Școala Gimnazială ”Gheorghe Lazăr” Bărcănești, jud Prahova

15 mai 2014

Director, Prof. Anghel Costel-Gabriel

Creativitate- capacitate de a crea, de a produce valori

Eficienţă - care produce efecte așteptate

Proiectarea - a prevedea din timp, elaborând un proiect

Instrumentelor - mijloc folosit pentru atingerea unui scop

Monitorizare - tehnica de supraveghere

Creştere - dezvoltare, mărire treptată

Calităţii - caracteristică pozitivă

Actului- rezultat al unei activități conștiente sau instinctive individuale care are un scop sau tinde către realizarea unui scop

Educaţional - care urmărește dezvoltarea capacităților și formarea aptitudinilor

Managementul Managementul -- proces conștient de conducere și coordonare a

acțiunilor și activităților individuale și de grup, precum și de mobilizare și alocare a resurselor unei organizații (umane, materiale, de spațiu și de timp) având ca finalitate îndeplinirea obiectivelor acesteia în concordanță cu misiunea și responsabilitățile sale.

Managementul educaţional se referă la teoria şi practica managementului general aplicate sistemului şi procesului de învăţământ,organizaţiilor şcolare şi claselor de elevi.prin urmare,nivelurile la care se manifestă managementul într-o unitate de învăţământ sunt aceleași cu cele specifice oricărei organizații funcționale: managementul de vârf (nivelul conducerii școlii); managementul de mijloc (nivelul comisiilor, catedrelor, departamentelor); managementul de bază (nivelul lecțiilor desfășurate de cadrele didactice cu colectivele de elevi)

Competenţe manageriale

Competenţa managerială - capacitatea conducătorilor de a-şi îndeplini activităţile specifice la standardele adoptate de organizaţie

Succesul demersului managerial, în mediul educațional, este condiționat de măsura în care cadrele didactice dețin următoarele categorii de competenţe

o Competenţe de comunicare şi relaţionareo Competenţe psiho-socialeo Competenţe de utilizare a tehnologiilor informaţionaleo Competenţe de conducere / coordonare şi organizareo Competenţele de evaluareo Competenţele de gestionare şi administrare a resurseloro Competenţe care vizează dezvoltarea instituţionalăo Competenţele care vizează managementul propriei persoane

Abilităţi manageriale

Categorii de abilități (Robert L. Katz)

1) Abilităţi tehnice

2) Abilităţi interpersonale

3) Abilităţi cognitive

Inteligența Termenul Inteligență provine din latinescul INTELLIGERE (înțelegere) - a

relaționa, a organiza sau de la INTERLEGERE - capacitate de rațiune, de înțelegere diferită a lucrurilor, de a elabora conexiuni cognitive conceptuale

reprezintă “puterea raspunsurilor bune din punctul de vedere al adevarului sau faptelor”(Thorndike)

este “un set de abilități implicate în atingerea, realizarea scopurilor alese, în mod rațional”. (Jonathan Baron)

“se manifestă prin capacitatea de a învăța sau de a profita din experiență”. (Woodrow )

este “capacitatea de a se adapta la situații de viață relativ noi”.(Pintner “Inteligența îi permite omului sa înțeleagă ordinea lumii si de a se conduce pe

sine însusi”-Platon si Socrate Pentru gândirea occidentală, inteligența este atributul esențial,fundamental

al omului, care face din om ceea ce el este.Pentru gandirea orientală, inteligența era redusă la minimum.

Inteligența rațională IQ—a gândi (capacitatea de analiză,raționalizare și comunicare)

Inteligența emoțională EQ—a smți (abilitatea de a conștientiza,a accesa și genera emoții și de a-și asista propriile gânduri,de a înțelege emoțiile și cunoștințele emoționale și de a-și controla reflexive propriile emoții ,de a promova dezvoltarea intelectuală și emoțională (Mayer&Salovey,1997). Inteligența emoțională se învață și se dezvoltă pe tot parcursul vieții.

Inteligența multiplă MI—Howard Gardner consideră că nu există un factor general care să confere inteligenței valoare unitară,ci există câteva capacități mintale esențiale,independente-inteligențe: lingvistică, muzicală, logică/matematică, spațială, kinestezică, intrapersonală, interpersonală , existențială.

