F i l i l l L I T i î i T Î © A Ese de dóua-ori la luna, adeea in 1. si 15.

c. v. in formatu de o cóla si juraetate.

Manuscriptele si banii de prenumeratiune sunt a se îndrepta la Redactiunea jurna­

lului : Strad'a poştei vechie Nr. 1.

Nr. 7.

PEST'A 1113. APRILE Annlu III. 1865. <|tp

Pretiulu de Prenumeratiune : pentru Mo-narrhi'a Austriaca la unu anu intregu 5 f. la jumetate de anu 2 f. 50 xr. pentru Roma­ni a si strainetate la unu anu intregu 7 f. la jumetate de anu 3 f. 50 xr. Prenumera­

tiune la trei lune nu se primesce.

C E I S T O S U A I N V I A T U ! rescinii 'nmormentara

Pe-alu lumei salvatoru, Santu trupu-i 'lu scaldara

Cu lacrimele loru. Dar' fariseii eta,

Cum saltă, dantiuescu! De ura 'ntunecata

Orbiţi — 'lu osendeseu, Astu-felu 'lu inj urară, Cu mii si mii de-ocare, —

Cand eta 'n diori de di' O faima se lati,

Câ angerii-au cantatu: „ C r i s t o s u a i n v i a t u ! "

Cântarea se latiesce Pe aripe de ventu, —

Multimea-atunei grabesce La marele mormentu;

Si vedu toti cu mirare Aeolo-unu angerelu,

Ce 1' a loru întrebare,

Li spuse frumosielu : „Celu viu, cu-ai vii traesce, Er' mortulu odîbnesce, —

Deci voi, ce mai căutaţi? Càci mortu ici nu aflaţi !

Se sciti, cu-adeveratu : C r i s t o s u c â - a i n v i a t u ! "

Minunea se latiesce Si-aude si Pilatu,

Deci elu cum se trediesce Sutasiulu si-a chiamatu.

Si striga cu macbnire : „Pe tîne negresitu,

I s u s u cu-a lui vragire Atuncia te -a vragitu. —

D e nu ai ascultatu, La ce s'a demandatu, —

Ci lu-ai compatîmitu, Si nu lu-ai restignitu.

Se-mi spuni — e-adeveratu: „ C r i s t o s u c â - a i n v i a t u ! "

7

„Me miru, câ credi aceste -2-

Sutasiulu a grai tu ,

Minciuna-e acea veste, —

Câci eu lu-am rest ignitu.

P r i n mani si pr in picióre

F i i n d u elu pironitu —

Vediutu-l 'u-am cum mòre

D e pat imi 'cuplesitu, —

Si 'n anima de-ajunsu

Cu-o sulitia-e s t rapunsu .

F i da ra liniscitu,

Càci Isusu a mori tu ,

Si nu, nu e de-ascultatu :

C r i s t o s u c â - a i n v i a t u ! "

Poporu lu e 'n misicare,

S 'aduna si vorbescu, —

Multi dicu cu 'ncredîntiare :

„ E f iu d u m n e d i e e s c u !"

D a r ' cei ce-lu res t ignira ,

Crudelii farisei —

I batjocoriră

Si ri sera de ei : „ M i n u n e a d r é p t a - a f i , C a n d ó u a l e - o r u r o s i . "

Si é ta — de mirare, To tu ó u a r o s i i — aflara !

Càci d rep tu s'a disu, can ta tu : „ C r i s t o s u a i n v i a t u ! "

Cân ta rea angerésca Cu g r a b a s'a latitu, —

Ca lumei se vestésca, Câ-acelu fostu res t igni tu —

Pr in mòrte la viétia

Elu. sènguru a t recutu ,

Si-a lumei di' marét ia

Acum a apa ru tu .

Maré t i ' a in tonare

Sboratu-a pan ' la mare,

De-acì in depăr ta re La-a i drepţi spre mangaiare , —

Sunandu ne ince ta tu : „ C r i s t o s u a i n v i a t u !"'*)

Jul ianu Grozescu.

A P R I L I U. — A h ! ce fericire! suspina amiculu meu'

Lipovanu, preumblandu-ne amendoi pe malulu D ù n a r e i i n 2 9 . martisioru; — eu nu sciu, nu vedu nimica a l fa , decâtu numai pre ea, pre anger'a rapitóre, pre filomel'a incantatóre, pre- frumós'a frumóselor, pre flórea florilor

— Dar' rogu-te, 'lu întrerupsei, spune-mi : pre c ine?

— N u t i -am spusu inca ? — Nu. — Asia esci nefericitu, si te compatìmescu,

càci nu scii nimica. — De unde se sciu, candu incepi a fantasà,

d'in care eu nu pricepu nimica. — Asculta-me dara. Eri dupa amédia-di

o-am vediutu in paduriti'a orasiului, preumblandu-se cu unu domnu, potè va fi fostu unchìulu ei.

— Inca nici acuma nu te pricepu. Cum o chiama ? unde siede ? cine e dens'a ?

— N u sciu. Insa o voiu sci se -mi còste

*) Adeveratu «â-a inviatu ! Bed.

chiaru si vi^ti'a. Eri ser'a o-am vediutu de nou in teatru; — si tu n'ai fostu la oper'a „Faust?"

— Nu. O-am vediutu de vr'o siepte-ori. — Si totu-si tu de siepte-ori esci nefericitu,

câ n'ai fostu acolo ieri, altu-cum ai fi potutu ave onorea rara d'a o vede pre ea, pre idealulu meu, care nu me lasa se dormu tota noptea.

— U n d e erâ dens'a? — In logiu, tractulu primu. L a rev i s ta mea,

ce o tienusemu asupra frumoselor, ea a fostu cea d'inteia, pre carea o-am observatu. Ea p6te fi de vr'o 17. ani. Făptura mai interesanta, maiatraga-t6re si mai ideala n'am vediutu in vi^ti'a mea. A o vede pre ea, si a me inamorizâ, — fu lucru de unu minutu. Si ce fericire ! ah, pricepi-me frate ? ea s'a uitatu la mine prin lorgnet'a sa, ea de s îguru me iubesce.

— De s îguru ea te iubesce, disei dandu-i dreptu in t6te; si apoi 'lu intrebai: sengura a fostu in teatru?

— Ah natareule! Cum poti cugeta asia ceva ? sengura! o dama asia nobila, asia p lăcuta!

si mai atragatóre decâtu a

— Deci ? — Deci ea a fostu totu cu acel'a-si domnu,

cu care a fostu la preumblare in paduritia. — Vesmintele? — Atîla, si — Vorbesce-mi despre ea ; elu nu me inte-

reseza. — Deci, mantea alba, pistritiata cu gâlbenu

si venetu. — De s îguru atare românca d'in tidra. — Asia-e! vedi ast'a nici nu mi-a plesnitu

prin capu. — Peru lu? — Negru ca mediulu nopţii. — Ochii? — Veneti ca ceriulu azuru. — Nasu lu? — T î p u latînu. — Fati 'a? — Mai from6sa

angerilor d'in ceriu. — Si tu n'ai vorbitu inca cu ea, nu o cunosci,

nu scii cine e, cum o chiama! Ce nefericire! La cuvintele aceste densulu cerca ceva in

posunariulu seu, si scosa de acolo o scris6re, dicandu:

— V e d i - o ? — Vedu o hartîa scrisa — Apoi se scii, câ ast'a e o epistola, carea

'mi va esplicâ tote. Voiu sci : unde locuesce, ce e, cum o chiama, si asia mai departe.

— D'in epistol'a acest'a ? Mi se 'mpare câ e scrisorea ta.

— Firesce. Ast'a o-am scrisu eu câtra ea ast'a e epistola amor6sa; pricepi-me? I o immanuâ cu ori-ce pret iu; si daca 'mi va p u n d e : am cascigatu biruinti'a cere*sca.

— Si daca nu ? — Atuncea atuncea lupt'a e perduta.

Insa nu credu ca ea se remana rece fatia cu mine la epistol'a acest'a, carea e scrisa cu unu focu, de care s'ar topi si ghiati'a. Cetesce-o daca ai voia.

