ZAHARIASTANCU

ilx &&eiLYYK*,&&,& K&J&Xry"

di

@*

IW'

I 1''

Nu toti din copiii mamei 9i ai tatei, cAqi mai trlim, ne

adunasem acolo, in faga casei noastre de la Omida' Am

sp rrs casa. ruoastrd, adici a tuturor fragilor 9i surorilor, 9i

am spus gregit. Casa aceea, de la Omida, in care triiegte

de mulgi ani sora mea Elisabeta, nu mai e casa noastrd.

e casa ei, numai a ei. $i nici nu mai este aceeaqi in care

ne-am niscut 9i am crescut. Cumnatu-meu SimAngl, bir-

batul sori-mi Elisabeta, dupi ce a luat din partea noastri,

a ruturor, act la mini cI nu ridiclm nici o Pretengie la

mostenire, a dlrXmat vechea casl 9i, pe acelagi loc, cu un

pas numai spre miazlz| a ridicat alta, noui, cam tot atat

de micl gi de intunecoasi ca gi cealalti. CAnd se dirimio casi este ca gi cum ar muri cineva. Ar muri cineva... Ca

9i cum ar muri cineva... Acolo, in casa aceea dirAmati de

cumnatu-meu SimAnqi, a murit bunicul al cirui nume

il port, acolo a murit sorl-mea Rada 9i frate-meu Alexe,

".tlo , murit mama.Tata amurit in clsuga de ahturi,

inrr-o odiiqi aflati intre bucitirie gi micul atelier de fte-

ririe al cumnatului *eu. in casa cea noul pAni acum

n-a murit decAt acela care a construit-o, cu banii lui 9i

cu sudoarea lui, cumnatu-meu Simingi adici. Ce si te

:yy:yy_14

mai superi si ce si te mai intristezi?! in alte case din satulnosrru Omida, de pe lunga, ingusta si slraca Vale a CII-miguiului, au murit mult mai mulEi oameni decAt in casanoastri. in unele au murit togl cei ce le locuiau... Togi...Toyi cei ce le locuiau... Cu noi, cei niscuti din Tudor si dinDumirra, din Tirdor gi din Maria, din Maria;i il it"dtrOchian, soarra a fost blajini. Consider ci soarta a fostblajini in primul rAnd cu frate-meu Alexe.

- Dragul de e1... dragul de el, cum ii spunea mamaclnd gi-l amintea, n-a triit decAt gapte zile! fu-a avut decicum cunoaste nici dulceaga lumii, dar nici intristarea siamarul ei.

Sori-mea Rada a murit greu si, ca orice impugcat ingAt, s-a chinuit mult. Ea a implinit vorbi. culrorbi.err_tecul care spune, cu dreptace dupl unii, firl dreptatedupi altii:

Are-n lurrte noroc, areC i n e rn o are fa t d rrt are,Are-n lurne norocelC iru e rno are rnitite 1...

Mama a murit in miez de noapte. Si peste cAtiva ani,tot in miez de noapte avea si. moari si tata. Triiam laBucuresti. Mi duceam destul d. .", p.l" Omida. inrr_onoapre - era pe la inceputul toamnei _ m_am rre zit bruscdin somnul adnnc. Nu vreun zgomot oarecare mI tre-zise , ci puternica impresie ci mI ineaci un miros gros, detimAie. Am slrit repede din pat, am aprins lumina, am

ce *9::-a,yiubitr5

deschis ferestrele 9i am trecut din odaie in odaic si

daci nu cumYa printr-o intimplare absurdi s-a qcasa. Mirosul de fum de timAie persista' \l-am uiceasi eralr. orele unu. Am lisat ferestrele deschisc' Iculcat gi am adormit din nou. M-am trezir ca dc o

la orele cinci. Peste orag zburau zorile fumuril Ispilat, m-am birbierit, m-am imbricat, mi-am l.''t Ii.jrrn, iar la orele gase mi aflam in redacgie, la clucru.Ziart l la care lucram apirea inainte de prirpe la unsprezece, gi jumitate din el era scris dimirsnote 9i articole pe marginea celor mai noi evenirm

Ia orele noui, munca mea redacqionali pe inriiaiura zilei era aproape terminati. Am plecat 9i, crecindr

