diferitelor ac-iuni ale acestor substane (G h i n e a, 1979; E l i a d e, G h i n e a i t e f a n i c, 1983). Folosirea acestei metodologii complexe a permis determinarea volatiliz-rii pesticidelor, adsorbiei pe componentele solului, levigrii lor, chiar pn la apa freatic, n plante sensibile i rezistente, biodegradarea pesticidelor n plante (prin procese enzimatice i neenzimatice), sol (prin metabolizare i cometaboli-zare microbian sau prin cataliza pur chimic) sau n atmosfer (prin procese de fotoliz). Pe baza acestor cercetri, a fost elaborat o schem a circulaiei pesti-cidelor n mediul natural (fig. 4).

    Fig. 4 Comportarea erbicidelor n sol (G h i n e a i colab., 1996)

  • CERCETRI N DOMENIUL CHIMIEI I BIOLOGIEI SOLULUI 417

    Primul grup de pesticide luat n studiu a fost acela al triazinelor ncepnd cu atrazin i simazin, continund cu prometrin, terbutilazin, cyanazin. Aceste sub-stane s-au utilizat intensiv n Romnia, la cultura porumbului precum i alte culturi importante, vreme de o jumatate de secol, terbutilazinul fiind utilizat i n prezent. Acest succes neobinuit s-a datorat faptului ca triazinele sunt fito-toxice pentru un numr foarte mare de buruieni dicotiledonate i monocotile-donate, sunt foarte bine tolerate de plantele la care se aplic (de porumb, n mod deosebit, dar i de sorg, via de vie, diferite specii de pomi etc.), sunt slab toxice pentru om i, n general, pentru specii de animale. Acestor caliti, cercetrile efectuate la Fundulea le-a adugat i un efect slab asupra microorganismelor din sol (A n a H u l e a, E l i a d e i G h i n e a, 1961; G h i n e a, 1964, 1966).

    Iniial s-a apreciat c atrazinul nu ridica probleme sub raportul levigrii sale n sol: erau substane slab sau mediocru solubile n ap (5-70 mg/l) i cu o mare afinitate pentru coloizii solului. Ca urmare, s-a apreciat c atrazinul i alte triazi-ne nu migreaz n sol cu mai mult de 20-40 cm. n 1986 ns, experiene efec-tuate n colaborare de cercettori de la S.C.D.A. Livada, I.C.C.P.T. Fundulea i I.C.P.A. Bucureti (V l d u u i colab., 1986) cu doze de atrazin de pn la 100 kg/ha au evideniat levigarea atrazinului la adncimi mai mari de 1 m. Ulte-rior, atrazinul a fost regsit n ape freatice i de suprafa n ntreaga Europa (Austria, Italia, Germania, Frana). La Fundulea, cercetri efectuate asupra unei experiene n staionar, veche de 19 ani, au evideniat atrazinul n sol pn la 3 m adncime (P e s t e m e r, G h i n e a i colab., 1982, 1990) i chiar n apa freatic. De fapt, levigarea atrazinului pn la pnza freatic a fost principalul argument pentru interzicerea majoritii triazinelor (cu excepia terbutilazinului) n Uniu-nea European. Totui, avnd n vedere toxicitatea foarte slab a triazinelor, a-ceste substane n-au fost interzise n majoritatea rilor cultivatoare de porumb, n principal n SUA.

    Testrile n cmp au relevat ca n Romnia sunt necesare doze de atrazin i alte erbicide reziduale de 2-3 ori mai mari decat n alte ri. Cercetri cu triazina marcat au evideniat c adsorbia triazinelor pe solurile din Romnia este de 2-3 ori mai puternic n comparaie cu solurile din Europa Occidental (G h i n e a i V i o r i c a G h e o r g h i a d e, 1970). Aceleai cercetri au evideniat c exist un decalaj ntre adsorbia i desorbia triazinelor n sol, fenomen descris ulterior de ctre ali cercettori ca histerezis.

    Au fost efectuate cercetri asupra principalelor tipuri de sol din Romania, nengrate, fertilizare cu NP i fertilizate cu gunoi de grajd (H e r a i colab., 1982). Adsorbia este determinat de coninutul de argile din sol (factorul prin-cipal), de procentul de substan organic (de humus) i de pH (P e s t e m e r i colab., 1982; G h i n e a i colab., 1986; G h i n e a, 1990).

    Cercetrile privind degradarea atrazinului n sol a evideniat c procesul este de natur biologic i n acesta sunt implicate numeroase microorganisme: mu-cegaiuri din genurile Aspergillus i Penicillium (mai ales P. frequentans, specia dominant n micoflora cernoziomului de la Fundulea) i Fusarium; bacterii nesporogene (din genul Pseudomonas) i chiar sporogene (G h i n e a, 1965). Cercetri ulterioare au evideniat un metabolit dehidroxilat al atrazinului, acesta fiind legat de ciupercile din genul Fusarium, care produc metilmetoxibenzoxa-zolinon (MBOA), care catalizeaz acest proces (G h i n e a i V i o r i c a G h e o r g h i a d e, 1970). Pe de alt parte, mucegaiurile din genurile Aspergillus

  • LUCIAN GHINEA i colaboratorii 418

    i Penicillium produc dezalchilarea atrazinului, iar cercetrile ulterioare (P e s -t e m e r i colab., 1990) au evideniat n sol, cu regularitate, desetilatrazin i, accidental, deizopropilatrazin, ceea ce atesta c n sol sunt utilizate ambele ci de dezalchilare, dar mai ales desetilarea. De altfel, cercetri ulterioare efectuate n alte ri au evideniat desetilatrazinul ca metabolitul cel mai obinuit al atra-zinului, el fiind evideniat i n atmosfer de ctre cercettorii germani. Att de-izopropilatrazinul, ct i desetilatrazinul sunt mai greu biodegradabile dect a-trazinul (D o i n a P l a x i e n c o i colab., 1993; G h i n e a i colab., 1992).

