Ce Este Auditul Intern

33
UNIVERSITATEA „DUNAREA DE JOS” GALATI FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR AUDITUL INTERN SI FRAUDA INDRUMATOR: Lect. univ. dr. LUPAŞC IOANA REALIZATOR: ŞERBAN RALUCA LUIZA Master, An II, Zi

Transcript of Ce Este Auditul Intern

UNIVERSITATEA „DUNAREA DE JOS” GALATIFACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

AUDITUL INTERN SI FRAUDA

INDRUMATOR:Lect. univ. dr. LUPAŞC IOANA

REALIZATOR:ŞERBAN RALUCA LUIZA

Master, An II, Zi

GALATI2013

Introducere

Integrarea României1 în Uniunea Europeană, absorbirea acquis – ului comunitar până în anul 2007, depinde în mare măsură de funcţionarea şi performanţele instituţiilor publice. În prezent, României i se reproşează o accentuată birocraţie şi un ridicat nivel al corupţiei în sistemul instituţiilor de stat.

În acest context un rol important revine auditului intern ca parte a procesului de reformă instituţională ce vizează dezvoltarea şi perfecţionarea activităţii desfăşurate de instituţiile publice, dar şi a serviciilor prestate de acestea către cetăţeni, ca necesităţi obiective şi esenţiale pentru asigurarea convergenţei cu ţările avansate economic din Europa şi din lume. Astfel, auditul intern are o deosebită importanţă în creşterea performanţei în cadrul instituţiilor publice, limitarea risipei de resurse şi posibilităţilor de fraudă şi corupţie, detectarea din timp a anomaliilor şi deficienţelor.

Auditul intern prin formele sale legiferate de manifestare, respectiv auditul de sistem, auditul de performanţă (management) şi auditul de regularitate apare ca o activitate calificată, capabilă să exprime un „verdict” privind modul de funcţionare a instituţiilor publice, privind modul în care acestea îşi îndeplinesc obiectivele şi sarcinile, şi pe această bază evaluează rezultatele, şi nu în ultimul rând privind conformitatea cu prevederile legale a acţiunilor desfăşurate de acestea.

Clasa politică, aflată la conducerea societăţii, nu îşi poate realiza integral şi cu rezultate corespunzătoare programul său de guvernare, atât timp cât în instituţiile publice care alcătuiesc eşalonul destinat să-l transpună în operă se practică, de exemplu, un management defectuos, se risipesc resurse etc.

Capitolul I. Auditul intern

1 Adrian Mitea, Stefan Suditu, Adrian Bancuta, Dumitru Tanase – Auditul public internde la functia de control la functia de consiliere in cadrul asistentei manageriale – Editura Ministerului Administratiei si Internelor 2005

1

Auditul intern2 este o activitate independenta de asigurare obiectiva si de consiliere, destinata sa adauge valoare si sa antreneze îmbunatatirea activitatilor organizatiei, pe care o sustine în îndeplinirea obiectivelor sale. Ajuta organizatia în îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematica si disciplinata în cadrul evaluarii si îmbunatatirii eficacitatii proceselor de management al riscurilor, control si guvernare.

Activitatile de audit intern se desfasoara în diferite medii legislative si culturale; în cadrul unor organizatii care difera din punct de vedere al scopului, marimii, complexitatii si structurii; de catre persoane din cadrul sau din afara organizatiei. Desi pot exista diferente privind practica auditului intern în fiecare dintre aceste medii, este esential sa se respecte Standardele Internationale pentru Practica Profesionala a Auditului Intern, pentru ca responsabilitatile auditorilor interni sa fie îndeplinite. Daca auditorii interni sunt îngraditi de legislatie sau regulamente si, drept urmare, nu pot respecta anumite parti ale Standardelor, ei trebuie sa respecte toate celelalte sectiuni ale Standardelor si sa declare neconformitatea produsa.

Misiunile de asigurare implica evaluarea obiectiva a probelor de catre auditorul intern, în vederea formularii unei opinii independente sau a unor concluzii privind un proces, sistem sau alt subiect supus auditului. Tipul si sfera de cuprindere a misiunilor de asigurare sunt stabilite de catre auditorul intern. În general, sunt implicate trei entitati în misiunile de asigurare: (1) persoana sau grupul implicat(a) direct în procesul, sistemul sau subiectul auditat – responsabilul pentru proces, (2) persoana sau grupul care efectueaza evaluarea – auditorul intern, (3) persoana sau grupul care utilizeaza rezultatul evaluarii – beneficiarul misiunii.

Misiunile de consiliere au un caracter consultativ si se desfasoara în general la cererea expresa a beneficiarului misiunii. Tipul si sfera de cuprindere a serviciilor de consiliere sunt stabilite de comun acord cu beneficiarul misiunii. Misiunile de consiliere implica în general doua entitati: (1) persoana sau grupul care ofera consiliere – auditorul intern si (2) persoana sau grupul care solicita si primeste consiliere – beneficiarul misiunii. În îndeplinirea misiunilor de consiliere, auditorul intern trebuie sa îsi pastreze obiectivitatea si sa nu îsi asume responsabilitatea conducerii.

Scopul Standardelor este:1. Sa contureze principiile de baza care reprezinta practica de audit intern asa cum

trebuie ea sa fie.2. Sa furnizeze un cadru general de realizare si sustinere a unei game largi de activitati

de audit intern care genereaza o valoare adaugata.3. Sa functioneze ca un cadru de referinta pe baza caruia se evalueaza rezultatele

auditului intern.4. Sa stimuleze îmbunatatirea proceselor si operatiunilor organizatiei.

Standardele cuprind Standarde de Calificare, Standarde de Performanta si Standarde de Implementare. Standardele de Calificare vizeaza caracteristicile organizatiilor si ale participantilor ce desfasoara activitati de audit intern. Standardele de Performanta descriu tipul activitatilor de audit intern si ofera criterii calitative în functie de care sa fie evaluate rezultatele prestarii acestor servicii. În timp ce Standardele de Calificare si cele de Performanta se aplica tuturor activitatilor de audit intern, standardele de Implementare se aplica numai anumitor tipuri de misiuni.

2 http://www.aair.ro/fisiere/standarde_romana/Standarde_IIA_rom.pdf

2

Exista un singur set de Standarde de Calificare si de Performanta, însa sunt mai multe seturi de Standarde de Implementare: câte un set pentru fiecare tip principal de activitate de audit intern.

Auditul intern3 are scopul:• de a verifica daca activitatea organizatiei este in conformitate cu politicile, programele si managementul acestuia, conform prevederilor legale;• de a evalua cat de adecvate sunt controalele financiare si nefinanciare dispuse de conducerea entitatii economice, si daca acestea sunt aplicate si in ce masura, in scopul cresterii eficientei activitatii organizatiei;• de a evalua cat de adecvate sunt informatiile financiare si nefinanciare furnizate conducerii entitatii economice, pentru cunoasterea realitatilor din organizatia respectiva;• de a proteja elementele patrimoniale bilantiere si extrabilantiere ale organizatiei si de a identifica metodele de prevenire a fraudelor si a pierderilor de orice fel.

In Romania, auditul intern se practica in conformitate cu Normele elaborate de Camera Auditorilor Financiari; acestea cuprind reguli de organizare (definesc entitatile si persoanele care pot exercita activitatea de audit intern), reguli de exercitare (criterii de calitate pentru evaluarea acestor servicii), reguli de implementare (pentru tipuri specifice de angajamente) si Codul de etica pentru profesia de auditor intern (care are rolul de a asigura obiectivitatea auditorului intern).

