Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomAnieiCASTANEDA, CARLOS

Cealalta realitate / Carlos Casuneda;nad.: Gabriel Florentin PopaBucuregti: RAO Intemational publishing Company, 2005

ISBN 973-576-846-1

I. Gabriel Florentin Popa (trad.) , : : . ,

39(=81X72X0:82-31)821. I I l(73)-31=135. I

RAO krternational Publishing CompanyGrupul Editorial RAO

Str. Turda nr. ll7-llg,Bucuresti, ROMANIA

CARLOS CASTANEDATales afPower

Copyright @ l974by Carlds CastanedaAll rights rcserved

Traducere din limba englezaGABRIEIFLORENTINPOPA

@ RAO Intemational Publistring Company 2003pentru vemiunea in limba romdna

Tiparul executat deALFOLDINYOMDAAG

Debrec€n, Ungaria

septedbrie 2O05

ISBN 9?3:5?G846-1

i;i"r

!.

;

CUPRINS

Putealntii.

MARTOR LA FAPTELE PUTERtr

f. inflnile cu cunoa$terea / 1 1

2. Visatorul si visatul / 56

3. Secretul fiinlelor luminoase / 82

Partea adouaTONALUL $I NAGUALUL

l. Trebuie sacrezi/ 105

2. Insula tonalului / 119

3. Ziua tonalului / 132,4. Contractarea tonalului / 149

5. fu timpul nagualului / 165

6. $oapta nagualului / 183

7. Aripile perceptiei / 199

Paxea adeiaHCLTCAIIR VRAJITORILOR

1. Trei martori lanagud,l2t32. Strategia unui wajitor 1228

3. SferapercepBei 1257

{. Predilectia a doi luptatori / 273

, .i-}r,;

f'. inlitni re cu'cu*Roagterea

Nu l-am vazut pe don Juan timp de citeva luni. Era toamna

lui 1971. Eram convins ca se afla acasa la don Genaro, in

Mexidceiitral;sirirn.pryipreg.i{aP:lecegalgpentuoexuusiedei qqsgsapte- zile, ca sa:f Vizitea thrmi in ziua a oo-ua a urcursiei

mele, ceva m-a irnboldit pe la prinz sa ma opresc ta casa lui don

Juari;'ln Sonora AfiFd.,crf m a gi nrffildus direct spre case.

Sp're surpriza mea, el era acolo.

' ',- Dorl Juan! Nifma,ti$teptarn.'s6 te gisEsc'aici, am sPus.

Et a:rfs; surp4za mea parya sa+ inCtrte. Smteapeonavdta

goala de 'lapte, fi fataru,$iijPAlea sa mA a$rcpta,'ln deein*bltuia

cu Care m-a salutat se citea un aer de muttumirc. $i-a scos palaria

gi aflufirat e cu:un gdstialarlighios' 4$oi qn'apus-o pe,cap $im'tisalutat ostary$p; Era iirtins:lingi perete; Stind ealare ne,naret4delapte. '' : :.

- ASazi-tet.q$aza{er.m.a.lnderr-rnet e'l pe'un son joYial inni

pare bine cd te revld.

-,Facffim tot,dlutul.ptori in:Mexi$rl Central d.egeaba. $iapoi ar.fi -tebuit si m[ lnBorc:rpne.Lns AngQlesr Fapnd ca :re-qlgasit aici mi-a salvat zile intregi de condtrs.

- Cumva tot m-ai fi gasiha qpus,,elpe:rrn.,ton,misterios, dssi spunem c&mi.daforezi:eele.96691zile& aaip ayeai ne,v.oiE ea

sa eiurrgiacoh, zilgpe.,€ale.ar Eebui sa le fobqgs$,i!1.u..un.rnod

mai-utit Oectt sa tot apegi pe acceteratie.

13

t2 CARLOS CASTANEDA

Era ceva angajant ln zimbetul siu. Caldura lui era contagioasi.

- Dar unde ti-e cametelul? a intrebat.

I-am spus ci l-am lirsat la ma$ina; mi-a spus ca aratam

rres\\gr.urthn\e\S\rn-a,tnsi\ss.a-\'ruu.

-Am terminat de scris o cafte.

Mi-a aruncat o privire care mi-a produs o fumicitura instomac. Era ca gi cum mi-ar fi impins partea de mijloc a corpu-lui cu un obiect u$or. Simleam c6-mi vine riu, dar apoi gi-aintors capul infr-o parte gi mi-am revenit.