    Cercetrile de la Fundulea au condus la concluzia c degradarea triazinelor n sol este, de regul, un proces cometabolic, dei descompunerea poate avea loc mai rapid n prezena concentraiilor mari de reziduuri triazinice n sol, ceea ce conduce la tendina de egalizare a acestora, indiferent de doza de la care se por-nete. Totui, ntotdeauna vor exista diferene n funcie de doza adminstrat.

    Degradarea triazinelor n sol nceteaz la umiditai mai mici de 10-13% i la temperaturi sub 10oC (G h i n e a i colab., 1996). Timpul de njumtire al atrazinului n cernoziomul de la Fundulea este de 55 de zile la 10oC i de 32 de zile la 20-30oC.

    Atrazinul se administreaz, de regul, n doze de 1,5-2 kg/ha, astfel nct s se realizeze n sol concetraii de 0,1-1 mg/kg sol. n schimb, concentraii mult mai mici de atrazin pot provoca scderea produciei plantelor sensibile (soia, gru, in), iar la plantele foarte sensibile (floarea-soarelui, rapia, sfecla de zahr) scderi importante se nregistreaz chiar la 1% din doza de atrazin iniial ncor-porat (fig. 5). Aceasta este explicaia pierderilor nregistrate frecvent la culturile postemergente porumbului tratatat cu atrazin n deceniul 1970-1980, n special la gru. Soluia cea mai exact pentru a evita remanena atrazinului la gru era biotestarea (n figura 6 se red modul de valorificare a unor bioteste).

    Fig. 5 Sensibilitatea comparativ la atrazin a patru plante de cultur (dup P e s t e m e r i colab., 1982)

  • CERCETRI N DOMENIUL CHIMIEI I BIOLOGIEI SOLULUI 419

    Fig. 6 Sensibilitatea rapiei la atrazin (corelarea se face folosind dou modele: unul linear i altul exponenial

    (dup G h i n e a i colab., 1986)

    Fig. 7 Dinamica descreterii concetraiei rezidurilor la diferitele doze de trifluralin introduse n sol

    (dup V l d u u i colab., 1988) Activitate fitotoxic au numai moleculele de erbicide libere n soluia solu-

    lui, nu i cele adsorbite pe argile i diverse fracii humice. Materialele humifi-cate sau humificabile, sporind adsorbia atrazinului n sol, reduc efectul fitotoxic al acestuia, dar i lungesc perioada de activitate, deoarece microorganismele descompun i ele tot numai moleculele de atrazin libere n soluia solului (fig. 7).

  • LUCIAN GHINEA i colaboratorii 420

    Cercetrile ntreprinse la Fundulea au artat c folosirea triazinelor nu are ca urmare acumularea reziduurilor acestor erbicide n plante. Nu au fost gsite re-ziduuri de triazine n boabele de porumb (ele pot apare n porumbul mas verde, dar n cantiti nesemnificative). Reziduuri de cianazin i alte triazine n-au fost gsite n boabele de gru. Reziduuri de atrazin au fost ns gsite uneori n boa-bele de mazre. Adesea au fost gsite mici cantiti de reziduuri triazinice n tu-berculii de cartof i n fnul de lucern (G h i n e a i colab., 1973).

    Alte cercetri au artat c tratarea porumbului cu triazine poate ameliora, n oarecare msur, calitatea fraciilor proteice din porumb (H e r a i colab., 1974; 1976).

    Un erbicid larg utilizat n agricultura Romniei este graminicidul trifluralin, folosit la culturile de floarea-soarelui, leguminoase .a. Produsul poate determi-na efecte remanente la culturile postmergtoare celor tratate. Astfel, o depire a dozelor recomandate cu numai 25% poate provoca scderi de producie la sfecl de zahr i soia, (H e r a i colab., 1987), scderi determinate de reduceri ale den-sitii culturilor respective, dar mai ales ca o scdere a numrului de nodoziti fixatoare de azot pe rdcini (fig. 8).

    Fig. 8 Regresia densitii i a produciei de sfecl de zahr cultivat n 1986, n funcie de

    reziduurile de trifluralin determinate dup 300 de zile de la aplicare (S.C.C.I. Mrculeti) (Dup H e r a i colab., 1987)

    n ceea ce privete efectele remanente, s-au nregistrat scderi de producie

    la gru, dar mai ales la porumb i sfecla de zahr, scderile fiind proporionale cu cantitile erbicidului n sol (tabelul 5).

  • CERCETRI N DOMENIUL CHIMIEI I BIOLOGIEI SOLULUI 421

    Tabelul 5 Influena concentraiilor de trifluralin determinate la data semnatului culturii postmergtoare de pe

    cernoziomul vermic de la Mrculeti (dup V l d u u i colab., 1988)

    Concentraia trifluralinului n sol (mg/kg) la semnatul culturii postmergatoare Producia, % fa de martor Gru Porumb Sfecla de zahr

    95 0,218 0,0624 0,0302 90 0,315 0,128 0,0616 50 1,446 0,654 0,313

    Este interesant de observat c uneori nu se nregistreaz scderi de producie

    la grul semnat n octombrie, imediat dup recoltarea soiei, dar, dac n anul ur-mtor dup recoltarea grului se seamn porumb, aceast din urm cultur poate fi afectat.

    Solul tratat cu trifluralin este detoxificat, procesul de inactivare fiind descris de o curb logaritmic, iar cantitatea de reziduuri se poate calcula dup ecuaia:

    Reziduuri de trifluralin (mg/kg sol) = Doza de erbicid aplicat (kg/ha) A + B x timpul, n zile (valorile coeficienilor A i B au fost determinate empiric ca egale cu 0,50177, respectiv, 0,021587).

    Un efect remanent a fost, de asemenea, nregistrat la erbicidul lenacil (Ven-

    zar). n tabelul 6 se redau cantitile de reziduuri la care se pot nregistra redu-ceri de producie la culturile cele mai sensibile.

