cdn4.libris.ro problema_preview.pdf · dezastre ecologice, precum uraganul Katrina, elevi de toate...

21

Transcript of cdn4.libris.ro problema_preview.pdf · dezastre ecologice, precum uraganul Katrina, elevi de toate...

EDITORISilviu DragomirVasile Dem. Zamfirescu

DIRECTOR EDITORIALMagdalena Mărculescu

REDACTORVictor Popescu

DESIGNAlexe Popescu

DIRECTOR PRODUCŢIECristian Claudiu Coban

DTPEugenia Ursu

CORECTURĂRoxana SamoilescuEugenia Ursu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MELROSE, REGALENA

Elevii-problemă : traumă şi eşec şcolar / Regalena Melrose ; trad.: Carmen Corina Gugu şi Victor Popescu. - Bucureşti : Editura Trei, 2013

ISBN 978-973-707-725-7

I. Gugu, Carmen Corina (trad.)II. Popescu, Victor (trad.)

376.56371.212.72

ISBN 978-973-707-725-7

Titlul original: WHY STUDENTS UNDER ACHIEVE. What Educators and Parents Can Do about It

Autor: Regalena Melrose

Copyright © 2006 by Regalena MelroseFirst published in the United States by Rowman & Littlefield Education, Lanham, Maryland U.S.A.Ediția originală a fost publicată de Rowman & Littlefield Education, Lanham, Maryland U.S.A.

Copyright © Editura Trei, 2013pentru prezenta ediție

C.P. 27-0490, BucureștiTel./Fax: +4 021 300 60 90e-mail: [email protected]

Pentru Todd şi James, de la care am învăţat cea mai importantă lecţie:

iubirea niciodată nu dă greş.

Cuprins

Prefaţă ............................................................................9Mulţumiri ......................................................................13

PARTEA INeînţeleşi ..................................................................... 17 1. Bariere în calea învățării .........................................192. Traumatizat şi neînțeles .........................................463. Umplerea golurilor.................................................72

PARTEA a II-aTrauma şi creierul ........................................................ 874. Trauma ................................................................... 895. Trauma şi creierul ................................................. 120

PARTEA a III-aInstrumente pentru momentele agitate ......................... 1556. Accesarea resurselor — ce pot face şcolile pentru a-i ajuta eficient pe elevii traumatizați .......1577. Instrumentele pentru încurajarea atitudinii tolerante ................................................186

8 Elevii-problemă

8. Înțelegerea şi ajutarea elevilor cu tulburări emoționale ........................................ 2269. Terapia de autoreglare .......................................... 267

PARTEA a IV-aPrevenirea traumatizării ............................................ 28510. Intervenții în situații de criză: o privire critică ..................................................... 28711. În primul rând, nu vătăma: acordarea de prim ajutor psihofiziologic ................31112. Cuvânt de încheiere: implicațiile pentru viitorul educației ..................... 351

Apendice A: Diagnostice IDEA .................................... 378Apendice B: Surse de informare ...................................381

Bibliografie ................................................................. 383

9

Prefaţă

În secolul XXI, educatorii se confruntă cu noi provo-cări a căror cauză este expunerea tot mai crescută a ele-vilor la imagini şi relatări legate de evenimente violente, de tulburări şi de traume. Atacurile teroriste din şcoli sau împuşcăturile din curtea şcolii au curmat viețile a numeroşi copii de pe întregul mapamond, destabilizând sentimentul de securitate şi de siguranță al elevilor care trăiesc în această epocă marcată de atacurile teroriste din 11 septembrie.

De atunci şi odată cu războiul din Irak şi cu noile dezastre ecologice, precum uraganul Katrina, elevi de toate vârstele sunt expuşi la imagini cu terorişti, aud relatări înfricoşătoare şi trăiesc evenimente terifiante. Toate acestea dau impresia generală că trăim nişte timpuri amenințătoare şi că, în definitiv, nimeni nu mai e în siguranță. Când un asemenea context globalizat se combină cu istoriile personale şi condițiile de viață problematice ale elevilor, capacitatea lor de învățare şi de adaptare la cerințele din clasă poate avea mult de suferit.

