CE ESTE PIELEA

8/8/2019 CE ESTE PIELEA

1/25


2/25

Grosimea pielii variaza intre 0,5 si 4 mm. Este relativ subtire in regiunile corporale

putin expuse la uzura sau presiune si mai groasa pe suprafetele care sunt mai solicitate

de exemplu pe talpi. Copiii au pielea mai subtire decat adultii, iar adultii mai groasa

decat batranii. Pielea femeilor este mai subtire decat a barbatilor.

Consistenta pielii este moale, grasa, catifelata, usor umeda, calitati conditionate si decantitatea secretiilor fiziologice.

Elasticitatea pielii este foarte mare, ea putandu-se intinde foarte mult fara a se rupe. O

fasie de 2 cm suporta o greutate de 2 kg fara a se rupe. Pielea poate sa se intinda lent,

producandu-se o ruptura de fibre in derm fara plaga exterioara dar lasand drept urme

vergeturile.

Mobilitatea pielii variaza dupa regiuni si grasimea care o captuseste.

Luciul pielii. Pielea luceste in regiunile unde hasurarea reliefului lipseste(buza,

pavilionul urechii, in jurul unghiei. etc)

Termoreglarea

Sub epiderma se intinde derma, mai groasa decat precedenta. Portiunea superioara a

acesteia este intesata de o retea de colagen si elastina, care sunt niste proteine deosebite.

Acestea asigura elasticitatea si flexibilitatea pielii. In derma se gasesc numeroase vase

sangvine. Atunci cand ne este cald, capilarele se dilata si se umplu de sange. Daca

suprafata pielii este strabatuta de mai mult sange, organismul pierde o cantitate mai

mare de caldura, adica se raceste. Din acest motiv ne inrosim in caldura mare. Daca ne

este frig, capilarele sangvine din derma se ingusteaza, pentru a pierde mai putina

caldura, iar pielea devine palida.

Sangele care curge prin aceste vase sangvine extrem de subtiri transporta substantele

nutritive sub cele doua straturi ale pielii, iar de acolo va transporta produsii de

catabolism. Daca pielea este traumatizata, in locul ranii sangele se coaguleaza si inchide

plaga. Cicatricea formata protejeaza impotriva agentilor patogeni si a pierderii exagerate

de sange.

2.ANATOMIA PIELII

Pielea este formata din EPIDERM, DERM, HIPODERM.

Epidermul este alcatuit din cinci straturi de celule suprapuse, denumite din profunzime

spre suprafata :bazal sau germinativ, spinos, granulos, lucidum si cornos.

Toate straturile provin din stratul germinativ, ale carui celule, pe masura ce se

multiplica sunt impinse spre suprafata, schimbandu-si necontenit forma si structura.

Stratul extern cornos al epidermei este format din 20-30 de randuri de celule moarte.

Aceste celule sunt asezate unele peste altele, asemenea unor tigle, de aceea pielea seintinde cu usurinta in timpul miscarii. In fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele,


3/25

dar aceasta nu se uzeaza, fiindca celulele moarte sunt inlocuite in permanenta cu altele

noi.

Dermul este constituit dintr-un tesut conjunctiv lax, format din trei componente

principale: substanta fundamentala, fibrele conjunctive si celulele conjunctive.

Substanta fundamentala are o structura amorfa si este formata dintr-un amestec de

mucopolizaharide, proteine, saruri minerale si apa.

Fibrele conjunctive sunt de trei feluri: colagene, elastice si reticulare, dispuse sub forma

de retea.

Celulele conjunctive situate in substanta fundamentala si in ochiurile retelei conjunctive

sunt celule fixe si celule mobile provenite din vasele sangvine

Tesutul conjunctiv are rol de legatura, sustinere, hranire, depozit, reglare si aparare

impotriva infectiilor. In derm se mai gasesc vase sangvine, formatiuni nervoase, foliculipilosebacei si glande sudoripare.

Tot in derm se gasesc si foliculii pilosi si glandele sebacee care se dechid in foliculi.

Cele din urma produc o substanta densa, grasoasa -sebumul, care se infiltreaza in

permanenta la suprafata pielii, ca substanta lubrifianta a parului si pielii. Fara acest

unguent, pielea s-ar usca si s-ar descuama, nu ar rezista mult timp la solicitarile zilnice.

La fiecare folicul pilos se ataseaza cate un muschi horipilator. Daca ne este frig sau ne

speriem, acesti muschi se contracta, iar firele de par si pielea se ridica; se formeaza asa-

numita piele de gaina.

Hipodermul este constituit din tesut gras(tesut adipos)sub forma de lobuli delimitati de

septuri fibroase provenite din derm. Aceste fibre conecteaza derma de organele aflate

dedesubt, de exemplu muschii. Acest depozit de grasime este si un strat izolant ce

functioneaza ca un termoizolator. In caz de necesitate, organismul poate folosi acest

depozit de grasime si ca sursa de energie. Daca cineva manaca prea mult, excesul de

grasime se depune sub piele. Sub stratul adipos, se gasesc muschii, ganglionii limfatici,

precum si principalii nervi si vase sangvine.

Reannoirea pielii

Cum am precizat anterior, sub epiderma, in stratul germinativ, celulele se afla intr-ocontinua diviziune. Celulele nou formate sunt apoi incarcate cu o proteina rezistenta,

cheratina, care determina cheratizarea celulelor. Pe masura ce iau nastere celule noi pe

dedesubt, cele cheratinizate vor fi impinse spre exterior. Timpul necesar unei celule sa

ajunga din stratul bazal pana in stratul cornos si sa se elimine este evaluat la 26-28 zile.

Aceasta fiind durata ei de viata. Celulele moarte se desprind de piele sub forma unor

solzisori abia vizibili. Un om in timpul vietii pierde sub aceasta forma aproximativ

18Kg de piele.