    Tabelul 6

    Cantitile de reziduuri de lenacil care pot determina diminuri de productie la culturile cele mai sensibile (mg/kg sol) pe cernoziomul cambic moderat levigat de la Fudnulea i, respectiv, solul brun luvic de la Moara Domneasc (dup G h i n e a i M a r i a n a T u r c u, 1989, date nepublicate)

    Producia, % fa de martor Cernoziom cambic Sol brun luvic

    95 0,066331 0,04439 90 0,13266 0,08879 70 0,39799 0,26636 50 0,56619 0,44393

    Dintre erbicidele mai nou intrate n practica agricol, imazetapirul (Pivotul)

    are o persisten foarte mare. Determinrile efectuate n laboratorul de la Fun-dulea (M a r i a n a T u r c u i colab., 1995) au evideniat, la 180 zile de la apli-care, prezena a 89,3% din doza iniial n solul brun-luvic de la Lugoj i 85,2% n cernoziomul cambic de la Lovrin, n cazul solului incubat la 5C, 67,6%, res-pectiv 65,3% n aceleai soluri incubate la 15C i 54,3%, respectiv, 48,3% n so-lurile incubate la 35C. Ca urmare, s-au determinat urmtorii timpi de njumt-ire (n zile) (T50): 559-607 la 5oC; 208-316 la 15oC; 153-182 la 35oC n cazul solurilor incubate n laborator. Determinrile din cmpul experimental au dat ns un timp de njumtire de numai 82-93 zile, ceea ce evideniaz un rol im-portant al levigrii n procesul de detoxificare. Dozele fitotoxice de imazetapir pentru trei soluri se redau n tabelul 7 (M a r i a n a T u r c u i colab., 1997).

  • LUCIAN GHINEA i colaboratorii 422

    Tabelul 7 Doza fitotoxic de imazetapir pentru cultura de sfecl de zahr (g/kg sol) pe trei soluri

    (dup M a r i a n a T u r c u i colab., 1997)

    Producia de sfecl de zahr (% din producia martorului) Albisol (Livada)* Doza g/ha Cernoziom cambic (Lovrin)

    Brun luvic (Lugoj) 1995 1996

    50 70,97 66,28 35,62 79,17 75 58,34 54,00 43,72 71,53 100 46,94 43,90 - - 150 - - 32,50 30,53 200 13,71 19,26 - -

    *sfecla furajer Avnd n vedere toxicitatea ridicat a dipiridililor, lipsa unor tratamente efi-

    cace n cazul intoxicatiilor i unele caracteristici nefavorabile ale acestora, n la-boratorul de la Fundulea a fost asimilat o metod spectrofotometric pentru do-zarea acestora. Datele obinute n cazul inului desicat (G h i n e a i colab., 1974) au permis precizarea unui risc mai mare n cazul n care tratamentul se e-fectueaz cu paraquat, comparativ cu situaia n care n tratament se utilizeaz diquatul.

    La sfritul secolului al XX-lea i n prezent printre cele mai importante er-bicide sunt sulfonilureidele. Cercetrile colectivului de la Fundulea au avut n vedere i aceast categorie de substane. Dou sulfonilureide (nicosulfuronul i amidosulfuronul) ntr-un sol foarte permeabil (psamosolul de la Dbuleni) evi-dent migreaz pe ntreg profilul solului, cu acumulare ntre 20-80 cm. n ceea ce privete persistena n sol, nicosulfuronul aplicat n doza de 60 g/ha i-a redus concentraia la 87,85%, n cazul dozei de 80 g/ha reducerea a fost de 94,08% iar n cazul dozei de 120 g/ha reducerea a fost de 96,16%.

    Ca urmare a cercetrilor ntreprinse n perioada 1961-1970, n laboratorul de la Fundulea, s-a conturat concluzia c efectul pesticidelor asupra activitii mi-crobiene din sol poate fi caracterizat prin trei teste aplicabile la serii mari de probe i cu un grad satisfctor de precizie: respiraia solului (estimat iniial prin testul dehidrogenazic i ulterior prin dozarea CO2 degajat prin respiraia microorganismelor), capacitatea de mineralizare-nitrificare i activitatea celuloliti-c. Primele determinri (G h i n e a i t e f a n i c, 1971; C h i r i i G h i n e a, 1971) au evideniat uoare inhibri ale procesului de mineralizare-nitrificare n cazul triazinelor (atrazin, simazin) i substituienilor ureici (monolinuron, Benzo-marck) i efecte nesemnificative ale aminotriazolului, tiolcarbamailor (butilat, cicloat, molinat), acetanilidelor (alaclor, propaclor), toluidinelor (trifluralin, ni-tralin), bromoxinilului i clorambenului. Totui, cercetrile au determinat c di-camba are o aciune mai slab asupra microflorei solului dect bromoxinilul i acesta a fost unul din argumentele pentru extinderea sa mai mare la tratarea gr-ului (C h i r i , G h i n e a i t e f a n i c, 1977).

    Printre erbicidele mai noi, nicosulfuronul a avut aciunea cea mai agresiv a-supra mineralizrii i nitrificrii n sol (G h i n e a i colab., 1996; G h i n e a i colab., 1997). De asemenea, o aciune inhibitoare a avut fluocloridona, n vreme ce glufosinatul de amoniu i mai ales rimsulfuronul au fost lipsite de aciune to-xic. Este interesant de comparat efectul nicosulfuronului (Mistralul) i al rim-sulfuronului (Titus), produse cu compoziie similar, dar totui diferite ca efect biologic.