Inteligența spirituală SQ—a fi

Inteligența practică --presupune îndemânare în manipularea de obiecte

Inteligența socială –abilitatea de a prevedea și reacționa în mod flexibil în orice situație social(Joy Paul Guilford)

Inteligența artificială—este baza dezvoltării unei societăți alcătuite predominant din indivizi cu valențe morale,intelectuale,care construiesc inteligența societății respective

Inteligența verbală lingvisticăa citi, a scrie, a vorbi, a cere, a explica, a informa,a transmite, a raporta, a articula, a adresa, a conferi, a cere, a povesti, a lectura, a prezenta, a anunța, a dezbate, a discuta, a conversa, a recita, a cita, a descrie, a clarifica.

Inteligența logică-matematică

a rezolva, a întreba, a formula ipoteze, a teoretiza, a examina, a investiga, a experimenta, a analiza, a deduce, a dovedi, a verifica, a descifra, a determina, a prezice, a estima, a măsura, a calcula, a cuantifica, a simplifica

a observa, a simboliza, a trage, a schița, a proiecta, a ilustra, a vopsi, a colora, a contura, a

rearanja, a aranja, a rearanja, a inventa, a crea, a concepe, a inova, a imagina, a vizualiza, a desena, a prezenta vizual (ex. prezentare powerpoint)

Inteligența vizuală-spaţială

Inteligența corporală-kinestezică

a partaja/împărtăşi, a coordona, a ghida, a direcţiona, a ajuta, a media, a gestiona, a conduce, a colabora, a coopera, a intervieva, a influenţa, a convinge, a realiza un compromis, a realiza un joc de rol, a improviza, a arbitra, a concilia.

Inteligența interpersonală

a partaja/împărtăşi, a coordona, a ghida, a direcţiona, a ajuta, a media, a gestiona, a conduce, a colabora, a coopera, a intervieva, a influenţa, a convinge, a realiza un compromis, a realiza un joc de rol, a improviza, a arbitra, a concilia.

Inteligența intrapersonală

a exprima, a implica, a sprijini, a promova, a consilia, a încuraja, a justifica, a raţionaliza, a caracteriza, a apăra, a valida, a reabilita, a evalua,a judeca, a provoca, a studia, a realiza un sondaj.

Inteligența existenţială

a reflecta, a contempla, a delibera, a cugeta, a rezuma, a sintetiza, a asocia, a relaţiona aspecte, întreba, a recapitula, a încapsula, a elabora, a aprecia, a evalua, a critica, a specula, a explora, a visa

Repartizarea IQ/EQ

Implicaţiile educaţionale ale inteligenţelor multiple

1. Toţi posedăm inteligenţe, într-o măsură mai mare sau mai mică.2. Nici una dintre inteligenţe nu este mai mare decât cealaltă.3. Inteligenţele se pot schimba, nu sunt fixate din naştere.4. Majoritatea oamenilor pot să-şi dezvolte fiecare inteligenţă pana la un nivel

adecvat de competenţă.5. În general tindem să dezvoltăm una sau două dintre inteligenţe, celelalte fiind

ascunse.6. Inteligenţele puternice pot fi folosite pentru a trezi şi întări inteligenţele

ascunse.7. Inteligenţele acţionează împreună în interacţiuni complexe în diferite părţi ale

creierului. Ele sunt independente una de cealaltă.8. Există mai multe moduri de a fi inteligent. Noi exteriorizăm aceste moduri în

diferite combinaţii. Suntem caracterizaţi de un profil de inteligenţă.9. Teoria inteligenţelor multiple este o teorie bazată pe cercetări empirice.10. Putem sa îi ajutăm pe ceilalţi să devină conştienţi de punctele lor tari şi să îi

motivăm sa-şi dezvolte profiluri mai puternice de inteligenţe şi abilităţi.