Persoanele responsabile pentru organizarea activitatii de audit intern, coordonarea lucrarilor/angajamentelor si imputernicite pentru semnarea rapoartelor de audit intern trebuie sa aiba calitatea de auditor financiar (art. 23 din OUG nr. 75/1999, cu modificarile si completarile ulterioare).

Cu ocazia exercitarii profesiei lor, auditorii financiari efectueaza si evaluarea functiei de audit intern, pentru a stabili in ce masura se pot baza pe rezultatele auditului intern pentru propriul lor raport.

Pentru regiile autonome, companiile nationale si societatile nationale, precum si pentru alte entitati economice cu capital majoritar de stat, auditul intern trebuie organizat in conformitate cu legislatia privind auditul intern din entitatile publice.

Auditorul intern4 in urma unei analize independente si profesionale a unui proces/activitate din companie identifica riscurile existente si recomanda masuri de eliminare sau prevenire (asa numitul Management al Riscului). De asemena auditorul evaluaeaza daca sistemul de controale interne implementat de management este eficace si eficient (asa numitul Sistem de Controale Interne).

Capitolul II. Conceptul de frauda

3 http://auditor-financiar.infocomp.ro/z/ce_este_auditul_intern.htm4 http://alinademeter.ro/2010/04/15/auditul-intern-pe-intelesul-tuturor/

3

Potrivit normelor de audit intern, frauda5 reprezinta “orice acte ilegale caracterizate prin inselatorie, disimulare sau tradarea increderii. Aceste acte nu presupun, in mod necesar, amenintarea cu violenta sau utilizarea fortei fizice.

Fraudele sunt comise de persoane si organizatii in scopul de a obtine avantaje financiare, materiale, pentru a evita plata sau pierderea serviciilor sau pentru a-si asigura un avataj personal sau de afaceri”. Cand un individ comite o frauda, avantajele obtinute de acesta pot fi directe (de exemplu, obtinerea unor sume de bani) sau indirecte (obtinerea unei promovari, putere sau influienta). Cand frauda este comisa de o organizatie (de fapt, de un individ sau grup de indivizi care actioneaza in numele organizatiei) avantajele obtinute vizeaza, de cele mai multe ori, latura financiara. Iata cateva exemple de frauda in beneficul entitatii:

- vanzarea sau concesionarea de bunuri fictive sau care nu apartin entitatii;- platile neregulamentare cum ar fi finantari politice ilegale, mita si “mici atentii” catre

reprezentanti ai guvernului si intermediarii acestora, catre clienti sau furnizori;- declararea sau valorificarea incorecta a tranzactiilor, a elementelor activelor si

pasivelor sau veniturilor, cu intentia de a insela;- stabilirea incorecta a pretului intern de ceensionare (de exemplu, evaluarea bunurilor

schimbate intre entitati ale aceluiasi grup) cu intentia de a imbunatati fictiv rezultatele exploatarii uneia dintre societatile unui grup in detrimentul alteia;

- omiterea intentionata a inregistrarilor contabile sau a comunicarii informatiilor semnificative pentru a crea o imagine inselatoare asupra situaiei financiare a entitatii;

- activitatile comerciale interzise de legile, regulile, regulmentele sau contractele in vigoare;

- fraudele fiscale

Dar exista si fraude comise in detrimentul entitatii: ele favorizeaza, in general, un angajat, un tert sau o alta entitate in mod direct sau indirect. Iata cateva exemple:- acceptarea mitei sau a “micilor atentii”;- deturnarea, in beneficul unui angajat sau a unui tert, a unei operatiuni profitabile care

in conditii normale ar genera beneficii entitatii;- deturnarea de fonduri sau de bunuri si falsificarea registrelor contabile pentru a

disimula actiunea, astfel incat detectarea sa fie dificila;- omiterea intentionata sau interpretarea inselatoarea a evenimentelor sau a datelor;- facturarea serviciilor sau a bunurilor care nu au fost furnizate entitatii.

In opinia lui Simmons, atunci cand urmatoarele indicii sunt prezente, probabilitatea existentei unei fraude este foarte ridicata:- un individ sau o organizatie face ocomunicare denaturata, in mod intentionat, despre

anumite evenimente sau fapte;- comunicarea este credibila si crezuta de victime;- victimele se bazeaza pe informatiile denaturate primite si actioneaza in baza lor;- victimele suporta o pierdere ca rezultat al increderii acordate si actiunii bazate pe

informatiile denaturate obtinute.

In lucrarea citata, Simmons prezinta o lista de fapte considerate, in general, drept fraude:- mituirea: oferirea, acceptarea, solicitarea mitei;

5 Lect.univ.dr.Camelia Liliana Dobroteanu, Conf.univ.dr.Laurentiu Dobroteanu – Audit intern – Editura InfoMega 2007, pag.95-109

4

- furtul;- conflictul de interese;- declaratiile false;- escrocheria;- fraudele computerizate – mail si internet;- conspiratia;- incarcarea obligatiilor financiare contractuale;- delapidarea.

Diminuarea fraudelor consta in adoptarea de masuri in vederea descurajarii acestora si a limitarii expunerii la riscurile aferente. Controlul constituie principala forta de diminuare a fraudelor. Responsabilitatea de a adopta si de a mentine un sistem de control intern apartine in primul rand conducerii.

Rolul auditului intern in prevenirea si detectarea fraudei

In multe cazuri, problema responsabilitatilor vis-a-vis de prevenirea, depistarea si controlul riscurilor de frauda este asemanatoare proverbialului “cartof fierbinte” aruncat dintr-o mana in alta pentru a evita arsura. Un studiu remarca faptul ca, in ciuda indrumarilor si a consilierii primite pentru asigurarea conformitatii cu cerintele in ceea ce priveste managementul riscului de frauda, 48% dintre directorii departamentelor de audit interogati, au declarat ca procesul de implementare a evaluarii riscului de frauda este, de departe, cel mai provocator. Desi majoritatea si-au exprimat acordul privind importanta managementului eficace a riscului de frauda, directorii interogati si-au pastrat rezerva in ceea ce priveste detaliile specifice ale procesului de implementare a unei evaluari a riscului de frauda. Interesant este faptul ca 44% dintre persoanele chestionate in cadrul studiului nu sunt convinsi de eficacitatea mecanismelor anti-frauda atat de frecvent utilizate de organizatii: codul etic si controlul intern. In opinia respondentilor (64%) monitorizarea continua a riscurilor esentiale si programele de instruire profesionala axate pe prevenirea si detectarea fraudelor reprezinta mecanisme anti-frauda mult mai eficace.

Pana nu demult, auditul intern isi concentra resursele si eforturile cu prioritate in directia detectarii fraudelor legate de utilizarea neadecvata a activelor. Evaluarea riscurilor de frauda asociate raportarilor financiare, spre exemplu, era plasata pe umerii auditorilor externi. In contextul actual, managementul nu se mai poate baza pe activitatea auditorilor externi ca baza pentru certificarea controalelor interne. Conducerea companiilor si comitetelor de audit deleaga tot mai mult responsabilitatile operationale privind monitorizarea fraudelor departamentelor de audit intern. Astfel, presiunile crescande de a implementa un proces de evaluare a riscului de frauda si de a intreprinde misiuni de audit al fraudei implica ajustarea corespunzatoare a competentelor profesionale ale auditorilor interni la nevoile emergente ale organizatiilor. In cazul in care, un incident s-ar produce, comitetul de audit impreuna cu directorii executivi implicati ar fi cu certitudine in “bataia focului”. Desi auditul intern ar putea evita “linia intai”, ar impartasi consecintele esecului programelor anti-frauda. In consecinta, cresterea rolului auditului intern in prevenirea si detectarea fraudei in conditiile unor resurse disponibile limitate in ceea ce priveste implementarea unor mecanisme antifrauda variate implica “manifestarea unei doze semnificative de intelepciune in echilibrarea investitiei din partea sefilor acestor departamente”.