  • CERCETRI N DOMENIUL CHIMIEI I BIOLOGIEI SOLULUI 423

    La Institutul de la Fundulea a fost testat sortimentul de erbicide propuse pen-tru tratarea grului, sortiment format din fenoxialcani i sulfonilureide, sub ra-portul reziduurilor n semine i al calitii pinii obinute din plantele tratate. Datele au demonstrat c nu exist probleme legate de reziduuri, dar fina obi-nut din seminele de gru tratate cu fenoxialcani a permis s se obin o pine cu caliti superioare comparativ cu aceea obinut din seminele grului tratat cu sulfonilureide.

    VII. CERCETRI CU PRIVIRE LA PRODUCEREA I FOLOSIREA

    COMPOSTURILOR N AGRICULTUR n practica agricol exist trei moduri de aplicare a ngrmintelor organice

    constituite din dejeciile animalelor: ncorporarea n sol a materiilor brute, ne-prelucrate, fertilizarea cu composturi produse n condiii de anaerobioz i, mai modern, fertilizarea cu composturi obinute n condiii de aerobioz. Prin com-postarea aerob se obine un compost cu reacie chimic neutr, liber de produi chimici toxici i de ageni patogeni. n anul 1976 au nceput cercetrile privind tehnologia compostrii aerobe i au fost introduse n experiene de cmp, pe di-ferite tipuri de sol, primele composturi obinute din nmol de porc cu 70-80% u-miditate, n amestec cu paie de gru i biopreparate, de dirijarea i stimularea u-nor procese de biodegradare a deeurilor organice i de sintez a substanelor humice. Composturile obinute au fost lipsite de mirosul dezagreabil specific nmolului de porc, au fost uor de transportat i mprtiat mecanizat pe sol, pentru c aveau numai 40-45% umiditate i o structur mrunit, nefibroas. n anii urmtori au fost realizate composturi cu diferite proporii de resturi vegeta-le, apoi cu diferite tipuri: tulpini de soia, porumb, floarea-soarelui, mutar, rapi-, precum i puzderia de la in i cnep de la topitorii.

    Cercetrile desfurate n Staiunile de Cercetri Agricole de la Caracal, Ora-dea, Cmpul Experimental Didactic Peri i n cteva uniti de producie au condus la stabilirea unor tehnologii de compostare aerob adecvate diverselor posibiliti i situaii din apropierea sau chiar din incinta staiilor de epurare ale ntreprinderilor de cretere industrial a porcilor. Materialele de compostat (n-molul porcin plus resturile vegetale) au fost amestecate n proporie de 8 + 2 sau 9 + 1 pri (n greutate), n funcie de umiditatea nmolului i de raportul car-bon/azot al componentelor. Biopreparatele produse de Institutul de Cercetri pentru Pedologie i Agrochimie s-au folosit la construirea grmezii starter (gr-mada mam) care a fost apoi inclus prin amestecare cu celelalte deeuri n gr-mada de compostare. Au fost stabilite dimensiunile optime i forma grmezii de compostare, durata desfurrii compostrii, momentele de aerisire i omogeni-zare a materialelor din grmad (remaniere), dinamica optim a temperaturii din interiorul grmezii, regimul de umiditate, modalitatea de asigurare a aeraie f-r efectuarea lucrrilor de remaniere etc. ( t e f a n i c i colab., 1986)

    Colectivul de Chimia i Biologia Solului din I.C.C.P.T. a efectuat cercetri complexe asupra diferitelor arje de compost i a solurilor fertilizate cu com-post, pentru a obine informaii utile despre calitatea composturilor ca ferment i ca surs de energie accesibil pentru microflora solului. Au fost stabilite limitele de coninuturi n azot, carbon i fosfor n diferitele composturi obinute.

  • LUCIAN GHINEA i colaboratorii 424

    Analizele biologice efectuate asupra probelor de sol ntr-o experien de cmp de la S.C.A. Caracal, unde s-au aplicat de dou ori n 6 ani cte 60 de t/ha com-post din namol de porc, au evideniat influena favorabil asupra solului. Canti-tatea planificat de 60 t/ha a fost aplicat o dat la 4 ani i s-a justificat prin sco-pul avut n vedere de a remedia dezechilibrul evident ce s-a manifestat n sol, ca urmare a aplicrii ndelungate a dozelor mari de azotat de amoniu. Efectul favo-rabil al compostului s-a menifestat imediat, att n stimularea vieii microbiene a solului, ct i asupra calitii recoltelor prin rotaia gru-porumb-soia i sfecla de zahr.

    VIII. CERCETRI PRIVIND PRODUCEREA I UTILIZAREA

    BIOPREPARATELOR PE BAZ DE FIXATORI DE AZOT SIMBIOTIC LA LEGUMINOASE

    n anul 1933 a nceput importul, din Germania, a biopreparatelor Radicin

    i Biogen coninnd bacteriile simbiotice fixatoare de azot molecular Brady-rhizobium japonicum. Preul ridicat i uneori calitatea nesatisfctoare a acestor biopreparate a determinat colectivul condus de Alice Aroneanu s selecioneze tulpini active simbiotic i, n 1937, s produc biopreparatul Vaccin-soia rea-lizat pe substrat de agar. Pn n pragul rzboiului, au fost livrate agriculturii ntre 3000 i 5000 flacoane anual. Un flacon asigura inocularea seminelor de soia pentru 0,5 ha.

    Dup infiinarea n 1954 a Centrului Experimental de ngrminte Bacteri-ene (CEIB), odat cu lrgirea sortimentului de Nitragin a crescut i producia, a-jungnd n 1958 la urmtoarele cantiti de borcane (n mii): Nitragin-soia (35), Nitragin-mazare (7), Nitragin-fasole (3,5), Nitragin-lucerna (19), Nitragin-trifoi (11), Nitragin-mzriche (11). Paralel cu dezvoltarea cercetrilor de selecie i tehnologie de fabricaie s-au creat i cmpuri de selecie i demonstrare a efici-enei simbiotice n diferite zone pedoclimatice din ar. Coninutul unui borcan era suficient pentru 0,5 ha de cultur pentru oricare din plantele leguminoase specifice.

    t e f a n i c i colaboratorii au reuit n 1958 s elaboreze cu success primele arje dintr-un nou tip de Nitragin, produs pe substrat de agar coninnd decoct de fasole sau amestec de sruri minerale, la care se adaug, ca material energe-tic, glucoz pentru culturile cu cretere nceat i zaharoz, pentru cele cu cre-tere rapid, care au fost cele mai eficiente biologic i economic. Reducerea chel-tuielilor de fabricaie, simplificarea operaiunilor tehnologice i posibilitatea e-fecturii unui control riguros, prin vizualizarea fiecrui flacon, contra trimiterii pe teren a unor biopreparate infectate, au condus la trecerea n totalitate a fabri-caiei pe noua tehnologie.