Si elu 'mi predede epistol'a urmatore: „Angera adorata, multu pretiuita domnisiora! „D'in a ochilor ceresci focu melancolicu a

Dtale , prin vibrarea radielor binefacat6re a lor se vede totu-deodata si iubirea nemărginita a Dtale câtra intreg'a omenime. D'in aceste mot ive neres-tornabile deci Dta nici nu poti poftî nimerui'a — morte. Oh morte cruda! Da, morte ; câci prin acest'a am on6re a te incunoscintiâ cu cea mai adenca reverintia, ca se scii, câ eu, angera domni-

7

voiu r e s -

sióravoiu—- mori, daca ajutoriulu Dtale datatoriu de viétia incantatóre va intardià pana mane; deórece amorulu meu nemarginitu pentru a Dtale rara fromsetie me omóra. Oh !! ! eu te iubescu angera cu adorintia si cu foculu primului amoru. Potu eu sperà d'in grati'a angerimei Dtale numai atât'a, câtu e negrulu sub u n g h i a ? ! ? Me rogu, si era-si me rogu, se aibi bunetate a me fericita cu unu respunsu gratiosu, altu-cum eu de desperare voiu sari in Dùnare, séu me ucidu, séu — ce e si mai cruntu — nu voiu potè adormì pana candu nu me voiu aruncà in bratiele mortii crude. U n n cuventu de pe buzele de rose a Dtale pusu pe o hartîa câtu de mica me va reinvià, si me va fericita.

Me recomendu gratiei binevoitóre, si saru-tandu de o suta, de o mie de ori manele fromóse a Dtale, r e t n a n u pana la mòrte

Alu Dtale binevoitoriu :

Lipovanu mpr."

„Ps. Adres'a mea e in Pest'a Alte Postgasse Nr. 1. tractulu 3. de a drépt'a, lenga usi'a cea d'in urma de steng-'a. Idem."

Impaturai epistol'a, i o-am datu indereptu, si l'ani compatîmitu pre sermanulu meu amicu, care cugetà, câ ejnstol'a acést'a va fi in stare a immoià si petrile. Dar' n'am voitu a-i nimici ilusiunea, si i-am disu :

— Frumósa epistola ! in adeveru acest'a e stilulu teu ; unu ce de totu poetìcu, fantasticu, patet ìcu

— Si magnet ìcu, — me întrerupse densulu. — Da, magnet ìcu si electricu, de care sciu

câ va fi a den cu peti-unsa. Bine faci ; esci omu cu minte ; cérca-ti noroculu, càci unu barbatu frumosu, precum esci tu, trèbue se invinga.

— In adeveru? Dela barbatu pana acuma n'am auditu, câ sum frumosu, pecandu femeile nii-o spùsera de o suta de ori. Si femeile n'au gustu reu; observa elu cu vanitatea-i indatìnata.

Eca cum sunt bărbaţii ! Partea cea mai mare a lor dice, câ numai

femeile au grelusi in capu, câ numai ele au vani­tate, si câ numai ele voiescu a se face interesante cu ori-ce pretiu, si a fi plăcute.

N u e dreptu. Bărbaţii ca tocmai femeile 'si au partea lor

debila, ei inca 'si au vanitatea si grelusii lor in capu, numai câ n u se aréta in naintea lumii.

Astu-feliu era si amiculu meu Lipovanu. Credea câ e unu barbatu frumosu, interesantu, câ tòte femeile, cari trecu pe lenga elu, 'lu admirat!

7 * G") o - ^ g g

ca pre unu Adoni s ; si câ elu e unu geniu, unu barbatu de spiritu, care cu cuvintele sale ar fi in stare a face învingere la ori care femee, si in urma: densulu credea, câ pe lenga atâte însuşiri froni<5se, elu e totu-deodata si poetu, o st^ua lncitore pe orizonulu artei poetice, carea e admirata de toti pamentenii; lir'a s a , cugeta câ încânta pre ascultători, si câ versurelele sale ar immoiâ si inim'a immarmurita.

Noi ne despartiramu. Fiecare minutu eră o eternitate pentr.u e lu; abia asceptâ se pota imma-nuâ ace"st'a epistola dsi6rei „datat6re de vietia incantatore."

Si ce se vedi? Planulu i-a sucesu. E lu a immanuatu epistol'a si a capetatu respunsu a doua di indata.

Cine erâ mai fericitu si mai falosu decâtu e lu! Credeai câ l'a innebunîtu bucuri'a, ce i-a casiunatu respunsulu domnisiorei, care suna asia:

„Pretiuite D o m n u l e ! Atenţiunea Dtale fatia cu mine me face a crede, câ Dta păstrezi pentru mine sentieminte nobi le; deci daca aceste tote le iei seriosu: eu te incredîntiezu despre asemenea sentieminte d'in partea mea. La noi va fi mane in 1-a Apriliu o petrecere familiara, si te invitu cu învoirea părinţilor mei pe 8 6re dupa amădia-di. Voiu fi fericita a te pote vede in giurulu meu.

A Dtale seneera iubit6re Adelaid'a mpr'"

— Am vediutu, si am invinsu ca Jul iu Cesare, dise fratele Lipovanu, dupa ce i-am cetîtu epistol'a ; lipsesce numai coron'a acestor'a: man'a ei.

— Inim'a e dobendîta, man'a nu va intardiâ a se insoti cu inim'a; deci numai curagiu, — respunsei e u ; caută se fii unu gentleman ade-veratu, câci numai asia vei fi s îguru cu învingerea. Insa scii unde siede dens'a?

— P e strad'a Morarilor Nr. 3. precum e scrisu pe dosulu epistolei.

— Tractulu? — Acel'a 'lu voiu sci prin c ine-va; acolo de

s îguru va fi atare supraveghiatoriu seu maestru de casa. Altu-cum eu voiu face o preumblare pe strad'a Morarilor indata ce voiu iesi d'in scalda.

— D'in scalda ? — Firesce. Numai ce nu voiu merge la ei

asia cum me vedi! Eh, tu nu me cunosci inca bine, daca cugeti câ nici regulele principale ale bunei-cuvenintie nu le sciu.

— Imbracamintele ? — Adecă: cum voiu fi imbracatu?

i — D a ; se te audu.

e ^ s ^ ; ; _

— Ca unu cavaleru dupa mod'a de as ia-di . Atî la verde, cióreci purpurei, peptariu albu.

— Natiunalu magiara! — Dora nu voiu imbraca frakk si pantaloni

asta-di in anulu 1862. dupa nàscerea lui Chris tu?! — Dreptu a i ; tu vrei se propasiesci cu

tempulu. — Acù adieu! me ducu la scalda; si daca te

voiu aflà acasă reintorcandu-me de acolo ; potent i merge amendoi la o preumblare pe strad'a Mora-riloru. Adieu !

Dupa aceste elu se repedì la scaldile „Dîanei", ducandu cu s îne dulcea sperantia, câ elu iubesce si este iubitu de câtra Adelaid'a cea incantatóre. Fericitî sunt cei ce credu.

* * *

Sunà 12 óre candu trecùramu pe lenga cas'a orasiului câtra strad'a Morarilor.

Ne-am si inarmatu indata cu ochelari inda-tenati.

N u multu am umblatu, pana candu am si da tudeNru lu 3. de o casa cu trei tracturi. Trecù­ramu pe ceea-l-alta parte a stradei, ca sè ne potermi folosî de armele nòstre.

— Grigi, mi dise fratele Lipovanu, nu te uità asià oblu câtra ferésta, ca nu cum-va sâ ne cugete de atari ómeni de totu sîmpli

— Éta-o la ferésta ! — Da. Ah dulcea mea Adelaida ! sacréza

numai unu minutu, indura-te spre mine sclavulu teu, si-mi arunca incóce o căutătura de acolo de susu.

— Era incepi a fantasà ? — Oh de s'ar ruina cas'a acést'a intr'o clipita,

chiaru acuma. — N u te teme ; cas'a e unu zidu potèrnicu,

si destulu de tare. — Celu putienu atuncea asi dori ca anger'a

acést'a sè cada de acolo — Nebunitu-ai amice? — D e ce sè nebunescu? intrebâ Lipovanu

cu óresi-care tonu,ce aretà câ se sentiesce vatematu de observatiunea mea. T u in simplicitatea ta nu străbaţi peste cugetele mele cele sublime poetice.

— Vedu câ nu esci acasă, amice Lipovane. Cu unu minutu mai nainte erai esaltatu, si acuma ti-ar place sè-o vedi cum se imbratisiéza aci pe pétr'a acést'a cu mórtea crudela.

— 'Ti spunu de nou, câ esci unu omu simplu, si tu nu me pricepi nici acuma. Dar' disu-am eu, câ mi-ar placò a o vede cum more aci innaintea mea? Cum asi potè poftî eu unu lucru asia

varvaru? Vedi, daca anger'a acest'a d'in intem-plare ar cade acuma d'in tractulu alu doilea, — eu indata o-asi cuprinde in bratiele mele, i-asi scapâ astu-feliu vieti'a cea scumpa. Si ce cugeti tu cu mintea ta cea s împla: ce ar urma de aicea?

— O cunoscintia de totu romantica, respun-sei, si apoi recunoscintia adenca d'in partea ei.