Emergenta responsabilitatilor anti-frauda plaseaza consiliul si comitetul de audit in plan central: acestea au rolul de supraveghere activa a controalelor interne instituite de

5

managementul executiv, precum si a proceselor prin care acesta din urma se asigura ca sistemul de control functioneaza eficient si eficace.

In plus, consiliul si comitetul de audit au misiunea de a supraveghea:- programele si controalele anti-frauda, inclusiv procesele de identificare a riscurilor de

frauda si de implementare a masurilor anti-frauda ;- posibilitatea ca managementul sa evite controalele sau sa exercite o influienta

neadecvata ;- mecanismele de sesizare puse la dispozitia angajatilor;- primirea si analiza unor rapoarte periodice cu privire la natura, stadiul si eventualele

solutionari in cazul unor fraude depistate;- planul de audit intern care abordeaza riscul de frauda si mecanismele de sesizare aflate

la dispozitia auditului intern privitoare la actiunile managementului vis-a-vis de frauda;

- implicarea unor experti independenti in investigatiile si cercetarile privind problemele legate de frauda

Intr-unul din studiile sale, Jonny Frank dezvolta rolul auditului intern in relatie cu strategia, politicile si mecanismele anti-frauda. In aceste circumstante, auditul intern trebuie sa fie pregatit sa poata raspunde la intrebari precum:- care sunt riscurile de frauda ale organizatiei?- Care sunt programele si controalele interne care au fost implementate de organizatie

pentru a face fata acestor riscuri?- Ce face auditul intern pentru a preveni si detecta riscurile de frauda inainte ca acestea

sa evolueze si sa genereze scandaluri corporative?

Pentru a putea raspunde acestor intrebari, auditul intern poate actiona pe doua fronturi:- evaluarea riscurilor de frauda- auditul fraudei

Evaluarea riscurilor de frauda (ERF)

Nu toate evaluarile de riscuri sunt similare. ERF, desi se pliaza pe modelul general de evaluare a riscurilor, prezinta o serie de particularitati. Modelele traditionale de evaluare a riscurilor pun in legatura riscurile cu obiectivele organizatiei. In consecinta, deseori frauda poate fi usor scapata din vedere, data fiind tendinta generala de a nu o corela cu obiectivele organizatiei. ERF vizeaza cu precadere masurile de control menite sa previna si sa detecteze fraudele. In plus, ERF poate identifica activitati care:

- exercita un impact puternic asupra reputatiei organizatiei;- implica organizatia in acte ilegale;- genereaza pierderi financiare.

In studiul citat, Frank observa ca pentru a genera rezultatele scontate ERF trebuie sa se bucure de increderea si sustinerea deplina a consiliului si comitetului de audit. Fara a viza o expunere axhaustiva, Frank sugereaza cateva tehnici de obtinere a acestor doua elemente de sprijin, pe care auditorii interni le pot utiliza:

- stabilirea unui dialog cu membrii consiliului si comitetului de audit pe probleme anti-frauda;

- comunicarea si colaborarea cu auditorii externi;- gazduirea unor dezbateri, mese rotunde, pe teme privind mecanismele anti-frauda;

6

Odata obtinute sprijinul si increderea consiliului si a comitetului de audit, procesul de ERF poate fi initiat. Cele sapte etape ale procesului ERF recomandate de autorul studiului sunt:1. Organizarea procesului de evaluare. Auditorii interni pot opta pentru integrarea ERF

in cadrul procesului de evaluare a riscurilor deja existent la nivelul organizatiei sau pentru instituirea unui proces distinct.

2. Determinarea domeniilor ce vor fi evaluate. Pentru a fi eficace, auditorii trebuie sa aiba in vedere aplicarea ERF pe cele trei paliere: la nivelul intregii organizatii, la nivelul unitatilor, respectiv la nivelul operatiilor (conturilor). In special, daca organizatia se angreneaza in activitati complexe (de exemplu, achizitii, fuziuni) auditorii interni trebuie sa considere aceste operatiuni in cadrul EFR.

3. Identificarea scenariilor posibile. Organizatiile pot fi fraudate sau pot frauda in diverse moduri. Din acest motiv este esential ca auditorii interni sa poata construi o baza de date cu privire la scenariile posibile la nivelul ramurii de activitate si sa le particularizeze la nivelul organizatiei.

4. Evaluarea probabilitatii de comitere a fraudei. Scala utilizata pentru evaluarea acestei probabilitati poate fi cat de detaliata sau simpla o considera auditorul. Practicile si reglementarile americane sugereaza utilizarea unei scale calitative de trei variabile: probabilitate redusa, probabilitate medie, respectiv probabilitate ridicata. De retinut faptul ca, desi probabilitatea pentru comiterea unei anumite fraude este apreciata la un nivel redus, auditorii trebuie sa documenteze perceptia organizatiei asupra riscurilor inainte de a le clasifica.

5. Evaluarea relevantei riscului de comitere a fraudei. Relevanta riscului masoara efectele producerii acestuia asupra organizatiei. Din nou, in lipsa altor repere, reglementarile si practicile americane recomanda utilizarea unei scale de trei variabile: relevanta redusa, relevanta medie, relevanta ridicata. De la nivel mediu in sus al relevantei, riscurile respective trebuie luate in considerare de auditul intern pentru a preveni emergenta lor si pentru a identifica masurile de corectie.

6. Identificarea si evaluarea controalelor interne asociate riscurilor de frauda. O atentie deosebita pe care auditorii trebuie sa o acorde in cadrul acestei etape se refera la posibilitatea ca managementul sa ignore sau sa evite controalele asociate riscurilor de frauda. Actiunile intreprinse in cadrul acestei etape permit auditorilor sa identifice daca exista riscuri neacoperite de controale interne sau controale interne insuficiente/ineficae/ineficiente capabile sa reduca riscurile de frauda.

7. Incorporarea rezultatelor ERF in planul de audit. Punctul final al ERF este includerea in planul de audit a unui modul – auditul fraudei – care sa vizeze riscul rezidual de frauda in special pentru acele riscuri care nu sunt ameliorate la un nivel rezonabil prin controalele interne preventive sau de detectare.

Auditul fraudei

Odata cu procesul ERF a fost realizat, ca pas intermediar, auditul intern poate decide sa testeze controlul intern care adreseaza problemele legate de frauda. Desi unele organizatii considera ca, din acest punct de vedere, exista o suprapunere a activitatii auditului intern cu cea a auditului extern, o solutie practica tot mai frecvent utilizata este cea de se coordona aceste activitati intre ele.

Auditul fraudei este o activitate relativ noua care combina aspectele legate de expertiza judiciara, investigatii si tehnici de audit clasice. Similar celor care intreprind investigatii judiciare, auditorii care realizeaza auditul fraudei trebuie sa posede o instruire

7

profesionala adecvata cu privire la modalitatile prin care se poate comite o frauda in domeniul de activitate al organizatiei, precum si la indiciile de frauda specifice activitatii organizatiei. Totusi, spre deosebire de investigatiile judiciare care vizeaza acuzatiile de frauda, auditul fraudei urmareste descoperirea indiciilor de frauda.

Responsabilitatile anti-frauda ale auditului intern in viziunea IIA (Institutul International de Auditori)

Normele si ghidurile profesionale de audit intern contin o serie de prevederi referitoare la responsabilitatile anti-frauda ale auditorilor interni. MPA “Responsabilitatea privind detectarea fraudei”, recomanda urmatoarele:- conducerea si auditul intern joaca un rol diferit in ceea ce priveste detectarea fraudei.