    Cercetri importante ntreprinse de B l a n i colab., n perioada 1962-1976, n cadrul Institutului de Cercetri pentru Cereale i Plante Tehnice Fundulea au aprofundat i au lrgit cunoaterea biologiei speciilor de Rhizobium, au con-tribuit la crearea unei noi colecii bacteriene cu tulpini de mare capacitate sim-biotic i cu nalte caliti tehnologice pentru industria microbiologic. Cola-bornd cu numeroi cercettori, specialiti n fitotehnie i agrotehnic, Blan a reuit s obin omologarea la Comisia de Stat pentru ncercarea i Omologarea

  • CERCETRI N DOMENIUL CHIMIEI I BIOLOGIEI SOLULUI 425

    Soiurilor (C.S.I.O.S.) de tulpini bacteriene cu care s-a produs Nitraginul. Pentru aceasta, Blan a creat microculturi de leguminoase n diferite zone pedoclimati-ce ale rii, obinnd plante cu nodoziti din microflora simbiotic specific spontan.

    n scopul seleciei continue de tulpini de Rhizobium, ct mai adaptate condi-iilor de mediu, au fost testate 52 de tulpini din diferite specii fa de aciunea antagonist a 49 de tulpini de microorganisme cuprinznd specii de bacterii he-terotrofe i 45 de tulpini de actinomicete. Rezultatele cercetrilor au artat c n rizosfera principalelor plante leguminoase se gsesc numeroi antagoniti fa de reprezentanii genului Rhizobium (B l a n i colab., 1970).

    Cercetrile dirijate pentru a stabili rspndirea bacteriofagilor anti-Rhizobi-um n solurile romneti s-au efectuat pe o gam de 168 de probe de sol (B -l a n i colab., 1970). n concluzie, s-au semnalat n mod frecvent fagi anti-Rhi-zobium cu un spectru larg de activitate litic. Tulpinile de Rhizobium phaseoli i Bradyrhizobium japonicum au nregistrat cea mai ridicat lizosensibilitate. Comparativ, numrul cel mai mare de tulpini s-a gsit la Rhizobium legumino-sarum (33-35%) i la Bradyrhizobium lupini (43%).

    Tulpinile de Rhizobium sp. izolate de dr. Nicolae Blan au fost verificate i cu privire la reacia lor fa de ngrarea chimic cu azot, precum i sub aspectul efectului simbiozei asupra produciei vegetale. Rezultatele obinute n Cmpul ex-perimental Saftica (B l a n i colab., 1970) au fost confirmate i n alte cm-puri experimentale, att n condiii de irigare, ct i fr irigare. Astfel, la Sta-iunea de Cercetri Agricole Trgu-Mure, tulpina SO-69 a dat un spor de recol-t de 22% fa de varianta nebacterizat, la S.C.A. Livada (judeul Satu Mare), un spor de 22%, la Valea Lupului Iai, sporul a fost de 30% (C n t a r i co-lab., 1969), la S.C.A. Brila, de 35% i la Coofeni Dolj, de 56%. Calitatea i eficiena biopreparatelor romneti de tip Nitragin au fost confirmate i n alte ri unde au fost exportate (URSS, Bulgaria, Iran).

    ntr-o alt etap cercetrile au avut n vedere: h organizarea coleciei de specii i tulpini bacteriene de interes agricol, con-

    form normelor internaionale privind Bncile de Microorganisme. Principalele specii introduse n colecie: Bradyrhizobium japonicum, Rhizobium phaseoli, R. leguminosarum, R. trifolii, R. meliloti, R. loti, Rhizobium sp., Azospirillum bra-silense, A. lipoferum, Beijerinckia sp. (ultimele dou specii izolate pentru prima dat n Romnia), Agrobacterium tumefaciens, A. radiobacter i A. rhizogenes (utilizate ca surse de vectori plasmide Ti n biotehnologie) ; h caracterizarea i clasificarea serologic a tulpinilor de Bradyrhizobium ja-

    ponicum n 7 serogrupuri (pe baz de antigene somatice i antigene solubile) ; h selecia de tulpini bacteriene simbiotice pentru speciile de leguminoase

    cultivate n Romnia pe baza unui complex de tehnici i criterii: specificitate i eficacitate ridicat de fixare a azotului atmosferic, competitivitate pentru forma-re de nodoziti fa de populaiile native din sol, supravieuire i multiplicare n sol i rizosfer, compatibilitate cu pesticidele i capacitate de fixare n prezena unor factori adveri de mediu, caliti de fabricaie pentru bioinoculani. Selecia pentru eficacitatea de fixare a azotului atmosferic s-a efectuat n cmpurile ex-perimentale ale Institutului i reelei de staiuni de cercetare, universiti agrico-le i alte centre de cercetare prin experiene comparative n cicluri de 4 ani, a-