Victoriei, am intrat in Cap;a, unde, la ora aceea' ilde a incepe si alerg in ciutarea unor subiecre dc aori de reportaje pit tto a doua zi, obignuiam si I

cAteva qignri gi sn beau un filtru' Acolo, in cate nce

o jumaiaie de orl, m-au gisit reporterul Savu 5i fra

$iefan, care ml ciutase la redacqie pentru a-rni

jtirea care-i venise prin telefon de la Omida' ci in'

Dop\ii a rnurit rnama. Amcumpirat cele necesarcl

o .iouiin.io"si ingropare. Am inchiriat o ma5inid

gi am plecat la Omida lmpreuni cu frate-meu $d' P.st. cinci-gase ore, cAnd am ajuns acolo, mi

inainte sori-mea Elisabeta, plAnsl, cu fata trar

intrebat-o:

- CAnd a murit?

- Azi-noaPte, la ora unu.

YY!-I4

iintristezi?! in alte case din satulnga" ingusta gi slraca Vale a Cil-Lmai mulgi oameni decAt in casa

nit toEi cei ce le locuiau... Togi...

lnoi, cei niscugi din Tirdor 9i dinlin lvfaria, din Maria 9i din RaduLiini. Consider ci soarta a fosrbfrate-meu Alexe.

+ul de el, cum ii spunea mamalh decit sapte zile! N-a avut decireTa lumii, dar nici intristarea gi

trrit greu si, ca orice impugcat inI a implinit vorbi cu vorba cin-Eptare dupi unii, firi dreptate

bte noroc, arerurefat,i rnare,

bne norocel

fure rrrititel...

*z de noapte. $i peste cAgiva ani,Lrca si moari si tata. Triiam ladcsul de rar pe la Omida. intr-oEul toamnei - m-am trezit brusc

Itreun zgomot oarecare mi tre-rL ci mI ineaci un miros gros, de

lcdin pat, am aprins lumina, am

Ce mult te-am iubit

r5

deschis ferestrele gi am trecut din odaie in odaie sI viddaci nu cumva printr-o intAmplare absurdi s-a aprins

casa. Mirosul de fum de timAie persista' M-am uitat la

ceas: erau. orele unu.Am lisat ferestrele deschise, m-am

culcat 9i am adormit din nou. M-am trezit cade obicei

la orele cinci. Peste orag zburau zorile fumurii' M-am

spilat, m-am birbierit, m-am imbricat, mi-am luat micul

d'gorr, iar la orele gase mi aflam in redacqie, la masa de

fucru.Ziarul la care lucram apirea inainte de prXnz' cam

pe la unsprezece, ;i jumitate din el era scris dimineaga' cu

not. gi articole pe marginea celor mai noi evenimente' Pe

la orele noui, munca mea redacgional5 pe intAia jumitate

azileieruaproape terminatl. Am plecat 9i, trecAnd Calea

Victoriei, am intrat in Capga, unde, la ora aceea, inainte

de a incepe si alerg in clutarea unor subiecte de articole

ori de relortaje pentru a doua zi, obignuiam si fumez

citeva gi[lri 9i si beau un filtru. Acolo, in cafenea, peste

o jumiiaie de ori, m-au glsit reporterul Savu 9i frate-meu

$iefan, care mi clutase la redacgie Pentru a-mi aduce

itirea care-i venise prin telefon de la Omida, ci in cursul

nopgii a murit rnama. Amcumpirat cele necesare Pentru

o.ol,iin.iorsl ingropare . Am inchiriat o ma;ini de piaqi

gi am plecat la Omida impreuni cu frate-meu $tefan'

P.st. cinci-gase ore, cAnd am ajuns acolo, mi-a ieqit

inainte sori-mea Elisabeta, plinsi, cu faga trasi' Am

intrebat-o:

- CAnd a murit?

-Azi-noapte, la ora unu.

Zaharia Stancu

t6

- De unde gtii ci a murit Ia ora unu gi nu mai devremesau mai tdrzia?

- Pentru ci tocmai atunci, cAnd ea murea, treceatrenul de unu noaptea gi apoi m-am uirat gi la ceas: eraunu fix.