Elevii sunt expuşi, direct sau indirect, la violență şi la traumă la şcoală, acasă sau în cartierele lor, iar asta

10 Elevii-problemă

se întâmplă uneori chiar zilnic. Aceste experiențe pot uşor schimba firea elevilor precum şi abilitatea lor în a face față cerințelor acestei lumi. Cercetările din ultimul deceniu au arătat în mod explicit în ce fel trauma afec-tează creierul, influențând în cele din urmă învățarea şi comportamentul. Pentru nişte educatori care vor să fie cu adevărat eficienți, trebuie să ne punem la curent cu aceste noi descoperiri, pentru a şti în ce fel putem lucra cât mai bine cu elevii noştri dificili.

În anii în care am fost educator, am observat pe pielea mea cât de multe s-au schimbat în ceea ce priveşte asistența elevilor care trec, direct sau indirect, prin evenimente traumatice sau prin situații critice. După ce am urmărit în detaliu o mulțime de istorii ale dezvoltării copiilor ajunşi la diferite vârste, mi-a fost tot mai clar că majoritatea problemelor şcolare sau comportamentale ale elevilor au fost declanşate de o criză sau de eveni-mente traumatizante. Dacă atunci când intervenim în plan psihologic nu ținem cont de sursa problemei, în ciuda celor mai bune intenții, nu facem decât să exa-cerbăm stările dificile ale elevilor.

Elevii noştri cei mai tulburați pot fi uneori extrem de dificil de înțeles. Oricum, e bine să precizăm că, oricât de neştiutori şi de nepregătiți ne putem simți uneori, nu trebuie să disperăm. Există o serie de modalități simple, dar extrem de eficiente, prin care putem ajuta elevii traumatizați, aşa încât daunele provocate de traumă să fie minimalizate, iar rezultatele la învățătură să fie ameliorate. Educatorii pot avea un rol major în soluționarea impactului traumei. Iar dacă, în mod greşit, ne vom scoate pe noi înşine din această ecuație, vom risca să devenim parte din problemă mai degrabă, decât furnizori de soluții.

După ani de muncă în şcoli, am învățat că fiecare clasă include câțiva elevi care au avut parte de o traumă şi care

11

încă resimt urmele acelui eveniment şocant. De asemenea, am văzut şi cât de mult poate ajuta un profesor un astfel de elev. Fiecare educator care întâlneşte elevi traumatizați are şansa de a-i conduce către vindecare sau, din contră, de a-i împinge către şi mai multă suferință. Odată ce educatorii care vor parcurge cartea vor afla mai multe despre aceşti elevi şi despre metodele prin care îi pot ajuta, sunt sigură că se vor simți mult mai informați pentru a contribui la îndrumarea fiecărui elev în parte, aşa încât într-un final, cu toții să se descurce cu bine la şcoală.

În partea I voi vorbi despre barierele cele mai frecvente care apar în calea învățării. Voi discuta despre elevii traumatizați — despre cine sunt ei de fapt şi despre felul în care sunt priviți ca având alte probleme decât cele reale. În acest sens, veți putea afla cum să-i evaluați mai acurat, pentru a le înțelege mai bine trebuințele.

În partea a II-a voi arăta cum trauma nu se reduce doar la catastrofe de anvergură, precum 11 septembrie, Columbine sau uraganul Katrina. Trauma este ceva mult mai comun decât ne-am fi închipuit până acum. Este adesea parte din viața cotidiană a elevilor noştri, afectați într-o proporție mult mai mare decât ne-am aştepta. Veți afla ce este trauma, cât de frecventă este şi în ce fel evenimente aparent benigne, la care nu ne-am gândi că ar putea fi traumatizante, lasă de fapt răni adânci, care necesită compasiunea noastră şi intervenția noastră.