Modalităţi de aplicare a teoriei Inteligenţelor Multiple în lecţie

la începutul lecţiilor obişnuite se poate folosi o activitate care stimulează diverse inteligenţe în scopul de a creşte motivaţia elevilor (folosirea inteligenţelor multiple ca “punct de plecare“).

pe parcursul orei-învăţarea şi verificarea învăţării prin produse realizate prin coduri de simboluri diverse şi din perspective diferite (atenţie la evaluarea elevilor în acest caz – evaluam învăţarea, nu “talentul” elevului pe acel cod, sau produsul!).

exploatarea unei teme la nivelul fizicii prin coduri de reprezentare. exploatarea unei teme interdisciplinare realizată intr-un grup constituit din elevi

reprezentând diverse inteligenţe “tari’ care vor colabora în realizarea sarcinii prin coduri de simboluri şi din perspective diferite.

în cadrul unui proiect individual prin care fiecare elev îşi va realiza tema din perspectiva şi cu mijloacele inteligenţelor “tari”.

in cadrul unui proiect de grup fiecare elev îşi va realiza sarcina de lucru din perspectiva şi cu mijloacele inteligenţelor “tari”.

Teoria inteligenţelor multiple a atras atenţia datorită faptului că: “nu suntem toţi la fel, nu avem toţi acelaşi fel de minte, la majoritatea oamenilor educaţia este mai degrabă eficientă, daca se ţine seama de aceste diferenţe în activitatea şi capacitatea mintală, decât dacă acestea sunt ignorate”.

Inteligența emoțională

Inteligența emoțională :un amestec de stăpânire de sine, motivație, empatie, gândire liberă, tact și diplomație, capacitatea personală de identificare şi gestionare eficientă a propriilor emoţii în raport cu scopurile personale (carieră, familie, educaţie etc.). Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor unei persoane, cu un minim de conflicte inter şi intrapersonale.Daniel Goleman (autorul conceptului de inteligență emoțională), a plasat I.E pe un loc central în ceea ce privește leadershipul

Elementele EQ (cf. Goleman) 1. Cunoașterea propriilor emoții (self-awareness), abilitatea de a le identifica și de a le

recunoaște impactul asupra modului de manifestare.2. Gestionarea emoţiilor (self-management), constând în controlul emoțiilor și alegerea

celei mai bune modalități de exprimare a acestora în diferite împrejurări.3. Conștientizarea responsabilității sociale(social awareness) – recunoașterea emoțiilor

celorlalți, abilitatea de a înțelege și reacționa la emoțiile celor din jur.4. Managementul relațiilor (relationship management) – abilitatea de a inspira,

influența și dezvolta relații interpersonale astfel încât să se comunice eficient și să se evite conflictele.

Goleman susține că inteligența emoțională conduce spre performanță în leadership și determină cât de bine vor funcţiona toate celelalte aspecte organizaționale, deoarece:

- emoțiile aflate la un nivel primar pot influența semnificativ acuratețea deciziilor luate;

- daca nu îşi cunoaşte şi nu reuşeşte să-şi gestioneze emoţiile şi sentimentele, liderul poate întâmpina dificultăţi în încercarea de a-şi construi relaţiile cu ceilalţi;

- prin dezvoltarea inteligenţei emoţionale se pun în valoare aptitudinile intelectuale și creativitatea

Metode de dezvoltare a EQ 

1. Faceţi efortul de a vă cunoaşte mai bine, urmăriţi să aflaţi ce fel de personalitate sunteţi, obişnuiţi să practicaţi introspecţia şi autoobservarea. Identificaţi-vă fricile şi dorinţele profunde. Autocunoaşterea este piatra de temelie dacă dorim să ne îmbunătăţim inteligenţa emoţională.

2. Reflectaţi la sentimentele voastre. Conştientizaţi-vă emoţiile cu care vă confruntaţi şi găsiţi cele mai fine nuanţe ale acestora. Învăţaţi să le denumiţi. Spuneţi de exemplu „ mă simt confuz”, „ neîmplinit”, „ neînţeles”, „respins” , „ruşinat” şi nu simplu „mă simt nasol”.

3. Faceţi distincţie între gândurile şi sentimentele dumneavoastră. Spuneţi „Mă simt neglijat” nu „ Simt că ceilalţi au treburi mai importante”

4. Asumaţi-vă sentimentele pe care le aveţi. Recunoaşteţi că „ Sunt gelos” nu „ Tu mă faci gelos”. Analizaţi-vă mai bine propriile sentimente şi nu acţiunile sau motivele celorlaţi. Căutaţi să vă identificaţi nevoile emoţionale neîmplinite.