— Si in urma de s îguru si man'a ei. Insa cas'a nu s'a ruinatu, ea n'a cadiutu d'in

tractulu alu doilea, ba inca nici nu s'a uitatu câtra noi s 6 u maiba câtra amiculu meu Lipovanu, câci era cufundata in cetire lenga feresta. Deci noi trecuramu mai departe, ne preumblâramu in susu si in josu pe strada fara ca se fimu fericiţi d'a fi observaţi de ea.

N u esîste pena, cu carea s'ar pote descrie deplinu starea deplorabila a inimei lui Lipovanu. E a trecu peste vr'o diece fase delaam^dia-di pana sera la optu ore. Lipovanu se punea mai in totu minutulu la oglinda, 'si invetiâ rolulu, si intrebâ neincetatu de inim'a s a : ce sentiesci? Se uita adeseori la orologiu, se punea de nou la oglinda, si inim'a lui i dedea totu-d^un'a altu respunsu, candu favoritoriu candu nefavoritoriu p e n t r u densulu. Si elu erâ fericitu câ scie respunde dupa plăcu, cugetandu câ de aicea va deduce Adelaid'a: câ elu e unu barbatu de spiritu.

Nimicu insa nu erâ asia minunatu ca rolulu innaintea oglindei. Densulu se inchinâ candu în dr^pta candu in stenga, casi candu ar fi intr'o societate mare si eleganta, unde elu trebuia se fie eroulu dilei. Complimintele, ce le faceâ, surisulu fortiatu pe buzele lui, gesticularea, portarea trupu­lui, erau in adeveru demne de unu omu plinu de vanitate precum erâ fratele Lipovanu. Si t6te aceste innaintea ogl indei! Si daca nu- i sucedeâ unu surisu, s£u gesticularea, o repetiâ si de diece-ori. Dar' inca pana candu i-a s u c e s u a s e imbracâ! Candu cu perulu, cu sprincenele, cu mustetiele, candu cu vesmintele avea lucru pana la obosîre. O tortura adeverata pentru privitoriu!

Sosî in urma si tempulu asceptatu cu atât'a sete. Sunară siepte ore si trei pătrare.

Lipovanu 'si trasa manusiele, lua bastonulu, si porni câtra strad'a Morarilor.

N u m'am potutu rabdâ se nu-lu petrecu pe de ascunsulu. Cu unu minutu mai tardiu plecai si eu intr'acolo, pre fratele Lipovanu nu-lu perdui d'in naintea ochilor. Si ah ! cu ce pasi maestatîci ,

t)Cu ce sumetia si portare cavalere'sca at îngeâ

:—••

pamentulu cu pici6rele lu i ! tocmai ca o papusia maestrita.

Cu tote câ erâ intunerecu, am intielesu d'in conversarea cea vivace de sub port'a casei, câ cu fratele Lipovanu in unulu si acel'a-si minutu sosî la aceea casa unu altu amicu alu nostru — Brustu-rianu; si se infirâ intre ei urmatoriulu dîscursu :

Brust: Ce voesci aci ? L i p : Ce-ti pasa ? B. Asi dori se sciu celu putienu pre cine

cauţi in cas'a acest'a? L. Dorinti'a ta asta-data nu se pote implini. B. Aha, acuma sc iu ; ceva secretu ? L. D a ; secretu. Dar' tu pre cine cauţi ac i? B. Nu-ti potu spune. E secretu. L. Frate, noi am fostu si suntemu amici

buni. Amicii n'au secrete nici candu ; deci s p u n e -mi in adeveru: pre cine, se"u ce cauţi aci ?

B. Bucurosu; insa tu ca mai betranu ai inteietate. Dora atare frum6sa?

L . D a ; eu sum invitatu la o petrecere frum6sa. B. U n d e ? si la cine ? \ L. Aci in cas'a acest'a. Si tu? B. Si eu mergu la petrecere. L. La cine ? B. N u sciu. Dar' tu la cine mergi ? L. Nu sciu. B. Mi se 'mpare câ pe lenga tota amic^ti'a

nostra intîma, asta-data nu suntemu senceri unulu cu altulu, s£u amendoi ratacimu si fantasâmu.

L. Kogu-te ; se p6te câ ceea ce dici e dreptu in privinti'a t a ; dar' eu celu putienu nu ratacescu nici nu fantasezu.

B. Deci trebue se scii: unde si la cine mergi? L. De s îguru. Eu mergu la Adelaid'a;

pricepi-me ? B. L a A . . . a . . . d e . . . laid'a ? L. Da. Si tu? B. Asemenea la Adelaid'a. L. N u e cu potîntia. Aci eu am curtenitu; eu

am invinsu; prin urmare eu am dreptu a merge la Adelaid'a.

B. Se p6te; dar' credu câ tu ai gres i tunume-rulu casei.

L. Nici de câtu. Eca epistol'a. Vina se o cet îmu la lampa. Poti cetî negru pe a lbu: „Strad'a Morarilor Nrulu 3. Adelaid'a."

B. Pof t îmu! eca si epistol'a m e a : „Strad'a Morarilor Nrulu 3. Adelaid'a."

L. Nu e cu pot înt ia! ah, ast'a ar fi o nebunia, o batjocura, o insielare ne mai audita!

B. Pentru ce se fie ? Ea me iubesce pre mine; ^ •

. . _ ş s Q J g ţ

insa pentru aceea te pote invita la petrecere si pe tîne.

L. N u e dreptu. Ea me iubesce pre mine si nu pre tîne. Eca dechiararea ei. éca epistol'a, ce o-am primitu dela ea. Deci eu sum favoritulu si nu tu.

B. D'in contra. Cetesce epistol'a acést'a. Eu sum adoratoriulu ei, si ea alés'a inimei mele.

L. Frate ! tu ti-ai perdutu mintea ; altu-cum nu potu pricepe vorbele tale. E u am fostucelu-ce am avutu onórea a fi observatu de ea in teatru ; eu am fostu celu ce i-am scrisu epistola de amoru, eu am primitu respunsu favoritoriu dela ea ; deci cum cugeti câ ea, o inima asia nobila, unu angeru asia frumosu si nevinovatu se me batjocurésca, scrjindu tie epistola amicabila.

Astu-feliu continuara dîscursulu si mai departe, fâra ca se gacésca adeverulu.

— Prim'a April iu! strigai eu d'in depărtare, si apoi m'am caratu.

— Auditu-ai ? intrebâ Brusturianu. — C e ? — Câ asta-di e prim'a Apriliu. — Si apoi ce va sé dica acést'a ?

— Ast'a va se dica, respunse Brusturianu, câ noi am patitu o nepatita. Cine-va ne-a facutu se umblâmu calea nebunului asta-di in prim'a Apriliu.

— Hah ! ce nebunia! Lipovanu furiosu se repedi câtra casa. Me

luâ la întrebare aspra pentru acest'a cutezare batjocurit6re. Eu insa facandu-me câ sum somno­roşii, i -am respunsu: d â - m i pace.' culca-te si dormi! eu nu sciu nimica!

Si elu n'a mai graitu nici unu cuventu; s'a culcatu, a adormiţii, si nu mi-a mai vorbitu nici candu despre Adelaid'a cea frumosa, ca nu cum-va se-mi vina la cunoscintia rătăcirea densului.

Eu insa le-am schitu tote d'in firu in peru; câci epistol'a Adelaidei o-am scrisu eu la amendoi in 30. Martin, ca in prim'a Apriliu se o capete, si se umble calea manzului.

Fratele Lipovanu de atuncea e mai precuge-tatoriu fatia cu femeile; insa fuge in depărtare de o di, candu aude vorbindu despre prim'a Apriliu ce i s'a intemplatu in Pest'a la anulu 186*.

Georgiu Abrudanu.

e e omulu deeâtu flore, Care-abiâ resare 'n diori

Si frumosa la recore Se resfatia cu color i ;

Ce, candu picurii de r6ua A ei frundie au 'nveli tu,

E frumosa-o ora doua, P a n a rou 'a s'a sbicitu,

Apoi er se vescediesce Si-si aple'ca capu 'n josu,

Frumuset i ' a -o parasesce N 'a re nice unu mirosu !

U n d e e a ei viatia ? Unde-su variele colori

Cu cari asta-di demanet ia Desfetâ p r e privitori ?

A t recutu , nu mai apare , —• Asiâ-e omulu moritoriu,

Inse-acest 'a totu mai are O sperare 'n venitoriu ;

E lu asià nu va apune Ca si flórea, vesceditu,

Câ in densulu unu că rbune A r d e totu neconten i tu ;

Arde 'n elu si 'Iu decora, Si-lu face nemoritoriu

Candu la ceriu acest 'a sbóra L a eternulu creatoriu.

Mór tea numai i a ré ta Loculu de unde-a porni tu

D e la care-apoi indata Cercule'za 'n nefinitu

Cerculu celu d' e t e rn i t a t e P e n t r u care l'a ch iamatu

T r i u m f a Diei tate Candu cu spiritu la 'nsuflatu.