Glandele pielii

Pielea este inzestrata cu glande a caror secretie se varsa pe suprafata pielii. Acest glandeindeplinesc functii importante.


4/25

Glandele sebacee:

La fiecare folicul pilos este anexata o glanda sebacee, situata in mai superficial fata de

glanda sudoripara. Produsul lor, numit sebum, este format dintr-o substanta de secretie

grasoasa, pe care celula o colecteaza din grasimile din sange si care face ca firele de par

si epiderma sa fie impermeabile.

Sebumul se elimina prin spatiul dintre par si teaca lui. El are rolul de a lubrifia parul si

tegumentele.

Cand secretia acestor glande ete insuficienta, pielea devine uscata, iar atunci cand este

exagerata da nastere la seboree.

Glandele sebacee stau sub influenta glandelor sexuale. Aparitia seboreei coincide cu

aparitia pubertatii.

Glandele sudoripare;

Spre deosebire de glandele sebacee, acestea se gasesc pe toata suprafata pielii, in

adancul dermei, formate dintr-o aglomerare de tubulete intortocheate (canale

sudoripare), avand rolul indispensabil in reglarea temperaturii corporale fiind mai

numeroase si mai dezvoltate in anumite regiuni. Secretia glandelor sudoripare poarta

numele de sudoare.

Aceasta este un lichid limpede putin sarat, cu miros caracteristic, care variaza de la

individ la individ. Este bogat in saruri minerale si acizi volatili. In cazuri de

imbolnavire, poate contine uree si zahar. Secretia glandelor sudoripare se varsa continuu

la suprafata pielii, totusi este imperceptibila. Transpiratia in timp ce se evapora, ne

raceste corpul. Glandele sudoripare pe perioada unei zile produc 600-800 de ml de

transpiratie. In zilele foarte calduroase insa, putem evapora chiar si 2 litri de sudoare.

Un om are in total in jur de 3 milioane de glande sudoripare, greutatea totala atigand

100 de grame. Exista destul de multe glande sudoripare pe fata, subrat, in palma, si in

talpa. In palma de exemplu, gasim 350 glande sudoripare pe centimetru patrat, in timp

ce in dosul palmei doar 200.

Transpiratia ne ajuta si la apucarea unor obiecte cu suprafata neteda

Alte structuri din piele:

Corpusculii Meissner.

In derma se gasesc si diferite terminatiuni nervoase: acestea vor transmite la creier

excitatiile ce provoaca simtul tactil. Excitatiile dureroase sunt preluate de terminatiile

nervoase care se ramifica in epiderma. In portiunea superioara a dermei se gasesc

receptorii tactili, sau asa numitii corpusculi Meissner, care percep presiunile usoare.

Corpusculii Ruffini si Krause.


5/25

Ceva mai adanc sunt situati corpusculii Ruffini care percep caldura, respectiv

corpusculii Krause, responsabili de perceperea frigului.

Corpusculii Vater Puccini

Spre marginea inferioara a dermei se gasesc corpusculii Vater-Puccini, care au rolul dea percepe presiunile puternice.

Daca aceste terminatiuni nervoase trimit o informatie catre creier, sub efectul unor

excitatii dureroase, presiune, sau caldura, acesta va actiona muschii corespunzatori, de

exemplu pentru a retrage mana din apropierea unui foc.

Muschii piloerectori

Sunt muschi speciali, atasati la cate un folicul de par. Atunci cand se contracta firele de

par se indreapta. Astfel intra mai mult aer, iar izolarea se imbunatateste(mai ales la

animalele cu par, pene sau blana.

Foliculii de par.

Sunt tuburi lungi si inguste, fiecare continand cate un fir de par. Parul creste, pe masura

ce se adauga noi celule la baza, din celulele care captusesc foliculul. Celulele mai vechi

mor atunci cand se formeaza cheratina in interiorul lor.

Receptorii pentru durere sunt terminatii ale fibrelor nervoase din tesutul celor mai multe

organe interne si din piele (in epiderma si in partea de sus a dermei). Ei sunt receptorii

care trimit impulsuri atunci cand orice stimulare devine excesiva. Astfel se genereaza

senzatia de durere

Plexurile din par sau plexurile de la radacina parului sunt grupuri speciale de terminatii

ale fibrelor nervoase. Fiecare formeaza o retea in jurul unui folicul de par si este un

receptor, adica trimite impulsuri nervoase la creier, atunci cand se misca firul de par.

ANEXELE PIELII

Fanerele, cum mai sunt numite anexele pielii, sunt vizibile la exteriorul corpului si

epidermului. Ele sunt de origine ectodermica, fiind reprezentate de par si unghii.

1.Parul

Parul se prezinta ca o formatiune tubulara, flexibila ce se gaseste intr-un spatiu numit

folicul. Firul de par, impreuna cu foliculul poarta denumirea de folicul pilos. Acestuia ii

sunt anexate una sau mai multe glande sebacee.

Parul este format din doua parti, una care se afla in piele, numita radacina si alta la

exterior numita tulpina sau mai simplu par.

Partea terminala a radacinii este mai umflata si are forma unui bulb, fiind denumita

bulbul parului sau bulbul folicular.


6/25

Acest bulb prezinta la baza o scobitura (papila foliculara) care contine vase sangvine si

nervi care are rolul de a asigura hrana parului. Deasupra papilei foliculare se afla

celulele germinative bulbare din care prin multiplicarea lor rezulta parul.

Daca sectionam longitudinal un fir de par, putem observa trei zone. La centru maduva,

la mijloc scoarta sau corticala, iar la exterior epidermicula sau cuticula (membrana deprotectie din exterior.)

Maduva si scoarta contin pigmenti, iar toate zonele incep sa se cheratinizeze progresiv

pe masura ce se departeaza de bulb.