Am intrat in casi.. Mama dormea intinsi pe paL pepatul in care dormise somn adevlrat ani si ani alniori i.taca. Era galb endlafagl,,ca rurta de ce arl. Ochii gi-i gineainchigi 9i obrazul ii era usor mAhnir, iar buzele... Buzele ise fhcuseri albe... albe ca hirtia. purta cimber negru, nou,ghiurt-negru, nou, fusr5 neagrl, noui, ciorapi nigri, noi,pantofi negri, noi - ea, care umblase aproape toati viagaderculglAinile 9i le ginea impreunate pe piept si erau;i ele galbene. in odaie mirosea a timAie si a ceari topiti,iar fumul ingreuna si ingrosa aerul. Trupul mamei, secatgi scS.zut de o indelungati boali - boala care mi-a fosrtransmisl gi mie drept mogrenire, si de care firi indoialivoi gi muri - rlmAnea nemiscat 9i infigurat in straieleacelea, negre gi noi. Iar lumAnirile de ceari galbeni gide spermanter ardeau, 9i respiragiile noasrre le clitinauflicirile ca ugoare adieri de vAnt. Sub pleoapele inchiseale mamei se aflau ochii ei frumogi .*r., d.-" lungulunei viegi mereu frAnte, v5rsaseri riuri de lacrimi pAnIse uscaseri, ochii cu care ea mi vizuse crescind gi apoipirisind casa 9i satul sirac dintre cimpuri.

- Tu, imi spunea nu o dati, tu erai bolnivicios cinderai mic. Aveai un an 9i pe urmi ai avut doi ani gi nute tineau picioarele. Pentru cI nu mai aveam putere si

Ce mult te-am iubit

17

te port in brage, te purtam pe umir. $i te-am purtat pe

umir pini mi s-a ingrogat acolo pielea, cum se ingroaglpielea de pe ceafa boului indelung injugat...

imi vine si mi aplec asupra ei, sl-i deschei ghiurtulla gAt 9i la piept, 9i pe urmi sI-i deschei 9i cimaga albi ca

zilpada - cimagi pe care n-a imbricat-o niciodati gi pe

care a pistrat-o in lacri pentru cAnd va fi moartl - gi

si-i mAngAi umerii, sl-i mAngAi mai ales umirul acela

pe care m-a purtat gi care va fi avind 9i acum pielea maigroasi. RimAn insi nemigcat. Mi ru;inez de lumea dinjur gi rimAn nemigcat. Rudele gi rubedeniile din sat qi

din satele ve cine , venite s-o jeleasci pe rnama gi si ia partela inmormAntarea ei, se uiti la moarti gi, dupl ce fie-care se saturi de atAta uitat, imi arunci gi mie o privire.Sori-mea Elisabeta imi spune:

- Dormeam aici in odaie, amAndoul, cu lampaaprinsi, cl tu gtii, mamei i-a fost totdeauna fricl de intu-neric gi dormea cu lampa aprinsi. S-a trezit, m-a strigat

;i m-a rugat si-i aprind lumAnarea.

- Dar ce-gi veni cu lumAnarea?

- Mor. Simt cI dintr-o clipi intr-alta am sI mor.Am flcut lumina limpii ceva mai mare, am ie;it

afari, am trecut drumul la sori-mea Leana, si vinl lanoi ci moare mama. M-am intors, am aprins lumAnarea

gi i-am pus-o in mAn5. A venit gi sori-mea Leana.

- Du-te, i-a zis mama, acasi, trezesteJ pe blrbatu-tlu,trimiteJ la popa si vinl si-mi dea sflnta impirtiganie gi

pe urmi si se duci la pogti, si dea telefon la Bucuregti,

_l"r:r:yy_fi

- De unde stii ci a murit la ora unu gi nu mai devremesau mai tirziu?

- Pentru c5. tocmai atunci, cAnd ea murea, treceatrenul de unu noaptea gi apoi m-am uitat gi la ceas: eraunu fix.

