Ceea Ce Darwin Nu Putea Sa Stie

8/17/2019 Ceea Ce Darwin Nu Putea Sa Stie

http://slidepdf.com/reader/full/ceea-ce-darwin-nu-putea-sa-stie 1/8

Werner Gitt

Darwinnu putea sa ştie!

Ceea ce



Exact înainte de împlinirea a 200 de ani de la nașterealui Darwin (1809), pe 31 decembrie 2008, a apărut în ziarul

„Die Zeit“, un editorial de două pagini cu titlul „Mulumim,Darwin!“, urmat de alte patru pagini întregi dedicatenumai teoriei evoluiei. Mulumirea se adresa unui om și

cării lui revoluionare „Apariia speciilor“, care apăruse înurmă cu 150 de ani.

Deja Immanuel Kant (1724-1804) afirma plin de mân-drie: „Dai-mi materie, și vă voi face o lume“. Iar mate-maticianul și astronomul francez Laplace (1749-1827) selăuda mai târziu în faa lui Napoleon: „Teoriile mele nu aunevoie de ipoteza Dumnezeu“. Acești părinii ai ateismu-lui știinific, și încă muli alii după ei, au căutat o explicaiepentru originea vieii, în care să nu mai apară Dumnezeu.Răspunsul aparent salvator l-a dat Darwin, care a făcutplauzibilă explicarea originii vieii „în mod natural“. În timp

ce el însuși avea rezerve cu privire la consecinele acesteiafirmaii, lumea de astăzi, care se depărtează tot mai multde Dumnezeu, îl aplaudă neîncetat pe autorul ei, în nenu-mărate articole editoriale.

Până la călătoria lui Darwin pe insulele Galapagos(1835) era valabilă învăătura filozofului grec Aristotel,

conform căreia speciile nu se modifică. Studiind forma cio-cului la diferite specii de piigoi care trăiau acolo, Darwin atras o concluzie valabilă: speciile se pot adapta și schimba.Următoarea lui concluzie, că toate formele de viaă își auoriginea într-un singur arbore genealogic, nu poate fi însă

justificată în mod știinific. Chiar Darwin a observat că ma-rea slăbiciune a teoriei lui consta în faptul că în natură nuse descoperiseră aproape niciun fel de fosile intermediare;prin teoria sa omul își pierdea poziia sa deosebită prevă-zută de Dumnezeu, și de acum încolo el nu era decât unparvenit al regnului animal.

Ceea ce Darwinnu putea să ştie



Motoarele evoluieiDrept motoare ale evoluiei sunt considerate astăzi

mutaiile, selecia, izolarea, perioadele lungi, hazardul șinecesitatea, cât și moartea. Într-adevăr, toi acești factoriexistă; însă niciunul dintre ei nu sunt capabili să furnizezeinformaii creative.

• Mutaiile nu pot modifica decât informaiile genetice

care sunt deja prezente. Dacă nu există nicio infor-maie ADN, nu se poate declanșa evoluia. Conformdefiniiei, mutaiile sunt mecanisme accidentale, fărăniciun fel de scop; ele nu pot produce concepte noi(spre ex., să inventeze organe).

•

Selecia favorizează organismele cele mai apte desupravieuire și are grijă ca legăturile genetice să fietransmise cu cea mai mare probabilitate. Însă selecianu face decât să trieze sau să elimine ceea ce există; eanu îmbunătăește și nici nu produce ceva nou.

• Tot așa sunt excluși și ceilali factori ai evoluiei amin-

tii mai înainte; ei nu pot fi modelatori creativi.

Să privim acum câteva exemple din domeniul biologicși să verificăm dacă factorii evolutivi, fără niciun scop apa-rent, ar fi putut realiza următoarea concepie:

Înmulirea sexualăConform teoriei evoluiei, „inventarea“ înmulirii sexua-

le este o condiie decisivă pentru dezvoltarea organisme-lor. Prin intermediul combinaiilor genetice, de fiecare datăaltele, apar multe variante, din care, în procesul seleciei,

supravieuiesc numai acelea care se adaptează cel maibine mediului înconjurător. Acest proces este însă exclusdin tendina evolutivă dorită în dezvoltarea genealogică,din următoarele două motive:

1. Printr-un proces evolutiv nu poate să înceapă sub

nicio formă înmulirea sexuală. Ea nu ar fi posibilă decâtatunci când ambele sexe ar deine concomitent organefuncionale într-o stare perfectă de funcionare. Însă, con-form definiiei, evoluia nu posedă strategia conducătoarela un scop deja stabilit. Cum poate avea loc o dezvoltare aorganelor necesare de-a lungul miilor de generaii succe-



sive, dacă fără aceste organe organismele nici măcar nu sepot înmuli? Dacă însă trebuie exclusă evoluia lentă, cumar fi putut apare spontan astfel de organe diferite și atâtde complexe, care trebuie să fie complementare până încel mai mic detaliu? În plus, ele trebuie să fie disponibileși în locul potrivit.