J . Papiu.

}r^o —

— 79

A d m i r a l u l u L e v a c h e r . Novela.

(Urmare).

I I I .

E r a luna plina, insa lumin'a lunei era fulva (persecia) si în tunecata de nori poternici si rosieteci, goniţi de unu ventu, a cărui loviture bă teau o ploia fina asemene negure i .

Admiralulu si copilulu seu t recură prin mii de peri-cluri pe calea loru dela t reptele casei pana la port 'a g rad i ­nei, de dupa carea se audia marea mugindu c a u n u t î m e t u indepar ta tu .

Ploiariulu, sub care se scut îâ ta t ' a si copilulu, luâ de d6ua seu de trei ori form'a unui tul ipanu.

F u r t u n ' a lipsî pre V ic to ru .de căciula; admiralulu ensu-si orbitu de ploia si asurdi tu de vijelia, perdti calea, si cadiii pana la genunchi in t în 'a unui s t ra tu de nasturelu . L a tote nenorocirile aceste s tr iga ta t ' a si fiulu peste voia cu o unanimitate uimitore :

„Hebeuculu de An to ine ! " „Netrebniculu de A n t o i n e ! " In fine conduşi de gâlfed'a lumina a lunei, sosîra la

usi'a gradinei , ce er.â făcuta in coltiulu unui muru. Chei 'a se viri in zaru, Victoru deschide port 'a si se

afla fatisiu cu patronulu Antoine, unu. be t ranu de s ta tu ra | nalta, care era imbracaţu intr 'o blusa învechita si avea o căciula de bumbacu roşia.

,,Ah, câtu intardiasi, D o m n u l e ! — disa marinariulu be t ranu, i u t e ! — iu t e ! urmeza-mi, — nici unu momentu nu e de pe rdu tu . "

Cu vorbele aceste 'si luâ patronulu calea cât ra nialu, unde se spărgeau undele oceanului cu unu mugetu infioratoriu. j

„Ta tu t i a" , observa Victoru intorcandu-se, „elu dise; se grabimu si câ nu e nici o clipita de p e r d u t u ; apoi dîsparîi ca fulgerulu in pre jm'a mare i ; vedi- lu colo in giosu ?"

„Acest 'a e unu nebunu, care ar t rebui legatu de gâtu ! Antoine ! — Mei, a u d i ! Antoine, vina aci, se vor-besci cu mine."

Senguru mugetulu valuriloru, ce se sfarimau de maîu, respunse la s t r igatulu admiraiului , care d'in ce in ce mai neliniscitu si mai surprinsu dise câ t ra copilulu seu :

,,Sâ me ieie draculu, daca pricepu ceva d'in aceste to te ! Ce se intemplâ dara cu nâile ? In ca t râu calaresce nebunulu be t ranu ? Insa de orece facuramu atât 'a , de veni ramu pana aci, se mergemu dara pana la malu si se-i fâcemu câpetu odată, pent ru câ eu sum totu udu- si rece ca ghia t i ' a ! — Blastematulu de An to ine ! "

„Canele de Anto ine!" Tata lu si fiulu iesira d'in g rad ina . Abia fura afara, sîlindu-se in câtu se poteâ a-si tiene

ploiariulu, de dupa care se infundâ ventulu, candu unu matrozu, care se ascunsese dupa coltiulu murului , in care era făcuta usi'a, închise port 'a, fâra a fi observaţii de admiralulu seu de copilulu s e u ; apoi li urma tacutu.

„No frumosu, eca-ni-o!" gra i Victoru. „Acum ventulu închise port 'a gradinei si chei'a e viri ta pe d'in launtru,

' Telhariulu de An to ine ! "

„Nici nu ni lipsî alta ceea ! — Acum suntemu sîliti a face unu incungiuru bunisioru pen t ru a pote in t ra e"ra-si. T rebue se incungiurâmji celu putienu unu pa t ra r iu de o ra si pe lenga ast 'a ne vomu udă pana la ose. — Omu-de-nemica de Antoine 1"

P a n a ce admiralulu si copilulu seu d îscurâ in modulu acest'a, 'si g răb i ră paşii, ca se ajungă pre pa t ronu lu nâi-loru, carele fugindu intr ' un 'a era cu vr 'o cinci-spre-diece pasi innainte de e i ; in fine 'lu a junseră la o coliba pes-caresca.

Aci remâsera pe locu. „Spune-mi-vei odată, ce va se însemne ace'st'a, blas-

tematule b e t r a n u ? " str iga domnulu Levacher furiosu si fâra resuflare in urmarea fugei grăbi te , — „cum me poti tu ademeni se iesu d'in casa intr ' unu tempu ca aces t ' a ! Ce se intemplâ cu nâile ? Escursera densele ? si daca escursera , voiescu se sciu—."

„Domnule Levacher , eu voiescu se-ti spunu—." „Antoine, tie nu-ti este ier ta tu a in t re rumpe pre

tatuti 'a , candu densulu vorbesce cu t î n e . " „Domnisiorule Victore, — voiescu se-ti s p u n u — . " „Voiesci sâ-mi r e spund i ! Ce se intemplâ cu nâi le

m e l e ? " „Domnule Levacher , asculta-me, daca 'ti p l a c e ;

patronii cei'a-l-alti nu voira se iesa la largulu marii , fiindu câ sufla unu ventu, ce ar pote desuflâ cornele unui bou, si fiindu câ a porni asta-di tocmai a tâ t 'a însemna, câ tu a fi res tornatu . Si eu totu-si, Domnule Levacher , ca se t e ascultu, dar ' chiaru numai pent ru a te asculta, voiu dâ in apa „Cerbic l 'a draculu i" — eramu se dicu „San tu lu spirtu' ' , pentru câ D T a totu-si asia o numesci, de candu bei cu preut i i ."

„ Insa la casulu acest 'a", respunse admiralulu de totu maniosu, — daca nâile nu escursera, in ce periclu se afla densele ?"

„Densele nu suntu nici in t r 'unu periclu, domnule Levacher , multiamita Domnului , nu-su nici in periclulu celu mai micu!"

„Si ce se insemne da ra neliniscirea, in carea ne strapusesi, porcu-de-cane ce esci ? — Pen t ru ce disesi sâ venimu aici ?"

„ C a s e t e i m b a r c h e z i c u m i n e p e „Cerbici 'a d racu lu i" ba pe „Santulu spiri tu", domnule Levacher ; inca avemu reflusu (marea scadienda) bunu, — nai 'a e asiediata aci aprope, in launt ru lu iezaturei . — Numai dupa D T a si dupa domnisiorulu Victoru mai asceptamu."

„ H a ! — ce diei tu ?" „ E u dicu, Dle Levacher" , dise niosnegulu cu vdce

seriosa, „eu dicu, câ numai dupa D T a si dupa domnisiorulu Victoru mai asceptamu, ca se purcedemu cu na i ' a . "

„Tatu t ia . — densulu e cu buna sem'a nebunu. E n caută numai, ce voiescu aceşti trei matrozi, ce iesu d'in coliba, si celu de acolo, ce vine d'in 'napoi'a nostra ?" ,

„Matrozii acesti 'a, domnisiorule Victore, sunt ecui-pamentulu „Cerbiciei draculu i . "

„Domnule Antoine", s t r iga admiralulu, „daca D T a intru adeveru nu esci unu nebunu, ce t rèbue legatu , a tunci esci berbanulu (omu de nimica) celu mai nerusinatu, ce numai esîstâ su bolt 'a ceriului. Voi cutezaţi a face o gluma casi acést 'a cu domnulu de nâi alu vostru ? — a me insielà delà caminu-mi priinciosu intr ' unu tempu infricosiatu cum e acest 'a, si a me pune in neliniscea cea mai onioritôre pen t ru nâile mele ? "

„ D T a ai dreptu , domnule Levacher , — pote fi, câ eu sum nebunu unu pieu delà môrtea ambiloru mei copii eu nu negu, — vedi D T a , — a une ori 'mi t recu prin capu nesce idei deosebite ; insa t r èbue se grabimu, ea se ne folosîmu de scadietur 'a mârii si se ne imbarcâmu. Innain te , — iezatur 'a nu e depar te de aici, — vina dle Levache r , — vina !"

„Ai aroganti 'a de a cont inua glum'a acést 'a si mai depar te ?"

„Matroziloru, crutiati pre dlu Levache r de ostenél'a de a merge pe giosu ; radîcati-lu si se desfasiurâmu funea grôsa."

F u r i ' a admiralului se prefăcu in spaima, candu se vediù cuprinsu si radica tu in susu de doi matrozi potèr-nici, a caroru fetie erau acoperite de j ume ta t e prin caciu lele de bumbacu trase pe ochi si pr in năframele cele grose de lana, cu cari densii se infasiurara pana la nasu.