Am intrat in casI. Mama dormea intinsi pe pat, pepatul in care dormise somn adevirat ani si ani alniori j"tata. Era galbenl la fagi, ca turta de ceari. Ochii gi-i gine ainchigi gi obrazul ii era ugor mihnit, iar bu zele...Buzeleise fbcuseri albe... albe cahArtia. purta cimber negru, nou,ghiurt-negru, nou, fusti neagrl, nouI, ciorapi negri, noi,pantofi negri, noi - ea, care umblase aproape to"ai ri"t,derculgi! MAinile gi le ginea impreunate pe piept gi erau9i ele galbene . in odaie mirosea a rlmAie si a ceari topiti,iar fumul ingreuna si ingrosa aerul. tupul mamei, secatsi sclzut de o indelungati boali - boala care mi-a fosrtransmisl si mie drept mogrenire, si de care fhri indoialivoi gi muri - rimAnea nemiscat gi inflgurat in straieleacelea, negre si noi. Iar luminlrile de ceari galbeni gide spermantet ardeau, si respiratiile noastre le clitinauflIcirile ca ugoare adieri de vint. Sub pleoapele inchiseale mamei se aflau ochii ei frumo;i i"r., d.-" lungulunei vieti mereu frAnte, virsaserl rluri de lacrimi pAnise uscaseri., ochii cu care ea mi vizuse crescind 9i apoiplrisind casa 9i satul slrac dintre cimpuri.

- Tir, imi spunea nu o datl, tu erai bolnivicios clnderai mic. Aveai un an si pe urmi ai avut doi ani si nute tineau picioarele. Pentru ci nu mai aveam putere sL

Ce ntult te-am iubit

r7

te port in brage, te purtam pe umlr. $i te-am purtat pe

umir pinl mi s-a ingrogat acolo piele a, cum se ingroaglpielea de pe ceafa boului indelung injugat...

imi vine si mi aplec asupra ei, si-i deschei ghiurtulla git gi la piept, 9i pe urmi sl-i deschei si cima;a albi ca

zdpada - clmaqI pe care n-a imbricat-o niciodati 9i pe

care a plstrat-o in lacri pentru cAnd va fi moarti - gi

s[-i mAngdi umerii, sl-i mlngAi mai ales umirul acela

pe care m-a purtat gi care va fi avind gi acum pielea mai

groasi. RimAn insi nemigcat. Mi ru;inez de lumea dinjur gi rlmAn nemigcat. Rudele 9i rubedeniile din sat gi

din satele vecine, venite s-o jeleascl pe mama gi sI ia parte

la inmormAntarea ei, se uiti la moarti gi, dupi ce fie-care se saturi de atAta uitat, imi arunci 9i mie o privire.Sorl-mea Elisabeta imi spune:

- Dormeam aici in odaie, amAndoul, cu lampaaprinsi, ci tu gtii, mamei i-a fost totdeauna frici de intu-neric gi dormea cu lampa aprinsi. S-a trezit, m-a strigat

gi m-a rugat sl-i aprind lumAnarea.

- Dar ce-gi veni cu luminarea?

- Mor. Simt ci dintr-o clipi intr-alta am si mor.

Am ficut lumina limpii ceva mai mare, am iegit

afari, am trecut drumul la sori-mea Leana, sI vinl la

noi ci moare mama. M-am intors, am aprins lumAnarea

gi i-am pus-o in mAni. A venit gi sori-mea Leana.

- Du-te, i-a zis mama, acasi, trezegte-l pe blrbatu-tiu,trimite-l la popa si vini si-mi dea sfbnta impirtiganie gi

pe urml si se duci la po;ti, si dea telefon la Bucuregti,

Zaharia Stancu

r8

sl vini biiegii, si-i vld, ci nu i-am vizut de mult. Si lespunl biiegilor si se gribeascl, poare mai apuc si-i vld.

S-a flcut ora unu si tocmai atunci a trecut 9i trenul,zguduind ferestrele. Mama srirea rezemati de perete culumAnarea in mXni. A dat deodati un giplt - aga lipirnu mai auzisem pAnI atunci -, gi-a podidir-o sAngele peguri. Peste cAteva minute se ricise. Repede moare omul,si cum moare se si ricegte!...

Tace sori-mea Elisabeta gi rimAne cu ochii uscagi.

S-a obignuit cu moarta. S-a obignuit si cu moartea care

i-a luat mamei sufletul.Trei zile moartea d,i ocol casei, di ocol curti i, cu sufle-

tul rrtoartei sau al rnortului de rnin,i.PlAnge sufletul des-

pirgit de trup, dar lacrimile sufletului nu se vid cum nuse vede nici sufletul insusi.

- ZiricugL, zice sor5.-mea Evanghelin a, Ziricutb' de

ce n-ai mai venit tu pe acasi de atAta vreme?