2. Chiar dacă am presupune că posibilitatea acestei înmuliri ar fi „căzut din cer“, atunci combinarea materialu-

lui genetic nu ar fi produs în principiu o nouă informaie.Specialiștii în creșterea animalelor și a plantelor au doveditprin nenumărate încercări că vacile îmbunătăite prindiferite încrucișări tot vaci sunt, iar din grâu nu rezultă ni-ciodată floarea soarelui. Așa numita microevoluie (modi-ficări în cadrul unei specii) poate fi verificată; însă lipseșteorice dovadă pentru o macroevoluie (modificări în afaracadrului speciei).

Tehnica genială a globulelor roșii În fiecare µl de sânge avem 5 milioane de globule roșii,

sau altfel exprimat, în fiecare picătură de sânge sunt 150de milioane de globule roșii. Ele sunt „submarine“ extremde specializate, care nu au torpile distrugătoare la bord, cicare îndeplinesc funcii indispensabile vieii.

• În timpul vieii lor de 120 de zile, ele se încarcă în

plămâni cu oxigen de 175.000 de ori, și în același timpdescarcă acolo bioxidul de carbon – deșeul rezultat înurma oxidării.

• Aceste „mici bărci de transport“ sunt așa de minuscule, încât ele se strecoară prin cele mai mici vase capilare,

ajungând astfel la toate pările corpului.• În timp de o secundă se formează două milioane de

globule roșii, care conin pigmentul roșu al sângelui,hemoglobina, o combinaie chimică foarte complexă.

Hemoglobina este necesară la transportul oxigenului

încă din timpul dezvoltării embrionare. Până în luna a treianecesarul de oxigen este cu totul diferit de cel din stadiulfetal, de aceea sunt necesare alte două forme succesivede hemoglobină, cu o altă compoziie chimică. Înainte denaștere, toate fabricile lucrează non-stop, pentru a realizatrecerea la hemoglobina în forma definitivă. Cele trei feluri



de hemoglobină nu pot fi fabricate prin încercările dincursul evoluiei, deoarece majoritatea celorlalte variantenu ar transporta oxigen suficient, ceea ce ar fi fatal. Chiardacă în două stadii s-ar produce moleculele exacte, dacăa treia nu ar fi perfect adaptată, ar fi iarăși fatal. De trei orise folosește pentru producerea hemoglobinei o mașinăriebiologică complet diferită, care la un moment dat trebuiesă reorganizeze și producia.

De unde provine o astfel de mașinărie complexă? Aicieșuează complet orice imaginaie evoluionistă, deoarece în stadiile ei intermediare neterminate, care conform evo-luiei ar fi condus la apariia acestor mașinării complexe,organismele nici măcar nu ar fi supravieuit.

Ideea complexităii ireductibile este valabilă și pentrusistemul imunologic al organismului uman sau flagelilorcu care se deplasează bacteriile. Nici în cazul acesta orga-nismele nu ar fi supravieuit „pe calea“ spre stadiul actual.De aceea este normal să accepi că a fost de la începuttotul gata, iar lucrul acesta nu este posibil decât dacă de

la început un Creator înelept a conceput și a creat totul într-o stare funcională ireproșabilă.

Zborul fluierarului auriuFluierarul auriu este o pasăre foarte frumoasă. Ea își clo-

cește ouăle în Alaska. Însă iarna este foarte frig acolo, astfelcă aceste păsări migratoare pleacă pe insulele Hawaii. elullor este foarte departe, la 4.500 de km; și este un zbor non-stop, deoarece până acolo nu există nicio insulă unde săfacă escală păsările, și în plus, ele nu știu să înoate. Pentruzborul său, fluierarul auriu are nevoie de un rezervor plin

de carburant, în forma a 70 g de grăsimi acumulate mai înainte din hrana lui. Din ele sunt calculate 6,8 g pentrucazul unui vânt din faă. Cum pasărea trebuie să zboarecontinuu trei zile și jumătate, zi și noapte, și trebuie să păs-treze exact direcia pe un anumit meridian, ea are nevoie

de un autopilot care funcionează foarte exact. Dacă eanu reușește să ajungă pe una din insulele Hawaii, lucrulacesta ar constitui pentru ea o moarte sigură, deoarece înafară de ele nu mai există niciun loc unde să se oprească.Iar dacă ea nu ar fi avut această cantitate de grăsime cal-culată cu atâta precizie, nu ar supravieui.