Cheratina este o substanta dura care asigura forma si rezistenta firului de par. Din punct

de vedere chimic aceasta este formata dintr-o substanta bogata in sulf si azot, rezistenta

la acizi, fermenti si temperaturi ridicate. Cheratina din par se prezinta sub doua forme:1-

cheratina dreapta, substanta stabila si 2-cheratina buclata, care este instabila. Sub

actiunea diferitilor factori fizici cum ar fi umezeala, caldura sau chimici -substante

oxidante, cele doua cheratine se pot contopi. Aceasta contopire sta la baza ondulariiparului.

Pigmentii dau culoarea parului. Ei sunt constituiti din melanine, substante proteice

complexe, care in general au culoarea neagra, dar si cu variatii de la galben, brun-inchis

pana la negru. Pigmentii sunt insolubili in apa, dar solubili in hidroxid de potasiu si

acizi concentrati. De aceea cand dorim sa ne vopsim parul, mai intai trebuie sa

decoloram firul de par cu ajutorul apei oxigenate, amoniac, sau alte substante.

Melaninele se prezinta sub forma difuza si granulara. In firele de par exista amandoua

formele de melanina, iar de raportul dintre ele depinde culoarea parului.

Melanina difuza da o culoare galbuie a firului de par cand este putin concentrata si

roscata cand este foarte concentrata.

Melanina granulara genereaza culori ale parului de la brun spre negru.

Decolorantii actioneaza asupra melaninei granulare, pe care o transforma in melanina

difuza. Culoarea rosie a parului este data de un pigment special care contine fier, numit

tricosiderina.

Viteza de crestere a firului de par este de aproximativ 0,3-0,5mm pe zi, astfel ca intr-oluna el poate creste cu 1-1,5 cm iar intr-un an cu 15-20cm.

Cresterea firului de par dureaza intre 3-4 ani, cu variatii intre 2-6 ani. Aceasta crestere

cu inlocuirea firului de par la 3-4 ani este explicatia pentru care in anumite regiuni

(europa) nu intalnim par mai lung de 1,5 m. In Asia, viteza de crestere zilnica si

perioada de crestere fiind mult mai mari, putem intalni persoane cu un par chiar mai

lung de 8 m.

Trebuie subliniat ca de la moartea firului de par pana la caderea de pe cap, trec in medie

3 luni si in mod normal cad zilnic aproximativ 40-50 fire de par.


7/25

Rezistenta firului de par este mare la agentii fizici si biologici si variabila la cei chimici.

Firul de par nu poate fi spart cu o lovitura de ciocan. El este rezistent si la tractiune.

Pentru a rupe un fir de par este necesar o greutate intre 50 g si 100g, putand ajunge si

pana la 160g. Rezistenta firului de par este mai mica la copii si varstnici si mai mare la

adulti. Firul de par(mai putin bulbul) este rezistent si la putrefactie. De aceea putem gasi

fire de par intacte la persoanele decedate chiar dupa 10 ani.

Firul de par este flexibil si elastic. Aceasta proprietate este amplificata de umiditate. El

se poate lungi chiar cu 20-30% sub actiunea unei tractiuni si revine la forma initiala

dupa incetarea acesteia.

Sub actiunea caldurii, elasticitatea dispare, iar parul devine casabil. De aceea nu este

recomandat ca dupa ce spalam parul sa folosim surse de caldura puternice pentru

uscarea lui.

Datorita sebumului, parul prezinta proprietati absorbante de praf si microparticule.

2. UNGHIA

Unghia este o lama cornoasa care acopera fata dorsala a extremitatii degetelor la maini

si picioare. Ele sunt asezate pe ceea ce se numeste patul unghiei si indeplinesc functia

de a proteja ultimile falange.

Unghia este alcatuita din corpul unghial, portiunea pe care o vedem si radacina, partea

inclusa in piele. Organul regenerator al unghiei il reprezinta matricea sa ce deriva din

epidermul de suprafata. Cresterea unghiei este un proces permanent in tot cursul

vietii(0,5-1,2 mm pe saptamana.

Particularitatile pielii in raport cu varsta.

Pielea sugarilor si a copiilor se deosebeste structural de pielea adultului. Pielea copilului

este mai supla, straturile epidermului nu sunt complet dezvoltate, ele sunt construite din

mai putine randuri de celule, astfel incat grosimea epidermului este mai mica. Stratul

cornos este discret, cheratinizarea este mai redusa, ceea ce determina o transparenta mai

mare a pielii.

Dermul este bogat vascularizat, ceea ce face ca la copii culoarea pielii sa fie roz.

Pielea supla a copiilor este mai permeabila, incat unele medicamente actioneaza mai

bine pe cale cutanata.

Pielea nou-nascutului este acoperita de un invelis gras, care apara pielea de maceratiile

pe care le poate produce lichidul amniotic. Glandele sudoripare isi incep functia abia

dupa cateva luni dupa nastere. Lipsa sudorii si cantitatea redusa de grasime fac ca

mantaua acida, care ofera in mod normal o protectie impotriva infectiilor microbiene, sa

nu-si poata indeplini rolul fiziologic. Din acesta cauza pielea copiilor este foartereceptiva fata de infectiile microbiene, fapt care ne explica frecventa dermatozelor


8/25

microbiene la copii. Pielea copiilor, pe de alta parte, nu-si poate indeplini rolul de

imunizator printr-o reactivitate mai redusa, caracteristica acestei etape de dezvoltare.

Reactiile alergice apar la copii abia dupa luna a treia.

Pielea la batrani.

Dupa 40 de ani incepe instalarea imbatranirii organului cutanat. Semnele clinice ale

imbatranirii pielii sunt mai vizibile la partile descoperite ale corpului, unde actioneaza

radiatiile U.V. solare. Pielea devine aspra, atrofica, uscata, prin diminuarea secretiei

sebacee si sudoripare, concomitent cu descresterea continutului in apa, precum si

diminuarea inhibitiei sale.