5. Folosiţi-vă de sentimentele pe care le aveţi pentru a lua decizii. Întrebaţi-vă: Cum m-aş simţi dacă aş face asta? Cum m-aş simţi dacă nu aş face? Cum mă simt? Ce m-ar ajuta să mă simt mai bine?

6. Folosiţi-vă de sentimente pentru a vă fixa obiectivele. Gândiţi-vă cum aţi vrea să vă simţiţi sau cum aţi vrea să se simtă cei din jur, clienţii, partenerul, copiii voştri.

7. Validaţi sentimentele celorlaţi. Arătaţi empatie, înţelegere şi acceptare pentru ceea ce simt cei din jur. Nu-i criticaţi, judecaţi, controlaţi sau etichetaţi.

8. Învăţaţi să faceţi faţă sentimentelor negative.: Folosiţi de exemplu ceea ce de obicei denumim ca fiind mînie, enervare, ca să vă simţiţi mai dinamizaţi şi energizaţi.

9. Fiţi sinceri şi exprimaţi într-un mod cât mai obiectiv ceea ce simţiţi. Nu afirmaţi „ Urăsc ciorapii ăştia” sau „ Ador cafeaua cu frişcă”. Sunt exprimări care sigur nu reflectă ceea ce simţiţi cu adevărat.

10. Învăţaţi să vă identificaţi emoţiile mai degrabă decât să etichetaţi oamenii şi situaţiile. Pentru aceasta enunţaţi propoziţii alcătuite din trei cuvinte, care încep cu „ Mă simt..”.sau „Sunt...” „Sunt nerăbdător” , nu „ Este îngrozitor ce se petrece” sau „Mă simt jignit” şi nu „Eşti un nenorocit „.

11. Evitaţi oamenii care vă fac să vă simţiţi inconfortabil- Deoarece emoţiile sunt contagioase, până veţi reuşi să mai creşteţi interior şi să puteţi face faţă emoţiilor negative care vi le provoacă, este o atitudine înţeleaptă să evitaţi anturajul care vă generează stări proaste

Putem deveni creativi prin:a. Analizarea lucrurilor ce ne inconjoară Analizand lucrurile ce ne inconjoară, le putem evalua importanta. Este o buna idee sa ne informam despre totce inseamna tehnologia si sa deslusim fiecare funcție a computerelor , tabletelor etc. b. Combinarea ideilor existente deja De regula, la baza unei idei geniale stă combinația celor preexistente, considerate poate banale. Folosindu-nede curiozitatea nativă, putem descoperi metode alternative de a duce la indeplinire o sarcina. Este un aspectcare, cu siguranta, ne va influența pozitiv dezvoltarea personală. c. Notarea ideilor spontane Ideile grozave, de cele mai multe ori, sunt spontane și ne iau pe nepregatite. Chiar si daca nu suntem pe deplinconvinsi de genialitatea lor, chiar daca suntem siguri ca ni le putem aminti intr-un moment succesiv, este depreferat sa le notam intr-un fișier sau intr-un jurnal. Altfel, riscăm sa le dam uitarii cu aceeasi rapiditate cu care auaparut. d. Iesirea din rutină Rutina este asasina creativității. Este nevoie să facem tot ce ne stă in putința pentru a nu fi previzibili. Un prim pasar fi ca din cand in cand sa aducem o usoara schimbare printre obiceiurile zilnice. Iar apoi, din dorinta de a descoperilucruri noi, nu ne ramane decat sa experimentăm incontinuu.Putem folosi metodele moderne de instruire. e. Schimbarea ambientului de lucru Procesele mentale sunt influenţate de locaţia în care ne gasim (zgomote, mirosuri, culori, etc.). Munca mereu înaceeaşi cameră şi la acelaşi birou ar putea da naştere unui fel de rutină mentală. Chiar şi numai orientarea diferită amobilierului poate fi începutul unei noi perspective, mult mai creative.De aceea mobilierul şcolar actual permiterearanjarea mai ales pentru utilizarea metodelor moderne, apoi pavoazarea scolii trebuie reâmprospătată des chiardacă implică costuri financiare şi de timp . În clase pavoazarea trebuie să fie minimală şi tot timpul improspătată cuprodusele muncii elevilor chiar dacă nu totdeauna acestea sunt extraordinare (ramâne să şi facem aceste lucruri)