Partea secundă include şi o trecere în revistă a cer-cetărilor recente privitoare la impactul traumei asupra creierului şi sistemului nervos, precum şi la felul în care aceste procese conduc, în cazul elevilor noştri, la probleme de comportament şi de învățare. Odată ce vom pricepe mai clar aceste legături cauzale, vom fi în stare să dezvoltăm intervenții care vor avea efect nu doar pentru moment, ci şi pentru o lungă perioadă după aceea.

12 Elevii-problemă

În partea a III-a voi discuta despre rolul specific al educatorilor în asistența elevilor traumatizați. Vor fi amintite câteva instrumente concrete, uşor de folosit la clasă şi în cabinetele şcolare, pentru a ajuta la îmbună-tățirea activității şcolare, precum şi a comportamentului.

În partea a IV-a voi accentua asupra prevenției trau-matizării. În capitolele anterioare vor fi fost trecute în revistă activități menite să fie utilizate de către educatori pentru elevii care întâmpină probleme şcolare pentru că au fost deja traumatizați. Pe lângă aceasta, educatorii ar fi bine să fie echipați şi cu instrumente şi cunoştințe referitoare la cum să prevină traumatizarea în contextul unor evenimente critice petrecute la şcoală sau în comu-nitate, evenimente care i-ar putea marca pe copii. Voi prezenta, de asemenea, o critică a intervențiilor folosite actualmente, aducând în discuție şi abordări alternative, toate bazate pe cele mai recente cercetări empirice.

În „Cuvântul de încheiere“ al cărții, voi reveni la „barierele“ din calea învățării prezentate în primul capitol, subliniind faptul că trebuie să revizuim felul în care intervenim în cazul elevilor traumatizați, indiferent că e vorba de sistemul educațional general sau de educația specială. Şi mai important este apelul către comunitatea ştiințifică care ar fi de dorit să ducă mai departe cercetările începute în domeniul traumei şi creierului. Odată ce vom fi înțeles în ce fel trauma afectează dezvoltarea cerebrală şi, implicit, învățarea şi odată ce vom fi creat intervenții care să țină cont de aceste noi cercetări, va trebui să adunăm tot mai multe studii dedicate eficienței acestor tehnici, pentru a afla cât de valabile şi de încredere sunt aceste abordări, în care pentru moment ne încredem pornind de la studii de caz şi de la exemple izolate.

13

Mulţumiri

Sunt mulți oameni cărora trebuie să le mulțumesc pentru felul în care m-au ajutat în viață şi în carieră — fără contribuțiile lor, această carte n-ar fi fost posibilă.

Mai întâi, vreau să le mulțumesc elevilor mei, pe care am fost onorată să-i pot sluji. Încrederea lor în mine şi în procesul terapeutic m-a învățat multe despre ce înseamnă să laşi lucrurile să vină de la sine (şi prin puterea Celui de Sus), să laşi corpul să-şi găsească propriile mecanisme de vindecare şi să vindeci pe altul fiindu-i alături.

Îi sunt recunoscătoare lui Peter Levine, chiar dacă nu-mi găsesc cuvintele potrivite pentru a-mi exprima profunda gratitudine pentru viața să plină de intuiții, înțelepciune şi implicare. Peter, munca ta m-a schimbat în moduri de care nici acum nu-mi dau seama complet. Ai fost un dar hărăzit mie şi întregii lumi. Îți mulțumesc pentru efortul tău neîncetat de a vindeca lumea în mic şi în mare. Toți suntem puțin mai buni datorită ție.

Îți mulțumesc şi ție, Maggie Kline, pentru că mi-ai făcut cunoştință cu Peter şi cu opera sa, pentru timpul petrecut împreună ca prietene şi „surate“, pentru

14 Elevii-problemă

învățăturile şi sfaturile tale şi pentru influența lăsată de activitățile tale deosebite.