Rolul auditului intern consta de obicei in examinarea si evaluarea, in mod independent, a activitatilor entitatii sub forma unui serviciu prestat entitatii. In ceea ce priveste detectarea fraudei, obiectivul auditului intern este acela de a ajuta membrii entitatii sa-si indeplineasca functiile in mod eficient furnizandu-le analize, evaluari, recomandari si consiliere cu privire la activitatile examinate. Unul din obiectivele misiunii este acela de a promova un control eficient efectuat la un cost rezonabil.

- Conducerea este responsabila de stabilirea si mentinerea unui sistem de control eficient la un cost rezonabil. In masura in care frauda poate afecta activitatile examinate in derularea normala a auditului, auditorii interni sunt obligati sa-si exercite atributiile cu “constiinciozitate profesionala”. Astfel, potrivit IIA, auditorii interni trebuie sa detina cunostinte suficiente pentru a identifica indiciile unei fraude, ceea ce nu inseamna ca trebuie sa aiba acelasi nivel de competenta ca si o persoana a carei principala responsabilitate este detectarea si investigarea fraudelor. In completare, in lipsa competentelor interne, MPA sugereaza apelul de prestatori externi de servicii in special in cazuri de anchete privind fraudele.

- Auditorii interni trebuie sa manifeste vigilenta in cazul in care o situatie implica un risc de frauda, sa aprecieze necesitatea de a recurge la cercetari suplimentare si sa informeze autoritatile competente.

- Un sistem de control intern bine conceput permite diminuarea riscului de frauda. Testele efectuate de auditori, asociate cu controalele rezonabile aplicate de conducere, imbunatatesc sansele de detectare a oricarui indiciu de frauda si, dupa caz, de aprofundare a investigatiilor.

Detectarea fraudelor consta in identificarea indiciilor de frauda suficiente pentru a justifica recomandarea unei investigatii. Aceste indicii pot fi relevate de concluziile controalelor interne, de testele efectuate de auditori sau de alte surse interne sau externe. In cadrul misiunilor de audit, responsabilitatile auditorului intern in ceea ce priveste detectarea fraudelor sunt:- sa detina cunostinte suficiente referitoare la frauda pentru a putea detecta eventualele

elemente care indica faptul ca o frauda ar fi putut fi comisa. In consecinta, auditorul intern trebuie sa fie capabil sa identifice elementele constitutive ale unei fraude, tehnicile utilizate si sa cunoasca tipurile de frauda care s-ar putea produce in activitatile pe care le auditeaza;

- sa fie vigilent la situatiile in care sistemele de control intern prezinta deficiente. In situatia in care sunt identificate punctele slabe ale controlului intern, auditorii interni trebuie sa desfasoare activitati suplimentare, inclusiv examinari in vederea identificarii altor indicii de frauda. Prin indiciu se intelege, de exemplu, efectuarea unor tranzactii neautorizate, nerespectarea controalelor, derogarea nefondata de la regulile de stabilire

8

a preturilor si pierderile de exploatare exagerat de mari. Auditorii interni trebuie sa aiba in vedere faptul ca prezenta mai multor indicii, simultan, creste probabilitatea ca o frauda sa fi fost comisa;

- sa evalueze indiciile unei fraude si sa decida daca sunt necesare alte masuri sau daca trebuie sa se recomande o ancheta;

- sa instiinteze autoritatile competente din cadrul entitatii, daca auditorii interni considera ca prezumtiile de frauda sunt suficiente pentru a recomanda o ancheta.

- Sa instiinteze autoritatile competente din cadrul entitatii, daca auditorii interni considera ca prezumtiile de frauda sunt suficiente pentru a recomanda o ancheta.

MPA, Identificarea fraudei, recunoaste rolul preventiv al auditului intern si plaseaza evaluarea si monitorizarea riscurilor de frauda in contextul evaluarii eficientei si eficacitatii controlului intern. In cazul auditului fraudei, auditorii interni au obligatiile:- sa cerceteze si sa evalueze existenta si importanta eventualelor complicitati din cadrul

entitatii. Aceasta etapa este esentiala pentru a evita ca auditorul intern sa furnizeze informatii persoanelor care ar putea fi implicate in comiterea fraudei sau ca acesta sa obtina date eronate;

- sa determine cunostintele, priceperea si celelalte competente necesare pentru a efectua investigatia in mod eficient;

- sa defineasca proceduri care trebuie urmate in vederea descoperirii autorilor fraudei, a intinderii acesteia, a cauzelor si a tehnicilor de frauda folosite;

- sa-si coordoneze activitatile pe parcursul investigatiei cu conducerea, consilierii juridici si cu orice alt specialist considerat util in timpul investigatiei;

- sa cunoasca drepturile autorilor presupusi ai fraudei ale personalului care face obiectul investigatiei, precum si reputatia entitatii.

In prealabil, auditorii interni trebuie sa se asigure ca au intreprins investigatii suficiente care sa le permita stabilirea, cu o certitudine rezonabila, ca s-a produs o frauda. Dupa detectarea fraudei se recomanda intocmirea unui raport intermediar sau final. Comunicarea rezultatelor misiunii de audit al fraudei poate fi orala sau scrisa. In cazul unei raportari interimare, raportul trebuie sa contina informatii cu privire la stadiul cercetarilor si la rezultatele acestora. De asemenea, raportul trebuie sa includa aprecierile auditorilor interni cu privire la suficienta informatiilor pentru a desfasura o investigatie mai aprofundata si completa. La momentul finalizarii unui audit al fraudei, auditorii interni trebuie sa aprecieze concluziile obtinute prin prisma urmatoarelor aspecte:- nevoia de a recomanda aplicarea/consolidarea masurilor de control intern in vederea

diminuarii riscurilor viitoare de comitere a fraudelor;- elaborarea testelor de audit care permit detectarea pe viitor a riscurilor similare de

frauda;- nevoia de a construi un “fond de cunostinte” privind riscurile de frauda pentru a

facilita indentificarea lor viitoare.

Orice misiune de audit al fraudei se incheie cu un raport scris, chiar daca au existat anterior comunicari/rapoarte interimare scrise sau verbale. Raportul final trebuie sa contina toate constatarile, concluziile, recomandarile si toate masurile corective sugerate. Inainte de a fi transmis conducerii, proiectul de raport final al misiunii de audit al fraudei trebuie sa fie supus unei examinari din partea consilierului juridic. In cazul in care auditorul intern doreste sa invoce secretul profesional asupra informatiilor privilegiate, trebuie sa stabileasca daca e bine sau nu sa transmita raportul consiliului juridic.

9

Norma 2400 contine precizari aplicabile rapoartelor auditului intern privind cazurile de frauda. De principiu, auditorii interni au obligatia de a comunica imediat conducerii executive si consiliului:- in cazul in care auditul intern a detectat o frauda importanta cu un grad de certitudine

rezonabil;- rezultatele investigarii fraudei pot indica faptul ca frauda a avut deja un efect

defavorabil semnificativ si neobservat asupra situatiei financiare si a rezultatelor entitatii, publicate in anii anteriori.

In concluzie, actiunea auditului intern in contextul programelor anti-frauda poate fi asemanata cu o vizita la stomatolog: consiliul si comitetul de audit poate anticipa durerea si, daca ERF si auditul fraudei confirma ca riscurile sunt sub control, relaxarea este savurata pe deplin. Linistea nu este totusi singurul beneficiu generat de eforturile anti-frauda, de vreme ce actiunile auditului intern protejeaza si promoveaza valorile organizationale.