Metode de stimulare a creativității brainstorming, metoda matricii morfologice (de Fritz Zwicky), diagrama Ishikawa, diagrama Pareto, chestionare, scheme cu sugestii, analiza metaforică, metoda scenariilor, Diagrama De ce-De ce (Why-Why), metoda gîndirii laterale a lui Edward de Bono, sinectica

(elaborată de William Gordon), matricea descoperirilor a lui Abraham Moles, metoda TRIZ (în traducere Teoria rezolvării problemelor

inventive, elaborată de Genrich S. Altshuller și colaboratorii)

Metode de instruire Metode bazate pe acţiune - metode bazate pe acţiune reală - metoda exerciţiului - metoda studiului de caz - proiectul sau tema de cercetare-acţiune - metoda lucrărilor practice - metode de simulare - metoda jocurilor - metoda dramatizării - învăţarea pe simulatoare Metode de raţionalizare a învăţării şi predării - metoda învăţării cu fişele - metode algoritmice de instruire - instruire asistată de calculator.

Metode de comunicare orală - Metode expozitive - Expunerea cu oponent - Prelegerea dezbatere (discuţie) Metode interogative Metoda discuţiilor şi dezbaterilor Metoda problematizării Metode de comunicare bazate pe limbajul intern.

Reflecţia personalăMetode de comunicare scrisă. Tehnica lecturii Metode de explorare a realităţii - metode de explorare nemijlocită a realităţii - observaţia sistematică - experimentul - învăţarea prin cercetarea documentelor Metode de explorare mijlocită a realităţii - metode demonstrative - metode de modelare

Metode alternative

Metode expozitive metode de comunicare

scrisă metode moderne utilizate

în interacțiunea educațională

Metoda brainstorming-ului (metoda asaltului de idei);

Tehnica electronică de brainstorming;

Brainstorming-ul personal;

Reuniunea Phillips 66; Controversa creativă; Tehnica focus group; Ascultarea interactivă; Tehnica „acvariului”

(fishbowl); Metoda rezolvării creative

de probleme (problem solving).

Metode şi procedee de evaluare a rezultatelor şcolare

Observarea curentă şi aprecierea verbală

Examinarea orală Examinarea scrisă Verificarea prin

lucrări practice Referatul Portofoliul Verificarea prin

proiecte

Erorile aleatoare în evaluareEfecte sursă – se datorează persoanei evaluate: o Efectul halo – “se referă la tendinţa aprecierilor unor rezultate sau abilităţi

sub influenţa impresiei generale asupra elevului sau grupului de elevi” (vezi G. Albu, 2001, p.98).

o Efectul de contaminare – aprecierea evaluatorului este influenţată de notele/ calificativele obţinute de elev, la alte discipline.

o Efectul de anticipaţie – sau efectul Pygmalion se referă la faptul că aşteptările exprimate ale profesorilor, au tendinţa de autorealizare.

Efecte secvenţiale – se datorează examinărilor orale: o Efectul de contrast – fiind evaluaţi într-o succesiune de timp, unii elevi pot

primi note/ calificative mai mici, dacă urmează după prestanţa strălucită a unui candidat dinaintea lor, după cum şi invers.

o Efectul de ordine – se referă la tendinţa evaluatorului de a menţine acelaşi nivel de notare, deşi, în realitate există diferenţe calitative între lucrări.

o Efectul de ancorare – prin modul de expunere a datelor, prin caracteristicile pe care le prezintă, atrag atenţia evaluatorului asupra unor aspecte, neluate în seamă până atunci

Erorile aleatoare în evaluareo Eroarea logică – se referă la substituirea obiectivelor prioritare,

importante ale evaluării, prin obiective secundare pentru apreciere. o Ecuaţia personală a evaluatorului – ne atrage atenţia asupra faptului că

unele trăsături de personalitate ale profesorului (severitate/indulgenţă, fluctuant/constant, calm/nervos etc.), influenţează modul său de apreciere.

o Starea de moment a evaluatorului – este vorba despre faptul că starea psihică în care se află profesorul atunci când evaluează (stresul, starea de tensiune, de emoţie, de nervozitate, de frustrare etc.) pot influenţa modul de apreciere al evaluatorului.

o Tipologia examinaţilor: este vorba despre faptul că particularităţile psihice ale subiecților pot influenţa şi ele aprecierea rezultatelor, din partea evaluatorului . Astfel, spontaneitatea, creativitatea, capacitatea de a face raţionamente logice, deductive, analogice etc. influenţează pozitiv evaluarea, în timp ce lentoarea gândirii, timiditatea, rigiditatea etc. dezavantajează cu siguranţă.