Vreau să mulțumesc şi comunității „Somatic Experiencing“, şi mai cu seamă lui Stephen Sova şi Steven Hoskinson, pentru felul în care mi-au schimbat viața.

De asemenea, îi sunt îndatorată Inspectoratului din Long Beach şi oamenilor minunați cu care am lucrat acolo, care m-au susținut, m-au încurajat şi m-au spri-jinit în îndeplinirea visurilor şi țelurilor mele.

Şi ție îți mulțumesc, Judy McBride. Cum aş putea oare să-ți mulțumesc pentru că ai crezut în mine de la bun început, pentru că m-ai luat sub aripa ta protec-toare, m-ai învățat atâtea lucruri şi m-ai scos la liman când am avut nevoie? Pentru toți, eşti un model ieşit din comun.

Kathryn Goria — îți sunt recunoscătoare pentru că ai ştiut să mă asculți cu răbdare şi pentru tot suportul tău. Experiențele tale de viață mi-au fost realmente de folos. Îți mulțumesc pentru că mi le-ai împărtăşit.

Un gest de gratitudine merită şi Alberto Restori, prieten şi partener de discuții teoretice. Gândurile tale au fost extrem de valoroase pentru munca mea, iar încurajările tale au fost neprețuite.

Recunoştința mea se îndreaptă, de asemenea, şi către echipa inițială cu care am lucrat la Universitatea McGill din Montreal, Canada. De-acolo a pornit totul, acolo am pus bazele.

Cât despre iubirea şi sprijinul primit din partea lui Todd, Judy şi Charlie, acestea sunt de neegalat. Sunt totul pentru mine. Vă mulțumesc pentru grija atentă şi generoasă pe care mi-o purtați şi pentru faptul că vă mândriți cu mine.

Mamă, tată, frați şi surori, vreau să ştiți că îmi amin-tesc tot ceea ce a fost frumos şi bun în copilăria mea.

15

Au fost vremuri pline de fericire. N-am să uit nicicând momentele în care sufletele ne erau curate, iar mințile limpezi şi când ne împărtăşeam din aceeaşi iubire veritabilă. Vă mulțumesc pentru acele vremuri. Le voi purta în suflet pentru totdeauna.

În fine, cel mai important este să-i mulțumesc Divinității pentru tot ce mi-a hărăzit, bun sau rău, dar mai cu seamă pentru că m-a ajutat să mă realizez la adevărata mea valoare şi să duc o viață de care să mă pot mândri.

PARTEA I

NEÎNŢELEŞI

19

1Bariere În calea Învăţării

Bariere În calea Învăţării În sistemul de educaţie generală

Cuvântul englez „barrier“ (barieră) este definit în Dicționarul Webster în diferite feluri, în primul rând ca un obiect material sau ca un set de obiecte care separă, demarchează sau joacă rolul unei bariere. Pentru scopul acestei cărți, a doua definiție este mai relevantă: bariera poate fi şi ceva imaterial, care împiedică sau separă. Având în minte acest ultim sens al cuvântului, vom ajunge să înțelegem de ce atât de mulți elevi nu profită de pe urma experiențelor lor educaționale, în ciuda celor mai mari eforturi din partea educatorilor. Exemple de bariere evidente în calea învățării, dar care nu epuizează semnificația cuvântului, sunt bolile cronice, dificultățile legate de învățarea într-o altă limbă decât cea maternă, factorii socio-economici, şi condi-țiile de mediu, precum limitarea accesului la şcoală şi la resursele educative.