Se uiti la frate-meu $tefan gi-l cearti ;i pe el. Rubede-niile ascultl, tac, insi de mustrat ne mustri 9i ele cu ochii.

-Ziricagl, de ce n-ai mai venit tu pe acasl de atAta

vreme?

De obicei cuvintele odati spuse se risipesc in vizduh.Cuvintele acestea insi ale surorii mele inrr5. inliuntrulmeu gi-mi cad in inim5. ca nigte bulgiri grei, de plumb.(Se mai gisesc 9i astizi, cind scriu acesre rAnduri, rotacolo.) De ce n-am mai venit pe acasi! N-am mai venit,'gi gata. De ce mI tot sucilea sori-mea cu intreblri?

Ce mult te-am iubit

19

Brusc, mi-am adus aminte ci tata tr,iia. Mamamurise, era adevlrat, insi tata trlia, 9i trebuia sI se afle

pe undeya, prin apropiere. LumAnirile albe ardeau.

LumAnirile galbene ardeau. $i fumul lor umplea odaia.

Ferestrele, de fapt fereastra, pentru cl era una singurl,erau deschise , insl afarl, eracald, poate gi mai cald decXt

in odaie, aga incAt odaia in care se gisea mama nu se aeri-

sea. M-am intors spre sorl-mea Elisabeta gi-am rugat-o:

- Du-ne la tata.

Strecurlndu-ne printre rude gi rubedenii, am iegit

afari.

- Hai dupi casl.Ne-am luat dupl ea gi ne-am dus dupi casi. in curte

erau doui gure de paie gi o grimadi rotundl de tor. Din-colo de gurile de paie crescuseri, silbatice gi ghimpoase,

nigte h5giguri de salcimi. Tata stitea in soare, cu capul

gol, agezat pe un trunchi risturnat de copac bltrAn, 9ifuma. Avea faga neagri 9i aspri ca pimAntul 9i pe la tAm-

ple ii albise pirul. Ochii ii erau tot atAt de uscagi ca ai

sorl-mi Elisabeta. Era neras de trei-patru zile. Cimagao avea smoliti, el, clruia ii pl5cea atet de mult si umble

imbrlcat curat, si flanela neagrl cu petice in coate. inpicioare purta o pereche de postali vechi, uzagi. S-a uitatintAi la mine, pe urmi s-a uitat la frate.meu $tefan gi

parci nu ne-a cunoscut pe nici unul. Mi-am dat seama citrebuia si gisesc de indati in capul meu nigte cuvinte pe

care si i le spun. Tot cltXndu-le, m-am pomenit zicAnd:

- Dar tu ce faci? $i de cAnd stai aici, pe buturugl?

F

Zaharia Stancu

r8

si vini bliegii, sl-i vld, cI nu i-am vizut de mult. Si lespunl bliegilor sI se grlbeasci, poate mai apuc sl-i vid.

S-a fbcut ora unu gi tocmai atunci a trecut 9i trenul,zguduind ferestrele. Mama stitea rezematl de perete cu

lumAnarea in mAni. A dat deodati un EipIt - aga gipltnu mai auzisem pAni atunci -, gi-a podidit-o sAngele pe

guri. Peste cAteva minute se rlcise. Repede moare omul,si cum moare se gi riceste!...

Tace sorl-mea Elisabeta gi rimAne cu ochii uscagi.

S-a obignuit iu moarta. S-a obignuit gi cu moartea care

i-a luat mamei sufletul.Trei zile rnoartea d,i ocol casei, di ocol curgii, cu sufle-

tul rnoartei sau al rnortului de rnind. PlAnge sufletul des-

pirgit de trup, dar lacrimile sufletului nu se vld cum nuse vede nici sufletul insusi.

- Ziricugl, zice sori-mea Evanghelin a, Zd.ricuEi, de

ce n-ai mai venit tu pe acasi de atAta vreme?

Se uiti la frate-meu $tefan si-l ce arti si pe el. Rubede-

niile asculti, tac, insi de mustra! ne mustri gi ele cu ochii.*Zd,ricugd., de ce n-ai mai venit tu pe acasi de atAta

vreme?