„Acest 'a-e o cursa !" str iga fostulu huissier, baten-du-si dinţii de infioratu, — „ajutoriu ! ajutoriu !

Insa ùr letulu ventului si a mâri i pes t recura vocea lui „Ah, Domne, Domne ! ta tu t ia !" s t r iga copilulu,

cautandu cu o fatia spaimentata in giurulu seu, suspi nandu si inclesitandu-si manile, „ce sê facu ! ce sê facu !'

„Urmeza-ni , domnisiorule Victore ; unu copilu bunu pu ru re insotiesce p re tatalu seu", dise patronulu Antoine, punendu-si man 'a lata pe umerii junelui , — „altu-cum inse daca ùmbletulu te ostenesce, nu te sfii ; eu si Sîmonu te vomu duce, cum 'lu ducu si pre ta tu t i ' a D T a l e . "

„Blastematule be t r anu ! ajutoriu, ajutoriu !" „Nu-t i versa plamanele numai indesiertu cu s t r iga-

tulu, domnisiorule Victore , — nici d'intr 'o par te nu pote sê te auda nimenea."

„No, innainte ! — vina domnisiorule Victore !" „Misieiloru !" răcni admiralulu, zadàrnicu aperandu-

se in contra mat roz i lo ru , câci numai ôrecâti pasi mai aveau pana la loculu de imbarcatu. „Blastemati loru ! Asia dara voi voiţi sê me ucideti, — pre mine si p re copilulu m e u ? "

„Oho, domnule Levacher , — ce-ti plesnesce prin capu ? — Noi si ucigători ! — Noi cei mai aleşi d'intre matrozi ! Noi, cari numai si numai de demandatiunile D T a l e ascul tâmu! Nu disesi D T a inca a-di demanét i 'a câ t r a mine : Voiescu, asceptu, ca nâile mele sê escurga. — Acuma dara, dle Levacher, noi purcèdemu, — si eu, care sum unu matrozu bet ranu, totu-si nu mai vediui o nôpte furtunosa anuntiandu-se asià, casi acest 'a de asta-di. Pen t ru aceea ne vomu senti forte măguliţi avendu- te cu noi in corabia ; ast 'a ni va aduce noua norocu, — mie si lui Sîmonu alu meu, care inca 'si a re motivele sale, de a se imbarcà in noptea ast 'a cu noi pe „Cerbici 'a dracului", — noi ni pusèseramu déjà in ordine miculu nostu planu de bătălia, — insa spre scopulu acest 'a t rebui sê te adùcemu

I de acasă pre D T a , s i—."

%cy^ :

„Asculta-me, Antoine, as t 'a e numai o nebunia d'in par tea ta, — numai nebunia, nici o reu ta te , ast 'a o sciu eu. T u esci unu omu bravu, — unu omu escelintu, — feciorii acesti 'a inca sunt omeni bravi . Liberat i -me si eu 'ti voiu da tie o suta de franci si la totu ensulu d'intre omenii tei câ ta cinci dieci de franci ; afara de aceea me ju ru , câ nu voi da j a lba la comisariulu de mar ina . "

„Vedi , dle Levacher , D T a ai potè umplè tòta nai 'a D T a l e de bucati de o suta de sous (bani francesci) si ai potè dice câ t r a noi : „Pune ţ i man 'a pe e i ! " si noi totu-si ti-am respunde : „Multiamimu frumosu, nu ni t rèbue ." Noi avemu ide'a nòstra propria . D t a esci sîlitu a te imbarcà cu noi pe „Cerbici 'a dracului ." Insa éta-ne la malu. — Innainte , matroziloru, adùceti-mi pe naia pre dnii Levacher , ta ta si copilu, propr ie tar i de nâi de pes-caritu in Paimboeuf."

Demandat iunea matrozului be t ranu fu împlinita. P e langa totu s tr igatulu, pe langa tòte rogâri le ,

amenintiârile si ofertele sale, admiralulu fu pusu in calusie si asiediatu in par tea d'in dereptu (pupa) a naiei.

Matrozii tocmai erau sè suie pe naie si pre copi­landru, in contra rogaminteloru sale, candu patronulu Antoine se cugeta intr 'al tu t îpu, ii opri facandu semnu cu man'a si dise cu unu tonu apesatu :

„Asculta-me, domnisiorule Victore. D T a ai o mama brava si vrednica , carea e b landa cu sermanii, dens 'a ar fi nemangaia ta , daca nu te ar mai vede re intornandu. Si eu, — eu sciu, ce insémna, a nu-si mai vede copii rentor-nandu. P e n t r u aceea rentórce-te la mam'a DTa le . Ser-vésca-ti acést 'a de inve t i a tu ra ; órecine-va potè se a iba ta ta pre unu avutu propri etariu de nâi, si pen t ru aceea nu e de lipsa a t r a t à cu matrozii sermani si carunt i casi cu canii. Asià ceva aduce tèneriloru nenorocire. Du- t e acum, domnisiorule Victore, ren tórna câ t ra casa ."

Apoi se intórse câ t ra matrozi cu cuvintele urmatóre : „Pet rece t i p re copilulu acest 'a, fetulu meu, si se

aveţi mult iamu pent ru ostenél'a vòst ra . E u vi dicu remasu bunu — insa nu vi dicu : la revedere !"

„ T u Simone", a d a u g â densulu, intorcandu-se câ t ra unu matrozu tèneru, intunecosu si tacutu, „ia-ti cangea de barca, si impinge-ne pana la mediulu apei d'in iezatura . Acolo voimu se ne oprimu, ca sé dîscurâmu nitielu cu domnulu Levacher si ca sè-i spunemu caus'a intemplârii in t rege, innainte de ce amu purcede pe m a r e . "

Demandat iunea patronului Antoine fu implinita de Sîmonu cu ajutoriulu verfului cangei de barca, ce densulu 'lu propt ià de petri le iezaturei ; asià aduse densulu „Cer­bici'a dracului" pana la puntulu numitu, care e ra apera tu in contra ventului si era liniscitu mai casi unu lacu.

Nai 'a se îndepăr ta de loculu de imbarcare in t re ùrletulu furtunei ; d'in indepar ta re se audià s t r igatulu desperatu a copilului admiralului si vòcea matroziloru, cari s tr igau :

„Remani cu Ddieu, pa t ròne Antoine, remani cu Ddieu !"

„Nu cum-va voiesci, se fàcemu se se t iena roga-tiune pent ru odîhn'a sufletului D T a l e si pen t ru a lui S î m o n u ? "

„Vi multiamescu, fetulu meu", li s tr iga indere t ru matrozulu be t ranu , „tieneti-ve banii, daca aveti de prisosu, ca se cumpăra ţ i copiiloru vostri incal t iaminte, si caltiuni de l a n a ; ast 'a e mai cu scopu, de câtu a arde lumine diu'a la amédia-di ."

Sîmonu, cu ajutoriulu cangei de barca , aduse „Cer-bici'a d racu lu i " pana cam la doua dieci de pasi dela câpetuîu iezaturei, câ t ra ca re marea furiosa 'si arunca valuri le cu mani 'a tunetului .

Spum'a vâluri loru scormonite si de furtuna flagelate invescu eu unu feliu de negura nai 'a, carea se cu t remura cu aprigime de ba te rea undeloru, ce pe loculu acest 'a era sentibila deja.

„Simone", dise pat ronulu , „invertesce câpetelu funei grose (gomana) pe dupa cutare stelpu a iezaturei , câci am de a spune câte-va cuvinte dlui Levacher . "

Vediendu proprietar iulu de nâi nai 'a asiediata, mai avu unu ul t îmu momentu de sperantia.

Densulu fu pusu incatusiatu in par tea d'in dereptu a naiei la peciorele patronului Antoine, care steteâ drep tu langa densulu la rudulu gubernacolului (cârma).

Acum admiralulu se scolâ si dise in t r 'unu tonu, ce de jume ta t e e ra innecatu de s p a i m a ;

„Antoine, asculta-me." „Me ier ta dle Levacher , — insa aceea nu meri ta

vorb'a, eu sciu si asià, ce voiesci D T a sê-mi spuni ; câci noi doi, eu si Sîmonu, ne det iermuri ramu si inca forte, — nu e adevera tu Sîmone ? "

Tènerulu matroau facù cu capulu unu semnu afirmatîvu.

Pa t ronulu Antoine cu man'a sa demanda admira-lului tăcere si grai :

„Se audimu odată totu-si, dle Levacher , — cuvine-se cu consciintia buna dela D T a , ca, pana ce D T a 'ti incaldiesci pulpele la caminulu salonului D T a l e , pre noi se ne sîlesci intr 'unu tempu ca acest 'a a ni duce pelea la tergu, nu d'in altu scopu, decâtu ca sê pr lndemu sturii si plat î t ie spre castigulu DTa le ?"