20 Elevii-problemă

Să ne referim pe scurt la fiecare dintre aceste bariere. Bolile cronice îi chinuie pe mulți dintre elevii noştri în fiecare an şi îi împiedică să asiste în mod constant la cursuri sau, atunci când sunt la şcoală, să beneficieze de pe urma învățăturii. Exemple de boli cronice care pot apărea la elevi sunt diabetul, astmul, bolile de rinichi şi leucemia. Chestiunile care țin de adaptarea la o altă limbă decât cea maternă şi impactul ei asupra învățării au stârnit multe dezbateri şi controverse în educație de-a lungul timpului. Specialiştii în ştiințele educaționale continuă să studieze efectele învățării a mai mult de o singură limbă în familie sau expunerea limitată la limba engleză, înainte şi după începerea şcolii cu predare în limba engleză. Învățarea într-o limbă străină poate deveni o problemă în funcție de existența sau inexis-tența altor variabile. Elevii care trăiesc în condiții socio-economice precare se confruntă cu greutăți copleşitoare, precum simplul fapt de a reuşi să meargă la şcoală în mod regulat. Unii nu pot fi expuşi la un mediu de învă-țare divers înainte şi după ce intră la şcoală, ceea ce face ca procesul învățării să fie unul dificil. Aşa cum ştim, prezența scăzută la şcoală împiedică abilitatea elevilor de a reuşi pe plan şcolar. Acestea şi alte numeroase bariere în calea învățării pe care le întâmpină elevii vor fi discutate în capitolul de față.

Mai întâi, este important să precizăm că astăzi în şcolile americane se iau o serie măsuri pentru a răspunde numeroaselor probleme întâmpinate de elevi. Majoritatea educatorilor, incluzând aici psihologii şcolari şi alți membri ai personalului care acordă asistență elevilor, sunt bine pregătiți pentru a rezolva probleme importante şi frecvente, de natură variată. În fiecare an, profesorii fac o treabă excelentă în a identi-fica elevii care prezintă „risc“ de eşec şcolar din cauza unora dintre factorii menționați, dar şi a multor altora.

21

Educatorii țin şedințe regulate, pentru a discuta despre aceşti copii şi despre cele mai bune metode de inter-venție, la nivelul clasei sau la nivelul şcolii ca întreg. Profesorii identifică elevii care întâmpină probleme pe plan psihic, şcolar, comportamental, emoțional, precum şi cu mediul în care trăiesc.

Trebuințele şcolarilor variază foarte mult. Unii au nevoie de haine curate, mâncare, ochelari, ajutor pentru citit, asistență la matematică, îndrumare a conduitei, terapie ocupațională, asistență medicală şi aşa mai departe. Şcolile trebuie să aibă o reacție promptă. Fiecare membru al echipei are propriile atribuțiuni. Infirmiera poate să facă un examen medical şi să se adreseze unui medic pentru tratament în cazul elevului cu indispoziții fizice. Psihologul şcolar poate să lucreze cu profesorul la conceperea unui plan de intervenție la nivel comportamental pentru elevul care nu poate sta liniştit sau care se angajează în conduite prin care vrea neapărat să capteze atenția celorlalți. Consilierul şcolar poate pune bazele unui grup de amiciție al acelor elevi care întâmpină probleme în a-şi face sau a-şi păstra prietenii. Administratorii urmăresc atent chestiunile ce țin de disciplină pentru a se asigura că elevii vor ajunge nişte cetățeni respectuoşi şi responsabili.

În ciuda acestor eforturi multiple, există mereu un grup de elevi în fiecare şcoală care rămâne rezistent la in-tervențiile realizate de-a lungul timpului. Echipa şcolară axată pe rezolvarea acestor probleme se poate întâlni de mai multe ori pentru a modifica intervențiile şi pentru a recurge la noi abordări cu cei mai dificili dintre şcolari. În vreme ce majoritatea elevilor vor răspunde excelent anumitor tipuri de intervenție, alții vor fi în continuare greu se stăpânit, indiferent ce se face pentru a-i ajuta.

Vine un timp în care echipa de intervenție, inclusiv părintele sau tutorele, ar fi bine să se gândească dacă