Dermul, ca si hipodermul se atrofiaza, modificarile cele mai importante observandu-se

la nivelul colagenului. Fibrele de colagen in esenta se subtiaza, isi modifica continutul

biochimic, scade capacitatea de hidratare a acestuia, manifestandu-se tendinte de

hipermineralizare cu depuneri de Ca.

Reteaua vasculara este mult diminuata, ca si rezistenta vasculara. Scad in general,

reactiile oxidative, a metabolizarii glicogenului si scade activitatea unei serii intregi de

enzime.

In concluzie, in procesul de imbatranire, metabolismul tegumentului este mult scazut si

de aici posibilitatea aparitiei mult mai usor a unor afectini dermatologice si raspunsul

intarziat la anumite tratamente.

3.FIZIOLOGIA PIELII

Fiziologia studiaza viata si functia organelor. Pielea, ca invelis al corpului si ca un

organ protector interpus intre mediul extern si intern, indeplineste nenumarate functii

vitale, in stransa dependenta cu intregul organism.

Pielea, fiind inzestrata cu un sistem vascular si nervos foarte dezvoltat, se afla intr-o

legatura stransa cu intregul organism, in special cu sistemul nervos. Metodele actuale deinvestigare nu permit cunoasterea in totalitate a proceselor intime care se petrec in

piele.

Metabolismul pielii reprezinta totalitatea proceselor fizico-chimice, schimburile dintre

celule si insumeaza functiile vitale elementare ale pielii si sarcinile fiziologice pe care

pielea trebuie sa le indeplineasca in raport cu mediul extern si intern.

Desfasurarea proceselor metabolice ale pielii necesita un mediu care contine substantele

necesare schimburilor, transformarilor fizico-chimice energetice. Aceste substante sunt

anorganice si organice.

Substantele anorganice


9/25

APA este un element cu proprietati fizico-chimice speciale. In stare fiziologica, pielea

contine o cantitate mare de apa, in care substantele organice si anorganice se gasesc

dispersate in solutii coloidale. Apa pe care o bem este fixata dupa ingerare de ficat, unde

este izonizata ca sa poata trece in sange. Prin circulatie, ea ajunge in capilare, unde tinde

sa intre in echilibru cu apa tesuturilor. In acest scop surplusul de apa se depune in

muschi si in piele, care constituie unul dintre cele mai importante rezervoare de apa dinorganism.din ambele locuri apa este mobilizata dupa nevoi. In mod normal, retinerea si

eliminarea apei din organism trebuie sa fie proportionale cu cantitatea de apa ingerata.

In numeroase afectiuni dermatologice se produce o retentie de apa, conditionata de o

retentie clorurata, constituind starea de preedem sau de edem.

Apa, in afara de rolul ei principal de vehicul al substantelor anorganice si organice,

joaca un rol esential si in respiratia celulara.

Sarurile minerale

Cantitatea substantelor minerale se stabileste prin analiza integrala a cenusii pielii.Pielea contine la 100 g aproximativ 45mg calciu, 260mg potasiu, 350mg sodiu, 30mg

magneziu, apoi clor, fosfor, fier, sulf, cupru, zinc. Substantele minerale se gasesc in

organism in stare de electroliti incarcati cu o anumita sarcina electrica.

Clorura de sodiu, ajunsa in sange se disociaza in ioni de clor si sodiu. Pielea este

organul cel mai bogat in clor, fiind rezervorul si reglatorul clorului in organism.

Echilibrul apei este legat strans de cel al clorului.

Potasiul este ionul protoplasmei si al nucleilor. In piele, potasiul se gaseste mai mult in

epiderma si anexe.

Calciu, fosforul si magneziul sunt trei elemente atat de strans legate functional intre ele,

incat metabolismul lor nu poate fi tratat separat. Rezerva mare de calciu si fosfor o

formeaza oasele; in tesuturi calciul se gaseste in cantitate mica, abia 1%. Sangele

contine o cantitate constanta de 100mg calciu la mie, el fiind cuprins in plasma. In

pielea normala, calciul se gaseste aproape exclusiv in derm. Metabolismul intermediar

al calciului este legat de al fosforului. Orice mobilizare, eliminare si depunere de calciu

se face paralel cu cea a fosforului, orice exces de fosfor sangvin, pentru a se elimina, se

fixeaza de calciu.

Calciul joaca un rol in excitabilitatea neuro-musculara si nervoasa, in mecanismulcoagularii, in impermeabilitatea membranelor epiteliale si endoteliale, el incetineste si

modereaza activitatea celulei. Il putem cataloga drept antagonist al potasiului. Raportul

K/Ca este crescut in inflamatiile pielii.

Sulful se gaseste in cantitati mari in albumine si in cheratina.

Pentru viata celulei este de importanta capitala ca amestecul fractiunii minerale sa se

mentina intr-un echilibru constant.

Un exces de potasiu, de calciu si de sodiu duce la un pH ridicat. In acelasi timp, excesul

de sodiu duce la o retentie de apa pentru corectarea hiperosmozei. Potasiul sangvincreste in socul anafilactic.


10/25


11/25

Vitaminele sunt considerate ca biocatalizatori, stimuland, ca si fermentii si hormonii

reactiile chimice generatoare de energie si in special reactiile de oxidare.

Lipsa vitaminelor din alimentatie produce o serie de tulburari in metabolism care se

manifesta prin simptome foarte variate, interesand intre altele si pielea. Carenta unei

vitamine constituie insa numai o veriga in lantul unor conditii de multiple carentevitamino-mineralo-protidice. Acest fapt ne explica insuccesele corectarii carentelor prin

administrarea numai a unei vitamine, neglijand corectarea regimului de nutritie

policarentiala.

Vitaminele se impart in liposolubile si hidrosolubile.

vitaminele liposolubile:

Vitamina A joaca un rol important in metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor si

in metabolismul bazal.

* Doza medie recomandata este intre 1,5 si 3mg

Unii specialisti precizeaza ca doza zilnica necesara pentru barbati trebuie sa fie 3mg,

pentru femei 2,4mg, iar pentru copii, 1,8mg.