(Incheiarea va urma.)

E s p ii n s u Dini Michaiii Besann.

(Ineheiare.)

I I I .

Sê t recu acuma la observările Dlui M. B. asupra poesîei mele „Poetu lu si Mus'a romana" in acelu cursu, pecum acele se facura. —

1. Dlu B . dice : „meri ta tu , inse nu pent ru poesîele sale originale ce se ocupa cu poesî 'a mai sublima ; câci acele sunt numai incercâri debile, ci pen t ru poesîele popura le . "

Aci aré ta a avè idea obscura despre împăr ţ i rea poesîei, — deorece dice, câ poesiele originale se ocupa cu poesî 'a mai sublima — si in urmare poesîele popurale nu se ocupa cu poesî 'a mai sublima. — Poesîa sublima pé-te fi si in originalu, si popuralu. — D u p a estetica, poesî 'a se impar te in s u b i e c t î v a , si o b j e c t i v a ; acea d'inteia in l i r i c a , si d î d ac t î c a etc ; adôu'a in c u v e n t a t o r e si d r a m a t i c a ; — éra dupa a r t ea poet îca — precum imparte si Dlu Cipariu — in poesîa l i t e r a t a , si p o p u r a l a .

2. Dlu B . d ice : „ I n poesî'a acest'a ide'a fundamen­t a l a in adeveru e frumosa, inse nu noua, câci acést 'a se afla prelucrata si in l i tera tur 'a al toru naţiuni, cu mul tu mai precisu si mai bine."

Acest 'a e multu a o dice, si a nu cita poesîele acele dela alte naţ iuni , de'ca in adeveru esîsta, si le-a cetîtu. Ca Dlu B . se alba indemnu de a adeveri ce a disu asupra poesîei mele, i punu premiu de 3 . galbeni, de'ca va a re t â un'a d'in poesîele acele mai precise, si mai bune d'in l i tera tur 'a altoru naţiuni, si va dovedi ceva imitare . — Spre judecarea are tandei poesîe, rogu de eomisiune cr i t ica pe D D . A 1 i s a n d r u R o m a n u , I o a n i c h i u M i c u-, l e s e u , si J o s î f u V u 1 c a n u , si da j udeca rea pre­miului, ceru ca aceea poesîa se se t îparesca in Auror ' a Romana .

3. Dlu B . citeza ve r su lu : ;

„ S i t o t i m u n ţ i i , s i t o t i c o d r i ' m i s t a g a t a d e p o r n i r e." •

Si pe u rma în t r eba : „Cum codrii si munţii stau g a f a de pornire ? L a acesta se cere o fantasia de to tu viua ?" Dlu B . vre se faca ironia,!

E u d ieu : Deschideţi poesîele popurale a lui Alisandri si a le mele, si ascultaţi poporulu cantandu, si veti audi c.âeodriloru si muntiloru se dau in&usiri, ce au şi fiintiele vetiuitore. E u dovedesen acest 'a.

• 7 * . _ . : : : : : &Q/>

— 82 —

In poesî'a : A n d r o n i n a u s i F i l a n'a : , . M u n ţ i i t o t i s e l e g a n â,"

„ „ „ V i d r ' a " „Codri piisera-a suna, Brazii a se scutura, M u n ţ i i a se c l a t î n â "

,, „ „L u n'a s i s o r e l e " ,,M u n t i i nalţi, se t u p i 1 k"

„ „ „M i h u l u c o p i l u l u" „D'in cobozu cantandu C o d r i d î s m e r d a n d u , C o d r i v e c h i t r e z i n d u "

„ „M i e 6 r'a" „ B r a d i s i p a l t i n a s i I-am avutu n u n t a ş i P r e o ţ i , m u n ţ i i m a r i ! ' '

Acuma intrebu, câ deca codrii si munţii in poesî 'a popura la potu se aiba asia insusiri — dupa ideile popo­rulu i — ore e sminta in poesî'a mea, a face munţii se pornească ?

Dar ' in versulu citatu, unu critîcu pr iceputu in a r tea poet ica a r afla o insusire frumosa estetica, — „ S o 1 e m-n e l u l u . " — Soleronelulu e p regă t i r ea ce se face spre pr imirea cu rever int ia a lucrurilor si intemplârilor mari, si a tunci sufletulu trece in lumea ideiloru. Solemnelulu se preface in „majestosu" candu se presenta cu o gran-detia, şi tar la ra ra . —

E t a poetulu spre intempinarea „M u s e i r o m a n e " a red îca tu na tu r ' a ca se o primesca cu solemnitate, cu majestosia.

4 . Dlu Besanu citeza versu lu : „Si-alu ei cantecu cu magia peste lume se resfira!"

Si peurma înfrunta d icandu : „ E prea multu, ce nu a cutezatu a o dice nici Virgil iu."

Poesî 'a popurala pote verifica acestu versu. — In poesî 'a „ A n d r o n i m u s i F i l a n ' a " Andronimu asia dice de puternîcu in flueru, incâtu lun'a 'lu aude si r e spunde :

„Flîieru ca-alu teu n'am auditu ! Câ-i d'in crenga de stejeriu, Si s'a u d e pana 'n c e r i u , Câ-i spartu bine la butore, Si s'a n d e pan la s 6 r e , Tocma bine e taiatu Câ s'aude si la i a d u !"

Acuma, deca poporului e ier ta tu se aiba asia idei, — si deca fluerulu unui pastoriu a avu tu asia putere , — ore unui poetu nu e ier ta tu, a se folosî de asemene idei. Si ore lir 'a unui poetu n u pote se aiba putere nemăr­ginita ?

U n u critîcu compet înte in sfer'a sa, cu debuna sem'a a r fi aflatu aci o insusire estetica „ S u b l i m u l u " si de nu ar fi v ru tu se" laude acestu versu, ar fi avutu intie-leptiunea, ca sâ-lu t reca cu vederea.

Sublimulu e o mări re , ce cuprinde imaginat iunea unei nemărginiri , — sublimulu e o idea ce ocupa deodatajinnalt: si mintea si semtiemintele omului.

Sublimulu are nemărgin i rea sa in t e r i t o r i u seu in t a r l a .

I n t e r i t o r i u p . e. Milione de stele sunt pe ceriu. — Mi red îcu ochii la ceriu. Mi int îndu manele in l u m e ; — desi ochii r emanu in capu, si manele sunt numai de trei palme.

In t ă r i a (mater iala) p. e. v6me a mania ca mun­tele de focu; in tă r ia (spirituala) p . e. omulu e dupa chi-

pulu si asemenarea lui D d i e u ; — in tar îa (morala) p , e. Domne ! in manele tale dau sufletulu meu.

P e n t r u de a esprime sublimulu, poetului totu deuna i se ier ta esprestujiile^eele^^maicuragiose si tari . — Asia dara ore cantulu lirei nu se pote resfira in lume ?

Dar ' in acelu versu, nu se intielege cantulu lirei a autorului versului , ci a lirei acelui poetu idealu descrisu in o poesîa ce se per t rac teza in visu, cu to ta natur 'a si alte fiintie ideale, — si in o poesîa ce se pe r t rac teza in mediu-loculu fârmeceloru, poetulu a potutu se dica lucru­rile cele mai gigant ice despre lir 'a sa.

Se vede dara , câ Dlu B. nu a cuprinsu ide'a auto-riului si spirtulu poesîei.

Nu asia usioru se red îca omulu la s te le ! 5. Observarea aceea, cu s t a , si s t a u se baseza

pe sminta t ipograf ica, deorece in manuscrisu a fostu „s t a" in imperfecta, si se putea intielege si d'in aceea, câ tote cele-l-alte verbe d'in strofa suntu „ s u s u r a s c a l d a " in imperfectu. — D a r chiaru candu ar fi s t â in locu de s t a u dela s t a r e , inca nu e asîâ mare licen­ţia poetica, incâtu se merite i ron ia , deorece in poesîa „ P e o s t a n c a n e g r a etc. af lâmu: i n c u n g i o r u in locu de : i n c u n g i u r a .

Ce se a t inge de observările asupra poesîei, si anume „ t r e c e l a a m a n t ' a s a f â r a s u c c e s u s i i n t o n u n e n i m e r i t u " vreu se intrebu căuşele, pentru c e ? — Si pasulu acest 'a 'lu potu verifica in modulu celu mai evidînte, dar ' ar t rebui s§ repetiescu in proza tota poesî'a, ca se demust ru logic'a si scopulu ei, si ar t rebui se fiu prealungu in respunsulu meu.