De obicei cuvintele odati spuse se risipesc in vizduh.Cuvintele acestea ins5 ale surorii mele intri inliuntrulmeu gi-mi cad in inimi ca nigte bulgiri grei, de plumb.(Se mai glsesc si astd.zi, cAnd scriu aceste rAnduri, totacolo.) De ce n-am mai venit pe acasi! N-am mai venit,

gi gata. De ce mi tot sucilea sori-mea cu intrebiri?

Ce mult te-am iubit

t9

Brusc, mi-am adus aminte cd tata trdia. Mamamurise, era adevlrat, insi tata triia, gi trebuia si se afle

pe undeva, prin apropiere. Luminirile albe ardeau.

LumAnirile galbene ardeau. $i fumul lor umplea odaia.

Ferestrele, de fapt fereastra, pentru ci era una singuri,erau deschise, insl afarl, era cald, poate 9i mai cald decAt

in odaie, a;a incAt odaia in care se gisea mama nu se aeri-

sea. M-am intors spre sorl-mea Elisabeta gi-am rugat-o:

- Du-ne la tata.StrecurAndu-ne printre rude 9i rubedenii, am iegit

afari.

- Hai dupl casi.Ne-am luat dupl ea gi ne-am dus dupi casi. in curte

erau doui gure de paie gi o grimadi rotundl de tor. Din-colo de gurile de paie crescuserl, silbatice 9i ghimpoase,

nigte h5giguri de salcAmi. Tata stitea in soare, cu capul

gol, agezat pe un trunchi risturnat de copac bitrAn, 9ifuma. Avea faga neagrl gi aspri ca pimAntul gi pe la tAm-

ple ii albise pirul. Ochii ii erau tot atAt de uscaqi ca ai

sori-mi Elisabeta. Era neras de trei-patru zile. Cimagao avea smoliti, el, clruia ii phcea atat de mult sI umble

imbricat curat, gi flanela neagrl cu petice in coate. inpicioare purta o pereche de postali vechi, uzagi. S-a uitatintAi la mine, pe urml s-a uitat la frate.meu $tefan gi

parci nu ne-a cunoscut pe nici unul. Mi-am dat seama citrebuia si gisesc de indati in capul meu nigte cuvinte pe

care si i le spun. Tot citAndu-le, m-am pomenit zici.nd:

- Dar tu ce faci? $i de cind stai aici, pe buturugi?

sI

Zaharia Stancu

- Nimic, nu fac nimic. Nu fac nimic 9i stau aici lasoare, sl-mi mai incilzesc oasele. De az-noapte, de cXnd

a murit maic5.-ta, mi-au inghegat oasele... Mi-au inghegat

de tot oasele gi nu vor si se mai dezghege cu nici un chip...Si eu stau aici, la soare, cam de azi-dimineagi stau aici lasoare gi agtept si mi se dezghege oasele.

Eu imi mugc fhlcile,limba mi-o musc, buzele mi lemu9c, pAnI la sAnge...

Frare-meu $tefan, mai tAnlr, si poate 9i mai slab de

inger, izbucnegte in plAns, intr-un plins aspru, icnir,aProaPe neomenesc.

Tata se ridici dupi butucul vechi si lucios, se apropie

de frate-meu si-l cearti:

- Prostule, ce ti-a venit?

- Mama, ii rispunde frate-meu $tefan, a muritmama...

Tace tata. Eu imi mugc mai departe filcile,limba,buzele . il vnd cl se uiti prin arie. Cauti ceva. Spune:

-Aici, in aria noastri., se afla un plop.

- Da, ii rlspund, se afla.

Si ii arlt cu mAna locul unde altidatl se inilga plopul.

-Acolo.-Da, zice tata, intr-adevir acolo se inilta plopul nos-

tru. Acolo 9i nu in alti parte.Plinsul lui frate-meu s-a schimbat acum intr-un sir

subgire de suspine. Tata, nelini;tit, mi intreabi:

- Dar ce s-o fi fbcut plopul nostru?

Ce mult te-am iubit

-L-ai tliat, ii rispund, l-ai tliar atunci cind erammic si cAnd ai ciutat la ridicina lui comoara despre carevorbise bunicul...

- Aga e, zice tata, uitasem ci l-am riiat.- Ai tiiat multi copaci in viata ta, tatl?- Mulgi. Dar am gi sIdit. (Jneori, cAnd rliam un

copac, imi plAngea inima, parci tiiam un om.Se agazl iarS.gi pe butuc. Spune:

- Poate ci butucul lsta o fi o rimlsitl a plopului.Butucul nu mai are coaji. E lucios.