*Surse:

Sub forma de retinol, vit.A se gaseste in: ficatul de porc, de vita, de vitel, untura de

peste, oua, produse lactate nedegresate.

Beta-carotenul se gaseste in vegetalele colorate precum tomatele, broccolii, morcovul,

pepenele, spanacul, sparanghelul, porumbul, frunzele de sfecla rosie, frunzele de

papadie, mango, caisele, citricele, dovleacul.

Carenta de vitamina A se traduce in piele prin procese de hiperkeratoza in ihtioza,

pitiriazis, psoriazis, care uneori se asociaza cu celelalte simptome de avitaminoza A.

Prin administrarea vitaminei A in doze masive se obtin rezultate favorabile in aceste

afectiuni.

Vitamina D joaca un rol important in metabolismul calciului si al fosforului, favorizand

resorbtia lor la nivelul intestinului si depunerea lor in oase.

*Doza zilnica medie recomandata este intre 10- 20 mg

*Surse:

Spre deosebire de celelalte, vit.D poate fi produsa de organism.

Razele ultraviolete declanseaza procesul de sinteza al vit.D in epiderma.

Vit.D este continuta in pestele gras, sardina, somon, hering, untura de peste, galbenusul

de ou, unt, lapte, lactate nedegresate.


12/25

Vegetalele nu contin aceasta vitamina.

Vitamina D2 are o actiune favorabila in tratamentul tuberculozelor cutanate.

Vitamina E este vitamina cresterii. Ea joaca un rol in metabolismul tesutului colagen,

avand o actiune antisclerogena.

*Doza zilnica este intre 12-20mg.

Cantitatea recomandata poate varia in functie de zonele geografice. In Franta este 12-

15mg, in Canada este3-10mg, in SUA 40-80mg, iar la noi este 12-20mg.

*Surse:

Principalele surse alimentare bogate in Vit.E sunt uleiurile vegetale bogate in acizi grasinesaturati: soia, floarea soarelui, porumbul, fructele oleaginoase: seminte de floarea

soarelui, arahide, germenii de cereale, legumele verzi si rosiile.

Se recomanda administrarea vitaminei E in afectiunile atrofiante ale pielii si in bolile de

colagen, ca sclerodermia, unde da rezultate favorabile.

Vitamina F joaca un rol important in metabolismul lipidelor.

In diferite boli cu tulburari metabolice ale epidermului, administrarea locala poate duce

la vindecare in eczemele copiilor. De asemenea poate fi un adjuvant pretios in

psoriazis.

Vitamina K, antihemoragica, joaca un rol important in sinteza protrombinei.

*Doza zilnica este intre 10-55 mcg.

In general la copii este necesara o cantitate de 10-30mcg, iar la adulti intre 35-80mcg.

*Surse:

Se gaseste in legumele verzi precum broccoli, spanac, varza, mazare, conopida.

Vit.K este produsa si de propria noastra flora intestinala.

In afectiunile ficatului, produse prin tulburari digestive si tulburari in resorbtia

grasimilor, se suprima sinteza vitaminei K, ceea ce poate duce la hemoragii cutanate.

Vitamine hidrosolubile.


13/25

Vitamina B1 este necesara pentru degradarea si utilizarea glucidelor. Are rol in

metabolismul apei.

*Doza zilnica este intre 1,2-1,5 mg.

In general la copii este necesara o cantitate de 0,5-1,2mg, la adolescenti si femei, ocantitate de 1,3mg, iar la barbati o cantitate de 1,5mg. Persoanele care consuma mai

mult alcool sau cafea trebuie sa ia o doza marita.

*Surse:

Vit.B1 se gaseste in stare naturala in mai multe alimente cum ar fi drojdia de bere, carne

de porc, de peste, legume, lapte, galbenusul de ou. Pastele fainoase, painea si in general

faina integrala contine de asemenea aceasta vitamina.

Administrarea sa in edemele din beriberi si in edemele care se asociaza cu tulburarile de

nutritie ale copilului, a dus la rezultate favorabile.

Vitamina B2. joaca un rol important in respiratia celulara. Are si un rol antiinfectios

*Doza zilnica este intre 1,5-1,8 mg.

Pentru copii este recomandata o cantitate de 0,6-1,4mg, 1,5 mg pentru adolescenti si

femei si 1,8 mg pentru barbati si femei gravide.

Persoanele care-si desfasoara activitatea intr-un mediu stresant, trebuie sa mareasca

doza de vit. B2.

*Surse:

Se gaseste in produsele animale cat si in cele vegetale. Astfel o putem gasi in ficat in

primul rand, in carnea de vita sau porc, peste, ou, cereale integrate si lapte. Legumele

verzi, cum ar fi spanacul sparanghelul broccoli, laptucii, constituie de asemenea o sursa

importanta de vit. B2.

Lipsa vitaminei B2 poate duce la afectiunea numita zabaluta, care consta intr-o

descuamare cu roseata a buzelor.

Vitamina PP are rol important in metabolismul aminoacizilor.

*Doza zilnica este intre 13-20 mg.

Pentru copii este recomandata o doza intre 7-15mg, 15-18mg pentru adulti si 20 mg

femeilor insarcinate sau care alapteaza.

*Surse:


14/25

Vit.PP o putem gasi in carnea alba, peste, ficat, carne de vitel si vaca, cereale si painea

integrala. Fructele constituie de asemenea o sursa importanta de vit.PP- piersici,

smochine, curmale, migdale, avocado, arahide.

Carenta vitaminei PP produce o serie de manifestari ca: eritemul de primavara,

sensibilizarea pielii la razele solare.

La pelagra, eritemul pielii, pe langa simptoamele nervoase, gastrointestinale, este

influentat de administrarea vitaminei PP.

Vitamina H, antiseboreica, are rol in metabolismul aminoacizilor si in metabolismul

glandelor cu secretie interna si metabolismul general.