6. Dlu B . dîce câ , , F l o r i l e a m o r u l u i " e poesîa popurala . E u denegu, câci acest 'a e originala, ce se tiene de p o e s î ' a l i t e r a t a , dar e lucrata in limba si idei popurale. — Acuma, deca cele originale sunt incercâri debile, pen t ru ce ace'st'a meri ta lauda'?

Ce se a t inge de elisiunile in p a n ' t î n ' d'in „ F l o r i l e a m o r u l u i " am se respundu, câ p a n ' vine numai de 3. ori si t î n ' odată innainte cu urmand 'a consonanta, — si deca Dlu B. ar fi s tudia ta poesî 'a romana, atunci a r fi aflatu in „Radu Negru si Manoli seu Mănăs t i rea Argi-siului dela Al i sandr i " câ p a n ' de 11 ori vine innainte cu u rmanda consonanta, — si nu ar fi baga tu de vina, ce nu e vina.

7. Lasu unele observatiuni mai mici fâra a le mai a t inge, ci trecu la punctulu acel'a, unde Dlu B . asia depar te merge, incâtu clasifica pe unii scrietori d'in „ M u s'a r o m a n a " ma, si pe D lu Zachar iu Boiu carele n u a scrisu in Mus'a Romana, si a supra poesîeloru lui D . B . nu a cri t îsatu nemica, dar ' nici al tu l i teratu inca nu le-a luatu sub critîca.

E u martur isescu senceru câ am avu tu de cugetu a cri t îzâ poesîele Dlui Boiu, — si eram crit îcu mai compe­t în te —- dar ' am s tudîa tu si aflatu, câ critîc 'a e o ar te ce se

ia si peste a r t ea poesîei si estetîcei, si m 'am temutu, ca nu cum-va se fiu nedreptu câ t ra autor iu seu publicu.

P e n t r u acest 'a , clasîficarea Dlui B . o aflu detotu indresndtia, câci unu profesoriu, carele a) stâ cu spir tulu si cul tur 'a cu multu mai presusu decâtu şcolarii sei, carele b) e in t6ta dîu 'a cu ei, ba, cu unii mai mulţ i ani, si inca n u e in s ta re se faca clasîficatiune drepta pent ru toti şcolarii.

D a r ' D lu B . pu tea se faca o clasîficatiune d rep ta asupra acelor 'a, pe car i fâra motive si judeca ta d rep ta i-a clasîficatu, — numai atunci deca,

a) dela toti acei scrietori si-ar fi alesu d'in opurile mai bune câte 5 — 10 bucati , — si fie-care bucata a r fi cri t îsat 'o deosebi dupa cerintiele criticei.

b) daca peurma ar fi facntu o critica asemenatóre, c o m p a r a t i v a , asupra ideiloru, materieloru si forme-loru, si

c) daca clasificarea sa ar fi rectîficat'o cu motive d'in logica, a r tea poetica, si estetica.

E u multu me miru de curagiulu Dlui B . de asi luà

unu asia nimbu naltu literariu, — si nu sciu cu ce mesura a cantar i tu ingeniulu poetîcu si ar tea poetica a celor clasificaţi ? — Pen t ru acest 'a sentînti 'a de clasificare t r ebue se o lasâmu pe jud i mai drepţi, si critici mai competînti , pent ru câ na tu r ' a romanului e aceea, câ macaru se-lu judeci la reu, numai se-i dai motive, ca elu se se convingă, câ judeca t ' a e drepta .

Marienescu.

Cununa de varietâti. (*) Insirarea varietâti loru d'in Nru pres înte nu o am

potè incepe cu nimicu mai demnu, decâtu amint îndu cum-ca par lamentulu italianu cu o maioritate absoluta a votu-riloru decreta ş tergerea pedepsei de morte . Ca sé eterni-seze memori 'a stabilirei acestei legi umane, milanesîi vor r ed i càmonumen tu inve t i a tu lu i B e c c a r i a , unuln d'intre jur isprudent i i cei mai renumiţ i d'in secululu t recutu si primulu, care scrise o carte plina de arguminte sanetóse in contra pedepsei de morte . I n t r e membrii comitetului infiintiatu pent ru monumentulu proieptatu, aleseră si pre Victoru Hugo , romantier iulu renumitu si emigrantu fran-cesu, care respunse provocării in modulu urmator iu :

Haute-Ville-House 4. Mar t iu 1865. Primescu si multiamescu. Voiu fi superbu védiendu-mi numele intre acele a

membriloru alesi pen t ru monumentulu lui Beccaria. Fer ice si b inecuventa ta e tiér 'a, unde se ridica astu-

feliu de monumentu, pen t ruca unde stâ monumentulu lui Beccaria, acolo pedéps 'a de morte nu e cu potînt ia .

Salutu Itali 'a pen t ru acést 'a. Redîcarea monumentului lui Beccaria e : ş te rgerea

locului perdiârii . Daca monumentulu v a fi odată acolo, loculu de

perdiare va dispare depe pamentu si in locu-i va fi Beccaria. Victoru Hugo , m. p.

To tu in acestu comitetu aleseră si pre unu altu emigrantu francesu, pre renumitulu Louis Blanc, carele aşişderea primi.

© F u r t u n e i n d a t e n a t u . O dómna caletorise pe calea ferata in Americ 'a, nóptea 'si plecasa capulu in bratiele lui Morfeu si adormise binisioru, candu éca ! demanétia nu-si afla nicairea — dinţii cei scumpi, in pret iu de câte-va sute de dolari. E a adecă a avutu dînti maestri t i , cari fura observaţ i de a t a r e caletoriu, si-i fura d'in gu ra nóptea. Dinţii pretiosi se aflara peste câte-va dile intr 'o casa dé păs t ra re .

0 M i s s Z e n o n a P a s t r a n a , sor'a renumitei Miss Jul i 'a Pas t rana , se afla in Pes t 'a . E a adecă, ca tocmai Jul i 'a , carea mori cu câti-va ani mai nainte, e o făptura ciudata, t rupulu in t regu a ei e acoperi tu cu peru lungu, numai peptulu, branc 'a , si talpele piciórelor nu. Are ba rba n e g r a si mustetie ca tocmai sora-sa J u l i ' a ; se dice, câ mam'a lor a retaci tu p ' intre păduri le secolare ale Americei, fâra ca se fie vediutu mai multu a ta re u r m a de omu. A t ra i tu mul tu tempu in selbatecime, nutr indu-se cu radecine

•) si ierburi in societatea moimelor ; si a lasatu dupa s ine

aceste dóua fete, cari apoi mai tardiu venindu int re omeni, n 'au sciutu vorbi nimica in limb'a lor. Jul i 'a a mori tu in Londr 'a , Zenon'a se produce in hipodromulu lui Suhr in Pest 'a .

0 O s o c i e t a t e l i t e r a r a d e d o m n e s'a infiintiatu nu de multu in Par i s sub presîdiulu unei can­tare l le dela tea t rulu de opera. Societatea acést 'a de s î gu ru o va duce mai depar te , decâtu ale nòstre d'in Aradu si Sîbii.

0 î n s o ţ i r e a A r a d a n a tocnlai acuma in lun'a lui Apriliu publica in Concordia protocolulu adunăr i i generale d'in anulu 1864. Poft îmu regular i ta te , si ene rg ia ! Dolce far niente !

0 U n u d i u a r i u n o u . Cet îmu in diuariulu oficiosu Siirgony, câ este sperantia de a se potè publica câtu mai curendu unu j u rna lu romanescu pentru economi, int i tulatu : „Gradînar iu lu romanu . " Vai de noi, candu străinii t rèbue se se ingrigésca de noi, ca se avemu si unu ju rna lu de economia !

(*) A p r i l i u . Pr im 'a diua a lunei Aprile e a nebu-niloru, incâtu adecă sucede órecui-va a face pe alti con­frati ai sei nebuni . Cumca unor 'a li sucede forte bine, se vede d'in casulu urmatoriu : Unu cutare d'in Londr ' a tramise ca la vr'o dóua sute de bilete totu a tâ toru omeni consideràbili ; in biletele aceste era anunt ia tu , cumca in palatulu Isl ington va fi o espusetiune de asini. Cei invitati firesce apărură toti in palatulu numitu ; insa câtu se uimiră, candu in locu de a vede asinii, fura siliţi se se uite unulu la altulu ? — Vediendu-se toti acesti 'a nu numai nebuniţi, ci si m a g a r i t i , se mangaia ra unulu pre al tulu esprimendu-si părerea de reu ! — O tu diua fatala, prim'a Aprile !