Astăzi noi știm ceea ce Darwin nu putea să știe: că încelulele organismelor există o cantitate inimaginabilă deinformaii, și în plus, sub forma celei mai înalte densităicunoscute. Formarea organelor are loc printr-o coordona-re informaională. Toate procesele din organisme funcio-nează printr-o coordonare informaională, iar producereasubstanelor proprii organismului (spre ex., 50.000 de pro-teine umane) are loc prin intermediul informaiilor. Teoria

evoluiei nu ar fi putut să funcioneze decât dacă ar exista în materie o posibilitate prin care informaia ar apare prinprocese accidentale. Informaia este strict necesară, de-oarece toate planurile de construcie a indivizilor și toateprocesele complexe din celule decurg pe baza ei.

Informaia este o mărime ne-materială; ea nu este ocaracteristică a materiei. De aceea, legile naturii referitoa-re la mărimile ne-materiale, în mod special referitoare lainformaie, afirmă că materia nu poate produce niciodatăo mărime ne-materială. În plus, informaia nu poate prove-ni decât de la un Creator dotat cu inteligenă și voină. Prin

aceasta este deja clar: Cine consideră evoluia plauzibilă,crede într-un „perpetuum mobile al informaiei“, deci înceva care este strict interzis de către legile naturii universalvalabile. Prin aceasta se atinge punctul vulnerabil al evolu-iei, și ea este desfiinată știinific.

Cum a apărut viaa? În efervescena gălăgioasă a evoluiei din zilele noastre

se mai pune încă întrebarea: „De unde provine viaa cuadevărat?“ Evoluia nu explică în niciun fel cum poate apa-re ceva viu din ceva mort (materie).

Stanley Miller (1930-2007), al cărui experiment „supaprimară“ (1953) este amintit în orice carte de biologie, arecunoscut după 40 de ani că niciuna din ipotezele actualereferitoare la originea vieii nu este convingătoare. El le-acalificat pe toate drept „absurdităi“ sau „himere chimice“.

Microbiologul Louis Pasteur (1822-1895) a recunoscut însăceva fundamental: „Viaa nu poate apare decât din viaă“.Numai un Om a putut să spună: „Eu sunt viaa“ (Ioan

14:6), și El a fost Isus. Despre El se spune în Coloseni 1:16: „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în

ceruri și pe pământ, cele vizibile și cele invizibile …“ , iar în



Ioan 1:3: „Toate lucrurile au fost făcute prin El (Cuvânt =Isus) , și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El“ . Deaceea orice teorie despre apariia lumii sau a vieii, în care

nu este amintit Isus ca izvorul și motivul primar al vieii,este un mit mort, care se zdrobește automat de stâncaIsus Hristos.

Așadar evoluia este una dintre cele mai mari erori aleistoriei lumii, și antrenează milioane de oameni în abisul

necredinei. Dar este ceva ce din păcate muli contem-porani uită: Dincolo de moarte, abisul necredinei esteurmat de abisul pierzării veșnice (iad). Criza propriu-zisăa gândirii lumii noastre este că niciun articol din presă nuomagiază pe adevăratul Creator al tuturor lucrurilor, spu-nând: „Mulumim, Isuse!“

Muli nu știu că Isus Hristos ne-afăcut o ofertă extraordinară. El aspus: „Eu sunt ușa“ (Ioan 10:9), iarprin aceasta El S-a referit la ușa deintrare în cer. Cine se întoarce la El,

are viaa veșnică.prof. dr. ing. Werner Gitt

Titlul original: Was Darwin noch nicht wissen konnte

Pagina de internet a autorului: www.wernergitt.de

Traducere: Johannes Jach

Pagina titlu: Elise Christian

Publisher: Bruderhand e.V.

Am Hofe 2; 29342 Wienhausen, Germany

Tel.: +49 (0)5149/ 98 91-0, Fax:-19

Homepage: bruderhand.deE-Mail: [email protected]

Nr. 1212

Rumänisch/Romanian

2nd edition 2012

Pagina titlu: Prezentare schematică a unei molecule ADN. Materialul preios al cor-pului este păstrat n nucleul microscopic al celulei – în genom sau informaia genetică.

Ceea Ce Darwin Nu Putea Sa Stie

Documents

Transcript of Ceea Ce Darwin Nu Putea Sa Stie