Doza zilnica este de 0,3mg(300mcg)

Copii au nevoie insa de o cantitate de 50-90 mcg/zi

*Surse: Legumele si fructele crude, carnea proaspata, organele de vita, drojdia de bere,

laptele, produsele lactate. galbenusul de ou, pot fi surse care sa asigure necesarul zilnic

de vit. B8

Lipsa acestei vitamine poate fi semnalata prin incaruntirea parului sau chiar albirea lui.

VitaminaB5-Acidul pantotenic are un rol in metabolismul proteinelor, lipidelor, in

cresterea si mentinerea culorii parului.

*Doza zilnica este intre 10-15 mg.

Copii trebuie sa consume intre 3-8mg, adolescentii si adultii intre 10-15mg.

*Surse:

Alimentele ce contin aceasta vitamina sunt: drojdia de bere, organele de vita, cerealele

integrate, arahidele, somonul, galbenusul de ou, ciupercile si legumele verzi.

Administrarea acestui acid pantotenic poate duce uneori la recolorarea parului sidisparitia seboreei.

Vitamina C are proprietati oxidoreductoare, intervenind in procesul de oxidare si

indeplinind un rol important, in special in functia tesuturilor de sustinere. Ea intervine in

numeroase procese metabolice, in special in metabolismul pigmentogenezei si al

sulfului. In metabolismul pigmentar, vitamina C are actiune inhibitoare si oxidarea

influentata de radiatiile ultraviolete, duce la pigmentarea pielii.

Doza zilnica este intre 60-100mg


15/25

Copii au nevoie de 35-60mg /zi, adultii 60-100mg iar viitoarele mame de 130mg.

Atentie deosebita trebuie sa acorde fumatorii, deoarece acestia ar trebui sa consume

zilnic 120mg

*Surse:

Principalele surse de vit.C sunt legumele si fructele proaspete, mai ales citricele,

zmeura, coacazele, fragii. Dintre legume:, broccoli, cartofii, ardeii, tomatele, varza,

patrunjelul contin o cantitate suficienta pentru organismul uman.

Vitamina P are rol in metabolismul celular, ionic, al proteinelor, glucidelor si apei.

Vitamina P este administrata cu succes in hemoragii gingivale, gastroragii, eczeme,

eritem nodos.

3.METABOLISMUL SI FUNCTIILE PIELII

Materia vie se caracterizeaza printr-un proces continuu de uzura si refacere a protidelor

protoplasmei. Acest proces reprezinta metabolismul cu latura lui de anabolism si

catabolism(asimilare si dezasimilare).

Macromolecula protidica este formata din inlantuirea unui numar mare de aminoacizi si

prin polimerizare.

La materia vie, metabolismul se caracterizeaza prin doua procese fundamentale: de

sinteza si de degradare. Orice dezechilibru care se produce intre acestea, va duce la

tulburari metabolice care se vor manifesta prin diferite alterari cutanate.

Desfasurarea normala a metabolismului cutanat asigura pielii o serie de functii care sunt

menite sa realizeze apararea organismului fata de noxele care, in contact cu mediul

extern, pot atinge integritatea pielii.

Aceste functii, in concluzie sunt functii de aparare.

Functia epidermului

Functia epidermului se concrertizeaza in cheratinizare si in producerea unei substante

grase, grasimea cornoasa, care inhiba stratul cornos.

Cheratinizarea rezulta din procesele metabolice, care se petrec fiziologic in celulele

epidermice cu scopul de a se forma in stratul cornos un invelis compact si rezistent la

actiunile variate din mediul extern.


16/25

Grasimea cornoasa contine in abundenta colesterol, acizi grasi nesaturati formand o

adevarata grasime de culoare bruna deschis.

Functia Dermului

Spre deosebire de cea a epidermului, a carui activitate tinde in special la formareainvelisului cornos imbibat de grasime, functia dermului este mai variata si mai

complexa.

Dermul este un mare laborator care intervine in nutritia pielii. In derm se desfasoara

circulatia sangvina, care are ca scop asigurarea aportului substantelor nutritive, pe de o

parte, si transportul deseurilor de dezagregare a substantelor nutritive spre organele de

eliminare pe de alta parte, in afara de unele substante, care pot fi eliminate direct pe

suprafata pielii.

Circulatia in piele este asigurata prin vasele sangvine si limfatice.

Ultimile cercetari fiziologice au aratat ca in piele, pe langa circulatia sangvina, exista o

circulatie intra- si extracelulara.

3.Pigmentul si melanogeneza

In piele si formatiunile ei anexe se gaseste pigment, a carui cantitate este conditionata

de rasa, de influenta mediului si de anumite stari fiziologice. In general, regiunile pielii

care sunt expuse actiunii razelor solare sunt mai pigmentate decat cele acoperite.

Pigmentul care se gaseste in piele este format din melanina.

Trebuie subliniat ca substantele chimice (cupru, fier, zinc, magneziu), radiatiile si

factorii alimentari joaca un rol insemnat in pigmentogeneza si ca acest fenomen biologic

este supus unor stimuli fizico-chimici variati, care concura cu totii la formarea

pigmentului.

4.Schimburile pielii

Permeabilitatea.

Invelisul cornos, impregnat de grasime, face ca pielea sa aiba o permeabilitate redusa,

care variaza in raport cu diferite stari fiziologice sau patologice.

Pielea este permeabila pentru grasimi, cu atat mai mult cu cat ele sunt mai fluide. Cea

mai mare putere de patrundere o au uleiurile. Daca patrunderea se face printr-o aplicare

simpla si lenta dureaza 2-5 ore. Daca se fac frictiuni poate dura 5-10 minute. Puterea de

patrundere este favorizata de vascozitatea grasimii.

Resorbtia medicamentelor incorporate in grasimi este posibila.

Pielea este permeabila si pentru gaze, insa intr-o mai mica masura.