Fraudele economice si autorii lor

Fraudele6 apar peste tot. In relatiile dintre indivizi, in relatiile de afaceri dintre parteneri, intre angajati si angajatori, in agentiile guvernamentale, in organizatiile non-profit. In toate domeniile. In toate tarile. In lume, 43% din companii au fost victime ale fraudelor economice in ultimii ani (2005-2007).

La prima vedere, un infractor obisnuit nu este diferit de o persoana obisnuita. Nu are cazier, este integrat social, este educat, isi tine promisiunile, detine o pozitie de raspundere. De ce aceasta asemanare? Pentru ca fraudele pot fi comise de oricine, in anumite circumstante. Persoanele “de treaba” comit fraude economice.

O statistica a Departamentului de Justitie american releva faptul ca media pierderilor in jafurile armate este de 250 de dolari si probabilitatea ca infractorul sa fie prins si sa stea timp indelungat in inchisoare este foarte mare. In cazul infractiunilor economice pierderile financiare sunt mult mai mari (de la sute de mii la zeci de milioane de dolari) dar probabilitatea ca infractorii sa fie prinsi si sa sufere pedepse aspre este mica.

TRIUNGHIUL FRAUDEI

Oportunitatea –apare atunci cand sistemele interne de control sunt slabe. Deficientele în controalele interne creeaza o atmosfera in care delapidatorii au convingerea ca vor avea succes si nu vor fi descoperiti. Acesta este singurul factor al triunghiului pe care managementul unei societati il poate controla, impunând anumite tipuri de controale si punand in aplicare politici eficiente de management al riscului de frauda. Încrederea, desi

6 http://www.infomina.ro/pdf/Despre%20fraudele%20economice%20%20si%20autorii%20lor.pdf

10

constituie un element important al activitatii într-o societate, este deseori si un element care faciliteaza frauda.

Autojustificarea –este capacitatea infractorului de a-si justifica propriile actiuni. Autorul fraudei se convinge pe sine însusi ca angajatorul îi datoreaza aceasta remuneratie pentru ca: nu este platit suficient, este subapreciat pe plan profesional, merita mai mult, la urma urmei societatea isi poate permite gaura financiara pe care se pregateste s-o faca sau este vorba doar de un imprumut pe care il va rambursa mai tarziu.

Motivatia secreta –presiuni financiare din cauza diferentei între salariu si responsabilitati, presiuni de a atinge anumite obiective financiare, slabiciuni personale ce rezulta dintrun stil de viata excesiv (jocuri de noroc, amante, droguri, alcool), sau nevoia de a tine pasul cu prietenii, cu vecinii, cu colegii.

Portetrul unui infractor economic (conform unui studiu KPMG din 2007):-70% dintre faptasi apartin grupei de vârsta 36– 55 ani;-85% dintre autorii fraudelor sunt barbati;-in 68% din cazuri, delapidatorii actioneaza independent;-in 89% din cazuri actele de frauda sunt savârsite împotriva propriului angajator,

In 20% din cazuri a existat un complice din exterior,-doar în 11% din cazuri societatile au fost atacate de persoane din exterior.-În 60% din cazuri au fost implicati membri din senior management (inclusiv membri ai consiliilor de administratie).

În alte 26% din cazuri au fost implicate persoane de la nivelul managementului, ajungându-se cumulat la 86% de situatii în care autorii fraudei faceau parte din management.

Acest rezultat atrage atentia asupra unui risc cu care se confrunta toate companiile: persoanelor din conducerea executiva li se încredinteaza informatii corporative confidentiale si cu toate acestea ei sunt exact persoanele care sunt în pozitia de a evita controalele interne.-in 36% din cazuri autorul fraudei avea o vechime în firma de 2 – 5 ani.-in 22% din situatii, angajatii infractori lucrasera mai mult de 10 ani în organizatia victima.-doar 13% din delapidatori aveau o vechime în societate mai mica de 2 ani înainte de savârsirea actelor de frauda.-delapidatorul intern lucreaza de cele mai multe ori în departamentul financiar, urmat de angajatii din domeniul operatiunilor/vânzarilor.-insusirea necuvenita de bani s-a dovedit a fi cel mai comun tip de frauda;-in 83% din cazuri, faptasii au actionat la nivel national si nu international;-91% dintre infractori nu s-au oprit la o singura actiune frauduloasa ci au continuat sa savârseasca astfel de acte; fiecare al treilea faptas a actionat de mai mult de 50 de ori;-un prejudiciu total de 1 milion Euro si chiar mai mult per infractor a fost cauzat de fiecare al doilea delapidator din Europa, de aproape fiecare al treilea faptas în Africa de Sud si de fiecare al patrulea în India / Orientul Mijlociu.

Prevenirea si depistarea

Un cod de conduita bine aplicat constituie unul dintre cele mai importante mecanisme de comunicare catre angajati a standardelor acceptabile de activitate si de a atrage atentia asupra angajamentului asumat de management pentru respectarea integritatii (o organigrama clara, elaborarea unei politici a conflictului de interese, existenta unui departament de audit intern).

Un program de comunicare si training atent planificat va spori intelegerea salariatilor asupra obligatiilor pe care le au privind controalele asupra fraudei si abaterilor profesionale (discutii periodice despre etica profesionala, stabilirea unei hotline pentru raportarea fraudelor).

11

Recunoasterea semnelor de avertizare timpurie asupra posibilelor fraude

Semnale de alarma ce trebuie urmarite de management : schimbari in comportamentul angajatului, schimbari in stilul de viata, dependenta de droguri, de jocuri de noroc, concedii neefectuate.

Crearea si promovarea unui sistem confidential de suport pentru angajati care sa includa: consiliere familiala, ajutor pentru dependenta de droguri/jocuri de noroc/alcool, consiliere financiara.

Crearea unui sistem intern de control adecvat cu functie de prevenire si detectare a fraudelor si care sa urmareasca:- respectarea principiului de segregare a functiilor (nici o functie nu trebuie sa permita unui angajat sa poata executa un ciclu complet de tranzactii, adica un angajat sa aiba autoritatea de a executa activitati de front office si de back office)- verificarea personalului in ceea ce priveste calificarea, competenta, educatia, istoricul celorlalte locuri de munca, evaluarea periodica a performantelor, efectuarea concediilor.- accesul la bunurile societatii, compararea datelor contabile cu existenta lor fizica.- o investigare corespunzatoare a angajatilor si tertilor reprezinta o parte importanta a unei strategii de prevenire a fraudei si abaterilor profesionale, în special pentru pozitiile cu autoritate în procesul de raportare financiara.

Mijloace de analiza proactiva a datelor privind actele de frauda – precum sistemele de cautare a informatiilor din bazele de date pentru identificarea conexiunilor dintre diferite persoane, verificarea antecedentelor angajatilor - condamnari, incidente financiare, de credite, etc- pot ajuta la depistarea actelor posibile de frauda si abatere profesionala care ar ramâne altfel neobservate de catre conducere poate timp de ani de zile

.O evaluare ampla a riscului de frauda si de abatere profesionala ajuta

managementul sa înteleaga riscurile unice cu care se confrunta compania lor, sa identifice golurile sau deficientele în controale si sa elaboreze un plan pentru identificarea resurselor si controaleloradecvate.

Atitudinea fata de fraudatori

Un pas important in crearea unei culturi de intoleranta la frauda este consecventa in actiune cand se depisteaza o infractiune economica. Astfel personalul intelege care sunt consecintele unei posibile implicari in frauda si faptul ca depistarea ei este certa si inevitabila datorita sistemului eficient de control si de management al riscului. O astfel de atitudine duce la descurajarea celor mai multi infractori.

Este totodata esential sa se arate angajatilor ca toti faptasii sunt tratati la fel, indiferent de pozitia detinuta in companie.