(*) U n u v e n ì n a t o r i u , Mai adeuna-di èra descoperiră pre unu veninator iu in persón'a unui mèdicu d'in N o r m a n d i a . Acest 'a adecă se inamorizâ intr 'o femeie tènera, carea aveà barba tu ; médiculu inca era casatori tu. Ca sé pota dara luà de soţia pre amorez'a sa, inveninâ pre femei'a sa mai intèiu, apoi pre barbatu lu amorezei sale ; — o servitóre, carea beù d'in beutur 'a gă t i ta pen t ru bar­ba tu lu femeiei in care se amorizâ mèdìculu, — inca morì . P repusu lu despre inveninârile aceste se in tar i mai alesu pr in aceea, câ mèdìculu indata dupa mórtea bărba tu lu i amoresei sale, facù se se publice casatori 'a densului cu veduv 'a remasa de barbatu lu veninatu.

(*) F e m e i e r a p i t a . Intr 'o demanétia d'in lun 'a t recuta , se preumblau pe o s t rada d'in Florent i 'a doi poli-tiani, a jungandu densii langa o casa, observară o epistola

ce o slobodì cine-va pe atia d'in t ractulu alu ffl-lea. Poli-tianii desfacura epistol'a si cet î ra intr ' ens'a : „Omeni buni ! Domnulu X . me tiene dejà de trei lune inehisa in chili'a acést 'a. Aveti indurare si me eliberati !" Politianii indata cercetară pr in cur te si aflara in chili'a respect iva o fe'ta tènera , frumósa. — Diu X. fu unu advocatu d'in Florent i 'a . — Copil'a rapi ta de a buna sém'a trebui se fie fòrte ne indura ta cât ra advocatulu aprinsu de amóre ! ?

(*) U n u o f i c i e r i u d ' i n P o r t u g a l i ' a se preumbla mai a-l-alta ieri pe stradele Veneţiei, insotitu de unu o rang-u tangu gigàntecu. Maimuti 'a acést 'a, ce era de siese u rme de innalta, umblà in dóua pecióre farà cea mai mica t ruda , si ce e mai multu aveà pe fatia o forma de barba, ce faceà si mai vedibila asemenarea acestei maimutie cu genulu omenescu ; altu-cum dens'a, fiindu imbraca ta in pantaloni de nank ing si avendu si palar la de paie, semenà multu cu unu cul t îvator iu de pamentu ame-ricanu. — Ni potemu intìpul cu câta curiosetate vor fi privindu-o rudeniele sale depe strade, — daca ni este ier ta tu se ne esprimâmu dupa dis'a unui invetiatu englezu, care dice, cumca ómenii inca se tienu de soiulu maimutieloru!

(*) P r i m a v é r ' a c i t a t a i n n a i n t e a t r i b u ­n a l u l u i . De órece pr imavér 'a ni se presenta a tâ tu de rece, incâtu nu- i po tùramu curteni numai in vesminte de iérna, — se escara multe glume — d'in caus'a acést 'a. Anume : U n u delincuentu cu numele F r ü h l i n g (rom. p imavéra) fiindu acusatu innaintea t r ibunalului criminalu d'in Olmütz si fiindu câ fugi de acolo, numitulu t r ibunalu escrise o citatiune, in carea provoca p r i m a v é r ' a (pre F rüh l ing ) ca pe terminulu defìptu se se infatisieze innain­tea tribunalului ; càci la casulu d'in contra, va ave a-si ascrie sîe-si u rmăr i le mai tr iste. — Precum se vede tèner 'a pr imavèra se intrica de citat iune si aparù in vesmintele cuvenintióse ; — insa cumca óre pr imavér 'a (Früh l ing) cest iunata infatisiatu-s'a au ba innaintea tr ibunalului amintî tu — nu se scie.

(*) L i t e r a r i u . Avemu se anunt iâmu stimatiloru cetitori, cumca in Bucuresci apa ru ra de curandu trei j u rna l e nóue politice. Anume : unulu este „ T r o m p e t 'a C a r p a t i l o r u " , iese de 3. ori pe septemana ; pretiulu 4. galbeni pe anu. Acestn ju rna lu , care altu-cum are aceea-si devisa, ce o avu „Bucimulu" suprimatu, abià aparii de cinci ori, pana ce si capetâ unu aver t îsementu. A doilea e s t e : ,,C o n s c i i n t i ' a n a t i u n a l e " , iese in fie care di a septemanei, prét iulu 4. galbeni pe anu ; redactorulu acestui ju rna lu este cunoscutulu publicistu alu Eomaniei Diu C. A. Roseti , fostulu redactorii alu „Romanulu i" suprimatu. — A treilea este „O p i n i u n e a n a t i o n a l e", iese de dóua ori la septemana, pretiulu 2. galbeni pe anu ; — redactorulu jurnalului acestui'a este Diu N. T. Orasianu, cunoscutulu scrîetoriu umoristicu alu României . — Li dorimu tutoru acestoru j u rna l e constantia pe car ier 'a nobila, ce o au ca conducători ai opiniunei publice in interesulu aperâri i drepturi loru României .

E s t r à g e m u d'in socót'a comitetului alesu pent ru impar t i rea baniìoru incursi d'in biletele de invitatiune la concertulu si balulu a rangia tu pentru ajutorarea teneri-mei rom. studióse de aici si t ienutu in 23. F a u r u 1865 :

I. Venitnln :

D'in Bud'a-Pest 'a D'in Blasiu D'in Vien 'a

ìì >! D'in Oradea-Mare D'in Beiusiu D'in Lipov 'a D'in Sìbiiu D'in F a g e t u

264 fi. 50 xr . 5 4 „ — 50 „ - „

. 3 7 „ — „ 58 „ — „ 40 „ - „ 10 „ - „

9 • jj

Sum'a baniìoru incursi 530 „ 50

II. Erogat iun i :

1. Arangia rea balului a costatu, dupa cum s'a adeveri tu eu cuitantie

2. S'a datu D . D . I . Siepetianu pent ru acoperirea speseloru concertului d'in anulu t recutu . . . . .

3. S'a imprumuta tu cu ocasiunea concertului cu detorintia de a-i ren torce

4. P e n t r u epist61e 5. S'a impart i tu ca ajutore teneri loru

studioşi . . . . .

229 „ 26

10

15 1 28

167 „ -Sum'a erogateloru 422 „ 54 „

Sub t ragandu sum'a erogateloru d'in sum'a venitului resulta unu superplus de 107 fl. 96 xr . , cari se voru impart i la inceputulu semestrului alu doilea.

Numele p . t. dni contr ibuint i si a juniloru ajutoraţi d'in banii acesti 'a, se voru publica in Nrulu venitoriu.

6 a c i t n r' d'in numerulu 5. alu „Aurorei Romane" insemna atât'a: B l e n ' a e i n c u n g i u r a t a de m u l ţ i a m i c i . Si o-a desle-gatu bine: Domn'a E l e n ' a P e t r o v i c i u in Pecic'a-Komana ; si Domnulu A l e s a n d r u O n a c i u in Clusiu. Tragandu-se sor­tite, favoritulu Fortunei fu: D. A l e s a n d r u O n a c i u , cârui'a se va espedâ cu post'a de mane unu esemplariu d'in „M u s ' a R o m a n a."

îndreptare : In numerulu trecutu faeùramu amintire intre Varietăţi" despre „Foi'a Societăţii pentru literatur'a romana in

Bucovin'a" si voindu a reproduce unele esemple d'in ortografia acelei fòie, in locu de ae impreunatu s'a pusu pretotu-indenea a neavendu tîpografulu nostru litere de acele. Notîti'a nòstra deci ne rogâmu a o ceti asià: „Ceea ce inse nu intielègemu, e ortografia in carea nu aflâmu nici o raţiune in privinti'a sunetului â, pre care D. Dîmitrovitia 'lu scrie cu : ae dupa metodulu Dlui Pumnu ; in locu de făcătura, aratura d. e. aflâmu: „Faecaetnrae" „araetnrae" pe candu e vederatu, câ aratura vine d'in ara, aratu, unde a suna curatu, si pentruca tonulu nu mai cade pe elu, s'a stramutatu in â.

Ni luâmu libertate a roga èra- si cu totu respectulu pre domnii, cari primiră esemplare d'in portretulu p r i n c i p e l u i D r a g o s i u pentru a le vinde, ca se binevoiésca a ni tramite câtu mai curandu banii incasati.

f ^ t - Totu deodată rogâmu si pre acei domni, cari sunt inca restantia cu pretiulu prenumeratiunei, sé binevoiésca a-lu rea-

punde ; dar' mai alesu pre acei'a i rogâmu, cari nu solviră pretiulu prenumeratiunei d'in anulu trecutu séu chiaru d'in tempulu aparerei

Aurorei." Redact iunea . i .I'-' . •

Propr ie tar iu , redaptoru respundietoriu si edatoriu : I O A N 1 C H I U M I C U L E S C U .