17/25

Pielea este permeabila pentru substante volatile ca terebentina, eterul, cloroformul,

iodul, alcoolul, etc.

Conductibilitatea.

Pielea este buna conducatoare de caldura si electricitate. Umiditatea, congestiavasculara, subtierea stratului cornos, maresc aceasta conductibilitate.

Pielea este imbibata de o solutie de electroliti, care se gasesc in concentratii variabile.

Ea este sediul unor procese electrochinetice si unor curenti electrici, caracterizati printr-

un potential de rezistenta electrica intr-o continua schimbare, in raport cu irigatia

sangvina si de asemenea cu electricitatea atmosferica. Pielea are rolul de a echilibra

diferentele de potential electrostatic intre incarcarea electrica a mediului inconjurator si

mediul intern.

4.ROLUL PIELII

1.Rolul de protectie si aparare

Pielea ca invelis al corpului indeplineste o functie de protectie impotriva influentelor

nocive care ating pielea din exterior.

Pielea este expusa la diferiti factori nocivi din mediul extern, de natura mecanica,

chimica, fizica si microbiana, precum si unor factori care actioneaza din interiorul

organismului.

Prin mobilitatea ei pe tesuturile subiacente, prin stratul de grasime si prin elasticitatea

ei, pielea poate amortiza socurile mecanice. Pe regiunile care sunt expuse actiunilor

mecanice, stratul cornos este mai gros si mai compact(palma), dermul este mai elastic si

mai flexibil, iar hipodermul le captuseste cu un strat de grasime mai abundenta.

Stratul cornos imbibat cu grasime anihileaza mana la un grad oarecare actiuneaagentilor chimici si fizici.

Epidermul, prin proprietatea sa de a reflecta razele luminoase prin pigmentul depozitat

in stratul germinativ, constituie un ecran protector care impiedica patrunderea razelor

luminoase in profunzime.

Stratul de grasime care acopera toata suprafata epidermului si resturile de acizi ramasi

dupa evaporarea sudorii formeza impreuna cu grasimile epidermului acea manta acida

care constituie bariera cea mai eficace impotriva patrunderii microorganismelor in

piele.


18/25

Suprafata pielii, in comparatie cu interiorul corpului, are o reactie acida. Aceasta devine

tot mai alcalina inspre straturile profunde. Echilibrul acido-bazic al pielii, stabilit la

valoarea unui pH de 5,5 se poate schimba prin spalari cu sapunuri alcaline, pielea

devenind astfel receptiva la atacurile microorganismelor. De altfel, echilibrul acido-

bazic este acid pe toate suprafetele interne care pot fi atacate de microbi, cum ar fi

mucoasa stomacului si a vaginului.

Mantaua acida, cheratinizarea, regenerarea epidermului prin eliminarea continua a

stratului exfoliativ constituie pentru piele o protectie eficace impotriva

microorganismelor.

Fata de cauzele nocive interne, pielea reactioneaza prin procese inflamatoare.

ROL DE TERMOREGLARE

Rolul pielii in termoreglare este foarte important. El este moderat in ceea ce priveste

lupta impotriva frigului, dar extrem de important in lupta impotriva caldurii.

Mecanismul de punere in actiune a secretiei sudoripare si a reglarii termice in general

este nervos si se realizeaza prin doua caI: a)prin excitarea receptorilor cutanati, influxul

ajunge la centrii termoreglatori si b)prin actiunea directa a temperaturii urcate(saqu

scazute) a corpului asupra centrilor.

Actiunea frigului produce un reflex vasoconstrictor, prin care muschiul erector al

parului se contracta, producandu-se in acelasi timp o vasoconstrictie. Prin contractia

muschiului se produce o contractie a pielii, suprafata ei se micsoreaza si in acelasi timp

se elimina sebumul, care ajunge la suprafata pielii. Ambele procese impiedica o pierdere

mai insemnata de calura.

La actiunea caldurii, suprafata pielii se intinde cudilatarea concomitenta a vaselor si cu

un aflux arterial intensiv. Aceasta actiune vasodilatatoare produce o iradiere mai mare

de caldura si determina actiunea secretatoare a glandelor sudoripare. Sudoarea

abundenta se varsa la suprafata pielii, unde prin evaporare, produce o racire a

organismului.

In timp ce la o temperatura obisnuita se elimina aproximativ un litru de sudoare in 24

ore, in caz de temperatura foarte ridicata se poate elimina si un litru pe ora. Actiunea

glandelor sudoripare poate fi considerata ca o supapa de siguranta impotriva actiuniicaldurii prea ridicate. Sudoarea se elimina continuu prin perspiratia insensibila, care are

drept scop sa compenseze diferentele de temperatura la nivelul diferitelor regiuni

cutanate. In bolile de piele in care aceste procese sunt absente, cum ar fi ihtioza,

bolnavii au continuu senzatia de frig.

3.ROLUL DE SECRETIE SI EXCRETIE

Celor doua glande (sebacee si sudoripara) le revine un rol principal in procesul de

secretie si excretie al pielii.

Glanda sebacee, sub influenta sistemului nervos, secreta sebumul care se varsa pesuprafata pielii. Sebumul da pielii supletea caracteristica, o apara si impiedica


19/25

patrunderea diferitelor substante lichide. In general, secretia de sebum atinge la om

aproape 2 grame zilnic. Eliminarea este mai bogata in regiuni cu glande mai multe.

Concomitent cu sebumul se elimina o serie intreaga de substante de dezagregare si

substante heterogene(de exemplu iodul in acneea iodica).

Glanda sudoripara secreta sudoarea, care are reactie acida. Sudoarea contine 99%apa si1% substante solide, saruri anorganice. Actiunea glandei sta sub influenta sistemului

nervos central. Anumite stari care duc la marirea continutului in apa al tesuturilor,

caldura si factorii psihici produc o secretie sudoripara mai bogata.