Reactia la depistarea fraudei-dezvaluirea în mod public a fraudei si abaterii profesionale-odata frauda sau abaterea descoperita ar trebui întreprinse actiuni reparatorii: dezvaluirea rezultatelor investigatiei în mod voluntar catre un organism de reglementare sau catre alta autoritate competenta, reparatia prejudiciului adus, examinarea cauzelor pentru a asigura reducerea riscului

12

- discutii cu cei implicati precum si cu cei în pozitii manageriale care nu au reusit sa previna sau sa depisteze asemenea evenimente- comunicare catre salariati ca managementul a actionat si a reactionat în mod corespunzator.

Un sistem disciplinar care detaliaza protocolul de responsabilizare este esential pentru a preveni în mod eficient frauda si abaterea profesionala si pentru a atentiona ca gestionarea riscului de frauda si de abatere profesionala este considerat a avea prioritate.

Frauda ramane o problema foarte dificila. La nivel global criminalitatea economica nu a scazut semnificativ in ultimii zece ani dar in ciuda acestui fapt companiile raman increzatoare ca propriile controale vor limita riscul de frauda pe viitor.

Secretarul trezoreriei americane, Henry Paulson, a spus ca pe vremea cand era seful bancii Goldman Sachs nu a reusit niciodata sa elimine integral frauda, deoarece marile banci sunt ca niste orase mici.

“ Nu vom putea niciodata sã ii eliminam pe toti cei care fac rele, asa ca in fiecare oras cu 20.000 de locuitori este si o inchisoare “, a comentat seful trezoreriei americane.

Capitolul III. Studii de caz

1.Cine fura?

13

Dincolo7 de deciziile de management mai mult sau mai putin inspirate, dincolo de strategii si sedinte si dejunuri de business, dincolo de costumele elegante si de masinile luxoase, oamenii raman oameni. Si fura. Sau, mai elegant, comit fraude. Cine comite fraude, care sunt tendintele, cum a influentat criza, cum pot fi recunoscuti infractorii?

Directorii generali comit mai multe fraude, conform unui studiu global al companiei de consultanta KPMG care a evidentiat faptul ca acestia au fost implicati in peste un sfert din cazurile de frauda analizate, fata de 11% in cazul studiului similar din 2007. Fraudatorul tipic este barbat, cu varsta intre 36 si 45 de ani, care lucreaza in departamentul financiar sau intr-o pozitie legata de financiar, face parte din conducerea superioara a companiei, este angajat de mai mult de zece ani si, de cele mai multe ori, are asociati in frauda. Sondajul se bazeaza pe datele obtinute din 348 de investigatii realizate de KPMG in 69 de tari in perioada ianuarie 2008 - decembrie 2010.

„In Romania, fraudatorul «tipic» lucreaza de obicei in cadrul departamentelor de achizitii sau vanzari. Departamentul financiar are, de cele mai multe ori, rolul de «politist» pentru aceste departamente. De asemenea, observam ca, in Europa de Est, aproximativ 89% dintre persoanele investigate erau angajate in companiile respective de mai mult de 3 ani, iar 52 de procente dintre fraude au durat mai mult de 3 ani inainte de a fi detectate", spune Richard Perrin, partener al KPMG in departamentul de consultanta in afaceri.

Studiul global indica faptul ca, in 61% dintre cazuri, fraudatorul a avut colaboratori fie din interiorul companiei, fie din afara sa. Cazurile din Europa de Est urmeaza aceasta tendinta, cu 63 de procente. Aceasta caracteristica este in continuare sustinuta de o analiza a cazurilor raportate in Romania, care indica faptul ca in mai mult de jumatate dintre cazuri a existat complicitate.

Studiul KPMG a mai identificat o sporire a numarului de fraudatori la nivelul membrilor consiliilor de administratie, de la 11% in 2007 la 18% in 2011, precum si o scadere a numarului de cazuri care implica directorii executivi, de la 49% in 2007 la 35% in 2011. O proportie mica, dar in crestere, o reprezinta cazurile in care sunt implicati membrii de la nivelul conducerii - in crestere de la 14 procente in 2007 la 18 procente in 2011.

Semnalele de avertizare, cum ar fi un angajat care isi ia foarte rar vacanta sau al carui stil de viata pare excesiv comparativ cu veniturile, sunt de obicei ignorate de catre companii, arata KPMG. Doar 6% dintre cazurile de frauda din studiul din 2011 au avut indicii initiale care au fost investigate, comparativ cu aproape 24% in 2007 - ceea ce reprezinta o scadere semnificativa. In Europa de Est, situatia este ceva mai buna, pentru ca aproximativ 11% dintre indicii au fost luate in considerare. In acelasi timp 43% dintre semnalele de avertizare au fost

7 http://www.businessmagazin.ro/analize/servicii-financiare/cine-fura-8353964 - 22 iunie 2011

14

ignorate in Europa de Est, mai putin decat media globala de 56% si comparabil cu media pe 2007 de 45%.

In 46% dintre cazurile investigate in Europa de Est nu au existat semnale care sa avertizeze ca se produce o frauda. Acest fapt este in concordanta cu media globala de 44 de procente. "78 de procente dintre cazurile analizate in Europa de Est au aratat ca lipsa de eficienta a controalelor interne a favorizat comiterea fraudei. Aceasta, impreuna cu faptul ca mai mult de jumatate dintre fraudele investigate in Europa de Est au durat mai mult de 3 ani inainte de detectare, subliniaza fie existenta unor controale interne inadecvate, fie faptul ca aceste controale nu au fost revizuite si actualizate ca sa poata face fata amenintarilor noi. Acest fapt arata nevoia estimarii regulate a riscului de frauda ca parte a unei evaluari mai ample a riscului operational de evaluare a strategiei", spune Michael Peer.

2. Frauda bancara de 85 mil. Euro

"Referitor la acuzaţiile nefondate8 privind «virusarea sistemului bancar în proporţie de 80%», menţionăm că orice raportare la indicatorii sistemului bancar prezintă un impact de 0,28% după numărul de sucursale din totalul de 5.688 unităţi bancare, la finele lunii iunie 2012, şi de 0,043% după ponderea creditelor potenţial afectate din total credit neguvernamental, care se cifra, în luna septembrie 2012, la 51 miliarde de euro (valoarea totală a prejudiciului potenţial cauzat este estimată la suma de 22 milioane de euro, potrivit DIICOT)", arată ARB, într-un comunicat.

Asociaţia apreciază că indiciile făcute publice până prezent "conduc mai degrabă la predominanţa unui fenomen exterior sistemului bancar", astfel că formulări precum "caracatiţa bancară" sunt "forţate şi extrem de periculoase".

Săptămâna trecută guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat că faptele anchetate de DIICOT vizează cel mult 0,08% din sistemul bancar, în niciun caz 80% cum s-a vehiculat în media, iar din informaţiile disponibile rezultă că este vorba de un grup infracţional din afara sistemului, şi nu de o "caracatiţă a bancherilor".

ARB arată, de asemenea, că semnalele de depistare a potenţialelor fraude au fost lansate din interiorul comunităţii bancare.

"O companie obţine un credit bancar pe baza unui dosar de credit complex care cuprinde documente referitoare la situaţia legală şi financiară a firmei respective, afacerile derulate de aceasta, proiectul care va fi finanţat şi contractele comerciale. Analizele de credit au la bază aceste documente emise sau confirmate de companie, de instituţii şi persoane autorizate. Băncile depun toate diligenţele, potrivit normelor şi regulamentelor în vigoare, să reconfirme autenticitatea şi veridicitatea documentelor şi informaţiilor respective. În cazul în care aceste documente sunt false ori falsificate sau conţin informaţii şi afirmaţii false, răspunderea revine instituţiilor şi persoanelor care le-au emis, le-au confirmat ori le-au falsificat", potrivit asociaţiei.