Am vrut si-i mai vorbesc despre cartea mea, dar el a ficutun semn care insemna cd nu mai voia si discut despre ea" A zim-bit. Era vesel Si intr-o dispozitie incintatoare. M-a angajat intr-oconversafie despre oameni gi evenimente curente. ln final, amreugit sa conduc conversalia sp're subiecttrl care mi interesa- Aminceput sa-i spun ci mi-am revazut notftele mai vechi gi ci mi-amdat seama ca el imi d4duse o descriere detaliata a lumii vrijito-rilor chiar de la inceputul asocierii noastre. in legituri cu ceeace mi-a spus inca de pe atunci, am inceput sal tntreb desprerolul plantelor halucinogene

- De ce mi-ai dat de atitea ori aceste plante ale puterii? 'Aris Si a murmurat foarte ugor: ,Pentru ca e$d prost''.

L-am auzit de prima dati, dar am vrut sa fiu sigur gi m-amprefAcut cA n-am inples.

-Poftim?!- $tii ce-am vrut sa spun, mi-a replicat 9i s-a ridicat.M-a mingilat pe cap, in timp ce mergea linga mine.

- Egti desnrl de incet. $i nu era alta modalitate de a te obliga-

- Deci nu erau absolut necesare?

- Erau, in cazul tiu. Existf,, totugi, gi alte tipuri de oameni,care- se pare ca n-au nevoie de ele.

Statea linga mine privind la vtrfirl nrfisurilor din stinga casei,apoi s-a agezat iar 9i mi-a vorbit despre Eligio, cela[alt ucenic alsiu. Spunea ci Fligio a folosit plante psihotrope doar o singura

POVESTIRI .DESPRE PUTERE

dati de cind a devenit ucenic, dar ch el er4 probabil, mai avansat

u*1H:""sibil e starca fireascii a unor oameni' a spus' Dar tu

\\\\\.\\\\\\\nssstursre'r"\ssihititateaconteazaRreaputin.

- Afunci, care-i h$rul caJe conteaza?

Pirea si caute un ra'spuns pouivit.

- Ceea ce conteaza e ci luptltorul trebuie si fie impecabil,

a spus infi-un tfuziu. Dar asta e doar un mod de a spune, un mod

de a te plimba in jurul cozii. Ai tealizat deja niste fapte de

vrijitorie $i cred ca e dmpul sir menfionez sursa a tot ceea ce

conteuA. Deci, voi spune ci ceea ce conteaza pentru un lupEtor

esrc sa ajunga Ia btalitatea eului sau.

- Ce este totalitatea eului, don Juan?

- Am spus ci doar o voi menliona- Exista incl multe lucruri

marunte inviatata, pe care trebuie silerezolvi inainb saputem

vorbi despre totalitatea eului.

Apus punct aici conversaliei. Afrcut un gest cu miinile, sa-mi

semnaleze cd voia si ne oprim. Dupa cite se pare' se afla cineva

sau ceva in apropierg. $i-a inclinat capul spre sting4 ca $i cum

ar fi ascultat. Puteam sa-i vad albul ochilor ln timp ce fixa

fufisurile din fa{a casei, din stinga. A ascultat cu atenlie citeva

clipe, apoi s-a ridicat, s-a apropiat 5i mi-a goptit la ureche ci tre-

buia si parasim casa gi si facem o plimbare.

- S-a lntimplat ceva? am intrebat 9i eu tot in goapta-

- Nu. Nu-i nimic. Totul e aproape perfect.

M-a condus in desisul pustiu. Ne-am plimbat cam o ora gi

apoi am ajuns la o mici zond circularl fara vegetafie. Avea vreo

trei metri optzeci tur diametru, iar pe jos praful rogu era lntins gi

perfect neted. Totu$i, nu se zi.rea nici un semn ci vreo maqina ar

fi curatat $i netezit zona- Don Juan s-a a$ezat in cenfiul ei, cu fala

spre sud-est. Mi-a aratat un loc cam la un metru gi jumitate de

el gi m-a rugat sa ma a$ez acolo, cu fata la el.

I4 CARLOS CASTANEDA POVESTIRI DESPRE PUTERE

judecata. Un wijitor igi explica qi el lucrurile in lumea sa, dar el

nu e atit de rigid ca tine.