Prin sudoare se elimina din organism o serie intreaga de substante heterogene,

medicamente si substante toxice. Ea serveste intr-o mica masura drept compensator al

activitatii rinichilor. Actiunea favorabila a bailor fierbinti si a bailor de soare, a curelor

de transpiratii in diferite boli si intoxicatii medicamentoase se bazeaza pe eliminarea

unor substante toxice din organism prin sudoare.

ROL IN SENSIBILITATE

Pielea prin pozitia ei exterioara, este expusa la actiunea factorilor nocivi din medicul

extern. Ea prezinta o suprafata sensibila foarte mare. Importanta pielii ca organ se simt

nu este apreciata suficient. Ea poate inlocui, de pilda. la orbi procesul de cunoastere prin

cel tactil, acestia ajungand sa perceapa forma obiectelor si dimensiunea in spatiu. Se

cunosc patru feluri de sensibilitate cutanata: la cald, la rece(sensibilitatea termica), apoi

cea tactila, cu subdiviziunea ei, sensibilitatea dureroasa.

Fiecaruia din aceste sensibilitati ii corespund un excitant specific si organe receptoare

diferite.

Sensibilitatea cutanata este distribuita inegal pe suprafata pielii. Pe un centimetru patrat

de piele se afla : 12-13 puncte reci, 1-2 puncte calde, 100-200 de puncte dureroase si 25

puncte de presiune. Din punctele tactile, cele mai multe se afla pe varful degetelor, pe

palma, si pe varful limbii.

Este important sa stim ca se pot elabora reflexe conditionate pentru toti excitantii

cutanati. O caracteristica speciala o prezinta reflexele conditionate elaborate prin

excitantii termici, fata de care se elaboreaza rapid o inhibare de o intensitate atat de

mare, incat se poate cade intr-un somn profund. Aceasta observatie ne explica somnul

profund in care cad cei care sunt surprinsi de avalansele de zapada si ingheata de frig.

Pruritul este considerat ca o durere atenuata. Se crede a fi constituit din senzatia tactila,

plus cea dureroasa. Pruritul poate fi un reflex conditionat care se formeaza la variati

excitanti chimici si fizici, provenind din mediul extern si intern.

Rolul endocrin si influenta glandelor endocrine asupra pielii

Pentru a explica in unele cazuri cauza mortii, produsa prin arsuri grave s-a enuntat

teoria precum ca stratul germinativ indeplineste probabil si o functie de secretie in care


20/25

ar secreta substante capabile sa neutralizeze anumite toxine. Totusi s-a demonstrat ca

pielea nu prezinta structura tipica a unei glande cu secretie interna.

Clinic s-a constatat ca pielea se gaseste sub influenta hormonilor din organism, fapt care

se manifesta in toate transformarile ei structurale survenite in decursul diferitelor

perioade ale vietii, cand unele glande incep o activitate mai complexa.

Se poate constata rolul important al hipofizei in mentinera echilibrului fiziologic al

tegumentului. Suprimarea lobului anterior al hipofizei la animalele de laborator, a

produs tulburari trofice ale parului si unghiilor, epidermul devenind paracheratozic, iar

in derm s-a produs o atrofiere a tesutului colagen. Lobul anterior al hipofizei intervine

in pigmentogeneza si in colorarea pielii.

Rolul paratiroidei asupra tegumentului s-a putut pune in evidenta mai putin. Lipsa

secretiei acesteia ar duce la caderea parului. Hipersecretia paratiroidei ar produce in

sclerodermie cresterea calciului cutanat.

Efectul hormonilor sexuali asupra pielii este atat de marcat, incat poate fi utilizat ca test

in studiul functionarii hormonilor gonadotropi. Sub influenta hormonilor sexuali se

modifica structura dermului si a epidermului, pielea se pigmenteaza, iar anexele se

dezvolta mai intens.

Glanda suprarenala are un rol important in evolutia si metabolismul pielii. Insuficienta

suprarenala(boala Addison)se manifesta prin hiperpigmentarea pielii, care regreseaza

sub actiunea cortizonului si a acidului ascorbic. S-ar parea ca si in psoriazis aceasta

glanda joaca un rol important.

Insuficienta secretiei pancreatice tulbura metabolismul glucidelor in unele afectiuni

dermatologice, cum ar fi furunculoza repetata, care se amelioreaza sub influenta

tratamentului cu insulina.

Insuficienta timusului actioneaza asupra pielii in psoriazisul vulgar.

Glandele endocrine in general au un rol important in evolutia normala a pielii si in

special in patogenia multor manifestari morbide ale pielii.

Rolul imunologic

Se stie ca pielea este in legatura intima cu reactiile de aparare ale organismului.

Observatii clinice arata ca pielea are o functie defensiva in bolile infectioase. Este

cunoscut faptul ca introducerea anatoxinei, intradermic, este mai eficace decat pe cale

subcutanata, iar vaccinul antirabic, introdus in derm, produce o imunitate solida decat

introdus subcutanat. Aceste particularitati demonstreaza rolul activ al pielii in

desfasurarea proceselor imunobiologice, rol favorizat in parte prin elaborarea de catre

piele a fermentului de antiinvazie, cu scopul de a anihila efectele fermentilor care

faciliteaza invazia pielii de catre microorganismele patogene.


21/25

Este cunoscut ca pielea participa intens la procesul alergiei, reactivitate care se

incadreaza in marea problema a imunitatii.

In acest sens as sublinia faptul ca la pacientii bolnavi de psoriazis, care au urmat

tratamentul cu Deniplant, pe masura ce boala psoriazis se vindeca, le crestea reactia de

aparare a sistemului imunitar.

Roll principal in procesele imunobiologice ale pielii este indeplinit de celulele reticulo-

histocitare prin influentele exercitate pe cale reflexa de catre scoarta cerebrala.


22/25


23/25


24/25


25/25

CE ESTE PIELEA

Documents

Transcript of CE ESTE PIELEA