Metode şi instrumente de monitorizare

Observarea, Ancheta şi Analiza documentelor, fiecăreia dintre ele fiindu-i asociate instrumentele pe care le utilizează:oObservarea - ghiduri de observaţie, fişe şi alte instrumente de evaluare;oAncheta – chestionare, ghiduri pentru interviurioAnaliza documentelor - fişă de analiză a documentelor şcolii, a rapoartelor scrise

Abordarea capătă nuanţe diferite, în funcţie de anvergura la care se doreşte culegerea datelor: la nivel de clasă, de exemplu, se poate aplica un chestionar de evaluare sau se poate crea un mecanism de culegere a feed back-ului de la elevi (de exemplu, după finalizarea lecţiei, elevii îşi exprimă aprecierea privind gradul de înţelegere, atractivitatea metodelor de predare, cât de interesante au fost conţinuturile etc ; dacă la nivel preşcolar şi primar feed back-ul legat de atractivitatea lecţiei este exprimat instant prinparticiparea/neparticiparea elevilor, cu cât se înaintează în vârstă, cu cât se măreşte distanţa profesor-elev, cu atât creşte gradul de formalism al oferirii feed back-ului din partea beneficiarilor). În cazul în care se doreşte măsurarea rezultatelor unei activităţi la nivel de catedră, instrumentele aplicate vor fi adaptate pentru acest demers.

Interviul individual

se decid aspectele / datele care vor fi abordate / colectate prin interviu;

• se elaborează instrumentul, ghidul de interviu sau planul de discuţie (în funcţie de gradul de structurare a interviului);

• se pregăteşte interviul (cine ? de ce ? ce ? unde ? când ?, iar persoanele selectate trebuie anunţate, agenda interviurilor fiind stabilită de comun acord);

Realizarea interviului Interviul – nu trebuie să dureze mai mult de 45 minute – 1oră;

dacă există posibilitatea şi participanţii sunt de acord, interviul se poate înregistra (audio-video şi / sau în scris); se sintetizează răspunsurile persoanelor intervievate şi se elaborează raportul interviului (care poate cuprinde: lista persoanelor intervievate, lista problemelor identificate, lista recomandărilor formulate pentru cei intervievaţi, în funcţie de obiectivele interviului);

Interviurile de grup („focus groups”) trebuie să: definim aspectele abordate prin interviul de grup;definim criteriile de selecţie a participanţilor (6-10 persoane) şi să selectăm participanţii;elaborăm instrumentul, ghidul de interviu (de regulă cu 4-6 întrebări);

Ghidul de interviuo Ghidul are rolul de a uşura realizarea acelei suite de întrebări

care urmează a fi adresate unui interlocutor.o Asiguri intervievatul că nu vei face publice informaţiile

primite, dar menţionezi ceea ce faci cu eleo Nu comentezi valoarea răspunsuriloro Scopul trebuie formulat clar, răspunzând, pentru tine, la

întrebarea: De ce se face acel interviu? La ce foloseşte? Ce se doreşte a se afla? (întrebarea cheie

o La început se face o captatio indulgentia (o captare a bunăvoinţei), având în vedere faptul că nimeni nu poate fi obligat să răspundă la întrebări.

o După răspuns poţi pune întrebări scurte prin care se solicită informaţii suplimentare despre de ceea de te interesează.

o Mulţumeşti după fiecare răspuns.Fiecare întrebare are o justificare (pentru cel care pune întrebări).

o La început trebuie să te asiguri de faptul că interlocutorul cunoaşte şi îl interesează domeniul la care se referă întrebările.

o Întrebările se formulează pe baza dimensiunilor, (elementele definitorii) care definesc conceptul cheie.

o Nu se pun întrebări intime.