ARB cere "discernământ şi responsabilitate" şi "o abordare echilibrată şi documentată a cazului".

În acest dosar procurorii au cerut arestarea preventivă a 33 de persoane, iar judecătorii au emis 17 mandate de încarcerare, printre cei ajunşi în detenţie numărându-se liderul grupării infracţionale, Daniel Ruse, Stan Mihai, fratele acestuia, Toma Mihai, şi fostul general DIE Dragoş Diaconescu.

8 http://www.zf.ro/eveniment/arb-ancheta-diicot-vizeaza-0-28-din-numarul-de-unitati-bancare-pare-un-fenomen-exterior-sistemului-10278249

15

În acelaşi caz sunt cercetaţi în stare de libertate vicepreşedintele Băncii Române de Dezvoltare (BRD) Alexandru Claudiu Cercel-Duca şi directorul suspendat al Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, Aurel Şaramet.

"Având în vedere numărul actelor materiale duse la bun sfârşit sau executate parţial, cercul relaţional menţionat, prejudiciul creat, cât şi faptul că prin activitatea infracţională grupul a cuprins peste 80% din sistemul bancar românesc şi o parte importantă a instituţiilor statului, grupul Mihai Stan - Daniel Ruse îşi câştigă prin amploarea sa un loc aparte în cazuistica penală", notează procurorii DIICOT în documentul prin care cer arestarea celor 33 de persoane.

Potrivit DIICOT, în perioada 2010-2012 membrii grupului infracţional organizat au realizat beneficii financiare substanţiale prin fraude bancare, respectiv obţinerea sau încercarea de a obţine un număr de 40 de credite de la 16 unităţi bancare de pe teritoriul României, prin utilizarea unor documente falsificate.

3. Frauda de 3,5 milioane euro la o firma care exporta fictiv electronice

Comisarii Garzii Financiare Arad9 au descoperit o frauda de 3,5 milioane euro la o firma locala care a inregistrat in contabilitate operatiuni comerciale fictive privind livrari de eletronice si software catre firme din UE, scopul fiind deducerea ilegala de TVA, in acest caz fiind sesizata DNA.

Surse din cadrul Garzii Financiare Arad au declarat, miercuri, corespondentului Mediafax, ca firma verificata are ca domeniu de activitate comertul cu amanuntul al produselor electronice si programelor pentru calculatoare, iar reprezentantii societatii au inregistrat in evidenta contabila operatiuni comerciale fictive cu scopul de a obtine ilegal de la stat rambursari de TVA.

"Firma facea parte dintr-un circuit amplu creat in scopul fraudarii bugetului de stat, prin intocmirea minutioasa de documente justificative fictive privind operatiuni comerciale inregistrate si declarate pe intreg lantul de frauda", au declarat sursele citate.

Potrivit documentelor descoperite in firma, operatiunile se refereau la achizitionarea de produse electronice, componente IT si software de la o societate din Harghita, precum si livrarea acestora mai departe catre societati comerciale din tari ale Uniuni Europene.

4. Un hacker roman, condamnat in SUA la 21 de luni de inchisoare, pentru fraude cu sisteme POS

Un cetatean roman din SUA10 urmeaza sa fie comdamnat la 21 de luni de inchisoare, pentru rolul pe care l-a jucat in fraudarea unor sisteme point-of-sale (pos) la peste 150 restaurante Subway si alti 50 de retaileri, potrivit Wired.com. Potrivit autoritatilor, patru hackeri romani au folosit ilegal datele a peste 80.000 de clienti pentru a face achizitii de milioane de dolari.

Cezar Butu a primit luni sentinta de 21 de luni in inchisoare la un tribunal federal din New Hampshire, dupa ce, in septembrie, a pledat vinovat.

Din 2008 pana in mai 2011, cei patru au patruns ilegal in peste 200 de sisteme pos pentru a instala software-uri prin care sa poata fura datele cardurilor.

Un alt roman implicat in acest caz, Iulian Dolan, ar urma sa primeasca o pedeapsa de 7 ani, cand va fi condamnat in luna aprilie, dupa ce si el a pledat vinovat. Un al treilea, Adrian-9 http://www.dailybusiness.ro/stiri-finante-banci/arad-frauda-de-3-5-milioane-euro-la-o-firma-care-exporta-fictiv-electronice-84878/#Scene_1 – 9 ianuarie 201310 http://economie.hotnews.ro/stiri-it-13968799-hacker-roman-condamnat-sua-21-luni-inchisoare-pentru-fraude-sisteme-pos.htm - 9 ianuarie 2013

16

Tiberiu Oprea, va avea procesul luna viitoare. Cel de-al patrulea, Florin Radu, ramane in libertate.

5. Frauda comisarului de conturi

Peter Madoff11 , fratele escrocului Bernard Madoff - gasit vinovat pentru comiterea celei mai importante fraude financiare din istorie, a fost condamnat la zece ani de inchisoare pentru falsificarea conturilor fostei firme de investitii a familiei, in cadrul careia lucra.

Peter Madoff, in varsta de 67 de ani, a pledat vinovat pentru complot vizand comiterea de fraude pe bursa pe cand era contabil in cadrul afacerii lui Bernard Madoff.

In afara de condamnarea la zece ani de inchisoare, el a fost condamnat la sanctiuni foarte stricte care il priveaza de aproape tot ceea ce poseda.

"Peter Madoff era comisar de conturi, insarcinat sa impiedice frauda. In schimb, el a facut-o posibila, facilitand escrocheria monumentala a fratelui sau, Bernie, prin falsificarea de rapoarte de conformitate si prin mintirea atat a autoritatilor in domeniul reglementarii, cat si a clientilor", a declarat procurorul federal din Manhattan Preet Bharara, citat intr-un comunicat, potrivit Mediafax.

Bernard Madoff, in varsta de 72 de ani, a fost condamnat in 2009 la 150 de ani de inchisoare pentru o escrocherie financiara evaluata la cel putin 23 de miliarde de dolari si cel mult 65 de miliarde de dolari, in funcntie de includerea sau nu a dobanzilor.

Folosind schema Ponzi(este o operațiune investițională frauduloasă ce implică plata unor profituri deosebit de mari unor investitori de pe urma unor fonduri investite de alte persoane și nu de pe urma veniturilor pe care afacerea le-a generat în realitate.) el a delapidat, de-a lungul unei cariere de 48 de ani, suma de 65 de miliarde de dolari – devenind cel mai mare escroc de bursă din istorie.

6. Frauda cu carduri din Australia

Un grup de sapte persoane12, printre care si luptatorul de arte martiale mixte Gheorghe “Ursul Carpatin” Ignat, au fost arestate in Romania, intr-un dosar in care este anchetata o frauda cu carduri de 31 mil. dolari, cea mai mare din istoria Australiei.

Anchetatorii spun ca investigatia vizeaza fraude din 14 tari. Grupul infractional a avut acces la jumatate de milion de carduri de credit din Australia.

“Initial am fost sesizati de reprezentantii industriei bancare, care au remarcat plati suspecte facute cu cardurile… toate informatiile ne-au dus spre Romania”, a declarat un reprezentant al Politiei Federale Australiene.

Tintele grupului infractional erau in general afaceri de mici dimensiuni. Cardurile erau clonate si apoi folosite pentru tranzactii ilegale in Asia, Europa si SUA.