  • LUCIAN GHINEA i colaboratorii 426

    vnd drept criterii sporurile de producie realizate fa de variante martor neino-culate (sporurile determinate de tulpinile foarte eficiente au fost cuprinse ntre 19 i 33%), precum i cantitile de azot fixat determinate prin metoda diluiei izotopice (15N) (A n a P o p e s c u, 1979; H e r a i colab., 1981); h n scopul mbuntirii nutriiei cu azot a plantelor leguminoase s-au obi-

    nut tulpini mutante de B. japonicum i R. phaseoli, tolerante fa de prezena a-zotului combinat din sol (prioritate mondial). Cantitile de azot fixat prin sim-bioz cu tulpinile mutante de Bradyrhizobium, estimate prin metode izotopice, au atins 220 kg N/ha. n acelai scop, al mbuntirii nutriiei cu azot, au fost studiate interaciunile dintre soiuri de plante i tulpini bacteriene, stabilindu-se cele mai bune combinaii simbiotice ntre parteneri (A n a P o p e s c u, 1997; M o r e a i A n a P o p e s c u, 1990); h s-a studiat rolul lectinelor vegetale n procesul de recunoatere celular,

    implicat n fixarea biologic a azotului (H e r a i A n a P o p e s c u, 1984; A n -d r a s i colab., 1986); h s-au elaborat noi tipuri de bioinoculani Nitragin pe suport solid (turb); h s-au produs bioinoculani pe baz de Azospirillum i Beijerinckia (H e r a

    i colab., 1981); h s-au efectuat cercetri preliminare pentru realizarea transferului de gene nif

    (H e r a i A n a P o p e s c u, 1986; I l i e s c u i colab., 1994) ; h s-au identificat pentru prima dat n orezriile din ar asociaiile Anaba-

    ena Azolla ; h s-au elaborat biopreparate inoculante pe baz de tulpini selecionate din

    genul Pseudomonas, cu rol n producerea de regulatori de cretere i stimulare a aparatului radicular al plantelor.

    Dup 1990, s-a avut n vedere testarea tulpinilor de Rhizobium i Bradyrhi-zobium pentru rezistena la bacteriofagi, la aciunea antagonist a actinomicete-lor i micromicetelor. V a s i l i c a P a l a n c i u c (2000) a testat n acest scop c-te 40 de tulpini ale bacteriilor simbionte pentru diferite leguminoase. n ceea ce privete rezistena la bacteriofagi, s-a remarcat tulpina de Bradyrhizobium japo-nicum SO 618. Tulpina are o nalt capacitate de fixare a azotului i toleran la insectofungicidele utilizate la soia.

    S-a stabilit rezistena la bacteriofagi i pentru alte tulpini de bacterii simbio-tice. Au fost, de asemenea, identificate tulpini bacteriene rezistente la aciunea antagonist a micromicetelor i actinomicetelor, iar rezistena a fost verificat i cu antibiotice uzuale.

    S-a testat, de asemenea, rezistena bacteriilor din genurile Rhizobium i Bra-dyrhizobium la secet, efectul asupra produciei i calitii uleiului.

    S-a precizat c rezultatele cele mai bune se obin cu preparate politulpinale. Pentru soia s-au recomandat tulpinile: SO 618 (care a fost prezentat), SO 7 (re-zistena la aciunea antagonist a actinomicetelor, micromicetelor i antibiotice-le uzuale, tolerana la secet), SOFR 10 i SO 3407.

    Dintre erbicidele utilizate la leguminoase, cele mai toxice pentru bacteriile sim-biotice s-au dovedit: imazetapirul (Pivotul), cletodimul i quizalofop-etilul. To-tui, simbioza s-a instalat i la culturile tratate cu aceste erbicide.

    Cercetrile privind rezistena bacteriilor din genurile Rhizobium i Bradyrhi-zobium au continuat dup anul 2000 (L. G h i n e a, D. P r o d a n, I o a n a

  • CERCETRI N DOMENIUL CHIMIEI I BIOLOGIEI SOLULUI 427

    P r o d a n, R a l u c a C r i s t e a, G e o r g e t a O p r e a, G. t e f a n i c, 2003 Raport la contractul Relansin 975). Au fost testate rezistena bacteriilor simbio-tice pentru soia i fasole fa de 120 de actinomicete izolate din cernoziomul de la Fundulea i Teleorman (Streptomyces griseus, S. cinereus, S. albosporeus, S. violacetoruber,S. lavendulae dup determinatorul Gause) i micromicete din genurile Penicillium, Aspergillus i Trichoderma.

    A fost testat, de asemenea, tolerana bacteriilor simbiote pentru soia i faso-le la tratarea culturilor cu erbicidele Aramo i Bd 3 F656-08H. Cercetrile au a-rtat o bun toleran, cu excepia tulpinilor de Bradyrhizobium japonicum de provenien american.

    RESEARCH IN THE SOIL CHEMISTRY AND BIOLOGY

    Summary The paper presents the most important conclusions of the research performed during 50 years

    by researchers of soil biology staff (as part of Institute Fundulea). As follows of these researches, the experts of Fundulea elaborated a new definition of soil fertility, as expression of its entropy (soil energetical state), which determines the molecular structure of soil organic matter, physic-mechanical structure as well as pedobiocenosis one.

    A system of indicators to evaluate the fertility level was also elaborated, indicators based on evaluation of pedobiocenosis respiration and of some exoenzymes accumulated into soil. For all these indicators, new methods to determinate them were performed.

    Research to quantitatively and taxonomically evaluate the soil microflora and rhyzoshere were also achieved, using an original and improved methodology. The cellulose intensity, mineralization and nitrification were determined. The study of mineralization-nitrification processes was performed by Waksman method, but to establish the air-water effect on these processes, a new method of sample incubation with keeping their natural structures was elaborated.

    Exhaustive researches were dedicated to mineralization synthesis of soil organic matter, establishing its evolution during time, depending on applied crop management technologies, especially soil tillage, fertilization and irrigation.

    Another research direction was to determine the interrelations between pesticides applied on soil and its microorganisms, to establish the microorganism effect on pesticide molecules, their decomposition by metabolic, co-metabolic and conjugation processes as well as the pesticide effect on various groups of microorganisms from treated soils. The dynamics of some pesticide loss into soil (especially triazine, lenacil, trifluralin, imazetapyr), the accumulation of harmful residues into soil and plant susceptibility to these were established.