Chestionarul

Chestionarul este o succesiune logică si psihologică de intrebări scrise sau de imagini grafice cu funcție de stimuli, in raport cu ipoteza cercetării, care prin administrare de operatori de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea celui anchetat un comportament verbal sau nonverbal, ce urmează a fi inregistrat in scris.

Etape în elaborarea chestionarului

lectura a ceea ce s-a scris despre tema studiată, cunoasterea modului in care anchetatorii au incercat pana in acel moment sa explice conduita in cauză, a rezultatelor și limitelor cercetărilor anterioare;

ascultarea a ce spun actorii sociali despre propriile practici, in scopul familiarizării cu practicile ce urmeaza a fi analizate; nu trebuie să știi numai cum să le vorbesti indivizilor, cum să le pui intrebari, ci si să fii atent la modul in care ei descriu activitățile la care participă;

elaboarea progresivă a unei problematici, a unei interogări retorice.

Clasificarea chestionarelor

Dupa continut chestionare de date factuale- de tip administrativ,

vizand fapte obiective, susceptibile de a fi observate direct si verificate de alte persoane

chestionare de opinie-date de ordin subiectiv,imposibil de observat direct; se studiaza și atitudinile, motivațiile și interesele, dispozițiile si inclinațiile unei persoane

chestionare speciale- cu o singură temă; se utilizează in studierea pieței sau comportamentului electoral

Chestionare “omnibus”- cuprind mai multe teme; ofera posibilitatea de a surprinde interacțiunea și condiționarea acestora.

Clasificarea chestionarelor

După forma intrebăriloro Intrebari inchise (precodificate)o Inrebari deschise (libere, postcodificate)o Intrebari mixteDupă modul de aplicareo Chestionare autoadministrateo Chestionare administrate de operatori de

anchetă

Structura chestionarului

In funcție de tipul de intrebări

Intrebări introductive Intrebări de trecere Intreabări filtru Intrebări bifurcate Interabări de control Intreabări de

identificare

In funcție de tehnicile deconstrucție aleChestionarului

o Tehnica palnieio Tehnica palniei rasturnateo Efectul “halo”- o Efectul de pozitie

Misiunea directorului de şcoală constă elaborarea planurilor pe termen mediu şi lung, responsabilitatea principală fiind aceea de a orienta activitatea în viitor, de a formula obiectivele şi strategia la nivelul global al organizaţiei, de a facilita şi stimula adaptarea organizaţiei la schimbare şi de a monitoriza relaţiile cu comunitatea a cărei parte integrantă este.

BIBLIOGRAFIE CALITATE ÎN MANAGEMENTUL UNITAŢII SCOLARE LEADERSHIP EDUCATIONAL VS MANAGEMENT EDUCATIONAL INOVAŢIE ŞI PERFORMANŢĂ ÎN DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ

A CADRELOR DIDACTICE DIN MEDIUL URBAN  MANAGEMENT EDUCAȚIONAL EUROPEAN ABRIC, JEAN - CLAUDE., 1. PSIHOLOGIA COMUNICĂRII, TEORII ŞI

METODE., EDITURA POLIROM, IAŞI 2004.  ROCO, MIHAELA., 10. CREATIVITATE ŞI INTELIGENŢĂ

EMOŢIONALĂ, EDITURA POLIROM, IAŞI 2004, G.ALBU,MECANISME PSIHOPEDAGOGICE ALE EVALUĂRI  

ŞCOLARE, EDITURA U.P.G.PLOIEȘTI GOLEMAN, D., 7. INTELIGENŢA EMOŢIONA LĂ, EDITURA CURTEA

VECHE, BUCUREŞTI 2001  COVEY, STEPHEN., 6. EFICIENŢA ÎN ŞAP TE TREPTE, EDITURA

ALL, BUCUREŞTI, 1994 WWW.DIDACTIC.RO

"IMAGINAȚIA ESTE MAI IMPORTANTĂ DECAT CUNOAȘTEREA. CUNOAȘTEREA ESTE LIMITATĂ.IMAGINAȚIA FACE OCOLUL LUMII“ Albert Einstein