- Cum pot sa ajung la explicafla wijitorilor?

- Acumulind put€re personali- Puterea personala te va face

si percepi cu mare ugurinla explicalia wajitorilor. Explicalia asta

nu e ceea ce numegti tu - explicalie; totu$i, ea face ca lumea gi

misterele ei si fiehaci nu mai clare, micar mai pugin ciudate.

Asta ar trebui sf, fie esenta explicatiei, dar nu e ceea ce cauti tu.

Tu cauji nigte reflexii ale ideilor tale.

Mi-am pierdut elanul de a mai pune intrebari. Dar zimbetul

siu m-a indemnat si continuu sir vorbesc. O alti problema de

mare impofian@ pentru mine era prietenul sau, don Genaro, $i

efectul extraordinar pe care-l aveau actiunile sale asupra mea.

De fiecare dati ctnd veneurm in contact cu el, ftaiam experien{a

celor mai bizare distorsiuni senzoriale.

Don Juan a rls cind irm pus intrebarea.

- Genaro e surprinzitor. Dar acum nu are sens si vorbim

despre el sau despre ceea ce i1i produce ei. inca o data, n-ai

desnrll putere personald ca sa adngi acest subiect. A$teapta pina

o vei ave4 apoi vom vorbi.

- Dar daci nu o voi avea niciodata?

- Dacl n-o s-o ai niciodata! nu vom vorbi niciodati.

- in rifrnut in care merg, voi avea vreodara destul[?

- Depinde de tine. Eu ti-am dat toata informagia necesaxA.

Acum responsabilitatea iti apargine, sA ci$tigi destula putere per-

sonali pentru a atinge dozajul necesan

- Vorbesti in metafore. Spune direct. Spune-mi exact ce sA

fac. Dacf, mi-ai spus d"jq sa spunem ci am uitat.

Don Juan a chicotit 9i s-a intins, punlndu-qi bratele sub cap.

- $tii exact ce-ti trebuie.

I-am spus ci uneori credeam ci $tiu, dar cel mai des nu

aveam incredere.

- Ce-o si facem aici? am irntrebat.

- Avem o intilnire aici, in seara asta.

A cercetat rapid lmprejurimile cu privirca, intorcindu_se peloc pina 4 ajuns iar cu fala spre sud-est.

Miscarile lui m-au alarmat. L-am intrebat cu cine aveamintilnire.

- Cu cunoaqterea. Si spunem ci ea dd tircoale acestui loc.Nu m-a lAsat sa mi coplegeascA acest rEspuns enigmatic.

A schimbat repede subiecnrl gi pe un ton jovial m_a indemnat sim4 comport firesc, adici sa iau notitre gi si vorbesc a$a cumfaceam la casa lui.

Ceea ce ma preocupa atunci era acea senzalie vie pe care oresimlisem cu $ase luni ihainte, cind am,,vorbit'. cu un coiot.Evenimentul acela insemna pentru mine c6, atunci, arn fost capa_bil pentru prima daa sirvintalizez,adici si inteleg cu simfurilemele gi intr-o stare de congtiinla perfecti, descrierea ficuti devrajitorii lumii; o descriere fur care cumunicarea cu animaleleprin vorbire era ceva normal.

- N-o si ne apucdrn acum sa insistam asrrpra unei problemede natua asta, a spus don Juan, dupi ce a auzit intrebarea mea.Nu e bine pentru tine si te complaci in a-1i focaliza atentiaasupra unor evenimente trecute. pod sa le amintegti, dar numaiin feac6t.

- De ce e a$a, don Juan?

- lnca n-A destuli putere personal.i pentru a ciuta explicafiavrajitorilor.

- Deci exisu o explicafle a wajitorilor!

- Bineinteles. Vrajitorii sint oameni..sintem creaturi dotatecu inteligenta Noi ciuti'm clarificiri.

- Aveam impresia ci marele meu defect este ciutarea deexplicalii.

- Nu. Defectul Au este c6 vrei explicaJii convenabile, caresl se potriveascd cu lumea ta- Ceea ce ma deranjeazi la tine este

CARLOS CASTANEDA

- Ma tem ci ai incurcat problemele. increderea luptatorului

nu e increderea ornului obisnuit. Omul obi$nuit cauti certi:.

tudinea in ochii interlocutorului si ii spune incredere in sine.