- Nu, ii spun. Plopul l-am ficut buclgi gi l-am puspe foc, am ficut focul, o iarni intreagS ne-am incilzircu plopul acela. Butucul pe care stim e o parte din trun-chiul dudului...

Tata rlmine mirar.

- Care dud?

- Dudul din faga casei.

Nedumerirea lui cre gte:

- Dar dudul din faga casei e la locul lui.- Nu, tati. Dudul care se afli acum in faga casei e

puiul dudului de care vorbim 9i din care n-a mai rimasdecit trunchiul acesta pe care stim.

Tac. Tace si tata. Numai frate-meu $tefan continuisi plAngi.

Cerul e albastru, cer senin, cald, de jumitate deaugust. Vlzduhul miroase aplmAnt ars, scorojit de argiga

soarelui, a iarbi coaptl, uscati, afrwze care se preg5-tesc slprimeascivestejirea, sI moarl. CAnd adie spre noi

-.^':":9y-- Nimic, nu fac ,r.n. *, fac nimic si stau aici la

soare, sl-mi mai incllzesc oasele. De az-noapte, de cXnda murit maici-ta, mi-au inghegat oasele ... Mi-au inghegatde tot oasele si nu vor s5. se mai dezghege cu nici un chip...Si eu stau aici, Ia soare, cam de azi-dimineagl stau aici lasoare gi agtept sI mi se dezghege oasele.

Eu imi mugc filcile,limba mi-o musc, buzele mi lemusc, pAni la sAnge...

Frate-meu $tefan, mai tAn5r, gi poate gi mai slab de

inger, izbucnegte in plAns, inrr-un plAns aspru, icnit,aProaPe neomenesc.

Tata se ridici dupi butucul vechi si lucios, se apropiede frate-meu si-l cearti:

- Prostule, ce gi-a venit?

- Mama, ii rispunde frate-meu $tefan, a muritmama...

Tace tata. Eu imi musc mai deparre fllcile,limba,buzele . il vad cn se uiti prin arie. Cauti ceva. Spune:

-Aici, in aria noastrl, se afla un plop.

- Da, ii rispund, se afla.Si ii arit cu mAna locul unde altidatl se inilEa plopul.

-Acolo.-Da,zicetata, inrr-adevir acolo se inilgaplopul nos-

tru. Acolo si nu in alti parte.PlAnsul lui frate-meu s-a schimbat acum inrr-un sir

subgire de suspine. Taa, nelinigtit, mi intreabi:

- Dar ce s-o fi ficur plopul nostru?

Ce mult te-am iubit

*L-ai tiiat, ii rispund, l-aitdiat atunci cAnd erammic 9i cAnd ai ciurat la ridlcina lui comoara despre carevorbise bunicul...

- Aga e, zice tata, uitasem ci l-am tIiat.- Ai tiiat multi copaci in viaga ta, tatd?

- Mulgi. Dar am 9i sldit. LJneori, cAnd rliam uncopac, imi plAngea inima, parci tiiam un om.

Se agazl iar5.gi pe butuc. Spune:

- Poate ci butucul ista o fi o rimigigl a plopului.Butucul nu mai are coaji. E lucios.

-Nu, ii spun. Plopul l-am fXcur bucigi gi l-am puspe foc, am ficut focul, o iarnl intreagi ne-am incilzitcu plopul acela. Butucul pe care srlm e o parte din trun-chiul dudului...

Tata rlmine mirat.

- Care dud?

- Dudul din faga casei.

Nedumerirea lui crester

- Dar dudul din faga casei e la locul lui.- Nu, tati. Dudul care se afli acum in faga casei e

puiul dudului de care vorbim si din care n-a mai rimasdecA't trunchiul acesta pe care stim.

Tac. Tace si tata. Numai frare-meu $tefan continuisI plingi.

Cerul e albastru, cer senin, cald, de jumitate deaugust. Vizduhul miroase apimAnt ars, scorojit de argiga

soarelui, a iarbi coaptl, uscati, a frunze care se pregi-tesc siprimeasclvegtejirea, sI moarI. CAnd adie spre noi