Procurorii DIICOT Suceava au stabilit ca in perioada iunie-septembrie 2010 Gheorghe Ignat, alaturi de un alt roman, au fost in Australia, unde au montat dispozitive pe bancomate, transmitand prin internet in Romania datele obtinute de pe cardurile bancare, in vederea decodarii. Tot prin internet, ceilalti membri ai gruparii le trimiteau celor doi date decodate, pentru retrageri frauduloase de numerar.

7. Prejudiciu de 600.000 de euro la o banca din Ploiesti

11 http://www.dailybusiness.ro/stiri-finante-banci/cea-mai-mare-frauda-bancara-din-istorie-fratele-lui-bernard-madoff-condamnat-la-zece-ani-de-inchisoare-84367/ - 21 decembrie 201212 http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/140839/sapte-romani-arestati-pentru-cea-mai-mare-frauda-cu-carduri-din-istoria-australiei.html - 29 noiembrie 2012

17

In luna mai a acestui an13, mai multe angajate ale unei banci din Ploiesti au realizat o frauda in valoare de 600.000 de euro, dupa ce au acordat credite cu acte false. Impreuna cu mai multi brokeri de asigurare, angajatele primeau pentru fiecare credit intre 3.000 si 5.000 de euro.

Practic, gruparea cauta persoane care solicitau imprumuturi, dar care nu erau eligibile si intocmea documentatie falsa pentru acesti clienti. Dupa ce oamenii obtineau creditul, membrii gruparii pastrau 3.000-5.000 de euro din suma obtinuta de la banca.

8. 500.000 de euro retrasi din conturile clientilor, in Bucuresti

La inceputul lui 2012, o angajata a unei societati bancare din Capitala a fost trimisa in judecata pentru ca a sustras, sistematic, jumatate de milion de euro din contul clientilor, pe parcursul a sase luni de zile. Femeia transfera banii in contul unei societati comerciale.

9. 500.000 de euro prin credite obtinute cu acte false, la Brasov

La sfarsitul lunii august, peste 25 de persoane au fost acuzate ca au obtinut in mod fraudulos credite de la unitati bancare din Brasov, cu acte false.

Potrivit DIICOT, în perioada 2010-2012, liderii grupului infracţional organizat, invinuiţii Holban Ioan, Chiriac Nicoleta, Andries Ursu Anca Maria, împreună cu alţi membri ai grupării, au solicitat şi obţinut, în mod fraudulos, credite de la unităţi bancare şi instituţii de credit de pe raza judeţului Braşov .

Creditele au fost obţinute prin prezentarea de documente false - adeverinte de salariu, fise fiscale, contracte individuale de muncă, cărtţ de muncă, garanţii fictive sau supraevaluate.

10. PREJUDICIU: 1,8 milioane de euro. Oradea. Iunie 2012.

În perioada 2004-200714, un grup infracțional au determinat 210 persoane, din care 157 au fost trimise în judecată, să contracteze credite bancare, overdraft, pe baza unor acte false. În această modalitate, unităţile din judeţul Bihor aparţinând Romexterra Bank, BRD-Groupe Societe Generale, Volksbank Raiffeisen Bank, BCR, Alpha Bank, şi Piraeus Bank, au fost prejudiciate cu suma de 1.784.600 euro.

11. PREJUDICIU: 420.000 de euro. Braşov. August, 2010.

Conform unui comunicat al Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului, 12 clienţi ai unei filiale Credit Europe Bank au rămas fără aproximativ 420.000 de euro. Banca a început o anchetă internă şi a sesizat Parchetul. Poliţiştii braşoveni fuseseră sesizaţi despre neregulile de la sucursala Braşov la data de 5 august chiar de către conducerea Credit Europe Bank, în urma cercetărilor fiind identificaţi cinci suspecţi, printre care şi o persoană din conducerea unităţii.

12. PREJUDICIU: 150.000 de euro. Prahova. Decembrie 2011. 13 http://www.business24.ro/banci/informatii-bancare/lista-fraudelor-bancare-din-2012-cat-de-sigur-este-sistemul-bancar-din-romania-1521129 - 1 noiembrie 201214 http://www.evz.ro/detalii/stiri/Cele-mai-scandaloase-fraude-bancare-din-Romania-1008760.html - 1 noiembrie 2012

18

Banii au fost luaţi de o directoare a unei sucursale BCR. Este acuzată pentru delapidare şi distrugere după ce a intrat fără autorizaţie în camera de tezaur, de unde a luat banii.

13.PREJUDICIU: 112.000 de euro.

Robert Cătălin Pascu a devalizat, în patru rânduri, casieria agenţiei Bancpost din strada Romancierilor, din Bucureşti, sucursală al cărei director era. Pe 29 şi 31 decembrie 2007 şi pe 1 şi 2 ianuarie 2008, tânărul a furat 112.000 €, pe care i-a jucat la cazinou. După ce a pierdut toţi banii, Robert a încercat să se sinucidă. S-a aruncat de la etajul opt al unui bloc de pe str. Foişorului, din Capitală, însă a scăpat cu viaţă.

14. Frauda bancara de 22 mil. euro

Şaptesprezece persoane15, printre care Claudiu Cercel, vicepreşedinte BRD, au fost reţinute, în dosarul fraudelor bancare de 22 de milioane de euro, audierile continuând la sediul DIICOT Bucureşti. Aurel Şaramet, suspendat de la conducerea Fondului de Garantare a Creditelor pentru IMM, va fi cercetat în libertate. Liderul grupării infracţionale din dosarul fraudelor bancare de 22 de milioane de euro, Daniel Ruse, a candidat ca independent la alegerile din 2008 pentru Primăria Olteniţa, iar apoi, scrie presa locală, şi-a cumpărat o fermă de porci şi ar fi coordonat obţinerea de credite cu documente false.

DIICOT audiază, joi, o sută de persoane într-un caz de fraude bancare estimate la 22 de milioane de euro, anchetatorii descinzând la locuinţele a 50 de suspecţi şi la sediile societăţilor acestora din Bucureşti, Ilfov, Călăraşi şi Giurgiu. Activitatea infracţională a fost sprijinită de către Aurel Şaramet, directorul Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, Cercel - Duca Alexandru Claudiu, directorul general adjunct al BRD, Mihai Grigoroiu, Roşu Cătălin Ionuţ şi Atanasiu Andrei, angajaţi în cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi Diaconescu Florian Dragoş.

Învinuiţii din dosar sunt acuzaţi că ar fi obţinut, în mod ilegal, de la Ministerul Economiei, Comerţului si Mediului de Afaceri, in baza unor documente falsificate, finanţarea unor proiecte de achiziţii utilaje, prin intermediul unor societăţi comerciale controlate de către liderii grupării.

Bibliografie

Carti1. Adrian Mitea, Stefan Suditu, Adrian Bancuta, Dumitru Tanase – Auditul public internde la functia de control la functia de consiliere in cadrul asistentei manageriale – Editura Ministerului Administratiei si Internelor 20052. Lect.univ.dr.Camelia Liliana Dobroteanu, Conf.univ.dr.Laurentiu Dobroteanu – Audit intern – Editura InfoMega 2007, pag.95-109

Site-uri15 http://www.mediafax.ro/social/cazul-fraudelor-bancare-17-persoane-printre-care-un-vicepresedinte-brd-retinute-aurel-saramet-va-fi-cercetat-in-libertate-10269425 - 1 noiembrie

19

1. www.aair.ro2. www.auditor-financiar.infocomp.ro3. www.alinademeter.ro/4. www.infomina.ro5. www.businessmagazin.ro6. www.zf.ro7. www.dailybusiness.ro8. www.economie.hotnews.ro9. www.wall-street.ro10. www.business24.ro11. www.evz.ro12. www.mediafax.ro

20