Luptitorul cauti perfecEiunea in propriii ochi 9i ii spune simpli-

tate. Omul obisnuit e legat de semenii sai, in timp ce luptitorul

e legat doar de el insugi. Probabil c4 tu vinezi curcubeele. Caugi

tncrederea omului obignuit, cind colo ar trebui si cauli simpli'

tarea luptitomlui. Diferenta dintre ele e remarcabila. lncredgrea

in sine cere sf, gtii ceva sigur; simplitatea cere si fii impecabil ln

actluni $i sentimente.

- Am incercat s?r trf,,iesc conform sugestiilor tale. Poate cinu sint cel mai bun, dar am dat tot ce puteam. Este asta impeca-

bilitate?

- Nu. Trebuie s-o faci mai bine. Trebuie sa te propulsezi din-

colo de limitele tale, tot timpul. .

- Dm asta ar fi o nebunie, don Juan. Nimeni n-o poate face.

- Sint o multime de lucruri pe care le faci acum 9i care ar fifost o nebunie pentru tine trcum zece ani. Lucrurile astea nu s-au

schimbat, doar ideea ta despre tine s-a schimbat; ceea ce era

imposibil i,nainte e perfect posibil acum $i probabil ca succesul

tfir toral in a te schimba e dom o problemi de tit"p. ln afacerea

aga singura solutie pe care-o are luptatorul e sl actioneze con-

w€rt si fra rezerve. $tii despre modul de a actiona al lupta-

EEht dnvechile tale obiceiuri $i rutina igi stau in &um. Am

isbccvdasaspuna-oezi ca sisul e unul dintre vechile obiceiuri pe care tre-

l* gb ffi? Saai distug notfl manuscris?

!{"rrip" S-adfu si s-a intors s4 priveasca spre mar-

!EGruFl pcr a Fhit sqisui'& ta diferiti oameni, care imi

W cr n e ti- ra scdu desge ucenicia mea. Ei ii citau ca

wwdh pc naqcdi doctrinelor ezoterice orientale, care

:m*ra,ilm m rtrret abcohrt in legatura cu invafaturile lor.

POVESTIRI DESPRE PUTERE

- Probabil ci acei maestri se rf,sfa{i doar in postura de

mae$tri, a continuat don Juan, fari sa mir priveasci' Eu nu sint

un maestru, ci doar dn luptitor. Deci, nu $tiu exact cum se simte

un m:Fstru.

- Darpoate ci dezvalui lucruri pe carc n-ar trebui sa le spun'

don Juan.

- Nu conteaza ce dezvalui sau ce 1ii in tine' Tot ce facem' tot

ce silrtem, $a in puterca noasfia personall'Daciravem destulir'

un singur cuvint dezviluit ar fi suficient pentru a ne schimba

viata- Dar dacir nu avem destuli putere personala, ne pot fi

dezvl'luite $i cele mai mintlnate pa4i de intelepciune, dar re-

velatria nu va avea nici cea mai mic{ importania

Apoi si-a coborit glasul, ca $i cum mi-ar fi destainuit un

secret.

- i1i voi dezvilui probabil cea mai importanti cunoa$tere pe

care o poate exprima cineva. Sir vid ce pofi face cu ea' $tii cil'

exact in acest momen! egti inconjruat de etemitate? Si Stii ca poti

folosi aceastFt etemitate, dacl dore$ti?

Dupi o pauza lunga ln timpul cdreia m-a indemnat cu octrii

si fac o afrmafie, am spus ci nu infelegeam despre ce vorbea'

- Acolo! Etemitatea e acolo! a spus aritind spre orizont'

Apoi a arirtat sPre zenit'

- Sau acolo, sau poate putem sprme ci etemitatea e ca asta'

$i-a lntins amindoui bratele pentru a arata spre est $i vest'

Ne-am privit. Ochii siri confineau o intrebare'

- Ce spui de asta? a intrebat el, punindu-md sf, reflectez la

cuvintele sale.

Nu stiam ce sa sPun.

- $tii ca te potri extinde penru totdeauna I orice diredie am

aratat? $tii ca un moment poate fi o etemitate? Asta nu e o ficti-

une; e un fapt, dar numai daca amplifici si folosegti momentul

acela penffu a atinge totalitatea sinelui penffu totdeauna $i in

orice direclie.

t7l6

!