    Taking over an inter-war tradition (Waksman, Gordon and Hulpoi), research on organic residue composite were performed, establishing recommendations for agricultural practice.

    Finally, exhaustive research had as aim the symbiotic nitrogen fixators, obtaining symbiotic microorganisms belonging to genera Bradyrhizobium and Rhizobium for all legumes species in Romania.

    The isolated strains were tested for resistance to bacteriophagous, actynomicetes and antagonistic micromycetes, tolerance to main pesticides used in symbiotic plants.

    Figures

    Fig. 1 Relations between soil fertility and productivity (Ghinea, 1981) Fig. 2 Intensity of nitrogen nitrification in cambic chernozem from Fundulea (Above no ammo-

    nium suphate adding; Down with ammonium sulphate adding depending on the soil moisture and volumetric weight) (after Hulpoi et al., 1966)

  • LUCIAN GHINEA i colaboratorii 428

    Fig. 3 Correlation of nitrogen fertilizer rates applied during 19 years in cambic chernozem from Fundulea on clay evolution: A total organic carbon (Ct); B organic matter extractable in alkaline solutions (Ce); C carbon from humic acids (Cah) (after Cecilia Neagu, 2006)

    Fig. 4 The behaviour of the herbicides into soil (Ghinea et al., 1996) Fig. 5 Comparative susceptibility to atrazine of four crops (after Pestemer et al., 1982) Fig. 6 Rape susceptibility to atrazine (correlation is made using two models: linear and expo-

    nential) (after Ghinea et al., 1986) Fig. 7 Dynamics of residues concentration decreasing of different trifluralin rates introduced n

    soil (after Vlduu et al., 1988) Fig. 8 Regression of density and yield at sugar beet cultivated in 1986 depending on trifluralin

    residues determined after 300 days of application, at Mrculeti Station (after Hera et al., 1987)

    R E F E R I N E B I B L I O G R A F I C E

    BLAN, N., DINC, D., GALBENU, ELENA, MUNTEANU, O., TBRAN, T., 1970

    Selecia de tulpini bacteriene din populaiile autohtone de Rhizobium japonicum. An. I.C.C.P.T. Fundulea, 36, B: 596-607.

    BLAN, N., GALBENU, ELENA, PRODAN, D., 1970 Cercetri asupra bacteriofagiei la unele specii ale genului Rhizobium. Microbiologia I, 531-535. Conf. Nat. Microbiol. Gen. Aplic., Bucureti, 1968.

    CHIRI, VALERIA, GHINEA, L., TEFANIC, GH., 1976 Efectul erbicidelor bromoxinil i dicamba asupra activitii microbiene a solului. Lucr. Conf. Nat. St. Solului: 295-300.

    ELIADE, GH., GHINEA, L., TEFANIC, GH., 1975 Microbiologia solului, Edit. Ceres, Bucureti. ELIADE, G., GHINEA, L., TEFANIC, G., 1983-1983 Bazele biologice ale fertilitii solului.

    Edit. Ceres, Bucureti. GHINEA, L., 1964 Linfluence des aminotriazines sur lactivit microbiologique du sol. 8th Int.

    Congr. Soil Sci., Transactions, 3: 857-869. GHINEA, L., 1966 Influena unor erbicide aminotriazinice asupra activitii microbiene a solu-

    lui. Teza de doctorat, Univ. Bucureti. GHINEA, L., 1975 Marile circuite naturale ca sisteme autoreglate. n volumul Cibernetica i

    mediul. Deva: 83-92. GHINEA, L., 1987 Research on the residual effects of atrazine n Romania. Bull. Acad. Sci.

    Agric. Forest., 17: 201-219. GHINEA, L., 2002 Curs de Biologia Microbiologia solului. Edit. Agroprint, Timioara. GHINEA, L., GHEORGHIADE, VIORICA, 1970 Erbicidele n sol. Edit. C.I.D.A.S., Bucureti. GHINEA, L., ELIADE, GH., PINTILIE, C., GHEORGHIADE, VIORICA, 1967 Influena sis-

    temului minim de lucrri asupra activitii microflorei solului. t. Solului, 5: 128. GHINEA, L., RDULESCU, VALERIA, VLDUU, I., FRITEA, T., TURCU, MARIANA, 1986

    Unele aspecte ale efectului residual al atrazinului. An. I.C.C.P.T.- Fundulea, 53: 415-431. GHINEA, L., TURCU, MARIANA, IANCU, MARIA, TEFANIC, GH., 1997 Biological acti-

    vity in a psamosol treated with a non-selective and sulphonilurea herbicides. 10th EWRS Symp., Poznan : 188.

    GHINEA, L., VLDUTU, I., CRCIUN, M., CRCIUN, IOANA, CHIRIT, VALERIA, 1992 Les pesticides et lambiental. Le cas de latrazine. Probleme de agrofitotehnie teoretic i aplicat, 14, 1-2 : 59-74.

    GHINEA, L., 1979 n volumul Metode pentru determinarea reziduurilor de produse fitofarma-ceutice (Grou, Elvira, Cicotti, M., Ghinea, L., Rdulescu, Valeria, Goga, Elena, eds). Edit. Ceres, Bucureti.

    HERA, CR., ELIADE, GH., 1978 Evoluia unor indici ai fertilitii solului n experiene de lung durat cu ngrminte. An. I.C.C.P.T.- Fundulea, 43: 175-179.

    HERA, CR., POPESCU, ANA, 1986 Research on symbiosis between Rhizobium japonicum and soybean. Eurosoya, 4: 72-90

    HERA, CR., POPESCU, ANA, PAPACOSTEA, P., 1981 Asociaii fixatoare de azot la plante neleguminoase. Lucr. Conf. Na. t. Solului, Braov, 27, 8 : 1; 9 : 1-16.

    HULEA, ANA, ELIADE, GH., GHINEA, L., 1961 Cercetri privind influena erbicidelor asupra microflorei din sol. Probleme agricole, 2: 57-64.

  • CERCETRI N DOMENIUL CHIMIEI I BIOLOGIEI SOLULUI 429

    HULPOI, N., DAKESIAN, S., ELIADE, GH., GHINEA, L., 1966 Beziehungen zwischen der Drchlftung und Nitrifikationsfhigkeit des Bodens. Zschr. Pflan. Dng. Bodenk. 113: 45-85.

    HULPOI, N., DAKESIAN, S., ELIADE, GH., GHINEA, L., GHEORGHIADE VIORICA, 1966 Methode zur Bestimmung der Nitrifikationsfhigkeit des Bodens in naturlicher Beschaffenheit. Zschr. Pflan. Dung. Bodenk., 113: 39-45.

    IRIMESCU, MIRELA, TEFANIC, GH., 1998 A new method determining soil phosphatasic capacity. Newsletter, 3-4: 38.

    MNUC, LUCIA, 1970 Contribuii la microflora asolamentelor. Relaii ntre grul de toam-n, microflora saprofit i Fusarium culmorum. Tez de doctorat, I.A.N.B. Bucureti.

    NEAGU, CECILIA-VIOLETA, 2006 Mineralizarea azotului n judeul Clrai n funcie de tipul de sol i regimul de fertilizare. Tez de doctorat, Univ. t. Agric. Med. Vet. a Bana-tului, Timioara.

    OPREA, GEORGETA, 1997 Cercetri privind semnificaia biologic a componentelor materi-ei organice a solului sub influena msurilor agrotehnice la aprecierea nivelului de ferti-litate a solului. Tez de doctorat, U.S.A.M.V. Bucureti.

    PALANCIUC, VASILICA, 2000 Efectul inoculrii cu Bradyrhizobium japonicum la soia n condiiile aciunii unui complex de factori (naturali sau antropici) asupra cantitii i calitii recoltei. Tez de doctorat, Univ. t. Agric. Med. Vet. a Banatului, Timioara.

    PESTEMER, W., GHINEA, L., RDULESCU, VALERIA, 1982 Wirkungen von Chlorotriazin Herbiziden im Boden im drei rumanischen Standorten. II. Prognose moglicher Kulturen bei Atrazin in Ruckstanden. Boden Weed Res., 24: 171-177.

    PESTEMER, W., GHINEA, L., RDULESCU, VALERIA, VDUU, I., ARPE, N., FRITEA, T., PENESCU, A., 1990 Cercetri privind levigarea erbicidelor n dou soluri rom-neti n diferite condiii de aplicare. Probleme de agrofitotehnie teoretic i aplicat., 12, 3: 129-134

    PINTILIE, C., GHINEA, L., ROCA, VALERIA, SIN, GH., SANDU, F., CIUBOTA, P., 1968 Relation between soil properties as affected by its tilling and maize production. St. Solului, 6, 2-3: 23-33.

    POPESCU, ANA, 1979 Bazele genetice ale procesului de fixare a azotului atmosferic. Proble-me de genetic teoretic i aplicat, 11: 305-331.

    POPESCU, ANA, 1980 Aspecte generale ale procesului de fixare biologic a azotului atmos-feric. Probleme de agrofitotehnie teoretic i aplicat, 2, 1: 31-102.

    TEFANIC, GH., 1966 Une nouvelle methode de calcul du nombre des microorganisms pour la determination de leffect de rizosphere. Symp. Soil Biol, Cluj: 25-32.

    TEFANIC, GH., 1968 Influena amendamentelor i ngrminte lor asupra microflorei din rizosfera plantelor de mazre, gru i porumb cultivate pe un sol podzolic din regiunea Maramure. Tez de doctorat, I.A.N.B.- Bucureti.

    TEFANIC, GH., 1991 Assay of the potential level of soil respiration with an oxygen gene-rating respirometer. Bull. Sci. Agric. Forest, 21: 87-91.

    TEFANIC, GH., DUMITRU, LUCIA, 1970 Determination de lactivit de la catalase du sol par voie colorimetrique. Bull. UNESCO Biol. du Sol, 12: 12-13.

    TEFANIC, GH., JARNEA, SILVIA, 1965 Influena ngrmintelor i amendamentelor asu-pra microflorei radiculare a grului, mazrei i porumbului. t. Solului, 3: 259-261.

    TIANU, MIHAELA, ELIADE, GH., TIANU, AL., 1987 Precizri privind participarea azotului din sol i ngrmnt n nutriia vegetal. An. I.C.C.P.T. Fundulea, 54.

    TURCU, MARIANA, BRLEA, V., FRITEA, T., GHINEA, L., VLDUU, I., 1997 Studies in imazetapyr persistence and residues under field conditions. 10th EWRS Symp. Poznan, 182.

    TURCU, MARIANA, GHINEA, L., BRLEA, V., VLDUU, I., 1995 Persistence, phyto-toxicity and remanence of imazetapyr herbicide n two Romanian soils. Romanian Agri-cultural Research, 3: 101-105.

    VLDUU, I., FRITEA, T., GHINEA, L., RDULESCU, VALERIA, CHIRIBELEA, CLAUDIA, GROU, ELENA, 1986 Cercetri privind remanena dozelor mari de atrazin pe un sol luvic din vestul Romaniei. Probleme de agrofitotehnie teoretic i aplicat, 8, 1 : 1-18.

    VLDUTU, I., PASCU, MARIA, FRITEA, T., PASCU, AL., GHINEA, L., RDULESCU, VALERIA, 1988 Contribuii cu privire la remanena trifluralinului pe un cernoziom vermic de la Mrculeti i pe un sol brun-luvic de la Livada. An. I.C.C.P.T. Fundulea, 56: 321-327.

    Prezentat Comitetului de redacie la 2 aprilie 2007